Teme Licenta Promotia 2022

TEME PENTRU LUCRĂRILE DE LICENȚĂ
PROMOŢIA 2022
PROF. DR. SEBASTIAN ANIȚA

1. Stabilitatea sistemelor diferențiale. Aplicații la dinamica populațiilor ce interacționează
Alocată studentei/studentului: HULUȚĂ ALEXANDRU (M)
Se prezintă câteva rezultate de bază privind stabilitatea sistemelor de ecuații diferențiale ordinare. O atenție
specială se acordă metodei primei aproximații și metodei funcției Liapunov. Se studiază stabilitatea unor
sisteme ce descriu dinamica unor populații ce interacționează.
2. Modelul dinamicii populației structurată pe vârste

Dinamica unei populații structurată pe vârste este descrisă de ecuația Lotka-McKendrick, care este o ecuație
cu derivate parțiale de ordinul întâi. La aceasta se adaugă ecuația de înnoire, care este o condiție la limită ne-
locală și o condiție inițială. Se obțin rezultate calitative pentru soluția modelului.
3. Problema maximizării profitului pentru un model economic

Se consideră un model economic descris de o ecuație diferențială cu control. Controlul reprezintă partea din
producție destinată investițiilor. Se studiază problema găsirii controlului (strategiei) ce maximizează profitul
utilizând tehnici din teoria controlului optimal.
4. Modele matematice în epidemiologie

Se prezintă câteva modele clasice ce descriu dinamica unei epidemii. Modelele sunt reprezentate de sisteme
de ecuații diferențiale ordinare. O atenție specială se acordă modelelor SIR, SIS și SIRS. Se face o analiză
calitativă a soluțiilor sistemelor în discuție.
5. Analiza vaccinării în evoluția unei epidemii

Se analizează modele clasice ce descriu dinamica unei epidemii în prezența vaccinării. Modelele sunt
reprezentate de sisteme de ecuații diferențiale ordinare. Se face o analiză calitativă a soluțiilor sistemelor în
discuție și se compară cu teste numerice cu Matlab.
PROF. DR. IOAN BUCĂTARU

6. Distribuția numerelor prime
Se vor studia câteva proprietăți remarcabile ale numerelor prime privind șirul numerelor prime, proprietăți
ale funcției pi (numărul numerelor prime, mai mici decât un număr dat).
Bibliografie:
1. Laurențiu Panaitopol, Alexandru Ghica, O introducere în aritmetica și teoria numerelor prime,
Editura Universității București, 2001.
7. Congruențe și resturi pătratice
Alocată studentei/studentului: DUMITRAȘ MARIA-ALEXANDRA (MI)
Se vor studia congruențele de gradul doi, cu accent pe legea reciprocității pătratice și aplicațiilor acesteia.
Bibliografie:
1. Constantin Vraciu, Mariana Vraciu, Elemente de aritmetică, Editura All, 1998.
8. Grupuri de permutări și Teorema lui Burnside

Alocată studentei/studentului: HOAMEA TEODORA (MI)
Se are în vedere determinarea numărului orbitelor unei mulțimi finite la acțiunea unui grup finit (de
permutări).
Bibliografie:
1. Ioan Tomescu, Introducere în combinatorică, Editura Tehnică, 1972.
9. Geometrie proiectivă
Alocată studentei/studentului:TODIRIȘCĂ IOANA-ADELINA (M)
Spații și subspații proiective, morfisme proiective (se pot introduce axiomatic sau plecând de la un spațiu
vectorial dat). Se vor studia proprietățile proiective ale unor figuri geometrice.
Bibliografie:
1. L. Ornea, A. Turtoiu, O introducere în geometrie, Editura Theta, 2011.
2. I. Pop, Geometrie afină, euclidiană și proiectivă, Ed. Univ. Al.I. Cuza, Iași, 2001.
10. Teste de primalitate. Algoritmul Miller-Rabin

Alocată studentei/studentului: BĂLĂCEANU VASILE (MI)
Majoritatea criptosistemelor cu cheie publică utilizează numere prime mari generate aleator. Pentru a verifica
dacă aceste numere sunt prime, se folosesc diverse teste de primalitate. În lucrare va fi prezentat și analizat
un astfel de test, nedeterministic, algoritmul Miller-Rabin.
Bibliografie:
1. Johannes A. Buchmann, Introduction to cryptography, Springer, 2000.
PROF. DR. MARIUS DUREA

11. Integrale eliptice
Alocată studentei/studentului: MUNTEANU GHEORGHE (M)
Scopul acestei lucrări este de a prezenta proprietăți și aplicații ale unor clase de integrale eliptice. În acest
scop, vor fi utilizate mai multe metode și tehnici studiate în cursurile de licență. Pentru realizarea acestei
lucrări, stăpânirea tehnicilor uzuale de integrare este necesară.
Bibliografie:
1. G.M. Fihtenholt, Curs de calcul diferențial și integral, Ed. Tehnică, București, 1963.
2. M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematică, vol. I, II, EDP, București, 1964.
12. Aproximarea funcțiilor continue prin polinoame

Alocată studentei/studentului: SIMON ȘTEFANIA (M)
Vor fi studiate variante și extinderi ale Teoremei lui Weierstrass de aproximare a funcțiilor continue prin
polinoame, precum și mai multe tehnici de demonstrare a acestor rezultate. Pentru realizarea acestei lucrări,
este necesară utilizarea unor tehnici fine de analiză matematică.
Bibliografie:
1. P. Duren, Invitation to classical analysis, AMS, 2012.
2. M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematică, vol. I, II, EDP, București, 1964.
13. Tehnici de aproximare a unor valori numerice remarcabile

Alocată studentei/studentului: MIRCIU DIANA-ELENA (M)
În această lucrare vor fi studiate unele serii numerice și serii de funcții care vor fi apoi aplicate pentru calculul
aproximativ al valorilor unor constante numerice remarcabile. Pentru realizarea acestei lucrări sunt necesare
abilități de lucru cu software de calcul științific.
2
Bibliografie:
1. A. M. Precupanu, Bazele analizei matematice, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza” Iași, 1993.
2. G.M. Fihtenholt, Curs de calcul diferențial și integral, vol. 1, Ed. Tehnică, 1963.
14. Modalități de definire a funcțiilor elementare

Alocată studentei/studentului: OANEA DANIELA-TEODORA (MI)
Vor fi studiate modalități de definire a funcțiilor elementare și vor fi organizate din punct de vedere logic
obiectele ce stau la baza analizei matematice. Pentru realizarea acestei lucrări este necesară o viziune
generală asupra modului în care sunt introduse conceptele și tehnicile analizei matematice.
Bibliografie:
1. M. Durea, Capitole speciale de Analiza matematica, suport de curs, 2020.
2. G.M. Fihtenholt, Curs de calcul diferențial și integral, vol. 1, Ed.Tehnică, 1963.
15. Algoritmi de căutare aleatorie ghidată pentru probleme de optimizare

Alocată studentei/studentului: OLARU ANDREEA (MI)
Vor fi studiate și implementate mai multe versiuni ale unor algoritmi genetici pentru determinarea punctelor
de extrem global pentru funcții reale. Pentru realizarea acestei lucrări sunt necesare abilități de programare.
Bibliografie:
1. M. Durea, O introducere in teoria optimizarii neliniare, suport de curs, 2020.
2. R. L. Haupt, S. E. Haupt, Practical genetic algorithms, John Wiley & Sons, 2004.
PROF. DR. VIOLETA FOTEA

16. Extinderi transcendente
Alocată studentei/studentului: BERARIU NICOLETA-LARISA (M)
Se prezintă noțiunea de element transcendent, cu exemple. Se demonstrează criteriul de transcendență al lui
Liouville, se definește și se caracterizează noțiunile de independență algebrică, generatori algebrici, bază de
transcendență, demonstrația transcendenței altor numere remarcabile.
Bibliografie:
1. Gontineac, M., Radu, G.,.Tofan I., Extensii de corpuri, Ed. “Al. Myller”, Iaşi, 2006
2. V. Leoreanu-Fotea, Teoria lui Galois. Teorie si exemple, Ed Myller, 2016
3. Tărnăuceanu, M., Probleme de algebră, vol.II., Ed.Univ.”Al.I.Cuza” Iaşi, 2003
4. Tofan, I, Volf, A.C. Algebra, Inele, Module, Teorie Galois, Ed. MatrixRom, Bucureşti, 2001.
17. Numere construibile cu rigla și compasul

Alocată studentei/studentului:
Se definește noțiunea de număr construibil cu rigla și compasul, conexiunea cu numerele algebrice,
rezultatele lui Wantzel.
Bibliografie:
18. Poligoane regulate construibile cu rigla și compasul

Se prezintă construcțiile pentru diverse poligoane regulate, rezultatul lui Gauss referitor la acest subiect, se
studiază numerele prime Fermat.
Bibliografie:
3
19. Corpuri de caracteristică p
Se prezintă noțiunea de caracteristică a unui corp, separabilitatea corpurilor de caracteristică p, noțiunea de
corp perfect cu diverse exemple.
Bibliografie:
1. Gontineac, M., Radu, G.,.Tofan I., Extensii de corpuri, Ed. “Al. Myller”, Iaşi, 2006.
2. V. Leoreanu-Fotea, Teoria lui Galois. Teorie si exemple, Ed Myller, 2016.
3. Tărnăuceanu, M., Probleme de algebră, vol.II., Ed.Univ.”Al.I.Cuza” Iaşi, 2003.
20. Grupuri Galois

Se introduce și exemplifică noțiunea de grup Galois, rezultate în conexiune cu grupul de permutări,
conexiunea Galois cu diverse aplicații.
Bibliografie:
1. Gontineac, M., Radu, G.,.Tofan I., Extensii de corpuri, Ed. “Al. Myller”, Iaşi, 2006.
2. V. Leoreanu-Fotea, Teoria lui Galois. Teorie si exemple, Ed Myller, 2016.
3. Tărnăuceanu, M., Probleme de algebră, vol.II., Ed.Univ.”Al.I.Cuza” Iaşi, 2003.
PROF. DR. CĂTĂLIN GALEȘ

21. Mişcări kepleriene perturbate
Alocată studentei/studentului: IORGA GEORGIAN (M)
Lucarea are ca scop studiul mişcarii perturbate a unui corp ceresc.
Bibliografie:
1. C. D. Murray, S.F. Dermott, Solar system dynamics, Cambridge University Press, 1999.
2. A. Morbidelli, Modern celestial mechanics. Aspects of the solar system dynamics, London: Taylor and
Francis, 2002.
3. A. Celletti, Stability and Chaos in Celestial Mechanics, Springer-Verlag, Berlin; published in association
with Praxis Publishing Ltd., 2010.
22. Poziţii de echilibru în problema restrânsă a celor trei corpuri

Alocată studentei/studentului: PAVĂL MARIA-MAGDALENA (M)
Problema restrânsă a celor trei corpuri constă în studiul dinamicii unui punct material infinitezimal aflat în
câmpul gravitațional creat de două corpuri masive care se mișcă pe traiectorii circulare în jurul centrului
comun de masă. În sistemul de referință sinodic, sistemul de axe care se se rotește cu viteza unghiulară a
corpurilor masive, ecuațiile diferențiale care guvernează mișcarea admit cinci poziţii de echilibru. Lucrarea
constă în studiul stabilității acestora.
Bibliografie:
1. 1. C.D. Murray și S.F. Dermott, Solar System Dynamics, Cambridge University Press, 1999.
2. A.E. Roy, Orbital mechanics (Fourth Edition), Institute of Physics Publishing, 2005.
3. A. Morbidelli, Modern celestial mechanics. Aspects of the solar system dynamics, London: Taylor and
Francis, 2002.
23. Calculul efemeridelor

Calculul efemeridelor constă în determinarea direcției unui astru (planetă, asteroid sau cometă) atunci când
se cunosc elementele orbitale ale acestuia. Lucrarea presupune realizarea unui studiu teoretic al problemei și
implementarea unui program de calcul care să determine coordonatele ecuatoriale ale planetelor, asteroizilor
și cometelor.
Bibliografie:
1. V. Nadolschi, Astronomie generală, EDP, București, 1963.
2. V. Ureche, Universul, vol. I și II, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1982.
3. H. Karttunen et. al, Fundamental Astronomy 5th edition, Springer, 2006.
4
4. C. D. Murray, S.F. Dermott, Solar system dynamics, Cambridge University Press, 1999.
5. Șt. Tanasă, C. Olaru, Șt. Andrei, Java de la 0 la Expert, Ed. Polirom, 2003.
24. Pendulul dublu

Pendulul dublu reprezintă un pendul care are atașat la capătul său un alt pendul. Se pot considera diverse
variante ale pendulului dublu: două puncte materiale de aceeași masă sau de mase diferite legate prin
intermediul unor bare rigide fără masă, sau două bare articulate având aceeași masă și aceeași lungime sau
având mase și lungimi diferite. Mișcarea acestui sistem mecanic este guvernată de ecuații diferențiale
ordinare și este haotică. Lucrarea constă în realizarea unei aplicații (program de calcul) care să integreze
numeric sistemul de ecuații asociat și să simuleze mișcarea haotică a pendulului dublu.
Bibliografie:
1. I. Grindei, Mecanică teoretică, Ed. Universității "Al. I. Cuza", Iaşi, 1969.
2. L. Dragoș, Principiile mecanicii analitice, Ed. Tehnică, București, 1976.
3. A. Radu, Probleme de mecanică, EDP, București, 1978.
25. Dinamica punctului material supus la legături. Problema brahistocronei

Lucarea are ca scop studiul mișcării punctului material supus la legături. Ca aplicație, se analizează problema
brahistocronei. Această problemă constă în determinarea acelei curbe situată în plan vertical, de-a lungul
căreia un punct material, care se mișcă fără frecare sub acțiunea gravitației, parcurge în cel mai scurt timp
distanța dintre două puncte date. Lucrarea presupune realizarea unui program de calcul care să simuleze
mișcarea punctului material supus la legături.
Bibliografie:
1. C.I. Borș, Lecții de Mecanică, Ed. Universității "Al. I. Cuza", Iaşi, 1983.
2. C. Iacob, Mecanică teoretică, EDP, București, 1971.
3. A. Radu, Probleme de mecanică, EDP, București, 1978.
PROF. DR. CĂTĂLIN-GEORGE LEFTER

26. Serii Fourier
Seriile Fourier reprezintă o modalitate de reprezentare a funcțiilor periodice în baze hilbertiene formate din
funcții trigonometrice. Introduse de Jean-Baptiste Joseph Fourier în scopul rezolvării ecuației căldurii, seriile
Fourier formează un concept matematic care, împreună cu extensiile acestuia (transformata Fourier, seriile de
„wavelets”), s-au dovedit instrumente fundamentale în diferite ramuri ale matematicii (Teoria spațiilor de
funcții, Studiul operatorilor diferențiali și pseudodiferențiali, Teoria semnalelor etc.). Se vor studia proprietăți
ale seriilor Fourier, convergența acestora, consecințe ale convergenței punctuale și ale identitătii Parseval.
27. Ecuații integrale Fredholm

