,.

-seria
BAZELE
MATEMATICE
ALE
CERCETĂRII
OPERAŢIONALE
Mamei mele, Virginia

'
 Dr. Ioan Tomescu

INTRODUCERE
Îf\J COMBINATORICĂ

Editura ~ tehnică
Bucureşti-1972
Control şliin,ţific: conf. dr. _Sergiu Budeanu
Redactor: Valentina Bucur
T~hnoredactor: Elena Geru
Coperta şi supracoperta: Valentin Vişan
 Lucrarea prezintă numerele care intervin în
probleme combinatorii, metode de numărare a
anumitor configuraţii (metoda P61ya-de Bruijn,
principiul includerii şi al excluderii, utilizarea
funqiei lui Mobius), metode de stabilire a exis-
tenţei unor configuraţii (teoria sistemelor de
reprezentanţi distinqi şi teorema lui Ramsey),
probleme de optimizare cu caracter combinatoriu
(determinarea distanţelor şi a drumurilor minime
în grafuri, precum şi a numărului cromatic).
Cea mai mare parte a acestei problematici
este prezentată pentru prima oară în limba
română. O serie de rezultate şi demonstraţiile
unor teoreme cunoscute sînt originale; pentru
algoritmii propuşi în ultima parte a lucr ării se
are în vedere şi utilizarea calculatoarelor e lectro-
nice.
Cartea se adresează matematicienilor, ingine-
rilor, economiştilor, chimiştilor, biologilor şi
totodată poate constitui un bun gh id pentru
modernizarea învăţămîntu lui matematic în licee .
Lucrarea face parte din seria „Bazele matema-
tice ale cercetării operaţionale", domeniu de
mare actualitate teoretică şi practică, în care sînt
utilizate şi rezultate de natură combinatorie.
 INTRODUCTION.,.A. LA COMBINATORIQUE

Le travail presente Ies nombres qui interviennent dans Ies problemes combinatoires,
methodes pour le denombrement de certaines configurations (la methode de Polya-de
Bruijn, le principe d'inclusion-exclusion, l'utiJisation de la fonction de Mtibius), metho-
des pour etablir l' existence des configurations (la theoric des systemes de representants
distincts et le theoreme de Ramsey), problemes d'optimisation ayant un caractere com-
binatoire (la determination des distances et des chemins minimaux dans Ies reseaux et
du nombre chromatique).
La plupart de ces problemes est presentee pour la premiere fois en langue roumaine.
Quelques resultats et demonstrations des theoremes connus sont originales ; pour les
aJgorithmes proposes dans la demiere partie du travail on envisage l'utillsation des
ordinate urs.
Le livre a 15 chapitres: ensembles et fonctions; arrangements, permutations et
combinaisons ; le principe d'inclusion-exclusion et applications ; Ies nombres de Stirling,
Bell et Fibonacci; le partage d'un entier en sommes d'entiers; le denombrement des
arbres ; la determination du nombre des sous-arborescences d'une arborescence donnee ;
groupes de permutations et le theoreme de Burnside ; la methode de Polya-de Bruijn ;
formules d'inversion ; systemes de representants distincts ; le theoreme de Ramsey ;
distances et chemins minimaux dans les reseaux ; la determination des ensembles in-
terieurement stables maximaux et du nombre cbromatique d'un graphe ; le nombre
maximal de colorations d'un graphe.
Le livre s'adresse aux mathematiciens, aux specialistes en recherche operationnelle,
irigenieurs, economistes, chimistes, biologues et en m~me temps peut constituer un
bon guide pour la modernisation de l'enseignement mathlmatique dans Ies lycees.
 INfflODUCTION TO COMBINATORICS

The book deals with various topics such as properties of numbers occuring in com-
binatorial problems, methods for counting special configurations (P6lya-de Bruij n' s
method, tbe principie of inclusion and exclusion, Mobius function), methods for proving
the existence of particular configurations (tbe theory of systems of distinct represen-
tatives and Ramsey's theorem), optimizing problems with a combinatorial character
(the problem of finding the shortest paths and distances in graphs and problems con-
cerning the chromatic number).
The greatest part of these subjects is published for the first time in Romanian
language. Some results and proofs of certain theorems belong to the author ; in thc
last part of the book several algorithms are proposed and their realisation on a compu-
ter is discussed.
This book consists of 15 chapters : sets and functions ; arrangements, permutations
and combinations, the principie of inclusion and exclusion ; the Stirling, Bell and Fi-
bonacci numbers ; partitions of an integer ; the counting of trees ; a method of deter-
mining tbe number of subtrees of a directed rooted tree ; permutation groups and Burn-
side's theorem ; Polya-de Bruijn's method for counting ; inversion formQ.lae ; systems
of distinct representatives; Ramsey's theorem; methods for finding the distances and
sbortest paths in a network ; procedures related to the determination of maximal in-
ternally stable sets and of the chromatic number of a graph ; the maximal number
of colorations of a graph.
This book is addressed to mathematicians, to specialists in Operations Research,
scientists, economists, chemists, biologists and in the same time it may be useful for
improving mathematical education in secondary school.
 BBE~EHBE B K01'1BllHATOPBKY

B pa60Te AaIOTCH 'lllCJia, HCilOJil,3Y8?tlbl8 B aaAa'Iax KOMOHHaTOpHKB, l\leTOALI ne-

pe'IHCJieHHJI HeKOTOp:ţ.tx KOHq>Hryp~ntt (MeTOA Ilom,11-Ae BpettHa, npHH~Hll BKJIIO'le-
HllH H HCKJII0118HHH, npm1eneHHe q>yHK~HH Me6Hyca)' ?tleTOALI ycTaHOBJiemrn cymecT-
BOBaHHH KOHq>Hryp~Btt (TeopHH CHCT8M paBJIHIJHLIX npeACTaBHTeJiett H T00p8Ma
Pa1t1cea), BaAa'IH onTHMHB~m1 KoM6HHaTopnoro xapaKTepa (naxomAen11e pac-
CTOHHHA u KpaT11afi.m11x nyTe:A B rpaq>ax, a TaKiKe xpoMaTH11ecKoro 'lncna).
Bom,man 11aCTI, 3TOit TeMaTllKH BnepBble neqaTaCTCH Ha PYMLIHCKOl\l .fl8h1Ke. PHA
peayJibT8TOB H A8MOHCTpa~Hll HeKOTOphlX H8B8CTHhIX TeopeM npuna1viemaT aBTOpy;
npeAJIO>ReBHble B llOCJieAHeit 'laCTH pa60TLI anropllTMLI HM8IOT B BHAY HCDOJibBOBaHHe
3JI8KTpOHHLIX BLI'IHCJIHTeJil,HhlX MaWHH.
B KBHl'e 15 rJiaB: )IHO>ReCTBa H q>yBK~UII, paaMem:enu.R, nepecTaHOBKH, co11e-
Ta.HJUI; npB~HD BKJII0110HH.fl n IICK:JIO'l0BHJI; 11HCJia CTHpJIHBra, Benna H <l>R60Ha11-
'IIH; npeACTaBJieHHe ~eJioro 11HCJia B BH)J,8 CYMl\lhl ~eJILIX 'IHCeJI; nepe1mcJieHHe Aepe-
BbeB; uaxOH(A8BBe 11BCJia opneHTHPOBaHHLIX DOMepeB&eB; rpynnLI nepecTaHOBOK H
TeopeMa BypBcafi.Aa; MeTOA nepe11uCJieHH.R Iloni,.a-Ae Bpe:D.Ha; q>opMyJihl o6pam:e-
unit; CHCT8MLI pa8JIH11BLIX npep;cTaBHTeJieit, TCOpeMa PaMCC.R, HaHM8HbmHe paccTO.R-
HIUI H nyTH B rpacJ)ax; onpep;eJICBHC l\laKCHl\laJibHhlX, BHyTpeHHe YCTOit'IHBhlX l\lHO-
mecTB B xpo111am11ecKoro 'IRCJia rpacJ)a; MaKCHMaJI&Hoe 'IRCJIO pacKpacoK rpacJ)a.
Haura paCC11l1TaHa Ba MaTeMaTHKOB, cne~HaJIHCTOB B o6JiaCTH IICCJI0AOBaHHH
onep~:it, BH>ReBepoB, 3KOHOMDCTOB, XHMRKOB, OHOJIOrOB H, B TO me npel\m, MOiKeT
6LITL HCUOJil,BOBaHa npu ?tlOAepBH3~HB MaTel\taTR11eCKOro o6paaOBaHHH B mKOJie.
 EINFOHRUNG IN· DIE KOMBINATORIK

Die Arbeit enhălt einigc Probleme der Kombinatorik, Methoden gewisser Kon-
figurationen (Polya-de Bruijn-Method~ und die Mobius-Funktion), die Konfigurations-
methode (Satz von Ramsey), Probleme der Optimisierung mit Kombinatorikcharakter
(Feststellung von kleinsten Wegen in Graphen und der Chromatikzahl).
Die meisten dieser Probleme sind zum ersten Male in rumânischer Sprache darges-
tellt. Eine Reihe von Ergebnissen uud Darstellungen haben originellen Charakter. Fii.r
Algorithmen, die im letzten Teii der Arbeit erwAhnt sind, wird auch auf elektronische
Rechner Rttcksicht genommen.
Das Buch enthAlt 15 Kapitel : Mengen und Funktionen ; Anordnungen, Permuta-
tionen und Kombinationen ; das Prinzip der Ein - und AusscltlUsse ; die Stirling-,
Bell- und Fibonacci-Zahl; Einteilung eines Ganzen in Summen von Ganzen; die
Verăstelung von Zweigen; Bestimmung der Zweige; Bestimmung der Unterzweige;
Permutationsgruppen; das Burnside-Theorem; die Polya-de Bruijn-Methode; Um-
kehrungsformel ; Systeme fl\r bestimmte Darstellungen ; Satz von Ramsey ; Distanzen
und kleinste Wege der Netze; Bestimmung der stabllen inneren und maximalen festen
Mengen und der chromatischen Zahl eines vorgegebenen Graphen; die maximale Farb-
zahl eines Graphen.
Das Buch wendel sich an Mathematiker, Fachleuten des operationellen Forsch-
ungsbereichcs, Ingenieuren, Wirtschaftsfachleute. Chemiker, Biologen und stellt einen gu-
ten Wegweiscr fUr das Studium der Mathematik in Oberrealschulen dar.
 PREFAŢĂ

8fm,t foarte buc1tros cii, un t~ăr şi talentat mattmatician 1·omd-n

publică tm vol11m de Combinatorwii,. Cititorii acestei cdrţi fşi vor putea.
da seama ce este această C(ifflbit1.atorică de care se 'Corbeşte mult fn 'Ultima
·t1rcme. Vor mai înjelege, mai ales citittd capitolele 13 şi 14, tn ce
constiJ, înnoirea pe care existtt1,ţa calculatoarelor ·electronice a ad'U8-o
(t1, ttnele discipline matematice. Poate Ît1, toate.
Combinatorica împreună, pînă nu de m'Ult, cu teoria grafurilor,
era considerată ca o preocupare stranie dar t1,U neapreciată a 'U.i)wra
dit1,tre matematiciet1,i şi t1,U dit1,tre cei niici ; trebuie subliniat că unii
d,it1,tre aceştia poartă nume il'U8tre: Cayley, Euler, Hamilton, Sylves-
ter.
Azi teoria grafurilm· a devenit. o disciplină majoră, deşi nu-şi
găseşte locul într-o clasificare dogmatică a capitolelor matematicii.
Ea este un aspect al logicii relaţiilor care are f}i un aspect logis-
tic şi unul pur algebric : studiul algebrei matricelor cu elemente într-o
algebră booleană sau, mai general, într-o latice distributivă.
Folosirea teoriei grafurilor în domenii variate, de la ch.imie la
economie, de la studiul reţelelor electrice la critica textelor şi la poli-
tică, îi dau azi un prestigiu de care cel ce clasifică ştiinţele trebuie să
ţină seama.
Nu aceeaşi este situaţia combinatoricii. O disciplit1,ă matematică
are axiomele ei. Regulile deductive sînt, bit1,eînţeles, cele com'lme tuturor
disciplinelm· deductive. Puţinii care le enumără se zice cd fac '11,U chiar
matematică, ci logicii, matematică. Combinatorica nu are axiome carac-
teristice. Ocupîndu-se de numere naturale, axiomele ei pa1· a fi tot
cele ale teoriei numerelor.
Dar nici teoria numerelm· nu se ocupă de axiomatica mtmerelor
naturale, nici combinat<>'l"ica. Dar mai ales o disciplină matematicii,
are conceptele ei, structura ei, istoria ei, a acestor concepte, a acestei
Ntructut-i. Răstumările eţ. Nu. regăsim aşa ceva în combinatorică .
.A t'ltnci oare combinatorica nu face pa,rte din matematica pură!
 12 PREFAŢA

Poate că e combinatorica o preocupare de matematici aplicate 'l

lată, mecanica şi cea ce,·ească şi cea pămîntească ne arată cum
înţelegem un tip de fenomene ; teoria electromagnetismuliti, mecanica
cuantică, economia matematică, lingvistica matematică ne învaţă să
înţelegem alte gmpuri de fenomene. Ele n-au sisteme de axiome ca
cel al lui Zermelo pentru teoria mulţimilo1· sait cel al lui Peano pen-
tru aritmetică; nici măcar ca cel al te01·iei grupurilm·, al spaţiilor topo-
logice sau al categoriilor, pentru care o axiomatică o teoriei mulţimilor
e implicit presitpusă. .
1n toate disciplinele de mai sus firul conducător este format din
fenomenele ce trebuie să fie studiate : mişcarea Pămîntului în jurttl
Soarelui sau categoria gramaticală a cazului.
Evident, e interesant să putem număra unele mulţimi, :şi variate
discipline a·lt pus probleme de numărare. Da1· putem- oare spune că
problema următoare este o problemă de matematici aplicate : în cîte
moduri ptttem aşeza .n soţi şi cele n soţii ale lor în jurul unei me{Je
rotunde astfel încît fiecare bărbat să aibă ca vecine două femei din
care nici una nu este soţia lui Y Este aceasta o problemă serioasă 'l
Outiozitatea este că aceasta este o problemă matematică se,·ioasă
(vezi p. 60 ş.u.).
Noi credem că toate înt1·ebările de mai stts pornesc de la o viziitne
dogmatică a matematicilor. Foarte folositoare pentru a studia strttctura
logică a sistemelor formale, foarte folositoare pentru a medita asupra
modului în care matematica se foloseşte în studiitl naturii şi începe
să fie .folositll, în studiul omului şi societăţii, definiţia matematicii
trebuie să ţină seama de faptul că şi combi1iatorica a fost şi este o parte
din matematică.
Şi cel ce clasifică şi: de.fineşte activitatea matematică în calitate de
filozof, şi cel ce organizează programele facultăţilor şi liceelor nu tre-
buie să o facă neglijînd combinatorica.
Eu n1t sînt sigur că noi ştim ce este matematica, dar dacă o ştim.
trebuie s-o ştim în aşa fel în,cît fra.za
Combinatorica este o parte a m1tem~ticii
să fie adevărată.
latăde ce acest volum e binevenit ; el ne Jaae să gînilim.
Ne face să gînrl.im mitem,q,tic.
Ne face să gîndim d~spre mitem1,tică.
Efără înaoială că lectura fiecărui capitol al acestei cărţi ·ne dă o
intensă buaurie mq,tematioă.
Mulţi găsesc specificul ei vn problemele de enumărare. Oe este o
astfel de problemă, cititorul .se. va tnvăţa s-o afle. Este curiosul exem-
plu 2 de la p. 17 de acest tip 'l Mttlte probleme de combinatorică se referă
 PREFAŢA 13

la împărţirea wnei mulţimi în submulţimi sau la aranjarea elementelor

1mei mulţimi într-'ltn anume fel. Pentnt a caractet"iza însă spiritul
în ca1·e acest fel de probleme sînt privite, cititorul este invitat să com-
pare cele sp11se în capitolele 8 şi 9 din acest volum cu ce se sp1tne
despre permutări într-o carte de teoria grupurilor. P'lttem oare defini
combi-natorica spunînd că este o stare de spirit î
Fiecare problemă de combinatorică cere o cheltuială fără economie
a inteligenţei ·umane, a inteligenţei matematice 'ltmane.
E nevoie de ma-i puţină inforinaţie decît de deşteptăciune.
Metodele înt1·ebuinţate diferă de la p1·oblemă la problemă.
E contrari'1tl a ceea ce se întîmplă în umele mari teorii matema-
tice în care rezultate însemnate sînt obţinute cu o mare economie de
mijloace. Aici varietatea mijloacelor abundă, ceea ce-i face pe •unii
să aibă neîncredere în importanţa rezultatelor. Pe unii.
De aici plăcerea pe care rezolvarea problemelor de combinatorică
o pt·oC'ltră. E o ocazie de bucurii mereu reînnoite.
Această carte, această ştiinţă ne plYtm# să definim matematica
astfel : ca o mare desfătare.
Acad. Gr. C. MOISIL
 1

MULŢIMI ŞI FUNCŢII

în cele ce urmează vom lucra cu mulţimi finite, adică cu mulţimi

care conţin un număr finit de elemente. Numărul de elemente din
mulţimea finită X va fi notat cu !Xj.
Fiind date două mulţimi X şi Y, se spune că s-a definit o
funcţie f de la
X în ·y şi se notează f :X➔ Y, dacă fiecărui element
a; e X i s-a pus în corespondenţă un element y e Y, notat cu f(a:)
şi numit imaginea lui x prin funcţia f. Prin f(X) se notează mulţi­
mea {f(m)lm e X), adică mulţimea tuturor imaginilor elementelo1·
din X prin funcţia f. Mulţimea X se mai numeşte şi domeniul
funcţiei f, iar mulţimea Y codomeniul funcţiei f.
Dacă f(m) =
y, această corespon-
denţă se notează x ➔ y. ,
O funcţie f: X -+ Y se numeşte
injectivă sau injecţie, dacă la elemente
diferite din X pune în corespondenţă
elemente diferite din Y, adică m1 w2 =I=
implică f(x1 ) =f= f(x 2 ). Dacă, mulţimile X
şi Y sînt finite şi există o funcţie in- X
o
jectivă f :X ➔ Y atunci se deduce că
IX I ¾ IY I ; o ilustrare a acestei pro-
prietăţi este dată în fig. 1.1.
y
Funcţia f se numeşte surjectivă sau
surjecţie,dacăf(X) = Y,saudacăpentru r,njet:jie ;IX/•J ,rilY/aS
orice y e Y există un element a: e X Fig. 1.1
(nu neapărat unic) astfel ca f(a:) = y.
În acest caz se spune că f este o funcţie de la X pe Y. Dacă
mulţimile X şi Y sînt finite şi dacă există o surjecţie f: X --i,. Y, se
deduce că !X I>, IY I (fig. 1.2).
16 MULŢJMI ŞI FUNCŢll

O funcţie f care este în acelaşi timp injectivă şi surjectivă se

numeşte bijectivă sau bijecţie. Dacă există o bijecţie între două
mulţimi finite X şi Y, atunci din cele două inegalităţi de sens con-
trar se deduce că. IX I = IY I (fig. 1.3).
În problemele de numărare, cu care ne vom ocupa în această
lucrare, un procedeu des întîlnit este următorul : în loc de a găsi
o formulă care să dea numărul elementelor unei mulţimi finite X,

f'

X y X y
rsv,;j'ecfie ;/XI=+ fl IY/•3 P /Jfjecjle; /X/=/Y/=4
Fig. 1.2 Fig. 1.3

care este determinată prin anumite p1·op1ietăţi ale elementelor sale,

se determină numărul elementelor unei alte mulţimi Y, între cele
două mulţimi X şi Y existînd o bijecţie.

