Matematică Pentru Grupele de Performanță - Clasa A IX-a

Cocrdmmat*ri: dr.
Vosile Pop
prof. Viorel Lupqor
ilnX&TEMAW'il#A
pemfru grup*I# de
p@#mrrrrfln?*
MATEMATICA
PROGRAMA $COLARA PENTRU CLASELE DE EXCELENTA
IX
ARGUMENT
Studiul matematicii prin clasele de excelen!6, urm6reqte in principal

crearea unui cadru organizat, in care elevii talenta{i la matematicd, proveniti din
diferite medii qcolare, sd poatd intra in contact, 9i in timp relativ scurt, s[
formeze un grup performant. Aceqti elevi, beneficiind de o pregitire pe m[sura
potenlialului lor intelectual, vor contribui ulterior la formarea unei elite
romAneqti in domeniul matematicii.
Realizarea unei programe pentru clasele de excelen!5, precum qi modul
in care se va lucra pe aceastd programd, constituie o noutate pentru
invdf[mintul rom6nesc. Din acest motiv elaborarea prezentei programe trebuie
in{eleas[ ca o etapd necesard unui inceput de drum.
Un colectiv de cadre didactice din invdldmdntul preuniversitar 9i
universitar din CRTCP Cluj, cu experienld in domeniul pregltirii elevilor
capabili de performanfe superioare, au format o echip[ care arealizat programa
qi manualul care conline exercilii qi probleme extrem de utile pentru
des6virgirea preg[tirii acestor elevi.
in selectarea con{inuturilor programei s-a linut cont de tendinfeie actuale
in formularea subiectelor la concursurile qi olimpiadele gcolare, dar qi de
tradiliile qcolii romffneqti de matematicd. Numeroasele cirli qi reviste adresate
,,vArfurilor " au constituit o importantd sursd bibliografic[ in tratarca temelor.
Temele propuse constituie o extindere fireasci a programei analitice obligatorii
de matematici gi parcurgerea lor este necesarl pentru abordarea unor probleme
mai dificile. Anumite teme vor fi tratate pe parcursul mai multor ani de studiu
(evident cu o problematicd corespunzdtoare) asigurdndu-se astfel continuitatea
qi coerenla procesului de inv61are. Mai trebuie precizat cd la elaborarea
programei echipa a avut in vedere faptul c[ matematica nu este un produs finit,
ci un proces intelectual in care, pe suportul unor cunoqtinfe solide, pimeazd
iniliativa personal[. Astfei, aceast[ program[ ofer[ posibilitdli autentice de
opliune pentru profesori gi elevi.
Programa se adreseazd elevilor claselor V-D( qi a fost conceput6 pentru
un numdr de 2 ore/sdptlmand (in cele 30 de siptdmini ale anului qcolar in care
se htcreazd cu clasele sau grupele de excelen{6). Obiectivele cadru ale
- programei obligatorii de matematic[ au suferit cdteva modific[ri. Obiectivul
cadru ,,Dezvoltarea capacit[1ilor de explorarel investigare qi de rezolvare de
probleme" a fost inlocuit cu obiectiveie cadru: ,,Dezvoltarea capacitilii de a
emite iudec[1i de valoare pentru rezolvarea problemelor inventiv gi euristic-
creative" qi ,, Dezvoltarea capacitdlii de a face conexiuni cognitive in cadrul
disciplinei, la nivelul ariei curriculare gi interarii". Raliunea acestei schimb[ri o
constituie tocmai specificul activitilii intelectuale matematice la nivel de
performan{e superioare, prin focalizarca aten}iei dinspre campul larg al
problemeior de matematicl spre cele de tip inventiv gi euristic-creative. O
atenfie sporitd se d[ gi capacitdfii elevilor de a face conexiuni cognitive in
cadrul disciplinei, a ariei curriculare qi interarii in scopul dobAndirii unei
imagini de ansamblu a matematicii elementare ca parte a unui sistem aflat in
permanenti evolufie pi interacliune cu lumea inconjurdtoare.
Programa este construitd pe baza obiectivelor cadru ale predirii-inv[!5rii
matematicii gi are urmdtoarele componente:
- obiective de referinfd qi sugestii de activitdfi de invifare;
- conlinuturi.
OBIECTIYE CADRU:
t. Cunoaqterea qi infelegerea conceptelor, a terminologiei qi a

procedurilor de calcul
,,
Dezvoltarea capacitifii de a emite judecifi de varoare pentru
rezolvarea problemelor inventiv qi euristic-creative
3. I)ezvoltarea capacititu de a face conexiuni cognitive in cadrul
disciplineir la nivelul ariei curriculare qi interarii
4. Dezvoltarea capacitifii de a comunica utilizf,nd limbajul
matematic
5. Dezvoltarea interesului qi a motivafiei pentru studiul pi aplicarea
matematicii in contexte variate
OBIECTIYE DE REFERINTA $I EXEMPLE
-t
DE ACTI\TITATI DE INVATARI,
1. Canoagterea Si tnlelegerea conceptelor, a terminologiei Ei a
procedurilor de calcul
Obiective de referinfl Exemple de activitifi de invl{are

La sfdrSitul clasei a IX-a elevul va Pe parcursul clasei a IX-a se
fi capabil: dd urmdto ar ele activitdli :
r e com an
1.1. sI recunoasc[ operatiile cu - exercilii de stabilire a unor identitdli
mullimi qi sI opereze cu acestea in calculul cu mullimi
- demonstrarea principiului includerii
9i excluderii
1.2. s[ opereze cu principii - exerci{ii de aplicare a principiului lui

matematice Dirichlet in algebrd gi geometrie
- aplicalii ale principiului inducliei
matematice in geometria vectorialS,
plani qi in spa{iu
- demonstrarea unor inegalitlti
utilizdnd semnul funcliei de gradul al
doilea
- exercilii de aplicare a principiului
includerii qi excluderii
- rezalvarea unor inegalitSli prin
metoda lui Sturm
1.3. s6 opereze cu ecualii gi - rezolvdri de ecualii diofantice

speciale - exercilii cu func1iile speciale: parte
intreagd, parte fracfionard, minim,
maxim
1.4. sd utllizeze metode specifice de - probleme legate de refele laticeale in

rezolvare a problemelor de geometrie plan gi spaliu
- rezolvarea problemelor de geometrie
utilizdnd metoda vectoriald
- probleme de concurenld gi colinia-
ritate
1.5. sd utllizeze metode geometrice in - inegalit{i rezolvate geometric

rezolvarea problemelor de algebrl - probleme de maxim qi minim rezal-
vate seometflc
- ecualii funclionale rezolvate geome-
tric
- sisteme de ecualii rezolvate geome-
tric
1.6. si fillizeze metode matematice in | - rezolvarea

de probleme de geometrie
rezolvarea problemelor puse de alte I plan[ qi in spaliu care iqi au originea in
discipline I frzicdt
- probleme pe tabla de qah, probleme
de partiliondri qi color[ri
2. Dezvoltarea capacitdfii de a emite jadecdli de valoure pentra

rezolvarea problemelor inventiv gi euristic - creative
Obiective de referinli Exemple de activitifi de invifare

La sfdrSitul clasei a IX-a elevul va Pe parcursul clasei a IX-a se
fi capabil: recomandd urmdto arel e activitdli :
2.1. sd, analizeze, sd elaboreze un plan - in{elegerea problemei
de rezolvare qi sd rezolve probleme - elaborarea, in urma unei investigafii,
atipice gi/ sau dificile din domeniile a unui plan de rezolvare
studiate - oblinerea solufiei prin aplicarea
planului
- verificarea rezultatului oblinut gi
analiza rezolvdrii
2.2. sd forrnuleze situalii-problemi, - depistarea modului in care condiliile

iniliaie ale problemei intervin in
reciproce, generalizlri pe baza proble-
melor atipice $i/ sau dificile din solulionarea acesteia prin intrebdri
domeniile studiate deschise de tipul; ,,Ce s-ar intimpia
daci din ipotezd am elimina
condi1ia...?", ,,Ce s-ar intffmpla dac5
in ipotez[ am modifica condilia ... cu
condi1ia...?", ,,Ce condilii de lucru
trebuie adlugate pentru ca problema sd
aibd solulie unic6?"
- formularea unor ipoteze care sd
conducd la reciproce, generalizdri qi
demonstrarea acestofa
2.3. sd identifice metode de lucru - identificarea unor algoritmi de re-
valabile pentru clase de probleme zolvare valabili pentru clase de
probleme a
- analizarea eficienlei metodelor

descoperite prin rezolvdri de probleme
din aceeaqi sferi cognitivi
3. Dezvoltareu capacitdyii de a face conexiuni cognitive tn cadrul

disciplinei, la nivelul arici cuwiculare gi interarii
Ohiective de referinf[ Exemple de activiti{i de inv[{are

La sfdrSitul clasei a IX-a elevul va.fi Pe parcursul clasei a IX-a se
capabil: recomandd urmdto arele activitdfi :
3.1. sd rtllizeze ra{ionamente - exercilii care se rezolvd flcdnd
inductive, deductive, prin analogie gi analogii intre sisteme de elemente,
mixte in rezolvarea problemelor inclusiv utilizhnd modelarea
atipice gi/ sau dificiie din domeniile - exercilii care se rezolvd. pornind de
studiate la ipotezd spre concluzie qi invers, qi
prin metode combinate
- extrapolarea solufiiior unei probleme
pentru rezolvarea altora din aceeagi
sfer[ cognitiv[
3.2. sd-qi insuqeascd o gdndire - probleme care necesitd reflecfii

reflexivd, independent6, flexibili qi asupra justelei mai multor solulii
abstractd specific[ matematicii ipotetice inainte de a acliona
- disculii care conduc la diferenlierea
elementelor importante din enunful
problemei I
- exercilii dintr-un domeniu al mate-

maticii care se rezolvd cu metodele
specifice aitui domeniu
- modelarea matematic[ a unor proble-
me sau enunluri matematice, din
cotidian sau puse de aite disci
4. Dezvoltarea capacitdlii de n comuniia utilirfrhd timbujul
malematic
Obiective de referinfi Exemple de activitlfi de invi{are

La sJdrSitul clasei a IX-a elevul vafi Pe parcursul clasei a IX-a se
capabil: rec amandd urm dto ar e I e activit dli :
4.1. sd-gi insugeascl treptat exigenlele - descrierea in scris, sau oral a
unei exprimdri riguroase specifice incercdrilor de rezoivare a problemelor
problemelor inventiv-creative din - redactarea unor demonstralii sau
domeniile studiate rezolvdi de probleme utilizlnd
terminologia adecvat[
4.2. sd formuleze re'^lJtate matematice - discufii pornind de la o problemd in

noi: generalizdri, reciproce qi metode scopul formuldrii de noi rezultate
de rezolvare pentru clase de probleme matematice
din domeniile studiate - s[ redacteze noi rezultate matematice
qi s[ le demonstreze
5. Dezvoltarea interesului si o *totivayiei pentru studiul gi aplicarea

matematicii in contexte varinte
Obiective de referin{i ExemFIe de activitlfi de invifare

La sfdrSitul clasei a IX-a elevul va fi Pe parcursul clasei a IX-a se
capabil.: recomandd urmdto arele activitdyi :
5.1. sd argumenteze importanla - identificarea rolului matematicii in
metodeior matematice in rezolvarea rezolvarea problemelor cotidiene sau
unor probleme cotidiene sau puse de puse de aite discipline prin exemple
alte discipline
5.1. s[ manifeste disponibilitate, perse- - rezolvarea de probleme perseverAnd

verenld qi gdndire creativi pentru pe aceeagi idee de lucru
rezolvarea problemelor atipice qil sau - activitdfi in grup de rezolvare de
dificile probleme care s[ permitl fieeirui
participant sd aibl un rol activ
- activitdli care sd permiti exprimarea
ideilor in scopul generdrii de ipoteze
de lucru multiple qi inedite
- utilizarea unor softuri educationale
invdtarea matematicii
t0
CONTINUTURI
1. Mulfimi, funcfii, ecuafii

- Exercilii de teoria mullimilor
- Ecuafii diofantice. Metode elementare de rezolvare
- Funclii speciale
2, cf,teva principii de rezolvare a problemelor de matematici

- Principiul lui Dirichlet
- Principiul inducliei matematice in geometrie
- Principiul trinomului in stabilirea unor inegalitdli
- Principiul includerii gi excluderii
3. Metode de rezolvare a problemelor de matematicl

- Metoda vectoriald in rezolvarea problemelor de geometrie
- Metoda geometricS in rezolvarea problemelor de algebrd
- Metoda apropierii de extrem sau metoda varialiei parfiale a lui
Sturm
4. Geometrie
- Refele laticeale in plan ,si spafiu
- Probleme de concurenlE qi coliniaritate rezolvate vectorial
- Baricentre qi centre de greutate
- Probleme de geometrie combinatoric[
11
CI,IPRINS
Argument .................,5
...........
Obiective cadru ..............6
Obiective de referin!5 gi exemple de activitili de inv5lare ................".....7
Conlinuturi .........11
l.Exerci{ii de teoria mulfimilor (Gh.Lobonfl .............. 15

l.l.Opera$i cu mu{imi. Proprietd}i ..... 15
l.2.Probleme rezolvate ...................... 20
2.Principiul lui Dirichlet (E.Jecan, V. Pop) ..................23

2.t.Principiul lui Dirichlet tn algebrd .........,...,.......23
2.2.Principiul lui Dirichlet tn geometrie .................23
2.3.Probleme rezolvate .....26
3.Refele laticeale in plan 6i spafiu @.Jecan) ................ 31

3.1.Noliuni teoretice ......... 31
3.2.Probleme rezolvate ..... 33
4.Ecuafii diofantice. Metode elementare de rezolyare a eeua{iilor diofantice
''-llillili;;;;;;;;;ffi;:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::i3
4.2.Metoda descompunerii ................. ..................... 44
diofantice
4.3.Metoda inegalitIlilor in rezolvarea ecua{iilor ..... 44
modulare
4.4.Metoda aritmeticii ..........46
4.5.Metoda induclieimatematice ........47
4.6.Prob1eme rezolvate ....................... 48
S.Inducfia matematic[ in geometrie @.Jecan) ............52

Probleme rezolvate .......... 53
6.Metoda vectorial[ in geometrie (E.Jecan, V. Pop)...... ................. 61
6.2.Probleme rezolvate ..... 65
T.Probleme de concurenffl gi coliniaritate rezolvate vectorial @.Jecan)......... 69

Probleme rezolvate ...........10
13
S.Metoda geometricl in rezolvarea problemelor de algebri @.Jecan)...........74
9.Funcfii speciale (Gh. Lobon{, V. Pop)..,.

9.1.Definifii qi proprietdfi ale tuncliilor speciale.. ......................85
9.2.Aplica\ii ale funcfiilor speciale.. ......................92
9.4.Ecnalii func{ionale .....94
9.S.Probleme rezolvate .............r...... ....................... 95
I0.Principiul trinomului in stabilirea unor inegalitlfi (E.Jecan) .................. 101

l0.l.Consideratiiteoretice............... ..................... 101
10.2.Probleme rezolvate .................. 102
lL.Prineipiul includerii pi excluderii (Gh. Lobonfl................ ....... 106

11.1.Mu1!imi {inite.......... ................... 106
ll.2.Problemerezolvate .......,..,......... 109
L2.Metoda apropierii de extrem, sau metoda varialiei parfiale a lui Sturm

(E.Jecan)
Probleme rezolvate ................... ......... 113
l3.Baricentre pi centre de greutate @.Jecan, V. Lupgor) ............ 119

13.1.Definifia matematicd a baricentrului .............. .................. 119
13.2.Baricentrul unui sistem de puncte materiale in care apar mase
negative ..,,..............123
l3.3.Coordonate baricentrice in plan... ..,..,............ LZ3
l3.4.Probleme rezolvate ....................127
14.1.Partilii ale mullimii numerelor naturale ........ L32

14.2.P.robleme rezolvate .................... ................... 135
Coordonatori: Vasile Pop

Viorel Lupqor
t4
1. Exerci{ii de teoria mu{imilor
in cadrul acestei teme vom prezenta probleme din teoria mullimilor qi
metode de rezolvare pline de imaginalie care sd il stimul eazd pe elev. tn teoria
naivl a mul1imilor, ca gi in unele teorii axiomatice ale mul;imilor, ideea de
mullime este consideratd ca o noliune primar6, fapt pentru care nu se dd o
definifie. Vom inlelege mu$imea ca pe o colecfie de obiecte, flard a avea, ins5,
pretenfia cd prin aceasta am enunlat o defini1ie.
1.1. Operafii cu mu[imi. Proprietifi

1.1.1. Definifie: Date fiind dou[ mul1imi, A gi B, numim reuniunealor
qi o notim prinAuB, mullimea care conline acele elemente qi numai acelea
care apar[in cel pulin uneia dintre mu[imile A sau B.
xe AwB dacdqinumai dacdxeAsau.x€B
1.1.2. Proprietifi ale reuniunii a doui mulfimi:
(1) Reuniunea a doud mullimi include fiecare dintre termenii reuniunii.

(2) Dacd o mul{ime include ambii termeni ai reuniunii, atunci ea include
reuniunea.
(3) Reuniunea este comutativi Av B = Bv A
(4) Reuniunea este asociativ[ (a u B)u C = Au (r u C)
(5) Reuniunea este idempotentd A u A= A
(6) Mullimea vidd are rol de element neutru fald de reuniune
AvA=AuA=A
(7) Reuniunea este izotoni in ambele argumente A c B qi C c D rerultd
AvCcBvD
Demonstrafie:
(7) Deoarece BcBvD (1) qi AcB din ipotez[, din tranzitivitatea
incluziunii reztiltd cd Ac BvD. Analog se aratd cd C cBwD, Utiliz[m (1)
qirezultdcdAvCcBvD.
1.1.3. Propozifie: Ac B dacd gi numai dacil Av B = B
Demonstrafle: "s" Din (1) rezultd cil AcAvB. Deci presupundnd
AvB=B,deducem AcB.
"3" ftsgfproc, sd presupunem A c B. Deoarece B c B , utilizim Q), rcnitd
cd Av B c B Incluziunea contrar[ B c Aw B reniltd din (1) deci
AvBcB,
t5
1.1.4. Definifie: Fiind date doud mullimi A gi B, numim interseclia lor
5i o notlm A n B muilimea care confine acele eiemente qi numai acelea care
aparfin atit lui A cdt 9i lui B.
x€AnBdacdginumaidacd,xe Agi xe B
1.1.5. Proprietifi ale intersecfiei:
(1) Interseclia a doud mullimi este inclusi in fiecare dintre termenii intersec{iei.
(2) Dacd o mul,time este inclus6 in fiecare termen ai intersecliei, atunci ea este
inclus[ in intersec]ie.
(3) Interseclia este comutativd A o B = B a A.
(4) Interseclia este asociativd (A n B ) n C = A a(B n O
(5) Intersecfia este idempotentd, A n A = A
(6) Mulfimea vidd are rol de anulator fal[ de intersecfie: AoA = A . A= A
(7) Intersectia este izotond in ambele argumente: A c B gi c c D rczu\td,
AaC cB nD
(8) lnterseclia este distributivd fatl de reuniune
a) an(Buc)=(anr)u(a.,c)
b) (ruc)n a= (Bna)u(cna)
1.1.6. Propozifie (proprietilile de absorbfie):
a) An(eu B)= 4
b) av (en B)= n
Demonstrafie: vom demonsffa numai egalitatea a doua. Deoarece
AoB cA (din 1.1.5.(1)), aplic0ndproprietatea: AcB dacd,ginumai dacd
A n B = A, rentla (AnB)u A=A, din care oblinem egalitatea cerutd
folosind comutativitatea.
l.l.:7, observafie: Tot sub numele de absorblie se intdlnesc ai

identitdlile:
(AvB) nA=A (AnB)uA=/
An(B uA)=4 Av (BnA)=j
(BvA)aA=A (BnA) vA=A
care se obtin din cele de mai sus prin comutativitate.
1.1.8. Propozifie: Reuniunea este distributivd fal5 de interseclie:

a) A u (BnC)=(A uB)n(A uC)
b) (B nC) uA= (B uA)n (C uA)
1.1.9. Definifie: MultimileA gi B se numesc dis.juncte dacdA r: B = a .
16
1.1.10, Definifie: Fiind date dou6 mullimi A gi B numim diferenlalor qi
o not[m prin A \ B sau A - B murlimea care confine acele elemente
aie lui A
care nu se gSsesc in B qi numai acelea.
1.1.11. Propozifie: Au loc urmdtoarele relatii:

(1)A\BcA
(2)Av (B\A)=Av B
(3) (A\B)\C=(A\O\B=A\(B u q
(4) A \ (B v C)= (A\B) n (A\ C)
(s) A \ (B n O= (A \B) u (A\ C)
(6) (A u B)\ C=(A\C) u (B\O
(7) (An B) \ C = (A\ C) n (B \ O
(8) A\ A =A, A \A= A
(9) A\A= @
Demonstrafie:
(2)Deoarece B\AcB, din proprietatea de izotonie a reuniunii
rezultd,
cd Au(B\A)cA u B.Reciproc,fiexe A u B,adicdxe Asau.r€ B.Dacd.
xe A, atunci x€ A u (B\A). Dacd x*. A, atunci xe B,d.ecixe B\Aqi.
prin urnare x e A u (B \ A).Deoarece in ambele cazuri am obtinut
Xe Au(At A)rezultdcdA u BcA u (B\A).
(4)xe A\(B v Q dacrginumaidac[xe Aqi x*. B u c+> xe Agi(xe B
saux€ O<+ @e A qixE B)qi(xe Agi xe C) (+xe A\Bqixe A\ C
dac[ qi numai dacd, x e (A \ B) n (A \ O.
1..1.12- Definifie: Mu{imea A L B = (A \ B) u (B \ A) se numegte

diferenla simetricd a mullimilorA gi B.
1.1.13.Lemi: xe AAB<+ (xe Aqixe B)sau(xe B9i xfi. A)

Demonstrafie: Echivalenfa rezult[ din definifie.
l,l.l4.Proprietl{i ale diferenfei simetrice:

(1) Diferenla simetricd este comuttfiivil: AA g B A A
=
(2) Diferenlasimetricd este asociativd: (AAB)A C= AL{B Lq
(3) Mullimea vidd este elementul neutru fald de diferenfa simetricd:
ALg=@ L.A=A
(4) A LA=O
L7
1.1.15. Propozifie: Intersecfia este distributivi fa[d de diferen]a
simetric[:
a) An(BLC)=(AnB)A(AnO
b) (A AB) n C= (A n C)A (B n C).
Demonstrafie: Vom demonstra relatja de la a) deoarece relatia de la b)
rezultd din prima folosind comutativitatea. Din definilie rentltd cd (A n B) A (A
n c) - (a.rr)t(anc))u(anc)t(anB)). Folosind 1.1.11. (5) oblinem
(AnB)A(AnC;=
= ((A n B)\ a)u ((a n r)t c)u ((a n c)t a)u ((a n c)t r))
Deoarece (AnB) c A Si (A n C) c A,rentltd cd (A n B)\ A= @
qi (A n C) \A = @, deci (A n B) A (A n ct = (anr)tc)u((anc)tr).
ObservSm ci (A n B) \ C = A \ C1 gi rezult[
(A n B) A (A n^(B
q = (An (rt c)),, (an (ct a))
Folosind distributivitatea intersecliei fa1[ de reuniune, obfinem
(A n B)A (A.n A = A.l ((B\c)u(ctr)) = A c).
^(BA
1.1.16. Defini{ie: DacE B c T, mul{imea f \ B se numeqte
complementaralui B fald de 7'qi se noteazd, C7B .
in cazul particular in care mu[imea I se subin]elege,

1.1.17. Notafie:
vom nota prescurtat CB in loc de CrB. in continuare vom lucra in 9(f )
(mul1imea plrfilor muilimii I qi vom adopta conventia de notalie.
1.1.18. Lem6: Dacd, B e P(I) gi x e Z, atunci x e CB dacd qi numai

dacd, x e B.
Demonstrafie:xe CB*xe T\Bexe Zgixf Bexe.B.

1.1.19. Proprietlfile complementarei:
(1) Au loc formulele iui de Morgan:

C(AvB)=CAaCB
C(AnB)=CAv CB
(2) Complementara este antitond": A c B + CA) CB
(3) Complementara este involutivd: CCA = A
(4) AnCA:AqiAvCA=T
(5) A^B:0qiA uB=T+B=CA
18
Demonstrafie:
u B) - (r\A) (7\ B) = CA aCB
(1) C(A u B) = r\(z1
^ (r\ B) = CA v CB
C (AnB) = 7\(A nB) = (r\A) u
(2) AcB * A=A (\B + CA- C (AnB) - CA v CB + CA
= CB.
(5) Fie xe T. Dacd xe B din A oB= @ deducem xe A. Dacd x* B,
dinA u B=T deducem xe A.Decix € B<+ xE A,adicd,B=CA.
LL,}A,Ilefini{ie: Se numeqte produsul cartezian al multimilorA qi B qi

se noteaz[ cu A x B mu$imea tuturor perechilor ordonate (a, b), unde a e A qi
be B.
A x B = {(a, b)\ ct e A qi b € B}.
L.1.21. Proprietlfile produsului cartezian:

(1) Produsulcartezianesteizoton:AcB qi Cc D+A x Cc B x D.
(2) Produsul cartezian este distributiv fal6 de reuniune:
(AuB)xC=@xAu(BxQ
C x(A uB)-(CxA) u (CxB)
(3) Produsul cartezian este distributiv fali de intersecfie:
(AnB)xC=tAxQn(BxCl
Cx(AnB)-{CxA)n(CxB)
(4) Produsul cartezian este distributiv fafd de diferen!6:
(A\B) x C=(Ax C)\(B x O
C x (A \B) = (C x A) \ (C x B)
(5) Produsul cartezian este distributiv fa![ de diferenfa simetric[:
(AAB)xC=(AxC)A(BxQ
Cx(AAB)=(Cx,4)A(CxB)
Demonstrafie:
(2) Vom demonstra prima identitate. Deoarece A c A u B qi B c A u B din
1.1.21. (1) deducem c[A x C c (A u B) x C gi B x C c (A u B)x C.
Apliclm 1.1.2.(2) pi oblinem (A x O u (B x Q c(A vB) x C.
Reciproc, fie re (A u B)x C, adicd x=(a,c) cu ae A u B qi ce C.
Dar a e A u B este echivalent cva e A sau ae B.Dacd.a e A, atuncixe B
xCdecixe(AxOu(BxA.
(6) Demonstrlm prima egalitate:
(A^B) x c= (atr)u(rta))x6'= ((arB)xc)u((ata)xc) =
=(axc)t (rx c))., ((rx c)t (ax c)) = (Ax c)a(rx c).
t9
1.2. Protrleme rezolvate (1.1)
Rf.2.1.1 Fie mutlimeaM ={a + 1, a+2,..., o * 25}, unde a e N. Sd se

determine cea mai mare valoare al:ui a, astfel incAt M s[ se poatdimparfi in trei
submullimi, doud c0te doud disjuncte, cu proprietatea cd suma elemintelor din
fiecare submuilime este cel mult +,3 unde s este suma elementelor mullimii
M.
(A. Ghioca)
Solufie: Avem s = 25a + 325. Dacd o astfel de impdrlire este posibild, atunci
una dintre cele trei submullimi va avea cel pu{in 9 elemente. Cum suma celor
mai mici 9 elemente din M 9a+ 45, <
este este necesar caga + 45
$,J adica
a<96. Pentru a:96 sepoateconstruiurmdtorulexemplu: M=x v y v z,
unde:
X - {97 , 98,99, ., 105}, cu suma elementelor 909
..
f - { 108, 109, 110, 111, lL2, tI7 , IZO,12l }, cu suma elementelor 90g
Z- {106,107,II3,114,115, 116, 118, 119}, cu sumaelementeiorg0g
intrucat pentru a = 96 avem ll' = 909 + 1, condilia cerutd in enun! este
3 3''--'
indepiinitd. in concluzie, valoarea maximl alui aeste 96.
R1.2.1,2 Fie A o mullime de numere reale care verifici:

a) 1eA
b) xe A+ie A
c) i-qr+4eA+xeA
Sd se arate cd 2000+Jffi e a
(L. Dragomir)
solufie: Fie x e A; din b) oblinem * e A,deci

[x *2)' -21 e a,iar din c)
rczaltd.c[ (x + 2) e A.Din 1 e A gi (x + z)e A reiese prin induc]ie cdA
con]ine
toate numerele impare pozitive.
Astfel2001 =t(.D*i *2)_zl e e,deci J2001 +2e A.

Avem Jzoot + ze Agi (x + 2) e A,prin urmare J2001 + 2000 e A.
20
*
R1.2.1.3 S[ se determine mul1imile nevide A c R cu proprietd]ile:
(a) A arc cel mult 5 elemente;
1
(b) xeA=+:e A$i(1 -x)e A.
x
(M. !ena)
1,1- xe
Solufie: Fiexe A.Din ipolezdavem A;daratuncigi
x
* . A,
I - ! = -'-l= A. x-l € A. Aqadar dacd notam
x x -l-
l-x
( r x-L x Ii avem cd B cA. DeoareceA are cel mult 5
B=)xe el x.!.1
'x
[ x x-L)
elemente, rezultd, c[ printre elementele lui B, cel pulin dou[ dintre ele sunt
egale. Studiind toate posibilitalile ca dou[ elemente ale lui B si fie egale 9i
linind seama cdnu putem avea 0 e A,rezt]ltdx= 2, x= l,ll , = - 1' Dar

2"
fiecare dintre aceste valori ale lui x geneteaz[ o aceeaqi mu[ime B qi anume
B ={-r,1,2}. Rezult[ cd exist[ o singur[ mulfime A carcverificd enunful, qi

l2)
I rl
anume A= B = l- t,1,2 |
v 2)
.
R1.2.1.4 Fie mul1imile:

A= {@,y) e R.x R./x+y- 1 =0}
B= {@,y) e Rx R/x3+ y'-Zf -Zy'-*y +2x+2y -l = 0} Determinali:
a) A\B
b) B \A.
(M. Ursu)
Solufie: Fie (x, !) e B, atunci perechea (x, y) verifici:
f *y'*'zx;z-Zy'**y +2x+2y -1= 0 <+ (x+y -D€ +y2 -xy -x-y + 1) =
:(v:r)' *
0
2) 4 l=o ox+y 1 =0
[|,r-+]'
e (x+y- 1)'L[.. *
]
sau (x,y) e au {(1, 1)}, de unde deducem ci B = Au {(1, 1)}, ceea ce conduce
la r6spunsulA \B = A qiB \A = {(1, 1)i.
{x\x =3n -2, n€ N}

RL.2.1,5 Se daumullimile: A=
B={x\x=1003-Zm,rze N}
21
C= { x\ x = 6p t I, p eZ, A< p S 166}.
SdsearatecaAnB=C,
(N. Matei)
Solufie:Fiexe AnB qi sdardtdm cdxe c. intr-adevdr,dacdxe AnB

atunci xe A gi xe B,adicd existd numerele naturale mqinastfelca
x = 3n - 2 = =1003 -2m, de unde rezultd m=502-n-n-l m si rz fiind

;;
numere naturale trebuie .u +2 sd fie inrreg,+
"2 = p. Rezul td n = 2p + l,
M=501-3p; 2p+1> 1, 501 -3p>- 1 , adicd 0<p<766, x=3n-2=
3{2p+l)*2=6p+ 1,deci xe C qiAn BcC.
Reciproc. Fiexe cgi s[ ar[tdm cdxe AnB.Dacdx e c, atunci existd
pintreg,0 Sp < 166, astfel ca x=6p + I =3{2p + 1)- Z=3n-2, unde am
notat2p + I = ru. Rezultdcixe A.Avem$ix- 6p+I = 1003 -2(501-3p)=
=1003 -Zm,unde amnotat50l -3p- m qi deci xe B. Rezultd xe AnB, deci
C c An B gi prinurrnareA n B = C.
R1.2.1.6 M este o submulfime a mullimii {1, 2,3, ..., 15} astfel inc0t
produsul oricdror trei elemente distincte ale lui M m este pitrat perfect. S[ se
determine numdrul maxim de elemente ale lui M.
(O.LM. Bulgaria)
Solu{ie: Observ[m cd produsul celor trei elemente in fiecare dintre

mulfimile u, 4,9I, {2,6,12}, {3, 5, 15}, {7,9,14g} este un pdtrat perfect. De
aici rezulti cd nici una dintre aceste mullimi nu este submu{ime a Lui M. Cum
acestea sunt disjuncte, rezultd. cd
lml < 11. Dacd t0 e M, atunci s to.
larl
Presupunegr c[10 e M. Atunci una dintre mu$imile {Z, S}, {6, 15}, {1,4, g},
{7, 8, 14} nu poate fi submullime a lui M.Dacd, {3,12} G M dinnou avem
lrtl 10. Presupunem cr {3,12} e M. Atunci nici una dintre mulfimile
=
{1} , {4}, {9}, {2,6}, {5, 15}, {7, 8, 14} nu poate fi submullime a lui M qi
avem ltutl in orice caz lUl < 10. in final este ugor de verificat
=g.lJrmeazd,cd
cd, M = {1, 4, 5, 6, 7, 10, ll, 12, 13, 14} are proprietatea cerut[. De aici
valoarea maximd pentru = tO.
lntl
22
2. Principiul lui Dirichlet
Matematica elementard ne oferd numeroase surse de inspiralie bazate pe

cunoqtinle simple. Se pot realiza rczakate matematice valoroase folosind
mijloace la nivelul inviflmdntului gimnazial, ba chiar qi a celui primar. Exist[
probleme in matematica care nu cer aproape nici o culturi speciali, putflnd fi
abordate cu mijloacele gdndirii cotidiene, dar care prezintd,dificult[fi trecute cu
eforfuri cerebrale remarcabile, cu imaginalie gi ingeniozitate.
Un exemplu strSlucit il constituie Principiul cutiei sau Principiul lui
Dirichlet, dupd numele matematicianului care a adus rigoare gi exigenld in
analiza matematicd. Faptul cI acest principiu a fost introdus de cltre un
matematician cu profund sim! al fine1ii in ralionament, ne dd de gdndit asupra
posibilit[fii de modelare logico-matematicd a unor fapte gi evenimente
cotidiene, cu ganse de realizdri neagteptate gi pe arii largi de aplicabilitate.
Vom da in continuare cdteva formulSri ale principiului aplicat in algebr[
gi in geometrie, urmat de exemple.
2.1 Principiul lui Dirichlet in algebrl
Una din formul6rile principiului este urmltoarea:

Dacd repartizdm nk*l obiecte in k cutii, atunci in cel pu{in o cutie vor
fi cel pulin n+l obiecte.
Observim cd in acest enunf este pusd in evidenfd existenla unui numdr
minim de obiecte repartizate in aceeaqi cutie.
tntr-o altr formulare, folosim nofiunea de partilie a unei mulyimi:
Fie A o mullime nevidi, iar A,4,,...,,\o partilie a lui A, adicd
n
lr
U4=A, $i A,aA, =@ pentru i* j.DacI avem n+l elemente din A,

i=1
a1,e7>...ran,an+r,aatuci existd o submullime

4 a partiliei care s6 conlind cel
pulin doul elemente ale mullimli{a,ar,...,a,*r} .
2.2. Principiul lui Dirichletin geometrie
Pentru aplicaliile geometrice d[m trei formuldri aie principiurui.

