Analiza Functionala - D. Gaspar (1981)

DUMITRU GAŞPAR
ANALIZĂ
FUNCŢIONALĂ
EDITURA FACLA
TIMIŞOARA, 1981
PRBPATĂ
Analiza funcJională eEte unul din re cele mai dinamice domenii

ale matematicii din ultimii 30-35 de ani. Discpilină matemalidi
deja de mult închegată constituie un instrument indispensabil de bla-11
atît în analiza matematică modernă, cit şi în domenii ca ecualii di...
ferenţiale, calcul numeric şi teoria aproximării, teoria probabilitllfUor~
geometrie, mecanică, fizică teoretică. Din necesitatea de a efectua ope-
raţii algebrice cu anumite clase de functii, dar şi pentru a studia com-
portarea acestora din punct de vedere topologic, analiza funcţional.ă
tntreprinde un studiu sistematic al spatiilor dotate cu structuri alge-
brico-topologice şi a operafiilor dintre aceste spaţii.
Prezenta carie îşi propune să constituie o introducere în aceastli
disciplină. Lucrarea conJine demonstraţii complete şi presupune doar
cunoştinţe generale de analiză matematică. De aceea ea poate fi .(1Jlo-
sită cu succes nu numai de studenţii şi absoluentii unei facultlili de
matematică, ci şi de studenţi ai institutelor tehnice, ingineri şi fizid.eni,
interesa/i într-o cercetare ştiinţifică, care necesită instrumentul efreace
al analizei funcţionale.
Materialul prezentat este împăr/it în capitole şi paragrafe, fier.are
paragraf con/intnd la rîndul său un număr de secţiuni. Propozi.fiile
matematice (definiţii, teoreme, leme, corolarii) şi formulele sînt numero-
tate separat în cadrul fiecărui paragraf. De exemplu, teorema 3.1.5 esf.e
a cincea din paragraful 3.1 (indiferent în ce secJiune apare).
Conceptele fundamentale cu care se lucrează stnt acelea de spaţiu
liniar topologic şi operator liniar ( continuu). ·
5
Pentru a asigura caracterul independent al lucrării am introdus
un capitol separat de spatii topologice, unde no/iunile de topologia
sin· prezentate sub forma şi cu notaţiile neţesare ln capitolele urmă
toare. ln al doi ea capitol traUim spatiile Liniare topologice cu accent
pe cele mai des întîlnite în ·aplica/ii, spaţiile local conuexe. ln a treilea
capitol studiem functionalele şi operatorii liniari, cu cele trei principii
fundamentale ale analizei funcfionale : principiul mărginirii uni-
forme, al graficu ui închis şi principiul prelungibilită/ii. Teoria distri-
bu/iilor apare ca o ilustrare a teoriei dualelor spa/iilor local convexe
şi a operatorilor între astfel de spaţii. ln capitolul al IV-Zea ne referim
mai ales la spa/iile normate, studiul prezentat aici fiind făcut cu aju-
torul spa/iului conjugat şi al noţiunii de dualitate. Am dori să mai
menţionăm că, în compara/ie cu alte lucrări similare, cea de faţă pre-
zintă· în intregime transformata Laplace a funcţiilor şi a dislribu/iilor.
De• asemenea, notiunl de analiză Fourier pe ]8{. şi pe torul unidimen-
siima[ T apar ca ilustrare a teoriei în secţiuni separate sau în exerci-
ţiile„de la sfirşiful paragrafelor.
·'. Teoremele de separaţie, cele priuiloare la punctele extremale,
pre'Czzm · şi caracterl·zarea reflexivităţii cu ajutorul topologiilor slabe
slnt de asemenea prezentate in exlenso.
•· . . Pentru ca cititorul să poală obţine maximum de cunoştin/e din
materialul prezentat, dar şi pentru consolidarea şi fixarea lor, la sftr-
şi.tul fiecărui paragraf sînt dale, ca exerciţii, numeroase problem,
concrete sau completări, majoritatea fiind i.nso/ite de ind ca/ii de re-
zolvare.
··. '.'Literatura prezentată nu c referă, în general, la sursa originală,
cî;·-ii1ai ales, la monografiile şi cărţile alese tn mod selectiv care tratează
un· subiect similar.
Autorul multwneşte călduros celor care au .:contribuit la apariţia
acestei căr/i •
.• ! ~•t : • ;
\. ~·:
CAPITOLUL I
SPAŢII TOPOLOGICE
Noţiunea suport a analizei funcţionale este aceea de spaţiu

vectorial topologic, care se defineşte prin introducerea pe aceeaşi
mulţime a două tipuri de structuri : una algebrică şi alta topologi~
„compatibilă" cu ea. De aceea este necesară o tratare prealabill a
faptelor fundamentale atît din topologia generală, cit şi din teoria
spaţiHor liniare. 1n acest capitol ne vom ocupa de noţiunile de topo_-
logie_"generală necesare analizei funcţionale.
1.1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE MULŢIMI
ln acest paragraf vom trece în revistă o serie de generalitliţi

despre mulţimi. relaţii în mulţimi, operaţii cu mulţimi şi enunţim
axioma lui Zorn.
1.1.1. MULŢIMI, RELAŢII BINARE, AXIOMA Lfil ZOR1'1.

Vom presupune că cititorul este familiarizat cu limbajul teoriei ele-
mentare a mulţimilor, că termeni ca: apartenenţă, incluziune şi
operaţiile elementare reuniune, intersecţie, diferenţă, produs· carte-
zian (direct) finit îi sînt cunoscute.
'
Definiţia 1.1.1. Prin relaţie binară pe mulţimea X vom înţelege
o parte R a produsului cartezian X~ X. Vom zice că elementul
x e X este în relaţia R cu elementul y e X şi notăm aceasta pe scurt
xRy, dacă (x, y) e R.
Următoarele proprietăţi (care pot să aibă loc sau nu) sînt remar-
cabile pentru relaţiile binare.
R este reflexivă, dacă x e X::::.(x, x) e R (xRx).
R este tranzitivă, dacă pentru x, y, z e X, (x, y) e R, (y, z) e R
::::.(x, .z) e R.
R este antisimetrică, dacă xRy şi yRx::.x=y şi simetrică,
dacă xRy=>yRx.
Definiţia 1.1.2. O relaţie binară pe X se numeşte relaţie de or-
dine dacă este tranzitivă.
ln cazul relaţiei de ordine vom scrie de obicei x~y, în loc
de xRy.
Definiţia 1.1.3. O relaţie de ordine pe X se numeşte slabă,
dacă este reflexivă şi antisimetrică. Mulţimea X pe care s-a definit
o relaţie de ordine slabă se mai numeşte slab ordonată.
Dacă X este slab ordonată, o parte X 0 a sa se va numi lanţ
(său parte total ordonată), dacă pentru orice pereche de elemente
x, y e Xo are loc x ~ y sau y ~ x. Dacă X nu este lanţ, vom zice că
este parţial ordonată.
. Pentru o mulţime X slab ordonată, a (respectiv ro) se numeşte
cel mai mare (cel mai mic) element al lui X, dacă pentru orice x e X
avem x ~ a (respectiv ro ~ x). Să remarcăm că cel mai mare (respectiv
cel mai mic) element într-o mulţime parţial ordonată - dacă există
- este unic.
Dacă Ac X, un element a e X se zice majorant (minorant) al
lui A, dacă pentru orice x e A are loc x ~ a (respectiv x ~ a). Dacă
A admite majorante (minorante), ea se cheamă majorată (respectiv
minorată). Prin sup A (inf A) vom înţelege cel mai mic majorant
(respectiv cel mai mare minorant) al mulţimii A şi-l vom numi mar-
ginea superioară (respectiv marginea inferioară) a lui A. Elementele
sup A şi inf A sînt unice (dacă există).
Definiţia 1.1.4. Un element a dintr-o mulţime total ordonată X
se numeşte maximal (minimal), dacă x e X şi x ~ a (x ~ a) im-
plică x=a.
Existenţa elementelor maximale şi minimale nu este certă şi
--,- în general - dacă există ele Jiu sînt neapărat unice. Existenţa
lctr este o problemă principială importantă a teoriei mulţimilor şi
ea se postulează pentru mulţimile ordonate „inductiv".
8
Vom spune că o mulţime este ordonată inductiv, dacă orice
lanţ al său este majorat.
Axioma lui Zorn. Orice mulţime inductiv ordonată posedă
elemente maximale. •
Fiind dată mulţimea inductiv ordonată X şi x1 e X, atunci
mulţimea X 1 ={x: x e X; x~x1 } este de asemenea inductiv ordo-
nată. Aplicînd lui X 1 axioma lui Zorn, obţinem următoarea formă
întărită a acesteia :
Intr-o mulţime inductiv ordonată, orice element se majorează
cu un element maximal.
1.1.2. PRODUS CARTEZIAN INFINIT. Axioma lui Zorn admite

o serie de formulări echivalente. A se vedea pentru aceasta [2],
cap. I. Noi ne vom opri asupra unei formulări echivalente a acesteia,
în care nu intervine relaţia de ordine şi care ne va servi Ia definirea
produsului cartezian.
Se ştie că prin produsul cartezian a două mulţimi X 1 şi X2 se
înţelege mulţimea perechilor ordonate {(x1 , x2) : x 1 e X1, X2 e X2},
iar pentru un număr finit X 1 , X 2 , ••• , Xn de mulţimi, produsul
cartezian (sau produsul direct) se defineşte astfel :
n
n Xi= {(x1,
i=l
X2, ... 'Xn): X,1: E Xi:; k=l, 2, •.. , n}.
Evident că fiecare element (x1 , x2 , ••• , x11) (x.1: e X 1 ), poate fi

privit ca o aplicaţie f definită pe mulţimea de indici N n = {1, 2, •.•
n
••. , n} cu valori în U X1c astfel incit ((k}=xJ:eX1 • O astfel de
k=l
aplicaţie se mai numeşte funcţie selectivă ataşată familiei de mul-
ţimi {Xk ; k e N n} ; cu acest limbaj, produsul cartezian al mulţimi
lor X 1 , ••• , X 11 coincide cu mulţimea funcţiilor selective ataşate
familiei {X1c }, k e N n• Dacă vrem acum să definim produsul carte-
zian al unei familii oarecare de mulţimi, va trebui să extindem la
acest cadru noţiunea de funcţie selectivă şi să avem asigurată exis-
tenţa funcţiilor selective.
Fie dată o familie oarecare de mulţimi {Xa}a E.9i• Prin funcţie
selectivă ataşată acestei familii înţelegem o aplicaţie
f: of..-+- UXa,
cu proprietatea: f (a) e Xa (a e of..).
Existenţa funcţiilor selective este asigurată prin intermediul
axiomei lui Zermelo, echivalentă cu axioma lui Zorn şi care se enunţă
astfel:
9
,,Pentru orice mulţime nevidă {Aa}ae.st1. de părţi nevide dis-
juncte ale unei mulţimi oarecare X, există o funcţie selectivă".
Din această axiomă se deduce axioma generală a alegerii, adică
existenţa funcţiilor selective în cadrul general, înlăturînd întîiipoteza
că Aa sînt disjuncte, apoi cea că Aa sînt diferite şi în fine faptul
că All sînt părţi ale aceleiaşi mulţimi. Putem defini acum produsul
cartezian al familiei {Xa}aeg2, ca fiind mulţimea tuturor funcţiilor
selective ataşate acestei familii. ldentificînd funcţiile :selective f
cu familia valorilor (xa), (f (a)=xa) se vede că elementele produsului
cartezian ll Xa sînt familiile de elemente (xa)ae.st1. din U Xa cu
aeg{_ ae.st1.
proprietatea că: Xa e Xa (a e of.). Bineînţeles că, în particular pu-
tem lua toate mulţimile Xa egale între ele. Notînd această mulţime
cu X, observăm că produsul cartezian de „d" factori egali cu X
constă din mulţimea tuturor aplicaţiilor definite pe ctl cu valori în X.
Această mulţime o vom nota cu x.st1..
1.1.3. EXEMPLE ŞI EXERCIŢII
1.- Dacă X este o mulţime slab ordonată şi Aa (a Ed) sînt

părţi din X, pentru care există sup Aa, atunci, notînd A= U Aa
UE.9'{.
să)e arate că sup A există dacă şi numai dacă există sup {sup Aa}
O.Egl
şicele două elemente coincid.
2. · Să se demonstreze proprietatea analoagă pentru infimum.
3. Mulţimile slab ordonate pentru care orice parte finită este
majorată se numesc filtrante la dreapta. Analog se definesc mul-
ţimile filtrante (sau dirijate) la stînga. O mulţime slab ordonată,
care este simultan dirijată la dreapta şi la stînga se numeşte Iatice.
Să se arate că o clasă de părţi ..Al={ Aa, aed} ale unei mul-
ţimi X, ordonată prin incluziune este latice dacă şi numai dacă
(a} A, BeJll ~AU BeJ/l.

(b) A, B e Jll ~ A n
B e Jll •
4. O relaţie binară pe o mul-ţime X reflexivă, simetrică şi tran-
zitivă se numeşte relaţie de echivalenţă pe X. Se numeşte clasă de
echivalenţă pe X prin raport cu relaţia de echivalenţă R, mulţimea
tuturor elementelor y din X astfel că y Rx pentru un anumit x din X.
A
Clasa de echivalenţă determinată de x se va nota x. Să se arate că
10
A
clasele de echivalenţă sînt disjuncte două cite două. Mulţimea X=
=X/R a claselor de echivalenţă se mai numeşte mulţimea cît a lui
X, prin raport cu relaţia de echivalenţă R.
5. Să se arate că axioma lui Zorn, axioma generală a alegerii
şi axioma lui Kuratowski, care se enunţă astfel:
„Orice mulţime parţial ordonată are un lanţ maximal (faţă de
ordonarea părţilor prin incluziune !)",
sînt echivalente.
1.2. NOŢIUNI DE TOPOLOGIE GEN,ERALA
Dăm în acest paragraf definiţia şi caracterizarea structurii

topologice, clasificarea punctelor spaţiului prin raport cu o mulţime
dată şi caracterizarea punctelor aderente cu ajutorul limitelor şiru-
rilor generalizate. ·
1.2.1. DEFINIŢIA TOPOLOGIEI CU l\lULŢIMI DESCIDSE

VECINĂTĂŢI. În această secţiune definim topologia, mulţimile
deschise, vecinătăţile unui punct şi caracterizăm topologia prin
filtrul vecinătăţilor punctelor spaţiului. Vom lucra cu părţi ale unei
mulţimi de bază X, pe care o vom numi spaţiu şi ale cărei elemente,
pentru simplificarea limbajului, le vom numi puncte.
Definiţia 1.2.1. Vom spune că pe spaţiul X s-a definit o struc-
tură topologică, dacă există o familie .(J. de părţi ale lui X cu proprie-
tăţile_:
(G.1) 0, X e .(J..
(G.2) Ga e {].; a e ol :::;> U Ga e .(J..
ae§l
n
( G .3) Gli: e .f), ; k e N n => n
k=t
G1: e .ţ}. ; V n e N.
Familia ol de indici în (G.2) este arbitrară, iar N n semnifică

aici şi peste tot în continuare mulţimea numerică {1, 2, .•. , n}.
-6 se va numi familia mulţimilor deschise, iar X spaţiu topologic.
ln spaţiile topologice o importanţă deosebită o prezintă noţiu
nile de vecinătate, vecinătate deschisă a unui punct sau a unei
mulţimi.
Definiţia 1.2.2. Mulţimea G se numeşte vecinătate deschisă
a punctului x e X, dacă x e G şi G e .{]... G se numeşte vecinătate
deschisă a mulţimii A c X, dacă A c G şi G e .(J..
11
Definiţia 1.2.3. Mulţimea V se numeşte vecinătate a punctu-
lui x e X, dacă există o vecinătate deschisă G a lui x cu G c V.
V se numeşte vecinătate a mulţimii A dacă există o vecinătate des-
chisă G a lui A conţinută în V.
Propoziţia 1.2.1. O mulJime D c X este deschisă dacă şi numai
dacă D este vecinătate pentru orice punct al său.
Demonstra/ie. Din definiţia vecinătăţilor este evident că mul-
ţimile deschise sînt vecinătăţi pentru orice punct al lor. Reciproc,
fie Do mulţime din X cu proprietatea că ea este vecinătate pentru
orice punct al său. Atunci, conform definiţiei 1.2.3, pentru fiecare
x e D există G:: e .fJ, cu x e G:: şi G:: c D. Rezultă că D= U G:,;,
:1:ED
de unde, conform lui (G.2), De .fi,.
Pentru fiecare punct x e X, vom nota cu ro (x) familia tutu-
ror vecinătăţilor punctului x. ro (x) se va numi filtrul* vecinătă
ţilor punctului x, în spaţiul topologic X. Vecinătaţile au următoa
rele proprietăţi :
(V.1) V c X, 3W e ({J (x} : W c V =>Vero (x).
(V.2) V1, V2 ero (x) => V 1 n V2 e ({) (x).
(V.3) V e ({) (x) => x eV.
(V.4) Vero (x) => 3W ero (x), W c V: Vero (y), Vf E~ w.
Primele trei proprietăţi sînt consecinţe directe din definiţia
vecinătăţilor şi axioma (G.3). Pentru demonstrarea lui (V.4) este
suficient, în baza propoziţiei 1.2.1, să luăm drept W una din mulţi
mile deschise conţinute în V, care conţin pe x.
Cele patru proprietăţi ale filtrului vecinătăţilor lui x sint carac-
teristice pentru structurile topologice, în sensul că definind axio-
matic vecinătăţile punctelor spaţiului X prin axiomele (V.1), (V.2),
(V.3), (V.4) şi definind mulţimile deschise (prin intermediul propo-
ziţiei 1.2.1) ca fiind mulţimile care sînt vecinătăţi pentru orice punct
al lor, ajungem că familia lor satisface (G.l), (G.2), (G.3). Astfel
se va obţine pe X o structură topologică în care vecinătăţile fiecărui
punct coincid cu vecinătăţile date axiomatic.
Mai precis are loc
• 1n general, o familie ':I de părţi din X se numeşte filtru dacii: a) F 1 e ':I

Fs-:) F 1 =>Fs e ':I, b) F1, Fs e ':!=>Fin F2 e ':I şi c) e $ ":1. Proprietăţile (V.1)
(V .2), (V .3) justifică denumirea de filtru.
12
Teorema t.2.2. Dacă fiecărui punct x al spaţiului (f li.ră structurll
fopologică) X i se ataşează o familie ({} (x) de părţi ale lui X, astfel
tncîl să fie satisfăcute condiţiile (V.1), (V.2), (V.3), (V.4), atunci există
o structură topologică unicil pentru care ({} (x) este filtrul vecinătăţilor
lui x, pentru orice x e X.
•J Demonstraţie. Să observăm mai întîi că dacă structura topo
logică cerută există, atunci conform propoziţiei 1.2.1, familia mul-
ţimilor sale deschise nu poate fi alta decît familia .{J, a tuturor mul-
ţimilor A din X, pentru care A e <V(x), oricare ar fixe A. Cu aceasta
unicitatea este verificată. Pentru existenţă rămîne să verificăm
(G.1), (G.2) şi (G.3) pentru .f:J,, precum şi faptul că pentru fiecare
x e X, <V(x) constituie familia tuturor vecinătăţilor lui x în topo-
logia definită de .f:J,. (G.1) este evidentă din definiţia lui .f:J, şi din
(V.1) ; (G.2) rezultă tot din (V.1), iar (G.3) din (V.2). Este acum
clar din (V.1) că orice vecinătate a lui x aparţine lui ({J(x). Reci-
proc, dacă V' e<V(x), vom arăta că U = {y : V e ({J(y)} este o vecină
tate deschisă a lui x şi U c V. Aceasta arată şi faptul că V este
vecinătate a lui x în topologia definită de .f:J,. ln adevăr, x e U deoa-
rece V e ({J(x), iar U c V întrucît pentru y e U avem V e <V(y) şi
conform lui (V.3) y e V. Pentru a proba că U este deschisă (adică
aparţine familiei definite mai sus), arătăm că U e <7J (y) pentru orice
y e U. Pentru y e U există, conform lui (V.4), W e ({J(y), W c V
astfel că V e <V(z) pentru orice .z e W. Aceasta înseamnă că W c U,
de unde în baza lui (V.1) rezultă U e <V(y).
Teorema 1.2.2 arată că o structură topologică pe un spaţiu X
poate fi definită prin intermediul familiilor <V(x), ataşate fiecărui
punct x din X, care satisfac axiomele (V.1)-(V.4).
Adesea un spaţiu topologic X mai este supus aşa-numitei
axiome de separaţie a lui Hausdorff: ,,orice două puncte diferite
din X posedă vecinătăţi disjuncte". Un spaţiu topologic care
satisface această axiomă se mai ~numeşte spaţiu topologic separat
sau spaţiu Hausdorff.
1.2.2. BAZE DE MULŢIMI DESCWSE ŞI BAZE DE VECINĂ"'
TlŢI. Fie X un spaţiu topologic, în care prin .(i. notăm familia mul-
ţimilor deschise, iar prin <7J(x) filtrul vecinătăţilor punctului x e X.
Definiţia 1.2.4. Numim bază de vecinătăţi sau ,sistem funda-
mental de vecinătăţi al punctului x, o familie J. (x) de vecinătăţi ale
lui x ( J. (x) c <V(x)) cu proprietatea că pentru)rice V e <V(x) există
W e J(x) astfel ca W c V.
Evident, pentru un punct x pot exista mai multe sisteme f un-
damentale de vecinătăţi. Se constată cu uşurinţă că un sistem fun-
damental de vecinătăţi ale unui spaţiu topologic are proprietăţile:
13
(S.1) S1, Sa E J(x) => 3Sa E J(x), Sa C S1 n S2.
(S.2) S e J(x) => x e S.
(S.3) Se J(x) => 3S0 e J(x) cu S 0 c S astfel că pentru ori-
ce y e S 0 există S 11 e J(y) cu Su c S.
După cum vom vedea mai jos (SJ), (S.2), (S.3), sînt suficiente
pentru a defini pe un spaţiu X o structură topologică. ln adevăF
are loc
Teorema 1.2.3. Dacă fiecărui punct x al spaţiului {fără struc-
tură topologică) Xi se ataşează o familie J (x) de părJi ale lui X, astfel
tnctt sil fie satisfăcute condiJiile (S.1), (S.2), (S.3), atunci există pe X
o structurll topologică unică, pentru care J (x) este un sistem fundamen-
tal de vecinătăJi ale lui x, oricare ar fi x e X.
Demonstraţie. Cum o structură topologică (conform teoremei
1.2.2) este unic determinată de filtrul vecinătăţilor lui x, va fi sufi-
cient să arătăm că există pentru fiecare x în mod unic o familie ({)(x)
cu proprietăţile (V.1), (V.2), (V.3), (V.4), pentru topologia căreia
J (x) satisface condiţiile din enunţ. Fie atunci pentru x e X, ({) (x)
familia tuturor părţilor lui x, care conţin cite o mulţime din J (x)
(filtrul generat de J (x)). Din definiţia lui lV(x) rezultă evident
(V.1). ln continuare se vede uşor că (V.2) rezultă din (S.l), (V.3) din
(S.2) şi (V.4) din (S.3). Este acum evident că prin metoda de la sfîr-
şitul secţiunii precedente putem introduce pe X o structură topo-
logică, unde lV(x) este familia vecinătăţilor lui x, iar J (x) este clar
un sistem fundamental de vecinătăţi în această topologie.
Definiţia 1.2.5. Fie X un spaţiu topologic, cu familia mulţi
milor deschise,6. Se numeşte bază de mulţimi deschise în X, o familie (B
de mulţimi deschise din X, astfel încît orice mulţime deschisă este
reuniune de mulţimi din (B.
Teorema 1.2.4. Condiţia necesară şi suficientă ca o familie de
mulJimi deschise (13 din X să constituie o bază a spaţiului, este ca pentru
orice x e X, familia tuturor mulţimilor V e (/3 pentru care x e V, să
formeze un sistem fundamental de vecinătăJi ale lui x.
Demonstraţie. Necesitatea este evidentă. Reciproc, dacă condi-
ţia este îndeplinită, atunci pentru orice mulţime deschisă G şi pentru
orice x e G există D:,; e (B, x e D: ; Dz c G. Astfel G= U Dl& şi Q3
:reG
este o bază.
în încheierea acestei secţiuni mai formulăm
Teorema 1.2.5. Condiţia necesară şi suficientă ca o familie (B de
părţi ale spaţiului X să constituie o bază într-o anumită topologie a
zui X este ca (B să satisfacă condiJiile:
14
(B.1) xeX => 3Be(B: xe B.
(B.2) B1, B 2 e (B şix e B1 U B 2 => 3B e (B cu x e Ba c B1UB2.
Demonstraţie. Mai întîi este clar că orice bază (B verifică (B.1)
şi {B.2). Reciproc, dacă r.B satisface (B.1) şi (B.2), se consideră fami-
lia -0, a tuturor reuniunilor de elemente din (JJ şi se arată că -6 de-
termină o structură topologică pe X (verifică (G.1), (G.2), (G.3)).
Plecînd dela o familie oarecare t de părţi ale mulţimii X, se poate
obţine o bază (/J (t) considerînd toate intersecţiile finite de mulţimi
din t, mulţimea vidă şi X însuşi. Aceasta se cheamă baza
generată de familia ce. Ea determină pe X o tolpologie numită topo-
logia generată de familia t, care are ca familie de mulţimi deschise
.ţJ, (t), cea mai restrînsă familie de părţi ale lui X care conţine pe
t şi satisface (G.1), (G.2), (G.3). Să remarcăm că mulţimile deschise
din această topologie sînt reuniunile arbitrare de intersecţii finite de
elemente din t.
. 1.2.3. INTERIOR, ADERENŢĂ, FRONTIERĂ. MULŢIMI DEN-

SE. Fie X un spaţiu topologic cu (J, familia mulţimilor deschise,
(l)(x) sistemul tuturor vecinătăţilor punctului x e X, iar J. (x) un
sistem fundamental de vecinătăţi ale lui x.
Definiţia 1.2.6. O mulţime F din X se numeşte închisă, dacă
ea este complementul unei mulţimi deschise.
Dacă se notează cu (7, familia mulţimilor închise din X, prin
dualitate se deduc proprietăţile fundamentale ale familiei ~ :
(F.1) ~' X e q.
(F.2) Fa e r;:, a e ol.==-() F~ (r;: ; d
a
n
(F.3) Fk e (7, k e Nn => U Fk e:G= ; 'v' neN.
k=1
Este clar că structura topologică se poate defini pe X şi cu

ajutorul unei familii ~' care îndeplineşte (F.1), (F.2), (F.3), mul-
ţimile deschise definindu-se apoi ca fiind complementele mulţimilor
din~-
Definiţia 1.2.7. Punctul x e X se numeşte interior mulţimii
A c X, dacă A e rv(x) ; x se numeşte exterior lui A, dacă este inte-
rior lui CA. Punctele spaţiului care nu sînt nici interioare nici exte-
rioare lui A se numesc puncte frontieră ale lui A.
15
Mulţimea punctelor interioare ale mulţimii A se numeşte inte-
riorul mulţimii A şi se notează cu Ă sau Int A. ln limbajul interio-
rului propoziţia 1.2.1 se enunţă astfel:
O mulţime a spaţiului X este deschisă, dacă şi numai dacă ea
coincide cu interiorul său.
Următoarele proprietăţi sînt fundamentale pentru interior
şi ele se deduc cu uşurinţă.
(I.1) X=X.
0 IP
(1.2) A c A.
(I.3) (A n B) =A n B. 0
o o
o o o
(1.4) (A) =A.
Se poate verifica fără dificultate că dacă fiecărei _părţi A a
unui spaţiu X (fără structură topologică) i se ataşează o parte A,
de aşa manieră că (I.1), (I.2), (1.3), (1.4) sînt satisfăcute, atunci
o
familia .(J, a mulţimilor G din X pentru care G=G îndeplineşte
(G.1), (G.2), (G.3). Astfel, (I.1) - (I.4) pot servi ca axiome pentru
introducerea structurii topologice.
Definiţia 1.2.8. Punctul x e X se numeşte punct aderent al
mulţimii A în spaţiul toplologic X, dacă orice vecinătate a lui x
aderenţa lui A şi se notează cu A. -

intersectează pe A. Mulţimea punctelor aderente ale lui A se numeşte
Se observă imediat că orice punct al spaţiului X, care nu este

punct aderent al lui A, posedă o vecinătate care nu se intersectează
cu A, deci care este conţinută în C A. Astfel de puncte sînt evident
exterioare lui A. In acest mod au loc relaţiile :
o
-- o -
CA=CA, CA=CA.
De aici deducem prin dualitate analogul propoziţiei 1.2.1 pen-
tru mulţimi închise: ,,o mulţime a spaţiului topologic X este închisă
dacă şi numai dacă ea coincide cu închiderea sa".
De asemenea, rezultă prin dualitate din (1.1) - (1.4) proprie-
tăţile fundamentale ale aderenţei (A.1) - (A.4), pe care nu le mai
formulăm explicit. Remarcăm doar că şi cu (A.1) - (A.4) se poate
introduce o structură topologică pe X, definind mulţimile închise F
prin : F F.
Mulţimea punctelor frontieră ale unei mulţimi A o notăm prin
Fr A şi observăm că Fr A=An CA. O mulţime din X se va numi
frontieră dacă A=Fr A. Aceasta este echivalent cu a spune că A !2$.
0
16
Definit.ia 1.2.9. Mulţimea A din X se va numi rară, dacă ade-
renţa sa Ă este mulţime frontieră ; adică 1= ~. Mulţimea A se va
numi densă pe X, dacă Ă=X. ·
Propoziţia 1.2.6. Dacă în spafiul topologic X există o bază (B
numărabilă de mul/imi deschise, atunci există în X o mul/ime numărabilă
densă pe X.
Demonstra/ie. Fie G1, G2 , ••• , Gn, . . • mulţimile nevide din
(}J. Să luăm x 11 e G11 ; n=l, 2, .... Obţinem astfel mulţimea numă
rabilă M = {x1, ~' • .. Xn, ••• }. Dacă X E X şi V E <V(x), există
conform teoremei 1.2.4 o mulţime Gn din bază cu proprietatea
x e Gn c V. Astfel, Xn eV şi V n M=I: ~. Cu aceasta x e 1\1 şi M este
densă pe X.
Spaţiile topologice, în care există mulţimi numărabile dense
mai poartă numele de spaţii separabile. Rezultatul precedent se
enunţă atunci: ,,un spaţiu topologic cu bază numărabilă este sepâ-
rabil". . ·.
1.2.4. LIMITE DE ŞIRURI GENERALIZATE. ln studiul ori-

cărui spaţiu topologic un rol important îl joacă convergenţa şirurilQr
de elemente ale spaţiului. Fie X un spaţiu topologic, cu <V(x) sis'te-
mul tuturor vecinătăţilor lui x e X.
Definiţia 1.2.10. Spunem că şirul de puncte {xn}neN din X
este convergent la x 0 e X, dacă pentru orice V e ({)(x0 ) există un
rang nv astfel încît
n;;?;ny=>XnEV.
Este evident că dacă în definiţia de mai sus lucrăm, în loc· de

vecinătăţi arbitrare, cu vecinătăţile unui sistem fundamental J (Xo)
se obţine o formulare echivalentă a definiţiei limitei. Convergeri.ţ_;i
şirurilor este importantă în special în spaţiile metrice. Pentru descrie-
rea unor noţiuni în spaţii topologice arbitrare (de exemplu, continui~
tatea funcţiilor, compacitatea etc.) este nevoie să introducem noţiu
nea de şir generalizat şi de convergenţă a şirurilor generalizate.
Definifia 1.2.11. Numim sistem dirijat (la dreapta) orice mul-
ţime slab ordonată oi., cu proprietatea că pentru orice pereche
de elemente a, Pe oi., există y e cil astfel ca y ;?;a, y ~ p.
Este uşor de văzut (prin inducţie) că în orice sistem dirijat
(la dreapta) mulţimile finite sînt majorate.
ln continuare vom conveni să identificăm orice aplicaţie a1-+Xa
a unui sistem dirijat cil în spaţiul X, prin familia valorilor sale
{Xa}aeszî• Aceste aplicaţii le vom numi şiruri generalizate.
"
Definiţia 1.2.12. Vom spune că şirul generalizat {x11 }ae .9'l
din spaţiul topologic X este convergent la x0 e X, dacă pentru ori-
ce V e <V(x0), există un element (rang) av e dl astfel incit :
a ;;?;av => Xcx eV.
x 0 se numeşte limita şirului generalizat {xa}ae stî.•
Evident, această formulare este echivalentă cu aceea în care

în' loc de ©(x0) utilizăm un sistem fundamental de vecinătăţi J. (x0).
De asemenea, se vede că aici este cuprinsă în particular şi definiţia
convergenţei şirurilor.
Este ştiută semnificaţia unui subşir de puncte dintr-un şir dat.
Să definim acum noţiunea de subşir generalizat al unui şir gene-
ralizat dat. Fiind dat un sistem dirijat (la dreapta) ol., numim parte
cofinală a lui ol., orice parte tJJ a lui ol. cu prop~ietatea că pentru
orice a e ol există p e tJJ astfel ca ~ >a. Prin subşir generalizat al
şirului generalizat {xa}aeJlt vom înţelege restricţia sa (ca aplicaţie)
la o parte cofinală din ol. AstteJ, ix~}~ este un subşir generalizat
al şirului dat. Se vede că orice subşir generalizat al unui şir genera-
lizat convergent este, de asemenea, convergent şi are aceeaşi limită.
ln general, unicitatea limitei şirurilor generalizate nu este asi-
gurată, decit în spaţii separate. ln adevăr are Ioc
Teorema 1.2.7. lntr-un spaţiu topologic separat, orice şir genera-
lizat are o limitll. unică.
Demonstraţie. Fie X un spaţiu topologic separat şi un şir gene-
ralizat {X«}aegl care are două limite diferite Xo şi Xo- Fie V E<V (xo)
şi V'e ©(:to), vecinătăţi disjuncte ale celor două puncte. Fie a~ av şi
a ~av, unde av, av, sînt rangurile corespunzătoare celor două veci-
nătăţi din definiţia 1.2.12. Atunci XaE V n
V', ceea ce este absurd.
Rezultă Xo=Xo.
Cu ajutorul limitelor şirurilor generalizate putem caracteriza
punctele aderente ale unei multimi. 1n adevăr are·loc
Teorema 1.2.8. Un punct x e X este punct aderent al mulJimii
A, dacă şi numai dacă există un şir generalizat de puncte din A conver-
gent la x.
Demonstraţie. Fie x e X şi {xa}ae.9'l un şir generalizat de puncte
din A convergent la x. Rezultă că orice vecinătate a lui x conţine
puncte din {X«}ae gl, deci din A şi x e Ă. Reciproc, să admih:m că
X E Â. Atunci pentru orice V E (l)(x) există Xy E A n
V. Dacă ordo-
năm familia (l)(x) prin V 1 ~ V 2 dacă şi numai dacă V 1 2 V 2 , observăm
că {xv }ve CV(x) devine un şir generalizat convergent la x.
18
1.2.5. EXEMPLE ŞI EXERCIJII
1. Fie X o mulţime oarecare şi f'/)(X) mulţimea tuturor păr

ţilor sale. Cum familia 1) (X) satisface (G.1), (G.2), (.G.3), este clar
că ea defineşte pe X o topologie. Ea se numeşte topologia discreti
a lui X.
2. Dacă X este oarecare, familia formată din mulţimea vidă
$25 şi X defineşte de asemenea o topologie pe X, numită topologia
indiscretă.
3. Fie X oarecare şi fJ, clasa formată din complementele mulţi
milor finite şi din mulţimea vidă. Să se atate că -6 satisface (G.1),
(G.2), (G.3). Topologia astfel definită se numeşte topologia lui
Zariski pe X.
4. Fie R mulţimea numerelor reale şi -6n clasa reuniunilor
de intervale din R. Să.se arate că .(J,,. defineşte o topologie pe R..
Aceasta este topologia naturală pe R.
5. Să se arate că familia fJ. formată cu f,?5 şi reuniunile de inter-
vale de forma (- oo, a) defineşte o topologie pe H.. Aceasta se numeşte
topologia superioară a dreptei reale.
6. Să se construiască similar topologia inferioară a dreptei real~.
7. Să se formuleze proprietăţile (A.1)-(A.4) ale aderenţei şi să
se arate că cu ajutorul ei se poate introduce pe X o structură topo-
logică, în care închiderea oricărei mulţimi coincide cu aderenţa defi-
nită axiomatic. .
8. Fie X un spaţiu topologic cu .fJ, familia mulţimilor deschise.
Să se arate că familia (/J este bază în X, dacă şi numai dacă pentru
orice G e -6 şi orice x e G, există un B e (/J astfel ca x e B c G.
9. Fie X= {a, b, c}. Să se arate că -6= {f,?5, {a},{b }, {a, b}, X}
determină pe X o structură tbpologică, pentru care să se constru-
iască o bază.
10. Fie X un spaţiu topologic şi A c X. Să se arate că
a) int A este cea mai mare mulţime deschisă conţinută în A ;
b) Ă este cea mai mică mulţime închisă care conţine pe A ;
c) A=A U A', unde A' este mulţimea (derivată) tuţuror
punctelor spaţiului cu proprietatea că în orice vecinătate a lor există
o infinitate de puncte din A.
1.3. CLASE SPECIALE DE SPAŢII TOPOLOGICE
ln acest paragraf punem în evidenţă spaţiile metrice şi semi-

metrice, spaţiile compacte şi spaţiile metrice compacte.
19
1.3.1. TOPOLOGIA SPAŢIILOR· SEMlMETRICE ŞI A SPA„
ŢIILOR METRICE. Cele mai des întîlnite exemple de spaţii topolo-
giţe sînt spaţiile'. ţuclidiene finit dimensionale, unde drept bază de
m:ulţimi descliise•se consideră toate sferele pline deschise ale spaţiului.
îii cele ce urmează va fi vorba de o ·categorie importantă de spalii
ţ~pologice, care cuprind spaţiile euclidiene ca un caz particular .
. :, Definiţia_' 1.3.i. Numim semimetrică pe spaţiul X, o funcţie
d: X xX~R.· care pentru orice x, y, z e X satisface:
.., (D.1) d(x, y) ~O, d(x, x)=O.
(D.2) d(x, y)=d(y, x).
:!,_,
. (D.3) d(x, .Y) <d(x, z)+d(z, y).
Dacă d satisface în plus şi
. . (D.4) d(x, y)=O::;.x=y,

atunci d mai poartă numele de metrică sau distanţă. Un spaţiu X
înzestrat cu o semimetrică d mai poartă numele de spaţiu semimetric.
D"âcă d este o distanţă, atunci X este un spaţiu metric.
·. . ln continuare vom vedea cum orice spaţiu semimetric poate
fi: înzestrat cu o structură topologică, intim legată de semimetrica
d~-' Aşadar, spaţiile semimetrice sînt un caz particular de spaţii to-
pologice.
:· _· ·Definiţia. 1.3.2. ln spaţiul semimetric X, numim sferă plină
~~schisă de centru x 0 şi de rază r mulţimea
S(x0 , r)={x: d(x, x 0)<r}

Mulţimea S (x0 , r)= {x: d(x, x0) <r} se mai numeşte sfera
plină închisă, iar C(x0, r)= {x: d(x, x0)=r} se numeşte sfera de cen-
tru x0 şi de rază r.
. Să notăm
J. (x}= {S(x, r); r>O}. Nu este greu de văzut că J. (x)
vţrifică axiomele (S.l), (S.2), (S.3). Vom verifica doar pe (~.3).
Dacă S=S(x0 , r), să luăm S0 =S·şi y e S. Atunci dacă r'<r-d(y, x),
S(y, r') e ~ (y) şi S(y, r') c: S(x, r). 1n adevăr, pentru z e S(y, r')
are loc: d(z, x) ~ d(z, y)+d(y, x)<r' +d(y, x)<r-d(y, x)+d(y, x)=r,
deci z e S(x, r). Astfel, J.(x) constituie un sistem fundamental de
vecinătăţi într-o anumită topologie pe X. Peste tot în continuare
vom considera spaţiul semimetric X, dotat cu această topologie.
Analizînd demonstraţia de mai sus a lui (S.3), constatăm că sferele
deschise se bucură de proprietatea că sînt vecinătăţi în această
topologie pentru orice punct al lor. în baza teoremei 1.2.4 consta-
tăm că mulţimea_ tuturor sferelor deschise formează o bază de veci-
20
nătăţi deschise în orice spaţiu semimetric. Nu este acum greu de văzut
că dacă spaţiul semimetric X este separabil cu {x1 , ~, ••• , x 11 , • • • }
mulţime numărabiJă densă, atunci familia {S(xn, .r); 'n=l, 2, . ::·:
r - raţional} constituie o bază numărabilă pentru X. CombinîDsţl
cu propoziţia 1.2.6 se obţine .. · ·
Propoziţia 1.2.1. Un spaţiu semimetric este sepafabil, dacă ·şi
numai dacă tn el există o bază numărabilă. •.. , ·, _..
Să mai observăm că dacă spaţiul semimetric, :ţ. ·este separaţ~
atunci d(x, y)=O implică neapărat X=Y ; în caz ·~Qntrar ar trebui
ca x ·şi y să posede sfere pline deschise disjuncte centJ;afe în ele, ceeij
ce nu este posibil. Pe de altă parte, este clar că un ~aţin metric
este separat. Putem astfel formula: . · ·.'.i
Propoziţia 1.3.2. Un spaţiu semimetric este separat dacă şi numaz

dacă este metric. ·
1.3.2. SPAŢII METRI CE COIIPLETE ŞI TEOREMELE LUI

BAIRE. Ne ocupăm în continuare de o categorie imporţantă de sp_a,._
ţii metrice, spaţiile metrice complete. .
Definiţia 1.3.3. Un şir {xn}neN de puncte din spaţiul metric~
se numeşte şir fundamental (sau şir Cauchy), dacă pentru orice e >G
există un număr natural n 0(e) astfel încît:
n, m;>.;n 0(e) => d(x 0 , Xm)<e.
Se observă fără dificultate că orice şir convergent este funda-
mental. De asemenea, nu este greu de văzut că există în anumit.e
spaţii metrice şiruri fundamentale neconvergente. (De exemplu, fn
spaţiul Q al numerelor raţionale.) Remarcăm încă faptul elementar
că dacă un şir fundamental de puncte posedă un subşir convergent,
atunci şirul însuşi este convergent şi are aceeaşi liniit.ă.
Definiţia 1.3.4. Spaţiul metric X se numeşte ~mplet, dacă
orice şir fundamental al său este convergent. ,
Următorul rezultat este foarte important în teoria spaţiilor
metrice.
Teorema 1.3.3. Un spaţiu metric X este completl ~acă şi num~i
dacă orice şir descrescător de sfere închise ale sale cu raza
tinzînd la zero
are intersecfia nevidă şi redusă la un sin11ur punct. _ ·,
Demonstra/ie. Fie X complet şi S(x1, r 1) => ••• ::::> S(xn, r n) ..••
un şir descendent de sfere închise cur" tinzînd la-zero.· Considerînd
şirul {x0 }:=t' observăm că sfera S(xn, rn) conţin~ toţi termenii
şirului începînd cu rangul n. Atunci, dacă m>n, avem:d(xn, Xm)<ra'~
ceea ce arată că x 11 este fundamental, deci convergent în· X. Fie Xo
limita sa. Evident, x0 este· limita tuturor şirurilor {xm }:=n' deci
aparţine tuturor sferelor S(xm, rm), (m=l, 2, ••. ), fiind punct de
acumulare pentru ele. Astfel n S(xm, rm)#: $25. Pe de altă parte, inter-
CIO
m=1
secţia nu poate avea mai mult de un punct, întrucît dacă xă=l=x0
CD
ar aparţine IanS(xm, rm),-cum rm~ (m:.+oo) putem alege un rang

m=l '
mocu 3rmo<d(xo, Xo), de unde d(xă, Xo)=d(xă, Xmo)+d(xmo,Xo)<2rmo,
in contradicţie cu relaţia precedentă.
Reciproc. Dacă proprietatea din enunţ este îndeplinită, fie
· {xn}:=t un şir fundamental din X. Putem atunci extrage un subşir
de elemente {xsa1cl.t=l din şirul dat astfel ca d(x"k+1' x~k)<1/2k+l.
Are loc atunci incluziunea S(xnlc+t' 1/2k+1) c S(x"k' l/2t). în
adevăr, dacă d(x, x"k+t> ~ 1/2k+1, atunci d(x, x 11k) ~d(x, x"k+t)+
+d(x"k+l' x„k) ~1/2k+l+l/2k+l=1/2". Rezultă că n S(xnk, 1/2k)

00
k=1
-
este nevidă şi se reduce la un singur punct x0• Aceasta înseamnă

că d(xnk' x0)~1/2"-+0(k-+oo), adică subşiru1-x 11 k converge. Rezultă
aiunci uşor că şirul iniţial, fiind fundamental, converge de asemenea
la x 0 •
Este important să introducem şi noţiunile de mulţimi de prima
şi a doua categorie.
Definiţia 1.3.5. O mulţime într-un spaţiu topologic X se va
numi slabă sau de prima categorie, dacă ea este reuniunea unei fami-
lii numărabile de mulţimi rare (vezi definiţia 1.2.9).
Orice mulţime care nu este slabă se zice de categoria a doua.
ln spaţiile metrice complete au loc teoremele lui Baire cu pri-
vire la mulţimile de prima şi a doua categorie.
Teorema 1.3.4. Orice mulţime de prima categorie într-un spaţiu
metric complet este o mulţime frontieră.
Demonstraţie. Fie X - metric complet şi M o parte a sa de
prima categorie. Admitem prin absurd că M are un punct interior x 0 •
.A.tunci există 3>0 astfel ca S(x0 , 6) c M. Dar prin ipoteză M se
00 -
3crie M=U Ma cu lnt lvl 11 = rzs (n·=t, 2, •.. ). Atunci S (x0 , 6)c
n=l
O>
c U .M 11 • Pe de altă parte, cum 1\11 n-are puncte interioare, pentru
X1 ~S(xo, 6) ~xistă 61<6/2 astfel ca_S(x1, 61) M1= $25 şi S(x1, 6Jc
nsferele
c:: S(x0, 6). Continuînd procedeul obţinem
S(x0 , 6) => S(x1 , 61) => ••• => S(xn, 6n) ... ; S(xn, 6") n .zi?n= S25
22
şi 6,.<fJ/2n (n=l, 2, ••• ). Conform teoremei 1.3.3 acestea vor avea
GD
un punct comun ~. Din relaţiile de mai sus ~ $ U .M,u ceea ee
n=l
co
contrazice rel~ţia obţinută în prima parte S(x0, f,) c U M •·
·· n=t
Este atunci clar că un spaţiu complet nu poate fi mulţime slabă,
căcialtfel ar fi o mulţime frontieră. Are loc astfel :
Corolarul 1.3.5 (Baire). Orice spaţiu metric complet este mul-
ţime de categoria a doua.
Să mai remarcăm în încheierea acestei secţiuni un rezultat de
bază din teoria spaţiilor metrice*.
Teorema 1.3.6 Pentru orice spaţiu metric X, există un spaţi:u
metric complet X (unic determinat pînă la o izometrie) care-l conţine
pe X ca subspaţiu,, astfel că X este dens în

~ ~
X. X poartă numele .de
completatul lui X.
1.3.3. l\lULŢUU ŞI SPAŢII TOPOLOGICE COMPACTE. Notăm

cu X un spaţiu topologic. O familie de părţi ale lui X se va numi
acoperirea mulţimii M, dacă reuniunea mulţimilor familiei conţine
pe M. Dacă mulţimile familiei sînt deschise, atunci acoperirea se
va numi deschisă.
Definiţia 1.3.6. O mulţime din spaţiul topologic X se numeşte
compactă, dacă din orice acoperire deschisă infinită a sa se poate
extrage o subacoperire finită. Dacă spaţiul însuşi se bucură de aceas-
tă proprietate, atunci el va fi numit compact. O mulţime din X se
va numi relativ compactă, dacă închiderea sa este compactă.
Teorema 1.3.7. lntr-un spaţiu separat orice compact este mul-
ţime închisă.
Demonstraţie. Fie M un compact din spaţiul separat X şi y un
element din X, care nu aparţine lui M. ln baza proprietăţii de sepa-
raţie a lui X, pentru orice x e M putem alege vecinătăţile deschise
Ga:(Y) e ({)(y) şi G,,(x) e ({)(x), cu intersecţia vielă. Vecinătăţile {G11(x),
x e M} formează o acoperire deschisă a lui 1vl. Din compacitatea
lui M putem alege subacoperirea finită {Gu(x1), j E N 0 }. Fie G:z:iY)
vecinătăţile lui y corespunzătoare prin alegerea de mai sus. Dacă
n n
G= U G11 (x,) şi G(y)=n Ga:/Y), se vede că. G(y) e (l}(y), G => M,
~1 ~k .
• Nu demonstrăm această teoremă, tntructt un rezultat similar are loc 1n

spaţiile liniare topologice.
·23
G E -6 şi G n
G(y)= !25. Rezultă y E M, de unde în baza arbitrari-
tăţii lui y urmează M:::, .M, adică M este închisă.
· · Să remarcăm că are loc
Teorema 1.3.8. Orice mul/ime închisă dintr-un spaJiu compact
este compactă.
Demonstraţie. Fie X compact şi F_închisă în X, iar {Ga}ae~
o acoperire deschisă infinită a lui F. Este clar că {CF, Ga, aed}
formează o acoperire deschisă a lui X, din care extrăgînd o subaco-
perire finită, avem imediat că aceasta mai puţin CF acoperă pe F.
De unde F este compactă.
1n spaţiile topologice generale există o _serie de caracterizări
ale compacităţii, care se deduc succesiv din definiţia 1.3.6.
Teorema 1.3.9. Condiţia necesară şi suficientă ca un spaJiu
topologic X să fie compact, este ca din orice familie infinită de mulJimi
închise cu intersecţia vidă să se poată extrage o familie finită cu inter-
secfia vidă.
Drept consecinţă a acestei teoreme se obţine imediat că orice
parte închisă a unui spaţiu topologic compact este compactă.
Pentru formularea altor caracterizări este necesar să definim
mai întîi noţiunea de sistem centrat' de mulţimi. O familie de părţi
ol ale lui X formează un sistem centrat, dacă intersecţia orică_rei
subfamilii finite a lui dl este nevidă. 1n aceşti termeni au loc
Teorema 1.3.10. Condiţia necesară şi suficientă ca spaţiul topolo-
gic X să fie compact este ca orice sistem centrat de mulJimi închise să
aibă intersecfia nevidă.
Consecinţă.
Un spaţiu topologic este compact, dacă şi numai
dacă orice sistem centrat de mulţimi are puncte aderente comune.
Adesea compacitatea se caracterizează cu ajutorul sistemelor
centrate maximale (faţă de ordonarea prin incluziune a familiilor
de mulţimi din rp (X)). Mai întîi faptul că familia sistemelor centrate
este ordonată inductiv, permite - prin aplicarea formei întărite a
~iomei lui Zorn - să prelungim orice sistem centrat la un sistem
centrat maximal. Un sistem centrat maximal (if prezintă urmă
toarele avantaje:
(I) V n F=,f f25, (V) F e Q= ~ V e r;=.
(II) r;= este un . filtru.
În adevăr, din ipoteza lui (I) este clar că sistemul format cu V
şi mulţimile din r;= constituie un sistem centrat, care coincide cu r;=
în baza maximalităţii acestuia. în al doilea rînd, cum (if este centrat~
24
el nu poate conţine mulţimea vidă ($25 $ q). Acum dacă V=>Fo;
F O e q, deducem uşor că V satisface ipoteza condiţiei (I), deci V e q.
n
In fine, dacă Fi, F 2 e (j=, evident F 1 F 2 satisface din nou ipoteza
n
din (I) şi F 1 F 2 e q. Cu aceasta (II) are loc. Să mai remarcăm
în încheiere că, prin inducţie, se poate arăta că~ este închis la inter-
secţia finită.
. O categorie importantă de spaţii topologice cu proprietăţi
asemănătoare spaţiilor compacte şi în plus cu calitatea că prin adău
garea unui punct ele pot deveni spaţii compacte, sînt spaţiile local
compacte.
Definiţia 1.3.7. Un spaţiu topologic X se numeşte local compact,
dacă fiecare punct al său are o vecinătate relativ compactă.
Relativ la spaţiile local compacte are loc teorema de compacti-
ficare a lui Alexândrov
Teorema 1.3.11. Orice spaţiu topologic local compact se poate
transforma într-un spa/iu topologic compact prin adăugarea unui
singur punct şi alegerea convenabilă a topologiei.
Demonstra/ie. Fie X - local compact şip un element arbitrar
care nu face parte din X. Dacă .fJ este familia deschiselor din X
şi X* : =X U {p }, vom nota cu {},* familia acelor părţi ale lui X*
care sînt fie din fi, fie - dacă conţin elementul p - sint de forma
G U {p }, unde G e 0- şi are complementul compact*. Este uşor de
verificat că {},* satisface (G.l), (G.2), (G.3), deci defineşte pe X*
o topologie. Să arătăm că X* cu topologia .ţ},* este compact. Fie
{Gp, ~ e G3} o acoperire deschisă a lui X*. Este clar că măcar una
din mulţimile acoperirii GG conţine elementul p. Ea va fi deci de
0
forma GG =Gp0 U {p }, unde Ga3 are complementul compact. Cum

0
C(G13) este acoperit cu mulţimile ~, ~ e (JJ, putem extrage din

acestea un număr finit, care împreună cu G;0 acoperă pe X*. Rezultă
că X* este compact.
1.3.4. SPAŢII METRICE COMPACTE. În cazul cînd X este

spaţiu metric, noţiunea de compacitate admite o caracterizare în
termeni de şiruri convergente, în timp ce noţiunea de relativ compa-
citate admite o caracterizare cu ajutorul metricii. Începem cu cea
din urmă. Pentru aceasta avem nevoie de
* ln X există deschise> cu complementul compact. în adevăr, pcntm

:r e X există M e CV (:r), cuM compartii, care este complementul mulţimii des-
chls(C M.
25
Definitia 1.3.8. Mulţimea M din spaţiul metric X se zice total
mărginită, dacă pentru orice s >O există un număr finit de puncte
n
.x1, ~, ••• , Xn din M, astfel ca M c U S(x,:, s).
I,=l
Putem acuma entfnţa
Teorema 1.3.12. Orice mulţimerelativ compactă M din spaJiul
metric X este total mărginită. Dacă X este complet, atunci această con-
di ţie este suficientă pentru ca M să fie relativ compacUi.
Demonstra/ie. Fie s>O, altfel arbitrar. Evident, familia {S(x, s),
.x e M} constituie o acoperire a lui M. In adevăr, pentru y e M,
există x e M astfel ca d(x, y)<e, adică y e S(x, e). Atunci din com-
pacitatea lui .M putem extrage acoperirea finită. {S(xk, e), xk e M,
k e N n}, care constituie s - reţeaua finită căutată a lui M. Fie
acum X complet şi M total mărginită în X. Presupunem prin absurd
că există o acoperire deschisă {Ga, a e ol } a lui M, din care nu se
poate extral{_e nici o subacoprire finită. Din total mărginirea lui M
rezultă că M este reuniunea unui număr finit de mulţimi închise
de diametru inferior lui 1. Una din acestea, cel puţin, fie ea Ki,
nu poate fi acoperită cu un număr finit din mulţimile Ga. Continuăm
atunci raţionamentul cu K 1 în loc de M. În urma acestui proces
obţinem un şir de mulţimi închise K 1 cu proprietăţile:
(i) M => K1 => K2 => •••

(ii) diam Kn ~ 1/n.
(iii} nici o mulţime J{. 1 nu poate fi
acoperită cu un număr finit
de m~lţimi
Ga.
Alegem acum x 1 e K 1• Din (i) şi (ii) rezultă că {xn} este un şir
· Cauchy, care - în baza completitudinii lui X - converge la un
n K,. Dar aceasta
GO
X E înseamnă că X E Gao' pentru un anumitao E ol.

i=l
Din (ii) urmează atunci J{. 11 c Gao, dacă n este suficient de mare. Dar
aceasta contrazice (iii). Teorema este demonstrată.
Acum putem caracteriza compacitatea cu ajutorul şirurilor în
spaţiul metric X.
Teorema 1.3.13 (Borel-Lebesgue). CondiJia necesară şi suficientă

ca o mulJime M dintr-un spaţiu metric X să fie compactă, este ca din
orice şir ( numărabilj de puncte din M să se poată extrage un subşir
convergent către un punct din M.
26
Observaţie. De aici se deduce imediat că orice spaţiu metric
compact este complet. ln adevăr, cum şirurile fundamentale vor
trebui să conţină subşiruri convergente, sînt ele însele convergente.
Demonstra/ia teoremei 1.3.13. Fie M compactă î.n X şi {xn}:=t
un şir de puncte din M ~stfel că nici un subşir al său nu converge
la un punct din M. Cu âl~ cuvinte, nici un punct din M nu este
punct de acumulare pentru _.{xn}_:'=r Acum alegînd x e M, există
ez>O, încît {x,,};=1 nu are puncte în S (x, 8z), afară eventual de
centru. Atunci {S(x, 8z), x e M} furnizează o acoperire cu deschise
a lui M, astfel că orice subacoperire a sa conţine obligatoriu pe
{S(x,., 8zn), ne N}. 1n acest mod această acoperire nu conţine sub-
acoperiri finite, ceea ce contrazice compacitatea lui M.
Reciproc, să presupunem că M are proprietatea din enunţ.
Rezultă mai întîi că M este închisă. Fixăm acum e>O şi x„
e M.
Presupunem că am ales x1, ~, ••• , Xn e JYI astfel încît d(x,, x 1) > e,
dacă i#=j. Dacă este posibil alegem Xn+l e M, incit d(xc, Xn+i) >e
pentru 1 ~ i ~ n. Acest proces încetează după un număr finit de paşi ;
fie acesta m pentru că în caz contrar din şirul {xn} al lui M nu s-ar
putea extrage un subşir convergent. Astfel, sferele {S(x,, e), j e Nm}
acoperă atunci pe M, ceea ce - în baza arbitrarităţii lui e - arată
cli M este total mărginită. Cu teorema 1.3.12. M este relativ compac-
tă. M fiind şi închisă este compactă. Teorema este demonstrată.
Următoarea teoremă a lui Cantor este de asemenea importantă
in spaţiile metrice.
Teorema 1.3.14. lntersectia unui şir descrescător de compacte
nevide din spaţiul metric X este un compact nevid. Dacă diametrul
compactelor tinde la zero, intersecţia lor se reduce la un punct.
Demonstra fie. Fie K n un şir descrescător de compacte din spa-
ţiul X. Luăm în fiecare K„ un element x 11 • Obţinem şirul {x 11 }:=t
situat în K 1 • Deci, din {x11 } cu teorema 1.3.13 se extrage un subşir
{xn1,}f=t convergent la x0 e K 1• Dar şirul {xn}_:=2 este situat
în K 2 , deci x 0 e K 2 • Obţinem astfel succesiv x 0 e K 1 (j e N), deoarece
• CI()
{xn }:=J C K J• Aceasta ne arată că Xo E nK

/=l
j, deci intersecţia
şirului{K,} nu este vidă. Intersecţia fiind închisă şi conţinută în

compactul K 1 , rezultă că este un compact nevid. Fie acesta K. Pre-
supunem că diam (K 1)-+0 (j-+-oo). Dacă mulţimea K ar conţine cel
puţin două puncte diferite x şi y, atunci diam (I{)> d(x, y). Alegînd
3e=d(x, y), va exista n 0 =n(e), astfel ca
n >no~ diam (K 11)<e,
27
ceea ce contrazice relaţia evidentă diam (K,,) ~ d(x, y)=3e. Astfel,
K conţine un singur punct. Teorema este demonstrată.
1. Fie R "- spaţiul euclidian cu n dimensiuni. Să se arate că

112
d(x, Y)=( f
k=1
I x1&-Yk 12 ) , unde
x,,), Y=(Y1, Yz, • • •, Yn)-

X=(X1, X2, • • •,
este o metrică pe B. "· Să se rezolve exerciţiul similar pentru

spaţiul 0".
2. Fie (m) spaţiul tuturor şirurilor mărginite de numere comple-
xe. Să se arate că
d(x, Y)=sup { I Xn-Yn I, n =1, 2, ••. }, unde
x=(x1 , ~, ••• Xn, ••• ), y=(y1 , y 2, ••• Yn, ••• } este o metrică
pe (m).
3. Fie X un spaţiu metric. Să se arate că tJ) = {S(x, e) : x e X,
s >O} formează o bază a unei topologii pe X.
4. Să se arate că într-un spaţiu metric un punct Xo e X este
aderent mulţimii A c X, dacă şi numai dacă există un şir de puncte
{x0 } c A astfel ca x 0 =lim Xn:
D
5. Dacă x 0 e X şi A este o parte din spaţiul metric X cu metrica

d, definim
d(x0, A)=inf {d(x0, x) 1 x (A}.
Să se arate că Xo e .A, dacă şi numai dacă d(Xo, A)=O.
6. Să se arate că într-un spaţiu metric diametrul cS(A) al unei
mulţimi A definit prin
cS(A)=sup {d(x, y), x, y e A}

coincide cu ~(Ă).
7. Să se arate că într-un spaţiu metric orice mulţime închisă
este intersecţia unui ş_ir infinit de mulţimi deschise.
8. Să se arate că orice două mulţimi închise disjuncte din
spaţiul metric X, posedă vecinătăţi deschise disjuncte.
28
9. Să se construiască un exemplu de spaţiu topologic şi în el o
familie de mulţimi închise {Fn }neN cu proprietatea de sistem
n F n= sz5.
00
centrat, dar
n=l
10. Să se arate că. orice spaţiu separat compact are· proprietatea
din exerciţiul
8. Astfel de spaţii se numesc normale.
11. Să se arate că reuniunea unui număr finit de compacte,
dintr-un spaţiu topologic este un compact.
12. Să se arate că într-un spaţiu compact, orice punct posedă
un sistem fundamental de vecinătăţi compacte.
13. Să se arate că o mulţime din R" (vezi exemplul 1) este total
mărginită, dacă şi numai dacă ea este mărginită. ln consecinţă,
mulţimile compacte din R n sînt mulţimile mărginite şi închise.
1.4. APLICAŢII CONTINUE
ln acest paragraf introducem continuitatea aplicaţiilor între

două spaţii topologice şi cu ajutorul continuităţii formulăm compa-
rarea topologiilor şi indicăm generarea unor noi topologii, plecînd
de la topologii cunoscute prin procedee generale. Se obţin drept
cazuri particulare : topologia urmă, topologia cit, topologia produs
etc. De asemenea, dăm teorema lui Arzela-Ascoli, relativă la descrie-
rea mulţimilor relativ compacte din spaţiul (metric) al funcţiilor
complexe continue pe un compact.
1.4.1. FUNCŢII CONTINUE. HOMEOMORFISHE. Vom co nsi-

dera în această secţiune aplicaţii definite pe un spaţiu topologic
X, luind valori în spaţiul topologic Y. Vom nota cu ~', (7', ./3",
(7" familiile mulţimilor deschise, respectiv închise din X şi Y şi
cu {(7J' (x)}~ex, {«J" (y)},ev filtrele de vecinătăţi ale topologiilor
din cele două spaţii.
Definiţia 1.4.t. Funcţia f: X-+Y este continuă în punctul
x 0 e X dacă: ·
Ve ro• (f(x0)) => r-1 (V) e «J' (xo)•
sau, echivalent, pentru orice vecinătate V a lui f(x0) !există o
vecinătate W a lui. x 0 , astfel ca:
x e W => f(x) e v.
29
Se vede imediat că dacă {J' (x) }:rex şi {J 11 (y) }ge y sînt
sisteme fundamentale de vecină tă ţi în cele două topologii, co·ntinui-
tatea lui f în x 0 se poate formula astfel: ,,pentu orice S 11 e J" (f(x0))~
există S' e J.' (x0) astfel ca
x e S' => f(x) e S#".
De aici rezultă imediat că dacă X şi Y sînt spaţii metrice~
considerînd aici ca sisteme fundamentale de vecinătăţi sferele pline
deschise, continuitatea lui f în x 0 se formulează în modul următor:
„pentru orice sferă plină deschisă S. (f(x0), e) există o sferă plină
deschisă S (x 0 , 6 (e)) astfel ca: x e S (x0 , 6 (e)) implică f'(x} e
e ~ (f{x)0 , e)" sau echivalent
V e>O, 3 6 (e): d (x, x0) d (f(x), f(x0))<e.
Continuitatea unei aplicaţii între două spaţii topologice admite
următoarea caracterizare.
Teorema 1.4.1 (Beine). Func/ia f: x~ Y este continuă în
x0 e X, dacă şi numai dacă pentru orice şir generalizat {xa}aeJl{ de
puncte din X convergent la x0 , şirul generalizat imagine {f(xa) }aed
este convergent la f(xo)-
Demonstrafie. Dacă feste continuă în [x0 şi {xa}ae.srL converge
la x 0, să arătăm că {f(xa) }ae.sJÎ converge la f(x0). Fie pentru aceasta
r-
V e ru" (f(x0)). Cum 1 (V) e ({)' (x0},f din convergenţa lui {Xo}ae.sil
r-
există av astfel ca : a ~ av implică Xa e 1 (V).
De aici urmează : a~ av implică f(xa) e V şi convergenţa lui
{f(xa) }ae.sJÎ la /(x0) este dovedită. Reciproc, să presupunem con-
diţia din teoremă îndeplinită şi să admitem că funcţiaJ f n-~fi
continuă în x 0• Atunci ar exista o vecinătate V0 e ({)" (f(x0)) (con-
trazicînd cea de a doua formulare din definiţia 1.4.1), astfel că ori-
care ar fi vecinătatea U e ({)' (x0}, există puncte xu e U astfel încît
f(xu) $ V0 • Dar considerînd pe ©' (x0) un ~istem dirijat prin relaţia
de ordine U1 ~U2-»U/~U2, observăm că {xv}uecwczo> devine
un şir generalizat convergent la x0 , pentru care(f(xu)}uecv'<xo>
nu poate converge la f(x0} din cauza relaţiei f(xu) $ V0 ,~ pentiii orice
U e ©' (x0). Teorema este demonstrat_ă. .
Să remarcăm că demonstraţia suficienţei se putea face şi con-
trazicînd formularea continuităţii cu sisteme fundamentale de
vecinătăţi şi că dacă există astfel de sisteme numărabile ne putem
mărgini la şiruri numărabile. Acesta este cazul spaţiilor metrice,
unde S (x0, !) constituie un sistem fundamental numărabil de
vecinătăţi ale lui x0 • Astfel are loc următorul
30
Corolar 1.4.2 (Heine). Dacă X şi Y sînt două spaţii metrice>
aplicaţia f: X-+Y este continuă (în x 0 e X), dacă şi numai dacă
pentru orice şir{x11 }neNde puncte din X convergent la x 0, {f(x0 ) }nEN
converge la f(x0).
O importanţă deosebită o prezintă continuitatea pe spaţiul
X, adică continuitatea în fiecare punct al lui X. Relativ la aceasta
are loc:
Teorema 1.4.3. Fie f o aplica/ie a spaJiului topologic X îri spa-
/iul topologic Y. Următoarele afirma/ii sînt echivalente;
a) f este continuă pe X ;
b) f(A) C /"(A), pentru orice AC X;
c) F E fl' => f-l (F) E (1' ;
d) G E .e.·
=> ,-1 (G) E f}.'.
Demonstraţie. (a)=> (b). Fie A C X şi y e f (Ă). Există atunci
X E Ă astfel ca Y=f(x). Dacă ar exista w E (l) (y) astfel ca w f(A)= n
r-
= ţlj, atunci aplicînd imaginea inversă 1 s-ar obţine f-1 (W) A= n
= ~. Cum, din continuitatea lui .f în x rezultă că 1 (W) e ro (x)> r-
această din urmă relaţie conduce la x $ Ă, ceea ce contrazice ale-
gerea lui x. Rămîne aşadar că pentru orice W e ({) (y) are loc W n
n( (A)=I: ~, adică y e /"(A), de unde, în baza arbitrarităţii lui Y~
rezultă (b ).
(b) => (c). Fie F e (1 şi f- 1 (F)=F0 • ln baza lui (b)
11
r-
/(P0) C f (Jfo)=F'=F. Aplicînd 1 şi proprietăţile imaginii inverse
deducem succesiv
Fon r- f (F o) n 1- (F)=Fo,
1 1
adică F este închisă

în X.
(d). Fie G e .fJ,". Evident r- (C G)=C ,- (G), care în baza lui
O
(c)=> 1 1
(c)aparţine lui (l', deci r- (G) este din f}.'.
1
(d) => (a). Fie x e X şi
We (f(x)).
(l) Există
atunci o G .fJ'
deschisă ~
astfel ca f(x) e G C W. Conform lui (d) r- (G) e -6' 1
evident eaşi
conţine pe x. Aşadar (G) C r- (W), de unde r- (W)
X E ,-1 1 1
(x)~ E ('{)
ceea ce probează continuitatea lui f în x.
Folosind acum caracterizarea (d) a continuităţii pe X şi apoi
caracterizarea compacită ţii în R n pentru n = 1 sau 2 (vezi secţiunea
1.3.5, exerciţiul 13) deducem succesiv
Consecin/a 1. Imaginea continuă a unui compact este un com-
pact.
Consecinţa 2. O funcţie reală, continuă pe un compact este
mărginită şi îşi atinge marginile.
31
Definiţia 1.4.2. O aplicaţie biunivocă şi continuă X-+Y a f:
spaţiului topologic X pe spaţiul topologic Y se numeşte homeomor-
r-
fism, dacă funcţia inversă 1 : Y-+X este de asemenea continuă.
1n aceste condiţii, X şi Y se numesc hemeomorfe. .
Este aproape imediat că un homeomorfism între X şi Y trans-
formă clasa tuturor mulţimilor deschise din X în clasa tuturor
mulţimilor deschise din Y şi sistemul tuturor vecinătăţilor oricărui
punct x din X în sistemul tuturor vecinătăţilor punctului f(x) din
Y. De asemenea, noţiunile de închidere, interior, mulţime frontieră,
mulţimile rare, mulţimile dense, cele de prima şi a doua categorie
sînt invariante la Uij. homeomorfism.
Este interesant de remarcat că are loc
Teorema 1.4.4. O aplicaţie biunivocă şi continuă a unui spaţiu
compact într-un spaJiu separat este un homeomorfism. ln particular,
o aplicaţie biunivocă şi continuă a unui spaJiu metric compact într-un
spaţiu metric este bicontinuă.
Demonstra/ie. Fie X compact (separat), Y separat şi f o bijecţie
continuă a lui X pe Y. Arătăm că r-
1 este continuă de la Y la X.
Fie F închisă în X. ln baza teoremei 1.3.8 din compacitatea lui

X, F este compactă. Din consecinţa 1 la _teorema 1.4.3, f (F)=
=(f-1)·1 (F) este compactă în Y, care cu teorema 1.3.7 este închisă
r-
în Y. Conform)ui (c) teorema 1.4.3, 1 este continuă.
1.4.2. COMPARAREA TOPOLO GIILOU. O aplicaţie simplă a

caracterizării continuităţii
globale o constituie compararea topolo-
giilor pe un spaţiu X.
Definiţia 1.4.3. Fie date două topologii 't'1 şi -r 2 pe spaţiul
X. Vom nota cu X, spaţiul X topologizat cu ,: , (i = 1, 2). Vom spune
că -r1 majorează pe -c2 (sau -c1 este mai fină ca -r2) (şi scriem i-1 ~ -r2),
dacă aplicaţia identică de la X 1 la X 2 este continuă. Dacă în plus
-r1:;l:-r2 , zicem că -r1 este mai tare ca 'T2• Două topologii, din care una
o majorează pe cealaltă se numesc comparabile.
Este clar că în acest mod am introdus o relaţie de ordine în
mulţimea topologiilor pe X.
Criteriile de continuitate a aplicaţiilor din secţiunea prece-
dentă conduc la
Teorema 1.4.5. Fie i-1 şi i-2 două topologii pe X, pentru care
-6,, (r,, {<V' (x) }:i:ex şi {J'c:r> }zex reprezintă, respectiv familia
mulţimilor deschise, familia mul/imilor închise, filtrul vecinătăţilor,
şi un sistem fundamental ( arbitrar) de vecinătăţi în topologia -i, (i = 1, 2).
32
Următoarele afirmaţii stnt echivalente:
a) -r1~-r2;
b) <V1 (x) ~ <l/ 2 (x) ; V x e X;
2
c) S2 e J. {x) S1 e J.1 (x) : S1 C S2 ; V x e X ;
=> 3
d) Ă"• C Ă"'• ; V A C X ;
e) r'r1 ::> ~2;
f) -61 :) -<i-s-
Rezultă acum că topologia discretă· pe X (exemplul 1, sec.
1.2.5) este cea mai fină topologie pe X, iar topologia indiscretă pe
X este cea mai slabă dintre topologiile lui X. De asemenea, se vede
că topologia generată de o familie oarecare t de părţi ale lui X
(vezi secţiunea 1.2.3) este cea mai puţin fină topologie pe X, pentru
care mulţimile din t sînt deschise. Ca aplicaţie să remarcăm că
marginea superioară a unei familii de topologii 't'a cu -6a clasele
mulţimilor deschise, este topologia (cea mai puţin fină care majo-
rează pe toate 'ta) generată de familia LJ.e«x. Această· topologie se
a
mai notează 't' V= V 'ta. De
a
menţionat că deoarece na .ea satisface
axiomele (G.1)-(G.3), marginea inferioară a topologiilor 'ta are
na
drept familie a deschiselor pe -6a- Ea se mai notează prin Ţ h =/\'ta.
a
1.4.3. GENERAREA TOPOLOGIILOR. TOPOLO GIi INIŢIALE~

Prezentăm în prima parte o metodă generală de obţinere a unor
topologii pe un spaţiu X, cu ajutorul unor aplicaţii {a: X-+Ya,
unde Ya (a e ol.) sînt spaţii topologice date. Vom pune în evidenţă
apoi cîteva cazuri remarcabile, ca : topologia urmă, marginea su-
perioară a Unei familii de topologii, topologia produs şi vom da
importanta teoremă a lui Tihonov asupra produsului de spaţii
compacte.
Să notăm cu ~a familia mulţimilor deschise în ·topologia 't'a
din spaţiul Y a. (a e ol.) şi cu J. familia de părţi ale lui X: {/a- 1 (Ga) ;
Ga. _e -6a. ; a e ol.}. Clasa J. va genera o topologie pe X~ pentru
care familia mulţimilor deschise .fJ, (J) constă din toate reuniunile
de intersecţii finite de mulţimi din J. (vezi secţiunea 1.2.2). Această
topologie se numeşte topologia iniţială pe X relativ· la familia de
aplicaţii {fa}ae-9{ , sau încă limita proiectivă a topologiilor -ra.
Avînd în vedere că J constă din toate imaginile inverse prin fa,
ale tuturor mulţimilor deschise din -6a, pentru toţi indicii a din d,
33
este imediat că topologia iniţială este cea mai puţin· fină topologie
pe X, pentru care toate aplicaţiile fa (a ed) sînt continue (conform
teoremelor 1.4.2 şi 1.4.4).
I. Dacă avem dată o singură aplicâţie f: X-+ Y, unde Y este ·
topologic, cea mai puţin fină topologie pe X pentru care f este con-
tinuă, se numeşte preimaginarea topologiei pe Y prin f şi are ca
r-
familie de mulţimi deschise pe 1 (-6), (care verifică evident (G.1) -
(G.3)), unde .(J, este familia deschiselor din Y. Un caz particular
remarcabil al acestei situaţii este acela în care X este o submulţime
a spaţiului topologic Y, iar fa este aplicaţia identică de la X în Y
(scufundarea canonică a lui X în Y). Topologia care se obţine în
acest caz pe X se numeşte topologia urmă, iar X cu această topolo-
gie se numeşte subspaţiu topologic al lui Y. Este clar că, deoarece
n
1-1 (G)=G X, mulţimile deschise din X sînt intersecţiile cu X
ale tuturor mulţimilor deschise din întreg spaţiul Y. Se deduce de
aici uşor că o submulţime X din Y este compactă, dacă X conside-
rat ca subspaţiu topologic este compact.
II. Acum dacă pe X avem dată o familie de topologii 'ta şi no-
tăm cu Y , spaţiul X înzestrat cu topologia 't'a, iar /~ sînt aplicaţiile
identice de la X pe Y a, atunci topologia iniţială pe X relativ la
aplicaţiile identice (a este chiar marginea superioară a topologiilor
't'a- De aici se vede că marginea superioară a familiei -r0 . este cea mai
puţin fină topologie pe X, în care aplicaţiile identice [a : X-+(X, 't'a)
slnt continue.
111. De un interes cu totul remarcabil în studiul topologiilor
slabe pe spaţiile duale este produsul topologic.
Definiţia 1.4.4. Fie {Xa}ae.sz'l o familie de spaţii topologice cu
topologiile 't'a şi X produsul cartezian al acestei familii: X=Il Xa,
aes11.
iar (a (a e ol.) funcţiile proiecţii ale lui X pe Xa, definite prin:
fa (x)-:-Xa, unde: x=(Xa)aegL e X (sec. 1.1.2). Topologia iniţială
pe X relativ la aplicaţiile fa (ae d) se numeşte produsul topologic
al topologiilor 'ta, iar spaţiul X dotat cu această topologie, produ-
sul topologic al spaţiilor Xa.
Vom pune acum în evidenţă, pentru topologia produs,
sistemul generator J şi baza de mulţimi deschise (13 (J). Mai
întîi este clar că notînd. cu -<a.a familia mulţimilor deschise în topolo-
gia 'teu o mulţime arbitrară din J este de forma : /i 1 (G~)=Il Ha ,
ae.stt.
unde Hp=Gp e ,613 , iar pentru ar/= p, H«=Xa. Este atunci imediat că
orice mulţime din (13 (J) este de forma IIHa, unde Ha. sînt deschise
îil 't'u pentru orice a e dl. şi doar un număr finit de Ha diferă de spa-
34
ţiile Xa,. Avînd acum în vedere teorema 1.2.4, obţinem că, în topolo-
gia produs, un sistem fundamental de vecinătăţi ale unui p.unc.t
(xa)aesfl. e X constă din mulţimi de forma: Il Ha, pentru care există
ae.s(
cel mult un număr finiti de indici a 1, a 2, ••• , a. astfel că Hak :fi: Xak
şi Ha& este mulţime. deschisă în Xak' care conţine proiecţia Xak a
n
lui x (k=l, 2, ... , n). De fapt IIHa=n f-;; 1 (Hak)' unde Hak
aesf{_ k=l k
sînt vecinătăţi deschise ale punctelor Xak (k= 1, •.. , n).
Putem acum enunţa
Teorema 1.4.5. Produs topologic de spaţii separate este un spafiu
sep.arat.
Demonstra/ie. Să presupunem că Xa (a e ol) sînt separate
şi să considerăm două puncte diferite x1=(x!)ae.s( şi x2 = (x!)ae.s(
din X. Va exista atunci cel puţin un indice a 0, pentru care: xt : /: 3:t·
Cum spaţiul Xa este separat, vor exista în el două mulţimi des-
chise disjuncte Gt n ~
0
0
~ $25, G~ e ~ (i=l, 2). Atunci formăm
0
vecinătăţile lui x: II R 1 (i=l, 2), unde H~=X dacă a :fi: a 0 şi
aesfl. a
H~ =Gt- Evident, cele două vecinătăţi vor fi disjuncte şi X
este separat.
Teorema 1.4.6 (Tihonov.). Produs topologic de spaţii compacte
este compact.
ln demonstraţia acestei teorem_e vom folosi caracterizarea com-
pacită ţii cu sisteme centrate de mulţimi închise şi cu sisteme cen-
trate maximale (vezi secţiunea 1.3.3). ln prealabil mai este necesară
Lema 4.4.7. Fie f: X-+ Y o aplicaţie a mulţimii X în Y. Ima-
ginea directă prin f a unui sistem centrat din X este un sistem centrat
în Y. Dacă feste surjecfie, atunci imaginea directă a unui sistem cen-
trat maximal este un sistem centrat maximal.
Demonstraţie. Prima parte este o simplă verificare şi se bazează
pe faptul că imaginea unei intersecţii de mulţimi este conţinută în
intersecţia imaginilor şi imaginea unei părţi nevide este nevidă.
Pentru partea a doua, fie ~ un sistem centrat maximal în X şi
f (~) imaginea sa. Dacă f ((7) nu este maximal, fie (7~ un sistem
centrat maximal ce conţine pe f ((i'). Va exista o mulţime cI> e (]=o
r-
cu <D $ f (~). Atunci 1 (<D) intersectează pe orice F e ~ (deoarece
r 1
n
((!)) r-
F C 1 (CI> n
f (F)) şi <D intersectează pe f (F), iar cum
r-
~ e maximal, rezultă din proprietatea (I), sec. 1.3.3, că 1 () e ~,
ceea ce contrazice $ f (~).
35
Demonstra/ia teoremei 1.4.6. Fie {Xa., a e ol.} o familie de
spaţii topologice compacte, X produsul lor topologic şi ~ un sis-
tem centrat de mulţimi închise din X. Fie t7 0 un sistem centrat
maximal care conţine pe (]= şi t7g={a ({]= 0). În baza consecinţei la
teorema 1.3.10, va exista un punct~ în Xa. aderent comun pentru
toate mulţimile Fg e r;:~ (aed).· Să considerăm atunci funcţia
selectiyă a1~~, care defineşte elementul x'l=(x0Jae..9'l din X şi o
mulţime arbitrară G din sistemul fundamental de vecinătăţi (con-
n
struit mai sus) al lui r>, adică G=n f;1 (Ga.k ), unde Ga.k sînt mul-
k=1 k
ţimi deschise care conţin pe xQa.1, (k=l, ... , n) şi G 3x0• Din alegerea
punctelor ~(aed), rezultă că G°'k intersectează orice mulţime
din · (7~1. = fak ('70) şi deoarece t7gk este maximal (conform lemei
prEfoedente) deducem - cu (I) sec. 1.3.3 - că G~k e fak (t'ro)
(k=l, 2, ... , n). Punînd: Gak={ak {Fot), cu Fote q 0 avem:
r;; (Gk)::) Fo,: E '7o, de unde, folosind maximalitatea lui t7o, re-
n
zultă: 1; 1 (Guk) E 'ro; k=l, 2, ... 'n şi deci G=n r.-a. 1 (Gak) E '7o
•k . k=1 k
(vezi (II) - sec. 1.3.3). De aici rezultă, în particular, că G intersec-
tează orice mulţime din sistemul t70 • Aceasta dovedeşte că r> este
un punct aderent comun tuturor mulţimilor din t70 , deci comun
mulţimilor (închise) din (7. Astfel, sistemul centrat dat are. inter-
secţia nevidă şi, cu teorema 1.3.10, X este compact.
Combinînd cele două teoreme de mai sus obţinem următorul
Corolar 1.4.8. Produsul topologic al unei familii de spaţii
Hausdorff compacte este un spaţiu Hausdorff compact.
Încheiem cu următoarele remarci utile în capitolele următoare.
Remarca 1. Sistemul J. de generatori pentru topologia iniţială
poate fi înlocuit cu :
J.' = {f; 1 ( B ) ; B e (}Ja ; a e d },
unde (}Ja sint baze de mulţimi deschise pentru topologiile 'ta (a ~ d).
Tot plecînd de la (}Ja, în loc de .fJ,a. putem construi un sistem funda-
mental de vecină tă ţi în topologia produs cu metod.t:1. indicată mai sus.
Remarca 2. Dacă xg sint submulţimi în Xa (aed), din
cauza unor relaţii de forma (II Ha)
aegl
n (Il X~l=Il (Ha
aegl ae stl
nX 0),
a
este uşor de văzut că urma pe X 0 =II X~ C X, a topologiei produs
. aegl
de pe X este produsul topologic al topologiilor urmă p'e X~.
36
ln consecinţă, dacă xg:sînt submulţimi ~mpacte în X« (a e d),
atun~i II Xa0 este o submulţime compactă în spaţiul produs...
ae.sfl · · ,
1.4.4. GENERAREA TOPOLOGIILOR. TOPOL'O GIi ·FINALE.

In continuare prezentăm o altă metodă de gener'are a unor· topologii
prin intermediul unei familii de funcţii, de data aceasta în spaţiul
imagine. Ca aplicaţii standard de topologii generate în acest mod
ne apar : topologia cit, marginea inferioară a unei familii de topologii
şi topologia sumă sau limită inductivă.
Fie X o mulţime dată, {X«}ae.<li - o familie de spaţii topo-
logice, fa - pentru fiecare a e ol. - o aplicaţie a lui Xa în ·x.
Fie .fJ ::_ mulţimea tuturor părţilor G 'din X, pentru I care (; 1 (G)
sînt deschise în Xa oricare ar fi indicele aed (adică intersecţia
tuturor imaginilor inverse prin aplicaţiile {a ale familiilor ,$,a, ale
desc-hiselor din Xa). Evident că .ţJ, determină o topologie pe X şi ea
este cea mai tare topologie în care toate aplicaţiile fa sînt continue.
Această topologie se mai numeşte limita inductivă a topologiilor
din Xa, ·sau topologia finală pe X corespunzătoare familiei {fa }ae.sfl •
· I. Dacă avem de a face cu o singură aplfcaţie f a spaµultii
topologic X în mulţimea X', acestei aplicaţii. ii corespunde. pHn .(
topol~gia finală pe X', care este cea mai fină topologţe pe X'· pentru
care feste continuă. în particular, considerînd pe .spaţiul topologic
X o relaţie de echivalenţă R, X' - mulţimea cît X/R (vezi exc. 4,
. A
sec~ 1.13) şi {aplicaţia canonică de la X la X/R d~finită prin: f (x)=~,
cea mai tare topologie pe X/R în care f est~ continuă, se nuni,eşte
topologia cit. · ··
II. Dacă acum X este un spaţiu, pe care ·avem dată o familie
de·topologii {-ra}aed şi notăm cu Xa spaţiul X dotat cu topologia
Ta, iar cu fa aplicaţioa identică de la Xa. J~ X, atun~i topologia finali
1
pe. )ţ.: corespunzătoare aplicaţiilor fa, ~ este marginea inferioară a

topologiilor -ra şi familia· mulţimilor sale deschise este intersecţia
familiilor deschiselor din 'ta• . . ' I: . . '
III. Vom aplica_ aţest proc_edeu _în, § ~.3, cînd. vo~ studia
limitei~ ,inductive de spaţii local co~ve~e.
I .... : ••
1. Fie X şi Y două spaţii topologice. Să se arate că o .aplicaţie

f: X-+ Y este continuă (pe X), dacă şi numai dacă una din condiţiile
următoare este îndeplinită · , ·
.3.7
r- r-
{a) 1 (B) C 1 (B). pentru orice B C Y.
r-
(b) Dacă (B este o bază în Y, 1 (B) este deschisă în X pentru
orice B e (B.
2. Fie R n spaţiul euclidian n-dimensional. Să se arate că
metricile
2 1 2
d (x, Y) = <ti=1lxi~Y1:l ) ' ; x={xi}:=1 ; Y={Yt}J:=1'
dii(x,y) = ·<E:= I
1 X1c-Yi P)
1 11
P,
d-(x, y)=max I X1:-Y1c I,

1~k~n
induc pe R n aceeaşi topologie şi că aceasta coincide cu topologia
.produs, considerînd pe H. topologia naturală.
·s. Fie X 1, X 2, ••• , Xn spaţii metrice cu distanţele res~ctiv ·,,
·d1, d2,
1
••• , d,.. Să se arate că topologia produs pe spaţiul X=ll Xi
k=l
paate fi definită cu ajutorul unei metrici.
4. Să se arate că o aplicaţie bijectivă a ·spaţiului tQpologic X
pţ spaţiul topologic Y este homeomorfism, dacă şi numai dacă
transfo'rmă familia tuturor mulţimilor deschise din X în familia
tuturor mulţimilor deschise din Y.
5. Să se dea un exemplu de funcţie continuă bijectivă,
·care nu
este homeomorfism.
6. Dacă X este un spaţiu topologic arbitrar şi B. este dotat
·cu topologia naturală, să se arate că aplicaţia f: X-+B.·este· con-
tinuă ·dacă şi numai dacă mulţimile
{x; .f(x)<a}, {x; f(a:)>a.}

slnt. ·deschise pentru orice a real şi finit.
7. Pentru un spaţiu topologic X, vom nota aici şi peste ·tot
ln continuare prin C(X) .(C:a. (X)) mulţimea 'tuturor fune:ţiilor
complexe (reale) continue pe X. Să se arate eă:
a) Da:d f ,g·e C(X), atunci f+g, fge C(X);
b) (Teorema lui Urîson). Dacă X -~te -nonnal (vezi exc. ·a şi
10, sec. 1.3.5), atunci pentru orice două mulţimi închise şi disjuncte
A şi B din X există f e c2 (X), astfel incit
(i) f(x)=O; x e A.
(iÎ) 'f(~)= 1 ; x E B.
{iii) O~f(x) ~1, X e X.
·33
c) La acest punct şi la urmitoarele vom pre.supune .eă X este
compact separat. Să se arate ci
d (f, g)=sup I f(x)-g(x) I
~ex
defineşte o metrică· pe C(X).
d) Să se arate că un şir U'n} C C(X) converge în metrica de la
c) către o ·funreţie f-e C(X), -d·ael. şi numai dacă fn converge uniform
către(, adică·: ·
V e>,O, 3 N (e) e N: n~N (e) => :I fn (x).,-f(x) I<~;
\:/xeX.
Să se arate că C(X) este un spaţiu metric complet.
e)
f) (Teorema lui Arzelâ-Ascoli). Să se arate că o par.te .<D C C(X)
este total mărginită în C(X), dacă şi numai da.că funcţiile din(]) sînt
egal mărginite şi egal continue, adică :
(i) \:/ x e X, 3 M%>0: I .f(x) I ~M% (f e CD);
.(ii) \:/ e >O, \:/ x e X, 3 V e (() (x) ;
y eV, f e cD => I f(y)-f(x) l<e.
Pentru aceasta, iată schiţa ~emonstraţiei. Fixăm e >O.
Cum X este compact, (ii) arată că există punctele x1 , x 2, ••• , x„ e X
n
cu vecinătăţile V1 , ••• , V,., astfel încît X= U VJ: şi f e cI>,
k=l
x e V t; k e N:n=>.1.(($)-f(x") I <e/3. Aplicînd (i) pentr.u x1 , •.• , x„
în Ioc de x, din implicaţia de mai sus urmează că funcţiile .din 
sînt egale mărginite, adică
sup {I f(x) I, x e X, f e <D}=M<oo.
Fie DM discul închis de rază M din planul complex şi să asociem
fiecărei funcţii f e <D un punct p(n e D~1 C <O" prin
p(f1) : =(f(x1), ••• , f(x;.)~.