Exemplul I, Fiind dată o 1nulţime finită X, ale cărei elemente le notăm cu 1, 2, ... ,n,
să determinăm numărul submulţimilor lui X, adică numărul elementelor mulţimii
părţilor _lui X, care este notată \'!r(X).
Pentru aceasta vom stabili o bijecţie Intre submulţimile Jui X şi cuvintele binare
cu n poziţii x1 x 8 ••• x 11 cu Xi E {O, 1}, unde scrierea alăturată a literelor x1 , x 2 , ••• , Xn nu
înseamnă înmulţirea valorilor lor. Bijecţia fo definim astfel: dacă X 1 CX, atunci f(X1) =
=x1x2 ••• x 11 , unde xi=0 dacă H;X1 şi x;=1 dacă ie Xi- De exemplu, dacă n = 5
şi X 1 = {1, 3, 5}, atunci f (X1 )=10101. Prin această aplicaţie, mulţimii X fi asociem
cuvlntu] 1 1 ... 1 , iar mulţimii vide 0 îi asociem cuvlntul 00 . . . O . Este evi-
n - 11-
dent că feste o bijecţie intre ~(X) şi mulţimea cuvintelor binare de lungime n, deoarece
la submulţimi diferite le vor corespunde cuvinte diferite, şi oricărui cuvlnt binar
x 1 x1 ••• Xn li asociem o submulţime X 1 definită astfel : X 1 = {i ix1 = 1}, aşa ca f (X1) =
li x1x2 ••• :r11• Dar numărul cuvintelor binare cu n poziţii este egal eu 2'\ deoarece
prima poziţie binară poate fi aleasă în două moduri, a doua poziţie binară poate fi

binare. Am obţinut astfel numărul

--
aleasă ln două moduri etc., rezultlnd in final un număr de 2 • 2 . . . . • 2 = 2" cuvinte

" factori
de elemente din !(X), care este egal cu 2 x,.
 MULŢIMI ŞI FUNCŢII 17

ln acelaşi mod definirea unor funcţii injective ne furnizează o metodă generală pen-
tru deducerea de inegalitlţi. Vom prezenta două exemple sugestive.
Exemplul 2 °(Erdiis, Szekeres). lntr-un şir demn+ 1 lntregi distincţi, notaţi u1 ,
u2 , ••• , um11 +1 sau există un şir parţial descrescător de lungime mai mare ca m, sau
există un şir parţial crescător de. lungime mai mare ca n •.
Un şir parţial al şirului dat este, prin definiţie, un şir format cu elemente ale şi­
rului iniţial, scrise tn ordinea ln care ele apar tn şirul iniţial. De exemplu, fie m = 3,
n = 4 şi şirui 1, - 2, 7, 3, 2, 4, 5, 6, 14, 10, 8, 9, 13. Acest şir nu conţine şiruri parţiale
descrescătoare de lungime mai mare ca trei, un şir parţial descrescător de lungi me trei
fiind 7, 3, 2, lnsă el conţine şiruri parţiale crescătoare de lungime mai mare ca patru,
un şir parţial crescător de lungime opt fiind 1, 2, 4, 5, 6, 8, 9, 13.
Pentru a demonstra acest lucru să notăm cu ţ lungimea celui mai lung şir parţial
descrescător care incepe cu u, şi cu. lţ lungimea celui mai lung şir parţial crescător
care lncepe cu u,. Să presupunem prin absurd că afirmaţia făcută este falsă, adică orice
şir parţial descrescător are o lungime mai mică sau egală cu m şi orice şir parţial crescă­
tor are o lungime mai mică sau egală cu n.
Vom defini o funcţie f pe mulţimea {u1 , u1 , ••• , u„111 +J cu valori tn produsul car-
tezian {1, 2, ... , m} x {1, 2, •.. , n} astfel: f(ui) = (l,, lţ). Să demonstrăm că funcţia
f este o injecţie.
Presupunem de exemplu el i < j. ln acest caz u, > u; implică l'i' > lj, deoarece

u, u,
la şirul parţial descrescător de lungime maximă care tncepe cu u; mai putem adăuga
la stfnga cel puţin un element şi anume pe şi astfel lungimea şirului creşte cu cel
puţin o unitate, adică I~ > 11. Tot astfel < u1 implici lt > l,+, deoarece la şirul
parţial crescător de lungime maximă care lncepe cu u; putem adăuga la slinga cel
puţin un element şi anume pe u, şi astfel lungimea şirului creşte cu cel puţin o unitate,
adică I{ > It. Deci u, =I=- u; implică f(u,) =I= f(u;) sau(';-, zt )=/=- (IJ, tt), deoarece aceste
perE'chi ordonate diferă pe cel puţin o poziţie.
ln concluzie, funcţia f este injectivă şi deci numărul de elemente din mulţimea
{u 1 , u 2, ••• , Um11 +1} este mai mic sau egal cu numărul elementelor din codomeniu, care
este produsul cartezian {1, 2, ... , m} X {1, 2, ... , n} şi care conţine mn elemente.
Deci presupunerea făcută ne-a dus la concluzia că mn + 1 .,;;; mm, ceea ce este fals
şi proprietatea s-a demonstrat prin reducere la absurd.
Faptul că produsul cartezian X X Y cu IX I = m şi I Y I = n conţine mn elemente
se poate deduce ţinînd seama că X x Y = {(x, y) JxeX şi ye Y}, deci x se poate alege
tn m moduri iar y in n moduri, rezultind ln total mn posibilităţi distincte de formare
a perechilor (x, y).
Exemplul 3 (Erdiis, Hajnal). Fiind dată o mulţime X cu n elemente şi o familie Sf
de submulţimi cu trei elemente ale lui X, astfel incit oricare două să aibă cel mult
un element comun, există o submulţime a lui X care are cel puţin IV2n) clemente şi
care nu conţine nici o submµlţime care aparţire familiei Sf.
(Cu ( x] s-a notat partea tntreagă a lui x, adică cel mai mare întreg mai mic sau
egal cu x).
De exemplu, fie n = 8, X= {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} şi familia Sf compusă din
următoarele submulţimi ale lui X: {1, 2, 3}, {3, 4, 5}, {5, 6, 7}, {1, 6, 8}, {1, 4, 7}, {2, 5, 8},
{3, 7, 8}, {1, 2, 9}. In acest caz există mulţimea {1 ,2, 7, 8} care are [V18) = 4 cle-
mente şi care nu conţine nici o mulţime din familia 11 .
Pentru a demonstra aceastl proprietate, să considerăm o submulţime MCX care
nu conţine nici o submulţime din familia 11 şi este maximală cu această proprietate,
adică pentru orice xeX'\_M, există o mulţime BeSF aşa ca BCMU{x}.

l!. - o. 88
 18 MULŢIMI ŞI FUNCŢII

Prin X"-.M am notat diferenţa mulţimilor X şi M, adică mulţimea elementelor

-care aparţin lui X şi nu aparţin lui M. Existenţa unei mulţimi M maximale cu pro-
prietatea enunţată este evidentă. Se pleacă de la o mulţime nemaximală, de exemplu,
de Ia un element din X, şi i se adaugă noi elemente plnă clnd se. obţine o mulţime ma-
ximală. Astfel, mulţimea {1, 2, 7, 8} este maximală cu proprietatea că nu conţine nici
o submulţime din familia SF dată mai lnainte.
Să notăm IMI = r, deci IX"-.MI = n-r.
Conform proprietăţii de maximalitate, pentru orice xeX\.M există o submulţime
pe care o notăm A:cCM cuJA""I = 2, astfel incit {x}UA41 e8F. În felul acesta am definit
o funcţie f: X"-.M ➔ !i2(M), unde cu !i2(M) am notat mulţimea părţilor lui M cu
două elemente.
Să demonstrăm că f este o injecţie, folosind faptul că mulţimile din familia SF
au două cite două cel mult un element comun.
Fie x, yeX""-.M. Dacă am avea A:c=Av, atunci {x}UA 41 , {y}UAv aparţin familiei SF
şi conţin două elemente comune, ceea ce contrazice ipoteza că mulţimile din SF au două
.cite două cel mult un element comun.
Deci x=f=y implică faptul că A:c =/= Av sau f(x)=/=f(y) şi f este injecţie, deci IX'-.. MI<
r(r-1)
< fî (M) f. Dar fî (M) I =
2 2 - -2- , deoarece M avlnd r elemente, _numărul perechilor
{x, y} cu x, yeM, x=f=y, perechi ln care nu contează ordinea elementelor x şi y, se
obţine astfel : x se poate alege din M ln r moduri diferite şi y se poate alege din ele-
mentele rămase tn r-1 moduri diferite. Numărul de r(r-1) posibilităţi trebuie tnsă
impărţit la doi, deoarece fiecare pereche se obţine de două ori: o dată ca {x, y} şi altă
,dată ca {y, x}, fiindcă am presupus că nu contează ordinea elementelor x şi y.
r(r-1)
Am obţinut deci că n-r < -- 2- sau r 2 +r - 211 > O, de unde se deduce că

r .....
~
- 1 + V2 811 + 1 , .
ţmln
d seama d e semnu1 t rmomu
. 1m. ş1. de f aptul că r este număr

natural. Dacă notăm

- 1 ..i..f
' 2 8n +1 = k, se deduce că 2n = k2 +k şi deci [V-]
211 =

= (Vk(k + 1)). Dacă k este natural, atunci [Vk(k + l)] = k, deoarece k <Vk(k+l) <
< k +1 şi deci r ~ [V2nJ. 1n caz contrar, r::;;,. [kl + 1 şi deoarece IV k (k + 1)1 <lk + 11 =
= [k] + 1 < r, rezultă, de asemenea, r::;;,. [!'2nJ.
Am demonstrat deci că orice submulţime M a lui X, maximală în raport cu pro-
prietatea că nu conţine nici o mulţime din familia~. conţine cel puţin [i12nl elemente,
-ceea ce încheie demonstraţia.

Dîndu-se două funcţii f :X->- Y şi g :Y-+ Z, acestea se pot com-

pune obţinîndu-se o funcţie notată gof: X-+ Z şi definită prin
(g of)(x) = g(f(x)) pentru orice rr e X. Dacă f :X-+ Y este bijec-
ţie, se poate defini inversa funcţiei f, notată .r-1 : Y -+ X, care este tot
0 bijecţie, astfel incît J 1 (y) = X dacă f(x) = y. FuncţiaJ 1 este
corect definită pentru orice y e Y, deoarece f este o bijecţie, ş{
ea verifică relaţiile J 1 of= Ix iar f oJ1 = Iy, unde Ix şi Iy sînt
respectiv funcţiile identitate ale lui X şi Y. De exemplu, Ix. :X-> X,
.astfel încît lx(x) = x pentm orice x E X.
 MULŢIMI ŞI FUNCŢII rn
---~ ··------····--·--·-- ·--~------------------···--------------
f
Indiferent de faptul că :X-+ Y este sau nu bijecţie, se defi-
neşte r 1 (y) pentru. orice y E Y ca fiind mulţimea {a.qm EX, j(x)
adică mulţimea elementelor din X a căror imagine prin funcţia f
=y),

f r
este y e Y. Dacă este bijectivă, atunci 1 (y) se reduce la un singur
element m, care este imaginea lui y prin inversa funcţiei f şi deci a,
J
doua definiţie pentru 1 (y) cu y e Y conţine, ca un caz particular,
f
prima, definiţie care se aplică numai dacă este bijecţie, deci are-
o inversă, notată tot 1 •
Mulţimea funcţiilor:
r f
:X-+ Y se notează prin yx_
 2

ARANJAMENTE,- PERMUTĂRI, COMBINĂRI

Unei funcţii f de la X în Y, unde X şi Y sînt mulţimi finite,

astfel incit IX I = n, IY I = m, i se poate pune în corespondenţă
o aranjare a mulţimii X de obiecte în mulţimea Y de căsuţe„
astfel încît în căsuţa Yi să intre obiectele din mulţimea {ml meX,
f(m) = Yi}• Aici cuvîntul aranjare este folosit în sensul de aşezare

11

Fig. 2.1
repartizare a obiectelor în căsuţe, fără nici un fel de reRtricţii.
Invers, fiind dată o aranjare a mulţimii X de obiecte în mulţi­
mea Y de căsuţe, acestei aranjări îi corespunde o funcţie f :X~ Y,
Y,
ast,fel încîtf(mi)=Y, dacă obiec-
tul m, este aşezat în că.suţa
~ ~ notată y 1 • Funcţia f este corect
definită, deoarece orice obiect
~ ~ apare într-o singură căsuţă. Fie-
Fig. 2 · 2 care dintre corespondenţele de-
finite mai sus constituie o bijecţie înt1·e cele două mulţimi : mulţimea
funcţiilor f :X ~ Y şi mulţimea aranjărilor obiectelor mulţimii X în
căsuţele mulţimii Y, ele fiind funcţii inverse una alteia. Astfel funcţiei
din fig. 2.1 îi corespunde aranjarea obiectelor în căsuţe din fig. 2.2.
 ARANJAMENTE, PERMUTARI; COMBINARf 21

·Utilizarea noţiunii de a,ranja1·e a, unei mulţimi de obiecte într-o

mulţime de căsuţe permite formularea de. noi probleme de număra.re,
a.şa cum este, de exemplu; aranjarea. obiectelor· în căsuţe ordonate.
De asemenea, se poate stabili o bijecţie înt1·e mulţimea funcţiilor
J:X.~ Y cu !XI= n, şi IYI = m şi mulţimea, n-uplelor formate
cu elemente din Y sau a, cuvintelor de lungime n formate cu litere
din mulţimea, Y astfel : oricărei funcţii f ii punem în corespondenţă
cuvîntul /(t»i)/(x2) •••f(wn), în care ordinea literelor este esenţială.
Invers, fiind dat un ouvint de lungime n format cu litere din
Y şi a.nume 'Y i 1Yi2 • • • 'J/i,., ii putem asocia o funcţie f de la X în
Y, definită astfel :
f(x1) = Yi 11 f(X2) = Yi 2,· • .,f (xn) = Yi 0,

PROPOZIŢIA 1. Numărul Jwncţiil01· f :X -► Y este egal cu m", dacă

mu.,,,innea X are n el.emente şi mulţimea Y are m elemente.
· ~tr-adevăr, numărul funcţiilor f :X-+ Y este egal, conform
observaţiei de mai înainte, cu numărul cuvintelor de lungime 1i
formate ou elemente din mulţimea Y cu m elemente. Deoarece
prima literă a cuvîntului poate fi aleasă în m moduri diferite, a
doua literă în m moduri, ... ,a n-a în m moduri, rezultă un număr
de cuvinte egal cu m • m • . . . • m = m". Este evident că acest
n factori
număr coincide şinumărul aranjărilor unei mulţimi cu n, obiecte
cu
într-o mulţime de m căsuţe. Din acest motiv se notează prin y.x:
mulţimea. funcţiilor f :X-> Y, oricum ar fi mulţimile X şi Y,
finite sau nu.
PROPOZIŢIA 2. N umillrul funcţiilor injective f :X-► Y, unde IX I =
= n şi IYI =
m, este egal cu
[nt]n = m(m-1) .. . (m - n + 1).
Prin definiţie, pentru orice x real şi n natural notăm