A. Dacd figurile F, F2,...,Fn cu ariile respective 51, 52,..., S, sunt incluse in
figura F cu aria S gi S, + 52 +...* S, > fts atunci k +ldin figurile
' F1,F2,...,Fn auun punct comun.
,
23
B. Fieinplan o figuraFde arie S qi z figuri f, de arie S,,i =7,n. Dacd
,,i S, atunci cele nfiguri { nu pot acoperi figura F, ;

i=1
Dacd cele n figuri { acoperd pe F, atunci i S, > S .

l=1
Urm[toarea formulare a principiului lui Dirichlet are ca suport teoretic

noliunea de mdsurd.
C. Fie X o mul{ime gi fie f (X) mul}imea p[r1ilor sale. O tunc]ie
m: e(X)-+ t0, *) se numeqte mdsuri pe X dac[ are proprietdfile:
1" m(fi)=A.
2' m(A u B) = m{A) + m(B) - m(Aa B).
Fie ,4r, 4,...,e,e f(X\ S[ not[m /o = Uh, ^ 4 n 4* ),k =1,".
l3rr<'..S11<n ^...
2.2.1 Propozifie: 2*f+) =i m(I k) .
k=l k=\
Solulie: Pentru n = 2,ablinem: m(Ar) + m(A) = *(4 u Ar) + rn(4 n Ar),

deci proprietatea 2' dn definilia m[surii. S[ presupunem relafia adev[ratd
pentrun qisldemonstrdmpentruz*1.Fie f* =
Uh ^4. ^...n4-)
Krj<."<ir <z+1
Avem Ir'= Ir u(4*r nln_,) rezultd:

*0.n)= *(t ) + *(I u-, A An*t)- *(t o A A,*t), k = t, n ; dxnd valori, avem:
*Q)= m(r,)+ *(4r,)- m(4., n r,)
*Q')= *(t,)+ *(1,-, n 4,rr)- *(t ,n 4, )
Adun0nd egalitdlite oblinem:

2*Q r)= i *Q o)+ *@*r)- *Q .n 4, )
k=l t=l
Dar I, n 4*, = I',+t deci im(I*') = L*Q r) + m(A,ur).Folosind ipoteza

t=l t=l
inducliei, uur i*(Iu') = i*Arl .
k=l k=t
z.z,z.Corolar. Dacd I r*t-@, atunci p.r(il^ j

r=D.*t+).
24
Solufie: Avem evident I, s I,I ... ) I on )... ) /n , deci
rezuLtd' cd m(I r) = 0, vft 2 p + 1. Folosind relalia din propoz i\ia antenoatd,
oblinem: i*@r1 =im(I o) < p

.m(Ir) = p . *1fia01 .
k=1 k--1 k=I
2.2.3. Corolar. Daci, im(At) > p.*U4), existd i1,i2,i3,...,i0*1 cv

k=7 k=1
1<i, < ir,S...<ieilSn, astfelincAt,{ n4 rr...r\A,o*,+0.
Observafii
1. Dacd X este finit[ se poate lua m(A) = numdrul elementelor mul{imii A.
2. DacI X=R, pentru a < b defrnim m(la,bl= b - a.
3. Daci X=R,3 , putem lua ca mdsurd volumul.
Prezentrm in continuare cdteva aplica{ii la variantele amintite.
Bibliografie
o l\d. Ganga, Teme si probleme de matematicd,Ediaxa tehnici, Bucureqti,

l99L,pag.95-108
o d. Ghioca, N. Teodorescu, Culegere de probleme, Ed. SSM, 1997,
Bucuregti , pag 53-68
o D. Bugneag, I. Maftei, Teme pentru cercurile si concursurile cJe
matemeticd ale elevilor, Ed. scrisul Romanesc, craiova,19g3.
o \z[. Ganga, Probleme elementare de matematica, Ed. Math-press ,
Ploiegti, 2003, pag. 172-183
o lyf. Cocuz, culegere de probleme de matematica, Ed. Academiei, 19g4,
pag.125
o |r[. Teodorescu, A. Constantinescu, probreme din gazeta matematicd,
Ed. Tehnica1984
25
2.3. Probleme rezolvate (2.1)
R2.1,1. Se dd o mullime M formatd din n numere intregi. Sd se arate cd

existl o submullime a lui M astfel inc6t suma elementelor sale s[ fie divizibil[
ctn,
(Gh. Szr,lc,sy)
Solufie: Fie M = { o,ar,.,.,a, } ConsiderSm sumele urm[toare:
Sr=a,Sz=at*a2,...,5n=at+a2+...*an, in total n numere. Dacd unul
din numere, de exemplu 5*, se divide la n, atunci submullimea clutatd
este{ a,,cts,...,ct,, }. DacI nici unul din numereleSl, 1S k s n, ntJse divide
lan, atunci resturile 1or la impd{irea prin rz, sunt 1,2,...,(n-l). Cum sunt n
numere So, atunci cel pulin doul vor da acelaqi rest la impdrlirea prin n. Fie
S,,,9j, L<i, j1n, i<7, doud astfel de numere. Atunci Sr-S,inqi deci
submulfim gd a iay t a i+2,..., a j,este cea cdutatd.
R2.1.2 SI se demonstreze cd pentru orice numdr impar a existd un numlr

natural D, astfei inc0t 2b -L este divizibil cu a.
Solufie: Fie numerele 20 -1,2'-1,...,2o -1, in numir de a+1. Prin

impirfirea acestora la a se vor ob]ine a resturi. Conform principiului lui
Dirichlet, existd (cel pufln) doud numere ce dau acelaqi rest la impdrfirea cu a.
Fie aceste numere 2k -t qi 2p -1., cu k <p. Atunci diferenla lor se divide
prin a, deci (20 *l)-(Zn -1)= 2*72n-* -\:a. Cum a este impar, reniltl,
2*-k *1ia gi lu[m b =m-k.
R2.1.3. 'Fre 2n+ 1 numere reale mai mari decdt t gi mai mici ca 2' . SA
se arate cd existS trei intre ele care pot fi lungimile laturilor unui triunghi.
Solufie: Puterile lui 2 mai mici decdt 2' rcalizeazdo partilie a-
intervalulu i
(L,2') in n intervale, astfel: 11,21,p.,22\Lr' ,rt\...,12*' ,Z')
Conform principiului cutiei, existd un interval din cele n, ce con{ine cel pu{in
trei din cele \n+l numere. Fie a,b,c aceste numere situate inp,r,To*'),
0< k < n-7. Din zk 1a<zu*',2k <b<2k*' ,zk sc <zk*l ,rezaltd,de exemplu
2k*'<a+b<20*' , deci c <a+b qi analoagele, prin ufinare a, b, c pot fi
laturile unui triunghi.
26
R2.1.4. SI se arate c[ oricare ar fi numerele intregi a, b, c,4 numdrul
E = abcd,(a' *b' \"' -
r'\o' - d'h' - -
r'Xb' d'Xr' d') este multiplu -
de7.
Solufie: Considerdm mullimile 7Z + tc = pn+ k I neZ Reuniunea I
6
lor este mullimea Z, deci 7 =l)lZ +k . Dacd unul din numerele a, b, c, d se

k=0
afl6 in mu[imea 72, rez;ultd cd Ei7. Daci nici unul din numerele a, b, c, d rnt
este in 72, atunci ele se afl6 in oricare din celelalte gase mulfimi. Gruplm
aceste mulgimi astfel: { I z + 1,7 z + al fr z + 2,7 z + sl p z + 3,7 z + 4 }
in modelul nostru acestea vor fi cutiile. Avem patru numere qi trei cutii, prin
unnare cel pulin doud numere vor fi in aceeaqi grupa (cutie). DacI numerele au
aceeaqi form6 (de exemplu 7k + 2,7 p + 2) atttnci diferenfa lor este divizibil[ cu
7 , decr Ei7 . Dacd numerele sunt de forme dit'erite
(de exempltTk +L,7 p + 6 )atunci suma lor se divide cu 7, prin wmare Ei1 .
Probleme rczolv ate (2.2\
R2.3.L. SI se arate cI oricare ar fi 1000 de puncte inff-un disc de razd
r =l,existd un disc de razd r= 1 acoperd cel pulin 11 puncte.

".
(Pop Vasile)
Solu{ie: Condi}ia ca 11 puncte s[ se afle intr-un disc de raz[ I este

9
echivalentS,cu interseclia nevidl a cercurilor de razd ]9 cu

""nt "le
in punctele
respective" Si ardtdm deci c[ 11 din discuriie derazdf c"rtr"le in cele 1000

9 "u
de puncte, au interseclia nevidi. Reuniunea acestor discuri este inclus[ in discul
/iooo \ / r\2 rooo t-"2
r* rlUq l.Ir**l ]r(4,)=10002[ 1,l qi avem:
",iur ?, \ r/
de raza r-, aecr
\,=r / \ .) [9]'
'f,*r,)>10 ,[,lJ") Folosind corolarul 2.2.2, existd 11 discuri cu
interseclia nevidd.
Z7
R2.3.2. Pe suprafala unui poligon de arie 13 se ageazd 10 poligoane de
arie 6. Si se arate c5 existd 4 poligoane ce se inters ecteazd,dupd o aril mai mare
I
(Pop Vasile)
70
Solufie: Avem din ipotezd qi scriind
relalia din propozilia 2.2.1, avem:

41rl=", **tn)=60
aO = m(J P,) + m(I r) +m(r r) + m(I o)+ ... + m(r
r) < m1fi r,1 + 7 m(r ), deci
i=1 i:1
1m(I ) ) 21, rezultd m(I )> 3. Dar existd 2i0 intersec{ii de cdte 4poligoane.
Prin urmare existd o intersecfie 4r n p,, i p,, n
{u cu
) P,, n p,o)= +
210= +.
m(Pu n P,,
7A
R2.3.3. in interiorul pltratului de latur5 1 sunt aqezate cflteva cercuri

avAnd suma lungimilor egald cu 10. SI se arate cii exista o dreaptd care s[
intersecteze cel pulin 4 din aceste cercuri.
Solufie: Proiectdm cercurile pe una din laturile pdtratului. Proiecfia

fieclrui cerc este un segment cu lungimea egal6 cu diametrul cercului respectiv.
Suma acestor segmente este 19.cr* 19 , 3,1 conform principiului iui
Dirichlet, existr cel pulin pafrr ,.*#r.
care au un punct comun.
Perpendiculara ridicatd in acest punct pe latura pdtratului intersecleaz[ cel pu]in
patru cercuri.
R2.3.4. Un pdtrat este seclionat de zece drepte astfel inctt fiecare dreapti
imparte p5tratirl in doud patrulatere ale cdror arii sunt in raportul ? . Xratali cA
.,)
cel pufin trei dintre aceste drepte sunt concurente.
Solufie: Fiecare din cele zece drepte imparte pdtratul in dou[ trapeze sau
dreptunghiuri avOndraportul ariilor
S!uo,
' -2 (fis 2.1).
srro. 3 '-'o -'-''
28
D a C
P3
q P2
M N N
p4
A E
A
fig2.1 ftg2.2
Dacd [tntNl este linia mijlocre pdtratului, atunci
(AE + FD).AD
S tu", = =l'MP,Srurc =l.NP, unde / este latura pitratului.
+r* ?. De.i fiecare din cele 10 drepte impart segmenrul

Srr..= Y=
Avem:
PN 3
[alr] sau lpgl i" acelaqi raport Grg 2.2). Pe segmentut lUNl punctele
PrSiP, impart segmentul in ?rW= NP,
3'PrN PrM=?.Lufel
raportul pe segmentui
3
lpgl, punctele P3, P4 impart segmentul in acelagi raport. Oricare din cele 10
drepte trece prin unul din punctele P, P, P3, P4, qi conform principiului lui
Dirichlet rezulti cd printr-un punct trec cel pufin trei drepte.
R2.3.5. Si se arate cd in orice poligon convex cu 21 de laturi existl doua

diagonale care formeazdintre ele unghi mai mic de 10.
21-'8
"2 *"
Solufie: Poligonul =189diagonale. Considerdm un punct O
in planul poligonului qi ducem prin acest punct paralele la diagonalele
poligonului" Se formeazdinjurul lui O, 2.189=378 unghiuri. Cum suma
mdsurilor unghiurilor in jurul unui punct este de 3600, deducem cd cel pufin
unul din cele 378 de unghiuri are m[sura mai micd decdt10. Diagonalele
piaralele cu laturile ce formeaz[ unghiul sunt cele cerute in enun].
29
R2.3.6. intr-un cub de latur6 1 se consider[ o linie frdntd neintersectatd de
iungime 300. SA se arate cI exist[ un plan paralel cu una din fe]e, care taie linia
in cel pufin 101 puncte.
Solufie: Fie t
,L2,...,Lnsegmentele liniei frnnte qi proiecliile ortogonaie
pe muchiile cubului pr,, p,,, p,,. Avem rn(L,). *b,,L,)+ *(7r,,t,)+ *(7r,,f,)
unde pnn sumare, oblinem:
300 = L*@,)<l*(n,3,)+ *(p,,t,)+ *(p,,t,). Deci existd o sumr de

j=1
proieclii mai mare ca 100. Fie 2*(0"r,)rtOO.O* ,r{Ur..,l(

i=1
1,deci
\,=1 )
, t*.[U , folosind corolarul 2.2.3 . existd L,,, L,,,..., L;,0, cu

Z*b ^r,l "r,)qi
p,,L,, a p,,L,,n...o p,,L,,., = A* O . Un plan paralel cu aceasti direclie de
proieclie dus printr-un punct din A taie liniile L,,, L,,,..., Lro,(in 101 puncte).
30
3. Refele laticeale in plan gi spafiu
Aceastd tem[ tncearc5 si facd o deschidere spre teoria punctelor din

plan gi spaliu de coordonate numere intregi. Pentru a p6trunde in esenla teoriei
sunt necesare cunogtinle elementare, majoritatea acumulate in gimnaziu.
Probleme de genul celor prezentate in continuare apar din ce in ce mai des la
concursurile de matematicd, frumuselea lor constind in simplitatea ideilor care
conduc la rezolvarea 1or.
tn continuare, vom introduce noliunile cu care oper[m in cadrul temei
amintite.
3.1. Nofiuni teoretice
Fie in plem un sistem ortogonal xoy. Elementele mullimii

{(ay) | xeZ qiye Z} puncte laticeale. Mul,timea
se numesc
{(x,y) xeZ | sau y€ V} se numeqte re{ea laticeal[ in plan . Dreptele x = xs t
! = !0, xo,loe Z se numesc dreptele refelei , iar punctele laticeale se mai

numesc nodurile refelei.
in mod asemdndtor se definesc relelele spafiale.
Fie in spaliu un sistem ortogonal. Mullimea {(x,y,z) | xeZ sau y€ Z sau ze Z- |

se numeqte refea laticealfl in spafiu.
Planele x=xo, !=!0, Z= zo, xo, !0, zoeV- senumescplanelere{elei.
lr*, [.,=., (r=,
Dreptele .{" "'o , 1' " , .{' 'o , f,o,!s,Zsr-Zsenumesc
[]-]o |.Z=Zo Lr=xo
dreptele re{elei.
Punctele ( xo, )0, {6 ) cu xo,!o,zo eZ se numesc nodurile re{elei sau puncte
laticeale in spa{iu.
Dreptele relelei situate in unul din planele relelei determind o relea laticea16
in plan, iar nodurile relelei situate pe o dreaptd din refea, determinl o diviziune
unitari a acestei drepte.
Vom prezenta qi c0teva probleme rezolvate, in care se aplicd cunoqtinle
elementare referitoare la distanla dintre dou[ puncte in plan qi spaliu, numere
ralionale qi iralionale precum gi noliuni de teoria numerelor.
31
Bibliografie
o D. Bugneag, L Maftei, Teme pentru cercurile Si concursurile de

matematica ale elevilor, Ed. Scrisul Romtnesc , Craiova 1983 pagina
29.
o \,r. Pop , Relele ce trec prin elementele unei mulyimi G.M. 5-6 ,200L,
pag. 193-198.
o i\u{. Pimsner, S. Popa, Probleme de geometrie elementard.E.D.P.1979.
o A.M.Iaglom, I. M. Iaglom, Probleme neelementare tratate elementar.
E. T. Pag. 38-39
o |v[. Ganga, Probleme elementare de matematicd, Ed. Math press,
Ploiegti 2003.
32
R3.2.1. Sd se demonskeze cd oricare ar fi numdrul natural n, existd in

plan un cerc care confine in interiorul slu exact n puncte laticeale.
(S teinhana, S ierpinski)
Solufie. Sd demonstr[m pentru inceput cI nu existS doui puncte

laticeale M(a,b) qi N(c,d) , M * N care si aibd aceeagi distan![ la punctul
/ - r\
fl JZ,) I o,b, c, d e Z. Presupunem ci existd astfel de puncte, inseamnl ci
[ 3]
PM = PN sau:
= ("-,6l -[r
b\ - JiY/ *( n -+l'
[ 3j ' -' [ -l)'3) e z(c -,),lt = c' + dz - a' - b' +1@
3' - o)/
Dacd. c* a rezultd Z(c-alJlfi Q, contradicfie, deci c =a,renrltd
d' -?t, / \ -u{ a- u-?\=0.
-bz
3' -b)=oe (a
3) Deoar eced +u-?rv-rezuttd
t 3'
d=b,deciM=N.
Si finaliz[m ra]ionamentul problemei.
Fte M, punctul laticeal cel mai apropiat de P, M rurm[torul $.a.m.d. Din
demonstralia de mai sus, rezultd M, * M, * ...* M, * ... $i
PM,,< PM ,< ...<PM ,<... Cercul cu centrul in P qi curazd cuprinsd intre
PM, qi PM,*r confine in interiorul sdu exact /r puncte laticeale.
R3.2.2. S[ se demonstreze cd dacd,pentru orice numdr natural n existd irr

plan un cerc cu centrul de coordonate (a,b), care conline in interiorul s[u exactn
puncte laticeale, atunci a gi b nu pot fi simultan numere rafionale.
Solu{ie.Fiepunctul A(x,y)unde x =L, y-1,"o p,q,reZ,q*0.

qq
Atunci punctele iaticeale B(r,*p)qi C? r,p)verificd egalitateaAB = AC,
deoarece
f \2 7 ;2 t 12 , \2
lr-oaJ I -[ - p-''q)
I =|.- r-p I *[o-ll Aceastainseamnacdpentru
I I [ a,l t' q)
orice punct de coordonate ralionale exist[ dou[ puncte laticeale distincte egal
depdrtate de acel punct . Vom arita cd dac[ cerin]a problemei este satisf6cutd
pentru un numlr natural n, atunci ea nu are loc pentru n+1.
JJ
Dacd a,beQ , atunci existd doud puncte laticeale distincte, egal
depdrtate de punctul de coordon ate (a,b).
Dac[ cercul cu centrul (a,b) care kece prin aceste dou[ puncte con]ine
in interiorul sdu n puncte laticeale, atunci orice cerc concentric cu el gi de razd,
mai mare va conline in interiorul sdu cel pufin n * 2 puncte laticeale. Prin
unnare nu existd un cerc cu centrul (o,b), care s[ confind exact n+l puncte.
Deci a€ Q sau beQ..
R3.2.3. S[ se demonstreze cd pentru orice numlr natural rz, exist[ in spa]iul

3-dimensional o sferd care conline in interiorul s6u exact n puncte laticeale.
Solufie. Vom face un rafionament asemS.nltor cu cel de ia problema

R-3.2.1. Fie doulpuncte laticeale diferite (r,,y,,e.) $i Gr,!r,zr).
Vom demonstra c[ distan]ele de la aceste doud puncte la punctul de coordonate
(Ji,Ê,Ji) sunt diferite. Presupunem cd aceste distanle sunt egale. Rezuitd
(r-Ji)' *(r, -.6)'*(., -..6f = Q,-Jl)' *(r, -€)'*(., -.,6)'o
e xrz + yr' + zr' *z(nJi+ ),.6 *.,.6) = xz, * yr' + zr' *z(nJi + yr&+ .r.,6)o
(+ ,",' + yr' + zr' -(*r' * yr' * z.r')= 2[(q - *r)Ji +(y, - yr).6+(r, -.r)..6]..
Cum ,!,e Z,i=I3, deducem Gr**r)Ji+(yr-yr),6+ (rr-rr)J5=0.
x,
fudtem cd aJZ+bJi+"J5 =0, a,b,ce Z tmphcd a=b=c=0.

Avem ,Ji = -bA+ a.r6)= 5c2 = Zaz +3b2 + 2abJ6. Daci ab * 0 rezultd
r= 5cz
46 = -- -2a' --, contradiclie. Prinurmare a = 0sau b = 0 deducern cd
-3b'
:--
2ab
- Si
a=b = c = 0. Revenind, oblinem xr= x2,lr= !2,21= z2: contradiclie cu

ipoteza problemei. Un ralionament similar cu cel de la problema R-3.2.1.
conduce la rezolvarea problemei.
R3.2.4.Sd se demonstreze cd dac[ un cerc, avind raza de lungime un

numdr natural, trece prin dou[ puncte laticeale situate la distan]a 1 unul fa]d de
cel[lalt, atunci pe circumferinfa cercuiui nu se mai afld nici un alt punct laticeal.
Solutie. Dacd A qi B sunt puncte laticeale situate 1a distanla 1 intre ele,

putom considera un sistem cartezianin care a (O,O) qi f (t,O) Dacd re N este
34
1,
-l4 Yn- = r" Putem lua oricare din valori.
/-
Fie deci Cl 1. ,Flj DacdM(x,y) este un punct laticeal prin care mai trece
q)
[2 \
cercul ((C,r), atunci
/ x-:r\'f L 1)' 1 . 1-
I +l v -^lr' -1 I = r' a x'-x+yz -2y^lr'
t 2) Y +)
I
t, '\l -a4 =0.
Deoarece x,y e Z, rezt-irtd 4rz -l
= kz , k e Z sau echivalent
(zr + tc\zr - ft) = 1, ecualie ce nu are solulii in numere tntregi, deoarece 2r + k
Si 2r - k auaceeagi paritate. Deci cercul nu mai poate trece prin alt punct
laticeal diferit de A qi B.
R3.2.5. Si se g[seascl toate poligoanele regulate care pot avea toate

vArfurile in puncte laticeale.
Solufie. in mod evident pdtratul verificd cerinlele problemei.

Vom ardta cd este singurul poligon reguiat cu vdrfuriie in nodurile unei relele
laticeale.
Pentru inceput vom face demonstratia in cazul n = 3,5,6 .
Fie A, B, C trei vdrfuri consecutive ale unui poligon regulat cu 3, 5 sau 6 laturi.
Atunci mdsura unghiului ABC ,u, {.

"rt, !,353$
rr.rupunem cd A,B,C
sunt puncte laticeale (fig 3.1) Atunci una din dreptele releiei (orizontal[ sau
vertical[) trece prin interiorul unghiului /.ABC , fie aceasta d Notdm cu A' qi
C' picioarele perpendiculareior din A gi C pe d, iar cu a qi P mlsurile
unghiurilor IABA' qi ICBC', deci s + fr e
' {+,4,4)
[3's'3)
35
Fig.3.1.
Avem tgct
AA,
=ffi. e, ts fr =#.e,rezurt[ ry(a* il=ffi.a
Daru sZ= "ll, 3n Js+t zlc
'sT= -$,
tft contradiclie cu
06
- ) /--:
./to +2"1s
t
tg(a + E). Q, prin urmare nu exist[ poligoane regulate cu 3, 5 sau 6 laturi, cu

v0rfurile in puncte laticeale. Pentru n>6 fre A.A2...A, poligonul regulat
inscris in refea av0nd latura cea mai micd dintre toate poligoanele cu aceastd
proprietate gi fie O centrul slu.
Fie O' un nod al retelei. Considerim vectorii O'8, = 4Au, pentru
i=L,Z,...,n-1 qi O'8,= An/, ,rezultd, BrB r...B, este un poligon regulat cu
vdrfurile puncte laticeale .
Avem LO'i,8,*r- OAiAi*t Si m(/-\O,\.).* deci B,B,*r1O'8,=A,Aio1',

3
fapt ce contrazice minimalitatea lui A,A,*,
36
R3.2.6. Fie P un poligon convex in plan care confine n puncte
laticeale in interior, k puncte laticeale pe laturi sau vArfuri, iar vArfurile sale sunt
puncte laticeale.
Si se demonstreze cd Aria (P) = n + l- 1. (Teorema lui Pick)

2
Solufie. S[ demonstrdm formula pentru cantl n =0,k =3
Acest caz corespunde situatiei in care P este un triunghi cu virfurile in nodurile
relelei gi care nu mai conline alte noduri pe laturi sau in interior. Ardtdm cd aria
I
tnunghrulur este - Fis.3.2.6. a
Fig.3.2.6. b)
- *'F
a'fi -.t
IYF {
.fitl E
-F 6-(' t--
I
Fre ABC un astfel de triunghi. El poate si rnr aib[ nici o latur[ confinutd. in
dreptele refelei (Ftg.3.Z.a), sau poate avea o latur6 con{inutd in dreptele re}elei
(Fig.3.2.b). in ambele situafii, simetricul lui B fa![ de mijiocul lui [AC] este un
punct laticeal, pe care-l notlm cu D qi ABCD este paralelogram cu
pABCD-- So14-
Dacd translat[m paralelogramul de-a lungul axelor re]elei, oblinem o re]ea de
paralelograme care acoperl planul, iar toate vdrfurile acestei relele de
paralelograme vor fi dispuse in nodurile refelei de pdtrate, tn interiorul qi pe
laturiie relelei de paralelograme nefiind situat nici un nod al relelei de pdtrate.
Vom arSta c[ aria unui astfel de paralelogram este 1.
tn figura 3.2.a), S orrr=S nrcr=1, iarin figura 3.2.b), S orrr=S sero:1. Deci
Srr,, = f2 . f.rt* demonstralia in cazul general, si descompunem poligonul P in
triunghiuri cu vdrfurile tn puncte laticeale gi care nu mai conlin puncte laticeale

pe laturi sau in interior. Vom calcula num[ru] m de triunghiuri exprimdnd in
doud moduri suma unghiurilor lor. Pe de o parte suma unghiurilor este
1800.nt,pa de altd parti ea este egal[ cu suma unghiurilor poligonului qi a
unghiurilor din jurul punctelor interioare, deci ea este 180 (t * Z)* 36A0 .n .
0
Rezultd cd m = 2n+ k- 2 qi cum aria unui triunghi .rt. |, cele mtriunghiuri'

2
au aria L . deciAria(P) = n+ L -1.