Alocată studentei: VÎRȘAG Simona (grupa M521)
Se studiază ecuațiile integrale de tip Fredholm. Studiul ecuațiilor cu nuclee degenerate conduce la studiul
unor sisteme de ecuații algebrice liniare. Alternativa lui Fredholm în cazul operatorilor integrali cu nuclee
continue, sau chiar în cazul mai general al operatorilor cu nuclee polare, apare astfel ca extindere a teoremei
lui Kronecker-Capelli într-un cadru în infinit dimensional.
28. Constanta lui Euler

Constanta lui Euler [c=lim (1+1/2+...1/n-ln(n)) ] apare într-o varietate de situații în Analiza matematica și are
legături subtile cu funcția Gamma a lui Euler și funcția Zeta a lui Riemann. Unele aspecte ale acestei constante
pot fi studiate la nivelul unui student din ciclul de licență și oferă o bună ocazie de a recapitula și de a
aprofunda concepte și metode de analiză matematică studiate în cursurile universitare.
5
29. Transformata Fourier rapidă si aplicații (MI)
În Teoria semnalelor, seriile Fourier joacă un rol esențial deoarece semnalele – funcții periodice – se
reprezintă în raport cu baze hilbertiene de funcții trigonometrice care, în acest cadru, capătă semnificația de
semnale monocromatice. Reprezentarea în aceste baze presupune calculul numeric al coeficienților Fourier și
deci calculul numeric al unor integrale. Discretizarea acestor calcule conduce la conceptul de transformare
Fourier discretă, iar algoritmul de calcul al acestora – transformata Fourier rapidă - reduce semnificativ
complexitatea de calcul. Se va studia transformata Fourier discretă, transformata Fourier rapidă și aplicații ale
acestora.
30. Aproximarea numerică a ecuațiilor diferențiale în Scilab (MI)

Alocată studentei: VÎRȘAG Simona (grupa M521)
Se vor studia algoritmi de aproximare numerică a soluțiilor problemelor Cauchy asociate ecuațiilor
diferențiale. Aceștia vor fi implementați folosind mediul de calcul matematic Scilab.
PROF. DR. RĂZVAN LIȚCANU

31. Funcții aritmetice. Teorema de inversare Moebius
Alocată studentei/studentului:Ramona
În studiul proprietăților numerelor naturale, anumite funcții definite pe N s-au dovedit a fi deosebit de utile.
Unele dintre acestea au fost studiate la cursul de Aritmetică şi combinatorică (funcțiile σ şi τ, funcția lui Euler).
Obiectul acestei teme este studiul altor asemenea funcții şi a legăturilor dintre ele. O astfel de conexiune este
data de Teorema de inversare a lui Moebius.
32. Problema rucsacului în criptografie. Criptosistemul Chor-Rivest

Alocată studentei: IANCU Cătălina (grupa M523)
Problema rucsacului cere ca, dintr-o mulțime de numere naturale, să se selecteze o submulțime astfel încât
suma elementelor selectate să fie egală cu un număr dat a priori s. Problema rucsacului este NP-completă şi a
constituit baza matematică pentru construcția unora dintre primele criptosisteme cu cheie publică. Multe
dintre acestea s-au dovedit a fi nesigure, cu excepția notabilă a Criptosistemului Chor-Rivest.
33. Scheme de semnătură digitală bazate pe algoritmul lui Rabin

Schemele de semnătură digitală care se bazează pe algoritmul lui Rabin sunt asemănătoare cu schemele RSA,
dar utilizează întotdeauna un exponent par e (cheia publică). Obiectul acestei teme este prezentarea celor mai
cunoscute variante ale acestui algoritm, inclusiv schema de semnătură digitală cu utilizare unică.
34. Fracții continue

Alocată studentei/studentului:M122)
Fracțiile continue constituie un instrument clasic al aritmeticii, folosit şi studiat de peste 400 de ani atât în
aritmetică, cât şi în alte domenii ale matematicii. Obiectul acestei teme este studiul proprietăților acestor
obiecte matematice, precum şi descrierea unor aplicații.
35. Problema logaritmului discret şi algoritmi de rezolvare

x
Problema logaritmului discret constă în rezolvarea ecuaţiei a =b, unde x este un număr natural iar a, b
elemente ale unui grup finit (de exemplu, grupul multiplicativ al unui corp de clase de resturi). Elaborarea
lucrării presupune studiul unor rezultate fundamentale de aritmetică a numerelor întregi, care să permită
prezentarea unor algoritmi de rezolvare a acestui tip de ecuație. Problema logaritmului discret stă la baza
construcției unora dintre cei mai utilizați algoritmi criptografici.
6
PROF. DR. MARIAN IOAN MUNTEANU
36. Teorema lui Țițeica. Generalizări
Alocată studentei/studentului: PINTILIUC MIHAELA (M)
Este cunoscută ca “problema piesei de 5 lei”. După ce se va face demonstrația (eventual mai multe tehnici), se
va studia extinderea rezultatului la elipse.
Bibliografie:
1. G. Titeica, Probleme de geometrie (Editia a sasea), Ed. Tehnica, 1962.
2. I. Pop, Ghe. Neagu, Algebră liniară și geometrie analitică în plan și în spațiu, Editura Plumb, Bacău,
1996.
3. A. Bobe, Studiul unor algoritmi de algebră și geometrie computațională (teza de doctorat) Universitatea
Ovidius, Constanta, 2007.
37. Despre curba xp+yp=1, p>0

Se reprezintă, mai întâi, curba dată de ecuația x  y  1, pentru 0  x, y  1 . Se va arăta că, deși aparent
“seamănă” cu un arc de cerc, acest lucru nu este adevărat. Pentru aceasta, se vor aduce mai multe contra-
argumente. Prin urmare, ne punem întrebarea firească, ce reprezintă curba dată? Se demonstrează că este un
p p
arc de parabolă. Studiul continuă cu întrebarea: pentru ce valori ale lui p>0, curba x +y =1 este un arc de
conică? Dar dacă p este negativ? Evident, în acest caz, ne restrângem la intervalul (0,1].
Bibliografie:
1. H. Boualem, R. Brouzet, To be (a circle) or not to be? The College Mathematics Journal, vol. 46 (2015)
197-206 (distinsă cu premiul George Polya 2016).
38. Exemple de suprafețe generate prin cercuri

Alocată studentei/studentului: IFTINCHI IOANA-MELANIA (MI)
3
Fie o curbă regulată în R . În fiecare punct al său se consideră planul normal (generat de N și B) și se
consideră (în acest plan) cercul cu centrul în punctul de pe curba dată și de rază r (constantă sau variabilă). Se
obțin suprafețe generate de cercuri, în particular, suprafețe tubulare. Se vor studia proprietăți legate de
curburi pentru suprafețele obținute (minimale, plate, Weingarten).
Bibliografie:
1. M.P. do Carmo, Differential geometry of curves and surfaces. Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, N.J.,
1976.
2. R. Lopez, Cyclic surfaces of constant Gauss curvature, Houston Math. J. 27 (2001), 799–805.
39. Suprafețe Țițeica. Exemple

Alocată studentei/studentului: ARHIP ANDREEA-ALEXANDRA (MI)
Se definește noțiunea de suprafață Țițeica (1907) și se dau exemple de astfel de suprafețe.
Bibliografie:
1. A.F. Agnew, A. Bobe, W.G. Boskoff, B.D. Suceava, Gheorghe Titeica and the origins of affine differential
geometry, Historia Mathematica 36 (2009) 161–170.
2. S. N. Krivoshapko, V. N. Ivanov, Tzitzéica Surfaces, Encyclopedia of Analytical Surfaces pp 319-323.
3. M. Georges Tzitzéica, Sur une nouvelle classe de surfaces, Rend. Circolo Matem. Palermo (1884-1940)
vol. 25, (1908) 180–187.
4. https://mathcurve.com/surfaces.gb/titeica/titeica.shtml.
40. Curbe și suprafețe de unghi constant în R3

Alocată studentei/studentului: BERLAN ELENA-DELIA (MI)
3
Se vor defini noțiunile și se vor descrie care sunt curbele și suprafețele din R care formează unghi constant cu
o direcție fixă. Se vor putea descrie și generalizări ale acestor noțiuni.
Bibliografie:
1. M.P. do Carmo. Differential geometry of curves and surfaces. Prentice‐Hall, Inc., Englewood Cliffs, N.J.,
1976.
7
3
2. M.I. Munteanu, A.I. Nistor: A new approach on constant angle surfaces in E , Turkish Journal of
Mathematics 33 (2009) 2, 169-178.
PROF. DR. CEZAR ONICIUC

41. Suprafețe de rotație
Se va face o scurtă descriere a noțiunilor de suprafață regulată, prima și a doua formă fundamentală, curbura
gaussiană, curbura medie și geodezice (geodezice parametrizate, curbe geodezice și legătura dintre ele). Se
vor studia suprafețele de rotație în funcție de curba profil, obținând rezultate generale privind extinderea lor
la limită (în ce situații se obține tot o suprafață regulată). Se vor determina explicit geodezicele cilindrului,
sferei și ale torului de rotație.
Bibliografie:
1. M.P. do Carmo, Differential geometry of curves and surfaces, Prentice‐Hall, Inc., Englewood Cliffs, N.J.,
1976.
42. Curbura gaussiană a suprafețelor

Se va face o scurtă descriere a noțiunilor de suprafață regulată, prima și a doua formă fundamentală, curbura
gaussiană. Se va demonstra că orice suprafață compactă are un punct eliptic. Se va prezenta Teorema de
rigiditate a sferei (fără demonstrație) și se va ilustra faptul că rezultatul nu mai este valabil în cazul necompact.
Bibliografie:
1. M.P. do Carmo, Differential geometry of curves and surfaces. Prentice‐Hall, Inc., Englewood Cliffs, N.J.,
1976.
43. Suprafețe minimale

Alocată studentei/studentului: VIERU ILINCA (M)
Se va defini suprafața minimală și se va demonstra că o suprafață este minimală dacă și numai dacă ea este
punct critic al funcționalei ariei; exprimarea minimalității în coordonate izoterme, apoi se vor studia exemplele
clasice.
Bibliografie:
1976.
44. Suprafețe care au curburile principale constante

Se va face o scurtă descriere a noțiunilor de suprafață regulată, prima și a doua formă fundamentală, curburi
principale etc. Se va demonstra că singurele suprafețe umbilicale sunt planul și sfera. Se va demonstra că
singurele suprafețe care au curburile principale constante sunt planul, sfera și cilindrii circulari drepți.
Bibliografie:
1976.
45. Suprafețe Bezier (MI)

Se vor defini suprafețele Bezier și se vor prezenta proprietățile lor generale. Se vor studia diverse tipuri de
racordări a două suprafețe Bezier.
Bibliografie:
1. V. Oproiu, Geometria computațională a curbelor și suprafețelor.
8
PROF. DR. MARIUS TĂRNĂUCEANU
46. Acţiuni grupale. Aplicaţii în algebră şi combinatorică
Alocată studentei/studentului: BURCĂ OANA-ALEXANDRA (MI)
Lucrarea de faţă propune studiul acţiunilor grupale şi prezentarea unor aplicaţii ale acestora: în algebră (p-
grupuri, teoremele lui Sylow, clasificarea grupurilor finite de un anumit ordin) şi în combinatorică (lema lui
Burnside, probleme de numărare).
Bibliografie:
1. A.C. Volf, Structuri algebrice şi aplicaţii, note de curs.
47. Ecuaţii pe grupuri

Alocată studentei/studentului: CIUBEREA ANDRA-GEORGIANA (MI)
Un rezultat faimos privitor la grupurile finite este următoarea teoremă a lui Frobenius: “Dacă G este un gup
d
finit, atunci, pentru orice divizor d al ordinului lui G, numărul soluţiilor ecuaţiei x =1 în G este un multiplu de d”.
Scopul lucrării de faţă este de a demonstra acest rezultat, precum şi o serie de generalizări ale sale. De
asemenea, vor fi prezentate şi câteva aplicaţii în teoria grupurilor şi în teoria numerelor.
Bibliografie:
1. H. Finkelstein, Solving equations in groups: A survey on Frobenius’ theorem, Periodica Mathematica
Hungarica, vol. 9 (1978), nr. 3, pag. 187-204.
48. Clase speciale de operatori liniari

Alocată studentei/studentului: FASOLĂ GEORGIANA (M)
Spaţiile euclidiene posedă o structură suplimentară faţă de spaţiile liniare şi, de aceea, operatorii liniari care
respectă (în diverse moduri) această structură au proprietăţi speciale. Ȋn această lucrare vor fi studiate câteva
clase de astfel de operatori liniari, precum operatorii adjuncţi, autoadjuncţi, ortogonali, unitari sau normali.
Bibliografie:
1. A.C. Volf, Algebră liniară, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi, 2002.
49. Grupuri rezolubile

Grupurile rezolubile sunt grupurile ce pot fi construite plecând de la grupurile abeliene prin intermediul
extinderilor. Ele constituie una dintre cele mai importante clase de grupuri, având un rol cheie în
caracterizarea ecuaţiilor algebrice rezolvabile prin radicali. Lucrarea de faţă prezintă proprietăţile de bază ale
grupurilor rezolubile, precum şi o serie de rezultate celebre privitoare la acestea.
Bibliografie:
1. M. Ştefănescu, Introducere în teoria grupurilor, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1993.
50. Module noetheriene şi module artiniene

Alocată studentei/studentului: GULICIUC GEORGE-GABRIEL (M)
În teoria inelelor şi a modulelor, un rol important îl au anumite condiţii de finitudine, în particular, condiţii de
lanţuri pentru ideale, respectiv submodule. Această lucrare propune studiul unor clase de inele şi module ce
satisfac astfel de condiţii, anume inelele şi modulele noetheriene, artiniene sau de lungime finită. Legat de ele,
vor fi prezentate câteva rezultate de mare circulaţie în algebră, precum teorema lui Hilbert a bazei sau
teorema Jordan-Hölder.
Bibliografie:
1. I.D. Ion, N. Radu, Algebră, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991
PROF. DR. EUGEN VĂRVĂRUCĂ

51. Teorema funcțiilor implicite și aplicații
Lucrarea își propune să prezinte o demonstrație completă a Teoremei Funcțiilor Implicite în spații Banach,
împreună cu câteva aplicații ale acestui rezultat în Analiză și Geometrie.
Bibliografie:
1. A. Precupanu, Bazele Analizei Matematice, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1993
9
2. S.G. Krantz, H.G. Parks, The Implicit Function Theorem, Birkhauser, 2013.
52. Rezultate de existență pentru sisteme diferențiale