[X]n = x(x - 1) ... (a; - n, + 1). (2.1)

n factori

într-adevăr, p1·oprietatea de injectivitate a funcţiei f se t1·aduce

în cazul cuvintelor de lungime n formate cu litere din Y prin faptul
că literele cuvintului sînt toate diferite, iar in cazul aranjării obiecte-
lor în căsuţe prin faptul că fiecare căsuţă conţine cel mult un obiect.
Dar inumărul cuvintelor de lungime n formate cu litere diferite din
mulţimea Y cu melemente esteegalcu m (m -1) ... (m - n+l) = [m]n,
22 ARANJAMENTE, PERMUTARI, COMBINARl

deoarece prima literă a, cuvîntului poate fi a.leasă în m mo-

duri diferite din Y, a. doua literi poate fi a.leasă în m - .1 ,mo-
duri, ... , a ti-a literă poate fi a.leasă dintre •· cele m - t1, + 1 litere
rămase în m - n, + 1 moduri diferite. Pentru ca problema. si fie
posibilă., trebuie însă ca. m ~ t1,, Numerele [m]. se mai numesc şi
arMt,jamente de m lua.te cite r,, şi se notează, şi prin simbolul A:..
.Aranjamente de m obiecte .din mulţimea. Y lua.te cite r,, .se mai
numesc şi cuvintele de lungime t1, forma.te cu litere diferite din mul-
ţimea Y, a.I căror număr este ega,1 cu [m ].. Daci m = n, atunci
numărul [r,, ]. se mai numeşte permuttlri. de n şi .se notează cu P. sau
cu n ! = 1 · 2 · • • • · r,,. Prin definiţie O! = 1. · .
Dacă f :X ➔ y este injectivi şi IX I = Iy I = n, se deduce. că f
este şi o surjecţie, deci o ·bijecţie şi numărul aplicaţiilor bijective
f :X ➔ Y este egal cu n! dacă IXI = IYI = r,,.
Printr-un a.buz de limbaj se ma.i numesc permutlri a.le mulţimii
Y cu n elemente cuvintele de lungime n formate fiecare cu toate
literele din Y. Evident că în acest caz orice cuvînt este format din
litere diferite două cîte donă, elementele mulţimii Y avînd această­
proprietate~
Problema determinlrii numărului funcţiilor su.rjective f :X ➔ Y,
oind IY I < IX I, este ceva mai complicată şi va, fi rezolvată ca o
aplicaţie a principiului includerii şi al ea:cluikrii.
Să presupunem acum că. mulţimea X = {:ci, ro2, ••• ,a,11} de obiecte
trebuie aranjată în căsuţele din mulţimea Y = {1/17 '!ls,· .. ,'!Im}. Fiecare
căsuţă poate conţine oricite obiecte din X, însă scbimbînd ordinea.
obiectelor într-o căsuţă, se obţin aranjări diferite. O astfel de aran-
jare va fi numită aranjare t·n ctl8uţe ordonate.
PROPOZIŢIA 3. N umi1,r11,l de aranjtlri a n obiecte tn m ctlBuţţ. ~o-
nate este egal. cu
[m]• = m(m + 1) .. • (m + r,, -1).
Prin definiţie, pentru orice a; rea.I şi n natural notăm

[a:]• = a;(a, + 1) ••• (a, + r,, - 1). (2.2)

• factori

Pentru a demonstra acest rezultat, să notăm cu Ta mulţimea,

tuturor aranjărilor a r,, obiecte în m căsuţe ordonate. Fiecare aran-
jare a n. -1 obi.ecte în m căsuţe ordonate şi anume a:i1 :x:1,. ••• a:1i: I• ••
• • • la:i1 • •• a,ii este caracterizată de un şir de (9"-l)+(m-1) simbo-
luri, deoarece există t1,-l obiecte şi m-1 ba.re care separă cele m
 ARANJAMENTE, PERMtrl'ARI, COMBIN.ARI 23

-cisuţe. Obiectul a;,. poate fi adiuga,t unei. a.stfel de a.ra.njiri în

{n - 1) + (m - 1) + 1 = n + m -:- 1 moduri diferite. tntr-a.devir,
dind fiecirui obiect şi fiecirei bare un număr de ordine, ca.re repre­
zinti locul siu în şfrnl . scris ma.i sus începînd numerotarea de la.
.stînga, obiectul a;. poate fi aşezat înaintea. primului element din
.şir (ca.re poate fi o bari da.ci prima, căsuţi este neocupată.) sau după,
-elementul din şir cu numărul i, cu i ..:... 1, 2, ... , m + .,,, - 2, deci
un tota.I de m + 11, - 1 posibilitiţi de aranja.re. Deoarece în a.cest
mod, plecînd de la aranjările din T._1 se obţin toate aranjările
din P„ firi repetiţii, rezultă ci IP.I = (m + n -1) IP._1 1. Iterînd
.acea.stil. reia.ţie, obţinem ITn-l 1 = (,,,,, + .,,, - 2) IP•-i l etc. şi deci
IP.I = (m + ,i - 1) (m +.,,, - 2) .. . (m + 1) I T1 1 = [m]•, deoarece
IP1 1, adică numărul de a.ra.njiri ale unui singur obiect în m cuuţe
,ordonate este egal cu m.
Da.că mulţimea Y = {Yu y 1, • • • ,Ym} este o mulţime ordona.tă
astfel înctt y1 < y 1 < ... < y ,., atunci un cwvint de lungime ,i,
format cu litere din Y şi notat 1/;1 'JJi 4 • • ·Yt., se numeşte cresc4tor,
da.că Yt 1< Yts < ·•• < Y._ .
De exemplu, dacă Y = {a, b, c, d} cu ordinea a< b < c < d,
t1itunci există 20 cuvinte crescitoare de lungime trei formate cu
litere din Y şi anume :
aaa, abb, ace, adă, aab, abc, acil, aac, . abtl, aatl,
bbb, bbc, bbil, bec, bcil, bild, cec, cctl, ctltl, ddd.
Elemenrele a, b, c, tl, pe ca.re aici le numim litere sau simbol-uri,
aparţin unei mulţimi înzestra.te cu o relaţie binară notată <,
ca.re
este reflexivă, antisimetrici şi tranzitivă şi pe care o numim relaţie
de ordine parţiaUt, astfel îneît a < b < c < ii,. Prin definiţie, se
notead, a < b, dacă a < b şi a =I= b. Din această definiţie rezultă
că tntr-o mulţime parţial ordona.tă pot exista elemente incompara­
bile două cite două tn raport cu ordinea parţială..
PRoPOZIŢIA 4. Num4r-uZ cuiointeZor crBBc4toare de Z-ungime n,
m
fot-mate cu m simboluri, este egal cu [ ]" •
11, !
Fiecărei aranjări a; n obiecte ttu a;2,; •• ,a;,. tn m căsuţe ordonate
notate 1/u y 1, • • • ,y„ îi punem tn corespondenţă, un cuvint crescitor
astfel: da.că tn căsuţa?/. sînt p, obiecte din mulţimea {a;u a:2, •••,�.},

---­
atunci contribuţia acestei căsuţe la cuvîntul crescător pe care ll
formăm va fi y, ...y0 iar dacit 'Y, nu conţine nici un obiect, atunci
P, ori

..
24 ARANJAMENTE, PERMUTARI, COMBINARI

lite1-a y, nu apare în cuvintul crescător astfel format. Se obţine

cuvîntul crescător

III

cu :E p, = n. De exemplu :
j=l

Se mai observă că natura, obiectelor ca1·e se găsesc în căsuţele

ordonate nu are nici o influenţă asupra cuvîntului crescător format,
ci numai numărul lor din fiecare căsuţă, deci dacă permutăm obiec-
tele în n ! moduri diferite, se obţine acelaşi cuvînt crescător.
Deoarece în acest mod din cele [mJn aranjări a n obiecte în m
căsuţe ordonate se obţin toate cuvintele crescătoa1·e de lungime n,
formate cu 1n simbolUl'i, iar un cuvînt crescător provine din exact
n ! aranjări diferite ale obiectelor în căsuţe ordonate, rezultă că
numărul cuvintelor crescătoare de lungime n formate cu litere din
[m]"
mulţimea Y cu m elemente este egal cu--,- ·
n.
Pentru n = 3 şi m = 4 se regăseşte rezultatul anterior. Cuvin-
tele crescătoare de lungime 11, formate cu simboluri dintr-o mulţime
de m simboluri se mai numesc şi combinări ou, repetiţie ale celor m
obiecte din mulţimea Y luate cîte n.
Exemplul l (llfoivre). Să găsim numărul de moduri de a scrie numărul natural m
ca sumă de n întregi pozitivi sau nuli : m = u 1 + u 2 + . . . + lln, două sume diferind
prin natura tntregilor sau prin ordinea lor.
p
Dacă notăm sumele parţiale sp = :E uk, atunci fiecare sumă este definită printr-un
k=l
cuvlnt crescătors1 s 2 ••• sn-i cu proprietatea că O< s1 ,< s2 < ... < S 11 - 1 < m.
într-adevăr, uk = sk - sk-i pentru 2 k< <n - 1, iar u1 = s1 şi u,. = m - s,.- 1 •
Numărul căutat va fi egal cu numărul de cuvinte crescătoare de lungime n-1, formate
din litere din mulţimea {O, 1, ... , m} cu m + 1 elemente, deci cu
[m+tJ"- 1 (m+n-1)1
(n-1)1 ml(n-1)1

Pentru m = 5 şi n = 2 obţin~m - 6-1 - = 6 moduri diferite şi anume :

1 I 51

5 = O+ 5 = 5 + O = 1 + 4 = 4 +. 1 = 2 +3 = 3 + 2.
 ARANJAMENTE, PERMUTARI, COMBINARI 25

Da.că considerăm şi mulţimea finită X ordonată printr-o relaţie

de ordine astfel incit .ro1 < ro2 < ... < ro"' atunci o funcţie f :X -+ Y
se numeşte crescătoare dacă pentru orice roi, x, e X şi xi < :c1 se
deduce /(x,) <,f(x,) şi f se· numeşte strict cresctltoare dacă pentru
-orice a;" a;1 e X şi :c, < ro, există relaţia /(ro,) < /(x,).
Bijecţia definită anterior de la mulţimea, cuvintelor de lungime
1i formate cu litere din Y aşa că I Y I = m la mulţimea funcţii101·
J :X -+ Y astfel incit IX I = n este în acest caz o bijecţie de la,
mulţimea cuvintelpr crescătoare de lungime n formate cu litere din
Y la mulţimea funcţiilor crescătoare / :X -+ Y. În acest mod numă-
rul [m]n reprezintă în acefaşi timp numărul funcţiilor crescătoare
n!
J :X -+ Y, astfel incit IX l = n, IY l = m şi elementele lui X, res-
pectiv Y pot fi ordonate sub forma unui lanţ, aşa cum am scris
mai înainte, ceea ce se mai spune că mulţimile X şi Y sînt total
-0-rdonate.
Unei funcţii strict crescătoare /:X-+ Y îi va corespunde un
cuvînt strict crescător, adică un cuvint '!/i1 Yil •• •Yin, astfel incit
1/i1 <'Ilia< • • • < Yin•
Pentru a, găsi numă1•ul cuvin.telor strict crescătoare de lungime
1i formate dintr-un alfabet cu m litere (care este egal cu numărul
:funcţiilor strict c1·escătoare definite pe o mulţime cu 11, elemente
cu vaJori într-o mulţime cn m, elemente, ambele mulţimi fiind· total
ordonate), vom proceda analog cu demonstraţia propoziţiei 4.
într-adevăr, mulţimea cuvintelor cu n litere diferite dintr-un alfa-
bet cu ·in litere, mulţimea, care conţine [m]n elemente, se poate
obţine fără repetiţii din mulţimea cuvintelor strict crescătoare de
lungime n formate din acelaşi alfabet cu m litere, permutînd în n !
moduri diferite literele fiecărui cuvînt între ele. Se obţin deci
Lm]n m!
· --;;T= id (m-n) !
cuvinte strict crescătoare. Are loc deci:
PROPOZIŢIA 5. Numărul cuvintelor strict crescdtoare de htngime

n fm·mate cu m simboluri este egal cu [m ]n • Acest număr este egal

n!
şicu m,mărul submulţimilo,• cu n elemente ale U'llei mulţimi Y cu
m elemente.
într-adevăr, numerotînd elementele mulţimii Y cu cite un
indice, putem considera că y1 < y 2 < . . . < '!Im• Există o bijecţie
f între familia submulţimilor cu n elemente ale lui Y şi mulţimea
cuvintelor strict crescătoare de lungime 11, formate cu litere din· Y
26 ARANJAMENTE, PERMUTAIU, COMBINAlU

definită. astfel: f(Y1 ) =Y;1 Yt 2 •• ·'!ltn, unde Y1 C Y, IY1 l . n, iar

efoment.ele Yi. 1
, '!li e, •.• ,y1n sînt tocmai elementele mulţimii I'{scrise.
•f • •

în ordinea crescătoare a indicilor, adică presupunem că i 1 < i 1 ·< ...

• ••<În•
Numerele [m]n se numesc combintlri de m luate· cite n. şi se,
n!
notoa.ză prin ~ sau prin (:!'), în acea.stă lucrare vom utiliza. a,.
doua. notaţie pentru combinări de m luate cite n, care, pentru a.
,'limplifica scrierea unor formule, se defineşte astfel :
. [ m ]n m( m - 1) . . • (m - n + 1)
(m)
,. = - - = pent ru ,1, ,.-
--'- 0 ş1. m,;;:,
..._ •
1i ,.
n! n!
(;') = 1 pentru n m :> n şi (:') = O pentru· m< n.
= O şi
. Prin combinări de m elemente din mulţimea Y · luate cite n-
se înţelege şi mulţimea cuvintelor strict crescătoare de lungime ·»-
formate cu litere din Y sa.u de asemenea familia submulţimilo1· cu
n elemente ale lui Y.
ExemplnJ 2. Să găsim numărul de moduri de scriere a numărului natural m ca sumă,
de n tntregi pozitivi m = u 1 + u2 + ... +
Un cu u1: întreg, U1: > O pentru 1 , k , n„
două sume fiind considerate distincte dacă ele diferă prin natura termenilor !11: sau prin,
ordinea lor. Vom spune că două sume diferă prin natura termenilor clnd mulţimea ter-
menilor conţinuţi tn prima sumă diferă de mulţimea termenilor conţinuţi ln a doua,
sumă (terminologie utilizată şi ln cap. 5 şi 10).
p
Notlnd ca în exemplul anterior sumele parţiale sp = ~ U1:, fiecare sumă este:

complet determinată
<s1 < ... < Sn-1, m-1,
J:•l
de cuvtntul strict crescător s 1s2 •.• sn-1 cu proprietatea că 1,8i <
deci numărul căutat de scrieri ale lui m ca sumă a n tntregi.
pozitivi este egal cu numărul cuvintelor strict crescătoare de lungime n - 1 formate,
dintr-un alfabet cu m- m-
1 litere: {1, 2, .•. , 1}, adică cu(m -
n -1
1) .
.
Exemplul 3. în cazul unei operaţii notate multiplicativ dar care nu este asociaiivă,
deci care nu verifică axioma ele asociativitate: x1(x2 :r3 ) = (:r1 x 2):ra, valoarea produsului
a n factori ln ordinea :r1, :r2, ••• , Xn depinde de locul unde slnt puse parantezele:
Astfel, pentru n = 4 există cinci scrieri diferite ale unul produs de patru factori utili•
zlnd parantezele şi anume : (:r1:r2) (:r3 x,), x1((XtX3):r,), :r1(x1(:r3 :r,)), ((x1 :r1):ta):r4 şii
. (x1(:r1:r3)):r4 , parantezele indlclnd ordinea de efectuare a produsului. ·
In ( 200] se demonstrează-că numărul de scrieri diferite ale unui produs de n fact,ori uli-
. d parantezele in cazul unei. operaţu
11zln .. neasoCJative
. . este egnl c u (2n-2)1
- - - - =1- l2n :_ 2) .
nl(n-1)! n n-1
Dacă notăm acest număr cu E(n), atunci gruplnd cei n factori lntr-o grupă de k fac-
tori şi o grupă de n-k factori, păstrtnd ordinea inlţialll, se observă că numerele E(n}
verifică relaţia
n-1
E(n) = ~ E(k) E(n-k).
J:~1
Numerele B(n) se mai numesc şi numerele lui Catalan şi reprezintă ln acelaşi
timp numărul de moduri IJJ care un pQligon regulat cu n + 1 vîrfuri poate,• i.t. I~
 ARANJAMENTE, PERMUTARI, COMBINARI 27

părţit ln triunglliuri prin n - 2 diagonale care nu se Intersectează: ln Interiorul

;poligonului.

Numerele(:) verifică relaţia, de recurenţă (:} = (m;;; 1) +

+(: =i ), care poate sta fa. baza, unui calcul prin recurenţă, al acestor
numere cu ajutorul tri'ttngkiuZui Z11,i Pascal, de asemenea(:)=
= (m ~ n) care se mai numeşte formula complemen- oombinăr-ilor
twre, relaţie care este utilă la calculul acestor numere cind
·n > m - n. Aceste relaţii se pot deduce printr-un calcul elementar,
ţinind seama de definiţia. combinărilor. Avem (:) = 1, apoi aceste
.numere cresc odatii. cu indicele inferior, atingînd un maxim pentru
-n = ~ , cind m este par sau două valori maxime egalP. pentru
2
·n =- -- , -
m-1. -- ,
m+l n . m es t e impar
cîd · · apoi· scad p 1nx1a,
ş1 t11
2 2
{:!)= J
1. Numerele (: se mai numesc şi
numere binomiale, de-
,oarece apar drept coeficienţi în formula binomului lui N ewt&n :

(a + b)ia = 'E (:)at b"-t .

k-0
(2.3)

Pentru a, demonstra acP.astă formulă să. considerăm produsul

1(a1 +b 1) (I½+ b9) •• • (a,.+ b,.). Pentru orice K cN = {1, 2, .•. ,n}
;să, notăm

a,K IT a,
= iEK şi bK = IT
iEK
b, .