2' 2
R3.2.7. in fiecare pdtratal unei re{ele laticeale este scris cdte un numdr
real. Se consider[ dou[ figuri in plan, fiecare fiind format[ dintr-un numdr finit
de pitrate laticeale. Figurile pot fi translatate in orice pozilie din plan. Se gtie cd
pentru orice translafie a primei figuri, suma numerelor acoperite. de figura
translatatd este pozitivd. Sd se arate c[ exist[ o transla,tie a celeilalte figuri,
astfel ca suma numerelor acoperite sI fie pozitiv[.
Solufie. Notdm cu A figura format[ din pdtratele A,A2, ... ,A, qi cu B

figura formatd cu pitratele B t, B z, ... , B *.
Se observd cE dacd translatim pdtratul A, atvectorul de pozilie al plkatului
B, se obline pitratul P* acela$i cu translatatul pdtratului Brcu vectorul de
pozilie al pdtratului A,. (centrul p[tratului P, .r," (r] . r") Penrru orice
translalie a figurii A dup[ orice pdtrat B, , oblinem figura forrnatd din pdtrate
38
Pr,, Pr,, ... , P,j gi notlm Crnumdrul scris in p[tratul Pu. Avem conform
ipotezei iC, , O, pentru orice j =L,*, care prin adunare dau

i=1
^(n \ t(* )
>l >C, lr0
;=r \ i=i )
sau echivatent f l l,Cu
i=r i=1
j>0, deci cel pufin o sumd de forma
I )
fr, este pozitivd. Ea reprezintd suma numerelor din pdtratele P;or , P,or, ... ,
j=r
P,o, obfinut[ translat6nd figura B dupd vectorul de pozilie al pdtratului A," "
R3.2.8. Sd se arate c[ din orice nod al unei re]ele laticeale se poate

ajunge in orice alt nod prin siriturile unui cal de qah.
Solufie. Dintr-o pozilie datd (r,y). ZxZ se pot face opt tipuri de
sirituri, (se poate ajunge in alte opt noduri) dupd schema (r, y)-+ (x t L y tZ),
(r,y)* (*tz,yt1). S[riturile contrare (x+1, y+2) qi (r-1,y-2) se
compenseaz[ , deci este suficient sd ne rezumdm la umr[toareie patru tipuri de
sdrituri.
(r, y)-Lr(x+ 2), (r, y)i*(r-L y + 2)
Ly+
(r, y)*i-(* + 2,y +1), (r, v)-*&--(x + 2,v *1)
Dac[ se fac a, sdrituri de tipul S, a., de tipul S ,, a., de tipul S, qi ao de tipul
So , clin nodul (x, y) ajungem in (r', y') unde:
fx'=xla,,-ar+2ar+2ao
ir'=, +2a,+Zar+at-a+
Trebuie atdtat cd pentru orice x, y, x', y' eZ , existd a1,a2,a3,aoeZ astfel ca
sd fie verificate relaliile de mai sus.
Ir
la, = -;(2, +5a, - 4oo)
Avem .l r unde
fe, = (x'-x) -2(y'-y)
It
lo" - *:(zr-4ar+5ao) i., = 2(x'*x)+(v'-v)
[' 3
Numerele a.z,q3 e Z, trebuie astfel alese, hcnt parantezeie si se divid[ cu 3. Se
observd 16 zt: zr(mod 3),5a,:-a?, -4a,:-a4, -4er=*dz,Sao=-ao
(mod 3) ceea ce evident putem reahza luflnd de exemplu dz = z, a4 a 0, (flrl
a folosi sdrituri de tipul S o ).
39
4. Ecuafii diofantice. Metode elementare de rezolvare a ecuatiilor
diofantice
Titlul temei vine de la Diofant, numit qi ,,tatdl algebrei" care qi-a

desfigurat activitatea in oraqul Alexandria care era in antichitate centrul
universitar al invdlim0ntul matematic. El este cunoscut pentru cartea sa
,,Aritmetica", lucrare in care trateazd, ecualiile algebrice gi teoria numerelor.
Cartea este o coleclie de 150 de probleme cu solulii aproximative al unor ecualii
determinate de grad cel mult trei qi conlindnd qi ecualii nedeterminate.
vom numi in continuare ecuafie diofantici, o ecuafie de fonna
f (xr,x2,...,x,) = 0(*) unde / este o funclie de nvarrabile qi n>2. Dacd/este
func{ie polinomiald cu coeficien}i intregi, (*) se numegte ecuafie diofanticl
algebricr. un n-uplu (xl,xl,...,xb.z'care satisface (*) se numeqte solufie a
ecualiei (*) . O ecualie care are una sau mai muite solulii se numegte solvabili.
Relativ la ecualiile diofantice se pun urm[toarele trei probleme.
1. Este ecualia solvabil[ ?
2. In caz de solvabilitate, este numdrul soluliilor finit sau infinit ?
3. in caz de solvabilitate, sd se determine toate soluliile ecualiei.
Dintre ecualiile diofantice clasice vom prezenta ecualiile
diofantice liniare.
4.1. Ecuafiile diofantice de gradul intfii
O ecua{ie diofantic[ de gradul ?ntAi cu dou[ necunoscute este de forma

ax + by = c (1) unde a,b,cev, ab*0. Perechea (xo, yo) ez, careverificd (r)
o numim solulie particulard.
4.1.L. Teoremi: condilia necesard qi suficient[ ca ecualia (1) sd admitd

solulie este ca d / c,wde 4 = (a,b).
Demonstratie. Dac[ exist[ (xo,yo) care verificd (1), atunci

axo+by, =c$i prin urrnare dlc, deci condilia este necesard. Dacd, dlc,
existi c,e .R, astfel incdt c =dcr. Deoarece d=(a,b), eristd u,vez, astfel
incit au * bv = d (2).inmu11ind ambii membri ai egalit{ii (2) cu c,, oblinem
a(cru)+b(crv)=c, prin ufinare perechea (cru, cru) este o sorufie particulard a
ecualie (1).
4A
4,1,.2. Teoremi: Dac[ ecualia diofanticd ax * by = 6 are solufia
particular[ (xo , ]o ) $i d = (o,b), solulia generall e ecua]iei este dat[ de:
x=xo*4,, !=!o-\t,tez
dd
Demonstrafie. Dacd (xo, yo ) este o solulie particular[, atunci
axotbyo=c (3). Pentruopereche arbitrari (r,y).2'avem ax+by=c @).
Scdzdnd cele doud relalii, obflnem: a(x-x)=b(yr-y) (5) Cum a = a,d ,
b =bi, (a,by) = 1, (5) devine: ar(x*xr)=br(!r-y) (6)

Rezultd cd b, f ar(x - xo) qi cum (a,br)= 1, declucem ca brf x- xo, prin ufinare
eristi teZ, astfel incit x-xo=bJ. inlocuind in (6) oblinem !o-!=ai.
Decix = xo * brt qi y = )o -o,/. Reciproc, dacd (xo,/o) este solu{ie particulard
(verific[ (3)) Si x= x0+brt, y = ]o * aJ, te Z, atunci (6) implicd (5). in fine
din (5) qi (3) rezultl (4), deci (x, y) este o solulie a ecuafiei.
4.1.3. Corolar:Fie at,az numere intregi prime tntre ele. DacI (xo,yn)
este o soMe a ecualiei a$ + a2y = D atunci toate solufiile ei sunt date de
lx=x^*a"t
I ' " ,undeteZ
l!= Yo-art
4.1.4. Exemplel
a) S[ se determine cel mai mare divizor comun al numerelor intregi 1215
qi -2755 qi sd se exprime acestea ca o combinafie liniard a celor doud numere.
b) Sd se rezolve inZ eata\ia l2l5x * 2755y = 560.
Solufie a) d = (1215,-2755) = (2755,t215). AplicAnd algoritmul lui

Euclid, avem: 2755 = 1215.2 + 325
LZLS =325.3 + 240
325 =240.1 + 85
240=85.2+70
85=70.1 +15
70=15.4+10
15= l0.l +5
10 = 5.2 , deci d=5
41
Pentru a afla u,vez astfel inc1t d =1215u+(-2755)v folosim algoritmul de
mai sus.
Avem: 325 = l'2755 + (-2)'L215
240 = (-3).2755 +7'12t5
85 = 325 - 2,4A1 = 4'27 55 - 9'1215
l0 = 24O - 85'2 = (-Ll)'27 55 + 25' l2l5
15=15'2755-34'1215
lO=-71'2755+161'1215
5=86'2'755-195'1215
Deci 5 = tzl5'(-195) + (-27 55)'(-86).
b) Avem 5f 560, deci ecuafia are solulii. Cum 560 : 5.L12, solulia
particulara este I0= _L95.1I2, }o = _86,112, iar solulia generala
x= xo+551.t , ! = yn+243.t,t eZ-.
Considerdm cazul ecualiilor diofantice de gradul intii cu n necunoscute,
nzl:
AtXl+azxz+...antXn=b (7), Unde A1,a2,...An, b SUnt ngmele intregi
fixate gi a' Az,...an sunt numere nenule. Principalul rezultat referitor la aceastd
ecuarie, care se mai numegte ecuafie diofantici liniari, este :
4.1.5.Teoremi condifia necesara qi suficientd ca ecualia (7) s[

admitd solulri este ca df b,wde d= (at,az,...an).
Demonstrafie. o solulie a ecualiei (1) este un sistem ordonat
@l ,*1,...,x:) pentru care are loc egalitatea (arxf + arxl + ...+ a,xf;) = b
(8)
Presupunem cdb na este divizibtl. ca d, atunci egalitatea (8) nu este posibil[,
deoarece partea stdngil din (8) este divizibild cu d,iar pa*ea dreaptl nu.
Dacd dfb, adicd b=d.b, atunci eristS u1,1t2,..-,ttne Z, astfei incht
alir + azs2 + ...aniln = d . inmullind ambii membri cu b,, oblinem:
ar(urbr)+ar(urbr)+...+an(u,br)=b qi am pus in eviden|6 o solulie
particulari a ecualiei (7), x! = urb,xl = urbr,...,x: = il,br.
Pentru aflarea mullimii soluliilor ecualiei, avem urmdtoarea:
4.L.6. Teoremi: Rezolvarea unei ecualii diofantice de gradul tnt0i cu rz

necunoscute se reduce la rezolvarea unei ecualii diofantice de gradul intAi cu
doul necunoscute qi a unei ecualii diofantice de gradul intdi cu n-l necunoscute.
Solulia generald depinde de n-1 parametri intregi.
42
Demonstrafie:
Fie ecualia (7) care satisface condilia df b, d = (a,a2,...a,). Notdm
d, = (at,d 2), d3 = (d,a3),..., d k = (d o-r,a o),,.., d n = (d,., on)'gtl* cd d = d,'
Not[m atxt * a?x2+...+ an-lxn-t = dn;!, Ecua]ia (7) se scrie echivalent
d,*t!*anxn=b (9). Deoarece (d,-r,an) = d qi dfb, ecualia (9) are solulii qi
dac[ ( !o,xo,) este o solufie particular[ a ecuariei, atunci solu]ia generalS este :
! = lo *?r,x = xo -fft , rcv.
Pentru fiecare valoare ftxatd a lui t, g6sim o valoare pentru rn $i una pentru y'
Pentru a g[si o solu{ie a ecualiei (7), trebuie s6 g[sim, pentru t fixat,
x1, x2,...x n 1 astfel incAt:
alxr + azx2 +.., + a,-lx,-r = dn-r - ty, * (10)

?il
Deoarece (a,ar,...,an-r) = dn-t $i ru-t'(y"
d,-tld,-, \/u +4t) , rerultd'cd ecuafia (10)
d
are solulii.
Am vdzut in 4.1.2. cd dacd ecualia diofanticd de gradul intAi cu dou[
necunoscute are solulii, solufia generald depinde de un parametru. Presupunem
cd solulia generaid a ecualiei ctr n-t necunoscute depinde de n-2 parametri:
t1,ty,...,t,^2. Rezult[ cd solulia generalS a ecuafiei (7) depinde de n-l parametri:
trrt2,,,.,tr_2 $it.
Demonstralia datd ne propune qi o metodl de determinare a soluliei
n> 2.
generale a ecualiei (7) pentru
Determindm x, in funclie de un parametru /n-1.
x = -xo -
*n-*n Lrr-r, tr-tez
d
Din (10) g[sim xn-1 care depinde de un nou parametru t,-2 (gi de r,-r),
q.a.m.d., pdnd ajungem la
arx, * azxz = A(tz,t3,...tn-r), de unde gdsim
x, qi x, depinzdnd de tnci un parametru /,.
4.1.7. Exemplu. Sd se rezoiveinZ ecualia diofantici

4x, - 6xr* 10.x, * 2xo = 14 .
43
Solu{ie d = (4,-6,L0,2) = 2 qi 2114, deci ecua}ia are solu}ii,
d.r=(4,-6,10)=2. Notim 4xr-6xr+llxr=2y, qi ecualia datd, devine
2yr+2xo =l! sau lr* xq =7.Notim lt =tz qi rezult5 x+ =7 -t3, tez.
Oblinem 4x, -6x, * 10x, = Ztz sau 2x, -3x, * 5x, = rr. Notdm 2x, -3x, = y,
gi oblinem y, * 5x, = tr. Notdm xt = tz, deci lz = tz - 5tr. Din
2x, -3x, = t, * 5tr, 2(2tr-lOtr)-3(t, -5tr) =t, -5t,r, oblinem
x, = 2t, -10t., + 3t1, xz= tz * 5t., + 2tr.
Solu{ia generald este:
x, = 3t, -10t, + 2t,
xr=2tr-5tr+t,
x3=tz
xt =7 -t3, tr,tzrt3 eV_,
ln continuare vom prezenta principalele metode elementare de studiu a

ecuafiilor diofantice.
4.2. Metoda descompunerii

Metoda const[ in scrierea ecuafiei f (x, xr,.. . , 0
x, ) = sub forma
fr(xvx2,...,xn) fr(xr,x2,,..,x,) ... f u(xvxr,...,x,) = e , agZ.
Folosind
descompunerea in factori primi alli a, oblinem un numdr finit de descompuneri
in k factori intregi a1,a2t.,.,an.Din fiecare descompunere oblinem un sistem.
f ,(x,xr,...,x,) = a;,
ie {1,2,...,k}.
Rezolvarea acestor sisteme ne conduce la mu(imea de solufii.
4.3. Metoda inegalitlfilor in rezolvarea ecuafiilor diofantice

Metoda const[ in aflarea unor intervale in care se afli necunoscutele,
restrdngdnd astfel num5rul de posibilitdli pentru afl area necunoscutelor.
Probleme rezolvate
4.3.1. S[ se determine toate perechile (x, y) de numere intregi care

verificd ecuafia *' + y' = (x* y)z .
44
solufie. observ[m pentru inceput cr orice pereche de forma (ro,**o ),
cu .r0 e Z- estesolulie a ecuafiei. Dacd, x + y * 0 ecualia devine
x'-xy+y' = x*!,care esteechivalentdcu (x
-y)'+(x-l), +(y-1)z =2.
Din aceastd egalitate in numere intregi deducem (x -l), S 1 qi (y *l), ( 1, de
unde xe lO,2], ye [0,2]. Ob{inem solu}iile (0,1), (1,0) , (1,2), (2,1), (Z,Z).
R4.3.2. Determinafi toate cvadruplele de numere naturale nenule @,!, z,

w) pentru care
x' + y' + zz + 2xy + Zx(z -l) + 2y(z +l) = wz
(Titu Andreescu)
Solufie Avem
(x + y + z *L)2 = x' + y' + z' + 2ry + Lx(z- 1) + Zy(z -l) - Zz + r < wz
qi (x+ y+ z+1)' = x'+y' + z2 +2xy+2xtz+1)+ Zy(z+7)+22+1>wz
Din (x+y +z-l)z <w'<(x+y +z+I)z rentltd cd, w, =(x+y+z)r, deci
x' + y' + zz + 2"y + Zx(z *I) + 2y(z+1) = (x+ y + z)2,de unde obginem x = !.
inlocuind in ecuafie, avem 4x2 + zz + 4xz = w? , sau (Zx + z)z = w, .
Soluliile ecualiei sunt (m,m,n,Zm*n)m,n e N -
R4.3.3. Determina{i toate tripletele (*, y, z) de numere naturale nenu}e

astfel inctt
(1+ fxl* !lf, + 1) = z .
xyz
(Olimpiadd Anglia)
solufie. F[rd a restrflnge generalitatea problemei putem presupune cd
x2y> z. oblinem 6+.111r*lltr*1)n(1+1;r, adicd z<(111;,,
xyzzz care
implici z <3. Dacd z= 1, atunci O* 5O*1) = 1, imposibil pentru x, y€ N *

x v
"
Dacdz=2,ajungem -114
la (1+-)(1+l) =; . Cum xZ !, oblinem o+ !t' >! .
xy'3 y3
(r+1lrt+ l)=4
I
deci y<7. Cum l+->l egalitatea ne conduce la
x xy3
tt
l+l<-. sau v > 3, deci ye {4,5,6}. inlocuind, oblinem soluliile (7,6,2),
y3
45
J
(g,5,2), {15,4,2). Dacd. z= 3, atunci (f +!111*1) = Deoarece x)!, avem
xy ,
(1+l;z
'y2 o" unde y < 5. Avem qi y2 z=3, care ne conduce la soluliile
=1,
(8,3,3) qi (5,4,3). Soluliile ecualiei sunt toate permut[rile circulare ale tripietelor
(7 ,6,2), (9,5,2), (15,4,2), (8,3,3) gi (5,4,3).
4.4. Metoda aritmeticii modulare
Consideralii simple de aritmeticf, modular[ se dovedesc foarte utile in

demonstralia faptului cd anumite ecualii nu au solu{ii sau la reducerea
posibilit[filor de alegere a soluliilor acestora'
Amintim cdteva noliuni generale cu privire la congruenle'
Definifia l.Dou[ numere intregi a 9i b se numesc congruente modulo m,
unde me Z, dacd mlla*.01. Se scrie a =b(modm) qi se citeqte : rl congruent cu
b modulo m .
DelinifiaDoud numere tntregi a qi b se numesc congruente modulo rru,

2.
unde me Z-{O}, dacd prin imp[rfire lam dau acelagi rest, iar pentru m: A dacd
sunt egale.
Cdteva proprietS{i ale rela}iei de congruent[:
1. Relalia de congruen![ este o relalie de echivalenf[, adic[ este reflexivi,
simetricd qi traxzitiv[.
2. Dou[ relalii de congruen![ se pot aduna, sc[dea sau inmulli membru cu
membru.
3. Ambii membri ai unei relalii de congruenlI pot fi ridicali la aceeaqi
putere intreag6 pozitivd.
4. Ambii membri ai unei relalii de congruenll pot fi inmul]ifi cu orice
numdr intreg poziiv,inmulfind sau nu in aceiaqi timp 9i moduiul.
5. Orice relalie de congruenli in raport cu un modul dat este o relalie de
congruen![ in raport cu un modulul care este divizor ai modului dat.
6. Ambii membri ai unei rela{ii de congruenld pot fi simplifica}i cu orice
factor prim cu modulul.
Relalia de congruenli fiind o relalie de echivalenfd pe mu$imea numerelor
intregi, determinl pe aceasta o partilie, adicl o impi(ire in clase nevide,
disjuncte qi a cdror reuniune acoper[ mu[imea.
46
4.5, Metoda inducfiei matematice
Induclia matematicd este o metod[ util6 in demonstrarea unor a{irma{ii

care depind de mulfimea numerelor naturale. Fie (P(n))n>, u qir de propozilii.
Metoda inducliei matematice ne ajutd sd demonstr[m cd propozi{ia P(n) este
adev[rat[ pentru oice n 2 0, unde no este un num[r natural fixat.
Inducfia matematici (forma slab[): Presupunem cd
. P(no) este adev[ratd
o Pentru orice k)no, din faptul cd P(k) este adevdratd reniltd cd,
P(k + 1) este adevirat[.

Atunci propozilia P(n ) este adevdrat[ pentru oice n) no.
Inducfia matematici (cu pasul s): Fie s un numdr natural fixat.
Presupunem c[:
. P(nl), P(no +1),..., P(no+ s-1) suntadevdrate;
r Pentru orice k)no, din faptul cd P(k) este adev[ratd reniltd, cd,
P(k + s) este adevdrati.

Atunci propozilia P(n) este adevdratd,pentru o,"ice n) no.
Induc{ia matematici (forma tare): Presupunem cd:
t P(no) este adevdratl
o Pentru orice k ) no, din faptul cd P{m) este adevdratd pentru oice m
cu no I m I k , reztltd cd P(k + 1) este adevlratd.
Atunci propozilia P(n) este adevdratd pentru oice n) no.
Bibliografie
r Petru Minuf Teoria numerelor, Ed. Crengu{a Gf;lddu, Iaqi 1997.

r T. Andreescu, D. Andric a, O introducere fn studiul ecualiilor diofanice,
Ed. Gil, Zaldu,2002.
o lv[. Cocua Culegere de probleme de matematicd, Ed.. Academiei ,1984
r L.Panaitopol, M.E. Panaitopol, M. Lascu, Inducyia matematicd,
Ed.GIL,Zal5u,2001
o I.Cucurezeanu, Probleme de aritmeticd Si teoria numerelor,Ed.
TehnicS, Bucuregti, 1976
47
R4.2.1. Fiep gi q numere prime. Rezolvafi in numere intregi ecuafia

111
;*i=a'
Solufie. Ecuafia este echivalentd cu (x - pq)(y - pq) = p, q, .
consider0nd toli divizorii pozitivi ai numdruhri p?q2, oblinem sistemele
I*-
I
rn=, . l.- pq= p . ix- pq=q
lY- pq= p'q' Ly- pq= pqz [y- pq= p2q
" "r1 ^'1
{-- rr= o'^ ,{*- rr= oQ ;l*- or= p

pq'
lv-pq=q- lY'Pq= Pq ly-pq=
pzq pq qz
1l*- ,r= ;l f*- = - ;{f*- =
pq p'q'
lY-Pq=q ly-pq=p' ly-pq=l
Obfinem solufiile: (t+ pq, pq(I+ pq)) , (p(t+ q), pq(t+ q)) ,
(q(1+ p), pq(l+ p)) , (p(p + q),q(p + q)) , (Zpq,Zpq) , (pq(l+ q), p(t+ q)) ,
(pq(l+ p),q(L+ p)) , (q(p + q), p(p + q)) , (pq(1+ pq),L+ pq) .
R4.2.2. Rezolvaji in numere intregi x,y ecualia

xz +6xy +8y' +3x+6y =2.
Solu{ie Ecualia se scrie echivalent (x + 2y)(x + 4y +3) = 2.

Descompunerea lui 2 ?n produs de doi factori pozitivi ne conduce la sistemele:
lx+2v" =l
i . - cu solulia (3,-l )
[.x+4y+3=2
(-t1",
l& t 4v-L -',
'(
IJ
.- cu solulia (6.-2)
lx+4y+3=1 ''\-'-'
lx+2v=-l
1 4y."+3^= - cu solutia (3,-2)
lx+ -2
lx+2v
1 .' = ^-2 cu solulia
'r-\-:'/
(0,-1)
lx+4y+3=-l
48
R4,2.3. Gdsili toate tripletele (x, y, z) de numere naturale astfel incat
x' + y' + z3 *3xy7 = p ,undep este un mrmir prim mai mare decflt 3.
(Titu Andreescu, Dorin Andrica)
Solufie . Folosind identitatea:
xt + yu + z3 -3xy7 = (x+ y + z)(xz + y, + z, - x! - yz- zx)
Deoarece x*y*
z2l,rezlltd, x+y+z=p qi.r2+ y, +2, _xy_lZ_zt=1.
inmu$ind a doua ecualie cu2 oblinem (x* y), + (y * z), + (z* x)z 2.
=
FIrd sd restr6ngem generalitatea, putem presupune x) y) z.Dacd x> y > z,
cum x, y, z e N, avem x-y2l, y-z>l qi x-z>2, de unde rezultd,
(**y)'+(}- z)' +(z-x)' >6>2. inseamnd cd x* y = 7*1 sau
x-l=y=2. Num[rul pesteprimqicum p>3 ,elestedeforma 3ft+1 sau
3k+2. Din x = ) = z+ I rezulrd solufia l+,rf ,z+l permutarile
t 3 3 3 )-9i r--.-"*-'-
(t:] orz p-1') ( p*z p-1 z_-1)
lr'r'3)'[r'r'3)x-l = ]l = z
In cel de-al doilea caz, $i oblinem soluliile
(!:2.4 (p*t
p+1) (p*r p+t p-z\
p-2 p+l)
[ : ' ' '
3 3 J'[ , , ' t )'[ , '-, '=-)
Probleme rezolvate (4.4)
R4.4.1. Ar[tafi cr ecua]ia (x + 1)'? + (x + z)' +." + (x + 2001)2 = y2nu Bre

solulii inZ"
Solufie. Folosind substitulia x= z-1001, ecualia devine
(e*1000)'? +...+(z*1)'+ zz +(z+1)2 + ...+(z+1000), yr,
- sau
200lzz + 2(I2 + 22 +... + 10002 ) = !? , de unde
200122 +21000.1001.2001 _
= /_,,
- 6--.-
Cafe Se ma1 SCne
200122 + (999 + 1)(999 + 2)(666+ l) = y2. Membrul int0i este congruenr

cu 2(mod 3), deci nu poate fi pdtrat perfect.
R4.4.2. Ardtafi cd ecualia *t * y' = 4 nu are solufii in numere intregi.

(Balcaniada de matematic[)
49
Solufie. Considerim ecuafia modulo 11. Din Teorema lui Fermat avem
c[ pentru orice intreg a nedivizibil cu un numdr prim p, are loc congruenla
ap-t =l(modp). Avem deci x10 =1(mod11) dacd x nu este divizibil cu 11 qi
x10 =0(mod11) dacd xil1, Din x'o =(x')z rentltd xs =-I,0 sau 1(mod11).
DacI 15 = -l(modl1) rcnlJtd xt - 4: (11* 5) = 6(mod11) - DacS
x5 =0(mod11) rczaltd xt -4=(11-4)=7(mod11). Dac[ .r5 =l(modl1)
reniltd" xt - 4 = (11- 3) = 8(mod11) .
Pe de altd parte, arnbzdnd toate situaliile pentru }, = 11 'k + i ,

i e {0,1,. . .,10} oblinem y2 = 0,1,3,4,5 sau 9(mod 1t) , deci ecualia nu are soiulii.
R4.4.3. Afla{i toate perechile (x, y) de numere naturale care verificS

ecualia
3'-ZY ='l '
j
t rezultd x =2. Pentru ! = Z,avem 3' =Ll care nu are
Solufie . Pentru y
solulii. Pentru !2*3, consider[m ecua]ia modulo 8' Cum 2i =0(mod8),
deducem cd, 3' = 7(mod8). Dar pentru r Par, 3' :1(mod8) 9i pentru x impat',
l' = 3(mod8), deci ecualia nu are solulii
pentru y ) 3.
R4.5.1. Ardtali ci pentru orice numlr natural n, utmdtoatea ecualie are

solulii in mu{imea numerelor intregi: x' + y' + z2 = 59" .
(Dorin Anfuica)
Solufie Vom utiliza induclia matematicd cu pasul s : 2 qi no = 1.

Observdm ci pentru (x1,)r,zt): (1,3,7) $i (xz,yz,zz) = (14,39,42) avem
*? +y? + zl =59 9i *i + y', + zl =592, deci ecualia x' + y' + z' --59" are
solulii in Z pentru ne{1,2). Pentru pasul de induc}ie definim (xn,y,,zo),
n)3, pin xn+,=592xn, !,+z=59'y,; Zn+2=5922^, (V) n>1. Atunci
x2r*z+ !1*z+ zl*z =59'zO1+ yl + z!), deci *'r + yl+ z! =59r implici
xln, t !?*, + Z?*, = 5gk*2 .
50
R4,5.2. Sd se arate c[ pentru orice n ) 3, ecua]ia
a*!*...*a =1 are solulii in mulfimea numerelor naturale
xl x2 xn
distincte.
Solulie. Pentru n=3 ur"* l*1*1=1. PresuPunem c[ pentru fr]3

236
are loc relalia a*l*...*a=1, unde x1,x2,...x1, sunt numere naturale
xr x? xk
.u
"-1------
distincte. Prin inmultir.u 1 obtinem ' * 1 *...*l=1, d. und.
2 ' 2*, 2x, 2*n 2
*1* 1. Am
2 l*
2r,. l*...a
deducem 1 - = demonstrat propozilia pentru
2x, 2*n
numerele naturale distincte 2,2xr,2xr,...,2x1,, deci pentru oice n> 3 ecuafia
are solulii numere naturale distincte.
R4.5.3. Demonstrafi cd ecuali a x' +(x + 1)2 - y' areo infinitate de soiulii
in mullimea numerelor naturale.
Solufie. Ecuafia este verificatd pentru \=3, !s.=5. Definim qirurile

(*,),.r, (y n),rr, prin relaliile de recuren![:
lxnnt =3xn *2y, *
{'"
1
cu,r,=3.v,=5
' 'r'
[.y,*,=4xn*3y,+2
Pentru pasul de inducfie, presupunem cd perechea (xn,y,) este solulie
pentru ecualia datd, finind seama de xl + (x, + L)' = y?,, oblinem
x1*, *(rn*, * l)2 = (3x, + 2y,+ 1)2 + (3x* + 2y * -t 2)2 = (4x, l 3y, + 2)? .Deci
xlu + (r,nr * 1)' = ylu, adicd ( rn+r, yn*, ) este solulie a ecuafiei.
51
5. Inducfia matematici in geometrie
Metoda inducliei matematice este frecvent fillizrtd.in diferite ramuri ale

matematicii gi constituie "unul dintre cele mai putemice mijloace de
demonstrafie in matematicd" dupd afirmafia academicianului Miron Nicolescu.
In paragraful 4.4 sunt prezentate trei forme ale inducfiei matematice:
forma slabd, induclia cu pasul 2 gi forma tare. Urmltoarele exemple ilustreazi
utllizarea metodei inducfiei matematice la rezolvarea unor probleme de
geometrie.
Bibliografie
D. Andrica,C.Yarga,D. Vicdrefu,Teme Siprobleme alese de

ge ometrie, Ed. Plrys, Bucrireqti, 2002, pag 283 -3t6.
L. Nicolescu, A. Bumbdcea, Metode de rezolvare a problemelor de
g eometrie, Ed. Univ. Bucureqti, 1998, pag)1 g-29t.
L.Panaitopol, M.E. Panaitopol, M. I-ascu, Induclia matematicd,

Ed.GTL,Zaldu,2001
a M. Pimsner, S. Popa Probleme de geo;metrie elementard.E.D.p.I979.
a L'I. Golovina, LM. Iaglonl Induclia tn geometrie, Ed.Tehnicd, 1954.
52
R5.1.1. Fie O un punct de pe dreapta l, iar Ofl,O4,...,O4, sunr n

vectori de lungime 1, astfei incAt punctele P, ,P2,...,{ se afl[ intr-un plan care
confine dreapta / gi sunt toate de aceeagi parte a acesteia. Sd se demonstreze ci
dacd, n este impar, arunci lG
l, * OF, *
.. +OP"121.
l-t
unde lOMl reprezintd,lungimea vectorului OM
II .
(O.I.M. - 1973 propusd de Cehoslovacia)

Solufie: Demonstr[m prin metoda inducfiei, forma slab5.
t-l
Pentru n=1,, lOnl>l,
rl , adevdrat. Presupunem proprietatea adevdratd pentru
l
2n-l vectori gi o demonstr[m pentru 2n + 1 vectori. Renumerottnd eventual
punctele P1,P2,...,P2n*r, putem presupune c[ cel mai mare unghi lPiOPj
i, j =t,Zn+t este Z\OP,,*,. Din ipoteza inductivS rezult[
+ OP, + ...+ OP2"l>t . Fie OP, + OPr,*, = OR. Dacd
lOP, -I
8 =oi,+oir*...*oil qi oi =DE+bT, atunci T, Se intt(norrr*,)
sau T, Se intZ(nOf,) de unde OT > OS, deoarece IROS este ascutit.
Rezultd lOfl>l qi induclia este incheiat[.
R5.1.2. Sd se demonstreze cd pentru orice n > 4 existi un poligon convex

cu n laturi, nu toate egale, astfel incit suma distanlelor de la orice punct interior
ia laturi sd fie constant[.
(Baraj * L974, Dan Schwartz)
Solu,tie: Sd observdm mai int0i cd triunghiul echilateral gi dreptunghiul
au proprietatea c[ suma distan]elor oricirui punct interior la laturi este
constant[, P(4) este deci adevrrat[, Pentru a demonstra P(5) pornim de la
triunghiul echilateral ABC pe care-l tliem cu doud drepte paralele dup6 o
directie care nu este paralelS cu nici o latur[ a triringhiuhi ABC, ca in figura
5.1.
53
Fig.5.1 Ftg.5.2
Pentagonul BMNQP ale proprietatea cerutd. Pentru P(6) consider[m

dreptunghiul .\BrCrD, pe care-i tiiem cu dou[ drepte paralele dupd o direclie
neparalel[ cu iaturile dreptunghiului; atunci hexagonul BtMlNrDtQtPtBt are
proprietatea cerutd. Am demonsfat cd proprietatea este adev[ratd pentru
n = 4,5,6. Vom demoirstra implicalia P(rz) + P(n+2) (induclie cu pasul 2).
Consider5m un poligon convex cu n laturi care satisface condilia problemei.
Repetdnd procedeul de mai sus, tdiem doul virfuri ale poligonului cu doud
drepte paralele dupd o direc{ie neparaleli cu nici o laturd a poligonului'9i
oblinem un poligon cl n*2laturi, nu toate egale. Suma distanlelor unui punct
interior la laturi este egald cu snma distanlelor la laturiie vechiului poligon, care
este constant[, plus suma distan]elor la cele doud laturi noi, care sunt paralele,
deci gi aceastl sum[ este constant[.
R5.1.3. Se dau n suprafele pltratice arbitrare (n > 2). Sd se demonstreze

cd ele pot fi tdiate in pdr!1 astfel incAt din parfile oblinute sd se poatd construi o
noul supra ffid pdtr aticd.
(Golovina L. I.,Iaglom I.M. - l:ducfia in geometrie, Ed. Tehnic6,
Bucureqti, 1964)
Solutie:
in demonstralia prin induclie este esen{ial cazul n = 2. Fie suprafelele p[tratice
lencol qi V a c'o' avdnd lungimile laturilor l, respectiv l'. Dacd
I
/ =l'ducem diagonalele f,Aq, [B'D'] formdnd patru suprafe]e triunghiulare
care se pot recompune formdnd un pltrat cu latura IJZ cain figura 5.3
54
D
S,
S,
BA
C"
s'
D ls, B"
:-
) i--
ls,
A
Fig 5.3.
tn cazul I * l' . putemlual> l'.
Considerlm punctele Me(AB), Ne (BQ, Pe (CD), Qe (DA), astfel ca
AM = BN = CP = De =' \''. Atunci MB = NC = pD = ee=l !'
22
D; C'
B'
Fig.5.4
55
Triunghiurile dreptunghice AQM, BMN, CNP, DPQ fiind congruente,
renilti QM = MN = NP = PQ, deci MNPQ este rornb. Din congruenla
triunghiurilor AQM 9i BMN rezult[ mZ(eMq)= ruZ(ANIzI). Dar
mz(aruN)+ mZ(attut)= 90", deci *(eag)+ *(autN)= 90o qi prin unnare
*(ZuN)= 90o qi MNPO este pdtrat cu lungimea laturii
./-
tt\P l2 +l'2
\z si lungimea diagonaleiMP =
C" Notlnd lArfr.,[N0]={O}, patrutaterete

inscriptiblle AQOM, BMON, CNOP, DPOQ sunt
congruente, deci suprafala pdkatic[ s-a descompus
in patru suprafele patrulatere congruente. Detaqdm
aceste suprafele qi le al6furlm suprafelei
pitratice le'A'C o' I , astfel ca v6rfurile O ale celor
patrulatere devin vtrfurile A",8",C",D" ale
.patru
B" noului pdtrat de laturd A" B' = [\tY trig 5.5)
Fig 5.5 S[ demonstr[m implicalia P(n)=+P(n+1). Presupunem
proprietatea adevd.ratl pentru ru suprafele pitratice (n> 2). Fie S,,,S2,...,,S,,,Sn*1
suprafele pdtratice. Conform ipotezei de inducfie, S1,,S2,...,S,, pot fi tdiate in
pSrfi astfel inc6t din pdrfile obfinute s[ se poat[ construi o altd suprafald
pdtratici S'. Proced6nd cu S' $i &*r ca qi ?n cazul n = 2, oblinem o noui
suprafafd pdtraticd S" gi demonstratia este incheiatd.
R5.1.4. Sd se arate c[ numIrul pl4ilor in care planul este implr[it de n

drepte (n > i) doul cAte dou[ secante gi trei cflte trei neconcurente este
Fn=
n2 *n+2
Solufie: Vom inleiege prin parte a planului, fie o anumit[ suprafalI
poligonald, fie o anumitd interseclie de semiplane ?nchise. in cazul n=1, o
dreapt[ imparte planul in doud semiplane: F,,2-7'