În cazul în care membrul drept al unui sistem de ecuații diferențiale ordinare este dat de o funcție continuă
(dar nu în mod necesar local lipschitziană), problema Cauchy asociată admite cel puțin o soluție locală, care nu
este în mod necesar unică. Scopul principal al lucrării este prezentarea unei demonstrații pentru acest rezultat
fundamental datorat lui Peano. Va fi prezentată, de asemenea, o demonstrație completă a Teoremei Arzela-
Ascoli care caracterizează relativa compactitate a unei familii de funcții continue pe un interval compact,
rezultat pe care demonstrația Teoremei lui Peano se sprijină.
Bibliografie:
1. I.I. Vrabie, Ecuații diferențiale, Editura Matrix-Rom Bucuresti, 1999.
53. Serii Fourier

Lucrarea își propune să realizeze o trecere în revistă a principalelor rezultate de convergență a seriilor Fourier
asociate funcțiilor periodice.
Bibliografie:
1. Y. Katznelson, An Introduction to Harmonic Analysis, 3rd edition, Cambridge University Press, 2004
54. Teorema fundamentală a calculului diferenţial şi integral în sens Lebesgue

Scopul principal al lucrării este prezentarea unei demonstraţii pentru rezultatul potrivit căruia orice funcţie
absolut continuă pe un interval este derivabilă aproape peste tot (în raport cu măsura Lebesgue) şi se poate
obţine prin integrarea în sens Lebesgue a derivatei sale. Vor fi, de asemenea, prezentate alte câteva rezultate
conexe.
Bibliografie:
1. G. E. Folland, Real analysis: modern techniques and their applications, Wiley, 1999.
2. W. Rudin, Analiza reală şi complexă, Ed. Theta, 1999
55. Formula schimbării de variabilă pentru integrale Lebesgue. Aplicaţii

Formula schimbării de variabilă pentru integrale multiple este un rezultat fundamental al analizei matematice,
prezentat, de obicei, cu o demonstraţie incompletă în cadrul cursurilor de Calcul Integral. Scopul acestei
lucrări este de a prezenta o demonstraţie completă a acestui rezultat în clasa mai largă a funcţiilor integrabile
Lebesgue. De asemenea, vor fi prezentate câteva aplicaţii simple din mecanica fluidelor.
Bibliografie:
1. G. E. Folland, Real analysis: modern techniques and their applications, Wiley, 1999.
2. W. Rudin, Analiză reală şi complexă, Ed. Theta, 1999
CONF. DR. MIRCEA CRÂȘMĂREANU

56. Conice associate reprezentării adjuncte a lui SU(2) (MI)
Alocată studentei/studentului: COMORAȘU DIANA-ROXANA (MI)
Reprezentarea adjunctă a grupului matriceal SU(2) se exprimă printr-o matrice de ordinul 3 dependentă de 4
parametri reali. Când această matrice este simetrică, o considerăm ca fiind matricea unei conice. Lucrarea
propune un studiu, geometric şi computaţional, al acestor conice.
Bibliografie:
1. Glaeser G. et al., The universe of conics, Springer, 2016.
57. Elemente de geometrie hiperbolică plană (M)

Geometria hiperbolică este o geometrie ne-euclidiană remarcabilă prin numărul de modele. Studierea acestei
teme conduce la cunoaşterea unor tehnici de bază pentru geometria plană.
Bibliografie: 1. Brânzei, D., Geometrie circumstanţială, 1983.
10
58. Conice asociate descompunerii Cartan a lui SO(2, 1)
Alocată studentei/studentului: JESCU CRISTINA-MARINA (MI)
Un element generic al grupului matriceal SO(2, 1) se exprimă printr-o matrice de ordinul 3 dependentă de 3
parametri reali. Când această matrice este simetrică, o considerăm ca fiind matricea unei conice. Lucrarea
propune un studiu, geometric şi computaţional, al acestor conice.
Bibliografie:
59. Puncte laticeale pe conice

Un punct din plan se numeşte laticeal dacă perechea coordonatelor sale este dată de numere întregi.
Lucrarea propune studierea unor diverse conice şi a punctelor laticeale de pe acestea.
Bibliografie:
2. Casas-Alvero E., Analytic projective geometry, EMS, 2014.
60. Produsul scalar definit pe Sym(2) de funcţia determinant

Folosind funcţia determinant se introduce un produs scalar pe mulţimea matricilor simetrice de ordinul 2.
Lucrarea propune studierea proprietăţilor acestui produs scalar.
Bibliografie:
1. Răileanu L., Prin algebră spre geometrie, Iaşi, 2005.
2. Crâşmăreanu M., The determinant inner product and the Heisenberg product of Sym(2), International
Electronic Journal of Geometry (IEJG), 14(2021), no. 1.
CONF. DR. ANCA CROITORU

61. Funcții uniform continue
Alocată studentei/studentului: HUC ALEXANDRU-FLAVIUS (MI)
Lucrarea va prezenta definiții, exemple, aplicații și proprietăți privind funcțiile uniform continue definite pe
submulțimi ale unui spațiu metric, cu valori într-un alt spațiu metric.
Bibliografie:
1. Precupanu A. - Bazele Analizei Matematice, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi, 1993.
2. Precupanu A., Florescu L., Blendea Gh., Cuciureanu M. - Spatii metrice. Probleme, Editura
Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi, 1990.
3. Gavrilut A. - Calcul diferential pentru functii de mai multe variabile,
http://www.math.uaic.ro/~gavrilut
4. Croitoru A. – Calcul diferential si integral pe R, http://www.math.uaic.ro/~croitoru.
62. Șiruri convergente în spații metrice

Alocată studentei/studentului: RUSU BIANCA-SORINA (MI)
În lucrare vor fi prezentate definiții, exemple și proprietăți despre convergența șirurilor de elemente din spații
metrice.
Bibliografie:
1. Precupanu A. - Bazele Analizei Matematice, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi, 1993.
2. Precupanu A., Florescu L., Blendea Gh., Cuciureanu M. - Spatii metrice. Probleme, Editura
3. Gavrilut A. - Calcul diferential pentru functii de mai multe variabile,
http://www.math.uaic.ro/~gavrilut
4. Croitoru A. – Calcul diferential si integral pe R, http://www.math.uaic.ro/~croitoru.
63. Spații metrice precompacte

Alocată studentei/studentului: DARABĂ SABINA-IOANA (MI)
Vor fi prezentate definiții, exemple, aplicații și proprietăți ale spațiilor metrice precompacte.
11
Bibliografie:
1. Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi, 1993.
2. Precupanu A., Florescu L., Blendea Gh., Cuciureanu M., Spații metrice. Probleme, Editura
Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iasi, 1990.
3. Gavrilut A., Calcul diferential pentru functii de mai multe variabile,
http://www.math.uaic.ro/~gavrilut.
4. Craciun I., Analiză Matematică. Calcul Diferenţial, Ed. Univ. Tehnice “Gh. Asachi”, Iaşi, 2011.
64. Funcții cu Proprietatea lui Darboux

Alocată studentei/studentului: ALBU ISABELA-CARLA (M)
Lucrarea va cuprinde definiții, exemple, aplicații și proprietăți remarcabile privind funcțiile care au
Proprietatea lui Darboux. De asemenea, vor fi tratate următoarele aspecte: relația cu funcțiile continue,
punctele de discontinuitate ale unei funcții cu Proprietatea lui Darboux, precum și operații cu funcții care au
Proprietatea lui Darboux.
Bibliografie:
1. Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi, 1993.
2. Precupanu A., Florescu L., Blendea Gh., Cuciureanu M., Spații metrice. Probleme, Editura
3. Gavrilut A., Calcul diferential pentru functii de mai multe variabile,
http://www.math.uaic.ro/~gavrilut.
4. Croitoru A., Calcul diferential si integral pe R, http://www.math.uaic.ro/~croitoru.
5. Siretchi Gh., Calcul Diferenţial şi Integral, vol. I, II, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
65. Corpuri ordonate

Scopul acestei lucrări este de a prezenta definiții, exemple, aplicații și proprietăți remarcabile ale corpurilor
ordonate, precum și modelul lui Cantor pentru mulțimea numerelor reale.
Bibliografie:
1. Macovei E., Metode de construcţie pentru corpul numerelor reale, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1982.
2. Meghea C., Bazele Analizei Matematice, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.
3. Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1993.
CONF. DR. DUMITREL GHIBA

66. Metode directe de rezolvare a sistemelor liniare
Alocată studentei/studentului: MAIDANIUC MIRIAM (M)
În această lucrare de licență, candidatul va discuta metodele directe de rezolvare a sistemelor liniare, va
prezenta unii algoritmi implementați în Matlab și va face o analiză a erorilor.
Bibliografie:
1. W. Gander, M.J. Gander, F. Kwok. Scientific computing-An introduction using Maple and MATLAB. Vol.
11. Springer Science & Business, 2014.
2. A. Quarteroni, R. Sacco, R., F. Saleri, Numerical mathematics (Vol. 37). Springer Science & Business
Media, 2010.
67. Metode iterative de rezolvare a sistemelor liniare
Alocată studentei/studentului: GHEUCĂ ALINA-CIPRIANA (M)
În această lucrare de licență, candidatul va discuta unele metode iterative de rezolvare a sistemelor liniare, va
prezenta unii algoritmi implementați în Matlab și va face o analiză a erorilor.
Bibliografie:
1. W. Gander, M.J. Gander, F. Kwok. Scientific computing - An introduction using Maple and MATLAB. Vol.
11. Springer Science & Business, 2014.
2. A. Quarteroni, R. Sacco, R., F. Saleri, Numerical mathematics (Vol. 37). Springer Science & Business
Media, 2010.
12
68. Programare liniară
În această lucrare, candidatul va prezenta algoritmul simplex, cu demonstrarea tuturor amănuntelor
matematice pe care acesta se bazează. Implementarea acestora în Matlab este de dorit.
Bibliografie:
1. M. Ferris, C. Michael, O. L. Mangasarian, S.J. Wright. Linear programming with MATLAB. Vol. 7. SIAM,
2007.
69. Problema liniară a celor mai mici pătrate

Alocată studentei/studentului: PÎRVAN LARISA-MARIANA (M)
Se va studia problema liniară a celor mai mici pătrate și se vor prezenta aplicații ale acestei probleme. Se
dorește și prezentarea unor implementări simple în Matlab.
Bibliografie:
1. W. Gander, M.J. Gander, F. Kwok. Scientific computing-An introduction using Maple and MATLAB. Vol.
11, Springer Science & Business, 2014.
2. B A. Beck, Introduction to nonlinear optimization. Theory and applications with MATLAB, SIAM, 2014.
70. Elemente de geometria maselor

Alocată studentei/studentului: MIHĂICĂ DIANA (M)
Lucrarea va conține informații despre compunerea forțelor paralele și despre aplicații ale acesteia în
geometria triunghiului și în determinarea unor proprietăți ale tetraedrului.
Bibliografie:
1. C. Iacob, Matematică aplicată și mecanică, Editura Academiei, București, 1989.
CONF. DR. MIHAI GONTINEAC
71. Platforma Unity. Tehnologie si aplicatii

Alocată studentei/studentului: LUNGU MARINA-DIANA (MI)
Se va studia o platformă modernă de dezvoltare şi proiectare de aplicaţii, Unity, în relaţie cu limbajele de
programare studiate în facultate.
72. Programare Python in platforma GodotAlocată studentei/studentului:

Alocată studentei/studentului: BOGDAN GEORGIANA-AMALIA (MI)
Se va realiza o prezentare a principalelor structuri de date și concepte de programare în Python, utilizând
motorul de dezvoltare de jocuri Godot.
73. Model de transmitere a mesajului genetic cu ajutorul automatelor

Aplicarea cunoștințelor de limbaje formale și teoria automatelor în modelarea transmisiei mesajului genetic
cu ajutorul automatelor de tip Mealy.
74. Elemente de programare in limbajul Scala

Scopul lucrării este de a „provoca” învăţarea unui limbaj de programare modern şi la modă. În acest sens,
lucrarea va aborda şi o comparaţie între acest limbaj şi alte limbaje studiate în facultate.
75. Structuri algebrice libere

Lucrarea urmăreşte aprofundarea noțiunilor dobândite la cursul de algebră abstractă din anul I prin
considerarea structurilor generate de mulțimi care să satisfacă anumite proprietăți.
13
CONF. DR. LUCIAN MATICIUC
76. Contraexemple în „Teoria Probabilităţilor”
Alocată studentei: STRUNGARU Ana-Maria (grupa M121)
Lucrarea are în vedere prezentarea unor rezultate remarcabile din cadrul „Teoriei Probabilităţilor” şi apoi a
unor contraexemple prin care vom înţelege: necesitatea anumitor condiţii suficiente, suficienţa anumitor
condiţii necesare, precum şi validitatea afirmaţiilor reciproce altor afirmaţii (prin care vom vedea importanţa
ipotezelor utilizate). Aceste contraexemple (legate, printre altele, de funcţia caracteristică, Legea Numerelor
Mari, Teorema Limită Centrală) vor arăta, printre altele, puterea şi nivelul de profunzime al rezultatelor
teoretice avute în vedere.
Bibliografie:
1. Ionuţ Florescu, Ciprian A. Tudor, Handbook of Probability, John Wiley & Sons, New Jersey, 2014.
2. Lucian Maticiuc, Teoria Probabilităţilor (Teorie şi aplicaţii), Iaşi, 2021, disponibilă online:
https://www.math.uaic.ro/~maticiuc/didactic/Probability_Theory.pdf
3. Joseph P. Romano, Andrew F. Siegel, Counterexamples in Probability and Statistics, Wadsworth &
Brooks/ Cole Advanced Books & Software, California, 1986.
4. Jordan M. Stoyanov, Counterexamples in Probability (Third Edition), Dover Publications, New York,
2013.
77. Tipuri de convergenţă în „Teoria Probabilităţilor”. Exemple şi contraexemple

În „Teoria Probabilităţilor” există diverse posibile noţiuni/tipuri de convergenţă a unui şir de variabile
aleatoare (care este un concept esenţial cu aplicaţii la procesele stochastice). Astfel, se formalizează ideea
că o succesiune de evenimente aleatoare poate avea, eventual, un comportament care se stabilizează o
dată cu trecerea timpului. Diferitele tipuri posibile de convergență se referă la modul în care un astfel de
comportament poate fi caracterizat. Lucrarea are în vedere prezentarea tipurilor de convergenţă şi a
legăturilor dintre ele şi apoi a unor contraexemple prin care vom înţelege: necesitatea anumitor condiţii
suficiente şi suficienţa anumitor condiţii necesare (prin care vom vedea importanţa ipotezelor utilizate).
Aceste contraexemple vor arăta, printre altele, puterea şi nivelul de profunzime a rezultatelor teoretice
avute în vedere
Bibliografie:
1. Ionuţ Florescu, Probability and Stochastic Processes, John Wiley & Sons, New Jersey, 2015.
https://www.math.uaic.ro/~maticiuc/didactic/Probability_Theory.pdf.
78. Generarea variabilelor aleatoare