•Orice produs format din factori a, şi b, obţinut prin desfacerea paran-

tezelor va avea mulţimea indicilor factorilor a, complementară cu
mulţimea indicilor factorilor b, fa.ţi de mulţimea {1, 2, ... ,n}.
într-adevăr, într-un astfel de pro,Jus format din factori a, şi b1
;apar toţi indicii din mulţimea N o singură datJ.. Deci
,.
II (a., + b.,) = ~ a,K bN'K
1: .. 1 KCN
.dacă. se defineşte
28 ARANJAMENTE, ·PERMUTARI, COMBJNARI

Făcînd acum a 1 = a 2 = ... = a11 = a şi b1 _;_ b2 = ·: .·. = b,. = b,

se obţine tocmai formula (2.3), deoarece o mulţime KcN".'cu le
elemente poate fi aleasă în (:) moduri diferite şi p~ntru orice· ale-
gere a lui K cN cu /K I = k, toate produsele aKbN'K au aceeaşi
valoare şi anume a"bn-k. ·
Formlila (2.3) este adevărată, pentru orice elemente a., b dintr-un
inel comutativ, în particlilar pentru numere reale sau complexe.
Făcînd în (2.3) a= b = l, se obţine suma numerelor binomiale

f
k=O
(1'.•) = zn.
7.
Se 11ot da diferite gene1·alizări ale formulei binomului lui Newton
folosind noţiunea de operator de derivare asociat unei familii nor-
male de polinoame. .
O familie normală de polinoame este o mulţime de polinoame de
o variabilă reală x :P0 (x), P 1 (x), P 2 (x), ... cu proprietatea că
P 0 (x)=l şi, pentru orice -n:):-1, Pn (x) este un polinom de gradul n
în x care se anulează pentru x = O.
Un operator de derivare asociat polinoamelor Pn(x), pe care îl
notăm cu D, este o funcţie care asociază fiecărui polinom p(x)
polinomlil notat Dp(x) astfel incit:
1) D este liniar, adică
D(i.p(x)) = i.Dp(x)
pentru orice ,, real şi

D(P1(X) + P2(X)) = Dp1(X) + Dpi.v)

pentru orice polinoame p 1(x) şi p 2(x).
2) D se aplică polinoamelor Pn(x) din familia normală astfel:

DPn(.c) = nPn_ 1 (x), dacă n =/= O

şi
DPn(X) = O, dacă n = O.
PROPOZIŢIA6. Pentru orice familie normală de polinoame Pn(x)
există un operator · D de derivare şi numai unul.
Demonstraţia acestui fapt rezultă din aceea că orice polinom
p,.(x) de gradlil n. se scrie
p,.(x) = a 11 P 11 (x) + an_ P,._ (x) + ... + a P
1 1 0 0 (x),

unde an, an-i, ••• ,a 0 sînt numere reale şi scrierea este unică.
 ARANJAMENTE;' 'PERMUTARI, COMBINARI 29

într-adevăr, să notăm prin a8 citul dintre coeficientul luia;,. în p 8 (X)

şi coeficientul lui x" în P~(x). Atunci p 8 _ 1(x) ....:... pn(x) - a8 P 8 (x) este
un polinon-i de grad cel mult n-1. Dacă continuăm acest procedeu
notînd cu a,...., 1 cîtul dintre Meficientul lui w"- 1 din p,._ 1( x) şi coeficien-
·t'nl lui x"- 1 din P,._ 1 (x), obţinem eă Pn- 2(x) = p,._ 1 (x) - a8 _ 1 P,._1 (x)
este ·un polinom de grad cel mult n-'-'-2 etc., în final obţin.în.du-se
dezvoltarea: căutată.. Unicitatea scrierii rezultă imediat„ ţinînd
seama <le proprietăţile unei familii normale. Pentru polinoamele
P,.(x) vom defini operatorul D prin relaţiile 2) iar pentru un poli-
nom oarec~re p,.(x) de gradul n vom defini
Dp.(x) = na„P,,_1 (x) + (n-l)an_ 1 P,._ 2 (w) + ... + ai,
ţinînd seama de linia1;itate. în felul acesta şi axioma 1) este verifi-
cată,iar D este unic căci expresia lui p,.(x) ca o sumă de polinoame
din familia n01·mală dată este unică.
PROPOZIŢIA 7. Dacă p,.(x) este tm polinom de gradul n în x,
există relaţia

P11 (x) =P n (O) T, D p,,(O)

l i.
p (x) + D 2pn(O) p (x)+ ... + D"pn(O) p (x)
1
..,?.I. 2
n.I 11

(2.4)
ş-i scrierea lui p,.(x) ca o s,umă de polinoa1ne din familia normală este
unică. ··
Pentru demonstraţie, mai întîi menţionăm că D„p,.(x) reprezintă
rezultatul aplicării de k ori a operatorului D asupra polinomului
Pn(x), iar Dkp"{O) reprP,zintă valoarea acestui polinom pentru x =0.
Am văzut la demonstraţia propoziţiei anterioare că există o scriere
unică:
p,,(x) = a0 P 0 (x) + lliP1 (w) + ... + a„P,.(m).
~ •
Ma1. ramme sa~ ara~tă,m ca~ ak Dkp,.(O) • ·· F~acmc
= -~---'- . l x == O, ob ţmem
.
k!
Pn(O) = a0 , căci P 0 (m) = 1. Aplicînd operatoru} liniai' D în ambii
membri, obţinem
Dp,.{a) = lliP0 (x) + 2a P
2 1 {x) + ... + na P 11 11 _ 1 (x).

Făcînd x = O, obţinem Dp,.(O) = lli· Derivînd din nou,

D 2pn{O) = 2a2 P 0 (x) +2 · 3a3 P 1 (x) + ... + n(n - l)anP,._ 2 (x),
de unde se deduce că D 2p 11 (0) = 2a2 • Dacă am obţinut

Dkp,.(w) = k ! a.tP0{x) + ... + n(n - 1) ... (n - k + 1) a„P,._1:(x),

20 ARANJAMENTE, PERMUTABI, COMBINARI

:atunci Drep,.(0) = k ! a.., şi a.plicind din nou operatorul D, obţinem

Dk+lpn(ai) = (k + 1) ! a,1;+1Po(a:)+ ... +n(·n-1) .. . (n- k)a„Pn-.11-1(a:).
Deci a,m demonstrat prin inducţie expresia. ca.re-I dă pe D&p.(:») 7
de unde se deduce D"pn(0) = k ! a.., pentru orice k =O, .•. , in.
Da.că alegem P,,(a:) = ~ pentru orice k, atunci operatorul de
-derivare asociat acestei familii norma.le este deriva.rea. obişnuită,
dp., (a:) şi formula (2.4) este formula. clasică, Taylor-Mac La·urin
da:
pentru polinoame. Daci, consideram polino;mul p.( a:) = (:c + y )n
:şi îl dezvoltăm după formula (2.4) în. care Dp.(a:i) = dp;;a:i) , adică.
în serie Taylor, care în acest caz are un număr finit de termeni,
-obţinem

Dpn (a:) = n (w + yt-1 ; D2pll (a:) = n(n, - 1) (a: + yt- 2,

şi în general
Dkpn (ai)= n(n - 1) .• • (n- k + 1) (x + y)"-t
şi formula lui Taylor devine

(il' + y)" = y" + (~) a:y"-1 + (;) :,:2 yn-2 + • .. + {:) :c\
.adică, formula binomului lui Newton·.
Să, considerăm acum familia normală, de polinoame P" (a:) =
= [a:] 0 = a:(a, - 1) .. . (a: - n+l) şi P 0(a:)=1. Ope1'atorul de deri-
-vare asociat acestei familii normale este ope1'atorul â ca.re trans-
formă un polinom Pn (a:) astfel: Ll.p.(a:) = Pn (a: + l} -· Pn (a:). în-
tr-adevăr,

â[a:i]n= [.x: + 1] 11 - [a:],.= (a:+ 1) [a:],._1 - (.v-n + 1) [a:]11 _ 1 =t1, [a:Jo-i-

Să, dezvoltăm polinomul p,.(a:)= [a:+y] 11 cu formula (2.4). Obţinem

arep,. (x) = n(n -1) .. . (n - k -1- l: [a -t 1 _.

:şi deci

[w t (k) [a:]., [y],._,1;•

+ Y]n = 1:-0 (2.5)

Formula (2.5) se numeşte formula lui Va,iaermonde.

Să considerăm polinoamele P" (a:)=[:»]"= a: (a:+ 1) ... (a:+n-1)
şi P 0(a:) = 1, care formează o familie normală de polinoame.
 ARANJAMENTE, PERMUTARI,- COMBINARI 31

Opemtornl de deriva.re a.sooia.t acestei fe.injljj norma.le il notăm cu

v şi el este definit pentru un polinom p,. (a1) a.stfel:
VPn (a:) == Pn (a7) - Pn (m - 1).
1ntr-adevă.r, v este linia.r şi
v[a;]• = [a:]11 -[a;-1]11= (a7 +fi;._ 1) [a;]fl-l_(a;-1) [a;t-l=n[a;]ll-1 -
Din ca.uza. unicităţii opera.torului de deriva.re asocia.t unei familii
norma.le, rezultă ci v este definit pentru orice polinom prin egalita-
tea de mai sus. Avem
Vi: [a;+ y]" = n (fi - 1) ••• (n - k + l)[a; + y]"-J:
şi deci fo1mula. (2.4) devine

[a; + y]" = 'E (n)k [a:]1: [y]"-1:,

1:-0
(2.6)

dezvolta.re ca.~ se numeşte JormuZa Zui N orZuntl.

PROPOZIŢIA 8. N 'lllrt14t-ul de aranj4ri ale 1mei mulţimi de obiecte
X= {tDi, m9 ,. •• ,a;,.} într-o mulţime Y = {yi, y2, ••• ,y,,} de cdsuţe
astfel încît cdsuţeZe '!/i, y 2, ••• ,y„ s4 conţint't respec,1i'D ni, n 11, ••• ,n.11'
obiecte (fli + n 9 + . . . + nP = n) este egal cu
n!
-----•
tl:t ! fig ! . . . flp !

Deoarece obiectele din căsuţa 1h pot fi alese în moduri (,:J

. diferite, din cele n-ni obiecte răma~e putem aşeza n 2 obiecte în
'l-i)
căsuţa, y 9 în (tl, n 1 modm·i diferite etc., rezultă în total un numă,r
de posibilităţi egal cu

n! (n - ni)! n,,! tt.! _

- tl:t ! (n - ni)!· fl1 ! {tt. - fli - n 1 ) ! · · · · · ns;!= tl:t ! ns! ... n,. ! •

Numerele n! se ma.i notează, ( n ) şi se nu"'

fli ! fls ! . . . n,, ! fli, t¼, • · • , n„

o
32 ARANJAMENTE, PERMUTARI, COMBINARI

mese numere m1iltinomiale care generalizează combinările (cazul

p = 2) şi apar în formula multinom1ilui carf' extinde relaţia (2.3):

(a1 + a:i, + ... + a.p) = 11

~ (n1 , 1,.2 ,n• •• ,n„ ) a~• a;• ... a?. (2.7)
,~ 1 , ••• , n9~0
1, 1 + ... +n»-n

Pentru a demonstra această formulă vom proceda analog ca

pentru demonstraţia formulei binomului lui Newton. Vom consi-
dera produsul
(a!+ a!+ ... + a~) (ai+ a.~+ ... +a;) .. .(a~+ a~+ ... + a;)=
~
LJ (a;•1 a'·i"•••1
ain1 ) (ai'2 aio2 · · ·ai" )
2 2 •··
(a"p1 a'··v · • a"'nv)
•p' (2.8)
n 1 , ••• , np;;,O
n1 + ... +np-•i

unde indicii superiori nu indică puteri, iar în sumă indicii superiori

sînt diferiţi doi cîte doi pentru un acelaşi termen. Ultima sumă
ne indică prin fiecare paranteză o aranjare a mulţimii de obiecte
{1, 2, ... ,n,} în căsuţele Yu y 2 , ••• ,Y P' astfel încît căsuţa y 1 să con-
ţină n 1 obiecte, ... , căsuţa yP să conţină nP obiecte.
Într-adevăr, ducînd obiectele iu i 2, ••• ,in, în căsuţa y 11 • •• , obiec-
tele ku k2, ••• ,k„P în căsuţa yP! avem o astfel de aranjare. Se observă
că în felul acesta se obţin toate aranjările în căsuţe cu proprietăţile

enunţate fără repetiţii, al căror număr este n_-_!- -

n1 ! n 2!. . . n,, !
Făcînd acum a} = a; = ... = a~ = a, pentrn orice i = 1, ... ,P,
suma din (2.8) devine

deoarece produsele din suma (2.8) generează (n n n n ) termeni

1' 2, ••• ' p
egali cu a~' a~• . .. a;,v pentru fiecare scriere lt lui n sub forma n =
= n1 + . . . + nv.
Exemplul 3. Să nrătăm că

(2.9)
llj+i,,••,llp)•

Pentru acenstn scriem

o
 ARANJAMENTE, PERMUTARI, COMBINARI 33

Egaliild coeficienţii termenului ~• a;- ... d1/ 1n cei doi membri, se obţine egalitatea
(2.9),' ·deoarece

( n1, lls,n··••llp )a••1··•.p-

a•P-
~
= ,1n~o ~
( n-1 ) n1
n1, •.. , 1'i - 1, ... , np al ..• a, ... a, .
n1-1 · np

Exemplul 4. Există relaţia

~
l'o:
~
•i>O:a,+•1+ ... +st-11
(
81• Sz,
h
••••St
) _
-
(m-1)
h -1 •
(2.10)
•1+281+ 0 .. +l'o:'l;-m

Să considerăm toate modurile de scriere a numărului m ca sumă de 11 lntregi po.-

zitivi, al căror număr, conform ex. 2, este egal cu(::D. Dacii notăm_ cu numărul s,
k k
termenilor egali cu i lntr-o astfel de sumă, atunci ~ s, = /1 şi ~ îs, = m, dacă
i-1 i•l
notăm cu k numărul grupelor de termeni egali Intre ei.
Fixlnd numerele s,
cu aceste proprietăţi, număruJ de moduri de a-l scrie pe m
ca o sumă de h termeni pozitivi astfel lnclt s,
termeni sl1 fie egali cu i este egal cu
numărul de aranjări ale unei mulţimi de h obiecte tntr-o mulţime de căsuţe, al căror
număr este egal cu k, astfel lnclt prima căsuţă sl1 conţină s1 obiecte, a doua s1 obiecte,

•.. ,·iiu· ultima s,: obiecte,

•
adică cu ( S1, s_, 11••• , S J,
douil sume deosebindu-se ln acest
caz numai prin ordinea termenilor, nu prin natura lor. Numilrind deci ln două moduri
,diferite numărul de posibilităţi de scriere ale lui m ca o sumă deh tntregi pozitivi,
rezultă relaţia (2.10).
Exemplul li. SA considerim graful din
fig. 2.3, care reprezintă graful asociat unei
scheme cu contacte care realizează o funcţie
booleană simetrică (199).
Orice nod poate fl caracterizat prin douA
coordonate ln raport cu latura orizontală
şi latura oblicii a grafului. Astfel, intrarea
I are coordonatele (O, O), iar un nod oare-
care M are coordonatele (p, q), dacă orice
drum care uneşte intrarea I cu nodul M
conţine··p arce orizontale şi q arce oblice.
· Reâmintim el un drum tntr-un graf
este o .11uccesiune de noduri legate două clte
doui prin .arce, astfel lnclt1 eventual cu ex- J/40) ~
cepţia nodului iniţial şi a celui final, virful p-2
unui arc,-care. soseşte tn acel nod sA coin- Fig. 2.3
cidă cu originea arcului urmiltor. Astfel,
(z1,::,, ••• , :i;.) este un•drum daci\ existil un
arc orientat de la : 1 la :i:a, un arc de la z 1 la z 8, ••• , un arc de la Zn- 1 la =••
Se pune problema determinării numi\rillui de drumuri lotre intrarea I(0, O) şi un
nod,oarecare M(p, q) al grafuluL Pentru aceasta sl1 obsetvi\m ci\ orice drum care uneşte
intrarea:·I cu nodul M(p, q) conţine p + q arce; dintre care p trebuie sl1 fie orizontale.