+l+2. Presupunem cd n
drepte (n 2 1), doul c6te dou[ secante $i trei cflte trei neconcurente, impait
in F,-n" +n+2
2
planul pa4i. Considerlm in plan n+1 drepte in pozi{ia

2
generald. Primele rz dintre ele impart planul in F, pdrfi. A n+ 1 -a dreaptd, pe
care o notdm cu d, se intersecteazd cu fiecare dintre cele n drepte (din ipotezd).
56
Cele n puncte distincte de pe dreapta d determind pe aceasta n -l segmente qi
doud semidrepte. Astfel, dreapta d intersecteazd n-rt parfi din ^F" parfi cdte erau,
deci numdrul pdrfilor cregte cu n*l. Rezult[
F,*L = Fn + n *L=
n' n! *' * n *r- nz +3n + 4 = fu:-'y- + (n+t)+ 2
22 2
R5.1.5. Se d[ o suprafatd poligonalX convexd [ArAzA:...Ao] (n > 5) cu

proprietatea c[ oricare trei diagonale nu sunt concurente. S[ se arate c[ numdrul
suprafelelor poligonale in care [A1A2A3...Ao] este descompus[ de diagonalele
sale este
, -(n-tXn-z\"'-zn+n)
L,=@.
(Iaglom A.M., Iaglom I.M. - Probleme neelementare tratate eiementar)
Solufie:
Pentru n:5, suprafala [A1A2A:...A,] se descompune tn 11 suprafele (vezi
4' 3' 85-- L5 ! 12)
figura 5.6), notate cu 51.. .Su. Avem - f,
= 1 1 . Presupunem
24
considerdm o suprafald poligonald convexd

[ArAzA:...A" A*r] cu oricare trei diagonale
neconcurente. Ducem diagonalele acestei
suprafele exceptdndu-le pe cele care pleaci din
vtrful Ara1. Notdm [ArAzAr...Ao Aoal]=S,a1,
[ArAzA:.'.Ao]=S,, -Din ipoteza de induc{ie
avem ci S, se descompune in fn suprafele
poligonale.So*i se descompune in f"+l
suprafele poligonale, deoarece am addugat
Fig.5.6 [ArAzA:...Ao Ao+r] qi sd ducem diagonalele
din v6rful Ao+r in num[r de n-2, apoi s[ vedem
cu cflt se mdreqte num6rul/.+1.
Consider[m diagonala [A*rAr] (ke2,3,...n-l) (vezi figura 5.7). De o parte a ei
se afld ft-1 vArfuri (Ar,Az,As,...Ar.nr) iar in cealaltl,n-k vArfuri (Ar*r,Ar*2,...A")
Deci diagonala [Ao*1A1] intersecteazd (k-I)(n-k) diagonale ale lui So*1, prin
unnare se obline un adaos de (ft-l)(n-k)+l suprafefe poligonale. Rafionamentul
este valabil pentru toate cele n-2 dragonale ce pomesc din Ao11 gi putem scrie:
n-2
f n*, = f n* *
r i [G - rXr - ft ) + t] = f , + t +I t6 - ryr * k' + tl= 7,+ 1 +(n - rD o -
k=2
57
-z[t -t) zX4i\zn-z) *
-io' + n-2 6 - qG -(n'
W+
*n*l= n(, -t\n' -, + ro\ - n(* - rlfu + t)' - z(" + r) + n) .
24 24
Observa{ie: Formula pentru f,,
rlmdne va1abil6 atdt Pentru
suprafefe triunghiulare
.f---'\' ' '-/-l- cAt gi
2.t(q-q+tz)
13 24
pentru suprafele Patrulatere
convexe cu 2 diagonale
1
3.200 - 12+t?\
\ ' -/f
//J -
24
A
R5.1.6. Fie in plan o relea de

linii ce unesc intre ele Punctele
fig.5.1 Ar,A2,...Ao $i nu au alte Puncte
comune. Presupunem releaua ca
fiind construit[ "dintr-o singurd bucat6", adicd din fiecare punct Ar,A2,...A,, se
poate ajunge in oricare altul numai de-a lungul liniilor refelei. O astfel de retea
de linii o numim harti, punctele date * v6rfurile ei, po4iunile de curbe dintre
doud vdrfuri vecine - frontierete (granifele) h64ii, po4iunile din plan in cars ea
este descompusd de cdtre frontiere * firile h[4ii.
Teorema lui Euler Sd not[m cu s numirul ldrilor unei hirfi arbitrare, cu I

numdrul frontierelor ei qi cup numdrul vArfurilor' Atunci
s*P=lL')
solufie:
Demonstr[m egalitatea prin induc]ie dupi num6ru1 I al frontierelor h[4ii.
I. Fie / =0, atunci s =I,p=1 rezultd s+ p *l+2.
III. Presupunem c[ rela]ia este adev[rati pentru orjce hart[ care are n
frontiere. Considerlm o hart[ cu / = ru*1 frontiere, s ldri gi p v0rfuri.
Distingem doud situalii:
i) Pentru orice pereche de v6rfuri ale hdrfii existd un drum unic bare
le uneqte de-a lungul frontierelor (existd cel pulin unul, deoarece harta este
conex[). in acest cazhartanu con]ine nici un contur inchis. (vezi figura 5.8)
58
A^4, A/'
\ \r /'- ,/
4 / A,-'/
/
'/
A
"U--^ ,._r_r/
-.,4
A
in acest caz s =r. se uratili i;i.
o astfet de harri se va gisi cet pufin
un vdrf aparfinfind numai unei singure frontiere (de exemplu Ai sau A3)numit
vdrf extrem. Intr-adevlr s[ ludm un vdrf arbitrar. Dacd el nu este extrem, atunci
el reprezintd capitul a cel pulin doud frontiere. S[ parcurgem una dintre
frontiere pi,rirdl,a al doilea vdrf al sdu. Dacd nici acest vArf nu este extrem, atunci
el constituie cap[tul unei alte frontiere gi parcurgem aceastd frontier[ pdn5. la al
doilea capdt al ei gi aga mai departe. Deoarece harta nu conline contururi
inchise, nu ne vom intoarce la nici unul din v6rfurile parcurse inainte qi dupd un
numdr finit de paqi ajungem la un vdrf care va fi extrem. indepartdnd acest vArf
impreund cu o frontierd care il are drept caprt, oblinem o nou[ hart[ in care
l'=l-1,s =s-l,p - p-l . Din ipotezade induclie. s +p =/'+2. de unde
s*p=l+2.
ii) Existd doud varfuri unite prin mai mulre drumuri (vezi figura 5.9)
,t"t'
//
4/ A,
,/\
/
fig. 5.9
59
tndep[rtAnd una din frontierele acestui contur (fErI v6rfuri) ob{inem o
noud hartd conexi in care I =l-I,p =p,s =s*1. Din ipoteza de
induclie s' + p' = l' +2, de unde s* p = I +2.
R5.1.7. NotIm cu v numdrul vdrfurilor, m n:urrrdrul muchiilor qi/num6ru1

felelor unui poiiedru din spaliul euclidian. Pentru a
obline formula
v-m+f =2, in cazul unui poliedru simplu (conex) procedlm in modul
urm[tor: Ne imaginlm cb poliedrul este confec]ionat dintr-o foi!6 de cauciuc
sublire qi observdm cd daci inldturdm una din fele putem deforma suprafa{a
rdmasi intinzdnd-o pe un plan. Oblinem astfel o hartd planari care ale acelagi
numdr de vdrfuri qi muchii ca poliedrut ini1ial. tnlocuind fala inldturatd cu fa[a
infinitd gi utiliz6nd rezultatul demonstrat mai sus pentru hlrli plane conexe
gdsim relalia lui Euler in cazul poliedrelor simple.
SE ardtdm cd existd cinci tipuri de poliedre conexe regulate gi anume: tetraedrul,
hexaedrul (cubul), dodecaedrul, octaedrul qi icosaedrul regulat.
Solufie: Fre q num[rul muchiilor de pe o fa{i qi p mrm6ru1 muchiilor ce

pleac6 dintr-un vdrf. Cum fiecare muchie apartine frontierei pentru doud fele qi
conline doulvdrfuri,rcrahd cd 2m = f ' q = v' p + v *'*, f - 2*

pq
2m
Din formuta lui Euter -m+zm =2 sau *(L*l-l]=t renlttd
P q [P q 2)
lnl-1r0, de und. lrl-1=1-l=1. o".t p<6 $i analog, q<6.
p q2 p 2q 23 6
Dacd p>4 avem 1r+- 1 ,+-+=1, deci q<4. oblinem ci singurele

qZp24 p
perechi (p,q) care verific[ inegalitat"u l+ 1-1ro sunt (3,3), (3,4), (3,5),
p q2
(4,3), (5,3) de unde tabelul al5turat:
p q
a
v tn f Denumire
3 ^) 4 6 4 tetraedru.
3 4 8 t2 6 cub
4 J 6 t2 8 octaedru
) 5 20 30 12 dodecaedru
5 j t2 30 20 icosaedru
60
6. Metoda vectoriall ih geometrie
6.1. Considerafii teoretice
Pentru studiul geometriei euclidiene plane se folosesc mai multe

modele: sintetic, analitic, vectorial, complex, Fiecare dintre aceste modele se
dovedegte a fi mai eficient intr-un anumit tip de probleme, de aceea este util sd
le cunoaqtem pe toate qi sd avem posibiltatea de a trece cu uqurinli de la unul la
altul. Modelul vectorial se preteaz[ la probleme in care apar drepte, segmente,
rapoarte, probleme care de multe ori se rezolvdmai simplu decit s-ar rezolva pe
cale sintetic[. Planul euclidian" definit axiometric (modelul sintetic) il
considerdm cunoscut, elementele sale fiind puncte.
Modelul analitic il oblinem aleg6nd un sistem de coordonate in plan qi
considerAnd planul ca produsul cartezian a doud drepte (ortogonale) :
n =R2 =(r,y)\x€ R,y€ R).

Modelul vectorial ii oblinem alegdnd in planul z un punct fix, numit
--:
origine qi doi vectori necoliniari de bazd", de exemplu i -
qi J rcprezentaf pnn
dou[ s[ge]i (versorii'directori ai axelor O, qi O, ).
Fig.6.1.
.rr
Deci n =R' = {il = x. i + y. j \x,ye R}.
orice punct M dtn planul fi ate in modelul analitic doud coordonate M(x,y),
deci este unic determinat de doud numere reale xe R (abscisa) qi
ye R (ordonata). Acelagi punct M are ?n modelul vectorial un vector de pozifie
Vu=x.i+y-j, deci orice punct este unic determinat de vectorul sdu de
pozilie, care se reprezint[ printr-o sdgeatd ce pornegte din originea o gi se
termin[ inM.
61
Pentru o pereche de puncte (A"B)e fixltr ) reprezentfim printr-o sdgeat[
ce porneqte dinA gi se termind in B, segmentul orientat (A,B). Fiecdrui
r:_g-.rt orientat (A,B) r se ataqeazd un vector aB e R', definit prin
AB=rr*rt.
Pig.6.2.
Trei puncte A, B, C € z sunt coliniare dac[ vectorii AB qi AC sunt

coliniari, adicd dacd exist[ s1 aumdr real I astfel AC = t . AB
"u
Mullimea punctelor coliniare cu dou[ puncte distincte A, B formeazd,
dreaptaAE.
Dintre ecualiile dreptei amintim:
a) D:;=h+r.i; re R
Ecua,tia dreptei ce trece prin vdrful vectorului [ 9i este paralel[ cu vectorul
i *0.
b) D:i=(t-tfi+t.ry; teR.
Ecualia dreptei ce trece prin A gi B.
in ecualia b) a dreptei, punctul M , alcErui vector de pozilie este

; =0*tlr-+t.i, cu ,€ [O,t] r. afldpe segmentul [ar] si este determinatde
raportui distanlelor , '=09:Y)=

a(e,s)
lBgll
11461
in particular mijlocul C al segmentului [af] are vectorul de pozilie
62
*
rc=
lr- -\
rVe+ra)'
Dacd ABC este un triunghi, atunci pentru orice punct M dinplan, e<ist6
numerele reale a, B,y unic determinate astfel ca:
=d.ra+ fr.rr*y.h,"u a+ B ty =1.

rM
Dacd a,,B,y suntpozitive, punctul M se afl* in interiorul triunghiului
ABC gi numerele a, fr,y reprezintdrapoarte de arii:
o-S*u, -. B=S*ro._ r-S**

Sora Sor.' ' Sorr'
fn particular pentru punctele impoftante din triunghi avem:
rc
1* -\ )
=;Ve + ru + r, (centrul de greutate);
3
a.i +b.i
r, --a.-!t!a--!-'+,'-k-
- (centrul cercului inscris);
a+b+c
;" =rsA i:rfl5:ts,c i (ortocenrrur triunghiului);
tgA+tgB +tgC
-'o- sinzA'i + sin2B ' ry + sin}c .i (centrul cercului circumscris);

sin 24 + sin}B + sin 2C
rr
3* -t r, (centrul cercului
= lui Euler)
4r"
Bibliografie
(1) BRANrer, D. Ba.zele geometriei analitice plane, Editura paralele 45,

Pitegti, 1999
(2) BESoru, I., BESoru,E. Probleme de geometrie rezolvate cu vectori
pentru clasele a IX-a si a x-a,Editura srAR soFT, Alba lulia, 2000.

(3) BRANZEI,D., NECHITA,V., $ERDEAN, y. Diclionar de geometrie
elementard, Editura Paralela 45, piteqti, 2AC1.
(4) BI$BOACA, N. Teme complementare de, pitesti geometrie,Editura
Paralela 45,1999,
63
(5) BRANZEI,D., ZANOSCHI, A. Geometrie * probleme-c{rvectori,
clasa a IX-a,Edittra Paralela 45, Piteqti, 1999.
(6) NECHILA,P. Algebrd vectoriald Si geometrie analiticd, Editura
Paralela 45, Piteqti, 2001.
(a BRANZEI, D., ONOFRA$, E., ANITA, S., ISVORANU , GH. Bazete

ralionamentului geom etric, Edifiira Academiei R. S.R., Bucureqti, 19 83.
(8) DRANCA, C., VORMCESCU, FL., RADU, L., VORNICESCU, N. :
Probleme si solulii de geometrie vectoriald, analiticd Si trigonometrie,

Editura Didactici qi Pedago gic i, Bucure qti, 20 02.
(9) SIMIONESCU, GH., D. Noliuni de algebrd vectoriald Si
aplicalii tn geometrle, Editura Tehnic5, Bucuregti, 1982.
(10) CIMPEAN, V., Citl{PgaN ,Y . : Vectori - geometrie, clasele IX - X,
Editura Milenium, Alba Iulia, 2003.

(11) PIMSNER, M,, POPA,S. : Probleme de geometrie elementard,
Editura Didacticd gi Pedagogicd, Bucuregtt, t979.

(12) NICOLESCU, L., BUMBACEA, AL., CATANA, A., HORJA, p.,
NICIJLESCU, GH., OPREA, N.N ZARA, C. .' Metode de rezolvare a
problemelor de geometrie, Edif,xa Universitdlii din Bucureqti, 1998.
(13) ANDRICA, D., VARGA, Cs., VACARETU, D. : Teme si probleme
alese de geometrie, Editura Plus, Bucureqti, 2002.
(14) NICULA, V. .' Geometrie pland (sinteticd, yectoriald, analiticd) -

, cule ge re de p robl eme, Editura G1!, Zaldu, 2002.
(15) CSINTA, Th., MODAN,I . : Probleme de matematicd date tntre 1998-
2002 la concursul de admitere tn grupul ,,GEIPI" al Scolilor superioare
franceze de inalte studii ingineresti, vol. I, Editura Grl, Zaldu,}ACE.

(1O BRANZEI,D., $ERDEAN, I., $ERDEAN, V. : Olimpiadele balcanice
de matematicd pentru juniori, Editura Plus, Bucuregti, 2003.
64
6.2. ProblerRe rezolvate (6.1)
R6.2.1. Fie ABCDE un pentagon $i M, N, P, e, R, ,! mijloacele

segmentelor AB, BC, CD, DE, MP SiilO" S[ se arate c[ RS= ! AE
4
Sotufie. Avem ; =+6-[) qi anatoagele.
Rezuttd i =;t^.,, *i *,,) * n +G.i *i *[), o..i =

1L- I
RS = aJ * r^tr =a(r- - -\'A/
r.l=lAE .
4r, 4--.
Atunci qi ?n plus segmentele RS qi AE sunr paralete.
ll*ll= iltAEtl
R6.2.2. Doud segmente h,f,]

qi lArBr] alunecd pe doud drepte
(a,) fl (ar).fre,4, mijlocul segmentutui fuAr] qi 4 mijlocul segmentului
[r,Br]. S[ se arate cdsegmentul L4nr]are lungime constantl.
Solufie. DacF, ry este vectorul de pozilie al punctului X, avem:

,.=)8,.1), G=+6.;) ei arunci Ap,=C-h,=
1/- 1t-
rt, t -
iVu - ,
= rn. -\r,-)= +
ArBr)= c vector constant, cdci vectorii
,\e,n,
-\
ap, ql 4fi ,urociali segmentelor orientat. (4,^B,) qi (4,fr), sunt vectori
constanli.
Observa{ii:
a) M[rimea segmentului 48, este egald cu mediana unui triunghi ABC
in care AB = 48, , AC = \Br$i IBAC = l(d,dr).
. b) Din egalitatea vectorialr renilti cd in orice doud pozi{ii ale
segmentelor care alunecd, segmentele l\nr)$i hB;l sunt paralele.
c) Rezultatul se menline dacd se definesc punctele 4 si 4 ca imprrfind
segmentele l4+l,respecriv lnr&rl in acelaqi raport.
65
R6.2.3. Dou[ mobile miqc[ eu viteze eonstante v, 9i v, pe
M, $i M, se
dreptele (a, ) ql (ar) . OacaM este mijlocul segmentulu r ltut ,ru ,]s[ se arate cd
M se deplaseazdpe o dreaptd, cttvitezd constantd'
sotu{ie. Fie 4,4 pozi}iile din care pleac[ cele dou[ mobile qi
MrQ),M ,Q) poziliile lor dupd timpul r. Avem: *, = O, + t'i ,
,*=;+t.i $i; =:ff,n.^)=:G-",).;G*[)= i*,'v, unde A

este pozigia inifiald alui M, iar v=+fr+[) "ste
media vitezelor. O migcare
rectilinie qi uniform[ este definita de iegea: ,^=r*,*t'i , t>0 reprezintd

timpul, deci M se migci rectiliniu 9i uniform.
Observafie: Dacd P este un punct de pe segmentui WrMr]care il
imparte in raport constant, atunci punctul P se miqcd pe o dreapti ctt vtteza
medie ponderatd avrtezelot punctelor M, qi Mr.
R6.2.4. Fie ABC un triunghi qi M un punct in planul slu. Notdm cu

,q2,Bz,Cz simetricele hi M fald de mijloacele 4,8'C, ale laturilot BC, CA'
AB. Se se arate c[ dreptele A4, BBz, CC, sunt concurente"
Solu{ie. Avem a =rC-; = h *i -i qi analoagele.
Un punct de pe dreapt^ A4 are vector de pozifie de forma :
A4} = 0 -rE *, r, = (t-r)r^ * t'G *i - rr), re R

. .
Analog:
BB,:7=(r-r[*r.F*[ -.-), se R;
ccr:i=(1-
")++" 6.rr- 4\ ae R;
Pentru / = ,s = u =!2 se obline acelaqi punct:
It- 1- 3_- 1-
rN =,Vn + rB + -\
r, )-,r" = -ir* ;
r.rn
Punctul de interseclie N se afl6 pe dteapta GM.
66
R6.2.5. Pe laturile AB Si AC ale triunghiului ABC se iau punctele
variabile M qi N astfel ca BM = CN. SE se arate cd" punctul P, mijlocul
segmentului [mf] se miqcd pe o dreaptdparuleldcu bisectoarea unghiului A.
Solufie. Alegem originea inA qi atunci AB =b, AC = c .
D* ;b;qi : sunt versorii lafurilor AB pi AC, suma 1or dAnd direclia bisectoarei
DC
din A. Deci [ =i -, .4 ,. R , P se aflI pe dreapta ce trece prin A', mijlocul
lui BC, paraleld cu bisectoarea din A.
R6.2.6. Fie triunghiul ArArA, qi M un punct in planul sdu. Pentru fiecare

permutare a vOrfurilor 4<ry, Aorrr, 4o, not[m cv M or, simetricul lai M fa\d
de 4.rrl , c\ M or, simetricul lui M ,r' fa[d, Ao(z) , M o(ztsimetricul lui M,r,
fa!6 de Ao<t). Si se arate cd pentru toate cele 6 pemrutdri se oblin trei puncte
M1,M?,M3 care formeaz[untriunghi de arie Sr,*,*, =16.S4e"4.
Solufie. Avem: \nr, = Za * ," ;
fM
o.r) = Z'n., - 2'4,=, * Zruu, - r* |
Cele trei puncte au vectorii de pozifie:

rr, = ?\rn * ,* - -\.
r^ )- r*;
L-\
'r. = 2Vo, -1 tt. ,n)- ,r;

!-
rr, * fo, - --lror)- r, ;
= 2Vo,
Avem: M,M, =4(r+ -ro,)=444, deci laturile triunghiului MtMzM, sunt
paralele cu ale triunghiulul 44A, gi de patru ori mai mari. Raporful de
asemlnare este 4, iar raportul ariilor 16.
67
R6.2.7. Sd se determine locul geometric al centreloLde greutate al
triunghiurilor 4,8,C, cu v0rfurile variabile pe laturile BC, CA, AB ale
triunghiuiui ABC.
*r.r* re [0,1];
Solufie. Avem: U = (f -r). ,,
G =0-r)'[+r. ro, re [o,t];

C = 0-"). ".4, rel*st/-
ro * [o,t];
fr,tfr,)=
-\ ,o* I*t+u-rr*--r,
L-u-ts-
, ,
D l*t+u 1-,s*/
Notand o_l-u*,s
3-' fr=t' Y=;' avem a+fi*T=l'
ct)-L,fr>-o,y>0, l- u* sl l-0+ l=2deci o=1,8=1,r= j. oi, simetrie
--
se --' 3" >!3''
obtin o a !, P ,y > | ,
3'
o..i locul geometric este
{r=*
,^* F i*y Iio + fr+y =t,..e[i,;] ,. [i,3],r= [+,i]i, care
reprezintd interiorul qi frontiera unui hexagon in care trei lafiri sunt keimile din
mijloc ale fieclrei latwi din triunghiul ABC.
Fig. 6.3.
68
7. Probleme de concurenfr gi de coliniaritate rezolvate vectorial
Aceasta temi este o continuare a temei precedente in care au fost amintite

principalele nofiuni teoretice , necesare rezolvdrii problemelor de geometrie
vectorial[.
Pentru demonstrarea problemelor de coliniaritate amintim urmdtoarea :
Teoremi de coliniaritate: Doi vectori nenuli sunt coliniari dacd, si

numai dac[ existl s e R.. astfel ?nciti = ai.
Ca o consecinfd, a teoremei avem condilia de coliniaritate a trei puncte :
Punctele A, B, C sunt coliniare dacd gi numai dacl vectorii TE,TC sunt

coliniari.
Bibliografie
o L. Nicolescu, A. Bumbicea, Metode de rezolvare a problemelor de

ge ometrie, Ed. Univ. Bucuregti, 1998, pag 7 -7 9.
r f. Nicolescu, V.Boskoff, Probleme prctctice de geometrie,F,d. Tehnic[,
Bucuregti, 1990
r p. Andrica, C. Yarga, D. Vdcirefu, Teme Si probleme alese de
geometrie, Ed. Plus, Bucureqti, 2002.
e D. Br0nzei, E. onofraq, S. Aniga, Gh. Isvoranu, Bazele ralionamentului
geometric, Ed. Academiei, Bucuregti, 1 983
69
R7.1.1 Teorema lui Menelaus : Fie triunghiul ABC qipunctele coliniare
,\e BC ,Bre AC ,Cre AB. Atunci are loc rela{ia , ++ y'-C'4 = 1 i*;
4C B,A C,B
Solufie. Considerdm cazul c0nd doud puncte sunt pe laturi qi unul pe
prelungirea unei laturi ( Fig.7.1 )
A
Notdm o = 48
A,C
,-
o
-BrC
BA,
C.A
,-
^t - ----L-
c.,8.
Fig 7.1
C1
1 .-A,C'1- I . deci -_-* r

ni, 4C -l- rezultd CA - ' .CB
,\B
=
a BC l+a' ' 7+q - .
otn 4c = P rezult[ CE,=LA

B,A t+fr
Avem Cd, = Ce* ec, = cen 4:: .M =eA+J- AB .
AB y-L
Putem acumexprimavectorii 8r,4, qi BrCr:
nA=CA,-cE,=
I I
I cB- F *
l+u L+fr
E!, =4 - cE, =eA J-fr - J=a +
y*L l+F = )=eA y-l' d)=
l+F * -!-@* /
*l Rv
= ^ -#-
1/
CA+-!-CB. Din conditia
' ca vectorii 8,4 Ei B,C, sd fie
(t+p[y-t) y-r . -
coliniari, rezurtd Y -l =
(r+ r)
- 0 0Xr - , de unde oblinem afry = [,
ffi (l+px;fr Cafe
este tocmai (*)
7A
Observa{ii 1.Analog setateazilcazulcAndpunctele 4, B, C, suntpe
prelungirile laturilor.
2.Are loc gi reciproca teoremei : Dac[ pentru punctele \e
BC ,Bre AC ,
Cre AB are loc relalia (+) , atunci punctele 4, Br, C, sunt colineare.
Pentru demonstralia afirmafiei s[ considerdm configwalia din ( fig 7.1).
p=ryqi
BrA' +={-,ur"*
Not1nd o=1u^, ' y= BA=cAr-ei,=
4C' C,B uB
=-!-7g-,F
I+a l+fr=rA e)
Ef, =ccr- ci, = - r,
t)r9' qi inlocuind y =
1
..,cA+J-cB
(t+B)(y-t) y-l q,frobtinem
'
B!,=::+( -!-a-JI+Fa]
L 1-a0[l+a
)
rrl. Din (r) ei (2) avem
nt-l
B.C,=]4A,A,,
I 1 bafr - \ t' deci 4, Br, C, sunt puncte coliniare. Cealalt[ situalie se
trateazd analog.
R7.L.2. Teorema triunghiurilor ortologice

Fiind date doul triunghiuri ABC si A'B'C' situate in acelaqi plan 9i
dispuse astfel inclt perpendicularele din A, B, C pe laturile B'C' , C'A' , A'B' ,
sunt concurente, atunci gi perpendicularele dinA', B',C'respectiv pe laturile
BC, CA, AB sunt concurente.
Solutie
71
Not6m cu O punctui de concuren![ al perpendicularelor{in A, B, C pe
laturile triunghiului A'B'C' si cu O' punctul de interseclie al perpendicularelor
din A' si B' pe BC respectiv AC (Fig 7.2 ). Avem :
B'd'-- o'd'-oE'
e.T'= o'i'- oC'
FT'= o;E'-o;fr
Folosind aceste relalii oblinem O = OA' n'd' +OE' C'i' + Oe' NT' =
= oT' .EA+ o6' .Te + A N ,aZ . cu.n o' B' LAC qi O' A' IBC, avetn
Ow ,AZ = 0,O6''Ee =0 ,
qi deci dC' EA=a de unde rezultd
O'C' LAB . Prin ufinare perpendicularele din A', B', C'pe laturile triunghiului
A-BC sunt concurente in O'.
R7.1.3. ( Dreapta lui Gauss)

Fie ABCD un patrulater convex, AD n BC = {E} , AB n DC ={F} . Atunci
mijloacele M, N, P ale segmentelor (AC), (BD), (En sunt puncte colineare.
Solufie
Fig7.3
AI} AF
Notlnd
ft= , ,, ffi=q, AB =u,AD = v (Fig 7.3) atunci
AF = p;,fr = q; , zF =
l(r.;),oF =l(or*
qi).Notrnd ,
#= ,
cB rv p -
=r. avem ft Pu+ =u*tqv . de unde
CE L+r l+r l+r L+t' !+r l+t
72
Oblinem t=
r gi r = 4!+. fulocuind in Te = 2Afr obtinem
' pq q*l
Tfr ="*rf
z\pq - L)-
p (q -t)i +q (p-1);]
Din lw=M+ AF- =iltr-t)i+(q-r);].

rezattd, MF = uA+eF =
2lfA-t\t''
=rPQ / \' / r==J!-M
,. l@-\i+(o-t);] zlnA-l)
,
prin urmare punctele M, N, P sunt coliniare .
Observafie Rezultatul demonstrat mai sus mai are gi urmitorul enun{ :
Mijloacele diagonalelor unui patrulater complet sunt coliniare. (punctele se

aflE pe dreapta lui Gauss).
R7.1.4. Sd se arate cd punctele 4,4,4 sunt coliniare dac[ gi numai

dac[ pentru orice punct M din plan (sau din spaliu ) existi numerele reale
mt,mz,m3 nu toate nule , astfel inc6t
mr' MA, * tfiz. M4+ mr. M4 = 0, mr+ mz+ry = 0 (*)
Solufie. Fie punctele colineare ,\,4,4 qi M un punct arbitrar . Existd
)"e Rr {O,r} astfel ca 4E= 14l* (1) Dar $$= MEr*@ ,

Tt=MI.-ML $i (1) devine Q-AWI,-M4+,1-. Luind \=r-). ,
ffiz = -1, ffis = l, telalia este demonstratd.

Reciproc, fie punctele 4,4,4 cu proprietatea cd pentru orice punct M
din plan (sau spa{iu) existd numerele m1,m2,m3e R, nu toate nule astfel inc0t
au loc relafiile (*). Trebuie sd ardtlm cd 4,4,4 sunt coliniare.
Unul din numerele \,ftt7,m3 este nenul ,fte mr*0
Din (*), putem scrie -(mr+",r)IvIA+*rtntir+mrMir=6, sau
mrAr$+mre,rtrr=6 Q). DacE mz=Q, ar rezulta mz=g sau 4=4,
imposibil, decr m. *A .
Aritdm cd n%**ntz. Dacd rr\=-*r, atunci *r(TE -44)=d de unde
rezult[ 4= 4, imposibil, agadar fth**mz* 0. Avem atunci -ltent{o;r} li

fth
rclayia (2) se scrie T6r=*." Ah

m2
73
8. Metoda geometrici in rezolvarea problemelor de alg€bri '
O cale deosebit de elegantd de aflare a soluliei in cazal unor probleme

de algebr[, este cea geometric[. Formula distan]ei dintre dou[ puncte in plan qi
spafiu, teorema cosinusului, exprimarea in diferite moduri a unei arii sau a unui
volum, sunt cdteva dintre ideiie care pot conduce la probleme interesante de
algebrd. Frumuselea acestor probieme const[ in simplitatea pi naturaletea
solufiei care de cele mai multe ori nu se intrevede la prima vedere'
Vom prezenta cdteva probleme de algebrd in care apar inegalit51i,
probleme de maxim gi minim, ecualii funclionale gi sisteme de ecualii rezolvate
prin metoda geometric[.
Bibliografie
o L.Panaitopol, V.Bdndild, M. Lascu,Inegalitdli, E*.GIL, Zaldu, 1996

c l/.Tudor, Probleme de algebrd cu rezolvdri ingenioase, Ed. Carminis,
PiteSti, 1999, pag 12-18
c M. Prajea, Demonstrarea unor inegalitdli prin metode geometrice,
G.M. 1/2001, pag 12-18.
o Q. Csongor, S. Groznev, I. Kortezov, Best Practices in Education,2002
74
Problerne rezolvate (8.1)
A. Inegalitifi
R8.1.1. Sd se demonstreze cd
t['f ** *"[t'*7 *,tr\rr >Q+b+"]Ji, a,b,ceR'
Solufie. Dacd a, b, c sunt pozitive putem considera un model geometric

sugerat de expresiile din primul membru care sunt distanlele qi de membrul doi
tn care apare diagonala unui p[trat de latur[ a*b+ c. Considerdm agadar
pdtratul ABCD culaturaa+ b + c ca in figura 8.1
AbCICD
Fig.8.1
AvemBM = Jb';7, MN = {t . r',ND =,{7 *b',

BD = (a + b +QJi.Inegalitatea de demonstrat este echivalentd
BM + MN + ND > BD , care este evident[.
Observafii: Pomind de la figura 8.1 putem deduce qi alte inegalit6{i.