Dar este evident că ~ este o reuniune finită de mulţimi de diam.etrn
mai mic decît s/3. Există deci f1, f2, .•• , fm e cD astfel încît p(n
este depărtat cu mai puţin de s/3 de un anumit p(f,). Acum dacă
f e Cl>, existi j e N m astfel incit
k e Nm => I f(xJ:)-f,(xJ:) l<e/3.
Dar orice x este situat într-o anumită Vt şi pentru acest k are loc
I f(x)-f(x1) l<e/3 şi I f,(x)-f,(xi) l<e/3.
Combintnd ultimele inegalităţi de mai sus avem
I f(x)-{J(x) l<e; (x e X),
sau d (f, f 1) < e.
Astfel, f1 , ·••• , fm constituie o e-reţea finită a lui . I~. baza
arbitrariţăţii lui e, <D este total mărginită (în C(X)).
Reciproc, dacă este total mărginită, din mărginirea ei în
C(X) urmează că funcţiile sale sînt egale mărginite. Rămîne să
arătăm că sînt egal continue. Fie e>O şi fi, ... , fm o e/3 ~ reţea
finită a lui <D. Fie x e X şi V1 , ••• , Vm vecină tă ţi ale lui x astfel ca
y e Vi:=> I (k(x)-ft(y) l<e/3, (k e Nm)·

m
Dacă V= n
k=1
V1:, atunci pentru y E V avem
I f(x)-f(y) I~ I f(x)-(1:(x) I+ I f1:(x)-fi:(y) I+

+I (J:(y)-f(y) I,
unde primul şi ultimul termen se majorează cu e/3 (fi, ..• , fm este
e/s - reţea finită !), iar termenul mijlociu de asemenea, conform
implicaţiei precedente. Astf~l, pentru x e X am determinat V e ©(x)
astfel ca
fe<D, yeV=> lf(x)-f(y) J<e,
ceea ce înseamnă că funcţiile din sînt echicontinue. ..
g) (Teorema lui Weierstrass-Bemstein). Să se arate că· dacă
f e C(X), unde X=[O, 1] cu topologia naturală, atunci şirul de poli-
oo~e ·
n
Pn(X)= l; CU(j/n) xJ (1-x)n-J
j=O
converge la f în C(X).
h) Să se deducă, folosind (g), că C [O, 1] este un spaţiu metric
separabil.
C A P I T O L U L A L 11-L EA
SPAŢII LINIARE TOPOLOGICE
Acest capitol conţine generalităţi despre spaţiile liniare şi

spaţiile liniare topologice. De asemenea sint. tratate spaţiile. local
convexe, limitele inductive de spaţii local convexe, împreună cu
spaţiile fundamentale din teoria distribuţiilor.
2.1. SPAŢII LINIARE
1n acest paragraf tratăm la început proprietăţile pur algebrice

ale spaţiilor, operaţiile cu subspaţii liniare şi problema bazei alge-
bri~.-, .... ·
·'.._;.?-1.t: SPAŢII ,LINIARE. SUBSPAŢII_ UNÎARE. ~PAŢII CÎT.
IZOMORFISM DE SPAŢIU LINIAR. ln cele ce urmează yom
îns~~~a peste tot prin H.- corpul numerelor reale, prin O- corpul
nume~lor complexe, •ar prin :K -:- unul ~:Un ele. .
· · Definiţia 2.1.1~· Printr-un spaţiu liniar peste]K: (K~ ·mo·4ul)
se înţelege o mulţime X de elemente (numite pune~ sau vectori),
în . .care ·slnt .definite două operaţii : una· internă
. ' ..·_· .. XxX·3 (x, yj°t-+x+y,e X ·· ,. --: . ·. -;
şi alta externă
KXX3 (s, x)l~SX e X,

care satisface pentru orice x, y, .z e X şi ;, 11 e K
(SL.1) . x+y=y+x,
(SL.2) x+(y+z)=(x+y)+z,
(SL.3) există 8 e X: a+x=x+6=X,
(SL.4) pentru orice x e X, există x' e X : x+x' =X' +x= 8,
(SL.5) (;+11) X=~ x+11 x,
(SL.6) s
(x+y)=s x+~ y,
(sL.7> rn11> x=~ (tJx),
(SL.8) 1 •X=X.
Peste tot vom nota, pentru două mulţimi arbitrare A şi B
dintr-un spaţiu liniar, A+B={a+b; aeA, beB} şi AA={Âa;
AEA, aeA}, dacă Ac K.
Pllllem în evidenţă cîteva proprietăţi ale spaţiilor liniare, care
,rezulti imediat din definiţia lor.
Consecinţa 1. ·Pentru orice a, b e X, ecuaţia a+y=b admite o
soluţie unică.
ln adevăr, conform lui (SL.4) există a' e X astfel ca: a+a'=6;
prin folosirea lui (SL.2), (SL.1) şi (SL.3) deducem acum a+(a' +b)=
=(a+a')+b=6+b=b, deci a'+b este o soluţie. Unicitatea ei se ob-
ţine tot aşa de simplu din-axiome. Se mai notează în general a'=-a,
iar soluţia a'+b prin b-a şi se numeşte diferenţa dintre b şi a.
Consecinţa 2. Pentru orice a e X, ). eK au loc: 0 ·a=8, A·6=
=8, (-A) a=-.(A a).
Consecinţa 8. Dacă .tB-::/:8, i..;;i!:0, atunci i..x:;i:·8.
Lăsînd în seama cititorului verificarea acestor consecinţe,
constatăm .că în X avem toate regulile de calcul obişnuite cu vectorii
din plan sau spaţiu ; ·regtilile· ·pentru sume de n elemente, în general,
se deduc ·prin inducţie completă. ·
După cum K ·este .corpul B.·sau O, X se nume_şte ~paţiu
liniar real sau spa:ţiu liniar complex. Este evident că orice spaţiu
·liniar· ·complex,· -poate ·fi privit şi ca ·spaţiu ·liniar real.
Definiţia ·2.1.·2• .O submulţime X 8 de .elemente .dintr-un. •ţiu
liniar X se numeşte subspaţiu liniar, dacă el însuşi este un spaţiu
liniar faţă de operaţiile din X.
Este evident că X 0 -este subspaţiu liniar al lui X, dacă şi numai
dacă-p~ntru orice x, y e X 0 şi~, TJ eJa: rezultă s :c+11 y e X 0• Pentru
su~paţiul care constă doar .din elementul nul 8, vom ad~pta notaţia
{8} şi~l vom numi subspaţiul nul.
Definiţia 2.1.3. Printr-o mulţime plană în X înţelegem o
submulţime a lui X de forma : x0+Xo= {Xo+Y : y e X 0 }, unde X 0
este un subspa_ţiu liniar în X. x0 +Xo se mai numeşte mulţimea plană
paralelă sribspa:ţiului X 0 , care trece prin x 0 •
Este imediat că pentru orice x1 e.:c0 +X0 are loc .x0 +X0 =x1 +
+Xo. De asemenea, dacă x1 , Xa e x0 +X0 avem {(1-).) x1 +Â Xt:
: Â eK} C Xo+ X 0• Se vede atunci că, dacă numim mulţimea de
sus dreaptă determinată de x1 şi Xt, mulţimile .plane conţin odată cu
orice două puncte şi dreapta determinată· de ele.
Dacă {x1, x2, ••• , x 11 } este un sistem finit de elemente din X,
n
orice element de forma : cr1x1 + ... + cr 11x 11 · 'E cr JiE1', cr1' e]K poartă
k=l
numele de combinaţie liniară a sistemului dat. Pentru o mulţime
de elemente M din X este clar că mulţimea tuturor combinaţiilor
-liniare de subsisteme finite din M formează un subspaţiu liniar în
X. ,A.cesta se numeşte spaţiul liniar generat de mulţimea M sau
acoperirea liniară a lui M .şi se notează prin Sp (1\(). Se constată
uşor că Sp (M) poate fi co.nstruit şi ca intersecţia tuturor subspa-
ţiilor liniare care.:1 conţin pe M.
Fie Xo un subspaţiu liniar fixat .în X şi x arbitrar în X. Mulţimea
_plană x+Xo se mai numeşte ·şi .clasa de resturi a lui x modulo Xo şi
A A A
se notează cu x. Definim suma a două clase x+y prin clasa de resturi
A A A
"(x+y) şi produsul cu scalarul cr e]~ ·ux ·prin (cr x). Cum am ·văzut
mai ~us, o ·mulţime plană :(clasa de :resturi) nu :are o scriere unică sub
:forma:·: .x+Xo, ci avem x+Xo=:t'+Xo pentru orice :x' ex+.X0 •
De aceea se pune problema să verificăm dacă operaţiile pe care le-am
definit pe ;clasele de resturi prin .reprezentanţi ·sînt -corecte. Dacă
A A
x' e .:rr-şi 'Y' e y,. atunci, ·după cum se constată uşor, x' +y' e·x+Xo, ·a-
. A
dică (:t' +u')=(x+y) şi suma nu depinde de alegerea reprezentanţi
Ier clasei. .Analog se verifică şi pentru .produsul .eu ,scalari, inde-
-.pendenţa de .alegerea r~prezentanJilor ,clasei. .Acum ~deoarece cele
două operaţii au fost definite ,prin operaţiile din .X, ..între reprezen-
.tanţi este U§Or de verificat că axiomele (SL.1) - (SL.8) sint satis-
făcute pentru suma :şi produsul cu :scalari · astfel deiinite. Astfel,
mulţimea claselor de ·resturi ale· 1rii.' X mo·dulo X 0 , notaffi ·şi X/X0
·formează un.spaţiu liniar, pe care-l vom numi ·spaţiul c1t al lui ·x
. . . -~
·în r.a,-t 'cu ..XC,. Este evident-,că-elementul ,nul Jn X/X.D'.este 8=.Xo.
-43
Fie date acum X şi Y două spaţii liniare peste corpul H..
·Definiţia 2.1.4. O :aplicaţie A : x~ Y se numeşte op„erator
liniar sau homomo·rfism al lui X în Y, dacă pentru -'orice '.h, µ eK şi
x, y e X are loc ·
A ('.hx+µ.y)='.hAx+µAy.
Dacă în plus A stabileşte o corespondenţă biunivocă între X şi Y,
atunci A se cheamă izomorfism algebric al lui X pe Y sau izomor-
fism de spaţiu liniar între X şi Y. Dacă A este un izomorfism alge-
bric al lui X pe X, el se va numi automorfism al lui X. .
Este evident că dacă A este un izomorfism algebric al lui X
pe Y, atunci A -1 există, este liniar de la Y la X şi, în consecinţă,
va fi un izomorfism algebric al lui Y pe X. Din punct de vedere· al
teoriei spaţiilor liniare, două spaţii algebric izomorfe sînt identice .
. .
2.1.2. BAZE ŞI SUBSPAŢII COMPLEMENTARE. Elementele

x1, ~, ••• , x„ din X se numesc liniar dependente, dacă există un
sistem de scalari a 1 , ••• , O'n ·nu toţi nuli astfel încît a 1x1 +a2 ~+
+ .. +anx,,=6. Evident că în acest caz cel puţin unul din vectorii
sistemului este reprezentabil ca o combinaţie liniară .de ceilalţi.
Elementele Xi, ~, ••• , Xn se numesc liniar independente, dacă ele
nu sînt liniar dependente. Aceasta însemană că din orice relaţie
0'1X1+0'2~+ ••• +anXn=6, rezultă 0'1=0'2= ••• =O'n=O. .
mulţime arbitrară
O M de vectori din X se numeşte liniar
independentă, dacă orice subsistem finit din M este liniar inde-
pendent.
Definiţia 2.1.5. O mulţime {xa}aesr1: de elemente din X
se numeşte bază algebrică sau bază Hamei a lui X, dacă este liniar
independentă şi dacă orice element din X este reprezentabil ca o
combinaţie liniară finită de elementele Xa:, a e ol..
Este evident că, din cauză că {Xa:}ae.oî este linar independentă,
orice element x e X admite o singură reprezentarţ. de forma x=
aeJJt -; ·
,a
= t ~axa, unde. un număr finit de e H sînt diferite de zero.
·
PropoziJia 2.1.t. ln orice spaţiu liniar existi1, · baze algebricţ.
Mai mult, orice mulfime liniar independentă· de vectori dintr-un sp·aţiu
liniar este confinutll tntr-o bazil algebricii.. ··
DemonstraJie. Să ·considerăm mulţi~ţa tuturor sistemelor {E0 J
de elemente din X li_niar !l)dependen,te şi s.-o ordonăm prin_ inel~-.
ziune. Se vede· că pen,tru uri .l~nţ din., a~astă familie, ~euniunea ţut"~
ror mulţimilor din lanţ este de asemenea un sistem l~niar indepen-
dent şi este un majorant' · al lanţului. · A.strer, · ·fiind îndeplinite
44
ipotezele din axioma lui Zorn, conform acesteia există sisteme liniar
independente maximale. Fie E un astfel de sistem şi x e X, x:;: 6.
Dacă x $Sp E, atunci sistemulE% format cuxşi elementele din E, ar fi
liniar independent, ceea ce ar contrazice maximalitatea lui E. Astfel
x e Sp E, deci x este combinaţie liniară finită de elemente din E.
Dacă aplicăm forma întărită a axiomei lui Zorn, obţinem partea a
doua a propoziţiei.
Definiţia 2.1.6. Două subspaţii X 1 şi X 2 din X se numesc
algebric coinplementare, dacă orice x e X se reprezintă unic sub
forma X=Xi +X:! ; x, e X, (i = 1, 2). Aceasta se va mai nota pe scurt
X=~@~. .
Se vede din definiţie că două subspaţii algebric complemen-
tare nu pot avea în comun decît vectorul nul.
Propoziţia 2.1.2. lntr-un spaţiu liniar, orice ·subspatiu liniar
X1 posedă un complement algebric. · ,,,.....
Demonstra fie. Fie {y13} o bază algebrică
,,,.....
în X 1 şi fie {:&v} o
bază în X/X1 • Luînd cite un element .zy e Xv se obţine că mulţimea
formată cu toate elementele Yr, şi .zy este o bază în X. ln adevăr,
,,,..... ,,,.....
dacă x e X, avem x =L S-vXv deci X=LSvZv+Y, y e X 1• Din Y=
=l::TJfJYf3 rezultă reprezentarea X=L ~vzv+L11f3Yf3·
Pe de altă parte Yr, şi Zy sînt liniar independenţi, deoarece din
A
LTJf3Y13+I: ~v.zv=6 rezultă prin trecerea la clase de resturi: I: Svl:v =
A
=6, deci ~v=O pentru toţi y şi de aici I: TJ13U13=6, deci şi TJ~=O,
pentru toţi ~- Spaţiul liniar X 2 generat de vectorii z.y este evident
complementul algebric al lui X 1 •
Să mai menţionăm că se poate arăta că într-un spaţiu liniar
orice două baze algebrice au acelaşi cardinal. Acest cardinal se mai
numeşte dimensiunea algebrică a spaţiului. 1n particular, dacă
există în spaţiul liniar X o bază algebrică finită de n elemente,
toate celelalte baze vor avea n elemente şi spaţiul X se va numi
n-dimensional. Spaţiile finit dimensionale joacă un rol important
în analiza modernă în general şi în aplicaţiile sale în particular ;
acestea fiind mai uşor manevrabile se folosesc adesea ca elemente
de referinţă. Vom reveni la ele în capitolele următoare, unde vor
interveni şi structurile topologice compatibile cu structura de spa-
ţiu liniar.
2.1.3. SUM.l ŞI INTERSECŢIE DE SUBSPAŢil LINIARE.

Dacă {Xci} este o familie de subspaţii liniare în X, atunci intersecţia
lor n
(l
Xa. este din nou un subspaţiu liniar. ln adevăr, pentru x,
45
yen Xa şi
a.
s, 11 eK avem, în virtutea liniarităţii lui Xa., că· tz+
+11 g e Xa., pentru orice a; adică Sx+ri gen Xa.
a.
Să remarcăm
că intersecţia fiind subspaţiu liniar conţine vectorul nul; deci orice

intersecţie de subspaţii liniare este nevidă. Dacă vom considera
o familie de mulţimi plane, atunci se poate verifica că intersecţia lor
este sau vidă sau din nou o mulţime plană. Dacă formăm acum
reuniunea unei familii {Xa.} de subspaţii liniare Xa., în general U
a.
aceasta nu constituie un subspaţiu liniar. Aceasta se întîmplă doar
dacă, faţă de relaţia de incluziune, familia dată este dirijată la dreapta.
o
ss
ln adevăr, dacă x1 , :ra e U Xa. şi 1, 2 eK, atunci din x, e Xa
•
(i = 1, 2) există Xa, care con ţine Xa. 1 U Xa.,, deci x 1, X2 e Xa_ şi i 1x1+
+~2:tsCXa..C U Xa..
a.
ln general, pentru o familie de subspaţii liniare X« din X vom
nota cu L Xa., spaţiul liniar generat de U Xa.. Acesta se va numi
a. a.
suma subspaţiilor liniare Xa. Este clar că L Xa. constă din toate
a.
n
sumele finite de forma :I; xa,, x«, e X«J° ln această operaţie spa-
/=1
ţiile X se mai numesc sumanzi. Dacă este vorba de doi sumanzi
X1 şiX 2 se utilizează notaţia cu semnul +; X 1 +X2 •
Suma L Xa. se numeşte directă, dacă fiecare x e X se scrie
a.
în mod unic ca sumă finită L Xa, Xa e Xa (adică doar cu un număr
a
finit de Xa=# 6). Pentru sume directe utilizăm notaţiile EB Xa., res-
a.
pectiv X 1 EBX2 • Este evident că dacă X=X1 EB X2 , atunci. X 1 şi
X 2 sînt algebric complementare în sensul precizat în 2.1.2. Are loc
Propoziţia 2.1.3. Suma L Xa este directă, dacă şi numai dacă,
. a.
pentru orice a, Xa n
L Xp= {8 }.
(3:ţa.
Demonstra/ie. Dacă condiţia propoziţiei este îndeplinită şi

L Xa.=6, din Xa.=L (-x13) rezultă Xa e Xa.
a. fl:l=a
L Xp, deci Xa=8, n ~:ţa
pentru orice a. Cu aceasta avem asigurată unicitatea scrierii ca
sumă finită a fiecărui element din L Xa, deci suma este directă. ·
a
Reciproc, dacă suma este directă şi z e Xa. n L X13
fl:ţu
reprezentarea
6=z-z cu z e Xa, (-z) e L Xp trebuie să coincidă cu 8=6+8,.
deciz=8. fl*«
46
2.1.4. PRODUS ŞI SUMĂ DIRECTA. DE SPAŢll LINI.ARE.
Punem tn evidenţă în această secţiune două metode simple de a
obţin~ spaţii liniare noi, plecînd de la o familie dată de spaţii liniare.
Fie dati familia {Xa} de spaţii liniare. Să formăm mulţimea produs
direct X=IlXa, în care· definim suma şi produsul x+y=(Xa)ai+
Cl
+(Ya)a=(Xu+Ya)a, respectiv ~ X=(ţ Xa)u. Este foarte simplu iie
văzut că faţă de aceste operaţii X devine spaţiu liniar ; el se numeşte
spaţiul produs al spaţiilor Xa. Dacă toate spaţiile Xa sint egale
cu .Y vom mai nota XT YSI{ = Yd, unde ol este familia de indici pe
care o parcurge a, iar d cardinalul lui ol. Dacă în particular Y =K,
vom nota pe scurt prin oox(d) spaţiul·produs corespunzător; dacă
d=No vom nota mai scurt: ooli.
Revenindl acum~la[cazul general X=IlXa, &ă ne mărginim
a
la elementele cu suport finit din X, adică la acele x=(Xa)a, pentru
care un număr finit de coordonate Xa sint diferite de zero. Se vede
că această mulţime formează un subspaţiu liniar în X şi că acesta
este suma directă : EB Xa unde Xa este subspaţiul acelor elemente
a
x=(x~)p din X cu x~=O pentru orice ~#a, care este evident izomorf
cu Xa. Vom nota acest spaţiu atunci pe scurt prin E9 Xa, unde pe
~ a
X« l-am identificat cu Xa şi-l vom numi iarăşi suma directă a spa-
ţiilorx~.Dacă în acest caz toate Xa sint egale cu K, suma directă
obţinută o notăm prin Cl>H(d), unde d este cardinalul mulţimii
parcurse de indicele a. Prin Cf>K vom nota suma directă obţinută
în cazul în care a parcurge o familie numărabilă de indici.
Se vede că EB Xa coincide cu Il Xa, dacă şi numai dacă familia
a a
de indici este finită. 1n acest caz adoptăm oricare din notaţiile
X1 x ... xX.=X1EB X2EB- .. EBX •.
1. Fie ol o familie de indici de cardinal d. Se defineşte l 00 (d)=

=l~ (of) mulţimea tuturor familiilor {xu}«edl de elemente din
K (X« e ]ht) pentru care sup I Xa I <
aESll
+
oo. Să se arate că [°' (d)
este un subspaţiu liniar al lui ooK (d), iar Jr:i: (d) este un subspaţiu
liniar în lm(d).
47
2. Familia de elemente {xa} c: JK se zice p-sumabilă (p-~ 1),
dacă şirul generalizat. {::E I Xa IP} FECJ(.91) este convergent .gene-
. ~F .
ralizat, unde ~ (d) este mulţimea dirijată (prin incluz_it.ine)
a tuturor subsistemelor finite de indici din ol.~ Se defineşte . [P (d)=
=fP (d) mulţimea tuturor familiilor p-sumabile de elemente (cu
indici în d şi card. d=d). Să se arate că [P (d) este un subspaţiu
liniar· în coK (d), iar ~ (el) este un subspaţiu liniar în I? (el).
3. Spaţiile definite mai sus pentru d=No, deci cl=N no- se
tează simplu prin [P (O<p ~ oo). Se notează cu c mulţimea şirurilor
convergente din H şi cu c0 submulţimea celor convergente ta zero.
Să se arate .
a) c este subspaţiu liniar în l{;TJ ;
b) c0 este subspaţiu liniar în c;

c) [P (1 ~p < oo) este subspaţiu liniar în c0 •
d) [P, este subspaţiu liniar în [P1 , dacă p1 ~ p 2•
Obseruaţie. Dacă punem d =N n• deci d=n, toate spaţiile
liniare definite mai sus coin.cid între ele. Acesta este spaţiul n-dimen-
sfonal Kn şi se numeşte euclidian real, respectiv complex după
cum K este R, respectiv <O.
4. Fie (S, ~, µ) un spaţiu cu măsură (pozitivă) şi Jll (S, ::E)
mu}ţimea funcţiilor cu valori în JK, I: - măsurabile pe S .. Să se
arate că ..Jll (S, ~) cu operaţiile naturale de adunare a funcţiilor
şi înmulţirea cu scalari este subspaţiu liniar în coli (d), unde d=
==card S.
5. Notăm cu of!.? (S, I:, µ)=J!..i (µ) mulţimea funcţiilor f
din Jll(S, I:) pentru care SI f(s) jPdµ(s)<oo (p>O). Să se arate că
.J!.P (µ) este subspaţiu liniar în Jll ( S, I:).
6. Să se arate că mulţimea, .12.-x, (S,~, µ)=.J2.oc, (µ) a funcţiilor
din Jll (S, ~), care - abstracţie făcînd de o mulţim~ din S de mă
sură nulă - sînt mărginite, formează un subspaţiu liniar în Jll ( S, ~).
7. Dacă S este acum un spaţiu Hausdorff compact, prin C (S),
C::e_ (S) se notează mulţimea funcţiilor complexe, respectiv reale
continue pe S. Să se arate că C (S) şi c 8 (S) ~înt spaţii liniare
complex, respectiv real.
8. Dacă S este un spaţiu Hausdorff local comp act se notează
prin Co (S), CoH_(S) mulţimea funcţiilor complexe respectiv reale
continue pe S care se anulează la infinit. (x se anulează la infinit
48
dacă pentru orice e>O, mulţimea {s: Ix (s) I~ e} este compactă
în S). Să se arate că C0 (S), C a(S) sînt (cu operaţiile naturale)
0
spaţii liniare ( complex, respectiv real).
9. O relaţie de echivalenţă R pe spaţiul liniar X se numeşte
compatibilă cu structura de spaţiu liniar, dacă x 1 Ry 1 , :taRY2 im-
+ +
plică (µ1Xi. µ2:ca) R (µiY1 JJ.2Y2) cu µ 1, µ 2 arbitrari în K. Să se arate
că există o corespondenţă biunivocă între relaţiile de echivalenţă
R pe X compatibile cu structura de spaţiu liniar şi subspaţiile liniare
XR ale lui X astfel incit X/ R=X/XR•
10. Fie]Ei:" şi Km spaţiile euclidiene, de dimensiune n, res-
pectiv m. Definim g=A(x) prin relaţia
11 1 = ~• a,k ~1: (j=l, 2, ... , m),

k=l
unde X=(~1, ţ2, ... , Sn), Y=(111, 112, ••• , Tim), iar a,1: e K. Să se
arate că A e ..e(H", Km).
11. Să se arate că mulţimea M din spaţiul liniar X este liniar
independentă, dacă pentru orice x eM avem Sp (M, {x}):;i:Sp M.
12. Să se arate că M este liniar dependentă, dacă există ele-
mente y e M astfel ca Sp (M" {y})=Sp M.
13. Să se arate că două baze algebrice dintr-un spaţiu liniar
au acelaşi cardinal. Acest cardinal poartă numele de dimensiunea
algebrică a spaţiului.
14. Să se arate că orice spaţiu liniar de dimensiune algebrică n
(peste li) este algebric izom~rf cu K".
15. Fie X 0 un subspaţiu liniar al spaţiului liniar X. Să se arate
că dim X/X0 =dim X 1 , unde X 1 este un complement algebric oare-
care al lui X 0• Acest cardinal se mai numeşte defectul sau codimen-·
siunea lui X 0 •
16. Fie X 0 şi Y 1 două subspaţii liniare în spaţiul liniar X, şi fie
X 1 , Y1 două subspaţii algebrice complementare lui X 0 n
Y 0 în
X 0 , respectiv Y 0 • Să se arate că suma X 0 + Y 0 se scrie ca sumă
directă X1EBY1EB(Xo n
Yo)-
2.2. SPAŢII LINIARE TOPOLOGICE
După ce prezentăm definiţia şi caracterizarea spaţiilor liniare

topologice, dăm teorema de completare a spaţiilor liniare topologice
şi apoi două metode de a construi noi spaţii liniare topologice.
49
După un studiu sumar al mulţimilor mărginite şi compacte, trecem
la problema metrizabilităţii spaţiilor liniare topologice. Încheiem cu
definiţia şi cîteva proprietăţi ale F-spaţiilor (spaţii liniare topolo-
gice metrizabile complete).
2.2.1. MULŢIMI ABSORBANTE ŞI lllULŢlffl ECHIUBRATE.

Vom considera X un spaţiu liniar peste corpul Kşi A o parte a lui X.
Definiţia 2.2.1. Vom spune că A este absorbantă, dacă pentru
orice x e X, există e >O, astfel ca
A e Jh\:, 0A x e A.
Mulţimea B c X se va numi echilibrată dacă'
A e ]h~, I A I~ 1, x e B=>A x e B,
sau pe scurt dacă <D B c B, unde Cl>= {ii., A e Jh~, I ,. I ~ 1 }.
Observa/ie. Dacă B este echilibrată, atunci I ,. I~ I µ I implică
Â B Cµ B.
ln adevăr, pentru µ=0, implicaţia este trivială, iar pentru
µ=,!:O, I A/µ l=l implică ('>./µ) B c B, adică A B c µ B. Evident
că, în particular, A B= I 'J.. I B.
Propoziţia 2.2.1. Condifia necesară şi suficientă ca mulţimea
echilibrată A să fie absorbantă este ca pentru orice x e X să existe un
A e ]h~, ii.;{:0 astfel ca Axe A.
Demonstra/ie. Necesitatea este trivială. Suficienţa. ln baza
observaţiei precedente, dacă punem e = I A I, avem că I µ I< e
implică µ A c A A, ceea ce conduce la (µ/'>.) (Âx) e (µ/ii.) A c A,
adică µxeA.
Fie acum {Aa.}aeszi o familie oarecare de mulţimi din X.
Relaţia evidentă <D (n
Aa) C
ae.sil,
n
(J) Aa ne arată că intersecţia
ae.9'1.
arbitrară de mulţimi echilibrate este echilibrată. Acoperirea echili-
brată a unei mulţimi A se defineşte atunci ca intersecţia tuturor
mulţ.imilor echilibrate care conţin pe A. O vom nota cu Ae şi se
observă că ea este cea „mai mică" mulţime echilibrată din X, care
conţine pe A. Printr-un raţionament simplu se arată că Ae=Cl>A.
2.2.2. DEFINIŢIA ŞI CARACTEWZAREA SPAŢIILOR LINI•

ARE_ TOPOLOGICE. Fie X un spaţiu liniar peste corpul li. ln
continuare, pe 16.\: îl vom consdiera dotat cu topologia naturală a
dreptei, respectiv a planului, după cum ]n~ este R sau O.
50
Definiţia 2.2.2. Vom ~pune că spaţiul X peste K este un spa-
ţiu liniar topologic (sau spaţiu vectorial topologic), dacă pe X este
dată o topologie astfel incit operaţiile
XxX3 (x, y)i~x+y e X

Jh'- xX 3 (O', x) :~O'x e X
sînt continue (pe X x X şi pe K x X, considerîndu-se topologiile
produs). ·
Este evident că, din continuitatea prin raport cu ansamblul
variabilelor rezultă şi continuitatea parţială a fiecărei operaţii.
Fie x0 un punct fixat în X şi 1'. e K, A:#;0. Este clar din definiţie
că' aplicaţiax1~AX este continuă şi apoi prin compune_rex,-i--Xo+ÂX
este de asemenea continuă. Prin simplă verificare se constată că
este injectivă, surjectivă şi că are inversa x1~- ..;.I.
x0 + ,.~ x ; adică
de aceeaşi formă cu aplicaţia iniţială şi deci continuă. Astfel X,-i--Xo+
+ A x este un homeomorfism al spaţiului X pe el însuşi (vezi sec.
1.4.1, cap. I, def. 1.4.2 şi consecinţele). In particular, prinxl-+Xo+z
toate vecinătăţile lui zero se transportă în toate vecinătăţile lui
+
x0, adică- orice vecinătate a lui x 0 este de forma x 0 V, unde V este
o vecinătate a originii. Aşadar, familia vecinătăţilor lui x 0 este
+
(l)(x0) = {x0 V ; V e (lJ (8) }. De asemenea, un sistem fundamental
de vecinătăţi ale originii t (vezi sec. 1.2.2, cap. I) generează prin
+
x 0 l = { x0 E, E e t} = t (x0 ) un sistem fundamental d~' vecină
tă ţi a lui x0 • De aceea, pentru a descrie complet topologia unui
spaţiu liniar tppologic este suficient să cunoaştem un sistem funda-
mental de vecinătăţi ale originii. De multe ori prezintă importanţă
alegerea unui sistem fundamental de vecinătăţi ale originii, care să
ccnste din mulţimi cu proprietăţi remarcabile (echilibrate - vezi
sec. 2.2.1, cap. I, închise etc.). Să remarcăm mai întîi însă că orice
vecinătate a originii este absorbantă. ln adevăr, dacă V e ro (8)
şi x e X, din continuitatea aplicaţiei CJ!~O'X va exista o vecinătate
a lui zero în ]~, adică un 6v>0, astfel ca: IO"l<6v => O'X eV, deci
V este absorbantă. Dăm acum o condiţie de separaţie.
Teorema 2.2.2. SpaJiul liniar topologic X este separat (Hausdorff),
dacă şi numai dacă pentru orice elment x e X, x;l: 8 există o vecinătate
a originii V ~ <V(0) astfel ca x $ V.
Pentru demonstrarea acestei teoreme este necesară
Lema 2.2.3. Spa/iul topologic X este separat, dacă şi numai dacd
diagonala sa Â= {(x, x): x e X} este închisă în X xX, dotat cu topo-
logia produs.
51
Demonstrafie. Dacă X este separat şi diagonala /l. n-ar fi în-
chisă, ea ar poseda un punct de acumulare în afara ei, adică de
forma (x, y) cu x:/:y. Aceasta înseamnă că orice vecinătate de forma
U x V a acestui punct (vezi sec. 1.4.3), cu U e (l) (x), V e (l) (y)*
ar avea puncte din ll.. Adică, e~istă z e X cu (x, z) e U X V sau
z e Un V. Aceasta înseamnă că orice pereche de vecinătăţi U e c{}(x)
şi V e (l) (y) are puncte comune. Or, aceasta contrazice axioma de
separaţie. Rezultă că /l. nu poate fi decît închisă, Reciproc, dacă /l.
este închisă şi x, y e X, X:/: y este clar că (x, y) nu poate fi punct de
acumulare pentru ll.. Există atunci o vecinătate U0 X V0 a lui
(x, y) disjunctă de ll.. Aceasta înseamnă că u0 nVo= ~ şi condiţia
de ·separaţie este îndeplinită.
Demonstra/ia teoremei 2.2.2. Dacă X este separat şi X:/:6, este
clar că există V e (l) , V$ 6. Reciproc, dacă condiţia teoremei este
îndeplinită vom arăta că diagonala /l. a lui X x X este închisă. P~n-
tru aceasta observăm întîi că {O} este închisă, deoarece pentru
X:/: 6, x e X, există, conform condiţiilor din teoremă,. V e (l) (6) cu
x ·$ V sau 6 $ x+ V, adică x $ {o}. Acum să considerăm aplicaţia
XxX 3 (x, y) r-+x-y e X,
care este continuă. Atunci imaginea inversă a mulţimii- 8 va fi
închisă. Or aceasta este, evident, ll.. Cu lema precedentă spaţiul
X este separat.
· Din teorema 2.2.2 se deduc cu uşurinţă şi următoarele conse-
cinţe.:
ConsecinJa 1. Spaţiul X este separat dacă şi numai dacă
n V={6}.
VECV(8)
. Consecinfa 2. Dacă t este un sistem fundamental de vecină
tăţi ale originii în X, atunci n
E= {6 }<=>X este separat.
BEc
Abordăm acum problema existenţei unor sisteme fundamen-
tale speciale de vecinătăţi.
Teorema 2.2.4. lntr-un spaţiu vectorial topologic X, există un
s~lem fundamental de vecinătăţi echilibrate ale originii.
Demonstra/ie. Vom arăta în realitate că mulţimea ie a acope-
ririlor echilibrate ale vecinătăţilor originii dintr-un sistem funda-
mental dat t; este sistem fundamental de vecinătăţi ale originii.
* ·Vecinătăţile de această formă constituie aşa cum am văzut în sec. 1.4.3,

un sistem fundamental de vecinătăţi ale Iul {:z:, y) în topologia produs pe Xx X.
52
ln baza continuităţii în origine a aplicaţiei (a, x):-+ax,· pe~tru· orice
E e ~ va exista· o vecinătate cI> 8 (discul închis de rază e · în K) a
lui O. (în K) şi E1 ~ t astfel ca ·
(2.2.1) (a, x) e Cl>8 XE1 =>axe E.
Estţ acum clar că E 2 =cI>eE1 ={ax: a e <De şi x e E 1 } este
o vţcinătate a originii (E2 => e Ei) şi este echilibrată (cI>E2 =cI> <D8 E 1 =
=EJ. Atunci există E 3 e t, E 3 c E 2• Acoperirea echilibrată
Eg a lui E 3 va satisface atunci E; c E 2, E; e tl. Rezultă în b~a lui
(2.2.1) că E 2 c E, deci l:l este sistem fundamental de vecinătăţi
ale originii.
Teorema 2.2.5. lntr-un spafiu liniar topologic există un sistem
fundamental de vecinătă fi închise ale originii. · ·
Demonstra/ie. Ca şi mai înainte vom demonstra că, plecînd
de Ia un sistem fundamental t, de vecinătăţi ale originii, familia
7J a închiderilor mulţimilor din t este de asemenea un astfel de
sistem. Fie pentru aceasta E e t. Din continuitatea în· origine
a aplicaţiei (x, y);-+x+ y, rezultă cu teorema 2.2.4 că există E 1 e 1;e
astfel ca E 1 +E1 c E. Fie acum z e E1 ; atunci cum E 1 se intersec-
tează cu z+E1 , există u ·e E 1 cu z+u e Ei, deci z e E 1 -E1 -:-E1 +
+E1 c E. Cu aceasta .E1 c E, deci 6 = {.E, E e t} formează un
1
sistem fundamental de vecinătăţi ale originii.

Teorema 2.2.6. lntr-un spa/iu liniar topologic există un sistem
fundamental t de vecinlită fi închise şi echilibrate ale originii· tu pro-
prietiiţile
(1) pentru orice E e t există E 1 e t cu E1 +E1 c E; ·
(2) pentru orice E e t şi a=,!:O, a e K => a E e t.
Demtmsltafie. Fie ({} sistemul tuturor vecinătăţilor originn.
Atunci cu teorema 2.2.4 ({}e este un sistem fundamental de vecină-
tăţi· ate originii şi în continuare cu teorema 2.2.5 (fiF>=t estti ·de
asemenea.
ln. afâră de aceasta, mulţimile din t sînt clar închise. Ele .sfnt
si echilibrate, deoarece închiderea unei echilibrate este echUibrată
(I a I ~ 1 => a E= ăE c E). Astfel, t este un sistem fundamental
de. vecinătăţi închise şi echilibrate ale originii. Proprietatţ?, (1)
este evident verificată din continuitatea sumei în (8,. 8)~ .Peptru
cea d~ a doua sâ constatăm că dacă E e t, atunci există V e ({)
asttel că E este închiderea acoperirii echilibrate a lui V. Dar· pentru
~~ ă:;40, din faptul că xi-+a x este un hemeomorfism a-y~i, că
a V e ({J. Mai departe (aVt=(l)I (a V)=a (cI>V)=a ve şi (a Vt==
=(a V)0 =ă1v)6 =a E; în peli.Ultiinaiegruitate am· utilizat{din nou
5!i
faptul. că x,~a x este homeomorfism (vezi sec. 1.4.1). ln concluzie,
a E este din t, fiind închiderea acoperirii echilibrate a lui a V
din tV.
Acum putem enunţa teorema de caracterizare a spaţiilor liniare
topologiee. · '
Teorema 2.2.7. Spaţiul liniar X este un spaţiu liniar topologic,
dacă şi numai dacă există o familie t de părţi ale sale tndeplinind
condiţiile:
(SLT.1) E 1, E2 e t => 3 Ea e t: Ea C E1 n E2•.

(SLT.2) E e t => <D E=E.
(SLT.3) Eet, xeX => 3 ).e]h~, ).#=O: AXE E.
(SLT.4) Eet => 3E1 et:E1 +E1 c E.
(SLT.5) E e t, Ae ]~, A#:0 => A E e t.
Familia t îndeplineşte rolul de sistem fundamental de ve_cină
tăţi ale originii.
Demonstraţie. Dacă spaţiul X este liniar topologic, atunci
cu ultima teoremă există .un sistem fundamental (deci satisface
{SI.aT. 1)) de vecinătăţi (deci satisface (SLT.3)) echilibrate (deci
~atisface (SLT.2)) ale originii cu proprietăţile (SLT.4) şi (SLT.5).
Reciproc, dacă se dă o familie de părţi t a lui X, care satis-
face proprietăţile (SLT.1-5), vom arăta că există o topologie
unică pe X, compatibilă cu structura liniară a lui X şi care a~mite
pe t ca sistem fundamental de vecinătăţi ale originii. Pentru
aceasta va fi destul să verificăm că {t (x) }xex , cu t (x)=z+t=
c:::1{x+E, E e t} constituie un sistem fundamental de vecinătăţi
lntr-~ ·astfel de topologie. Mai întii {t (x) }:a:ex trebuie să _satis-
facă (St), '(S2),-(S3) (vezi sec. 1.2.2, cap. I). Este trivial că (SLT.l)
implică (Sl). Din (SLT.2) avem că E e t implică 8 e E, de 11nde
z+E e t(x) implică x e x+E, deci (S2) are loc. Pentru '.(S3), fie
x+E e t (x) (E e t) şi conform lui (SLT.4) E 1 e t cu E 1+E1 c E.
x+ Ei ;e t(x) va satisface cerinţele lui (S3). In adevăr, dacă y· ~ x+ E 1,
avem, :y+E1 c x+E. (y+E1 e t{y)). .
Aştfel, {t(x) }xex constituie un sistem fundamental -dţ. veci-
nătăţi al spaţiului X într-o anumită topologie. Rămîne să aţătăm că
aceasta e~te compatibilă cu liniaritatea. Pentru ca suma să :fie con-
tinuă·: în (a, b) e X x X este suficient pentru E e t (a+ b+E e
et (a+b))·să· luăm· E 1 e t cu ·(SLT.4) şi obţinem ·
{l:, y)_e (a+E1)~(b+E1) => x+y e a+b,-;;-E.
••
Verificăm aeum continuitatea lui (i, x)t-+AX în punctul (cr, a).
Pentru E e t dat şi E 1 ca mai sus există eu (Sl:.T.3). un µ>O cu
a e µ E1 •
Acum alegînd 1') >O cu 1'J < -½- :+
şi cS >O cu cS < 1a 'I) avem că:
I ,\-a l<1'J şi x e a+B E 1 (e t (a) conform SLT.5} implică:
Â.x-aa=i (x-a)+(i-a) a e i6 E 1 +1'Jµ E 1 c [I a 1+11] 6E1+
+11~ E1 C E1+E1 CE.
Am folosit in penultimele două incluziuni relaţiile din Obser-
vaţia sec. 2.2.1, valabile pentru mulţimile echilibrate.
Cu aceasta teorema este complet demonstrată.
1n încheierea acestei secţiuni mai definim noţiunea de izomor-
fism topliniar, care permite identificarea a două spaţii X şi Y din
punctul de vedere al teoriei spaţiilor liniare topologice.
Definiţia 2.2.3. Dacă X şi Y sînt două spaţii liniare topologice,
un operator T : X-+ Y se numeşte izomorfism topliniar al lui X pe
Y, dacă T ·este simultan un izomorfism liniar şi un homeomorfism.
Notăm că pentru A::P 8, aplicaţia Xl-+A x este un izomorfism
topliniar al lui X pe el însuşi, în tiinp ce dacă a::p 6, aplicaţia Xl-+a+x
este doar homeomorfism.
2.2.3. COMPLETAREA SPAŢilLOR LINIARE TOPOLOGICE.

Am văzut în Cap. I că în spaţiile metrice am putut introduce no-
ţiunea de şir fundamental şi apoi pe aceea de spaţiu metric complet.
Acest lucru nu este posibil în general pe orice spaţiu topologic,
este posibil însă în spaţiile vectoriale topologice. Cum punctele de
acumulare în general în spaţiile topologice sînt limite de şiruri
generalizate, vom lucra cu astfel de şiruri. lncepînd cu ace~tă
secţiune vom lucra numai cu spaţii liniare topologice separate,
făcînd dacă e cazul doar menţiunea contrară.
Definiţia 2.2.4. Un şir generalizat (xa)ae.stl de puncte din
spaţiul liniar topologic X se va numi şir fundamental sau şir Cauchy,
dacă pentru orice vecinătate V a originii există un indice ave d
astfel ca
a', a" ~av => Xa, -Xa" EV.
Bineînţeles că se poate lucra,şi cu un sistem fundamental de
vecinătăţi ale. originii. Este avantajos să se lucreze cu vecinătăţi
echilibrate ale originii. ··
. Observăm acuin că are loc
55·
Propoziţia 2.2.8. Orice şir generalizat convergent din ·X este
fundamental.
Demonstra/ie. Fie t un sistem fundamental de vecinătăţi
echilibrate ale originii şi (xa)ae.9Î un şir generalizat din X, conver-
gent la x 0 e X. Dacă E e t să luăm E 1 e t cu E1 +E1 CE şi
az cu proprietatea
a~aE=:> Xa e xo+E1,
Deducem de aici că dacă a', a"~a , atunci
Xa 1 -Xa" =(Xa1 - x0)+(x0 -Xa11 ) e E 1+E1 C E, adică (Xa)ae.9l
este fundamental.
Reciproca în general nu este adevărată, după cum arată
următorul
Exemplu. Fie cp]Ei: (d) spaţiul liniar construit în sec. 2.1.4,
ca sumă directă a_,,d,, copii ale lui K. Dacă notăm cu tJJ o familie de
indici de puterea d, (d> No) atunci un element din ~ (d) va fi
un sistem (s 13)13eqs cu suport finit ; adică doar pentru un număr
finit de indici~ avem 6p=F0. Să definim pe q>H (d) o topologie com
patibilă cu liniaritatea prin următorul sistem fundamental de veci-
nătăţi ale originii l={e E; e>O}, unde
E= {x :x =(~p)13eqJ: t I 6p 12 <1}.
PE'lJ
Se vede că t verifică proprietăţile (SLT.1) - (SLT.5), deci defineşte
pe cp]Ei: (d) o topologie de spaţiu liniar topologic. Vom considera
acum un caz particular şi anume (B=N şi vom găsi în Cl'K un şir
numărabil, care este fundamental, fără să fie convergent. Fie (xn)ne:is·
c cp,r.:r
.JC1
definit prin X,.=(snm)me"'lt!,.T
~~
, unde 6nm =_!_;
m
m ~n şi ~ ~o,sit
dacă m >n. Pentru a arăta că acest şir este fundamental să luăm
8 E E t. Atunci pentru Xn+p-Xn=(s!:t-'-1> -s:i)mEN avem :
t I s::i+P-s!:tl 2 = m=i+P ~ <e, dacă n >n (e). Cu alte cuvinte

mEN m=n
n, n+ p >n {e) implică Xn+p-Xn E e E, deci (xn)nEN este funda-
mental~ ' :
Să admitem prin absurd că acest şir converge la un el~D,lent
Xo=(~~)meN e cpli şi să notăm cu m 0 indicele p~n.tru c~~ .~ · · O.
dacă.m~m 0 • Atunci pentru Xm-Xo=(6!:t-6~) m eN vom avea
~-
LJ
I t:~::i-1om
t:O 12 co t: 2
~ ~ I s!:tl =
n
I; 1 1
>- .
(n~m 0). Astfel, vaf1su-
9 2
mEN m=m 0 m=mo m mo
ficient să luăm 8<~ şi pentru n ~m 0, Xn-Xo $ 8 E, ceea ce contra-
mo.
zice convergenţa la x 0 a lui x11 • Există deci spaţii liniare topologice
în care nu orice şir (generalizat) fundamental este convergent.
Putem totuşi enunţa
Propoziţia 2.2.9. Dacă un şir generalizaţ fundamental conţine
un subşir generalizat convergent, şirul însuşi este convergent şi are
aceeaşi limită.
Demonstraţie. Fie {xa}aegl un şir generalizat fundamental
din X şi fie tJJ o parte cofinală a lui ol, iar subşirul generalizat
core$punzător {x13lf3e'l3 convergent la x 0 e X. Fie V o vecinătate
arbitrarii a originii în X şi V 1 o vecinătate a originii cu V 1 V1 c V. +
Există atunci ave ol şi ~v E Q3 astfel ca
(2.2.2)
şi
2.2.3)
· Acum în baza dirijării lui ol pentru ~ve (13 c ol şi ave ol.
există aţe d, aţ~av şi <4
~~v, iar din cofinalitatea lui tJJ în
ol există ~ţetJJ, ~ţ~aţ. Acum dacă a~~ţ avem că Xa -x0 =
=(Xa_-xp)+(x -x0) e V1 + V1 c V (am adunat şi am scăzut
x13 ţu · ~ ~~ţ~~v, ~ e (13 şi am utilizat (2.2.2) şi (2.2.3)). Cum V
era arbitrar urmează că ·şirul generalizat dat este convergent şi
are limita Xo·
, Un rol aparte îl joacă spaţiile liniare topologice, în care toate
şir~ile fundamentale sînt convergente.
Definiţia 2.2.5. Un spaţiu liniar topologic X, în care orice şir
generalizat fundamental este convergent se numeşte spaţiu liniar
topologic complet. Dacă cerem doar convergenţa şirurilor numărabile
fundamentale, spaţiul se va chema secvenţial complet.
Fie în spaţiul liniar topologic X un sistem fundamental de veci-
nătăţi echilibrate ale originii {Va}ae.9f• Dacă în ol definim relaţia
de ordine : a 1 '> a 2 <=> V~ c Va , ol devine în mod clar o mulţime
dirijată (la dreapta). P~tem ~nunţa
Teorema 2.2.H. Spaţiul" liniar topologic X este complet, dacă
şi numai dacă orice şir generalizat fundamental, avtnd pe ol ca familie
de indici, este convergent. · ·
51
. Demonstra/ie. Să presupunem condiţia din teoremă îndepli-
nită şi fie {Yalae'l3 un şir generalizat fundamental arbitrar. Pentru
a e ol., fie a 1 e ol. astfel ca V°'•+ V°'• c Vex• De asemenea, pentru
orice y e ol. alegem cite un~" e (JJ de aşa manieră că
(2.2.4) ~', ~•~~" => uw-Yw· e Vy.
Acum dacă a', a•~ a 1 , fie ~o e al cu ~o~ ~a' şi ~o~ ~a'• Vom avea
prin aplicarea lui (2.2.4) succesiv pentru y =a' şi a 11
Yaa, - YPa., = (Yaa,- Yao) + (Ya. - Yf3a.,,) E Va,+ Va" C Va. + Val C Va,
adică pentr~ a dat, am determinat a 1 astfel ca
(2.2.5) a', a"~a1 => Yac.,-Yf3a• e Va,
ceea ce înseamnă că şirul generalizat {y(ţa.}aegî, determinat prin
condiţia (2.2.4) este fundamental. Conform ipotezei, acesta este
convergent, avînd pe ol. ca familie de indici. Fie y0 limita lui {Yaa }aegî'.
şi să alegem pentru Va dată, Va, cu Va. + V«: + Va, c V (.E•
Va exista un indice a 3 ~ a 2 astfel că YtJa, -y0 e Va, (din conver-

genţa la Yo !). Să alegem atunci Po E (JJ cu ~o~ ~a, şi ~o~ ~a,• Atunci
cu (2.2.4) Yaa. -yr,p e Va, c Vu, (ultima incluziune din a 3 ~ a2).
Acum, dacă ~ ~ ~a. (cum ~o~ ~a), din (2.2.4) avem iarăşi Ya - ·yr, e 0
~ Vcx. Recapitulînd avem Yr, - Yo = (Yr, - Ya.) + (Y~. _;, Yt3a,)+

+(Yaa, -Yo) E Va, dacă P~Pa.•
Aceasta arată că şirul iniţial este convergent la y0 şi teoţema
este demonstrată.
ConsecinJa 1. Un spaţiu liniar topologic care admite un.sistem
fundamental numărabil de vecinătăţi ale originii este complet,
dacă şi numai dacă este secvenţial complet. ·
. Observa/ie. Fie X un spaţiu liniar topologic, în care am ţixat
un sistem fundamental de vecinătăţi echilibrate ale originii {Va}aegî'..
Se demonstrează atunci cu uşurinţă că x e X este punct de acumulare
pentru A c X, dacă şi numai dacă x = lim Xa cu Xa e A. De· ase-
. a .:
menea se poate. verifica că în teorema de continuitate a lui Heine
este suficient să se lucreze cu şiruri generalizate cu indici ·din ol.
Consecinf a 2. Dacă X şi Y sînt două spaţii liniare topologice
avînd sisteme fundamentale numărabile de vecinătăţi ale originii,
atunci o aplicaţie f: x~ y este ·.continuă în Xo E X, dacă şi numai
dacă
lim f(xn)=((Xo),
A➔ CD
pentru orice şir {x,s} C X cu lim Xn=Xo-

n ➔ OO
58.
Putem în sfîrşit enun ta
. Teorema 2.2.11. Orice spa/iu liniar topologic X se scufundă topli-
niar tntr-un spa/iu liniar topologic complet X, astfel că X este dem
în X. X se numeşte completatul lui X şi este unic determinat pînă
la un izomorfism lopliniar.
Demonstraţie. a) Definiţia lui X. Să notăm cu X mulţimea
tuturor şirurilor generalizate fundamentale avînd ca familie de indici
mulţimea of. fixată în teorema precedentă. Putem defini atunci suma
a două astfel de şiruri {xa}ae.9{+ {ya}ae.szt= {Xa+Y«Jae.szt şi pro-
dusul cu scalar ). {Xa }ae.9i = {AXa }ae.9'l· Prin verificare directă
se constată că acestea răm în fundamentale şi că X cu aceste operaţii
formează un spaţiu liniar peste ]~. Să considerăm în X subspaţiul
X O (verificare I) al şirurilor generalizate convergente la zero şi apoi
spaţi:ul cit x~ X I X O• Astfel, într-o clasă de echivalenţă din.X intră
şiruri generalizate, a căror diferenţă converge la zero, iar elementul
aul al spaţiului constă din clasa şirurilor generalizate fundamentale
conv~rgente la zero. Este evident că fiecare element x ·din X, defi-
neşte în mod unic un element în X şi anume clasa şirurilor genera-
lizate convergente la x, pe care o vom nota prin <p (x). Aplicaţia cp
este clar o injecţie liniară a lui X în X. Astfel, X este izomorf ca
spaţiu liniar· cu o parte cp (X) din X.
b) Topologia lui X. Fie t sistemul tuturor vecinătăţilor echi-
librate ale originii în X şi E e t. Definim pe .E ca mulţimea elemen-
x
telor e X, pentru care există un reprezentant {Xa}aeJ?t ex cu
proprietatea că pentru orice vecinătate echilibrată U a originii în X
există·· au e of. cu · ·
(2.2.6) a~au => Xa e U+E.
Mai întîi este uşor de verificat că daclt ie E, orice reprezentant

al său· verifică (2.2.6) .
. Arătăm acuµi că l {E, E_ e t,} constituie un sistem de părţi
ale .ţui X car~ .verifică (SLT. 1)-(SLT.5) din_ teorema 2.2.7. ln
adev~, deoarece E1 c E2 implică E 1 c E 2 (SLT. 1) rezultă din
proprietatea· corespunzătoare a sistemului fundamental t. ln al
d-oilea· rînd, deoarece U şi E sînt echilibrate în (2~2.6), are loc AXu e
e U+E pentru a ~av şi A e . Aceasta înseamnă că e E implică x
59
.... ·,
ÂX e E, dacă Â e , adică (SLT. 2). Proprietatea de absorbţie (SLT. 3)
x
rezultă în modul următor. Fie e X, {Xa}ae.st1. ei, U1 echilibrată
în X astfel ca U1 + U1 c E şi au 1 e oi. pentru care
(2.2.7)
Acum, deoarece U 1 este absorbantă există p ;►, 1 astfel ca : Xau e
1
e pU1 • Atunci din (2.2.7) se obţine (folosind şi Observaţia din
sec. 2.2.1)
a;►,au 1 => Xa=(Xa - Xau J)+xauJ e U1 +pU1 c pU1 +pU1 c pE.
De aici rezultă că (2.2.6) este îndeplinită pentru.!. {Xa}ae .stl şi

p
deci.!..xe .E. Mai departe (SLT. 4) şi (SLT. 5) rezultă din relaţiile
p
imediate .E1 +E2 c (E1 +E2)~, respectiv (AE)~ =")..E. ln acest m~d l
constituie un sistem fundamental de vecinătăţi ale originii într-o
anumită topologie de spaţiu liniar pe X.
x
c) X este separat. ln adevăr, dacă e E, pentru orice .E e 2 ,
luînd E 1 e t cu E 1 +E1 c E avem din (2.2.6) scrisă pentru E 1
şi E 1 în loc de U şi E
a ;►,aE => Xa. e E1 +E1 c E.

ceea ce conduce, în baza arbitrarităţii lui E, la lim Xa.=8. Aceasta
a.
înseamnă că X=Xo, elementul nul în X şi cu consecinţa 2 a teoremei
2.2.2 spaţiul X este separat.
d) X se scufundă topliniar fn X. Am văzut mai sus că q> : X~ X
este o injecţie algebrică. Aşadar X este algebric izomorf cu q>(X).
Să dotăm pe cp(X) cu topologia urmă din X şi să arătăm că cp este
..
şi un izomorfism topologic al lui X pe cp(X). Pentru aceasta să obser-
văm mai întîi că pentru x e X, q>(x) e E [dacă şi numai dacă) x e
en(U+E). Aceasta se verifică luînd pentru q>(x) ca reprezentant şirul
uec
constant Xa.==X în (2.2.6). Dar această relaţie este echivalentă cu
X e E. ln adevăr, dacă X E E avem că (x+ U)n E#= fZS pentru orice
U e t, adică există xu e - U astfel că x-xu e E sau x ex +E c::
c U+E pentru orice U e t. Reciproc, dacă x $ 'E, există U0 e t
cu (x+Uo) nn
E= szj sau x $ y+E pentru orice ye U0, adică x$"Vo+
+E. Deci x $ (U+E). .. . . •
u .
60
ln concluzie, avem echivalenţa
cp(x) e E <=> x e E.
Aceasta arată că atît cp cit şi inversa sa (definită pe cp (X) I)
sînt continue în origine. Rezultă că cp aplică topliniar X pe cp(X).
e) cp(X) este dens în X. Fie e X, arbitrar x şi {xa}ae9'l ex. Din
faptul că {Xa}aegL este fundamental, pentru E e t există a 8 e o1.
cu
(2.2.7)
Lăsînd - pentru moment - pe a' fix, pe a" variabil şi compa-
_rînd cu (2.2.6), din (2.2.7) deducem (cu a în loc de a')
(2.2.8) a~ aE ⇒ cp(Xa)-x e E.
Or, relaţia (2.2.8) arată că lim cp(Xa)=x. 1n particular, x este
a
punct de acumulare pentru cp(X), deci cp(X) e dens în X.
f) X este complet. Remarcăm•. mai întîi că dacă t 1 şi t 2 sînt
două sisteme fundamentale de vecinătăţi echilibrate ale originii
în X, atunci prin construcţia de pînă aici l 1 şi l 2 sînt echivalente
şi deci generează aceeaşi topologie pe X. Să considerăm sistemul
fundamental {Va}aegL fixat în teorema precedentă. Va fi suficient
pentru completitudine să arătăm că orice şir fundamental {xa }ae 9'l
..., -1 -1 ~1 ~ l ~
în X este convergent. Fie Va astfel ca V a+ V a+ V a c Va pentru
orice a e oi.. Din densitatea lui cp(X) în X, rezultă că pentru orice
a e oi., există Za e X astfel ca Xa-cp(za) E V~(a e oi.). Pe de altă
parte, există a 0 e ol astfel ca Xa' -Xa" eV~ pentru a', a"~a 0• Acum
luînd ~o~ a 0 şi ~o~ a avem
a', a"~~o ⇒ cp(zu' )-cp(za,,)=cp(z..t, )-xa" +(x;, -Xa )+ 11
.... ~1 ~1 -1 -1 ~1 ~1 ,..
+(xa -cp(za")
11
E Va 1 + Va,+ Va" c Va+ Va+ Va c Va.
Aceasta înseamnă că {cp(za) }ae9'l este fundamental în X, deci
conform punctului d), {Za}aegL este fundamental în X, deci deter-
mină o clasă ~z în X. (2.2.8.) arată că z:_lim cp(za). Atunci luînd
a
ao Ed astfel ca a' ~ao ⇒ t-cp(za')
~ ~ ~ ~ -1 ~1
Ev!,
avem că dacă a' ;;:i::ao şi
'""'1 ~1
a';;:::a atunci Xa' -Z=Xa -cp(Za1 )+cp(za1)-ze Va, +Va c Va+ Va c
1
C Va, adică z-lim Xa- Cu aceasta X este complet.

a
61
g) Completatul este unic determina~ Fie X o alt~ completare a
lui X. Vom avea că există 1J>: X-+ X, injecţie topliniară şi 11>(X)
dens în X. Este clar că ,i, (X)
pe "l'(X). Dacă XE x,~din densitateX =lim <p(Xa); Xa EX. Dar atunci
a
{,j,(xa) }ae9Î va fi fundamental în X, deci convergent acolo la un ;.
Dacă punem Tx _x se constată uşor că T este un izomorfism topli-
niar al lui X _pe X, care restricţionat la ,J,(X) coincide chiar cu ,i,:<p-1•
Astfel, X şi spaţii liniare topologice şi-l conţin pe X,
X coincid ca
abstracţie făcînd de ,i,, respe,ctiv <p ca subspaţiu dens.
2.2.4. SPAŢII CIT ŞI PRODUSE DE SPAŢII LINIARE TOPO- ,

.LOGICE. Fie X 0 un subspaţiu liniar în spaţiul liniar topologic X, ·
X/X0 spaţiul cit (vezi sec. 2.1.1 şi exerciţiul 9, sec. 2.1.5), iar J{
aplicaţia canonică a lui X pe X/X0 • Introducem atunci în X/X0
topologia cit, adică cea mai tare topologie pe X/X0 pentru care apli-
caţia canonică K este continuă. După cum am văzut în sec. 1.4.4,
A
familia mulţimilor deschise în X/X0 va fi -<a= {D : K-1 (D) e -6 },
unde .fJ. este familia deschiselor în X.
Propoziţia 2.2.12. Familia deschiselor în X/X 0 are forma
A A
(2.2.9) -0-= {G=K(G), G e -0,}.
Demonstra/ie. Fie G e -<a,. Atunci, cum aplicaţia x1-+ x+x0 este
homeomorfism al lui X pe el însuşi. avem că G+x0 este deschisă
pentru orice x 0 e X 0 , deci G+Xo e .f:J,, ca reuniune de astfel de des-
chise. Pe de altă parte, este clar că K-1 (K(G))=G+X 0 e .fJ, şi din
A A
definiţia lui .{J, K(G) e .{J. Pentru incluziunea inversă în (2.2.9)
A
fie De .{J, adică astfel încît J{-1(D) e -<a,. Dar D=K(K-1(D)), deci
este de forma indicată în partea dreaptă a lui (2.2.9).
Propoziţia 2.2.13. Spa/iul X/X0 , dotal cu topologia cft este un
spaţiu liniar topologic. El este separat, dacă şi numai dacă X 0 este
subspa/iu liniar închis în X.
Demonstra/ie. Răm îne de arătat că suma şi produsul cu scalari
A A.
+
A/'..
slnt continue. Fie pentru aceasta G e .(J,, care conţine pe x 0 y0 •
De aici rezultă că x 0 +y0 e G+Xo, care este - aşa cum am remarcat
62
şi în demonstraţia precedentă - deschisă. Din continuitatea sumei
în (Xo, y0) în spaţiul X, există două mulţimi deschise Gxa, Gu0 care
conţin pe x0 , respectiv y0 astfel ca
(2.2.10) x e Gxo şi y e Guo::::. x+y e G+Xo.

A A A A
Este evident că Gx Gy e (:j, şi că ele conţin pe x 0 , respectiv
0
,
0
A AA AA A A
pe y0 • Să presupunem x e Gx şi y e G110 • Atunci există x' ex şi y'e y
0
astfel încît y' e Gx respectiv y' e Gy,• Acum aplicînd (2.2.10), x' +y' e
0
,
A A A
e H +Xo şi trecînd la imagini directe prin K rezultă x+y e G.
A A
Aceasta însemnează că suma este continuă în (x0 , y 0). Pentru pro-
dusul cu scalari se procedează analog. Acum dacă X 0 este închis,
A A
fie x 0;l: 6, deci X 0 $ X 0 • Există atunci o vecinătate deschisă Gx a lui x 0 ,
0
A A
care nu se intersectează cu X 0 , deci Gx $ 8. Cu aceasta X/X0 este
0
separat (vezi teorema 2.2.2), Reciproc, dacă X/X0 este separat şi

A A A
x $ X 0 , atunci x;l: 0, deci putem determina o vecinătate deschisă G
A A
a lui x, care nu-l conţine pe 6. ln particular, rezultă că (G+Xo) nxo=
=0, G e .fJ, şi G+Xo 3 x (vezi (2.2.9)). Aşadar, x nu este punct de
acumulare pentru X 0 şi cu aceasta X 0 este închis.
ln continuare vom considera pe X 0 închis.
Remarcă. Dacă t este un sistem fundamental de vecinătăţi
A A
ale originii care satisface (SLT.1)-(SLT.5), atunci l={E=K(E),
E e t} este un sistem fundamental de vecinătăţi ale originii în X/X0
cu aceleaşi proprietăţi.
Motivarea afirmaţiei rezultă imediat din (2.2.9) şi din proprie-
tăţile lui l{(K lasă invariante, de exemplu, noţiunile de mulţime
echilibrată şi mulţime absorbantă).
Propoziţia 2.2.U. Aplica/ia canonică K: X-+ X/X 0 este des-
chisă, adică transformă orice deschisă din X într-o deschisă din X/X0 •
Demonstraţie. K este evident un operator liniar şi continuu.
(2.2.0.) arată că este o aplicaţie deschisă.
ln secţiunea 2.1.4 am introdus produsul direct de spatii liniare,
iar în 1.4.3 topologia produs. Definim acum topologia pe un produs
direct de spaţii liniare topologice X (a e of.), ca fiiud Lop~logia
produs _pe II Xa. Dacă la este un sistem fundamental de vecinătăţi
ae,stl
ale originii în X« (a e ot) satisfăcînd (SLT. 1)-(SLT.5), este evident
63
că sistemul t= { Il Ea}, unde Ea=Xa cu excepţia unui număr
~ «Edi
finit de indici pentru care Ea E ta, verifică (SLT.1)-(SLT.5)· şi
induce pe II Xa, exact topologia produs. Astfel are loc
aedi
Propoziţia 2.2.15. Produsul topologic IT Xa al unei familii de
«Edi
spaţii liniare topologice Xa(a e ol.) este un spa/iu liniar topologic.
2.2.5. MULŢIMI MĂRGINITE ŞI MULŢIMI COMPACTE.

O submulţime B a spaţiului liniar topologic X se numeşte mărginită,
dacă oricărei vecinătăţi U a originii îi corespunde un p >O astfel ca
B c p U. Prin urmare, mulţimile mărginite din X sint „absorbite"
de toate vecinătăţile originii. Să observăm că orice submulţime a
unei mulţimi mărginite este mărginită, orice mulţime ·finită este
mărginită '(deoarece toate vecinătăţile originii sînt absorbante),
acoperirea echilibrată a unei mulţimi mărginite este mărginită (deoa-
rece se poate lucra cu un sistem fundamental de vecinătăţi echili-
brate ale originii). ·
Propoziţia 2.2.16. Reuniunea şi suma unui număr finit de mul-
ţimi mărginite stnt mărginite.
Demonstra/ie. Este destul să verificăm propoziţia pentru două
mulţimi, restul raţionamentului făcindu-se standard prin inducţie.
Fie B 1 şi B 2 mărginite, U o vecinătate echilibrată a originii, iar p1 >O
şi p2 >0 astfel ca B 1 c p1 U şi B 2 c p2 U. Punînd atunci p=max
{p1 , P2}, rezultă B1 U B2 c pU.Fie acum V echilibrată cu V+ V c U
şi ca mai sus se poate obţine B1 c pV, B 2 c pV, de unde B1 +B2 c
c pV+ pV c p U şi propoziţia este demonstrată.
Propoziţia 2.2.17. Aderenta B a unei mul/imi mărginite B este
mărginită.
Demonstra/ia. Rezultă din faptul că într-un spaţiu vectorial
topologic (vezi teorema 2.2.5) există un sistem fundamental de veci-
nătăţi echilibrate si închise ale originii. ln adevăr, dacă U este o
astfel de vecinătate şi B c p U, atunci evident fJ c pU.
Propoziţia 2.2.18. O submulţime B este mărginită tn spaJiul
liniar topologic X, dacă şi numai dacă pentru orice şir {xn}nENc B
şi orice {AnlneN c ]K:, An convergent la zero, rezultă că ÂnXn converge
la zero în X.
Demonstra/ie. Fie B mărginită şi U o vecinătate echilibrată
a originii. Din B c p U rezultă Xn e p U pentru orice ne N, de unde
A11Xn e AnP U, n e N. Fie n0 incit I An I p ~ 1 pentru n ~ no.
64
Atunci pentru n ~ n 0 avem AnXn e U, în virtutea echilibrării
lui U şi aceasta implică AnXn ~ 6, deoarece U era echilibrată arbi-
trară. Reciproc, să presupunem pentru mulţimea B c: X condiţia
din teorl'.mă îndeplinită şi să admitem prin absurd că B nu este
mărginitâ. Atunci există o vecinătate echilibrată a originii U, astfel
ca pentru orice n e N se poate determina un x. e B care satisface
x.tl=nU. Atunci şirul .!...xn, aflîndu-se în afara lui U, nu converge·1a
n
zero, ceea ce contrazice ipoteza făcută. Propoziţia este demonstrată.
Să considerăm acum X şi Y două spaţii liniare topologice şi
Tun operator liniar şi continuu de la X la Y. Deoarece T transfo~ă
şirurile convergente la zero, în şiruri convergente la zero (T8=8 !),
aplicînd propoziţia precedentă rezultă că T(B) este de asemenea
mărginită în Y. Are deci ·1oc
Propoziţia 2.2.19. Imaginea liniară şi continuă a unei mulJi,mi
mărginite este mărginită.
Ne referim în continuare la mulţimi compacte şi relativ compacte
(vezi sec. 1.3.3) în spaţiul liniar topologic X.
Propoziţia 2.2.20. Orice mulţime compactă K din X este măr
ginitll.
Demonstra/ie. Fie U şi V vecinătăţi echilibrate ale originii
astfel ca V+ V c: U. Dacă G este o vecinătate deschisă a origini
inclusă în V, să observăm că familia {x+G}xeK constituie o aco-
perire deschisă a lui K. Să extragem din aceasta una finită {x1+G}j=••
n
Vom avea atunci şi U (xJ+V) ::> K. Să alegem acum pe p ► l
/=I
încît %1 e pV U= 1, 2, ••• , n). Vom avea atunci K c: pV+ V c: pf],
de unde K e mărginită.
Corolarul 2.2.21 Orice mulţime relativ compactă este mir-
ginită.
Demonstraţie. Fie L relativ compactă ; ea este mărginită fiind
parte a compactului L.
Propoziţia 2.2.22. Fie K 1 , ••• , Kn compacte în X şi A1 , •••
+ ...
• • • , Ân e li. Atunci "J-..1K 1 +AnKn este compactă în X.
Demonstraţie. Reamintim (vezi sec. 1.3.3) că imaginea continuă
a unui compact este compactă. Atunci AfK 1 este compact ca fiind
imaginea continuă prin xi-+ AsX a lui K 1 (j=l, 2, ••• , n). Este
suficient atunci să arătăm că K 1 +K2 + .• • +Kn este compact.
Din consecinţa la teorema lui Tihonov (vezi sec. 1.4.3) rezultă bă
K 1 X K2 x ... x K n este compactă în X x X x ... x X (n-factori).
Imaginea acestui compact prin aplicaţia (evident continuă) (Xi, •••
• •
••• , Xn)l-+~x 1 este chiar K 1 +K2+ ••. +K„ şi propoziţia este
. /=l
demonstrată.
Corolarul 2.2.23. Dacă K 1 , ••• , K 11 sînt relative compacte
în X şi Âi, i..2, ••• , Ân e H, atunoi i..1K 1 + ...
+i..nKa este relativ
compactă.
Demonstra/ie. Se utilizează relaţia i..1.K1 + ... +AnKn=A1K 1+ •• a
• •. +i..nKn•
PropoziJia 2.2.24. Dacă M este închisă în X şi K compact astfel
ca·.M n
K=fZJ, există o vecinătate U a originii tncît (M+U) (K+ n
+U)=fZJ.
Demonstraţie. Fiecărui y e K îi corespunde o vecinătate deschisă
şi echilibrată V„ a originii astfel ca (y+ V.,+ V,,+ V.,) M=fo. n
Atunci (Y+ V.,+ V.,) n
(M +V,,)= 0. Ca mai stis, K va fi acoperit
Cil un număr finit de Y,+ v„ (j=l, ..•• n). Dacă U= nn VIIJ' pentru
/=1
orice y e_K are loc
u+u c Y,+v,,,+u c u,+vir1+v211,
deci· (y+ U) n (M+ U)= 525, pentru orice y e R.
: · Propoziţia 2.2.25. Dacă M este închisă şi .J{ compactă tn= X,
alunei M +K este închisă.
; . Demonstraţie. Dacă x $ M+K, atunci (x-M) n
K= $25. Cum
x-:-M este iarăşi închisă, din propoziţia precedentă există q veci-
nătate a originii astfel ca ((x-M)+ U) n
K = ~, de unde (x+ U) n
(),.(M+K)=0 deci x $ M+K. Aceasta înseamnă că M+K- îşi
conţine punctele de acumulare, deci este închisă .
. .\. Vom considera în continuare mulţimile ~~rginite .în snaţiul
produs. Are loc · .
Propoziţia 2.2.28. Mulţimile mărginite ale. unui spaJiu (liniar
topologic) produs stnt submulJimile părţilor lui ff Xa de forma II Ba~
ne. ,.,t .. "'::.<tl
cu BJ mărginite în Xa (a e ae90• _
Demonstra/ie. Dacă B e mărginită, atund proiecţia sa Ba=Pr~ B„
esţe conform propoziţiei 2.2.19 mărginită în X 0 şi evident B c D Ba.
. . ~d
R~ciproc, .dacă BJ este mărginită în X G:1 E oi.) se vede . imediat
di1r definiţia topologiei produs (comparaţi _cu sec. 2.2.4) că IIBa este
· · ae.szt
mărginită în Il X 0 •
!1E9i
66; '
,I
Observa/ie. ln particular, .!ODSiderînd spaţiul ma (d), rezu~
că o mulţime B de vectori {~a}a=s din '°Jfi:(d) este mărginită..
dacă şi numai dacă ea este mărginită „pe coordonate" ; adică pentru
orice a există Ma>O, astfel ca I Sa I ~ Ma, pentru toţi ~ e B.
' 1,
SPAŢII LINIARE TOPOLOGICE METRIZABILE. ·O

2.2.6.
importanţă deosebită în aplicaţii o prezintă spaţiile liniare topologice
metrizabile. Un spaţiu liniar topologic se numeşte ·metrizabil, dacă
topologia sa poate fi generată cu ajutorul unei metrici. O metrică d
pe spaţiul liniar topologic X este translabilă dacă ·uentru orice x, y,
z e X are loc d (x+z, y+z)=d(x, y).
Teorema 2.2.27. Pentru ca un spaJiu liniar topologic să fie melri-
rtabil este necesar şi suficient ca el să admită un si.stem fundamental
numilrabil de vecinătăJi ale originii. Mai mult, pe orice ·spaţiu liniar
topologic metrizabil se poate defini o metrică translabilă, care să-i gene-
reze topologia.
Demonstra/ie. Se vede mai întii clar că daci spaţiul lini~ top&-
logic X este metrizabil, atunci, de exemplu, sferele centrate în ori-
gine şi de raze .!.,
n
(n eN), formează un sistem fundamental numărabil
de vecină_ţăţi ale originii. Reciproc, să admitem că .în -spaţiul liniar
topologic X există un sistem fundamental numărabil (/1,,. {Un} •EN
de vecinătăţi ale originii. Atunci putem construi un:sistem fundamen-
tal de vecinătăţi ale originii {Vn}neN, care să satisfacă
(2.2.11) V n+1+ V0+1+ Va+l c V n• (ne·~.·.
Aceasta se poate face alegînd, de exemplu, V 1 ~chilibrată. ~-

V1 C Ui, iar Vs echilibrată astfel ca: V2+ V2+ V2 C: Us n
v. şi
apoi .prin inducţie : dacă avel_ll V n-i. construit, punem ,V„ echilibr~tă
astfel" încît Vn+ V;,+ Vn C u. n Va-l· Definim acum funcţia· ·li
astfel :.; .
o,
l;t'
O, dacăx-y~.nVn
n=l
C,(x, y)= dacă x-y E n

n=l
Vn şi x-y $ Vi+1-;k~2
: #:
1, dacă x_;y $' V1•
Din cauza condiţiei de separaţie este clar că 6(x, y)=O, dar,ă
oi numai dacă x=y; din echilibrarea V11-urilor, 6 este simetriei:;
~a este evident _şi pozitivă. Pentru a obţine inegalitatea triunghiului,
f~~cţia va trebui modificată. Definim de aceea
p-1
d(x, y)=inf t 6(z1, z1+1),
J=O
unde marginea inferioară se ia după mulţimea tuturor sistemlor
finite (zo, Zi, ••• , z21) cu Za=X şi Zz,=Y• Acum funcţia d va satisface
e'\7ident toate axiomele distanţei. Deoarece 6(x, y) depinde doar de
diferenţa x-y, · se vede că 6 satisface condiţia de translatabilitate.
Atunci, aplicînd aceasta deducem succesiv
p-1 p-t
d(x, y)=inf I: 6(~,, ZJ+t)=inf I: 6(z1+z, zl+1+z) ~ d(x+z, y+z).
i=O J=O
Translattnd în continuare cu (-z), obţinem inegalitatea contrară,
deci d este translatabilă. Ea va induce pe X o topologie, despre care
vom arăta că coincide cu topologia iniţială. Pentru aceasta demon•
străm inegalitatea
1
2 6(x, 6) <d(x, 6) •
.: Este suficient să arătăm că pentru orice p=l, 2, •••
t p-1
2 ~(x, y) < .t 6(z1, z1+1) ; z0 =x, Zz,=Y,
. J=O
cu x şi y arbitrari în X. .
Inegalitatea este evident satisfăcută pentru p = 1. Să presupunem
~ ea are loc pentru:q >1 şi fie a= I; B(z1, z1+J. Dacă a> 1/2, atunci
. /=O
-}6(x, y)<a.-deoarece 6(x, y)<l. Fie deci a< ~;notămcuhcelmai
mare dintre indicii k pentru care
t
J<k
6(z1, Z1+1) <;;
atunci
(2.2.13)
~~2,.14)
-68
Din ipoteza de inducţie aplicată lui x şi .z . şi .prima formulă
t h-1 .
(2.2.13) deducem2 6(x, z,.) ~ ~ 6(z1, z1+1) ~ ; sau 6(x,z1i) ~ a. Analog,.
/=O .. ·
aplicînd ipoteza de inducţie asupra lui z11 +1 şi y cu (2.2,14), se obţine·
6(zA+l' y) ~ a. Pe de altă parte, din definiţia însăşi a lui a, 6(z11, z,.+1) ~
~ a. Să însemnăm acum prin m cel mai mic întreg pentru care 2-m ~ a.
Din a<l /2 rezultă că m ~ 2. De asemenea, din inegalităţile consem-
nate mai sus şi din definiţia lui 6 avem ·
x-z,. E Vm, Z11-Zr.+1 E Vm, Z11+1-Y E Vm,
de unde aplicînd (2.2.11)

x-yeVm+Vm+Vm c Vm-1,".
ceea ce implică
6(x, y) ~~-m ~2a
şi (2.2.12) are loc.
Comparînd acum sistemele fundamentale de vecinătăţi ale
originii în cele două topologii {Vnl şi sferele de rază..!.tn
n
metrica d,
{s( ~) }n, avem că S ( !)conţine pe Vm dacă 2~ < !(deoarece d(0, x) ~

~ 6(0, x)). Reciproc, folosind (2.2.12) avem că V11 .dată conţine pe
!+ dacă ;m < ~ . Deoarece metrica e translatabilă, s( x, !)~
S {2
1
}
=x+ s( !)şi deci echivalenţa sistemelor fundamental~ în cele doui

topologii are loc pentru fiecare x e X. ·
Teorema este demonstrată.
Consecinţa 1. Un spaţiu liniar topologic metrizabil este complet
(ca spaţiu liniar topologic !), dacă şi numai dacă el este secvenţial
complet.
Demonstra/ie. Rezultă din consecinţa 1 a teoremei 2.2.10 şi din
teorema 2.2.27. · ·
De asemenea, din a doua consecinţă Ia teorema 2.2.10 deducem
Consecinţa 2. Dacă X şi Y sint două spaţii liniare topologice
metrizabile, atunci o aplicaţie f: X-+ Y este continuă în x 0 e ~·
dacă şi numai dacă :
lim f (x,.)=f(Xo),
n
pentru orice şir {xn },,EN c X cu lim Xn=X0•

n
Analiztnd demonstraţia teoremei 2.2.27, observăm că din cauza
ethilibrării vecioăt.ăţilor Vn, odată cu x sint în Vn şi elementele AX
cu I ). I
~ 1. De aici rezultă clar că B(AX, 6) ~ c5 (x, 6) şi apoi corespun-
zi tor d (AX, 6) ~d.(x, 6). Punînd I x lx=d(x, O) şi observînd că un sis-
tem fundamental de vecinătăţi ale originii în X este dat de
(2.2.15) S(e)= fx I :re X: Ix Ix ~ e}, (e>O)
obţinem
Teorema. 2.2.28. Pe un spaţiu liniar topologic metrizabil X,
topologia poate: ft defmilă prin intermediul unei funcţionale Ix Iz, cu
proprietăţile
(F1) I X Ix· ~o. (x EX).

(Fs} I X Ix =0, => X=O,
(Fs) I AX· Ix ~ I X Ix , (A E cI>).
(F4) I x+u Ix. ~ Ix Ix + I Y Ix , (x, y e X),
(F5) Ix,.. lz·-+0 => I AXn Ix-+ O, (AeH).
(Fa) Ân ~ O => f A„X l.r ~ O, (x e X).
., (F5) şi (Fa)· rezultă din faptul că AXn-+ 6, respectiv A„X ~ 8
în sensul topologiei din X, deci d(AX,., 6) ~ O, respectiv d(A„x, 8) ~ O.
O funcţională cu proprietăţile (F1)-(F6) se numeşte F - normă,
i$1" un spaţiu pe care s-a definit o F - normă spaţiu F - normat.
într-un spaţiu F- normat se defineşte o topologie de spaţiu liniar
top9logic prin sistemul fundamental (2.2.15). ln adevăr, S(e) sint
din cauza lui. (F3) echilibrate şi din (F6) absorbante; dacă e=min
(~b, 82), atunci clar S(e) C S(e1) n
S(e2) şi S(e/2)+S(e/2) C S(e).
ln acest mod. se vede că (2.2.15) defineşte o topologie pe X în care
suma este continuă, iar (F5 ) şi <Fa) asigură continuitatea produsului
co scalari prin intermediul relaţiei ÂX-ÂQ:to=(A-Ao) (x-x0 )+
+(A-Ao) xo+Ao(Z-Zo), care dacă A11 -+ Ao şi Xn-+ Xo implică I A„x11 -
+
_;_;¼ro Iz ~ I (Aa-Ao) (x,.-xo) Iz I (Aa-Ao) Xo Ix+ I Ao(X,.-Xo)lz
-+ O. Primul termen tinde la zero, deoarece măcar de la un rang
Pt~-Âo I ~ 1. şi aplicăm (F3).
Are deci loc şi reciproca
11
_ ' Teorema. 2.2.29. Un spatiu F-normat este un spa/iu liniar topo•
logic metrizabil. Metrica se va defini prin d(x, y)= I x-y Ix şi este
translat abilă..
De acum. înainte cînd vom vorbi de spaţii liniare topologice
vom subînţelege că topologia lor este definită de o F-normă şi
ca atare le vom numi chiar F-normate. Pentru spaţiile liniare
topologice metrizabile complete vom utiliza denumirea de F-spaţii.
Continuăm acum cu citeva consideraţii asupra spaţiilor cit
asociate unui F-spaţiu.
Propoziţia 2.2.30. Dacă X 0 este un subspaţiu liniar tnchis al

spatiului F-normat X, atunci funcţionala ""·
A, A A,,,.._
Ix lx'=inf {Ix Ix, xex}, (xeX)
este o F-formă pe spaţiul ctt X=X/X 0 şi determină pe acesta topologia
de spaJiu cU.
A
Demonstra/ie. (Fi) este evidentă. Pentru (F2) fie lxlx' =0. Atunci
pentru n dat există Xn e;
cu I Xa Ix<.!.,
n
deci Xn-+ 8. Cum X 0 este
A î"
închis, x+Xo este de asemenea şi 8 e x+Xo, sau x e X 0, deci x=6.
(F3} rezultă direct din (F3) pentru Ix Ix, iar (FJ rezultă din
A A A A
inf { l~x+y Iz. x+y e x+y}~inf { I x+y Ix, x ex, y e y}-~
A A A,,..._ A A
inf {Ix Ix+ I g Ix, xex, yey}=lx Ix+ I Y Ix.
A A A
Pentru (F5 ) dacă Ix„ Ix'-+ O, există Xn e x11 cu I Xn Ix< I x„lx'+
l •
+ 11 , de unde I Xn I~ O. Cu (F5} din X deducem acum I AX11 12-+·0,
deci I AX„ Ix' -+ O. (F6) este imediată. Astfel, X/X0 este de asemenea
A
F-normat. Acum dacă Ix lx'<p este clar că Ix lx'<p şi dacă
A A A
Ix lx'<p, există x ex cu Ix Ix <p. Astfel, sfera S (p) din X/}f..
este imaginea lui S(p) din X prin aplicaţia canonică K. Acest lucru va
fi valabil şi pentru celelalte sfere, deci mulţimile deschise din X/X1
sînt imaginile deschiselor din X. Cu Propoziţia 2.2.12 aceasta în-
seamnă că pe X/X0 avem definită chiar topologia cit. Reamintim
că aceasta înseamnă în particular că aplicaţia canonică K este des-
chisă.
A
Propoziţia 2.2.31. Dacă X este un F-spa/iu şi X 0 un subspafiu
A
închis al său, alunei X=X/X 0 este de asemenea F-spafiu.
A
Demonstra/ie. Avem de arătat că X este complet. Să observ~m -
AA A A A
în prealabil că pentru x, y e X şi x e x există y e y cu
A A
I x-y Ix ~2 I x-y I~ . (2.2.16)
Aceasta rezultă din definiţia F-normei pe spaţiul cit şi din faptul
AA A A A .A
că x-y= {x-y', y' E y}, cu x fixat în x. Fie un şir Cauchy {x,.} în X
'11
A A A A
t I Xn-Xn+i 1.2' < oo. Alegem
DO
cu proprietatea X1 în X1 şi pe Xa e Xa
n=l
A A
conform l~.i (2.2.16) cu I x1 -Xa lx~2 I x1 -Xa Ix'• Procedăm aţum
A
prin inducţie şi obţinem Xn e Xn (ne N), astfel ca I Xn-X1i+1 Iz~
A A 00.
~2 I Xn-Xn+l 1.2', de unde rezultă clar că~ I Xn-Xn+l Ix <OO.
.. n=1
11-t
Deoarece x1 - :E (xk-xk+i)=Xn, rezultă că şirul {xn}neNeste
.
k=l A A
fundamental în X. Dacă x 0 =lim x,., atunci din I Xn-Xo 1.2' ~Ix,.-
-Xo Ix urmează că
A A •
x 0 =lim Xn în X/X0 • Dacă luăm acum un şir
n
A A
fundamental arbitrar {xnlneN în X=X/X0, notînd cu n.t indicele
pentru care n, m~n„ implică I~-~ 1.2'< 2~şi alegînd pe n,. _eres-
ex, A A
cător obţinem subşirul {xnkhEN, care satisface I: I Xnk-x"k+l lx-
k=t
~ k~t :~ = 1. Conform părţii deja demonstrate deducem că Gnk he N

A
este convergent şi are o limită x 0 • Conform propoziţiei 2.2.9 urmează
A A
ci. {xn }neN este convergent şi are aceeaşi limită x 0•
· Încheiem secţiunea printr-o propoziţie relativă la continuitatea
seminormelor pe spaţiile F-normate.
Propoziţia 2.2.32. Dacă v este o seminormă pe spaţiul F-normat
X w. proprietatea că pentru orice mulţime mărginită B c X, multi-
mea numerică v(B) este mărginită, atunci ea este continuă pe X.
Demonstra/ie. Fie Xn -+ 8 în X, deci I x„ Ix -+ O. Există atunci
un şir de numere naturale {An}neNcu An-+ oo şi lim An I Xn Ix=
n
=0. Din (F4) (An sînt naturale J) avem {AnXn }neN este mărginit
în X. Din ipoteză există atunci M>O, astfel cav (A 11X12 ) ~M. Din
v (xn)=(l /An) v (AnXn) ~ : rezultă v (xn) -+ O. Dacă Xn -+ X, din
I v.(xn)-v(x) I ~v (xn-x) rezultă v (xn)-+ v (x), deci este continuă
peste tot conform consecinţei 2 din teorema 2.2.27.
7.2
1. Să se arate că reuniunile şi intersecţiile arbitrare, precum şi

sumele finite de mulţimi echilibrate sînt echilibrate.
2. Să se demonstreze că dacă Y este un subspaţiu liniar al unui
spaţiu liniar topologic X, atunci aderenţa sa -V este de asemenea
un subspaţiu liniar în X.
3. Fie X un SLT, A o submulţime arbitrară a sa, iar A aderenţa
lui A în X. Să se arate : ·
a) A=n (A+E),
Bec
unde t este un sistem fundamental de vecinătăţi ~ originii în X;
b) A+B C A+B,
unde B este o altă submulţime arbitrară din X ;
c) dacă A este echilibrată, atunci A este echilibrată ;
d) dacă A este echilibrată, atunci A O (interiorul lui A) este
echilibrată dacă O e AO; •
e) este esenţială restricţia Oe A 0

, impusă la d)?
(Indica/ie : Se poate lua
A= {(z1, ~) e 02; I z1 I ~ I z2 I},
care este echilibrată (în 02), fără ca interiorul ei să fie echilibrată.)
f) este suma a două mulţimi închise din X, mulţime închisă ?
(a se compara cub) de mai sus şi cu propoziţia 2.2.25).
4. Fie X un SLT şi Y un subspaţiu al său de dimensiune n.
Să se arate că
a) orice izomorfism al lui K" pe Y este topliniar;
b) Y este un subspaţiu liniar închis.
(Indica/ie : Demonstraţia se face prin inducţie asupra lui n.
Anume, dacă P n este proprietatea enunţată atunci P 1 se verifică
uşor, iar Pn se deduce din Pn-t astfel. Fie T: li"~ Yun izomorfism
(algebric) şi {e1 , e2 , ••• , en} baza (ortonormală) standard în K": ek=
=(0, ... , 1, ..• O), cu 1 pe locul k. Atunci
n
T (a1, ••• , an)= L akuk, unde Ut= Tek
k=l·
şi continuitatea lui T rezultă din continuitatea operaţiilor de spaţiu
liniar topologic pe Y. Cum T este izomorfism, {u1 , ••• , un} este
bază în Y şi există funcţionalele liniare fi, ... , f n pe Y astfel că
73
fiecare x e Y admite o reprezentare unică sub forma x=f1(x) u1+ ..•
. . . +fn(x) Un· Este clar că fiecare f, are ca nucleu un subspaţiu în Y
de dimensiune (n-1), care în baza lui P,._1 este închis în Y. Deci
funcţionalele f, sînt continue, ceea ce implică continuitatea lui T-1,
întructt acesta admite scrierea
r 1
x=(fi (x), ... , fn (x)).
Cu aceasta T este izomorfism topliniar al lui K• pe Y şi P•
are loc pentru orice n.)
5. Să se arate că sistemul de mulţimi
E (e)= {x: x e [P(d): li x 112> ~ e} (e>O),
unde X= {Xa.}aeJJ'l (vezi exc. 1 şi 2, sec. 2.1.5) şi
(lim ~ I Xa 12>)1/n, O<p< 00
!
FE':f(JJ'l) aeF
li xll 11 =
sup I Xa I, p= oo,
a
determină pe [P(d) (O<p ~ oo) o structură de spaţiu liniar topologic.

6. Fie X 0 cX1 două subspaţii liniare închise în SLT X. Să se
4rate:
a) X 1 /X0 este subspaţiu liniar în X/X0 ;
b) (X/X0)/(X1 /X0) este topologic izomorf cu X/){.1 •
7. Este echivalentă mărginirea mulţimii A în SLT X, cu urmă
toarea condiţie:
"pentru orice vecinătate V a originii are loc A c tV pentru toţi
scalarii reali t suficient de mari" ?
8. Să se arate că A este mărginită în SLT X, dacă şi numai
dacă orice parte numărabilă a sa este mărginită.
9. Numim dreaptă determinată de punctele x, y în spaţiul
liniar X mulţimea {(1-'.A)x+'.Ay: '.AeR}=d {x, y}. Să se arate că:
a) dacă x1 e d {x, y }, atunci
d {x, y}={x1 +'.A (y-x); ÂE R};
b) oricemulţime mărginită dintr-un spaţiu liniar topologic
intersecteazăo dreaptă prin origine, după o submulţime situată pe
un segment. (Reamintim că un segment într-u1ţ spaţiu liniar X este
o mulţime de forma {'.Ax+(l-'.A) y : A e [O, 1]}, cu x, y două ele-
mente din X, numite extremităţile segmentului.)
74
10. Să se arate că orice şir (numărabil) fundamental într-un spaţiu
liniar topologic este mărginit.
11. Fie N şi F două subspaţii liniare în SLT X, astfel că N este
închis, iar F este finit dimensional, Să se arate că N +F este sub-
spaţiu liniar închis.
(Indicaţie : Fie K aplicaţia canonică a lui X pe spaţiul cit X/ N
şi X/N dotat cu topologia cît. K(F) va fi un subspaţiu finit dimen-
sional în X/N, deci, conform exc. 4, închis. Acum, deoarece N+F=
=K-1 (K(F)) şi K este continuă, rezultă că N+F este închis.)
12. Este proprietatea precedentă adevărată, dacă se înlătură
. ipoteza că F este finit dimensional?
(Indicaţie: Se consideră X=L2 [--n:, -n:] şi N subspaţiul liniar
închis generat de funcţiile e0 , e1 , ea, ••• , unde
en(i)=e'nt; n E N, te [-1t, -n:] ;
iar F subspaţiul liniar închis generat de f fa, •.• , f n ••• ,
funcţiile 1 ,
unde
f,.=e_,.+n e11 •
Este imediat că N+F este dens în X, dar nu este închis, deoa-
rece vectorul
O)
x= t
n=t
(1/n) e_,.
este în L 2, dar nu este în N+F.)

13. Să se arate că semimetrica :
d (x, y)=inf {t+ µ. ( { I x-y I ~ t})}
,~o
determină pe ..Al(S, E, µ.) (vezi exc. 4, sec. 2.1.5) o topologie compa-
tibilă cu structura de spaţiu liniar. Să se arate că în acest spaţiu
liniar topologic convergenţa elementelor coincide cu convergenţa în
măsură pe mulţimile de măsură finită a funcţiilor măsurabile.
14. Fie ..Al0 subspaţiul liniar al funcţiilor din ..Al( S, E, µ.) nule,
cu excepţia unei mulţimi de măsură zero. Să se arate că d definit
mai sus este o distanţă pe M (S, E, µ.)=JJl(S, E, µ.)/..Al0 şi M(S, E, µ.)
devine astfel un spaţiu liniar topologic separat. Acest spaţiu se mai
numeşte spaţiul claselor de funcţii (egale între ele aproape peste
tot) µ. - măsurabile pe S.
15. Să se arate că JJl0 este subspflţiul liniar- în fiecare .,ei>(µ.),
(vezi sec. 5, sec. 2.1.5).
75
16. Se notează cu V:1(µ) spaţiul cît ./2/1'(µ)/.:lll. 0 al claselor de func-
ţii p-sumabile pe S (O<p< oo). Să se arate că LP(µ) devine spaţiu
liniar topologic dacă se ia ca sistem fundamental de vecinătăţi ale
originii familia:
E(e)= {x: x e LP(µ), Ix IP ~ e }, (e>O),
unde
(i I x(t) IPµ(t) )1'P; O<p<oo
I x IP = { inf {sup I x(t) I };
µ.(A)=O tECA
p=oo
(vezi exc. 5 şi 9, sec. 2.1.5).

