Sunteți pe pagina 1din 9

Teza de recalificare profesională suplimentară

INECUAȚII ȘI SISTEME DE
INECUAȚII

Studentă: Covali Ana


Conducător ştiinţific: Ţarălungă Boris, dr. conf. univ.

Chişinău, 2022
Actualitatea temei. O mare parte a cursului școlar de matematică este dedicată studiului inecuațiilor și sistemelor de
inecuații. Ulterior, ele pot fi aplicate la rezolvarea unui număr mare de probleme de natura teoretică și aplicativă.

În baza concepției lui M. M. A. El-khateeb, majoritatea problemelor legate de formele spațiale și relațiile cantitative ale
lumii reale se reduc la rezolvarea diferitelor tipuri de inecuații. Grație posedării modalităților de rezolvare a acestora,
societatea umană găsește răspunsuri la diverse întrebări din știință și tehnologie (transport, agricultură, industrie,
comunicații etc.) [1].

Conform opiniei cercetătoarei El. Halmaghi, inegalitățile reprezintă un mijloc de rezolvare liniară a problemelor de
programare sau optimizare, și oferă o modalitate de exprimare a domeniului unei funcții, de rezolvare a limitelor sau de
stabilire a întrebărilor de cercetare care raportează ecuațiile la cazuri speciale [2, p. 4].

În interpretarea lui Гринищенко Т. Е., rezolvarea inegalităților contribuie la dezvoltarea gândirii, abilităților de cercetare,
ingeniozității, inventivității, perseverenței etc. Rezolvarea inecuațiilor și sistemelor de inecuații este una dintre
modalitățile eficiente de implementare a conexiunilor interdisciplinare [17].
Conform curriculumului național pentru învățământul primar (2018), familiarizarea inițială cu conceptele de bază ale
inecuațiilor în cadrul disciplinei “Matematică” se face în clasa I-a prin activități de comparare şi ordonare (crescător și/sau
descrescător) a numerelor naturale, utilizând semnele de comparaţie: “<”, “=”, “>”) [3, p. 55].

Conform curriculumului şcolar de matematică pentru clasele V-IX (2019) [4, p. 25], studierea inecuațiilor se începe în
clasa a VII-a prin abordarea următoarelor subiecte: (a) Noţiunea de inecuaţie cu o necunoscută. Inecuaţii echivalente; (b)
Inecuaţii de gradul I şi reductibile la acestea; (c) Mulţimea soluţiilor inecuației de gradul I și reprezentarea ei pe axă; d)
Domeniul valorilor admisibile (DVA) ale ecuației [apud. 5, p. 111-116].

În clasa a VIII-a teoria inecuațiilor se completează cu elemente noi de limbaj matematic: (a) Sistem de inecuații de gradul
I cu o necunoscută; (b) Soluție a sistemului (totalității) de inecuații de gradul I cu o necunoscută; (c) Mulțimea soluțiilor
sistemului de inecuații de gradul I cu o necunoscută [apud. 3, p. 33; 6, p. 80].

În clasa a IX-a spre studiere la subiectul dat este propus următorul sistem de conținuturi: (a) Inecuații de gradul I cu o
necunoscută; (b) Inecuații de gradul II cu o necunoscută. Metoda intervalelor; (c) Sisteme de inecuații de gradul I cu o
necunoscută; (d) Inecuații raționale cu o necunoscută. Metoda intervalelor [apud. 3, p. 46; 7, p. 107-121].
Stăpânirea abilităților de rezolvare a inecuațiilor și sistemelor de inecuații de ordinul I, II și a
inecuațiilor raționale în curs gimnazial de matematică contribuie la insușirea eficientă a
inecuațiilor și sistemelor de inecuații în curs liceal: (a) Inecuații și sisteme (totalitate) de inecuații de
gradul I cu o necunoscută cu modul; (b) Inecuații și sisteme de inecuații iraționale; (c) Inecuații și
sisteme de inecuații exponențiale; (d) Inecuații și sisteme de inecuații logaritmice; (е) Inecuații și
sisteme de inecuații trigonometrice [8].