B - o. 88
 34 ARANJAMENTE, PERMUTAIU,. COMBlNAIU

'-Deoarece numind de moduri de a alege p arce orizontale din p + 9 arce este .egal cu
(P ţ 9) , acesta reprezintă şi numărul de drum~ dinb'e. intrarea şi nodu\. I9). !ii(p,
ln general, fiind date două noduri ln acest graf M1(JJi, 91) şi M 2(Pa, 9J, dacă Pi ,ii;;; Pa
şi 91 .ii;;; 92, atunci există drumuri de la M1 la M 1 şi numirul lor este egal cu

( Pa - Pi + 92 - 91)
Pa -· Pi
= (P• - Pi + 91 - 91) •
Pa - Pi, 91 - 91
Această problemă se poate generaliza ln
felul următor :
Să notăm cu NP mulţimea sistemelor ordonate de p numere lntregi nenegative
a = (a1 , a1 , ••• , ap)- ln mulţimea NP putem defini o relaţie de ordine parţială (refie-
xivA, antisimetrlcă, tranzitivă) astfel : spunem ci a , b dacă a, ~ b, pentru orice i =
= 1, 2, ..• , p. Aceastil. mulţime poate fi reprezentată printr-un graf infinit ale cărui
noduri slnt elementele a ale produsului cartezian NP, Intre două noduri a şi b duclnd
un arc orientat de la a către b, numai dacă existil. un indice i astfel fnctt bt = a, + 1
şi b1e = ak pentru orice k::/=l.
Dacă. a , b, atunci numil.rul de drumuri care merg de la nodul a la nodul b este
egal cu n·umilrul multinomial ··

·( t 1-1
(b; - a;) )
•

. b1 - Cl1, ••• , bp - ap

Într-adevăr, pentru a ajunge din a ln b, trebuie sil. adii.ugil.m de b1 - a 1 ori o ·unitate

la prima componentă, de b1 - a2 ori o unitate la a doua . componentii., ••• , de bp - a„
ori o unitate la componenta p a lui a, aceste operaţii făclndu-se într-o ordine arbitrară,
. . p .
deci numărul de posibllitil.ţi este egal cu numărul de aranjări a l; (bi - a;) obiecte ln

p
,-1
astfel Incit prima cil.soţii. să conţină b1 - a 1 obiecte, a doua sil. conţină b1 • ' - a1
căsuţe,
' .
obiecte, ••. , iar ultima să conţinil. bp - ap obiecte. :
Exemplul O, Daci considerăm cuvintele de lungime n formate cu litere din. mul-
ţimea Y cu n simboluri, astfel Incit nu toate sil. fle distincte Intre ele„ el n 1 simboluri
din Y slnt egale cu a1, na simboluri slnt egale cu a1, ••• , n11 simboluri slnt egale,~u a,,,
numArul acestor cuvinte este egal cu

(n1, na,~ •. , n,,) •

Intr-adevăr din orice cuvlnt de lungime n format cu litere din l', care conţine' respec-
tiv n1 litere egale cu a 1 , ••• , n„ litere egale cu a,,, putem forma n1 I nat ... np I cuV,nte
distincte de lungime n formate cu litere din .mulţimea Y considerată ca avlnd ţoate
literele diferite Intre ele prin permutarea ln toate modurile poslbUe a celor n1 litere egale
cu a1 , ••• , a celor n,, litere egale cil a,,.
Cum ln acest mod se obţin firii. repetiţie toate cuvintele de lungime n formate
·
cu litere din mulţimea Y care conţine· n litere diferite, al căror numAr este n I, rezultA
ni ··
că numărul cAutat este egal cu - - - - - - • Din acest motiv numerele •multi-
. n1 1 n 11 1 ... n,,I
nomlale se mai numesc permutilri cu repelilie.
Acest numAr este de asemenea numAnll bijecţillor f : X ➔ Y cu IX I = JY I = n
daci n1 obiecte din Y slnt identice Intre ele, n1 obiecte din Y slnt identice ţntre ele,
... , n„ obiecte din Y slnt identice Intre ele, ln virtutea bijecţiei care există Intre.Junc-
. JiUe f: X -+ Y şi cuvi'1tele de lungime egali cu IX J formate cu simboluri din mulţimi)& Y.
 ARANJAMENTE, PERMtJTARI, ·coMBINAIU 35

Exemplul 7. Am văzut cil. orlcil.rei submulţimi U a unei mulţimi X cu n elemente

:t1, :ts, ••• , :tn i se asociază un cuvtnt binar cr, = c1c1 ••• Cn definit astfel : c, = 1 dacă
c,
:ti e fJ· •şi = O ln caz contrar şi aceastil. corespondenţi este o bijecţie de la familia
submulţimilor lui X pe mulţimea cuvintelor binare de lungime n. Pe mulţimea cuvin-
telor binare de lungime n definim o relaţie de ordine parţialii (reflexivii, antlsimetrlcil,
tranzitivii) ln modul urmii.tor : spunem cii a = a1 ••• an este mal mic sau egal cu b =
= b1 ••• bn şi ,scriem '!- ~ b, dacii a. ~ bi pentru i = 1, ... , n.
Deoarece · relaţia de incluziune dintre submulţimile Iul X şi anume U c V este
echlvalentil. cu relaţia cu ~ ev din mulţimea cuvintelor binare de lungime n, determi-
narea numărului maxim de submulţimi ale lui X Incomparabile două cite două 1n
raport cu Incluziunea mulţimilor este at;elaşl lucru cu determinarea numărului maxim
de cuvinte binare de lungime n, care nu se gilsesc două cite două ln relatia ~-

PROPOZIŢIA 8 (Sperner). NumiJral ma:tim de s1tbmut/lmi ale Iul X cu (XI = n

n
incomparabile doud cite doua ln raport cu inclu:iunea mul/imilor este egal cu ( [ ; -] ) •
Demonstraţia revine la a arăta cii -numărul maxim de cuvinte binare de lungime n
n
lncof;arabile două ctte două ln raport cu relaţia~ este egal cu {[f ]) , unde [ ; ]
. n
este . partea lntreagă a Iul - .
2
Se poate considera că mulţimea cuvintelor binare de lungime n formeazil un hi-
percub cu n dimensiuni, adicil un graf neorientat ale cArui vtrfurl reprezintă cele 2n
cuvinte binare cu n poziţii, Intre douil vlrfuri existtnd o muchie dacii şi numai daci cu-
vinţele. binare corespunzătoare diferi pe o singură poziţie. Pentru n = 1, 2, 3, 4, aceste
grafuri' slnt reprezentate ln fig. 2.4.

l ·o
n•Z 11•·'
Fig. 2.4

l\lulţlmea cuvintelor binare de lungime n care au [ ; ] poziţii egale cu zero şi

n
n -,[ ; ] poziţii egale cu unu conţine {[ ; ]) elemente, deoarece cele [ ; ] poziţii
n
zero, pot fi alese din mulţimea celor n poziţii ln ([ ; ]) moduri diferite, aceste cuvinte
binah, fiind douil cite doui incomparabile ln raport cu relaţia- de ordine <Ei: introdusL
36 ARANJAMENTE, 'PERMUTARI, COMBIN'ARI

- - - - - - -· - . n
,mai înainte. D~cl numărul căutat este µiaj~r~t inferior.de ([ ·; ] ) • Pe~tru a de;~~~ţra şi
.cealaltă inegalit!l,te, vom utiliza o construcţie a lui G. Hansei [ 82] care reali11ează o
' n . VI••-'

tmpărţire a mulţimii vtrfurilor hipercubului cu n dimensiuni ln ([ _; ] ) la~ţ~~·: ·fără

elemente comune. Un lanţ, este · prin definiţie o mulţime total ordonată de elemente;
.deci .care· verifică inegalităţile c1 , c2 , ••• , Cm· · ·
Deoarece cuvintele binare dintr-o· mulţime de cuvinte cu proprietatea că stnt 'două
clte două incomparabile 1n raport cu relaţia , fac parte din Janţuri diferite, va•'rezulta
şi inegalitatea contrară.
V~m arăta c;ă există o împărţire a mulţimii vfrfurilor hipercubului cu n dimensiuni,
n
care se ~-ai notează B", tn ([ T]) Janţuri nevide liră elemente comune (sau o partiţie
_ln lanţuri a vtrfurilor ~ipercubului), cu _proprietatea că numărul lanţurilor care -conţin
.n-;-2P+ 1 vtrfuri este egal cu (;) - (p ~ 1) p~ntru orice_ O .,s;;: p.,s;;: l ; ].', .~~~ se

noteazi ( _:\) = O. Demonstraţia acestei proprietăţi se face prin inducţie după n.

Pentru n = 1, 2 proprietatea este adevărată, aşa cum se constată din fig. 2.4;·'Presu-
puntnd proprietatea adevărati!. pentru n -1, s-o demonstrăm pentru n. .
Să ·notăm cu B~ mulţimea· ~uvinţeJor c ;,,,, ·x1 •• , Xn cu Xn = O şi cu B~ mu~µ,mea
cuvintelor c cu Xn = ţ. Prin ipoteză, există partiţii ale lui B~ . şi B~ ln lanţuri, cu pro-
prietatea că orice Janţ J 0 din partiţia lui B~ se obţine dintr-o~ laµţ J 1 dii{ pilţtiţi~
lui B~ prin schimbarea ultimei componente 1 în O pentru toate cuvintele din lanţ.
Vom efectua următoarea transformare: pentru fiecare lanţ J 1 din partiţia lui B~
vom suprima elementul său cel mai mare c1 şi li vom adăuga lanţului J 0 care cores-
punde lui J 1 prin corespondenţa descrisă mai lnainte. Mulţimile J = J 0 U {c1} şi[ J' =
= Ji'',{c1} slnt de asemenea lanţuri de cuvinte binare cu n componente. Vom face
această transformare pentru toate perechile de Janţuri J 0 e'B:· şi J 1 e B~ şi vom obţine
o partiţie ln lanţuri a mulţimii cuvintelor binare de lungime n.
Fiecare lanţ de lungime k al partiţiei iniţiale a Jui B~ (respectiv a lui B~) VI! da
naştere unui lanţ de lungime k + 1 (respectiv k - 1) al partiţiei finale a mulţimii vtr-
furiJor hipercubului cu n dimensiuni. Prin ipoteza inducţiei, numărul Janţurilor de lungime
n - 2p (respectiv n - 2p + 2) ale partiţiei iniţiale a Jui B~ (respectiv a Jui B~) este
egal cu (n-1)
p - (n.:....1) . cu (nlP -1)
p-l , respectiv _ 1 - (np -1) [n-:-1] ,
_ 2 , unde O< p .,s;;: ['7

respectivi ,p.,s;;: [ ; ]. . (,
Numărul
de lanţuri de lungime n - 2p + 1 ale partiţiei finale a vtrfuriJor hipercu-
buJui cu n dimensiuni Bn este egal cu
 ARANJAMENTE, PERMU'rARI, COMBINARI 37

ţintnd seama de relaţia de recurenţă a numerelor binomiale. lnsumind aceste numere

n
după p = O, ... , [f], obţinem un total de { [ ; ] )ianţuri formate clin cuvinte binare
de lungime n.
Pentru n = 1, 2, 3 şi 4, aceste partiţii ln lanţuri slnt:
1 11 111 1111
o 10 01 110 101 011 1110 1101 1011 0111
00 100 001 010 1100 1001 1010 0110 0011 0101
OOO 1000 0001 0010 0100
OOOQ :: ! : ; I J, ; : / ;
,f •••

• : . ~ 1:; • : 't
''
n.=1 n=2 n=3 .n=4
;~ : t

·•• ,;, . . . . t, •

. ·i1:·i.
···:•.,, -• .

. _'•• •,;:··

•Ir:

," I
 .,. '•!•r;

PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI AL EXCLUDERII

ŞI APLICAŢII

ln cele ce urmează vom considera o mulţime finită X şi o funcţie

numerică, m (a:} ~ O definită pentru 01ice a: e X şi numită mdsura
elementului w. Menţionăm că pozitivitatea, măsurii nu va interveni
tn demonstraţiile din acest capitol, ci numai aditivitatea ei, în sensµl
următor.
Pentru orice submulţime ..4. c X definim măs'u,ra mulţimii A,
pe care o notăm m(.A ), prin egalităţile :
m (.A.)=~ m(x), dacă.A. =I= 0
zeA
şi
m(A) = O, dacă ..4. = 0- (3.1)
Din această definiţie rezultă că dacă .A., Bc X şi An B = 0, atunci
m(.L1 UB) = m(A) + m(B).
Un exemplu de măsură a, unei mulţimi finite il constituie numă­
rul elementelor sale. într-adevăr, dacă definim m(x) = 1 pentm
orice x e X, atunci m(A) = I.A. I, adică numărul de elemente al
mulţimii .A.. Dacă m(w) este o repartiţie de probabilităţi pe eveni-
mentele independente ale unui cîmp dat şi .A. este mulţimea eveni-
mentelor cu o anumită proprietate, atunci m(A) reprezintă proba-
bilitatea de a obţllle_ acea proprietate.
Dacă .A ex şi A = X'\_A reprezintă complementara lui A în
X, atunci din (3.1) se declnce că m(A) = m(X) - m(A).
Prin definiţie vom nota
m(U A,)= m(n Ai)= o,
iEK iEK ._,
dacă, K = 0.
 PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI AL EXCLUDERII ŞI APLICAŢII 39

. . PRO~OZIŢIA 1. Fie A, (i e Q . ,{l, 2, ... ,qj} s·ubmulţimi ale lui

X. Are· lwJ 'relaţia: · ·
m{ U A,)
: IEQ
°E {-ifKlţl
= KCQ , •· . :
m( n A,).
IEK '
(3.2)

Volll demonstra această proprietate prin inducţie după q = IQ j.

Pentru·. q· ' 2 1·elaţia (3.2) devine
m{A 1 U A 2 ) = m(A 1 ) + m(A 2 ) - m(_A 1 n A 2),
care este o relaţie adevărată, deoarece .din suma măsurilor mulţimi­
lor A 1 şi A 2 trebuie scăzută măsura elementelor comune lui A 1 şi
A 2 , deci. care aparţin lui ..A1 ().A 2 , a cărol'. măsură a fost adunată
de două ori : şi în m(.A1) şi în m{Â 2 ). · .'' . •
Dacă presupunem formula (3.2) adevăţată pentru IQ I-<. q-l,
să o demonstrăm pentru IQ I = g_ : · ·· ·

m(A 1 UA 2 U ... UAq) = m(AiU .... U.Aq_ 1) + m(Aq) -

- m((A1 U ... UAq_ 1 )nAq)• Dar (A1U ... UAq-1)n.Aq.= (UA,nAq),
i<q

deci aplicînd ipoteza inducţiei, obţinem

Q-1
m(UA 1)
iEQ·
= m( U A;)+ ni(Aq) -m(U (A,nAq))
i=l . kq
'E
= i<q m(A,) -

'E m(A; nAJ) +i<J<kcq

- i<i<q 'E ni(A,n A,n Ak) - •.• + m(Aq) -
- °E m(A;nA.q) + 'Em(A 1 n A, n Aq) - ...
i<q . i<i<q

sau regmpînd termenii obţinem

q q
m(U A.,)=
iEQ
'E m(A,) -
i-l
'E
1,s;:1<i<S;:q
m(A1n A,)+ ... + (- 1) q+lm (n·A,).
i-1

ţn caml în care m(A 1) = IA;!~ formula (3.2) devine

11UA1·1= -t IA.I-
i=l jml
'E
I,s;:icf<S;:Q
\A1nA,I + ... +(-l)H 1 lnA,,,(3.3)
i-l

formă sub care poa1·tă denumirea de principiul includerii şi al ea:clu-

clerii din cauza alternanţei semnelor din partea dreaptă.
Vom vedea că formula {3.3) este foarte utilă în situaţia cînd nu
q

cunoaştem ·numănil de elemente din -reuniunea U .A. 0 însă cunoaş-

, 1-1
40 PRINCIPIUL INCLUDERII. ŞI .AL EXCLUDERII ŞI APLICAŢII

"tem· numărul de elemente din fiecare dintre mulţimile n ·A, pentru

iEK .
orice submulţime KcQ = {1, 2, ... ,q}.
Propoziţia următoare ne dă o formulă duală formulei (3.2).
PR.OPOZITIA 2. Dacă A, cu i e Q = {1, 2, ... ,q} sînt submulţimi
ale lui X, are loc relaţia

ra (n .A,)
iEQ
= t (- l)IKl+l m (U.A,).
KCQ iEK
(3.4)

Demonstraţia acestei egalităţi se obţine din demonstraţia pro-

poziţiei 1 în care schimbăm peste tot reuniunea cu intersecţia şi
intersecţia cu reuniunea.
O altă demonstraţie este următoa!'ea :
m(nA,) = m (UĂ,) = m(X) - m(U.Ă,) =
iEQ iEQ iEQ

=m(X)- t(-l)IKl+I m(nĂ,) = m(X) -

KCQ iEK

- t (- l)IKl+
KCQ
1 m (U A,) = m (X) -
iEK

- t KCQ
(-l)IKl+l (m(X) - m(U.A1))
iEK
= t
. KCQ
(-l)'Kl+lm(U.A,)
iEK
+
+ m(X) (1 -(1) + (~)- ... + (- l)q (:)) = K~Q(- l)IKJ+l m (i~ A,),

deoarece coeficientul lui ·m (X) este egal cu (1-l)q = O şi ţinînd

seama de propoziţia 1. Am folosit de asemenea faptul că o sub-
mulţime cu 7t elemente a unei mulţimi cu q elemente poate fi aleasă

în (f) moduri distincte.