17. Să se arate că pentru orice p>O, LP(µ) este un F - spaţiu.
18. Să se arate că dacă S este un spaţiu Hausdorff local compact,
C0(S) (exc. 8, sec. 2.1.5) este un F-spaţiu faţă de F-norma
Ix l(X) = sup I x(s) 1-

ses
19. Fie X un SLT metrizabil şi d o metrică invariantă pe X
compatibilă cu topologia lui X. Să se arate că :
a) X este secvenţial complet (în sensul definiţiei din sec. 2.2.5),
dacă şi numai dacă X este complet ca spaţiu metric cu metrica d.
b) Să se arate că a) nu rămîne adevărată dacă se înlătură
ipoteza de invarianţă la translaţie asupra lui d.
(Indicatie: Se consideră pe H. metrica
d (x, y)= I f(x)-f (y) I, unde
X
f(x) IX I ' XE R.)
20. Fie X spaţiul liniar al funcţiilor reale continue pe intervalul

deschis (O, 1). Fie, pentru f e X şi e>O
V (f, e)= {g e X: lf (x)-g (x) I <e, x e (O, 1)}
şi ,; topologia pe X generată de {V (f, e) }s>o, ca sistem de vecină
f
tăţi pentru e X. Să se arate că suma este ,; - continuă, în timp
ce înmulţirea cu scalari nu este ,; - continuă.
21. Un spaţiu liniar topologic X se zice local mărginit, dacă
originea are o vecinătate mărginită. Să se arate că:
a) Dacă X este local mărginit, atunci originea lui X are un
sistem fundamental numărabil de vecinătăţi;
b) X este metrizabil, dacă şi numai dacă X este local mărginit.
76
(Indica/ie: a) Dacă V este vecinătatea mărginită a origini şi
d1>d2> ••. >dn>• • • , dn i O (n~oo), atunci {dnV}:=l constituie
un sistem fundamental de vecinătăţi ale originii.
b) Rezultă din a) şi din teorema de metrizabilitate din sec. 2.2.6.)
22. Să se arate că dacă X este un SL,T infinit-dimensionai,
-care este o reuniune numărabilă de subspaţii finit dimensionale,· a-
tunci el este de prima categorie (vezi definiţia 1.3.5).
23. Să se deducă de aici că nici un F-spaţiu infinit dimensional
nu posedă bază Hamei.
24. Să se demonstreze că mulţimile de forma {nx, n e N},
cu x,#0, nu pot fi mărginite în SLT X.
25. Să se deducă de aici că nici un subspaţiu liniar (netrivial)
al spaţiului liniar topologic X nu poate fi mărginit.
26. Fie X un SLT metrizabil şi d o metrică care-i generează
topologia. O mulţime din X este d-mărginitl, dacă este conţinută
într-o anumită sferă plină faţă de metrica d. Dă se arate că mulţi
mile mărginite din X în sensul definiţiei din sec. 2.2.4 nu coincid -
cu mulţimile d-mărginite.
(Indicaţie: Dacă metrica d este nemărginită pe X, se consideră
metrica d1 definită prin
d(z, y)
di (x, y)= 1+ d{z, u) '
care generează de asemenea topologia spaţiului X. Se vede că X

este di-mărginită, în timp ce în baza exc. 24, X nu poate fi măr
ginită.)
2.3. SPAŢII LOCAL CONVEXE
1n acest paragraf abordăm studiul spaţiilor local convexe,

cea mai importantă clasă de spaţii liniare topologice, care intervin
în aplicaţii. După ce arătăm că o structură topologică a acestor
spaţii poate fi descrisă cu o familie de seminorme şi punem în evi-
denţă cîteva proprietăţi importante ale acestora, trecem la limite
inductive de astfel de spaţii, ceea ce va permite în paragraful urmă
tor un studiu lejer al spaţiilor de bază din teoria distribuţiilor.
Primele două secţiuni le rezervăm însă introducerii unor noţiuni
preliminare necesare în studiul spaţiilor local convexe.
77
2.3.1. MULŢIMI CONVEXE ŞI ABSOLUT CONVEXE. O mul-
ţime M a spaţiului' liniar X peste K se numeşte convexă, dacă ea
conţine odată cu orice două puncte x, y şi pe (1--r) x+-ry, pentru
orice ,; e [O, 1]*. M se va numi absolut convexă, dacă odată cu x
şi y conţine şi punctele 't' x+a y, pentru orice 't', a e K cu I ,:- I+
+I I
a ~ 1. Aici este vorba de valoarea absolută sau de modul,
după cum X este considerat spaţiu liniar real sau spaţiu liniar com-
plex. De aceea, cînd va fi pericol de confuzie vom specifica dacă
este vorba de mulţimi absolut convexe reale sau de mulţimi abso-
lut convexe complexe. Din definiţiile de mai sus rezultă nemijlocit
că o intersecţie arbitrară de mulţimi convexe, respectiv absolut
convexe dintr-un spaţiu liniar este convexă, respectiv absolut con-
vexă. Acoperirea convexă a unei mulţimi M este intersecţia tuturor
mulţimilor convexe care conţin pe M şi o vom nota prin co M.
Corespunzător se defineşte şi acoperirea absolut convexă a lui M.
Pe aceasta o vom nota-o cu I co I (M). Deoarece mulţimile absolut
convexe sînt convexe, rezultă că are loc co (M) C I co I (M).
Propoziţia 2.3.t. co M constă din toate elementele de forma
n n
L x,, -r, ;;:::O, L
't' 1 -r,=1, x, e M. De asemenea I co I (M) este mulJimea
l 1
n n
elementelor de forma L -r,x,, i;, e K, l: I i;, I ~ 1, x, e M.
1 l
Demonstratie. Se demonstrează imediat că toate elementele
de forma indicată formează o mulţime convexă, respectivă absolut
convexă. Aceste mulţimi conţin deci pe co M, respectiv pe I co I (M).
Rămîne de arătat că mulţimile co M şi I co I (M) conţin eleme~tele
de forma indicată. Se pr~cedează prin inducţie completă asupra lui
+i;
n. Cum pentru n=2, -r1x1 2a:s e co M, pentru x, e M, i:,;;:::o,
~1 +i-
2 =1, să admitem d proprietatea este verificată pentru (n-1)
n n-1
elemente. Dacă x, e M, l'c>0, (ic::l, 2, •• ., n) L -r,=1 şi 't-= L 'te,
i=l . i=I
n-1
atunci y= L .!!. x, e co (M) din ipoteza de inducţie. De aici putem
i=l 't'
n
scrie : l: 't,x, =TY
ici
+ 't'nXo e co (M), din proprietatea pentru· ·n=2.
Structura lui I co I (M) se verifică analog.
ln strînsă legătură cu mulţimile convexe este şi noţiunea de
mulţime echilibrată introdusă în sec. 2.2.1.
• Mulţimea {(1-'t') x+ 't'y) : 't' e [O, 11} mai poartă numele, după cum am
mal văzut, de segmentul determinat în X de punctele :r, y şi se notează [:c ,y}.
Analog se introduc intervalele (:r, y) şi semllntervalele [:r, y) sau (x, y].,
,a
Astfel are loc
Propoziţia 2.3.2. Acoperirea absolut convexă a unei mul/îmi
M este acoperirea convexă a acoperirii echilibrate a lui M. ln parti-
cular, orice mulţime convexă şi echilibrată este absolut convexă şi
reciproc.
DemontraJie. Avem de fapt de arătat că are loc I co I (M)=
=co (M). În adevăr, dacă x e co (M), atunci în baza propozi-
n n
ţiei precedente :x= ~ -r, u 1x 1 ·cu -r,~o, ~ 't'J=l; OJ e , x 1 e M.
i=l i=l
n
Cum L I "'l', I ::s;; 1, va rezulta x e I co I (M). Reciproc, dacă xe
/=1
n n
I co I (M) avem că x= L o 1x 1 ; L I u, I::s;;t; x, e M. Atunci este
j=l j=l
n
clar că îl putem prezenta pe x sub forma~ -r1>.1x 1, unde-r,=I u 1 li
l: I u, I ~O satisfac j=lf -r,=1 şi
i=l
>.,= ( i I~~;/ I a1 I } a, e , deci
i=l
x e.co (cI>M).
Propoziţia 2.3.3. Dacă C1 , C2 , ••• , C„ sint mulţimi convexe,
respectiv absolut convexe şi a 1 ,o2 , ••• , Un eK, atunci o1 C1 + .. .+onCn
este de asemenea convexă, respectiv absolut convexă.
·. Demonstra/ie. Deoarece odată cu C şi uC este convexă, respec-
tiv absolut convexă este suficient să demonstrăm proprietatea
penţ:ru C1 + C2• Or aceasta rezultă direct din definiţie.
Propoziţia 2.3.4. Imaginea (sau preimaginea) printr-un opera-
tor_ liniar a unei mulţimi convexe, respectiv absolut convexe este con-
vexă, respectiv absolut convexă.
Demonstra/ie. Dacă A este liniar de la X la Y şi C este con-
vexă în A(X), A -1(C) este convexă în X, deoarece dacă x, y e A -1(C)
rezulţă A ((1 ~-r) x + ,:y) = (1--r) Ax + -r Ay e C, sau (1-i:) x +
+-ry·E:A- 1 (C) pentru orice-re [O ,l].Restul cazurilorsedemonstrează
analog.
·· Ne vor fi utile mai tîrziu noţiunile de interior algebric şi fron-
tieră algebrică a unei mulţimi. Un punct x 0 al unei mulţimi M din
X s~ numeşte punct algebric interior lui M, dacă pe orice dreaptă
(vezi exc. 9, sec. 2.2.7), care trece prin x 0 , există un segment con-
ţinut· în întregime în M şi care-l conţine pe x0 în interior. Punctele
algebric interioare lui M alcătuiesc interiorul algebric al lui M, care
va fi notat cu M'. Aderenţa algebrică a lui M, notată cu Mit, constă
din toate punctele y e X, pentru care există un x e M cu [x, y] c M.
79
Punctele din Ma'-..M' se vor numi puncte algebric frontieră pentru
M, iar M'-.M' - frontiera algebrică a lui M. O mulţime M din
X se va numi algebric deschisă, respectiv algebric închisă dacă
M'=M, respectiv Afa=M. Să remarcăm că are loc întotdeauna
M' c M şi .dacă M este convexă M c Ma.
Propoziţia 2.3.5. Dacă C este convexă în X, atunci aderenţa
algebrică ca şi interiorul algebric C' sînt de asemenea convexe (convenim
că mulţimea vidă este convexă).
Demonstraţie. Fie yi, y 2 e ca şi x1, x2 e C cu proprietatea
[x1,y1) c C şi [~, y2) c C. Fie atunci -r e [O, 1] fixat, Yi:=(1--r) y1 +
+-r y2, X-c=(l--r) x1+-rx2 şi z e (Xt, Yi:), adică de forma z=(l-A)X-t +
+AY-. cu Ae [O, 1). Făcînd aici calculele obţinem z=(l--r) .z1 +-rz2
cu .z,=(1-A) x,+AY, e [x„ y,), i=l, 2, care, fiind prin ipoteză în
C, implică - în baza convexităţii lui C - că .z e C. Astfel, [X-t, y,:) c C
şi cum x.c e C rezultă că Y-c e ca.. Cum 't' era fixat oricum în [O, 1],
obţinem că [y1 , Y2] c C", deci co. este convexă. Acum, dacă x1 şi
~ sînt în C', fie x e [Xi, Xa] şi do dreaptă arbitrară care trece prin x,
deexemplu,d={(l-A)x+M; AER}={x+A(y-x); AER} cu
y arbitrar în X. Atunci dreptele d1 = {x1 + Â (y-x) ; Ae R} şi
d2= {~+A (y-x); Ae H.} ,,paralele" cu d trec prin punctele x1
respectiv x2• Aceasta înseamnă că pe dreapta d, există un segment
[yc, z,]= {x,+A (y-x); Ae (-11,, 6,]} cu tJ,, 6,>0 (i=l,2) conţinut
în întregime în C şi care conţine pe X în interior. Firă a restrînge
generalitatea, putem lua tJ,=6,=6 (i= l, 2) ; (se poate dealtfel
lucra cu l>=min (tJ 1, 112, 61, 62)).
Acum, din convexitatea lui C rezultă că şi CY1, Y2] şi [.z1, Z2]
sînt conţinute în C. Dar punctele x-6 (y-x) şi x+6 (y-x) de pe
dreapta d determină un segment care-l conţine pe x în interior.
Pe de altă parte-folosind x e [Xi,~], adică x de forma: (1-µ.) x 1 +
+l!Xs - aceste puncte iau forma:
(1-µ.) [x1-B (y-x)]+µ. [x2-B (x-x))=(l-µ.) Y1+µ.Y2,
respectiv (1- µ.) .z1+ f!Z2, deci aparţin lui (y1, y2] respectiv lui [z1,
Z2]- Cum aceste segmente sînt în C, însăşi punctele x-B (y-x)
şi x+B (y-x), deci şi segmentul care le uneşte sînt situate în C.
Cum dreapta d era arbitrară, rezultă că x e C', ceea ce .arată că
C' este convexă.
2.3.2. CORPURI ALGEBRICE tONVEXE. FUNCŢIILE DIS-

TANŢĂ. Ne ocupăm în această secţiune de o clasă importantă de
mulţimi convexe, anume de corpurile algebrice convexe. O muJ ţime
convexă dintr-un spaţiu liniar o vom numi corp algebric con-
vex, dacă ea posedă cel puţin un punct algebric int('rior.
80
Dacă M este o mulţime absolut convexă, cu proprietatea -d
pentru orice x e X existăµ e l i (µ;&O) astfel ca µ x e M, atun·ci
originea este un punct algebric interior*. ln adevăr, este clar că M
fiind absolut convexă conţine pe zero şi fiind absorbantă conţine
şi puncte diferite de zero. Fie atunci d= {)a, A e R} o dreaptă
oarecare prin origine, cu x arbitrar în .X. Există atunci µ0 e &, ·
µ.o#:0 astfel ca f-LoX e M. Cum M este, în particular, echilibrată
rezultă I µo I x e M şi - I µo I x e M. Atunci, în baza convexităţii
lui M segmentul [- I µo I x, I µ 0 I x] al dreptei d este conţinut
în M şi conţine originea în interior. Astfel, originea este algehrio
interior pentru M şi are loc
Propozitia 2.3.G. Orice mul/ime absorbantll şi absolut con1Je3:d
este un corp algebric conoex, care are originea ca punct algebric in-
terior.
Definiţia 2.3.1. O aplicaţie p: .X-+H., care pentru orice ~.
y e X, A e K satisface
(N.1) p(x)~O,
(N.2) p (Ax)= I A I p(x),
(N.3) p (x+y) :S::p (x)+p (y),
se numeşte seminormă. Dacă în loc de (N.2) punem
(N'.2) p (a x)=a p (x), a~o.
aplicaţia p se numeşte funcţională subliniară. Dacă p are proprie-
tăţile (N.1), (N.2), (N.3) şi
(N.4) p(X)=O => x=8,

ea se normi.
numeşte
Teorema 2.3.7. Dacii. C C X este un corp algebric co,wex,
care are pe zero ca punct algebric interior, atunci aplica/ia pa de(mitll
prin
Pc (x)=inf {µ; µ>O:% e µC}
este o func/ionalil. subliniară pe X. Ea se oa numi funcJia distantil
ataşată lui C.
Demonstra/ie. Deoarece C are pe zero ca punct algebric inte-
rior, atunci pentru un x e X, dreapta {A x; A eH. }., care trece prin
Mulţimea M verlflcă atunci evident şi proprietatea 2 "pentru orice :a: e X

•
existăe>O asUel ca )ze A, dacă O< I A l:S::e", lulndu-se e= I fi. 1. O astfel de
mulţime este deci absorb anti.
81
origine, conţine un întreg segment situat în C şi care-l conţine pe 0·
în, interior. De aici urmează, în particular, că C este absorbantă.
De aceea Pc este definită pentru orice x e X şi este pozitivă. Acum
putem calcula pentru TJ ~O pe Pc (1'1 x)=inf {µ; µ>O, TJ x e µC}=
. ·inf {µ; µ>O, x e-¼ µC} .. inf {TJV; v> O, x e_c}:=:TJ Pc(x). în
penultima egalitate am substituit : µ= 1J'V. Rămine de dovedit
(N.3). Din definiţia lui Pc(x) rezultă mai intii că pentru orice
x e X şi orice 6 >O există un număr µ e (p 0 (x), pc(x)+6) cu x
•
x e µ15 C. Cum C este convexă, avem (1-'t) 8+ I' - e C pentru
•
µ6 '
,: = Pc(;~
6 e [O, 1], adică x e (pc (x)+6) C. Acum dacă x1 şi x2
sînt ~bitrare în X, iar e>O dat, din x, e (Pc(x,) + ; )C, (i=l, 2)>
şi din convexitatea lui C rezultă
(l-A) Pc (x:)+ e/2 + A Pc (x:)+ e/2 E C, (i. E [O, l ]),
de unde punînd Â= Pc (xa)+ e/

2 •Se obţine xi+xa eC"
Pc (x1)+ Pc (xa)+ e: Pc (x1)+ Pc (x2)+ e
ceea ce implică Pc (x1 +Xa) ~ Pc(X1)+ Pc(Xa)+ e. În baza arbitrarită ţii
lui s>O, (N.3) are loc, deci Pc este o funcţională subliniară.
Teorema 2.3.8. Fie C un corp algebric convex, cu zero ca punci
algebric interior şi Pc - func/ia distanţă ataşată. Atunci Ci= {x I·
I Pc(x)<1 }, ca= {x I Pc (x) ~ 1 }, iar punctele x e X pentru care
p 0 (x)=1 formează frontiera algebrică a lui C. ln afară de aceasta,
C', O· este zm corp algebric convex care este algebric deschis, respectiv
algebric închis.
Demonstraţie. După definiţia lui Pc, pentru x e C rezultă
Pc(x)~l. Dacăpc(x)<l, cum xe (pc(x)+6)C pentru oricc.6>0,
va rezulta x e C. Vom arăta că un astfel de x aparţine chiar_ lui
C'. Fie Pc(x)=-r>l şi O<a<l-'t. Corpul algebric convex x+aC
îl are pe x ca punct algebric interior. Pentru z E C rezultă din
Pc (x+a z) ~Pc (x)+a Pc (z) ~i:+a<l,
că x+ac c C, adică x este algebric interior şi pentru C (x ·E Ci).
unservam că punctele x cu propnctatea Pc(x)<l sînt chiar m
(C')i, deoarece din Pc (x+a z)<l rezultă chiar x+az e Ci, deci x
este punct algebric interior pentru C'; cu aceasta am arătat: ~ __,
(2.3.1'1 {x I Pc(x)<1} c (C')' c C' c C.
82
Dacă Pc (x) ~ 1, intervalul [8, x)= {-rx j -re [O,l)} este con-
ţinut în C. în adevăr, conform lui (N'. 2) Pc (-rx).=-rpc(x)<l, ®
unde cu (2.3.1) avem -rx e C, pentru orice -re [O, 1). Cu aceast1:1
x e C . Reciproc, dacă x E C există un interval [z, x) c C, iEµ"
din x=z+-r (x-z}+(l-'t) (x-z) şi deoarece z+-r (x-z) e C ~~
zultă pentru -r e [O, 1)
,----------
Pc (x) ~Pc (x+-r {x-z))+(l--r) Pc (x-z) ~1-(l:--'t'JPc(X-z).
de unde deoarece 1--r poale fUuat oricît~ de mic avem pc(x) ~ 1.
Am _arătat aşadar O· ={X I Pc (x} ~ 1 }. ·
Dacă Pc (x)=l, şi X ar fi în Ci, atunci pe dreapta {Ml Â eH:}
care trece prin x şi 0 ar exista un întreg interval care-l conţine pe x
în interior şi care ar fi conţinut în C, adică [8, ax] c C pentru un
a>l, ceea ce conform lui (N'.2) nu este posibil. Aşadar, dacă x e CJ,
neapărat p 0 (x)<l, de unde conform lui (2.3.1)
Cf=(C')'= {x I Pc (x)<1 }.
în particular, aceasta arată că C' este un corp convex algebric
deschis. Avînd în vedere forma deja găsită a lui ca, rezultă că şi ea
este algebric închisă, deci C este corp algebric convex· şi algebric
închis.
Are loc şi reciproca
Teorema 2.3.9. Orice funcfională subliniară p defineşte prin
p(x)<1, respectiv p(x) ~ 1 zm corp algebric convex cu zero ca pun_cţ
algebric interior, care este algebric deschis, respectiv algebric închiş.
Aceste corpuri algebric convexe au pe p ca funcJie distanţă.
Demonstraţie. Mulţimea C a punctelor x ex· pentru care
p (x) ~ 1 este convexă deoarece p satisface: p [(1--r) x+-ry] ~
~(1--r) p(x)+-r p(y) pentru -re [O, lJ. In afară de aceasta, pentru
o dreaptă arbitrară d care trece pr~n 8, d= {A y, A e R}, cu y oare-
care în X avem că : ( ~+ şi (~Y) + e C şi în bazij convexităţii
PU & P -:-Y &
lui C segmentul
-y
[ p(-u)+e '
de pe dreapta d, care-l conţine pe 8 în interior (pentru A=O O,·

este conţinut în C. Astfel, C este convexă cu originea ca punct al-
gebric interior. Putem construi atuncip 0 (x)=inf {µ. I µ>O, x e µ C}.
Cum x e µ. C este echivalent cu p (x) ~ µ., este clar că Pc (x)=p (x),
(x e X). Restul afirmaţiilor rezultă acum din teorema 2.3.8. ··
·_; Dacă acum asupra corpului convex C, cu zero ca punct alge-
bric interior, facem ipoteza să fie absolut convex, folosind relaţia
11C = I 11 I C obţinem direct, în loc de (N' .2), proprietatea (N .2) ;
Pc (11x)= I 11 I Pc (x), 11 e ]~. Combinî.nd aceasta cu propoziţia 2.3.6,
are loc.
Teorema 2.3.10. FuncJia distantă a oricărei mulţimi absorbante „
şi absolut convexe este o seminormă şi reciproc, orice seminormă este
funcţia distanţă a unei mulţimi absorbante şi absolut convexe.
2.3.3. SPAŢII LOCAL CONVEXE, GENERA.REA TOPOLO•

~IILOR LOCAL CONVEXE. O topologie -r pe un spaţiu liniar X
sţ numeşte local convexă, dacă ea este compatibilă cu structura
d• spaţiu liniar din X şi dacă în -r există un sistem fundamental
de_ vecinătăţi .convexe ale originii. Un spaţiu liniar înzestrat cu o
astfel de topologie se numeşte spaţiu local convex. lnainte de a
caracteriza spaţiile local convexe avem nevoie de
Lema 2.3.11. Dacă X este un spaţiu local convex, atunci pentru
Of;ice sistem fundamental de vecinătăţi t, familia co t =- {co E, E e t}
este de asemenea sistem fundamental de vecinătăţi.
::· Demonstraţie. Fie V o vecinătate arbitrară
a originii şi C o
vecinătate convexă a originii conţinută în V. Atunci există E e t
co E c C, deci co E c C c V, ceea ce probează că familia co t
e~te sistem fundamental de vecinătăţi ale originii.
'., Teorema_ 2.3.12. Dacă X este un spatiu local convex, atunci
e:»istă un sistem fundamental e de vecinătăţi ale originii cu proprie-
tătile: .
(LC.1) C1, Ca e e => 3 Ca e e: Ca C C1 n Ca,
(I.C.2) ce e, >.. e JK!, >..=1:0 => >.. C e e,
(L.C.3) Dacll C e e, atunci C este absorbantă şi absolut cono~.
Reciproc, dacă tntr-un spaţiu liniar se dă o familie e care
îndeplineşte (LC.1)-(LC.3), atunci există pe X o topoZogi.e local
convexă pentru care e este sistem fundamental de vecinătăţi ale
OŢiginii.
~ Demonslrati'e. Fie t un sistem fundamental de vecinătăţi ale
originii cu proprietăţile (SLT.1} - (SL.T.5). Conform lemei prece-
dente, €=co 6 va fi atunci un sistem fundamental de vecinătăţi
ale originii în X. Este evident că e verifică (LC.1) şi (IaC.2) în vir-
tutea faptului că t verifică (SLT.1), respectiv (SL.T.5). Deoarece
co·E={~a~1:;ţa1;=1, 0'1:~0; Xa:eE} este clar că <D (coE) O
c co (<DE) şi în baza lui (SLT.2) rezultă co <E)-.ecţrllibrată. Fiind
şi convexă, rezultă că este absolut convexă (vezi propoziţia 2.3.~).
Cum (Sl:.T.3) se menţine de la E la co E, rezultă că pentru ori~
Ee t, co E satisface (LC.3). Reciproc, dacă se dă e cu propri~-
tăţile rezultă clar că e posedă proprietăţile:
(LC.1) - (1.C.3)
. (SLT.1) din (LC.1), (SLT.2} din (LC.3) (convexitatea absolută),
, (SLT.3) din (LC.3) şi (Sl:.T.5) din (LC.2). Acum (Ş1.T.4) rezultă
!
astfel : dacă C e e cu (LC.2) avem că C e e şi cu·· .(l.C~3) rezultă
! C + ! C=C. Teorema este demonstrată.

Remarcă. Observăm fără dificultate că topologi~ local coµ~
e
vexă determinată de este separată dacă şi numai d~că n
cee
C= {O}.
.·
După cum am constatat în teorema de caracterizare 2.3.12,
în definirea topologiilor local convexe un rol import'ant revine
mulţimilor absorbante şi absolut convexe. Cum am văzut în seq,
2.3.2, astfel de mulţimi sînt corpuri algebric convexe, ~u originea
ca punct algebric interior şi ca atare lor li se poate ataşa funcţi~
distanţă şi aceasta este o seminormă. Reciproca este de asemenţa
adevărată, adică oricărei seminorme îi corespunde .o mulţime absor-
bantă şi absolut convexă a cărei funcţie distanţă coincide cu semi-
norma dată. Mai exact are loc
Propoziţia 2.3.13. Fie p o seminormă pe spaţiul liniar X. Dacă
notăm E (p, e)={x: p(x)<e}, E (p, e)={x: p(x)~e}, atunci
(i) >. E (p, e)=E (p, I >. I e); >. 1l (p, e)=E (p,· .j >. I e) pent;11
ÂEK, Â;i:0;
(ii) E (p, e) şi E (p, e) sini absorbante şi absolut convexe;
(iii) PB =pB°=P, unde E=E (p, 1), E=E (p, i). ·.v
Demonstrafie. (i). Dacă ). e l i , >.;i:O, atunci ze E (p, e) ~

<=> p (>. x)= I). Ip (x).Ie <o> ). x e E (p, I). I e). ~nalog se demon-
strează cealaltă egalitate de la (i). (i) mai arată că E (p, e) şi E (p, e)
sînt absorbante. Acum, dacă x, y e E (p, 8) şi ). e [O, 1), atunci
p ((1->.) x+>.y) ~ (1->.) p (x)+>.p (y)<(l->.) e+Âe=e, deci (l~
->.) x+>.y e E (p, e). Analog E (p, e) este convexă. Astfel (ii) ~re
loc. Pentru (iii) reamintim că p 8 (x)=inf {µ; µ>O: x e µ E (p, 1) }.
De aici deducem că dacă x e µ E (p, l)=E (p, µ), avem p (x)<µ,
deci p (x) ~ p E (x). Să observăm acum că pentru orice e >O,
x e E(p, p (x)+e)=(p (x)+e) E, deci PB (x) ~p (~)+e. Cum . ~
este arbitrar, rezultă p (x)= p E(x). Analog se dem~nstrează p E=P.·
ObservaJie-. Cu notaţiile de mai sus, dacă C este o mulţime
~sorbantă şi absolut convexă, iar Pc - funcţia distanţă asociată,
atunci (vezi teorema 2.3.8)
(2.3.2) E (Pc, 1) c C c E (pc, 1).
. . Aceste conexiuni între seminorme şi mulţimile absorbante şi
absolut convexe lasă să se întrevadă că este posibil ca topologiile
local convexe să poată fi descrise cu familii de seminorme. Un prim
pas în această direcţie îl constituie
Propoziţia 2.3.14. Fie C o mul/ime absorbantă şi absolut con-
vexă în spaţiul. liniar topologic X. Atunci func/ia distantă Pc asociată
edte continuă dacă şi numai dacă C este vecinătate a originii.
· · Demonslra'ţie. Dacă Pc este continuă, atunci E (Pc, 1) este evi-
dent vecinătate a originii şi din (2.3.2) rezultă că C este vecină
tate a originii.
' Reciproc; -dacă C este vecinătate a originii rezultă că e C este
dt asemenea (în baza faptului că x H-ex este homeomorfism) pentru
oţice e>O. f!in nou cu (2.3.2), combinată cu propoziţ.ia 2.3.13.
(i) avem că E (pc, e) este vecinătate a originii pentru orice e>O.
Aceasta arată că Pc ste continuă în origine. Cu inegalitatea IPc (x)-
~ Pc (Y)I ~Pc•(x....:..y) urmează că Pc este continuă peste tot.
Conseciilţil. Dacă p est~ o seminormă dată, atunci p este con-
tinuă, dacă şi numai dacă E (p, 1) {sau E (p, 1)) este o vecinătate a
originii.
Aceasta rezultă din combinarea propoziţiei 2.3.14 cu propozi-
ţia 2.3.13 (iii).
Punem acum în evidenţă modul în care o familie dată de semi-
norme generează o topologie local convexă pe un spaţiu liniar.
Teorema 2.3.15. Fie 'P= {pa.}aeJZ'l o familie de seminorme
pe spa/iul liniar X. Atunci există o cea mai pu/in fină topologie pe X
compatibilă cu structura de spaţiu liniar a lui X şi în care fiecare
normă Pa. este continuă. Cu această topologie X devine local convex.
~n sistem fundamental de vecinătăţi ale originii este dat de
(2.3.3) €g,= {E (PH, e) : e>O, He <7(of.) },
nnde <7 (of.) este familia părţilor finite din of., iar Pn - seminorma
il_efinită de
PH (x)=max Pa(x), (xe X).
aeH
Demonstraţie. Avem de arătat că familia (2.3.3) satisface
-~C.1) - (l.C.3). Fie date E (Pn··; s') şi E (Pn" ; e"). Dacă
ak::min (e', e") şi H=H' U H" e <7 (of.), atunci este imediat că
E (PH; 8) C E (P11 1 ; e') n
E (PH"; 8 "), deci (LC.1), (bC.2) şi
(LC.3) rezultă din propoziţia 2.3.13 (i) şi (ii). Deci X devine spaţiu
local convex, în care (2.3.3) este un sistem fundamental de vecină
tă ţi ale originii. 1ntrucîtE (Pu.; 8) este - în particular - vecină
tate a originii, rezultă conform consecinţei 2.3.14 că Pa este con-
tinuă, pentru orice a e ol.. Acum, dacă ({) este sistemul de vecină
tăţi ale originii într-o topologie li~iară pe X pentru care toate
Pa (aed) sînt continue, rezultă conform aceleiaşi consecinţe .la
propoziţia 2.3.14 că E (Pa., 1), deci şi 8 E (Pa.; l)=E (Pa; 8) este
din({) pentru orice aed şi 8>0. Atunci E (prr; e)=n E (Pa; e)E.©
aeH
(deoarece H e finită I). Aceasta înseamnă că topologia dată
de €g, este cea mai puţin fină compatibilă cu structura de spaţiu
liniar, astfel că toate Pa (aed) să fie continue. Teorema este de-
monstrată.
1n continuare, topologia local convexă generată de e'l' o vom
numi topologia local convexă determinată de familia 1) de seminorme
şi va mai fi notată cu 't' g,.
Remarca 1. Topologia local convexă 't'p determinată de familia
de seminorme 1) este separată, dacă şi numai dacă pentru orice
x e X, x::f; 6 există Pa. e (fJ astfel ca p 11(x)::/;O. O astfel de familie ~de
seminorme poartă numele de familie suficientă.
ln adevăr, dacă ,;'l' este separată pentru x e X, x::f; 6 există
E (PH; 8) e eg, cu x $ E (PH; e), adică max Pa(x);;?; e. Rezultă
aeH
că există a e H astfel ca Pa(x);;?; 8.
Reciproc, dacă există Pa e 1) cu Pa (x)::f;O, atunci punînd
8= Pa2(x) este clar că X$ E(pa , 8) E eg,, ceea ce conform teoremei
2.2.2 este suficient pentru ca X să fie separat.

Remarca 2. Fiind dată o familie de seminorme 1) şi p o semi-
normă continuă pe X în topologia determinată de 1), atunci topolo-
gia local convexă determinată de 1)' =1) U {p} nu se schimbă.
1n adevăr, cum E (p, e) trebuie să fie vecinătate a originii
în i:9 ,, avem că există E (p 11 , e') conţinut în E (p, e). Cu teorema
1.4.5 rezultă că 't'g,;;?; ,;g,,. Pe de altă parte, evident eg,, ::> e9 •şi
deci ,;9 ,;;?; 'tg,. Astfel 't''])='t'g,'•
Remarca 3. Dacă 1) este un sistem dirijat de seminorme
(adică pentru orice pereche Pa-" Pa" e 1), există Pci e 1) încît Pa.(x) -~
;?;max (Pa' (x), Pa" (x)), atunci topologia 't'']) se descrie mai simplu
cu sistemul
e~={E (Pa; e): e>O, a e cil.}.
i81
1n adevăr, dacă f/J este un sistem dirijat de seminorme, pentru
orice fI e q (d), există a0 e c:l. astfel ca pa (x)-;:::max Pa(X)=
0
aeH
=PH(x). De aici E (PH; e) =, E (pa0 e) ; cum pe de altă parte
;
$~-C eg, , rezultă tot cu teorema 1.5.5 că cele două sisteme gene-
rează aceeaşi topologie local convexă pe X.
Remarca 4. Dacă f/J= {pa}ae.9l este un sistem oarecare
de seminorme, atunci eixtsă un sistem dirijat de seminorme care
generează aceeaşi topologie local convexă.
ln adevăr este clar că ffJd= {p 8 }HE:1(.sil) este dirijat şi că
d
efJ'd=eg,.
ln fine, rezultatul fundamental al acestei secţiuni îl enunţ-ăm în
Teorema 2.3.16. Orice topologie local convexă poate fi generală
cu ajutorul unei {amilii de seminorme.
Demonstraţie. Fie ,; o topologie local convexă pe X şi e un
sistem fundamental de vecinătăţi ale originii satisfăcînd (LC.l) -
(1.C.3). Să considerăm familia de seminorme f/J=f/J e= {pc, C e e },
cu Pc - funcţia distanţă asociată lui C şi 'tp topologia local con-
vexă generată de ea. Deoarece în baza propoziţiei 2.3.14 toate
seminormele Pc (Ce e) sînt continue în -r, avem cu teorema 2.3.15
că. 't'p ~-r. Pe de altă parte, cum C e e conţine (conform lui 2.3.2)
pe. E (Pc, 1) e €g,, rezultă cu teorema 1.4.5 că 't ~'t'.f'• Teorema
·este demonstrată.
Remarcă. Familia f/Je de seminorme din demonstraţia teore-
mei 2.3.16 este dirijată.
· ln adevăr, dacă Pci' Pc. E f/Je, există Ca E e, cu Ca C C1 n C2.
Din cauza faptului că x e µCa implica x e µCi (k=l, 2; µ>O) şi în
baza definiţiei funcţiei distanţă avem Pc (x) ~ Pc (x), (k= 1, 2 ; x e X).
I I
Din acest motiv cînd vorbim de spaţii local convexe vom
subînţelege că topologia este definită cu un sistem dirijat de semi-
.norme, cu excepţia cazurilor în care facem menţiunea contrară.
lncheiem această secţiune cu un criteriu de comparare a două
topologii local convexe pe un spaţiu liniar dat.
Teorema 2.3.17. Fie ,;1 şi ,; 2 două topologii local convexe pe
~paţiul liniar X, iar f/J1 , respectiv f/J 2 două familii dirijate de seminorme,
care determină cele două lopologii.
. Atunci -r1 ~ -r2, dacă şi numai dacă pentru orice seminormă p1 e 1)1
există o constantll NI >O şi o seminormă p~ e f/J 2 astfel ca
(2.3.4) p 1 (x) ~ Mpg (x), (x e X).
88
Demonstra/ie. Dacă 't'1 <-r2 , atunci dacă Pi e 1Ji avem că
p 1 este continuă în 'ti, deci cu atît mai mult în -r2 • Atunci E (Pi; 1)
este vecinătate a originii în -r2, deci cu teorema 1.4.5 există
E(pg, e)ee9>2 astfel ca E(pg, e)CE(pi; 1) sau E(pg; l)CE{p1; ¼)
(după aplicarea lui (i) propoziţia 2.3.13). Acum, dacă pg(x):;,f O şi
y +
= 2p2{:t) x, din pg (y)<l rezultă pi(y)< ..!..
C
sau Pi (x)< ~ pg
C •n
(x)
şi (2.3.4) este verificată cu M = !.Dacă pg (x)=O, atunci pg (i.x)=O,

pentru orice Â:e K. Deci Â x e E ( Pi ; : ) sau e ~ E ' Pi ; !)
X I I
pentru orice 0:;,fi. e H. Rezultă atunci clar p1 (x)=O şi (2.3.4) este
trivial verificată.
Remarcă. Constatăm că de fapt (2.3.4) este condiţ.ia de continui-
tate a seminormei p 1 în topologia local convexă determinată de
sistemul de seminorme 1)2•
2.3.4. SPAŢII LOCAL COKVEXE METRIZABILE ŞI SPAŢII

BOilNOLO GICE. Să observăm mai întîi că dacă pe spaţiul
liniar X avem dată o seminormă p, atunci {E (p ; e), e>O} constituie
un sistem fundamental de vecinătăţi ale originii într-o topologie
local convexă. Un astfel de spaţiu poartă numele de spaţiu semi-
normat.
Este vizibil că un spaţiu seminormat este separat dacă şi numai
dacă seminorma dată este o normă. (Deoarece sistemul format cu o
seminormă este suficient dacă şi numai dacă seminorma este normă.)
Se vede imediat că dacă punem d (x, y)=p (x-y), obţinem că d
este o semidistanţă, dacă p este seminormă şi d este distanţă, dacă
p este o normă.
Aşadar, topologia unui spaţiu normat este de fapt descrisă
cu ajutorul unei metrici. ln cele ce urmează ne interesează pro-
blema metrizabilităţii spaţiilor local convexe separate şi în parti-
cular problema normabilităţii acestora. După cum vom vedea în
capitolul al III-lea, nu orice spaţiu liniar topologic metrizabil este
local convex. Un spaţiu local convex metrizabil complet îl vom numi
spaţiu Frechet. Dacă X este un spaţiu local convex separat, a cărui
topologie este generată de o singură seminormă ( care, din condi-
ţia de separaţie, este normă), X se numeşte spaţiu normat. ln acest
caz norma este şi F-norma care generează metrica şi topologia
spaţiului. Un spaţiu normat complet mai poartă numele de spaţiu
89
Banach. Această categorie particulară de spaţii liniare topologice
va fi studiată mai detaliat în capitolul al IV-lea. Se vede că orice
spaţiu Frechet este în particular un F - spaţiu. Avind în vedere
teorema 2.2.27, un spaţiu local convex este metrizabil dacă şi numai
dacă el posedă un sistem fundamental numărabil de vecinătăţi ale
originii. Cum acestea vor conţine fiecare la rîndul lor cite o vecină
tate absolut convexă, putem presupune că topologia unui spaţiu
local convex metrizabil admite un sistem fundamental numărabil
de vecinătăţi absolut convţxe ale originii {C1 , C2 , ••• Cn, ••. }, cu
n
intersecţia nulă. Este atunci clar că şi {Un= n ck, n eN}
k=l
formează
un sistem fundamental de vecinătăţi ale originii cu intersecţia

nulă. Am oh ţinut astfel
Teorema 2.3.18. Topologia unui spaţiu local convex melrizabil

admite un sistem fundamental numărabil descrescător U1 => U2 => •••
• • • => Un => ••• de vecinătăţi absolut convexe ale originii, pentru care
n
00
Un={0}.
n=l
Este util pentru aplicaţii ca condiţia de metrizabilitate pentru

spaţii local convexe să fie formulată şi în limbajul seminormelor.
Cu această ocazie vom vedea şi o metodă mai simplă (decît în
cazul spaţiilor liniare topologice arbitrare) de a obţine o F - normă.
Teorema 2.3.19. Un spaţiu local convex X este metrizabil, dacă
şi numai dacă topologia sa poate fi determinatll de o familie suficientă
numărabilă de seminorme. ln acest caz există şi un şir crescător de
seminorme p 1 (x) ~p 2 (x) ~ ... ~p 11(x) ~ ... , care determină topologia
şi ~
{E{Pn; )}nEN constituie un sistem fundamental de vecinătăţi
ale originii.
Demonstra/ie. Dacă X este local convex mctrizabil şi clacă
U1 => U2 => ••• => Un . • • este sistemul fundamental de vecină
tăţi absolut convexe ale originii asigurat de teorema 2.3.18, atunci
seminormele asociate vor forma - evident - un şir crescător
suficient, Pu, (x) ~Pu (x) ~ ... ~PunCx) ~ •.•. Dacă ,:1 este topolo-.
2
gia local convexă generată de {pu,, }neN, în baza faptului că

Pun sînt continue în topologia iniţială ,: (vezi propoziţia 2.3.14),
rezultă cu teorema 2.3.15 că -r1 ~,:. Pe de altă parte U 11 => E (Pun, 1)
conform lui (2.3.2) şi iarăşi cu teorema 1.4.5c, -r<-r1 , adică -r=,:1 .
Reciproc, dacă {q11 }nEN este o familie numărabilă suficientă de
seminorme pe X, care-i generează topologia, atunci seminormele
90
Pn(X)=max qk(x) formează un şir crescător suficient şi determină
1.-::::k..::::n
- aşa -cum am mai văzut - aceeaşi topologie local convexă.
Atunci, după cum rezultă din remarca 3 la teorema 2.3.15, {E (p,.,
-e), ne N, e>O} formează un sistem fundamental de vecinătăţi
.ale originii. Dar dacă m>max ( n, [ ~]) avem E (p,.; e) = eE (~n; 1)
:) -m1 E (Pn; 1):)

' 1
-m E (Pm; 1) = E ( Pm, -m1 )
, ceea ce probează
că { E ( Pn; ! ), ne N} este sistem fundamental numărabil de

vecinătăţi ale originii. Aceasta asigură metrizabilitatea lui X con-
form teoremei 2.2.27. Teorema este dovedită.
Mai folositoare în aplicaţii este
Teorema 2.3.20. Dacă pe spaţiul X avem dală o familie sufi-
cientă numărabilă crescătoare {Pn} de seminorme, alunei
00
1 Pn (x)
(2.3.5) b 2n •
I X Ix = n=l 1+
Pn
( ) , (X E X}
X
defineşte
o F-normă, care determină pe X, aceeaşi topologie ca
şi {pn}nEN• •
Demonstra/ie. În adevăr, mai întîi este clar că (2.3.5) are sens.
Apoi (F2) rezultă din suficienţa sistemului {pn}neN• Acum, deoarece
O<a~ b 1mp. l' .. a b
1ca i+a ~ l+b, avem
Pn ('>..x) _ I),. IPn (x) Pn (x)

1+Pn01.x) - 1+ I}. I Pn (x) ~ 1+Pn (x)
pentru I A I ~ 1, de unde prin însumare I AX Ix ~ I x Ix, adică

{F3} are loc. Acum folosind (N. 3) pentru Pn şi inegalitatea de mai
sus avem:
Pn (x+ y) ~ Pn (x)+ Pn (y) Pn (x) Pn (y)
1+Pn (x+ Y) -..::: 1+Pn (x)+Pn (y) ~ 1+Pu (x) + 1+Pn (y)' 1
lnsumînd în continuare după n, rezultă (F4). Deocamdată I x Ix

defineşte prin d (x, y) = I x-y Ix, datorită lui (F1) - (F4), o
metrică translatabilă pe X. Dacă arătăm că topologia generată
de d coincide cu cea dată de {pn}, rezultă apoi şi proprietăţile de
continuitate (F5 ) şi (F6).
91
Pentru aceasta observăm întîi că vecinătatea originii {x :
Ix Ix< ;a: }conţine pe E { P1e+i, :+1). ln adevăr, dacă xe E ( Pt+t,
2
2~1 ) , adică Pi (x) ~ ••• ~ P~+1 (x) < 2

; 1 , cu ajutorul relaţiei
p,, (x) ., 1 k+ 1 1 1 1
i+ (x)
Pn
~Pn (x), rezulta Ix Ix< 2,:+1 :E 2 n
1
+ k+2 o:,
:E ~ < 211 •
Reciproc, vecinătatea E ( Pm, ;.t ) conţine vecinătatea { x:
I x Ix< 2
m~+1 } • In adevăr, dacă I x Ix< 2
m+~+1 , atunci
1 p,,. (x) 1 d . Pm (x) 1 d d ( )

2• 1+Pm(X) < 2m+.t+l , ec1 1+ Pm (x) < 211:+ 1 • e un e Pm X <
2! , adică x E E ( Pm,; )·
Am văzut în propoziţia 2.2.32 că spaţiile F-normate, deci în
particular şi spaţiile local convexe metrizabile, au proprietatea
că seminormele mărginite pe toate mulţimile mărginite ale spa-
ţiului sînt continue. 1n cazul spaţiilor local convexe metrizabi-
litatea este suficientă pentru a avea această proprietate, nu însă
şi necesară. Acest lucru se întîmplă pentru o categorie mai largă
de spaţii local convexe şi anume pentru spaţiile bornologice.
Vom spune că submulţimea B a spaţiului liniar topologic
X absorbe submulţimea A, dacă există un număr a>O astfel
ca AAc B pentru 0O astfel ca aA c B. Remarcăm că, în
acest limbaj, mulţimile absorbante absorb orice punct din
spaţiu şi că o mulţime din X este mărginită dacă şi numai dacă
(vezi sec. 2.2.4) este absorbită de orice vecinătate a originii.
Un spaţiu local convex X va fi numit bornologic, dacă orice
mulţime absolut convexă din X care absoMbe toate mulţimile măr
ginite este o vecinătate a originii.
Relativ la spaţiile bornologice are loc
Teorema 2.3.21. Un spaţiu local convex X este bornologic, dacă
şi numai dacă orice seminormă q pe X, cu proprietatea că q (B) este
mărginită în R pentru orice B mărginită în X, este continuă pe X.
Demonstraţie. Fie X bornologic şi q o seminormă cu proprie-
tatea din enunţ. Deci, dacă B este mărginită în X, atunci CJ=sup
_ _ _ :rEB
q (x)< oo şi BL c E ({; cr)=aE (q; 1). Aşadar E (q; 1) absoarbe orice
92
mulţimJ mărginită; cum ea este - evident - absolut convexă,
va fi şi vecinătate a originii în X, cob.form ipotezei că X este bor-
nolo1ic. ln baza consecinţei la propoziţia 2.3.14, q este continuă
pe X. R~ciproc, să presupunem că X este local convex şi are proprie-
tatea din enunţ. Fie C o submulţime absolut convexă a lui X, care
absoarbe orice malţime mărginită din X. Atunci, seminorma asociată
Pc este mărginită pe mulţimea mărginită B c X, anume x e B
im ~lică Pc(x) ~ a (sau x e E (pc, a), unde a este numărul (care există
conform ipotezei), pentru care B c aC. Cum B era arbitrară,
urmează că Pc este continuă, adică în baza propoziţiei 2.3.14, C este
vecinătate a originii. Rezultă că X este bornologic şi teorema este
dem ::ms trată.
Consecin/ă. Un spaţiu local convex metrizabil este bornologic.
Demonstra/ie. Rezultă din teoremă şi propoziţia 2.2.32.
Remarci. Reciproca nu este adevărată. Spaţiul (7) care va fi
studiat în sec. 2.4.4 este bornologic, fără să fie metrizabil.
2.3.5. SUBSPA.ŢIU, SPAŢIU cir; PRODUS TOPOLOGIC

ŞI CO.\IPLEîAR.EA. SPA.ŢHLOR LOCAL CONVEXE. ln cazul
spaţiilor localconvexe rezultatele sec. 2.2.4 şi 2.2.5 pot fi îmbunătă
ţite. Are mai întîi loc
Propoziţia 2.3.22. Orice subspatiu liniar X 0 al unui spaţiu local
convex X este - cu topologia indusă - de asemenea, local convex.
Demonstraţie. Dacă e îndeplineşte condiţiile (L.C. 1)-(L.C. 3),
atunci e n Xo, care defineşte topologia indusă, le îndeplineşte
de asemenea.
Un rezultat asemănător are loc pentru spaţiul cit.
Propozitia 2.3.23. Fie X un spa/iu loţal convex separat şi X 0
un subspaJiu liniar tnchis al său. Atunci spafiul ctt X/X0 este de ase-
menea local convex {separat). Mai mult, dacă topologia lui X este deter-
minată de familia 1/):::::a {pa}ae_(l{ de seminorme, atunci topologia ctt
-" A
oa fi determinatll de familia f'l)=- {Pa}ae9f, unde
A~ -" -"
(2.3.6) Pa(z):::3inf {pa(x). z ex}, (x ejX/Xo).
Demonstraţie. Fie e un sistem fundamental de vecinătăţi
absolut convexe ale originii în X. ln baza remarcii făcute la pro-
~
poziţia 2.2.13, e:::3 {K(C), C e e} este sistem fundamental de veci-
nătăţi ale originii în X/X0 • Or, K(C) sînt evident absolut convexe
( K aplicaţia canonică a lui X pe X/Xo) şi ca atare X/X.0 cu topolo-
gia cit este· din nou local convex. Faptul că X/X0 este separat, rezultă
93
din faptul că X 0 este închis (vezi propoziţia 2.2.13). Pentru ultim~
A
parte este mai întîi clar că proprietăţile (Nl)(N2)(N3) pentru pa rezultă
din proprietăţile corespunzătoare pentru Pa, prin trecere la infi-
,,....,,....
mum. Acum este clar că Pa(x)<e implică Pa(x)<e, ceea ce este
A A A
echivalent cu KE (Pa; e) c E (Pa ; e). Acum, dacă x e E (Pa; e)
AA A
sau Pa(x)<e va exista x' ex astfel ca Pa(x')<e sau x' e E(pa; e).
A
Aceasta arată incluziunea inversă : E (Pa; e) c KE (Pa; e). Egali-
tăţile
A
E (Pa; e)=KE (pa; e), (aed ; e>O)
arată (vezi şi propoziţia 2.2.13) că {pa}ae.s:rl determină· pe X/X 0
topologia cît.
Pentru spaţiile Frechet are deasemenea loc
Propoziţia 2.3.24. Spaţiul cit al unui spa/iu Frechel prin raport
cu un subspafiu liniar închis este spaţiu Frechet.
Demonstra/ie. Cu propoziţia 2.2.31 spaţiul cît este în orice caz
de tip F. Cu propoziţia 2.3.23 el este local convex şi prin urmare
spaţiu Frechct.
Rezultate asemănătoare se _menţin şi pentru spaţiile produs
Propoziţia 2.3.25. Produs topologic de spaţii local convexe este
local convex.
Demonstra/ie. ln secţiunea 2.2.3 am văzut că un produs de spaţii
liniare topologice poate fi organizat cu topologia produs ca spaţiu
liniar topologic. Rămîne decţ de arătat că, dacă factorii Xa, a e dl
sînt spaţii local convexe, atunci şi produsul II Xa este local convex„
ae.<Zt ·
1n adevăr, dacă ta este un sistem fundamental de vecinătăţi -abso-
lut convexe ale originii în Xa ·(<ied), atunci sistemul fundamental
~= { IT Ea} de vecinătăţi ale originii în Il Xa, unde Ea=Xa cu excep-
a a
ţia unui număr finit de indici a pentru care Ea e ta , constă din
mulţimi absolut convexe.
1n secţiunea· 2.2.5 am construit -completatul unui spaţiu- liniar
topologic separat. ;pentru cazul local convex are loc
Propoziţia 2.3.26. Completatul unui spaţiu local convex este local
convex.
Demonstra/ie. Dacă X este local convex, în construcţia topolo-
giei pe spaţiul completat putem pleca de la un sistem fundamental ~
de vecinătăţi absolut convexe ale originii (vezi teorema 2.2;11) şi
94
obţinem sistemul fundamental t
al vecinătăţilor originii în com-
pletatul X. Reamintim construcţia elementelor E e t
adaptată.
x
în acest caz. e .E dacă există un reprezentant {xa}aegl ex cu pro-
prietatea că pentru orice vecinătate U absolut convexă există aJ·e oi
astfel ca
(2.3.7) a ~at=> Xa e u+E.
ln baza faptului că U şi E care intervin în (2.3.7) sînt absolut.
x,
convexe, se obţine că pentru ye E are loc
a~a~, ai; =>(1-A) xa+AYa e U+E,
de unde rezultă clar că (l -11.)x+ )~ E .E. Cum E este şi echilibrată
(din demonstraţia teoremei 2.2.11), rezultă că E este absolut con-
vexă, de unde t determină o topologie local convexă. Teorema este
demonstrată.
2.3.6. LIMITE INDUCTIVE DE SPAŢJI LOCAL CONVEXE.

La sfîrşitul secţiunii 1.4.4 am definit pe un spaţiu X topologia li-
mită inductivă a topologiilor Ta de pe spaţiile Xa(a e dl), cores-
punzătoare aplicaţiilor fa : Xa-+ X. Reamintim că aceasta este
cea mai mare topologie pe X în care aplicaţiile fa sînt continue şi
că familia deschiselor din X este formată din mulţimile G, pentru
care f';; 1 (G) este deschisă în Xa, oricare ar fi a e dl. în cele ce
urmează vom presupune că X este un spaţiu liniar (peste corpul lh~),.
Xa s-înt spaţii local convexe, {a sînt aplicaţii liniare şi în plus ~fa(Xa)=
a.
=X .. Are loc
Teorema 2.3.27. Familia t a tuturor mulJimilor absolut convexe E
din X pentru care f; 1(E) este vecinătate a originii în X, oricare ar fi
a e ol, constituie un sistem fundamental de vecinătăţi ale originii într-o·
topologie local convexă. Aceasta este cea mai fină topologie local convexă
pe X în care toate {a slnt continue.
Demonstraţie. Dacă E e t, atunci f; 1 (E) este absorbantă
în Xa, de unde rezultă că E absoarbe toate punctele din fo.(Xa)
(a e dl). Deoarece X este generat de familia fa(Xu), E este ab:sor-
bant.ă în X. Cu aceasta este îndeplinită (LC. 3), (LC. 1) şi (LC. 2}
rezultă trivial din definiţia lui t. Astfel, <1 defineşte pe X o topolo-
gie lo,cal convexă. Din definiţia lui t mai rezultă că toate aplicaţiile
fa s~t continue în topologia astfel determinată. Fie acum U o veci-
nătate absolut convexă într-o topologie local convexă pe X, în care
95
fa sînt -continue. Atunci f-;_ 1(U) sînt vecinătăţi ale originii în _Xa
şi U e t. Rezultă că în adevăr l defineşte cea mai fină topologie
local convexă pe X, pentru care toate (a. sînt continue. Teorema
este demonstrată.
Topologia astfel definită se va numi limita inductivă a topolo-
giilor local convexe 'ta relativ la fa, iar spaţiul X dotat cu această
topologie, limita inductivă a spaţiilor local convexe Xa relativă
la aplicaţiile. fa•
Teorema 2.3.28. Orice limită inductivii de spaJii bornologice
este un spa/iu bornologic.
Demonstraţie. Fie X un spaţiu liniar şi Xa. o familie de spaţii
borno logice, iar fa. : Xo -+ X aplicaţii liniare date astfel că ~la. (Xa) =
a
=X. Vom arăta că X dotat cu topologia limită inductivă a spaţiilor
Xa relativă la fa este de asemenea bornologic. Fie E o submulţime
absolut convexă a lui X, care absoarb~ orice mulţime mărginită
din X. Atunci Ea=f;:1(E) este absolut convexă şi absoarbe toate
mulţimile mărginite din Xa.. în adevăr, dacă Ba e mărginită în -.x!':
cu propoziţia 2.2.19, fa.(Bo1) este mărginită în X, deci absorbită de E.
Rezultă imediat că B:i este absorbită de f;_ 1(E) şi în baza ipotezei Ea
este vecinătate a originii în Xa. Deoarece a era arbitrar în d, E este
vecinătate a originii în X şi cu aceasta X este bornologic.
Topologia local convexă cît, pe care am abordat-o deja direct
în sec. 2.3.5, este un prim exemplu de "limită" inductivă a unei
topologii local convexe relativ la aplicaţia canonică în spaţiul cît.
Cu ajutorul limitei inductive putem defini o topologie local
convexă pe suma directă a unei familii oarecare de spaţii local con-
vexe. Fie {Xa}aeJJt o familie de spaţii local convexe şi II Xa, produ-
a
sul lor direct. Am văzut în secţiunea 2.1.4 cum se organizează aceasta
ca spaţiu liniar, iar în 2.3.5 am constatat că topologia produs este
local convexă. Un subspaţiu remarcabil în II Xa. este suma directă
ae.stt.
X= EBXa. (sec. 2.1.4). Evident că pe X putem considera topologia
ae.s(
produs. Vom introduce însă pe X o altă topologie numită topologia
sumă, ca fiind limita inductivă a topologiilor local convexe 'fa din Xa,
relativă la aplicaţiile de scufundare ia.: Xa.-+ X. (Prin ia.. (Xa 0
)
înţelegem vectorul din X de forma {Ya}ae.stt., unde Ya.=Xa. şi

y~=O pentru a:;ca0). lntrucit o bază de mulţimi deschise în topolo-
gia produs este formată din mulţimi de forma II Gp cu Gtţ deschisă
ş
96
în Xp,!i G_13=FX~ doa_r penţ~u un număr finit_de indici~, dinj;;_- 1 (~ Gp) _
=Ga, deducem ~ aplicaţiile c~nonice ia sint continue în topologia
proqlis~ Iţezliltă. că topologia sii:"mă este mai fină decît topologia
prod_us. Se p_oate arăta (exerciţiu I)· că cele două topologii coincid,
dacă şi numai dacă fa.milia ot. este finită.
. . Teoria limiţeior inductive de spaţii. local convexe are aplicaţii
mai consistente. fo. cazul în care spaţiile local convexe Xa sînt ·s:ub-
spaţii liniare ale_ lui X, iar fa sînt scufundările canonice ale subspa-
ţiilor Xa în X: ln acest caz X dotat cu topologia limită inductivă
se mai notează X=lim Xa sau pentru topologii 't'=lim 'ta. Fie· acum
-+ -+
.. . . a . a
{Xp }pecrJ o altă familie de subspaţii:în
X dotate cu topologiile lqcal
convexe 'tf3 şi pentru care ~Xp=X Să notăm 't'1 =lim 't'13. Este adesea
. f, 1
foarţe util de ştiut ce legătură există
între topologiile -r şi 't'1 • Un
prim răspuns la •această întrebare este dat de ·· · .
Teorema 2.3.29. Dacă pentru fiecare a e ol există ~ e (13 astfel
că Xa C X13 şi urma topologiei 't'p pe Xa este mai slabă decît -ra, atunci
-r1 este mai slabă ca -r.
Demonstraţie. În adevăr, dacă E este o vecinătate absolut
convexă a originii în -r1 şi a e ot.,
atunci luînd ~ ca în enunţ, E Xp n
este vecinătate a originii în 't'f\, Trecînd la urmă avem că (E X13) n n
n Xa=E n Xr, este vecinătate a originii în 't'f3 I Xa deci şi în 't'a•
Rezultă că E este vecinătate a originii în 't'. Cu aceasta i-1 ~ i- şi teore-
ma este demonstrată. -
Formulăm cîteva consecinţe utile în aplicaţii.
Consecinţa 1. Limita inductivă a spaţiilor local convexe {Xa}aed
coincide cu limita o inductivă a sistemului {Xp}13e'l3, unde (B c d,
dacă pentru orice a e ot., există ~ e (B, astfel ca Xa. c X13 şi urma
lui 't'p pe Xa este mai slabă
decît Ta, . ·
Consecinţa 2. Să presupunem că familia spaţiilor local convexe
{X«}aed este dirijată (prin incluziune) şi că pentru Xa, ~ Xa_,,
avem 't'a" I X'~ -r<i'• Atunci pentru orice subfamilie {X13}13ecrJ
cofinală · în· familia dată are loc I~ 'ta=lim -r13.
"t 1 .
Această consecinţă prezintă avantaje practice în cazul în care
pentru familia dată de spaţii local convexe există o subfamilie numă
rabilă cofinală (faţă de incluziune). De aceea este important un
stu<:I_iu al lim.itelor inductive de familii numărabile de sp.aţH local
convexe. Fie deci X un spaţiu liniar şi {Xn}neN un şir strict crescă-
co
tor de subspaţii ale sale încît UX 11 =X. Vom presupune că pe fie-
ni=l
care Xn este dată o topologie local convexă 't'n şi 't'a+l I X 11 ='t'n•
Aceasta însemnează că X„ se scufundă algebric şi topologic în X,.+1
pentru orice n ; deci şi în Xn+P pentru orice p eN. Topologia limită
inductivă 't' care se obţine în acest caz se numeşte limită inductivă
strictă a topologiilor local convexe -r 11 • Din definiţia lui -r urmează
't' I X,.~ 't' n• 1n ipotezele de limită inductivă strictă are loc
Teore~a 2.3.30. Dacă (X, 't') este limita inductivă strictii a
spaţiilor local convexe (X 11 , 'ta) (n eN), atunci i- I Xn='t'n•
Demonstrafie. Fie Ca o vecinătate arbitrară absolut convexă a
originii în Xn. Vom arăta că există o vecinătate absolut convexă C
n
a originii în X, astfel ca C Xn=C,.. Deoarece 't'n+l I Xn='t"n,
există o vecinătate absolut convexă Cn+l a originii în Xn+l astfel
ca Ca+l n Xn c C,.. Continuînd procesul, pentru orice k';:; 1 există
o vecinătate absolut convexă Cn+1: a originii în Xa+i astfel incit
(2.3.8) Cn+k n Xn+m c Cn+m; (O<m<k).
ao
Fie acum C acoperirea absolut convexă în X a Jui U Cn+t •
k=O
Este evident că
(2.3.9)
GO .
Dacă x e C= I co I~~ C11 +1:), atunci deoarece x este o combi-

o, ~
naţie absolut convexă (a unui număr finit) de elemente din U Cn+tt
k=O
evident că va aparţine acoperirii convexe a unui număr finit de
mulţimi Cn+k• Fie r cel mai mic număr pentru care x e I co I (C. U
r r
U Cn+l U ... U Cn+r)• x este de fornia ~ i.1x 1 cu ~ I "J.. 1 I <1, x 1e
J=O i=O
e Cn+J' ).r=,!:O. Dacă r>O, este clar că Xr $ Xn+r-i, deoarece altminteri
Xr E Cn+r n Xn+r-1 şi cu (2.3.8) Xr E Cn+r-1, ceea ce contrazice defi-
nirea lui r. De aici urmează simplu că x e Xn+r-l· Aceasta ne arată
că X E C n Xn implică r=O, adică X E Cn şi cu aceasta
(2.3.10) cnxn=Cn.
Mai departe, dacă m <n atunci C n Xm = C n Xm n Xn =
=Ca·n X,,., care este vecinătate a originii în Xm, întrucît 't'n I X~=
='tm· Peetru m>n relaţia (2.3.9) ne arată că C n Xm este vecină-
98
tate a originii în Xm. Astfel Ceste vecinătate a·originii în 't'. Relaţia
(2.3.10) arată că "CI Xn~'ta, de unde "CI Xn='t" şi teorema este
complet demonstrată.
Teorema 2.3.31. Fie X limita inductivă strictil a spaţiilor local
convexe Xn (n eN) şi să presupunem că, pentru orice n, X" este închis
în XA+l• Atunci o multime B din X este mărginită, dacă şi numai dacă
ea este situată într-un anumit Xn şi acolo este mărginitil.
Demonstraţie. Fie B c X, nesituată în nici un X,.. Atu~ci
există un şir
de numere natura1e nt şi un şir {x1 } 1ceN de vectori
cu X,: ♦ Xa , X1c e B, X1c e Xn • 1n baza ipotezei avem că fiecare
" .ti-1
X"&: este închis în X""+i' deci X1c nu este punct de acumulare pentru
X,,", (k eN). Există deci o vecinătate absolut convexă a originii
Eat+l în x"t+1 astfel ca
(keN).
Este clar că putem alege vecinătăţile E 111:(k eN) cu condiţia
(2.3.12) E"l·+lnxnk c Enk, (k eN)

(procedind prin recurenţă şi la pasul k+ 1 alegînd pe En1:+1 in func-
ţie de E"" cu (2.3.12) şi apoi cu (2.3.11)). Dacă E este acoperirea
O)
convexă a reuniunii U En în X, este uşor de văzut că E este veci-

k=t
nătat.e a originii în X (E
k
n
X,.&: => E„k, iar pentru m - arbitrar
există Rt~m şi E Xm=(E n Xnk) n
Xm, care este vecinătaten
în "Ca* I X.=-rm)- ln afară de aceasta are loc
(2.3.13) E n Xn ,+1-CX,, +En &: k+l
,
k+I k+t
deoarece X eEnxn. are forma X= 1: AjXn, cu ~ I "A. 1 I ~ 1, .x.,e
t+l j=l J=t
k
e Eu, C 4n 1 (j = 1, ... , k + 1), din care ~ AjXn, Ex,.,. iar
}=I
Âk+iXn,..+1e En&:+i' în baza echilibrării lui E„1:+1 • Acum, pentru orice
keN, ! X1: $ E, căci altminteri în baza alegerii lui X1: şi cu (2.3.13) ·
am avea ~
,-
X" $ E n Xn t+l-
C X,.I: + E. &:+l
' ceea ce ar contrazice
imediat (2.3.11). Aceasta însemnează că ! X1: nu converge la zero~
99
ceea ·ce arată că· B nu poate f~ ·mărginită (xk e B şi se aplică ·propo-
ziţia 2:2i18). Teorema este demonstrată. . . · . •. 1 :
... Remarca 1. Dacă En sînt complete, se vede clar că sînf înde-
plinite· ·ipotezele teoremei. ·
. Reniarca 2. Dacă En sînt spaţii local convexe complete, ··a.trinci
liniita for 'inductivă strictă E este un spaţiu secvenţial complet.
ln adevăr, dacă luăm un şir fundamental în E; · acesta · este
mărginit, deci cu teorema 2.3.31. se află într-un En şi acolo· va fi
fundamental din cauza· că restricţia topologiei limită inductivă pe E„
coinci4e. cu cea din E 11 • Rezultă că şirul converge în .En, deci_,şi în
E. Se._po.ate chiar arăta cu un raţionaent mai laborios că . E este
coinpţet. . . .: ·
Consecinţă. Dacă X este limita inductivă strictă a unui' şir de
spaţii Frechet {Xn}neN' atunci B este mărginită îµ X, dacă şi
numai dacă B este conţinută într-un Xn şi acolo este mărginită.
Teorema 2.3.32. Fie X limita inductivă strictă a unui şir de spaţii
local _convexe {X,.}neN şi fie Xn lnchis în Xn+l pentru orice n eN.
Atun~i X nu este metri:zabil. ·
Demonstra/ie. Dacă {En}neN este un şir descrescător numă-
1·abil de. vecinătăţi ale originii în X, există Xn e E" cu Xn $ X,u. căci
altfel cum En absoarbe toate punctele lui X, am avea X=Xn. Dar
atunci cu teorema 2.3.31 şirul {x,.}neN nu poate fi mulţ.ime mărgi-
nită în X. ·Deoarece {En},ieN este descrescător are loc· Xn (:Em cu
n >m, "de unde rezultă imediat că Em absoarbe pe {xn}neN' oricare
arJi Iii e N. Cu aceasta {Em }meN nu poate forma un sistem funda-
mental de vecinătăţi ale originii (altminteri {xn} ar fi mărginită!),
deci X nu este metrizabil (vezi teorema 2.2.27).
Consecin/ă. Dacă X este limita inductivă a unui şir de spaţii
Frechet, atunci X nu este nietrizabil.

1. Să se arate că imaginea liniară a unui segment, dintr-un
spaţiu •1foiar este un segment.
2. Fie X un spaţiu liniar.
a) Să se arate că pentru x1 e X mulţimea
d= {x1+A (y-x), AER.}
este o ,dreaptă care trece prin x1_. Aceasta s~ mai numeşte ~~~apta
de direcţie y-x, care· trece prin x1 •
100
b) Să se arate că dacă .x2 .e d, · atunci
d={~+Â (y-x), ~e H. .}
c) Să se arate că orice segment de pe o_ dreaptă d d~-. direcţie
r,-x, pentru care x1 (ed) •este punct interior, se .scrie· sub· forma
{x{+~ (y-x)~ Â e (-~, 6]}, ~u fl, ~>.~- ·. , ~ ~
3. Săse arate că mulţimea A din spaţiul liniar X ·este· •conveKI~
dacă. şi numai dacă . ~ •· . , -:. ,·:
(s+l) A C sA+tA,
t • ,.
penfru:' orice s, t>o.· ,: ; '.

4. Dacă A şi B sînt două mulţimi din spaţiul liniar· X, să ·se
arate că are loc · ·
U
co(A B)=
i::U [a, b]. ·
:: ·. ::, ...
! . ::,,;. ·.·
5.. Să se arate că dacă C este un corp algebric ·convex ·tn sp_aţiul

liniar X, atunci pentru orice a>O, x+aC este de asemenea::· ·· · ·. · ·
6. Dacă y e C1, atunci x+y e (x+C)'. ·! • ' · •
· 7~ ··Să se arate că în R n o mulţime convexă este sau corp con-

vex, sau este corp convex într-o· varietate liniară de dimensiune
mai ·mică decît n. · '·-~:'
8. Fie X un spaţiu liniar topologic. Dacă C esfo convexă;'afunci
aderenţa sa C şi interiorul c0 sînt de asemenea conve-xe. ·: !.:
9. Acoperirea convexă· a rinei mulţimi deschise dintt.;.uifsp'aţiu
liniar topologic este convexă. .
10. Acoperirea convexă. a. unet mulţimi ~ărgţnite dintr-un
spaţiu Jocal convex este mărginită. · · : ·'· · ·.· · · · ·· ·: •:.
11. într-un spaţiu liniar topologic orice vecinătate convexă
a originii este corp algebric convex, care are Originea ca punct alge-
bric interior. '·
12. Să se arate pe un exemplu că reciproca lllf ţste adevărati.
13. lntr-un şp,aţiµ. liniar topologic, un. ~q>. alge~rie convex
este vecinătate a originii dacă şi numai dacă funcţia distanţă asociată
este continuă. . .• . , •. .:.. · ..
14. Dacă C este o vecinătate convexă a originii în spaţiul liniar
topologic X,· ât~ei ·· : •!
. C' ~=E (pc, J)
': J!°!\ ....
- . ca.· C=E :,(pc,~i). ,·. :.' . I ~· I I t; t • '• !' i
lOl
15. Să se arate că o seminormă p pe un spaţiu liniar .X, are
următoarele proprietăţi (deja utilizate tacit):
~p~>O ,~e~;
h) Ip (x)-(p(y) I 1) (exc. 2, sec. 2.1.5) slnt
spaţii normate (deci local convexe).
17. Aceeaşi problemă pentru LP(S, I:, µ.) (p>l) (vezi exc. 16,
sec. 2.2.7).
18. Fie X spaţiul tuturor funcţiilor complexe pe intervalul
[O, 1J, topofogizat prin familia de seminorme
P:e (f)= I f (x) I , (O <x <1).
Această topologie (local convexă) se numeşte topologia convergen-
ţei punctuale. Să se justifice această denumire.
19. Fie X spaţiul de la exerciţiul precedent. Să se arate că
există un şir {fn} în X astfel incît
(i) {fn} converge la zero în X;
(ii) dacă Ya este un şir arbitrar de scalari astfel încît y 0 ~ oo
(n ~ oo), atunci yJn nu converge la zero.
(Indicaţie. Se utilizează faptul că mulţimea tuturor şirurilor
complexe convergente la zero are acelaşi cardinal ca [O, 1].)
20. Se consideră spaţiul liniar C (H.) al funcţiilor complexe
continue pe B., topologizat cu familia. de seminorme
p„ <n=sup { I f(x) I: -n <x<n}
şi metrica, indusă de această familie de seminorme
a, 2-11 p„ (f-g)
I: 1+Pri (f-g> •
d (f, g)= n==l
Fie date în C (B.) funcţiile definite prin :

f(x)=max (O, 1- Ix I), g(x)=100 f(x-2)
şi 2h=f+g. Să se arate că
50
d (f, 0)= 1 /2 ; d (g, O) = 101 , d (h, O) = 61 ~
50
102
•
Prin urmare, sferele de rază 1 /2 nu sînt convexe, deşi d este compa•

tibilă cu topologia local convexă de mai sus.
102
Există un r<l, incit sferele de rază r să fie convexe'/
21. Fie {Xa} ae9tO familie de spaţii local convexe, pentru care
topologiile sînt generate respectiv de sistemele de seminorme
{pJ }pec»z • Să se arate că dacă definim
P3(x) = P3 (Xa)
pentru x=(Xa)11 e II X11 , sistemul {pp }peci3a ; a e ol. generează to-
ae 9{
pologia produs pe D Xa.
ae.9{
22. Produsul topologic al unei familii de spaţii local convexe
este complet, dacă şi numai dacă spaţiile iniţiale sînt complete.
23. Dacă A şi B sînt mulţimi convexe într-un spaţiu liniar
şi A (sau B) este algebric deschisă, atunci A+ B este convexă şi
algebric deschisă.
2.4. SPAŢIILE DE BAZA DIN TEORIA DISTRIBUŢIILOR

ŞI RELAŢIILE DINTRE ELE
ln acest paragraf aplicăm teoria dezvoltată în paragraful pre-

cedent în construcţia şi studiul spaţiilor funcţionale care intervin
în teoria distribuţiilor.
2.4.1. NOTAŢII ŞI REZULTATE PRELIMINARE. PtinH."

vom nota spaţiul euclidian real n-dimensional, în care structura de
spaţiu liniar topologic este aceea de spaţiu produs
:e_n=R.X ... XR.,

n ori
cu topologia naturală pe H..
Reamintim că structura topologică a lui R n se poate descrie
. n
cu ajutorul normei euclidiene definită prin li x 11 2
= ~ xf cu x=(x1 , ••
k=l
• • ; x 0 ) e H. • (vezi exc. 2, sec. 1.4.5).
Dacă a~ e N (k= 1, 2, .•. , n). atunci sistemul a={a1 , ••• , au)
va fi numit multiindice. Pentru a 1 vor fi admise şi valorile ,iero.
Multiindicele, oare are zero pe toate locurile cu excepţia locului j,
103
unde apare 1, va fi notat prin (J). Vom nota pentm -multiindicele
a, . I a i,1=a1 +a2+• .. +an, iar pentru· X=(x 1, ;•. -~, Xn), :zfl=~1
~• : • ~ x~n • De asemenea ~o~ nota a:, = n_m . ·şt · în g~~eral
01al .
~ a ~ an =Da. Cu aceste notaţii forma generală a unui poli-
ux1 1 ••• uxn
nom în variabilele reale x1, ••• , Xn de grad cel. m uit m, va fi ~. q.,, x_P,
. - I~~~
cu a„ eK. 1n continuare prin O vom nota o mulţi_m:e ~esch_isă oare-
care din R. n şi prin I{, Ki, ... , Km, • • . mulţimi· compacte· din
~ ", sau cel mai adesea conţinute în O. Vom spune că u_n şţr crescător
. de compacte K 1 C K 2 C ... C Km C . . . constituie o ~xhaus-
• o .
tiune a lui o, dacă UKm=O şi Km~l C Km (m e·N). Existenţa
m... 1 •ţ
exhaustiunii cu compacte este asigurată de I • •

Lema 2.4.1. Pentru orice mulţime deschisă Q C R" există o
exhaustiune cu mulţimi compacte.
Demonstraţie. Dacă Fm={ x: d (x, CO)~ unde d (x~ CO)= ! },
=inf { li x-y li, y e 00 }, atunci, în virtutea continuităţii, distan·ţei,
. co
F m este închisă. De asemenea este clar că Q = U F m· Acum dacă
m=l
şi a:tunci-_pentru z e ~;;_ ~:~

1
x e Fm-t y satisface· llx~yll <m 1- ~,
loc li y-z li ~ - li x-y li + li x-z li. Trecînd aici la infimum .dup~

z e CO obţinem
.
d(y, C O)~d(x, CO)- li x-y 11>- .-
1 { ·1
-
.f f ·1
- --:- - sau y e Fm,
;
m-1 m- 1 - m . m- . ·
o .....
adică x e Fm şi cu aceasta
(meN). (2.4.1)
Să notăm acum cu Sm sfera închisă centrată in origine şi de rază
m,. care fiind mărginită şi închisă este compactă.· Este· evid'e-nt că
I,_ I• • • • • ·•
. (~.4.2)
Dacă notăm acum Km=Fm
o
n
Sm, obţinem în „baza .lui (~.4.1)
~i(2.4.2) Km-IC Km·· De asemenea, dacăx eO este clar că d (x,00)>
>O. .(0:. .~ste
.
deschisă
. . •.
i}°,fdeci
.
există
.
n:r; astfel ca. /·ex, C~);::~. -.!...~
.... •:·
âdică
m..1• . .
104
xeFm;-: De asemenea există m~e·N cu:llxll -~mi, sau xe s,;xo
Lu înd. f1J. ~ max (m:,:, ·m' ) .o·bţinem· x e F m. n Sfi\~ Km, ·. ceea ce Îil•
. 00 . ~ .. . .. ·. ,: . ' .
se~1nJ1ă: că 0= UKm. Lema .este <l,monstraţă.

m=I
:• Remarcă. Dacă„şirul de com~acte {Km}~·eN constituie o ex-
haus'ţhirie a lui n şi I{este u·n ·compact arbitrar d~!) O, ·~tunci K C ~~;
pentru un anumit m. · · :· · ·· · · · ··
,•/: •• o . CO· ·o · . . . . o, t, . .
În adevăr, din Km-l C Km rezultă .că U Km=D., deci K C U.I~m·

m=t m=t
o o o .
apoi extrăgînd o acoperire finită Km„ Km 2, .••• , Kmp a lui K are
o
loc K C Km pentru m ;::: max (m1 , m2 , ••• , m11).
,·. :
t
·· . ·2,.4~2. SPAŢIUL (O.) ŞI SPAŢIUL J. Dacă. notăm cu cm{Q)
mulţimea tuturor funcţiilor ţu valori în corpul O, defiqite şi conti_•
nuţ .Pe .n,
admiţînd derivate continue de orice ordin prin raport cu
toate variabilele şi ne folosim de rezultatele .cunoscute. din analiză
cu privire la operaţiile cu· astfel de funcţii, este ·clar că, cu operaţiile
·naturale
(<J>+'I>) (x)=cp (x)+'i> (x)
{i,cp) (x)-:- ~cp (x), (x e O.)_,.
.. ,_ ' ; .~
'
de a~unare a· funcţiilor şi. înmulţire cu scalari, Cpo.(.Q) constituie un

spaţiu liniar peste C. Es.te imediat: că acest spaţiu conţine toate
polinoamele în n-variabile şi conţine de asemenea funcţiile de forma
el'.3:!!9 sau e<xla) cu a f,ixat în R" şi (~Ia)= x1a1 ~a2 .+xnara + + ...
produsul .scalar în R n. .
. ' i D:acă cpQI) E C (.Q),' I( este un compaţt din., .a, _i.ar 'k$ N, atun~j
funcţforialele definite prin . . .•. ··;. :,
... _(Z,•.4.3) PK, t (cp)= sup I na cp (X) .1 .. ( ·. . (cp e C00 .(P))
x.eK ·
lal~k
sînt seminorme pe C00 (O.). (Demonstrarea: proprietăţilor (N.1), (N.2),
(N.3) utilizează proprietăţ~~~ eţementare .ale mod~le,~r şi margini
superioare şi liniaritatea operatorului de· derivare na, cunoscută
de l.aJ>peraţiile .cu funcţiil~ C;leriva~ile şi se _face .prin_ V~J.':ţJ~care .directă).
ln; .~ti;nuare vom nota pri-;n .t ,(O) spaţiul C 00. (O) dotaţ..cu topol<?gia
local convexă generată de familia 4e semî~prme {px, 1:}K, t• .
•·. bbsenrăm că familia: {pg~ ,:} ··este'' dirijată şi· suficientă. ln a.ci~:
văr,,.pentru:,pJCi, 1r;,-Px•,-,,1 · avem· PK,1: (q>)·;:::·max (p.Kt, 1ci;(q>); px,, 1-,(cp));
unde.:. ·K=K1 U .K2, şi· ;k:~max (k1 , k2). ·De. aseme~ea, ·. daci,
PR, l (q>)=O atunci q> (x)=O pentru x e K. Aceasta înseamnă, că
pentru q>#=O şi K un compact care se intersectează cu { z: cp (%}1:0}
avem pg, 0 (q>)#=O, adică {pK, k}K, .t este suficientă.
Fie acum {Km}meNo ~xhaustiune a lui O cu mulţimi compacte
şi să considerăm sistemul de seminorme {p"m' i}m, t• Dacă notăm
cu "topologia local convexă a lui t (.Q) şi cu -r' topologia local convexă
generată de seminormele {p"m' .t}m, 1:, cu teorema 2.3.17 are loc
-c' ~-r. Acum, dacă E (pg, .t; e) este o vecinătate a originii în topo-
logia 't' (vezi Remarca 3 la teorema 2.3.15), atunci
(2.4.4) E (Pxm, t; 8) c E (pg, ,: ; e),
unde Km este un compact al exhaustiunii, care conţine pe K.
Relaţia (2.4.4) arată că -r ~ -r' şi cu aceasta 't'='t''. Avînd în vedere
că lfamilia {pxm, ,:h,m este numărabilă şi suficientă (PKm, 1.(<p)=0;
m, k e N-» q>::O), cu teorema 2.3.19 rezultă
Teorema 2.4.2. t (Q) este un spaţiu local convex metri3abil.
SIJ. remarcilm că o F-normă pe t ·(O) este dată de :
(2.4.5) I cp I
c(.0)
CO
= ~ ~
m=l lc=O 2
00
+ •+
m
PKm,J: (<p)
1 PKm, 1: (q,)
Din cauză că t (O) este metrizabil, continuitatea aplicaţiilor

pe & (0) se va caracteriza cu ajutorul şirurilor (numărabile).. De
aceea este util să caracterizăm convergenţa şirurilor de funcţii
din IJ (O).
Teorema 2.4.3. Un şir {cpm}meN c t (O) converge la zero
tn t (O), dacă şi numai dacă nacpm(x) converge la zero uniform prin
raport cu z pe orice compact din n, oricare ar fi multiindicele «=(ai,, ...
••• ,an), a 1 eN U=l, ... ,n).
Demonstra/ie. Fie că cpm ~ O (m ~ oo) în t (O) şi fie K un oom-
pact arbitrar în n, iar a un multiindice. Pentru vecinătatea E (pH, tal ;
e) va exista un rang m0 astfel ca
m >m0 ~ q>m e E (pK, 141 ; 8) sau PK. lt.1I (q>m)<e.
Dacă s este arbitrar şi pentru moment K şi
a fixaţi, atonei
relaţia de sus ne arată Px.l"l (q>mJ-...0 (m~ oo), sau în parti'cular
sup I D<1cpm(x) J -+-0, adică D"q>m(x) converge uniform la zero• pe K.
:ele
ln baza arbitrarită.ţii lui K şi a rezulti afirmaţia directă. Redptoe,
daci D"q>m ~ O uniform pe orice compact din n şi pentru orice JD11lti-
UJ6
indice a, rezultă că PK,1;(cpm)=sup I D"cpm (x) I-+ O (m-+ oo). Atunci
~K
l«l~k
pentru E (pK,1:; e) există m0 astfel ca
m~m 0 => cpm e E (pK,k; e),
şi cum {E (PK,1:; e), K, k; e>O} este sistem fundamental de veci-·
nătăţi ale originii în t
(O) (remarca 3 teorema 2.3.15), aceasta
implică cpm -+ O în t(!l). Teorema este demonstrată.
Acum putem enunţa şi ·
Teorema 2.4.4. t(!l) este un spaţiu Frec/iei.
Demonstraţie. Rămîne de verificat completitudinea lui t (!l).
Fie {cpm }meN un şir fundamental de elemente din t(!l).
Aceasta însemnează că cpm -cpk-+ O (m, k-+ oo) în t (!l}.
Cu teorema 2.4.3 rezultă că na (cpm -cp.t) -+ O (m, k-+ oo)
uniform pe orice compact din n
şi pentru orice a. Dacă {Km}meN
este o exhaustiune a lui n, din convergenţa la zero uniformă pe Km
a lui q,,(x}-q>1:(x) (r, k-+ oo ), rezultă cu criteriul lui Cauchy de la
convergenţa uniformă a şirurilor de funcţii continue pe compacte,
că există o funcţie cp<m) pe Km astfel ca <pi(x)-cp<m> (x) -+ O (k-+ oo)
uniform pe Km. Deoarece convergenţa uniformă a şirurilor de funcţii
continue implică convergenţa punctuală, este clar că pentru x e Km
00
are loc cp<m+1>(x)=cp<m>(x). Atunci cum U Km=!l, se poate defini
m=l
cp : n-+ K prin cp (x)=cp'"'>(x) dacă x e Km şi cum pe fiecare Km,
o:, o
coincide cu q,<m> şi U Km =fi, rezultă că cp este continuă pe O. Rămîne
m=l
de arătat că q> e t (O) şi q>1:-+ cp în t(!l). Pentru aceasta va fi sufi-
o
cient să arătăm că există D"<p (x) pentru x e Km, şi că Daq,t (x) -+
-+ Dll(p(x) uniform pe Km-i, pentru orice m e N şi pentru orice a.
ln adevăr, ţinind cont de rezultatul binecunoscut din analiză că
,.limita unui şir uniform convergent de funcţii derivabile, pentru
care şirul derivatelor converge uniform este de asemenea derivabilă
şi derivata sa este egală cu limita uniformă a şirului derivatelor (pe
interiorul. mulţimii de convergenţă uniformă)", pornind de la faptul
ci cp1 (~)-+ q>(x), (k-+ oo) uniform pe orice Km, pe baza unui raţio
nament prin inducţie, obţinem că pentru orice multiindice a, există
o
.l)'lcp- (:r:) pentru x e Km şi în phts Dczq>1 (x) -+ Dctq, (x) uniform pe
o
K,,. deci şi pe Km-i, ceea ce termină demonstraţia.
Vom presupune acum il=H. 0 şi vom nota t(H. ")=t. ln
cantinuare vom pune în evidenţă un subspaţiu remarcabil al lui t,
107
spaţiul funcţiilor care descre~c rapid .. Vom spune .că o· ·funcţie .cp e.t
descreşte rapid, dacă oricare ar fi m ~ N.
sup (1+ li X li )m I cp(x) I <OO.
xeH.n
Mulţimea funcţiilor q>, care. descresc :rapid î~pţeună cu toate
derivatele lor Daq>, formează evident un ~ubspaţiu ţiniar al lui· t.
Acest spaţiu va fi notat peste tot în continuare prin J. şi va fi cQn-
siderat ca spaţiu local convex, cu topologia generată de familia de
seminorme.
(2.4.6) qm, .t (<p}=sup (l+ li x li)~ I na <p(x) j;. cp e J.. -
.:reR_n
lal~k
Este clar că familia {qm, .t}m,.t este dirijată şi suficientă, :'pe J..
Ea fiind numărabilă, rezultă ca şi în cazul lui t, că J. este un. spaţiu
lpcal convex metrizabil.
Convergenţa şirurilor de. funcţii din J se caracterizează _cu
Teorem_a ~.4.5. Un şir de. (1,mc/ii .{q, 1 },eN (din J. ~onverge
a zero· tn J., dacă şi numai dacă .11 xm li (Daq>,(x)) converge uniform
lazeropeH". '; • · · ·
Demonstraţia se face prin verificare direct~; ţinînd co·nt de
faptul că cp 1 -+·o în J. dacă şi numai dacă· qm, ,t(q>1)-+ O U ~ oo ),
oricare ar fi m şi k e N. . . ,
· Din această teoremă se deduce ca şi în cazul precedent
Teorema 2.4.6. J. este un spa/iu Frechei.
. . ' . . ;,
. 2.4.3. SPAŢIILE LP(Q) şi LP1oc (O.), (1 ~p ~ oo). Dacă notăm
cu- I:=I:(!l) tribul borelian al părţilor borelierie din n, iar di este
resttjcţia măsurii lui Le~esgue:n-dim~~ionale din R" la O„ atunci
prin .definiţie V'(!l) este LP(!l, :&, -dx) (vezi exc. 16, .sec•. 2.2.7)- Vom
consid_era. ca de opicei p_e spaţiul: V'(!l) .norma ·.
li f 11%1: (Hf (i)° f P _dx) 11P, · ·
. - ,·•·, ••''•
care. -induce metrica d (f, g}=( s· 1f (x)~ g (x) _,P dx) 1 IP şi faţă . de
·care LP(O} este un ·spaţiu complet. Peste tot în continuare LP(O)
va fi structurat în acest mod. Prin Lf00· (O) vom' înţelege mulţimea
funcţiilor (în care nu distingem funcţiile· ·egale între ele· at,roap~
peste tot - dx:pe O) cu valori.în K~ care s.înt p-su-mabile p.e.oriee
compact din n. Ele,mentele_ din l;,f00 .(O))e vom numi JuncţiLlo~
p -•sumabi~e. Esţe aproape: inţedia(: ~ Lf00 (h) -~te un ~aţin
liniar::cu operaţiile- naturale •de adunare şi inmulţi1;e .;eu1scalari.a: func-
108
ţiilor;
Lfoc (Q), devine un• spaţiu local convex separat· cu sistemul
de .seminorme {s~ h{ca, unde I{ parcurge eom~act~le din n •şi
sţ/f)=( S 1-f (x) IP dx)1f P ' fe Lroc ID.).
I(
Este uşor de verificat că pentru o exhaustiune {Km }m cu com-

pacte a lui n, sistemul {skm }meN de seminorme este cres~tor şi
generează topologia local convexă iniţială pe Lfoc (O). De aici rezultă
acum cu teorema 2.3.19 că Lfoc (O} este metrizabil. Să ~bservăm
că dacă f e LP(Q) şi K este un compact oarecare în n, din relaţia
(inegalitatea lui Holder)
.·., fi
K
f(x) I .d~ ~ ( -~ I f(x) jP dx)°t/P( S 1
Q J{
dx) I/P', ~( 2.
p
+ p.;._ =1)
. .. .;·· . . '
rezultă căLP (Q) c: Lloc (Q) pentru orice p ~ 1.

Punem acum în evidenţă organ1zarea lui L1 =L1 (R n) ca algebră
Banaeh. · ·
Teorema 2 ..4...7. Fie f, g ~ L1. A.Lunci pentru aproape o,rice y e R. a,
funcţia x ➔ f (x) g(y-x) este în {}. Convoiu/ia f•g definită prin:
(2.4.7) (f * g) (y)= Sf (x) g(y-x) dx
este de asemenea o funcţie din L 1 şi în plus

(2.4.8) li f *g lh ~ li f 111 • li g lh.
Cu convoluţia ca înmulţire, L 1 devine o algebră Banach*.
Demonstra/ie. Pentru funcţia măsm~abilă pozitivă. I f (x) I I g (y-
-x) I, integrala iterată
(2.4.9) S[~ I f (x) 11 g (y-x) I dy] dx,
este evident egală cu li f 11 1 • li g 11 1 • Aşadar; conform teoremei lui

Fubini pentru f un·cţii măsurabile pozitive, rezultă că există şi cea-
laltă ,ntegrală. iterată (cu ordinea ·de integrare schimbată) şi este
egală cu (2.4.9), deci în particular I f (x) I I g (y-x) I este su~a-
bilă ca funcţie de x, integrala sa este măsurabilă ca funcţie de y
şi are integrala finită. Rezultă că f (x) g (Y--:X) este absolut suma-
* Printr-o algebră Banach se înţelege o algebră X ln care este definlfă o

normă ce satisface faţă de înmulţire o inegalitate de tipul (2.4.8) şl faţă de care
X este spaţiu Banach.
11.09
bilă (prin raport cu x) şi i
I if (x} g (y-x) dx I dy ~ S[SI f (x) 119 (y-
-x) J dx] dy=ll (111 •li g 111, ceea ce înseamnă II f•g 111 ~ li f1 li •Ug 111•
Comutativitatea convoluţiei rezultă simplu printr-o schimbare de
variabilă în integrala (2.4. 7), iar asociativitatea în modul ur-
mător
(f• (g•h)) (x) = ((h•g) •n (x) =S(h•g) (y) '(x-y) dg=

=S(Sh (.z) g (y-z) dz) f (x-y) dy=S(\g (y-z) f(x-y) dy) h(:z) dz=
= S<Sf (x-y) g (x-z- (x-y)) dy) h (z) dz=~ (f•g) (x-.z) h (.z) dz=
=((f•g) •h) (x).
ln a patra egalitate de sus am utilizat teorema generală a
lui Fubini de intervertire a ordinii de integrare, lucru permis de
faptul că ambele integrale iterate există şi slnt finite. Penultima
egalitate s-a obţinut prin schimbarea de variabilă în integrala
interioară: x-y=u. Distributivitatea convoluţiei faţă de adunare
şi asociativitatea cu produsul cu scalari rezultă din liniaritatea
integralei (2.4.7) prin raport cu f, cit şi prin raport cu g. Cu aceasta
L 1 devine algebră Banach şi teorema este demonstrată.
Teorema 2.4.8. Fie f e L1 şi g e LP (R n), 1 ~ p< ex>. Atunci
(f•g) (y) este definită printr-o integrală de tipul (2.4.7) pentru aproape
orice y .e H. n ( prin raport cu măsura lui Lebesgue), f•g e LP şi
(2.4.10) li f•g 1111 ~ li f 111 • li g 11,,.
Demonstra/ie. Pentru p= 1 rezultatul este conţinut în teo-
rema precedentă. Fie deci p > 1 şi p1 ca de obicei conjugatul lui
p ( p'= ~ 1 J·
Cu inegalitatea lui HiHder deducem:
S I f (x) I11P I g (y-x) I lf (x) 111P' dx ~ ( S1/ (x) I g (y-x) IP dx )11P •

·( SI f (x) I dx)11P',
de unde, cum I g I Pe L1 , cu teorema 2.4.7 deducem că f•g este
definită (şi finită) pentru aproape orice y e H." şi de asemenea
rezultă că
I (f•g) (y) IP~ <S I f (x) 11 g (y-x) IP dx) li flll 1P'

Integrînd în ultima inegalitate şi aplicînd teorema lui
Fubini obţinem
li f•gpll2' < 11 gs 11: • li flii li f 11r 1P',
110
de unde, cu li g Iii,= li g~ 11,,, obţine1n (2.4.10) şi teorema este
demonstrată.
Remarci. Cu teorema 2.4.8 semnalăm că aplicaţiile f 1-+ f•g
şi g c-+ f•g sint liniare şi continue de la L1, respectiv LP la LP1
2.4.4. SPAŢIUL C;o(C), SPAŢIILE flJg(O.) ŞI (])(C). Vom nota

prin O: (O) funcţiile din crio (O), care se anulează în afara unei
mulţimi compacte din n. Definim suportul unei funcţii f, notaţie
supp f, închiderea (în O) a mulţimii
{x : f (x) :#: O}.
Cu alte cuvinte, suportul lui f este complementul celei
mai mari mulţimi deschise pe care f se anulează. Să observăm că
pentru operaţiile naturale cu funcţii sînt imediate relaţiile :
supp (f+g) C supp f U supp g
(2.4.11) supp fg C supp tn supp g
supp )..g= supp g (">,. :#: O).
Ca acest limbaj putem spune că c;o (.Q) este mulţimea
f uncţiitor scalare indefinit derivabile pe n, cu suportul compact
conţinut în n. Cu relaţiile (2.5.11) se observă uşor că c;o (O) este
un subspaţiu liniar în CO) (!l).
Vom vedea în secţiunea următoare că spaţiul C:' (O) este
suficient de bogat în sensul că el este dens în toate celelalte spaţii
considerate aici. Pentru moment însă ilustrăm existenţa funcţiilor
indefinit derivabile cu suport compact printr-un exemplu.
Fie funcţia de o variabilă reală
e-1 1<1 -i•> ,dacălil<l
CI) (t) =
. { O, , daca
.. I t j ~ 1.
Se vede imediat că supp CI)= [ -1, 1) şi că este continuă în
-1 fÎ 1. De asemenea, pentru I l I <1 este clar că există CI)' (t) =
= (~)8e-IJ(l-t• > şi cu definiţia derivatei în i=l (analog în
1 _ ((l)(t)-(1)(1))= lim _ 1 _e-1 1<1 -••>=0,
l=-l)se deduce lim_
t➔ l l-·1 t➔ I t-1
t<I
111
de- unde-: .... ·:;,','
·:·: .. ·
~
.
2t e -1 J(l -tt)
.. w' (t) = (1-m2
«;Iacă Ii I < 1
, · O, .· , · dacă / t ( ~ 1,
care este din nou continuă şi ~erivabilă etc. AstfeJ ro e (R1). c:
Dacă definim acum p (x) ·= w (li x li), (x e H. n), atunci este ilar că
pe C:'(R nyşi supp p=S (O, l)(sferaplină închisă din R n de r~ză
1).-' Această funcţie va mai interveni adesea în · continua·i:_e· ··prin
intermediul şirului P.t (x) =k"p 1 (kx), unde p1 (y) =Mp (y) •· cu
M-1 =~p (y) dy. Observăm că şirul P_k are proprietăţile
Pt E c:
(H. ")
I
0
(~.4.12) . Pk(X1, ·~·!_Xn) =pk(llx1_I, ... ; Ix,, I) ~o. (/,e~) :.