BP+PD ZBD e E;@+-r)' *$ *f"*f 2(a+b+dJi
BN+ND zBD e J@;e +@+cf *,[7*u' > (a+b+c)Ji
AQ+QP+PC >AC o Jzt' *2,[7+r'Z(a+b+dJi
Daci unul dintre numerele a, b, c este negativ, de exempluc(0,
aplic[m modelul de mai sus numerelar a, b, -c qi avem
75
Ji u' *t[u'u' *"t*., >(a+b-dJi>-(a+b+c)^li, deci
inegalitatea este adev5rati pentru orice numere reale a, b, c, cu egalitate dacl qi
numai dacd" a=b=c.
Inegalitdlile de mai sus admit qi generalizdri.
R8.1.2. S[ se demonstreze inegalitatea lui Minkowski.
'+br'
a,,b, e R,i =1,2,,..,n.
Solufie: Membrul intAi ne sugereazi o sumd de segmente, iar membrul

doi, diagonala unui dreptunghi. Considerdm dreptunghiul de laturi
at + a2 +...+ an qi b, +b, +...+bn ca in figura 8.2
D C
b1
Aarbl an B
Fig.8.2
Se formeazd n2 dreponghiuri de dimensiuni a; qi b1, i, j =G. Dintre acestea
considerdm dreptunghiurile de dimensiuni algi bi, i, j =ln ale cdror diagonale
il
sunt {a,- + bi' ,i =l,n. Diagonala dreptunghiului ABCD este
AC=
lregalitatea de demonstrat este echivalentl cu
AM, + M rM r+... + M,_tC > AC, care este evident[. Egalitatea are loc dacd gi
numai dacd toate dreptunghiurile formate sunt asemenea cu ABCD, adicd
o, AB
= .i =Ln
bi AD
76
Observafii:
1. Fdc6nd un rationament analog pentru diagonala BD, oblinem
,;--------= .: r---;-----= r
,1, o' + 4' + rl o,_,' + br' + ... * rl q' t bn' 2 rli.* * at * ... + a)2 + (b, + b, + ... + b,),
2. DacdABCD este pltrat, inegalitatea devine
3. Modelul foloseqte numere ai, b;pozitive, celelalte situalii se deduc upor din
prima.
R8.1.3. Sd se arate cd dacd a, b, ce R+, are loc inegalitatea

az +b'-abJi +^lu'+c, -bc^fi +Jr\r, -"rJi >oJi
solufie: Expresiile de sub radicali ne sugereazd folosirea teoremei
cosinusului. consider[m modelul geometric din figura g.3, in care
OA= OD = a,OB =b,OC = c,m(BOC)=m(COD)=300. Aplic0nd teorema
cosinusului avem:
AB = rla' +b2 -"b"ll, BC ="1* *c, -bcJi . cD = a'+c'-orJj
Scriind AB + BC + CD > AD oblinem inegalitatea cerut[. Egalitate se obline
dacd Be (AD) qi Ce (AO) tnacestcaz avem b=c $idin teorema sinusuriior
aplicatd ?n MBO, oblinem relalia b = a(J3
-1) , prin urnare inegalitatea devine
egalitate dac6 qi numai dacd, b =, = o(Ji . -l)
fig 8.3
ln exemplul urmdtor, expresiile de sub radical ne sugereazd un model spa{ial
R8.1.4. sd se arate c[ oricare ar ft x,, y, € ,R, i =\i, are 1oc inegalitatea:
77
Solufe: Considerdm un paralelipiped dreptunghic cu un vdrf in originea
unui sistem de axe ortogonale in spafiu, iar axele OX, OY, OZ, de-a lungul celor
kei muchii ce pleacd din O. Consider5m pe OX punctele x1,x2,...,xn,pe OY
punctele !r, !2,..., y n iar pe OZ punctele 21,22,.. ., z, . Ducdnd prin puflctele x;,
i =Ln plane paraleie cu YOZ, prin punctele yi, i = l,n plane paralele cu XOZ,
iar prin punctele zi, i =G, plane paralele at XOY, se formeaz[ o re{ea spaliald
de paralelipipede. ExprimAnd faptul cd diagonala din O a paralelipipedului este
mai micd decdt suma diagonalelor paralelipipedelor de dimensiuni x,,!i,z;,
i--G, oblinem inegalitatea ceruti.
Comentariu: Pentru inegalitatea

f 2 +Qz+chz + al ,
+ al + al +...+ '.+a'
n*i n ,[,:*d*':>
"lat -r-.
2 (c, + az * "'+ o,\Ji
cu egalitate dacd qi numai dacd a, = e? = "' - an ) 0 , putem folosi ca model de
pomire un cub gi parcurgem un ra{ionament similar cu cel prezentat ?n
problema R - 8.1.4.
Exemplele urm[toare folosesc ca model geometric noliuniie de arie gi

volum.
R8.1.5. Dacd x,!, z, t€ [0,1], sd se arate ci

x(7-t) + y(l- x) + z(l- y) + t(l- z) < 2.
Solu{ie: Pe laturile pdtratului ABCD, de latur[ 1, considerdm punctele

Mel.ABl, Ne [BC], PelCDl, Q:IAD), astfel inc6t
AM = x,BN = y,CP = z,DQ=t (vezi fig 8.4). D l-z
Suma ariilor triunghiuriTor AMQ, BMN, CNP qi
DQP este cel mult ega16 cu aria pdtratului 1-y
il
l
ABCD, ceea ce se scrie echivalent:

, y(l-x) , z(t- y) , t(I- z) -
x(l-r) -r--r-T-11 ,
O
N
2222 l-t
Egalitatea se realizeaz[ pentru
(x, y,s,t) e{1,0,1,0;, 10,1,0,1) } Fig 8.4 A*-l--il l-x a
R8.1.6. Fie x,y,zje(A,L). $tiind cd

aceste mimere vaiazd,independent in intervalut (O,f), sd se arate cd
78
xyz + uv (l - "r) + (1 - y)(l - v)t + (1 - zX1 - u)(I - t) < l.
Solufie:
Considerlm cubul ABCDA'B'C'D', de latur[ 1 qi punctele Me(AB),
Ne (AA'), Pe(AD), (B'C'), Qe (C'D'), astfel inc0t
Re (CC'), Se
AM = x,AN = y,AP = B'S = z,AQ. =t,TC =v. Exprimdm faptul cd, suma
volumelor paralelipipedelor ce conlin virfrrrile A, A' , C gi C' este cel mult egald
cu volumul cubului, obfinem tocmai inegalitatea cerut[. (Ftg 8.5)
ll -u
M l-x
Fig 8.5
B. Probleme de extrem
R8.1.7. Si se arate cd dacd a,b,c e R 6i existd relaliile

az +b' =Z{a+b) ; c' + dz + 4 = 4(c + d) amnci
1. 4*2J, <2(4* Ji)
< a+b + c+ d
2. a<@*c)' +(b*d)'<4(3+ 2Jh.
Solufie Cele dou[ relalii din ipotez[ se scriu echivalent

(a -L)' + (b -l)2 = (JZ)' ;(r * 2)' + (rt - 2)' = 2', ceeace ne suger eazd s
folosirea ca rnodel geometric a urm[toarelor cercuri: Cr(O, JZ)qi
Cr(Or,z),AB = 4,OC = 4Ji (vezi figura 8.6).
Fig 8.5
l.Deoarece Oe=oC ^M =ZJ-z-2,

2
rezultd A are coordonateie
Ab - Jr,z - Ji)qi B are coordonate te: B(z + Ji,2 * r[il.
Din condilia Mr(a,b)e Cr(or,^[i) avem oMr<oo, ceeace esre
echivalent cu 0 < a' + bz <^8 .
I 7l
Din ipotezd a-vema*U = 9-+, care ne conduce la 0 S a*b < 4 (1)

Avem OA< OM z l OBcare se scrie echivalent: OAz < c' + d' < OB'
2 12
sau 12 -8Jr1c2 +d2 <lz+rBJi.Din c +d =c- +d- +4' rezultr
4
4-2Ji<c*dsr+z{i e)
Adunind (i) cu (2) oblinem
4-ZJ?Sa+b+c+dsB+2Jr.
) M,M, = (a - c)' + (b - d.)' ,Mre C,10,, J7)

Mre Cr(Or,2).
si
Cele doud cercufl au doud puncte comune, deci minimul lui MrM, = 0, iar
80
maximul lLtlMLM ? = OB .Deci 0 S MM: S OB2 care se scrie echivalent
o < (o - + @ - a)' +(: * zJr).
")' =
R8.1.8.
a) Aflali valoarea minimd a funcliei
b) f (*,y)="Ee+,'.fu-,*y 11+lG-r'+16
c) Aflalipe R astefel incit minimul funcliei
d) s(r,y)= J;\s+"{6-tr {t6*{1ffi
si. fie acelagi cu minimul lui /(x, y).
Solufie: a) Fie A(x,?), BO,3), C(4,7), (vezi figura g.7), deci

f (*, y)= oA+ AB + BC Z oc = {+ .f
= frB.
Avem egalitate dacd A,Be OC care se scrie echivalent:
xy4
-=-=-
237
oe
undeobfinemx=t,,='2.
'77
y4 xy p
Fig.8.7 Fig.8.8
a) Fie D(x,3) r(yl\r(p,8) (vezi figura 8.8). Atunci
Sb,y)= OD + DE + EF > OF = ,lV + O4
ni" ,[p'+U = J65 , ob]inemp=l.
R8.1.9. Sd se determine valoarea maxim[ gi valoarea minimr a expresiei

E(x,y) = x' + yz *6x-10y dacd xz + y, -zy < 0 .
81
Solufie:
Condilia *'+y'*2y20 se mai scrie x'+(y-1)'(1, deci punctele
in interiorul discului de centru C(0,1) Sirazdp
:1. DacE
M@,y) se afld
notdmA(3,5) atunci
E(x, y) = (x -3)z + (Y - 5)' -34 = MAz -34'
Deci punctele situate in discul D(C,l) la distan!5 minimd qi maximd sunt
situate pe cerc la intersecfia cu dreapta AC' Avem A.C = 5 9i deci
Ap = 5 -L, AQ = 5 + 1 (vezi figura 8.9). Oblinem E,,*,= 2 qi E*in= -l$
Fig 8.9.
C. Ecuatii functionale
R8.I".10. Determinali funcliile care verific[ ecuafia flrnc]iona16

f(x+ y) = f (x)+ Y,(V)x,/e R
Solufie: Rela{ia datd se scrie echivalent
!(;*v), r(.)=l,vr,y€ R (1)
(x+ y)-x
Reamintirn c[ o condi]ie a punctelor M1(x1,yr);M 2(xz,yr);Mr'(4,y,)fie
coliniare este m*rrr=ffirrr, care este echivalentd

"" ffi=ffi
(am notat m* panta dreptei AB). Dacd in (1) in locul lui x lu[m k, kev-,
oblinem
f 9n v): r&*) =L,ke z,x,yeR.
(to * y)- ro
82
Oblinem c[ punctele M rQ+ y, f (x+ fl), M r(*, f @)), M,r(b * y, f (to* y)),
M y@, f UrJ,) sunt coliniare gi aparlin unei drepte de pant[ m = | . Prin urmare
f (x)= x*b, Vxe R', care verifisdecualia funclionald.
D. Sisteme de ecuatii
R8.1.11. Si se rezolve sistemul

(r-1)' + (e +r)' + {(x - y)' + (z- t)' + (y*r)'+(r+t)'
{.'r
lx ' + z' = y2 +t' =Zix,z,,t >0,y <0
Solufie: Prima ecualie a sistemului ne sugereaz[ considerarea
urmltoarelor puncte: A(x,z);B(y,t);C(-L,*l);D(1,-t)' Din a doua 9i a treia
relalie rcn.irtdcl punctele se afl[ pe cercul C{O,J7) (vezi figura S.10). Avem
ap =
^ff
tf * (r * tf , AB =.,FlrI + (z - t)',BC= J(r + i)' + (r * r)'
CD = 2 este latura pltratului (1, ) inscris in C(O,J|). Dar patrulaterul inscrip-
tibil de perimetru maxim inscris intr-un cerc dat este p[tratul. Din ipotez[ avem
c[ se atinge maximul perimetrului, deci ABCD pdtrat. Tinand cont de egalitd]ile
a doua qi a treia din ipotezd, soluliile sistemului sunt (1,-1,L1), I L-t,-Ll) '
Fig.8.10
in exemplul urm[tor, modelul geometric il constituie un triunghi in care

se ia rin punct interior. Esenlial este faptul c[ pentru unghiurile sub care se vdd
laturile triunghiului, din acest punct interior, se cunosc valorile funcliei
trigonometrice cosinus. O solu{ie algebricl in acest caz necesit[ eforturi mari,
nu intotdeauna incununate de succes.
83
R8.1.12. Numerele x,!,ze R,- verific6urm[toarele rela]ii:
(i) x'+xy*yz =9
(ii) y' + yzt z2 =L6
(iii) zz + zx + x2 = 25.
Si se calculeze valoarea expresiei ,y + yz+ L\ .
Solu{ie: Prima condiSe este echivalent[ cu existen{a unui triunghi cu

laturile x,!,3 qi unghiul dintre .r $i y de 1200 (teorema cosinusului). un
ralionament simiiar pentru celelalte dou[ relalii ne sugereazdurmdtod model
(vezi figura 8.i1),
in care ABC are laturile 3,4 qi 5 iar unghiurile cu virful in T
au mdsurile de 1200.
---\ \
\
B
5
Fig.8.11
Avem
Sorc =
i b *t, 1200 + ye sin 1200 r zxsin 1200 ) = $ W + yz + zr)
Pe de aLtE, parte, triunghiul ABC fiind dreptunghic, Sor. = + =6 . Deci
2
xy + yz+ zx = 843.
Comentariu: Punctul T cu proprietatea
*(zera)= m(tBrc)= *Vcre) = 120"
exist[ pentru orice triunghi care are unghiurile mai mici de 120" gi se nume;te
punctul lui Torricelli. Acest punct reaLizeazd, minimul sumei TA+TB+TC se
si
afld' \a interseclia cercurilor circumscrise triunghiurilor echilaterale construite
pe laturile triunghiului ABC,in exterior.
9. Funcfii speciale
intr-o expunere flcutd de Euler in anul 1749 se menfioneaz[ de mai

multe ori funclia ca o mdrime variabild care depinde de o altd mdrime variabild.
Pentru unele scopuri, o astfel de definilie a funcliei este suficientS. tn
dezvoltarea ulterioar[ a matematicii s-a impus necesitatea de a da nofiunii de
funcfie un confinut mai general gi mai abstract. Nu dependenla variabilelor (prin
care de obicei se inleleg numere care pot fi comparate in ceea ce privegte
mdrimea) este esenfial[ in confinutul no]iunii de func]ie, ci corespondenfa prin
care anumitor obiecte li se atageazd alte obiecte. in felul acesta, nofiunea de
funclie se fundamenteazd,pe noliuni aie teoriei mul1imilor. in considerafiile ce
urmeazi se considerd funclii care nu sunt nominalizate in trunchiul comun, insS
care faciliteazd rczolvarea unor probleme de teoria mullimilor sau teoria
numerelor.
9.1. Delinifii qi proprieti{i ale funcfiilor speciale
9.l.l.Definifie: Fie E o mullime nevidd fixatd qi AcE . Aplicalia
f o: E-+ R, f numeqte func{ia caracteristicd mullimii A.

^(*)= {i:: 1, o,se
9.1.2. Teoremfi: FieA, B submu$imi ale unei mullimi E.

Atunci A = B dac[ gi numai dacd fa = f, .
I)emonstrafie; Daci mullimile sunt egale, din definilia 9.1.1.

deducem imediat fe = fa.Reciproc, presupunem fe = fa gi vom demonstra
identitatea A = Bprin dubl[ incluziune. Fie x e A, deci fo(*)= fu(r)= 1, d"
unde oblinem x€ B; astfel AcB. Fie xe B, deci f^(*)-- fr(*)=1, de
unde oblinem .r e A; astfel B c A.
9.1.3. Observafie: A demonstra egalitatea a doul mu$imi este

echivalent cu a demonstra c6 funcliile lor caracteristice sunt egale.
9.1.4. Teoremi: Fie A, B e 0 (E). Atunci
85
1"'-f,=l- f o
2''four=fe*fu-fo'f,
3o'f onu = f o' f,
4".foru=fol-fr)
5o.fo*=fetfu-Zfofu
Demonstralie:
1o. Pentru xe E sunt posibile doar situafiile:
(i) xeA, deci f^G)=l; aceasta implicd xeA, deci f Astfel
identitatea este verifi catd.
^Q)=0.
(ii) xe A, deci f 0, ceea ce implicd xe A, deci f 1. Astfel
^(*)= ^G)=
formula 1o este verificatd gi in acest caz.
2o. Fie xe E gi pentru sistematizarea demonstraliei prezentdm datele pe
cazufL
t. xEA qi xE B, xE AUB: fo,Luft)=o fn|)*fr(*)*f^(*)-fr!)=0
2. x* A qi xeB, xe Al)B: foru(*)=I fob)*f,(*)-f^(*)'f,(*)=t
3. xe A si xe B, xe AtJB: four(x)=L f^(*)* fr(r)- f
^(.).fr(*)=I
4. xeA qi xeB, xeAl)B: /orr(x)=t f^k)* fr(*)-f^(*)./u(r)=t
Deducem Yxe- E, f eua!)= f oQ)* f ,(*)-.f f ,G).
^@)
in discu]ie aceleagi patru cazuri.
3o. Se demonstreaz[ analog, ludndu-se
4". Putern utlltza identitatea A \ B = A)E qi vom aplica succesiv
proprietdlile3" gi 1o;oblinem f ,qra= f on,= f o.f ,= f o.6- fr).
5o. Prin definilie AL,B = (at r)U (f t a). Utilizem propriet6{rle 2o gi 4'. Astfel
f oru * f ,ro* f oru' f ,ro=
.f o*=
=fo0- f,)+ f,0* f)- fo6- f,) r,0- f^) =fo* f,-2. fo' f,, c6ci
pentruoricemu[ime M cE qioricenumdrnatural k>0, ff, = f*.
9.1.5. Exercifii:
L. Arltali c[ diferen]a simetricS este asociativi.
Solu{ie Va trebui sI ardtdm ca (am[C = et(gLC),
VA,B,CeflE). Conform teoremei 9.I.2. este suficient s[ ardtf,m cd
f6rc1rc = f et1otc1, iar pentru aceasta utiiizdm formula 5o din teorema 9.I.4.
f6rcync= f aM + f , *2' .f o*' fr=
= fo * fu -2. fo. f, -2(fo + f, -2fo. fr)f, =
= fe* fu + f, -z(f^. f, + fo. f, + fs. fr)+4. fofrfr.
Calcultnd f nr@rc) se obfine acelagi rezultat.
2. Studiall injectivitatea funcliei caracteristice unei mullimi A, Ac E ,

card(E) > t.
Solufie: Fie Ae %E), f o: E -s R. Dac[ E are un element, atunci

flE) ={@, E}. Func}iilefo, fn sunt injective. Dac[ E are doud elemente,
E = {a, D}, atunci KD= {0, {aI, {bl, E}. DeducemfroT gif67 sunt injective.
Fie card (E) > 3. Pentru orice submu{ime A a hi E, Im f6 c{0, 1} nu are mai
mult de doud elemente, in schimb domeniul de definilie al funcliei are cel pufin
3 elemente; astfel fa nu poate fi injectivS. in concluzie, funcgia caracteristicd
unei mullimi A c .E este injectiv[ tn ipotezele
(i) card (E) = |
(ii) card (E) = 2 $i card (A) = l.
3. Fie A, B submullimi disjuncte aie lui E. Determinali X e flE) incit
aU(r\x)=BUx.
Solufie: Prin utilizarea funcliei caracteristice, ecualia dat[ se poate scrie
fo+(f, - fu. f,)- f^(f, - fr' f*) = fu + f* - fr. f,.
DinA fl B: O deducem fo.f u =0. DupS.reducereatermenilorasemenea
oblinem fo = f*, adicd X = A,solulie unicl a ecuafiei.
4. Fie A, B submulfimi disjuncte ale lui E. Determina[i X, Y e KE) astfel

inc0t
XUY=E
XfrY=A
X\I=B
Solufie: Aplicnnd funclia caracteristicd qi proprietd,tile acesteia sistemul
devine:
Itr*f,*f^.fv=l
1f*'f,=fo
U,-f*'f,=f,
tnlocuind relalia a doua in reia[ia a treia gi utilizfind faptul cd
87
A n B : O, ceeace inseamni, f o' .fu = O.
Vom avea fo+fr=fe*fr-fo'fr=./ou, $i astfel relalia atteia
conduce la f * = f eua,adicd. X = AUB. inlocuimrela{ia a douain prima gi
utiiiz[msolu]iag[sit[pentruX care implic[ f* = f o+/r. Duplreducerea
termenilor asemenea se obline fv =l- f* adicd fi = f u, ceea ce
inseamn[ Y =8. Solu]iasistemului este (AU B,E).
9.1.6. Definifie: Funclial: R'*2, datd de legea /(x)= [r], unde [x]
rcprezirrtd cel mai mare tntreg mai mic decit x, se numeqte funclia parte
tntreagd.
g.1.7. Observafie: Au loc inegalit{il* [r]< x < [x]+ 1 .
9.1.8. Definifie: Funcfia/: R-* [O,t) auta de legea f (*)=r-[r] t"

numeqte/u nclia p arte fraclionard.
9.1.9. Proprietifi ale func{iei parte intreagl:

Fie /; IR--'Z, = [x]. a.tunci au loc propriet[]ile:
/(r)
t'. f(*+y)>fk)* f(y),x,y€ R;
,' /fk])=/frl ,ne z*,x€R;
\" ) \")
v. f( r*+)= f Qi- f Q),x e R;
/)
\
a" r(x)+/[,.*).r[,.;). . r( .+)- rlo)=0,
re Rr ne Z*.
Demonstrafie:
1o. Se scrie inegalitatea sub forma: [, * y]> [r]* ty]. ori pentru
x, y e R avem a=[x]+{r}, y=[y]*{y}, x*y=[r]*Lrl*{r}*lr}
aeci
cum {x}+ {y}> o, oblinem [x]+ [y]e Z si [x]+ i]]< k + y]. nar [, + y] .'i.
ceimai mare intreg cenu depdqeqtepe x + y. Deci k* y]> k]* ty]
88
2". Egatitatea se mai ,.rie' [E]l= [Ol . ptecdm de la x = Lrln {x} ei de
l" ) Ln)
la [x] =Qtxtr,0sr1n-Ictndoblin.* E] =q*;r* =qlceeace
[Y]
incheie demonstraf ia proprietdf ii.
3o. Are forma =12*l-[r] cu , = [r]* {*}. eve- cazurile:

[,. *]
a) o< {r}.1. Avem **;=frt- {r}-} si deci = r,r,
[,.;]
b *l = [z ["r] n z{*}l = zL*].
b) 1< p1. r cum **:=f,t.{r}*i avem: [x]+1;
[,,.;]=
b*1= [zk]* z{*}l =zl*l+1 qi relafia 3o este verificatd.
4". Ca gi tn celelalte cazun rescriem proprietatea cu ajutorul simbolului
[] Ei avem: t l.
[,.;]. l..i1* * .
+1- [*]= 0 Aceastd egaritate
[.,
este cunoscutS. sub numele de identitatea lui Hermire. Notem
{x} = a, deci
x = [x) + a. Parti]ionlm intervalul [0,1] in n subintervare , mai exact fie
'
[o,t)= [j[!,!111 ,.o*..e oe [o,r) , v& exista k e {0, r,..., n - 7\.
iloLn n _l
k k+t
nft
=[t ]* ,.;7= [x]+l+l penrru primere n
- k varori
[,.;]=
ale lui I qi anume i = 0, 1,..., n-k- 1 deducem O=!a#<1 , adicl
lWl=0. --
Folosind aceasta va rezutta 'i'[r*ll=
I n I o,ul'" ,) @-r)[r]. eenm
urmitoarele klui i, qi anume i=n-k,n-k+l,n-t +(tc-t)
valori ale
deducem: ,.n'a*i .k+n = t+L, adic[ ln'a+il=1. Forosind aceasra
nnnlnl
avem . prin unnare qi pe de arti
,F_[.".;]=fr[x]+ft $[*. I7=.f.1.,k
parte [n.x]= ["[r]+ n. a]= , deoarec k , deci
"l*l+1". "7= "l*l+k 1".
" ")=
y1[,* L1=1, *].
7-oL n)
9.1.10. Defini{ie: Frinc}ia sgn: R'--- {- 1, 0, 1} definitdprin

>o
[t,x
sgnx=10,x=0
l-1,x < o
se numeqte func{ia signum (funclia indicator de semn).
9.1.11. Proprieti{i ale funcfiei signum

1o. Funclia signum este surjectiv[, dar nu este injectivd'
2'. Funcfia signum este imPar6.
3o.Pentru orice (x, y) e RxR' avom: tgn('' y)= tgn 'r'sgn y '
9.1.12. Observa(ie: Funclia signum mai poate fi defrnitil astfel:
f*,* +a
sgn : R-* R, sgn, = 1l'l
I
[0'x = 0
9.1.13. Definifii:
[" y ) ,
(1) Funclia ,f : R x R - R, definitdprin /(x,r)=l;,;.' se numeqte
func{ie maximum din x qi y (prescurtat, funclia max) se noteaz[

gi
f (*,y)= max{x, -y}.
x+ y+lx- yl
Altfel, funcliamax se mai scrie f (*,y)* 2
.
[x.x S v
(2) Funclia .f , R x R --* R', definitd prin .f(x,y)= 1^'^ -'
>y
se numegte
t.y,x
funclie minimumdintre x 9i y (funcfie min) 9i se noteaza f (*,y)= mintx, y)'
. r -, r*y-lr-yl
min{x,l}=
Funclia minimum se mai poate scrie -f
g.l.l4.Proprietlfi ale func{iilor maximum pi minimum:
(1) Funcliile max, min nu sunt injective, dar sunt surjective.
@ Fie funcfia f(*,y) , unde xefa,b)=1, le lc,d)=./. Atunci auloc
relaliiie:
u)
ryl Yf f G,r) < ryx 11x f (*, Y);
b)19r y! r Q,r) y).
= 1TTT f k,
Demonstra{ie:
(2) a)Pentru xe I, x fixat, fie S(y)= f G,y),ye J: Avem
ggrs(r)< maxs(y) <+ Tl f $,r)= 1y f G,y) D**,n f (*,y) este un
numdr ce depinde de valoarea fixatd pentru x. Fie h(x)=yyf\,l) qi
l(x)= *"1f 6,1). Atunci n(*)<l(x),xe I dacd qi numai dacd
yh(*)<ry /(,) .
Drmaxh(x).
*T,G), deci ryih{r.)= TTa(r)= ryytk), $i deci
*l ?'l f 6, v)s Y-1g f (', v)'

9.1.15. Definifii Ei proprietifi (alte frrncgii):
| ._ I. [ {.}.
(1) Funclia /: R -* R, / /
fr (*)=G)=
\ \
[r,;) se numegte
]
lr-nt,-x,{x}e[;,,)
func{ia distanld la cel mai apropiat tntreg.
Funcfia distan|[ la cel mai apropiat intreg este o funcfie par[, mlrginit[,
Im.f = periodicd, cu perioada principall To =r

[',;],
(2) Funclial': R-+ {0, 1}, f (x)= T(x)={:'':: senumeste funclia
[1,x 2 1
lui Heaviside saufunclia treaptd unitate.

amullimii *.
Este func{ia caracteristtcd,
(t
(3) Funclial: R * {0, 1} definit[prin
, .f(*\=]t:"! ^ se __-.____t__
J\/ numeste
[0,xeR\e
funclia lui Dirichlet.
Este o funclie par[, mdrginit6, surjectivd, care admite ca perioad[ orice numdr
9L
I e Q*. Funclia lui Dirichlet este funclia caracteristicd" amulfimiiQ.
9.2. Aplicafii ale funcfiilor speciale
Probleme rezolvate
R9.2.1 Fie A, B, C mullimi cu proprietatea AU(Ctf)=BU(Cta).

Determinali ALB.
Solufie: Conform teoremei 9.1.2. vom avea f eao@ =./au1cia1. Calculdm
fiecare membru utilizhnd formulele teoremei 9,1.4:
fiu(crr) =fet.frru-fo'frrr= f e.fc - fr'f u- f o'f, + f o'f ,'f,
f uu..te)= f ,* frro* f ,'frro = fs* fr- fr'f o- f ,'fr+ fo'f ,'fr.
Ipoteza conduce Tafa = 7, , adicd A = B, ceea ce implic[ ALB = @.
R9.2.2 Sd se demonskeze cu ajutorul funcfiei caracteristice cd dacd

AUX = BUX gi Afl X = Bfi X, atunctA = B.
Sorufie: Avem: t^(*)+ f-(*)- f f-(*)= f ,(*)+ f .(*)- f ,(r). f ,(.)

(*) ui" ^(r)
$i /^ f r(*)= f ,G) tr(r). aceste relalii rezultd f f ,(*), deci
A=8. ^(.*)=
R9.2.3 Sd se arate cI pentru orice x > 0 +i n e N, avem:

(n+! x=_mt*1.
2 -1 o='
Solufie: Avemx> 0 9i ft e N, de unde rezultd [,t ]> O qi se qtie cd:
Itt l;- \r,x

k=t > I[,a']
-;>i/[tt'] Dar kx > [nr] , renrltd
n
t=1
!r,
?'-=
n
x2x nh
L-a-
+l\
I "
Y""i ] echivarent cu sau
i/l][t "ste
"- -=={l][tx]
ry-imt*r
92
R9.2.4 Sd se arate c[ pentru orice x > 0, avem:
Itr* k*)>n*"fu;ib)
Solufie:
ifr. k*1=U+x]+ ft+zxl+...+ft+,o1 . Dar [r+rr]= r+ [rr]> r+ [r]. [x].
Deci I tr n tul> n.b}.o = ,*Yb;r)p1.
R9.2.5 Si se deterrnine exponentul numdrului 7 in numdrul 90!.
solufie: $tim ia exponentul unui num[r prim p in numdrul n ! este egal cu
in cazur nosku exponenrur cdutat este:

[;].*l*1.[*]+
[ry]"[4-].[ry].
L7) L7") L7.)
=t2+r +o=13
R9.2.6 Dacd a este un numir real, not[m {o}= partea sa

fracfionard. Fiind dat
"-L"]
m (*>z) un numdr natural, sd se arate cd funclia
/: N--" R., definitdprin /(n) =fu'.JZ] .*" injectivd.
Solufie: Presupunem prin absurd cd tunc{ia n-arti *i..ti*f ilt# ,,

f
exista xr*xr, xt, x2 e N, astfel ca f(xr)=f(*.r). Aceasta din urmd este
echivalent[ cu:
b" Jij= b" "tr] sau m, ,Ji *lW, .J-r)= *', ..{i, -b" Jil sau
A =b" Qr)-W: Ol, deci

"[ie e, fals.
prin urmare/este injectivi.
m't m*. -
R9.2.7 Sd se arute c6" singura funcfie / :R. -, R, cu proprietatea cI:

f 6 * y) = *ur(/k) y)* min(;(x) )), Vr, y E R este tunclia identic[.
Solufie: Schimb6nd pe x cu y in relalia din enun! oblinem:
f (,+ y)= *ur(/(y)r)* mn(rft) y)vr,y € R.
Adundnd aceast[ rela]ie cu cea din enun{ gi folosind relalia
max(x, y)+ min(x, y)= x * y, Vx, y € R
93
oblinem: 2f(*+))=x+y+f(x)+f(y),Vx,ye R.. Pe-ntru y = 0 avem
f(*)=x+/(O)Vxe R.. Fie f(0)=r, afunci relalia din enun! devine:
x+ y+ a=max(x+a,y)+dn(y +a,*),Vx,ye R Pentru -tr = 0, ! = - a
rcnlirtd,0 = max(a,*a)+a, de unde a:0 qi deci /(x)= x,Vx€ R.
9.3. Ecua{ii funcfionale
9.3.1. Exemple de ecuafii funcfionale
La fel ca noliunea de muifime, pentru noliunea de ecualie funclionald

este dificil de dat o definilie care sd cuprindd toate tipurile de ecuatii
funcfionale. Vom inlelege prin ecualie funclionald, o relafie de egalitate in care
apare una sau mai multe funclii necunoscute, care trebuie sd satisfacd relalia
identic pentru valori atrjbuite variabiielor dintr-o mul{ime datd.
Dintre ecualiile funclionale clasice arnintim, ca exemplu:
9.3.1.1. Ecuafia lui Cauchy
lr'm-m
lJ '"' /r\
L"f(, + y) = f (x)+ "f (y), x,y€ IR

9.3.1.2. Ecuatia lui Jensen
[/:m -+ m.
t,
1 r( l:-y-)- f {x)+ f (v). x. r,e rR
L',[ 2 ) 2
9.3.1.3. Ecuafia general liniarl
Ir.tp
J ."- .rp
.l
lf@' x +b' y*c) = A' f(x)+ B' f(y)+C, x,ye R

ande a,b,crA,B,Ce R.
9.3.1.4. Ecuatia lui d'Alambert
Ir'm
/ ."* .ru
.J
l.f @* y)+ f (x-y)=2f (x)'"f (y), x,ye ]R.