PR.OPOZiŢIA 3 (Sylvester). Dacă Au .A 2 , • •• , .A0 C X, măsura mul-

ţimii elementelor lui X ca1·e nu aparţin nici uneia dintre mulţimile
A, este egală cu
M~ t (- l)IKI m. (n.A,).
= m .(X)+ KCQ iEK
(3.5)

Această formulă se deduce ·din (3.2), deoarnce

~ =. m (n .Ă,)
1eQ
= m (U.A,)
iEQ
= m (X)~ m (U
iEQ
.A1) =,m (X).,-,-
 PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI AL EXCLUDERll ŞI APLICAŢII 41

- :E (.;_ 1)1Kl+1 m (n ..4.,) =

KCQ •SK
m' (X) + ':E (_: l)IKI m (n ..4.,).
KC<I . iSK
'
Dacă ,nsuinăm mai întîi după. K c_Q cu I.Kl = k şi apoi după k'
· ·1; ... ,q, ultima. su.mă. se mai scrie · · · ··
.J

m(X) + :E (- l)IKI m (n..4.;) = r,i(X) + :E (-.l)k °E m (n.A;).

KC<I ieK . J:=l KCO ieK.
x=,:0 IKlmk
PROPOZIŢlA 4 (formula ciurului) . . D,aqiJ, . .Â.1' A2 ' ... ' Ag C X,
m4sura m1ţlţimii elementelor din X care aparţin la p din,tre mulţi,..
mile A, este egali!, cu ·
t (-
.M: = lc-p l)k-p (pk) :E m (n ..4.,) .•
KC<I IEK
(3.6)
IKl~k
Formula. (3.6) este o generalizare a formulei lui Sylvester (pen-
tru p = O), dacă. se ia m (n ..4.,) = m (X). ··
. ie0 . . .. • , .
1ntr-adevătr, fie o mulţime Pc Q ·. {1, 2, ... , q} astfel ca
IP I = p. Măsura mulţimii elementelor care aparţin tuturor mulţi.:
milor A, cu ie P şi nu aparţin nici uneia dintre mulţimile 4J cu
j e Q"P este

Dar mulţimea acestor elemente coin~ide cu mulţimea elementelor

care aparţin mulţimii n ..4., şi . nu.. aparţin nici unei mulţi.mi
iSP
..4.; n n A 1 C n.A, pentru j e Q'-.P, Putem deci aplica formula lui
iEP iEP
Sylvester, luînd în rolul lui X pe n ..4., şi în rolul mulţimilor ..4.,
iEP
pe A.1 n n A, cu j e <J'-.P, Deci,
iEP

m(n..4.,
iEP
n;eo,P
n .A..1) = m(n.A,) --
iEP
·t
K:::,P
m(n..4.1)
iEK
+
IKI-P+l
:E
+ K:::,P m (n..4.,) - ... =
ISK
:E (- l)lkf-lPI m (n
K:::,P
A,).
iEK ·
fKI-P+2
Ca să obţinem expresia lui M:,
trebuie să însumăm aceste expresii
după toate submulţimile PcQ cu IP I = p elemente:
M: = :E m (n A 1 n n .lJ) = :E 'E (- l)IKI-JPf m (n ..4.i) =.
IPI-P ieP ;eo,P JPI-P K:::,P ,ex
= 'E :E (- l)IKHPJ m (n.A.;)
KC<I PCK iEK
I.Kf;.tt, IPJ-P
4:2 PRINCIPIUL .INCLU:DERil ·ŞI Al. EXCI.UDERII ŞI APLICAŢII

prin scpi1'1l>~rea, ordinii; de; sp.µia,i:e. Dar mulţimea de indici P c K

cu JPI = p · şi . IK I = ~')~a.Le f~ ale~să în moduri la ff~M_re ~~e~ (!)
gere a, lui K şi deoarece' m (n
A.,) n,u depinde de P, rEl?,ultă că
CEK ·

M; = t (- 1:)k-J) (pk), I; m <n:A,h

k"".P ,eK
. · K:CQ
ceea. ce
·
încheie demonstraţia.
!Kl=k
.. \ I, • '', •_... • : .,, 1.' ' ; 1,._J

· Dacă vrem să nur;năi·~m · elementele ca1;e nu ·aparţin n,.ici uneia

dintre mulţimile A 1; A. 2,·.. \';.A.qcX, .. se pleacă de la tabelul ele-
mentelor lui X şi se elimină elementele lui .A.1 , apoi elementele lui
' q .
4 2 etc., pentru a .obţine• 'in final' IX'\_U A,!, Acest procedeu este
' .. i=l· ·
identic cu ci1irul lui Eratostene, care ne permite construcţia din
aproape în ·aproape a, ta}?elului. numerelor prime.· · ·
Formulele obţinute se'.Ii.umesc formule de tip ciur [14] din cauza
analogiei cu _piurul lui Eratostene şi se aplică în probleme de numă­
rare. foarte diverse, aşa cum vom vedea in continuare.
Exeinplnl 1. Dete r m· i n a re a fu n c ţi e i fu i E u I e r qi(n). Fie n un
număr natural şi să determinăm cite numere naturale mai mici ca n slnt prime cu n.
Două numere a şi b se numesc• prime tntre ele dacă cel mai mare divizor comun
al lor, notat (a, b), este egal cu L ·
Dacă scriem descompunerea lu,i n I": factori primi distincţi n = p~1 p~•- .. •. p;q şi
notăm cu A, mulţimea numerelor naturale mai mici sau egale. cu n care sint multipli
de Ph obţinem · · ·· · · ·
n . . II
IA;(=-, IA; n AJi= - - ,
Pi . Pi Pi
deoarece numerele Pi şi p; fiind numere prime Sll\t prime intre ele etc. Numerele n;itu -,
rale mai mici ca n şi care stnt prime cu n s!nt numerele din mulţimea X = {1, 2, ... , n}
care nu aparţin nici uncia dintre mulţimile ;4.i (i = 1, 2, ... , q), numărul.acestora fiind
dat de formula lui Sylvester (3.5) !n care m (A) = [AI pentru orice A<=:X:
1
<p(n)=n-tJAil+ 'E.IA;nA;I- Li \AjnA;f"lAkl+ ... =
;~1 l~i<i~'I l~i<i<k~q

observă că ~·urnă .,.

i ••• ,
,,
Se ultima este toc1.~ai. d.ezvoltarea produsului

9 (n) = 11 ( t. -· - ·1 ). ·(·1 c... - 1 ) ••

. · • • ( 1 ..- - 1 ) . (3.7)
Pi P: . P«
 PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI AL EXCLUDERII'ŞI APLICAŢII 43

Me11ţionăm că funcţia lui.Euler rp(n) este folosită J.n teoria numerelor. De exemplu,
dacă n = 12 = 22 • 3, (,)(12) = 12 ( 1 - +) ( +) 1- = 4 şi numerele naturale mai
mici ca 12 şi prime cu 12 sint 1, 5, 7 şi 11.
Pe acelaşi principiu putem calcula clte numere naturale mai mici sau egale cu un
număr natural dat se divid cu anumiţi întregi daţi. Astfel, să găsim cite numere na-
turale mai mici sau egale cu 500 se divid cu 2, cu 3, cu ~ sau cu 7. Notlnd cu A1 mul-
ţimea numerelor naturale mai mici sau egale cu 500 multipli de 2, .•. , cu A 4 mulţimea
numerelor naturale mai mici sau egale cu 500 multipli de 7 şi apliclnd formula (3.3)
obţinem

IA1 lJ A2 U As U A.I= IA1l + IA2l + )A3) + )A4) - n A:I - IA1 n Aal -

JA1
n A 4 I - 1A2 n As I - I A 2 n A 4 I -
- IA1 I A 3 n A, I + I A 1 n A2 n As I +

+ I A 1 n A n A« 1+ I A 2 n As n A« I + I A1
2 n A 3 n A, I - I A 1 n A2 n A3 n A, I =
= [ 5~0 ] + [ 5~0 ] + [ 5:0 ] + [ 5~0 ] _ [5~0 ] ~[ ::o ] _[5:o ]- [si°5o]
1

_ [500]-[~]
· 21 35
+ [500]
30
+ [~]
42 ,
+ [~]
105
+ [~]-[500]=
70 210
385.

Mal rezultă că există 500-385 = 115 numere naturale mai mici ca 500 care nu se
divid nici cu 2, nici cu 3, nici cu 5 şi nici cu 7.
Exemplul 2. Problem a puncte l o.r fixe. Să considerăm o permutare p
a mulţimii X = {1, 2, ... , n}, adică un cuvint p (1) p(2) ... p(n) de lungime n for-
mat cu simbolurile 1, 2, ... , n. Am văzut în :eap. 2 că acest cuvint corespunde unei
bijecţii a mulţimii X pe ea însăşi, pe care o notăm

P
1
= ( p (1)
2 ... n)
p (2) ... p (n) •
Spunem că permutarea p admite o coincidenţă in i dacă p (i) = i. Numărul i cu
această proprietate se mai numeşte şi punct fix al permutării p. De exemplu, permu-
tarea

P = ( 13 22 31 44 57 ,66 57 88 99)

prezintă cinci puncte fixe: 2, 4, 6, 8 şi 9.

Să găsimmai tntli numărul P (n) al permutărilor de n obiecte fără puncte fixe.
Pentru aceasta să notăm cu A, mulţimea celor (n - 1) I permutări care admit un punct
fix ln i şi să aplicăm principiul includerii şi al excluderii (3.3) pentru a găsi numărul
permutărilor care admit cel puţin un Jmnct ·nx. !'~est număr este egal cu ·

]A 1 UA 2 U •.. UA„l=tlA;I- ~ 1AinA31+ ... +(-1) 11 :- 1 /()A,·1•

i=l l~i<i.._::11 i=l

Dar I A;1 n A;2 n ... n Aik I =.. (n ,..,., k) I., ·,.de,oarece o •permutare din mulţimea
A;1_ n ... n_A,k
prezintă puncte fixe ln poziţiile f1 ~.ia:, ••,. , ik, celelalte poziţii fiind alese în
foate modurile posibile, a1 căror număr este egal cu (n - k) I . Pe de altă parte, k po-
 44 PIUNCIPHJL· IJ.'iC1,.JJPEJlJI;.ŞI -~ EX<;!LtJPERII· ŞI APLICAŢII

·ziţii ·11 , i2 , ••• ·, ; 1,- pot fi alese din· m\J~ţ_lmea: celor ·n poziţii ln (~) moduri,' deci"'
I • ' t •, ~ • • ••
Ii0i I= (f) _<n ~
A, 0
1),1 ~- ţ;)_ (n ~~)I-~ ••• + (- _-1~ 11
-
1
(~).•

Nµmărul P!lrmutăriJor de' n 'obi~cte· tilrA puncte fixe se obţine acum scu~d, di'.n nu-
m~tul 'tuturor permutărilor, egal' cq Îll 1 -~umărui' permutăiilor ·~are ad~t "măcar_ un
PU?Ct fix, dl'ci · . . ., , ; ;
P(n} = ni - (~) (n - 1)1 + ... + (- 1t(~)<n - k}! + ... + (- 1)~ (~} /
.. •..
ceea ce se mai scrie
1: . -1-:-.. 1:
(1--+---,+ . c-1>t c...:.1>11)·
P(n)=11! ... +--+ ... + - - .. (3.8)
. . 11. _21 ....._3_1 kl n_l .
. Numărul P(n) mai poate fi cal~ulat. prin s_eama de relaţiile P (1) =
recurenţă ţinlnd
=O; P (n} = nP(n - 1) + (-;-1) 11; Numărul permutărllor
de n .obiecte ·cu p puncte
P
fixe este deci egal cu (~) (n - ·p), · deoarece cele p puncte fi~e pot _ales~ ln (;) n
modµri şi celelalte puncte nu -mai slnt fixe, deci la fiecare alegere a celor p puncte fixe
există P (n-p) permutări ale celor n....:p, ol)iecte rămase fără. puncte fixe. Se observă
că tn acest mod se obţin fără repetiţii toate permutările cu p · puncte fixe, de unde rezultă
expresia de mai înainte.
Exemplul 3. D e t e r m i n a r e a n u m ă r u I u i f u n c ţ i i I o r c a r e d e -
p i n d e f e c t i v d e t o a t e · v a r i a b ii e I e. Fie o funcţie g : E" ➔ F„ unde E =
= {ti, ... , .en} şi F = {fi, ... , fmh adică o funcţie g (:r:1 , ••• , x,e) de k variabile care
iau valori din mulţimea E, funcţia g lutnd valori lti mulţimea F. Numărul acestor func-
ţii g este egal cu IFI IE"I = m11" • Se spune că funcţia g nu depinde efectiv sau esen-
ţial de variabila x1 , dacă ea este .constantă ln componenta x, , adică fllnd dat un sis-
tem oarecare de valori (x~,: ;.', x;_ 1, x;+l• ... , x~ E"- 1, pentru orice ex, (ieE e
exi,tll. relaţia ,.
g(x;, .. . , x;_
1, ex, x;+l' .. ,,· ~).;. g (x~, .. • , 1, ţi, x;+l, ... , ~~)- :i:;_
Numărul funcţiilor care nu depind efectiv de q variabile (q, k) este egal cu numărul
1:-q
funcţiilor g : E"-'l ➔ F, adică cu m11 , deoarece ţuncţiile respective slnt constante ln
q dintre variabile şi pot fi identificate cu funcţiile de k-q variabile definite pe E1:-q cu
valori ln F.
Dacă notăm
A, = {g : E" ~ FI g ll!I depinde efectiv de variabila x,}
şi ~u E (n, m, k) numărul .f1mc~lor g.~ E_" ➔ F care ·depind efectiv, ~e t9at~ v~labilele,
atunci cu formula lui Sylvester obţlnem ·

E(n,m,k)=m11,.....,f1Ail+ '.E IA;nAJl- ... +(-1)1:- j(lA,j 1

i=l 1-1ii:i<i-1ii:k- · i~l

· Ţinlnd seamă de definiţia mulţimilor A;, deducem

E (n, m,
(k)
k) = m"' - 1. ·_m~
1:
f (k)· ·
2 _·,rt. , . "".'" ... + (:- ~)" m,
t-1 . -1::...s ·.
(3.9)
 PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI AL EXCLUDERII ŞI APLICAŢII 45

deo~e~ cele p variablle de care funcţia g nu depinde efectiv pot fi alese din mulţimea
celor k variabile tn (!)
moduri distitli:te • . . " . · ·..
. .~acă E = F = {O, 1}, atunci
1:
funcţiile g :_E1:-+' F sint funcţii bool~ene de·k
' ' . ' ' ' ' '
variabile
'
şi numărul lor este egal cu 29 • Numărul funcţiilor booleene de k variabile care depind
efectiv de toate variabilele se obţine din formula (3.9) ln care facem m = n = 2:
E (2, 2, k) = 221: - (k)l 2 2
1:-1
+ (k).2 2 1
1:_,·
- ••• + (- 1)" 2 . (3.10)

. ' 'oacă o funcţie. bo~leanÎ\ g nu depinde efectiv de o variabilă x;, există o formă. nor-
mală;. disjunctivă (138) care utilizează numai operaţiile de disjuncţie, conjuncţie şi ne-
gaţie, formă care generează funcţia g şi care nu conţine variabila Xi • De exemplu,
=
penfiltt ·k !:: 2, E(2, 2, 2) 10 şi deci dintre cele 16 funcţii booleene de două variabile
10 depind efectiv de toate variab~ele. . .
Cele şase funcţii booleene de două. variabile care nu depind efectiv de toate variabi-
lele slnt date tn tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
..
.,,-
I· :r,
I O(:t,, '1.'3)
"'• I "'• I o(z,, ztJ
"'• I "'• I ,,,,..,. :r,J

o o o o o 1 o o o
o 1 o o 1 1 o 1 o
1 o o 1 o 1 1 o 1
1 : 1 o 1 1 1 1 1 1

a ; g = O b g 1 C g = :!:1

"'• I I :r, o(z1 , :to) z,

I :r,
I o(:r,, "'a) "'1.
l ... I 11(:t,, "':)

o o 1 o o o o o 1
O' 1 1 o 1 1 o 1 o
1 o o 1 o o 1 o 1
1 1 o 1 1 1 1 1 o

d :g = :i: 1 e :g=x8 f:g = Xz

Astfel
funcţiile a şi b slnt funcţiile constante şi nu depind nici de x1 , nici de x1 ,
funcţiile şi d nu depind de :i:., dar depind de :i:1 , iar funcţiile e şi f nu depind de x 1,
c
dar- depind de :i:1 . · ·
Exemplul 4 ne indică o aplicaţie ln teoria grafurilor. Flind dat un graf finit neorien-
·=
tat G (X,U) cu X mulţimea vlrfurilor şi U mulţimea muchiilor, un subgraf complet C
o
2, k,
este .· mulţime de .vlrfuri ale grafului G care slnt legate tn toate modurile posibile
prin-muchii din·U. Un subgraf complet cu k vlrfuri va fi numit un k-subgraf complet.
Vom presupune ln continuare cii n,, unde n este numărul vlrfurilor grafului G.
Gradul unui vlrf xe X se notează. d(:r:) şi este egal prin definiţie cu numărul muchiilor
care. au ,ca extremitate vlrflll :r:. Este clar-că dacii graful G nu conţine k-subgrafuri
46 PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI AL EXCLUDERJI ŞI APLICAŢJI

complete, atunci există anumite limitări ale gradelor vlrfurilor sale şi ale numărului de
muchii, care slnt precizate de următoarele două rezultate clasice.