. supp ·pk=S (0,1/k) = h S (0,1) . :- • •
~Pk (x) dx= 1.
Fie acum K un compact oarecare în n. Este clar că f uuc-
ţiile din C~ (O) al căror suport este situat în K formează uţi sub-
spaţiu liniar în c:
(O) (datorită iarăşi lui (2.4.11)). Vom dota acest
spaţiu liniar cu o structură de spaţiu local ·convex prin sistemul
(cre~cător, numărabil, suficient) de seminorme {PK, dk EN, defi-
niţe prin (2.4.3) şi-l vom nota cu ([)K (.Q), iar topologia sa. P· :Vom
noţa p~-in -rx, . .
· Astfel, ([) K (.Q) devine un spaţiu local convex şi metrizabil.
Cu consecinţa la teorema 2.3.21 avem că ([) x (O) este boţ~Qlogic.
Să :r~marcăm căunşir {cp 1 }ieNCf7JK(Q), convergel~zero îni'V~_(O),
dacă şi numai dacă el. împreună cu toate şirurile derivatel.pr. sale
converge uniform pe K la zero (deoarece PK,1. (cp 1)-+ oo) OU::+-
pentru orice k eN). Acum, procedînd ca la teorema 2.4.4, obţi11:em:
Teorema 2.4.9. Pentru orice compact I{ C .Q, ([) K (Il) este un
spaţiu Frcchet.
Mulţimile mărginite în ([)K (O) se caracterizează prin
Teorema 2.4.10. O mulţime B C ([)K (O) este mărginită, dacă
şi numai .dacă pentru fiecare multiindice a
(2.4.13) sup { I naq> (x) I ; x e.l(, cp e B} < oo. · : .·
Demonstraţie. Fie B mărginită şi să admitem că (2.4.1-3) nu
are loc ·măcar pentru un indice a 0• Există atunci un şir {cpm}meN
din B aşa ca:
(2.4.14) sup I na {()m (x)
0 I >m, (m e N)
xeK
112
de .unde pg1·ao1 (q>m) >m (m e N). Pe de altă parte, PK,lcr.l
făcînd parte din seminormele care definesc topologia lui (JJ K (~),
este în· orice caz continuă pe ro K (O). Acum, cu propoziţia 2.2.18
de caracterizare a mulţimilor mărginite .! m
q>m -+ O (m -+ oo) ln
roK (O), deci ar trebui ca ~ PK,la.l (q>m)-+ O (m-+ oo), ceea ce

contrazice relaţia (2.4.14) de mai sus. Cu aceasta (2.4.13) are loc
pentru orice a. Reciproc, dacă pentru B C rox (O) este îndeplinită
(2.4.13), oricare ar fi a, atunci pentru orice k rez~ltă
PK,J: (q>) ~ M, (q> e B).
Acum, dacă q>m este un şir arbitrar din B şi Âm-+ O în K,
atunci PK,&: (Ânaq>m) ~ M. Âm-+ O (k e N). Aceasta înseamnă ci
Âm(J)m-+ O în (f)E. (O) şi iarăşi cu propoziţia 2.2.18, B este măr
ginită. Teorema este demonstrată.- ·
Să observăm că c: (O) = U ro K (O). Atunci vom putea dota
xca
spaţiul liniar c: (O) cu topologia limita inductivă a spaţiilor
local convexe roK (O). Vom nota (J) (O) =lim roE. <n). Deorece
--+
xca
cum am mai remarcat ro K (O) sînt bornologice cu teorema 2.3.28,
rezultă:
Teorema 2.4.11. ([) (O) este un spa/iu bornologic.

Să considerăm acum o exhaustiune a lui n cu mulţimi com-
pacte {Km}meN• Este evident că U (J)Km (O) =O: (O), deci pe
m=l
C:c»(O) putem defini topologia limită inductivă a spaţiilor (J)Km (O).
Remarcăm că familia de spaţii local convex6> {rb K (Q) }K este diri-
jată şi că dacă avem K'CK 11
atunci rog, (O) C tl)g# (O) .şi
,
'tg11 I t1) K' (O) =Tg' deoarece pentru sistemele corespunzătoare de ,

seminorme are loc pr,1e (q>)= pg,,i(q>), (q> e rox, (O) ; k eN). Dacă mai
observăm că din proprietăţile exhaustiunii (remarca la lema 2.5.1)
urmează că {roKm (Q ) }meN constituie o parte cofinală a lui
{'1>K (O) }xcn. cu consecinţa 2 la teorema 2.3.29 deducem
~2.4.15) '1>(0) -um t1) km {O).
➔
m
Să ne convingem că (2.4.15) este limită inductivă strictă.

Mai lntîi rog 111 (O)Ct1)E.m+1 {O). Pentru a proba incluziunea strictă
:e
folosim incluziunea Km~Km+t• Dacă x0 Km+l, Km, va exista o sferă
113
o
de rază B centrată în Xo conţinută în Km+t, Km : .
Acum funcţia (x) =p(Ţ (x-.xo)} cu

1
p' p
definit anterior este
evident de clasă O: cu supp p' =8 (Xo, B), cţeci cu incluziunile
de mai sus p' e t])Km+i (!l) şi p' $ (])Km (!l). De asemenea, cum am
·observat şi mai sus, 't'Km+i I t])K,. (O) ='t'K111 , de unde cu (2.4.15)
şi cu teorema 2.4.9 deducem
Teorema 2.4.12. I]) (O) este limita inductivă strictă a unui
şir. monoton de spaJii Frechet. Anume I]) (O) = lim '1)8 • (!l).
-+
m
Putem acum enunţa
Teorema 2.4.13. Dacă ,; este topologia lui (J) (O), atunci pen-
tru orice K c n, avem -r I t])K (O) ='t'g.
Demonstra/ie. Cu remarca la lema 2.4.1 există un compact
K;,. al exhaustiunii astfel. incit K c Km. Cu teorema 2.3.30
avem 't' I f/) Km (O) = 't'Km, de unde restricţion înd mai departe
,: 'r/Jg (O) =t'gm I t])K (Q) ='t'g.
· Cum f/)Km (O) sint spaţii Frechet, cu teorema 2.4.13 es~ clar
că fD Km(Q) este închis în (JJ Km+i (O). Sînt astfel îndeplinite con-
diţiile din teoremele 2.3.31 şi' 2.3.32. Cu teorema 2.3.32 avem
Corolarul 2.4.14. fD (O) nu este metrizabil.
' Combinînd consecinţa la teorema 2.3.31 cu teorema 2.4.10
deducem
; · Teorema. 2.4.15. 0 mulJime B din (J) (O) este mărginită, dacă
0
şi nwnai dacli. există un compact K c n astfel ca ;
1
(a) supp q> c K, (q> e B)
:
· (b} sup { I IJ«q> (x) I, x e K, q> e B} < oo, pentru orice multi-
indice a.
Deoarece şirurile convergente sînt tîn particular mărginite,
în baza teoremei 2.4.13 putem formula .
Corolarul 2.4.16. Un şir {q>,}JeN ·c(J) (!l) converge la zero
în f/J (O), dacă şi numai dacă există un compact K c n astfel ca :
(a) supp q>, c K, Ue N)
· (b) JJ«cp,-+O U -+oo) uniform pe K, pentru orice a.
u,
: l
Remarci. Se poate arăta că f[) (.Q) este complet. ln orice ~
cu remarca 2 la teorema 2.3.31 sau direct folosind ·corolarul 2.4. ţ6,
rezultă ·uşor că f[) (O) este secvenţial complet. .
2.4.5. REGULARIZAREA FUNCŢIILOR. Punem mai întii în

evidenţă cîteva proprietăţi suplimentare ale convoluţiei. .
Lema 2.4.17. Dacll f şi g stnt două funcţii măsurabile pe H..11
(prin raport cu a - algebra mulţimilor boreliene din"H n) astfel fn~ft
f•g este definită prin formula (2.4.7) peH.", atunci ··
(2.4.16) {x: (f•g)(x) :I= O} c supp f+supp.g.
Demonstraţie. Dacă (f•g) (x) 'F O, atunci din Sf (y)_g (x-y) dy 'ii:
rl= O, rezultă că există y e supp f pentru care x-y e-supp g, de unde
x e supp f +supp g.
Lema 2.4.18. Dacll. f e L?oc (R n) şi ge c:' (R"), atunci
(i) f 1.J g este definiUl pe întreg B.n prin (2.4. 7).
(ii) f•g e cm (R") şi pentru orice I a I ~m avem
(2.4.16) JYl (f•g) =f•JYl,g.
(iii) supp f•g c supp f+supp g.
Demonstraţie. (i) Observăm că pentru fiecare x e U:.ii,
f (g) g (x-y) se anulează în afara unui compact şi·- din cauză că
f este local integrabilă - integrala (2.4.7) este conve:rgentă. Pentru
continuitatea (într-un x 0 arbitrar din H. 11 ) lui f•g observăm că
(2.4.17) I f (y) g (x-y) I ~ M'Xx (y) I f (y) I, x eV,
unde M este marginea superioară a lui I g I, V este o vecinătate
compactă a lui x 0 , ·K= V-supp g, iar XK funcţia caracteristjeă
a lui K. Acum dacă x•-+-xO în R n, avem că măcar de la un r~~
x"' eV, ·deci din cauza majorării (2.4.17) cu funcţia integra)?ilă
(pe B_n) AtfX.x (y) I f (y) I se poate aplica trecerea dominată Ja
limită sub semnul integral şi rezultă : . 1
;
. lim (f•g) (xm)=~lim {(y) g (xm-y) dy=(f•g)·(x"),

m
Acum, dacă m=FO, arătăm că există D 1 (f~g) şţ are loc (2.4.16)
pentru a=U). 1n orice caz cu partea deja demonstrată fc.D, g
există şi este continuă. Dacă eJ· ·este versorul axei x 1 înR ", iar
heR avem:
(2.4.18) } [(fog) (x + he1) -.(f•g) (x}]= Sf (y.)-~ [g (x+he,:
-y)-g (x-y)] dy= S f (y} D 1 g (x+6er:Y) dy.
U.5
L..a ultima egalitate am folosit teorema creşterilor finite în
variabila z,, deci O~ I 8 I ~ I h J. Acum dacă I h I~ s şi x+8 e1 -y e
supp g avem y e S (x, s) - supp g. Cu aceasta obţinem majorarea :
Ih ,~8,
~de M1 este marginea superioară a lui ID, g I, K=S (x, e)-supp g
şi 'Xx funcţia caracteristică a lui K. Cu trecerea dominată la limită
sub semnul integral în (2.4.18) şi folosind continuitatea lui D I g,
rezultă acum (2.4.16) pentru a=U), iar cu observaţia iniţială D 1
(f• g) este şi continuă pe H. n. în continuare se , aplică rezultatul
~eja obţinut lui f•D, g şi în ultimă instanţă va rezulta (2.4.16) şi
r:p, (f•g) continuă pentru orice I a I ~m. (iii). Rezultă din (2.4.16)
ţinînd cont că mulţimea din dreapta este închisă pe baza propoziţiei
2.2.25.
Fie acum {pi: }keN un şir de funcţii cu proprietăţile (2.4.12).
Un astfel de şir mai poartă adesea numele de şir Dirac. ln secţiunea,
2.4.4 am construit efectiv un astfel de şir. Pentru o funcţie f e Lloc,
funcţia fc.">=f•p" poată numele de regularizata lui f. Dacă f eLloc(O.)
cu n c N", atunci vom considera pe f nulă în afara lui n şi
regularizata lui f se defineşte la fel.
Teorem~ 2.4.19. Dacă f e ~ (O), atunci pentru k suficient de
1Wirefo:>eC;' (O) şi fc."> converge uniform la f.
DemonsfraJie. Prelungind pe f cu zero în afara lui n, existenţa
regularizatei este oricum âsigurată pentru orice k e N.
. De asemenea, cu lema 2.4.18, fc."> == f • Pot e cr.0 (O.) şi
~p Ic,:) C supp f+ f S (O, 1), unde pentru (1/k)<-.d (supp f, Cg)
~uită clar supp fc."> c n, ceea ce probează că f e C'; fîl). Dacă
nptăm cu k0 primul număr natural pentru care 1/k0 <d (supp f, Ca),
atunci pentr·u k';!:;k0 avem: supp f, supp f<t><=K1c0 , unde K=supp f
şi Kt =K+l/k0 S (O, 1) este vecinătatea de rază 1/k0 a lui K.
0
Vom arăta că f<.J;r+f uniform pe K"•" Mai întîi observăm că

ftJ;> (x)=(f•pi) (x)~ Jf (y) p,: (x-y) dy=-k" Jf (y) P1 (k (x-y)) dg==-
=Sf (x-(1/k)z) P1 (.z) dz,
unde am efectuat schimbarea de variabilă k (x-y)==-z. Acum folo-
~ Jp1 (z) dz==l, pentru x e Kko (şi k ~ k0) avem
I fel) (x)-f (x) I= J[f (x-(1/k) .z)-f (x)] pi(.z) dz.
Ul
Dacă notăm cu B (e) modulul de continuitate uniformă a lui
f (acesta există deoarece continuitatea pe compactul K'k implică. 0,
continuitatea uniformă pe Kio), atunci cu egalitatea de mai sus

rezultă
· 1/k~min (1/k0, B (e)) => I {11: (x)-f(x) l<eJ p1 (z) dz=s
pentru orice x e Ki. şi teorema este demonstrată.
2.4.6. RELAŢIILE DE SCUFUNDARE INTRE SPAŢIILE DE

BAZĂ. Sîntem acum în măsură să stabilim legătura. dintre spaţiile
introduse în secţiunea precedentă.
Teorema 2.4.20. f[) (.Q) este dens tn L'P (!l) şi injecţia canonică
a lui f[) (Q) în L'JJ (!l) este continuă. , ·.j
Demonstra/ie. Este ştiut că funcţiile continue cu suport com-

pact formează o submulţime densă în L'P (!l) (vezi, de exemplu,
[2] ediţia a II-a). De aceea, pentru f e L'P (!l) şi 8 >O exisf::ă
ge c: (!l) cu proprietatea li f-g IIJ»<e/3. Cu teorema precedentă
există k 0 astfel incit : · · ··
(2-4.19) k ~ k 0 => g<"> e c: (!l) şi sup I g (x)-g(t) (x) I< 3~

x e K'to
, ·..
unde K=supp g, iar M este măsura lui Lebesgue a lui Ki0• Ţinind
acum cont de (2.4.19) şi de alegerea lui g rezultl :
. 2&
11f-g(ko) li ~li f-g 11'/J+II g-g(ko)ll'P~ < .. 3 <e.
Cum g,ko> e C~ (!l), rezultă că f[) (O) este dens în Lf' (!l). Injec(:ia
canonică a lui f[J (!l) în L'P (.Q) este evident continuă, deoarece
convergenţa la zero a unui şir în f[J(.Q) implică convergenţa sa la zero
. în norma L"'.
Remarci. Dacă f e L'P (.Q), atunci regularizata sa fct> e U' (ill
şi converge la f în norma L"'. ·
Demonstra ţie. Considerăm pe f prelungit cu zero ln afara lui
.a. Cu lema 2.4.18 avem că {<11:> {•Pa: e cm, iar cu teorema 2.4.8
f (k) e L'P. Dacă g este ca în demonstraţia teoremei, observăm dâ
fc.i>-g~k)=(f-g)•P1: şi cu relaţia (2.4.12) avem
(2.4.20) li fc1:>-U(k) IIP ~li f-g 1111 li Pi. I~ <e ls• .
Combinînd (2.4.19) cu (2.4.20) şi ţinînd cont de alegerei iltj.;-_
ţială a lui g rezultă ·
k~ko => 11{-fck)IIP =li f-g ll'P +li U-Uca:> li,, +li 9(t)-fo:) 1111<8 • .·.;
117
Lema 2.4.21. Pentru orice deschisă .Q C R n şi orice compact
K C n, există: q,- e f7) (O), care ia valoarea 1 pe o vecinătate a lui K •
Demonstratie„ Fie 6=dist (K, C.Q), e>O, B.< f,/2 şi k0 e N cu
1/ko<s. Este-clar că mulţimea K 8 =-K +e S (O, 1) este compact
şi conţinută- în Q. Punîl!d 'i'=xxs *PA-o avem cu_ lema 2.4.llS (iii)
că supp ,p C.Ke.+1/k0 S (O, l)=K +(e+l/k0) S (O, l)=Ke' C O,
deoarece e'·=e+l/ko<.2 e<6. Astfel ,pe rJ) (O). In pll!_s, dacă
X_f; Kft', unde e" =8-l/k0 , atunci pentru q_rice y e 1/k0 S (O, 1)=
~supp P1r ar~ loc : x-y e JSe" + 1/ko S (O, 1) = K + (e-1/k0)
0.
S(O, 1)+1/k0 , S (O, l)=K + e S (O, 1)=K8 *. dar atunci ,p (x) =

= ):xs (x-y) P~- (y) dy= 1 şi lema este demonstrată.
· Teorema. 2.4.22. Pentru orice deschisă O c H.•, rJ) (O) este
~ în t (O). şi. seu{undarea canonit;c'i a lui rJ) (O) în t (O) este
continuă.
: : Pentru. demonstraţie să observăm că partea a doua este tri-
vială, intrucît: convergenţa la zero în f7) (O) implică evident con-
vergenţa la. zero în t (Q). Pentru prima parte, fie ,p e t (.Q) şi
vecinătatea. lui: 'I' în t
(O), ,~+E (PK,k, e), unde PK,k este o
seminormă. arbitrară din familia (2.4.3) care defineşte topologia lui
~ (.Q). Cu lema. 2.4.21 ( cum K c .Q) există cp e rJ) (O), care ia va-
loarea 1 pe- o. vecinătate a lui K. Atunci cp'\f) este infinit derivabilă
şj ,~um supp. <p'P C supp q> n
supp ,P, rezultă cpw E fD (O). Deoarece
q>=1 pe o vecinătate a lui K, este clar că pentru orice x e K,
D1qnp (x)=D1-\i) (x) oricare ar fi multiindicele a. De aici rezultă clar
Px,k (cpl{>-,j>)=sup I nacp ,p (x)-Dll,p (x) I,
:rEK
(al~k
adică ~ e 'tl'+E·(px, ~; e), ceea ce însemnează că f7) (O) este dens

în·t (O).
. ln particular, dacă il=R•, avem că fl) este dens în t şi con-
ţin·ut în el cu. injecţie continuă .
.,, Un rezultat. similar pentru spaţiile rJ) şi & este conţinut în
..:·: Teorema·. 2„4.23. Spaţiul fD=(J) (H 11 ) este dens tn J. şi injec-
p.a de seu(undare: a lui rJ) tn J. este continuă.
+ +
~ -
• tn general, dacă a 1, a 8 ~0, avem ::; (O, a 1 as) = S(O, a 1) S (O, as).
~ as z şi
.wLradevăr„ dacă·. :z: e S (O, a1+ as), avem :1:= Xi+ :z:s unde x,= ai+
evident z, e S-(0~. a..), adică z e S(O, a 1)+ .S (O, a 8). Incluziunea inversă rezultă
direct din Inegalitatea triunghiului pentru norma euclidiană.
118
Demonstra/ie. Cu lema 2.4.21 există ,i, e tZ>, ,J,::al pe o vecină-
tate a lui S (O, 1). Fie cp e J. şi să punem .
62 (x)=,P (ex) cp (x), (x e R •).
Este clar că 88 e/]) (supp 6e c eS (O; 1)). Pentru a arăta că
e~ (~) în J., cu teorema 2.4.5 va fi suficient să arătăm că
pentru orice m e N şi orice multiindice a, 11 x nm na. (8e (x)-cp (x))
converge la zero uniform pe H. a. Să observăm că aplicînd formula
lui Leibnitz de derivare a produsului rezultă D
D"(8e (x)-q> (x))=Da. ((,J> (e x)-1) cp (x))=
c:;:a :E Al"v"•~~ali'l DV' ,i, (ex) JY(! cp (x)+('I> (ex)-1) .V, cp(x).
Jtlţl~=laJ
Se vede acum clar că înmulţind. cu li x 11m, primul termen al su"'.

mei din dreapta tinde uniform la zero cînd ~ (cp e J. şi v':/:0).
Pentru ultimul termen are loc evaluarea următoare :
sup li z)I" I ,p (e x) -1 I I na q> (x) I= sup li x li m I na. cp (x) I- i
xeH.n \\:i:\1~1,8 ..
I na.
-sup li :x; 11•+1[Iz[) q> (%) I
~esup li x 11•+1 I nacp (x ) I ~eqm+l•\a\_. (q>.
)
de unde şi convergenţa uniformă la zero a celui de al doilea termen.·

Ultima parte, că rJJ se scufundă continuu în J., rezultă din faptul
simplu că un şir din rJJ convergent la zero în topologia lui fJJ con-
verge la zero şi în sensul topologiei lui J. (vezi teorema 2.4.5). ,
2.4.7. EXEMPLE ŞI EXERCIJIJ
1. Pe spaţiul liniar Ck (Q) se introduce topologia generată'; ele

sistemul de seminorme {pg, a:}Kc:a (k - fixat). Spaţiul astfel
obţinut se notează cu tk (O). Să se arate că tk (!l) este sp~ţiu
Frechet. ·
2. Să se arate că Lfoc (.Q), (p ~ 1) devine spaţiu local convex
cu familia de seminorme { [g, ,, }xcc cu
[g, p<n=(J lf (x) IP dx)1/P
1,
şi I{ compact arbitrar în n.
3. Este Lfoc (Q) spaţiu Frechet ?
. '
119
4. Se notează cu (l)f::_ (O) spaţiul funcţiilor din C:1 (O) cu
suportul conţinut în compactul K, dotat cu structura local convexă
determinată de norma Px,m (vezi formula (2.5.3)). Să se arate că
(l)~ (O} este spaţiu Banach.
5. Să se arate că pe ((l)m (!l}=UIZ>Yl (O) topologia local con-
Kca
vexă limită inductivă a topologiilor din rz>'fl (!l) este strictă.
6. Să se descrie convergenţa la zero a unui şir din ('/)m (O).
7. Să se demonstreze că
a) t (.Q) este dens scufundat cu injecţie continuă în C (.Q)=
=t1' (O).
b) t (!l) este dens scufundat şi cu injecţie continuă în tm (O).
(lndicafie : vezi [5], § 3.2).
8. a) (l) (!l) este dens în C~ (O) =('[) 0 (!l) şi se scufundă în
a~ta cu injecţie continuă.
b) rz> (!l) este dens scufundat şi cu injecţie continuă în rz>m (O).
(Indica/ie: ln na (f*Pk)=f•Dap'/c se face o integrare prin părţi
şi se obţine na f•P1: (f e ('/)m (O), I a I ~m) şi se aplică teorema
2.4.19.)
9. Este ('/)m (.Q) metrizabil ?
·· 10. Se scufundă ('/)m (!l) dens şi cu injecţie continuă în trn (O)?
11. Dacă c:p e C00 (R 0 ), ,i, e C;"(R •), atunci există q>•,J,, apar-
ţine lui c= (R.B) şi
nat c:p•,J,) = nacp•,J, = cp• D~.

12. Dacă q>, ,i, e t, atunci q>•,j, e t şij
na(q>•'\j))=Da<p•,j,=q>•_Da,J,.
(Indicaţie: se arată întîi că q>•'\j) este derivabilă de orice ordin şi are
loc formula de sus. Se foloseşte apoi inegalitatea li x 11m ~(li x-
- t n+li t ll)m= ~ CjJ; li x-t IP li t Jlk (cu Cjk întregi depinzînd doar
de· m) pentru a obţine
li X llm I cp•,J, (x) I=~ CJ1& JII t llk I c:p(t) I II x-t IP I ,J, (x-t) I dl,
deci mărginirea expresiei din stînga ; pentru na (c:p•,J,)=D0 q>•'\j)
se. procedează analog.)
13. Caracterizaţi mulţimile mărginite în ('/)m (!l).
14. Fie <pe (l) (H.1),~J (R.1) sau t (.H.1). Să se arate că !q>(t+
+h) - c:p(t)) conver!e la <p' (t), pentru h-+O în sensul convergenţei
. din('/) (.R.1), J (R) respectiv t (.R.1).
120
CAPITOLUL A·L I II-LEA
SPAŢII DE OPERATORI
DUALELE SPAŢIILOR
LOCAL CONVEXE
ŞI TEORIA DISTRIBUŢIILOR
Teoria generală a operatorilor liniari joacă un rol inportant

în studiul spaţiilor liniare topologice, precum şi în sistematizarea
şi exprimarea concentrată a unui material considerabil privind
rezultatele matematice din domeniul algebrei liniare şi geometriei
analitice, ecuaţiilor diferenţiale şi cu derivate parţiale, ecuaţiilor
·int~grale, teoriei măsurii şi al probabilităţilor etc. în acest capitol
prezentăm această teorie generală împreună cu cele trei principii
importante ale analizei funcţionale : principiul graficului închis
(sec. 3.2.2), principiul mărginirii uniforme (sec. 3.2.4) şi principiul
prelungibilităţii funcţionalelor liniare şi continue (sec. 3.4.3) şi înche-
iem cu un paragraf de teoria distribuţiilor şi a principalilor opera~
tori pe spaţiile de distribuţii care apar în ecuaţiile cu derivate
parţiale.
121
3.1. OPERATORI LINIARI
ln acest paragraf introducem spaţiile de operatori liniari intre

spaţii liniare topologice şi, în legătură cu descompunerile directe
ale spaţiilor liniare ţopologice, punem în evidenţă şi proiectorii.
3.1.1. OPERATORI LINIARI INTRE SPAŢII LINIARE. Fie

X şiY două spaţii liniare peste acelaşi corp K. Reamintim că o
aplicaţie A: x~y este un operator liniar da~ă
A{)/ x'+A"x")=A'Ax'+}.."Ax", (}..', A• e H; x', x" e X).

Aplicaţia care ataşează fiecărui element din X elementul nul din Y
se numeşte operatorul nul şi se notează cu O. Suma şi produsul cu
scalari a operatorlior liniari de la X la Y se definesc astfel
(A+B) (x)=Ax+Bx; (a A) x=a (Ax), (a e K; x e X).
Este deci clar că are loc
Propoziţia 3.1.1. Mulţimea J2, (X, Y) a operatorilor liniari de
la X la Y formează un spaţiu liniar peste K.
Dacă X, Y, Z sînt spaţii liniare peste K şi dacă B e J2, (X, Y),
iar A e J!. (Y, Z) atunci prin (AB) (x)=A (Bx), (x e X) definim
produsul operatorilor liniari A şi B. Este imediat că AB e J!. (X, Z)
şi că produsul satisface regulile de distributivitate şi asociativitate:
A (B+C)=AB+AC, (A+B) C=AC+BC şi a (AB)=(aA) B=

=A (a B).
Remarcabil este cazul în care : X= Y =Z pentru că se poate
atunci defini produsul a doi operatori din J2, (X, X) : =J!. (X).
Un operator din .P. (X) se mai numeşte endomorfism al lui X. Este
clar că în J!. (X) avem endomorfismul identic notat cu I, care ata-
şează fiecărui x din X pe el însuşi.
Definiţia 3.1.1. Un spaţiu liniar R peste ·K se va numi alge-
bră pe K, dacă pentru orice a, b e R este definit produsul a. b e R
şi pentru orice a e K sînt îndeplinite proprietăţile
(M.1) (ab) c=a (bc);

(L.1) a (b+c)=ab+ac; (a+b) c=ac+bc;
(L.2) a (ab)=(aa) b=a (ab),
122
Cu aceasta are loc
Propoziţia 3.1.2 Mu[lirnea J2. (X) a tuturor en_domorfismelor
unui spaţiu liniar X peste K f armează o algebră peste K, cu I ca
element unitate la .înmulţire.
Revenim acum la operatorii din ./!, (X, Y). Pentru o mulţime
M c X şi A e .12. (X, Y) reamintim că prin A (M) notăm mulţimea
imaginilor în Y prin A ale punctelor din M. In particular, A (X)
( c Y) se va numi imaginea lui A sau codomeniul operatorului A.
Este clar că dacă M este subspaţiu liniar, A (M) este de asemenea.
Astfel, codomeniul unui operator liniar este subspaţiu liniar în Y.
Mul"ţimea elementelor x ·din X pentru care Ax=6 formează -
în baza liniarităţii lui A - un subspaţiu liniar în X, se notează cu
N (A) şi poartă numele de nucleul lui A. Este imediat că A e .12. (X, Y)
este injectiv, dacă şi numai dacă N (A)={8}. Un astfel de opera-
tor va mai fi numit monomorfism al lui X în Y. Se verifică uşor în
acest caz că A -1 este de asemenea un operator liniar de la
AXla X.
Dacă A este monomorfism şi A (X)= Y, atunci (aşa cum am
văzut sec. 2.1.1) A este un izomorfism (algebric) al lui X pe Y,
sau izomorfism de spaţiu liniar între X şi Y ; el stabileşte între X
şi Y o corespondenţă biunivocă, care păstrează operaţiile de spaţiu
liniar. Dacă A este un izomorfism din ./!, (X), el va mai fi numit
automorfism al lui X. Este clar că faţă de operaţia produs din
.12. (X), mulţimea automorfismelor lui X formează tin grup. Grupul
automorfismeJor lui X va fi notat cu A (X).
Dacă pentru A e .12. (X, Y), AX= Y atunci A se va mai numi ·
o aplicaţie omomorfă a lui X pe Y. Dacă X 0 este un subspaţiu
liniar în X şi notăm cu. Y spaţiul cît X/X0 , atunci aplicaţia: x ,~x "'
de la X la Y este - evident - liniară şi omomorfă. Aceasta se
numeşte aplicaţia canonică a lui X pe X/X 0 şi o vom nota de obicei
prin K. Pentru subspaţiul liniar X 0 din X, aplicaţia de scufundare
a lui X 0 în X o vom nota cu J. Este clar că J e ..R. (X0, X). Luînd
acum A e.J!. (X, Y), X 0 =N (A) şi definind operatorul Ă: X/X0~
A
-+A (X) prin Ă (X)=Ax obţinem următorul rezultat de structură
pentru operatorii liniari.
Propoziţia 3.1.3. Orice aplica/ie liniară A e .12. (X, Y) este repre-
zentabilă sub forma JĂK, unde K este aplicaţia canonică a lui X
pe X/X0 , Ă un iwmorfism al lui X/X0 pe A (X), iar J este scufun-
darea lui A(X) în Y. Aplica/ia JĂ este un monomorfism al lui X/X0
tn Y.
123
3.1.2. SPAŢIUL OPERATOIDLOR LINIAfil ŞI CONTINUI
INTRE DOUĂ SPAŢII LINIARE TOPOLOGICE. Fie X şi Y două
spaţii liniare topologice peste H:. Distingem (în această secţiune)
în .J!. (X, Y) subclasa operatorilor liniari continui pe X, notată cu
(JJ(X, Y).
Teorema 3.1.4. Un operator A e ./2, (X, Y) este continuu în 8,
dacă şi numai dacă A e (jJ (X, Y).
Demonstra/ie. Vom demonstra de fapt că A este continuu
într-un punct x0 e X, dacă şi numai dacă A este continuu în 8.
ln adevăr, dacă A este continuu în x 0 , cu definiţia 1.4.1 şi cu struc-
tura vecinătăţilor în X lui x 0 (sec. 2.2.2) ('{)' (x0)=x0 +©' (6) avem
că lui V e <Vă (în Y) îi corespunde W e 70a (în X) astfel ca
(3.1.1) x~x0+W => AxeAx0 +V.
Notînd x-x0 cu u, vedem că această implicaţie devine
(3.1.2) u e W => Au eV,
ceea ce probează continuitatea lui A în 8. Este clar că (3.1.1) şi
(3.1.2) sînt echivalente şi afirmaţia are loc. Putem atunci formula şi
Consecin/a 1. Dacă A e .J!. (X, Y) atunci avem A e <JJ (X, Y),
dacă şi numai dacă A este continuu într-un punct din X.
Consecin/a 2. Un operator liniar între două spaţii liniare
topologice sau este discontinuu în fiecare punct, sau este peste tot
continuu.
Teorema 3.1.5. <JJ (X, Y) este un subspaţiu liniar tn .I!_ (X, Y).
Demonstraţie. În adevăr, dacă A1 , A 2 e <JJ (X, Y) şi V e © 8
există u E ©e cu u+u C V şi din continuitatea în origine a opera-
©e
torilor A 1 , A 2 există W e (la nevoie se va pune W = W1 n W2)
cu x e W => A 1 x e U şi A2x e U. De aici rezultă (1.2.2) pentru
A=A 1 +A 2 , deci A 1 +A 2 e <JJ (X, Y). Analog se verifică a A e
e (JJ (X, Y) pentru O' e H şi A e (JJ (X, Y)~
Punem acum în evidenţă cîteva clase importante de operatori
liniari şi continui de la X la Y şi încheiem cu teorema de structură
a operatorilor liniari continui.
Vom spune că A e aJ (X, Y) este o aplicaţie deschisă sau un
omomorfism topologic al lui X în Y, dacă imaginea prin A, a orică
rei mulţimi deschise din X este deschisă în Y. Dacă în plus A este
injectiv, A se cheamă un monomorfism topologic a lui X în Y,
iar dacă A este bijectiv se va numi izomorfism topologic a lui X
pe Y. Se vede că izomorfismul topologic este un homeomorfism al
lui X pe Y, deoarece A este o aplicaţie biunivocă şi bicontinuă.
124
ln adevăr, A -1 există şi imaginea inversă prin A -1 a unei deschise G
din X, fiind chiar A (G) este deschisă în Y, deci A -1 este de asemenea
continuă. Un astfel de operator mai este cunoscut şi sub numele de
izomorfism topliniar Intre X şi Y (veză finele sec. 2.2.2). Din punct
de vedere al spaţiilor liniare topologice, două spaţii topliniar izo-
morfe le vom considera identice. ln paragraful următor vom reveni
la studiul aplicaţiilor deschise şi al izomorfismelor topliniare în
cadrul spaţiilor liniare topologice, a căror topologie poate fi generată
cu ajutorul unei metrici.
Pentru moment să observăm că dacă A e (JJ (X, Y), atunci
N (A) va fi evident un subspaţiu liniar închis în X, iar dacă X 0 este
un subspaţiu liniar închis în X, atunci aplicaţia canonică a lui
X pe X/X0, este vizibil un omomorfism topologic al lui X pe X/X 0
(vezi sec. 2.2.4). Este de asemenea vizibil că scufundarea canonică
a unui subspaţiu liniar Y 0 a spaţiului liniar topologic Y este un
operator continuu injectiv. Cu aceasta putem enunţa
Propoziţia 3.1.6. Fie X şi Y două spatii liniare topologice şi
A e (JJ (X, Y). Atunci A este de forma JĂK, unde K este omomorfismul
canonic al lui X pe X/N (A), Ă un izomorfism algebric continuu
al lui X/N (A) pe A (X), iar J este scufundarea canonică a lui A (X)
in Y. Dacă în plus, A este o aplicaţie deschisă, atunci Ă este un izomor-
fism lopliniar al lui X pe A (X) ..
~ JDemonstraţie. Dacă A este continuu, este clar că N (A) este
un subspaţiu liniar închis în X ; se poate deci construi X/ N (A) ca
spaţiu liniar topologic cît (vezi sec. 2.2.4) şi se aplică propoziţia
3.1.3. Continuitatea lui Ă, precum şi implicaţia pentru cazul cînd
A este deschisă se verifică direct.
3.1.3. PROIECIORI, DESCOllPUNERI DIRECTE ŞI OPERA-

TORI PE SUME DIRECfE. Fie X un spaţiu liniar peste JEll şi X 1
şi Xa două subspaţii complementare (algebric în X). Să definim
endomorfismul: Px1 x=x1 , unde x1 este elementul din X 1 în scrie-
rea (unică I) x=x1 +Xa, x, e X, (i=l, 2).
_JEste clar că Px1 este liniar, aplică X 1 identic pe el însuşi şi se
anulează pe X 3• Numim acest endomorfism proiecţia lui X pe X 1,
paralelă cu· X 2• Se vede că Px, este idempotent : Pl,. = Px,- Reci-
proc, dacă ne dăm un endomorfism Pe J!. (X) idempotent: P"=P,
rezultă din P (Px)=P2x,:;;:;aP:i; că subspaţiul X 1 =P(X) se aplică
identic pe el însuşi şi mulţimea {x-Px Ix e X} formează un sub-
spaţiu X 2, pe care P se anulează. Descompunereax=Px+(x-Px)=
=Zi+Xa este unică, deoarece din x1 +:z:a=8, x, e X, (i=l, 2) rezultă,
prin aplicarea lui P, că x1 =8 şi apoi x2 =8. Xa este, aşadar, alge-
125
bric complementar lui X 1 şi Px1 =P, 1-P este proiecţia lui X pe
X 2 de nucleu X 1 şi are loc P (1-P)=(l-P) P=O. Cu aceasta s-a
demonstrat
Propoziţia 3.1.7. Fiecărei descompuneri a lui X fn subspaţii
algebric complementare X=X1 EBX2 ti corespunde o pereche de proiec-
tori Px1 , Px, cu X 1 = Px1 (X), X 2 = Px1 (X), Px1 Px1 = Px1 Px1 = O,
Px1 +Px1 =I.
Reciproc, orice endomorfism idempotent al lui X, P e J2, (X),
P2=1, determină o descompunere în sumă directă X=P(X)EB
EB(I-P) <X) a lui X.
Aplicăm acum proiecţiile pentru a .obţine o legătură între
operatorii pe o sumă directă de spaţii liniare şi elementele unui
produs de spaţii de operatori.
Propoziţia 3.1.8. J2. (EBXa, Y) este izomorf (algebric) cu pro-
. u
dusul 11 J2. (Xa, Y).
a.
DemonstraJie. Fie X=EBXa şi fie Pa proiecţia lui X pe Xa,
a
paralelă cu direcţia EB Xa,. Atunci pentru orice x e X are loc
a'::ţ:a
reprezentarea X= I: Xa= I: Pa x. Dacă A e J2, (X, Y), avem evident
a u
Ax=I: A (Pa x)=I: (AJa) (Pa x); (X EX).
a. a
unde J~ este scufundarea lui _xa în X şi deci AJa=Aa sînt nişte
aplicaţii din .12 (X, Y). Astfel, fiecărui A e .12 (X, Y) i-am pus în
corespondenţă familia (Aa.)a e Il .12 (Xa, Y). Avînd în vedere reia-
a
ţia de legătură de mai sus, este clar că această corespondenţă este
liniari şi injectivă. Pentru un element arbitrar (Aa)a e Il .12 (Xa, Y)
o \
prin..f
Ax=I: A~(?~), (xe ){),
a
se defineşte un operator liniar A e J2. (X, Y), a cărei imagine prin

aplicaţia de mai sus este chiar (Aa)a• Cu aceasta aplicaţia A~1-+(Aa)a
este un izomorfism.
Să remarcăm că în cazul finit dimensional rezultatul de mai
sus revine la : J2. (X 1 X X 2 x· ••. ~ Xn, Y) este izomorf cu
J2.(X1 , Y) ~ .Jl(Xs, Y) 11 •• • tgJ2, (X11, Y).
126
Fie acum X un sp~ţiu liniar topologic şi X 1 , X 2 două subspaţii liniare
închise în X, algebric complementare. Vom zice că X 1 şi X 2 sînt
topologic complementare, dacă aplicaţia (x1 , x2) l-+X1 +x2 a lui
X 1 x X 2 pe X este un· homeomorfism. Relativ Ia existenţa comple-
mentului topologic al unui spaţiu liniar închis are Ioc
Propoziţia 3.1.9. Un subspatiu liniar închis X 1 din X, admite
un complement topologic, dacă şi numai daciJ. există un proiector con-
tinuu P 1 de la X pe X 1• ln aceste condiţii P 1 este o aplicaţie deschisă,
X 2 =N (P1) este un complement topologic şi X/X2 este izomorf top-
liniar cu X 1•
Demonstrafie. Dacă X 2 e complementul topologic al lui X 1,
atunci conform definiţiei X 1 x X 2 se identifică top liniar cu X 1 E&
EBX2 =X (prin (x 1 ,x2)1-+x1 +x2) şi proiectorul Px1 ataşat acestei
descompuneri directe se poate identifica (topliniar) cu proiectorul
P 1 a lui X 1 xX2 pe X 1• Or acesta este continuu, conform definiţiei
topologiei produs (vezi sec. 1.4.3).
Reciproc, dacă există un proiector continuu P 1 de la X pe X 1
atunci X 2 =N(P1) este evident subspaţiu liniar închis în X şi X=
==X1 EBX2 • Rămîne de verificat că X 1 ~ X 2 şi X sînt topliniar izo-
morfe prin T : (x1 , x 2)1-+x1 +x2• T este surjecţie. deoarece pentru x e X
dat, punînd x1 =P1x e X 1 , x 2 =x-x1 e X 2 este clar că T (x1 , ~)=x.
Liniaritatea lui Teste evidentă, iar injectivitatea din faptul că T-1(6)
este spaţiul nul în X 1 xX2 (P1 6=6 I). Astfel, Teste un izomorfism
liniar. T este continuu, deoarece pentru o vecinătate U a originii
ajunge să luăm (Xi, X2) E ( U n n
X1) X ( U X2) pentru a obţine
T (x1, x 2 )=x1 +x2 e U. Acum observăm că aplicaţia Q1 (x)=(P1x, 8)
de la X la X 1 xX2 este continuă fiind compusa lui P 1 cu x1 l-+(x1 , 6).
De asemenea şi aplicaţia Q2 (x)=(6, x-P1 x) este continuă. Acum,
deoarece T-1(x)=(P1x, x-P1x)=Q 1(x)+Q 2(x) rezultă că T-1 este
continuu. Cu aceasta T aplică topliniar spaţiul X 1 !X X 2 pe X, deci
X 2 =N(P1) este un complement topologic al lui X 1• Examinînd acum
mai îndeaproape proiectrul continuu P 1 asociat subspaţiului liniar
închis X 1 care posedă complement topologic, observăm că _este o
aplicaţie deschisă. Va fi suficient pentru aceasta să arătăm că P 1
păstrează originea ca punct interior. Dacă U este o vecinătate
deschisă a originii în X, atunci Un X 1 este o vecinătate deschisă a
originii în X 1 în topologia urmă şi este inclusă în P 1(U); deci origi-
nea _este punct interior pentru P 1(U) şi cu aceasta P 1 este deschisă. ·
3.1.4. SPAŢII DE OPERATORI LINIARI ŞI CONTINUI

ÎNTRE SPAŢII LOCAL CONVEXE. ln această secţiune vom con-
tinua studiul spaţiului (JJ (X, Y) în cazul în care X şi Y sînt spaţii
local convexe.
127
Teorema 3.1.10. Fie {pa}ae.9'! şi {qp}JSE'lî două sisteme diri-
fate de seminorme care generează topologiile spaţiilor local convexe
X, respectiv Y. Un operator liniar A e .J!. (X, Y) este continuu, dacă
şi nunizi dacă pentru orice ~ e (]J există a e cA. şi o constantă Mp >O
astfel c:a
(3.1.3) qp (Ax) ~ Mp •Pa. (x). (x eX).
Demonstra/ie. Dacă A este continuu, din continuitatea în ori-

gine, folosind definiţia 1.4.1 şi sistemele fundamentale de vecină
tăţi în X şi Y avem că vecinătăţii E (qp ; 1) îi corespunde o vecină
tate a originii în X, E (pa; e), astfel incit
x e E (pa.; 8) =>Axe E (qp; 1),
ceea ce este echivalent cu
(3.1.4)] Pa. (x)<8 => qp (Ax)<l.
Fie act1m x e X, arbitrar. Dacă Pcs(x):;cO, din (3.1.2) este clar că,
pentru 8' <e avem : qp ( ;~%) Ax) <1, de unde rezultă (3.1.3) cu
M= ~-
a:
Dacă p~ (x)==O, atunci pentru orice A>O are loc Pa(AX)=O,
de unde iarăşi cu (3.1.4) avem qp (A (A x))<l sau qp(Ax)< ~ pentru
orice A>O, adică qp (Ax)=O. In acest caz (3.1.3) are loc cu orice Mp.
Reciproc, să admitem ipoteza teoremei asupra lui A îndepli-
nită. Cu teorema 3.1.4 va fi suficient să arătăm că A este continuu
în origine. Fie pentru aceasta E (qp, 11) o vecinătate a originii în
Y. Fie aed şi Ma pentru care (3.1.3) are loc. Atunci pentru
E <Pa., cS) cu B=TJ/Mtţ avem:
x e E (pa,, cS) =>Axe E (qp, Tt),
ceea ce atestă continuitatea lui A.
Din această teoremă rezultă în mod nemijlocit următoarea
Consecinţă. Dacă X şi Y sînt două spaţ.ii normate, atunci
A e .R,, (X, Y) este continuu, dacă şi numai dacă există o constantă
M astfel încît
(3.1.5) ~ li Ax IIY ~M li x 11..r, (x e X),
unde prin ll•llz notăm norma în spaţiul normat z.
128
ln continuare, revenind la cazul general, vom organiza pe
<JJ (X, Y) în două moduri ca spaţiu local convex. Dacă pentru
mulţimea mărginită B din X şi seminorma qp pe Y definim:
PB,P (T)=sup qt(fx), (Te (B (X, Y)),

:a:EB .
familia de seminorme {pa,,}B,P generează o topologie local con-

vexă pe (B (X, Y). Este evident că în această topologie un şir de
operatori T O converge la T, dacă şi numai dacă T nX converge la Tx,
uniform pe orice mulţime mărginită din X. De aceea această topolo-
gie se mai numeşte topologia convergenţei unifon;ne pe mulţimile
mărginite. Spaţiul (J3 (X, Y) dotat cu această topologie se mai no-
tează cu (B • (X, Y).
Dacă acum în loc de mulţimile mărginite B, alegem doar
mulţimile finite, atunci sistemul de şeminorme
defineşte pe (/J (X, Y) o topologie local convexă QJ.ai slabă decît

precedenta, numită topologia convergenţei punctuale a operatorilor.
Spaţiul (/J (X, Y) dotat cu această topologie se notează cu (8 111 (X, Y).
1. Fie E.t • spaţiul euclidian n - dimensional şi .J!. (~ •, R m)

spaţiul operatorilor liniari de la :e.• la ]6lm.
a) Pentru orice operator A e .J!. (H. a, Etm), există o m~trice
(a,,)7,';!! 1 astfel incit, dacă g=Ax, x=(x1, ••• , x 0 ) ; y=(y1, ••• , Ym)
n
Y,=
.
t a,1 x,,
J=t
(i=l, 2, ... , m).
b) Orice matrice (b1J)7.',9! 1 , bu e H. det~rmină prin formula

de mai sus un operator liniar de la B.11 la B.m.
c) Notînd cu ..111.m, a matricile de eleµJ.ente din a
Qll m linii
şi n coloane, să se arate cu ajutorul lui a) şi b) că .J!. (H. "~ a,m)
este izomorf cu Jll,,.,,,. considerat ca şpaţiu liniar cu operaţiile natu.-
rale de adunare a matricilor şi de înmulţire cu scalari.
d) Considerînd topologia euclidiană pe H. • (şi R m), să se
arate că (B (H. a, H. m) == J}, (li. o, 2,_"').
129
e) Orice injecţie liniară a lui R • în el însuşi este un automorfism
al ·1ui R •. · · .
2. Fie Cli (T) mulţimea funcţiilor cu valori in K, care admit
derivate continue pe intervalul închis T. Să se arate
a) CK ( T) este un subspaţiu liniar în CH ( T).
b) Operatorul y=Dx definit prin y (i)= ~:') este din
J2 (Cn: (T}, CK (T)).
3. a) Fie y=Ax operatorul definit pe CK ( T) prinl,formula
J
y (s)= a(s, t) x (t) dt,
T
unde a (s, t) este o funcţie continuă pe T x T. A se va numi opera-
tor integral, de nucleu (continuu) a (s,t). Să se arate că Ae(/J(CH(T)),
unde CK( T) este topologizat cu norma supremum.
b) Prin aceeaşi formulă se defineşte şi un operator integral
e (/J (L2(T)).
,T
pe L 2 (T), dacă a (s, t) e L 2 x T). Să se arate că în acest caz A e
4. Fie X, Y două spaţii liniare topologice, T e ./!, (X, Y) şi

I{ aplicaţia canonică a lui X în X/N, unde N este un subspaţiu
liniar închis, conţ.inut în N ( T). Să se arate că există un unic element
A e .J!, (X/N, Y), astfel că T=AK şi
(a) T este continuu, dacă şi numai dacă ..-1 este continuu,
(b) T este deschis, dacă şi numai dacă A este deschis.
5. Fie X şi Y ca în exc. 4 şi în plus dim Y < o:,,, iar Te J!.(X, Y),
R(T)=Y.
(a) Să se arate că T este un operator deschis.
(b) Dacă în plus nucleul N(T) al lui T este închis, să se arate
că T este continuu.
6. Presupunem că M este un subspaţiu dens în SLT X, Y este
un F-spaţiu şi Te (JJ (M, Y). Să se arate că T admite o extensie
liniară continuă T e (/J (X, Y).
7. Presupunem că P şi Q sînt proiecţii în SL X.
(a) Să se arate că P~ Q este proiecţie dacă şi numai dacă
PQ=Q'P=O. ln acest caz
N (P+Q)=N(P) n N(Q).
R (P+Q)=R(P)+R(Q)
R(P) n R(Q)={0}.
130
(b) Dacă P,Q~QP, să se arate că PQ este proiecţie şi
N(PQ)=N(P)+N(Q)
R(PQ)=R(P) R (Q). n
(c) Se consideră X=H. 2
şi P= ( ~' ~ ) , Q= ( ~ -: )· Este
produsul lor o proiecţie?
8. Presupunem că S, Te(/J(X) şi T=TST. Să se arate că
R(T) este închis.
9. Fie X şi Y două SLT peste acelaşi corp K, J un sistem
fundamental de vecinătăţi ale originii în Y şi @1t o familie filtrantă
la dreapta (faţă de incluziune) de mulţimi mărginite din X. Să se
arate că familia tuturor intersecţiilor finite de mulţimi de forma
B(M, $)= {A e (B (X, Y): A(M) c S} cu M e@lt, Se Jy consti-
tuie un sistem fundamental de vecinătăţi într-o topologie de spaţiu
liniar topologic pe fJJ(X, Y), care nu depinde de alegerea lui Jy.
10. Să se arate că @1t poate fi ales: .
(a) Familia tuturor mulţimilor mărginite din X;
(b) Familia tuturor mulţimilor compacte din X ;
(c) Familia tuturor mulţimilor finite din X.
Corespunzător, spaţiului obţinut se notează (}J, (X, Y),
<JJc (X, Y) şi (Bw'(X, Y), iar topologiile mai sînt cunoscute respec-
tiv ca : topologia convergenţei uniforme pe mulţimile mărginite,
topologia convergenţei uniforme pe compacte şi topologia conver-
genţei punctuale.
11. Să se arate că pentru Y local convex, spaţiul (/j (X, Y),
topologizat. plecînd de la o familie @lt ca la exc. 9 este local convex,
iar spaţiile (B, (X, Y), (Bw (X, Y) de la exc. 10 coincid cu cele de-
finite în sec. 3.1.4.
12. Fie X şi Y spaţii normate. Să se arate că :
(a) Topologia în (B, (X, Y) poate fi definită cu ajutorul normei :
li A li =Sup {li Ax li, li X li ~ 1 }.
(b) O surjecţie liniară A a lui X pe Y este un izomorfism topli-
niar între -X şi Y, dacă şi numai dacă există două constante m şi
M pozitive nenule astfel incit pentru orice x e X :
m li x li ~li Axll ~M li xii.
13. Se topologizează spaţiul ..Jll.m n de la exc. 1 cu norma:
H(a,,)4~~ li· max{i, I a 11 I, ie N., ( · ,
131
(a) Să se arate că (JJ 8 (H. •, Hm) este topliniar izomorf cu
J/4., • (prin aplicaţia de la punctul e), exc. 1).
(b) Cum_ trebuie modificată topologia lui R O pentru ca izo-
morfismul de la a) să fie izometric ?
( c) Păstrînd pe R • topologia euclidiană, cum trebuje modifi-
cată topologia pe J/lm, n• pentru ca izomorfismul de la a) să fie
izometric?
14. Fie r~l, p>l, p'>l şi 1/p+l/p'=l şi (a,, ,)'t:J=l o
matrice infinită cu elemente din K, verificind condiţiile
CIO
(a) L I a,,, I 1"<+oo; (ie N);

/=1
00 00
(b) L I _L ai,J x 1 Ir< oo, pentru orice (x1)i=, 1 e [P. Să se

i=l /=1
arate că operatorul y=Ax dat de

00
Y,= L altl x 1, ie N, x=(x1)i= 1 e zv,
/=I
Y=(y,)~ 1 este liniar şi continuu de la [P la zr şi în plus
IIAll=sup I(~ i=l

I.~ a,,1x11r)t/r; llxlb,
J=l
~1}.
15. Fie (a 1)i= 1 un şir mărginit de numere din K. Să se arate că
operatorul
Ax=(a1X1)j=t ; X=(X1)j=l E 11
este din (JJ (l1) şi li A ll=sup {I a, l,j e N}.
3.2. DOUĂ PRINCIPII FUNDAMENTALE

ALE ANALIZEI FUNCŢIONALE
O foarte mare importanţă în analiza funcţională reală o joacă

principiile graficului închis şi al mărginirii uniforme, pe care le
vom prezenta în acest paragraf.
132
3.2._1. PBEI.JMINARII. ln această secţiune X va fi un spaţiu
F - normat de F - normă I • Iz, iar v o seminormă pe X.
O funcţională reală v definită pe un spaţiu liniar topologic .X
este subaditivă, dacă v (x1 +x2) ~v (x1)+v (x2) şi complet subaditivti
dacă pentru orice serie l: xn cnvergentă în X are loc v ( Ex,.) ~
n=l n=l
811
~ I: v (x91 ). Demonstrăm
11=1
Lema 3.2.1 (Zabreiko). Fie X un F - spa/iu şi v o func/io-
nală pozitivă sutaditivă şi cu proprietatea lim v (ix)=O, pentru orice
, ... o
x e X. Atunci v este continuă, dacă şi numai dacc'i este complet sub-
aditivă.
Demonstra/ie. Este clar ··că dacă v este subaditivă şi continuă
ea este complet subaditivă. Rămîne deci de dovedit reciproca.
Fie pentru aceasta B >O, altfel arbitrar şi să considerăm mulţimea
Q (8)= { x Iv (x}+v (-x) ~ ~}. Din ipoteză pentru x dat şi n
suficient de mare are loc v ( ! x ) +v ( - ! x ) ~ : , deci
;,!_ x e Q (8/2). Aceasta înseamnă că X=

n n=l
U
11Q (e/ 2). Acum .deoarece
·
cu teorema lui Baire (vezi corolarul 1.3.5) X este de categoria-a doua;
va exista n 0 astfel ca nr,(] (e/ 2) să aibă interiorul închiderii nevid.
Atunci Q(e/a) va avea interiorul închiderii nevid (Xl-+noX este _homeo-
morfism I);, Fie atunci S (x0 , Be) o sferă (faţă de F - norma lui X)
conţinută în ·Q (8/2). Cum Q (e/2) era prin definiţie simetrică, avem
că S ( -x0 , 8e) C ~ - Arătăm acum
_(3.2.-1) S (6, ~e) C (l (8).
ln adevăr, dacă x e S (6, Be), din (F3) rezultă I ; Iz~ Ix li<

<6e~ Atunci ; +a:o E s (Xo, Be) C Q (e/2) şi ; -Xo E S(-xo, Ba) C
C Q(sJt1. Făcînd suma avem -că x e Q (s/2)+0 (e./s) C· Q ·(s).
Ultima :incluziune rezultă din aplicarea subaditivităţii lui v _şi apei
făclnd aderenţ.a. S-a obţinut deci (.3„2.1). Notînd acum B (s)=
= Q f&) -rl S (6, 6e), und~ am ales .pe 6e < s are loc :
1 ·
·; ,
(3.2.2) S (6, 6a) c B (e).
ts3
Pentru aceasta, fie x e S (8, .Se) şi p >O astfel ca I x I +
+p<6,. ln baza lui (3.2.1) există y e Q (e) cu jx-y Ix <p; dar
f e S (6, 6e) deoarece I y Iz ~ I x-y Ix + I x Ix v (x) ~ B,
ceea ce va însemna continuitatea lui v în origine.
Să fixăm pe 8 >O şi x e S (8, 62 ) ; în baza lui (3.2.2) alegem
Xi e B (e) cu x-x1 e S (8, 6211 ). Iarăşi confo_rm lui (3.2.2) există
%z e B ( ; ) astfel ca x-x1 -x2 e S (8, 6812). Continuînd proce-
deul se obţine x 0 e B( 2 :_ 1 ) astfel ca, x-(x1 +x2 +x3 + .. .+:ta)e

Ol>
e I (6, 6i/.211)(n e N). Cum Be/2'1 < 2

: -+0 rezultă că seria I Xi
1
011
este convergentă în X şi X= 2 X,:. Aplicăm subaditivitatea completă

1 .
a lui v şi deducem v(x) ~ i v(x1;) ~ i

1 1
2
~ =B, deci (3.2.3) are loc.
Continuitatea lui v într-un punct arbitrar rezultă acum de aici şi

din subaditivitate.
3.2.2. PRINCIPIUL GRAFICULUI INCHIS. înainte de a trece

la· teorema graficului închis să facem nişte remarci cu" privire la
graficul unui operator. Dacă X şi Y sînt două spaţii liniare topolo-
gice şi Te J!. (X, Y), atunci graficul său {(x; Tx), x e X} poate fi
privit ca subspaţiu al lui X X Y. Ca în propoziţia 2.2.15 X x Y îl
vom considera ca spaţiu liniar topologic cu operaţiile şi topologia
de spaţiu produs. Dacă T este un operator liniar, este evident că
graficul său este un subspaţiu liniar din X x Y. Dacă T este şi con-
tinuu va rezulta că graficul său este un subspaţiu liniar închis în
X 181 Y. ln adevăr, dacă (x0 , y 0) este punct aderent al graficului lui
!', există un· şir generalizat {(Xa, TXa:) }ae.9{ convergent în X x Y
la (x0! y0). Din ~ontinuitatea proiecţiilor la spaţiul produs avem că
X-+Xo şi T:ta.~Yo; iar din continuitatea lui TJn x 0 , T:x«-;-+TXo astfel
că y0 =TXo- Aşadar (x0 , y0) este chiar în graficul lui T, · deci graficul
· 1ui !' este subspaţiu liniar închis. Ne pnnem acum problema inversă,
anume în ce condiţii un pperator liniar avînd graficul închis este un
operator continuu. Are loc ·
134
Teorema 3.2.2 (principiul graficului închis). Dacă X şi Y
sînt două F-spaJii şi T un operator liniar definit pe X cu valori în Y,
alunei T este continuu dacă şi nwnai dacă graficul. său este _înţhis.
Demonstra/ie. Avînd în vedere observaţia deja făcută, rămine
de devedit că dacă T e ..I!, (X, Y) are graficul închis el este continuu.
Să definim v (x)= I T(x) IY, unde I •ly este o F-normă care determină
topologia pe Y. Din liniaritatea lui T şi din (F~ este clar că· " este
subaditivă. De asemenea cu (F6 ) rezultă că lim" (tx)=lim I T(tx) IY =
i ...o • i ...o
=lim I tT(x)I =0. Verificăm că v este complet subaditivă. Fie
, ... o
CID 00 00
X= 2 x 11 e X. Dacă 2 v (x.)= oo avem oricum v(x) ~ 2 v (x.,).

n=t · n=I n=l
În c~ contrari I Txn IY< oo; de unde{

n=l
i Txs,} este şirCauchy în
n=I k
. k k
l:~. Dacă punem y=lim 2 Txn, cum X=lim 2 Xn rezultă că (x,y) este
k n=t k n=l
punct aderent (iu X x Y) al graficului lui T. 1n baza ipo.tezei, însă
k
neapărat y=Tx. Aşadar v(x)=I Tx jy=I y Îy=lim I 2 Txn I ~
. k. n=t
k ~ m
~ lim 2 I Ti.:n Ir= 2 I Tx" Ir = 2 v(Xn)< + oo şi aditivitatea ţom-
k n=l n=l n=t
pletă a lui " este verificată. Sîntem deci în condiţiile lemei lui Za-
brciko,. de unde rezultă că v este continuă. Continuitatea lui v în
origine implică co·ntinuitatea lui T în origine, deci T e (B (X, Y) şi
teorema este demonstrată.
· Am văzut în secţiunea 1.4.1 că aplicaţiile continue şi· biunivoce
ale spaţiilor compacte în spaţiile separate sînt homeomorfisme.
Abordînd această problemă în cadrul spaţiilor liniare topologice
pentru aplicaţii liniare, constatăm că restricţia de compacitate nu
mai este necesară. ln adevăr are loc ·
Teorema 3.2.3 (a lui Banach de inversare). Fie X şi Y douli
F-spafii, iar Te Q3 (X, Y) o aplicr;rfie biunivocă a lui -x·pe Y. Atunci
T-1 e {JJ (Y, X).
Demonstraţie. Graficul lui T este evident închis.· Operatorul
r-1 există în condiţiile1 enunţate şi e definit pe întreg Y cu valori
în X. _.Graficul lui r- este ţnchis, ca fiind imaginea gr~jc1,1lui lui T
ţn Y xX prin homeomorfismul (x, g)t-+(y,x). Cu teorema precedentă.
T ~1 este continuu. , ·... · .
· , Teorema 3.2.4 (priBcipiu.I aplicaţiei deschise). Dacă Xşi·Y sînt
două F-spafii, iar T_ e (B (X, Y) o surjecfie, atunci T este deschisă.
135
Demonstra/ie. ln adevăr T fiind continuu, N (T) este subspaţiu
A
liniar închis,deci X=X/N (T) va fi cu propoziţia 2.2.31 un F-spaţiu.
. . V
Considerăm scrierea lui T cu propoziţia 3.1.6, T=TK (J=l deoa-
v ,,,......
rece T(X)= Y), unde Teste continuu de la X pe Y şi izomorfism
algebric, iar K omomorfismul canonic al lui X pe X. " Cu teorema
"" .
3.2.3 T este homeomorfism, deci în particular aplicaţie deschisă şi
deoarece aplicaţia K este de asemenea deschisă (vezi propoziţia
V
2.2.14) rezultă că T=TK este deschisă Teorema este demonstrată.
Consecinţa 1. Fie Te QJ(Y, X) cu X, Y două F-spaţii. T este
aplicaţie deschisă, dacă şi numai dacă. TX este închis în Y.
Demonstraţie. Dacă TX este închis, fi~nd subspaţiu în Y este
el însuşi un F-spaţiu · (complet J), deci conform teoremei 3.2.5 Teste
deschisă. Reciproc, dacă T este o aplicaţie deschisă, atunci fie T=
V V
=JTK factorizarea dată de propoziţia 3.1.6 lui T cu T izomorfism
V V
algebric continuu. Teste şi deschisă (T: X/N (T) ~ T X). În adevăr,
mulţimile deschise di~ X/N(T) sînt de forma K(G) cu G deschisă
V ..
în X (propoziţia 2.2.12) şi T (K (G))=T (G) care este deschisă prin
V
ipoteză. Rezultă că Teste un homeomorfism şi cum X este complet,
V
deciX/N(T) de asemenea (propoziţia 2.2.31), rezultă că T(X/N(T))=;=
= TX este complet, deci închis în Y.
Consecinţa 2. Două subspaţii liniare închise X 1 şi X 2, algebric
complementare în F-spaţiul X sînt şi topologic complementare.
Demonstraţie. X 1 şi X 2 vor fi la rîndul lor F-spaţii (fiind închise),
deci X 1 x X 2 va fi de asemenea F-spaţiu, iar aplicaţia (x1 , x2)1-+ x 1 +·
+~ a lui X 1 x X 2 pe X este liniară, biunivocă şi continuă. Cu teo-
rema 3.2.4, ea este un homeomorfism.
Consecin[a 3. Dacă pe X sint date două topologii de F-spaţiu,
acestea sau coincid, sau nu sînt comparabile.
Demonslrafie. Dacă cele două topologii 't1 şi 't 2 sint compara-
bile, de exemplu 't1 :ri;; 't2 , atunci operatorul identitate : 1 : (X, ,:1 ) ~
~ (X, -r 2 ) este continuu, deci cu teorema 3.2.4 homeomorfism.
Aceasta însemnează însă că 't1 =1:2 •
3.2.3. PRINCIPIUL MĂR GINIRII UNIFORME ŞI TEO&EMA
LUI BANACH-STEINilAUS. ln această secţiune vom aplica lema lui
Zabreiko pentru a obţine un alt principiu important al a:nalizei
funcţionale, legat de şirurile de ·operatori liniari.- şi cohtillui bitre
spaţii F . . norm:ate.
136
Teorema 3.2.5 (a mărginirii uniforme). Fie X un F-spafiu
Y un spa/iu F-normat şi {Ţa, a e ol.} o familie de operatori liniari
şi continui de la X la Y. D'acă pentru orice x e X, mul/imca {Tax,
a e ol.} este mărginită (tn sensul metricii) în Y, atunci lim Tax=6
. Z➔ 8
uniform prin raport cu a e ol.. o
Demonstra/ie. Cum {Tax, a e ol.} este mărginită în sensul metri-
cii * în Y, avem că v(x)=sup I Ta.X I < ex> pentru orice x e X. Este
u
clar că v(x) este semiormă pe X, deci pentru a ne situa în condiţiile
lemei lui Zabreiko rămine să arătăm că v este complet subaditivă.
00
Fie pentru aceasta X= I x 0 e'X; din linaritatea şi continuitatea lui Ta
n=I
00 ao
avemTax= 2 Tax•. Dacă I v(x.)= oo inegalitatea desubp.ditivitate
· · n=t n=J
00 00
este verificată oricum. Dacă I v(x)u<+oo, atunci I I Taxa IY~

n=l n=l
· .; j v/x )<+ oo deci v(x) .;;!u~ (J,1 Tax. IY).;; J, v(x.). Cu lema
1
0
lui Zabreiko rezultă acum că v este continuă în origine, deci lim sup
Z➔ 9 O
I Tax /y =0, ceea ce înseamnă că TaX~ 8 pentru X~ a, uniform
prin raport cu a e ol..
T~rema 3.2.6 (Banach-Steinhaus). Fie {T0 , ne N} C fJJ (X,
Y), ·unde X este un F-spa/iu, iar Y-F-normat. Dacă pentru orice
x ex: {T„x} este miirg:nit tn. sensul metricii în Y şi {TnX} est~ un şir
fundarhenlal pentru x dintr-o submulţime M densă pe X, atunci {T~x}
este fundamental pentru orice x e X. Dacă Y este complet, atunci
lim T~x=Tx şi TeaJ(X, Y). ·
n
Demcmsttaţie. dacă x e X, există {x~} c M astfel ca Xt .,.. x
sau Xt-X ~ 6 în X. Cu teorema precedentă T n<x~-x) va tinde la
zero uniform prin raport cu n (pentru k ~ oo ). Deci pentru e >O
există k0(e) astfel incit ·
(3.2.4) (n eN).
• lntr-un spaţiu F-nonnat orice mulţime mărginită tn sensul sec. 2.2.5

este tnll'libiltl ·ş1 !n sensul metricii. Reciproca nu este tnsl lntotdeauna adevlratl.
( wil -c,xe. -~, sec. 2.2.'1).
Cum {T.x.t,}neN este fundamental există n0 astfel ca
(3.'2.5)
o Din inegalitatea
I T.x-Tmx I y ~ I T„x-T„X.t,I y+ I T.x.t,-TmX.t,I y +
+ I TmXk,-T mX I y,
folosind (3.2.4) şi (3.2.5), deducem
. n, m ~n 0 ~ I Tnx-T mX I i'<e,
ceea ce probează că {TnX }neN este fundamental pentru orice x e X.
Acum dacă Y e complet, {T0 x} va fi convergent şi formula Tx=
=lim T .x, defineşte un operator liniar pe X. 1n adevăr I Tx I y :s;;;
~sup I T .x I y implică Tx1c-+ 6 pentru xk-+ 6, în virtutea conver-
genţei uniforme la zero a lui {Tnx,:}. Rezultă Te QJ(X, Y).
1. Fie X un spaţiu liniar topologic şi XJ c X (j= 1, 2) două

subspaţii liniare dotate fiecare cu cite o topologie de F-spaţiu, incit
scufundările canonice în X sînt continue. Să se arate că X 1 se scufundă
continuu în X 2," dacă şi numai· dacă are· loc incluziunea X 1 c X 2•
(Indicaţie: Se aplică teorema graficului închis pentru identitate.)
2. Fie X şi Y două spaţii F-normate. Atunci închiderea grafi-
cului unui operator Te .R.(D, Y), D subspaţiu liniar în X, este
graficul unui operator dacă şi numai dacă pentru orice şir { x 0 } c D
cu-proprietatea s- lim x.·=O şi s- lim Txn=y:, are loc y=O.
3. Să se construiască un exemplu de operator ·uriiâr închis,
care nu este continuu. (Indica/ie: Operatorul D exc. 2, · sec.~ 3.1.5.)
4. Fie X un spaţiu Banach, Y n(n e N) un şir de spaţii normate
şi T • e QJ(X, Y 11 ) (n e N). Să se arate că mulţimea
B={xeX: lim li T xll <oo}

0
fie coincide cu X, fie este de prima categorie în x~ '(lnllic11ţie : Se

arată că dacă B este de categoria a II-a, coincide cu X. Din defini-
138
o,
ţia lui B se deduce uşor că pentru o_rice .e>J>, B c U ,m, unde

k=l
Bl: = {x e X: sup li k-1 T .x li~ e} şi sînt închise în baza continui-

n~ 1
tă ţii lui Ta· De aceea una din Bi are puncte interioare. Există deci
ko>O, Xo EX şi 6 >O astfel ca li X-Xo li ~6 implica supli ko 1T .x li ~ 8.
n~l
Substituind x=k0 1(x-x0) se obţine în final : sup li T .z li ~
n~ t. 11%11::::; ko-• 6
~ 2e, adică B=X.)
5. (Principiul condensării singularităţilor.). Fie {Ti,, q} (q=
= 1, 2, ... ,) un şir de operatori din (JJ(X, Y 1,1) (p= 1, 2-, ••• ), unde
:X este Banach şi Y 1,1 sînt normate. Presupunem că pentru fiecare p
există un punct Xp e X, astfel incit lim li T :,,,qXp li = ex>. Să se arate
q➔ OO
(folosind exerciţiul precedent) că mulţimea B={xeX; lim li Ti,.qXII =

q ➔ CIO
=ex>, (p=l, 2, ... )} este o mulţime de categoria a II-a in X.

6. Fie X spaţiu Banach şi Y normat♦- Să se arate că mulţimile
mărginite în spaţiile liniare topologice (JJ ,(X, Y), (JJ c(X, Y) şi fJ3,iX, Y)
ooincid (vezi exc. 10, sec. 3.1.5 ).
7. Dacă X şi Y sînt spaţii Banach, atunci (JJ,o(X, Y) este sec-
venţial complet.
8. Fie X şi Y două spaţii F-normate şi {Ta}ae.szt c (JJ (X, -Y).
Să se arate că următoarele condiţii sint echivalente
(a) lim li Tax li =0, uniform prin raport cu a e ol..
X➔8
(b) Aplicaţiile {Ta}ae.9{ sint echicontinu~.

Dacă X şi Y sînt normate condiţiile de mai sus sînt echivalente cu
(c) Există o constantă M>O, astfel ca li Ta li ~M.

9. Să se formuleze în baza exerciţiului precedent punctul c),
principiul mărginirii uniforme şi teorema lui Banach-Steinhaus,
pţntru familii de operatori între spaţii Banach.
U>. Fie Li>(T) spaţiul funcţiilor complexe p-sumabile pe torul
unidim.ensional T, cu norma . ·
1i f.lÎ p=( 1 /2 r: ~ , I f(t) I r dt Y'P, f.eLi,(T) .

.. . . T . ..
139
A
Pentru f eL1(T) se ciefineşte transformata Fourier{f(k) l1ceN' prin
A
f (k)=
1 r
2n JT f (t)e-tkt dt
n A
şi ( S. D (t) = 2 f (k)e'kl. Să se arate că:
k=-n
(a) C(T) -este dens în V'('][') (1 ~p< oo).
(b) Operatorii Sn consideraţi din L 2 (T) în L 2 (T) formează o
mulţime mărginită în tJ3,(L2(T)) (sînt egal mărginiţi).
(c) fSnl:=i converge în t'.B,(L2 (T)) la operatorul identitate I.
11. Fie f e L 1(T) şi
precedent. Să se arate că
s.r
suma parţială definită în exerciţiul
a) (Si,,f)fi)= 2
~ iT f (s)Dn (t-s)ds; (n=O, 1, 2, ••• , ), unde
n
D.(t) = 2 e'kt şi se numeşte nucleul lui Dirichlet.
k=-n
1
b) D (t) = sin <_n+ / 1)t
" sm 1/s
4 n 1
c~ li n.111 = ~ k~l T .
d) Converge ( S.f) (t), pentru orice f e C (T) şi orice t e tr ?
(lndicatie: a) şi b) se obţin prin calcul. Pentru c) se pleacă de la
I sin t I -
n o o
I sm t I dtft>
n 1 ~I.-n 4 n
> -n2 k=t
2 ,n~
·
,_ (k-1) n I sin t I dl= -:=ii""
w- k=t
2 1/k.
Pentru d) se pune
s* (f; l)=sup I (
n
s.n (t) I
şi apoi
cp 11 (f) =( Staf)(O) ; (f e C(T), n = 1, 2, ••• ).
Se demonstrează că (f)n e c23(C(T), li) şi li cp 0 li = IID 11 11 1
şi cu c)
li Q>a li-+ oo, •de unde, cu principiul mărginirii uniforme, răspunsul
negativ pentru i=O. Se procedează analog pehtru t arbitrar.).
12. Să se arate că operatorul (11 definit prin
. A
((An (k)= r (k)
aplică injectiv, dar nesurjectiv spaţiul,,,..._
L 1 (T) în c0 (Z).
.
(Indicaţie: Să arată relativ uşor călim f (k)= O. Dacă ~ 1 ar fi surjec-
k-+oo
ţie,
cum L1 (T) şi c0 (Z) sînt spaţii Banach, se aplică teorema lui
A
Banach de inversare, deci li f IILoo ;;a,. m li fli v pentru un anumit
o
m>O. Scriind relaţia pentru Dn, avem 1= li D.11Lco ~ m II Dn llL1 ~
-+ oo, contradicţie).
13. Se consideră O<p< oo şi spaţiile Lebesgue asociate pe torul
unidimensional, LP (T). Dacă S este un subspaţiu închis în LP(T)
şi elementele sale sînt din L«»(T), să se arate că S este finit dimen-
sional.
Soluţie. Fie J scufundarea canonică a lui S în V»(T), S con-
siderat ca F-spaţiu cu topologia din V'(T). Este clar că, dacă
(.-+ f în S şifn=Jfn-+ g în Leo, atunci f g a.p.t. Rezultă că J
are graficul închis. Cu teorema graficului închis, există o constantă
K< oo cu II filo, ~ K li (lip (f e S). Dacă p ~2, atunci li f lip ~ li fli 2•
Dacă 2<p< oo, se integrează inegalitatea I f 1:11 ~ li f ll'!c,-2 I f 12 şi
se obţine I f lco ~ KP /s li fli 2, (f e S ). în ambele cazuri există M < oo
astfel ca li f llco ~ M li fli 2 (f e S). Fie acum {f1, f 2, ••• , f"} un sistem
ortonormal de funcţii din S, considerat ca subspaţiu în L 2 (T). Fie Q
o submulţime numărabilă densă în sfera unitate E a lui c•. Dacă
C=(c1 , c2, ••• , c.) e E definim f 0 =~cif1• Atunci rezultă clar li fc 112 ~ 1,
deci li fc 1101:1 ~M. Cum Q e numărabilă, există o parte T C T, avînd
măsura egală cu măsura lui ar, astfel incit I fc (t) I ~M (ceQ, te T).
Fixînd pe t, ci-+ I fc(t) I este continuă pe E, deci I fc(t) I ~M(c e E,
te T). Rezultă atunci ~ I fJ (t) 12 ~ M2(t e T). Integrînd ultima ine-
galitate se obţine n ~ M2, de unde dim S ~ M 2 şi afirmaţia rezultă.
3.3. OPERATORI REMARCABILI PE SPAŢIILE DE BAZA
1n acest paragraf punem în evidenţă cîţiva operatori pe spaţiile

de bază importanţi în teoria distribuţiilor şi de asemenea începem
studiul transfQrmatei Fourier, care va fi apoi continuat şi pe spaţiile
de distribuţii.
141
3.3.1. DERIVAREA, ÎNMULŢIREA CU FUNCŢII, CONVOLU-
ŢIA ŞI TRANSLAŢIA. Observăm mai înîti că dacă a=(a1 , ••• , a.)
este un multiindice, operatorul
es~e liniar, continuu de la t(!l} la t(!l), de la flJ(n) la f'/)(!l), pre-

cum şi de la J. 0 la J.. (Verificarea continuităţii se poate face - de
exemplu - cu şiruri convergente la zero.) Acum, dacă ,t, e t(!l)
este clar că
q> I-+- qnp
defineşte un operator liniar şi continuu de la flJ(fl.) la f'/)(!l). Vom
nota acest operator cu M,J, şi-l voin numi operatorul de multipli-
care ~u ,P. Dacă ,j,_(x)=x<1=x1a, .•• x„an atunci vom nota Ma. în
loc de M,i,. Să observăm că din definiţia spaţiului J. (vezi sec. 2.4.2),
operatorii M$ se pot extinde la J., dacă ,j, este un polinom. In parti-
cular (vezi teorema 2.4.5 de convergenţă la zero în J.) se vede uşor
că Ma. e t}j(J.), pentru orice multiind_ice a. Definim acum operatorii
de convoluţie. Am văzut la exerciţiul 12, secp 2.4.7 că dacă ,j, e J.
şi cp e J., atunci cp • 'P există şi este din J.. Astfel putem defini opera-
torul liniar q>I-+- cp • 'P, notat cu C,i,. Folosind iarăşi convergenţa la
zero în J. se deduce uşor că C,i, e t}j(c;f-) pentru orice 'P e J.. Dacă 11> e flJ,
operat~rul Cw se extinde (vezi exerciţiul 11, sec. 2.4. 7 lat şi se poate
uşor obţine că operatorul extins este din t}j(t). înainte de a trece
la operatorul fourier să definim operatorul L": cp(x) ~ q>(x-a)=
=q>o(x), pentru a e R n. Se vede clar_ că La poate fi privit ca opera-
tor din t}j(t), t}j(J.), precum şi din (JJ{rJJ).
3.3.2. TRANSFORMATA FOUWER. Dacă f e V(B..''), definim

A
transformata sa Fourier f prin
A
(3.3.1) f (G)= {21t)- 1112 J f (x)e-f(xtG) dx, (s=(s1, .•• ' ~n) E :e..•),
unde (x I s)=X161 +~s2+ ... +x.6. este produsul scalar obişnuit
în R •. Să observăm întîi că deoarece funcţia de sub semnul integral
A
în (3.3.1) are modulul egal cu I f (x) I, care -este integrabilă, f (6) are
s
sens pentru orice e R. •. Din liniaritatea integralei rezultă clar
r A
că operatorul I-+ f este li:uiar pe L1 (R fl )~
Cu privire la valorile acestui operator, pe care-l vom nota cu
(71 , remarcăm că deoarece pentru s-+ so se poate trece la limită
142
sub semnul integral în (3.3.1) cu teorema lui Lebesgue (avînd majo-
rare uniformă cu funcţia integrabilă I f I), funcţia "'
f este continuă
A A
în ~ arbitrar din :e.•. ln particular, feste măsurabilă.feste şi măr-
ginită, din majorarea
(3.3.2)
Astfel rezultă că (71 e QJ(L1(R. •), L00 (H. •)).
1n cele ce urmează vom considera restricţia lui (71 la spaţiul
J.. Vom nota această restricţie prin (7.
Arătăm mai înîti că ~ J C t. Pentru acea~ta arătăm întîi că
pentru <p e J se poate deriva sub semnul integral
{21t)-• /2 ~ q,(x)e-i(x\i) dx·.
Fie s=(~ 1 , ••• ,~.) şi ri=(tJ 1 , ••• ,fla), cu ~i=TJt pentru k#:j
şi ri 1=·sJ+h. Efectuînd raportul:
1 A A
12 r cp(x} Tr1 [e-t<x\11>-e-i<x1i>]
J dx.
11 {cp(TJ)-q>(S))~{21t) -•
şi aplicînd parantezei drepte formula creşterilor finite în variabila
,, obţinem ·
(3.3.2) ! (;(TJ)__'q; (s))=(27t)-"/ 2

~ cp(x)(-i)xje- 1<x\11') dx,
unde TJ' =(TJ;, •.. , 11~), T)~=~k, (k#:j) şi TJj=s1+h' cu I h'' I ~ I h I-

Deoarece x 1q,(x) este tot o funcţie din J, rezultă clar că în (3.'3.2)
se poate trece la limită sub semnul integral pentru h -+ O. ln · aceste
condiţ.ii (3.3.2) devine:
,,,,.... .
D 1q>(6)=(-i)(i1t)-• 12 Jq>(x)x1e-1<x1s> dx
sau
(3.3._3)
Cum M 1cp e J, (M 1cp),,,,.... este în continuare derivabilă şi din (3;3.3)
se dedu~ prin inducţie :
(2.3.4)
oricare ar fi multiindicele a. Cu aceasta f7 J. C t.
143
. Nu este acum greu de văzut că o formulă similară cu (3.3.4)
are loc dacă se schimbă rolurile lui M cu D. în adevăr, plecăm_ de Ia
A
J
,,cp(s)=(21t)-• 12 q>(X)G,e-1<:at;>dx
şi integrăm prin părţi relativ Ia variabila x,. Punem u=cp(x) şi dv=
=~1e<3:m dx. .
Atunci v=ie -1<tl.r> şi termenul uv între limitele + oo şi - oo
dă zero, din cauz.ă că q> tinde Ia zero la infinit. Astfel rămîne:
,,....
J
M 1q>(6)=(21t)-•/2(-i) D 1q> (x)e- 1<xlţ>dx=(-i)(D ,cp)"''(~).
De aici se deduce acum prin inducţie
(3.3.5)
Sîntem acum în măsură să formulăm
Teorema 3.3.G. Operatorul Fourier ~ aplică liniar şi continuu
spa/iul J. tn el însuşi. ,,,..._
IJemonslrGJie. Pentru a arăta că cp e J., ,,.... va fi suficient să arătăm
·că pentru orice multiindice a, ~' M« DPcp este mărginită. Dar con-
,,....
· form (3.3.4) Dl3<p=(-i)ll3\ (Ml3cp)"'' şi aplicînd în continuare (3.3.5)
deducem
(3.3.6)
Or (DU Ml3 q>),,.... este mărginită cu (3.3.2), deoarece naMl3cp e J. C
C L1 (B. "). ln baza liniarităţii lui ~ este suficient să-i verificăm
continuitatea în origine. Dacă q>k-+- O în J., atunci evident· (vezi
teorema 2.4.5) naMPcpt converge uniform la zero şi cu trecerea domi-
nată la limită sub semnul integral, rezultă că (Da Ml3 q>tY' converge
,,....
'
uniform la zero, de unde cu (3.3.6) Ma. Dl3 fPt converge ,,.... uniform la
zero, ceea ce înseamnă iarăşi cu teorema 2.4.5 că cpk -+ O în J.. Cu
aceasta rr e r.B(J.) şi teorema este demonstrată.
ln continuare ne propunem să arătăm formula de inversiune a
transformatei Fourier pentru funcţiile din J..
înainte de aceasta este util să mai remarcăm operatorul cp -:-+ cp -,
unde cp-(x)=cp(-x), care este evident liniar şi continuu de la J. la J..
&te clar că au loc formulele
!:-_ ,,....
(3.3.7) (q>)-=(q>_),,...., (q> • 1")-=q>- • 11>-, (q>lp)-=q>'"'tp-.
144
Co-transformata Fourier ~ : q>-+ cp se defineşte prin
~ A ~
J
cp(~)=(2it)--a /2 q> (x)e'C:i:l~> dx= q> (-s)=(cp)-(s).
Avînd în vedere compunerea de mai sus este clar că fE e tlJ(J).

Teorema 3.3.2. Pentru orice q> e J are loc formula de inversiune
Fourier
(3.3.8)
ceea ce revine la: ~(r=lc-5. Mai mult, fr este un izomorfism topliniar

al lui J. pe el însuşi.
Demonstra/ie. Arătăm mai întîi că pentru orice q>, 'P e J are
loc
A A
(3.3.9) J'P (x)cp(x}e'<~I:.:> dx= J'i'(Y)q> (s+y)dy.
A
Plecăm de la membrul stîng, unde înlocuim pe q> (x) cu valoarea
sa din definiţie şi aplicăm apoi teorema lui Fubini:
J'P (x);(x}e'<;lx> dx=(2rc)-a/ J'll> (x)( J q> (11}e-f(fl\x) d11) ·e'<Gtx> dx=
2
A A
=(21t)- /2 J (ll-s) dT1=
0
A-
= Jq> (~+Y)'I> (y)dy.
(Aplicarea teoremei lui Fubini este permisă, deoarece ambele integrale
iterate există şi sînt finite, la ultima egalitate de sus am utilizat
substituţia 11-~=Y cu~ - fixat.) Să observăm acum că dacă 'l'e(x)=
='I> (ex), 'Pe J., atunci '\J,e e J. şi ~s(X)=e- 0 ~ ( : ) (vezi exerciţiul 4,

sec. 3.3.6). Punînd în (3.3.9) ,t,8 în loc de 'P obţinem
J'li' (ex~ (x)e{(;lx> dx=e- J~ (:) (s + ez) dz,
0
· după ce am efectuat substituţia ! =Z, dy=e 0

dz.
1n ultima egalitate trecem la limită sub semnul integral pentru
B-+ O şi obţinem
A A
(3.3.10) 'P (O) Jq> (x)e'<Glx> dx= J'P (z) cp (s)dz.
145
~ w
Dacă punem acum 'tj, (x)=e 2
rezultă prin calculul; (.z)= e- 2
+GO fi
şi ţinînd cont că
! -co
e-T dl=~ rezultă din (3.3.10) relaţia:
A
cp (~)=(21t)-• /2 J dx.
Cu aceasta (3.3.8) are loc. Este clar că aceasta înseamnă de
fapt <p=fjflcp, (cp e &), sau ljfl=I. Arătăm că t7ij=I astfel:
~ ~ A A ~A -
(1(1cp=f7cp=(1(cp)-=(flcp)-='7cp=flflcp=cp,
unde în a treia egalitate am utilizat prima relaţie (3.3.7) pentru
'7. Dar relaţiile (1ij=f7fl=I arată că fl este o bijecţie de la
& pe & şi că (j este inversul său : ij =fl-1 • Cum ambii sînt conti-
nui, este clar că (1 aplică topliniar & pe &. Teorema este demon-
strată.
(3.3.11) f,
Teorema 3.3.3 (Parseval). Pentru <p, 'tj, e & au loc
J
(x) 'tj, (x)dx= q> (y) ; (y)dy.
egalităJile;
(3.3.12) J (y) ~ (y)dy = f ~'c.z) $(z)d.z.
(3.3.13)
Demonstraţie. Dacă punem în (3.3.9) ~=0, obţinem (3.3.11).
(3.3.12) rezultă din (3.3.11) aplicată lui q> si ,p. 1n adevăr
~ ţ (x) ~ (x)dx= ~ <p(y); (y)dy= ~ ~(y) ; (Y) dy.

A doua egalitate în (3.3.12) se deduce analog. Pentru prima
relaţie (3.3.13), se aplică în expresia lui (q> • ,J,).,,...._ teorema lui Fubini
şi se obţine apoi membrul drept. A doua relaţie în (3.3.13) rezultă
AA -
din prima aplicată lui cp, ,i,, unde se aplică q. Teorema este demon-
strată.
3.3.3. TRANSFORIIAREA FOURIER - LAPLACE A FUN-

CŢIILOR DIN '7J. ln secţiunea precedentă am văzut că spaţiul de
bază cel mai adecvat transformatei Fourier este spaţiul &. După
cum am văzut f"r este un automorfism topliniar al lui &. Spaţiul '7J
146
este conţinut în J., deci (lf/J este un subspaţiu liniar al lui J.. Deci
odată cu problema transformatei Fourier a funcţiilor indefinit deri-
vabile cu suport compact, se pune problema caracterizării lui ~f/J
şi eventual a dotării sale cu o structură de spaţiu liniar topologic
astfel incit (l, să fie continuu de la '7J la (l(J). Acest lucru nu este
însă posibil, rămînînd la funcţiile complexe definite pe :e.•. Carac-
terizarea imaginii lui f/J prin transformata Fourier se face în termeni
de funcţii- apalitice de n-variabile complexe. Prezentăm de aceea la
început cîteva noţiuni şi un rezultat preliminar referitor la acestea.
Fie O o mulţime deschisă din C 11 şi f o funcţie complexă, contin'Llă
pe O. Zicem că f este analitică pe O, dacă ea este analitică în raport
cu fiecare variabilă complexă în paite. Aceasta înseamnă că dacă
(a1 , a2 , ••• , a.) e n, fiecare din funcţiile
(3.3.14) g1 (A)=f(a:., ,aJ+i,a 1+1 , ••• ,a11 ), LJEN.)
a2 , •••
este analitică într-o vecinătate a lui zero din C. O funcţie analitică

pe C,• se va numi întreagă. Vom nota punctele lui C" prin .Z=
=(.z 1, ... , .z 11), cu z,: E O. Dacă Zk=xk+iyk şi x=(X1, ... , x.), y=
=(Y1 , ••• , y 0 ) vom scrie pe scurt z=x+iy. Vectorii din H. •, Rez=
=X şi Imz=y sînt partea reală, respectiv partea imaginară a lui z.
AstfelR • poate fi privit, ca partea acelor elemente zeC•, pentru
care lmz=O. Vom utiliza, ca şi în R •, notaţiile li z li =( I z1 I 2 + ...
•••+ I Zn I 2) 112, I lmz I = I Y I =( I Y1 I , • • •, I Yn I ), z0-=zţ 1 • • •
••• ~n, (z l t)=z 1t1 + ...
+znln, pentru orice multiindice a=(«1, •••
. . . , a 0 ) şi orice i=(i1 , ••• , t.,.) e H. 0 •
Lemma 3.3.4. Dacli. feste o func/ie întreagă pe C", care se anultall
pe H. a, atunci f =0.
Demonstraţie. Cazul funcţiilor complexe de o variabilă complexă
este binecunoscut. Lema este aşadar adevărată pentru n= 1. Notăm
cu Pk următoarea proprietate a lui f: ,,dacă z e c• are cel puţin
(n-k) coordonate reale, atunci f(z)=O". Astfel. ipoteza lemei înseam-
nă P 0 şi avem de arătat P 11 • Presupunem keNn-l şi admitem P~
adevărată. Considerăm a 1 , a2, ••• , an-k reali. Funcţia g 0 _1: definită
prin (3.3.14)este atunci, conform ipotezei de inducţie Pk, zero pentru Â
real, deci ea fiind întreagă pe O, este nulă pentru orice }..eC,. Rezultă
că f se anulează în punctele avînd doar primele (n-k-1) coordonate
reale, ceea ce înseamnă P k.,.l • Lema este demonstrată.
Consecinlă. Dacă f şi g sînt două funcţii întregi pe o•, care
coincid pe :a•, atunci f=g.
Considerăm acum, pentru q> e f/J, funcţia
C 0
3 Zi-+ (21t)- 0 f2 J <p(l)e-i(zl 0dt e C
147
definită corect prin integrala din partea dreaptă, întrucît suportul
lui q> este compact. 1n acest mod transformata Fourier a funcţiilor
din rJJ se prelungeşte în mod natural de la]~• la 0°. N urnim această
funcţie transformata Fourier-Laplace a lui cp şi o vom nota cu .,/!, cp.
Astfel
J
..ecp(z)=(21t)- 0 12 cp(i)e-t(zlt>dt, (zeC•, cpet'/J).
Din această definiţiese constată cu uşurinţă că ..e cp este o funcţie
întreagă (pe 0"). În mod analog se defineşte şi operatorul
.] cp (z)=(21t)-D/2 J cp (t)ef(z lt>dt, (.z E 0 11
' cp E t'/J).
Notînd acum, ca şi la funcţiile reale, prin n 1 derivarea prin raport
cu variabila z1, iar cu M 1 înmulţirea cu variabila z1, obţinem prin
iterare operatorii na şi Ma, definiţi pe funcţiile întregi (cu valori
evident tot funcţii întregi), pentru orice multiindice a=(a1 , ••• , a 11 ).
Urmărind acum raţionamente identice cu cele care ne-au condus
la formulele (3.3.4) şi (3.3.5), obţinem analoagele lor pentru transfor-
mata Fourier-Laplace
(3.3.15) na..ecp=(-i)lal .P. (Macp}, (<p E t'/J),
(3.3.16) (cp E rfJ).
Notăm că în partea stîngă a relaţiilor de sus na şi Ma reprezintă
extensiile la variabilele complexe amintite mai sus, în timp ce în
partea dreaptă operatorii sînt înţeleşi în sensul din secţiunea prece-
dentă.
Caracterizarea în clasa funcţiilor întregi a imaginii lui rfJ prin ..e
(sau .i) este dată de următoarea teoremă a lui Paley - Wiener
Teorema 3.3.1. Dacă cp e t'/J şi suportul său este conţinut în para-
lelipipedul (compact!) Ka= {t: 1)1 I ~ a 1,j e N n}, a eR+, alunei .P.cp
~i .icp sînt funcţii întregi în <0" şi pentru orice multiindice a=(a1 , •••
. . . , a 0 ) există o constantă Ca<+ oo, astfel încll dacă '\j)= ..e<p sau
.Jicp are loc
(3.3.17) I za I I 'lj)(z)I,~ Ca exp _(a 11 Im z I ).
în plus, restricţia RtJ, a lui '\J, la R • este rapid descrescătoare
şi au loc relaţiile
(3.3.18) rj R .P. <p=<p şi ~ R ..ff. <p=<p.
Reciproc, dacă este dat a e R+ şi o funcţie întreagă '\J,, care satis-
face (3.3.17), atunci restricţia fun~ţiei 'I' la H. 0 , R'\J, este rapid des-
148
crescătoare şi rt=R'i' şi f7R'i' aparţin lui (f), iar suportul lor este
conţinut în K 0 • 1n plus, au loc relaţiile
(3.3.18')
Demonsti:a/ie. Fie <pe (fJ şi suportul lui )(z) I ~(2n:)-nJ2 J I q> (!) 11 e-ftzl"I dl~C e<a\ \Im:p
unde C=(2;r)-"f2 li , în locul

lui cp şi în baza rnlaţiei (3.3.16) obţinem
I (J!..Dacp)(z) l=IZ 1a l(J!..cp)(z) ,~caeCal\Im.:1>,
unde.
(3.3.19) Ca=(2n:)-nl. li nacp lh,
ceea ce dovedeşte
(3.3.17). Observînd că defapt RJ!..cp=~q> şi
R~<p=qcp, relaţiile <7RJ2CfJ=cp şi fl R.icp=<p rezultă din (3.3.8).
Reciproc, să presupunem că 'Peste întreagă şi pentru un a e H.i
satisface (3.3.17) pentru orice multiindicc a. Rezultă atunci simplu
că există o constantă C~ astfel că
(3.3.20) (1 + I Z1 12) ••• (1 + I zn 12) I z 1a I 'P (z) I ~ ¼ e<al llm z\l.