Este foarte important să ştim cum să simulăm un experiment aleator şi astfel să aflăm la ce ne putem
aştepta legat de rezultatele unui fenomen aleator. Vom vorbi despre diverse metode utilizate pentru
generarea sau simularea variabilelor aleatoare (vectorilor aleatori) care au o distribuţie (distribuţie
comună) dată (atât în cazul discret cât şi în cazul continuu). În acest sens, esenţial este să utilizăm doar
variabile aleatoare de tip uniform pe (0,1) (care pot fi uşor simulate). Mai precis, dorim să generăm o serie
de valori numerice (numită eşantion) ale unei variabile aleatoare (discrete sau continue), cu o distribuţie
dată, utilizând doar un eşantion de valori ale unei variabile aleatoare de tip uniform pe (0,1). Vom avea în
vedere şi algoritmi şi coduri MATLAB pentru generarea unor variabile aleatoare care urmează anumite
distribuţii importante.
Bibliografie:
2. Wendy L. Martinez, Angel R. Martinez, Computational Statistics Handbook with MATLAB (Third
Edition), Chapman & Hall/CRC, Abingdon, 2016.
4. Sheldon M. Ross, Introduction to Probability Models (Ninth Edition), Elsevier, Amsterdam, 2007.
5. Sheldon Ross, Simulation (Fifth Edition), Elsevier, Amsterdam, 2013.
14
79. Distribuţii bazate pe eşantioane asociate unei populaţii normale
Lucrarea se va concentra pe studiul a trei distribuţii care sunt funcţii de variabile aleatoare distribuite normal,
2
mai precis sunt legate de varianţa empirică S asociată unui eşantion de date citit dintr-o populaţie distribuită
2
normal: distribuţia  , distribuţia Student t şi distribuţia Fisher F. Aceste trei distribuţii joacă un rol esenţial în
statistică. Dacă lucrăm cu date distribuite normal, va trebui să lucrăm, deci să şi determinăm, tipul de
2
distribuţie al varianţei empirice S , deci al unei sume de pătrate de variabile aleatoare normale, şi astfel vom
2
obţine distribuţia  . Dacă dorim să testăm media teoretică în urma citirii unui eşantion de date, avem nevoie
de o distribuţie care să combine o distribuţie normală cu deviaţia standard, deci cu radicalul unei distribuţii de
2
tip  şi astfel vom obţine distribuţia Student t. Dacă dorim să testăm egalitatea a două varianţe în urma citirii
2
a două eşantioane de date, avem nevoie de o distribuţie care să combine două distribuţii de tip  şi astfel
vom obţine distribuţia Fisher F. Lucrarea, de asemenea, va avea în vedere şi alte relaţii între distribuţii
cunoscute, mai precis metode de generare a distribuţiilor de mai sus folosind doar distribuţia uniformă pe
intervalul (0,1).
Bibliografie:
1. Jay L. Devore, Kenneth N. Berk, Modern Mathematical Statistics with Applications (Second Edition),
Springer New York, 2012.
3. Sheldon Ross, Introductory Statistics (Third Edition), Elsevier, Amsterdam, 2010.
80. Metode Monte Carlo pentru statistica inferenţială

În statistica inferenţială sunt utilizate metode pentru a obţine concluzii despre o populație şi pentru a măsura
fiabilitatea acestor concluzii folosind informații obținute dintr-un eșantion aleatoriu. Statistica inferențială
implică tehnici precum estimarea parametrilor populației folosind estimări punctuale, calcularea estimărilor
intervalului de încredere pentru parametri, testarea ipotezelor și modelarea (de exemplu, regresia și
estimarea densității). Pentru a măsura fiabilitatea inferențelor care se fac, statisticianul trebuie să ştie
distribuția tuturor statisticilor utilizate în analiza respectivă. În situațiile în care folosim o statistică bine
cunoscută, cum ar fi media eșantionului, acest lucru se face cu ușurință, în mod analitic. Cu toate acestea, în
multe aplicații, nu putem să ne limităm la utilizarea unor statistici prea simple sau la a face presupuneri
simplificatoare. Scopul nostru este de a înţelege modul în care metodele de simulare sau metodele Monte
Carlo pot fi utilizate pentru a face inferențe atunci când metodele statistice tradiționale sau analitice eșuează.
Bibliografie:
2. Wendy L. Martinez, Angel R. Martinez, Computational Statistics Handbook with MATLAB (Third
Edition), Chapman & Hall/CRC, Abingdon, 2016.
3. Sheldon Ross, Introductory Statistics (Third Edition), Elsevier, Amsterdam, 2010.
5. Reuven Y. Rubinstein, Dirk P. Kroese, Simulation and the Monte Carlo Method (Second Edition), John
Wiley & Sons, New Jersey, 2008.
CONF. DR. IONUȚ MUNTEANU

81. Inegalități pentru funcțiile lui Euler: Gama și Beta
Alocată studentei: ȘOROAGĂ Simina (grupa M523)
Se vor studia integralele improprii Gama și Beta. Se vor deduce estimări ale acestora. Rezultatele se vor aplica
în probleme de existență a soluțiilor pentru diferite ecuații diferențiale, dar și în probleme de control al
ecuațiilor diferențiale.
Bibliografie:
1. Shiv Datt Kumar, Lecture Notes of Mathematics-I for Integral Calculus, Improper Integrals, Beta and
Gamma functions.
15
2. S. S. Dragomir, R. P. Agarwal, N. S. Barnett, Inequalities for Beta and Gamma functions via some
classical and new integral inequalities.
82. Matrici Hermitiene

Alocată studentei: BĂLINEANU Alexandra (grupa M122)
Matricile Hermitene sunt matrici pătratice cu coeficienți complecși care sunt egale cu conjugata lor transpusă.
Se vor studia proprietăți spectrale ale acestora, puteri fracționale ale acestora etc. Exemplele vor proveni în
mare parte din matrici Gram asociate unor familii de funcții dintr-un spațiu Hilbert. Se vor studia norme
induse de puteri ale acestor matrici și aplicații ale acestora în stabilitatea ecuațiilor diferențiale.
Bibliografie:
1. M. Hazewinkel, Hermitian matrix, Springer 2001.
2. M. Hazewinkel, Gram matrix, Encyclopedia of Mathematics, ed. 2001, Springer Science+Business
Media B.V. / Kluwer Academic Publishers
3. V. Barbu, Ecuaţii diferenţiale, Ed. Junimea 1985.
83. Probleme de stabilitate pentru ecuații diferențiale

Se vor studia noțiunile teoretice specifice problemelor de control pentru ecuații diferențiale. Se va insista
aspura criteriilor de tip Kalman. Se vor da definiții echivalente și se vor studia exemple de cupluri de matrici
care verifică criteriul de controlabilitate Kalman. Aceste exemple provin din probleme de stabilizare ascociate
ecuațiilor cu derivate parțiale.
Bibliografie:
1. E. Zuazua, Controllability of Partial Differential Equations,
https://www.researchgate.net/publication/28
2. S. Micu and E. Zuzua, An Introduction to the Controllability of Partial Dierential Equations,
https://www.researchgate.net/publication/228826922.
84. Aplicații care păstrează o relație de ordine

Pe un spațiu metric X, se va defini un con Y care va introduce o relație de ordine pe X, notată cu ≤. O aplicație T
: X  X se numește că păstrează ordinea pe X dacă T(x) ≤ T(y) pentru orice x ≤ y. Observăm că, de fapt,
definiția de mai sus este o generalizare a noțiunii de funcție monoton crescătoare din cazul X = R. Se vor
studia proprietăți ale acestor funcții. Se vor studia aplicații pentru ecuații cu derivate parțiale, a căror operator
soluție satisface o monotonie.
Bibliografie:
1. H. Smith, Monotone dynamical systems, Mathematical Surveys and Monographs Volume 41, 1995.
85. Spectrul unui operator liniar. Aplicații

Este o metodă specifică analizei numerice. Scopul ei este de a discretiza o ecuaţie diferenţială pentru a o
rezolva aproximativ şi pentru a deduce aproximativ proprietăţi ale soluţiilor. Se va aplica pe exemple simple şi
implementa numeric pe calculator.
Bibliografie:
1. G. Aniculăesei, C. Ilioi, Ecuaţii cu derivate parţiale şi aproximare numerică, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi,
2005.
CONF. DR. MIHAI NECULA

86. Ecuaţii diferenţiale neliniare cu derivate parţiale de ordinul întâi (M)
Lucrarea prezintă metoda caracteristicilor pentru rezolvarea problemei Cauchy atașate unei ecuații neliniare
cu derivate parțiale de ordinul întâi, cu aplicații în optica geometrică și în mecanica analitică.
Bibliografie:
1. V. Barbu, Ecuații diferențiale, Ed. Junimea, Iași, 1985.
2. I. I. Vrabie, Ecuații diferențiale, Ed. Matrix Rom, București, 1999.
16
87. Studiul stabilității soluţiilor sistemelor diferenţiale prin simulare grafică (MI)
Alocată studentei/studentului: NECULAU SILVIU-MIHAI (MI)
Lucrarea ilustrează, prin aplicaţii grafice în limbajul C#, comportarea soluţiilor sistemelor diferenţiale în cazul
bidimensional.
Bibliografie:
1. M. Necula, Ecuații diferențiale (note de curs), http://www.math.uaic.ro/~necula/
2. John Sharp, Microsoft Visual C# Step by Step, 3rd Edition, Microsoft Press, Seattle, 2008.
88. Integrarea ecuaţiilor diferenţiale liniare prin serii de puteri (MI)

Alocată studentei/studentului: DROBOTĂ PARASCHIV (MI)
Lucrarea prezintă teorema lui Fuchs de existenţă a soluţiilor analitice şi o serie de programe C/C++ pentru
determinarea coeficienţilor soluţiilor.
Bibliografie:
1. Gh. Mocică, Probleme de functii speciale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988.
2. L. Negrescu, Limbajul C şi C++ pentru începători, Ed. Cartea Albastră, Cluj-Napoca, 2000.
89. Utilizarea numerelor complexe în grafica bidimensională (MI)

Alocată studentei/studentului: DUGHILĂ ANDREI-ALEXANDRU (MI)
Lucrarea prezintă interpretarea geometrică a operaţiilor cu numere complexe şi cum pot fi folosite acestea
pentru rezolvarea problemelor de geometrie plană. Rezolvările problemelor sunt ilustrate prin animaţii
grafice pe calculator.
Bibliografie:
1. Nicolae Mihăileanu, Utilizarea numerelor complexe în geometrie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1968.
2. Microsoft Corporation, C# Language Specification, Microsoft Press, Seattle, 2007.
90. Elemente de programare în limbajul Python (MI)

Alocată studentei/studentului: IONIȚĂ ALEXANDRU-DUMITRU (MI)
Lucrarea constă într-un tutorial de utilizare a limbajului Python cuprinzând o serie largă de programe
ilustrative.
Bibliografie:
1. https://docs.python.org.
CONF DR. DĂNUȚ RUSU

91. Utilizarea algoritmilor PID în stabilizarea dronelor
Alocată studentei/studentului: VIERU IRINA-VIVIENNE (MI)
Lucrarea constă în construcţia unei drone, controlată de un microcontroler ATmega328P, pe care se vor
implementa algoritmi PID pentru stabilizarea dronei în timpul zborului. Parametrizarea acestora se va face
experimental.
92. Tehnici de optimizare ai algoritmilor PID

Alocată studentei/studentului: BACIU LAVINIA-MARIA (MI)
Lucrarea constă în construcţia unei drone, controlată de un microcontroler ARM32Cortex, pe care se vor
implementa şi experimenta diverşi algoritmi (algoritmi genetici, ant-algoritmi, etc.) pentru optimizarea
parametrilor PID. Se va face o comparaţie între aceste implementări în ceea ce priveşte performanţa.
93. Utilizarea maşinilor cu vectori suport pentru recunoaşterea scrierii de mână

Alocată studentei/studentului: DIMITRIU IOANA-MARINA (MI)
Lucrarea constă în realizarea unei aplicaţii Java care va recunoaşte scrierea de mână din imaginea scanată a
unui document. Vor fi utilizate maşinile cu vectori suport.
17
94. Spaţii Hilbert cu nucleu de copiere şi aplicaţii în inteligenţa artificială
Alocată studentei/studentului: VOINEA DANIEL (MI)
Lucrarea va prezenta proprietăţile principale ale acestor spaţii şi utilizarea lor în construcţia de nuclee pentru
maşinile cu vectori suport.
95. Hărţi cu auto-organizare şi aplicaţii

Alocată studentei/studentului: ANDONE BOGDAN (MI)
Lucrarea constă în realizarea unei aplicaţii Java care să utilizeze algoritmii Kohonen pentru reprezentarea
grafică bidimensională a unei mulţimi de vectori multidimensionali.
CONF. DR. EDUARD ROTENSTEIN

96. Funcţii (semi)convexe
Studiul își propune extinderea rezultatelor privind aproximarea funcţiilor convexe (vezi Brézis) la cazul
funcţiilor semiconvexe şi local-semiconvexe. Sunt introduse conceptele de rezolventă şi aproximantă Yosida
într-o manieră similară cazului convex şi sunt prezentate în detaliu proprietăţile lor. Exemplele vizează forma
particulară a acestor instrumente în cazul indicatoarei de (semi)convexitate a unui domeniu.
Bibliografie:
1. H. Brézis, Opérateurs Maximaux Monotones et Semigroupes de Contractions Dans les Espaces de
Hilbert, North-Holland, Amsterdam, 1973.
2. M. Degiovanni, A. Marino, M. Tosques, Evolution Equations with Lack of Convexity, Nonlinear Anal.,
9 (2), pp. 1401-1443, 1985.
3. A. Răşcanu, E. Rotenstein, A non-convex setup for multivalued di.erential equations driven by oblique
subgradients, Nonlinear Anal.-Theor., Volume 111, pp. 82-104, 2014.
97. Elemente de Teoria estimației în procesarea semnalelor

Alocată studentei/studentului: AVARVAREI PAUL-IOAN (MI)
Lucrarea este dedicată analizei proprietăților estimatorilor parametrilor asociați unor modele provenite din
teoria semnalelor electrice. Determinarea unei margini inferioare pentru dispersia unui estimator nedeplasat
(marginea inferioară Rao-Cramer, CRLB) se dovedește a fi importantă în practică. În cel mai bun caz, se poate
stabili dacă un estimator nedeplasat este de dispersie minimă (estimator MVU – Minimum variance unbiased
estimator). În cel mai rău caz, furnizează un reper în raport cu care putem compara performanța oricărui alt
estimator nedeplasat pentru parametrul estimat. De asemenea, teoria ce conduce la stabilirea sa permite
determinarea existenței unui estimator ce o atinge. Chiar dacă nu există un astfel de estimator, se pot
determina estimatori ce ating acea margine într-un sens aproximant. Dacă, în schimb, nu există un estimator
eficient, se poate formula totuși problema existenței și identificării unui estimator MVU. Pentru a realiza acest
obiectiv, introducem conceptul de statistici suficiente și, ca instrument de lucru, Teorema Rao-Blackwell-
Lehmann-Scheffe. În practică, se întâmplă frecvent ca estimatorul MVU, dacă există, să nu poate fi găsit. De
exemplu, este posibil să nu cunoaștem densitatea de repartiție a datelor. În acest caz, metodele anterioare,
care se bazează pe CRLB și teoria statisticilor suficiente, nu pot fi aplicate. O abordare frecventă este aceea de
a restricționa estimatorul să fie liniar în raport cu datele și de a găsi estimatorul liniar care este nedeplasat și
are dispersia minimă. Acest estimator, care este denumit estimator liniar nedeplasat optimal (BLUE, the best
linear unbiased estimator), poate fi determinat doar cu cunoașterea momentelor de orinul întâi și al doilea.
Bibliografie:
1. Devore, J; Berk, K., Modern Mathematical Statistics with Applications, 2nd Edition, Springer New
York Dordrecht Heidelberg London, 2012.
2. Kay, S., Fundamentals of Statistical Signal Processing, Volume I: Estimation Theory, Prentice Hall;
st
1 edition, April 5, 1993.
98. Teste statistice neparametrice