9.3.1.5. Ecuafia lui Pexider
lf,g,ft:lR'+lR'
L"f(, + y) = g(x) + h(y), x, ye R
9.3.1.6. Ecuatia lui Hosszri
Ir.m^tp /r\
lJ '"*
f,rfr* y - xy) = f(x) + f(y) - f (xy), x,y€ lR
9.4. Probleme rezolvate (9)
Atribuirea unor valori particulare variabilelor
R9.3.2.1. S[ se decidil dacd existl un numdr real a qi o func{ie /:1R + lR.

cu proprietatea f(x)+ f(a- x) = x ,pentru orice xe lR .
Solufie. Dacd ar sxista, inlocuim x cu a - x oblinem o nou[ relalie
f(a-x)+f(x)=a-x, pe care comparAnd-o cu prima, oblinem x=a-x
pentru orice xe lR. <+ x =1, prot* orice xe R, care este fals[, deci ruu existd
a {if.
R9.3.2.2. Sd se rezolve ecualia funcfionalE
Ir.m /r\,
'm
iJ'"*
lf O-il= f@)..f (y), x,ye IR.
Solufie. x = y =0=+ /(0) =(.f(0)' +,f(0)e {0,1} .
Dac[ /(0) = 0, pundndin ecualie ./ = 0-+ f(x) =0, x€ ]R, deci .f =0.
Dacd .f(0) = 1, facem in ecualie schimbdrile x -+ 2x qi y -> x , qi
rezaltd
f (x) = f (2x). f (x) (2)
Dacd exist6 ae IR. astfel ca f (a)=0, din ecualie, pentru !=a=
f=o'
Dacd f(x)*0 pentru ortce x, din (2) tezultd f(2r)=1, x€lR. deci
.f=l'
Singurele funclii care verificd ecuafia sunt.funcliile constante f = A $i / =I .
R9.3.2.3. Determinafi toate funcliile /:R. + R care satisfac relafia

(x+ y)(f (x)- f (y))= .f (x')* f (y'),
pentru orice xe R. gi -y€ R.
Solu{ie. Pentru .Y = 0 $i / = 1 obtinem:

(x)-/(0) = f $\- f (0) ,
x(f
(x + 1)(/(x) - /(1) = f (x' -,f (1) ,
din care prin sc[dere:
f (*) = (/(1) - /(0) .x+ f (0) ,
deci /(x) = ax+b, xe R , unde a, b sunt constante reale arbitrare.

Se verificd ugor cd toate aceste func1ii satisfac relafia.
95
Substitufii de funcfii qi schimbiri de variabile
R9.3.2.4. Sd se rezolve ecuafia func]ionald
ff -) IR,
'm
l+fg -3f(-x) = 2l *1, xe R.
Solufie. tnlocuim x cu'x qi ob{inem rela}ia: a-f ?*)-3f (x)=2lxl, adici
sistemul:
lqf @4f (-x) =zl*l

l-rfr*l +af(x)=zl*l
cu necunoscutele ,f(x) qi f (-*) .
inmullim prima relalie cu 4, adoua cu 3 gi le adundm. Rezultd:

7 f (x) =t4lx
"/(r) =2j;* l, xel*
IR
R9.3.2.5. Fie f : IR -+ R. o funclie care verifici relalia

f (x+ a)+ f (x)= 1+3(fu(,)f ), -{m
pentru orice xeR, unde a€lR- este o constantd arbitrar[. SE se arate cd
funclial este periodicl.
Solutie. Scriem relatia sub forma
f (x+a1= (r-#(r) )' a afnr+ r7 =r-lff (*) .
Notdnd s(x) = {7@ oblinem:

g(x+ a) =l- g(x) '
*
S@ * 2a) = I S(x * a) =1 -(1 - g(x)) = g(r),
deci
{f Wril
=117b) e f (x*2a)=.f (*), xe IR .
Funclia/are perioada T =2a .
R9.3.2.6. SE se determine funcliile /:1R -+ lR qi S: lR -+ R. care pentru

orice re lR verificd sistemul
o * 6) + 2g(2x+ I s) = 6x + 40,
lr
2x+6
1r[#)+g(x+5)=
96
y!^2
Solufie. Ou"e =x-r6 atunci y+5=2x+15. inlocuind in relalia a
2
doua pe x cu 2x + 10 oblinem sistemul
If G
* 6) + 2g(2x+ I 5) = 6x + 40
=+
l,f t, n 6) + g(2x+ l5) = 4x + 26
g(Zx+15)=2*+14, xe R=+g(x) =x-l, xe IR.
"f(* + 6) =2x +12, xc_R= /(x) = 2x, x€ jR .
R9.3-2.7. Fte a qi b doui numere reale fixate. SI se determine toate
funcliile /:R --+ lR care verificd relafia:
f (x) * * x) = x' (x -2a)+b, xe R .
"f(2o
Solufie. Dacd in locul lui x punem x *> Za- x, obtinem relalia:

f (2a-x)- f (x)=*x(x-2a)+b,
care dacd o adundm cu prima, oblinem 0 = &, deci pentru b * 0 nu existd
funclii care sd verifice relafia dat[.
Pentru b = 0 rdmAne o singurd relalie:
f (x)- f(2a-x)= x(x*2a), -r€ R .
Dacd x - a10 = 0, deci f(a) este arbitrar6.
DacI x<a+Za-x>o, intre valoriie lui / pentru fiecare din
intervalele (-*,a) qi (a,+"") nu existdnici o relalie. Oblinem:
?,\ I
t(x\={
n$) ,x<a
[r(r-2a)-h(2a-x), x>a
unde ft i (--, a] -+ R este o funclie arbitrar[.
Folosirea unor proprieti{i de monotonie, surj ectivitate, inj ectivitate
R9.2.3.8. S5 se determine toate funcliile /: IR. -+ R. $i g: R -+ lR care

verifici condiliile:
a) g este injectivi;
b) f (SU)+ y) = g(x+ f (y)), pentru orice xe IR qi ye JR.
c)
Solufie. Pentru r = 0 obfinem:
/(g(0)+y) = SL|UD, deci:
eU@D=.f(x+b), xe IR unde b=g(0) (1)
Pentru ! =A, obfinem:
fQ{x))=g(x+a), x<_lR,unde a=.f(0). (2)
Din (1) qi (2) rezultd
g@(* + a)) = s(f @)) = (g " .fl(s(r)) =
b) g injectiv6
= f G@)+b)=g(x+ f (b)) =+ s(x+d)= x+ f {b)+
=+ s(x) = x + c3 f(x+c) = x + a+c ai oblinem:
"f
(x) = x+ a, xe R. qi s(x) = x*b, xe R 7
unde a qi b sunt parametri reali arbitrari.
R9.3.2.9. S[ se decidd dac[ existi numerele naturale m, n qi func]iile

. f :R -+ lR Si g: IR -> R astfel ca:
(f " d@) = x.2m+7 qi (g " ,f)(x) = x"*' .
Solufie. g(xr)= g(x)+ .f G@))= f G@))d *;'*' * *:**'i xr=x2,

deci func{ia g este injectivl
Avem: g((,f "SXx)) = (g " fik$)) a g(x2*nt) = (g(x))'**' .
Pentru r= 0, x=1 $i x=-1, oblinem:

g(0) = (g(0))"*', g(1) = tg(l))'"*', g(-1) = (g(-1))'"*'
deci g(O)e {0,1}, g(l)e {0,U, geDe {0,1}, adic6 numerele g(0), g(1) qi
g(-1) nu sunt toate distincte. (Contradicfie cu injectivitatea funcliei g). in
concluzie, r[spunsul este negativ.
R9.3.2.10. Sd se arate cd nu exist[ funcjii -+ Z astfeT ca:

f :V"
- funclia g(n)= f (3n+l)-n, neZ sdfie crescdtoare,iar
- funclia h(n)= f (5n+2)*n, neZ sd fie descrescdtoare.
Solufie. Dacd prin absurd g ar f, crescltoare gi ft descrescdtoare atunci
funcliile gln)=g(5n+2) qi 4@)=h(3n+l) ar fr crescdtoare, respectiv
descrescdtoare, deci funclia - 4(") ar fi cresc[toare. Dar:
fr(") = Sr(n)
fr(n)= f {I5n+7)-5n-2- f (Lsn+7)+3n+7=-2n-1,
care este o funclie descrescdtoare
R9.3.2.11. S[ se determine funcliile injective :Z-+Z cupropietatea

f
(-f " f)(x)- f (x) *1 = 0, xe Z .
Solufie. Dac[ y=f(x)eImf atunci f(y)=.y+1. Ar6t[m c[

I^f =Z,deci f (y)= y+1, ye Z.
( f este surjectivd) gi atunci unica solulie este firnclia
f(*)=x+1, xe Z.
Dacd ye Im-f + y+le kn/ deci {y,y+1,..,,!*n,...\ clmf .
Dac[ presupunem cd Imf *Z atunci in Im/ ar exista un element

minim lre hf .
Fie xo eZ cu f(xJ -yo. Deoarece pentru !> lo avem f (y-1) =-y

rezultd, cd xSyo qi pentru orice x < xo, f(x)elm
"f deci f(x)= y = f(y-l)
cu x * y -1, deci f nu ar fi injectiv[.
Folosirea unor inegalitifi
f
R9.3.2.12. Fie : lR -+ IR. o funclie bijectivd, strict crescitoare. S[ se
determine funcliile g:lR. + IR pentru care
(J' . S)@) < x < (g f)(x), xe lR ."
Solufie. Funclia inversd
/-1 este gi ea strict cresc[toare
f k@D( x =+ f" (-fk(*))) <,f-'(r) <+ g(x) < -f' (*) .
Punem in relafia xsg(f(x)) in loc de .r pe f'(*) qi avem:
fu (*) < S(n) . Din cele doud relalii avem: f'{*)< S(x) . Din cele doud relalii
rezult[ g(x) = "f'(*), x € lR , deci singura funclie este g = f-' .
R9.3.2.13. S[ se detemrine func]iile /:(0,"") -+ (0,".) cu proprietatea

f(ax+ v)<I fG)* .[0),
oo u
pentru orice numere pozitive e, b, x,y.
=!2"$i b = 1.I
Solufie. Pentru o
2v
oO**.*
I ly I v
f (x)<1'f G)-;
:'"tU)
* x'f (x)<y."f (y). Pentru a=r.L $i
U = y. f(y) < x. f(x) deci x . f (x) = y, f(y) penffu orice x, y. Rezult[ cd

r*
f (*) =9, *.IR. unde ce (0,o.) este o constant[ arbitrard.
x
1-
Avem: f(ax+bfl=-L . ,L.f@)* 4b "fU)=-:-+-:-
ax+by 4a " ' -' 4a.x 4b.y
qi inegalitatea din enun! esre echivaienrf, cu
-] . =1[f .A] care esre
ax+by 2 \ax by )
cunoscuti (inegalitatea dinke media aritrnetici qi armonici).
Metode recursive qi inductive
R9.3.2.14. Sd se determine funcliile N *+ N care indeplinesc simultan

/:
condiliile:
a) f(m+n) = f(m) + f(n)*2mn, oricare ar fi z,zre N;
b) Pentru orice n e N, num[ru] f (") este pdtrat perfect.
Solufie.Pentru m=n =0, din a)rezultd,f(0)=0. Pentru m=n =1, din a)

rczultd, f(2)=2f(l)+2. Din b) existd a€N,beN astfet ca
f (l) = a' , f(2) = hz . Dacd" a ar ftun numdr par atunci num[rul 2az +2 ar fi de
fi
forma 4M +2, deci nu poate pdtrat perfect. Rdmdne ci a este impar
a = 2k + 1, qi b este un num[r par b = 2p $i avem relafia:
(2p)'=2(2k+l)2 +2* 4p'=4k2 +4k+4e p2 =k2 +k+l
din care rczultd p > k deci p2k +l+ p' > kz +2k +l> k2 + k +1, dacd. k * 0 .
Deci conditia p' = kz +k+1 poate fi indeplinitd pentru ft =0 $i p = 1

+ f(l)=l si /(2) =4=2?.
Ardtlm prin inducfie clt f@)=n2, m€ N.
Avem: f (n+l) = f (n)+ f (1)+2n qi din ipoteza de induclie
f (n) = n2 * /'(n +l) = n2 + 2n +l = (n +l)2 .
R9.3.2.15. Sd se determine funcliile f :Z -+Z care satisfac condiliile
a) f(f(")) =n, n€ N;
b) f(f("+2)+2)=n, n €N;
c) /(0) = i.
Solufie. f (f(n))=n, ne N="f este bijectiv[. n= f (f (n))=
= f (f (n+2)+2)+ f(n)= f(n+2)+2 (t)
Din (1) pentru n = 0 + f (2) = *1 qi prin induclie
f(Zk)=l-2k' ke Z;
f (f (2k)) = 2k + f(r- 2k) = 2k =t - (l - Zk), k e Z .
Deci, f (n) =l- n, n € N este singura f,rnclie care satisface cele trei condilii.
100
10. Principiul trinomului in stabilirea unor inegalitlfi
10.1. Considerafii teoretice
Studiul semnului funciiei de gradul al doilea constituie o sursi de

oblinere a unor inegalitifi. .;
Vom numi principiul trinomului ralionamentul prin care se stabileste
semnul discriminantului funcliei cdnd se cunoaqte semnul funcfieil
in principal vom deosebi trei situarii de aplicare a principiului.
Fie ./ -+ R, /(r) = qxL +bx+ c

:R
I. Dacd a > 0 gi f Q)>0, pentru orice xe R, atunci A, < 0.

tr. Dacd a > 0 qi (f)r, e R, astfel incit /(.ro ). 0, utor"i A/ > 0.
IIII. Dacd existi x, 9i x, e R, cu f G)f Gr).0, utorci A, > 0.
Prezent[m in continuare cAteva aplica[li ale acestor variante ale principiului la
rezolvarea unor inegalit5li.
Bibliografre '
o T. Andreescu, D. Andrica, M. Onucu Drimbg Principiul tinomului tn

stabilir eq unar inegalitali, G .M. 9 1 1985 p332.
o L.Panaitopol, V.B[ndil[, M. Lascu, Inegalitdli, Ed.GIL, Z;a16u,1995
pag62-66
r Mihai Onucu Drimbe, \NEGALITITI idei gi metode,Ed.Gll,, Zaldu,
2003,pag28-3L
101
10.2. Probleme rezolvate (1"0)
RI 0.2. 1. Ine galitatea ld C auchy - B uniakov ski - S chw ar z. Fie numerele reale
a1, a2,..., an rbr rbz,..,,b n. Atunci:
(,' \2 ( n v ' \
r L,,b,l I ,? lDui Vt
[ ,-, / =l\ ,=, .4. ,=, )
Cu egalitate daci gi numai dacd (l)p,qe R. astfel incht
pei = qb, pentruorice i e {,2,...,r}
Demonstrafie. Inegalitatea este verificat[ cu egalitate pentru

at = az = !'. = en =0. Presupunem cd exist[
ie {,2,...,n} cu a,difent de zero.
Considerdm funclia
f : R "+ R, f (x) =i@,, - t,f

j=1
Observdm ca f (x)) 0 pentru orice xe R. Pe de alt[parte avem
f (x) = itoi *' - 2a,b,x + b: ) =( L r:)u - r( t,a, l, *2 o:

,=1 \ i=l ,/ \ i=r ) i=l
c,,* ii=ro: >ldeducem 4/ <0 ,u, of[;")fo,u,l'-,f[;'))r:l.o

care conduce la (1). Egalitatea in (1) este echivalentd cu A/ = 0. Atunci existi
re R, cu f (r)=0, rezu1t6 a,r =b,, pentru orice i € {,2,...,r}qi numerelep,q
din enun! sunt p = r,e =1.
R10.1.2. Inegalitatea ld Aczel. Fie a, ,a),...,a.,,b1,b?,...,bn qi
o? > ." + a,'.Atunci

"1+
brb, - arb, -... d,bnY rb? - al -... - a!\u: -b: -.. --b:) e)
*
egalitatea oblindndu-se dac[ gi numai,dacl existd p,q€R astfel inc0t
pei = qb, pentrt orice I e {,2,.. ,,n}.
Demonstrafie: Considerdm functia / : R-+ R,
f (r)= (o,* - b,)' * (o,* - b,)' -... - (o,* - b,Y .
r02
pentru ,=!' , ar*a, avem f (r)=-(orr-br)' (o,r-b,)'s0. Dar
a7
f (*)=bi -"1 o:h'-Z(a,br-a,b, a,b,)x+b: -b: -...-b:

qi cum ,? - oi o: > 0, deducem A/ > 0, inegalitate echivalentd cu cea
din enunf.
Dacd in (2) avem egalitate, atunci 4/ = 0 , deci A/ ) 0, oricare ar fi
x num[r real. Rezui tiL Lf ] 0 cu , = L. Dar am demonstrat c|t f (r)<0, adici
ar
a,r = b,,ie {,2,...,n}.
R10.2.3. Fiea,,az,...,an,bt,b2,...,b, numere reaie pozitive qi a, !b,,

oricare ar fi i e $,2,...,r). Atunci:
[12(\/\
}b,r,+u,u,)l >a] Dop,l
ILl<i<i<n Lu,ql
.7<, A lsi<isu )
J 1
t<i
Demonstrafie:
Considerdm funclia
f (*) = 2@,* - u,\o ,* - o ,)

jln
1-<i<
Din a, Sb, ,rezuTtd
.f (1) = 2@, - b,\b, -o, )< o

l3t< jSn
Pe de altl parte.
f (x)
r\/\
=l I",u, lr' -l Lbp, + u,u,)l* + }b,o, 13i<i-<n
fr<i<i<, / \rs,<i<n )
Cum coeficientul lui x' este pozitiv, folosind varianta tr a principiului, rezultd
A/ > 0, inegalitate echivaientd cu cea din enun!.
in urm[torul exemplu vom prezenta un alt rafionament pentru deducerea
semnului lui A/ > 0 ,decAt variantele prezentate.
,
Fie fr, f funclii de gradul al doilea cu coeficienfii dominanli pozitivi.
Atunci f = f, /, este o funclie de gradul doi cu coeficientul dominant
+
pozitiv. Dacd. fr+ f, ia qi valori nepozitive, atunci au loc una din inegalit{ile
Af > 0,4/2 > 0.. intr-adev6r, presupun0nd Afi < 0 qi Af, < 0 oblinem
103
fr(*)r0 qi fz(r)rO,oricare arfr xeft qiarunci (fr+frXr)r0 oricarearfi
xe Ro contrar ipotezei.
R10.2.4. Fie a,a1,a2,...,a2n,b,b1,br,...,brn e R

Dacd az ,2o? +2al +...+ 2o?,,_, $i a'>2al+Za2o+...+2a1,, arunci
(ab * arb, - arb, dznbzn)' > *in{a, Ct, AzCz}, (3) unde
4=a'-2o? -2"? -...-2o1,-r, cr=t'z*zul *2b: -...-2b'r*.,

Az : a2 - zoi - zol - - zo?,, c z = bz - zb: - zbi -.. - zb:,.
... .
D.Andrica, M.O. Drimbe

I)emonstrafie: Fie /: R. -+ R.,
.f(*)=(*-b)' -(arx-b,)' -(arx-b,Y *...-(a,,x-b,n)' =

(o' -o? o:^lr' *2(ab-arbr-...-az,bznb*U' -b? -...-bi,=
= 1(x)+/,(x) unde f,fr:R,+ R.
f,(*) = - zo? - zol * ... * 2otr,-,b' - (ou * a,b, - azb, - ...

- a,,br,)x +
rb'
.i (u -2bi -2b: -...-2bi.-,)=)o,*'- Bx+!c,,
f ,(*) = +("' - zol * 2ol - . - zo3,b' - (ou - a,b, - a zbz* . . - a rnbr,)x +
.. .
* :(b' - 2b:/ - 2b:4 -... - zb:,)=

Lnt
! o,*'
z'- - Bx * c,.
2, 2
Din ipotez6, coeficienlii dominanli ai funcfiilor /, qi l, sunt pozitivi,
deci gi/are coeficientul dominant pozitiv. Cum
,(*)= _(*,,1_u,,1'
{,, *_,,)'_ =o
deducem A/, >0 sau Mr20, adicd Bz > 4Crsau 82 t AzCz, atunci
B'? > min(A Ct,AzCz), care este tocmai inegalitatea (3).
R10.2.5. Fie b,),r, un $ir de numere reale pozitive astfel incAt
(or,-r)nreste monoton qi azn-rlezr+r12arn, oicare ar fi numlrul n2.1.
Atunci
rc4
[] a,,
(ooou*,,)',
[] t b?{; (-,)- (,;.,
a
}or
Demonstrafie: Fie/: R. --+ R.
f (x) =i
k=7
e ry (onx + or-f
Vom folosi varianta III de aplicare a principiuiui trinomului. Se
evalu[m semnul produsului f ?t)f 0). Avem
/(-r)/(r) = ry ( oo t ou,,r][f (] (or* o*-,)']

[pu
in prima parariezd,dreapt6 avem o sum[ de zz expresii de forma
o o = *( arr-, * orrY *( oro + Arr*rY,, * &,2,...,nj
iar in a doua parantezd dreaptd avem o sum[ de rz expresii de forma
fl o = -(orr-, t azrY * (or, + atp*tY, r. {,2,...,r}
Avem o o=(oro*, - azp-rXoro*, t arr-, - Zarr), qi
fr o= (oro*, - azp-rlprr*, * aro-, + \aro).

Folosind ipoteza problemei deducem c[ arBrcA, de unde ob,tinem c[
f (-t)f (t)< 0 qi prin urmare Lf >0. Scriind tunclia dat[ sub forma:
2n 2n 2n
f (x) = I(-rI afx, +z\(-t'f araon,x+)(-rlo*,.,

k=t k=L k-1
condilia A/ > 0 este echivalentd cu inegalitatea (4).
105
11. Principiul includerii qi excluderii
acest capitol vom urmdri prezentarea unei metode prin care sd se

in
poatd numdra eiementele unei mu{imi.
11.1. Mulfimi finite. Principiut includerii 9i excluderii
11.1.1. Definifie: Spunem cd o mu$ime A este finitd dacd, existd o funclie

bijectivd :{L,2,...,n}-+A. Atunci numdrul re este unic 9i spunem cd A este
f
finitd cu n elemente sau A este o mullime de cardinal n.
11.1.2 Notafie: Vom nota cu lal cardinalul (sau numarul de elemente ) al

mulfimiiA.
11.1.3 Teoremfl (PRINCIPIUL INCLUDERII $l EXCLUDERII)

Fie Ar,...,Ano familie de mu[imi finite. Atunci cardinaiul mu[imii
ArU /,U...Ud este dat de formula:
14u,4,u...u41=
=jJal-
i=-1
I
K<j<,
la n+l+...+(-l)k-l tr<.<jt Il4 n ,.n41*...*r-D'-'14 n4 n..n/,1
numitd .fo rmul a lui B o ol e - Sylv e s t e r.
Demonstrafie: Proceddm prin induclie dupl n. Pentru ru:2 trebuie sl

demonstrdm reralia: l4 U,4,1= 14l* lLl-lArn,4rl
Aceasta rczultd,din faptul cd, 4U A, este reuniunea mu[imilor disjuncte .4, qi
4 \ (4 14), iar l, este reuniunea mu[imilor disjuncte 4 \('4t [] Ar) qi
4nL. Din egalitdfile: lql=l+\(A, n4)l+lA, nA,i
lA, U 4l = 14l* lq r rA n 4)l
rezultl egalitatea de demonstrat. Presupunem cd formuia din enun! este
adevdrat6 pentru familii de ru-1 mu[imi qi o vom demonstra pentru familii de n
mu$imi:
-I= )l+I*lal-*]*.14 na,I* *

lUnI=luo,*I=lUoI.F"I-1[u4).
h-l I
l!{<...<risa-l ll--r I
106
I:i t<i<j<n ' 1<ri<....k<r-1
n-l
-It+
i=l
n4l+ I
1_i<J<n-1
lana,04l*r-u-'14 n..'14-' 041.
Grup6nd sumele cu acelagi numdr de factori in interseclie se obline formula din

enun!.
Ll.l,4.Observa{ii:
(1) Formula lui Boole-sylvester se mai scrie sintetic astfel:
=,.,I .,'-'t'r"rln+|
lij Î
(2) O formd mai generald a principiului includerii qi excluderii este
urmdtoarea:
Fie A o mullime finit[ qi f : B -+ [0,+""; o funcfie. Pentru orice
submullime BcAnotlm: f(B)=2,f@), i* f(0=a. fn aceste
rEB
ipoteze, dacd A=0+atunci are loc egalitatea:

i=l
f (A) =,*),,, t-"*''"' rln 4

I
Dacd f este funclie constantd f (x) =1, Vxe A atunci se obline 11'1'4'(1)'
11.1.5. Teoremi (indicatorul lui EULER)

Dacd n= pf' - ptr' .....p11 , unde 2< h 1 Pz 1...1 P^ sunt numere prime, iar
N atunci lf e N.l k1n,(k,n)=11=tp(n)=n'(l-|l G-5
uprl2,...,&ê
Pr P*
(q(n) numindu-se indicatorul lui Euler aferent num[rului natural nZZ).
Demonstrafie:
Pentru un inffeg pozitiv n se noteazd prin I (n) firnclia lui Euler, care este
egal6 cu num[rul intregilor pozitivi mai mici sau egali cu n qi primi cu n'
Sd notim cu 4 mu$imea numerelor naturaie mai mai mici sau egaie cu ru, cate
multipli de p,. Deducem: Ile,l=L; Atl=l

I ' n rt , deoarece numerele
Pi'Pi-
sunt la,
'r
Pi
101
P, $i Pi fiind numere prime sunt prime intre ele. Numeiele naturale mai mici
sau egale cu n qi care sunt prime crL n sunt numerele din mullimea
x ={r,2,...,n1 care nu apa4in nici uneia dintre muilimile A, pentru L<ism.
Deci g (n) = n-
l.a, U ArU...U e^l=
= n -i1a,1* IiA, o A,lr -... + (-r)-lno, =

i=l rsi.;sL t I
l',=,' I
ua p, .."+(-1)'. n :
,=frr, pi. p
1 Pt ' .-.P
^
lll
=n.(t_' ).0__:_).....(t_, ).
Pr Pz p*
f 1,1.6. Proprietifi ale indicatorului lui Euler
(1) Dac[ (m,n) = 1 atunci e(m.n) = e(m).e@), adic6 func]ia lui Euler este o
funclie aritrneticd multiplicativd.
(2) Pentru oice ru avem = n.
2E@.)
dln
Demonstrafie:
Vom demonstra (2). Presupunem cd ru= pf .p?.....py,a^>0. Dup6 o idee
a lui Gauss vom demonstra afirma[ia prin induclie dup6 suma
s=cul +az+...*a*. Dacr s : 1 rezaltd, cd n este numdr prim qi are doar
divizorii I Si n; prin urnare suma devine gg)+rp(n) =l+ (n-L) =n .
PresupunAnd proprietatea adevdrat[ pentru numerele in care suma exponen]ilor
este mai micd decdt s, o vom demonstra pentru s. impargim mu$imea b a
divizorilor lui n in doud clase disjuncte: Q este mullimea divizorilor in care
Ilapare la puteri mai mici decdt ar, iar Dreste mulflmea divizorilor in care
plaparela puterea q . Avem D = DrUD, qi DrnDz=p. prin unnare:
f,{nrO
deD
= 2ro@) +
deq
|
deDz
o@) =\w@) + q(pi,)Lr4>
,q;
=
a;
n *.(. l) n n n
Pt I p,) pi' h pt
In goltinuare vom prezenta cdteva exemple clasice de utiiizare a principiului

includerii qi excluderii.
108
11.2. Probleme rezolvate (1L)
R11.2.1. (PR1) C0te numere naturale mai mici sau egale cu 1000 sunt
divizibile cu 2 sau cu 3 sau cu 5.
Solufie: Fie A = {Znlne N,2n< 1000} ; B = {3nlne N$n( 1000} ;

g ={Snlne N,5n< 1000}. Se observd c6
Af)n ={6nlne N,5n<1000},..., AOA0C= {3\nlne N,30n<1000}. Evidenr
numhrui cdutat este lA U B U cl . Aplicind formula Boole-sylvester aveml
leu a U cl = lal + lrl* lcl - la n rl - lr n cl*lc rl al + lerr a 0 cl =

ltoool [toool Iroool Iroool [roool [roool l-roool
=L , J.L;].L u l-L , j-L j-L
" l.L ,l=
=500 + 333 + 200 -L66 -100 -66 +33 =734" .
R11.2.2. Calculul numirului numerelor prime dintr-o mulfime
Fie n>1 un numlr natural nenul qi ne propunem sd calculd.m numirul

numerelor prime din mullimea A = {I,z,...,n }. Ideea este de a proceda ca in
ciurul lui Eratostene: se pun numerele de la 1 la n intr-un qir (crescdtor) din care
se elimind cele divizibile cu 2, exceptdndu-lpe 2, se reline 3 gi se qterg multiplii
lui 3 g.a.m.d. Pentru numere n mn mici se poate proceda astfel, dar pentru
numere mari este necesarr o analizd mai atent[. Se observd. cd orice numdr
compus din A este multiplu al unuia din numerele prime cel mult.grt"
1",6-1.
"o
Fie p, =2,p2=3,...,px qirul numerelor prime cel mult egale cu prl. f"n,*
fiecare p,din acest $ir not[m Ao ={all<o<n,p,lal. Atunci numdrul
numerelor prime cet mulr egale cu n este n.+ k *L-IU

+
li=t
I
De.exemplu, s[ calcuiim numIrul numerelor prime mai mici decdt 250.

Deoarece L.,D50j=15rezulti cd qirul numerelor prime cu care vom lucra este:
2,3,5,7,11,13 gi avem de calculat cardinalul unei reuniuni de 6 mullimi:
i,tu/,U+u 4uA,,U4,l=
=Il+t-Ilq fla,l+Il+ n ArrAkl-Il4 flA, ffA- n4l
Formula este aceasta deoarece din inegalitatea 2.3.5.7.LL>250
rezultd c[ interseclia a cinci mullimi este vid6. Jinind seama de faptul cd
109
lo,,l = n eo,l=l*)q a m.d. oblinem I u +l =Zvz.prin urmare
ld,lo,,
rczultd c6 in mullimea {1,2,3,...,250) sunt 53 numere prime.
R11.2.3. ( PR3) intr-un institut de cercetare

se afld 67 de cercetdtori.
Dintre acegtia 47 vorbesc limba englezd, 35 vorbesc limba germana qi 23
ambele limbi. C6!i cercetitori din institut nu vorbesc nici una dintre cele dou[
limbi?
Solu{ie: Pentru rezolvarea problemei nu se poate aplica sub forma datd

principiul includerii qi excluderii qi prin urmare il reformuldm. F'ie A o mu[ime
cu n elemente avdnd sau nu cel pulin una dintre proprietd{ile notate 1,2,...,p.
Notdm cu A; mullimea elementelor ce au proprietatea i(1Si<p) (indiferent dacl
elementele mullimii mai au pi alte proprietdfi): Aia4 muilimea elementelor ce
au proprietdlile i qi7 (chiar dacl elementele din AiaAlmai au qi alte proprietdfi),
etc. De asemenea, notdm cu Ai mullimea elementelor ce nu au proprietatea
i(l<i <p) 4n[ muilimea elementeior ce nu au propriet[]ile i qi j etc'
Atunci principiul includerii qi exciuderii are forma:
|,4.+n n4l=
=n - l4 v L v...t, A, I
= n L1+l.,*F ., A,l -... * r-U'
lf, ^, I
|n cazul nostru Ar este mullimea cercetdtorilor ce vorbesc trimba englezd,, A2

mu$imea cercetdtorilor care vorbesc limba german[ qi se cere 14 Al. Avem:
| ' ^ 'l
l+ êrl =67-l4l-la,l*lq..'ql =67 -47 -35-23=8.