De aici rezultă în particular că Ma R'i' e L1(R "), pentru orice multi-
indice ·a, ceea ce permite ca pentru funcţia
({j R,J>) (i)=(21t)-n12 J'P (x)e 1<x I l>dx
să putem aplica raţionamentul din secţiunea 3.3.2, care ne-·a condus
la fqrmula (3.3.3). Prin iterare se obţine că <7R~, e CQ()(R•). ln con-
tinuare să observăm că integrala
~== 'lp (~1+i111, Z2, ••. , Zn) exp i[ (~1+iri1) l1+z2l2+, • • +z.t.] ds1
este independentă de TJi, pentru orice f1, ... , ln EH_ şi Z2, ·• • •, :. E

e O .. 1n adevăr, considerînd în planul complex x 1 +iy1 ·conturul
dreptunghiular r, cu bazele dreptele y1 =0 şi y1 =ri 1, iar înălţimile
x1 -....:..r, ~=r (r>0), cu teorema lui Cauchy pentru funcţiile anali-
tice· de o variabilă, obţinem ·
.· ". ·sl'r ,t,(~1, Z2, ...• 'Z,i) exp i[~1l1+z2l2+ ••• +z.t.] d~1 =·0,
H9
pentru orice r >O. Descompunînd integrala după laturile dreptun-
ghiului şi observînd că termenii, corespunzători integralelor pe cele
două înălţimi, tind la zero cînd r •-+ oo din cauza lui (3.3.17) obţinem
egalitatea integralelor pe cele două baze
~:: '\J>(S1, %2, • • •, %a) exp Î (6lt1 +z2t2+ • • • +z.to) ds1 =
-= r: ,i, (61 +iTJ1, Z2, ... , Zo) exp i [(61 +i111) l1 +z2t2+ •.. +2.af.}ds1-
tn mod evident, aceasta se poate extinde asupra tuturor variabilelor

şi se obţine egalitatea
(3.3.21) ~R. n 'IJ (6)ei<s I o d~= ~R. n 'IJ (s+iri)e<Hi11,1o d~,
valabilă pentru orice rt=(TJ 1, ... , 11 11 ) e R •. Atunci putem evalua

pe q R,p, majorînd integrala din dreapta lui (3.3.21) şi folosind pe
(3.3.20) pentru a=(O). Astfel are loc
(3.3.22) lf=ERti,(l}I ~ i C'(o)exta\l1llH(1l\f)l

c1+, c1+s!)
ds=Cexp[(al t11I)+
1>•••
+(11 I t)J.
Să fixăm acum un l în afara lui Ka, adică pentru cel puţin o- eom-
ponentă 110 are loc I t,0 I >a 10 • Alegînd atunci 11=(0, ... , -Âi1o,• •• ,O)
cu Â>O, are loc (all 11 I )+(11 I i)=A 11111 I (a 1, - I t10 I). Rezultă că
termenul din dreapta lui (3.3.22) tinde la zero pentru Â-+ oo, deci
că (7R,J> se anulează în afara domeniului J{4 • In particular (]=R,i, e
e f/). Considerînd acum funcţia întreagă ci!, ( ~ R'\J)}, observăm că
restricţionînd la H. • are loc R.12.(~ R,p)='7({j:'R'IJ), ceea ce conform
formulei de inversiune (3.3.8) ne conduce la funcţia R,t,. Dar. după
consecinţa lemei 3.3.4, întrucît funcţiile întregi .P. (Q=R'I>) şi 'I> coincid
pe H.•, ele vor fiidenticepe 0". Analog se arată că l!.{7Rq>=1J,.
ConsecinJa 1. Dacă ,peste o funcţie întreagă care satisface (3.3.17)
atunci R,p e J. şi R este o injecţie.
Demonstra/ie. Pe parcursul demonstraţiei părţii a doua ~ teore-
mei am obţinut că ~R'IJ e f'/), deci '7R\j> e J. Acum transformata
Fourier a acestui element, care este R,J,, este de asemenea din J..
lnjectivitatea lui R este dată de lema 3.3.4. ·
ConsecinJa 2. Daeă funcţia întreagă ,J> are proprietatea că pentru
ori-ce multiindice a, există o constantă Ca< oo astfel că are loc
150
(3.3.17), atunci pentru orice pereche de multiindici a şi ~, există
o constantă Ca,p < oo astfel incit
(3.3.23) I z I" I D~ (z) I ~ Ca,a e<al \Im%\ >,
cu acelaşi a e R+ ca în (3.3.17).
Demonstraţie. ln adevăr, dacă ,p satisface (3.3.17), atunci din
reciproca teoremei există cp e (]) cu supp q> c Ka dat de q>=f'7 R,J>
astfel că .2cp=,i>. t.uînd atunci cp 1(x)=x'5 cp(x)=x'5 '7.R'I>, care este
de asemenea din (]) şi are acelaşi suport cu cp şi aplicîndu-i prima
parte a teoremei ( cu operatorul ..R.), avem că Î. cp1 satisface (3.3.17)
cu o constantă Ca.ii· Pe de altă parte însă, aplicînd (3.3.5) lui
xat7R,j, (aceasta este posibil întrucît R,j, e J. în baza consecinţei 1)
obţinem cp1(x)=( -i)lf,I (<7Dr, R'lji) (x), care este egală cu (-i)lf,I '7
RDIJ,J, (x) (vezi exc. 13, sec. 3.3.4). Aplicînd aici l!.. se obţine în baza
celei de a doua formule (3.3.18')
(i)lf,l :ecp1 =D ,p.
Cum (3.3.23) are deja loc pentru .2cp1 , ea rezultă şi pentru na ,J,·
Privind acum structura imaginii lui fJ) prin .12,, observăm că
se poate organiza ca spaţiu liniar topologic. Vom nota spaţiul J!.(J)
prin !J2.. Cu teorema lui Paley-Wiener /2. va fi spaţiul funcţiilor
întregi pe o•, pentru care există. a e R.~, astfel că peritru orice multi-
indice a există Ca< oo, care satisface (3.3.17). Consecinţa 2 arată
că fJ2. conţine odată cu o funcţie întreagă şi toate derivatele sale.
Să notăm cu fil." (a e :e.i) clasa funcţiilor întregi pe 0", care
satisface (3.3.17). Se vede că U !1l..=1il. Cu familia de seminorme
ae:e.n
+
/Ja,.,,.(-q,) = sup e-(a\ \Im ,1, I .z la I D~ ,p(.z) I,
%eon
1;1~=
!Za devine spaţiu local convex. Se vede că a'~ a" (a1~ a'j, j e Na)
implică 12.a" (.,, ffl. 0 ,. Introducem atunci pe fJ2. topologia limită induc-
tivă : ll2=lim 12.a,
-+
a
Cu aceşte pregătiri putem enunţa
Teorema 3.3.G. Transformilrile Fourier-Laplace .I!. şi sînt i:zo- :e
morfisme topliniare ale lui t]) pe 12.. Inversele lor coincid cu ~R, res-
pectiv cu q: R.
151
Demonstra/ie. Observăm întîi că în baza teoremei directe 3.3.5
.J!lDx0 =12. 0 • ln plus, .R. aplică topliniar f/Jg• pe ul.a. ln adevăr,
continuitatea lui .R. de la f/Jg la ul.a se deduce pornind cu o semi-
normă Pa,m pe Za şi evaluind "
Pa,m(.R. cp)= sup e-Ca\llm ::I) I 2 la I Dl3 of? cp (.z) I •
%eon
lal~m
13\~m
Dar în baza formulelor (3.3.15) şi (3.3.16) are loc

zaDP.R.cp (.z)=(-i)113l.za/of?MBcp)(z).
Aplicăm acum (3.3.17) lui Ml3cp, reamintind că în demonstraţia
din prima parte a teoremei am determinat şi constanta Ca (formula
(3.3.19)) şi obţinem
e-(a li Im% I) I za Dl3.R.cp(z) I~ (27t)-n/2 J I naMl3 cp (x} I dx,
de unde evaluînd în continuare ajungem la
e-(a 11 Im % I) Iza Df3.R.cp (z) I ~ (21t)-n/2 sup I na JHf\cp (x) I .
xEK4
Derivînd acum în na Ml3 cp (x) cu I a I şi I ~ I ~ m obţinem un

număr finit de sume de funcţii de forma MVD 6 cp (x} == xV D 6cp (x) cu
I y I ~m şi I 6 I ~m. Evident I xv I se majorează cu av şi concen-
trînd într-o singură constantă C factorii (21r)-nl2 , numărul maxim
al termenilor ce apar în sumele de mai sus şi max {av, I y 1· ~ m}
obţinem în final
(cp E '7J),
cu constanta C, aşa cum am observat independentă de cp. Astfel .12.

aplică continuu spaţiul Frechet f/JK pe spaţiul Frechet 12.a (vezi
0
exc. 14, sec. 3.3.4). Cu relaţiile din stînga lui (3.3.18) şi (3.3.18'),
.R. este bijecţie cu inversa egală cu (7R, care aplică conform recipro-
cei teoremei 3.3.5 pe IE.a în ([) x a • Cu teorema lui Banach de inversare
rezultă că .R. aplică topliniar ([)K pe !P.a. Observînd că ([), respectiv
a
!Jl. sînt limite inductive ale lui f/J 1, (a eH.i ), respect.iv ..(ila(a eR.i),
0
rezultă că J2. este un izomorfism topliniar al lui f/J pe 12.. Demon-

straţia pentru J!. este identică. Ultima parte rezultă din relaţiile
(3.3.18) şi (3.3.18').
152
Observa/ie. Am văzut că R este o injecţie liniară. Putem deci
transporta prin R topologia local convexă de pe fil, pe Rfil.. Cu
această convenţie transformata Fourier aplică topliniar spaţiul f/J
pe Rfil..
1. Fie p o transformare ortogonală* a spaţiului Et • în el însuşi

Se notează cu Rp operatorul care transformă funcţia f în f op.
a) Să se arate că Rp aplică liniar şi continuu spaţiul V'(H. •)
pe LP(R. ") (1 ~p ~ oo), (J) pe (J), J. pe J. şi t pe t. ,
b) Să se arate că Rp comută cu operatorii Fourier (7 1 şi ~-
2. O funcţie complexă pe R• este radială dacă f (x)=f (li xii),
xeR. n. Să se arate că transformata Fourier a unei funcţii radiale
este o funcţie radială.
3. Dacă LA este operatorul de translaţie cu heR n (vezi sec.
3.3.1) să se arate că pentru orice <7cp (x), (x e R n)
(]'(ef(A 1·>cp)(x)=Lh'7cp(x), (x e R. 0 ).
4. Se notează cu Ea, operatorul definit de ,,dilataţia" x1-+ ax

(a>O) a spaţiului R. 11 prin
r (x),~ l (ax), (x EH.•).
Se cere:
a) Ea este un automorfism topliniar al lui J.,
b) <7Ea-1cp=anEc/7cp, (a, 1i)(x)=~aei(h1:r, ((7cp) (ax).
5 .. Se consideră A un operator liniar inversabil din a3(R. •).
Să se exprime transformata Fourier a funcţiei
rA(x)=f (Ax), r L1 (R n),
E
în funcţie de transformata Fourier a lui f.
• Reamintim că p: B.. n -+ H." este ortogonală dacă păstrenză produsul

scalar (px I pu> = (:c l u>, x, !! e:e..n
153
A
6. Dacă f e L1 (R•), să se arate că f
este uniform continuă
pe H.• şi se anulează la infinit (adică pentru orice e>O, există un
A
compact K (e) astfel ca x $ K (e) implică I f (x) I <e).
7. Se notează cu C0 (H.. •), spaţiul tuturor funcţiilor complexe
continue pe H. •, care se anulează la infinit, topologizat cu norma
supremum. Să se arate că
a) f[) este dens în C0 (H. •).
b) J. este dens în C0 (R•).
8. Să se arate că mulţim~ {f: f e C0 L1, supp {-compact} n
este densă în C0 •
9. Să se arate că ~ 1L1t= Co,
(Indicaţie: Funcţia
1/log t , t>e
g (t)= l/e o ~l ~e
~g(-t) , l<O
nu este transformata Fourier a nici unei funcţii din L1 (,H.1)).
- 10. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiilor :
a) fi(l) = { 1- I t I , I t I ~t
o ' I ii >L
b) fa (t)=e-'h (l), te H.1 şi h - funcţia lui Heaviside.
c) fa (i)=e-alll , te R.1, a>O.
11. Dacă g'(t)=tte-"' h(t), să se arate că
kl
(~ig) (t)= (a+it)t+i , a>O, k e N.
- \\s:\\•
12. Dacă q> (x)=e 2 , să se arate că
A
cp(x)=<p(x), x e H. •.
13. Fie 11> e 12.. Să se arate că pentru orice multiindice a. are
loc
IJ«Rlf,=R~.
unde în partea stingă na- semnifică
0\a\
154
iar în dreapta
a\a\
cu .Z=(%1, ••. , Z,a) ; Zt=Xt+iYt, k E N •.

14. Să se arate că spaţiul 12.a definit în sec. 3.3.3. este un spaţiu
FrechM.
15. Fie (am);:=l un şir din :e.i astfel incit şirul (Kam)~ ... 1 să
· constituie o exhaustiune a lui H. •.
a) Este f2. limita inductivă strictă a spaţiilor f2.u.m (m e N) ?
b) Este f2. metrizabil ?
16. Fie X un F-spaţiu. Funcţionează teorema graficului închis
pentru perechile de spaţii :
a) fTJ şi X; X şi rJJ,
b) X şi f2. ; f2. şi X,
c) fTJ şi !il. ?
17. Se consideră următorul operator de tip convoluţie pe H.1
({}af)(l)=(1 ;r (a))~: (l-s}11- 1 f (s} ds

cu o <a<l. (Operatorul - integrala fracţionară a lui Riemann - .
J.iouville.) Să se arate că fJ.a. e i:B(LP('H.1), Y(B.1)), unde
a<l/;, <1, iar 1/,=1/i,-a.
3.4. FUNCŢIONALE LINIARE

ŞI PRINCIPIUL PRELUNGIBJLITAJII
ln acest paragraf introducem dualul algebric şi dualul topo-

logic, prezentăm teorema de prelungibilitate a lui Hahn - Banach,
interpretările sale geometrice, precum şi consecinţele sale pentru
studiul dualelor.
3.4.1. DUALUL ALGEBWC. FUNCŢIONALE LINIARE ŞI

HIPERPLANE. Am văzut mai sus că pentru două spaţii liniare
X şi Y, .J!.(X, Y) formează un spaţiu liniar. Dacă Y =K, atunci
155
spaţiul J!.(X, K) îl vom nota prin X* şi-l vom numi dualul algebric
al lui X. Elementele lui X* le vom numi funcţionale liniare pe .X.
Propoziţia 3.4.1. Dacă X 1 şi X 2 stnt spatii liniare izomorfe,
atunci Xf şi Xf sînt de asemenea izomorfe.
Demonstra/ie. Se verifică uşor că dacă A este un izomorfism
al lui X 1 pe X 2 , atunci aplicaţia A* definită pe Xt cu valori în
Xjff= prin: (A* (2) (x1) =f2 (Ax1 ), x 1 E X 1 este un izomorfism.
Propoziţia 3.4.2. Dacă {Xa}a este o familie de spaţii liniare
( EBXa)* este izomorf cu II Xf. 1n particular·: (<J>JK (d))* ~ ~(d).
a
Demonstraţie. Particularizare: Y =111 în propoziţia 3.1.8.
Mai semnalăm că dacă X este finit dimensional, atunci dualul
său X* este izomorf cu X. Acest fapt este consecinţă directă pen-
tru cazul finit dimensional a metodei următoare de a obţine func-
ţionale liniare pe un spaţiu liniar dat. Fie {xa}a o bază în spaţ.iul
X şi u e X*. Deoarece :
(3.4.1) u (x) =ll (~ ~aXa) =~ ~all (xa) =~~ava,
a a a
u (x) este cunoscut dacă şi numai dacă se cunosc totate valorile
u (Xa) =Va, Pe de altă parte printr-o. alegere oarecare a valorilor
Vau prin formula (3.4.1) se defineşte o funcţională liniară u pentru
care u (xa) =Va, Astfel se stabileşte o corespondenţă biunivocă
X I-+ (va)a
între X* şi ruK (d), unde d este cardinalul bazei, care este un izo-
morfism. Este clar că pentru X, n-dimensional avem d=n şi
IDK (n) =li•, deci X* izomorf cu K 11 , care este izomorf cu X
însuşi.
1n secţiunea 3.1.1 am ataşat operatorilor liniari citeva subspa-
ţiiliniare remarcabile. !n cazul funcţionalelor liniare un rol impor-
tant va fi jucat de nucleu. !n adevăr are loc
Propoziţia 3.4.3. Dacă u e X*, nucleul său N (u) este un sub-
spaţiu
liniar maximal ln X. Reciproc, pentru orice subspaJiu liniar
maximal N ln X, există o funcJională liniară u e X+, pentru care
N (u) =N.
Demonstratie. Dacă u :/,= 6, este clar că N (u) este subspaţiu
liniar în X şi deci există x 0 E X, u (x0) = 1. Acum este clar din
descompunerea :
X=ll (x) ·xo+ (X-ll (x) •Xo), (x EX)
lil
că Sp (x0) este un complement algebric de dimensiune 1 al lui N (u).
De aici rezultă că N (u) este maximal. Reciproc, dacă N este un
subspaţiu liniar maximal in X, el admite un complement algebric
de dimensiune 1. În adevăr, dacă x 0 e X şi x 0 $ N, în baza maxi-
malităţii lui N, Sp (x0 ; N) =X. Dar evident că: Sp (x0 ; N) =
Sp x0 8)N =X. Atunci, pentru x EX există un unic A;,; e K astfel
ca: X=Az:to+Y, y e N. Dacă punem u (x) =Âx, obţinem o func-
ţională liniară pe X pentru care N (u) =N.
Remarcăm că nucleele funcţionalelor liniare sînt subspaţii
liniare de codimensiune 1. Astfel de subspaţii mai poartă numele
de hiperplane care trec prin origine. Orice translatat al unui hiper-
plan care trece prin origine se va numi pur şi simplu hiperplan.
Avînd în vedere (vezi sec. 2.1.1) că translatatele subspaţiilor le-am
numit mulţimi plane, constatăm că hiperplanul mai poate fi defi-
nit ca o mulţime plană maximală. Avînd în vedere propoziţia 3.4.3,
un hiperplan este definit printr- o ecuaţie de forma:
(3.4.2) u (x) =î',
unde y eH, iar u o funcţională liniară pe X. în adevăr, un hiper-
plan este de forma x 0 +N, unde N este un subspaţiu liniar maxi-
mal, adică nucleul unei anumite funcţionale u E X*. Atunci pentru
x=xo+Y, y e N are loc: u (x) =U (x0) +u (y) =U (x0) =y. Dacă
u (x) =y (=u (:r0)) rezultă imediat x-x0 E N, sau x e x 0 +N; ast-
fel, ecuaţia u (x) =')' este satisfăcută pentru punctele hiperplanului
şi numai pentru acestea.
Un rol important în cele ce urmează îl ocupă şi noţiunile de
semispaţii generate de hiperplane. Fie X un spaţiu liniar real şi
X 0 un subspaţiu liniar maximal în X, iar x 0 +Xo un hiperplan
arbitrar paralel cu X 0 • Se ştie din (3.4.2) că există o funcţională
liniară reală u şi un y e R astfel ca
x 0 +Xo= {x: x EX, u (x) =y }.
Hiperplanul x 0 +X 0 defineşte prin inegalităţile u (x} <y şi
u (x) >y, respectiv u (x) ~y. u (x) ~1' două mulţimi algebric des-
chise, respectiv două mulţimi algebric închise. Acestea se vor numi
semispaţiile ataşate hiperplanului x 0 +X0 ; ele sînt mulţimi convexe
( cum rezultă simplu din liniaritatea lui u) şi aderenţa algebrică a
lui {x: u (x) <V} este chiar {x: u (x) ~1' }. Hiperplanul dat ser-
veşte atunci - evident - ca frontieră algebrică celor patru semi-
spaţii. Dacă notăm acum cu H 1 , respectiv H 2 semispaţiile algebric
închise ataşate hiperplanului H 0 =x0 +X0 , vom zice că. o mulţime
A cX se află de aceeaşi parte a lui H 0 , dacă A cH1 sau A cH 2 •
157
Un hiperplan care trece printr-un punct frontieră al unei mulţimi
convexe A se numeşte hiperplan de sprijin pentru A, dacă A se află
de aceeaşi parte a hiperplanului.
3.4.2. DUAL TOPOLOGIC ŞI HIPERPLANE iNCBISE. Pen-

tru un spaţiu liniar topologic X, vom defini dualul topologic .X'
ca fiind mulţimea funcţionalelor liniare şi continue pe X (cu valori
în corpul K peste care X este considerat spaţiu liniar). Se vede
că X' cX+şi în concordanţă cu sec. 3.1.2 X'='1J (X,K). :X..' va
fi deci organizat ca spaţiu liniar ca în sec. 3.1.2. El va fi numit în
continuare simplu dualul lui X. ln secţiunea precedentă am ară
tat că există o corespondenţă biunivocă între funcţionalele liniare
pe X şi subspaţiile liniare maximale din X, dată de f-+N (/). 1n
ceea ce priveşte elementele f e X' are loc.
Propoziţia 3.4.4. O functională liniară f pe X este continuă,
dacă şi nurriai dacă nucleul său N (f) este închi:,. Un hiperplan încltis
f n X va fi dat atunci de o ecuaJie de forma
(3.4.3) f (x) =y ; '\' E l i ,
unde f e X'.
Demonstratie. Este mai întîi clar că dacă f' e X', N <n este
închis ca imagine inversă prin f' a lui e. Reciproc, presupunem
că pentru feX+, N(f) este închis. Fie E90 arbitrar şi V={x;
I f (x) I < e }. Dacă f nu este funcţionala nulă (aceasta e oricum
continuă) există Xo cu f (Xo) = 1. Deoarece EXo ♦ N (D şi N (/) este
închis, există o vecinătate echilibrată U a originii cu (ex0 + U) n
n N (f)= $25. Acum fie X E u ; dacă X $ V, din I f (x) I ~ e rezultă
+
y=- f(:) x e U (î11 baza echilibrării lui U), deci Exo+Y 'JN (f),
ceea ce conduce la contradicţie, deoarece prin calcul f (Ex0+y) ==0.
Aşadar, pentru x e U neapărat x e V sau U c V. Cum V e vecină
tate a originii pentru orice e, rezultă că f e continuă. Ultima parte
rezultă din faptul că un hiperplan fiir.d de fc1ma y+N (f) cu f
funcţională liniară, el este închis dacă şi numai dacă N (/) este
continuă.
Consecintă. Un hiperplan H din X este sau închis sau dens
în X.
ln hiperplanul H = y+ N (D nu este închis, l:J (f)
adevăr, dacă
nu este închis, deci un subspţiu propriu în N (f). Cum N (/) este
deja maximal, rezultă l\ U) =X, de unde li. =X.
Existenţa funcţionalelor liniare continue nenule pe un spaţiu
liniar topologic oarecare X, deci a hiperplanelor îr,chise în .X, nu
158
este asigurată în acest cadru general. Vom da în continuare un
exemplu de spaţiu liniar topologic pentru care nu există funcţio
nale liniare continue nenule, urmînd ca studiul dualelor să fie
reluat în secţiunea 3.4.5 pentru spaţiile local convexe, despre care
vom arăta, în ~aza teoremei Hahn - Banach din secţiunile 3.4;.3
şi 3.4.4, că posedă duale netriviale.
Fie 0<p<1 şi L1' spaţiul tuturor funcţiilor măsurabile x pe
intervalul (a, b) cu valori în H, pentru care~: Ix (t)l 21 dt < oo.
Nu vom distinge în L'P funcţiile egale între ele aproape peste tot.
Din inegalitatea evidentă I x1 (t) +~ +
(t) ,,, ~ I x1 (t) 121 I Xi (t)l 9 ,
pentru p<l rezultă uşor că LP este un spaţiu liniar. Definim acum
pe L"' o topologie cu sistemul {U (e); 8>0}, unde U (8) constă
din funcţiile x e LP pentru care
(3.4.4) Ux 11,,. I~: Ix (t) j:P dt J1 /,, ~ e.
Evident li AX 1111 = I A 111 x 11,,, deci AU (8) = U ( I Â I 8)} (SLT. 5).

Acum se verifică uşor că U (e)( sînt echilibrate şi absorbante
(SL.T. 2) şi (SLT. 3) şi de asemenea U (min (e1, e2)) c: U (81) n
n U (~), deci (SLT. 1). Se verifică şi axioma de separaţie:
n U (e) =8. Pentru (SLT. 4) este necesar să verificăm inegali-
a ◄o
tatea
(3.4.5) li x+y li ~2 (1-JJ>/P (li x 111>+ li y llp)•
Pentru aceasta observăm că funcţia(;:; pentru q> 1 are
pe semiaxa pozitivă un singur minim în s=l.
Are deci loc 1 +s0 ~ 21 - 11 (1 +s)11 sau punînd s~d/c, cu c> O
şi d >O oh ţinem
(3.4.6) c!'+d11 ~21 - 0 (c+d)!l, (q>l).

Acum din (c+d)P ~ cP+dP şi (3.4.6) scrisă pentru q=1/p
rezultă (3.4.5).
Aşadar, pentru U ( e) avem :
2-1/P U (e) +2-1/JJ U (e) c: U (e),

ceea ce demonstrează (SLT. 4), dacă ţinem cont de (SLT. 5). Cu
aceasta LP este un spaţiu liniar topologic. Să admitem acum că f
este o funcţională liniară, continuă nenulă pe LJ>. Există atunci
Yo e LP cu f (y 0) = 1. Să definim pentru se [a, b] funcţia Y!=llol••
159
unde X.• este funcţia caracteristică a lui [a, s] şi fie Y;= y0 -Y}.
Acum II Y! li~ = ~: I y0 (t) 171 dl este o funcţie crescătoare şi continuă
1
de s. Deci există un s0 e [a, b] pentru care li ySo2 li PP=-.-11
2
y0 IIPPo•
Atunci, dintr-un calcul simplu rezultă că li ySo

2 IIP
p
= ~2 IIYo li pP=
= li Y! li~. Acum deoarece f (y 0) = 1, trebuie ca I u (YV I ;;ai: 1 cel
puţin pentru un indice j=l sau 2. Fie y1 = 2y! pentru acest j. 0
Atunci I f (y 1) I = 1, în timp ce li y 1 Iii> =21- 112> li y 0 11 p- Plecînd acum

de la y 1 e LP, construim cu acelaşi procedeu pe 112 e L 71 pentru
care li Ya llp=21- 11i>II Y1 I ll21 =22(l-l/P> li y 0 li P şi I f (Y2) I ;;ai: 1. Continuînd
obţinem un şir Ya e LP care satisface I f(y 8 ) I ;;ai: 1, dar li Ya li 71 =
=2 2•{1-l/P>II Yo 1111 • Dar aceasta arată că y 0 converge la zero, fără ca
f (y.) să conveargă la zero, ceea ce contrazice continuitatea lui f.
Rezultă că dualul topologic al lui LP (O<p<l) se reduce la func-
ţionala nulă.
Consecinţă. 1n LP (O<p<l) orice hiperplan este dens.

Observa/ie. Reţinem că aplicaţia x r-+ li x li P îndeplinea pro-
prietăţile
(Q.1) li x llp;;;ai:O
(Q.2) li X 1121=0 => X=0
(Q.3) li AX Iii,= p„ 111 x li»
(Q.4) llx+yllp~k(llxll 21 +1lgllp),
cu k ( = 2<1-P>P) o constantă ;;ai: 1. O astfel de funcţională poartă
numele de cvasinormă, iar un spaţiu liniar pe care s-a definit o cva-
sinormă se numeşte spaţiu cvasinormat. ln spaţiile cvasinormate
se introduce o topologie compatibilă cu liniaritatea ca în exemplul
de mai sus.
3.4.3. PRELUNGIREA FUNCŢIONALELOR LINIARE REALE.

In această secţiune va fi vorba de unul din principiile f undamen-
tale ale analizei funcţionale care dă posibilitatea prelungirii unei
funcţionale liniare de la un subspaţiu la întreg spaţiul liniar dat
cu păstrarea anumitor inegalităţi. Aceasta permite la rîndul său
să arătăm că dualul unui spaţiu local convex este netrivial. Dar
iată enunţul complet al acestui principiu.
160
Teorema 3.4.5 (H. Hahn şi S. Banach). Fie p o func/ională
subliniară pe spaJiul liniar real X şi u o funcţională liniară {reală)
definită pe zm subspafiu liniar Y cX, care satisface condiţia
(3.4.7) u (x} ~p (x), (x e Y).

Alunei func/ionala u se poate prelungi pe tot spaţiul X, cu păstra•
rea liniarită/ii şi
a inegţllităţii (3.4. 7), a_dică există o funcţională liniară
f definită pe X astfel încît
(3.4.8) f (x) =U (x), (x E Y)
şi
(3.4.9) f (x) ~ p (x), (x E X).
Demonstraţie. Fie x0 e X, x 0 , Y. Atunci evident Sp (x0) nu
are comun cu Y decît vectorul nul. Putem forma suma directă
Y 1 =Sp (x0 ) EB Y. 1n baza lui (3.4.7) şi apoi a lui (N.3) deducem
pentru orice y', y • e Y
u (y') -u (y") =ll (y' -y•) ~ p (y' -y") ~ p (y' +x0) +
+P (-xo-y•),
de unde
-u (y•) -p (-xo-y•) ~ -u (y') +P· (Y' +xo), (y', y" E Y).
Trecînd în această inegalitate mai întîi la supremum în partea
stingă şi apoi la infimum în partea dreaptă obţinem :
sup {-u (y) -p (-xo-Y) ; y e Y} ~inf {-u (y) +P (Y+Xo);
ye Y}.
Acum dac§ notăm cu y un număr real cuprins între cele două
nu~ere de mai sus, evident va avea loc
(3.4.10) -u (y) -p (-Xo-Y) ~1'= -u (y) +P (y+xo), (y E Y) •
. Să definim pe Y1 funcţionala u1 prin u1 (x) =Â.::y+u (y), unde
.x estţ arbitrar în Y1 şi are scrierea (unică) X=Â.zXo+Y· Prin veri-
ficlţre. directă se constată că u 1 este o funcţională liniară pe Y 1,
care din cauză că dacă x e Y, avem Â.ai=O şi y=x verifică
(3.4.8') u1 (x) =U (x), (x E Y).
De asemenea este verificată inegalitatea11

(3.4.9')
161
ln adevăr, dacă X=ÂXo-f'Y şi Â>O în baza inegalităţii din
dreapta în (3.4.10) cu y /A în loc de y are loc
UJ (x) m: Âl'+u (y) ~Â [ -u ( ~) +P ( ~ +xo Jl +u (Y) =-u (y) +

+P (Y+AXo) +u (y) =p (x).
ln penultima egalitate am utilizat liniaritatea lui u şi <N'. 2) pentru
p. Acum, dacă Â din scrierea lui X=AXo+Y satisface Â<0, pe baza
inegalităţii din stlnga lui (3.4.10) tot cu y/Â în loc de y, cum {-Â) >O
obţinem din aceeaşi cauză ca mai sus
ui(x) = Î\'f+U (y) ~Â [ - U ( ~) -p (-xo- n] +u (y) =-U (y) +

+(-Â) p (-x0 - ~) +u (y) =p (l\xo+Y) =p (x).
Pentru Â=O, inegalitatea revine la (3.4.7), deci este de aseme-
nea verificată. Am arătat aşadar că există prelungite pentru func-
ţionala dată, care satisfac condiţiile cerute. Rămîne să arătăm
că între acestea există una definită pe întreg spaţiul X. Să notăm
cu (7 mulţimea tuturor funcţionalelor Ua : Ya -+ R pentru care
YC YaCX, care satisfac
(3.4.8a) ua. (x) =U (x), (x e Y)
(3.4.9«) ua (x) ~ p (x), (x e Ya)-
I.s,troducem în fr relaţia de ordine următoare : ua ~ lla', dacă
Y0 CYa, şi pentru x e Ya are loc Ua (x) =Ua (x). Dacă f'7o este 1
o parte total ordonată în (7, atunci punînd Y*= U Ya avem

uaesr,
că şi {Ya, ua e (70 } este total ordonată, deci Y* este un subspaţiu
liniar în X şi dacă definim u,. (x) =Ua. (x) pentru x e Y*, unde
a este astfel ales ca Y a 3 x. Prin verificare directă se obţine că
u* este definită corect, este liniară şi din cauza lui (3.4.8a) şi
(3.4.9«) satisface două proprietăţi de acelaşi tip. Astfel, u* e (7 şi
majorează toate elementele din (7 0 • Cu aceasta (7 este inductiv·
ordonată, deci prin aplicarea axiomei lui Zorn posedă elemente·
maximale. Fie f un astfel de element maximal. Dacă f nu este defi--
nit pe întreg spaţiul X, atunci cu metoda de la început obţinem.
o prelungire fi a lui f, fi e ~, ceea ce vine în contradicţie cu maxi--
malitatea lui f în (7. Aplicînd deci (3.4.8«) şi (3.4.9a) lui f în loc-
de Ua. (vom avea şi X în loc de Ya) obţinem (3.4.8) şi (3.4.9). Teo-
rema este demonstrată.
162
Observă/ie. Dacă scriem {3.4.7) pentru -x în loc de x, avem
u (-x) ~p (-x) sau -p (-x) ~ u (x). Astfel (3.4.-7) sau (3.4.9))
implică \
(3.4.11) -p (-x) ~u (x) ~p (x).
Consecinţă. Dacă p este o funcţională subliniară pe spaţiuţ
liniar real X, atunci pentru orice element x 0 e X, există o funcţio
nală liniară f definită pe X astfel ca
(3.4.12) f (xo) =p (Xo)

(3.4.13) -p (-x) ~f(x) ~JJ (:r), (xeJ!).
..
Demonstra/ie. Notăm cu Y subspaţiul generat de x 0 şi punem
pentru Y=AXo e Y, u (y) =U (ii.x0) =Ap (x0). Această funcţională
este evident liniară pe Y şi verifică •.;:
(3.4.14) u (xo) =P (xo).
(3.4.15) u (y) ~p (y), (Y e Y).
Deoarece (3.4.14) este evidentă, verificăm doar pe (3.4.15)~
adică u(i.x0) ~p(i.x0), 1eR. Dacă Â~O, atunci din definiţi~
lui u avem u (AX0) =Âp (x0), deci (3.4.15) are loc. ~entru A<-0
are loc u0 (AX) =Âp {x0) ~ -Âp (-x0), deci (3.4.15) -este stabilită
pentr~ orice ). e R.. Acum putem aplica lui u teorei:na 3.4.5 şi obţi
nem f e X+, care satisface (3.4.8) şi (3.4.9). Aceasta va satisface
atunci (3.4.12) din (3.4.14) şi (3.4.8), iar (3.4.13) ·va rezulta din
(3.4.9) şi (3.4.11). •, I• • 'j~.
Punem în evidenţă în continuare forma geom~trică a rezul,-

tatelor enunţate pină acum. . ··:
Teorema 3.4.6. Fie C un corp ( algebric) conue~ tn _spaţiul liniar
real X, M o mulţime plană din X care nu cantine ·nîci un punct
algebric interior al lui C. Atunci există un hiperplan .H ~are confin-e
pe M şi care nu con ţine nici un punct algebric interior al lui C. · ··
Demonstraţie. Putem presupune că C are pe'. zero ca punct
algebric interior. În caz contrar s-ar translata totul cu un vect.oi"
algebric interior şi s-ar reduce problema la cazul nostru. Acum M
va avea forma x 0 + Y, unde x 0 e M, x 0 =fi 8 şi Y este un subspaţiu
din X. Evident x 0 $ Y pentru că în cazul contrar 'M = Y şi hiper-
planul dat ar trece prin origine, ceea ce nu· se poate deoarece am
presupus 6 e C'. Dacă p este funţţia distanţă (vezi -s~c. 2.3.2) a lui
C, atunci C' = {x I p (x) <1 } şi în consecinţă pentru y e Y avem
(x0 +y) ~ 1. Să observăm acum cii Y este subspsţiu liniar maxi"
:mal în Sp (x0) EB Y (avînd acolo codimensiunea 1). Conform pro-
pţ)_ziţiei3.4.3 există o funcţională liniară reală u pe Sp (x0) EB Y
cu Y=N (u). 1
Este clar că îl putem alege pe u astfel ca u (x0) = 1 (vezi demon-

straţia propoziţiei 3.4.3), deci u (Âxo+Y) =Â pentru X=)\Xo+ye
eSp (x0) EB Y~ Această funcţională satisface pe Sp (x0) EB Y inega-
lft;itea u (x)._-~'p (x). în adevăr, dacă x=AXo+Y cu )..>O, atunci
u· (x) =A~ Âp ( ;o+ i} =p (kto+Y) =p (x), după aplicarea lui (N'2).
Dacă X= A.'to+ y cu A~ O, atund inegalitatea este trivial satisfăcută,
deoarece oricum p este nenegativ. Cu aceasta sînt îndeplinite con-
diţiile din teorema lui Hahn-Banach şi funcţionala u poate fi pre-
lungită la întreg spaţiul X cu păstrarea inegalităţii de mai sus.
Fie f o astfel ae prelungită şi fie N (f) nucleul său. Atunci (vezi
ptop. 3.4.3) H 1 =x0 +N (f) va fi un hiperplan în X, care-l conţine
pe H =xo+ Y =x0 +N (u), din cauză că· f prelungeşte pe u. Acum,
dacă ar exista x 0 +x E H 1 punct interior în C, deci p (x0 +x) <1,
atunci din inegalitatea f (x 0 +x) <p (x0 +x), rezultă f (x0) =U (x0) <1,
<l, ceea ce este absurd. H 1 este astfel hiperplanul cerut.
Consecinţa 1. Dacă C este un corp algebric convex, atunci
pţin fiecare punct algebric-frontieră al său trece un hiperplan de
sprijin. _
. Demonslrafiq._ se poate obţine şi din consecinţa la teorema
3~4-5 şi ca at~re afirmaţia constituie o interpretare geometrică a
::\~steia. Preferăm însă să o obţinem drept consecinţă la teorema
3A.6. Dacă a 0 es~ un punct frontieră al lui C, atunci el poate fi
1
considerat ca mulţime plană care satisface condiţia din ipoteza

precedentă. Există atunci un hiperplan H care trece prin x 0 şi
care nu conţine nici un punct din C • Aceasta înseamnă că C este
de. o parte a lui. H şi H este atunci hiperplan de sprijin al lui C.
,.. Consecinţtf 2~ Orice corp algebric convex C, care este şi alge-
bri<; închis este intersecţia tuturor semispaţiilor algebric închise care
co·nţin pe C şi sînt '"determinate de hiperplanele sale de sprijin.
. Demonstraţie. Dacă y $ C, atunci fie x0 e C' şi z0 un punct
f:rpntieră al lui C pe segmentul [y, x0]; iar H hiperplanul de sprijin
corespunzător lui z 0 • E clar că dreapta determinată de _y şi Xo taie
JW· H în z0 şi cum [x0 , ZJ) c: C, intervalul (z 0 , y), deci y trebuie să
fie. în semispaţiul care nu-l c:mţine pe C şi afirmaţia e demonstrată.
· . Canseclnţa -.1~ Dacă C e3te o mulţime convexă, algebric des-
chisă şi x 0 $ C, atunci există o funcţională liniară f pe X, cu f (x0) = 1,
ce ·determină u.n hiperplan care trece ·prin x 0 astfel că C rămîne
de ,o parte a hiperplanului.
Demonstraţia se obţine reproducînd, evident simplificat, argu-
mentele din demonstraţia teoremei 3.4.6. · , · .\''
3.4.4. PRELUNGIREA FUN(.ŢIONALELOR LINIARE COM-

PLEXE. Fie X un spaţiu liniar complex şi p o seminormă pe X.
Pentru a reduce problema prelungibilităţii funcţionalelor lini~
complexe, Ia aceea a prelungibilităţii funcţionalelor liniare reale
enunţăm mai întîi
Lema 3.4.7. Forma generală a funcţionalelor· liniare complexe
u pe spaJiul X este · : :
(3.4.16) u (x) =u1 (x) -iu1 (ix), (x e X),
unde u1 este o funcţională ·liniară reală pe X. ln ·plus, u satisi~te

. t;
(3.4.17) I u (x) I ~p (x), (x e X),
dacă şi numai d,acă u1 satisface
(3.4.17') I u1 (x)· I ~p (x), (x e X). • I
Demonstra/ie. Fie u (x) =u1 (x) +iu2 (x) scrierea lui u cu parte
reală şiparte imaginară'. 'Liniaritatea (reală) a lui u1 este uşor de
obţinut prin calcul. Acum identificînd pe u (ix) =U1 (ix) +iu2 (ix)
cu iu (x) =iu1 (x) -u2 (x) obţinem u2 (x) =-u1 (ix) şi fodrik
(3.4.16) este obţinută. ~eciproc, dacă este dată. ~1 liniară (reală)
pe X şi definim u (x) prin (3.4.16) rezultă imediat l_iiiiaritatea r~~
a lui u. Observînd că are loc şi u (ix) =iu (x) deducem liniaritâUa
lui u. Acum dacă u şatisface (3.4.17), cum I u1 (x) I ~ I u (:z:J: I
deducem (3.4.17'). Invers, dacă u1 satisface (3.4.17'); atunci notînd
cu <p argumentul lui u (x) avem :
~ : O •
6
•• i
I u (x) I =e-tcp;, (x) =U (e~'q,xf=u1 (e-'<Px) ~p (~-fq,x) =p (x), ·•'.'

: . : It~
unde am folosit liniaritatea lui u, faptul că avem ·de-a .face cu, u.n
număr real şi (N.2). Le~a este demonstrată. .
Observa/ie. Din forma (3.4.16) se deduce 'imediat că N (u) =
=N (u1)niN (u1), adică, în baza propoziţiei 3.4.3, într-un spaţiu
liniar complex orice subspaţiu liniar complex m'aximal X 0 es.te
de forma X 0 = Yon i Y 0, unde Y O este un subspaţiu liniar real maxi-
mal. Tot din consideraţiile de la sec. 3.4.1 dedu-cern că hiperplat.
nele complexe au exprimări similare cu ajutorul hiperplatte-
lor reale.
Enuntăm acum
,lt66
Teorema,3.4.8 (H. Bobnenblust, A. Sobczyk, G. A. Suhomlinov).
Dacă u este o funcţionalc'l liniară complexă definită pe un su bspa/iu
liniar complex· Y c:X, care satisface inegalitatea
(3.4.18) I u (x) I ~p (x), (xe Y),
atunci u se poate. prelungi la întreg spaţiul X cu păstrarea liniarită/ii
şi a inegalită/ii: (3.4.18).
Demonstra/ie„ Cu forma generală (3.4.16) avem că u (x) =
(x) -iu1 (fx), unde u1 este liniară (reală) pe Y şi u1 satisface
=U 1
I u1 (x) I ~p (x), pentru x e Y. Atunci sîntem în condiţiile apli-
cării teoremei' lui Hahn-Banach pentru u1 • Există o funcţională
liniară reală. f1 care prelungeşte pe u1 şi care verifică inegalitatea
I fi (x) I ~p (x) pentru x e X. Atunci funcţionala liniară complexă
f (x) =f1 (x) -if1 (ix) este evident o prelungire a lui u şi satisface
conform lemei precedente şi inegalitatea I f (x) I ~ p (x), pentru
x e X. Teorema. este demonstrată.
Mai putem enunţa următoarea
Consecintă:. Dacă x0 este un element din X, există o funcţio
nală liniară (complexă) f definită pe X astfel ca
f (xo) =p (xo)
..
I f (x) I ~p (x), (x e X) .
Demonstra/ia· se face ca la consecinţa teoremei lui Hahn-Banach.
. 3.4.5. DUALUL UNUI SPAŢIU LOCAL CONVEX. OPERATOR

ADJUNCT. Aşa
cum am văzut în sec. 3.4.2, dacă Y =]h\:, atunci
eţementele lui. tJJ (X, K) sînt funcţionale liniare şi continue pe X,
iar spaţiul respectiv se mai notează cu X' şi se numeşte dualul
topologic al lui X. 1n cele ce urmează ne propunem să aprof undăm
studiul lui X,.,. început în sec. 3.4.2, în cazul în care X este spaţiu
local convex_ Mai întîi remarcăm in baza teoremei 3.1.10 că o
funcţională liniară pe X aparţine lui X', dacă şi numai dacă există
o constantă· M şi o seminormă p X astfel ca
. (3.4.19)- I f (x) I ~M.p (x), (x e X) .
; ; Avind în. vedere această caracterizare a continuităţii f uncţio
nalelor pe spaţiile local convexe, precum şi faptul că produsul cu
o constantă pozitivă a unei seminorme este seminormă, reformu-
llild teorema. 3.4.5 dacă :IK!=B.. sau 3.4.8 dacă K=O obţinem
Propoziţia 3.4.9. Orice funcţionalli liniar/1 continuă pe un sub-
spaţiu al unui spaţiu local convex posedă o prelungire continuă la
întreg spaţiul..
1&6
Am văzut la sfirşitul sec. 3.4.2 că pentru spaţiile liniare topo-
logice oarecare, dualul nu este neapărat nenul. Dacă X este local
convex vom arăta că X' este nenul. Mai precis are loc
Propoziţia 3.4.10. Dacă X este local convex (separat), atunci
pentru orice x0 e X, x0 ::/= 6, există f:z:, e X' astfel ca {:z:. (x0) ::/= O.
Demonstra/ie. Dacă {pa,}ae.9'1.. este un sistem de seminorme care
defineşte topologia lui X, atunci pentru x 0 e X, Xo ::/= 6, existii
a 0 ed astfel că Pao (x0) ::/= O. Aplicînd acum consecinţa la teorema
3.4.5 dacă ]Ei:=R şi consecinţa la teorema 3.4.8 dacăK=C, există
f z, liniară pe X, care satisface
fz, (xo) = Pa, (xo)
I fz, (x) I ~ Pa, (x), (x E X).
Prima relaţie arată că fzo (x0) ::/= O, iar a doua - în baza re-
laţiei 3.4.19 - că f este continuă pe X. Propoziţia este demon-
strată.
ConsecinJă. Dacă X este un spaţiu local conve~ şi pentru x e .X,
avem că f(x) =0 oricare ar fi feX', atunci x=8.
Demonstra/ie. Dacă x ::/= 8, atunci cu propoziţia precedentă
există f :e e X', cu f:,, (x) ::fo O, ceea ce contrazice ipoteza.
1n ceea ce priveşte existenţa elementelor nenule în X', este
importantă şi
Propoziţia 3.4.11. Dacă X este un spaţiu local convex, iar Y
este un subspafiu liniar lnchis al său şi x 0 $ Y, atunci există f e z..•
astfel c'a f (x0) = 1 şi f (y) =0 pentru y e Y.
Demonstra/ie. Din ipoteză se vede că - x0 + Y este o mulţime
închisă înX, care nu conţine originea. Există atunci o între~ă
vecinătatea originii, E (Pa., 8), care nu o intersectează. Avtnd
în vedere definiţia lui E (pa., 8), de aici urmează că
(3.4.20) Pa. (-xo+Y) ~ e, (y e Y).
Notăm acum Y1 =Sp (x0 , Y) =Sp {x0 } EB Y şi pentru y1 ==
=AXo+Y e Y 1 definim u (yJ =A. Se vede prin verificare direct.ă
că u este liniară pe Y 1 şi
(3.4.21) u (x0) =1 ; u (y) =0, (y e Y).
In afară tle aceasta, folosind (3.4.20) obţinem că u verifică
inegalitatea :
I u (Y1) I = I A I IÂI (
~ - e Pa Xo + Ty) = e1 Pa. (ÂXo + y) = 71 Pa (gi).
167
Aplicăm acum teorema de prelungire pentru funcţionala u
şi seminorma
verifică
+ Pa. şi obţinem că există f liniară pe X, care
1
I f (x) I ~
8 Pa (x), (x e X).
A doua relaţie arată (prin (3.4.19)) că f e X', iar prima împreună

cu (3.4.21) că sînt verificate celelalte condiţii din propoziţie.
Semnalăm pe X' =(B(X, li) cele două topologii local convexe
introduse în secţiunea precedentă : X~=(B 11 (X, li) este dualul
lui X înzestrat cu topologia convergenţei uniforme a funcţionalelor
pe mulţimile mărginite din X şi se va numi dualul tare al :}ui X,
iar X:V='13v, (X, ]K) este dualul lui X înzestrat cu topologia con-
vergenţei punctuale (sau slabe) a funcţionalelor şi se numeşte dua-
lul slab al lui X.
Revenim acum la spaţiul (13 (X, Y), pentru X şi Y local con-
vexe date. Dacă T e (B (X, Y), definim adjunctul T' al lui T
prin relaţia
(3.4.22) (T' g )(x) ~-g (Tx), (X EX),
1
u~de g este arbitrar în Y'. Mai întîi este clar că T'g definită cu
(3.4.22) este o funcţională liniară pe X. Ea este şi continuă deoarece
{Xci}ae_s:itcX, Xa-+0 implică Txa-+0 în Y (în baza continuităţii
l~i T), de unde cu continuitatea lui g şi cu (3.4.22) rezultă
(T"g) (xa)-+ O. Astfel, T' este un operator definit pe Y' şi cu valori
în X'. Este clar iarăşi cu (3.4.22) că este un operator liniar, deci
T' e ..e(Y', X'). Să considerăm acum spaţiile duale dotate cu topo-
logia tare. Vom demonstra atunci că T' e (JJ (Y~, X;). ln adevăr,
dacă {ga}aes-1 C Y;, Ua-+ O în Y~, atunci Ua. (y)-+ O uniform prin
raport cu y pe orice mulţime mărginită din Y. Acum, dacă B este
mărginită oarecare în X, atunci - cum TB este cu propoziţia
2.2.19 de asemenea mărginită în Y - avem că
(T' 9a) (x) = Ua (Tx) ~o,
uniform prin raport cu x E B. Rezultă că T' Oa -+ 0 în X~ şi cu
aceasta T' e fJ3 (Y~, x;). Faptul că T' e (13 (Y:i,, x:i,) se demon-
strează evident mai simplu, de asemenea prin verificare directă.
Putem reuni aceste observaţii cu privire la operatorul adjunct în
168
Propoziţia 3.4.12. Dacă X şi Y slnt două spa/ii local convexe„
iar T este un operator liniar continuu de la X la Y, atunci operatornl
adjunct este continuu de la Y' la X't atît În cazul în care dualele sînl
inzestrate cu topologia tare, cît şi în cazul În care dualele sini dotale
cu topologia slabă.
Menţionăm şi proprietăţile lui T' cuprinse în
Propoziţia 3.4.13. Fie X şi Y local convexe, TE (JJ (X, Y) şi
T' adjunctul lui T. Alunei
(a) TX este dens în Y, dacă şi numai dacă T' este injectiv.
(b) T' Y' dens în X:V, implică T injectiv*.
Demonstra/ie. (a) Dacă TX este dens în Y şi T'g=6, atunci
pentru orice x EX are loc (T„g (x) =0, deci cu (3.4.22) g (Tx) =0
sau g (y) =0 pentru orice y E TX. Densitatea lui TX în Y implică
atunci g=6, de unde N (T') = {6}, adică T' este injectiv. Reci-
proc, dacă T' este injectiv şi TX c Y astfel că există y0 e Y, y0 $ TX,
atunci cu propoziţia 3.4.11 există g e Y' cu g {y0) = 1 şi g ( Tx) =0
pentru x e X. Dar ultima relaţie înseamnă conform lui (3.4.22)
că T' g=6, de unde cu injectivitatea lui T', rezultă că g=6, ceea
ce conduce la contradicţie.
(c) Dacă T'Y' este dens în x:,, şi Tx=6, atunci pentru orice
g e Y' avem g('{rx) =0, sau (T'g)(x) =0 pentru orice g e Y'. Cum
T'Y' este dens în X (adică în topologia convergenţei punctuale),
rezultă atunci că f (x) =0 cu orice f e X', de unde cu consecinţa
la propoziţia 3.4.10 avem că x=8, deci T este injectiv.
Propoziţia 3.4.14. Pentru A, B e (B (X, Y), Ce (B (Y, Z);
), eK au loc:
(a) (A+B)' =A'+B'.
(b) (AAt =A.A'.
(c) (CA)' =A'C'.
(d) Dacă A -1 există şi A -1 e (B (Y, X), alunei A' admite de
asemenea invers continuu şi
(A')-1 = (A -1y.
(e) Dacă I este oper'alorul identitate pe X
{Iz)' =Iz,.
Demonstraţie. Primele trei se fac prin demonstraţie directă~
O verificăm doar pe a treia. Se ştie că CA e (B (X, Z), deci cu pro--
* In ( b) are loc şi reciproca. En va fi dovedită însă în sec. 4 .:·t2.
169'
poziţia 3.4.12 (CA)' e (1J (Z;, X;) şi (CA)' e (/J (Z:V, X:0). Acum
dacă h e Z' şi x e X, avem C' h e Y', 1lx e Y şi
((CA)'h) (x) =h (CAx) == (C'h) (Ax)== (A'C'h) (x),
de unde rezultă (c). Proprietatea (e) este imediată, iar (d) rezultă
prin combinarea lui (c) cu (e) în modul următor. Deoarece A -1 e
e(/J (Y, X), (A -1)' e (/J (;X, Y;) şi .(A -1)' e (/J (X:V, Y:0). Acum, ple-
cind de la reia ţiile
A-1A=lx şi AA -1=Jy
şi aplicînd (c) şi (e) deducem
A' (A-1)'=lx 1, şi (A -1y A'=ly,
ceea ce conduce la concluzia (A - 1y = (A')-1 şi (d) are loc.
Ca o primă aplicaţie a proprietăţilor operatorilor adjunc\1
vom deduce relaţia dintre dualele a două spaţii local convexe X
şi Y, dacă XC, Y, adică XC Y şi injecţia J a lui X în Y este con-
tinuă.
Propoziţia 3.4.15. Dacă XC, Y şi X este dens în Y, atunci
.Y;c,x; şi y:,,c,x:,,.
Demonstraţie.Mai întîi ipoteza arată că scufundarea canonică
J e (1J (X, Y) şi JX Y. Aplicînd propoziţia 3.4.12 rezultă că
J' e rJJ (Y;, x;) şi J' e (B (Y:0, X:0), iar cu propoziţia 3.4.13 J'
este injecţie. Observăm că pentru g e Y' avem că J' g= g I X. Deoa-
rece J' este injectiv, nu va fi pericol de confuzie dacă vom conveni
să notăm J'_g=g. Astfel, J' va apare ca „scufundarea" canonică
a lui Y' în X' şi propoziţia este demonstrată.
Observa/ie. 1n realitate Y' se identifică (modulo un izomor-
fism albegric) cu o parte a lui X', şi anume cu acele funcţionale
din X', care admit o prelungire continuă (în topologia lui Y) Ia Y.
3.4.6. PUNCTE EXTREMALE ŞI SEPARAREA l\lULŢlMILOR

CONVEXE. lncheiem acest paragraf cu prezentarea unei teoreme
de separare a mulţimilor convexe în spaţii local convexe şi cu
importanta teoremă de existenţă a punctelor extremale a lui
Krein - Milman. 1ncepem însă printr-o teoremă de separaţie
în spaţii liniare.
Teorema 3.4.16. Fie A şi B două mulţimi convexe, disjuncte
in spa/iul liniar real X. Dacă A este algebric deschisă, alunei există
o funcţională liniară reală f e X* şi o constantă 'V e R astfel încît
f (a) <-v<f (b), (a EA, b E B).
170
Demonstraţie. Să fixăma 0 e A, b0 E B şi să punem C=A-B+x0 ,
.x0 =b0 -a0 • Din ipoteză rezultă că
C este convexă, algebric deschi-
să*, conţine originea (ca punct algebric interior) şi deoarece
AnB=!?J, x 0 $ C. Aplicînd atunci consecinţa 3 din sec. 3.4.3,
rezultă că există o funcţională liniară f, astfel că f (x0} = 1 şi
f (x) ~ Pc(x), (x e X),

unde Pc este funcţia distanţă a lui C. Aplicind relaţia de mai sus,
doar pentru punctele lui C, unde p 0 (x) <1, obţinem
f (a-b+x0} <1, (a e A, be B),
de unde f (a) <f (b), pentru orice a e A şi b e B. Astfel, avem că
mulţimile f (A) şif (B) se separă pe dreapta reală, f (A) fiind situată
la stînga. Observînd că f (A) este deschisă pe dreaptă, ca imagine
printr-o funcţională liniară, a unei mulţimi algebric deschise (vezi
exc. 1, sec. 2.3.7), deducem că y=sup {f (a), a e A}$ f (A).
De aici
f (a) <v ~f (b), (a EA, b E B).
Teorema 3.4.17. Fie A şi B două mulJimi convexe, nevide şi
disjuncte ale spaJiului local convex X. Dacă A este compactă, iar B
închisă, există o funcţională liniară şi continuă f e X' şi două numere
reale y1, y2 e R astfel incu
f (a) <Y1 <1'2<{ (b), (ri e A, b E B).
DemnnstraJie. A fiind compactă şi B închisă, putem aplica
propoziţia 2.2.24. Există deci o vecinătate absolut convexă a ori-
n
ginii în X notată cu V astfel ca (A+ V) B= !?J. Dacă peste func-
ţia distanţă a lui V, p este o seminormă continuă, iar G=E (p, 1)
.este convexă deschisă şi algebric deschisă şi conţinută în V. 1n
particular, are loc şi (A+G) nB=.0'· Atunci A+G este convexă
şi algebric deschisă (vezi exc. 23, sec. 2.3. 7) disjunctă de mulţimea
eonvexă B. Fie acum f, funcţionala liniară ataşată mulţimilor
A 1 =A+G şi B, ca în teorema 3.4.16. 1n primul rînd funcţionala
f este majorată de seminorma p 0 , funcţia distanţă a lui C=A 1 -
-B+x0=A+G-B+x0 cu x 0 fixat în B-A 1 , care conţinind ori-
ginea, fiind convexă şi deschisă (deoarece G este deschisă I), este
vecinătate a originii în X. De aceea Pc este o seminormă continuă
pe X, deci f e X'. Pentru existenţa constantelor reale y1 şi y 2, putem
• Daci Â şl B sînt convexe, din care una este algebric deschisă, se demon-
streazăsimplu că A+ B este convexă şi algebrl~ deschisă. Vezi exc. 23, sec. 2.3.7.
171
alege y 2, drept numărul 'V clin aplicarea teoremei 3.4.16, existenţa
lui y1, rezultînd din faptul că f (A) este compactă pe R, conţinută
în f (A1). ln fapt sup f (A) <sup f (A 1) ='f2 şi y1 îl alegem astfel
încît sup f (A) <'V1 <'V2•
Consecinţă. Dacă X este un spaţiu local convex, atunci X'
separă punctele lui X.
Aceasta înseamnă că pentru orice x 1 , ~ e X, x 1 ~ x2 există
un element f din X', astfel că f (x1 ) #:- f (~). Demonstrat.ia se obţine
aplicînd teorema 3.4.17 pentru A= {xi}, B= {~}.
Una din aplicaţiile importante ale teoremelor de separaţ.ie
prezentate aici o constituie celebra teoremă a lui Krein - Milman
de existenţă a punctelor extremale a mulţimilor compacte din spa-
ţiile local convexe.
Dacă K este o submulţime a spaţiului liniar X, vom spune
că o submul time nevidă S a lui K este o multime extremală a lui
K, dacă pentru orice x, y E K şi te (O, 1) cu (1 _:_t) x+ty e S rezultă
x, y e S. Punctele extremale ale lui K sînt mulţimile sale extremale
unipunctuale.
Existenţa punctelor extremale pentru mulţimile compacte şi
convexe dintr-un spaţiu liniar topologic general nu este rezolvată.
ln cadrul spaţiilor local convexe punctele extremale ale unei astfel
de mulţimi sînt chiar suficiente pentru a genera mulţimea prin
intermediul închiderii acoperirii convexe. Mai precis are loc
Teorema 3.4.18 (Krein - Milman). Dacă K este o mul/ime
compactă în SLC real X, atunci ea este confil!,uiă în închiderea aco-
peririi convexe' a mulfimii punctelor sale extremale.
Demonstra/ie. Fie tp familia tuturor mulţimilor extremale com-
pacte ale lui K. Este clar că tp este nevidă deoarece K e tp. Mai
departe vom avea nevoie de următoarele două proprietăţi ale lui tp:
(a) Orice intersecţie nevidă a unei suhfamilii nevide de ele-
mente din 1J aparţine lui tp.
(b) Dacă Se 1J şi f e X' şi µ=sup {f (x), x e Sţ şi S ,=
={xe S: f(x) =µ}, atunci S 1 eqJ.
Proprietatea (a) este imediată din definiţ:ia mulţimilor maxi-
male. Pentru a arăta (h), fie x, y e K şi te (O, 1) cu (1-t) x+lrJ=
=zeS1 • Cum zeS şi Setp, rezultă x, ye S, deci f(x)_~µ şi
f (y) ~ µ, ceea ce conduce la f (x) =f (y) = µ, dacă ţinem cont şi
de faptul că f (z) = µ. Aceasta arată că x, y e S 1•
Alegem acum un Se 1). Fie tp' familia tuturor mulţimilor
din 1), care sînt părţi ale lui S. EvidentfJ)' # 0, deoarece S efJ)'.
1)' faţă de incluziune este ordonată inductiv (la stînga). în adevăr,
172
dacă f/) 0 este ~n lanţ maximal al lui f/J', notînd cu M intersecţia
tuturor elementelor lui f/) 0 şi observînd că f/) 0 are proprietatea
intersecţiei finite, iar elementele sale sînt compacte, concludem că
M #: fă. ln baza proprietăţii (a) are loc M ef/J'. Maximalitatea
lui f/)iJ arată că nici o submulţime proprie a lui M nu aparţine lui
f/J. Din proprietatea (b) rezultă atunci că orice funcţională f e X'
este constantă pe M. Deoarece, cu consecinţa la teorema 3.4.17,
X' separă pe X, rezultă de aici că M este unipunctuală. Astfel
M este un punct extrema! al lui K. Am arătat astfel că fiecare
compact extremal al lui K conţine un punct extremal.
Fie acum H acoperirea convexă a mulţimii punctelor extre-
male ale lui K. Cu ceea ce am arătat deja rezultă proprietatea (c).
Pentru orice Se f/J are loc snH-1: ~. Pentru a arăta incluziunea
~o,
cerută de teoremă KCR, să presupunem contrariul ; adică există
x 0 e I{ astfel că H. Potrivit teoremei 3.4.17, aplicată pentru
A= {x0 } şi B=H, există o funcţională g e X' astfel încît g (x0) <
< g (x), pentru orice x e R. Punînd f=-g, vom avea f (x) < f (x0),
pentru x e H, ceea ce înseamnă că mulţimea K 1 definită ca în (b)
este disjunctă de R. Ţinînd seama că, în baza lui (b ), K I e f/J,
această ultimă concluzie contrazice rezultatul primei părţi notat
cu (c). Teorema este demonstrată.
· Observaţia 1. Notînd cu E mulţimea punctelor extremale a
lui K, din teorema precedentă, concluzia teoremei este echivalentă
cu afirmaţia că închiderea acoperirilor convexe ale celor două
mulţimi coincid :
co(E).,=~
Observa/ia 2. ln partea dreaptă a egalităţii de mai sus nu
se poate, în general, renunţa la închidere. Doar în spaţiile finit
dimensionale acoperirea convexă a compactelor rămîne compactă
(vezi exerciţiile 16 şi 17, sec. 3.4. 7).
1. Să se arate că dualul completatului unui spaţiu liniar topo-

logic coincide cu dualul spaţiului iniţial.
2. Să se arate că dualul unui spaţiu liniar n - dimensional
peste corpul E este izomorf cu K 11 •
3. Să se arate că în spaţiul Lfo, 11 (0<p<l) nici] un subspa-
ţiu finit dimensional nu are co~plement topologic.
173
(Indicaţie : Dacă X este finit dimensional în Lio, 11 şi Y este
un complement topologic al său, atunci considerînd o funcţională
continuă (nenulă) pe X notată cu fi, avem că N (fi) este un sub-
spaţiu liniar închis în X. Punînd f=fi pe X şi f=O pe Y, avem că
f este liniară pe Lfo, 1J şi N (f) = N (fi) EB Y, care fiind închis,
implică f continuă pe J.)'co,tJ, ceea ce contrazice faptul că dualul
lui V'10,1J se reduce la funcţionala nulă.)
4. Fie X un spaţiu normat. Să se arate că topologia lui x;
este o topologie de spaţiu normat cu norma
li fli = sup { I f (x) I, li x li <1 }, (f e X;).
5. Să se arate că o funcţională liniară f este continuă pe un
spaţiu normat X, dacă şi numai dacă există o constantă M < ex>
astfel incit
I f (x) I <M li x li, (x e X).
ln aceste condiţii să se arate că li f II este marginea inferioară a constan-
telor M, care apar în relaţia de mai sus.
6. Fie X un spaţiu normat şi Y un subspaţiu al său. Să se arate
că orice funcţională liniară şi continuă pe Y, se prelungeşte la o
funcţională liniară continuă pe X, cu păstrarea normei. .
7. Să se arate că dacă Y este un subspaţiu liniar închis în spa-
ţiul normat X şi y $ Y, y e X, există o funcţională liniară continuă
f pe X astfel incit
f (y) =1; f I Y=O şi Ofll=l/d,
unde dc::inf {li x-y li, x e Y}.
8. Să se arate că orice funcţională liniară reală neconstantă
pe spaţiul liniar topologic X este o surjecţie deschisă.
9. Aplicînd rezultatele din sec. 3.2.3 să se arate că un şir de
funcţionale <fn):= 1CX:V, cu X un spaţiu normat, converge către
un element din X:V, dacă şi-pentru X complet-numai dacă
(a) există o constantă C< oo, astfel calif. li <C;
(b) există o submulţime M cX, densă pe o mulţime deschisă
din X, astfel încît şirul numeric {f" (x) }~1 converge pentru orice
xeM.
10. Fie l°' (B.) şi L operatorul de ltranslaţie "Ia dreapta
definit prin :
(Lx) (n)=x (n+l)i, (n+l/.2, ... ).
174
Să se arate că există o funcţională liniară A pe za, (numită limită
Banach) astfel încît
a) ALx=Ax.
b) lim inf x(n) ~Ax ~lim sup x(n),
n➔m n➔ =
pentru orice x e [m (R.)
(Indica/ie: Se defineşte AnX= x(l)+•••+x(n) ,M={xel 00 (R)
D
există lim A 11 x=A x} şi r(x)=lim sup Anx. Se aplică apoi teorema
n➔ = n➔ ~
Hahn - Banach.)
11. Pentru O<p<l se consideră 111 (R), cu metrica
•
d (x, y)= ~ I x (n)-y (n) 111 ,
n=l
Să se arate că P (R.) astfel topologizat este un F-spaţiu local mărgi
nit, dar nu este local convex. Să se arate că (11')' =l® în sensul următor ţ
exis~ o corespondenţă biunivocă f-H>y între (P')' şi 1~ dată de
a,
f (x)= ~ x (n) y (n), (x e P').

n=l
12. Fie X un spaţiu Frcchet infinit dimensional. Să se arate că

x;,, este de prima categorie în el însuşi.
13. Fie X un SLT astfel că dualul său topologic X' separă
punctele lui X. Să se arate că X:V este metrizabil dacă şi numai
dacă X are o bază Hamei finită sau numărabilă.
14. Fie X un SLC metrizabil. Să se demonstreze
a) X:V este o reuniune numărabilă de mulţimi E 11 w* - com-
pacte (compacte în topologia lui X:V).
b) Dacă X este separabil, fiecare En este metrizabil (ca sub-
spaţiu topologic în x;,,).
c) X:V este separabil şi o mulţime numărabilă din X' separă
punctele lui X.
15. Fie X şi Y F-spaţii, Y' separă punctele lui Y şi Te .I!. (X, Y)
astfel că f(Txn)--:;-0 (n-+oo) pentru orice f e Y' şi orice şir x,.-+0
(n-+ oo) în X. A tun ci rezultă T e (JJ (X, Y).
(Indica/ie: Se arată că se poate aplica teorema graficului
închis.)
16. Să se arate că dacă pentru E cR n, x e co (E), atunci
x e co (F), unde F este o submulţime finită a lui E, constînd din cel
mult (n+l) puncte.
Solu/ie. Este suficient să arătăm că dacă r>n şi X=:l:: t,x, este
o combinaţie convexă de (r+ 1) vectori x, e E, atunci x este în reali-
175
tate o combinaţie convexă de r dintre aceşti vectori. Putem presu-
pune că t,>O, pentru 1 ~i ~r+l. Vectorii x,-xr+l (1 ~i ~r) sînt
liniar dependenţi, deoarece r >n. Rezultă că există numerele
r+t r+t
reale a,, nu toate nule, încît t aix,=0 şi i=l
i=l
t at=O. Alegem astfel
încît I ad,,I ~ I am/,ml , pentru 1 ~i ~r+1 şi definim
Atunci c,~o, LCi=~i,=1 şi X=~c,x,, iar Cm=O.

17. Să se arate că dacă K este compact în H. n, atunci co K
-este de asemenea compact.
Soluţie. Fie. S simplexul din R 11 +1 constînd din i=(l1 , ••• , ln+i)
-cu t, ~O şi~ t,= 1. Potrivit exerciţiului 9, x e co K dacă şi numai dacă
i
n+l
.x = ~ t,xc pentru unt E S şi x, e K(i e N n+ 1). Altfel spus, co I{ este
----
i=l
.imaginea lui S x K >( ••• x K prin aplicaţia continuă
n+1 ori
n+I
(i, X1, • •.' Xn+t)I-+ ~ i1Xt,
i=I
-adică este compactă.
3.5. DISTRIBUŢII DE n VARIABILE REALE
Acest paragraf este rezervat în esenţă teoriei distribuţiilor de

n variabile reale. El constituie o aplicaţie a studiului general al
operatorilor liniari continui între spaţii local convexe, a dualelor de
spaţii local convexe (sec. 3.4.5), a spaţiilor concrete studiate în
paragraful 2.4.
3.5.1. DEFINIŢIA ŞI CARACTERIZAREA DISTRIBUŢIILOR.

Orice funcţională liniară şi continuă pe ([) (!l) se numeşte distri-
buţie de n variabile pe n. Aşadar, mulţimea distribuţiilor pe n coin-
176
cide cu dualul ([)' (Q) al· spaţiului local convex ([) (Q). Pentru u e
e ([)' (O) şi q, E I[) (O) vom nota · ,
(u, <p)=U (q>).
Teorema 3.5.1. O func/ională liniară u pe (J) (Q) este distri-
bu/ie pe !l, dacă şi numai dacă u este mărginită pe orice mul/ime mărgi
nită ·din (J) (O).
· Demonstra/ie. Cu teorema 2.4.11, (J) (O) este bornologie şi
cum q>1~u (q>) este continuă dacă şi numai dacă seminorma: cp1-+-
1-+-I u (cp) I este continuă, concluzia teoremei rezultă cu teorema
2.3.21.
Consecin{a 1. O funcţională liniară u pe ([) (O) este distribuţie
pe Q, dacă şi numai dacă pentru orice compact K există o constantă
c>O şi k e N astfel ca
(3.5.1) · 1(u, cp) I< c sup I na<p (x) I, <pe (J)K (O).
la)~k
. :tEK
Demonstra/ie. Dacă u este continuă pe limita inductivă (strictă)
(J) (!l), evidentu va fi continuă şi pe (J)K (!l), de unde existenţa unei
seminorme PK,k astfel ca (3.5.l)să· aibă loc. Reciproc, dacă (3.5.1)
are loc şi B este o mărginită oarecare din (J) (!l), cu teorema 2.4.10
există K astfel că (2.4.13) are loc. Acum cu (3.5.1) aplicată acestui
K rezultă că (u, <p) e mărginită pe B şi în baza arbitrarităţii
lui B cu teorema 3.5.1, rezultă că u e r/)' (Q).
Observa/ie . .Din consecinţa precedentă se vede că funcţionala
liniară u pe (f) (O) este distribuţie, dacă şi numai dacă restricţia sa
la fi~care r/)K (Q) este continuă pe (J)K (O).
De ~ici şi din caracte1izarea convergenţei la zero a şirurilor în
(J) (!l) rezultă
Consecinţa 2. Funcţionala liniară u pe· '7J (!l) este distribuţie,
dacă şi numai dacă pentru orice şir (numărabil I) {q>J lieN c
c (J) (.Q), <p~ în (J) (.Q), avem (u, cp 1)-+-0.
Dacă u este o distribuţie pe Q, pentru care se poate determina
un număr natural k, independent de K astfel ca (3.5.1) să aibă loc,
atunci u poartă numele de distribuţie de ordin finit, iar cel mai mic
întreg m cu această proprietate se numeşte ordinul distrib1:1_ţiei.
3.5.2. FUNCŢIILE LOCAL SUl\lABILE [ŞI l\lASUWLE PE

H.a, CA DISTRIBUŢII. Fie f E Lfoc (Q) şi funcţionala u1 defi-
nită prin
(3.5.2) (u 1 , <p)= Sf (x) ) I~ sup I q> (x) I . r lf(x) I dx, cp E (l)K (!l).

xEI( Jx
u1 se va mai numi distribuţia de tip funcţie generată def. Deoarece
f1-+u 1 este o injecţie* a lui L/oc (!l) în (lJ' (!l), vom considera Moc (!l)
scufundat în (lJ' (!l), prin identificarea f=u 1•
De aceea distribuţiile se mai numesc funcţii generalizate şi
o serie de operaţii în spaţiile de funcţii, ca: înmulţirea cu funcţii,
derivarea, convoluţia vor fi extinse la distribuţii.
O altă clasă remarcabilă de distribuţii pe n este furnizată de
măsurile boreliene pe n. Dacă µ este o măsură boreliană (regulată)
pe n, atunci distribuţia de tip măsură asociată se defineşte prin
(3.5.3) (u µ, cp)= Scp (x) dµ (x), (cp e (lJ (!l)).
Ca şi în cazul precedent se arată că u este de ordin zero.
Cel mai simplu exemplu de distribuţie de tip măsură, care nu
este de tip funcţie îl constituie distribuţia lui Dirac u60 =cS 11 defi-
nită prin
(cSa, cp)=cp (a)= S cp (x) d cSa (x), (cp E (lJ (!l)).

(Aici 6a apare măsură boreliană de masă 1 concentrată în a e !l).
Dacă a=O e n, vom nota pe scurt cS 0 =6. Se observă că şi măsurile
boreliene (regulate) pe n, Jll (!l) se scufundă algebric izomorf în
(l)' (!l). ln adevăr, din (3.5.3) se vede uşor că µ1-+uµ este liniară.
Acum dacă Uµ=O, din (3.5.3) va rezulta
(3.5.4) § cp (x) _dµ (x)=O; (cp e (lJ (!l)).
Fie K un compact din n şi f=xK funcţia sa caracteristică.
Pentru k eN dat să notăm cu (1c funcţia din ro (!l) (vezi lema 2.4.21 ),
care ia valoarea 1 pe vecinătatea de rază ~ a lui I{ şi are suportul
conţinut în vecinătatea de rază +

a lui K. Este clar că pentru
x e K, fk (x) = 1-+f(x). Pentru x $ K există un k 0 suficient de mare,
incit x$K(ko). Atunci (1c (x)=O pentru k~ko, deci rk (x)-+O=f (x).
* Demonstraţia este analoagă cu cea pe care o dăm in continuare pentru

măsurile regulate pe !l.
178
ln concluzie, f1e converge punctual la f, iar diferenţa f1e-f este
mărginită de funcţia caracteristică a compactului K(m 0
unde _!_ <
),
l1lo
<d (K, €!l). * Astfel, cu trecerea dominată la limită are loc
lim ) f,. (x) dµ (x)=µ (K).

k ➔ a:,
Cum ft e rJJ (!l), cu (3.5.4) rezultă µ (K)=O. Folosind regulari-

tatea lui µ, obţinem µ=O. Liniaritatea aplicaţiei µ1--+-Uµ. rezultă din
liniaritatea prin raport cu µ a integralei (3.5.4). Avem aşadar (ab-
stracţie făcînd de o injecţie algebrică) :
L]oc (!l) C Jll (Q) c rJJ'(Q).
3.5.3. PROPRIETAŢI LOCALE. DISTRIBUŢII CU SUPORT

COMPACT. Prin restricţia lui u e rf)' (!l), la o deschisă !l1 c n
notată cu u I !l1 vom înţelege restricţia lui u la rJJ (!l 1). Este clar
că u I 0 1 este o distribuţie pe !l1 , adică face parte din r/)' (01). Vom
spune că o distribuţie u (pe O) este local zero într-un punct a~ n,
dacă există o vecinătate deschisă !la a lui a astfel ca u I O.ii =0.
Două distribuţii u 1 şi u 2 coincid local în a, dacă u 1 -u 2 este local
zero în a. Pentru u E r/)' (Q) definim supp u prin :
(3.5.5) a $ supp u <=> u este local zero în a.
Din (3.5.5) rezultă imediat că dacă a$ supp u, atunci .QaU

nsupp u= 0, deci supp u este o mulţime închisă. Pentru alte pro-
prietăţi locale şi pentru o caracterizare „globală" a suportului avem
nevo'ie de
Lema 3.5.2. (partiţia unităţii). Dacă n este desc.hisă ln H n,
m
K un compact din n, K c Un, cu n, deschise conţinute în n, atunci
J=l
m
există cp 1 erJJ(D.,)U=l,2, ... ,m) astfel înclt cp 1 ;;?;0, 1 cp 1 ~1, iar
J=l
m
pe o vecinătate a lui K are loc 1 cpj(x)= 1.
/=1
* Şirul '"" se consideră de fapt de la bun început pentru k ;;?; mo •

2
179
Demonstra/ie. Arătăm întîi că există compactele K,. c. !l 1
U= 1, ~ .. , m) astfel ca
m
(3.5.6) U K 1 => K.
i=l
Dacă x e K, notăm cu r(x) numărul pozitiv cu proprietatea

că S (x, r(x)) c n,, pentru toţi indicii j pentru care x e (cel
m
n,
pu_ţin
··· .
un astfel de j există din incluziunea K c U1 '11). Acum fa-
milfa {s(x, r~x) )Lei, acoperă

pe I{ şi fie Sk= S (x.t, r~,)),
k= 1, ... , s o subacoperire finită a lui K extrasă de aici. Dacă no-
tăm cu K J reuniunea acelor sfere S k care sînt conţinute în nJ, avînd
s _ m
în vedere alegerea iniţială a sferelor avem că U Sk=U K 1, de unde
k=l J=I
rezult:ă-(3.5.6). Cu lema 2.4.21 există atunci 11>, e rD ('1 1), ,j,J=l pe o
vecinătate a lui K 1• Funcţiile q>,=,P, (1-,Pi) •.. (t -,p,_ 1), ·LJ=
·==l,~ .. , m), unde ,j, 0 =1, satisfac evident cerinţele lemei.
Propoziţia 3.5.3. O distribu/ie u e f'D' ('1) este nulă pe o des-
chisă n1 c n dacă şi numai dacă u este local zero în fiecare punct
din 0 1 .
• · Demonstra/ie. Dacă u I '11 =0 este clar că ea e local ze~o în
fiecare punct din Q1 . Reciproc, dacă u este local zero în fiecare
a e n1 , atunci notînd '1 11 vecinătatea lui a pentru care u I Da=O
şi alegînd nc,1 u nai u ••
U!lam O acoperire a compactului supp 'P
o
cu q> dat in-0 (01), putem construi partiţia unităţii relativă la supp ,p
şi la acoperirea {Da,}j!: 1, cp1 , cp 2 , ••• ,cpm. Este clar că cpcp 1 e
e f/) (0 01) iar u (cp)=O şi propoziţia este demonstrată.
Consecin/a. Două distribuţii pe .Q coincid, dacă şi numai .dacă
el~ .coincid local.
.... P~opoziţia 3.5.4. Orice dislribufie este nulă pe complementul
suportului său. Mai mult, suportul unei distribu/ii coincide cu comple-
mentul celei mrii mari mul/imi deschise pe tiare distribuţia este nulă.
. Demonslr'a/ie. Din (3.5.5) se vede că u e (/)' (.O.) este local zero
pe C supp u. Cu propoziţia precedentă rezultă că u este zero pe
C supp u. Fie pentru partea a doua o deschisă .0.1 pe care _u este
nulă. Atunci u este local nulă în fiecare punct din Q1 , deci cu (3.5.5)
01 C supp u.
c
Un loc important prin proprietăţile lor remarcabile îl ocupă
distribuţiile cu suport compact. ln acest sens să ne req~intim
(teorema 2.4.22) că (JJ (.0.) este conţinut dens în t (.O.) şi cu ·injecţie
-180
continuă, adică cu notaţ:iile din Sec. 3.4.5 17) (.O.) L, (O). t Cu· propo-
ziţia· 3-.4.15 rezultă că t'(!l) c 17)' (O). Vom demonstra · ··
· Teorema 3.5.5. O distribuţie u e r/)' (O), admite suport compact
dacă şi numai dacă u e t/ (0).
şi supp u - compact. Fie q,1 e
Demonstra/ie. Fie u e 17)' (O)
el) (O), cpk=l pe o vecinătate a lui supp u (k=1, 2). Este clar că
cp1 _:,<f2 =0 pe o vecinătate a lui supp u, deci cu· propoziţia 3.5.4
·u ((<Î>i-q,2) 'lf,)=0 pentru· orice ,pe t (.Q) (deoarece supp (<p1 -cp2) "1. c·
c C~upp u). De aici u (cp1 ,J,)=u (cp 2 ,JJ). Astfel dacă Pl!nem _:__ ·.
(3.5.7) U(,p)=U (q>1 ,P), (lj> E t (Q)),
definiţ.ia lui u
este independentă de cp1 • Este clar din (3.5.7) ·că u
este liniară pe t (O). Acum dacă 'lJ,rO în t (O), este clar că q,1,p~
în 17) (O) (supp cp1lj> 1 c supp cp1 , vezi-corolarul 2.4.16) deci u (cp1,J,1)-+0,
u
de _tinde· (,p1)~0, ceea ce înseamnă că îi e t' (Q), sau · identificînd
pe·· 11 cu restricţia sa, u e t' (O). Reciproc, dacă u e t' (O) v~
trebui să arătăm că supp u este compactă. Presupunem că supp u · K
mi este compactă. Cum K e închisă, va trebui atunci să fie nemărgi
nită. Există atunci x 1 e J{ cu I x 1 1~+ oo şi x 1 diferite. Atunci să ale-
gem sferele S 1 centrate în x 1, astfel ca ele să fie disjuncte dou~ cite
două (construcţia se face din aproape în aproape plecînd de fa Xf#=~
şi S 1 :n•s1.=fo şiluîndapoiS3 derazăf unde r=dist. (Xs,5\ 2)). lJ·$

Daeă .u j S 1=0, atunci x 1 e C K (vezi (3.5.5)) în contradicţie ·cu
aleg~rea lui x,.
Aşadar, pentru orice j e N există q, 1 e t1J (S 1) -cu
dacă Dacă p'unein

1
u (q, 1):;!:0. Atunci u (c 1 cp 1)=1, c, = - () .
u f.1 .
CX)
q:>= ~ c1q,1, observăm că dco~rece pe orice compact doar un nµm_ă~

i=I · ·
finiţ A.~tenneni q, 1 sînt nenuli, (compactul intersectează u:11 număr
fi~it ·~e · ~;), seria converge în sens t (Q) şi defineşte 1),

/=l
ceea ce este absurd, căci seria din dreapta avînd termenul general r
este-divergentă. Contradicţia obţinută arată că stipp u-este compact.
'' ln incheiere să mai remarcăm ' ,, . · ' .
: :·T~~ema 3.5.6. Orice distribuJie pe n cu
suport compact esle ·de
ordin (mit.
_ • ;Qf!!Zonsţra/ie. Dacă supp u estţ... co~~pact, . după ţeore.ma .3.5.5
rezultă că ·u,. este prelungibilă ·.continuu la t (Q).. Notînd · ca de
~ ·, • i Il ~ ; ,•
lll
::-,i)
obicei tot cu u prelungita, conform teoremei de caracterizare a- con-
tinuităţii funcţionalelor liniare pe spaţiile local convexe va exista o
constantă C şi o seminormă px0 , 1c (din sistemul dirijat de seminorme,
care defineşte topologia lui l (!l)) astfe~ incit
I (u, q>) I~ C Px 0
, 1c (<p), (q> El (!l)).
De aici rezultă că u se prelungeşte continuu (unic, deoarece
l (O} e dens în V (!l)) la tt (!l)). Cum ([)1& (!l) este dens şi conţi•
nut cu injecţie continuă în l" (!l) (vezi exerciţiul 10, sec. 2.4.7),
rezultă că restricţia lui u la ([)k (!l) este continuă. Dar cum IJ)t (!l)
este limita inductivă a spaţiilor ([)t (!l), continuitatea lui u pe t7Jt (!l)
însemnează că u I l'Z)~ {!l) este continuă pentru orice K, deci u este
de ordin finit cel mult k.
3.5.4. DERIVAREA DISTRIBUŢIILOR ŞI ÎNMULŢIREA LOR

CU FUNCŢD. Ain văzut în secţiunea 3.3.1 că pentru orice muttiin•
dice a, operatorul de derivare na e (JJ (([) (!l)). Pentru a · (a1, ••• ,
••• , 0 11) , cu ai:=6[ notăm ca mai înainte operatorul corespunzător
prin D 1• Dacă u e r/J' (!l), atunci definim
(3.5.8) (D 1u, cp)=(-1) (u, D 1 <p), (q> e ([) (!l)).
Din (3.5.8) se vede că D 1u=(-1) (D 1)'u, unde (D 1)' este opera-
torul adjunct al lui D 1 (considerat în tZ> (!l)). Astfel, operatorul D 1
astfel definit pe (JJ' (!l) ia valori tot în ([)' (!l) şi este liniar şi: con-
tinuu,* (vezi sec. 3.4.5). Aplicînd (3.5.8) din aproape în aproape se
obţine
(3.5.9) (DU u, cp)=(-1) \a\ (u, na q>), (<pe tZ) (!l))

sau nau=(-1)\a\ (DU)' u, de unde nae(JJ (([)' (!l)).
Prima problemă pe care ne-o punem în legătură cu derivarea
distribuţiilor este aceeaa coerenţei acestei extensii a derivării, cu
noţiunea clasică de derivare. ln adevăr are loc
Propoziţia 3.5.7. Do.eă f e C1 (!l), alunei D 1u 1 =uD11, pentru
j=t, ... , n .
.Demonstra/ie. Din ipoteză este clar că f şi DJ( sînt l9cal suma-
bile. Are deci sens să considerăm distribuţiile asociate (sau să le
priv.im pe. f şi D 1f ca distribuţii). ln continuare menţinem totuşi
•' _Spaţiul ('J)' '{O) v:a fi considerat peste tot dotat cu topologia slabă. De
altfel se poate arăta că tn cazul lui'(])' (O) cele două topologii coincid.
182
separat notaţia pentru f şi pentru distribuţia u1 asociată. lntegrînd
prin părţi în expresia lui (n 1u1 , q>), cu q> e (1) (!l) obţinem : ·
(n 1u1 , <p)=(-1) (u 1 , n, <p)=- ~ f(x) 0~1 q> fx) dx=
= ţ (!, f (x)) cp (x) dx=(un11, cp).
(Integrarea prin părţi s-a făcut
relativ la variabila x 1, iar termenul
f(x} q> (x) între limitele de integrare se anulează deoarece este cu
suport compact.) Propoziţia este demonstrată.
Consecinţă. Dacă f e cm (!l) şi I a I ~ m, atunci
(3.5.10) na u,=u nat.
Demonstra/ia rezultă din propoziţia precedentă, prin aplicări
succesive.
Relaţia (3.5.10) arată că de fapt derivata în sensul distribuţiilor
a funcţiilor cu derivată continuă, coincide cu derivata în sens clasic
şi de aceea notaţia identică cu cea clasică este justificată.
Tot în secţiunea 3.3.1, pentru ,pe t (!l), am introdus opera-
torul M,i, şi am arătat că Mw e (JJ ((1) (!l)). Este clar că (M,i,)' e
e (JJ ((J)' (!l)). Pentru u e (l)' (O.) vom nota prin ,pu, distribuţia
(M,i,q>)'u şi o vom numi produsul lui tf, cu u. Se constată uşor că dacă
u este de tip funcţie U=U" f e Lloc (!l), rezultă imediat că ,j, u1 =
=u,a,.1 , aşadar notaţia ,p u pentru (M11i)' u se justifică prin această
proprietate de coerenţă. Derivarea acestui produs satisface regula
clasică, după cum arată
Propoziţia 3.5.8. Dacă ,p e t (!l) şi u e (J)' (!l), atunci
(3.5.11) n, (tf, u)=(n, ,P) u+1J, (n, u).
Demonstra/ie_. Dacă cp e (J) (!l), atunci
(,P (D 1 u), q>)=(n, u, ,P<p)=(-1) (u, D 1 (1},cp))=
= -(u, (n 1 ,P) q>)-(u, ,P (n 1 cp)),
unde am derivat pe ,Pcp ca un produs. Mai departe, ţinînd cont de
definirea multiplicării distribuţiilor cu funcţii din t <n) şi de expre-
sia derivatei lui D, (1},u), obţinem :
(,J, (n 1 u), <p)= -((n 1 ,P) u, cp)+(n, (,P u), q>) (cp e (J) (!l)),
de unde rezultă (3.5.11).
3~5:.5.· DERIVAREA ŞI
STRUCTURA DISTIDBUŢIILOB. -ln
această secţiune prezentăm la început derivatele unor· distribuţii
remarcabile, urmînd apoi teorema de structură pentru distDibu-
1:13
ţiile cu suport finit şi în final, teorema de structură locală pentru
distribuţiiarbitrare. Fie pe dreapta R.1 funcţia h (x) -a lui Heayiside,
definită prin valoarea 1, dacă x~O şi egală cu zero dacă x<O. Este
clar că he Lloc (B.1). Să calculăm derivata lui h ca distribuţie:
( :X h, cp) = - ( h, :z cp) = - ~:: h(t) cp'(I) dl=
=- ~: <p'(t) dl=q> (O)=(B, cp), (<p E t7J (R.1).
Aşadar:~ h=6; derivata funcţiei lui Heaviside este distri_buţia

lui Dirac. Observăm pe acest exemplu că o distribuţie care nu ~te de
tip funcţie am exprimat-o - prin intermediul operatorului de deri-
vare - cu ajutorul unei distribuţii de tip funcţie.· In continuare
vom urmări acest fenomen şi pe un caz mai general.
Să presupunem că f este o funcţie care admite derivată mărgi
nită şi continuă pe H.1 cu·excepţia punctelor x1 , x 2 , ••• , x1:. Notăm
saltul lui f în x 1 prin oo, ; oo ,=f (x1 +0) - f (x r..;.0). · Deoarece
.(! u 1, q>} = - ~:: f(x) <p'(x) dx _ -~~a> f(x) <p'(x} dx~
- ½cr, f(x}<p'(x)dx-fa)f(x)<p'(x)dx.
/=2 J:rf-1 J:rn
Aplicînd integrarea prin părţi în fiecare integrală de mai sus se
obţine .
k . ..
(~ u 1, (x,.)+ ~:: f' (l:) = 2
k
oo, q> (x,)+(u 1 , q>),
/=2
de unde:
d k
d:x: u 1 _;_u 1 + 2 00 1 B:1:.,-
/csl
Această formulă de derivare cuprinde în• particular şi cazul
funcţiei lui Heaviside şi arată că derivata ln sensul distribu_ţiilor
poate să difere de aceea în sensul funcţiilor, daci ace.ta din:u~ă
nu .este- continuă. ., .. ~
184
Dacă cS este distribuţia lui Dirac, atunci pentru orice multiin-
dice a are loc
(3.5.12) (Da{,, q>).=(-l)lal (_Daq>)=(O), (q> e ([) (Q)).
. Se· observă că supp (na f,) ={O} şi evident supp · (na f,") =
= {a}~ . Este interesant de remarcat că are loc şi o. reciprocă şi
anume o teoremă de structură pentru distribuţiile cu suport discret
(fin~t).. ·
Teorema 3.5.9. Dacă u e f/)' <O) şi supp u= {O}, alunei există
un întreg m ~ O şi constantele Ca astfel ca
U= I: Ca Da{,.
(al~m
In realitate Ca=(-1)\a\ (u, :rai).
· Demonstra/ie. Deoarece· u este cu suport compact, ea va fi

în baza teoremei 3.5.6 de ordin finit. Fie m >O ordinul lui u. Vom
arăta mai întîi că pentru I a I >m+l, (u, Ma '1>)=0, pentru orice
'I> e t (O). ln demonstrarea teoremei 3.5.5 (vezi (3.5.7)) am arătat
c~. (u,. Ma ,j>)=(u, q>1 M«,i,) pentru orice q>1 e ([) (~),. astfel că q>1
este 1 j:>e o vecinătate a lui supp u= {O}. Fie atunci cp o funcţie din
tZ>(R • ), care ia valoarea 1 pe o vecinătate a lui zero şl are suportul
conţinut în sfera unitate. Atunci q> 8 (x)=q> (:),·va a~ea suportul
conţinut în sfera de rază 8, deci pentru e suficient de ·mic V0,!11 avea
g,8 e f/) (O), cp8 =1 pe o vecinătate a lui zero şi supp q>8 s; e S (O, 1).
în aceste condiţii - după cum am rem·arcat mai sus
(u, M°'P)=(ll, <re M<Ztt>),
deci
(3.5.13) (u, M«;J,)=lim (u, (pe Ma,i,).
2-40
Pe de altă parte, u fiind de ordin m pentru un compact Lr::a

= S (O, e0) c n, există c >O astfel ca
'j(u, q>eM~p) I ~CPLun (<peM°'P)=c sup I DPq,~(x)'~ (~) I,

IP\~m
~eL
dar_~qm supp q>e s;~8 S (O, 1), vom avea

.. '\j.5.14) (u, q>eMa,i,) ~ c sup I· DPq>e (x) x«. -11> (x) f.:
· 1p1~m ·
11:ru<e • ~· .,.•
185
Acum formula· de derivare a produsului ne dă
D 13x'1~e(~) 1j, (x) = L av,v"•v'" :x,4-v' DV" cp8 (x) Dv'" 1j, (x),
unde y' +y• +Y"' =~-Termenul xa-v DV"cp8 (x)=xa-v'-h"l DV"1, deci ela-v\-lv"I < e şi prin urmare din (3.5.14) se
obţine
I (u, cp8 M«,j,)I ~ ce sup L ay, "f, v'" sup I Dv" cp(x) I ·
11\l:!!:m xeL
sup I Dv'" ,j,(x) 1-

:re r.,
Făcînd pe e să tindă la zero şi aplicînd (3.5.13), rezultă (u,M~) =
=0. Vom arăta acum că pentru orice cp e t (!l)
(u, cp)= L (Dacp) (O) (u, Ma 1).
\a.l:!!:m ex I
Să considerăm polinomul lui Taylor ataşat lui cp(x) de grad
m: L (.Daq>)/O) x'1 şi să notăm cu 1j, (x) diferenţa dintre q> p) şi
\a\:!::m «
acest polinom. Este clar că toate derivatele lui 1j, pînă la ordinul m
inclusiv se anulează în zero. De aici urmează că are forma
,p(x)= I: x'111'a(X)= I: (M~a) (x),
l«l=m+t ta.l=m+t-
cu ,J,a et (!l). Conform părţii deja demonstrate avem (u, M°'J'a)=O,
de unde (u, ,j,)=0. Ţinînd cont de expresia lui ,j,, de aici rezultă
(u, cp)=(u, I: (Daq,) (O} Mal)= L (u, Mat) (D«cp) (O)=
\a\:!!:m ex I (at:!!:m ex I
= L Ca(Daf,, cp),
\al:!!:m
(u Mat) .
unde am notat Ca=(-1)\aI 'ex
I
ş1 am aplicat (3.5.12). Cu
aceasta teorema este complet demonstrată.
Remarca I. Dacă u este o distribuţie cu suport unipunctual
{a}, atunci făcînd o translaţie cu a şi aplicînd teorema 3.5Jhezultă
că U= ~ Ca na 60 , unde m este ordinul lui u, Ca=(-t)ţa\ (u, Lfat)
ta\:!!:m «- ·
iar L 0 este operatorul de translaţie cu a : (La cp) (x)=cp (x-a).
·186
Remarca 2. Este uşor de observat că dacă u este o distribuţie
cu suport discret (şi finit), :atunci u este o sumă finită de distribuţii
cu suport unipull,ct.1,ial, deci cu remarca pre~edentă u este o combina-
ţie liniară de derivate de distribuţii Dirac, concentrate în punctele
care compun suportul.
Remarca 3. Cu tehnici asemănătoare se poate arăta că orice
distribuţie cu suport compact este derivata de un anumit ordin a
unei funcţii continue (vezi secţiunea de exemple şi exerciţii la
sfîrşitul paragrafului).
ln cele de urmează vom determina pentru o distribuţie arbi-
trară u e f/)' (O), structura sa locală.
Teorema 3.5.10. Dacă u e ([)' <O) şi K este zm compact din n,
alunei există un număr pozitiv m 0 =m 0 (u, /{) şi o funcţie f e L2 (K)
astfel înctt
ţ
0 11 moq> (x)
(3.5.15) (u, cp)= f(x) m, m, m, dx, (cp E (f)g(O)),
iJz, iJ:e., •••iJ:en
ceea ce este echivalent cu
u I K =( -1) nm D«f, a=(mo, mo, ... , mo)-
0
DemonstraJie. Din continuitatea lui u, pentru K dat, există

constantele C şi m astfel ca
l(u, cp) I ~CPK,m (cp), (cp E r/)K (O)).
De aici rezultă clar că există e >O, astfel ca
(3.5.16) PK,m (cp) ~ 8 => l(u, cp)I ~ 1.
Acum dacă aplicăm succesiv majorări de tipul:
· · ~ (diam (K))'1• ( J I â'\J) (x1, ••• , x,_1, y, x,+1, ••• , x.