PROPOZIŢIA 5 (Zarankiewic:). Dacă graful G nu conţine k-subgrafuri complete,

alunei mulţimea gradelor uirfurilor sale verifică inegalitatea

min
„ex
d(x) ~ [(k- 2) n] •
k - 1
{3.11)

Fie (k - 2) n = p (k - 1) + r cu restul O~ r ~ k - 2 ş1 sa presupunem prin re-

ducere la absurd că pentru orice x E X gradul său d (x) ~ p + 1.
Să alegem un vlrf xi E X şi să notăm prin Ax • mqlţimea vlrfurilor grafului G
l 1
care se leagă printr-o muchie cu x 1 • Fie alt virf X; E Ax; şi mulţimea corespunză-
1 2 1
toare Ax; • Apliclnd principiul includerii şi al excluderii în forma sa duală, obţinem
2 '

JAX;
J
n Ax; 2 j = I Ax; I + I Ax; I - I Ax; U Ax; I ~ 2p
1 2 1 2
+2 - n,

deoarece fiecare mulţime Ax1 , Ax, conţine cel puţin p +1 elemente. Să alegem
l 2
un element oarecare x. E Ax1 n Ax1 şi obţinem I Ax; n Ax; n Ax, j:;.,.3(p + 1)-211
'a J 2 1 2 3
k-2
etc. Proccdind prin inducţie, obţinem pentru x;k-l E n
j=l
Ax;i:

n
k-1
.
Ax;.
J
I= ·1
Ax;
k-1
I+ ,n /:-2
Ax;_
J
II - IIAx1 Un Ax,
k-1
k-2
. j
I
I:;.,. p+l+ (k- 2)(p+l)-
J-1 J=l J=l

- (k - 3) n + n = (k - l) (p + l) - (k - 2) n =k - 1- r > O, deci există cel

k-1
puţin un vfrf X;
k
E n
i-l
Axi .. Astfel, am obţinut un k-subgraf complet {X; , X; , ••• ,X; }
J 1 2 k
din modul de construcţie a mulţimilor .4.x;i , ceea ce contrazice ipoteza propoziţiei.

PROPOZIŢIA 6 ( Turan). 111 clasa grafurilor G cu n virfuri şi fără k-subgrafuri

complete, numărul maxim de muchii ale unui graf este dat de expresia

M(n, k)
2 · ---+
=k--- - n - r2 2 (r) , (3.12)
k - 1 2 2

unde r este restul tmpărţirii lui n la k - 1, n = (k - 1) t r cu O .,,;;: r.,,;;: k - 2. +

Graful G pentru care se atinge această margine superioară este unic (ptnă la un izo-
morfism) şi este compus din k - l clU$e de ulrfuri, unde r clase conţin t l vtrfuri, tn +
timp ce clasele rămase conţin cite t uirfuri şi fiecare utrf se leagă prin muchii cu :toate
vtrfurile care nu aparţin aceleiaşi clase .cu el.
Un astfel de graf se numeşte graf (k - 1)-partit complet. Vom da o demonstraţie
prin inducţie a acestei teoreme, care este mai simplă declt demonstraţia lui Turân (220).
Pentru n = 1, 2, ... , k - l graful care are un număr. maxim de muchii şi nu. con-
ţine k-subgrafuri complete este un n-graf complet şi este de forma indicată mai ln?intc.
Să presupunem .că teorema este adevărată pentru orice n' .n - 1. Dacă. graful ·G, .arc <
n vlrfuri. şi nu conţine k-subgrafurî complete, atunci din propoziţia 5 •deducem-.că G
 PRINCIPIUL INCLUDERII Şl AL EXCLUDERII ŞI APLICAŢII 47

are ·. un vlrf .:i: cu gradul d (.:i:), 1·(kk - _ 2)1

~l,'i>~ţin
n]
• Dacil vom considera subgraful
Gz = {X'\.J:c}. U,:}. unde Uz se obţine din mulţimea U a muchiilor prin suprimarea
tuturor muchiilor care 11 au pe .:i: drept extremitate, acest graf care nu conţine k-subgrafurl
complete poate fi maximal sau nu relativ la numărul de muchil. Dacil acest subgraf nu
este maximal, li vom tnlocui cu un graf k-maximal şi care, conform ipotezei inducţiei,
este compus din k - 1 clase de vtrfuri, unde r' clase conţin l' + 1 vlrfuri, ln timp ce
clasele rilmase conţin i' vtrfuri dacii. n - 1 = (k - 1) t' + r' cu O, r' , k - 2, şl fie-
care vlrf.,se leagil. prin muchii cu toate vlrfurile care nu aparţin unei aceleiaşi clase cu
ei. Dacă vom adil.uga vlrful .:i: la o clasil. care conţine t' vtrfuri şi 11 vom lega cu toate
vlrfyrile care nu aparţin unei aceleiaşi clase cu el, vom obţine un graf care nu conţine
k-subgrafurl complete şi care este unic pinii. la un izomorfism. Gradul vlrfulul :c ln gra-
ful astfel construit este egal cu n-1-l' =n- 1-1!!..::..!.].
k-1
_Dar un calcul simplu ne

n-
aratil. că n - 1 - [ - t ] = [ ....;_--'--
- - (k - 2) n ] , deci gro.ful k-maximal cu n vlrfuri trebuie
k-1 k-t
să aiM ln mod necesar structura indicatl mai lnainte.
Numărul maxim de muchii M(n, k) dat de (3.12) se obţine ca semisuma gradelor
virfurilor grafului (k - 1)-partit complet construit ca mal sus. Mal obţinem printr-un
calcul simplu că numărul maxim de muchii ale unui graf firă k-subgrafuri complete
poate lua de asemenea forma M(n, k) = [ - k-2- •-
k- 1 2
n']
pentru 2,k~ 8 şi pentru .
k = n - 1, n. Pentru k = 3 obţinem, că numărul maxim de muchii ale unul graf G
cu n vlrfurl care nu conţine triunghiuri (3-subgrafuri complete) este egal cu M(n, 3) =
= ( :s ]şi acest număr maxim de muchii se obţine numai ln cazul clnd G este un
graf blp~t complet care este format din două clase de vtrfuri care conţin respectiv
[ ; ] şi n - [ ; ] virfuri. O notaţie consacrată pentru acest graf bipartit complet este
J{[-i,], n _ (i-]' Pentru n = 7 acest graf este desenat ln ng. 3.1.
Exemplul G. D e t e r m i n a r c a n u m ii r u I u i Sa.m
a l f u n c ţi il o r s u r j e c ti v e. Să considerăm mulţimi­
le finite X = {.:i:1, .:i:11, ••• , :i;.} şi Y = {!11 , !12 , ••• , !Im} cu
n :> m. Pentru fiecare ie {1, 2, •.. ,m} să notăm prin Ai
mulţimea funcţiilor de la X tn Y pentru care 11, nu este
imaginea nici unui element din X, adică
At = {f: X - Yl!li Ef:f(X)}.
Mulţimea funcţlllor surjective de la X pe l' coincide cu
mulţimea funcţiilor definite pe X cu valori ln Y care nu
aparţin nici uneia dintre mulţimile A1. Deci s,..m mn - =
- IA1 U ~ U .•. U A 111 I, deoarece numărul total de funcţii
de la X ln Y este egal cu m•. Deci Fig. 3.1
m
s11,m=mn - ~ 1Ail+ ~ IA,nAil- °E IA,nA1nAkl +
i-l ;~'-<_i:m(-l)ffll n~J.<i<k~m
• -1 I
48 PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI AL EXCLUDERII ŞI APUCAŢII

Dar Ai este de fapt mulţimea funcţiilor definite pe X şi cu valori tn Y'\,_{yi}, deci

I A, I = (m - tt; .A, n A; este mulţimea funcţiilor definite pe X cu va1ori ln Y'-,..{y1, u;}
şi deci IAi n A; I = (m - 2t şi fn gen~ral . ..
fAi1 n A; n ... n
2 A11 I = (m - l)",

unde 1 ~ i1 < i2 < ... < i, ~ m. Se observă că n"'

i=l
Ai = 0. deoarece /(X) conţine

cel puţin un element din Y, pentru~orice funcţie f: X-+ Y. Dar putem elimina l elc-
mente din y tn (m)
l . moduri, deci •.,fiecare sumă 'E I n I conţine.· {m)I
Âi
KC{l.2 •... ,m} iEK
IKl=l
termeni egali cu (m - l)n.
1n concluzie

Sn,m = m" -(~) (m - 1)" + (;) (m - 2)" - , .. + (-1r-l (m. =~l), (3.13)

ln cazul .în care m = n, s11 •11 reprezintă numărul funcţiilor bijective f : X -+ Y cu

IX I = I Y I = n, deci sn.n = n l şi se obţine identitatea

nl=n"-(n)<n
1
-·1)"+(n)(n-2)n- ... +(-l) 11 - • (
2 n -tl
n )·
 4

NUMERELE LUI STIRLING, BELL ŞI FIBONA00I

Alătmi
de numerele binomiale şi multinomiale, numerele lui
şi 1!1ibonacci joacă un rol deosebit în probleme de
t;;;t.irling, Bell
numărare, aşa cum vom vedea mai departe.
Pentru a defini numerele lui StirZing de prima speţă, pe care le notăm
s(n, 7,), vom dezvolta polinomul [mJn = m(m - 1) .•. (m - n + 1)
în ordinea crescătoare a puterilor lui ro. Coeficienţii acestei dezvol-
tări sint prin definiţie numerele lui Stirling de prima speţă, adică

[x],. = s(n,O) + s(n,l)x + s(n,2)m2 + ... + s(n,n)mn. (4.1)

Numerele s(n,k) se pot calcula prin 1·ecurent,ă, utilizînd relaţiile

s(n, O) = O, s(n, n) = 1 şi s(n + 1, k) = s(n, k - 1) - n s(n, k),

Tabelul 4.1

a (n, k) k = o 2 3 4 5

n=l o 1 o o o o
2 o -1 1 o o o
3 o 2 -3 1 o o
4 o -6 11 -6 1 o
5 o 24 -50 35 -10 1

ultima relaţie obţinindu-se prin egalarea coeficienţilor lui a;k în

cei, doi membri ai egalităţii [mJ 0 +1 = [m],. (x-n). Se obţine astfel
tabelul 4.1, unde am notat prin definiţie s (n, k) = O pentrn'
n < k.
4. - c. 86
50 NUMERELE LUI STIRLING, BELL Şl FIBONACCl

Pentru definirea numerelor lui Stirling de speţa a doua, vom

arăta ce se înţelege prin partiţie a unei mulţimi în clase, termen
utilizat şi în cap. ~-
Fiind dată o mulţime X, submulţimile Au .A. 11, ••• ,AP formează,
o partiţie în clase a lui X, dacă pentru orice i, A, =I= 0, pentru
otice ·i =/= j mulţimile A, şi A1 . sînt disjuncte, adică A, nA1 = 0
p
şi U A,. =c= X. Mulţimile .A, se numesc clasele partiţiei . .
i -1
Mulţimile A,cx formează o partiţie a mulţimii dacă relaţia X
binară notată a.....,b şi definită prin : ,,a şi b sînt conţinute într-o
aceeaşi submulţime" este reflexivă (a ...... a), simetrică (a ...... b implicit
b~a) şi t~itivă (a~ b şi b~c implică a~c); 1n acest caz se spune
cil. relaţia - este o relaţie de echivalenţ.ă. şi .4.1 sînt clasele acestei
echivalenţe. ·
Există o bijecţie de la mulţimea partiţiilor mulţimii X la mulţi­
mea relaţiilor de echivalenţă între elementele mulţimii X, asociind
fiecărei partiţii ll. a lui X o relaţie de echivalenţă -...... 4 între-elemen-
tele lui X definită astfel : a......âb. dacă a şi b se găsesc împreună într-o
aceeaşi clasi a lui ll..
Se numeşte numă1·td lui Btirlitig de speţa a doua numărul notat
S(n, m) al partiţiilor unei mulţimi formate din n- elemente în m
clase. Este clar că deoarece clasele partiţiei sînt nevide, fiecare con-
ţine măcar un element şi pentl'U ca problema si aibă soluţii, tre-·
buie ca n ~ m, adică numărul elementelor să fie cel puţin egal cu
numărul claselor. De exemplu, dacă avem patru elemente notate
a, b, c, d, partiţiile în trei clase ale mulţimii {a, b, c, d} sînt în
număr de şase şi anume: {(a), (b), (o, d)}, {(a), (c), (b, d)},
{(a), (d), (b, o)}, {(b), (c), (a, d)}, {(b), (d), (a, c)}, {(c), (d), (a, b)},
deci 8(4, 3) = 6.
Obs c r va ţi r. Atlt ordinea claselor, cit şi ordine:i. clementelor lntr-o clasl
slnt indiferente.

Numerele lui Stirling de speţa a doua pot fi calculate prin recu-

renţă astfel:
Mai întii se observă că 8(n, 1) = 8(n, n) = 1. Da-că considerăm
mulţimea celor 8(n, k-1) partiţii a n elemente în lc-1 clase, putem
obţine S(-n, k-1) pal'tiţii a n+l elemente într-un număr de clase
egal cu k, adăugînd la fiecare partiţie o nouă clasă formată dintr-un
singur element şi anume al n+l,lea. Să donside1-ăm. acun1 o paţti~ie_·
a n elemente în k cla.se. Deoarece. putem adăuga al ·n+l-lea·· ele-
ment la clasele deja existente în k moduri diferite şi cum se observă
 NUMERELE LUI STIRLING, BELL ŞI FIBONACCI 51

că toate pa1·tiţiile a n+l elemente în Te clase se obţin fără repetiţii

prin unul din cele două procedee expuse, rezultă că S(n + 1, k) =
= S(n, k - 1) + kB(n, k) pentru 1 < k < n şi S(n, 1) = S(n, n) = l.
Aceste :telaţii permit calculul prin recurenţă al numerelor S(n, k),
obţinîndu-se tabelul _'4.2, in care am notat S(n, m) = O pentru m > n.

1'abelu/ ,U

...
8/n,m) m• 1 2 3 4 5
I
n=l 1 o o o o
2 1 1 o o o
3 1 3 1 o o
4 1 7 6 1 o
5 1 15 25 10 1

Pentru calculul direct al numerelor lui Stirling de speţa a doua

vom ărăta că m ! 8( n, m) = Sn,m• într-adevăr, la orice surjecţie fa mul-
ţimii X = {xi, x 2, ••• ,x,.} pe mulţimea Y = {yi, y 2, ••• ,y,,.} corespunde
o partiţie a mulţimii X cu m clA,se şi anume
J-l (Y1),J-l (Y2) , •.. ,J-l (y,,,).
Deoarece într-o partiţie nu contează 01·dinea claselor, rezultă că m !
funcţii surjective de la X pe Y vor genera o aceeaşi partiţie a
mulţimii X. Cu alte cuvinte, dacă permutăm în m ! moduri dife-
rite elementele din Y, se obţin m ! surjecţii diferite plecînd de la o
surjecţie f, însă toate vor genera în modul indicat mai sus o aceeaşi
partiţie a mulţimii X cu m clase. Cum două partiţii diferite nu se
pot obţine din două surjecţii care diferă printr-o permutare a ele-
mentelor lui Y, rezultă, ţinînd seama de (3;13), că

S (n, m) =-!,
m.
= J:,
m.
mf,\ -1>1'(1/:) (m-:- 7.:)
Sn,n,
k=O
11
• (4.2)

PROPOZITIA 1. Polinoamele x" se expri1nă ca sume de polinoa-

mele [x]k cu coeficienţii S(n, k), adică
n
xn = lJ S(n, k)' [x]i.; (4.3)
... k ..·l
52 NUMERELE LUI STIRLING, BELL ŞI FIBONACCI

Pentru demonstraţie si considerim două mulţimi : X cu n

elemente şi Y cu m elemente -şi m ~ "'~ Orice funcţie /: X -+ ·Y
poate fi .considerată ca .o funcţie surjectivi dacă îi schimbăm_ .codo-
meniul, adică dacă ·considerăm.. J: X-+ f (X), unde /(X) ::::;::
= {J(a:) l(l}eX.} c-Y. Deoinumărul tota.l de funcţii dela, X.1n: Y, egal
cum•, mai este egal cu numărul de funcţii conţinute de mulţimile
U : X -+ Y I li (X) I = k} pentru k = 1, 2., ... , m, a.ceste mulţimi
de funcţii fiind disjuncte doua. cite .două. Dar numărul funcţiilor
surjective definite pe o mulţime cu n, elemente şi cu valori într-o
mulţime cu k elemente (n, :;;;i,. k) este egal cu Bn,k = k ! 8 (n, k).
Deoarece k elemente pot fi a.lese dintre cele m elemente ale lui Y
tn ( TJ moduri, rezultă, că,
m• =
.1:-1
f m (m -1) ••. (m - k + 1) 6' (n, k) •
}5 ('J:) k ! 8 (n, k) = .1:al
Să observăm că indicele k poate lua, în această sumă valori de
la. 1 la,,,, deoarece [m].1: se anulează pentru k = m + 1, m + 2, ... ,n.
Deci am obţinut că
n n
m" =t m (m - 1) ••• (m - k + 1) 8 (n, k) = t [~]k 8 (n, k).
t-1 k-1•
(4.4)
.. n
Trebuie să arătăm că (I}• - t [xlt 8 (n,, k) este polinomul
.1:-1
nul. Dar acest polinom este de grad cel mult n-1, deoarece
(0]. B(n,n,) = flJ ((I} -1) ... (flJ·- ,a.+ 1) conţine termenul crt, ceilaJţi
termeni din sumă neconţinîndu-1 pe (I}", deci w• are co~cientul zero.
EgaJitatea (4.4) fiind vaia.brut pentru m = 1, 2, ... , n, rezultă că acest
polinom de grad cel mult n-1 se anulează pentru n valori diferite
ale variabilei 0, deci este. polinomul nul. Compa.rtnd (4.1) cu (4.3)
se observă analogia care există, între numerele lui Stirlli;ig de
prima şi de a doua. speţă. . ··
PROPOZIŢIA 2. Numerele lui Stirling de speţa a doua 'Derifică
tirmătoarea relaţie de r~C'Urenţit (m :;;;i,. 2) :