Suportul științific metodic:

Interesul deosebit față de tema de cercetare este confirmat prin publicarea numeroaselor articole științifice
- N. Macriţchi [9], V. Moglan [10], N. Rusu [11], D. Cușnir, D. Botnaru [12], N. Siniţîn [13], A. Hariton, L.
Calmuţchi [14]].

Un rol semnificativ în studierea modulului inecuațiilor le revine cercetătorilor occidentali (K. Yoshiwara,
[17], M. V. Lawson [18] și alții) și certătorilor din Federația Rusă (Валиева А. А. Вавилов [15],
Мухаметшина Г. Р. [16], Вавилов В. В. [20] și Пивина И. А. [21]).
Scopul tezei constă în studierea și soluționarea unui șir de probleme textuale și
exerciții la “Inecuații și sisteme (totalități) de inecuații”.
Obiectul de cercetare: inecuații și sisteme (toatalități) de inecuații.
Subiectul de cercetare: rezolvarea inecuațiilor și sistemelor (totalității) de inecuații
de tipurile studiate în cadrul disciplinei “Matematică”.
Obiectivele tezei: pentru atingerea scopului propus au fost stabilite următoarele
obiective:
 Aplicarea terminologiei și a notațiilor aferente noțiunilor de inecuație, sistem,
totalitate;
 Clasificarea în baza diverselor criterii ale inecuațiilor, sistemelor (toatalităților) de
inecuații;
 Rezolvarea inecuațiilor, sistemelor (toatalităților) de inecuații;
 Analiza rezolvării unei inecuații, a unui sistem (a unei toatalități) de inecuații în
contextul corectitudinii, simplității, clarității și al semnificației rezultatelor.
Sumarul compartimentelor tezei: Teza este structurată în două capitole, în care sunt
prezentate o serie de exerciții rezolvate la inecuații (11 probleme textuale și 62 exerciții)
și la sisteme (totalități) de inecuații (3 probleme textuale și 26 exerciții).

Lucrarea conține introducere, concluzii, o listă bibliografică ce cuprinde 21 titluri.

Conținutul propriu-zis al lucrării este expus pe 61 pagini.

Soluțiile grafice ale inecuațiilor, sistemelor (totalităților) de inecuații s-au realizat prin
utilizarea aplicațiilor: desmos.com și draw.io.
Introducerea include actualitatea şi importanţa subiectului abordat, scopul și obiectivele lucrării.

În Capitolul 1, Inecuații, se prezintă un șir de probleme și exerciții rezolvate la subiectele: (a) Inecuaţii
de gradul I; (b) Inecuaţii de gradul II. Metoda intervalelor; (c) Inecuaţii raționale; (d) Inecuaţii iraţionale;
(e) Inecuaţii exponenţiale; (j) Inecuaţii logaritmice; (k) Inecuaţii cu modul; (l) Inecuaţii trigonometrice.

La rezolvarea lor s-au utilizat metoda intervalelor (pentru inecuații de ordinul II și inecuații raționale),
transformări echivalente (pentru unele tipuri de inegalități cu modul și pentru inegalități iraționale),
raționalizarea, introducerea necunoscutei noi, logaritmizarea (inecuații exponențiale și logaritmice),
cercul trigonometric și graficele funcţiilor trigonometrice (inecuații trigonometrice).

Capitolul 2, Sisteme și totalități de inecuații, elucidează tehnica rezolvării sistemelor (totalităților) de:
(a) inecuații de gradul I și II; (b) inecuaţii raționale; (c) inecuaţii iraţionale; (d) inecuaţii exponenţiale; (e)
inecuaţii logaritmice; (j) inecuaţii trigonometrice.

În concluziile generale sunt redate rezultatele activităților efectuate.


Teza poate fi destinată: (a) profesorilor de matematică
din instituţiile de învăţământ general și profesional
tehnic postsecundar; (b) studenților care îşi fac studiile
la specialitatea în cauză; (c) elevilor care se pregătesc
de olimpiade și examene la matematică.
VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE

S-ar putea să vă placă și