ICn(-co.z,)
11 ) / ây l2dy)'1• ,
rezultă că există 11,='1 (e)>O, astfel că dacă mo=m+.l, Q=(mo,

m0, ••• , m 0) şi cp e r/) x (O)
(3.5.17.) ( J I .D«cp (x} 12.dx.)1/• <TJ => Px,m (cp)<s.

Să considerăm acum aplicaţia <pl-+D«cp a lui (f)K(D.) -în- el însuşi.
Integrînd succesiv, observăm ·că na cp=O, implică cp=O, deci D0
este injecţie a· lui (f)K (D.) în el însuşi. De aceea putem defini
(3.5.18) D«cp 1-+(U, <p)
ca funcţională liniară pe Da/'/) K (!l). Acum, (3.5.17) combinat cu
(3.5.16) arată că funcţionala (3.5.18) este continuă pe Da(f)g (0)-,
ca subspaţiu în L 2 (K). Cu teorema lui Hahn-Banach putem pre-
lungi funcţionala (3.5.18) liniar şi continuu la L 2(K), iar cu teorema
lui Riesz de reprezentare a funcţionalelor liniare pe spaţiile Hilbert
rezultă că există f e L 2(1(), astfel ca
(u, cp)= S{ (x) D0 cp (x) dx, (<p E (f)K (.0.)).

Cu aceasta (3.5.15) are loc şi teorema este demonstrată.
3.5.6. DISTRIBUŢII TEMPERATE ŞI TRANSFORMATA LOR

FOURIER. TEOREMA LUI PLANCIIEREL. 1n secţiunea 2.4.7 am
arătat că spaţiul (f) este dens în spaţiul J. al funcţiilor care descresc
rapid şi conţinut în el cu injecţie continuă. Atunci cu propoziţia
3.4.15 avem J.' C (/)'. Astfel am pus în evidenţă prin J.' o nouă
·clasă de distribuţii (pe R 11 ). Aceste distribuţii le vom numi distri-
. buţii temperate. După cum se vede ele se prelungesc continuu
de la(/) la J.. Ca şi în cazul distribuţ.iilor cu suport compact, prelun-
girea lui u la J. o vom nota tot cu u. Cum J. este dens în t şi
conţinut în el cu injecţie continuă, observăm tot datorită propozi-
ţiei 3.4.15 că distribuţiile cu suport compact sînt temperate: ·
t,' C J.'. Alte clase remarcabile de distribuţii temperate slnt
furnizate de spaţiile Lebesgue V 1(B. •) (1 ~ p ~ oo ). 1n adevăr, obser•
vînd că J. C L" (R•) (1 ~q ~ oo), dacă {eV' (H.•), atunci apli~
cînd inegalitatea lui H6lder
I Jf (x) cp(x) dx I ~ ( S I f (x) rp dx)l/JJ (J I ,-+O în J.,. cu trecerea
dominată la limită sub semnul integral, rezultă că (u 1 , q,1)-.-0, de
unde u I e J.'. Ca şi în cazul măsurilor se obţine că {1-+u I este o apli-
caţie liniară injectivă a lui Li>-~ 11 ) în J.', deci pentru l ~ p < co
avem ,
(3.5.20) LP.. (.H. a) C J'.
188
Aceste clase sînt, cuprinse în clasa funcţiilor lent crescătoare,
care la rîndul lor sînt conţinute în• ~lasa măsurilor boreliene (regulate
pe H. •) lent crescătoare. Definim aceasta doar pentru măsurile pozi-
tive. O măsură boreliană, µ~O pe :e. 0 se numeşte lent crescătoare,
dacă există k >O, astfel ca
r (1+1
R"
X 12)-k dµ (x)<oo.
O astfel de măsură defineşte o distribuţie temperată Uµ prin :

(uµ, cp)= Scp (x) dµ (x), (<pe J).
(Integrala converge deoarece cp e J implică (1 + I x l2)k <p (x) este
mărginită.)
ln secţiunea 3.5.4 am definit derivata unei distribuţii. 1n parti-
cular această definiţie se menţine şi pentru distribuţiile temperate.
Să observăm că, deoarece pentru orice a, na e (}J (J), na. u e J.'
pentru orice u e J.', adică derivata unei distribuţii temperate rămîne
temperată. Reamintim că în sec. 3.3.2 am introdus transformata
Fourier şi am arătat că (]= este un izomorfism toplini,ar al lui J pe
J. Notînd atunci cu (]=' adjunctul lui r; (vezi sec. 3.4.5), obţinem
că ~' e (}J (J') şi mai mult cu propoziţia 3.4.14 (deoarece ((7-1)' =
=(~'-1) avem că ~, este de asemenea un izomorfism topliniar al
lui J.' pe J.' (faţă de topologia slabă pe J'). Dacă u e J', vom numi
distribuţia temperată {7' u, transformata Fourier-Schwartz a lui
A
u şi o vom nota ca şi în cazul funcţiilor prin u. Cum din (3.5.20)
L1 (H.•) C J', se pune mai întiiproblema coerenţei definiţiei trans-
formatei Fourier-Schwartz ~, cu transformata Fourier a funcţiilor
din L1 (H. 0 ). In adevăr, are loc
.......
Propoziţia 3.5.11. Dacă f e L 1 (H. "), alunei u 1 =u1'.
A A
Demonstra/ie. Avem din definJţia lui (]=': (u 1 , cp)=(u 1, cp) de
unde cu (3.5.1 O) :
(~1 , cp)= Jf (x) tp(x} dx=(21r)-nl 2
Jf (x) { J ds} dx.
Deoarece .intervertirea ordinii de integrare· este permisă, obţinem
de mai sus:
~1, cp)= Jf(s) cp (S) d~=(uf, cp), (cp E J).
Propoziţia este demonstrată
Remarci. Dacă pe L 1 (R") îl identificăm cu o parte a lui J.',
atunci propoziţia precedentă o putem interpreta astfel:~, I L1={71 •
'189
Propoziţia 3.5.12. Dacă 6 este distribu/ia lui Dirac, iar 1 este
distribuiia de tip funcţie identic egală cu 1, atunci
A A
6=(21t)-nf• 1, 1 =(21t)n/1 •
A A A
Demonstra/ie. (6, cp)=(B, cp)=cp (0)=(21r)-nf• S cp (x) dx=
=(21r)-n/ (1, cp). Cea de a doua formulă rezultă astfel: (6, cp)=
1
A
A A A A
=, cp)=(21t)-n/1 (1, cp) = (21t}-n/1
A
(1, cp), de unde
A
6=(21r)-n/• 1.
Propoziţia 3.5.13. Dacă u e J.' atunci
A
(iMiu).,,..._= -Diu.
Demonstraţie. Reamintim că Mi este înmulţirea cu variabila
x,,că M 1 : J.-+J. şi este continuu. Din formulele de legătură intre
operatorii de derivare şi Fourier pe J. din sec. 3.3.2, deducem :
A A
((D;u)""', cp}=(Diu, cp)=(-1) (u, Di cp)=(u, (iM, cp).,,....)=
A A
=(u, iM1 cp)=(iM1u, cp).
Cea de-a doua formulă se deduce analog.
Corolar. Aplicînd formulele de mai sus din aproape în aproape,
obţinem pentru orice multiindice a şi u e J.' :
(3.5.21)
Este acum interesant de văzut ce se întîmplă cu transformata '

Fourier-Schwartz a claselor remarcabile de distribuţii temperate
puse în evidenţă la începutul secţiunii. După cum vom vedea ·-jn
secţiunea 3.5.9 (demonstrarea relaţiei 3.5.34), dacă u e distribuţie
A
cu suport compact, atunci u e t (R.. 11 ) şi
A
(3.5.22) U (S)=(21t)-n/l (u, e-i(~\•)) , (~ E ·1~ ").
190
De asemenea, din cauza lui (3.5.20) avem posibilitatea să defi-
nim transformata Fourier pentru funcţiile din L'll (R 0 ) cu p > 1.
Obset"văm însă că în general valoarea transformatei Fourier astfel
definită este o distribuţie temperată fără să ştim dacă ea este de
tip funcţie sau nu. Dacă p,>2, nu avem certitudinea că pentru f eL'",
<7' u 1 mai este de tip funcţie. Pentru p=2 vom arăta că q' I L 2
este o izometrie a lui L 2 pe L 2 • Pentru pe (1, 2), cu metode de teo-
ria interpolării se poate arăta că <7' L1' C L'»', unde p' este conju-
gatul lui p (1/p+l/p' =1).
·Teorema 3.5.14 (Plancherel). Dacă f e L 2 (R. "), atunci există
g e L!(H. 0 ) cu li g 112 =11 {11 2 şi "'
u1 =u,·, ln plus*
(3.5.23) g{x)=l.i.m. (21t)-n/1 J f (~) e-i(%lt) d~.
r-•oo \tl<r
Demonstra/ie. Din a doua egalitate Parseval (3.3.12) rezultă
că JI "'
q> li L 2(R n) = li cp IIL 2(R. n) (cp e J). Urmează că operatorul
Fourier (7 este o L 2 (R ") - izometrie a lui J pe J, ceea ce înseamnă
că q păstrează şirurile din J, L 2 (H. 11 ) - convergente. Este deci
clar că în baza densităţii lui J în L 2 (R 0 ), (7 se prelungeşte în mod
unic la o izometric (7 2 a lui L 2 IR n) pe L 2 (R. a). Atunci pentru f e
e L 2(H. n), funcţia cerută în enunţ este g=<7 2f. Ea se defineşte
prin li g-<7cpk H-+O (k-+oo), unde (cpk)k=t este un şir din J, L 2 (R ")-
convergent la f. Pentru a arăta că "' u1 =u,. observăm întîi că din
prima egalitate Parseval (3.3.11) are loc
J'7cpt(x) cp (x) dx= Jcpt (x)<7cp (x) dx,(cp e J).
Cum L 2 (R n) se scufundă continuu în J.' dotat cu topologia slabă,
trecerea la limită în egalitatea de mai sus ne conduce la
Sg (x) cp (x) dx= J f (x) <7 cp (x) dx, (cp e J),
ceea ce înseamnă u9 (cp)=( (7' u 1) (cp), (cp e J). Să observăm că,
abstracţie făcînd de identificarea obişnuită f=u 1, relaţia ultimă
înseamnă ~, I L 2 (R. ")=(72 • ln particular, folosind remarca la
propoziţia3.5.11 pentru feL 2 (R")n L1(R") are loc (7 2f=f7if.
Pentru a demonstra (3.5.23) să observăm că pentru f e L 2,
f,=fx., e L1, unde x,
este funcţia caracteristică a sferei centrată
în origine şi de rază r. Atunci integrala din dreapta lui (3.5.23) există
·• ln (3.5.23) 1.1.m. înseamnă că Urnita se in ln medie pătraticii, adică fn

nonnn lui L 2 (H 11 ).
191
şi"este de fapt egală cu ~ 1{ r• Cum fre L2, cu observaţia de mai sus,
· . :. A •' A
vom avea
A
(rJ,=fr2fr=f, e L 2• Din izometria lui ~ 2 avem : li f -
-frll2=llf-frll2, Cum feL2, avem clar călim llf-frll2=0:.De
A A 1➔ 00
aici lim li f ~fr li 2 =0, ceea ce înseamnă exact (3.5.23).

r➔ oo
3.5.7. CONVOLUŢIA DISTRIBUŢIILOR CU FUNlŢII. Intro-

ducem în această secţiune convoluţia unei distribuţii cu o funcţie.
Dacă u e ([J'(R •) şi cp etZ>(R 0 ) (pentru u e t'(R 0 ), J'(R•) putem
alege cp e t(H. "), respectiv cp e J(H. ")), definim convoluţia lui u
prin cp ca fiind funcţia
(3.5.25) (u e cp)(x)=(u, cpz), (x e R "), ..
unde Q>:i: (y)=cp (x-y). Să remarcăm întîi că definiţia (3.5.25}"este

coerentă cu cea clasică. ln adevăr, dacă U=u,i,, cu 11> funcţie }~cal
sumabilă atunci
(u,r, • cp)(x) = (u,p, cpz) = J'I> (y) Q>z (Y) dy= J,~ {y) cp (x-y) dy=
=(11> • cp) (x).
Analog se ve1ifică coerenţa în cazul distribuţiilor de tip func-
ţie cu suport compact sau temperate.
Propoziţia 3.5.15. Dacă u e ([J'(Q) şi cp e t'D(D.), atunci u • cp e
e t(O) şi supp (u • cp) c supp u+supp cp. ln afară de aceasta .
(3.5.26)
Demonstra/ie. Dacă cp e ([J şi lim xl'=x, atunci evident lim

. . h ➔ OO h➔~
cpzh=cpz în spaţiul ([), În consecinţă, utilizînd (3.5.25) şi continui-
tatea lui u, rezultă că u • cp este continuă în x, deci-în baza arbitra-
1ităţii lui x - pe R "· Acum, dacă (u ~ cp)(x):;l:O, adică (u, cpz)#:0
rezultă din definiţia suportului lui ll, că supp supp CPz:P 0- Deci un
există z e supp u, z e supp q>z=x-supp cp. De aici rezultă că x e z+
+supp cp c supp u +supp cp. Cum mulţimile din dreapta sînt închise
şi una din ele este compactă (vezi prop. 2.2.25), rezultă că suma lor
este închisă. Deci din {x: (u • cp) (x):;l:O} c supp u+supp cp, rezultă
(trecînd la închidere) supp (u•cp)Csupp u+supp cp. Fie acum ver-
sorul axei x, şi he H.. Atunci pentru h-+ O familia 1 /h (cp~+1e 1=-cpz)
e,
192
converge la ( D ,cp)z. în sensul lui (JJ (se foloseşte continuitatea lui
) (x+heJ)-(u • q>) (x))=
h➔O
liro (u, 1/h ('Px+Ae1-q>.z))=(U, (D,q>)z)=(ll ~ DJcp) (x),

h~O
sau
D1 (u • cp)=u • D,cp.
Să observăm msa că (DJcp)z(Y)=(D 1q>) (x-y)=-(DJcpz) (y), de
unde DJCu•cp) (x)=(u, (DJcp)z)= -(u, DJq>:e)=(DJu, :e)=(DJu•cp)(x).
Cu aceasta am obţinut
DJ(u • q>)=u • DJcp=DJu • q>.
Acum (3.5.26) rezultă din aceasta prin aplicare succesivă.
Propoziţia este demonstrată.
Remarcă. Propoziţia se menţine cu demonstraţii analoage, dacă
u E t' şi q> E t, sau u E J.' şi q> E J..
Propoziţia 3.5.16. Dacă q> şi '\(J sînt din([), i·ar u e (JJ' (sau q> e t,
1~ e (JJ şi u e t') atunci
(3.5.27) (u * cp) i!t '\(J=U • (cp * 't(J).

Demonstra.fie. Cum cp, 'Pe (JJ, convoluţia lor poate fi privită ca o
integralăRiemann, deci (cp • 'lj,} (x) se aproximează prin sume Riemann
de forma
p (Ph) 'P (P !t),
f,.(x)=h;''·'i:.q>:e .
unde h>O, iar ~ parcurge punctele din H. 0 cu toate coordonatele
întregi. Atunci pentru h -+ O funcţia
Da.f,lx)=h• r. (D«cp):e (~h) 'P (~h),
13
cu a - multiindice arbitrar, converge uniform pe orice compact
(prin raport cu x} la funcţia (D11 cp • 't(J) (x)=D<1 (q> * 't(J) (x). De aceea,
în baza continuităţii lui u rezultă :
(u • (cp • 't(J)) (x)=lim (u • f,.) (x)=
h➔O
=lim ha~ (u • q>)z(ph)'t(J(Ph)=((u • <p) • ,P) (x)

h➔O P
şi propoziţia este dovedită.
.193
Ca aplicaţie putem introduce regularizata unei distribuţii
(/)'(O). Dacă P1c este un şir cu proprietăţile (2.4.12), atunci u1 =
11 e
-u • P.1: se numeşte regularizata lui u.
Propoziţia 3.5.17. Spaţiul t(!l) este dens în (J)' (O).
Demonstra/ie. Mai lntîi, cu propiziţia 3.5.15, u • P1c e t(O).
Vom arăta că uk=u * Pk converge (slab) la u. Să observăm că pentru
orice tp e (fJ(O)
(3.5.28) (u, 1")=(u * ,p-) (O).
Atunci are loc
(u1;, tp)=(u1c * tp-) (O)=(u * (p1c * 1"-)) (O),
unde în penultima egalitate am folosit (3.5.27). în continuare, folo-
sind iarăşi (3.5.28) avem : (uk, tp)=(u, (P.t • tp-)-) şi ţinînd cont
că regularizata lui tp- converge în (/J(O.) la tp- (vezi sec. 2.4.6), în
baza continuităţii lui u rezultă
lim (uk, tp}=(u, (tp-)-)=(u, tp), (tp e rz>(O)).
k➔ ctJ

Remarcă. Dacăîn demonstraţia de mai sus luăm u e t'(Q),.
adicăcu suport compact, atunci rezultă u.a: e 0(0), deci (/J(!l) este
dens în t'(O).
Teorema 3.5.18. Dacă Le tJ3((fJ, t) are proprietatea
(3.5.29) LLa=LaL, (a e R"),
unde La este operatorul de translaţie (Lacp) (x}=cp(x-a), atunci există o
distribuţie unică u e 0', astfel fncU L<p=u * cp. Reciproc, orice distri-
buJie u e (/)'(O) defineşte prin cpt-+ u * cp zm operator liniar continuu
de la (J) la t satisfăcînd (3.5.29).
Demonstraţie. Cum <pi-+ cp- este din (JJ ((/)), rezultă că cp f-+
1-+(Lcp-) (O) defineşte o distribuţie µ e (])'. Prir urmare, aplicînd
(3.5.28) rezultă (Lcp) (O)=(u, cp-)=(u ,.,. cp) (O). Schimbînd aici pe cp
cu L_:ccp rezultă după aplicarea lui (3.5.29) şi iarăşi a lui (3.5.28)
(L_zLcp) (O)=(u * L.zcp) (O)=(u, (L„zcp)-).
De aici
(Lcp) (x)=(u, cp~)=(u * cp) (x), (x e R 0
).
Unicitatea lui u rezultă astfel : u1 * cp=u 2 * cp implică (zz 1 * cp) (O)=

=(u 2 * cp) (O), de unde (3.5.28) dă (u1 , <p)=(u 2 , cp), (cp e r/)(0.)). Red-
proca se obţine prin verificare directă.
194
Demarcă. Teorema funcţionează la fel cu uGJ.', daci presu-
punem L e <:B(J., t).
3.5.8. CONVOLUŢIA A DOUĂ DISTRIBUŢD. Slntem acum

în măsură să definim convoluţia a două distribuţii u e rJ)', v e t' 1n
modul următor. Dacă cp e (J), atunci supp v • q> C supp v+supp 'q>
implică· v • cp e //). Are deci sens u ~ (v • cp) e t şi q>"t--+- u • (v • .q>)
este din (/J(rJJ, t) şi este invariantă la translaţie. Rezult.ă cu teorema
precedentă că există w e (/)' astfel ca
U * (V* <p)=W ilt cp.

Prin definiţiew=u • v. Este interesant să obţinem o exprimare
directă a lui u funcţie de u şi v. Are loc
• v în
Teorema 3.5.19. Dacă u e f/)', l' e t', atunci
(3.5.30) (u * V, cp)=(U, v- • cp).
Demonstra/ie. Cu (3.5.28) şi cu definiţia lui u • v avem:

(u • v, cp)=((u • v) • cp-) (O)=(u • (v • cp-)) (0)=
=(u, (v • cp-)-)=(u, v- • cp).
Remarca 1. Dacă ţinem cont că (v- * cp) (x)=(v-., cpz)=(v, (cps)-),
unde (cpz)-(y)=cp(x+y), putem spune că din formula (3.5.30) valoarea
lui u • v în cp se obţine aplicînd lui cp (x+y) (ca funcţie de y) succesiv
pe v şi apoi (funcţiei de x obţinute) pe u. Această operaţie mai este
cunoscută sub numele de produs direct al distribuţiilor u şi v.
Remarca 2. Definiţia convoluţiei se menţine şi pentru u, v e J.'.
De asemenea, teorema 3.5.19 rămîne valabilă şi •în acest cadru.
Primele proprietăţi ale convoluţiei le reunim în
Teorema 3.5.20. (a) Dacă u e f/)', v e t' alunei
U•V=VeU
na(u * v)=Dau * V=U •~:n«v.

(h) Dacă două din u, v, w e f'/)' sini cu suport compact, alunei
(u * v) * w=u • (v • w).
Demonstra/ie. Mai întîi dacă u e (J)', v e t,' şi <p e (J) avem
că u • cp e t,, deci are sens v • ( u ~ cp) şi astfel se poate defini v • u
în acelaşi mod ca şi u • v.
195
„ Acum .dacă cp, '\f, e (J), aplicînd succesiv (3.5.17), definiţia lui
u• v şi iarăşi (3.5.17) urmată de comutativitatea convoluţiei func•
ţiilor avem:
I!
(u .• u) • (cp • '\f,)=((u • v) • cp) • '\f,=(u• (u • cp)) • "7=
=(U • 'tp) • (u • cp).
Deoarece toate· operaţiile de mai sus sînt permise, schimbînd rolul
lui u cu v şi al lui cp cu ,p obţinem
~•aj•~•~=~•aj•~•~=~•~·~-~
de unde comparînd rezultatul cu cel de sus urmează
(u • u) • (cp • "7)=(u • u) • (cp • "7), (cp, 'Pe(/)).

Acum din ((u • v) • cp) • ,P=((v • u) • cp) • 'P cu 'P arbitrar în (J),
rezultă* că (u • u) ~ cp coincide cu (v • u) • cp. Cum aceasta are
loc pentru cp arbitrar, din proprietatea de unicitate în teorema 3.5.18
rezultă u • u=u • u. Să mai remarcăm că dacă u, v e t/, atunci
u • u se defineşte ca funcţională liniară continuă pe t, deci u • u e t'.
Aşadar, luînd v, u, w ca în teoremă u • (u • w) şi (u • u) • w are
sens indiferent care sînt cele două cu suport compact.Pentru ega-
litatea lor, dacă cp e (J) avem aplicînd relaţiile cunoscute
(u • (u • w)) • cp=u • ((u • w) • cp)=u • (u • (w • cp))=
.=(u • v) • (w • cp)=((u • u) • w) • cp.
Mai rămîne a doua parte de la (a). lntîi folosind (3.5.26) pentru cS
şi cp e (J) avem:
. (JJ«6) • cp=6 • nacp=Da(6 • cp)=:1)acp.**

Acum
(Dau). q>=U. nacp=U ~ (D06. cp)=(U. D0 6). cp, deci nau=-
=U * nae,. Pe baza comutativităţii şi asociativităţii deja demonstrate
deducem:
na(u * u)=Da& * (u * u)=(Da6 • u) • u=Dau • u=
=(u • D«&) • v=u • D«u.
• (/•cp) (O)=(a•tl,) (O) înseamnă: S f(y)tl,(-y) dy= Sg (y)qJ(-y) dy, deci u~

=-U,, adică f=g a.p.t. Dacă f şi g sint continue(ceea ce este cazul \n noi cu(u•v)•cp
şi (11•u)•cp), rezultă f= g.
•• cp= 6•cp, deoarece : cp(x)= cp:,; (O)= (6, <pz)= (6•cp) (x).
196
.. Remarcii. Este uşor de văzut - folosind remarca 2·Ia teorema
'.'!•: 3.5.19
şi remarca la teorema 3.p.18 - că teorema se menţine dacă
toate distribuţiile sînt temperate, iar la punctul (b), dacă una este
cu suport compact.
In încheiere ne vom referi la transformata Fourier a convolu-
ţiei a două distribuţii. Vom lucra evident cu elemente din J. res-
pectiv J.', unde am definit transformata Fourier.
Teorema 3.5.21. Dacă u e J.' şi cp e J., atunci
AA
(3.5.31) (u • cp)"."={21t)nf2 cpu.
Dacă u e J.' şi u e t', atunci
AA
(3.5.32) (u • u)"'=(21t)n/2 uu.
A
Sensul lui (3.5.32) este clar dacă observăm că v et în baza
lui (3.5.22).
Demonstra/ie. Pentru (3.5.31) fie ,p arbitrar în&. Ştim că u • q, e
e t, dar transformata sa Fourier nu va mai fi de tip funcţie. O put.em
însă privi ca distribuţie şi avem: ,·
A
((U • cp)"", 'lj>)=(U • q>, 'lj>)=({U * cp) * 'l-j>) (0)= ,
=(u • (cp • ,ii)) (O)=(u, (cp • 'I')-).
A .
~ - AAA A
Dar: (cp • 'lj>}-=cp- • ('lj>)-=cp- • ,J,=cp • 1j> = (21t)n/! (qnf,)"'. Pentru
ultima egalitate am aplicat relaţia (3.3.13), In acest mod are loc,:
A AA AA
((u • cp)"', ,J,)=(u, {21t)n/2 (cp,J,)"')=(21t)n/2 (u, cp')>)=(21t}'1/2 (cp u, 'I>).
De aici rezultă imediat (3.5.31). Relaţia (3.5.32) se demonstread
urmînd formal aceleaşi calcule ·cu v în loc de cp şi cu specificarea că
A
A A A
pentru u • ,t>-(21r)n/2 (11> u)"' folosim relaţia (3.5.31).
3.5.9. TRANSFORMATA FOURIER-LAPLACE A, DISTRIBU-

ŢIILOR. In această secţiune vom considera dualul fil.' · al spaţiului IE
considerat în sec. 3.3.3 şi prin .metoda utilizată în sec. 3.5.6 vom
introduce o transformată de tip Fourier-Laplace pentru elementele
lui 12.' şi o altă transformată de tip Fourier, numită transformata
Fourier-Ehrenpreis pentru orice distribuţie din (/)_' ._, Demonstrăm
de asemenea că transformata Fourier a distribuţiilor cu suport com-
pact este de tip funcţie şi admite o extensie analitică în o•, caracte.;.
rizăm aceste extensii analitice şi încheiem cu observaţia eă ele con-
stituie multiplicatori pentru spaţiul Ol.'. .:
197
Dacă u e-fJJ', definim transformata sa Fourier-Ehrenpreis prin
({]=.a U} ('IJ}=U (q:R ,J>), (,J> E §2.)
şi co-transformata Fourier-Ehrenpreis
(f7a u) (,J,)=u (r}s,J>), (,pe iE),
unde prin frR am notat operatorul (J= R (vezi sec. 3.3.3). Se vede
că, în baza rezultatelor din sec. 3.4.5 privind operatorul adjunct,
rjR şi '7n sînt. operatori liniari continui de la('/)' la li,'. Vom numi
elementele din §2.', spre a le distinge de distribuţii, funcţii genera-
lizate. Astfel> transformata Fourier a unei distribuţii este o funcţie
generalizată. Avînd în vedere rezultatele din sec. 3.3.3, putem defini
şi transformata Fourier-Laplace şi co-transformata Fourier-
Laplace a unei funcţii generalizate v e !2.'
(.12,'v) (<p)=v (.J!. cp), (cp e ('/)),
respectiv
(~'v) (cp)=v (l!. <p), (cp e ('/)).
Acestea vor fi transformările inverse ale celor definite mai sus.
ln adevăr, din relaţiile (3.3.18) şi (3.3.18') se deduc relaţiile:
(3.5.33)- J!'rjit.=l(J)', tjR,P,'=lse, şi .R.'(J=R=l(J)',~Rl'=l2
1 1
-
Pe de altă. parte, transformata Fourier-Schwartz pentru distribu-

ţiile temperate. aplicată distribuţiilor cu suport compact (fapt posi-
bil deoarece.-~~ C J') ne conduce la distribuţii de tip funcţie, care
pot fi prelu._gite ca şi în cazul transformatei Fourier a funcţiilor test
cµ,_suport compact, la funcţii întregi pe 0°. în adevăr, dacă luăm
,f~ •• I
suportul lui u, atunci
(f), ,p =· 1 pe ,,.... ,,....
u=,pu ca în demonstraţia
,,....
teoremei 3.5.5> şi u=(,pu)"'=(21t)-n/ u • 11' conform teoremei 3.5.21,

2
de unde e clar că "" -

u e Ccx, (R "). Fie acum ~ ,j,=q> e J. Atunci
.,,.,_ ,,.... """' V A "'
(u • ,p) (x) = (u • cp) (x) = u (Lzcp) = u ((Lz cp))"') = u (e- f(xl•> cp) =
=:'?~ ('IJe-«<=M) =U (e-t(xH),
teea ce ne dă ·
::r·, (3.5.34)- ~ (x)=(21t)-n/2 u (e-f(xl•>).
:; ~: Se vede- însă că e-f(slx) ca funcţie de x e H. 11 este din t(B.. ")
s
pentru orice e:C•. Astfel are sens (u, e-f(st->) şi c~ atare ~, u
admite o extensie la întreg <0°. Notăm această extensie prin .J!.u.
Ea·se numeşte transformata Fourier-Laplace a lui u e t/. Următoa
rea.teoremă~ datorată tot lui Paley-Wienet, caracterizează imaginea
{.J!.u, u e I!,'} în clasa funcţiilor întregi pe <0°.
Teorema 3.5.22. CondiJia necesară şi suficientă cao funcJie tntreagil
g (z) să fie transformata Fourier Lapf.ace a unei distribuţii cu suport
compact este ca să existe o constantă C< oo, un întreg natural N şi un
a e Ri astfel ca
(3.5.35) I g(z) I ~c (l+JI z 11 )N e(a I lltul >, (z e o•).

Demonstraţie. Condiţia este necesară. Presupunem intîi că
există u e t' astfel că· g (.z)=(.2u) (z). Arătăm că ..eu este întreagă.
Alegem a, b e Ott şi punem
(3.5.36) h (Â)=g(a+M)=u (e-'<Ca+1b>I ·>), (). e O).
Deoarece pentru w tinzînd la z în o•, e-«cwl • > converge Ia e-'( 2:"M

în? t, din u e t' rezultă că g(w) tinde Ia- g(z). Astfel g este continµă
pe o•. Pentru ca g să fie întreagă ajunge ca toate funcţiile definite
prin (3.5.36) să fie întregi. Fie pentru aceasta ro curbă Jordan
arbitrară din O, de ecuaţie Â=Â (s), se [O, 1]. Se vede că integrala
rJre-« ca+1b l' > d). este o limită r de sume integrale de tipul
i
m
I e-«(a+Ma,>b, f)(:>..(s 1)-:>.. (s1 _ 1)), cu 0=s0 ~s1 ~ ••• ~Sm=l o par-
i=l
tiţie a lui [O ,1] şi a, E (s,_1 , s1), U e Nm)· Evident că sumele de
mai sus ca funcţii de t sînt din t şi converg în sensul lui t la funcţia
~r e-c (a+1b I'> di.. Aplicînd acum continuit~tea lui u pe t, şi
pe~u sumei integrale, obţinem după aplicarea liniarităţii lui u şi apei·
trecerea la limită (după norma partiţiei tinzînd la zero) .
(3.5.37) u ( ~re-' (a+1b I ·) d). ) = ~r u (e-« (a+1b \ • >d).).
Acum, dacă r este un contur închis, în baza faptului că pentrµ

fiecare t e R.. •, e -i Ca „1b l t) este întreagă în O ca funcţie de Â,
avem că
~re -<a+1b I 1>d'.A=0, (t E R 0

).
Aplicînd acum (3.5.37) rezultă frh ().)d).=0, pentru orice curbă J.or-
dan închisă r din O. Cu teorema lui Morera urmează că h este
analitică pe O. Rămîne de arătat că g satisface relaţia (3.5.35). Sl
lt9
ne:,,reamintim pentru aceasta că distribuţiile cu suport compact
sint de ordin finit (vezi teorema 3.5.6). Atunci continuitatea lui u
se · scrie astfel ·
(3.5.38) I u (cp) I ~ CpK,N (cp), (q> E t),

o
unde K este un compact astfel că supp u c K şi N este ordinul
lui u. Evident că în (3.5.38) putem alege un compact de forma Ka.,
ae~_:. Aplicînd atunci (3.5.38) pentru q>(i)=e- 1<:\t>, obţinem
pentru expresia lui ..e u
I J!..u(z) I ~ c sup I na (e-1 <%1 1>) I,
lal!!fN
teK0
care· în continuare, ţinînd cont că D (e-i(% I f)r = (-i)1°1 za. e•((: I t):.
conduce la ·
I (..eu) (z) I ~ C (sup Iz la) e< I Im% I I a),
..
l«l!!fN
ce~a ce implică uşor(3.5.35), eventual cu altă constantă C.
Condiţia este suficientă. Presupunem că g este întreagă în
o• şi satisface (3.5.35). Reţinem inegalitatea pentru Imz=0, adică
z=x, obţinem că R g este o funcţie temperată din C00 (R n). Ea poate
U:deci privită ca distribuţie temperată Rg e J.'. Notăm u = rj'R'g„
Evident u e J.'. Pentru a arăta că suportul lui u este compact pro-
~_dăm în modul următor. Considerăm un şir Dirac {PtheN (vezi
(2.4.12)) şi convoluţia ui=U • Pi• ln baza teoremei 3.5.21 şi deoarece
~'u=Rg, are loc ~Ut=q'ui=(21t)"'2 Rg(~pk), funcţie care se
poate prelungi analitic în întreg 0" prin (21r) 11 l2 • g..ep1• Acum,
deoarece suportul lui Pk este conţinut în sfera de rază 8=1/ k, cu·
teorema directă 3.3.5
u~de a' =(8, 8, ... , e). Rezultă că funcţia (21r) 11l2 g..epk satisface o
relaţie de tip (3.3.17) cu a+a' =(a1 +e, ... , an+e) în loc de a.
Rezultă atunci cu reciproca teoremei 3.3.5 că există cp1 e f/) cu
supp cp.tcK"+a', încîtJ!..cpt=(21r)"/2 gJ!..p 1 • Făcînd restricţia la:H. 11 se
observă că <]:cp.t=(21t)"l2 R,g~p 1 =(]:u11:, de unde cp1c=U1c, deci U1c e rt>
şi supp U.t c Ka+a'• Fie acum ro o deschisă din R ta, disjunctă de Ka.
A'ttinci există un k suficient de mare incit © e disjunctă şi de Ka+a'·
Ătonci U1c(cp)=0, pentru cp e f/)(©) şi deoarece conform propoziţiei
3·~5.17 U1c=U • Pt converge slab la u, obţinem în final, u (cp)=0~
200
De aici ro c Csupp u, de unde avînd în vedere alegerea lui ro, rezulUh
,supp u c Ka. Astfel am obţinut că u e t'. Pe de altă parte, din ale-
gerea lui u, aveam ~'u=Rg. Acum (j='u este de tip funcţie, are forma
din (3.5.22) şi deci (j='u=RJ!.u. Cu lema 3.3.4 deducem că J!.u=g„
Observaţie. Constatînd caracterizarea funcţiilor întregi din
.l!.t/, ·observăm că produsul unei funcţii g e .12.t', cu o funcţie ,p·
din 12., continuă să satisfacă o relaţie de forma (~.3.17), cum am
remarcat dealtfel şi în demonstraţia condiţiei suficiente mai sus„
AşadaE g ,i, e 12. şi atunci ca la produsul unei funcţii din t cu o
distribuţie putem defini produsul unei funcţii generalizate v e ti2.' ~
cu o funcţie g e .P.t' prin
( gv) (,J,}=v ('!111>), (11> e P2.),
rezultatul fiind, evident, tot o funcţie generalizată. Astfel, dacă
în cazul distribuţiilor aveam formal t .(J)' C f/)', în cazul funcţii
lor generalizate are Ioc .P.t' · ti2.' C ti2.', sau .12.t' • J!.'(J)' C .f!.'(J)' ..
3.5.1 O. EXEMPLE ŞI EXERCIŢII
1. Se consideră spaţiul (J)m(O.) ca limită inductivă a spaţiilov

(J)J1,(0.), (K c O.). Să se caracterizeze funcţionalele liniare şi conti-
nue pe /J)m(O.) (în analogie cu cele de pe /J)(O.) din sec. 3.5.1).
2. Să se arate că /J)(O.) (.,, /J)m(O.) şi f/)(0.) este dens în /J)m(O.).
3. Să se arate că distribuţia cS (pe:H.1) nu este de tip funcţieo
(Indicaţie: Dacă ar exista f e L}oc (B.1) astfel ca c5 (<p)=u,(<p),.
q> e (J)(H.1 ), atunci considerînd q,._ (t) = x.1,,,e~n<t) cu ,i,. (t) = n2t~- 1
şi Xi/n - funcţia caracteristică a lui [-1/n, 1/.], se obţine (8, Q>n)=e-:1„
iar pe de altă parte lim (u 1 , <p,.)=0; contradicţie.).
n...co
4. Să se arate că funcţionala u pe f/)(R1), definită prin
(u, q>)= V· P • ro,

J-co
<p(t)
l
dl= lim r
e... o JI t I ~ e
(cp(t)/t)dt, (cpetZ>(B.1))
este o distribuţie peH.1 • Această distribuţie mai poartă numele de

distribuţia valoare principală a lui 1/,. Ea se mai notează P(t-1).
201
\
5. Să se arate că funcţionala v pe t7J(R1) definită prin
(v, cp)= V. p. r+coln I l I cp (t) dl= lim

J_m B-+0
rJ1 tf ~e ln I ii cp (l) dl,
(cp E '7J(JR.1)),
este o distribuţie pe H.1• Aceasta se numeşte distribuţie logaritm.
6. Dacă u, v e t7J'(R1), a, b eH.1 şi Oe(~, b), iar v I (a, b) este
de tip funcţie continuă şi Mu=v, unde M este înmulţirea cu varia-
bila independentă, atunci u I {ltl, b) este de tip funcţie şi
u(x)=(1/x)v(x), (x e (a, b)).
7. Pentru u e '7J'(O.), 0.CR• se defineşte suportul singular
prin
C sing supp U=0.u= {x I 3 V e {)-Rn(x): u I V e C00 (V)}.
Săse arate că
a) sing sup u este închisă
b) U I Qca E 0-0(0.).
8. Folosind exerciţiile 1 şi 2 să se caracterizeze distribuţiile
pe O de ordin mai mic sau egal cu m.
9. Dacă u e '7J'(O.) este o distribuţie de tip măsură µ, atunci
supp Up,=supp µ.
10. Dacă u e t7J'(O.) este local de ordin cel mult m, atunci u
este o distribuţie de ordin finit cel mult m. ·
11. Dacă u e t'(O.) şi K este compactul pentru care
I u(cp) I ~CPK,t(cp), (cp e t (O.)),
atunci supp u c K.
12. Să se arate că pentru u e r/J'(Q), există u, e t'(O) astfel
ca u=lim
/➔CD
u,
în sensul convergenţei slabe din '7J'(O.), iar familia
{supp u, }, este local finită.

Se consideră o exhaustiune a lui n cu compactele
(Indicaţie:
K, U=1, 2, ... ) şi se consideră cp 1 e f'D(k 1+1), cp,=1 pe K 1• Atunci
u 1=cp,u satisface cerinţele problemei.)
13. Să se arate că pentru u, v e (/)'(O)
supp (u+u) C supp u+supp v.
202
Dacă mulţimea închisă FeR3 este mărginită
14. de o supra-
faţă închisă, netedă S, iar f e C1(F), atunci funcţionala u 1 , definită
prin
(u 1 , cp)= ~/(x) cos (v, x 1) <p (x) ds, (<pe 0(R3)),
cuv normala interioară la S, iar (v, x 1) unghiul lui v cu axa x 1, este

o distribuţie pe R.1 şi supp u,=S.
15. Să se arate că rezultatul din teorema 3.5.10 poate fi îmbu-
nătăţit, în sensul că u este local derivata de un anumit ordin a
unei funcţii continue.
(Indicaţie: Fief funcţia din teorema 3.5.10, se defineşte
(Y1
g(y) = J-co
ru 11
. . . l-co f (x) dXn ••• dx1,
unde s-a considerat f =0 în afara lui K •,g satisface cerinţele pro-

blemei.)
16. Dacă u e 0'(0) şi supp u=K este compact, iar N este
ordinul distribuţiei u, să se arale că există un număr finit de func-
ţii gr, continue în n (cite una pentru fiecare multiindice ~ cu ~, ~
~ N +2), avînd suportul într-o vecinătate dată a lui K astfel încît
U=~DPgp,
p
derivarea avînd loc în sensul distribuţiilor.
17. Fie u e 0'{0). Să se arate că pentru fiecare multiindice
a, există o funcţie continuă g" în n astfel incit
a) familia {supp fa} este local finită,
b) U=~ JYLga.,
a .
cu derivare în sensul distribuţiilor. Dacă u este de ordin finit, atunci

g·a. pot fi alese încît doar un număr finit dintre ele să fie neidentic
nule.
Aceasta reprezintă
structura globală a unei distribuţii oarecare.
(Indica/ie: Se consideră o exhaustiune a lui n, {K,}}! 1 şi
<p 1 e0(K1+1), <p 1 =1 pe K, şi se construieşte cu acest şir o partiţie
a unităţii {,J,1 } ca în Lema 3.5.2; evident supp ,p, C K 1+i• Se aplică
acum exerciţiul precedent fiecărei distribuţii ,p, u şi restul se deduce
prin calcul.)
203
18. Fie u o distribuţie pe R n; ale cărei derivate de ordinul
I, D 1 u, ••• , D.u sînt în L 2 (R"). Să se arate că u este din Lfoc(R. n-)~
dar nu neapărat în L 2 (R n ).
(lndiCllţie: Se arată că u este de fapt o sumă între o funcţie
din L2 (R 0 ) şi o funcţie întreagă.)
19. Fie u e t7>'(R1). Să se arate că
Du=lim (1/s) (L_ 8 u-u)
s... o
în sensul convergenţei slabe din tZ>'{R.1).

20. Să se arate că pentru orice q> E t(H.1)
cpcS =cp(O) •B
şi
m
cp 6(m) = k;O (-1 )I: k I (:~k) / cp''(O)cS<m-l'>.
21. Să se arate că derivata distribuţiei logaritm coincide cu

distribuţia valoare principală a lui 1 /t, iar derivata acesteia este
dată de distribuţia cp1-+ V.P. r+co rp(:z:)-:(o) dx.
J-co :,;
22. Să se demonstreze că
D.h1 =26,
unde h 1 (x)=sgn x, x e H.1•
23. Fie u 1 distribuţia definită în exerciţiul 14. Să se arate că'
D1u ,= uD11+u,.
(Indicaţie: 1n (D 1u1 , cp):=a -J f(x) cos (v, :r: 1) (D, cp) (x) ds se
integrează prin părţi.)
24. Să se deducă formula lui Green în limbajul teoriei distri-
buţiilor
(Âu 1, q>)=(UAf, cp)+ ~s [ t (:r:) cp (:r:)+f (:r:): (x)] ds, unde
Â = D(l- >1 + n< +n< >

2>1 3 1
este laplacianul obişnuit, iar
iJ 3 {J
;i..
vv
I -0:z:, cos (v,
= J=-1 :r:1).
204
25. Fie !l un domeniu mărginit din R.2 de o curbă închisă,
parţial netedă r• Dacă f E t 1 (!l) n
Lloc (H.2) cu supp f 5 !l,
să se arate că
{D1u,, q>)=- Jr f (x1, x2) q> (x1, X2) dx2+JJg (DJ) (x1, x3} q> (x1, ~dx1dxa
{D2u1, q>)=- Jf (x1, X2) q> (x1, Xa) dx1 +JJ (D2') (xi, Xa) q> (x1, Xa) dXid:ta
r a
pentru orice q> e r/J(!l).
26. Presupunem f (x)=e:a:, g (x)=~cos (ex) pe R. Să se arate că fi
-este o distribuţie temperată, dar f nu este.
27. Exerciţiul precedent arată că există funcţionale liniare
eontinue pe J., care nu se pot prelungi la funcţionale liniare con-
tinue pe fl). Contrazice acest fapt teorema lui Hahn-Banach '/
28. Dacă u e J.'(R. 0 ), să se arate că
~(L:,;u)=e-«<:r:1•> ~ u şi
~(e'<xl•> u)=L:,; ~ u.
29. Se asociază fiecărui număr real so măsură pozitivă µ, pe
R• prin
dµ,(y)=(l + li y ll2)8dg.
Dacă f e L2(µ,), atunci feste (generază) o distribuţie temperată
(vezi sec. 3.5.6). Se notează cu H' spaţiul tuturor distribuţiilor tem-
perate u pentru care (7'u e L 2 (µ,), topologizat cu norma
li u li .=( J I ~'u I 2 dµ,)''••
H n
Evident H' este izometric izomorf cu L 2 (µ,). Teorema lui Plan-

cherei exprimă faptul că H°=L2 (.H. •). Dacăt<s este clar căH'CH'.
Aceasta înseamnă că X= LJ H' este un subspaţiu liniar în &'(R •).
seH_
Un operator liniar A e ./!, (X, X) se zice de ordin t, dacă pentru
orice s e H., restricţia A I H' e (}J(H', H'-').
Să se arate că :
a) t' C .X:1
b) aplicaţia m~ v dată de
{frv) (y)=(t + I y I )''~(fru) (y),
2
y eR •~
unde t e R~ este o izometrie de ordin t, a cărei inversă este de
ordin -t. -
205
e) pentru orice multiindice a, na. este un operator de ordin
I a I•
d) pentru orice cp e J., Ul~ Q>U este un operator de ordin zero.
30. Fie K,.(x}=II x 11-'-, (x e H. •, cu O<A<n. Să se arate că
(*) ((7'K,_) (y)=c (n, A) Kn_). (y), (y E R .s),
unde
c(n, ),)=2n/2-A r {n 2 Â) Ir 0~/2).
(Indica/ie: n<2)..<2n, K'J.. e L 1 (R•)+L2(R") şi formula
Dacă
(•) se deduce separat pentru termenul dinL1(H.") şi din L 2 (R. 0 )
folosind condiţia de omogenitate
K'J..(tx)=t-'-K). (x), (x e R", t>O).
Pentru cazul 0<2)..<n formula se deduce din formula de inver-
siune pentru distribuţii temperate. Cazul )..=2n se tratează prin
trecere la limită. Consatntele c(n, )..) se pot calcula din cpl> Jfq,=ff
cu cp {x)=exp (-li x 1121,).) ·
31. Dacă n ~ 3 şi )..=2, în exc. 30, să se deducă că -c(n, 2) Kn-z
este o soluţie fundamentală a ecuaţiei lui Laplace în R. n. De exemplu,
dacă v e t'{H.3) să se arate că o soluţie a ecuaţiei âu=v este dată
de
u(x)=- f1e ~R3 li x-y 11-1 v (y) dy.
32. Se identifică H.2 cu O(z=x+iy) şi se notează ca de obicei
a= iJxlJ - •
l
a
iJy ,
-a= a
iJx
+·l iJya •
a) Să se arate că : transformata Fourier a lui l /z {ca distri-
buţie temperată) este -i/z.
b) Rezultatul de la a) este echivalent cu formula lui Cauchy
n.
cp (z)=- 21e1 JR
( - ) (
2 (acp
dudv , 2 )
w) iv"z, (w=u+w, cp e •v (R) .
e) log Iz I este o soluţie fundamentală a ecuaţiei lui Laplace
în H,2.
(IndicaJie.;.. c) se deduce din_b) folosind faptul că alog I w I =
=1/w şi â=oo implică
cp (z)= 2
~ ~R2 (âcp) (w) log I w-z I du dv.)
206
33. Fie A e fJJ(J., ([) 0), astfel că L:iA =AL:z: pentru orice x e :e. 0
•
Rezultă că există u e J.' astfel ca

A<p=U * <p, ().
(Indica/ie: Se arată că (•') implică comutarea lui A cu orice Lz-
plecînd de la funcţia g(x)=(L_::AL:icp) (O)=(AL::cp) (x), construită
cu cp e I[) şi arătînd că derivata ei după o direcţie arbitrară este
nulă. A~asta se face de exemplu astfel. Dacă e este un vector
arbitrar din B.a
_ . g(x+he)-g(x)
(D e g ) (X ) - 1lffi A
h➔O
şi direct cu definiţia lui De se arată
(•) (Drg) (x)=(DeAL:z:cp) (x)-(AL:z:Decp) (x)

(adunînd şi scăzînd la expresia g (x+h)-g(x) cantitatea (ALxcp)
(x+he) şi observînd că
f~ [A ( Lx+1i;-L„ l
cp ) (x+ he)= -(AD..L:lP) (x)).
Cu relaţia (*) dovedită în haza ipotezei se deduce că· g(x)~g(O),.

ceea ce implică LxA =AL:i. Acum se aplică teorema 3.5.18.)
35. Să se demonstreze următoarele proprietăţi de consistenţă
(coerenţrt) a convoluţiei a două distribuţii cu convoluţia funcţiilor::
U,.= U 1 * U9 , unde h=f', g în cazurile:
a) f e LfocCR."), g e c:(la. 0 ). he c0 (R"), (vezi lema 2.4.18).
b) feL1(H. "), g e LP (R "), he LP (H.") (1 ~p< oo), (vezi
teorema 2.4.8).
c) {eV(]~"), g E L2(H n). Să se arate că în acest caz are loe
<72(/' * g)=r;/J·('A_g.
36. Fie şirul de funcţii reale pc H.1, definit prin
9
J ( t) = { (1 /-;.;) t, 1 li<; I t I <i
() . m rest.
207
Să se arate:
a) Şirul {(1't g1}i=, 1 este uniform mărginit în Co (]~1) şi con-
verge punctual pe B.1 pentru j-+ oo.
b) Dacă f e L 2 (B.1) (folosind transformata Fouder-Plancherel
a convoluţiei), f • g1 converge în L 2 (H.1) către o funcţie din L 2{R1),
notată Hf.
Aceasta se va numi transformata Hilbert a funcţiei f. Formal
Hf se scrie
(HD (x) = 1/it r+r.o f(t) dl.
J-00 :r;-t
c) li Hfll2=1l fll2 şi H (HD=-f.
d) Hcp e &(R1), dacă cp E &(R1)?
37. Să se arate că pentru f E L2 (R1) n C (R

are loc Hf =
1 1
)
=al/rr: ·P(t- ) • f.
1
(Se poate arăta că aceasta are loc chiar pentru orice f E LP,
1 ~p ~ oo, dar demonstraţia comportă raţionamente laborioase.)
38. S_e notează cu r/)'+(R1) distribuţiile de o variabilă a căror
suport este conţinut în semiaxa pozitivă {t : t ~O}. Să se arate că
dacă u, v e r/)+(R1), atunci u * v are sens şi u * v e tZ>'+(R1).
(IndicaJie: se defineşte (u * u, <p)=(u, v- * cp), cp e r/)(R1).)
39. Să se arate că dacă u, u, w e '7J+fJ!it.), atunci
(u * u) * w=u * (v i) w).
40. Se pot prelungi distribuţiile din r/)'(O, oo), la distribuţii
din r/)'(H.1)?
(Indica/ie: Se defineşte de exemplu distribuţia
(.O
Uo(cp) = 2 (Dmcp) (1 /m), (cp E r/)(0, CIJ )),

m=t
şi se vede că u 0 este o dis tribu ţie de ordin infinit pe (0, oo) şi ca nu
se poate prelungi la o distribuţie pe R 1.)
Notă: Acest exerciţiu arată că rt)' (O, oo) şi rtJ+C:ll~..1) sînt

diferite.
41. Fie ve'7)'(R 9 ) şi u, u 1 e0'(H..") astfel încît u1 -+ u U-+ co)
în f/)'. Atunci u • u 1 -+ v • u (în (J)'), dacă una din următoarele
,condiţii este îndeplinită :
a) vet'.
b) u 1 -+ u (j -+ oo) în l '.
c) u 1, v, u e ©'+ şi u 1 -+ u (j-+ ex,) în r/)', dacă n=l.
208
42. Să se arate că :
a) (h • cp) (x) = ~~Ol) cp(s) ds, (cp e t7J(R.1)).
b) li'• h=li.
c) 1 • li'=O.
43. Să se demonstreze relaţiile:
a) (Mh) * (eh)=c:ph, unde cp(L)=et-t-1.
b) (Iz sin)• (h cos)=l /2 hM sin, unde sin şi cos sînt distri-
buţiile de tip funcţie corespunzătoare funcţiilor trigonometrice
respective.
c) ( i li~>)* (1 li~>) = i
m=O m=O m=O
(m + l)li~>.
44. Să se calculeze convoluţia de m factori :
iz"" 111 =h • ..• • h.

45. Dacă f e Lloc (1~.1), atunci
(fh) * h*m= _t_hg,

(m-1) l
unde g(t)=- ~: (l~s)m- 1f (s) ds.
46. Dacă u, v e t' (R.1) şi k e N, atunci are loc în /J)' (R)

k
Mk (mw) = ~
m=O
cr (Mmu•Mk•mu).
47. Presupunem că f este o funcţie întreagă în 0°, ne N,
a e R+. Să se arate că inegalităţile:
Ir (z) I ~ 0+11 z ll)N .e(al 1Imzl) (.z eCD)
I f(x) I ~1, (xeR"),
implică inegalitatea
I .f(z) I ~e<al/ !Imzl), (zeOD).
(Jndica[ie: Pentru z=x+iy fixat în 0° se::defineşte
g, ("J..) = (1-is:;..)-N -lei,.(a I Iu I> f (x+:;..y)
109
cu i eO, s>O, se aplică teorema maximului modulului unui dome-
niu semicircular suficient de mare în semiplanul superior şi se obţine
I g, (i) I <1. Se face apoi s să tindă la zero.)
48. Fie l1 o măsură boreliană de probabilitate pe B.3, cu supor-
tul pe sfera unitate $1. şi care este invariantă la toate rotaţiile lui ~-
a) Să se calculeze (utilizînd coordonatele polare) că
((r'µ) (x) ~ 81;!; 0, (xe B.3).
b) Se pune u=D1 µ. Evident u e t/ (H.3). Atunci (l:'u se

exprimă cu (3.5.34). Să se deducă
I (tr'u) (x) I ~ 1, (x e R 3
).
c) Să se deducă cu ajutorul exerciţiului 47 că
I (ciu) (z) I ~ Cell Imz li, (.z e 0 3

).
d) Să se găsească o exprimare explicită pentru J!. u (z).
I
L
GAPITOLUL AL IV•LEA
DUALITATE~ŞI SPAŢII NORMATEC:
In acest capitol aprofundăm studiul spaţiilor vectoriale topo-

logice cu ajutorul dualului topologic; pentru cazul particular al spa-
ţiilor normate. Mai întîi punem în evidenţă modul cum se folosesc
elementele dualului în abordarea unor probleme, ca: echivalenţa
top~logiilor pe spaţiile finit dimensionale, bazele în spaţii normate
(inclusiv cazul hilbertian), pentru a continua apoi cu scufundarea
în bidual şi cu determinarea efectivă a dualelor unor spaţii Banach
concrete. tn continuare punem în evidenţă rolul topologiilor slabe
în studiul dualelor şi al spaţiilor normate însăşi.
4. 1. FUNqlONALE LINIARE ŞI BAZE

IN SPAŢII NORMATE
După ce reformulăm şi precizăm cîteva rezultate privind func-

ţionalele liniare continue în contextul spaţiilor normate, punem
în evidenţă modul în care funcţionalele-coeficient permit studiul
topologic al spaţiilor finit dimensionale şi al spaţiilor normate cu
bază.
211
4.1.1. DUALUL NORMAT AL UNfil. SPAŢIU NORMAT.
Reamintim la început că în capitolul al IIl-lea (vezi (exc. 12,
sec. 3.1.5) am menţionat faptul că dacă X şi Y sînt spaţii normate,
topologia lui (}J, (X, Y) este descrisă cu ajutorul normei
li A li -=sup { li Ax li, li x li <1 }, (A e (JJ (X, Y)).J
ln continuare vom considera pe (JJ, (X, Y) ca spaţiu normat

cu norma de mai sus şi în mod corespunzător (punînd Y = 6 ca
spaţiu Banach cu topologia naturală dată de modul), x; va fi
spaţiu normat cu norma
li fli =sup { I f (x) I, li x li <1 }, (f e X').

Notăm că .X este in plus spaţiu Banach. Punem acest lucru în
evidenţă pentru cazul mai general (B, (X, Y), cu Y spaţiu Banach.
Teorema 4.1.1. Dacă Y este spa/iu Banach, atunci (B, (X, Y)
este spaJiu Banach. ·
Demonstraţie. Fie {T• }:=t un şir fundamental de elemente
din (JJ, (X, Y), >
adică pentru orice s O, există ns e N cu proprie-
tatea
(4.1.1)
Evident, aceasta implică faptul că {2'0 x}:.1 este şir fundamental

în Y, pentru orice x e .X. Gum Y este spaţiu Banach, rezultă că
existălim 'J.'0 x, în Y, pentru orice x e X. Putem defini atunci ope-
n„oo ·
ratorul liniar T : x~ y prin T X=lim 'I'aXo Vom arăta că 'I' e (B (X, Y)
n-00
şi că lim 1J T-0 -'I' li r:::aO. Pentru aceasta să observăm întîi din
(4.1.1) că
n, m ~na=> li T 0 x-Tmx ll<e, li X li <1;

trecind la limită pentru m ~ oo în această relaţie obţinem
(4.1.2)
Relaţia (4.1.2) arată mai întîi că pentru n ~ns operatorul
T 0 -T e (JJ (X, Y), de unde cu liniaritatea spaţiului (JJ (X, Y)
avem că T==Tu- ('l'n-'1') e (B (X, Y). ln al doilea rind, (4.1.2)
(trecînd la supremum în partea dreaptă a implicaţiei după li x li <1)
ne arată că 'J!0 converge la T în (JJ, (X, Y). Teorema este demon-
strată.
212
Notăm deci că dualul (sau conjugatul) oricărui ~paţiu uorrnat
este .un spaţiu Banach. 1n următoarea teoremă reunirn cit'!va
proprietăţi caracteristice ale elementelor din X.~ (vezi de· asemenl'a
propoziţia 3.4.4).
Teorema 4.1.2. Fie f o funcfională liniară nenulă pt ~pa(iul
normat X. Următoarele afirma/ii stnl echivttlente:
(a) f este continuă.
(b) Nucleul N (f} al lui f este tnchis.
(c) N ({) nu este dens tn X.
(d) Există o const,i_ntă µ.< oo astfel tnctt
I f (x) I ~µ.li x li, (x e X).
Demonstraţie. (a)=> (b) este imediată deoarece N (f) este ima-
ginea inversă prin f a lui {O}, care este mulţime închisă în K.
(b) => (c) este evidentă, deoarece presupunerea că f este nenulă,
echivalează cu N (/) :f: X. Presupunem acum că (c) are loc, adică
există x $ N (f) şi o constantă r< +
ex> astfel încît
(4.1.3) S (x; r) n N (f) = f1J ,':
unde S (x ; r) este sfera plină deschisă din X centrată în x şi de
rază r, care evident se mai scrie x+rB, unde B este sfera (plină
deschisă) unitate din X.
Acum, dacă f (B) ar fi nemărginită, în virtutea echilibrării
lui B, deci şi a lui f (B), ar trebui ca f (B) =H. Dar trecînd în
(4.1.3) la imagine directă, avem că O$ f (S (x, r)) c:f (x) +rf (B),
ceea ce este în contradicţie cu f(B)=K. Mărginirea în K a lui
f (B) implică
lf (x) I ~ µ, (x e B),
unde µ=sup { I f (x) I, x e B}. De aici, observînd că pentru x #- 6,

; x e B, rezultă (d). Presupunînd acum (d), rezultă imediat că
11 11
f e~te continuă în origine, de unde cu consecinţa 1 la teorema 3.1.4
rezultă că f este continuă pe X. Teorema este demonstrată.
Observaţie. Pentru f e ~ se poate arăta că li f II este marginea
inferioară a constantelor µ, pentru care (d) are loc.
ln adevăr, dacă µ este o astfel de constantă rezultă
li fli =sup { I f (x) I, li x li ~ 1} ~ µ.
Po de altă parte este vizibil că (d) are loc şi cu constanta µo= IJ f 11-
~13
4.1.2. SPAŢII FINIT DIQNSI0NALE. Intre cele mai simple
spaţii Banach distingem spaţiile liniare standard n - dimensionale
:e.e. şi 0° peste corpul R, respectiv O, normate cu ajutorul
normei euclidiene
li .Z li = ( I %1 12 + •••+ (Zn I 2) 112, %= (%1, • • •, .z,.).
Notăm faptul că orice spaţiu liniar finit dimensional este izomorf cu
unul din spaţiile de mai sus. Demonstrăm în această secţiune că
dacă spaţiul finit dimensional este normat, atunci acest izomQrfism
este topliniar, după care vom arăta că spaţiile normate local com-
pacte sînt finit dimensionale.
Teorema 4.1.3. Dacll X este un spaţiu normat peste K, n un
număr natural pozitiv şi Y un subspaţiu liniar al său de dimensiune
n, atunci
(a) Orice i.zomorfism a!.gebric al lui H n pe Y este topli~iw
(b) Y este închis.
Demonstraţie. Deoarece ]~ 0 este spaţiu Banach, este clar că
(b) rezultă din (a). Să notăm cu Pn proprietatea conţinută în afir-
maţia (a). Arătăm mai întîi că are loc P 1 • Fie Tun izomorfism al
lui K pe Y. Notăm u=T.1. Atunci Ta=au. Din li Ta li = I a I ·
• li u li, rezultă clar că T este continuu. Notînd f ~ T-1, observăm
că feste o funcţională liniară pe Y, cu nucleul {O} închis. Cu teo-
rema 4.1.2 rezultă că f este continuă. Aceasta arată că T este izo-
morfism topliniar şi P 1 are loc. Admitem acum că n> 1 şi P ,,_1
are loc. Fie T un izomorfism al lui JK:0 pe Y (care este de dimensiune
n) şi {e1 , ••• , e•} baza canonică din H 11 , adică ere are toate compo-
nentele zero cu excepţia celei de ordinul k, care este 1. Punem
U"=Tek (k E Na)- Atunci Tx=s1U1 + •••+sriUn, unde X= (~1,
••• , ; 0 ). Relaţia li Tx li < I s1 111 uill +... + I ~. I li u. li ~
arată că 'P este continuu. Pe de altă parte, T fiind izomorfism

(algebric), {u1 , ••• , u.} va fi o bază în Y, ceea ce arată că există
funcţionalele liniare* pe Y, •f1 , ••• , fa astfel că
Y=f1 (11) u1+ ••.+fa (y) u., (y e Y).
• Corectitudinea şl llnlaritatea funcţionalelor f t (k eN") rezultă din unlcl-

• tatea scrierii oricărui y e Y. ca o combinaţie llnlară de elemente din bază.
214
Gu propoziţia 3.4.3 observăm că nucleele funcţionalelor sînt
subspaţii liniare maximale în Y, deci sînt subspaţii de dimensiune
n -1 în X. Din P n-i rezultă că acestea sînt închise, iar cu teorema
4.1.t urmează că funcţionalele {1: (k e N,.) stnt continue. Acum,
deoarece
T-1y== (fi (y), ... , fs (y)), (y E Y),
folosind condiţia (d) din teorema 4.1.1, deducem
n
li T-1y li = ( I lf, (y) 12
)l/2 ~ (In µ' )1/2 li y li, (y E Y),
/=I ./==l
ceea ce probează continuitatea lui T-1• Rezultă că T este izomor-

fism topliniar şi demonstraţia este completă.
Consecin/a I. Orice spaţiu normat real (complex), n - dimen-
sional este topliniar izomorf cu H..• (respectiv O•).
C()nsecinţa 2. O submulţime dintr-un spaţiu normat finit dimen-
sional este compactă, dacă şi numai dacă este mărginită şi închisă.
Consecinţa· 3. Orice normă pe spaţiul euclidian R• (sau O•),
este echivalentă cu norma euclidiană.
Subspaţiile normate finit dimensionale joacă un rol important
în aplicaţii, mai ales prin faptul că elementele lor sînt mai uşor
de pus în evidenţă. De aceea în practică se pune adesea problema
înlocuirii elementelor spaţiului iniţial prin elemente dintr- un
subspaţiu finit dimensional de care să „difere" cit mai puţin posi-
bil. Mai precis are loc.
Teorema 4.1.3. Dacă X este un s/i(l/iu normat şi Y este un sub-
spa/iu finit dimensional, atunci pentru orice vector x e X exisUl un
element {de cea mai bună aproximare) x 0 e Y astfel tnctt
inf {li x-y li, y e Y} = 11 X-Xo 11.
Demonstra/ie. Notăm pentru. o parte M din X, d (x, M) aer
=inf {li x-y li, y e M}. Să observăm întîi că dacă r>d (x, Y),
atunci
ln adevăr, dacă presupunem contrariul, atunci este clar că pentru

orice y e Y are loc li x -y li >r, adică prin trecere la infimum
d (x, Y) ~r, ceea ce contrazice ipoteza r>d (x, Y). Acum conform
215
lui (b) din teorema 4.1.3, Y este închis deci mulţimea B=S (x, r) Y n
este închisă în X. Ea este evident închisă şi mărginită conţ.inută
în Y şi cu consecinţa 2 a teoremei 4.1.3 va fi compactă. Atunci
aplicaţia numerică continuă y 1-+- li x-y li îşi atinge marginea infe-
donră pe B. Deci există Xo e B astfel încît d (x, B) = li x-x0 11-
flămîne de arătat ră d (x, B) =d (x, Y). Pentru aceasta este destul
să observăm că pentru orice z E B şi orice y e Y -.-S (x, r)
llx-zll.~r ~ llx-yll.
ln adevăr, aceste inegalităţi arată că la considerarea margmu
inferioare din {li x-y li, y e Y }, contează doar elementele y din Y,
care sînt din S (x, r). Teorema este demonstrată.
Încheiem această secţiune cu
Tearema 4.1.4. Un spa/iu normat X este local compact, dacă
şi nllmai d.acă este firât dimensional.
Demonstraţie. Avînd în vedere că sistemul fundamental de
vecinătăţi închise ale unui punct x e X, care generează topologia
spaţiului normat este dat de sferele închise {S (x, r) },~o, care se
scriu S (x, r) =x+r,Ş (8, 1), urmează că X este local compact
dacă şi numai dacă S (6, 1) este compactă. Mai întîi, dacă X este
fi111t dimensional cu consecinţa 2 la teorema 4.1.2 rezultă clar că
el este local comp_act. Reciproc, dacă admitem că X este local· com-
pact, avem că S (0, 1) este compactă. Atunci există un număr
finit de puncte Xi, ••• , Xsi e S (8, 1) cu proprietatea că sferele des-
chise centrate în aceste puncte şi de rază ¼ acoperă pe S (6, 1).
Fie Y = Sp {x1 , ••• , x 0 }. Evident Y este un subspaţiu finit dimensio-
nal al lui X. Să presupunem, prin absurd, că există puncte x e X,
x $ Y. Atunci cu teorema 4.1.3 există pentru x un element de cea mai
bună aproximare x 0 e Y; adică d (x, Y)=II x-x0 li. Dar deoarece
vectorul li x-x0 11-1 (x-x 0) este de normă 1, din alegerea punctelor
X,: (k e Na), unul din ele x 1 -A va satisface inegalitatea
1111 x-xo 11-1 (X-Xo)-x1-. \1< 1 /a.

adică
li x-(xo+II x-.ro li x„0) / <-:. /2 (li x-x0 11).

Dar cum vectorul x 0 +11 x-x0 li xl"0 este din Y, din această ultimă
inegalitate urmează, prin minornre în stînga cu d (x, Y), că li x-x0 U
<¾ li x-x0 li, ceea ce este absurd. Astfel Y =X şi X este finit di-
mensional. Teorema este demonstrată.
216
4.1.3. FUNtŢIONALE LINIARE PE SPAŢII IDLBERTIENE.
Spaţiile normate a căror comportare este întrucîtva asemănătoare
spaţiilor finit dimensionale, din punctul de vedere al spaţiului dual
şi al unor proprietăţi geometrice, sînt spaţiile a căror normă se defi-
neşte prin intermediul unui produs scalar. Prin produs scalar pe spa-
ţiul liniar X înţelegem o aplicaţie (x, y)t-+(xl y) a lui X ~X în corpul
x, z
scalarilor H astfel că, pentru orice y, e X şi Â e K următoarele
reguli sînt îndeplinite:
(PS.1) (y I x)=(x I y).

(PS.2) (x+y I z)=(x I z)+(YJ z).
(PS.3) o\ x I y)=A (x I y).
(PS.4) (x Ix)~ o.
(PS.5) (x I x)=O ~ x=0.
OLservăm că pentru y fixat aplicaţia ~·1-+(xl y) este liniară, iar
pentru x fixat aplicaţia y1-+(xl y) este antiliniară, adică (x I }.1 y1 +
+A2Y2)-,\1 (x I y·1)B2 (x I y2). O aplicaţie de două variabile, cu
astfel de proprietăţi se mai numeşte seschiliniară. Dacă (x I y)=O,
vom nota xj_y şi vom spune că x este ortogonal pe y. Dacă E C .X
şi FC X, EJ_F va însemna că x l_y, oricare ar fi x e E şi y e F.
De asemenea, prin EJ. vom nota mulţimea tuturor elementelor din
X ortogonale pe E.
Teorema 4.1.5. Dacă X este un spaJiu cu produs scaliar, atunci
notînd pentru orice x e X, li x li : ==(x I x)~• au loc rela/iile;
(4.1.4) li (x I g) li~ li x li · li y li, (x, y e X)
şi
(4.1.5) li x+11ll~II xll+II YII-
ln plus
(4.1.6) li y li ~li Â x+y li, (A etK),
dacă şinumai dacii. xl_y.
Demonstra/ie. Notînd CJ=(x I y). un calcul direct arată că
2 2 2 2
(4.1.7). O~li A x+u = I A 1 11 x 11 +~Re crÂ+ll 1111 •
11
Rezultă că (4.1.6) are loc dacă cr=O. Pentru X=6 (4.1.4) şi

(4.1.6) sint evidente. Dacă x:#6, luînd în (4.1.7) Â=-a/ll_x 11 ob\inem
2
o ~li}\ x+y IF=II y ll2 - I (J 12 11 X 11-2•

217
Aceasta doved~te (4.1.4) şi arată că (4.1.6) este falsă dacă a;i=O.
Ridicînd la pătrat ambele· părţi din (4.1.5) se vede că (4.1.5) este o
consecinţă din (4.1.4). Teorema este demonstrată.
Spaţiile normate a căror normă se defineşte prin intermediul
unui produs scalar le vom numi spaţii prehilbertiene. D~că ele stnt
şi complete le vom numi spaţii hilbertiene sau spaţii Hiij>ert. Inega-
litatea (4.1.4), care are loc ln spaţiile prehilbertiene mai po~
numele de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy-Buniakowski şi ea arată
continuitatea produsului sclar prin raport cu ambele variabile.
Teorema 4.1.G. Orice mulţime C, conuexă, tnchisă şi neuidă din-
tr-un spaţiu Hilbert X, conţine un element unic de normi1 minimă.
Demonstraţie. Regula paralelogramului într-un spaţiu pfehil-
bertian se deduce direct din definiţia normei printr-un calcul ele-
mentar ·
(4.1.8) li x+y IF+II x-y IF=2 Ol x IP+II y 112), (x. y e X).
Să notăm d=inf {li x li, x e C}. Din definiţia marginii inferioare,
oricărui n e N, îi corespunde z„ e C astfel incit
{4.1.9) d ~li x 0 ll<d+ 1/11, (ne N).
Din convexitatea lui C rezultă că 1/2 (x.+xm)eC, deci llx.,+xmlF;;-;
;;-;4tl2. Aplicînd regula paralelogramului (4.1.8) lui x• şi Xm şi folosind
inegalitatea de mai înainte, obţinem pentru diferenţa li x.,-Xm li
evaluarea
li x.,-Xm 112 ~2 (li X 0 IP+II Xm 112)-4d2,
care în baza lui (4.1.9) converge la zero. Astfel {x,.}:=t este un şir
Cauchy din C. Cum X este complet {:~.~.}:0=1 este convergent, iar cum
Ceste închisă limita sa va fi din C. Să notăm X=lim x,.. Din (4.1.9)
mai deducem şi li x ll=d. Dacă g e E este un alt vector pentru care
li y ll=d, atunci cum şirul {x, y, x, y, ••• } satisface evident (4.1.9),
va trebui să convergă. Deci x=g şi unicitatea este dovedită.
Teorema 4.1.7. Fie E un subspafiu închis al spatiului Hilbert
-X. Atunci orice element x e X posedă un unic element de cea mai bună
aproximare x1 e E. 1n plus x-x1 e El..
Demonstra/ie. Fie x e X şi C=x-E, care este convexă şi în-
chisă. Aplicîndu-i teorema 4.1.6 există un unic x 1 e E, astfel că x-x1
este de normă minimă în C. Aceasta înseamnă că x1 este (unicul)
element din E de cea mai bună aproximare a lui x. Punînd deci
Xz=x-x1 , avem li~ li ~li ~+Y li pentru orice g e E, deci cu teorema
4.1.5, relaţia (4.1.6) avem că Xz e EJ.. Teorema este demonstrată.
218
Observăm că de fapt E şi El. nu au în comun decît vectorul
nul, deoarece altminteri X e E n
EJ. ar implica (x I x)=0. Astfel
are loc
Corolarul 4.1.8. Pentru orice subspaţiu liniar închis E al spa-
ţiului Hilbert .X, are loc descompunerea în sumă directă
X=EEBEJ..
Demonstraţia este completă, dacă observăm că x=x1 +:i:z cu
Xi ~ E şi Xa e EJ..
Evident că în baza consecinţei 2 la teorema 3.2.5 EJ. este un com-
plement topologic al lui E. El se numeşte complementul ortogonal
al lui E.
Acum sîntem în măsură să descriem dualul unui spaţiu Hilbert,
prin următorul rezultat datorat lui F. Riesz.
Teorema 4.1.9. Fie X un s'/)a/iu Hilbert. Există un antiizomor-
fism i%ometric y1~f al lui X pe X' , dat prin
(4.1.10) f (x)=(x I y), (x e X).
Demonstra/ie. Dacă y e X şi f se defineşte prin (4.1.10), atunci
inegalitatea (4.1.4) arată că f e X' şi în plus că li fli ~ li y li. Deoarece
li Y ll2 =(X I g)=f (y) ~li fli ·li Y li,
·rezultă că li fll=II y li, Rămîne de arătat că orice funcţională f e X',
are forma (4.1.10). Dacă f =O, se poate pune evident !J=0. Bacă
(::/=O, fie N <n nucleul său. Cum N (f}:1:X, cu corolaml 4.1.8 N(f}.J. nu
este nul. 1.uăm z e N (f}J., z#: O. Deoarece
f (x) ·z-f (z) x e N (f ), (x e X),
rezultă că
f (x) (zi z)-f (z) (xi .z)=0.

De aici se deduce că 4.1.10 are loc cu y=(z, z)-1 f (z) •z. Antiliniari-
tatea aplicaţiei y1-:rf se deduce din (4.1.10). Demonstraţia este com-
pletă.
4.1.4. BAZE TOPOLOGICE 1N SPAŢII NORMATE. Am văzut

că în spaţiile normate finit dimensionale noţiunea de bază permite
ca fiecărui vector din spaţiu săi se ataşeze un număr finit de scalari,
care determină vectorul în mod univoc. Definim o noţiune similară
tn cazul spaţiilor normate infinit dimensionale.
219
Vom spune că un şir de elemente {x1 }f=1 din spaţiul normat
.X este bază (topologică) a lui X,' dacă orice vector x e X are o scriere
unică sub forma
unde ~.t e K, iar seria converge în spaţiul normat X.

Este clar că, în particular, orice bază algebrică într-un spaţiu
normat finit dimensional este bază în sensul de mai sus. Să punem în
evidenţă un exemplu de bază (topologică) într-un spaţiu normat
infinit dimensional. Fie spaţiul l1' şi şirul X.1;= {Bl}j=t' k e N de
vectori ai săi. Acesta constituie o bază în P'. ln adevăr, dacă X=
={~ 1:}f=t este arbitrar din [P, atunci
Observaţia 1. Dacă {x1:}T=t este o· bază în spaţiul normat X,

ea constădin vectori liniar independenţi.
ln ade:văr, în caz contrar un subsistem finit {x1:1}f= 1 din bază ar
+...
fi liniar dependent, adică există {11, }j=-1 nu toate nule, Incit 111x1:1
co
•••+TJmX.tm=O. Atunci pentru x e X, care are forma x= I: i.tX1:, ar
i=l
o:>
avea loc evident şi exprimarea X== I: O'tXt, unde O',:=~i pentru
kcl
k=l=k 1 U e Nm) şi ai1a;::E .t1+11,- În acest mod scrierea lui x ca serif
cu ajutorul bazei nu ar fi unică.
Observaţia 2. Din observaţia precedentă rezultă clar că orice
vector al unei baze topologice dintr-un spaţiu normat este diferit de
vectorul nul.
Iată acum o proprietate importantă a spaţiilor normate cu bază.
Teorema 4.1.10. Orice spaţiu normat cu bază topologică este se-
parabil.
Demonstraţie. Fie {xn }:=t o bază topologică a spaţiului (normat)
X şi să considerăm mulţimea M a tuturor sumelor finite de forma
I: r1:x1:, unde r 1 sînt scalari raţionali. Evident că M este numărabilă.
Densitatea ei în X se probează astfel. Fie e >O arbitrar şi x e X un
SBO
a,
vector dat, avînd scrierea X==~
k==t
s~,. Din convergenta acestei serii
în X, va exista un rang N ( e) astfel încît
N(e)
(4.1.11) li x- 2 ~tXt ll<s /2•
k.:al
Din densitatea scalarilor raţionali în E se deduce acum că

există rt (k==l, •.• , N (e)) astfel incit
N(e)
(4.1.12) 2 I St-r, 111 x, ll<e/2•
k=I
N(e)
Construim vectorul x 0 == ~ r„xt e M şi evaluînd norma lui (x-Xo),
k=t
dup i folosirea lui (4.1.11) şi (4.1.12) obţinem
N{e) N(e)
li X-Xo li~ IJ X- 2 S~~ 11+11 2 (6t-T t) X1 li <i8,
k=l k=l
ceea ce atestă
densitatea lui M în X. Teorema este demonstrată.
Consecinţă. Orice spaţiu normat finit dimensional este separabil.
Este de remarcat că reciproca teoremei 4.1.10 nu este adevărată•
Răspunsul negativ la această problemă a fost dat de abia în 1973,
deşi ea a fost pusă încă de S. Banach în 1932. ln secţiunea urmă
toare vom vedea că reciproca are loc pentru clasa mai restrînsă a
spaţiilor hilbertiene. Deocamclată însă ne ocupăm de funcţionalele
coeficient asociate bazei unui spaţiu normat. Ele se definesc în modul
următor. Fie {x11 }~=t o bază a spaţiului normat X_şix e X cu scrierea
CI)
x::a :E ;i:X~• Definim funcţionalele f1 : X---J-JE:il prin

k=-1
(4.1.13) fi (x): ==st (k e N).

Din unicitatea scrierii elementelor din X cu ajutorul seriilor cores-
punzătoare şi din operaţiile liniare cu serii convergente în X rezultă
f
uşor că 1 (k E N) sînt funcţionale liniare pe X. Dacă funcţionalele
coeficient asociate bazei stnt continue, baza se numeşte bază Schauder.
Vom arăta că într-un spaţiu Banach orice bază topologică este
bază Schauder. Ne sînt necesare însă două rezultate preliminare.
Gonsiderăm)lntîi un şir numărabil oarecare de vectori nenuli {xn}:... 1
din spaţiul Banach X şi să-i asociem spaţiul şirurilor numerice
121
00
{;,.}:=l cu proprietatea că seria t ~nXn este convergenti în X.

n=l
Notăm acest spaţiu cu Y şi-l normăm cu
k
(4.1.14) ll{~,.}:»...,111= sup{II_I
J=l
~,z, li, k eN}.
Este vizibil că Y este un spaţiu liniar şi cum seria •
~ ~nXn este
n=l
presupusă convergentă, cantitatea (4.1.14) este finită pentru orice
{~,.}:=le Y şi defineşte o normă pe Y. ln plus are loc
Propozitia 4.1.11. Dacă {x,.}:=1 este un şir de elemente nenule
ale spaţiului Banach X, atunci spa/iul de şiruri numerice Y asociate ca
mai sus este spaJiu Banach cu norma (4.1.14).
Demonstraţie. Fie {y,.};»... 1 un şir Cauchy în Y, unde y,. =
={11:i}_:c:1• Fie s>O, altfel arbitrar. Să notăm cu ne rangul pen-
tru care
k
(4.1.15) n, m ~ne=> li I (11j-11j)x„ lf <IIYn-Ym 11:v ◄ e, (k e N).
/=1
Din (4.1.15) se deduce că dacă n, m>ne atunci
k k-1
li ('lr-TJ:) Xa li <li I (11j-TJj)z,ll+II I (TJj-11j) x,11<=2 e,
/""'l /el
de unde
I TJf-'lZ I< 2e li Xi 11 ►1, pentru n, m>ns şi k e N,
(4.1.16)
Relaţia
-·
(4.1.16) arată că şirul {TJZ}:'....i este convergent în K.
Notînd cu TJt limita sa şi făcînd în prima inegalitate a implicaţiei
(4.1.15) pe m să tindă la infinit obţinem
k
(4.1.17) n >na=>II I (Tt,-11j)z, 11 <_ e, (k e N),
/=J
ceea ce combinat cui(4.t.16) ne conduceJa
p+q ii p+q
n >net; p, q E(N => li ~ TJ,x, li ~ 2e +li ~ 11jZ, ii.
J=p-f-1 J=p+l
222 I
Dacă fixăm acum un n0 >ne., unde e'=e/8 şi din com·ergenţa lui
co
I TJj'XJ alegem Pe astfel ca
/=l
P~Pe ~ li
,.,I !_1j 0
XJ li <e/s,
i==P+l
deducem:în final
p+q
P~Pe =:> li I TJJXJ ll<e,
i=P+l
ceea ce, în baza completitudinii lui X, înseamnă că y= {T) 1Jf=t e Y.
Revenind acum la (4.1.17) obţinem prin trecere la supremum după
k e N, relaţia
n~ne =:> li y-y0 IIY ~ e,
ceea ce înseamnă că y=lill\[yn în Y. Propoziţia este demonstrată
n ➔ CO
Observaţia 1. Oricărei baze topologice într-un spaţiu Banach,

li putem ataşa un spaţiu Banach ca mai sus.
Propoziţia 4.1.12. Fie X un spa/iu Banach cu bază, {xn}:=I
OÎJQiiJ. a sa, {(J, }:=t şirul func/ionalelor coeficient asocfote acestei ~-
iar Y spa/iul Banach ataşat bazei date în. X ca în propo:zifia precedentă.
Atunci au loc afzrma/iile :
co
(i) Operatorul T: Y-+X, definitl prin TO/)= z 'b:X1., -cu Y=
k-=1
c:('tl.t)f= 1 este un izomorfism topliniar între Y şi X.
k
(ii} Norma III x lll=sup {li I f,(x) x, li; k e N} este echiv.alentil
/=l
cu norma ini/ial/1 pe X.
Demonstra/ie. (i) Este clar în baza propoziţiei precedente că
Y este spaţiu Banach. Aplicaţia T este evident liniară. Continuita-
tea .ei rezultă astfel
k
11 T(y) 11=11 lim I TJ,x,ll=lim li TJJXJ li ~!li Y III•
k-tO) /c:1 k➔CO
Pe de altă parte, din definiţia bazei rezultă că T este bijecţie. Cu teo-

rema 3.2.4 (a lui Banach de inversare) rezultă că Teste un izomor-
fism topliniar al lui Y pe X.
223
(ii) Echivalenţa celor două norme este o consecinţă din (i).
1n adevăr, deoarece T-1x=T-1 ( i ( (x) )= {/J (x) }~ ,-.în baza
/=1
1 XJ
1
lui (i) şi a definiţiei III· 111, deducem

k
li x li ~sup { li ;~Jlx) XJ li, k e N}=- III x III U{f,(x)}i=. 1 ~
~IIT-1 !11lxll.
In sfîrşit acum putem demonstra
Teorema 4.1.13. Dacl1 X este un spa/iu Ban·ach, orice bază lopo-
loglcll a sa este o bază Schauder.
Demonstra/ie. Fie {x0 }_:=1 o bază topologică în X şi {f11}:= 1
funcţionalele-coeficient asociate. Cu rezultatele din propoziţia prece-
dentă va fi suficient să arătăm continuitatea funcţiona!elor-coefi
eient faţă de norma III ·III• Aceasta se obţine astfel
1 I •
1f • (x) I= 11 x" 11 ,I f,. (x) ·x:a li~ 11
1 (
x„ 11 11,;n
1
( 1 (x) x 1 11+11
n-l )
,~/1 (x) x 1 li ~
~ li ;n li III :x III, X E X; n E N).

Obseru.ati'a 2. Dacă {~:01 este o bază Schauder în spaţiul
normat .X, funcţionalele-coeficient {/• }~=-l constituie o bază topolo-
gică în X:,,, adică pentru orice f e X' are loc
f = 2 f(~.) f. ,
n=l
cu convergenţa în topologia punctuală din X'. tn adevăr, dacă în
egalitatea
a,
X= 2 fa (x) x,., (x e X)
n=l
se aplică f (liniară şi continuă pe X I) se deduce

00
f (X)= 2 f (Xa) ·f• (x),

n=l
(x E X).
224
4.1.5. FAI\ULII SUMABILE DE ELEMENTE. BAZE ORTO..,
NORMALE IN SPAŢII HILBERT. Fie K• spaţiul euclidian
n-dimensional şi baza sa standard (e1, ••• , ea)- Dacă funcţionalele
coeficient corespunzătoare sînt f1, ••• , fa se observă că, dacă în
relaţia
n
x = 2 f k(x) e1c
k=l
aplicăm produsul scalar euclidian cu unul din vectorii e,, datorită
relaţiei de ortogonalitate (ek I e1)=~L, obţinem
(4.1.18) UeN,.).
Astfel, funcţionalele-coeficient se obţin explicit şi simplu în acest
caz. Avind în vedere teorema 4.1.9, precum şi posibilitatea de extin-
dere la cazul spaţiilor Hilbert a noţiunii de ortogonalitate, se pune
problema considerării unor sisteme ortogonale de elemente în spaţii
Hilbert ca baze unde funcţionalele-coeficient să se poată defini
prin formule de tip (4.1.18). Bineînţeles că întîi se pune problema
existenţei unor sisteme (ortogonale), care să genereze întreg spaţiul
într-un anumit sens, apoi problema convergenţei unor serii ataşate
fiecărui element al spaţiului cu coeficienţi de tipul (4.1.18). Cum
însă aceste sisteme pot să nu fie numărabile, este necesar să studiem
întîi convergenţa unor „serii generalizate", în care sumele parţiale
formează şiruri generalizate. Vom introduce acest concept pe cazul
general al unui spaţiu Banach şi-l vom aplica în studiul sistemelor
ortogonale maximale în spaţii Hilbert. Fie X un spaţiu normat şi
{Xa}a e dl o familie de elemente ale sale. Dacă introducem în familia
<r (d) a părţilor finite din mulţimea de indici ol. ordonarea prin
incluziune, putem considera şirul generalizat {sa} H ec; (.sJt)..., defi-
nit prin
(4.1.19) SH= l:: %a•
aeH
Elementele sH (He~ (ol.)) se numesc sumele parţiale ale familiei
{Xa }e e .91.· Vom spune că familia dată {xa }a e stl este sumabilă în
X şi are suma x, dacă şirul generalizat {sH }He c; (stl) este convergent
şi are limita x. Formal aceasta se va scrie
(4.1.20) X= s
ae.sJt
Xa•
Deoarece operaţiile liniare cu şirurile generalizate convergente într-un

spaţiu liniar topologic sînt permise, p~ baza continuităţii acestor
operaţii putem formula
225
PropoziJia 4.1.14. Dacă {xa}a e !ll şi {Ya}a e !ll sîn(douăJamJE.!
sumabile (cu aceeaşi familie de indici), avînd sumele x, respectiv y,
atunci pentru orice scalari A, µeH familia {A xci+ µ Yrz }ex e !ll este suma-
bilă şi
S(Â Xa+µ Ya)=A x+µ y.

a
Avînd în vedere că, îu cazul sumabilităţii unei familii în X, avem

de-a face cu convergenţa şirului sumelor parţiale (4.1.19) într-un
spaţiu normat, putem formula aceasta direct cu ajutorul termenilor
familiei. Anume, familia {Xa}a e sr1. din spaţiul normat X este suma-
bilă şi are suma x e X, dacă şi numai dacă, pentru orice e > O,
există He e (7 (d) astfel încît
(4.1.21) HE (7 (ol), H :) He => li :E Xa-X ll~e.

aeH
Formulăm acum criteriul lui Cauchy de sumabilitate în spaţii

Banach.
Teorema 4.1.15. Fie X un spaţiu Banach. Condi/ia necesară şi
1uficienlă ca o familie {Xa}a e .$1( c X să fie sumabilă este ca pentru
ori.ce e>O să existe Ha e ~ (ol) astfel încU
(4.1.22) HE f7 (of), H n He=0=> liaeH
:E Xa li <s,
Demonstraţie. Condiţia este necesară. Dacă familia este sumabilă

şi are suma x, fie H~ familia care satisface (4.1.21). (4.1.22) va fi
satisfăcută cu H e=H~12. ln adevăr, alegînd He (7 (ol), H He= n
=0, aplicăm (4.1.21) lui H 1 =HLJH212 şi Joi H 2 =H~12, scriem
:E l: Xa-X) + (X- :E Xa),
Xa=(rzeH
aeH 1 a.eH 1
ceea ce după inegalitatea triunghiului ne dă concluzia în (4.1.22).

Condiţia este suficientă. Fie e arbitrar şi 118 e ~ (of) ca în (4.1.22).
Să observăm intîi că, deoarece H' H" :> :>
H 8 implică (II'\ fi") n
n He= 0, din (4.1.22) rezultă
(4.1.22') II':> H" ::> He=> li sa -Ss" ll<e.