Acesta este num[rul celor care nu vorbesc nici limba englezd qi nici
limba german6.
R11.2.4. ( PR4 ) C0te numere compuse din n cifre existi, care nu conlin
cifrele 1,2,3 dar pe fiecare dintre acestea cel pulin o datd?
Solulie: Fie A; mu[imea numere-lor de zl cifre care nu-l con]in pe
i(i:1,2,3). Atunci pebaza principiului includerii excluderii gi
la ^ a, .'l41 = 3' -lqu A, u 4l = :' *3'2' +3 .
110
R11.2.5: Problema coincidenfelor ( a punctelor fixe )
Definifie : O aplicalie bijectivd g:$,2,...,n1-+ {L,2,...,n}", @(i)=; se
spune cd. admite o coincidenld in i. Num5.rul I se numeqte punct fix al aplicaliei .
Num[ru] total de aplica]ii bijective ( pennut5ri p este egal cu nt..
)
Se pot defiai urm[toarele mullimi a, = {{plq(i) = ,} .u la, | =
(z - t)t ,
4frA, ={qlEft)=i,a(il= j},i(.r,cu l+ na,l :(n*2)t, q.a.m.d.
Problema coincidelelor : Un lucrdtor la poqt[ are in fa[d n plicuri cu

adresele a n persoane diferite gi n scrisori adresate fiecdrei persoane ( cdte una
de fiecare persoand ) . El trebuie sd introducd in fiecare plic cdte o scrisoare.
Discut6nd cu oamenii de la ghiqeu lucrdtorul este neatent gi introduce oricum
scrrsonle ln pucun.
ln ctte moduri poate introduce cele n scrisori ?n plicuri astfel ca nici o
persoan[ sd nu-qi primeasc[ scrisoarea ? Dar numai una sI-gi primeasc[
scrisoarea ?
Solufie : Pentru a determina numdrul de modalitdli in care nu avem

permut[ri cu coincidenle aplicdm formula includerii qi excluderii qi avem :
l+^+,'., ,-.,o.1=, -[i) tu-n\;J o z),- *(-r)' [;)=

=nr( r-!nl- . +L{l
I t! 21. nt)
qi reprezinta numdrul de posibilitd{i de a introduce scrisorile in plicuri in aqa fel
incdt nici una dintre persoane s[ nu-qi primeascd scrisoarea. Pentru a determina
in cdte moduri doar o persoand igi poate primi un plic cu scrisoareacare ii era
adresatl procedlm astfel : dac[ unul dintre plicuri are scrisoarea adresatl ,
atunci in celelalte n - 1 plicuri se pot introduce astfel incit nici unul s[ nu
conlind scrisoarea cu acelaqi numdr i, (, - l)r [r - + - * - "' + |{]*oduri'

Deoarece un ptic se poate atege din
"r"r"'
n!;,J ,:', *"#, i'.*..* .u
1, - rlr [r - + -: - "'+ F!i)

numdrul totat de moduri este n .
[' t.' ,. (,-l)tj
1i1
12. Metoda apropierii de extrem, sau metoda variafiel parfiale a lui sturm
12.1. Introducere
in cadrul acestei teme ne propunem sd descriem o metodd elementar[ de

demonstrare a unor inegalitlfi, propusl in anul 1884 de matematicianul german
R. Sturm.
Metoda este prezentatd pe larg in revista sovietic[ Kvant (nr. 1/1981) qi
se refer[ la inegalit[fi cu func]ii de mai multe variabile, in care se fixeaz[ pentru
moment o parte din variabile, 1ds6nd si varieze una sau dou5. dintre acestea. De
aceea metoda este cunoscutd gi sub numele de "metoda varialiei parliale".
Metoda lui Sturm de demonstrare a unor inegalitdli in care apar n, n2Z
numere reale constd in a studia comportarea unei expresii mai simple, de doui
variabile, atunci cAnd acestea iau valori apropiate, in ipoteza cd suma sau
produsul lor este o mlrime constant5. Rafionamentul continud in cazvl a n
numere in care cel pulin doud sunt distincte gi se aplic[ rezultatul oblinut
anterior de mai multe ori,
Studiul riguros al func1iilor de mai multe variabile se face cu ajutorul
analizei matematice gi depdgegte nivelul cunoqtinlelor de liceu.
Primul exemplu, preluat din revista citatd", are ca scop descrierea
metodei la o probiemd de geometrie.
Bibliografie
Gh. Eckstein, Metoda apropierii de extrem a lui Sturm, RMT 111984

pag 3-10
M. Gang4 Teme Si probleme de matematica, Edtehnica, Bucureqti,
199t,pagl17-t23
M,O. DTimbe,INEGALITATI idei qi metode, Ed GIL, Zaldu2003 pag
225-232.
tL2
Protrleme rezolvate (12)
R12.2.1 Dintre toate poligoanele de rz laturi inscrise intr-un cerc dat, sd

se g5seasc[ poligonul de arie maximd.
solufie. considerdm A,B,c trei vtrfuri consecutive ale poligonurui gi

presupunem AB>BC (vezi figura I2.l).
Fig.L2.l
Sd studiem cum variazd aria triunghiului ABC, dacd fixdm A qi C, iar B se
deplaseazd pe arcul ABC , astfel ?ncat lungimile AB qi BC sd se "apropie".
Dacd B' aparfine arcului AC cu B'A=BC, atunci a "apropia" lungimile AB Si BC
inseamnd a inlocui B cu orice punct 81 aparfindnd arcului BB'. in[l]imea
BlHpBH, deci aria triunghiului cregte. Trecand La analaa cazului general, si
observdm cd nici un poligon neregulat nu este solulie a problemei, deoarece
daca [AB] $i [Bq sunt laturi neegale, inlocuind B cu 81, 81 aparfindnd arcului
BB', oblinem un poligon cu arie mai mare.
S[ demonstrdm ci poligonul regulat are aria mai mare dec0t aria oric[rui
alt poligon tnscris in acelagi cerc. Sd observdm c[ dacd inlocuim B cu B',
oblinem un poligon cu aceeagi arie qi aceleagi laturi, doar c6 ordinea a doud
laturi vecine s-a schimbat. RepetAnd de un numdr finit de ori aceast[ opera]ie,
putem schimba intre eie oricare doud laturi. Fie Ir un poligon diferit de
poligonui
^regulat cu n laturi. Cea mai micd laturi subintinde un arc mai mic
decdt 360u/n, iar cea mai mare un arc mai mare decdt i6d/n Permutdm laturile
lui II astfel incdt cea mai mici gi cea mai mare laturd sd fie vecine. in tigura
I2.2, acestea sunt tBQ qi [AA]. Alegem pe arcul AB punctul 81, astfei ca
mdsura arcului AB, sd fie 3600/n. oblinem poligonul rrr de arie mai mare gi in
care cel pu{in o laturd are lungimea laturii poligonului regulat.
1i3
E
Frg.12.2
Dac[ poligonul IIr nu este regulat, repetdm rationamentul qi oblinem poligonul
fI2 ctt aria gi mai mare gi cel pulin dou[ laturi egale cu lungimea laturii
poiigonului regulat. Dupd cel muit n-l paSi, ajungein la poligonul regulat gi am
demonstrat c[ poligonul regulat cu n laturi inscris intr-un cerc are aria strict mai
mare decAt orice alt poligon cu n lattt1. inscris in acelaqi cerc. in urmdtorul
exemplu vom demonstra o inegalitate cu metoda lui Sturm.
R.12.2.2. Pentru orice numere reale a1,ay,...,ant este adev[ratd

inegalitatea
al +al+...+al .r( o, n o, * "'* o,l'
rrl
n [n)
Solutie. Sd observdm cd dacd at+ az+'''+ 4, = 0atunci inegalitatea este
satisficutS, cu egalitate dac6 gi numai dacd a, = a2 = "'= an = 0 .
Dac[ at + az + .'.+ an = s * 0 atunci inegalitatea (1) se mai scrie
u\'* .[o-l' .L .
.( Notdnd '.
ho = L,ke {,2,...,n}, probrema
[+)' ['j [,J ...*n s
devine : $tiind cd b, + b, * b, = 1 , s[ se demonskeze cd
ui +b|+"'+b:>!
n
Q)
S[ studiem cum se modific[ suma p[tratelor a dou[ numere reale a qi b
dacd le modific[m frrd, aschimba suma lor. inlocuim a c$ a+ x ix b cl b - x.
Dacd, a<b, iar xe (O,b-a), numerele se 'oapropie", iar dac[ x<0, numerele se
" depdrteazA". S5 presupunem cd'oapropiem" numerele. Avem:
(a+ x)' + (b - *Y = o' +b2 - 2*b - a- x)< az +b'.
Lt4
Deci apropiind numerele, suma p[tratelor 1or scade. in conclwie, dacdnu toate
numerele b1,b2,...,b, sunt egale, atunci suma
U? *4+...+blpoate ti mic'orat[. Vom demonstra cddacdbr+b?+ "'*b, =t,
t -
atunci bi + b] + "' +b2,=fll'
" .[1]' * " *[;l' =1n
l") [r,l \")
intr-adev[r, dacd nu toate ngmerele bl,bz,.'.,bn sunt sunt egale cu
1 , atunci
n
unul dintre numere este mai mic decat 1, altul mai mare dectt ! Putem
n n
al *,
1
presupune cd aceste numere sunt br $i bz. inlocuind b1 1ar pe bz CLt
n
noile n numere au tot suma 1, dar suma pltratelor mai mic6. In

1
br+br-I,
n
plus, cel pufin unul dintre aceste numefe este egal . Repetlnd de cel mult
", +n
n-l on aceastl operalie, inegalitatea (2) este demonstratil qi prin urmare (1)
este adev6ratd.
Observafii:
1. in exempiele R - 12.2.1 qi 12.2.2. am cSutat extremul
unei func1ii de n
variabile ficind s6 vaieze doar un v6rf (Ex. 1) sau dou[ numere (Ex.2).
2. tn etapa a doua a demonstraliei, (Ex. 1) am "apropiat" variabilele astfel:
la
trecerea de }a If ta IIr am ales Br astfel ca [ABr] sd aibd lungimea laturii
poligonului regulat. Dacd alegeam 81 la mijlocul arcului AC, mdteam aia,
a*,ro ajungeam la poligonul regulat dup[ un num6r finit de paqi.
Exemplul X-LZ.Z.Z. a fost ales pentru exemplificarea metodei lui Surm,
inegalitatea (1) putdndu-se demonstra qi prin alte metode' De exemplu:
porii* de la x'--zxs+ st > 0, de unde I x' - s' > 2s(x - s) (3)' tnlocuim
succesiv x cB $iadunf;nd inegalitdlile obfinute, apoi inlocuim
a,az'..,'a, s
cu media aritmeticd a numerelot a1,a2,..-,a, $i oblinem (1)'

Urmatorul exemplu trateazdaplicarea metodei la o problemS de
trigonometrie.
R12.2.3. Dacd a,b,c,d> O,tar a+b + c + d' =fi , atunci

sinasinbsirrrsind < 1
4
115
Solufie. SI analizdm produsul sinasinb, cu a+b = constant,dacd
numerele a Si b se "apropie" (a + b < n) . Fie a < b,O < 2x < b - a
in id.entitatea sinasin n =
f,l"or(o-b)*cos(a+b)l
inlocuim a gi b cu a+ x, respectivb - x. Identitatea devine:
sin (a + x)sm(r - r) = * h"rfu - b + zx)-"os(o + b)l = ] t"*t, - a - zx) -cos(a + D)
Cum 0 <b-a-Zx<b*a<z qi funcfia cosinus este descrescdtoare pe [0,n].

deducem cos(b- a-Zx)>cos(&-r), deci sin(a+x)sin(a-r)> sinasinb.
Prin urmare, dacd inlocuim numerele a qi b de sum[ constantl cu altele mai
"apropiate" avdnd de asemenea suma constantd, produsul sinusurilor cre$te.
Vom demonstra cd maximul produsului are loc c6nd numerele a,b,c,d sunt
egale. Dacd intre unghiurile a,b,c,d existl doud inegale, atunci unul este strict
mai mic decdt L, iar altul strict md mare decAt L. pie

o.Lsi b>L.
4' 4'--- 4'
inlocuind aceste unghiuri cu gi respectiv cu a+U-[, suma r[mdne
i
constant[, iar produsul de sinusuri s-a mdrit, dupl cum reniltl din
ra{ionamentul fficut anterior. Repetdnd ra}ionamentul, oblinem in final ci pentnr
e=b=c=d =1.
4''
produsol este maxim.
Observalie: Problema admite urm[toarea generalizare :
x,20,le
"u 2*,=ft
Dacd. 1I,2,...,n1 ,au)nciare loc inegalitatea
i=l
n /
fTslnr. <[ Ll
-\u
1-.i 'I \./ n)',n> 2,n e N.
sin
'In exemplul urm[tor extremele nu se ating pentru valori egale ale

variabilelor a$a cum s-a intAmplat in celelalte exemple.
R12,2.4. S[ se gSseascd maximul qi minimul expresiei:
'a+b+d a*b+c b+c+d a*c*d

lur:rde a,b,c,d sunt numere nenegative, cel mult doud egale cu zero.
(o.I.M.)
Lt6
Solufie. Dac[ a+b+c* d =satunci E(a,b,c,d)= { l.!.t,!\
s .f s
\s )
Notdnd o - o,,L=b.,9= r.,!= d,, avem a +b +c + d' =1, deci
.tsss putem
presupune a+ b + c * d =1 qi in acest cazavem
E(a,b,c,d)=-0-+ c + b + d
l-c l-a l-d l-b
observ5.m cd expresia este simetricdin a qi c, in b qi d, iarperechile (a,c)
qi
(b,Q ioacd gi ele un.rol simetric. S[ presupunem a<c sr
$i studiem cum se
modific5 E(a,b,c,d) dacd inrocuim a cu a+x, c cu c-x, astfer ?nc6t
0+x<c-x.
Avem: E(a+ x,b,c-*,d)- E(a,b,c,d)= -'* * *-::t--:_* g _=
l-c+x L-a-x 7-c L-a*
*(1 - r: r) - *, *(r- o,-,r) *(t -, - r\2,- o- rk -'o- *)-
=,(t-c+x[r-c) .-
(t- o-r)(l -r)-
Deducem de aici cd dac[ a gi c se "apropie" (, , 0), expresia E cregte,
iar dacd a
qi c se "indepdrteazd"(*.0), valoarea expresiei E scade. in
situaliile extreme
cind se apropie, a=c Fi b-d, iat cdnd se indeprrteazd, a)0,
c-+a+c, b-)0,
d-+b+d. Dacd not6m a+c=2u., b+d=2v,
oblinem E(u,v,u,v)Z E(a,b,c,d)> e(A,o,Zu,?r)=1. Deci minimul lui
E esre 1.
Pentru maxim si lu[m E(u,v,u,v)=?*4gi sd cdutdm maximul lui E
l-u 1-v'
cdnd 2{u+v):1. urmdrind un ra}ionament analog ajungem la concluzia
cd, E
creqte cdnd u se indeplrteazd de v. Ajungem in finalia oblitr.m
c6 maximul lui
E (a, b, c, d)este E(0,2,0,2)=2.
Observafie:
In acest exemplu, nici minimul nici maximul nu s-au atins in cazul in
care toate variabilele sunt egale. ln aceastd situafie, a=b=c=d., iar
expresiaE'(a ,a,e,o)=!,"*"nu
j
este nici minim, nici maxim pentru E
in exemplele precedente am variat doui dintre variabile, celelalte
rlmdndnd fixe. Se poate tnsf, varia qi numai o singurd variabild, aga cum
este
cantl prezentat in urmitorul exemplu.
t17
R12.2,5. Inegalitatea lui S chw eitzer.
Dacd 0 < a <b iar xr,x2>...sxne la,bf, atunci
(x, L+ a
-"Lr,
t x,+... + *)( fl
x)+ . *, I
=b 4ab
u,Y
,'
)
Solufie. Studiul varialiei unei singure necunoscute ne sugereazd
considerarea tuncliei 7 : @, -)--+ R .f (*)= (, * *{ a* 1'l , c,d >0. Avem
\. x)
.f(*)= cd +t+ xa+f,2 cd +r+2JA= (J7*r|. Minimui tuncfiei are loc
pentru -=l;,
;(tr\ / cleci este descrescdtoare pe crescdtoare pe
[O,t/;]u,
(G ) prin urmare, maximul tuncfiei f pe intervalul fa,bf este atins la
U;,.-j
unul din capete. Fixdnd n-l vaiabtle qi variind-o pe a n-a, deducem
}-* t +'..+ fl. p ' q\

(-r, + x, +...+ *^{ fuo + qu{
[r, xz *,) \;-U)'
ar p,q naturale qi p + q -* n (inp puncte variabilele iau valoarea a qiin q
puncte valoarea b). Folosind inegalitat ea 4AB<(A+B)2, oblinem
118
13. Baricentre gi centre de greutate
in cadrul acestei teme prezent6m o metodd de rezolvare a problemelor

de geometrie pland gi in spafiu care tgi are originea ?n mecanici.
Vom prezenta mai intii considerafiile de mecanicd care au condus la
noliunea de baricentru.
Pnn punct material in fizic[ infelegem cuplul (punct, numdr): {A,m).
Altfel in punctul A se afld masa m > 0. Pentru (A,m) scriem simplu mA. SiL
spus,
consider[m doud bile de mase ml gi m21a capetele unei bare A1A2(vezi figura
13.1). ExistS un punct G in care dac[ bara este 1egat6, atunci sistemul este in
echilibru. Punctul G se numeste centrul masei sisten;ului de puncte materiale S,
sau baricentrul sistemului S = try4,*r4].
Fig. 13.1
Nofiunea poate fi extinsi la o configuralie spa{ia16 cu sferele de mase
ft\,tT12,...,ffi,. Pentru aplicarea conceptului la rezolvarea problemelor de
geometrie trebuie sd finem seama de urm[toarele reguli:
1. Orice sistem format din n puncte materiale are un baricentru gi acesta este
unic.
2. Baricentrul a doul puncte materiale este situat pe segmentul determinat de
cele dou[ puncte. Pozilia acestuia este detenninat[ de regula pilrghiei:
produsul masei punctului material cu distanla dintre acesta la baricentru este
acelagi pentru cele dou6 puncte materiale, adicd, mrd, = ffizdz.
3. Dac[ intr-un sistem format dintr*un numir finit de puncte materiale marclm
cdteva puncte materiale qi masele lor le mutdm in baricentrul acestor puncte
materiale, atunci poziliabaricentrului sistemului inilial nu se schimbS.
13.1 Defrnifia matematicl a baricentrului
Vom analiza pentru inceput caztL a doud puncte materiale mr\,mr\

avdnd in G baricentrul (regulal) Egalitatea ffitdt = mrd, (regula 2) se poate
scrie sub forma: *rl"4l= *rlr[l. Cum vectorii cE , GE au sensuri opuse,
relalia se scrie vectorial *16, = -*rd, 0).
Lt9
Fie acum trei puncte materiale mr\,mzA,mz\ $i G baricentrul
acestui sistem. (vezi figura 13.2),
m,A (n,+ mrp, mr&

Fig.13.2
Fie Gr baricentrul sistemului format din punctele n',-r4,m24. Conform (1)
putem scie: mrGfi+mrGfi=O (Z) linana cont de regula 3, baricentrul
sistemului inilial format din punctele materiale mr4,mrAr,ntr,\ coincide cu
baricentrul sistemului format din punctele materiale
@, + *r[r,*r4 gi lindnd
seirma de (1) avem @, + mrp{ * *u6, = 0 (3)
Dar (m, + *rpj =

.*,Gd, * *rcd, = *,@,- ). *r(GE - GAr)=
*,Gfi +*rc{ ".4 *rc|.
= -l*,efi * *rclr)= *,,Gi, + prin urmare (3)
devine: mrG4 + mrG,A, t
mrGA^ = Q (4)
in mod asemlndtor se poate deduce o relafie pentru mai multe puncte materiale.
Cu acestea putem da urrndtoarea:
13.1.1. Definifie: Baricentrul sistemuh.ri de puncte materiale

mrAr,mrAr,...,ffi,Ao este puncful G pentru *a,loa*egaiitatea:
"*:
mrG4 + mrGA, + "'+ mnGAn = 0
Masele mr,mz,...,mn se numesc ponderi. Dacd aceste ponderi sunt egale
oblinem vfr caz particular de baricentru, numit centru de greutate.
L3.1.2. Definifie: Un punct G se numeqte centru de greutate al punctelor

4,A2,...,A, din spaliu dacd
orice sistem de puncte din spaliu are un unic centru de greutate (din reguia I )
120
Notind prin S =fur4,mr,42,...,m,4} sistemul de puncte materiale, avem
urmltoarea teorem[ de caracterizare a baricentrului unul sistem de puncte
materiale:
13.1.3. Teoremi: a) Dacd G este baricentrul sistemului de puncte

materiale S, atunci oricare ar fi punctul O, are loc egalitatea
m-,oA + mrOA, + "' + m*O4
OG = (s)
mr+mz+...+m,
b) DacI pentru orice punct O are loc (5), atunci G este baricentrul sistemului S.
Demonstrafie vom trata cazul fr = z,pentru n > z procedandu-se analog.

a) Fie O un punct arbitrar. Egalitatea *rC\ + *r@
l_ _\ = d ," scrie sub forma
-_\
n4\oA, - oG)+ *r\oe, - oo)= o sau *,o\ ^ro[,
+ = @., + *rpd,care
este relafia de demonstrat.
b) Afirmalia se deduce parcurgdnd in sens invers egalitdlile de la punctul a).
Din teorema enunlatd reniltd, cd orice sistem J format dintr-un numir finit de
puncte materiale are un baricentru unic (rezultatul corespunde regulii 1). SA
arltdm ci definilia baricentrului ne conduce la regula 2.
13,1.4. Teoremi: Baricentrul a doui puncte materiale este situat pe

segmentul ce unegte cele doud puncte. Pozilia acestuia se determinl prin ..golu
p0rghiei: ffitdt = mzdz.
nemonstrafie: consider[m punctele materiale m,.A,mr\. cu baricentrul

G. Atunci *rCfi + *rCi, = 6, adicd vectorii q ,
6
sunt coliniari qi de
sens contrar, deci G se afld intre ,A1 $i Az, Ge [AAz]. Din mrd, = **rG,
reniltd" ffitdt = mrdr. verificarea regulii numrrui 3 este datd de urmitoarea
1.3.1.5. Teoremi de grupare a punctelor materiale: Fie sistemul de

puncte materiale S = fur\,mr,4r,...,ffinA,] in care marclm ft puncte materiale
mrAt,mz4,...,ffikAk gi fie G' baricentrul punctelor marcate. Dac6 intreaga
masd a punctelor marcate o concentrlm in G', atunci baricentrul sistemului de
puncte materiaie (*, + *r+...+ mrp',mo*rAr*r,...,ffinA, coincide cu
baricentrul sistemului S.
Demonstrafie: Fie G baricentrur sistemului s, deci are loc egalitatea
mrG\ + mrGA, + ...+ mrGAo * ffi,,*rGAu*, + ...* ffi,G4, = 0
Lzt
fur\,*r\,...,*okij:, &votrl
Deoarece G' este baricentrul sistemului
--:r *16r**rdr+...+
GG = - - - *ncfi
tr ^ qrobfmem
-, -1-r.
mr* m, + "'+mk
/ \-:.--:.
@, + *r+...+ moFG' * ffiorrGAo*, + "'* mnGAn = Q
prin urmare G este baricentrul sistemului de puncte materiale

(m, + mr+'.' + *nY',ffit *rAk*r,...,tnnAn gi teorema este demonstratd. Formula
(5) are loc pentru orice punct O. Putem folosi o scriere simplificatl
mr\ + mz&. * ...* mnAn
G_
m, + m? + ,,.+ mn
2A+lB + 4C
De exemplu scrierea G =
Aratd cd G este baricentru a trei puncte materiale 2A, LB,4C' Analog,

5 A + 38 = 8G aratd c[ G este baricentrul punctelor materiale 5A, 38 . Implica]ia
+lc) + +o 6E
o _ QA+38 - :_4D
= c efro]
l0 10
are urm[toarea semnificalie: G este baricentrul punctelor materiale 2A,38, lC,
4D. Dacd concentrdm masele a trei puncte materiale M,38, 1C in baricentrul
E, atunci Ge [ED].
Observafii:
1. DacI G este baricentrul maselor /rt1,ftt2,m3, plasate in vArfurile A, B qi
respectiv C (vezi figura 13.3). Atunci dreaptaAG intersecteazd latura BCin A'
care este baricentrul punctelor materiale mrB Si mzC .
2. Baricentrul G se poate determina astfel: in vArfurile A,B,C ale triunghiului
ABC sunt plasate masele ftt1,trl2,m, (vezi figura 13.4). Dac6" B' este baricentrul
sistemului {m rA,mrC} gi C'baricentrul sistemului pn e,*rBj, atunci
G = BB nCC este baricentrul sistemului de puncte materiale
fury,*rB,rr4Cj.
Fig. 13.3 Fig. 13.4
122
Aceastl observalie este importantd, servind la demonstrarea concurenfei a
doud sau mai multor drepte prin gruparea convenabilS a punctelor materiale
(regula 3).
3. Utilizarea metodei baricentrelor in rezolvarea problemelor de geometrie
const6 in: i) alegerea convenabil[ a punctelor; ii) punerea maselor
corespunzltoare in aceste puncte, astfel incdt problema s[ fie uqor rezolvabil[.
13.2. Baricentrul unui sistem de puncte materiale in care apar qi mase

negative
Datoriti faptului cd am definit centrul de masl al unui sistem de puncte

materiale printr-o relalie vectorialS, putem lua coeficienlii vectorilor 9i numere
negative. De exemplu, centrul de masd al sistemului (-3)A, 48 este acel punct G
pentru care are loc reialia vectorialfl
(-ZY|+3GB = 0. Condilia pentru ca un sistem de puncte materiale
*ryer,*rLr,...,*,4j s[ aibS un baricentru este ca suma maselor
mr*mr+...+ mn sd fie nenul[. Au loc rezultatele din paragraful precedent 9i
putem afirma c[: Centru G a doui rTtdSe m1 qi m2 cu mr+mz *0, aqezate la
capetele segmentului AtAz se afl6 pe dreapta ArAz $i verificd condi{ia
Avem GelAlA2l dacd m1 qi m2 au
l*,|a, =l*rld* unde 4 =lro,l,r,= l*1.
acelagi selnn sau G aparfine exteriorului segmentului lA{zl dac[ numetele m1,
/n2 uu t"*t. diferiie. in cazul maselor negative, centrul de masd este mai
aproape de acea masi care este mai mare in valoare abso1ut6.
I"3.3. Coordonate baricentralein plan
in paragrafele anterioare amardtat cd orice mase m1 ,ttt2,tTt3 aqezatein

vlrfurile triunghiului ArArA, definesc un punct unic G care este baricentrul
sistemului de puncte materiale mr,4r,mrA,mz4. Are loc qi proprietatea
reciproc[, adic[ pentru orice punct G din planul triunghiului ArAr4exist[ trei
mase ftt1,tt2,nt3 plasate in v1rfurile 4ArA, ale triunghiuiui astfel inctt
sistemul de puncte materiale s6 aibd centrul de mas6 G. Cele trei numere
t1l1,Tn2,tfi3 nu definesc in mod unic punctul G, deoarece (hn)At, (kmz)Az,
(km)fu are acelaqi baricentru. Luind ft = gi notAnd

m1 +m2+m3
t23
d, = k,,ie $,23\, avem cd G este baricentrul punctelor materiale otAi,
i ={,23}. Putem spune c[ pentru orice punct Ge int[A/zA:] existd trei numere
pozitive At,Az,A3ctJ d1+ q,2 t dz =1 pentru carc G este baricentru sistemului
{arAr,arAr,dt4}, adicE G = dr\ + arA, + at4.Numerele qr,az,a3 care
verifici propriet[file de mai sus se numesc coordonatele traricentrice ale
punctului G relative la triunghiul
4Ar4.
in cazul particular in care G este punctul de interseclie al medianelor
triunghiului 4A24, atunci G este centrul de masd al sistemului 1,4,
,1A2,14
dar gi al sistemului cu suma ponderilor ,, 1A, '', 1+
1or, deci coordonatele
3 ',' 3 3
1 ot I
baricentrice
' 3' -''
ale iui G sunt a. =!. cr^ -
1' =1'
Dacd extindem coordonatele baricentrice qi la mase negative atunci
centrul de mas[ G aparline planului (AArL).Are roc urmrtoarea:
13.3.1. Teoremi: Fie ArArA, un tnunghi dat qi M unpunct in planul

triunghiului. Afunci existd numerele reale unice d1,e2,e3ctJ a,l+a,2+at
=l
gi M baricentrul sistemrilai
{arA,arAr,arA.}, deci M = ar\ + arA, + dz4.
in urmdtoarea teoremd vom raporta coordonatele baricentrice la ariile
unor triunghiuri.
" 13.3.2. Teoremr: Fie punctul p situat in interiorul triunghiului ArAr,,4, qi

fie S,.S,S2,S3 ariile triunghiurilor AtAzAt, pA2A3, pA1A3, pAtAz. Atunci
coordonatele baricentrice ale punctului p sunt
It.o, S'
's'ss
a, =L,d"= =
Deci, dac5' punom in vOrfurile 4Ar4 rnasele egale cu .sr,.s2,s3 atunci.
baricentrul acestor puncte este ,P.
.Demonstrafier Fie (a,otr,o, ) coordonatele baricentrice ale punctului p

din interiorul triunghiului ArArA. (vezi figura 13.5). sistemul format din
punctele materiale cx&z $i c[lar au baricentrul in punctul B1e
[A2A3], prin
unnare punctele Au P, Br sunt coliniare. Are loc relafia
",@fi1=
o,fi[,lru, 9r = ++ (r)
&z BrA,
124
4B,,1
Fig. 13.5
Triunghiurile A1A2B1qi AgtAtau aceeagi indlfime (dinA1), la fel triunghiurile
rA:. Atunc, = unde deducem
H=H ffi.de
S4u,4 -Srrrq
-BrAr.uu & =Brh
So,orr, - S"&o, Brh ,S2 Br4
o'
Din (1) qi (2) avem f' = dzo !Sz=9:-
Sz 53
Analog oblinem relatia
o, *ar+a'r+a,t
.S2 Sr 52-a't
51=o=.deci%-d, 53 ,S, + S, + S, -l .g
cs-s"
Rezultd cd a,,I =4,d, =2,d^ - -' , care sunt coordonatele baricentrice ale
s" s'--' s'
punctului P.
Consecin{e:
1. Cu ajutorul teoremei 13.3.2. putem deduce coordonatele baricentrice ale
ortocentrului unui triunghi \ArL ascufitunghic, dacd
*(/.er)= u,m(lAr)= fr,*(lAr)= y . Dacd, (a,d2,tr3) sunt coordonatele
baricentrice alai H atunci P = H qi A1B1J_ AzBt.Din (1) avem
a3 BlAz BrAr,ArB,
rto1.tol/ - tgy
- -
ct2 BrA, ArB, Br4 = ' ,gp'
o'
Deducem analog
dt
qi=lgfr oblinem coordonatele baricentrice are lui H:
tgd
ryq ryp .. tsy
tsa + ryfr +ryy' rya +tgB + t|y rya + ryB +tgy
125
lin6nd seama de identitatea tga+tgB +tgy =tga.tgfr'tgy, coordonatele se
mai scriu (u7fr .ctgy,ctga .ctgy,ctga .dg\).
2. Coordonatele baricentrice ale centrului inscris in triunghiul ABC
av0nd laturile a,b,c sunt --+- ,-4-,-4-.

a+b+c a+b+c'a+b+c
intr-adevdr, dacd r
este raza cercului inscris in triunghiul ABC,avem: Sr={,

2' Sr=*,
" 2 S, =T2
(a+ b + c)r.
iar s = Coordonatele lui lsunt
Bibliografre
o V. Nicula, Revis;ta Arhimede,rr I-2l2O02pag6-19

r M. Botesch, D. Isac, Baricentre Si centre de greutate, G.M. 7-812001
pag257
o M. Ganga, Probleme elementare de matematicd,Ed. Mathpress,
Ploieqti, 2A03 pag196
t26
R13.4.1. Sd se arate cd intr-un triunghi medianele sunt concurente intr-un

punct G care imparte fiecare mediand in raportul 2:L, de la v0rfuri. Punctul G se
numegte centrul de greutate al triunghiului.
b) Segmentul determinat de un vflrf al unui tetraedru qi centrul de greutate al
felei opuse se numegte mediand. Ardtali cd intr-un tetraedru medianele sunt
concurente intr-un punct G, care se nume;te centrul de greutate-al tetraedrului.
Solufie:
a) Fie triunghiul ABC qi Ar, Br, C1, mijloacele laturilor [BC], [AC] qi
respectiv[AB] (vezi figura 13.6). Cum A1 este mijlocul segmentului [BC],
punem in B qi C aceeagi mas[. Un ra]ionament simiiar ne conduce Ia agezareain
A,B gi C a aceleiagi mase, de exemplu t. Avem deci sistemul S = $e1n1C).
lA+18 +lC
Exist6 baricentrul sistemului S (regula 1), notat cu G, deci G =
Fie Ar baricentrul sistemului {n1C}, deci A=lu!-tC

,2 gi A1B= ArCr.
Aplic0nd regula 3, deducem c[ S nu-gi schimbd centrul de greutate G, deci
ta+(tr+tc)
-- IA+ZA.
G - '--
33 '- --::r.
de Unde Ge [AAr] qi 2GA1-1GA. Analog
oblinem GB/GB r=G Cl GCr2l I.
b) Considerlm sistemul de puncte materiale S = [A,IB,LC,ID] (vezi figura
1A+1.B +\C +lD
13.7). Existd G, centrul de greutate al sistemului S, G=
Grup[m $A;C,LO] qi fie Ge centrul de greutate al sistemului, deci
rte =_18 +lC +lD e 3G o = 18 + lC +lD .
b
J
---;- de grupare a punctelor materiale, deducem cd sistemul 3G6,1A are
Din teorema
acelaqi centru de greutate G ca qi sistemul S.
\28
Fig. 13.7
t27
+rc +D)+ta +.
3G +7A
Avem deci c[ Q - $r = ^ Ceea Ce InsCamfla Ca
4
Ge [AG4] gi 3GGe=lGa, adicd :+ =1. O".i G imparte mediana tetraedru[ui

GGol'
?n raportul3:l plecAnd de la v0rf. Avem gi
(r-,(ta+m+tC)+lD, -" =--p..'--

3G,+tD
=+Ge lOCrl gi
GD _3
Analog
44 GGo 1
oblinem c[ Ge tCGc] $i !q = 1; Ge [BGs] si -? = 1

GG, 1' GG, I
Observafie: Problema are o rczohare simpiS folosind chestiuni
elementare. Scopul alegerii problemei a fost exemplificarea metodei
baricentrelor pe o problem[ clasicd.
R13.4.2. Pe laturile (AB), (BC), (CA) ale triunghiului ABC se considerd

W . NC . Su p
MB 5'NB 4\. ry=1
=1 qi
punctele M, N respectiv P, astfel ?ncat =7
PA 6
determine raportul in care punctul de interseclie al segmentelor [AN] qi [MP]
imparte fiecare din aceste segmente.
Solufie: Vom pune mase convenabile in virfurile triunghiului astfel ca

punctele M, N gi P s[ fie baricentre. Din NB:4NC rens,ltd c[ trebuie sd ludm
punctele I B Ei 4C (vezi figura 13.8) iar * =tu :o' . in A punem masa x astfel
f
ca M si fie baricentrul punctelor materiale 18, xA.
Fig. 13.8
t28
Din relafia SMA:IMB rezultd x=5, deci * -lB+5A. De
6
asemenea in A
punem masa y astfel ca p si fie baricentrul punctelor materiale 3c,yA. Din
6PC:PA qi 4PC:ypA deducem y=#=l=?. O..i p esre baricentrul
)
4C+:A
puncrelor 4c, cdnd ,=--f-. Fie G baricentrul sistemului
lo,
T
LB +4C +Se+?a
s= ,se,le}. Deci G =
{rr,+c 32
2
Apliclm teorema de grupare a punctelor materiale gi avem:
(rr + sa)+ ( o, .! o) epr +Y p

o=#=*-#1, deci cefMPl ei 6GM=*nr.
J
t4
GM
Gp=3-=7
adicd,
6 -. Folosind altd grupare, avem
ga + +c)+( to,.l o) sN +! e
6 = .- [ 3 / =--#-, deci Ge [AN] si 5GN =
*oo,
3
aorca_=_:_5
,._GA 15
GN 17 17.
4
J
RI.3.4.3. Teorema lui pappus.