Alocată studentei/studentului: GHIȚĂU IONUȚ-ALIN (MI)
Testele parametrice se utilizează în contextul în care datele observate urmează o repartiție Gaussiană sau
volumul de selecție este suficient de mare. Apare astfel problema modului de utilizare a informațiilor din
seriile statistice observate în cazul în care volumul datelor este redus sau nu avem informații în ceea ce
18
privește normalitatea caracteristicilor asociate lor. Testele neparametrice oferă o soluție la această dilemă.
Acestea sunt teste statistice în cadrul cărora nu se mai fac presupuneri asupra formei repartiției. Ele nu
verifică valorile parametrilor distribuției, de aceea mai sunt cunoscute și sub denumirea de metode fără
parametri (parameter-free methods) sau metode fără repartiție (distribution-free methods). Testele
neparametrice avute în vedere în această lucrare sunt grupate în următoarele categorii:
(a) teste pentru diferența dintre grupuri (pentru selecții independente): testul Wald-Wolfowitz, testul Mann-
Whitney.
(b) teste pentru diferența dintre variabile: testul semnelor, testele Wilcoxon (pentru date perechi, cel bazat pe
suma rangurilor, cel bazat pe ranguri cu semn pentru intervale), testul seriilor pentru caracterul aleator (runs
test).
(c) teste pentru relații între variabile: testează coeficientul R (Spearman), coeficientul t (Kendall), coeficientul G
(Goodman, Kruskal).
Testele prezentate vor veni însoțite de exemple sugestive și de implementarea Matlab corespunzătoare.
Bibliografie:
2. Gibbons Dickinson, J.; Chakraborti, S., Nonparametric Statistical Inference, Fourth Edition, Revised
and Expanded, Marcel Dekker, INC., New York, Basel, 2003.
3. Wackerly, D.; Mendenhall, W.; Schea¤er, R., Mathematical Statistics with Applications, 7th Edition,
Thomson Brooks/Cole, 2008.
99. O analiză a rolului repartiției χ2 în Statistica matematică

Alocată studentei/studentului: NISTOR OANA-ELENA (MI)
2
Repartiția χ este frecvent utilizată în diverse ramuri ale Statisticii matematice. În prima parte a lucrării este
prezentat modul de generare a acestei repartiții folosind transformări ale unor variabile aleatoare
independente, ce au anumite distribuții. Partea principală a lucrării este destinată punctării utilității acestei
repartiții. O atenție aparte va fi acordată Teoriei concordanței, unde se prezintă, cu ajutorul repartiției
2
multinomiale, modul de obținere a unei statistici repartizate χ ; ce va fi folosită în Testul de concordanță al lui
Pearson. Va fi abordat atât cazul neparametric, cât și cel parametric, unde se va pune în evidență efectul
estimării în prealabil a parametrilor asupra gradelor de libertate a statisticii de test. Pentru determinarea
repartiției acestei statistici se are în vedere consultarea studiului din 2018 realizat de Benhamou și Melot, în
care se descriu cele 7 metode cunoscute pentru aceasta. Metodele se bazează pe legături structurale între
2
repartițiile binomiale, multinomiale, Poisson, normale și χ ; în condiții asimptotice. De asemenea, această
problemă poate fi abordată prin instrumente matematice variate, precum Teorema De Moivre-Laplace (care
este o versiune simplificată a Teoremei Limită Centrală) și o schemă de inducție, sau prin intermediul funcțiilor
caracteristice, ori prin intermediul Teoremei lui Sylvester și a valorilor proprii, sau cu ajutorul Teoremei lui
Cochran.
Bibliografie:
1. Benhamou, E.; Melot, V., Seven proofs of the Pearson Chi-squared independence test and its
graphical interpretation, arXiv:1808.09171v3, 2018.
3. Kendall, M.G., The Advanced Theory of Statistics, Volume 1, Distribution Theory, London, Charles
Griffin & Company, 1945 (Edition by Stuart, Alan, Ord, Keith, 2010).
4. Kendall, M.G.; Stuart, A., The Advanced Theory of Statistics, Volume 2, Inference and Relationships,
Hafner Publishing Company, 1961 (Edition by Wiley, 2010).
5. Watson, G.S., Some recent results in chi-square goodness-of-fit tests, Biometrics, 15, 440, 1959.
Thomson Brooks/Cole, 2008.
100. Metode Monte-Carlo pentru statistică inferențială

Alocată studentei/studentului: NISTOR OANA-ELENA (MI)
Statistica inferențială implică metode și tehnici pentru estimarea parametrilor unei repartiții teoretice, pentru
verificarea ipotezelor statistice sau modelare (regresie și estimarea densității). Pentru măsurarea corectitudinii
inferențelor efectuate, trebuie cunoscută în detaliu statistica utilizată pentru a trage concluzii. Dacă în unele
situații (precum cele în care utilizăm ca statistică de lucru media de selecție, spre exemplu) se cunosc toate
19
proprietățile sale analitice, în multe aplicații suntem forțați să utilizăm statistici mai complexe, cu proprietăți
analitice dificil de determinat, iar ipotezele de lucru nu le putem simplifica până la un model teoretic, ideal. Din
acest motiv, modelele de simulare de tip Monte-Carlo sunt un instrument indispensabil în luarea deciziilor
statistice. Lucrarea prezintă o sinteză a principalelor metode de simulare folosite pentru testarea ipotezelor
statistice, puterea unui test, intervale de încredere. De asemenea, sunt prezentate, cu exemple sugestive,
metode de bootstrap pentru estimarea deplasării și dispersiei estimatorilor parametrilor teoretici.
Bibliografie:
1. Gibbons Dickinson, J.; Chakraborti, S., Nonparametric Statistical Inference, Fourth Edition, Revised
and Expanded, Marcel Dekker, INC., New York, Basel, 2003.
2 Devore, J; Berk, K., Modern Mathematical Statistics with Applications, 2nd Edition, Springer New York
Dordrecht Heidelberg London, 2012.
3 Martinez, A; Martinez W., Computational Statistics Handbook with MATLAB, Third Edition, Chapman
& Hall/CRC, 2016.
4 Walck, C., Handbook on Statistical distributions for experimentalists, Particle Physics Group,
University of Stockholm.
CONF. DR. IULIAN STOLERIU

101. Perceptronul cu un singur strat și aplicații în Matlab/Python
Alocată studentei/studentului: TIMOFTE ADELINA (M)
Lucrarea va descrie perceptronul cu un singur strat și aplicațiile sale (e.g., în probleme de clasificare liniară).
Pentru aplicații se vor utiliza limbajele Matlab și Python, făcându-se comparații între rezultatele obținute.
Bibliografie:
1. Anderson, James, (1995) Introduction to Neural Networks, MIT Press.
2. Daniel Graupe, (2007) Principles of Arti cial Neural Networks (2nd. ed.). World Scientific Publishing
Co., Inc., USA.
3. Phil Kim, (2017) MATLAB Deep Learning: With Machine Learning, Neural Networks and Artificial
Intelligence, Apress
4. James Loy, (2019) Neural Network Projects with Python, Packt Publishing.
102. Modele matematice pentru răspândirea unor epidemii

Alocată studentei/studentului: GRASU VALENTIN-CĂLIN (MI)
Lucrarea va introduce și discuta modelele clasice SIR, SIRS, SIS, SI pentru evoluția în timp a unor epidemii. Vor
fi simulate soluțiile acestor modele folosind funcții specifice din Matlab sau Python.
Bibliografie:
1. Allen, L. J. S, An Introduction to Mathematical Biology, Upper Saddle River, NJ: Pearson/Prentice
Hall, 2007
2. Ching-Shan, C., and Friedman, A., Introduction to Mathematical Biology Modeling, Analysis, and
Simulations, Springer Verlag, 2016.
3. Murray, J. D., Mathematical Biology I. An Introduction, Vol. 17, New York: Springer, 2002.
103. Modele matematice în timp discret pentru dinamica populațiilor

În această lucrare vor fi discutate cele mai cunoscute modele matematice în timp discret pentru dinamica
populațiilor. Vor fi considerate doar modele legate de evoluția unei singure populații, spre exemplu: modelul
geometric (Malthus), modelul logistic, modelul moliei mugurelui de molid, modele cu recoltare. Se vor simula
(folosind Matlab sau Python) evoluțiile în timp pentru modelele considerate.
Bibliografie:
1. Allen, L. J. S, An Introduction to Mathematical Biology, Upper Saddle River, NJ: Pearson/Prentice
Hall, 2007
2. Ching-Shan, C., and Friedman, A., Introduction to Mathematical Biology Modeling, Analysis, and
Simulations, Springer Verlag, 2016.
4. Murray, J. D., Mathematical Biology I. An Introduction, Vol. 17, New York: Springer, 2002.
20
104. Paradoxuri în Matematică
Alocată studentei/studentului: SCOBAN MIRUNA-ADNANA (MI)
Există unele rezultate în Matematică care, deși sunt obținute în urma unui raționament logic, par a contrazice
intuiția. În astfel de situații, spunem că avem de-a face cu un paradox. Această lucrare va explora unele dintre
paradoxurile celebre care apar în Matematică, spre exemplu: paradoxuri din teoria mulțimilor, paradoxul lui
Zeno, paradoxul Banach-Tarski, paradoxul de la St. Petersburg, paradoxul lui Bertrand, paradoxul zilei de
naștere, paradoxul lui Simpson etc.
Bibliografie:
1. S. J. Farlow, Paradoxes in Mathematics, Dover Publications 2014.
2. G. J. Székely, Paradoxes in Probability Theory and Mathematical Statistics, Springer 2001.
3. B. Bunch, Mathematical Fallacies and Paradoxes, Dover Publications 1997.
4. https://mathshistory.st-andrews.ac.uk, MacTutor History of Mathematics Archive, University of St.
Andrews, Scotland.
105. Numere speciale în Matematică și istoria lor

Alocată studentei/studentului: POPA ANA-MARIA (MI)
În această lucrare, vor fi discutate unele numere speciale ce apar în Matematică, spre exemplu: π, e, φ
(numărul de aur), i, 0 etc. Vor fi comentate: modul în care acestea au apărut, câteva rezultate/formule
remarcabile în care apar, dar și posibilele legături dintre ele.
Bibliografie:
1. G. Flegg, Numbers: Their History and Meaning, Dover Publications 2012.
2. https://mathshistory.st-andrews.ac.uk, MacTutor History of Mathematics Archive, University of St.
Andrews, Scotland.
CONF. DR. CLAUDIU VOLF

106. Module peste inele principale şi forma canonică jordan a unei matrice
Teoremele de structură pentru module finit generate peste un inel principal sînt aplicate în cazul structurii de
K[X]-modul induse de un endomorfism al unui K-spaţiu vectorial V. Se obţine o descompunere canonică a lui V
ca sumă directă de subspaţii invariante şi în particular forma canonică Jordan a unei matrice peste un corp
comutativ.
Bibliografie:
1. Ion, I.D., Radu, N., Algebra, EDP, Bucureşti 1981.
2. I. Tofan, C. Volf, Algebra. Inele, module, teorie Galois, Matrix Rom, 2001.
107. Teorie Galois infinită

Fiind dată o extindere normală şi separabilă, nu neaparat finită, pe grupul Galois al extinderii se defineşte o
topologie grupală (topologia Krull). Se demonstrează că are loc o bijecţie descrescătoare (corespondenţa
Galois) între subextinderile extinderii date şi subgrupurile închise ale grupului Galois.
Bibliografie:
1. Jürgen Neukirch, Class field theory, Grundlehren der Mathematischen Wissenschaften, vol. 280,
Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, NewYork, and Tokyo, 1986.
108. Completatul unui corp normat

Alocată studentei: POPA-GHEORGHIU Mădălina (grupa M122)
Se prezintă construcţia completatului unui corp normat care nu este complet în raport cu metrica dată de
normă. Se obţin drept cazuri particulare: construcţia lui R, construcţia corpului numerelor p-adice.
Bibliografie:
1. Aurelian Claudiu Volf, Structuri algebrice şi aplicaţii, note de curs, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi,
2004.
2. George Bachman, Introduction to p-Adic Numbers and Valuation Theory, Academic Press, New
York, 1964.
21
109. Corpuri finite și aplicații
Scopul lucrării este prezentarea teoriei existenţei şi unicităţii corpurilor finite, metode de construcţie, aplicaţii
şi probleme conexe.
Bibliografie:
1. Aurelian Claudiu Volf, Structuri algebrice şi aplicaţii, note de curs, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi,
2004.
2. Betten, A, et al, Error-Correcting Linear Codes, Springer 2006.
110. Produs tensorial şi aplicaţii

Se construieşte produsul tensorial a două module, se descriu proprietăţile sale de bază şi se prezintă unele
aplicaţii.
Bibliografie:
1. Ion, I.D., Radu, N. Algebra, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
LECT. DR. MARIUS APETRII

111. Tehnica Greedy în probleme de optimizare cu restricții
Alocată studentei/studentului: GHIMICI IONUȚ-ALEXANDRU (MI)
Un algoritm greedy determină o soluție a unei probleme în urma unei succesiuni de alegeri, la fiecare
moment de decizie fiind aleasă opțiunea care pare a fi cea mai potrivită. Deși nu garantează găsirea punctelor
de extrem global, metoda este utilă atunci când spațiul de căutare are foarte multe elemente. Se vor studia
algoritmi specifici și se vor prezenta diverse aplicații. Va fi realizată o aplicație în care vor fi implementați
algoritmii prezentați.
112. Optimizare numerică cu algoritmi genetici

Alocată studentei/studentului: PAVEL ANDREI (MI)
Algoritmii genetici sunt tehnici adaptive de căutare euristică, bazate pe principiile geneticii (enunțate de
Darwin) - "supraviețuiește cel care este cel mai bine adaptat". Mecanismul este similar procesului biologic al
evoluției. Se operează pe o populație de soluții potențiale aplicând principiul supraviețuirii celui mai bun
pentru a produce aproximări din ce în ce mai bune ale soluției. Se vor studia algoritmi specifici și se vor
prezenta diverse aplicații, accentul fiind pus pe problemele de optimizare numerică. Va fi realizată o aplicație
în care vor fi implementați algoritmii prezentați.
113. Metode numerice în calculul integral