1
n
Dacă punem .acum I O=
-·
U
k=l
„ din (4.1.22) deducen„
H 1, 2
(n eN).
226
Cu un raţionament standard rezultă că {s,.} :=t este un şir Cauchy
în X. Să punem x=lim s1 • Notăm cu n~ rangul pentru care
n •
(4.1.23)
Alegem acum n 0 >n~ astfel că 1 /2n, <
e /2. Pentru a evalua acum
li s8 -x li, adunăm şi scădem s1 , aplicăm inegalitatea triunghiului
"•
li Sg-X li ~li Sa-S1n.11+11 S1n,-x li,
apoi primului termen îi aplicăm (4.1.22') cu ll=H' şiIJ.'=lau' 1/2ns
în loc de e şi celui de-al doilea (4.1.23). Astfel rezultă
H :::> ln, => li Sg-X U<e,
ceea ce înseamnă căfamilia dată este sumabilă şi are suma x.
ConsecinJa 1. Orice subfamilie a unei familii sumabile este
sumabilă.
ConsecinJh 2. Dacă {xa}a e !fi. este o familie sumabilă, atunci
mulţimea M = {a : xa~ 6} este cel mult numărabilă.
C0
Demonstra Jie. Este clar că M= U Ma, unde Ma= {a : li Xa li >
n=1
>1/n }. Dar în baza teoremei 4.1.15 Ma este cel mult finită (este
conţinută în 111/n I).
ConsecinJa 3. O familie {xa}a e !fi. absolut sumabilă (adică
pentru care {li Xa li}a e !fi. este sumabilă în H.) este sumabilă.
Demonstra/ia rezultă din evaluarea
li~ Xall ~ ~llxall
B aeH aeH
şi aplicarea teoremei 4.1.15.
Putem aborda acum problema sistemelor ortogonale de vectori
dintr-un spaţiu Hilbert. Sînt necesare mai întîi cîteva rezultate
preliminare.
q'eorcma 4.1.16. Dacă {xa}a e !fi. este o familie de vectori orto-
gonoali doi cUe doi în spaJiul Hilbert X, alunei următoarele trei afirma/ii
sînt echivalente;
(i) {xa}a e !fi. este sumabilii în X,
(ii) {li Xa IF}a e !fi. este sumabilă în B.,
(iii) {(Xa I y) }a e .9"l este sumabilă în H, pentru orice y e X.
227
ln acest caz sumele respective satisfac
(4.1.24) li S 2
Xa 11 = S li Xa 112 şi S (Xu I g)=
a e.szt a est{. a e.szt
E:::I ( S
a est{.
:tu I y )·
Demonstra/ie. (ii)=> (i). Deoarece (Xa I x~)=O, dacă a#= p,

printr-un calcul simplu se vede că pentru orice He fr (d) are loc
li ~ 2
Xa ll c::a ~ li Xa 112•
a.eH aeH
Dacă (ii) are loc, potrivit teoremei 4.1.15 oricărui 8>.0, îi corespunde
o mulţime He e ~ (d) astfel incit
He ~(dl.), H n He=fo => «eH
:E li Xa 112 <82,
iar cu relaţia de mai sus, rezultă li ~ Xa li< 8. Este deci satisfăcută

aeH
implicaţia (4.1.22). Urmează că (i) are loc.
(i) => (iii). Folosim inegalitatea lui Schwarz-Cauchy-Bunia-
kowski pentru a arăta că, pentru orice He~ (d), are loc
I :E (Xca I Y) I ~ li :E Xall ·li Y li.
aeH a.eH
Folosind iarăşi teorema 4.1.15 obţinem că (i) => (iiJ).

{iii)=> (ii). Pentru He fr (d) definim funcţionala fs prin
{H (y)=:E (g I Xa), (g EX).
aeH
ln baza lui (iii) avem că, pentru orice y e X, există lim f8 (y) în
He9-'(.szf.)
H. ln particular, rezultă că {I f8 (y) I }He9-'(.szf.) este mărginită.
Cum X este în particular spaţiu Banach, cu principiul mărginirii
uniforme se deduce că {li fa ll}He~(stt.) este mărginită. Dar deoarece
{H (Y)=(Y I L Xa),
aeH
rezultă ca la teorema 4.1.9 că li fa 11=11 L Xa li- Astfel, bazaţi pe ob-

aeH
servaţia făcută la începutul demonstraţiei vom avea
2 2
li {a ll =L li Xa 11 ,
aeH
228
de unde, cu concluzia de mărginire de mai sus, rezultă că
{ ~ li Xa IF}Hel;}'(.siî) este mărginită. Aceasta este suficient pentru ca
{li X« ll2 }ae,siî să fie sumabilă. Acum dacă una din afirmaţiile (i), (ii)
sau (iii) are loc, rezultă că sînt adevărate şi celelalte două şi în plus
relaţiile (4.1.24) se deduc prin trecere la limită folosind continuitatea
normei, respectiv continuitatea produsului scalar.
Un sistem ortogonal de vectori, în care fiecare vector este de
normă 1, îl vom nuini sistem ortonormal.
Teorema 4.1.17. Dacă {ea}ae,siî este un sistem ·ortonormal în
spaţiul Hilbert X şi E este spaJiul liniar tnc}lis generat de {ea}ae,siî,
atunci
Demonstraţie. Dacă {Aa. }1>e,siî este o familie de elemente din

H, astfel că {I Aa.1 2 }ae,siî este sumabilă, rezultă că familia ortogo-
nală {Aa.ea}ae,siî are proprietatea că {li Aa,ea ll2 }ae,siî este sumabilă.
Cu teorema precedentă rezultă că {Âaea}ae.szt este sumabilă şi
S Aa.ea e E. Reciproc, dacă x e X să notăm Âa=(x I ea,). Dintr-un
ae,siî
calcul simplu se deduce pentru He~ (d)
o~li x- ~ Aata. lF=II X 112 - ~ I Aa 12,
aeH aeB
ceea ce înseamnă
~ I Âa l2 ~1lxlP,
aeH
de unde familia {I Âo. l2 }ae.szt este sumabilă şi
(4.1.25) S I Aa.12 ~11 x 112 ; (x e X; Âa.=(x I ea), aed).
ae,siî
Relaţia de mai sus mai poartă numele de inegalitatea lui Bessel.
Ea arată că familia {Aaea} este sumabilă. Fie Y= S AQea. Dacă
ae,siî
x e E vom arăta că x=y. Fie z=x-y. D~oarece în mod clar y e E,
avem că :z e E. Pe de altă parte (:z I ea)=Aa.-(Y I ea)=O, de unde
:z e El., adică z=O. Teorema este demonstrată.
Observaţia 1. Coeficienţii cu care am lucrat la demonstrarea
reciprocei se numesc coeficienţii Fourie~ ai ve~torului x prin .r~poi:1:
cu sistemul ortonormal {ea }ae,siî • Reţmem ca pentru coef1c1enţ11 .
Fourier are loc inegalitat<'a lui Bessel.
· 229
ln continuare, un sistem ortonormal {ea}ae.9{ din spaţiul
Hilbert X, cu proprietatea că spaţiul liniar închis generat de el
coincide cu X îl vom numi hază ortonorrizală în X. Avînd în vedere
teorema 4.1.17 putem afirma că dacă {ea}ae.9{ este o bază ortonor-
mală în X, atunci pentru orice x e X există un sistem unic de numere
din K, {Âa}ae.9t astfel încît
(4.1.26) X= s
ae.9{
Âaf«•
Din demonstraţia părţii a doua se vede că Âa=(x I ea). Se vede acum

clar că dacă {ea }:r:st este o bază ortonormală numărabilă a lui X,
funcţionalele-coeficient sînt date chiar de x1~(xl e0 ). Ele sînt con-
tinue deci, putem formula ·
Corolarul 4.1.18. Orice bază ortonormală numărabilă a unui
spaţiu Hilbert este bază Schauder.
Observa/ia 2. Dacă {e,.}_:=1 este o bază ortonormală în spaţiul
Hilbert X, atunci funcţionalele-coeficient corespunzătoare {f9 }:=t
constituie o bază Schauder în X'.
Demonstraţie. Se foloseşte observaţia 2 din sec. 4.1.4, reprezen-
tarea funcţionalelor liniare continue pe un spaţiu Hilbert şi (ii) din
teorema 4.1.16.
Menţionăm că această proprietate are loc pentru baze topolo-
gice în spaţii normate reflexive şi se deduce cu ajutorul aşa-numitei
teoreme a bazei topologice slabe.
Se pune acum în mod natural problema existenţei bazelor orto-
normale în general şi problema stabilirii condiţiilor în care există
baze ortonormale numărabile. Prima problemă îşi are răspunsul în
Teorema 4.1.19. ln orice spa/iu Hilbert exi.stă baze ortonormale.
Demonstratie. Fie t familia tuturor sistemelor ortonormale din
X, ordonată prin incluziune. Dacă t 0 este o parte total ordonată de
sisteme ortonormale se vede uşor că reuniunea tuturor acestor sis-
teme este de asemenea un sistem ortonormal, care majorează toate
elementele din t 0 • Rezultă că t este ordonată inductiv. Cu lema
lui Zorn în t există elemente maximale. Fie {ea}ae.9{ un astfel
de sistem. Fie E subspaţiul liniar închis generat de {ea.}aeJlÎ.
Dacă E=X, atunci {ea}ae.9{ este bază ortonormală. Dacă nu,
atunci există e e X, ej_E, li e 11=1. Dar atunci sistemul {e, ea, aed}
este ortonormal şi conţine pe {ea}aeJZt • Aceasta contrazice maxi-
malitatea lui {e«}ae.91.• Teorema este demonstrată.
230
Este cunoscut, chiar în cazul spaţiilor finit dimensionale,
că bazele ortonormale nu sînt unic determinate. Totuşi se poate
arăta
Teorema 4.1.20. Dacă {ea}ae ~ şi {ffl}fle'lJ stnt două baza
orlonormale în spaJiul Hilbert X, atunci card d =card (}J.
Demonstratie. Dacă d şi (}J sînt finite, presupunem rezultatul
cunoscut din algebra liniară. Presupunem deci card d ~No şi
card (}J ~ No • Pentru a e d, fie (}Ja = {~ e (}J : ( ea I fp)=/: O}. Deoa-
rece familia {l(ea J fr,)l 2 }13e~ este sumabilă din cauza inegalităţii lui
Bessel (4.1.25), cu Consecinţa 2 la teorema 4.1.15 rezultă că (jja. este
cel mult numărabilă. Astfel card (Ba.< No- ln plus, deoarece fr,~
= S (ea I fp) ea, rezultă că pentru orice ~ e (}J, (ea I fp)-:/:0 pentru
ae.9{
măcar un aed. Rezultă atunci că ".B=U ".Ba. De aici rezultă
ae~
card t:8<1: card fJ30 <{card d). No=card d.

a.e.9{
D în simetrie rezultă card oi. < card (/J şi teorema este dovediti.
Prin defini ţie vom numi dimensiunea hilbertiană a lui X, cardi-
nalul comun al bazelor sale ortonormale. Dimensiunea hilbertiani
determină un spaţiu Hilbert pînă la un izomorfism izometric. ln
adevăr are· loc
Teorema 4.1.21. Două spaţii Hilbert stnt izomorfe (ca spaJii
llilbert), dacă şi numai dacă au aceeaşi dimensiune (hilbertiană).
Demonstraţie. Fie X 1 şi X 2 două spaţii Hilbert izomorfe (ca spa-
ţii Hilbert). Aceasta înseamnă că există un izomorfism U : X 1-+X9
astfel incit
( Ux I Uy)=(x I y), (x, y e Xi).
Cum U păstrează ortogonalitatea, rezultă clar că transformă bazele
ortonormale în baze ortonormale. Rezultă că X 1 şi X 2 au aceeaşi
dimensiune. Reciproc, să admitem că X 1 şi X 2 au aceeaşi dimensiune.
Atunci există două baze {ea}ae.9{ în X 1 şi {fa}ae.9{ în X 2, indexate
după aceeaşi familie de indici oi.. Definim U: X 1-+X2 prin
U(x)= S (x I ea) fa, (x e Xi).

a.e~
Menţionăm că definiţia este corectă întrucît cu inegalitatea
lui Bessel familia {l(x I ea)l 2 }ae.9{ este sumabilă şi putem ·aplica
231
teorema 4.1.16 familiei ortogonale {(x I ea) fa}aesl{. în X 2• Deoarece
cu (4.1.26), X= S
(x I ea)ea, prin aplicarea egalităţii din teorema
ae.szt
4.1.16, obţinem
IIU(x) 112 = S l(x I ea)l 2 =1l x 112•
aesl{.
Acum folosind formula de polarizare
4 (x I y)= '.E e II x+e ylF, (x, y e X)
e=t,-1
1.-1
şi liniaritatea lui U, deducem
I
(Ux I Uy)=(x I y), (x, y e X),
ceea ce înseamnă că U păstrează produsul scalar. Acum dacă z e X 2,
luăm dezvoltarea sa de tip (4.1.26)
Z= S(z I fa) {cz
aesl{_
şi pentru X= S (z I fa) ea e X 1 vom avea U(x)=z. Rezultă că U
cze .9'l
este un izomorfism de spaţiu Hilbert. Teorema este demonstrată.
Acum putem da un răspuns şi la cea de-a doua problemă
fQrmulată mai sus.
Teorema 4.1.22. Dacă X este un spaJiu Hilbert separabil infinit
dimensional, atunci dimensiunea sa este No şi orice bază ortonormală
a sa este bază Schauder.
Demonstra/ie. Dacă X este separabil, atunci el conţine în mod
vizibil o submulţime {xn}_:= 1 numărabilă, liniar independentă,
care generează un subspaţiu dens în .X. Punem e1 = ux:u x1• Admi-
e~+l
ţind că {e,:}f=t sînt deja construiţi, punem en+l =
Ue~+l U
unde:
e;.+1 = (X•+• - t, (Xn+1 I e,) e,}
Printr-un calcul simplu se vede că sistemul {en}:= 1 formează un
sistem ortonormal. De asemenea se vede că Sp {xn}:=t =Sp {ea}:=t;
din densitatea primului în X, rezultă că {en):=• constituie o bază
ortonormală în X. Rezultă că dimensiunea lui X este No şi cu
corolarul 4.1.18 {en}:=t este bază Schauder. Teorema este demon-
strată.
232
CoroJar 4.1.23. Orice spaţiu Hilbert separabil este izomorf ca
spafiu Hilbert cu spaţiul 12•
Demonstraţie. ln 12 am pus deja în evidenţă în sec. 4.1.4 o hază
topologică care constă din vectorii X.t= {BL}j= 1 , k e N. Se vede
uşor că {x,Jk=t constituie chiar o bază ortonormală. Rezultă că
dimensiunea lui 1.2 este No• Se aplică teorema 4.1.22 şi apoi teorema
4.1.21.
Acest rezultat este cunoscut sub numele de teorema lui Riesz-
Fischer de reprezentare a spaţiilor Hilbert separabile.
1. Fie X, Y două spaţii normate. Să notăm cu X X P Y, spaţiul

produs, în care s-a definit norma
ll(x, y)II= { (li x IIP + li yll)1/21 1 <:.p< (X)
max {llx li, 11 y 11} ; p= oo.
Să se arate că
(X( X )JJ Y)' =X' ( X )v Y',

unde p' este conjugatul lui p, iar dualul considerat aici este dualu)
normat precizat în sec. 4.1.1.
2. a) Să se arate că dualul algebric al lui K" este izomorf cu
Rn. (Indicaţie: Se foloseşte relaţia (4.1.18).)
b) Să se arate că funcţionalele-coeficient formează o bază în
{JKff)'. '
c) Să se identifice dualul normat al lui Hn, topologizat cu
norma
)1/,,
~
n
li x lip= ( ~1I ~1; P' '1 ~p<oo,
max {1?1: I; keNn}, p=oo.
3. a) Să se arate că într-un spaţiu prehilbertian complex p10-

dusul scalar se exprimă cu ajutorul normei în modul următor
4 (x I y)=ll x+y 112 -11 x-y IP+i Ol x+iy 112 -11 x-iy IF).
b) Cum se exprimă produsul scalar în cazul spaţiilor prehil•
bertiene reale?
233
4. Să se arate că un spaţiu Banach complex X în care norma
~atisface regula paralelogramului
li x+y 112 =2 Ol x 112 +11 y 112), (x, y e X)
este spaţiul Hilbert.
(Indica/ie; Se arată că ¼ ~ e II x+e y 112 defineşte un produs
B=l.-1
4-i
scalar pe X, prin intermediul căruia se generează norma iniţială.)
5. Să se trateze problema similară pentru spaţii Banach reale.
6. a) Să se arate că dualul normat X' al unui spaţiu Hilbert
X este un spaţiul Hilbert.
b) Dacă {en}~ 1 este o bază ortonormală (deci Schauder) ln
X, formează funcţionalele-coeficient o bază ortonormală în X' ?
7. Fie {xn}:'=t o bază topologică în X şi {fn}:=t funcţionalele
coeficient ataşate. Să se arate că şirurile {xn};>=1 şi {fn};>= 1 sînt
biortogonale în sensul că fm ( en) =6!:t.
8. Să se arate că
a) Vectorii X.t={l>l}f= 1, (k=l, 2, ... ), constituie o bază topo-
togică în spaţiul c0 al şirurilor numerice convergente la zero.
b) Vectorii x0 ={1, 1, •.. , 1, ... } şi xk (k=1, 2, ... ) de mai
sus constituie o bază topologică pentru spaţiul c al şirurilor numerice
convergente.
Ambele spaţii sînt normate cu norma din zm.
(Indica/ie: Se arată de exemplu în cazul b) că pentru orice
X= a" }k=l E C are Ioc reprezentarea unică
unde ~0=lim E1-)

k➔ m
c) Spaţiul zo:, nu are bază topologică.

Solu/ie: Este suficient în baza teoremei 4.1.10 să arătăm
că 1m nu este separabil. Dacă {xn}:=t este o mulţime numărabilă
arbitrară din za,, X,.= {sj}~l să definim vectorul X E za, prin X=
=rnm}:=t' unde
S:+1,
o ,
dacă I
dacă
~= I~ 1
I ~:!I >t.
234
Atunci componenta de ordin k a lui x-x„ este St-~ şi I 6k-st
I;;?; 1,
deci li x-xkl I ; ?; 1 (k eN). Rezultă că {xn }:=t nu poate fi densă în l 00 •
9. Spaţiul Lr:o (a, b) nu are bază topologică.
Solu/ie: Se arată de asemenea că La) (a, b) nu este separabil.
Pentru aceasta se consideră funcţia caracteristică x., a lui (a, s)
pentru se (a, b). Este clar că
li x.,-x.e lloo =1,
(a<s<i<b).
Considerînd familia de sfere {S (x,, 1 / 2) he ca. b) din Lm (a, b),
observăm că ele sînt disjuncte două cîte două şi formează o mulţime
nenumărabilă. Ca atare La:, (a, b) nu poate conţine nici o submulţime
numărabilă densă.
10. Notăm cu BV [a, b] spaţiul liniar al funcţiilor reale cu
variaţie mărginită pe [a, b]. Dacă x e BV [a, b) şi • este
V(x) variaţia
a
totală pe [a, b] a funcţiei x, atunci aplicaţia
b
li x 11=1 x (a+)l+V(x), x e BV [a, b]
a
defineşte o normă pe BV [a, b]. Să se arate că BV [a, b) nu are bază
folosind acelaşi procedeu de la exc. 9.
11. Un spaţiu de tip L 2 (S, I:, µ) se consideră spaţiu Hilbert
ru produsul scalar
<fig)= f fg dµ, ({, g e L 2 (µ)).
a) Să se arate că sistemul de funcţii en, definit prin e11 (l)=e'nt,
formează o bază ortonormală în L 2 (T) (vezi exc. 10, sec. 3.2.4)11
b) Să se arate că sistemul funcţiilor Hermite ,i, 0 definite prin
intermediul polinoamelor Hermite
Hn (t)=(-1) 0 e'1 :i: (e-t•); (te R, n=l, 2, •..).

prin
11>" {t)=(2" ni ,ji)-ll2H 0 (t)e-,=12
formează o bază ortonormală în L 2 (H.).
c) Să se arate că funcţiile Laguerre
CJ>n (i)=(l /n f) e-t/2 L,. (l),
definite prin intermediul poiinoamelor Laguerre
d11
Ln (t)::ae' dln (l" e -,),
formează:o bază a spaţiului L2 (O, oo ).
235
d) Funcţiile L.egendre {(.Jn+l)/2 Pn}:»=h unde Pn sînt poli-
noamele I:.egendre definite prin
P,. (l)=(2n • n J)-1 : : (t2-1) 0
formează o bază ortonormală în L 2 ( -1, 1).

12. Fie {Xa}ae,sit o familie sumabilă în spaţiul Banach X
şi {QJvlv ee o partiţie oarecare a lui d.. Se ştie atunci (consecinţa
1 la teorema 4.1.15) că familiile {Xa}aecm sînt sumabile. Se notează
cu Uv sumele lor. Să se arate că {Yv }1 ee este sumabilă şi
S Yv = S Xa•
vee ae.9l
13. Fie {xn}:=J un şir din spaţiul Banach X.

a) Să se arate că dacă familia {xn }:=1 este sumabilă, atunci
(l0
seria ~ Xn este convergentă în X.

n=l
co
b) Seria ~ Xn se numeşte necondiţionat convergentă, dacă
n=l
o:,
oricare ar fi permutarea {p (n) }neN a mulţimii N, seria ~ Xi,<n>
n=l .
CIO
converge. Să se arate că dacă seria~ Xn este necondiţionat conver-
n=t
gentă, familia {xnl~=t este sumabili.
c) Dacă {xn} este un şir ortononal de elemente din spaţiu
co 00
Hilbert X, atunci ~ Xn converge dacă şi numai dacă ~ x. converge
n=l n=1
necondiţionat.
14. Fie Y un subspaţiu liniar finit dimensional tn spaţiul Hilbert

X. Să se arate că orice element x e X, admite un unic element de
cea mai bună aproximare în Y şi să se determine acesta.
(Indicaţie; Se alege o bază ortonormală în Y, {e, }Î=t şi se
n n
arată că d (x, Y)=inf {li x-~ ').1e1 li; '). 1 eK}=II x-~ c1e1 li, unde
J=l J=l
c,=(x I e1) sînt coeficienţii Fourier ai lui x relativ la {e,}Î=i-)
15. Să se arate că extensia Hahn-Banach a unei funcţionale
liniare continue pe un subspaţiu al unui spaţiu Hilbert este unică.
236
16. Fie X şi Y două spaţii Hilbert. Să se arate că 1
a) Gu produsul scalar
((x1, yi) I (xa, ya))=(X1 I xa)+(Y1 I ya):
..XX Y devine spaţiu Hilbert. (Acesta va fi spaţiul XX Y din exc. 1.)
b) Punînd X=X~ {O} şi Y={O}~ Y, X şi Y slnt subspaţii
închise, ortogonal complementare în X~ Y.
c) Dacă {ea}aeg{ şi {fp}pe'l3 sînt baze ortogonale în X,
respectiv în Y, atunci {(ea, O), (O, fp)}aeg{ formează o bază orto-
13e'l3
gonală în X (X)s Y.
17. Dacă {ea}ae.szi este un sistem ortonormal în spaţiul Hil-
bert X, atunci
S l(x I ea) (y I ea.) I ~li x li· li Y li,

ae.szi
(x, Y e X).
18. Fie {ea. }ae .rll un sistem ortonormal în spaţiul Hilbert X.

Să se arate că următoarele afirmaţii sînt echivalente ~
(i) {ea}ae.szi este o bază ortogonală în X;
(ii) x = S
aegZ
(x I ea) ea, (x e X) ;
(xe X);
(iv} ((x I y) = S (x I ea) (y I ea), (x, y e X).

~.szi
Să observăm că (iii) arată că 1n condiţiile în care sistemul
ortonormal este hază inegalitatea lui Bassel devine egalitate. (ii)
mai este cunoscută sub numele de egalitatea lui Parseval.
19. Fie d un cardinalo arecare, d o mulţime de indici cu d- cardo!
şi lk (d) (1 ~P<i oo) spaţiul sistemelor de numere din :IE{!, {~}ae.i{.
cu!lProprietatea că familia {I Sc:i 12' }c:ie.9{ este sumabilă.
,a) Să se arate că ls
(el) este spaţiu liniar n01mat cu adunarea
şi înmulţirea cu scalari naturale şi cu norma
li ~ Iii>= ( S ~ I_G«·_ 12>~)1/p,, unde ;= {Su}aeszt~

aegt 1
237
b) Dacă p=2 să se arate că Zk(d) este spaţiu Hilbert cu pro-
dusul scalar
unde ~= {sa}aeJfl, 11= {11a}ae~•

c) Să se identifice o bază ortonormală în ln(d) şi să se arate că
dimensiunea (hilbertiană) a lui lH (d) este egală cu d.
d) Să se arate direct (fără a folosi teorema 4.1.21) că orice
spaţiu Hilbert X este izomorf izometric cu l~K (d), unde d este dimen-
siunea hilbertiană a lui X.
4.2. SPAŢII NORMATE REFLEXIVE

ŞI DUALELE
UNOR SPAŢII NORMATE PARTICULARE
Am văzut în paragraful precedent că dualul unui spaţiu nor-

mat este un spaţiu Banach. Vom putea deci considera dualul al
doilea.
După cum vom constata în acest paragraf spaţiul iniţial se
scufundă în mod natural în cel de al doilea dual. Discutăm, de ase-
menea, cazul particular important cînd această ,,scufundare" devine
o „identificare". ln ultima parte a paragrafului determinăm dualele
unor spaţii normate particulare concretizînd diferitele situaţii refe-
ritoare la 'scufundarea în al doilea dual consemnate în prima parte.
;' 4.2.1. SCUFUNDAREA IN BIDUAL. Fie X un spaţiu normat,

X' dualul său, iar X" dualul (normat) al lui X' •X" se va numi bi~ua-
lul lui X. Pentru un element fixat x e X, definim pe X' funcţia
F• prin egalitatea
(4.2.1) Fii(f)~f(x); (f e X').
138
Avînd în vedere defini_ţia operaţiilor între elementele lui X', rezultă
11
Fa:fA'f'+'A {")= ('A'f'+'A 11{ " ) (x)=i.'f(x)+'A'f" (x)='A'F:z(f')+1•Fa: ({ 11)
pentru orice )..', ).. 11 eK şif', re
X'. Astfel, F,z este o funcţională
liniară pe X'. ln plus, din (4.2.t) rezultă
I F:,;(f) I= lf(x) I < li fli li x li, (f e X'),

deci, cu ,eorema 4.1.2 Fz este continuă pe X' şi în plus norma sa
satisface
(4.2.2)
ln acest mod. am stabilit o aplicaţie
(4.2.3) X 3 XI~ F!Z e X",
care satisface (4.2.2). Notind cu J aplicaţia (4.2.3) observăm că
ea este liniară. ln adevăr, din (4.2.1) şi din liniaritatea elementelor
h1i X', deducem pentru fiecare ).', i-." e K şi x', x" e X relaţia:
J (i-.'x'+'A 11x') (f)=f (i-.'x' +1 11x')=">/f(x')+1 11f (x')=(i-.'Jx' +

+ Â IIJ X') (f), (f E X').
Combinînd cu (4.2.2) rezultă că J e fJJ (X, X 11) şi
li Jx li ~ 11 x li, (x e X).
Mai mult„ J este o izometrie. ln adevăr, dacă 8:;cx eX, cu con-
secinţa la teorema 3.4.5 pentru H==R şi cu consecinţa la teorema
· 3.4.7 dacă H=O, aplicate pentru p(x)=II x li (x e X), rezultă Lcă
f
există o funcţională liniară tz pe X care satisface f:,;(x)=II x li şi
I f:,:(g) I ~ li y li, (g E X).

Aceasta înseamnă că f:1: e X' şi li f:e li =1. Astfel are Ioc
li x ll=f:e (x)=(Jx) (f:i) ~li Jx 1111 f:e 11=11 Jx li,
ceea ce combinat cu (4.2.2) arată că
IIJxll=llxll, (xeX),
adică J este o izometrie. Fiind liniară ea este evident o injecţie
şi imaginea sa J(X) este un subspaţiu liniar în X". Dotînd pe J(X}
cu topologia (tare) urmă din X" şi avînd în vedere proprietăţile
lui J, X şi J(X) sînt izomorfe izometric, deci se pot identifica ca
spaţii normate. Abstracţie făcînd de acest izomorfism izometric
putem considera pe X scufundat în X". 1n acest mod am obţinut
239
Teorema 4.2.t. Orice spaţiu normal X se scufundă în mod cano-
nic tn bidualul său x•, printr-o injecţie liniară izometrică J: X-+ x•
definită cu
(Jx) <n=f(x), (x e X ; f e X').

Operatorul J îl vom numiaplicaţia canonicii a lui X în x•.
{ntruclt nu am dat o demonstraţie separată privind comple-
tarea unui spaţiu normat (ea se poate face printr-o a4optare cores-
punzătoare a propoziţiei 2.2.10), iată o demonstraţie simplă a teo-
remei de completare, care dă şi o realizare concretă a completatului.
Teorema 4.2.2. Dacă X este un spaţiu normat, există un spaţiu
A
Banach X, unic determinat pînă la un izomorfism izomerie, astfel
,,..... A A ·A
incit X este izomorf izometric cu o parte Xo a lui X şi Xo=X.
A
Demonstraţie. Se consideră X ca fiind închiderea în X" (care
este spaţiu Banach deoarece X'=(]J(X', K) şi se aplică teorema
4.1.1) a lui JX. Atunci este clar că X este de asemenea Banach şi
A
X 0 =JX satisface cerinţele teoremei. Partea de unicitate se obţine
printr-un raţionament standard.
Vom spune acum prin definiţie că spaţiul normat X este refle-
xiv dacă R(J)=X',. cu alte cuvinte dacă aplicaţia canonicii este un
izomorfism izometric al lui X pe X 11
• •
Deoarece X" este complet, rezultă că orice spaţiu reflexiv este

spaţiu Banach.
lnainte de a da exemple de spaţii reflexive demonstrăm
Propoziţia 4.2.3. Orice spaţiu normat topliniar izomorf cu un
spaţiu reflexiv este reflexiv.
Demonstraţie. Fie X un spaţiu reflexiv şi Y un spaţiu normat
top liniar izomorf cu el, iar T un izomorfism top liniar al lui X pe Y.
Folosind propoziţia 3.4.11 şi propoziţia 3.4.13 (d), succesiv lui T
şi apoi adjunctului său T', deducem că T"=(T')' este un izomorfism
topliniar al lui X" pe Y". Acum, dacă y" e Y", atunci notînd cu
Jx, Jy aplicaţiile canonice ale lui X în X", respectiv a lui Y în y•
şi reţinînd că Jz este izomorfism, rezultă că notînd x=Ji 1 T•-1 y•
avem g"=T"Jzx. Dar aplicînd definiţia adjuncţilor şi a aplicaţiilor
canonice în bidual, obţinem succesiv
{T"Jxx) (g)=(Jxx) (T'g)=(T'g) (x)=g(Tx)=(Jr(Tx)) (g), (g e Y').
Astfel g • =Jx(Tx), de unde J z este surjecţie. Propoziţia este demon-
strată.
240
Propoziţia4.2.4. Orice spafiu Hilbert X este reflexiv.
Demonstra/ie.Dacă notăm cu T antiizomorfismul izometric de
la X la X' construit în teorema 4.1.9 este clar că X' este spaţiu
Hilbert (vezi exc. 6, sec. 4.L6) cu produsul scalar ·
(4.2.4) (I I g)x =(T-1g I T-1nx, (f, g e X').
1
Pentru a arăta J(X)=X", fie cp e X". Cu teorema 4.1.9 rezultă că

existăun unic g e X' astfel incit
cp(n=<f I g)z,, (f e X').
Să punem x=T-1g şi ţinind seama de definiţia aplicaţiei ca-
nonice, de teorema 4.1.9 aplicată lui f e X' şi apoi de (4.2.4) să
calculăm pe Jx:
(Jx) (f)=f(x)=(x I Y)z=(Ty I Tx)z,=(f I g)x1 =q>(f), (f e X').

Aceasta arată că J x este o surjecţie. Propoziţia este d9vedită.
Din cele două propoziţii precedente rezultă
Corolarul 4.2.5. Orice spaţiu normat finit dimensional este
reflexiv.
Demonstra/ie. Dacă X este normat de dimensiune n, cu con-
secinţa 1 la teorema 4.1.3 rezultă că el este topliniar izomorf cu
Ka. Dar H• (cu norma euclidiană) este ~paţiu Hilbert. Se aplică
acum succesiv propoziţiile 4.2.4 şi 4.2.3. Demonstraţia este încheiată.
După cum vom vedea în secţiunile următoare, există spaţii
reflexive care nu sînt nici hilbertiene, nici finit dimensionale. Pentru
moment însă ne mai ocupăm de citeva proprietăţi generale privind
spaţiile reflexive. _ ·
Teorema 4.2.6. Dacă X este reflexiv, atunci X' este de asemenea
reflexiv.
Demonstratie. Notăm cu J 0 aplicaţia canonică a lui X în x•
şicu J1 pe cea a lui X' în X"' şi presupunem R(Jo)=X". Să arătăm
R (Ji)=X"'. Fie pentru aceasta q> e X'" şi să definim funcţia f pe
X prin:
f (x)=cp (JoX), (x e X).
Este imediat că f e X' şi aplicînd definiţia lui J 1 , J O şi relaţia de
sus avem
(JJ) (Jc,X)=(JoX) <n=f (x)=cp (JoX), (x e X),
de unde în baza ipotezei R (J0)=X,,, J 1f=cp. Astfel X' este refle-
xiv şi demonstraţia este încheiată.
241
Teorema 4.2.7. Dacă X este reflexiv, atunci orice subspafiu tnchis
al său
este reflexiv.
Demonstraţie. Fie Y un subspaţiu închis în X. Să notăm cu J
aplicaţia canonică a lui X în X" şi cu J 1 pe cea a lui Y în Y". Fie
acum 'lt, e Y". Definim cp e X" prin
cp (f)='lt, (f I Y), (f E X').
Acum g=J-1cp va aparţine lui Y, pentru că altminteri cu propozi-
ţia 3.4.10 ar exista f e X' astfel ca f(y)= 1 şi f I Y =0, ceea ce ar
conduce la
0=11J (f I Y)=cp (D=(Jv) <n=f (Y)=l.
Are deci sens să calculăm J 1y. Dacă g e Y', o prelungim cu pro-
poziţia 3.4.8 la o funcţională f e X' şi utilizînd definiţiile lui J 1 , J, y
-şi cp deducem succesiv
<J1Y) (g)=g (y)=f (y)=(Jy) (f)=cp (f)='lt, (g),
de ,1nde J 1y='\J) şi Y este reflexiv. Teorema este demonstrată.

Abordînd problema celei mai bune aproximări în spaţii nor-
mate, am constatat că pentru orice spaţiu normat există elemente de
cea mai bună aproximare cu elemente din subspaţii finit dimensio-
nale (teorema 4.1.3), iar în cazul spaţiilor Hilbert (teorema 4.1.7)
există element (unic) de cea mai bună aproximare prin elemente
dintr-un subspaţiu închis arbitrar. Existenţa elementului de cea
mai bună aproximare prin elemente dintr-un subspaţiu închis se
rezolvă în cadrul spaţiilor reflexive. Pentru a aborda această pro-
blemă avem nevoie de două leme.
Lema 4.2.8. Dacă X este un spa/iu reflexiv şi f e X', {:#O, există

x e X, cu II x 11=1 şi f (x)=II f 11.
Demonstra/ie. în ipotezele date aplicăm consecinţa de la teo-
rema 3.4.5 pentru ]K=R şi cea de la teorema 3.4.7 dacă H=C.
Astfel există cp e X", cu cp (f)=II f II şi li q> 11=1. Lema rezultă atunci
punînd x=J-1cp.
Lema 4.2.9. Fie X un spaţiu normat şif e X', {::/=O. Orice x eX'.
'.N(f) admite element de cea mai bună aproximare in N (/'), dacă şi
numai dacă există un element z e X, z:/: 8, care admite pe zero ca element
de cea mai bună aproximare în N (D.
Demonstra/ie. Presupunem că orice element din :X'.N(f) admite
cea mai bună aproximare în N (f). Cum {::/=O, implică N (/)::/:X, există
242
Xo e X'-.N(f). Fie y0 e N (f) un element de cea mai bună aproximare
pentru x0 • Evident y 0~x0• Vectorul z=x0 -y0 satisface cerinţa lemei.
ln adevăr
li z 11=11 Xo-Yo ll=inf { li Xo-Y li , y e N (f) }=inf { li z-y li,
y e N (D}=d (z, N (D).
Reciproc, să presupunem că există z e X, z=/: 6 astfel că
li z li = d (z, N (f)).
Are loc f (z};60, deoarece altminteri z e N (f) şi O=d (z, N (f))=ll.ztl,
ceea ce contrazice .z=J:0. Acum elementul y0 =x- ~~:~ ţ are sens şi
este evident din nucleul lui f. Rezultă astfel că luînd de mai sus
X E X'-N (n
f(x)
f (z) (Y-Yo) E N(f), (y e N ({)).
Din expresia lui y 0 şi din alegerea lui z rezultă atunci, pentru orice
yeN(f)
li X-Yo li= I ~~;~ j II z li ~ \ ~-~:~ 111 z- ~g~ (y - Yo) li = li x-y li,

adică
li x-y 0II =inf { li x-y li, y e N (f) }=d (x, N (D)
şilema 4.2.9 este demonstrată.

Sîntem acum în măsura să dovedim următorul rezultat dato-
rat lui M.M. Day.
Teorema 4.2.10. Orice vector al unui spafiu reflexiv X admite
element de cea mai bună aproximare fn orice subspaţiu închis al lui X.
Demonstraţie. Fie Y un subspaţiu închis şi x e X'- Y. Spaţiul
Z = Y EB Sp {x} va fi atunci de asemenea închis în X şi prin urmare
potrivit teoremei 4.2.7 el va fi de asemenea reflexiv. Acum cu
propozitia 3.4.10 există geZ' cu glY=0 şi g(x)=l. iar cu
kma 4.2.8 lui g îi corespunde un z0 e Z cu li z0 li = 1 şi g{z0) = li g li.
Funcţionala h= I!: 11
g din Z' satisface
(4.2.5) h I Y=O şi h (z0)=1.
243
Dar o_ funcţională satisfăcînd (4.2.5) satisface li h li = 1 /f,, unde
B=d (zo, Y). ln adevăr, ţinînd cont că Zo $ Y, pentru că altminteri
s~ar contrazice cele două relaţii (4.2.5), este clar că
(4.2.6) Z= YEBSp {.zo}.
Este de asemenea evident că
(4.2.7) 6=d (z0 , Y)=inf {li z0 +1/). y li; Â:;60, ÂeK, y e Y}.
Atunci în baza definiţiei normei, a lui (4.2.6), (4.2.5) şi (4.2.7) dedu-
cem succesiv ·
li h li -sup
_ { 7izu,zeZ
I h (z) I }
=sup
{ I h (u+·AZo) I
IIY+AZoll, yeY, ).e:K
}=
=sup \I li Y+AZo
IAI } { 1 }
li ' ye Y, ).eJfi: =sup li 1/i. u+zo li ' Y e Y, ).=;60 =
=1/6.
Pe de altă parte, din definiţia lui h, norma sa este egală cu 1.
Aşadar f,=d(z 0, Y)=l, adică, deoarece Y =N(g),
(4.2.8) li z0 11 =d (z0 , N (g)).
Existenţa lui z0 e Z, z0=#:0 cu proprietatea (4.2.8) asigură, conform
lemei 4.2.9 aplicată lui Z, existenţa în Y a elementului de cea mai
bună aproximare pentru x (care este din Z'-.N (g)). Astfel teorema
este dovedită.
Menţionăm că are loc şi reciproca acestei teoreme: spaţiile
normate în care orice element are cea mai bună aproximare în
orice subspaţiu închis sînt spaţii reflexive. Aşadar acesta este cadrul
natural în care se rezolvă problema existenţei celei mai bune apro-
ximări. Unicitatea nu este asigurată însă în acest cadru. Ea este
caracteristică pentru spaţiile normate strict convexe (vezi secţiunea
de exerciţii şi exemple de la sfîrşitul paragrafului).
4.2.2. DUALELE SPAŢIILOR LEBESGUE L'P(S, :E, µ). Deoa-

rece spaţiul L 2(S, :E, µ) este hilbertian, forma generală a funcţio
:palelor liniare continue pe el este dată de teorema 4.1.9. Aceasta
înseamnă pentru cazul nostru concret că, pentru orice f e L 2(S, :E, µ)',
există y e L 2( S, :E, µ), astfel incit
(4.2.9) f (x)= Jx(s) y(s) dµ(s), (x e L 2 (S, :E, µ)).
244
'
Vom arăta
în cele ce urmează că are loc tot o reprezentare
integrală şi pentru. funcţionalele liniare şi continue pe celelalte
spaţii Lebesgue L'1'(S, :E, µ), (1 <p<oo). Cu această ocazie vom
determina şi dualele acestor spaţii, pînă la un izomorfism natural.
Presupunem bineînţeles cunoscute rezultatele generale privind
funcţiile măsurabile şi integrarea lor pe un spaţiu cu măsură. In
special vom utiliza teorema lui Borel de aproximare a funcţiilor
măsurabile cu funcţii simple, inegalitatea lui Holder, lema lui Fatou
şi teorema lui l.ehesgue de trecere la limită sub semnul integrală
fÎ teorema· lui Radon - Nikodym privind măsurile absolut continue.
Teorema 4.2.11. Fie 1 <p< oo şi măsura µ pe a - algebra E
(pozitivă şi) finită, adică µ(S)<
oo. Atunci există un izomorfism izo-
f
metric yi-+ al spaţiului LP'((S,
L, µ), unde 1/p+1/p'=1 pe dualul
spaţiului L'1'( S, E, µ) dat de
(4.2.10) f(x) = J x(s) y(s) dµ(s), (xeL1'(S, E, µ)).

Demonstralie. Arătăm întîi că aplicaţia y1-+ f, definită prin
(4.2.10), ia valori în dualul lui LP (S, E, µ). 1n adevăr, din liniari-
tatea integralei se deduce că feste liniară pe L1'(S, :E, µ). Acum
dacă 1 <p< oo, indicele conjugat p' satisface de asemenea 1 <p' <j
< oo şi aplicarea inegalităţii lui Holder ne conduce Ia
(4.2.11) I J x (s)y (s)dµ (s) ( E;;
~ (li x(s) jPdµ(s))1IP. (! I y(s) jP'dµ(s)) 1/p', (xeLP(S, ~' µ)),
iardad p=l, avem p' = oo şi inegalitatea Ix (s)y (s) I < I x(s)l II li llco
a.p.t.µ. eonduce prin aplicarea teoremei lui I.ebesgue de· trecere
dominată· Ia limită sub semnul integral la
(4.2.12) I J x (s)y (s)dµ (s) I~ J fx (s)y (s) I dµ (s) <

<( J I x(s)
I dµ(s)) li y llcx,, (x e L 1(S, :E, µ))~
Astfel, inegalităţile (4.2.11) şi (4.2.12) arată că pentru orice pe [1, oo)
are- loc
(4.2.13) I f (x) I < li x IIP li y llzt, (x e LP(S, :E, µ)),
ceea ce arată întîi că f e [LP(S, E, µ)]' şi apoi că
(4.2.14) li fli < 11 r, IIJ).
· : Această, din urmi inegalitate; alituri de: observaţia· ~- gl~ f
defineşte evident un· operator liniar., doyedeşte că· yr~ f ap1foă
11niar şi-<:ontinuu L"' (S, ~; µ,) tn· [U'(S, ~, µ.)]'. Vom arăta· acum
că y•-+ f este o surjecţie şi o izometrie. Fie pentru aceasta
f e [LP (S, :E, µ)]' şi pentru fiecare E e :E notăm v (E) = f ('X.B),
unde 'X.E este, ca de obicei, funcţia caracteristică a lui E. Reţinem
ci II xB li,,=[µ (E)] 11P.
Astfel are loc
(4.2.15) I 'V (E) I ~ li fli [µ (E)]l/P.

Puncţia de mulţime " este numărabil aditivă. ln adevăr, mai întîi
dacă E 1 , ••• , En este un număr finit de mulţimi disjuncte două
n
cite două din :E, atunci notînd cu E=U E", din relaţia evidentă:
k=l
n n
1•=l: xe„ şi din liniaritatea lui f, rezultă -v(E)=:E v(E1c)- în al doilea
k=l k=l
rlnd, dacă {Ek h=i este acum o familie numărabilă de elemente din :E
. m n
disjuncte două cite două, E=UE" şi Fn=E, U E1c, atunci din
k=l k=l
aditivitatea finită a lui -v, deducem
n
(4.2.16) 'V (E)= :E 'V (Ek)+-v (F n)•
k=l
Dar, în baza faptului că µ este măsură, lim µ(F n)=O, ceea ce cu

n-+m
ajutorul lui (4.2.15) implică lim µ (F 0 )=0. Prin trecerea la limită
n-+m
1n (4.2.16) rezultă că 'V este numărabil aditivă. Astfel veste o măsură
cu valori lnK, care datorită tot lui (4.2.15) este µ - absolut con-
tinuă. Putem atunci utiliza teorema lui Radon-Nikodym, care
asigură existenţa unei funcţii integrabile y astfel incit
"(E) = ~8 Y (s)dµ(s)= ~ 'X.B(s) y (s) dµ (s), (E e :E).

Ţinînd cont de definiţia lui v şi de liniaritatea lui f, formula de mai
sus conduce pentru orice funcţie simplă x la relaţia
(4.2.17) f (x)= ~ x (s) y (s) dµ (s).
Arătăm acum că formula (4.2.17) se menţine pentru funcţiile x

măsurabile şi mărginite ( care sînt în U'( S, :E; µ), deoarece µ ( S)< oo I).
Pentru o astfel de funcţie măsurabilă, cu teorema lui Borel, există
246
un şir· mărginit de funcţii simple măsurabile Xn, astfel încît xn(s) -+
-+ x (s) a.p.t.µ. Potrivit teoremei lui Lebesgue de trecere mărginită
la limită sub semnul integral are loc
lim ~ Xn (s) y (s) dµ (s) = ~ x (s) y (s) dµ (s)

n-.00
şi
lim ~ I Xn(s)-x {s) IP dµ (s)=O.

n ➔ co
Acum, deoarece ultima relaţie înseamnă că x 11 converge la

x în LP( S, :E, µ), folosind continuitatea lui f, deducem din penultima
formulă de sus că (4.2.17) are loc şi pentru funcţiile x măsurabile
şi mărginite. Acum dacă x este arbitrară din L1' (S, L, µ), definind
X (s), dacă I x (s) I ~n

Xn (s)= { n sgn x(s), dacă I x (s) I >n,
observăm că funcţiile Xn sînt mărginite, măsurabile şi {xn}:= 1 con-
verge la x în LP(S, I:, µ). Această din urmă afirmaţie rezultă în
modul următor. Notînd cu En mulţimea punctelor s e S, pentru
care I x (s) I >n, observăm că inegalitatea
oo > ~ I X (s) IP dµ (s);?; )Bn Ix (s) IP dµ (s);?; nµ (En)
implică Jim µ(En)=O.

n ➔ co
Aceasta la rîndul său prin intermediul inegalităţii
~ I Xn (s)-x (s) IP dµ(s)= ~Bn I Xn(s)-x (s) IP dµ(s) ~
~ 2P ~En I x (s) Ip dµ (s)
dovedeşte că Xn-+- x în L1'(S, I:, µ). Acum folosind continuitatea

lui f pe'LP(S, I:, µ) deducem că (4.~.17) este valabili pentru x
arbitrar în L"'(S, I:, µ). Rămîne de arătat că, dacă f e [V'(S, "E, µ)]'
se reprezintă sub forma (4.2.10) cu ajutorul lui y e L'1''(S, ~, µ),
atunci
(4.2.18) · li y 1121 ~li f 11.
1
247
Mai întîi, din continuitatea lui f are loc
(4.2.19) lf (x) I = I ~ x (s)y (s)dµ (s) I<

~ li fli ·llxll,,, (xeV'(S, :E, µ).
Să definim funcţiile x. prin*
x s __ { I y (s) lp'-t sgn y (s), dacă I y (s) IP'-t ~nt/p

n ( )- nt/P sgny (s), dacă I y (s) Jp'-t >n11P
Atunci x„ este măsurabilă, I x 11 I ~ nl/P şi de asemenea
I Xn (s) IP = { I y (s) IP'' dacă I y (s) IP' ~n

n, dacă I y (s) IP' >n,
iar
I y (s) ,,,, dacă I y (s) IP' ~n
Xn(s)y (s) = { nt/p I y (s) I, dacă I y (s) 11''>n.
Rezultă că x. e LP(S, :E, µ) şi I Xn(s) P' ~Xn(s)y(s). Atunci integrînd
ultima inegalitate şi aplicînd apoi (4.2.19) deducem
f I Xn(s) IPdµ (s) ~ J Xn(s)g (s) dµ ~ li f II f (I Xn(s) 11' dµ)11P,

de unde
( f I Xn (s) IPdµ (s))11P' ~li f 11.
Dar din integrabilitatea lui I y(s) P'', rezultă din formula scrisă
mai înainte pentru I x 11(s) 121 că I Xn(s) 111 converge la I y (s) fs,'.
•a.p.t.µ. Trecînd atunci la limită cu lema lui Fatou în inegalitatea
de sus deducem în final (4.2.18), care combinată cu (4.2.14) arată
că .y1~ f este o izometric. Teorema este demonstrată în întreg~e.
Restricţia de finitudine a• măşurii în te.orem a de mai suş poate
fi înlăturată în întregime p.entru 1<p.< oo şi parţial dacă psc:1.
Mai întîi avem nevoie de
• Pentru Âe H, sgn Â= O, dacă Â= O şi sgn Â=)../ I Â I, dacă ).pO.
248·
Lema 4.2.12. Fie (S, l':, µ) un spa/iu cu m·ăsură pozitivă arbi-
trară. Pentru E e :8 cu µ (E)< 00 să construim a-algebra l':B pe E
n
prin l°:s= {F E, F e l':} şi fLB= µ I l':s. Atunci pentru orice 1 ~ p ~ 00
au loc afirmaţiile :
(i) Aplica/ia x I-+ J sX definită prin
(JBx)(s)= { x (s) , se E
O , s$E
este o injec/ie liniară şi izometrică a lui V'(E, l': 8, µ 8 ) în L1'(S, l':, µ).
(ii) Pentru orice f e [V'(S, l':, µ)]', există un unic y eV'' (E,
LE, µs), astfel tnctt
şi
(4.2.21) li y(E) Iii>'~ li f 11.
(iii) Pentru orice E, Fel':, yf8>(s)=y<F>(s), µ - aproape pentru
orice s e E F. n
Demonstra/ie. (i) este imediată, dacă se scrie explicit p-norma
funcţiei x şi a funcţiei J EX• Pentru (ii) să presupunem că
f e [V,(S, l':, µ)]'. Dacă definim
(4.2.22)
se verifică simplu că g(E> e [V'(E, l':8 , µ 8 ))' şi
(4.2.23) li g(B> li ~ li f 11.

Fie atunci y funcţia asociată lui g , ca în teorema 4.2.11
(µ8 este finită I). Din (4.2.22) şi (4.2.23) rezultă că y< 8 > satisface
(4.2.20)· şi· (4.2.21).
Pentru. (iii) va fi suficient să tratăm cazul E C F şi apoi să
aplicăm rezultatul succesiv situaţiilor E FC E şi E n
F C F. n
Fie aşadar; E. F e l':, E C F şi x arbitrar în L:P(E, l':s, µ.s).
Să notăm cu Xp extensia lui x la F~ definită cu .zero în afar.a,
lui E. --1ntrucît J pXp=J8 x prin aplicarea lui f, în baza formulei
(4.2.20) scrisă: pentru J 8 , respectiv Jp, obţinem
~B x (s)y<8 >(s)dµ.e(s)= ~F Xp(s)y(F>(s)dµ.p(s).
Deoarece supp µ 8 CE, a doua integrală poate fi considerată doar
pe E. Astfel, ţinînd cont şi de faptul că µpi E=µg
~.t x(s) yrB>(s) dµB(s)= ~B x (s)y<F>(s)dµB(s), (x e L1'(E, LE, µE)•
Aceasta însemnează că ·funcţiile y 8 şi yfF> I E din L"'' (E, LE, µB)

definesc aceeaşi funcţională pe V'(E, :E 8 , µ 8 ). Cu teorema 4.2.11
(µB este măsură finită J), rezultă că yrB> =grF> I E. Cu aceasta
lema este demonstrată în întregime.
Teorema 4.2.13. Fieµ o măsură pozitivă arbitrară. Dacă 1 <p< oo,
atunci se men Jin concluziile teoremei 4.2.11.
Demonstraţie. lntîi, examinînd prima parte a demonstraţiei
teoremei 4.2.11, observăm că ea rămîne valabilă şi în acest caz.
Astfel aplicaţia y 1-+ f definită prin formula ·(4.2.10) este liniară şi
continuă de la LP'(S, :E, µ) la [V'( S, L, µ)]' şi satisface inegali-
tatea (4.2.14). Este necesară surjectivitatea aplicaţiei şi relaţia
(4.2.18). Fie deci fe [V'(S, :E, µ)]' şi ·fie t={Ee L: µ(E)<oo}.
Să notăm pentru E e t cu. ycB> funcţiile asociate lui f şi E prin
lema 4.2.12 (ii). Din cauza relaţiei (4.2.21) are loc
sup li y(E> lip' ~ li f 11.
Eec
J
ln baza lemei 4.2.12fiii), funcţia 1yf 8 >(s) IP' dµ = li y(E> 11ţ este
8
aditivă pe t. Există atunci un şir crescător En e t, astfel încît
(4.2.24) lim li y(En> 11,,, =sup li y(B> 11,,, ~ li f 11.

n-.co Eee.
Acum tot datorită lemei 4.2.12 (iii) putem defini funcţia
(4.2.25) y (s)=lim J En ytBri> (s),

n-+00
care va fi evident egală µ-a.p.t. cu yf 811 >(s) dacă se En şi z.ero dacă
co
~, U En. Atunci cum p >1, vom avea p' < oo şi din relaţia (4.2.24)
n=t
deducem prin aplicarea succesivă a lemef 4.2.12 (i) şi a lemei lui
Fatou (şirul I J sn y<Ba> I este crescător I)
lim li yfBii>11ţ= lim JI J Bn y<Bn>(s) 111 ' dµ (s)=

n ➔ co n-+co
= Jr y (s) IP'dµ(s) ~li f lJP''

250
de unde y e LP' (S, L, µ) şi li y li; ~ li fli, adică (4.2.18). Rămîne
doar de arătat că funcţionala definită de acest y e L11'( S, L, µ)
prin formula (4.2.10) coincide cu f. Mai întîi aplicînd (4.2.20) lui
Eet obţinem
f(x XB)=f (J s(x I E))=S x(s)y(B>(s) dµB(s), (x e LP(S, :E, µ).
8
O examinare atentă a formulei de mai sus arată că are loc
(4.2.26) f(x XE)=J x(s)Js y(8 '(s) dµ(s), (x e L'1' (S, :E, µ.); E e t).
C0
Fie acum E e t, E n E = ~,
0 unde Eo= U En, cu En ales
n=I
în (4.2.24). Din aditivitatea pe t a funcţiei li y( 8 >1lt şi deoarece
în ipotezele noastre E n
En= ~, (ne N), deducem
lly(EUE.) 11ţ =li y llt+ll y(En>II~•, (n E N),
de unde trecînd la limită pentru n-+ oo şi aplicînd (4.2.24) deducem
li y( 8 > 11;=0, adică
(4.2.27) JBy' 8'=0 µ-a.p.t., (Eet; Eo=~). En
Revenind acum la E e t arbitrar, notînd E' =E E 0 şi n
n
E'=E CE0, ţinînd cont de (4.2.26), aditivitatea integrală, lema
4.2.12 (iii), (4.2.27) pentru E şi faptul că yr 8 ''(s)=y(811>(s)=Y (s)
11
dacă s e E n n
E0 En (n e N), şi y (s)=O dacă s $ E 0 , obţinem
succesiv
f (x XB)=~B'x (s)J E'Y' 8 ''(s) dµ (s)+ ~8 „x (s)Ja- y<B"> (s)dµ (s)=
= ~B' x (s) y (s) dµ (s)= Jx (s)xB (s)xE. (s) y (s)dµ (s)=
=» I·x <s)xE(s) y (s)dµ (s).
Astfel putem scrie
(4.2.28) f (x xe)= J (x xs)(x)y (s) dµ (s), (x eV'( S, L, µ); E e t).
Relaţia (4.2.28) arată că funcţionalele ( continue pe L1'(S, L, µ)) f
şi cea definită de y e L'1'' (S, :E, µ.) prin formula (4.2.10) coincid
pe o submulţime densă * din L"'(S, :E, µ). Teorema este demon-
strată.
· • Chiar funcţllle simple, avlnd mulţimile de nivel de miisuri1 flnlti lonneazii

o submulţime densl tn LP (S, l:, µ).
251
Avînd 1n vedere reprezentarea funcţionalelor liniare şi continue
dată de această teoremă, deducem o nouă clasă de spaţii reflexive.
Corolarul 4.2.14. Dacă µ este o măsură arbitrară pozitivă,
spaţiile L'P(S, :E, µ), 1 <p< oo, sînt reflexive.
Demonstra/ie. Arătăm că aplicaţia canonică J a lui L'P( S, :E, µ)
ln bidualul său este surjecţie. Notăm întîi cu T izomorfismul izo-
metric dintre L'P'(S, :E, µ) şi [L'P (S, ~, µ)]', stabilit în ţeorema
4.2.13. Fie <pe [L'P(S, :E, µ)]" şi g=cp oT. Avlnd în vedere continui-
tatea lui T, deducem că g e [L'P' (S, :E, µ)]'. Atunci cu teorema
4.2.13 aplicată lui L'P' (S, :E, µ), deducem că există x e L'P (S, :E, µ),
de aceeaşi normă cu g, astfel încît
(4.2.29) g (y)= Jy (s) x (s) dµ (s), (y e LP'(S, :E, µ)).
Âcum deoarece <p=goT-1 , cu ajutorul lui (4.2.29) şi ţinînd seama
de (4.2.10), pentru f Ty e [LP(S, :E, µ)]' obţinem
<p cn=<goT-1)(Ty)= Jy (s)x (s) dµ (s)=f (x)=(Jx) (f).
Astfel am determinat x e LP(S, :E, µ), încît Jx=cp şi demonstraţia
este completă.
Teorema 4.2.15. Dacă p=1, iar măsura pozitivă µ este măsură
de numărare * pe S sau a - finită, atunci se menţin concluziile
teoremei 4.2.12.
Demonstra/ie. Cum am observat şi Ia teorema precedentă,
prima parte a demonstraţiei se menţine în condiţiile de enunţ.
Aşadar aplicaţia y ,~ f definită prin formula (4.2.10) este liniară
şi continuă de la L-P' {S, :E, µ) la [V1 ( S, l:, µ)]' şi satisface inegali-
tatea (4.2.14). Este necesar să arătăm că aplicaţia este surjectivă
şi că are loc relaţia- (4.2.18). Fie t ca în demonstraţia teoremei
4.2.13 şi y<E> funcţiile asociate lui f şi E e t prin lema 4.2.12.
Cu relaţia (4.2.21) scrisă pentru p=zl (deci p'=oo) deducem
(4.2.30) SUp li y<E>ncx, < (I fli.
Bec
Acum dacă ne situăm în ipoteza că µ este măsura de numă

rare pe S, atunci putem defini pentru se E, E et
y(s)=y (s).
• Adică l:= 9> (S} şi r,c. (E}= card E, dacă E este finită şi f& (E)=:oo, daci
E este infinită.
252
Rezultă că y este definită corect pe S (cf. lemei 4.2.12 (iii)), este
măsurabilă şi conform lui (4.2.30) este mărginită, adică y e L'» ( S,
I:, µ) astfel că
li Y llco=sup I y(s) I ~ li fli.

ses
Cu aceasta (4.2.18) are loc. ln afară de aceasta, considerînd x

arbitrar în L1(S, I:, µ) şi E e t, aplicînd (4.2.20) lui ~ 8 şi ştiind
că pentru ~ e E,y (s)=y 8 (s) obţinem
J
f(X-X.B) =~Ex (s) XB(s)yfE>(s)dµ (s)= x (s) XB(s)y (s) dµ (s),
adică (4.2.28) are loc şi în acest caz.

1n continuare se raţionează ca la sf îrşitul demonstraţiei
teoremei 4.2.13.
Pe de altă parte, dacă ne situăm în ipoteza că µ. este a- finită,
co
vom avea S=USn, cu Sn e t şi S„ C S 11 +1 (ne N). Folosind
n=l
notaţiile din lema 4.2.12, însemnăm prin y 11 funcţiile J s.'Y'sD,.
Evident, din cauza lui (iii) din lema 4.2.12, (y 11)_:= 1 va fi un şir con-
vergent µ. a.p.t. de funcţii măsurabile pe S şi definind
y (s)=lim Yn(s) µ a.p.t.

n ➔ c:o
vom avea y (s)=Yn(s), pentru µ aproape orice se S,., deci y este

o funcţie măsurabilă pe S. În afară de aceasta, din (ii) lema 4.2.12
avem că y(Sn>e Leo ( S,., L.s,, , µsn), deci Yn e Lco(S, L, µ), (ne N)
şi datorită lui (4.2.21)
o
li Yn lloo ~ li fli , (n E N).
Din definiţia esenţial supremumului relaţia de mai sus înseamnă
că µ {s: I y 11(s) I > li f 11 }=0, de unde folosind a<litivitatea completă
a lui µ şi definiţia lui y, deducem că
µ {s : I y(s) I > li f 11 }=0,
ceea ce înseamnă y eV»( S, L, µ) şi
ll Y.llco <li f 11.

253
Acum y defineşte prin (4.2.10) o funcţională liniară continuă pe
L1 (S, l:, µ) şi satisface (4.2.18). Rămîne ca de obicei de arătat că
aceasta coincide cu f.
Deoarece E I-+~ I x (s) I dµ. (s) este o măsură pe l:, relaţia
8
arată că xxsn tinde în L1 către x.
li ~sn-X 111 = ()s-Sn I x (s) I dµ (s),
Folosind atunci continuitatea funcţionalei f şi a celei definită de y
prin (4.2.10), se poate trece la limită în relaţia obţinută din (4.2.20)
f (xxsu)=~s. x (s)y<S,,>(s) dµs11(~) = Jx (s)xs.(s)y (s)dµ (s),
şi se obţine
f (x)= Jx(s)y(s)~µ. (s), (x e L1( S, l:, µ)).

Teorema este demonstrată în întregime.
Un caz particular important al rezultatelor generale de mai
sus este conţinut în
Corolaml 4.2.16. Fie lfK(d)=lk(dl)=LP(o'l ; li) (l~p< ex>)
spaţiul familiilor p-sumahile de elemente din H, indexate după o
mulţime de indici ctl cu card dl.=d şi lJk(dl) spaţiul familiilor măr-
ginite de elemente din K, indexate după dl. Dacă 1~< oo, există
un izomorfism izometric y I-+ f între I:s:(d) şi dualul lui l5K(ctl)
definit prin
f (x)= s ~afla,
UEszî
(x = rna}aeg1_ E lk(d)),
unde {ria}aes,l =Y şi p' este indicele conjugat lui p.

Demonstratie. Este clar că dacă se notează cu µ măsura de
numărare pe d, atunci
iar integrala revine la suma familiei sumabile corespunzătoare.

Demonstraţia rezultă atunci dinteorema 4.2.15 dacă p= 1 şi din
teorema 4.2.13, dacă 1 oo. <p<
Observaţia 1. lntrucît spaţiul Cf]h~(d) este dens în fiecare din
spaţiile lli.(d) (1 ~ p< oo), dualul lui q:H(d) normat cu norma din
zPK(d) va fi izomorf şi izometric cu l:fk<d).
254
I
4.2.3. FUNCŢIONALE LINIARE PE SPAŢII DE FUNCŢII

CONTINUE. ln strînsă legătură cu teoria funcţionalelor liniare
continue pe spaţiul funcţiilor continue nule la infinit s-a dezvoltat
teoria măsurii şi a integrării pe spaţii local compacte. Conexiunea
dintre funcţionalele liniare continue şi măsurile borelienE' regulate,
stabilită prin teorema de reprezentare a lui Fr. Riesz-Kakutani-
Markov, a permis - pornind de la conceptul de măsură ca funcţio
nală liniară - dezvoltarea unei teorii elegante a integrării, ·care este
echivalentă cu aceea bazată pe măsura ca funcţie numărabilă aditivă
de mulţime. înainte de a da un enunţ complet acestui rezultat,
vom preciza limbajul pe care-l adoptăm. Fie S un spaţiu local com-
pact şi Cc(S) spaţiul funcţiilor complexe continue pe S, avînd
suportul compact. Pentru un compact K C S vom nota prin CK(S)
subspaţiul funcţiilor din Cc( S), al căror suport este conţinut în K.
Evident că CK( S) este un spaţiu Banach cu norma
li x IIK=sup I x (s) I, (x e CK( S)).
seK
Deoarece UCK(S)=Cc(S) şi K' C K" implică C1e(S) L CK"(S"),
- Kcs
spaţiul Cc(S) poate fi înzestrat cu topologia limită inductivă
Cc(S)=lim Cg(S).
---+
K
ln acest mod Cc(S) devine un spaţiu local convex. Elementele
dualului său, funcţiona]ele liniare şi continue pe Cc(S) mai poartă
numele (după N. Bourbaki) de măsuri Radon pe S. Evident că
spaţiul Cc( S) mai poate fi topologizat prin normare cu
(4.2.31) li X li =Sup { Ix (s) I , se S}, (x e, Cc (S)).

O funcţională liniară pe Cc(S) continuă faţă de norma (4.2.31)
este continuă şi faţă de topologia limită inductivă de mai sus. Astfel
de funcţionale se numesc măsuri Radon finite. Dacă S este compact,
evident toate măsurile Radon sînt finite. Deoarece completarea
lui Cc(S), faţă de norma (4.2.31) coincide cu spaţiul C0 (S) al funcţii
lor complexe continue pe S nule la infinit*, dualul lui Cc(5) con-
siderat ca spaţiu normat coincide cu dualul lui C0( S). De aceea prin
[C0(S)]' vom nota mulţimea măsurilor Radon finite, iar [Cc(S)]' va
desemna mulţimea tuturor măsurilor Radon. Reţinem că [C0(S)]'
este spaţiu Banach cu topologia de dual normat a lui C0(S). Înainte
de a trece la descrierea acestui dual mai precizăm cîteva noţiuni
privind măsurile boreliene pe spaţiile local compacte.
* :ce C (S) se anulează la infinit, dacă pentru orice e>O, există un compact
K C S astfel că I :c(s) l<a-, dacă s $ K.
Notăm prin (JJ (S), a-·algebra mulţimilor boreliene .pe S
(a-algebra generată de mulţimile deschise din S). Prin măsură hore-
liană pe S înţelegem orice măsură definită pe a-algebra (/J (S).
1n cazul măsurilor pozitive, reamintim că este admisă şi valoarea oo.
In caz că valoarea oo este exclusă, măsura boreliană respectivă o
numim măsură boreliană pozitivă finită.
O măsură boreliană pozitivă µ pe S este regulată dacă
(a) µ (K)< oo, pentru orice compact K din S,
(b) µ (E)=inf {µ (G) ; G => E, G deschisă în S}, (E e (B (S)),
(c) µ (E)=sup {µ (K); K c E, K compact în S}, (E e '13 (S)).
Dacă µ satisface (a), (b), iar (c) doar pentru mulţimile E deschise·
şi pentru acele horeliene din S, de măsură a-finită, vom spune că
µ este a-regulată.
Pentru o măsură boreliană complexă oarecare pe S se defineşte
variaţia totală sau mai corect măsura-variaţie totală prin
Iµ l(E) = sup { i
k=l
Iµ (E1:)I; E= u
k=l
Ek,E,nEr= $25 ,E,,e(JJ(S)},
(E e (JJ (S)).
Se poate dovedi că I µ I este o măsură boreliană pozitivă finită (vezi

exerciţiul 4). Vom spune că µ este regulată dacă I µ I este regulată.
Pentru a pune în evidenţă dualul natural al lui C0 (S), este necesară
teorema lui Riesz de reprezentare a funcţionalelor liniare continue
pozitive pe Cc (S). O funcţională liniară pe Cc (S) este pozitivă, dacă
ia valori pozitive •pe orice funcţie pozitivă din C0 (S).
Teorema 4.2.17 (F. Riesz). Pentru orice funcţională liniară po-
f pe Cc ( S), există o unică măsură boreliană pozitivll a-regulată
zitivă
µ pe S, astfel incit
(4.2.32) f (x)= ~ X {s) dµ (s), (x e Cc (S)).
Avînd în vedere că această teoremă se găseşte în orice tratat de

teoria măsurii, ne vom mărgini la a prezenta schiţa demonstraţiei,
punctînd succesiunea paşilor în construcţi~ măsurii µ, asociată
funcţionalei f.
Pasul I. Pentru orice G deschisă din S se defineşte
(4.2.33) µ(G)=sup {f(x}: 0!:X!:Xo, x e Cc (S) },

256
este pozitivă, monotonă pe mul timile deschise din S. Se defineşte
apoi pentru orice parte P a lui S
µ.*(P)=inf {µ. (G) : G :::::, P, G deschisă în S}.
µ* va fi o măsură exterioară pe mulţimea părţilor lui S, adică pentru
orice şir de submulţimi (Ak)k=t din S are Ioc
µ•C~. A,);§ 1µ* (A.).
Pasul I I. Se notează cu Lo clasa acelor părţi E din S, care satis-

facµ* (E)< oo şi
(4.2.34) µ*(E)=sup {µ.* (I{), K c E, K compact în S}.
Lo este o algebră care conţine toate părţile compacte ale lui S şi
toate deschisele pe care µ * este finită.
Pasul III. Se construieşte clasa L a părţilor E din S, pentru
care E nK e Lo, oricare ar fi compactul K; L este o a-algebră
care conţine toate mulţimile boreliene din S, iar restricţia µ a lui
µ* la '23 (S) este o măsură boreliană pozitivă a-regulată pe S.
Pasul IV. Se demonstrează pentru funcţiile x reale, inegali-
tatea
f (x) :§) x (s) dµ (s).

Înmulţind cu -1 inegalitatea de sus aplicată lui -x în loc de
x, se obţine inegalitatea contrară, ceea ce conduce la (4.2.32) pentru
funcţiile x reale. Pentru funcţiile complexe din Cc (S) relaţia (4.2.32)
rezultă prin liniaritate. Unicitatea lui µ rezultă din faptul că f
determină unic valorile lui µ pe mulţimile deschise prin formula
(4.2.33), iar proprietatea b) din a-regularitatea lui µ determină unic
valorile lui µ pe întreaga a-algebră (i3 ( S).
Cu aceasta am caracterizat de fapt măsurile Radon pozitive
pe S. în adevăr are loc
Propoziţia 4.2.18. Dacă f esle o funcţională liniară pozitivă pe
Cc ( S), feste o măsură Radon ( pozitivă) pe S.
Demonstraţie. Avem de arătat că f este continuă, considerînd
pe Cc ( S) topologia limită inductivă introdusă la începutul secţiunii.
Pentru aceasta va fi suficient să arătăm că feste mărginită pe Cx ( S),
pentru orice compact I{ c S. în baza Teoremei lui Urîson (exc. 7,
sec. 1.4.5) se deduce uşor că pentru un compact I( dat în S, există
y e Cc (S) cu 0:§y~l şi y=l pe K. Dacă x e CK (S) este reală şi
257
r=II xllK, atunci ry±x~O pe K. Rezultă f (ry)±f(x)~O, de unde
lf (x) I<rf (y).
Trecînd la x e CK( S) cu valori complexe se obţine
printr-un calcul simplu
lf (x)l<2f (y) li x llx, (x e CK (S)).
· Din Propoziţia 4.2.18 şi teorema 4.2.17 se deduce

Corolarul 4.2.19. Există o corespondenţă aditivă bijectivă
µ1-+f dată prin formula (4.2.32), între măsurile boreliene pozitive
a-regulate pe S şi măsurile Radon pozitive pe S. ln plus µ este finită
pe S, dacă şi numai dacă feste măsură Radon finită.
ln adevărf dacă µ este o măsură boreliană pozitivă, a-regulată
pe S atunci x1-+rx dµ. este o funcţională pozitivă f pe C0 ( S), care în
baza propoziţiei°'4.2.18 este o măsură Radon (pozitivă) pe S. Acum
dacă µ1 şi µ 2 sînt două măsuri boreliene, pozitive, a-regulate pe S
astfel încît
~ X dµ1 =~X dµ2, (x E C0 (S)).
În baza a-regularităţii celor două măsuri (folosind întîi proprie-

tatea (c) şi apoi (b) din definiţie), pentru a arăta că ele coincid, va fi
suficient să dovedim că ele coincid pe mulţimile compacte. Fie,
pentru aceasta, K un compact din S, 8 un număr pozitiv arbitrar
şi G o deschisă conţinînd pe K astfel ca
µ2 (G}<µ2 (K)+e.
Gu teorema lui Urîson (exc. 7, sec. 1.4.5), deducem uşor că există
xe C0 (S) astfel incit 0:§x:§1; X=l pe K, supp x c G. Pentru
această funcţie are loc evident XK~x:§xa, de unde
µi(K) :§ ~ x dµ1=) x dµz:§µ2 (G)~µz(K}+e.
Cum 8este arbitrar, are loc µ 1(1{) :§ µ 2(K). Cealaltă inegalitate

rezultă prin simetrie. Astfel aplicaţia µ1-+f este injectivă. Surjectivi-
tatea ei este conţinută în teorema 4.2.17, iar aditivitatea este evi-
dentă. ·
Acum dacă µ este o măsură boreliană pozitiYă finită pe S,
din binecunoscuta inegalitate de majorare a integralei în raport cu
măsurile pozitive
I~ x dµ I:§ sup
' seS
Ix (s)I µ (S),
258
se deduce că funcţionala f asociată lui µ este continuă pe Cc ( S) şi
(4.2.35) li fll~µ(S).
Reciproc, dacă măsura Radon (pozitivă) f, corespunzătoare prin
(4.2.32) unei măsuri boreliene pozitive (adică f (x)~ li (li ·li x li, x e
e Cc (S)), u-regulate dateµ, este finită, atunci valorile lui µ se reobţin
din cele ale lui f ca în demonstraţia teoremei 4.2.17. Astfel, din
(4.2.33) se deduce
µ (S)=sup {f (x); O~ x~ 1, X e C0 (S) },
sau
(4.2.36) µ (S)~ li fli.
Cu aceasta µ este finită. Combinînd (4.2.35) cu (4.2.36) obţinem
(4.2.37) µ (S)=II fli.
Revenind acum la determinarea dualului spaţiului Cc(S), do-

tat cu norma supremum, dem~mstrăm
Teorema 4.2.20. Dacă f este o măsură Radon reală finită pe
S, alunei f se exprimă ca diferenţa a două măsuri Radon pozitive,
finite pe S.
Demonstra/ie. Fie f ca în ipoteză. Alunei f este o funcţională
liniară, continuă pe C0 ( S, R). Dacu x ~ O, x e C 0 ( S) definim
f4(x): =sup {f(y), O~y~x; y e C0 (S).
Este clar că [+(x) ~ O şi [+(x) ~ li f' li ·li x li. Luînd c eB, c>O are loc
f+(cx)=sup {f (cy), O~cy ~ex; y e Cc (S),
ceea ce conduce la f4(cx)=cf+(x). Fixăm acum x 1 , x 2 ~0, x 1, x 2 E

e Cc(S) şi fie y 1 e Cc(S) cu O~YJ~x,; y=l, 2. Atunci O~y 1 +
+y 2 ~x1+x2 şi [+(x1)+f+(x2)=sup f'<Y1)+sup /(Y2)=sup [f(y 1)+
+f(y2)]=sup f(y 1 +Y2) ~[+(x1+x2)- Pentru inegalitatea reciprocă,
fie O~y ~x1 +x2 • Notînd Y1=inf (x1, y) şi Y2=Y-Y1 are loc O ~Yi ~x,.
Deducem de aici
de unde trecînd în partea stingă la supremum după Yt obtinem

inegalitatea dorită. Astfel /4 este definită, aditivă şi pozit:Y omo-
259
genă pe conul pozitiv din Cc (S,R). Extindem pe[+ la întreg spaţiul
Cc (S, R), considerînd pentru x e Cc (S, H.) arbitrar, descompuneri
de forma X=X1-x2 cu XJ ~ O şi punînd
Definiţia de sus este corectă, deoarece dacă X=x 1 -x2=xi-xi din

relaţia X1+X2=xi+x2 şi
din aditivitatea lui r,
pe funcţiile pozitive
se deduce [+{x1 )+/4(xi)=f+(xi)+f+(x2). Mai departe se vede
uşor că /4 astfel extinsă este liniară, continuă, pozitivă pe funcţiile
pozitive şi [+(x) ~ f (x), dacă x~O. Definim acum .
r-(x)=f+(x)-f (x), (x E Cc ( s, ]~)).
Atunci r-
este de asemenea liniară, continuă şi pozitivă pe funcţiile
pozitive. Cu aceasta-teorema este demonstrată.
Avînd în vedere teorema 4.2.20 şi corespondenţa din corolarul
4.2.19, se vede că modelul standard pentru măsurile Radon reale fi-
nite se conturează a fi măsurile reale finite pe S. Acest fapt este vala-
bil şi pentru măsurile Radon complexe, dar pentru exprimarea sa
riguroasă să notăm mai întîi că mulţimea B 1 (S) a măsurilor boreliene
complexe regulate pe S, formează un spaţiu liniar normat faţă de
norma
llm 11=1 m I (S),
unde l m I reprezintă măsura variaţie totală a măsurii boreliene
complexe m. Reamintim că pentru m e B 1 ( S), conform binecunos-
cutei teoreme a lui Radon-Nikodym există he L1 (Im I) cu h=l
a.p.t. Im I astfel încît
m (E)= J XE h dl m I, (E E (JJ(S)).
În sfîrşit, sîntem în măsură să enunţăm

Teorema 4.2.21. Există un izomorfism izometric m1-+{ al spaţiu
lui B1 ( S), pe dualul spaJiului C0 ( S) dai de
(4.2.38) f (x)= Jxhdl m I, (x e Cc (S)).
Demonstra/ie. Dacă m e B 1 (S), este clar că (4.2.38) defineşte

o funcţională f liniară pe Cc ( S). Aplicînd teorema de majorare şi
ţinînd cont de faptul că I h 1=1 a.p.t. Im I, rezultă că
lf (x) I :§ Im J(S) ·li x li, (x E Cc (S)),
260
deci f este mărginită şi li f 11 :§ Im I (S)= li m lln1 cs)• Ţinînd cont
acum de faptul că 1 e L1 ( I m I), ~re loc
• I m I (S)= J 1. d I m I=sup{ IJ x d I m I I ; li x 111}:o<m> :!:: 1,

x eD) (Im I)~ sup {I J xhdl m I I ; li x llc cs> _:§ 1 ; x e Co (S)} =
0
0
=Sup {I f (x) I ; li X llc (s)} ~ 1 =li f 11.

0
Am arătat deci pînă acum că aplicaţia mr-+f este liniară şi izometrică.

Rămine de probat surjectivitatea. Fie pentru aceasta g arbitrară
din Co (S). Notăm cu uşi v partea reală, respectiv imaginară alui g,
pe care le privim ca funcţionale liniare reale mărginite pe Cc ( S, R.).
Folosind teorema 4.2.20 există măsurile Radon pozitive finite (j= f,
=1, 2, 3, 4) astfel încît u=fi-f2
şi 3 v=f -f
4 • Notăm cu µ, măsura
boreliană regulată pozitivă asociată lui f, U=l,
2, 3, 4) cu teorema
lui Riesz. Conform ultimei părţi a corolarului 4.2.19, µ, vor fi măsuri
f,
finite cu µ, (S)=II li (j=l, 2, 3, 4). Putem defini atunci măsura
complexă
m=µ1-µ2+i (µ3-µ4),
care va fi de asemenea regulată. Notînd cu µ variaţia sa totală şi
cu h e L1 (µ) derivata sa Radon-Nikodym în raport cu µ, din relaţia
m (E)= J'X.B hdµ , (E e Q3 (S)),
se deduce
J
(4.2.39) µ1 (E)-µ2 (E)= 'X.Eh' dµ şi µ3 (E)-µ4 (E)=
= JX.Eh" dµ, (E E (/J (S)),
unde h=h'+ih". Fie h'=h1 -h2 , h"=h3 -h4 , descompunerile lui

h', respectiv h" ca diferenţe între partea pozitivă şi partea lor nega-
tivă. Egalităţile (4.2.39) conduc atunci la următoarele egalităţi
J
(4.2.40) µ, (E)+ X,Ehi+l dµ =µ,+1 (E)+ X.Eh, dµ ' J
U=l, 3; Ee(JJ (S)).
Ţinînd cont că măsurile pozitive definite de membrul stîng
şide membrul drept sînt respectiv egale, atunci şi valorile funcţionale
lor asociate lor ca în corolarul 4.2.19 coincid, adică
Jxdµ, + J,:h1+1 dµ= Jxdµ 1+1 + Jxh, dµ, U=l, 3; x e Cc (S, R )).
261
ne· aici rezultă
Jxdµ 1 - Jxdµ 1+1 = Jx (h1-h1 +1 ) dµ, U=l, 3; x E Cc (S, R)).

înmulţind cui egalitatea de mai s11.s scrisă_ pentru j=3, Rdubînd-o
la cea pentruj=l şi ţinînd cont de faptul că măsurileµ, reprezintă
prin formula (4.2.32), tocmai funcţionalele f, obţinem în partea
stingă
f1 (x)-fa (x)+i [f3 (x)-fix)]=u (x)+iv (x)=g (x), (x e CcR (S)),.
iar in partea dreaptă
S xh1 dµ- Jxh2 dµ+ i [ Jxh2 dµ- Jxh3 dµ]= Jxh' dµ+i Jxh" dµ =
= Jxh dµ, (x e Cc:e_ (S)).
Folosind acum liniaritatea lui g şi a integralei se deduce în final
J
g(x)= xh dµ, (x e Cc (S)),
ceea ce înseamnă că măsuram astfel găsită determină prin (4.2.38)

tocmai funcţionala dată g. Teorema este demonstrată.
Incheiem această secţiune cu aplicarea acestor rezultate, în
cazul particular pentru care S va fi o familie arbitrară de indici,
dotată cu topologia discretă. Vom completa astfel şi pentru q=l,
faptul dovedit în corolarul 4.2.16, că spaţiile lj5e(d), (1 < q ~ oo)
a.I
sint (izomorfe cu) dualele unor spaţii Banach. Reamintim că c0K (d)
este mulţimea . familiilor de elemente* {~a)ae :/l. din K, cu „limită
nulă la infinit", adică cu proprietatea că pentru orice e>O, există
o subfamilie finită He c d astfel incit
a$ He=> I Sa l<e.
Gonsiderînd acum topologia discretă pe d şi observînd că mul-
ţhnile compacte din ot vor fi părţile sale finite, obţinem că
c0o(d)=Co(d) şi coc=Co (N).
• In fapt este vorba de aplicaţii.
262
Rămh;te să identificăm spaţiul B1 (of), al măsurilor complexe
boreliene regulate pe _ot. lntîi dacă g=(TJa)aegl e lc,(ol) atunci
se vede uşor că relaţia
(4.2.41) m,, (E)= S 1Ja, (E e 1J (of)),
a.eE
defineşte o măsură boreliană regulată pe ot de variaţie totală (vezi
exerciţiul 8, sec. 4.2.4).
I m11 I (E)= S I TJa 1-
aeB
In acest mod am construit aplicaţia liniară şi continuă

lb(d) 3 yt-+m„ e B 1 (ot).
Acum dacă m e B1 (ol), pentru a e E, notăm TJa=m ( {a}),
({a} ca parte uniounctuală în ol). Obţinem y=(1'Ja)ae9'{ care în
baza regularităţii lui m satisface
S I TJa I=He':f(.9'l)
ae .9'l
sup ~ I T)a I= sup Im l(H)=I m I (d)<oo,
aeH He':J:(9'!)
adică y e lc(d). ln afară de aceasta, deoarece pentru H ~(ot)

m 11 (H)= ~ 1Ja= l::m ({a})=m (H)
aeH aeH
avem că m şi m 11 coincid pe t'f.)(ol), în baza regularităţii lor. Deoarece
are loc şi relaţia ·
Imu I (d)= S I 11a I,

aeslf.
rezultă clar că y1-..m 11 este un izomorfism izometric între lc,(d)
şi B/{d). Avînd în vedere această identificare, din teorema 4.2.21
aplicată pentru S=oi. (cu topologia discretă) deducem
Corolarul 4.2.22. Există un izomorfism izometric y1-+f între
l]~(oi.) şi dualul spaţiului c0K(d), dat de
f (x)= S 6a1la, (x==(sa)ae.9{ e c°JK(d)),

aegl
unde y=(11a)aesfl•
263
4.2.4. EXERCIŢII ŞI COMPLETARI
(I}:
1. Se consideră spaţiul JKn, care dotat cu norma
I X.t jP)l/P 1 ~p< 00

JI XII = k=l
max (Ix .t I), p= oo,
t~k~n
se notează cu l~K (n). Să se arate că dualul lui lfK(n), (1 ~p ~ oo),

este izomorf izometric cu lj~(n), unde p' este indicele conjugat lui p.
2. Fie X şi Y două spaţii normate. Să se arate că dacă Q3 (X, Y)

este spaţiu Banach, atunci Y este de asemenea Banach.
(Indica/ie: Pentru un şir Cauchy (Yn):'=i c Y se consideră
operatorii A 11 definiţi prin
AnX=f (x) Yn, (x EX),
unde f este aleasă în X', astfel incit pentru un vector fixat x0 e X
să avem f(x0)=11x0 11=1. Limita căutată vafi Ax0, undeA=lim A.,.)
n
3. Să se demonstreze următoarele consecinţe ale teoremei de
prelungire Hahn-Banach în spaţii normate
(a) Dacă X este normat şi M c X, condiţia necesară şi suficientă
ca a e X, să fie limita unui şir de combinaţii liniare de elemente
din M este implicaţia
f EX', f (x)=O; (x e M)~ f (a)=O.
(b) Dacă h este o aplicaţie oarecare a unei părţi nevide M c X
înK, şi µ>O dat, atunci condiţia necesară şi suficientă ca să existe
f e X' cu f I M =h şi li fli<µ, este ca pentru orice familii finite
(x1 , •• • , x 11) c M şi (A1 , ••• , An) clisă avem
(c) Dacă (xn)~=I c X, (An):=I cli şi µ>O, condiţia necesară
şi suficientă ca să existe o funcţională f e X', astfel încît

f (x 11 )=An; n=l,2, ... ; li {li~µ
264
este ca.pentru orice sistem finit (µ1 , ••• , µn) c H să avem
U/,µ, 1-- U. µ,x, 11·

µ
(Indica/ie; Pentru (a) se foloseşte exerciţiul 7 din sec. 3.4.7. Pe-
n n
tru (b} se observă că pentru x e Sp(M), X= !: )..1x1 numărul !: A1h (x1)
i=l j=I
nu depinde de scrierea lui x, deci se poate defini pe Sp (M} o funcţio-
nală liniară despre care se arată uşor că se majorează cu µ li x 11- Se
aplică apoi teorema Hahn-Banach. (c) este caz particular al lui (b)
şi mai este cunoscut în literatură sub numele de problema momente-
lor.)
4. Dacă X este normat şi X' este separabil, atunci X este sepa-
rabil. Este reciproca adevărată?
(Indica/ie: Se consideră (fk)'k=t densă în X' şi se alege
(xt)k=l C X cu II xk 11=1 şi I {k (xk) I> ! li f1: 11- (xk)k=1 este
densă în X.
Pentru reciprocă se consideră (vezi Corolarul 4.2.16) 100 (N) =
= [l1 <N)]' şi se aplică soluţia de la exc. 8 c, sec. 4.1.6.)
5. Să se arate că orice spaţiu normat topliniar antiizomorf
cu un spaţiu reflexiv, este reflexiv.
6. Să se arate că dacă X este spaţiu Banach şi dualul X' este
reflexiv, atunci X este reflexiv.
7. Să se arate că dacă X este reflexiv şi separabil, atunci X'
e~te separabil. Să se deducă de aici că lH(N) nu este reflexiv.
8. Fie S un spaţiu local compact, µ o măsură boreliană complexă
regulată pe S şi Iµ I - variaţia sa totală definită în sec. 4.2.3. Să
se arate că
(a) Jµl (E)=sup { J, Iµ (E,) I; E = t:!. E,, E, n E,= $15. E. E
e (B ( S) ; n e N }.
(b} I µ I este o măsură boreliană regulată pozitivă finită pe S.
(c} µt~l µI (S) este o normă pe B 1 (S):
(d) B 1 (S) este spaţiu Banach cu norma de mai sus.
9. Să se arate că dacă cil este infinită, există f e [c01K(cll)]',
f =!: O astfel ca
x e co]K (ol), li x li~ 1 => I f(x) 1<11 f 11.
265
(Indicaţie : Se considerăorice funcţională f definită de o familie
din lK (d), al cărei suport nu este finit (vezi Corolarul 4.2.22).)
10. Să se arate că dacă S este local compact, respectiv (S, ~, µ)
un spaţiu cu măsură, spaţiile Banach C0 (S) şi L 1 (S, :E, µ.)· cu nota-
ţiile din acest paragraf nu sint reflexive.
11. Se consideră spaţiul cJ~(o!) al familiilor „convergente"
((Xa)ae.9t e cK (o!)<=>3 x0 e ~ astfel încît (Xa-Xo)ae.9'l e CoH(oO).

Se cere
(a) Să se arate că familiile din c1~(o!) sînt mărginite şicK(oO
este spaţiu Banach cu norma supremum.
(b) Să se deducă forma generală a funcţionalelor liniare şi
continue pe c3K(d) şi să se arate că [c]Ei::(o!)]' este izomorf izometric
cu spaţiul]~( X h lK(o!), normat ca spaţiu produs cu norma sumă
(vezi sec. 4.1.6).
(c) Să se formuleze rezultatul în cazul particular o! =N.
12. Se consideră familia d infinită de indici şi spaţiul Banach
l:Jk (o!), al familiilor mărginite de elemente din li, indexate după
d. Să se arate că:
(a) c]~ (ol) este subspaţiu liniar închis în lj~ (d).
(b) Săse arate că există funcţionale liniare şi continue f pe spa-
ţiul l.K (d), care nu pot fi reprezentate sub forma
r (x)= s XaUa, (x=(Xa)ae g(. E lK (d)).

ae.9'l
pentru nici o familie (ua)aesti de elemente din K.
( Indica/ie : Se consideră funcţionala
X= (xa)ae .9'll-+Xo=lim Xa
a
pe cK(d), care se prelungeşte cu teorema lui Hahn-Banach lalK(d).
13. Se consideră spaţiul Banach BV [a, b], al funcţiilor numerice

cu variaţie mărginită pe [a, b), normat cu
li vll=I v(a} l+V"v, (oe BV [a, b]),

a
266
şi se introduce următoarea relaţie de echivalenţă în BV [a, b] prin :
lJ 1 - v2 dacă şi numai dacă integralele în sens Sticltjes satisfac
rb x(l) dv1 (i)= rb X (t) dv2 (t), (x E C [a, b]).

J<l Ja
Notăm cu NBV [a, b], subspaţiul funcţiilor normalizate din BV [a, b],
definit prin : v E NBV [a, b] dacă şi numai dacă
lJ (a)=O şi V (t+O)=v (t), (f E (a, b)).
Să se arate că
a) NBV [a, b] conţine cite un singur reprezentant din fiecare
clasă de' echivalentă, în BV [a, b], faţă de relaţia definită mai sus.
b) Există un izomorfism izometric vi-+{ între NBV [a, b] şi
dualul lui C [a, b], dat de
(4.2.42) f(x)=~: x(t) dv(l), (xe C [a, b]).
(Indicafie ,· Dacă v e BV [a, b], funcţia u definită prin

O , i=a
u (l)= v (t+O)-v (a) , a<l<b
{
u (b)-u (a) , i=b
este echivalentă cu v şi este normalizată. Unicitatea se deduce din

faptul că v-0 dacă şi numai dacă v.(a)=v (b) şi pentru te (a, b)
v (t-O)=v (t+O)=v(a).
Pentru surjectivitatea aplicaţiei (4.2.42) se prelungeşte cu
teorema lui Hahn-Banach f e (C (a, b])' la o funcţională g liniară
continuă pe spaţiul funcţiilor mărginite pe [a, b], normat cu supre-
mumul modulului şi se consideră
o (s)=g (x,), se [a, b],
unde
z, (I)= { ~ , a~t~s
, s<f~b,
dacă se(a, b) şi x 0 (f):O,)
c~ NBV [a, b] este subspaţiu liniar închis în BV [a,. b].
14. Sînt spaţiile cK (d), mH (ot), NBV [a, b] reflexive 'l
267
15. Fie X şi Y două spaţii normate. Un operator A : X--+-Y
se numeşte antiliniar dacă
A ()1. x+ µ y) "ţ Ax+µ Ay, (A, µ e H ; x, y e X).
Să se arate că
a) A este continuu pe X, dacă şi numai dacă este continuu
în origine.
b) A este continuu pe X, dacă şi numai dacă există o constantă
µ>O, astfel încît
li A (x) li ~ µ li X li, (x E X).
c) Notînd cu Q3*(X, Y), mulţimea operatorilor antiliniari şi
continui de la X la Y, Q3*(.~, Y) este un spaţiu normat, pentru
care norma sa definită prin
li A ll=inf {µ: li Ax li~µ li x li, x e X}
satisface
IIAxll
li A ll=sup {li Axll, 11 x ~1} i-11o IIXÎ •
Dacă A e (JJ* (X, Y) este bijectiv şi bi continuu el se va numi

antiizomorfism topliniar între X şi Y. Dacă A este surjectiv şi izo- .
metric (li Ax li =li x li, x e X), el se numeşte antiizomorfism izome-
tric între X şi Y.
16. Fie X un spaţiu normat complex şi X' dualul său normat.
Spaţiul Banach X*={}3* (X, C) se numeşte antidualul normat al
Iui X. Să se arate că dacă X este spaţiu Hilbert atunci
(a) Corespondenţa dintre X' şi X dată de teorema de reprezen-
tare a lui Riesz este un antiizomorfism izometric (vezi teorema
4.1.9).
(b) X este izometric izomorf cu X*.
(c) X' este izometric antiizomorf cu X*.
17. Să se arate că pentru un spaţiu normat X următoarele
afirmaţii sînt echivalente :
(a) X#:y; li x 11=11 y 11=1, =>li x+y 11<2.
(b) llx+yll=llxll+llyll, yr/:0=>3A~0:x=Ây.
(c) S= {x: li x 11=1} nu conţine nici un segment.
(d) Fiecar.e hiperplan de sprijin al sferei unitate E (1) din X,
întîlneşte pe E(l) în cel mult un punct.
268
(e) Hiperplanele de sprijin a două puncte diferite din S sînt
diferite.
(f) Pentru orice feX', f:/:0, există cel mult un·punct x 0 eE (1)
cu I f (xo) 1=11 fli.
Un spaţiu normat care satisface· una din condiţiile de mai sus
se numeşte un spaţiu strict convex. ·
(Indicaţiile : Schema de demonstraţie este următoarea :
(a) <=> (b)

(a) <=> (c) => (d) => (e) ~ (c), (d)~(f).
Pentru (a) => (b), fie x, y e X cu li x+y 11=11 x 11+11 y li şi li y li;;?;
" d x , = IIXÎI
;;?; li x li , x, Y=fi O• At unei,. pullln 1
x, y , = 1
1uî' y are loe
llx' + y' 11;;?; 11 x' + 11

! 11
11- 11 11
! 11
-y' 11 =
li X li+ li Y li
= nxn -li yll (7ixî-
1 1 )
îuf =2.
Din (a) rezultă atunci x'=y', adică X=::::~ y şi (b) are loc. (b) => (a)
se verifică prin reducere la absurd.
Pentru (a) => (c) să presupunem că S conţine un segment
[x1 , ~]. In particular+ x 1 + +x2 e S, adică llx1 +~11=2 în contra-
dicţie cu (a). Acum dacă (c) are Ioc, fie x:fiy, x, y e S. Cum S nu
conţine segmentul [x, y], există x 0 =(1-t0 ) x+t0y e [x, y], li x0 11<1.
Fje atunci U o vecinătate sferică deschisă a lui x 0 conţinută în sfera
unitate E (1). In baza convexităţii lui E (1), mulţimea co (U, y 0),
cu y0 =t0x+(l-t0) y0 este conţinută în E (1). Dar co (U, y 0) este veci-
nătatea lui+ x 0 + + y0 = + (x+y). Cu aceasta+ (x+y) E E(l)
sau li x+y 11<2 şi (a) este dovedită. Acum (c) => (d) => (e) => (c)
se obţin
prin verificare directă, iar (d)<:>(f) este evidentă.)
18. Să se arate că spaţiile LP (S, L, µ), 1 <p< oo sînt strict
conv~xe, în timp ce spaţiile LT (S, L, µ), (p=l, oo), C0 (S), B 1 (S)
nu sînt strict convexe.
19. Să se arate că orice vector dintr-un spaţiu strict convex,
admite un unic vector de cea mai bună aproximare într-un subspaţiu
finit dimensional dat.
26:J
20. Spaţiul normat X se numeşte neted dacă prin fiecare
punct frontieră din E (1 ), trece un singur hiperplan de sprijin.
(a) Să se arate că dacă X' este strict convex (neted), atunci
X este neted (strict convex).
(b) Un spaţiu reflexiv X este strict convex (neted), dacă şi
numai dacă X' este neted (strict convex).
(c) Subspaţiile liniare ale unui spaţiu strict convex (neted),
sînt strict convexe (netede).
(d} Dacă X este reflexiv şi strict convex (neted), şi un subspaţiu
închis al său, X/Y este de asemenea strict convex (neted).
(JndicaJie: (a) Dacă X' este strict convex şi x 0 e X; li x0II=
=1 admite două hiperplane de sprijin, date de Ref (x)= 1, Re g (x)=
=1, unde f, g e X cu Re f (x0)=Re g (x0)= 1, 11{11=11 g 11=1, atunci
li-½- (f+g) 11~1 şi din-½- (f(xo)+g (xo))~ -½- Re (f (xo)+g(xo))=l
rezultă-½- (f+g)=l, ceea ce contrazice faptul că X' este strict convex.