Pe laturile triunghiului ABC se consider[ punctere Me(AB),
Ne (BC) qi
Pe (AC), astfel ca
M4 NB PC.
= = pA= .,.
, Atunci triunghiurile ABC qi MNp au
MB NC
acelagi centru de greutate.
Vom alege mase convenabile pentru vhrfurile triunghiului
^ -I)emonstrafie:
astfel ca punctele M, N qi p sr fie baricentre (vezi figura
r3.9).
129
A
Fig. 13.9
lA+ rB
Din MA=rMB reniltd cd trebuie sB lu[m punctele 1A qi rB, iar M = 1+r
Din NB=rlr{ C reniltdpunctele 18, rC cdnd N =#. Din PC=rP A rcrnltd
punctele materiale lC, rA, iar P =':+

l+r
Fie G baricentrul sistemului S = [A, rB,lB,rC,lC,rA], deci
I rv t Lrr
tlt" -A
G. Folosind teorema de grupare a punctelor .
:(t + r)
+'n-)+ 0!-+'c-)+ Qc +'e)
materiale, avem: o - Qa 3(1+ r)
-
(r+r)u+(rJr)ry+(t+')I +N +P,
- -M deci G esre cenrrul de greutate al
3(t+r) 3
triunghiului MNP. GrupAnd altfel avem:
;-?i;;);6;A;G;;i
t,_-=-_.-_i-
r) =!*B+c
f
3(1+
: ' Prin
-
urmare G este centru de
greutate gi pentru triunghiul ABC.
R13.4.4. Teorema lui Pappus generalizatl

Pe'laturile triunghiului ABC consider[m punctele Me (AB), Ne (BC) qi
pe (AC), astfel incht = lL , unde xt, x2, !t, !*t. zt' Zz

#= t # ;, #=
130
sunt numere pozittye oarecare. Atunci baricentru sistemului de puncte materiale
S, = (*, + xr)A,(yr+ yrE,(zr+ zrEll este acelaqi cu baricentrul sistemului
s, = (r, + yrW,(yr+ zr)N,(zr+ xr)r|.
Demonstrafie:
Considerhm sistemul de puncte materiale
S -{xrA,xrA,lrB,lzB,ZrC,zzC}. Conformregulii 1, S arebaricentrul G. cu
n _ xrA* xrA* !$ * lzB * zrC * z.rC

"- xt+ xr+ yr+ yr+ zr+ z,
'
Folosind regula 3 avem:
o=(*r*J)l*(yr*yr)an(rr*rrY-, deci G este baricenrrur sisremului s1.

\+ x?t /r * yr* zr* Z,
Din xlMA= )zMB rerult} c[ trebuie considerate punctele materiale .r1A, y2B $i
lrB * zrC xrA* zrc
tr4 =xrAl'yr.B . Analog oblinem 1,J = $i p = .
h* lz lt * Zz xz* Zt
Folosind din nou teorema de grupare a punctelor materiale, avem:

n _(x,A+ yrB)+(y,A* zrC)+(xrA+ z,C) _
lz * )r f Zr* xr+
\t Z,
+ yr)m +(y, + zr)t't +(xrt' zr)p,

-(x, prin urmare G este baricentru 9i pentnr
\+xz*)r*lz-tZr-lzz
Sz. in = yt= zt= u. xz= yz= Zz= v, atdt A,B,C cdt gi M,N,P au
cazuT particular x1
acee4gi pondere u + v, deci baricentrul comun al celor doud sisteme devine
centrul de greutate comun qi am oblinut teorema 1ui Pappus.
Observafie:
Ca o consecin![ imediatd avem urmdtorul rezultat: Fie G cenkul de greutate al
triunghiului ABC. Atunci pentru orice Me (AB) existd Ne (BC) qi Pe (CA)
astfel inclt G si fie centrul de greutate al triunghiului MPN.
131
14. Probleme de geometrie combinatorica
14.1. Partifii ale mu{imii numerelor naturale
Problemele care se referi la parti{ii ale mullimii numerelor naturale

pot
apdrea in contexte aparent diferite.
in general, oastfel de problemr poate avea enunful de forma:
Dac[ parti]iondm mullimea numerelor naturale intr-un numdr finit de
-
submu$imi, atunci una din mulfimi are o proprietate dat6. Aceast[ proprietate
poate fi legati strict de mullimea numerelor naturale (de exemplu,
daci ea este
legati de operaliile cu numere naturale), legatd doar de aptut c[ mul]imea
numerelor naturale este num[rabild (ideea de qir) sau de faptul cd este
o
mullime discretd qi le putem parcurge pe toate ,.pas cu pas',.
rJna din problemele celebre, cu aplicafii
foarte interesante, este
problema lui Baudet, rezolvatd" de Van der Wierdin. Demonstralia
teoremelor
]:qry de aceastd problemd ar ocupa mult spafiu (dar, ar merita urm[ritx din
bibliografie), noi vom da doar enunfurile gi cateva apricafii.
14.1.1. Teoremi. pentru orice partilie a tui N in doud clase

N=4 u 4' urx4 = @) si pentru orice k>3 existd o crasd care conrine k
numere in progresie aritmeticd.
14.1.2. observafii. a) orice parti{ie a lui N tn doud clase, are o

clas6
care contine progresii aritmetice finite oricdt de lungi.
b) Existenla progresiilor cu oric6t de mutli iermeni nu implicd existen{a
- una din clase a unei progresii
in aritmetice infinite dup[ cum rezulta din
exemplul N=4U^4, unde
Ar:1, ,4,5,6,
Ar: 2,3 7,9,9,10,...
c) tn general, in teoria numerelor, considerim cd 0 nu este num6r
natural, deci N = {I,2,3,...} .
14.L3. Teorem il,, pentru orice partilie a mulsimii N tntr-un numdr

finit de mulyimi N=1,u...u 4, gi pentru orice k)3 esxistd k numere tn
progresie aritmeticd, toate'aflate tn aceeasi submulyime partiliei.
a
t4-1.4. Teoremr. (van der waerden). pentru orice numdr natural

n
$i k>3 existd un numdr naturar (minim) N=w(n,k) cu proprietatea cd
132
pentru orice partilie a mul\imii {1,2,...,N} in n mullimi, cel pulin o mullime
conline k numere tn progresie aritmeticd.
14.1.5, Teoremi. (Kakeya, Morimoto'). pentru orice numere naturale

k si d existd un numdr natural N cu proprietatea cd orice mulyime de N numere
naturale
at4az<..,<dN
cu ai+r* q,3d, i =1,N-1, conline o progresie aritmeticd cu k termeni.
14.1.6, observafie. Nu se poate trage concluzia cr dac6 qirul infinit de
atunci el ar conline progresie aritmetic6 infinitd. (Mu$imea progresiiior infinite

este numdrabilS, o progresie fiind determinati de primul termen gi de rafie, iar
rnullimea NxN este numdrabil6).
Dac[ presupunem cd am ordonat toate progresiile: p1,p2,...,p,,... $i
alegem bre 4,bre Pr,...,b,e \,.., atunci girul Nt{a,lne N} verificd
condilia lo,*r- a,l<z , dar nu conline nici o progresie aritmeticI infiniti.
O interpretare interesanti a teoremei lui Van der Waerden a fost dat[ de
R.Rado [2] qi anume: oricum am impdrli numerele naturale intr-un num5r finit
de clase, sistemul de ecualii
xt- xz = xz* x:=... = x, - xn*, *0
are solufie in una din clase.
Aceastl interpretare a deschis un tip de probleme:
O ecualia de forma F(xr,x2,...,xn) = 0 sau un sistem de astfel de ecualii
are solulie in una din mul1imile partifiei, oricare ar fi aceast[ partifie?
l4.L-7. Defini{ie. Dacd o ecualie sau un sistem de ecua}ii are

proprietatea cI oricum am impdrfi mullimea numerelor naturale intr-un num[r
finit de clase, ecualia sau sistemul are solulie cu toate componentele in aceea
clas6, spunem cI ecualia sau sistemul este z normali.
14.1.8. observatii. a) Dac[ o ecua]ie este n normali $i k < n atunci ea

este k normald.
b) o ecualie care este z normald pentru orice r € N* se numeqte ecuatie
normali.
c) Drn teorema lui Van der Waerden rezult[ ci ecua]ia x * y = 2z este
normalS (chiar in ipoteza suplimentar6 cd numerele x,y qi e sunt distincte).
133
Un rezultat general, interesant, in acest domeniu este
14.1,9. Teoremi. Ecualia ax+by=cz este 2-normali pentru orice

a,b,c €. N' (in general ins[ ea nu este n normaLdpentru orice n).
Bibliografie
1. G., Sudan, Cdteva probleme matematice interesante, Editura Tehnicd,

Bucuregti, 1969
2. P., Erd0s, R., Rado, Combinatorial theorem on classification of subsets of a
given set, Ploc.of London Math.Soc., vol.Z, 1952
3. L.,Moser, Notes on number theory. On a theorem of Van der Waerden,
Canadian Bull. 1960
4. I., Creangi, Introducere tn t eoria numerelor,Editura p. Bucureqti, 1 965
134
R14.2.1. S[ se arate cd pentru orice partitie a punctelor planului intr-un

num[r frnit de mu[imi, existd trei puncte in una din mullimi, care sunt vdrfurile
unui triunghi echilateral.
Solufie. Pentru partilia in doul mullimi vom da o solulie elementard:
A7 9,2)
IAr
n
A
LA+
Considerdm dou[ puncte A1, Az din aceeaqi mullime Cr. Cele doui
puncte At qi Aa care sunt vdrfuri ale triunghiurilor 4Ar4 Si ArArAo sunt in C2
(in caz contrar se formeaz[ triunghi echilateral in Cr). Punctul /.5 situat pe
semidreapta 144 pentru care triunghitl ArAo,4, este echilateral va fi in Cr.
Punctul 46 pentru care triunghiul Ar\\ este echiiateral (situat in aceeagi parte
a dreptei A1A5 ca $i Al) va fi in Cz. Analizdm in ce mullime este punctul AT
(pentru care triunghiurile 4Au4 $i Ar,4"A, sunt simultan echilaterale). Dacd
4e C, avem triunghiul Ar44 in Cr, iar dacd este in Cz, atunci ,4r,4u,4, este
triunghi echilateral in Cz. Pentru partifa in n mu$imi, aceastd metodd nu pare a
avea $anse. Vom folosi teorema Van der Waerden.
Considerdm tn plan o relea de triunghiuri echilaterale (de lafur[ 1).
Considerlm nodurile relelei situate pe una din dreptele dr ale relelei.
Considerlm nodurile relelei situate pe una din dreptele dt aLe refelei.
Exist[ pe ea suficient de multe (orice numlr finit) puncte in aceeaqi mullime a
partifiei C1, echidistante (in progresie aritmeticd). Dacd Lt este distanfa intre
135
dou[ astfel de noduri consecutive, consider[m toate triunghiurile echilaterale de
laturi 11 situate in acelapi semiplan fa{d de d1, ct c6te doud vflrfuri pe d1.Dacd,
unul din aceste noduri este in C1 se formeazd triunghi in Cr. Dacd toate sunt in
celelalte (n -l) mu$imi, se pare cr putem continua inductiv, dacd"rainceput am
luat suficient de multe puncte pe &.Acest numdr este ly' = c, unde qirul (ao)o
este definit astfel:
=W(ao +l,k +I), k =G qi a, = 2 ,

ak*1
unde am notat w(p,q) numdrul minim pentru care dacr partilionrm mullimea
{1,2,'. .w(p,q)} in 4 mullimi exist[ p numere in progresie aritmeticf in aceeaqi
mul1ime.
R14.2.2. Fie x>1, y>l numere reale. s[ se arate c[ mutlimile

.l={t".xllneN-}, ,={ir. illneN.} formeazd o partifie a muttimii N-,
daca qi numai dacd x,.y e R \ Q li
1*l=r.
x),
solufie. Fie 4={ke x.l[ft,x]<n], Bn={tex.lLt.tl<"}. Dacd
kn=max15, ln=maxBn atunci l*l=k,,lB,l=1, gi condifia
QtrrUr,l=N' rsvine la: pentru orice e>0, oricdt de mic, existd iy'e N-
astfel ca
1-e <
l'+k' <1 pentru
toli n> N .
n
Avem: lk.xl< n e k.x <n+t deci

- n+l
k<_ qi atunci
x
IJ1- t<k,<IJ1 ntl
xxy"y 9i analog, -l<1,<!:)
AdunAnd relafiile ob{inem:
n+l[l.rl_e .k.+t, .!:]( !.1].
, \, y) n n , [, y)
relalii care au loc pentru orice n numai dac[ 1 1
+ = I.
x Y
R5mdne si aritdm cd x,y eR \ Q.
136
Dacd, prin absurd, ,€ e atunci $i ,y€ e, fie * J-.
lq. xl=L(p - q). yl=y deci A[lS * A .
q y=
=L,
p-q Avem:
Reciproc, dacd x,v€R\e gi 111=1

trebuie sd ar,tim cd orice
,r*T ,rlru, *.
f"- ,i ,iu 0,, murlimile A sau B. Fie
se afli
:;
tr'=),kezult>.11.
r I x) ,,=lle rof ,rLl 9i to=ffiin A,,to=minB,. Dacd
,n
l-'1,-r,
/do--+tr, .n
lo--+82, cu €1, t2 e (0,1)
v , atunci
ku+1,,= r[]*f )
*.?= 1 ' unur din numere re x.e, , ! .Ezeste mai rnic

ca r, iar aitui mai
mare(dacdamavea x.€r=!.€z=1 atunci x.ko=n
r€e).Dac[ +lee sau
0<x'el <1 qi l'sz2l atunci x.ko=n+x.e,
pi [r.kr]=n,iarly.lo]>n.
R14'2.3. a) Sd se arate cr oricum

am partifiona murlimea numereror
naturale in dou6 mur(imi, exist[
astfel ca ele sd verifice relafia
numerele x, zi; !, ;;;;i;
mulfim,e partifiei
R[mane afirmafia
mullimi? ô"i,Jr{i'i"u o^nria se race in mai murte
Solufie. Observdm cd in N. ecualia x*y=32 arc solufia (2,1,1) qi
(2k,k,k), fr€ N*.
Notdm cu C1 mul{imea care confine
p€ at =3 gi cu Cz cealaltdmullime.
Dacd in fizf rz€N, n>31 tofi terrnenii ar fi din cr am avea solufia
(i8,9,9)e 'irut
.t(q). Fie deci ne N,n )3 astfel incdt
ar=3ne Cr gi notdm
k=3(n-1) in qid
{,,'klmeN-} exist[ termeni din cz(?n cazcontrar am
avea solulia (2k,k,k)e,g(C,),
fie d3=w.ke C, gi considerdm numerele
ao=m(n*L)+n qi a, = (m+l)k. Tripletele
(or,a.r,ao) qi (ar,ar,a.,) verificd
ecuafia x.-y=32 gi din Q2)a3€.c,
rezurtd. aoe c, iar din ctl,a4ec, rezurtd
137
a5e Cz. Atunci, din ipoteza m'ke C, arezultat (m+1)ke Cz $i, prin induclie,
(m+2)ke C2,...,2mke C, gi am oblinut solulia (2mk,mk,mf)e 'l(Cr).
b) Vom ardta cd, dacd, de exemplu, partiliondm N in 4 clase, ecuafia
x* y -32 nt are solufie in nici una din clase.
Pentru aceasta punem in evidenlI o astfel de partilie:
Se qtie cd orice numdr natural se poate scrie sub forma N = 5p 'q', unde
{ nu se divide cu 5. Definim clasele:
Ct = {{sn+ 1)' 5' I
ru, z e N};
cr={gn+2)'5* In,me N};
cr={gn+3)'5'ln,me N};
co ={$n+4)'5* In,rn e N}.
Dac[ ecua]ia ar avea solufie in una din mu$imi am avea:
(5n, + c)' 5" + (5n, + c)' 5*' = 3(5nz + c)' 5ry .
Distingem cazurile:
a) Unul din t/11,/n2tm, este strict mai mic decit celelaite dou[;
b) Unul din m,m2,m. este strict mai mare decdt celelalte dou[;
c) ffir=ffi2=ffi3.
Toate, dupl simplificare cu puterea maximd a lui 5, dau contradicliile de forma
C = 0(mod5) sau 2C = 0(mod5), sau 3C = O(mod5).
Observafie. Ecualia x*y=32 este 2-norrnal5 dar nu este 4-nonnal[

(*'i
l];;"::'X;.1] ,, - a.=t+n,{,*lnl*
plan .n
I l! 2t
*11,,>r
"t)'
puncte oricare trei necoliniare, iar segmentele ce unesc aceste puncte se
partilioneazdin n mu$imi (se coloreazdin n culori). Sd se arate c[ se formeazd
cel pulin un triunghi cu laturile ?n aceeagi mu{ime a partitiei (monocolor).
Solufie. Vom incerca o inducfie dupd n.

n=L; at=3 evident;
n=2; az=6
n =3; az =17
138
--*--'
(Problcmd dat[ la Olimpiada Internalionald de Matematic[, 1964: 17 oameni
corespondeazdintre ei pe trei teme. S[ se arate ci existd 3 care corespondeazd
pe aceeaqi temi).
Pentru induclie, in general, este util6 o relalie de recurenld de tipul
a,=f(an-t).Avem
( t l)
an-l=ntl l+)1...1-
I i! (n-t)t)le
a, -t =,1 *-ryrfr***
'[ 1! *-+l-1.,
(n*t)t ))
*
L'
d,-l=n(ant-1)+1
Unim punctul 41 cu celelalte a, -l puncte cu segmente de n culori,
a, -1= n(an-t- 1) + 1 =+ cel pulin o,-, segmente sunt de aceeagi culoare
g'( n(o'-''t)+t'o'-' l '
tn)
DacI unul din segmente ce unesc aceste 4,-1 puncte ar fi de culoare Cl
am avea un triunghi de culoare Cr.
DacI nu, problema s-a redus la pasul de induc{ie (4,*, puncte cu
segmentele ce le unesc partilionate in (n - 1) mulfimi)'
Alt[ formuLare: A, mu[ime cu a, elemente qi Pr(,\) mullimea parlilor
cu dou[ elemente. Dac[ partilionim Pr(4) in n mu$imi existd o mullime C1 a
partiliei $i a,fr,ye l, distincte astfel ca {a,fr},{fr,y),{y,a\e C,
(Pentru idee n se poate lua n = 2, a, = 6)

R14.2.5. Numcrele naturale de la I la b,=r{tn:-+*...*f'l
l! 21. nl)
,"
\
partilioneazdinn mul1imi. Sd se arate ci"_::^t*
are solulie in cel pulin una dintre mullimi.

(existl C, :x,y,z €. C, neapdrat distincte astfel ca x + ! = z).
Solufie. Vom proceda in mod analog cu problema anterioard.

b, = 2, i + I = 2 deci (1,1,2) este solulie.
Rela{ia de recurenld este bn = n'bn-r+1" .
Din relalie suntem inspirali la o prim[ concluzie: cel pu]in N =ba+\

numere sunt in aceeagi mullime C1 a partifiei.
139
Fie ele
llar<d21...1du
gi sd considerdm diferenfele
in numdr de bn_r.
Dacd una din aceste diferenle ar fi in c1 problema este rezolvatd.

Dacd nu, cum b,_, = (n -l)b,_2 + 1 cel pt$in b,_r+ 1 sunt in Cz.
Fie ele 1<A < frr<...<fru*.,*, gi considerim cele bn-z diferenfe
frr* fr, < fi, - 9, <. -. < fiu,-,u- frr.
Dac[ nu ar fi in C2 s-a terminat (solufie in Cz)
Dacd nu ar fi in Ct din nou s-a terminat c5ci
fr,* fi, =(an-aB)-(a,*ur)=ut *dfi (solufiein Cr).
Dupi n pagi ajungem la b, = 2 elemente (diferenfe) din care dacd unul
este in mullimile c1,...,cn-, s-aterminat. Dacd ambele sunt tn G oriunde ar fi
diferenla ior avem o solulie ?n aceast6 mulgime.
Avem: bz = 5, b, =L6, bo = 65, bs =326, ba =1957 < 1978.
Pentru n = 6 olimpiada Internalionali de Matematicd, Bucuregti 1978
s-a dat problema: Membrii unei Societ[]i hterna]ionale fac parte din 6
[d,n.
Lista memtrilor con{ine 1978 de nume, numerotate de la 1 la 1978. Sd se arate
cd existr un membru care are num[ru] de ordine egal cu suma numerelor de
ordine a doi compatriofi (sau dublul unuia).
observafii. a) in limbajut parriliilor lui N, problema afirmd c[ ecuafia

x*y=z este n-normal[ pentru orice n€N*, deci este o ecuafie normal6.
Metoda de rezolvare a fost datd de I. Schur.
b) intre problemele R.13.2.4 9i R.13,2.5 din relalia an=l+bn se
intrevede o legdturi. solulia problemei R.13.2.5 s-ar putea obline din cea a
problemei 13.2.4.
. Dacd {L,2,...,bn}=MlUMzU...UU, considerdm in plan punctele
4,4,4,...,Au, (an puncte) oricare trei necoliniare qi colordm segmentul
l,4Ai1 cu culoarea C1 corespunzdtoare mullimii M* in care se afld num[rul
l;*;1. {r,2,...,b,}.
Faptul cd un triunghi AtAj4 este monocolor este echivalent cu faptul c[
numerele x= j -i, y =k- j gi e=ft*i sunt in aceeaqi mu$ime gi atunci ele
verificlecualia x*y=7.
140
_---
R14.2.6. Sd se arate c[ oricum am partiliona planul in z mullimi, existl

patru puncte in aceeaqi mullime care sunt virfuriie unui dreptunghi.
Solufie. Considerdrn releaua laticeal[. Pe dreapta !=0 avem o

infinitate de noduri, dintre care o infinitate in aceeaqi mulfime a partiliei Cr"
Considerdm nodurile de deasupra lor situate pe dreapta y =1, dacd doud din
ele ar fi in Cr s-a format dreptunghi in Cr dacl nu r[mdnem'cu o infinitate de
puncte de pe dreapta !=1, afTatdin cz, deasupra unor puncte de pe dreapta
y=0, din Cr. Considerdm nodurile de deasupra acestora pe dreapta !=3,o
infinitate sunt in C3. Raliondnd inductiv ajungem pe dreapta y = n cu o
infinitate de puncte in una din mullimile C,C2,...,Cn.Dacd acesta este Cz, se
formeazd" dreptunghi cu virfurile in C1 (doud noduri pe dreapta / = n Si doud
noduri pe dreapta y = k *l).
R14.2.7. V6rfurile unui poligon regulat sunt colorateZnin roqu qi 2n in

negru. S[ se arate c6 exist[ doud poligoane cu (ru + 1) vdrfuri, unul nergru qi
unul rogu, congruente.
Solufie. Ne imaginlm c[ am construit dou[ roli identice tn care pe

cercurile de pe margine am fEcut 4n gd,ti" in g[urile corespunzdtoare punctelor
roqii avem c6te o sursd de c6ldur[ iar in cele negre avem cartuqe. Putem roti
roata de sus peste cea de jos, care rdmAne fix[. Dacd se Suprapune o gaurd
negard peste una roqie atunci puqc[ un cartug. Este suficient s[ arf,tdm cd existd
o rotalie la care se produc (n+1) puqcdturi.
Avem 4n-1 rotafii qi fiecare punct negru tjT*: peste fiecare punct
rotalie
""" {1>
roqi, in total avem 2nx2n = 4n2 pu$cdturi. Deoar n , existd o
4n-l
la care se produc (r + 1) pugcdturi.
t4l
,iiiirrl,ri.:'
ir:irtjtiir,j
'r:ii:iliii
fi#
tlt:ili:ii+,
i'l i
fre l* rdm s$rdmrxf wivel de awwtsgtifffe Sf de f* o enatfiitit

enpncitate de inTelegere, orice mfrnual ar fi insuficient pentru
d e,r dva r 6 irea pre gd t i ri i " c hi ar t n tr- a t e rn a ti c d res tr frns d.
Ma*waiul prezerfi{tt de noi, se dorerrte rnai dcgrahd un gkid
or$enf##?, ##I"d,c'{dg.s}'s*ee# pr*lfrs rsyil*r gi elevilor ilnele diwtye
ternele cele mqi iilteresailt:i Si wnet* tipuri de probleme ce fac
*pel la ingeniozit*te, spirtt creativ. t"igoare Si clori.tate fn
demons**fii.
Adresandu-se unar spirite desr,hisE, eonsiderapi manualul
deschi,r pentru ahe teme gi probleme c$re pot dpdrcamereu.
Aut*rii
EDITURA
,H'S*
edl t*radac ia . ro
rrll*t*. DACI,q.
ISBr{ 1?3-15-1,?51,-?

Matematică Pentru Grupele de Performanță - Clasa A IX-a

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematică Pentru Grupele de Performanță - Clasa A IX-a

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cocrdmmat*ri: dr.

Studiul matematicii prin clasele de excelen!6, urm6reqte in principal

t. Cunoaqterea qi infelegerea conceptelor, a terminologiei qi a

Obiective de referinfl Exemple de activitifi de invl{are

1.2. s[ opereze cu principii - exerci{ii de aplicare a principiului lui

1.3. s6 opereze cu ecualii gi - rezolvdri de ecualii diofantice

1.4. sd utllizeze metode specifice de - probleme legate de refele laticeale in

1.5. sd utllizeze metode geometrice in - inegalit{i rezolvate geometric

1.6. si fillizeze metode matematice in | - rezolvarea

2. Dezvoltarea capacitdfii de a emite jadecdli de valoure pentra

Obiective de referinli Exemple de activitifi de invifare

2.2. sd forrnuleze situalii-problemi, - depistarea modului in care condiliile

- analizarea eficienlei metodelor

3. Dezvoltareu capacitdyii de a face conexiuni cognitive tn cadrul

Ohiective de referinf[ Exemple de activiti{i de inv[{are

3.2. sd-qi insuqeascd o gdndire - probleme care necesitd reflecfii

- exercilii dintr-un domeniu al mate-

Obiective de referinfi Exemple de activitlfi de invi{are

4.2. sd formuleze re'^lJtate matematice - discufii pornind de la o problemd in

5. Dezvoltarea interesului si o *totivayiei pentru studiul gi aplicarea

Obiective de referin{i ExemFIe de activitlfi de invifare

5.1. s[ manifeste disponibilitate, perse- - rezolvarea de probleme perseverAnd

1. Mulfimi, funcfii, ecuafii

2, cf,teva principii de rezolvare a problemelor de matematici

3. Metode de rezolvare a problemelor de matematicl

l.Exerci{ii de teoria mulfimilor (Gh.Lobonfl .............. 15

2.Principiul lui Dirichlet (E.Jecan, V. Pop) ..................23

3.Refele laticeale in plan 6i spafiu @.Jecan) ................ 31

4.Ecuafii diofantice. Metode elementare de rezolyare a eeua{iilor diofantice

S.Inducfia matematic[ in geometrie @.Jecan) ............52

6.Metoda vectorial[ in geometrie (E.Jecan, V. Pop)...... ................. 61

6.2.Probleme rezolvate ..... 65

T.Probleme de concurenffl gi coliniaritate rezolvate vectorial @.Jecan)......... 69

9.Funcfii speciale (Gh. Lobon{, V. Pop)..,.

I0.Principiul trinomului in stabilirea unor inegalitlfi (E.Jecan) .................. 101

lL.Prineipiul includerii pi excluderii (Gh. Lobonfl................ ....... 106

L2.Metoda apropierii de extrem, sau metoda varialiei parfiale a lui Sturm

l3.Baricentre pi centre de greutate @.Jecan, V. Lupgor) ............ 119

14.1.Partilii ale mullimii numerelor naturale ........ L32

Coordonatori: Vasile Pop

1.1. Operafii cu mu[imi. Proprietifi

xe AwB dacdqinumai dacdxeAsau.x€B

1.1.2. Proprietifi ale reuniunii a doui mulfimi:

(1) Reuniunea a doud mullimi include fiecare dintre termenii reuniunii.

1.1.5. Proprietifi ale intersecfiei:

l.l.:7, observafie: Tot sub numele de absorblie se intdlnesc ai

1.1.8. Propozifie: Reuniunea este distributivd fal5 de interseclie:

1.1.11. Propozifie: Au loc urmdtoarele relatii:

1..1.12- Definifie: Mu{imea A L B = (A \ B) u (B \ A) se numegte

1.1.13.Lemi: xe AAB<+ (xe Aqixe B)sau(xe B9i xfi. A)

l,l.l4.Proprietl{i ale diferenfei simetrice:

in cazul particular in care mu[imea I se subin]elege,

1.1.18. Lem6: Dacd, B e P(I) gi x e Z, atunci x e CB dacd qi numai

Demonstrafie:xe CB*xe T\Bexe Zgixf Bexe.B.

(1) Au loc formulele iui de Morgan:

LL,}A,Ilefini{ie: Se numeqte produsul cartezian al multimilorA qi B qi

L.1.21. Proprietlfile produsului cartezian:

Rf.2.1.1 Fie mutlimeaM ={a + 1, a+2,..., o * 25}, unde a e N. Sd se

R1.2.1,2 Fie A o mullime de numere reale care verifici:

solufie: Fie x e A; din b) oblinem * e A,deci

Astfel2001 =t(.D*i *2)_zl e e,deci J2001 +2e A.

linind seama cdnu putem avea 0 e A,rezt]ltdx= 2, x= l,ll , = - 1' Dar

B ={-r,1,2}. Rezult[ cd exist[ o singur[ mulfime A carcverificd enunful, qi

Astfel2001 =t(.Di 2)_zl e e,deci J2001 +2e A.

Q')= (t,)+ (1,-, n 4,rr)- (t ,n 4, )

Dar I, n 4, = I',+t deci im(I') = L*Q r) + m(A,ur).Folosind ipoteza

inducliei, uur i(Iu') = iArl .

2.2.3. Corolar. Daci, im(At) > p.U4), existd i1,i2,i3,...,i01 cv

300 = L@,)<l(n,3,)+ (p,,t,)+ (p,,t,). Deci existd o sumr de

proieclii mai mare ca 100. Fie 2(0"r,)rtOO.O ,r{Ur..,l(

Avem LO'i,8,r- OAiAit Si m(/-\O,\.).* deci B,B,*r1O'8,=A,Aio1',