Alocată studentei/studentului: MUTESCU ANDREI-IOAN (MI)
Se va realiza o aplicație ce va implementa algoritmi de calcul pentru diverse tipuri de integrale (integrale
Riemann, integrale curbilinii, integrale duble, integrale triple, integrale de suprafață) și va permite reprezentări
3D pentru diverse tipuri de domenii. Se va utiliza limbajul C# cu WPF.
114. Aplicații ale criptosistemelor cu cheie publică

Alocată studentei/studentului: ALEXANDROAE ELISA-MIHAELA (MI)
Vor fi prezentate o serie de criptosisteme cu chei publice și vor fi prezentați algoritmi specifici. Se va realiza o
aplicație (C++, C#, Java) în care se vor implementa algoritmii prezentați în partea teoretică a lucrării.
115. Acoperiri convexe. Aplicații

Alocată studentei/studentului: TÎRȘU CĂTĂLINA (MI)
În cadrul lucrării vor fi prezentați algoritmi care permit construcția înfășurătorii convexe pentru diferite
obiecte, algoritmi cu o gamă largă de aplicații în matematică și informatică. Se vor avea în vedere algoritmii:
Gift wrapping, Graham scan, Quickhull, Divide and conquer, Monotone chain, Incremental convex hull
algorithm, Chan's algorithm etc. Se va realiza o aplicație pentru implementarea acestor algoritmi.
22
LECT. DR. GABRIELA APREUTESEI
116. Studiul funcțiilor complexe cu ajutorul singularităților izolate
Alocată studentei/studentului: PĂDURARU IULIANA (MI)
Se definesc singularitățile izolate cu ajutorul seriilor Laurent și se dau caracterizările lor cu ajutorul limitei
funcției în punct. Se pot formula teoreme de comportare ale acestor funcții cu singularități izolate pe
domeniul de definiție (Teorema lui Casorati-Weiestrass, Teorema lui Picard).
Bibliografie:
1. Bogdan Marcel, Probleme de analiză complexă, Ed. Collegium, Cluj-Napoca, 1996.
2. Eugen Popa, Introducere în teoria funcțiilor de o variabilă complexă, ediția a II-a, Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2001.
3. Tsogtgerel Gantumur, Normal Families and Picard Theorems, Lecture Notes 6 Math, 566, 2010.
117. Integrala complexă a funcțiilor olomorfe și integrale curbilinii de speța a doua

independente de drum
Alocată studentei/studentului: CIORNEI DIANA (MI)
2
Se definește integrala curbilie de speța a doua în R și se discută independența de drum, pe mulțimi conexe și
simplu conexe. Se definește noțiunea de primitivă pentru funcții complexe. În cazul funcțiilor olomorfe, se
demonstrează legătura cu formele diferențiale exacte, dar și cu formele diferențiele închise prin intermediul
armonicității.
Bibliografie:
1. Matthias Beck and the collective, A first course in complex analysis, 2002,
http://math.sfsu.edu/beck/complex.html
118. Reziduuri și semireziduuri

Se definește dezvoltarea Laurent pe coroane circulare pentru funcții olomorfe. În cazul discurilor punctate,
dezvoltarea Laurent în jurul singularităților izolate pune în evidență noțiunea de reziduu. Se pun în evidență
diferite formule de calcul. Se stabilește legătura cu integrala complexă prin intermediul Teoremei reziduurilor.
În cazul în care funcția de integrat are poli pe curba pe care se integrează, Teorema reziduurilor poate fi
generalizată la Teorema semireziduurilor.
Bibliografie:
1. Silvia-Otilia Corduneanu, Note de seminar,
http://math.etc.tuiasi.ro/scorduneanu/seminarMS.pdf
119. Integrale pe mulțimi din plan (MI)

Alocată studentei/studentului: MARIN SIMONA-CRISTIANA (MI)
Se au în vedere integralele curbilinii de speța 1 și 2 – cu definițiile lor, proprietățile imediate și formulele de
reducere la integrale Riemann –, dar și integrale duble. Se dau fromulele de calcul pe domenii simple în raport
cu o axă și pe mulțimi decompozabile în astfel de domenii. Se formulează teorema schimbării de variabilă, cu
exemple. Legătura dintre integralele curbilinii de speța a doua și cele duble este dată de formula Riemann-
Green. Aplicație în calculul ariei domeniilor plane.
Bibliografie:
1. N. Apreutesei-Dumitriu, G. Apreutesei, Introducere în teoria integrabilității, Ed. Polirom, Iași, 2006
2. I. Crăciun, Analiza matematică. Calcul integral, Ed. Pim, Iași, 2007.
3. Ș. Frunză, Lecții de analiză matematică, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2004.
23
120. Funcțiile Gamma și Beta (MI)
Alocată studentei/studentului: ROTAR ELENA-ROXANA (M)
În contextul integralelor improprii cu parametru se definesc funcțiile Gamma și Beta. Se pun în evidență
mulțimile de convergență și proprietățile imedate (formulele de recurență, formula de complementariere
pentru Gamma etc.), cât și formulele de legătură între ele. Se dau aplicații în calculul unor integrale improprii
neparamentrice.
Bibliografie:
1. N. Apreutesei-Dumitriu, G. Apreutesei, Introducere în teoria integrabilității, Ed. Polirom, Iași, 2006
2. I. Crăciun, Analiza matematică. Calcul integral, Ed. Pim, Iași, 2007.
3. Ș. Frunză, Lecții de analiză matematică, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2004.
LECT. DR. OANA CONSTANTINESCU

121. Geometria suprafețelor de rotație (M)
Alocată studentei/studentului: PÎRJOL ȘTEFANIA (M)
În cadrul cursului de geometria curbelor și suprafețelor se studiază curbe importante pe o suprafață: linii de
curbură, asimptote, geodezice și unele suprafețe de rotație particulare. Lucrarea va introduce minimul de
noțiuni teoretice necesare studiului acestor curbe, va demonstra un minim de teoreme reprezentative legate
de proprietățile acestor curbe. Apoi se vor studia proprietăți particulare ale suprafețelor de rotație, printre
care și determinarea liniilor de curbură, asimptotelor, geodezicelor. Baza lucrării va consta în aplicarea teoriei
generale pe cazuri particulare.
Bibliografie:
1. M. Anastasiei, Geometrie: curbe și suprafețe, Cermi 2003.
2. M. Crâșmăreanu – probleme rezolvate:
http://www.math.uaic.ro/~mcrasm/depozit/CUL_Curbe_Suprafete.pdf
3. Manfredo Do Carmo, Differential Geometry of Curves and Surfaces, Prentice-Hall, 1976.
4. Martin M. Lipschutz, Differential Geometry, Schaum's outline series, 1969.
5. C. Ionescu-Bujor, O. Sacter, Exerciții și probleme de geometrie analitică și diferențială, vol II, Ed.
Didactică și Pedagogică, București 1963.
6. Gh. Ionescu, Teoria diferențială a curbelor și suprafețelor cu aplicații tehnice, Ed. Dacia Cluj-Napoca,
1984.
7. Mihu, I.P. Iambor, Curbe plane, Ed. Tehnică București 1989.
8. C. Oniciuc, Note de curs,
http://www.math.uaic.ro/~oniciucc/resurse2/GeometriaCurbelorSiSuprafetelor/Curs-Partea1.pdf
9. L. Ornea, O introducere în geometria diferențială, Ed. Theta, București, 2015.
M. Stoka, G. Vrânceanu, Probleme de geometrie diferențială, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1963.
http://mathworld.wolfram.com/topics/Geometry.html exemple de curbe plane / suprafețe speciale cu
proprietățile lor.
122. Curbe celebre în plan

Alocată studentei/studentului: MOLEA TEODORA-REVEICA (MI)
Lucrarea constă în prezentarea proprietăților unor curbe plane celebre, date prin toate reprezentările lor
analitice: lungimea unui arc de curbă, reperul Frenet, curbura, interpretarea geometrică a acesteia, centru de
curbură, cerc osculator, evolută, evolventă, reprezentarea grafică, alte proprietăți specifice fiecărei curbe. Se
vor demonstra doar o parte din teoremele neintroduse în cadrul cursului de geometria curbelor și
suprafețelor, accentul punându-se pe aplicarea teoriei în cazul acestor curbe particulare și demonstrarea
tuturor proprietăților importante ale acestora.
Bibliografie:
1. M. Anastasiei, Geometrie: curbe și suprafețe, Cermi 2003.
2. M. Crâșmăreanu – probleme rezolvate:
http://www.math.uaic.ro/~mcrasm/depozit/CUL_Curbe_Suprafete.pdf
3. Manfredo Do Carmo, Differential Geometry of Curves and Surfaces, Prentice-Hall, 1976.
4. Martin M. Lipschutz, Differential Geometry, Schaum's outline series, 1969.
24
5. C. Ionescu-Bujor, O. Sacter, Exerciții și probleme de geometrie analitică și diferențială, vol II, Ed.
Didactică și Pedagogică, București 1963.
6. Gh. Ionescu, Teoria diferențială a curbelor și suprafețelor cu aplicații tehnice, Ed. Dacia Cluj-Napoca,
1984.
7. Mihu, I.P. Iambor, Curbe plane, Ed. Tehnică București 1989.
8. C. Oniciuc, Note de curs,
http://www.math.uaic.ro/~oniciucc/resurse2/GeometriaCurbelorSiSuprafetelor/Curs-Partea1.pdf
9. L. Ornea, O introducere în geometria diferențială, Ed. Theta, București, 2015.
10. M. Stoka, G. Vrânceanu, Probleme de geometrie diferențială, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1963.
http://mathworld.wolfram.com/topics/Geometry.html (exemple de curbe plane / suprafețe speciale cu
proprietățile lor)
123. Clasificarea izometriilor spațiului afin euclidian doi, respectiv trei dimensional
Alocată studentei/studentului: CIOLTAN ELENA-LARISA (M)
În cadrul cursului de geometrie euclidiană din anul I sunt prezentate proprietățile generale ale izometriilor
unui spațiu afin euclidian finit dimensional. Lucrarea se va axa pe clasificarea acestora pentru spații de
dimensiune 2 și 3, pe determinarea ecuațiilor acestora și pe aplicarea proprietăților lor în rezolvarea de
probleme. Se pot studia și grupurile diedrale cel puțin în cazul planului euclidian.
Bibliografie:
1. I. Pop, Geometrie afină, euclidiană și proiectivă, Ed. Universității Al.I.Cuza, Iași, 1999.
2. L. Ornea, A. Turtoi, O introducere în geometrie, Ed. Theta, București, 2011.
3. M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie afină și euclidiană, Ed. Facla, Timișoara, 1982.
4. G. Martin, Transformation Geometry, An Introduction to Symmetry, Springer
124. Clasificarea izometrică a cuadricelor

Alocată studentei/studentului: DUHALIU ANDREEA-MIHAELA (M)
Lucrarea va cuprinde: descrierea invarianților ortogonali și centro-ortogonali asociați unei cuadrice,
clasificarea izometrică a cuadricelor, aducerea la forma canonică a unor cuadrice particulare. Se vor studia
elementele de simetrie ale acestora, precum centre de simetrie, axe de simetrie și plane de simetrie.
Cuadricele respective pot fi reprezentate grafic folosind Geogebra, Mathlab sau Mathematica. Se pot crea
algoritmi de calcul al invarianților unei cuadrice date.
Bibliografie:
1. I. Pop, Geometrie afinã, euclidianã şi proiectivã, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1999.
2. L. Ornea, A. Turtoi, O introducere în geometrie, Ed. Theta, Bucureşti, 2011.
3. M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie afinã şi euclidianã, Ed. Facla, Timişoara, 1982.
4. Elena Murgulescu, Nicolae Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitică și diferențială, vol II,
Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971.
125. Studiul analitic și diferențial al conicelor

Alocată studentei/studentului: GAVRILĂ ANDREEA (MI)
Lucrarea va conține definirea conicelor nedegenerate ca locuri geometrice, determinarea tuturor tipurilor de
ecuații, clasificarea metrică a conicelor pe ecuații generale, exemplificată prin exemple, dar și studiul unor
proprietăți diferențiale ale conicelor: lungime de arc, reper Frenet, curbură, cerc osculator, evolventă, evolută.
Conicele pot fi reprezentate grafic folosind Geogebra, Mathlab sau Mathematica. Se pot crea algoritmi de
calcul a invarianților unei conice date.
Bibliografie:
1. I. Pop, Geometrie afinã, euclidianã şi proiectivã, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1999.
2. L. Ornea, A. Turtoi, O introducere în geometrie, Ed. Theta, Bucureşti, 2011.
3. M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie afinã şi euclidianã, Ed. Facla, Timişoara, 1982.
4. Elena Murgulescu, Nicolae Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitică și diferențială, vol II,
Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971.
25
LECT. DR. ALINA GAVRILUȚ
126. Spații metrice complete
Se vor prezenta principalele noțiuni și rezultate din teoria spațiilor metrice complete (cum ar fi, teorema lui
Cantor, teorema de completare a spațiilor metrice etc.), se vor da diverse exemple remarcabile de spații
metrice complete. Se va trata, de asemenea, problematica spațiilor Banach.
Bibliografie:
1. A. Precupanu, Bazele Analizei Matematice, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1993.
2. A. Precupanu, L. Florescu, Gh. Blendea, M. Cuciureanu, Spații metrice. Probleme, Ed. Univ. "Al. I.
Cuza", Iaşi, 1990.
127. Spații metrice conexe

Se vor prezenta principalele noțiuni și rezultate din teoria spațiilor metrice conexe. În acest context, se va
aborda, de asemenea, problematica spațiilor metrice conexe prin arce și cea a mulțimilor convexe în cazul
n
special al spațiului R . Se va trata problema transferului de proprietăți specifice prin funcții continue. Vor fi
puse în evidență diverse exemple și contraexemple.
Bibliografie:
2. A. Precupanu, L. Florescu, Gh. Blendea, M. Cuciureanu, Spații metrice. Probleme, Ed. Univ. "Al. I.
Cuza", Iaşi, 1990.
128. Funcții convexe

Se vor prezenta diferite noțiuni și rezultate din problematica funcțiilor convexe/concave. Vor fi puse în
evidență diverse aplicații în algebră, geometrie (inegalități remarcabile) și vor fi prezentate diverse exemple și
contraexemple în care intervin funcțiile convexe/concave.
Bibliografie:
1. Gh. Sirețchi, Calcul Diferențial și Integral, Vol. I, II, Ed. St. și Enciclopedică, București, 1985.
2. A. Precupanu, Bazele Analizei Matematice, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1993
129. Funcții uniform continue