Dacă X' este neted şi X nu este strict convex, conform (f) din exc. 17
există f e X', 11 f 11=1 şix1 , x 2 e S, X 1#:x2 cu f (x1)=f(x2)=l. Rezultă
că prin f e S' = {g e X': li g li= 1} trec două hiperplane de sprijin:
{g: J:e 1 (g)=l} şi {g: J~. (g)=l }, unde J este scufundarea lui X
în bidual, ceea ce contrazice ipoteza asupra lui X !)
21. Fie X un spaţiu normat, x 0 , y e X, t e R şi definim
1
Â (x0 , y, t)= 2 (li xo+ly 11-11 Xo li).
Să se arate că 2
(a) Â (x0 , y, t) este monoton crescătoare pentru te (0, ex:>).
(b) Â (x0 , y, t) este mărginită inferior pentru t e (O, oo) de
-ligii.
(c) Există lim Â (x0 , y, t): =D+ (x0, y).
t ➔ o+
(d) Â (x0, y, t) este monoton crescătoare pentru te (- oo, O)
(e) Â (x0 , y, t) este mărginită superior pe (- oo, O).
(f) Existălim Â(xo, Yo, t) :=D .. (xo, y) şi D-(x0 , y)=-D+(x0,-y).
t ➔ o-
1 1
(g) --y (li Xo-lY ll-llxoll)~D•(x0 , y)~D+(x0 , y)~ T (l1x0 +t11 11-
-11 Xo li), t e (o, oo ).
(h) Pentru x 0 fixat, n+ (x0 , y) este o funcţională continuă, subli-
niară pe X, majorată de li y 11.
270
(Indica/ie I Pentru 0<i1 <i2 are loc
12 li io+i1Y 11=11 l2xo+l2l1Y li ~l1 li xo+i2Y ll+(t2-tJ IJ Xo li,
~e unde se deduce imediat (a). ln continuare se mai folosesc relaţiile
imediate: t,,. (x0 , y, -i)=-tJ. (x0 , -y, t), t,,. (x0, y, -t) ~ tJ.(xo,
y, t), (t E (O, oo )) şi t:.. (x0 , -r y, t)='t' t,,. (x0 , y, t).)
22. Dacă norma spaţiului X satisface, în punctul x0 EX
n+ (x0 , y)=D- (x0 , y), (y e X),
zicem că norma lui X este slab diferenţiabilă în x 0, valoarea comună
se numeşte diferenţiala Gateaux a normei. Să se arate :
(a) Norma lui X este diferenţiabilă slab în x 0, dacii şi numai dacă
lim -,~Ul Xo+ly 11+11 Xo-iY 11-2 IJ Xo 11]=0, (y EX).

t➔o•
(b) Diferenţiala Gateaux D (x0 , y) a normei în x 0 (dacă există}
este o funcţională liniară continuă pe X.
(c) X este neted, dacă şi numai dacă norma sa este slab diferen-
ţiabilă în fiecare punct din X.
(Indica/ie: Pentru (c) se arată că pentru x 0 e X, 11 Xo 11=1, un
hiperplan de sprijin {x: u (x)=1} (u funcţională reală, li u 11=1 =
=u (u 0)) satisface
n- (x0, y) ~ u (y) ~ n+ (x0, y), (y e X).)
Observa/ie. Hiperplanele de sprijin ale punctelor x 0 e S, în
spaţiilenetede sint date de
{y: D (x0 , y)=1 }.
23. Sînt spaţiile L1'(S, ~, µ), C0 (S), B 1 (S) netede?
24. Un spaţiu normat X se numeşte uniform convex, dacă
pentru orice e, O<e ~2, există B (e)>O astfel incit
llxll~l, llyli~l,ll·x-yll~e ~11x+yl1~2(1-B(e)).
Funcţia B (e) se numeşte modulul de convexitate uniformă.
Să se arate:
(a) Orice spaţiu uniform convex este strict convex.
(b) X este uniform convex, dacă şi numai dacă
llxn li~ 1, ll~Yn li~ 1, lim li X1,+Yn 11=2 ~ lim li Xn-Yn 11=0.
n ➔ 00.
271
(c) Orice subspaţiu liniar şi spaţiul cit al unui spaţiu uniform
convex (în raport cu un subspaţiu închis) este uniform convex.
(d) Dacă X este uniform convex şi 1 <p< oo, atunci fiecărui
g>O îi corespunde un B,, (8)>0, astfel incit
li x 11~1, li y 11~1, li x-y 11~8 => llx+y IIP ~2P-l (1-Br- (e)) (li xllP +
+llyll,,).
(e) Spaţiile LP(S,:E,µ)(l<p<oo) sînt uniform convexe.
(Indicaţie: Pentru (d) se porneşte de la inegalitatea
(1 +t)P ~ 2P-l (1 +tP), t E (0, 00)
şise raţionează prin reducere la absurd. Pentru (e) se foloseşte (d)

pentru X=]K.)
2-5. Un spaţiu normat X se numeşte uniform neted, dacă pentru
orice e>O există un 11 (8)>0 astfel încît
llxll>l, IIYll~l, 1lx-yl1~11<8)=>llx+yll~llxll+llyll-81lx-yll.
Să se arate că un spaţiu normat este uniform neted, dacă şi
numai dacă fiecărui e>O îi corespunde un 11 (8) astfel încît
li xil=l, li y li ~tl (e) => li x+y 11+11 x-y ll~2+e II y li.
26. Norma spaţiului X se numeşte tare diferenţiabilă sau
diferenţiabilă în sens Frechet în x 0 e X,. dacă există u reală din
X' şi o funcţie monoton descrescătoare l>x0 (l), te (O, oo ), cu lim l> x0(l) =
t➔ O
=0 astfel incit
111 Xo+Y 11-11 Xo 11-u (y) I ~li Y II l>ao (li Y li), (y EX).
u se numeşte diferenţiala tare sau diferenţiala Frechct a normei

în x 0 •
Să se arate că
(a) Dacă există diferenţiala Frcchet a normei în x0 , atuncir
există şi diferenţiala Gâteaux şi ele coincid.
(b) Norma lui X este diferenţiabilă Frechet în x0 , dacă şi numai
<Iacă este diferenţiabilă Gâteaux şi dacă raportul+ (li x 0 +ty 11-
-11 Xo li) converge uniform prin raport cu y e E (1) la D (x0 , y).
272
(c) Un .-spaţiu normat este uniform· neted, dacă şi numai dacă
norma sa. ţ$te uniform diferenţiabHă în sens Frechet, adică pentru
orice llx0 li= 1 se poate alege în definiţia de mai sus, aceeaşi funcţie
6. (t)=B (t).
(d) Orice spaţiu normat. uniform neted este neted.
(e) Dacă spaţiul Banach X este uniform neted, atunci X' este
uniform convex.
4.3. TOPOLOGII SLABE

IN SPAŢII NORMATE ŞI IN DUALELE LOR
ln acest paragraf continuăm studiul spaţiilor normate cu aju-

torul dualului, încadrînd · întreaga problematică în conceptul mai
general de sistem dual. Aplicînd apoi rezultatele din acest cadru la
cazul particular al sistemului dual, care constă dintr-un spaţiu nor-
mat şi dualul său topologic, obţinem rezultate importante -cum sint a
teorema lui Tihonov-Alaoglu, teorema lui Krein-Milman, teorema lui
M. Krein şi V. Smulian şi teorema lui Eberlein-Smulian.
4.3.1. SISTEME DUALE ŞI TOPOLO GIi SLABE. Fiind date

două spaţii liniare X şi
Y peste ac~laşi corp H, vom spune că o apli-
~~- .
X xY 3 (x, y)1~<x, y> e ]Ei:

defineşteo dualitate între X şi Y dacă satisface următoarele condiţii:
(SD.1) aplicaţia este biliniară; adică
<A1X1+Â2Xa, Y>=A1<X1, u>+Â2<Xa, y>,(A1 eK, x, E X,J=
=1,2; ye Y)
<x, fL1Y1+µ2Y2>=µ.1<X.1, Y1>+µ.2<x, Y2>, (µ,eK, xe X;
Y1 e Y, j=l, 2).
(SD. 2') <x, y>=O; V y e Y => x=6.
(SD. 2•) <x, y>=O; V. xeX => y=6.
Tripletul {X, Y, <., .. >} mai poartă numele de sistem dual,
iar <.,. > aplicaţia duală asociată. Este uşor de observat că tripletul
273
{X, Y, <.,.>}este sistem dual; dacă şi numai dacă {Y, X, <.,. >'},
unde <Y, x>'=-<X, y> (xeX, y,e Y) este de asemenea sis-
tem dual.
Dacă {X, Y, <.,. >} este sistem dual, aplicaţiile x f-+<X, y >•
cu y fixat şi Yl➔ <x, y>, cu x fixat, definesc funcţionale liniare pe
X, respectiv pe Y. Notind cu {11 , respectivi aceste funcţionale, în
baza proprietăţilor (SD. 2") şi (SD. 2'), rezultă că aplicaţiile y l-+(11 şi
Xl-+:rf sînt injecţii a lui Y în X, respectiv. a lui X în Y. Astfel Y şi
X se scufundă în mod natural în dualele algebrice X*, respectiv Y*.
Este simplu de observat că pentru un spaţiu liniar dat X şi dua-
lul său algebric X:ff=, considerînd aplicaţia
XxX:ff= 3 (x, {)1-+<x, f>: =f(x) e JK,
tripletul {X, X*,<.,. >} devine un sitem dual.
Al doilea exemplu de sistem dual se obţine plecînd de la un
spaţiu local convex X şi considerînd dualul său topologic X'. Atunci
tripletul {X, X', <.,. > }, cu forma <.,. > definită ca mai sus este
un sistem dual. Notăm că (SD. 2') rezultă, în acest caz, cu ajutorul
teoremei lui Hahn-Banach (consecinţa la propoziţia 3.4.9).
Fiind dat un sistem dual {X, Y, <.,. > }, o topologie local con-
vexă pe X se va numi admisibilă relativ la sistemul dual dat, sau
compatibilă cu dualitatea, dacă dualul topologic al lui X (dotat cu
această topologie) coincide cu Y, abstracţie făcînd de aplicaţia
Yl-+f1r Analog se introduc topologiile local convexe admisibile pe Y.
ln această secţiune ne vom mărgini la „cea mai slabă" topologie
admisibilă pe X, notată cr (X, Y). Ea se defineşte ca cea mai slabă
topologie pe X , pentru care funcţionalele {1~, y e Y} sînt continue.
Analog, cr (Y, X) este cea mai slabă topologie pe Y, pentru
care funcţionalele {:,;f, x e X} sînt continue. Este clar că cr (X, Y)
este local convexă şi ea poate fi descrisă de sistemul de seminorme
{p 11 , y e Y}, unde p 11 (x)= I f11(x) I, iar cr (Y, X) este de asemenea
local convexă şi descrisă de seminormele {qz, x e X}, unde qz (y)=
= liJ(y) I- Din definiţia topologiilor cr (X, Y) şi cr (Y, X) mai rezultă
că ele sînt admisibile în sensul precizat mai sus.
Mai mult decît atît, are loc
Propoziţia 4.3.1. Fiind dai sistemul dual {X, Y, < . , . >} ş~
tnzestrînd pe X şi Y cu topologiile a (X, Y), respectiv a (Y, X), atunci
fiecare din aceste spaţii este dualul slab-topologic al celuilalt.
Demonstraţie. Dacă y e Y funcţionala ( 11 va fi cr (X, Y)-continuă
pe X. Astfel, prin aplicaţia yl-+-f11 , Y se scufundă în X'. Acum dacă
f e X', atunci, în baza propoziţiei 3.1.10 şi a faptului că familia de
274
funcţionale { max p 111 ; (yi, ••• , ,y.) C Y} formează un sistem
l:::fJ!fn
dirijat de seminorme care generează a (X, Y)-topologia lui X, (vezi
remarca 4 la teorema 2.3.15), deducem că există o constantă, C şi
un sistem finit (y1 , ••• , y 11) C Y astfel încît
I f (x) I~ C max P11lx).
t~j~n
ln acest mod are loc implicaţia
f 11lx)=O, j=l, 2, ... , n => f (x)=O,
care (vezi e~erciţiul 1, sec. 4.3.) arată că feste o combinaţie liniară
de (11; U=1, 2, ... , n), adică este de forma fu cu y e Y. 1n acest mod
Y se identifică cu X' prin aplicaţia yt-+f11 • Este acum evident că
a (Y, X)-topologia lui Y prin aplicaţia yr-+(11 se transformă în topo-
logia slabă a lui X'. Analog (X, CJ (X, Y)) va coincide cu Y:V. ·
Pentru cazul particular al sistemului dual {X', X, <. ,. >'},
spaţiul X' dotat cu topologia CJ (X', X) este de fapt dualul slab
Xfu, introdus în sec. 3.4.5.
Fiind dat un sistem dual {X, Y, <.,. > }, este interesant de
văzut care este „dualul natural" al unui subspaţiu al lui X şi cum
se construieşte în mod natural o „restricţie" a aplicaţiei de dualitate.
De asemenea este interesant de studiat comportarea topologii-
lor slabe.
Să presupunem că X 1 este un subspaţiu liniar în X, iar ~
ortogonalul lui X 1 în Y, adică
o . .
X1={y E Y, <X, Y>=O; \I X E X1}-
Este evident că XÎ este subspaţiu liniar în Y, care este chiar CJ (Y, X)-
închis. Dacă vom considera spaţiul cit Y /XÎ, se observă că aplicaţia
O A A
X 1 x Y /X1 e (x, y)1-"r<x,y > : = <x, y > e K
este corect definită şi stabileşte o dualitate între X 1 şi Y /XÎ. Această
constatare ne sugerează să considerăm şi spaţiul cit X/X1 , care în
mo<l; analog, prin aplicaţia
O A A
(X/X1) x X 1 3 (x,y)1-+<X, y > : = <x, y > e K,
pune în dualitate perechea {(X/X1), xn.
275
-1 n ceea ce priveşte comportarea topologiilor slabe în aceste
d~~ă sisteme duale derivate faţă de topologiile slabe din sistemul
dual ţlţiţial are loc ·
· Propoziţia 4.3.2. Urma pe subspatiul X 1 a topologiei a (X, Y)
d, pe X coincide cu a (X1 , Y /Ai), iar topoologia a (X/X1 , x'f) este
topologia cit a lui a (X, Y) fată de X 1•
Demonstraţie. Ţinînd cont de definiţia lui a (X1, Y Jxf), un
sistem fund.amental de vecinătăţi ale originii în X 1 va fi de forma
Â A A
(4.3.1) U (Y1, Y2, .•• , Yn; 8)= {x e X 1 : max I <x, Y1J> I ~ 8}
l~k~n
,y
cu (y1, ••• n> un sistem finit arbitrar de vectori în Y / Xf şi 8 >O,
arbitrar. Dar mulţimea (4.3.1) coincide cu intersecţia lui
(4.3.2) U (Y1, ••• , Y,d e)={x e X: max I <x, Y1: I ~8}
J~k~n
cu subspaţiul X 1 • Cum (4.3.2) generează un sistem fundamental de

vecinătăţi în a (X, Y), pi·ima parte este demonstrată.
Pentru partea a doua, reamintim (vezi sec. 1.4.4.1) că topolo-
gia cit în X/X1 este ~a· mai tare topologie pe spaţiul cit pentru
care aplicaţia canonică K.: X:...+ X/X1 este continuă. Pentru simpli-
ficarea scrierii vom nota în această demonstraţie a 1 =<1(X/X1 , x.<f)
şi prin a2 topologia cit a (X, Y) faţă de (relaţia de echivalenţă in-
dusă pe X de) X 1 • Deoarece din definiţia aplicaţiei de dualitate
Intre· X/X1 şi x'f avem ·
<Kx, y>=<x, y>, (x e .x. y e X.Î),
rezultă uşor că aplicaţia K: X-+ X/X1 este continuă, dacă se
consideră pe X topologia a (X, Y), iar pe X/X1 topologia a1 • Prin
urmare a 1 este mai slabă decît cr2• Pentru a arăta că cr2 este mai
slabă decit a1 , va fi suficient s~ arătăm că pentru orice 8>0 şi
y1 eY(j=l, 2, ... ,n), K(U) este o vecinătate a originii în a 1 ,
unde U == U (y 1 , y2 , ••• , Yn; e). ln acest scop, fie E subspaţiul din
Y, generat de X şi de elementele y 1 U=l, 2, ... , n).
Să notăm cu F un complement algebric al lui X 1 în E (exis- °
tenţa căruia este asigurată de propoziţia 2.1.2). Evident că F va fi
finit dimensional şi dimensiunea sa m satisface m ~ n. Fie z1 , ~, •••
.. .. • , Zm o bază în F. Funcţionalele restricţii : fz 1 IX1, ... , {zilii X1
m
vor fi liniar independente .. ln adevăr, dacă I "J...kfzs: I X 1 =0, vectorul
k=l .
276
m
/Zc::: 1c~l1.1:Zk este din X_ff. Atunci din ·x1 n F= {8}, rezultă ~ z·,;! 8„
deci A1.:-A2= ••• ==Âm=O. Din cauza independenţei lini'are a funcţio
nalelor f,1 I X1, ••. , fz. I X 1, vor exista (vezi exc. 2, sec. 4.8)
vectorii Xi, ••• ,· Xm în X 1 astfel incit fz1: (x1)=0 dacăj#=k şifz" (xi) cal.
De aici .rezultă că pentru orice x e X există un vector x0 e X 1 (Xo.-
m
c:::
2 <x, z1:>xJ:) astfel incit
k=l
(4.3.3) <x+x0, z.t>=O; (k=l, ... , m).
Ţinînd cont că vectorii y 1 (i=l, ... , n) din E=X~<l)F adhiito

repre_zentare (unică) de forma
m
Y1=11+ 2 i-. 1,.t zk, t1 e Xî, U= 1, ... , n),
k=l .
calculînd <z+x0, y 1 > obţinem
(4.3.4) <x, t1>=<x+x0, y 1>, U=l, ... , n).

Să considerăm acum în_E/M ai-vecinătatea originii V= U (t1, •••
• • • , tn; e) şi 6
eV. Există atunci x e X, incit s=K (x). Aleg~d
Xo e X asociat lui x, incit (4.3.3) să aibă loc, din (4.3.4), din definiţia
aplicaţiei de dualitate între X/X1 şi Xf şi din ~eV deducem
I <x+xo, Y1> 1- I <x, t1> I= I <6, t1> I ~e, 'i=L .. . ,n),
ceea ce arată că x+Xo e U. De aici ~=K (x)=K (x+xo) e K (U),
adică V c K (U), deci K (U) este oa rvecinătate ~ originii. Demon-
straţia este încheiată.
Din această propoziţie rezultă următoarea
Co~ecinţă. Fie {X, Y, < ... >} un sistem dual dat şi. Y1 un
subsp·aţiu liniar în Y. Pentru ca topologia a(X{Yt Y1) să fie topo-
logia cît în X/Yf, indusă de a (X, Y) în· raport cu Y? este necesar
şi suficient ca Y1 să fie a (Y, X) - închis în Y.
Demonstraţie. Fie i\, a (Y, X) - închiderea lui Y 1• Dacă Xi
este complementul ortogonal al lui Y 1, atunci este uşor de văzut că
.X:1 = Yf şi ~ =1\. In baza propoziţiei 4.3.2, a (X/Xi, Y i) este
topologia cît ln X/ X 1 a topologiei a (X, Y) în 'I'aport cu .X1. Pe
de altă parte, dacă Y1#=1\, atunci a (X/X1, x1) este strict mal
fină decît a (X/X1, Y1), ceea .ce termină demonstraţia. .
21,
4.3.2. MULŢIMI POLARE 1N SISTEME DUALE. ln cele ce ·
urmează vom extinde notaţia x_<f, de la subspaţii liniare în X, la
submulţimi ale lui X. Dacă A este o submulţime a lui X, .prin A 0
vom nota mulţimea
(4.3.5) {y e Y: I <x, y> I ~1; VxeA}.
Vom numi A O polara * mulţimii A C X. Să observăm ( cu nota-
ţiile din § 2.3)
(4.3.6) A 0 =n E (q:,:, 1).
xeA
Analog se defineşte polara unei submulţimi B C Y şi are loc
(4.3.7) B"=n E (p,,, 1).
yeB
Evident că pentru polara A° C Y, a lui A C X, se poate forma

polara (A 0)° C X, care se va numi bipolara lui A şi se va nota A 00•
Din (4.3.6) şi (4.3.7) se deduce uşor
Propoziţia 4.3.3. Polara oricărei mulţimi într-un sistem dual
este slab închisă, absolut convexă şi contine originea.
De asemenea, folosind direct definiţia polarei se demonstrează
fără dificultate
Propoziţia 4.3.4. Pentru formarea polarelor au loc următoarele
reguli
(i) (;..A)0 =(1/">...)A 0, A e H, A~0;
(ii) A1 C A2 => A~ C A1 şi Ar C Ago;
(iii) AC Aoo;
(iv) A"'=A 000 ;
(v) A "'=(A e) 0 =( I co I (A)) 0 ;
(vi) (UAa)0 =nA~.
ae:stt ae.sl{.
Demonstrafie. Vom schiţa demonstraţia doar pentru (iv-vi).
Aplicînd (iii) lui A 0 , deducem A 0 c (A 0) 00 =A 000• Pentru reciprocă
plecăm de la (iii) pentru A şi aplicăm (ii). Pentru (v), din A c I col
(A) şi din (ii) se deduce I co I (A) 0 c A 0• Reciproc, dacă y e A 0
şi z e I co I (A),. atunci luînd pentru z reprezentarea
%= j, A1x1,( A1 eK; J, I A1 I -.1, x1 eA)
• Se constată cu uşurinţă că dacă A este subspaţlu linlţtr în X, atuncl po-

lara sa definită cu (4.3;5) este complementul ortogonal al lui A în Y.
278
şi -folosind I <a:,, y> I~ 1, are .loc evaluarea
n· n
1-<z,y> I~ I IA1f I<~,, Y>l ~ I I A1 I ~1,ze I co l(A),
J=l i=l
de unde y e ( I co I (A))0 şi deci _A° C ( I co I (A))0• · Partea care a

rămas din (v) se deduce din A C Ae C I co I (A) şi din precedentele.
Pentru {vi) din UAa ::> Aa (a e oi.), rezultă cu (ii) că Ag ::> (U Aa)0,
a . a
deci nAg::> I ~il are loc pentru x p.arcurgînd toate Aa,
deci pentru orice x din UAa. Rezultă că y e (UAa)0 şi demonstraţia
a a
este încheiată.
ln completarea propoziţiei 4.3.3 putem acum demonstra
4.3.5. Fie dat sistemul dual {X, Y, < ... >}şi AC X.
Propoziţia
Polara A O .a lui A este absorbantă. tn Y dacă şi numai dacă A este
G (X, Y)-mărginită.
Demonstraţie. Dacă A O este absorbantă şi y e Y, atunci există
A>O cu AY e A 0 , sau (conform (i) din propoziţia 4.3.4) y e (AA)0 •
Aceasta înseamnă că are loc
I <Ax, y> I ~1, (xeA)
sau
py(x) ~ 1/A, (x e A),
adică ACE (p 11 ; 1/A). Aceasta înseamnă că A este „absorbită" de
orice a (X, Y) - vecinătate a originii, adică este G (X, Y) - măr
ginită. Acum dacă A este G (X, Y)- mărginită, ea este „absorbită"
de orice vecinătate a originii. Deci pentru fiecare y e Y, există ;.>O,
astfel ca M C E (p 11 ; 1), ceea ce înseamnă
l<AX, y> I~ 1, (x e A),
sau AY e A 0• Deoarece A 0 este echilibrată, rezultatul obţinut pînă
acum este suficient pentru a proba că A O este absorbantă.
Rezultatele privitoare la mulţimile polare, cu implicaţiile
cele mai importante. în studiul spaţiilor normate, sînt conţinute
în următoarele două teoreme.
Teorema 4.3.6 (teorema bipolarei). Dacă {X, Y, <.,. >} este
un sistem dual şi A o mulţime din X, atunci bipolara A 00 a lui A .coin-
cide cu ,; - ,î~chidere_a acoperirii absolut convexe a lui A, unde ,; poate
fi orice topologie admisibilă pe X.
279
Demonstraţie. Pentru M C X, prin M notăm 't - închiderea
lui M. Ca la demonstraţia lui (v) din propoziţia 4.3.4 deducem cu
uşurinţă că A 0 =( I co I (A))0• Folosind acum (iii), din aceeaşi pro-
poziţie rezultă că
I co I (A) C A ~0•
Acum, dacă x 0 $ I co I (A), cum {x0 } este 't _- compactă şi

convexă, iar I I
co (A) este 't' - închisă şi convexă, în baza teoremei
3.4.17, există un y e R şi o funcţională liniară reală, 't' - conti-
nuă pe X, adică conform definiţiei admisibilităţii şi propoziţiei
4.3.1 există un y0 e Y, astfel incit*
(4.3.8) Re<x0 , y0 > ~ y < Re<x, y0 >, (x e I co I (A)).
Cum I co I (A) este echilibrată, rezultă că {Re <X, '§o>, X E I co I (A)}

este simetrică faţă de origine pe axa reală. Din relaţia (4.3.8)
urmează atunci y<O. împărţind relaţia (4.3.8) prin y şi' notînd
y1 = ...!...
y
y0 , obţinem
Re <x, y1 > ◄ 1 < Re <x0 , y1 >, (x e I co I (A)).

Majorînd în dreapta cu I<Xo, y1) > I şi utilizînd din nou ·echili-
brarea lui I co I (A), re1.ultă
(4.3.9) I<x, Y1> I < 1 < I<xo, Y1> I, (x e I co I (A)).

Acum putem arăta că x0 $ A00 • ln adevăr, dacă Xo e A 00 , atunci
ar avea loc implicaţia
I <x, y > I ~ 1 ; V x e A ==- I <x0 , y > ! ~ 1,

care este în contradicţie cu (4.3.9).
Cu aceasta am arătat A 00 c I co I (A), ceea ce termină demon-

straţia.
• Vezi şi Lemn 3.4.7 de legătură dintre funcţionalele llnJare complexe fi

cele reale.
280
. . Este. interesant de remarcat că dacă {X, Y, <.,. >} este o
pereche duală, atunci pentru ~ulţimile · absolut convexe din ·X,
închiderea este aceeaşi indiferent ce topologie admisibilă folosim
pe X. Cu alte cuvinte, formarea acoperirii absolut convexe închise,
pentru mulţimile din X, depinde numai de sistemul dual.
lntrucît topologia unui spaţiu local convex X este admisibilă
rel3:tiv la sistemul dual {X, X', < .,. > }, putem formula „
Consecinţa 1. Intr-un spaţiu local convex, închiderea oricărei

mulţimi absolut convexe coincide cu închiderea sa slabă. Altfel
spus·:· noţiunea de închidere a acoperirii absolut convexe a unei
mulţimi din spaţiul local convex X depinde doar de sistemul dual
{X, X', < .,. > }.
Iată şi alte două consecinţe interesante a,e teoremei bipolarei.
Consecinţa 2. Un subspaţiu liniar Z în dualul X', al unui spaţiu
local: conyex X este dens în x;,,, dacă şi numai dacă
f(x)=O; Vf eZ ~ X=6.
Demonstraţie. Dacă Z. este densîn x:0 , implicaţia din enunţ
rezultă_ imediat. Dacă implicaţia are
loc, atunci să considerăm sis-
temµ! dual {X', X, < .,. >'} şi <pe
X'. Plecînd cu x e X, pentru
care f(x)=O, oricare ar fi feZ, avem conform implicaţiei din enunţ
că i=6, deci cp (x)=O. Dar implicaţi.a ·
f (x)=O; VfeZ ~ <p (x)=O
arată că cpe (Z 0) 0 •
Cu teorema bipolarei, zoo coincide cu C1 (X', X)
închiderea lui Z in X'. Afirmaţia este demonstrată.
Următoarea consecin-ţă
completează propoziţia 3.4.13 (b).
Consecinţa 3. Dacă
X şi Y sînt două spaţii local convexe şi
Te QJ(X, Y), atunci T este injectiv, dacă şi numai dacă T'Y' este
dens. în x:i,.
· Demonstraţie. Rămîne de arătat că T injectiv, implică T'Y',
d~ns în x:.,. ln acest scop verificăm implicaţia din enunţul Conse-
cinţei 2pentru Z=T'Y'; Dacă f (x)=O, pentru orice f e T'Y~, atunci
(T'g) (x)=g (Tx)=O, oricare ar fi. g e Y'. Dar aceasta implică x e N(T)'
adică, în baza injectivităţii lui T, x=O, ceea ce încheie demonstraţia.
Teorema 4.3.7 (Alaogln-Bourbaki). Dacă {X, Y, <.,. >} este

un •sistem dual şi A este o vecinătate a originii tntr-o topologie 't pe X
compatibilă cu dualitatea, alunei polara A 0 este e1(Y, X)- compactil.
Demonstraţie.' Fie B o 't - vecinătate absolut convexă a ori-
ginii în X cu B c: A. Din cauză că A O este C1 (Y, X) - mărginită
(pro.poziţia .4.3.3) şi . .4. 0 c B° (cf. (ii) din propoziţia 4.3.4), va fi
281
suficient să arătăm că B° este a (Y, X) - compactă (vezi teorema
1.3.8).. Pentru aceasta să notăm cu p funcţia distanţă (veLi secţiunea
2.3.2) a lui B şi să introducem compactele din K :
z: = {A EH, I A I ~P (x)}, (x e X).
Considerînd acum pe K topologia naturală, în baza propoziţiei

2.2.15 spaţiul produs KX = co]Ei:(X) (vezi notaţia din secţiunea
2.1.4) va fi liniar topologic. Un sistem fundamental de vecinătăţi
ale originii în coK(X) va fi de forma
(4.3.10) U (x1 , ••• , x,.; e)= {cp eKX: I cp (x1:) I~ e, k eNn},

unde (x1 , ••• , Xn) este un sistem arbitrar finit de elemente din X
şi e este pozitiv arbitrar (vezi demonstraţia propoziţiei 2.2.15).
Făcînd acum abstracţie de izomorfismul top liniar y f-)- f 11 ( care
identifică pe Y, dotat cu topologia a (Y, X), cu 't - dualul slab
al lui X), spaţiul Y se va scufunda în coJK(X), iar urma topologiei
din coK(X) pe Y va coincide conform lui (4.3.10) cu a (Y, X) -
topologia lui Y. ln consecinţă, va fi suficient să arătăm că B 0 este
compactă în coK(X). ln acest scop, arătăm că B 0 este închisă în
coK(X) şi conţinută în produsul
P= II CI>%,
xeX
care este compact în co]~(X) în baza remarcii 2 din secţiunea 1.4.3.

Incluziunea B 0 c P este imediată, întrucît y e B 0 şi x e (p (x)+e)B
implică I<x, y> I ~p {x)+e, care pentru y e B 0 , x e X fixaţi şi e
arbitrar, conduce la I f fi (x) I O aFbitrar. Conside-
rînd mulţimea de forma <4.3.10) asociată elementelor x 1 , ~, ).1x1 +
+Â2X2 şi lui 11= I Ai l+e:I~ l+l' vecinătatea cp 0 +U(x1, ~, i 1 x1 +
+AaX2; 11) a lui cp . va conţine un element y e B • Aceasta înseamnă
0 0
căau loc relaţiile ·
282
Evaluînd acum diferenţa q,0 (11.1x1 +11.~)-A1q> 0 (Xi)-A2q,0 (Xs), în
urma adunării şi scăderii lui <11.1x1+A2~, y>, obţinem conform
lui :'(4.3:11)
0 0 0
I q> (A1X1 +AzX2)-11.1cp (x1)-A2q> (~) -1 <(1+ I 11.1 I +
+ I 11.2 I )11=e,
ceea ce, în baza arbitrarităţii lui e, şi apoi a lui x 1 , ~ eX şi A1 ~ 11.2 eJEi:
conduce la liniaritatea lui q,0 • Pe de altă parte, cum P este compactă,
deci închisă şi cum B 0 c P, avem că q> 0 e P, adică q>0 (x) e .z, (x e X)
sau
I cp0 (x) I ~p(x), (x e X).
Cu propoziţia 2.3.14, seminorma p este -r - continuă, ·de unde cu
(3.4.19) q>0 este -r - continuă pe X. Din compatibilitatea topo-
logiei 't cu dualitatea rezultă că există y0 e Y astfel că q,0 =f,,.
Aşadar, punctele de acumulare din ~(X) ale lui B 0 sînt în Y. Dar
conform propoziţiei 4.3.3, B 0 este CJ· (Y, X) - închisă în Y. Rezultă
că y0 e B 0 • Astfel B 0 este compactă, fiind închisă şi conţinută în
compactul P. Demonstraţia este încheiată.
După cum am văzut, rezultatele din teoremele 4.3.6 şi 4.3.7
nu depind de topologia admisibilă local convexă a lui X, ci doar de
sistemul dual considerat {X, Y, < ., . > }. 1n cele ce urmează vom
arăta că şi mulţimile mărginite în X (relativ la o topologie admisibilă)
depind· doar de sistemul dual considerat. înainte de aceasta avem
însă nevoie de ·
Lema 4.3.-8. Dacă (X, -r) este un spa/iu liniar topologic şi ,;' este
o topologie compatibilă cu liniaritatea lui X mai fină decît 't, astfel
tncît tn (X, -r') există o bază de vecinătăţi -r - închise, atunci
(a) orice şir generalizat -r' - fundamental şi convergent în topo-
logia 't' la x0 , converge la x0 şi ln topologia i-' ;
(b) orice mulţime 't' - completă (i- - secvenţial completă) este
de asemenea ,;' - completă (respectiv i-' - secvenţial completă).
Demonstraţie. Observăm de 1a început că (b) rezultă direct
din (a). Rămîne de arătat (a). Fie {Xa}ae-9{ c X un şir ,;' - fun-
damental şi -r - convergent la Xo• Dacă (li, este o bază de vecinătăţi
-r - închise şi echilibrate ale originii în (X, -r'), atunci pentru orice
U e (li, există au e d. astfel incit
(4.3.12) a, a' ~au => Xa -Xa e U sau Xa e xa+ U.
1 1
283
Dar, deoarece x 0='t' - Um Xa, rezultă că în particular ·Xo este
«Es/1.
punct de acumulare în topologia -r pentru {Xa,, ·a' >au, a.' e oi.}.
Fixînd acum, pentru moment, a în (4.3.12), deoarece x«+ U este
't' - închisă, va rezulta că x0 e xa+ U. Dacă mai ţinem cont şi de
echilibrarea lui U, rezultă implicaţia
a>au ~xaex0+U,
ceea ce încheie demonstraţia.

Teor_ema ~.3.9 (Mackey). Fie {X, Y, <. ,. >} un sistem dual.
Mulţimile a (X, Y) - mărginite din X sfnt 't' - mărginite, pentru
orice topologie 't' admisibilă pe X.
Demonstraţie. Fie M o mulţime a (X, Y) - mărginită în X şi
e un sistem fundamental de vecinătăţi absolut convexe, ,: - închise
1n (X, ,:). Dacă Ce e, atunci cu teorema bipolarei C=COO,'adică
(4.3.13) C={xeX: l<x,y>f <1,'v'yeC°}.
Din a (X, Y) - mărginirea lui M, pentru orice y e Y, există
O<y (y)< oo (vezi propoziţia 2.2.26 şi observaţia care-i urmează)
astfel incit
(4.3.14) I <x, y> I <i' (y), (x e M).
Notăm aţum Y1 a::Sp (C0). Cum C' este absolut convexă, este imediat
co
că Y 1 =U c
ne'. Rezultă că 0 este şi absorbantă în Y 1 şi funcţia sa
n=I
distanţă pc- este normă pe Y1 • Topologia definită de această normă
o vom numi <J' - topologia lui Y 1• Ea este mai tare decît urma
pe Y 1 , a topologiei a (Y, X), deoarece a (Y1 , X) - vecinătăţile
originii sînt conţinute în multiplii de c0 • 1n adevăr, va fi suficient
să ne mărginim la vecinătăţile de forma
U (X1, •• • , Xn; B)=={y: I <X1;, y> I <e}.

C fiind absorbantă şi absolut convexă, există p > O astfel incit
X,:e pC; k= 1, ••. , n. Din (4.3.13) va rezulta că pentru orice pe<.:',
are loc
l<x1:, y> I <p; k=l, 2, ... , n, adică y e p/e ·U (x1 , • •• , Xa; e),
sau
U (X1, ••• , Xn ; e) => 8/p C°.
284
Aplicăm acum·. (b) din• lema 4.3.8 şi faptul că c0 este a (Y, X) -
compactă ( care din teorema 4.3. 7). -Rezultă uşor că C° este'
rezultă
C' - completă, deci Y1· este Banach faţă de norma pca.
Dar aplicaţiile liniare ·
fiind a (Y1 , X) - continue, sînt şi C° - continue. Cum Y 1 este

spaţiu Bariach, cu (4.3.14) ne situăm în condiţiile teoremei mărginirii
uniforme (teorema 3.2.6 şi exerciţiile 8 şi 9 din secţiunea 3.2.4).
Urmează că există y e (O,· co) astfel incit
I <x, y> I ~y, (xe M, y e Y1).

Folosind (4.3.13), rezultă de aici că M c yC, ceea ce probează că
M este i; - mărginită. Demonstraţia este încheiată.
ln următoarele două secţiuni vom scoate în evidenţă rolul
topologiilor slabe în studiul spaţiilor normate.
4.3.3. TOPOLO GIi SLABE IN DUALE. ln această secţiune

vom considera cazul acelor spaţii Banach, care sînt duale de spaţii
normate. Fie deci X un spaţiu normat dat, X' dualul său topologic,
iar X" bidualul său. 1n afară de topologia normei pe X' (faţă de care
X' este spaţiu Banach), pe care o vom mai numi şi topologia tare
a lui X', pe X' mai putem introduce încă două. topologii. Anume,
este vorba de topologiile a (X', X) şi a (X', X"), construite din
considerarea sistemelor duale {X', X,<.,.>'} şi {X', X", < .,. > }.
Pe acestea le vom numi topologii slabe pe X'. Este uşor de con-
statat că topologia tare este cea mai fină dintre cele trei topologii
considerate, iar a (X': X) este cea mai slabă. Nu este greu de văzut
că, în cazul în care X este reflexiv, topologiile slabe a (X', X) şi
a (X', X") coincid. Mai remarcăm, totodată (vezi secţiunea 4.3.1 ),
că (X', a (X', X)) coincide cu x:i,.
Din principiul mărginirii uniforme şi din teorema lui Banach-
Steinhaus, mai precis particularizînd exerciţiile 6 şi 7 pentru Y =]~,
obţinem
Propoziţia 4.3.1 O. Dacă X este spaţiu Banaclz, atunci

(i). O mulţime din X' esle tare mărginiUi, dacă şi numai dacă ea
este a (X', -X) - mărginită.
(ii) X' este secvenJial complet în topologia a (X', X).
285
Observa/ie. Afirmaţia (i) din propoziţia 4.3.10 nu rezultă auto-
mat din teorema 4.3.9, deoarece topologia tare pe X' nu este admi-
sibilă (dacă X nu este reflexiv), prin raport cu sistemul dual {X', X,
<.,. >' }. Fără a face ipoteza de completitudine asupra lui X,
din teorema 4.3. 9 rezultă nemijlocit
(iii) O mulţime din X' este tare mărginită, dacă şi numai dacă
ea este a (X', X") - mărginită.
Reamintim că o caracterizare a cQnvergenţei şirurilor de ele-
mente din X' în topologia a (X', X) este conţinută în exerciţiul 9
din secţiunea 3.4. 7 şi se bazează de asemenea pe teorema lui Banach-
Steinhaus. De o importanţă deosebită este rezultatul privind com-
pacitatea slabă a sferei unitate clin X'.
Teorema 4.3.11 (Tihonov-Alaoglu). Sfera unitate închisă E'(l)
a dualului normat X' al unui spaJiu normat X este a (X', X) -
compactă.
DemonstraJie. Evident că, topologia de spaţiu normat a lui X
este admisibilă relativ la sistemul dual {X, X', < .,. > }, iar
E (1) este o vecinătate a originii în această topologie. Cu teorema
4.3.7 polara lui E (1) este a (X', X) - compactă. · ·
Din definiţia polarei, un element f e X' aparţine lui (E (1))9,
dacă
I <x, f> I ~ l, (xe E (1)).
Condiţia de mai sus este însă, evident, echivalentă cu li fli ~ 1,

adică f e E' (1 ). Astfel E' (1) este a (X', X) - compactă si demon-
straţia
este încheiată.
Deoarece E'(l) este convexă, aplicînd lui (X', a (X', X)) teo-
rema 3.4.18, în forma din observaţia 1, care-i succede, deducem
Corolarul 4.3.12 (Krein-MiJman). Sfera unitate închisă a dua-
lului unui spaţiu (real) normat este o (X', X) - închiderea acope-
ririi convexe a mulţimii punctelor sale extremale.
4.3.4. TOPOLOGIA SLABA A SPAŢIILOR NORMATE. 1n

spaţiul normat X, pe lingă topologia normei, pe care o numim
topologia tare, mai introducem topologia o (X, .X'), prin interme-
diul sistemului dual {X, X', < .,. > }. Pe aceasta din urmă o.numim
topologia slabă a lui X. Avînd în vedere definiţia topologiilor slabe
în secţiunea 4.3.1,o (X, X') va fi o topologie local convexă definită
de familia de seminorme {p 1 , f e X'} cu p 1 (x)= I f(x) 1- Ca şi în
286
s~.eţiunea precedentă, se observă clar că topologia tare este mai
fină decît topologia slabă a lui X. Relativ la mărginirea mulţimilor
din X are loc
Propoziţia 4.3.13. O mulţime din X este tare miJrginită, dacă
şi numai dacă ea este slab mi1rginiti1.
Demonstraţie. Deoarece topologia tare a lui X este admisibilă
relativ la sistemul dual {X, X',<.,.>}, afirmaţia rezultă direct
clin teorema 4.3.9 a lui Markey.
Convergenţa slabă în X admite următoarea caracterizare
Teorema 4.3.14. Un şir (x,.):=t din X converge slab în X, dacă
şi numai dacă ·
(i) (x,.):= 1 este mărginită în- X ;
(ii)' Există o parte M, densă pe o deschisă din dualul normat X',
astfel incîl (f (xn»:=1 converge pentru orice f e M.
Demonstra/ia se deduce din caracterizarea corespunzătoare
a convergenţei în dual, lucrînd cu şirul (Jx,.)::'=t în X Pentru a
11
•
putea caracteriza reflexivitatea cu ajutorul topologiei slabe avem

nevoie· de
Teorema 4.3.15. Fie X normat şi J scufundarea sa în bidual.
Aderenţa lui JE(l) în topologia a (X X') coincide cu sfera unitate
11
,
închisă E 11(1) a lui X

11
•
Demonstra/ie. Mai întîi, deoarece B"(11 este sfera unitate în

dualul lui X', teorema 4.3.11 ne arată că E"(l) este a fX", X') -
compactă, deci a (X", X') - închisă. Din incluziunea J.E(l) C .E*(l)
(asigurată de proprietatea de izometrie a lui J), rezultă că a (X", X') ·
- aderenţa lui JE{l) notată cu K este conţinută în .E"(l). Admi•
ţînd că există q, 0 e E"(l) \. K, folosind sistemul dual {X", X', <.,.> },
putem aplica relaţia (4.3.9) cu e K).

Scriind (4.3.15) pentru JE(l), avem I /o (x) I <1 pentru x e E (1).
Rezultă că li /o li :E;; 1, de unde, deoarece <p0 e E" (1), rezultă I q, 0 (/0) I :E;;
:E;; 1. Aceasta este în contradicţie cu a doua parte a lui (4.3.15).
Teorema este dovedită.
Teorema 4.3.16 (Krein-Smulian). Spa/iul normat X este re/le·
xiv, daciJ şi numai
dacă E (1) este a (X, X') - compactă.
Demonstraţie. Dacă X este reflexiv, atunci este clar căJE (1)=
=B"(l).
287
1n afară de aceasta, vecinătăţile originii în a (X", X') de ~orma
(4.3.16) U" (fi, .••• , fn; l)={cp EX": I q> (ft) I <l, (k E Nn)}
satisfac evident relaţia
(4.3.17) U" (f, .. . , fn; l)=JU (fi, •.• , fn, 1),
unde
(4.3.18) U(f1, ••• ,fn; l)={xeX: lfdx) I <1, (keNn)}.
Pe baza faptului că vecinătăţile de forma (4.3.16), (4.3.18)
constituie sisteme fundamentale de vecină tă ţi în topologiile a (X", X'),
respectiv a (X, X'), relaţia (4.3.17) arată că J este izomorfism to-
pliniar între (X, a (X, X')) şi (X", a (X", X')). Cum _E" (ţ) este
a (X", X') - compactă, relaţia de mai sus i:E (l)=E"(l) arată
cr E (1) este a (X, X') - compactă. Reciproc, să presupunem că
E (1) este a (X„ X')- compactă Din teorema 4.3.15 rezultă că
a (X', X') - aderenţa lui JE (1) este egală cu E" (1). Dacă arătăm
că JE (1) este a (X", X') - închisă, varezulta atunci J E(l)=E" (1),
ceea ce, în baza liniarităţii lui J, este suficient pentru JX=X"-. Ră
mîne deci de arătat că JS(l) este ·a <X:, X') - închisă. Fie cp un
punct a (X", X') - aderent pentru JE (1). Există atunci un şir
generalizat (xcx) CE '1), incit (Jxa)ae.sfi. converge în topologia
<1 (X', X') la cp. Aceasţa este echivalent cu
(4.3.19) lim (Jxcx) (f)=cp (f), (f e X').

ae.9'l
Să observăm că demonstraţia dată condiţiei necesare din teorema
1.3.13 se menţine pentru cazul mai general al compactelor separate
şi al şirurilor generalizate. Aplicînd atunci aceasta şirului (xa)ae.9{
din compactul E (1), rezultă că există un subşir generalizat al aces-
tuia, (x~)~eqs (Q3 parte cofinală în ol. 1), care converge în topologia
a (X, X') la un punct x e E (1). Aceasta însemnează
lim f(xr,)=f(x); (f e X').
~eqs .
Comparînd această ultimă relaţie cu (4.3.19) aplicată subşiru

lui (xp) Pecis , rezultă că pentru orice f e X avem f (x)=q> (f). Aceasta
însemnează că cp=Jx, de unde cp e J.E(l), deci JE (1) este a (X",
.X')- închisă şi demonstraţia este încheiată.
288
V
Teorema 4.3.17 (Eberlein•Smnlian). Dacă spaţiul normat X
este reflexi.u, atunci E (1) este secvenţial* a (X, X') - compactă.
Demonstraţie. Fie (xn):=t un şir din E (1). Dacă Y =S21 {(xn}:.... 1 }
cu teorema 4.2.7 deducem că Y este reflexiv. Cum Y este separabil:
· cu exerciţiul 7 din secţiunea 4.2.4 urmează că Y' este separabil.
Fie atunci (Un):;; 1 o parte numărabilă densă în Y'. Utilizînd metoda
diagonală putem extrage un subşir (Xnn):'=t al şirului iniţial pentru
care (g,: (xnn)):'=t să conveargă pentru orice k e N.
· Arătăm acum că pentru f arbitrar din X', (f (Xnn»:=1 con-
verge. Fie e>O şi h restricţia lui fla Y. !\legem acum Uko astfel ca
li h-gko li <e/4
şi în continuare n8 cu proprietatea
n, ~ne~ I Uko(Xmm)-gko(Xnn) I< e/2.
Folosind inegalităţile de mai sus, printr-un raţionament standard
adunînd şi scăzînd UkiXmm)-g1.: (x1111 ) obţinem
0
n, m~ne ~ I f (Xmm)-f (x„n) I= I h (Xmm)-h(x,.,,) I <e.

Re~ultă că (Xnn)~=t este fundamental în topologia a (X, X'),
deci a (X, X') - mărginit. Cu teorema 4.3.9 rezultă că (xna) este
tare mărginit şi apoi cu teorema 4.3.13 slab convergent. Nottnd
limita sa cu X avem şi li X li ~ sup li Xnn li , de unde urmează că XE
n .
e E (1), deoarece Xn e E (1). Teorema este demonstrată**·
4.3.5, EXEMPLE ŞI EXERCIŢII
1. Fie X un spaţiu liniar şi X* dualul său algebric. Să se arate

f
că funcţionala liniară e X* este combinaţie lini~ră de funcţiona-
f,
lele (jeN,,), dacă şi numai dacă ·
f, (x)=O; j=l, 2, ••• , n ~ f (x)=O.
(Indicaţie : La partea „numai dacă" se raţionează prin inducţie
asuţ>ra lui n. Pasul de la n-1 lan se face alegînd f'=f-f (e,.) ·f.
şi f1=f,-'1 (en) fn, j e N,._i, unde en este un ·vector, care satisface
f n (en)=.1.)
• O mulţime dln~un spaţiu topologic separat· este secvenţial compactă,

dacă orlce şir (numiirabll) al său posedii un subşir convergent ciitre unul din
punctele mulţimii.
•• Dacă X este spaţiu Banach, este adeviiratA şl reciproca teoremei 4.3.17.
Pentru demonstrarea el a se vedea [34], [15].
"189
2. a) Dacă (f1)/"" 1 este un sistem finit liniar independent de
funcţionale din X*, există în X vectorii (x 1)Î= 1 incit
f, (x1)=61J= {
0
' ~#~ (1 ~i,j~n).
1 , J=l
b) A[rmaţia rămîne valab"lă dacă schimb1m rolurile lui X şi X*.

Tndica/ie : Se procedează prin asupra lui n, aplicîndu-
in:lucţie
se t'Xerciţiul precedent.)
3. Fie {X1 Y1,<.,.>d şi {X 2 Y 2 ,<.,.> 2 } două sistemedualeşi
A e Jl(X 1, X 2). Să se arate că ·
a) se poate defini A": Y 2 -+ Y 1 incit
<Ax1_, Y2>2=<X1. Ady2>1, (x1 e X1, Y2 e Y2),

b) Ad E .J2 (Y2, Y1)-
c) Dacă A este continuu relativ la topologiile cr (X 1, Y 1), CJ (X 2
Ya),. atunci Ad este continuu relativ la a (Y2 , X 2), <1 (Y1 , X 1).
1\d - se numeşte operatorul dual al lui A relativ la sistemele
duale considerate. .
4. a) Fie U'(S, L, µ), (l~p~oo) spaţiile Lebcsgue. Să se
arate că pentru 1 ~ p ~ oo, perechea L1'( S. L, µ) ; LP'( S, I;, µ) for-
mează un sistem dual faţă de forma biliniară '
(/, g) •-+ </, g>=S f (x) g(x) dµ (x),
unde p' satisface 1/p+l/p'=l, cu convenţia uzuală 1/oo=0.
b) Dacă spaţiile Banach X1 şi X2 se scufundă cu injecţie conti-
nuă în spaţiul liniar topologic X, în X 1 +X2 se defineşte norma
nX li =inf { li X1 lk+ li X 211..r„ X=X1+X2; X1 Ex,, i=l, 2},

ar în X1 nX 2 se defineşte -~o,rma ·
li x li =max { li x llr,, !I tt llz,}.
S5 se arate că X 1 +X 2 şi X1 nX 2 sînl spaţii Banach, conţinute cu
injecţie continuă în X.
c) Fie B un spaţiu Banach de funcţii măsurabile pe spaţiul
cu măsură ( S, E, µ), conţinut cu injecţie continuă în L 1 ( S, L, µ)+'
+ J
La>( S, L, µ). Se defineşte B' = {f: I I f (x)g (x) Idµ (x) I < oo ;
'tJ g e B} cu norma ·
li f lle·=sup {I Sf (:r.)g (x) I dµ (x), li g lls ;;t }.
Să se arate că dacă <.,.> semnifică forma biliniară de mai sus,
atunci {B, B', <.,.>} este un sistem dual.
B' se numeşte S}Jaţiul asociat lui n şi L1 (S, :E, µ) Leo (S, n
I:, µ) este conţinut în el cu injecţie continuă.
d) Să se arate că asociatul lui L 1 (S, :E, µ)+Leo (S, ~, µ)
coincide cu L 1 ( s, :E, µ) n
Leo( s, :E, µ).
5. Fie {X, Y, <.,.>} un sistem dual. Să observăm că topo-
logia a (X, Y) pe X poate fi definită şi cu sistemul de seminorme
PF(x)=max Pv (x), (FECr),

yeF
. unde {pvlueY sînt seminormele introduse în secţiunea 4.3.1, iar

F parcurge familia (l a părţilor finite din Y.
1n locul lui (l pot fi folosite şi alte familii de părţi.
Să se _;,trate că :
a) p„1 este o seminormă pe X, dacă şi numai dacă M este măr•
ginită (a (Y, X)) pe Y.
b) Sistemul de seminorme {pM, M e @lt}, cu m o familie de
mulţimi mărginite în Y, generează o topologie local conYexă (sepa-
rată!) pe X, dacă şi numai dacă [Sp( U M)] 0 = {O}.
Me@lt.
Se notează cu -r@rr, topologia local convexă generată prin {p li,
M e 8Jlt}, da-că
&m. satisface condiţia de mai sus.
6. Vom zice că @1t este saturată dacă
1. M E J)[ şi M 1 C M => M 1 E &>lt.
2. M e @rr, 11. e ]Ei: => "J..M e &>lt.
3. M1, M2 E m ~ I co I (M1 n
M2) E @lt, unde închiderea se
consideră în topologia a ( Y, X).
Să se arate că dacă @R satisface condi'ţia din b) exercitiul 5 şi
este saturată, atunci
{Mu, M e @rri};@Tt1 - mulţimile absolut convexe şi a ( Y, X)-
închise din 8J1t constituie un sistem fundamental de vecinătăţi ale
originii în "'@rr:
7. Se notează cu .:e'. familia mulţimilor absolut convexe, cr(X, Y)
- compacte şi a tuturor părţilor acestora. Topologia 't :x, se mai
numeşte topologia Mackey pe X.
Să se arate că :
291
a) Un sistem fundamental de vecinătăţi în 'i'_x este dat de
{K", K absolut convexă şi a (Y, X) - compactă}.
b) -c_x este cea mai fină topologi~ local convexă admisibilă
pe X.
c) Orice topologie loc.al convexă pe X compatibilă cu duali-
tatea {X~ Y, <.,.>} este de forma i;@lt, unde
'71C @lt C X.
8. Se consideră sistemul dual {X, X', <.,.> }, unde X este
local convex. Notăm cu 't 8 topologia ,; (X, X'), cu,; topologia ini-
ţială a lui X şi cu 'l:.t topologia Mackey construită în exerciţiul 7.
Să se arate că 'l:s~Cl-r C Tk•
9. Fie X un spaţiu normat. Să se arate că topologia tare pe X'
coincide cu a(X',X) şi cu a(X', X"), dacă şi numai dacă X este finit
dimensional. ·
10. Să se arate că dacă X este spaţiu Banach, atunci X' este
secvenţial complet în topologia a(X', X).
11. Să se arate că E'(l) din X', unde X este spaţiu Banach

seaparabil, este secvenţial a (X', X) - compactă.
12. Dacă X este normat şi dim X < oo, să se arate că topologia
tare coincide cu topologia a (X, X'). Este şi reciproca adevărată ?
13. Dacă X este normat şi Xn converge~la x 'în topologia O' (X, X'),
n
să se arate că există un şir de~combinaţii liniare }: Â,x,Jconvergent
i=l
tare lax.
14. Să se arate că singurele puncte extremale ale bilei ·unitate
închise din spaţiul normat real Geo, 11 sînt funcţiile constante a ft)= 1
şi b (t)=-1.
(Indica/ie: Se verifică direct că orice funcţie extremală este o
constantă de modul 1.)
15. Să se arate că nu există nici un spaţiu normat X şi nici
o bijecţie liniară izometrică A de la L11o, 11 la X'.
(Indica/ie: Se arată că mulţimea punctelor extremale ale sferei
E (1) din V- [O, 1] este vidă.)
16. Problema analoagă pentru spaţiul c0 (N).
17. Să se arate că imaginea oricărui spaţiu normat X prin
injecţia canonică înbidual este densă înbidua] în topologia a (X', X')
292
. 1&. Să se ţ:trate · că urma .ţo.pologiei a (X', X), pe· sfera:·.E' (1)
est~ metrizabilă, dacă -şi numai"dacă X este s~parabil. .· ·..
19. Fie X un spaţiu local convex şi. K .este· o·mulţinie ·. eon\Texă
din X. Un punct frontieri al lui K se va n1,1mi _plat, da~ ptin el
trece cel niult un,•hiperplan de sprijin pen_trµ K. S~ .consi4erăm K
o ·vecinătate absorbantă, absolut c~nvexă .. şi închisă a. odg'iilfţ în X
şi să notăm cu S frontiera sa. Ob~ervărµ ~ un hip~rplan ~ :~prijin
a lui x0 e S este închis şi are forma Ref (x)=1, ·cu f e K 0 , tinde p·olara
se consideră în X', faţă de sistemul· dual {X,. X', <;!.> }. Să se
arate că: ··
a) Prin orice punct x 0 e S trece un hiperplari· închis de sprijin.
Prin urmare 5e poate stabili ,o aplicaţie• ip.ultivocă îqtre S
şi K", asociind lui x 0 e S acele funcţionale f e K 0 , pentru care
Ref (x)=l este un hiperplan de sprijin al lui K prin x 0• · · ·
b) Oricărui punct plat din S îi corespunde prin această aplicaţie
exact un punct extremal în K 0 •
c) Oricărui punct ne-plat din S îi corespunde cel puţin un punct
neextremal din K 0 •
d) Oricărui punct neextremal al lui S îi corespunde cel puţin
un punct ne-plat pentru K 0 •
e) Să se reobţină din c) şi d) rezultatul din exerciţiul 20 a) sec-
ţiunea 4.2.4.
(Indicaţie : Pentru a) se utilizează_ consecinţa 1 din teorema
3.4.6. b) se arată prin reducere la absurd că funcţionala corespon-
dentă unui punct plat este punct extrema} în K 0.)
20. (Milman). Să se arate că orice spaţiu Banach uniform con-
vex este raflexiv.
v
(Indicaţie: conform teoremei lui Krein-Smulian va fi sufi-
cient să arătăm că sfera unitate este slab compactă.)
21. Să se arate că dacă X este uniform convex, atunci pe E (1)
coincid topologia tare şi topologia a (X, X').
22. Să se arate că orice spaţiu Banach uniform neted este reflexiv.
(Indica/ie: Se arată că dacă X este Banach şi uniform neted,
X' este uniform convex şi se aplică exerciţiul 20.)
23. Să se arate că un spaţiu Banach este uniform convex sau
uniform neted, dacă şi numai dacă dualul său tare este uniform
neted, respectiv uniform convex.
(Indicaţie: Se combină exerciţiile 26 e) secţiunea 4.i.4 şi exer-
ciţiile 20 şi 22.)
293
24. Si se arate ci un şir (x,.):_1 dintr-un spaţiu uniform con
vex X converge în topologia tare către ~, dacă şi nurnai dacă x.
converge la z ln topologia a (X, X') şi lim li Xn li = li :t 11 •
•
25. Fle X1 un suhspaţiu liniar închis în spaţiul Banach Xo.
Conslderlm sistemul dual {X, X', <.,.>} şi sistemele duale aso-
ciate care apar 1n propoziţia 4.3.2.
Să se arate că următoarele aplicaţii sînt izomorfisme izometrice :
a) X~ ah 1-+ f+x'f e X' Jx'f,

undef este o prelungită Hahn-Banach la X a lui he Xi.
b) (X/XJ' e gj-+ g o K e Xf,
unde K este aplicaţia canonică cît a lui X pe X/X1•
'BIBLIOGRAFIE
1. Achiesa-, N. I., Glasmann, I. M. Ttoria Unefnth aperatoroo r, Gilbertouom

prostranstve. Gosudarstvennve izd. tehn. teor. lit., Moskva, 1950.
2. Bltea, I. Func/li reale şl elemente de topologie (Curs litografiat). Universi-
tatea din Timişoara, Ediţia I 1969, Ediţia a II-a 19'14.
S. Bourbaki, N. Topologie glnlrale. Livre III, Ed. II, Hermann, PariS, 1951.
4. Bourbaki, N. Espaces vertorlels topologiques. Livre V, Hermann, Paris, 1953.
5. Bremermann, H. Dlstrtbutlons, complex vartables. and Fourier ttansforms.
Addison-Wesley; Reading Massachus~tts; 1965.
6. Butzer, P. L. Setni•groups of operators and approximalion. Springer, 1967.
7. Butzer, P. L., Nessel, R. J._ Fourier analgsis and aproxintatlon, voi. I.
Basel•New York s BirkhAuser VerJag and New York I Academic
Press, 1971.
8. Colojoarl, I. Elemente de teoria spectrală. Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti,
1968.
9. Colojoarii, 1., Folaş, C. Tlreory of generall:ed spectral operators. Gordon &
Breach, New York, 1968.
10. Cristescu, R. Analiza funcJională. Ed. didactică şi pedagogici, Bucureşti,
1965, ediţia a ll-a, 1970.
11. Day, M. Mablon. Normed linear spaces. Springer-Verlag, Berlln-G6ttingen-
Heidelberg, 1962.
12. Dieudonn6, J. Ft.undations of modern analysis. Academic Press, 1960.
13. Dinculeanu, N. Teoria măsurdrii şi funcJit reale. Ed. didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1964.
14. Douglas, R. G. Banach algebra techniques in operator theorg. Academie
Press, New York and London, 1972.
15. Dunford, N., Schwartz, J. T. Linear Operators, part. I. New York, 1958.
16. Edwards, R. E. Functional analysis, theorg and applications. Holt, Rinehart
and Winston, New York, 1965.
17. Folaş, c. Teste de analtt4 functionali1. Culegere lltografiatl, Unlversltateă
din Bucureşti, 1977.
18. GattteUp, T. W. Uniform algebras. Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs,
New Jersey, 1969.
19. Garnfr, H. G., De Wilde, M., Schmets, J. Analyse fonctionnelle. Birk-
hliuser Verlag, tome I (1968), tome II (1972), tome 111 (1973).
295
20. Garsoux, J. Espaces oectorlels topologiques et dislrlbutions. Dunod, Paris,
1963.
21. GeUand, I. M., Raikov, D. A., Silov, G. E. Komutationte normlrovante kolJa.
Gosudarstvennoe fzd. fiz. mat. lit., Moskva, 1960.
22. GeUand, I. M., Sllov, G. E. Obobşente funkJU. T. 1, 2, 3, Moskva, 1961.
23. Gheorghiu, N. Introducere tn analiza funcJionaU1. Ed. Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1974.
24. Ghika, A. Âllallzd funcJlonald. Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967.
25, Halmos, P. R. Measure theorg. D. Van Nostrand Comp., Inc., Princeton,
New .Jersey, 1964.
26. Hărăguş, D. EcuaJii cu derivate par/laie, partea I. Curs litografiat, Univers!..
tatea din Timişoara, 1975.
27. H6rmander, L. Linear parlial differential operators. Academic Press Inc.,
Springer„Verlag, New York, 1964.
28. HOrmander, L. An tntroduction to comple:,; analgsls tn several oarlables. D. Van
Nostrand Comp., Inc., Princeton, New Jersey, 1966.
29. Hille, E., Phillips, R. S. Punctlonal analgsls and semi-groups. Amer. Math.
Soc., Colloq. Publ. voi. 31, Ravlsed, Ed. Provldenee, 1957.
30. Husain, T. The open mapplng and closed graph theorems in topologlcal oector
spaces. Robert E. Krleger Publlshing Company, Huntlngton,
New York, 1976.
31. Ioneseu-Tuleea, c. T. SpaJll Hllbert. Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti,
1956.
82. Katznelson, Y. An inlroduction to harmonlc analgsls. John Wiley & Sons,
Inc. New York, 1968.
33. Kelley, J. L. General topology. D. Van Nostrand Comp. Inc. Princeton,
New Jersey, 1957.
34. K6the, G. Topologica[ vector spaces. T. I., Springer, Berlin, 1969.
35. Lang, S. Real analysls.Addison-Wesley, Ed. IL 1973.
36. Lighthill, M. J. lntroductlon to Pourter analysis and generallsed fanctlons.
Cambridge, 1958.
37. Ljusternik, L. A., Sobolew, W. I. Blementt funkllonallnovo analiza. Gosu•
darstvennoe izd. tehn.-teor. lit., Moskva, 1951.
38. Marinescu. G. SpaJli vectoriale normate. Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti,
1956.
39. Marinescu, G. SpaJll oectorlale topologice şi pseudotopologlce. Ed. Academiei
R.P.R., Bucureşti, 1959.
40. Marinescu, G. Tratat de analizd funcJionald. Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti,
voi. I (1970), voi. II (1971).
,1. Munteanu, I. Gurs şi culegere de probleme de anallzii funcjionald. Curs lito•
grafiat, Universitatea Babeş-Bolyal, Cluj-Napoca, voi. I (1973),
voi. II (1977).
-42. Naimark, M. A. Normirovante kolJa. Moskva, Gostehizdat, 1956.
43. Nicolescu, M. Analiză matematicit. Bucureşti, Ed. tehnică, voi. I (1957),
li (1958), III (1960).
44. Nicolescu, M. FuncJii reale şi elemente de topologie. Ed. didactici şi pedagogică,
Bucureşti, 1958.
45. Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Manual de analiz4 matemallciJ.
Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, voi. I (1962), 11 (1964).
46! Popa. C. Analiză matematică, partea L Curs litografiat, Universitatea din
Timişoara, 1975.
47. Reghiş. M. Ecuatll diferenJlale. Curs litografiat, Universitatea din Thnlşoara,
(ln cars de apariţie).
296
48. Rickart, C. E. General theory of Banach algebras. Van Nostrand, 1960.
49. Riesz, F., Sz.-Nagy B., Lefons d'analyse fonclionelle. Gauthier- Villars, Pa-
ris, 1972.
50. Robertson, A. P., Robertson, w. J. Topological vector spaces. Cambridge
Univ. Press, 53, 1964.
51. Rudin, W. Real and comple:x; analysis. McGraw-Hill, 1966.
52. Rudin, W. Functional .A.nalysis. McGraw-Hill, 1973.
53. Schwartz, L., Theorie des distribution. Hermann Paris, voi. I (1950), voi. II
(1951).
54. Yosida, K. Funclional Analysis. Springer, Berlin, 1966.
55. Vulih, B. z. Vvedenie v funcktionalnti analiz. Moskva, 1958.
56. Zabreiko, P. P. Ob odnoi teoreme dlia poluaditlvnlh funklionalov. Funktio-
nalnîi analiz i evo prilojenie, tom 3 (1), 1969, p. 86-88.
INDEX ALFABETIC
Acoperire 23 - generată 15
Acoperire absolut convexa --- ortonormală
230
78 - ortonormalăstandard
- convexă 78 în K" 73, 225 .
- deschisă 78 - Schauder 221
- echilibrată 50 - topologică 220
- liniară 43 Bidual 238
Aderenţa algebrică 80
- unei mulţimi 16
Clasă de echivalenţă 1O
Adjunctul unui operator 168
Algebră 109, 122
Clasa de resturi a lui ...
- Banach 109 modulo 43
Antidual normat 268 Codimensiune (defect) 49
Antiizomorfism izometric Codomeniul unui operator
268,219 123
- topliniar 268 Coeficienţi Fourier 229
Aplicaţie sesquiliniară 217
Combinaţie liniară 43
Aplicaţia canonică 63, 124
- a lui X în X" 240 Comp~rarea topologiilor 32
Automorfism 44, 123 Complement algebric 45
Axioma generală a alegerii - ortogonal 219, 275
10, 11 Completatul unui spaţiu me-
- lui Kuratowski 11 tric 23
- lui Zermelo 9 - unui spaţiu liniar to-
- lui Zorn 7, 9 pologic 59
- unui spaţiu local con-
Bază algebrică (bază
Hamei) vex 94
44 Convoluţia a două distribu-
- de mulţimi deschise 14 ţii 195
- de vecinătăţi (sistem - unei distribuţii cu o
fundamental de veci- funcţie 192
nităţi) 13 Corp algebric convex 80
299
Cotransformata Fourier 145 -· (maximal) minimal 8
- Fourier-Ehrenpreis 198 - (majorant) minorant 8
- Fourier-Laplace 148, Elemente liniar dependente
198 44
Cvasinormă 160 - liniar independente 44
- ortogonale 217
Defect (codimensiune) 49 Endomorfism 122
Derivarea distribuţiilor 182 . Exhaustiune cu mulţimi
Diametrul unei mulţimi 27, compacte 104
28
Diferenţiala Frechet (a nor-
Familie absolut sumabilă 225
mei) 272 • - suficientă de · semi-
- tare 272 norme 87
- Gateaux 271 - sumabilă 225
- slabă 271 Filtru 12
Dimensiune algebrică 45 Filtrul vecinătăţilor 12
- hilbertiană 231 F-normă 70
Distanţa de la un punct la o
Furmula de polarizare 232
. mulţime 28 - lui Green 204
Distanţă 20 Frontieră algebrică 80
Distribuţia logaritm 202
Frontiera unei mulţimi 16
- lui Dirac 178 F-spaţiu 70
- valoare principală 201 Funcţia lui Heaviside 184.,
Distribuţie 176
209
- de ordin finit 177 - sgn 204, 248
- de tip funcţie 178 Funcţie continuă 29
- de tip măsură 17 - radială 153
Distribuţii cu suport com-
Funcţie selectivă 9
pact 180, 181 Funcţii analitice de n varia-
Distribuţii •temperate 188
bile complexe 147
Dreaptă determinată de două
- generalizate 198
puncte 43, 74 - Hermite 235
Dual algebric 156 - Laguerre 235
- slab 168 - Legendre 236· _
- tare 168 Funcţionala distanţă ataşată
- topologic 158, 166 unui corp algebric com-
plex 81
Ecuaţia lui Laplace 206 Funcţională complet sub-
Egalitatea lui Parseval 237 aditivă 133
Element (cel mai mare) cel - liniară 133
mai mic 8 - subaditivă 133
- de cea mai bună apM- - subliniară 81
ximare 215 Funcţionale coeficient 221
300
Graficul unui .operator 124 - topologic_ 124
Multiindice 103
Hiperplan 15'7 Mulţime- absolut convexă '78
- de sprijin 158 - absorbantă 50
Hiperplane care trec. prin - cît 11.
origine ·15'7 - compactă 23, 65 ,
Homeomorfism 32 - convexă 78 · · · ·
- de categoria a II-a 22
Inegalitatea lui Bessel 229 - densă 17
- lui H0lder 109, i88 - derivată 19
- Schwartz-Cauchy-Bu- - deschisă 11
niakowski 218 - echilibrată 50
Interiorul algebric 79 - extremală 176
- unei mulţimi 16 - filtrantă (dirijată) la
Intersecţia subspaţiilor li- dreapta (la stînga) 10
niare 45 - frontieră.16
Izomorfism algebric 44 - închisă 15
- top-liniar 55, 125 - inductiv ordonată 9
- mărginită într-un spa-
ţiu liniar topologic 64
Lanţ 8
Mulţime liniar independentă
Latice 10
· Lema lui Zabreiko 133 44
Limită Banach 175
- (majorată) minorată 8
Limita inductivă a topolo- - plană maximală 43
giilor 3'7 - rară 1'7
- inductivă a topologiilor - total mărginită 26
local convexe 95 - relativ compactă 23,
- inductivă strictă 98 66
- proiectivă a topologii- - slabă (de prima cate-
lor 33 gorie) 22
- slab ordonată 8, 10
Margine (superioară) infe-
rioară 8 Norma unei funcţionalş li-
Măsură boreliană lent cres- niare 21~
cătoare 183 Normă 81
- boreliană regulată 256 Nucleul unui operator 123
- boreliană - regula tă
256
- Radon 255 Omomorfism topologic 123,
- Radon finită 255 124
- variaţie totală 256 Operator integral 130
Metrică 20 Operator antiliniar 217, 268
Monomorfism 123 - liniar 44, 122
301
Operatorul de convoluţie 142 - frontieră 15
- de dilataţie Ea 153 - interior 15
- de multiplicare 142
- integrala fracţională a Regula par@lelogramului 218
lui Riemann-Liouville Regularizata 116
155 - unei distribuţii 194
~ L, 142 Relaţie antisimetrică 8
Ordinul unei distribuţii 177 - binară·8
- de echivalenţă 10
Parte cofinală 18 - de ordine 8
- (total) parţial ordonată - de ordine slabă 8
8 - reflexivă 8
Partiţia unităţii 179 - simetrică 8
Polara 278 - tranzitivă 8
Polinoame Hermite 235
- Laguerre 235 Scufundarea canonică 240
- Legendre 236 Segment în spaţiu liniar 74
Preimaginea unei topologii Semimetrică 20
34 Seminormă 81
Principiul aplicaţiei des-
chise 135 Serie necondiţionat conver-
gentă 236 .
- condensării singulari-
tăţilor 139 Sferă . . . de centru ... şi de
Principiul graficului închis rază 20
135 - plină deschisă 20
- mărginirii uniforme - plină închisă 20
137 Sistem centrat de mulţimi 24
Produs cartezian infinit 9, - dirijat (la dreapta) 17
10 - fundamental de veci-
- direct 9 nătăţi 13
- de spaţii liniare 47 - dual 273
- scalar 217 - ortonormal 227, 229
Produsul direct al distribu- Spaţii liniare topologice me-
ţiilor 195 trizabile 67
- de convoluţie 109, 115 - local compacte 25
- operatorilor liniari 122 - normale 29
- topologic 34 - prehilbertiene 218
Proiector 125 Spaţiile tk(Q), t7JJl(Q), c:ica)
Punct aderent 16 119, 120
- algebric frontieră 80 - L", l. foc 108
- algebric interior 79 Spaţiu Banach 90
- exterior 15 - bornologic 92
- extrema! 172 - cit 43, 62, 93
302
- F-normat 70 Subspaţiu liniar 42
- Frechet 89 - nul 43
- Hilbert 218 - topologic 34
- liniar 41 Subşir generalizat 18
- liniar generat 43 Sumă directă de subspaţii
- liniar topologic 51 liniare 47
- liniar topologic com- - subspatiilor liniare 45
plet 76 Suportul singular 202
- liniar topologic local - unei distribuţii 179
mărginit 76 - unei funcţii 111
- liniar topologic sec- Şir Dirac 116
venţial complet 76 - fundamental (Cauchy)
- local convex 84 21, 55
- metric 20 - generalizat 17
- metric complet 21
- neted 270 Teorema lui Alaoglu-Bour-
- normat 89 baki 281
- reflexiv 240 - lui Banach-Steinhaus
- semimetric 20 137
- seniinormat 89 - bipolarei 279
- strict convex 244, 269 - de compactificare a lui
- separabil 17 Alexandrov 25
- topologic 12 - lui Krein„Milman 172
- ,topologic separat - lui Krein-Smulian 287
(Hausdorff) 13 - lui Arzelă-Ascoli 39
- uniform convex 271 - lui Baire 23
- uniform neted 272 - lui Banach de inver-
Spaţiul c:(Q) 111 sare 135
Spaţiul tZ>K(Q) 112 - lui Borel-Lebesgue 26
- (1)(Q) 113 - lui Cantor 27
- t(Q) 105 Teorema lui F. Riesz 219, 256
- t 107 - lui Hahn-Banach 161
- 3- 107 - lui H. Bohnenblust, A.
Structura distribuţiilor cu su- Sobczyk, G. A. Suhom-
port discret finit 185 linov 166
- globală a unei distri- - lui Heine 30
buţii oarecare 203 - lui M. M. Day 243
- topologică 11 - lui Eberlein-Smulian
Subspaţii algebric comple-
289
- lui Krein-Smulian 287
mentare 45 .- lui Mackey 284
- topologic complemen- - lui Plancherel 191
tare 127 - lui Riesz-Fischer 233
303
- lui Tihonov 35 - convergenţei punctuale
- lui Urîson 38 129, 131 .
- lui Tihonov-Alaoglu - discretă 19
286 - finală 37
- lui Weierstrass-Berns- - indusă 19 .
tein. 40 - inferioară pe R 19
- lui Paley-Wiener 148, - iniţială 33
199 - Mackey 291 .
Transformata Fourier 140, - naturală pe. H. t9
142 - produs 34
- Fourier-Ehrenpreis 198 - sumă 96
- Fourier-Laplace 148, - <1 (X, Y) 274 ·1
198 - superioară pe R 19
- Fourier-Schwartz a dis- - urmă 34 ·
tribuţiilor temperate - Zariski 19
189 Topologie admisibilă -274
- Fourier-Plancherel 191 - compatibilă cu duali-
- Hilbert 208 tatea 274
Topologia cît 37 - generată 16 ·
- convergenţei uniforme - local convexă 84
pe compacte 131 - slabă 271
- convergenţei uniforme
pe mulţimi mărginite
129, 131 Vecinătate 12
CUPRINS
Prefaţă ••••. . . . . . . . . . . . . . •. . ••. ••. . . . . . . . . . •• 5
Capitolul I
SPAŢII TOPOLOGICE
1.1. Noţiuni generale despre mulţimi 7
1.1.l. Mulţimi, relaţii binare, axioma lui Zorii -- ~ - 7

1.1.2. Produs cartezian infinit ........... m • • · - •.• - 9
1.1.3. E~emple şi exerciţii ......• ·- ...... ·- ........ - - 1O
1!2. Noţiuni de topologie generală ..................... _ ~ 11

1.2.1. Definiţia topologiei cu mulţimi deschise. Veci-
nătăţi .................... ·- . . . . . . . . ... . . •.• 11
1.2.2. Baze de mulţimi deschise şi baze de vecinătăţi - 13
1.2.3. Interior, aderenţă, frontieră. Mulţimi dense ..• ·- 15
L2.4. Limite de şirmi generalizate ...........•....• _ 17
1.2.5. Exemple şi exerciţii ...........••... -· ......... ·- 19
1.3. Clase speciale de spaţii topologice ., ..~ •...•....• _ •.. ·- 19

1.3.1. Topologia spaţiilor semimetrice şi a spaţiilor
· metrice ..........................••...•.. -· 20
1.3.?. Spaţii metrice complete şi teoremele lui Baire 21
305
1.3.3. Mulţimi şi spaţii topologice compacte 23
1.3.4. Spaţii metrice compacte . . . . . . . . . . . . . . . • • • 25
1.3.5. Exemple şi exerciţii . . . . . . . . . . . . • . . . . . • • • • 28
. .<~-
1.4. Aplicaţii continue . . . . . . . . . . • . • • • . • • • . . . . . • . . . • • 29
1.4.1. Funcţiicontinue. Homeomorfisme . . . . . • • . ... 29
1.4.2. Compararea topologiilor . . . . . . . . . . . . . . . • • . ..• 32
1.4.3. Generarea topologiilor. Topologii iniţiale •• ·- 33
1.4.4. Generarea topologiilor. Topologii finale ...• _ 37
1.4.5. Exemple şi exerciţii ..................•.• _ 37
Capitolul al II-lea
SPAŢD LINIARE TOPOLOGICE
2.1. Spaţii liniare ................................. - _ 4t
2.1.1. Spaţii liniare. Subspaţii liniare. Spaţii cit. Izo-

morfism de spaţiu liniar • . • . . . . . . . . . . . • . . . 41
2.1.2. Baze şi subspaţii complementare .......... 44
2.1.3. Sumă şi intersecţie de subspaţii liniare • • • • . • 45
2.1.4. Produs şi sumă directă de spaţii liniare 47
2.1.5. Exemple şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . •.• •.• ... 47
2.2. Spaţii liniare topologice 49

2.2.1. Mulţimi absorbante şi mulţimi echilibrate - - 50
2.2.2. Definiţia şi caracterizarea spaţiilor liniare topo-
logice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . •. . . . . . •. . . . • . • 50
2.2.3. Completarea spaţiilor liniare topologice . . . . . . 55
2.2.4. Spaţii cit şi produse de spaţii liniare topologice . . 62
2.2.5. Mulţimi mărginite şi mulţimi compacte 64
2.2.6. Spaţii liniare topologice metrizabile . ... .. .. 67
2.2.7. Exemple şi exe1ciţii ..................... -· 73
306
2.3. SpaJii local convexe ................ _. • . . . . . . . . . 77
2.3.1. Mulţimi convexe şi absolut convexe . . • . • . • • 78
2.3.2. Corpuri algebrice convexe. Funcţiile distanţă 80
2.3.3. Spaţii local convexe. Generarea topologiilor
local convexe . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . 84
2.3.4. Spaţii local convexe metrizabile şi spaţii borno-
lologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . 89
2.3.5. Suhspaţli, spaţii cit ; produs topologic şi com-
pletarea spaţiilor loca J convexe . . . . . . . . . . . . 93
2.3.6. Limite inductive de spaţii local convexe • . . . 95
2.3.7. Exemple şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . • • • • 100
2.4. Spaţiile de bază din teoria distribuţiilor şi legătura

dintre ele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . 103
2.4 1. Notaţii şi rezultate preliminare . . . . . . . . . . . . 103
2.4.2. Spaţiile şi J . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
<1 (C) 105
2.4.3. Spaţiile LP (0.) şi Lf00 ('2) . ••••. . . . . . •. •. • 108
2.4.4. Spaţiul C:' (O.), spaţiile rJ) K (O.) şi (J) (O) • • 111
2.4.5. Regularizarea funcţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
2.4.6. Relaţiile de scufundare între spaţiile de bază 117
2.4. 7. Exemple şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Capitolul al III-lea
SPAŢD DE OPERATORI LmIARI. DUALELE SPAŢDLOR LOCAL
CONVEXE ŞI TEORIA DISTRmUŢDLOR
3.1. Operatori liniari ..•.................• :..... _ -• ... ••• 122
3. 1.1. Operatori liniari între spaţii liniare •.• ... ... ... 122
3.1.2. Sp:tţiu1 operatorilor liniari continui între spaţii
· liniare topologice . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
3.1.3. Proiectori, descompuneri directe şi operatori pe
sume directe . . . . . . .•. .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
307
3.1.4. Spaţii de operatori liniari continui între spaţii
•,
local convexe .......•...... ~ ........... ~ ~ 127
3.1.5 .. Exemple şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.2. Două principii ~fundamentale ale analizei funcţionale · 132

3.2.1. Preliminarii ........................•... ·.. 133
3.2.2. Principiul graficului închis . . . . . . . . . . . . . . . . 134
3.2.3. Principi~! ·mărginirii uniforme şi teorema lui
Banach - Steinhaus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
3.2.4. Exemple şi exerciţii ............... 138
3.3, Operatori remarcabili pe~.spaţiile de bază ... . . . . . . ..• 141

3.3.1. Derivarea, înmulţirea
cu funcţii, convoluţia -şi
translaţia
................................. ~ 142
3.3.2. Transformarea Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
3.3.3. Transformarea Fourier-L.aplace a funcţiilor din(Z) 146
3.3.4. Exemple şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
'3.4. Funcţionale liniare şi principiul prelungibilităţii ____; 155

3.4.1. Dualul algebric. Funcţionale liniare şi hiper-
plane ................... •·................ 155
3.4.2. Dual topologic şi hiperplane închise . . . . . . . . 158
3.4.3. Prelungirea funcţionalelor liniare reale 160
3.4.4. Prelungirea funcţionalelor liniare complexe . . • 165
3.4.5. Dualul unui spaţiu local convex. Operator
adjunct ........................ ~ ........ ~ ·.,: 166
3.4.6. Puncte extremale şi separarea mulţimilor
convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
3.4. 7. Exemple şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 73
'3.5. Distribuţii de n variabile r~alc 176

3.5.1. Definiţia şi caracterizarea distribuţiilor ...... - 176
3.5.2. Funcţiile local sumabile şi măsurile peE{'l , ca
distribuţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
308
3.5.3. Proprietăţi locale. Distribuţii ·cu suport compact 179
3.5.4. Derivarea distribuţiilor şi înmulţirea lor cu
funcţii .....•.. ~ . . . . . . . • • • . . • . . . . . . .. • . . ..• 182
3.5.5. Derivarea şi structura distribuţiilor • • • • .... •. • 183
3.5.6. Distribuţii temperate şi transformata lor Fou-
rier. Teorema lui Plancherel . • . • • • •.• • • ..• • • 188
3.5.7. Convoluţia distribuţiilor cu funcţii • . • . • • . • • • 192
3.5.8. Convoluţ1 a a două distribuţii . • . • • • • • • • . • . • 195
3.5.9. Transformata Fourier-Laplace a distribuţiilor .... 197
3.5.10. Exemple şi exerciţii . • . . . • •.• . • • • • • . . . • •.• 201
Capitolul al IV-lea
DUALITATE ŞI SPAŢII NORMATE
4.1. Funcţionale liniare şi baze în spaţii normate . . • • . . • . 211
4.1.1. Dualul normat al unui spaţiu normat 212

4.1.2. Spaţii finit dimensionale . . . . . . . • • • • • • • • • . • 214
4.1.3. Funcţionale liniare pe spaţii hilbertiene . . . . . . 217
4.1.4. Baze topologice în spaţii normate • . ... ..• . • . . 219
4.1.5. Familii sumabile de elemente. Baze ortonormale
în spaţii Hilbert . . . . . . . . . . • • . . • • • • • . • . •.• 225
4.1.6. Exemple şi exerciţii 233
4.2. Spaţii normate reflexive şi dualele unor spaţii normate .

„ particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238
4.2. 1. Scufundarea în bidual ...... ._. ••...••. - ... •.• 238

4.2.2. Dualele spaţmor Lebesgue LP (S, ~' µ,) ...... -- 244
4.2.3. Funcţionale liniare pe spaţii de funcţii continue 255
· 4.2.4. Exerciţii şi completări .... - -................. - 264
309
4�3. Topologii slabe ln spaţii normate şi tn dualele 101 273
4.3.1. Sisteme duale şi topologii slabe . • • • • . . . . . . . 273
4.3.2. Mulţimi polare în sisteme ·duale . . • • • . . . . . . . 278
4.3.3._ Topologii slabe în duale . • • . . . . . . . . . • . . . . . . . 285
4.3.4. Topolobria slabă a spaţiilor normatt! • . . . . . . . 286
4.3.5. Exemple şi exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . 289
.Bibliografie .....................•....•......•••....•. 295

Index alfabetic . . . .. . . . . •. . •. . . .. •. . .. . . . . •. .. . . . . . . . . . . . . . . ••. ••. . •. • 299
Redactor : TON IL CN
Tehnoredactor: IOAN 1. IANCU
Bun de tipar: 12.09.1981
Apărut 1981
Coli tipar : 19,5
Intreprinderea poligrafică ,.Banat"
Timişoara, Calea Aradului nr. 1
Comanda nr. 2

Analiza Functionala - D. Gaspar (1981)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Functionala - D. Gaspar (1981)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DUMITRU GAŞPAR

Analiza funcJională eEte unul din re cele mai dinamice domenii

Noţiunea suport a analizei funcţionale este aceea de spaţiu

1.1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE MULŢIMI

ln acest paragraf vom trece în revistă o serie de generalitliţi

1.1.1. MULŢIMI, RELAŢII BINARE, AXIOMA Lfil ZOR1'1.

1.1.2. PRODUS CARTEZIAN INFINIT. Axioma lui Zorn admite

Evident că fiecare element (x1 , x2 , ••• , x11) (x.1: e X 1 ), poate fi

1.1.3. EXEMPLE ŞI EXERCIŢII

1.- Dacă X este o mulţime slab ordonată şi Aa (a Ed) sînt

(a} A, BeJll ~AU BeJ/l.

1.2. NOŢIUNI DE TOPOLOGIE GEN,ERALA

Dăm în acest paragraf definiţia şi caracterizarea structurii

1.2.1. DEFINIŢIA TOPOLOGIEI CU l\lULŢIMI DESCIDSE

Familia ol de indici în (G.2) este arbitrară, iar N n semnifică

• 1n general, o familie ':I de părţi din X se numeşte filtru dacii: a) F 1 e ':I

. 1.2.3. INTERIOR, ADERENŢĂ, FRONTIERĂ. MULŢIMI DEN-

Este clar că structura topologică se poate defini pe X şi cu

aderenţa lui A şi se notează cu A. -

Se observă imediat că orice punct al spaţiului X, care nu este

1.2.4. LIMITE DE ŞIRURI GENERALIZATE. ln studiul ori-

Este evident că dacă în definiţia de mai sus lucrăm, în loc· de

Evident, această formulare este echivalentă cu aceea în care

1. Fie X o mulţime oarecare şi f'/)(X) mulţimea tuturor păr­

1.3. CLASE SPECIALE DE SPAŢII TOPOLOGICE

ln acest paragraf punem în evidenţă spaţiile metrice şi semi-

. . (D.4) d(x, y)=O::;.x=y,

S(x0 , r)={x: d(x, x 0)<r}

Propoziţia 1.3.2. Un spaţiu semimetric este separat dacă şi numaz

1.3.2. SPAŢII METRI CE COIIPLETE ŞI TEOREMELE LUI

ar aparţine IanS(xm, rm),-cum rm~ (m:.+oo) putem alege un rang

+d(x"k+l' x„k) ~1/2k+l+l/2k+l=1/2". Rezultă că n S(xnk, 1/2k)

este nevidă şi se reduce la un singur punct x0• Aceasta înseamnă

pe X ca subspaţiu,, astfel că X este dens în

1.3.3. l\lULŢUU ŞI SPAŢII TOPOLOGICE COMPACTE. Notăm

• Nu demonstrăm această teoremă, tntructt un rezultat similar are loc 1n

forma GG =Gp0 U {p }, unde Ga3 are complementul compact. Cum

C(G13) este acoperit cu mulţimile ~, ~ e (JJ, putem extrage din

1.3.4. SPAŢII METRICE COMPACTE. În cazul cînd X este

* ln X există deschise> cu complementul compact. în adevăr, pcntm

(i) M => K1 => K2 => •••

X E înseamnă că X E Gao' pentru un anumitao E ol.

Teorema 1.3.13 (Borel-Lebesgue). CondiJia necesară şi suficientă

{xn }:=J C K J• Aceasta ne arată că Xo E nK

şirului{K,} nu este vidă. Intersecţia fiind închisă şi conţinută în

1.3.5. EXEMPLE ŞI EXERCIŢII

1. Fie R "- spaţiul euclidian cu n dimensiuni. Să se arate că

x,,), Y=(Y1, Yz, • • •, Yn)-

este o metrică pe B. "· Să se rezolve exerciţiul similar pentru

5. Dacă x 0 e X şi A este o parte din spaţiul metric X cu metrica

cS(A)=sup {d(x, y), x, y e A}

1.4. APLICAŢII CONTINUE

ln acest paragraf introducem continuitatea aplicaţiilor între

1.4.1. FUNCŢII CONTINUE. HOMEOMORFISHE. Vom co nsi-

adică F este închisă

Fie F închisă în X. ln baza teoremei 1.3.8 din compacitatea lui

1.4.2. COMPARAREA TOPOLO GIILOU. O aplicaţie simplă a

1.4.3. GENERAREA TOPOLOGIILOR. TOPOLO GIi INIŢIALE~

1.4.4. GENERAREA TOPOLOGIILOR. TOPOL'O GIi ·FINALE.

pe. )ţ.: corespunzătoare aplicaţiilor fa, ~ este marginea inferioară a

1.4.5. EXEMPLE ŞI EXERCIJII

1. Fie X şi Y două spaţii topologice. Să se arate că o .aplicaţie

d-(x, y)=max I X1:-Y1c I,

{x; .f(x)<a}, {x; f(a:)>a.}

1. Fie X o mulţime oarecare şi f'/)(X) mulţimea tuturor păr