Se vor prezenta principalele noțiuni și rezultate din problematica funcțiilor uniform continue în spații metrice.
Vor fi abordate chestiuni referitoare la funcții lipschitziene, se va demonstra teorema lui Cantor, precum și
teorema (de prelungire prin continuitate), care caracterizează uniforma continuitate. Vor fi prezentate diverse
exemple și contraexemple.
Bibliografie:
2. Gh. Siretchi, Calcul Diferențial și Integral, Vol. I, II, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985.
130. Șiruri de puncte în spaţii metrice

Se vor prezenta noțiuni, teoreme de caracterizare, exemple, contraexemple privind problematica șirurilor de
n
elemente din spații metrice. Se va studia separat cazul R .
Bibliografie:
2. A. Precupanu, L. Florescu, Gh. Blendea, M. Cuciureanu, Spații metrice. Probleme, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", 1990.
26
LECT. DR. IOANA LEFTER
131. Șiruri și serii de funcții
Alocată studentei/studentului: GRIGORIU DENISA (MI)
Se introduc noțiunile de convergență punctuală și uniformă pentru șiruri și serii de funcții. Se studiază
transferul proprietăților funcțiilor prin aceste tipuri de convergență.
132. Funcții cu variație mărginită

Alocată studentei/studentului: COȘERU BIANA-ELENA (MI)
Se studiază proprietățile elementelor acestei clase remarcabile de funcții.
133. Oscilatorul liniar armonic

Alocată studentei/studentului: IACOBAN FLOAREA (MI)
Pornind de la modelul matematic al oscilatorului liniar armonic, se va obține forma soluțiilor și se vor studia
proprietăți ale lor (de exemplu, stabilitatea).
134. Modele matematice din biologie descrise prin ecuații diferențiale

Se vor deduce și studia modele din biologia matematică date cu ajutorul ecuațiilor diferențiale ordinare.
135. Ecuația undelor

Alocată studentei/studentului: MERFEA ANDRA-GABRIELA (MI)
Se va obține modelul matematic și se va aplica metoda lui Fourier pentru determinarea soluțiilor formale ale
unor probleme mixte asociate ecuației undelor.
LECT. DR. ANA MARIA MOȘNEAGU

136. Algoritmi aleatori
Alocată studentei/studentului: BOUR MARIANA-ALEXANDRA (MI)
Se vor descrie și analiza algoritmi aleatori de aproximare, algoritmi aleatori de tip Las Vegas și de tip Monte
Carlo (de exemplu, algoritmi aleatori pentru simularea unor experiențe aleatoare, aproximarea numerică a
unor integrale multiple, sortare etc.).
Bibliografie:
1. T.H. Cormen, C.E. Leiserson, R.L. Rivest, Introducere în Algoritmi, Computer Libris Agora, Cluj-Napoca,
2000 (traducere).
2. C.A. Giumale, Introducere în Analiza Algoritmilor. Teorie și aplicație, Ed. Polirom, 2004.
137. Structuri de date de tip HEAP

Alocată studentei/studentului: DANILIUC LUCIANA-SÎNZIANA (MI)
Se vor descrie, în principal, operațiile specifice structurilor de date de tip Heap binar. Acestea vor fi utilizate
pentru implementarea cozilor de priorități, avându-se în vedere dezvoltarea de aplicații pentru simularea
unor evenimente controlate (de exemplu, planificarea sarcinilor pe calculatoare partajate). De asemenea, pot
fi abordate structurile de date de tip Heap binomial sau Fibonacci.
Bibliografie:
1. A T.H. Cormen, C.E. Leiserson, R.L. Rivest, Introducere în Algoritmi, Computer Libris Agora, Cluj-
Napoca, 2000 (traducere).
2. Adam Drozdek, Data structures and Algorithms in C++, 2nd ed., Brooks/Cole Publishing Co., 2001.
138. Structuri de date eficiente pentru căutare

Alocată studentei/studentului: DAVIDESCU MARIA-SIMONA (MI)
Structurile de date vizate sunt arborii binari de căutare echilibrați și listele cu salturi. Se vor descrie operațiile
specifice acestor structuri de date și se va realiza o comparație între structurile prezentate din punctul de
vedere al eficienței operației de căutare.
27
Bibliografie:
1. A T.H. Cormen, C.E. Leiserson, R.L. Rivest, Introducere în Algoritmi, Computer Libris Agora, Cluj-
2. Adam Drozdek, Data structures and Algorithms in C++, 2nd ed., Brooks/Cole Publishing Co., 2001.
139. Analiza algoritmilor recursivi

Alocată studentei/studentului: TĂNASĂ DANIEL (MI)
Vor fi propuse probleme ce vor fi rezolvate folosind tehnica recursivității. Algoritmii vor fi analizați din punctul
de vedere al corectitudinii, complexității, dar și al limitărilor impuse de recursivitate. Se vor descrie strategii de
transformare a unui algoritm recursiv într-unul iterativ. De asemenea, vor fi propuse tehnici de evitare a
calculelor redundante ce pot să apară din abordarea descendentă a unei relații de recurență. Se vor compara
algoritmii recursivi cu cei iterativi de rezolvare a unei aceleiași probleme.
Bibliografie:
1. T.H. Cormen, C.E. Leiserson, R.L. Rivest, Introducere în Algoritmi, Computer Libris Agora, Cluj-
2. R. Andonie, I. Gârbacea, Algoritmi Fundamentali. O Perspectivă C++, Ed. Libris, Cluj-Napoca, 1995.
3. C.A. Giumale, Introducere în Analiza Algoritmilor. Teorie și aplicație, Ed. Polirom, 2004.
140. Analiza algoritmilor de sortare

Alocată studentei/studentului: RADU ANDREEA (MI)
Se vor descrie algoritmii de sortare obținuți prin inserție directă și prin inserție cu pas variabil, prin selecție,
prin interschimbare, prin numărare. De asemenea, vor fi prezentați algoritmii de sortare bazați pe structura
de tip heap, pe tabel de frecvențe, pe interclasări și algoritmul de sortare rapidă. Pentru algoritmii descriși se
va demonstra corectitudinea și se va analiza complexitatea asimptotică în cazurile extreme și în cazul mediu.
Este posibilă și abordarea unor variante aleatoare ale unor algoritmi de sortare. Limbajul utilizat pentru
implementare va fi Python.
Bibliografie:
1. T.H. Cormen, C.E. Leiserson, R.L. Rivest, Introducere în Algoritmi, Computer Libris Agora, Cluj-Napoca,
2000 (traducere).
2. D. Lucanu, M. Craus, Proiectarea Algoritmilor, Ed. Polirom, 2008.
LECT. DR. RĂZVAN RĂDUCANU

141. Catalog virtual
Alocată studentei/studentului: PURICE ELENA-DANIELA (MI)
Lucrarea va crea o platformă educațională dedicată instituțiilor de învățământ preuniversitar și va oferi
posibilitatea de a pune note și absențe elevilor. Va permite stabilirea unei formule proprii pentru calcularea
notei finale de către fiecare profesor și generarea de rapoarte finale cu situații la final de semestru. Elevii vor
avea posibilitatea de a vizualiza situaţia la fiecare materie pe baza unei adrese de email proprie. Aplicaţia va
avea şi partea de administrare a sistemului. Administratorii vor putea introduce în sistem studenţii, profesorii
şi materiile. Aplicatia va folosi javascript, ReactJS, etc.
142. Magazin virtual

Alocată studentei/studentului: MANOLE GABRIELA-LOREDANA (MI)
Lucrarea va crea un magazin virtual ce va implementa operații elementare cu baza de date, inclusiv un coș de
cumpărături. Se vor utiliza tehnologii PHP/MySQL pentru back end și Bootstrap pentru front end.
143. Bibliotecă virtuală

Alocată studentei/studentului: BOBOC RUXANDRA-ADELINE (MI)
Lucrarea va modela gestiunea unei biblioteci virtuale: cărțile în format electronic, iar împrumuturile se vor
face pe o perioadă determinată. Fiecare cititor va trebui să-și creeze cont pe această platformă, iar când
perioada împrumutului se sfârșește aceștia nu vor mai putea citi decât prin prelungirea termenului. Aplicația
va folosi tehnologii PHP/MySQL pentru back end si Javascript pentru front end.
28
144. Tripadvisor
Alocată studentei/studentului: ARMENIA ANDREEA (MI)
Lucrarea va dezvolta un site de tip Tripadvisor în care va gestiona o bază de date cu hoteluri, restaurante,
cabane etc., iar vizitatorii înregistrați vor putea adăuga recenzii. Se va utiliza framework-ul Laravel, baze de
date MySQL și un șablon Bootstrap.
145. Site imobiliare

Alocată studentei/studentului: ARMENIA ANDREEA (MI)
Lucrarea va dezvolta un site pentru o agenție imobiliară și va utiliza tehnologii ReactJs. Lucrarea va folosi Api-
ul fetch pentru a face cereri HTTP asincrone către un server, va gestiona erorile 404 folosind principalele
componente ale lui React Router: route, switch, link și va utiliza componentele props, stats, funcția render,
lifecycle methods, etc.
LECT. DR. GABRIELA TĂNASE

146. Aproximarea numerică prin interpolare Lagrange
Alocată studentei: RICIU Iulia Mădălina (grupa M522)
Dată fiind o funcție reală, prin valorile sale în n puncte distincte, o aproximăm, cu ajutorul unui polinom de
grad cel mult n-1, în puncte din intervalul la care aparțin cele n puncte date și care sunt diferite de cele date
inițial, astfel încât aproximarea să coincidă cu funcția în cele n puncte inițiale. Se determină diverse forme de
calcul al polinomului de interpolare Lagrange, fie folosind o bază, ce depinde de cele n puncte, din spațiul
polinoamelor de grad cel mult n-1, sau diferențe divizate, ori finite, acestea din urmă doar în cazul nodurilor
echidistante.
147. Aproximarea numerică prin funcții spline liniare continue

Alocată studentei: HANDRAGEL DIANA-MĂDĂLINA (MI)
O funcție reală cunoscută doar în n puncte distincte, pe care le ordonăm crescător, este aproximată printr-o
funcție care este liniară pe fiecare subinterval format de două noduri succesive și care este continuă, prin
construcție, pe tot intervalul căruia îi aparțin toate cele n noduri. Funcția aproximantă are proprietatea că are
aceleași valori ca și funcția inițiala în cele n puncte. Construcția se face pe fiecare subinterval ca interpolata
Lagrange pe cele două noduri care sunt capetele subintervalului. Clasa de regularitate a aproximantei nu
poate fi mărita de la zero, cât rezultă prin construcție.
148. Aproximarea funcţiilor reale prin interpolare spline cubică de clasa C1

Alocată studentei: CHELARIU Laura Dumitrița (grupa M522)
Cunoaștem o funcție reală în n puncte distincte și derivata sa de ordin întâi în cele n puncte și construim o
funcție care este polinom de grad trei pe fiecare subinterval format de două noduri succesive, după
ordonarea crescătoare a nodurilor. Clasa de regularitate a funcției este unu, deci avem continuitate pentru
funcție și prima sa derivata, care rezultă prin construcție. Aproximanta ia aceleași valori ca și funcția în cele n
puncte și, de asemenea, prima sa derivata. Construcția revine la o interpolată de tip Hermite pe cele două
noduri care sunt capetele subintervalului considerat.
149. Metoda celor mai mici pătrate de aproximare a funcțiilor reale

Avem o funcție reală dată în n puncte distincte și privim aceste perechi - punct, valoarea funcției în punct - ca
fiind puncte din plan. În funcție de modul de dispunere a acestor puncte - dreaptă, parabolă, hiperbolă,
exponențială, sinusoidală - construim curba de regresie impunând condiția de atingere a minimului normei,
indusă de un produs scalar, pentru vectorul ce are drept componente diferențele, în fiecare punct, dintre
funcție și tipul de curbă aproximantă. Metoda este un caz de aplicare, în discret, a celei mai bune aproximări
în raport cu o normă, indusă de un produs scalar.
29
150. Polinoame ortogonale. Aplicații în aproximarea funcțiilor reale
Se definesc polinoamele Legendre, Cebâșev de speciile întâi și doi, Laguerre și Hermite, care sunt ortogonale
în sens L2 în raport cu diverse funcții pondere corespunzătoare produsului scalar asociat și unui anume
interval de pe axa reală. De asemenea, se demonstrează proprietățile generale ale acestor polinoame -
formula de recurență, rădăcini reale, distincte și situate în interiorul intervalului de definiție a polinomului - și
se construiesc polinoamele de aproximare în medie pătratică pentru diverse cazuri particulare de funcții
reale.
LECT. DR. CRISTIAN VĂIDEANU

151. Integrala curbilinie şi aplicaţii în fizică
Studiul unor probleme precum determinarea masei unui fir material sau a coordonatelor centrului de
greutate ale acestuia, au condus la definirea integralei curbilinii de tipul I. Aflarea lucrului mecanic efectuat de
deplasarea unui corp într-un câmp de forţe, precum şi ale condiţiilor în care acest câmp este conservativ, au
făcut necesară integrarea unei funcţii vectoriale de-alungul unei curbe, astfel fiind dezvoltată integrala
curbilinie de tipul al II lea. În cadrul acestei lucrări vor fi prezentate teoreme de existenţă şi calcul pentru
aceste două tipuri de integrale. Vor fi studiate proprietăţile care asigură independenţa de drum a integralei
curbilinii de tipul al doilea precum şi cele care permit stabilirea exactităţii unei forme diferenţiale.
152. Metode de aproximare ale integralei Riemann

În prima parte a lucrării vor fi trecute în revistă teoremele de caracterizare ale integrabilităţii Riemann, clasele
de funcţii integrabile, proprietăţile integralei Riemann, precum şi modalităţile de calcul ale acesteia.
Prezentarea principalelor metode de calcul aproximativ ale acestui tip de integrală, mai exact, metoda
dreptunghiurilor, metoda trapezelor, formula lui Simpson sau formula Euler-MacLaurin va constitui partea
principală a expunerii.
153. Teoreme de medie în analiza matematică

În cuprinsul acestei lucrări vor fi reamintite, mai întâi, structura de ordine și topologică ale mulțimii Rn,
noțiunile de funcție continuă, derivabila pentru funcții de o variabilă reală. Prezentarea teoremelor de medie
clasice, Rolle, Lagrange, Cauchy și aplicații ale acestora în matematica de liceu, va constitui a doua parte a
lucrării. Nu în ultimul rând, vor fi recapitulate noțiunile de diferențiabilitate și derivabilitate parțială, urmând
ca, în final, să fie prezentate câteva teoreme de medie pentru pentru funcții de mai multe variabile reale.
ASIST. DR. SIMONA BARNA

154. Transport paralel; geodezice
Pentru început, se va face o scurtă prezentare a noțiunilor de suprafață, prima și a doua formă fundamentală.
Apoi, se va defini transportul paralel și se vor demonstra proprietățile sale. Se vor defini noțiunile de
geodezică parametrizată și geodezică și se vor analiza legăturile dintre ele. Într-un final, se vor determina
geodezicele pentru anumite suprafețe (plan, cilindru, sferă).
Bibliografie:
1. M. do Carmo, Differential Geometry of curves and surfaces.
2. C. Oniciuc, Lecții de geometrie diferențială a curbelor și suprafețelor
30
ASIST. DR. SORIN BOTEZAT
155. Produse infinite
Lucrarea va expune teoria produselor infinite de numere reale, așa cum apare ea de pildă în Sirețchi,
Gheorghe, Calcul diferențial și integral, vol. 1, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985, Fihtenholț G.M.,
Curs de calcul diferențial și integral, vol. 2, Ed. Tehnică, București, 1964 (ambele referințe în limba română, a
doua există și în rusă). Dacă o serie reprezintă șirul sumelor parțiale ale termenilor unui șir, un produs infinit
reprezintă șirul produselor parțiale ale termenilor unui șir. Există nu doar o analogie perfectă între teoria
seriilor și cea a produselor infinite, ci și o modalitate de a transforma orice problemă de produse infinite într-o
problemă de serii infinite. În acest mod, toate criteriile de convergență pentru serii se traduc în criterii
referitoare la produsele infinite și invers. Mai multe formule celebre din Analiza Matematică clasică sunt
afirmații privind valoarea unor produse infinite (de ex. formula lui Wallis, ce permite calculul aproximativ al
numărului pi). În funcție de interesul manifestat de student, lucrarea ar putea continua cu studiul
convergenței uniforme a produselor infinite de funcții. În general, pentru această temă e necesară
cunoașterea temeinică a Cursului de calcul diferențial și integral (mai ales prima sa parte, din Anul I, sem. I).
156. Teorema lui Toeplitz și aplicații

Lucrarea va expune un fragment din teoria șirurilor duble. Rezultatul central este un extrem de puternic
criteriu de convergență a șirurilor de numere reale datorat lui Toeplitz, ce are drept corolare o pletoră de alte
criterii, printre care Teorema Stolz-Cesàro, dar și teoreme privind convergența produsului după Cauchy a
două serii. Principala referință este Sirețchi, Gheorghe, Calcul diferențial și integral, vol. 1, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1985 (în limba română). În funcție de interesul studentului, lucrarea ar putea
continua și cu studiul seriilor duble, pentru care referința principală poate fi Fihtenholț G.M., Curs de calcul
diferențial și integral, vol. 2, Ed. Tehnică, București, 1964 (în română sau în rusă), cu studiul cazului 0/0 al
teoremei lui Stolz-Cesàro, atât de neglijat în cărțile scrise în România, a cărui demonstrație se află, de pildă, în
A. D. R. Choudary, Constantin Niculescu, Real Analysis on Intervals, Springer 2014 (în limba engleză) sau cu
explorarea unor generalizări posibile ale T. lui Toeplitz (prin slăbirea/modificarea ipotezelor sau prin
înlocuirea egalității între două limite cu o inegalitate între limite extreme). În general, pentru această temă
este necesară cunoașterea temeinică a cursului de Calcul diferențial și integral (mai ales a primei sale părți,
din Anul I, sem. I).
157. Transformări care păstrează măsura. Teorema ergodică

Deși șansa presupune în mod necesar noțiunea de schimbare, totuși legile care o guvernează pot rămâne
neschimbate în timp. Dacă zarurile nu sunt erodate de trecerea timpului, norocul și ghinionul jucătorului
fluctuează conform unei legi de probabilitate neschimbate în timp. Transformările care păstrează măsura
sunt un mod de a captura invarianța în timp a legii de probabilitate, iar Teorema ergodică este o versiune a
legii tari a numerelor mari îndeajuns de generală pentru a se putea aplica oricărui sistem guvernat de legi de
probabilitate invariante în timp. Pentru a aborda această temă sunt necesare cunoștințele dobândite la
cursurile de Teoria probabilităților și Teoria măsurii. Există mai multe texte standard care expun teorema
ergodică. Un text de la care se poate începe este Billingsley Patrick, Probability and Measure, Wiley 1995, 3d ed.
(sau oricare altă ediție) (în limba engleză).
158. Mari deviaţii şi Legea logaritmului iterat

Unul dintre rezultatele fundamentale ale Teoriei probabilităților este Legea tare a numerelor mari. Conform
acestei legi, aproape sigur media aritmetică a valorilor observate ale unei variabile aleatoare se stabilizează în
timp, tinzând către speranța acesteia. Totuși, din când în când, prin jocul hazardului, se pot observa mari
devieri față de media așteptată, adică valori ale mediei aritmetice mult mai mari sau mult mai mici decât
valorile așteptate. Estimarea precisă a probabilităților acestor mari deviații conduce la legea logaritmului
iterat, o teoremă care permite o evaluare precisă a vitezei de convergență în legea numerelor mari. Pentru a
aborda această temă sunt necesare cunoștințele dobândite la cursurile de Teoria probabilităților și Teoria
măsurii. Există mai multe texte standard care expun legea logaritmului iterat. Un text de la care se poate pleca
31
este Billingsley Patrick, Probability and Measure, Wiley 1995, 3d ed. (sau oricare altă ediție) (în limba engleză).
159. Arbori şi procese de ramificare

Unul dintre cele mai interesante modele probabiliste, care descrie evoluția în timp a unei populații și tendința
acesteia fie către extincție, fie către înmulțire explozivă sunt procesele de ramificare (dintre care cel mai
simplu este modelul Galton-Watson). Textul de la care vom pleca pentru a construi un model
probabilistic riguros pentru aceste procese este Neveu Jacques, Arbres et processus de Galton-Watson, Ann.
Inst. H. Poincaré, V22, No2, 1986, (în limba franceză) apoi lucrarea poate evolua pe direcții diferite, în funcție
de interesul studentului pentru un aspect sau altul al teoriei. Pentru aceste direcții se vor furniza referințe
suplimentare (în engleză sau franceză). Această construcție folosește arbori și alte concepte din Teoria
grafurilor, dar la un nivel elementar. Pentru a aborda această temă rămân esențiale doar cursurile de Teoria
probabilităților și Teoria măsurii.
ASIST. DR. ANDREI CUZUB

160. Ecuaţii de gradul al doilea cu coeficienţi în Zp
Scopul lucrării este de a descrie un algoritm de determinare a rădăcinilor unei ecuații de gradul al doilea cu
coeficienți în Zn, plecând de la algoritmul Tonelli-Shanks de determinare a rădăcinii pătrate în Zp (cu p număr
prim).
161. Testul de primalitate: Solovay – Strassen

Lucrarea urmărește descriere testului de primalitate Solovay-Strassen.
162. Algoritmi de factorizare. Ciurul pătratic

Alocată studentei/studentului: GRAUR PAULA-ADINA (MI)
Lucrarea urmărește descrierea unor algoritmi standard de factorizare a numerelor, punând accentul pe ciurul
pătratic.
163. Teste de primalitate folosind şiruri Lucas

Șirurile Lucas pot fi folosite pentru a testa foarte rapid primalitatea unui număr n, când este cunoscută
factorizarea lui n-1. Lucrarea presupune descrierea unui astfel de algoritm.
164. Rădăcini primitive în Zp

O rădăcină primitivă modulo p este un generator al grupului ciclic Z*p. Lucrarea urmărește prezentarea unor
aplicații ale acestei noțiuni în teoria numerelor și în criptografie.
ASIST. DR. ANDREEA FLOREA

165. Proprietăți topologice ale funcțiilor
În cadrul acestei lucrări vor fi prezentate câteva dintre proprietățile topologice fundamentale ale funcțiilor,
precum cele de existență a limitei într-un punct, respectiv de continuitate și uniformă continuitate. Apoi,
semicontinuitatea funcțiilor împreună cu rezultate fundamentale din analiză, ca Teorema lui Banach de punct
fix, Teorema lui Caristi și Principiul variațional al lui Ekeland, vor fi studiate.
Bibliografie:
1. G. M. Fihtenholt, Curs de calcul diferențial și integral, vol. I, Editura Tehnică, 1963.
2. M. Durea, R. Strugariu, An Introduction to Nonlinear Optimization Theory, Editura Gruyter Open,
Berlin, 2014.
32
166. Diferențiabilitatea funcțiilor reale. Aplicații
Prima parte a lucrării de față presupune o trecere în revistă a noțiunilor și rezultatelor fundamentale privind
conceptele de derivabilitate a unei funcții de o variabilă reală și de diferențiabilitate a unei funcții de mai
multe variabile reale. În a doua parte a lucrării, vor fi propuse câteva aplicații ale calculului diferențial precum
obținerea unor inegalități și identități clasice, calcule aproximative prin polinomul Taylor și studiul punctelor
de extrem pentru funcții de mai multe variabile în probleme aplicative.
Bibliografie:
1. G. M. Fihtenholt, Curs de calcul diferențial și integral, vol. I, Editura Tehnica, 1963.
2. M. Durea, R. Strugariu, An Introduction to Nonlinear Optimization Theory, Editura Gruyter Open, Berlin, 2014.
p
3. A. Gavriluț, A. Croitoru, Probleme de analiză Matematică II-Spații metrice. Calcul diferențial în R ; Editura Alexandru
Myller, Iași, 2013.
ASIST. DR. SILVIU LAZOREC

167. Corpuri finite
Teoria corpurilor finite este cunoscută ca fiind un subdomeniu al algebrei abstracte cu numeroase aplicații
practice în criptografie sau teoria codurilor. Principalele obiective ale lucrării sunt prezentarea metodei
standard de construcție a corpurilor finite, studiul comutativității acestora, caracterizarea subcorpurilor unui
corp finit, aplicații etc.
Bibliografie:
1. Tofan, I., Volf, A.C., Algebra. Inele, module, teorie Galois, Matrix Rom, 2001.
168. Criterii de ireductibilitate în inele de polinoame

Un pas important în construcția unui corp finit este determinarea unui polinom ireductibil cu coeficienți în
inelul Zp, unde p este un număr prim. Scopul acestei lucrări este prezentarea unor criterii mai mult sau mai
puțin cunoscute ce garantează ireductibilitatea polinoamelor cu coeficienți în diferite inele.
Bibliografie:
1. Ion, I.D., Radu, N., Algebra, EDP, București, 1981.
169. Numărul de subgrupuri ale unui grup abelian finit

Determinarea numărului de subgrupuri ale unui grup finit este una dintre problemele intens studiate în
teoria grupurilor. În general, acest număr nu poate fi decât estimat. Rezultate mult mai puternice au fost
demonstrate în cadrul teoriei p-grupurilor finite și implicit pentru grupurile abeliene. Cu ajutorul noțiunilor de
aritmetică și algebră, ne propunem să expunem modalități de determinare a numărului de subgrupuri ale
unui grup abelian finit.
Bibliografie:
1. Butler, L.M., Subgroup lattices and symmetric functions, Mem. Amer. Math. Soc. 112 (1994).
170. Subgrupul comutator și centrul unui grup finit

Două dintre subgrupurile remarcabile ale unui grup finit sunt centrul și subgrupul comutator/derivat. Printre
altele, aceste subgrupuri ne pot spune cât de „aproape" este un grup de a fi abelian. Scopul acestei lucrări
este studiul proprietăților acestor subgrupuri.
Bibliografie:
1. Năstăsescu, C., Niță, C., Vraciu, C., Bazele algebrei, vol. I, Editura Academiei, București, 1986.
171. ZM-grupuri
Grupurile metaciclice Zassenhaus (pe scurt, ZM-grupuri) sunt grupurile finite ale căror subgrupuri Sylow sunt
ciclice. Ele sunt implicate în unul dintre cele mai cunoscute rezultate ce leagă teoria grupurilor de teoria
laticelor. Mai exact, dacă G este un ZM-grup, atunci laticea divizorilor lui jGj este distributivă. Ne propunem să
regăsim structura acestor grupuri și să prezentăm diverse proprietăți ale acestora.
Bibliografie:
1. Hall Jr., M., The Theory of Groups, The Macmillan Co., New York (1959).
33

Teme Licenta Promotia 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teme Licenta Promotia 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEME PENTRU LUCRĂRILE DE LICENȚĂ

PROF. DR. SEBASTIAN ANIȚA

2. Modelul dinamicii populației structurată pe vârste

3. Problema maximizării profitului pentru un model economic

4. Modele matematice în epidemiologie

5. Analiza vaccinării în evoluția unei epidemii

PROF. DR. IOAN BUCĂTARU

8. Grupuri de permutări și Teorema lui Burnside

10. Teste de primalitate. Algoritmul Miller-Rabin

PROF. DR. MARIUS DUREA

12. Aproximarea funcțiilor continue prin polinoame

13. Tehnici de aproximare a unor valori numerice remarcabile

14. Modalități de definire a funcțiilor elementare

15. Algoritmi de căutare aleatorie ghidată pentru probleme de optimizare

PROF. DR. VIOLETA FOTEA

17. Numere construibile cu rigla și compasul

18. Poligoane regulate construibile cu rigla și compasul

20. Grupuri Galois

PROF. DR. CĂTĂLIN GALEȘ

22. Poziţii de echilibru în problema restrânsă a celor trei corpuri

23. Calculul efemeridelor

24. Pendulul dublu

25. Dinamica punctului material supus la legături. Problema brahistocronei

PROF. DR. CĂTĂLIN-GEORGE LEFTER

27. Ecuații integrale Fredholm

28. Constanta lui Euler

30. Aproximarea numerică a ecuațiilor diferențiale în Scilab (MI)

PROF. DR. RĂZVAN LIȚCANU

32. Problema rucsacului în criptografie. Criptosistemul Chor-Rivest

33. Scheme de semnătură digitală bazate pe algoritmul lui Rabin

34. Fracții continue

35. Problema logaritmului discret şi algoritmi de rezolvare

37. Despre curba xp+yp=1, p>0

38. Exemple de suprafețe generate prin cercuri

39. Suprafețe Țițeica. Exemple

40. Curbe și suprafețe de unghi constant în R3

PROF. DR. CEZAR ONICIUC

42. Curbura gaussiană a suprafețelor

43. Suprafețe minimale

44. Suprafețe care au curburile principale constante

45. Suprafețe Bezier (MI)

47. Ecuaţii pe grupuri

48. Clase speciale de operatori liniari

49. Grupuri rezolubile

50. Module noetheriene şi module artiniene

PROF. DR. EUGEN VĂRVĂRUCĂ

52. Rezultate de existență pentru sisteme diferențiale

53. Serii Fourier

54. Teorema fundamentală a calculului diferenţial şi integral în sens Lebesgue

55. Formula schimbării de variabilă pentru integrale Lebesgue. Aplicaţii

CONF. DR. MIRCEA CRÂȘMĂREANU

57. Elemente de geometrie hiperbolică plană (M)

59. Puncte laticeale pe conice

60. Produsul scalar definit pe Sym(2) de funcţia determinant

CONF. DR. ANCA CROITORU

62. Șiruri convergente în spații metrice

63. Spații metrice precompacte

64. Funcții cu Proprietatea lui Darboux

65. Corpuri ordonate

CONF. DR. DUMITREL GHIBA

69. Problema liniară a celor mai mici pătrate

70. Elemente de geometria maselor

CONF. DR. MIHAI GONTINEAC