S(n+l, m)= t_ţ_J:Js(k,m-:-1). (4.5)

. . .
Să considerăm tabelul celor S(n +
1,m) partiţii diferite ale unui
mulţimi X cu n +
1 el~mente în . m clase. Dacă suprimăm clasa
+
care conţine elementul notat "' 1, se obţin partiţiile unei mulţimi
 NUMERELE LUI. S'.l'IRLING, BELL ŞI FmONACCI 53

K. wkelemente:(m - 1 k < <

n) înm ~ 1 clase. Scriem k >, m - 1,
deoarece cele m - 1 clase rămase conţin fiecare. măcar cîte un ele-
inen t şi·· deci IK I >, 'Iii ....:.. 1. Partiţiile astfel obţinute cu m· - 1
clase,sînt diferite între ele, deoarece în caz .contrar şi partiţiile cores-
punzăitoare ale mulţimii X cu n + l obiecte în m clase ar fi egale,
~eea; · ce contrazice ipoteza. · ·
Şe observă de asemenea că în- acest mod se obţin toate par-
tiţiile miei mulţimi K C {1, 2, ... , 11, +
l} şi l K 1:> m - 1 cu mclase.
într-adevăr, partiţia { K,h~i~m a lui K a fost obţinută din par-
tiţia,' {K,h~•~n• U {X"-K} aluiXprinsuprimareaclasei-X,Kcare
conţine elementul n + l. Dar k elemente pot fi alese din n ele-
me~t~. în {~) moduri diferite, deci numărul partiţiilor unei mul-
ţim,f .'cu n + 1 obiecte în m clase este

S(n+l,m)= t .(~)S(k,m~l).
k=m-1

Numerele S(n, m) întîi cresc şi apoi descresc odată cu m. în

[172] se demonstrează că valoarea lui m începind de la care nume-
rele ·s(n, m) descresc este cel mult egală cu[~ (n + 1)] şi tinde
n
asimptotic către
logn
Exemplul 1. Să găsim numărul de moduri de a aşeza n obiecte diferite ln m că­
suţe, diferite tntre ele, astfel incit p căsuţe să fie ocupate cu unul sau mai multe obiec-
te şi m - p să fle libere (n ~ p).
Numărul de moduri de aranjare a celor n obiecte diferite in p căsuţe. diferite astfel
Incit să nu rămlnă nici o căsuţă liberă este egal cu numărul funcţiilor surjective de-
finite pe o mulţime cu n elemente cu valori într-o mulţime cu p elemente, adică cu
sn,p~ Deoarece cele p căsuţe ocupate pot fi alese dintre cele m căsuţe in (;) moduri
diferite, rezultă că numărul soluţiilor acestei probleme este egal cu

(;) s,.,,p = (;) pi S(n,p) = [mlp S(n,p),

unde cu [m},p am notat produsul m (m - 1) ... (m - p + 1). . _

Exemplul 2. Se dau n obiecte diferite notate 1, 2, .. ; , n. Care este numărul de
partiţii ale celor n obiecte in k + r clase (O ...;: r <
n - k), ştiind că obiectele notate
1, 2, ••• , k trebuie să aparţină in mod obligatoriu la k clase diferite? ·
Fie mai lntli r ~ 1. Deoarece într-o partiţie nu contează ordinea claselor, să re-
partizăm cele k obiecte 1, 2, ... , k ln k clase distincte.Din cele n - k obiecte rămase
să alegem p obiecte pe care le putem repartiza tn cele r clase rămase ln S(p, r) moduri
diferite. în fine, cele n - k - p obiecte rămase le putem repartiza tn cele k clase care
conţin respectiv obiectele 1, 2, ... , k ln k"-"-'P moduri; deoarece primul obiect din cele
rămal!e poate fi, repartizat tn oricare din cele k clase rezultlnd k posbilităţi. al doilea
 54 NU:MEREţ.E LUI STIRLING, BELL ŞI FIBONACCI

obiect poate fi repartizat tot ln k moduri etc.· Deoarece p obiecte pot fi alese :dintre
n-1:
n - k obiecte ln ( n ; k) moduri, rezultă că se obţin ~r ( n ; k) S(p, r) k '!';__"~P
partiţii cu proprietăţile· enunţate mai lnainte. Cuni ln acest mod se obţin toate· par-
tiţiile cu proprietăţile enunţate fără repetiţii, rezultă că acest număr este numărul
căutat de partiţii. Dacă r =
O, acest număr de partiţii
li
este egal cu k•-". Pentru
n = 5, k =3 şi r = 1, obţinem t {!) S(p,1) 3s-p = 7 partiţii, deoarece S(p, 1). = 1.
P-1 ·
Aceste partiţii slnt următoarele :
(1, 4) (2) (3) (5); (1) (2, 4) (3) (5); (1) (2) (3, 4) (5); (1) (2) (3) (4, 5);
(1, 5) (2) (3) (4); (1) (2, 5) (3) (4) şi (1) (2) (3, 5) (4).

Dacă o partiţie a mulţimii X are >.1 ~se cu un element, "2 clase

cu două elemente, ... , ;.._. clase cu k elemente, se spune că este de
tipul lÂ12>-i .. ,7,J,k. ln acest caz, numărul elementelor din X este
. egal cu suma numerelor elementelor din fiecare clasă, deoarece clasele
sînt disjuncte şi deci i..1 + 2>.1 + ... + k"k = Se pune acum ,i.-
problema determinării numărului de partiţii de un tip dat.
PROPOZIŢIA 3. Numărul de partiţii de tipul 1 Â1 2Â1 ••• 1rJ,k
( >.1 + 2 >. + .. . + k >.,c = n)
1 ale unei m,,lţimi X cu n elemente eate
egal cu

N(lÂ12'-1 •• ,kÂk) = - - - - - - -n!- - - - - - - · (4.6)

Â1 ! "2 ! ... Â,c ! (1 !)Â1 (2 !)• ••• (k !)Âk
lntr-adevă.r dacă o partiţie a, mulţimii X este de tipul 1 Âi 2~• ... li"k,
putem obţine o permuta.re a mulţimii X scriind elementele
mulţimii X în ordinea. în care a.par în clase şi desfiinţînd parante-
zele. Presupunem de asemenea. că mai întîi scriem clasele cu mi. ele-
ment, apoi clasele cu două elemente, ... , apoi clasele cu k elemente.
De exemplu, partiţiei (1) (2, 4) (3, 5) a, mulţimii X= {1, 2, 3, 4, 5}
îi corespunde permuta~ 1, 2, 4, 3,. 5 a, mulţimii X. .
Deoarece într-o partiţie nu contează ordinea. elementelor într-o
clasă. şi nici ordinea. claselo1·, dintr-o aceeaşi partiţie se obţin
(1 !)Âi (2 !)"- ••• (k !)Âk permutări diferite ale mulţimii X prin permuta.rea
elementelor dintr-o clasă, şi pentru fiecare din acestea i..1 ! >.~ ! ..... >-1: !
permutări .prin permutarea. între ele a claselor care co;Q.ţin respec-,
tiv a.cela.şi număr de elemente. Rezultă că dintr-.o. aceeaşi parti}ie
a. mulţimii X de tipul 1 Â, 2"- ... k'>.k se obţin >.1 ! A1 ! ~- . ., >.i: ! (11) 1 •
. (2 !)• ... (k !)Âk pertnutărf <liferite ale mulţimii X,' ia.r din p~ţii
diferite ale mulţ~ii .X .se obţin numfl,i permutări diferite ale--luj
X. lntr-adevă.r, dacă două ,partiţii de tipul 1Â12:As . ..• kÂTc sînt dife•
rite, înseamnă că· există· cel puţin două clase cu i.n.terseeţia ·ne'Vidi.,
 NUMERl:LE LUI STIRLING, BELL ŞI ·FIBONACCI' 55-

aparţinind celor două. partiţii, care conţin elemente diferite. Permu­

tînd în toate modurile posibile elementele dintr-o clasă., precum
şi cla.sele cai:e conţin acelaşi număr de eleme:p.te între ele, obţinem
nu.mii permutări dif�lite ale mulţimii X. Astfel, se generează .toate
permutările mulţimii X, în număr de n !. Pentru a arăta acest
lucru, să. considerăm o permutare x1a:2 •• • a:" a mulţimii X. Există
o partiţie a mulţimii X de tipul 1 ,., 2>.a ...k"N:, · care conţine pe x11
a:2, • ••. ,a:,., · cite .unul într-o clasă., apoi pe . a:>.,+1. şi· "X>.,+ 2 într-o clasă cu
două elemente etc.
· Deci dacă separăm .elementele care apar în şirul'. a:1a:2 •• • a:,. în
ordinea. în care a.par şi anume A1 cite 1, A2 cite 2, ..., A1: cite k,
s� defineşte .o partiţie a lui X de tipul 1,.,2,._ ...kAk. Prin permutarea
ţlementelor intr�o clasă. şi a claselor care conţin un acelaşi număr
de elemente intre ele se obţine în mod sigur şi perinutarea scrisă
mai sus a mulţimii X. Deci
N(lA12i.s ••• kXk) Ai ! A2 !...At! (1 !)Ai(2 !)A. •••(k!)lk = n !
Astfel, numărul de partiţii ale mulţimii {1, 2, 3, 4, 5} de tipul
1122 este egal cu 5'· = 15 şi anume :
' 1 !2 !1 !(2 !) 2
: (1) (2,3) (4,5); (1) (2,4) (3,5); (1) (2,5) (3,4); (2) (1,3) (4,5);
(2) (1,4) (3,5); (2) (1,5) (3,4); (3) (1,2) (4,5); (3) (1,4) (2,5);
(3) (1,5) (2,4); (4) (1,2) (3,5); (4) (1,3) (2,5); (4) (1,5) (2, 3);
(5) (1,2) (3,4); (5) (1,3) (2,4); (5) (1,4) (2,3) .
. Numă.rul tuturor partiţiilor unei mulţimi cu n e�emente se notează.
cu B. şi se numeşte '111Umd1·ul lui Bell. Este clar· că B,. = S(n,l) +
+ B(n,2) + ... + S(n,n), deoarece orice partiţie a unei mulţimi X
cu n· obiecte are o clasă, două clase, ... ,sau n clase .
. PROPOZIŢIA 4. N1tmerele lui Bell veri/ied 'ltrmdtoarea relaţie il,e
recure,nţil, :
. Bn+i = °E (t)Bk,
1c�o
(4.7),
11.ndt prin. definiţie B0 = 1. il+l
, 'Pentru demonstraţie observăm că B11 +1 = � S(n + 1,7c) şi, ţinînd.
k-1
seama de (4.5), obţinem
. n+l . n+ 1 " ( )
'Bn+l = l +· 1:�2 S(n + 1, k) =1+ s (i, k - 1) -

t ('!'l 1f
k�2 ;..Î:.1 �

, 1+ S(i, ,, --. ·1).

1-1 1, k-2 ' '
56 NUMERELE LUI STIRLING, BELL ŞI FIBONACCI

prin schimbarea 01·dinei de sumare. Dar

dacă se defineşte B 0 = 1.
Se poate da acestei proprietăţi o demonstraţie a,naJogă cu demon-
straţia proprietăţii (4.5) a numerelor lui Stirling şi care evită orice
calcul. Este clar că numărul B„ numără în acelaşi tirup cite relaţii
de echivalenţă pot fi definite pe o mulţime finită cu n elemente.
O proprietate interesantă · a numerelor B .. · descoperită · · de
E.T. Bell se referă la faptul că aceste numere sînt coeficienţii dezvol-
tării în seiie Taylor a funcţiei ee'- 1 , funcţie care din acest motiv
se numeşte f1mcţia generatoare a mtmerelor B.,.

PROPOZIŢIA 5. Există relaţia

; (4.8)
n=O

Fiind dat un şir (a.,),.e.v de numere 1·eale, să notăm prin f(x) suma
"" an [x],. ·pentru acele valori ale lui x pentru care seria ebte
seriei :E
f!=O

convergentă. Vom defini operatorul L prin relaţia L (j(x)) ""

= ~ a11 ,
fi=(\

căi'llia îi atribuim un sens numai dacă

"" a„ este
seria ~ convergentă.
11~0

Mai întîi vom demonstra că dacă g(x)

""
= ~ a„ xn şi operatorul L
n=O
este aplicabil funcţiei g,ceea ce se poate verifica înlocuindu-l'pe
x• în funcţie
"" a~Bn,
de polinoamele [xh cu (4.3), atunci L(g(x)) = ~
n-o
(B 0 = 1).
într-adevăr, ţinînd seama de (4.3), obţinem sumele parţiale
 NUMERELE LUI STIRLING, BELL Ş[ FlBONACCI 57

definind [m]0 = 1. Deci,

L(g(m)) = lim
m➔ ao
f ('f a„ S (n,k)) =
k-O n=k
lim-
m➔ ao
ia,. ('E S
•=0 k=l
(n, k)) =
m oo
= lim
•n➔ oo
~ a„ B,, = ~ an B,.
t1=0 11•0

(L fiind aplicabil lui g (m), seria este convergentă).

Pentru a demonstra formula exponenţială a lui Bell (4.8),
-vom considera dezvoltarea in serie Taylor :

e'" = 1 + ta; + t2a;2 + . . . + tn xn +

1! 2! n!
Făcînd substituţia e1 = u + 1, obţinem

e1"' = (it + l)"' = f

n-o
[m]n un
n! '
deci
L(e ) =
t„ oo
~ -u" = e
u
= ee t-1 •
n!n~o

Conform observaţiei de mai sus obţinem

L(e'"') = f
n=O
t"B„
n!
:şi această serie este convergentă. Prin compararea celor două expresii
:ale lui L(e1"') obţinem tocmai relaţia (4.8).
Pentru a introduce în continuare numerele lui Fibonacci vom
1·ezolva următoarea problemă:
PROPOZIŢIA 6 (Kaplansky). Dacă notăm cu f(n, k) numărul
.submulţimilor lui X = fl,2, ... ,n} care au k elemente şi nu con-
ţin. simultan doi întregi consecutivi, atitnci

f(n, k)= I n-k+l )• l k

(4.9)

' ., .
mnde k, < ["~
+1] •
," ·. 2
-58 NUMERELE LUI STIRLING, BELL ŞI FIBONACCI

Pentru a, demonstra. a.cest rezultat, unei submulţimi 8.(IJX ii

-vom pune în ~orespondenţă un cuvînt binar 0t1 0t2 ••• Ota cu 0ti = 1
da.că. ie S şi 0t1 = O dacă i e 8. 1n cap. I am vkut că ~stă
corespondenţă. este o bijecţie de la familia submulţimilor lui' 8 la
mulţimea .~uvintelor binare de lungime n = 181. Cuvîntul format
din O şi 1 ata.şo,t mulţimii 8 nu va <'onţine doi de 1 a.lăturaţi din
ca.uza restricţiei impuse mulţimli 8 de a .nu conţine simultan doi
întregi consecutivi. Deoarece aplicaţia astfel definită de la submul-
ţimile lui .l ca.re au k elemente şi nu conţin doi întregi consecu-
tivi .Ia cuvintele 'li rx 2 ••• Otn cu n poziţii binare, dintre care ,"fo: sînt
1 şi ti-k sînt ocupate cu O şi ca.re nu conţin. doi de1 1 a,Jă.turaţi
este o bijecţie, vom număra a.ceste cuvinte, căci două mulţimi între
ca.re putem stabili o bijecţie au acelaşi număr de elemente. Pentm
aceasta să consider~ n-k cifre egale cu O şi numerotate de la
1 la n-k şi să, le adăugăm k cifre egale cu 1 astfel înc1t să, nu
avem doi de 1 alăturaţi. Fiecare cifră 1 poate fi cara.cteriza.ti; prin
numărul de ordine al cifrei O ca.re o precedă. Deci trebuie să alegem
k întregi în mulţimea, {O, l, 2, ... ,n-k}, ceea ce este posibil în
f(n.,k) =(n-f +1) modui·i distincte. La mulţimea {1,2, ... ," - k}
a numerelor de ordine ale cifrelor egale cu zero l-am adăugat pe o,
ceea. ce corespunde cazului cînd cifra 1 este situată pe prima.
poziţie a cuvîntului a1 0t 2 ••• «,..
Deci numărul submulţimilor lui X ca1·e nu conţin doi întregi
consecutivi luînd in considerare şi mulţimea vidă căreia ii. cores-
punde un cuvînt «1 rx 2 ••• «. cu «1 = «2 = ... = «11 = O este egal cu
[•:lJ
Pa+l = I<~o (n-:+1). . . :.,.(4,10)

(Ne-am oprit la indicele [ n ! 1] • deoarece pentru ci .si~bolul

(n-:+1) sa. aibă sens trebuie ca .n-k+l :;;;i:. k sau k< n.; 1).
Din (4.10) obţinem F 0 = 1, li\= 1, P 2 = 2, F 8 = 3, .P4 = 5
şi se observă că P,.+ 1 = P,. + P"_1 pentru orice n ~ 1.
Numerele P„ se numesc n·umerele lui Fibonacci.
Pentru a demonstra relaţia 1'"+1 = P,. + PH_1 să observăm că,
orice cuvînt de lungime n format cu O şi 1 care nu conţine doi
de 1 consecut,ivi sau are pe ultima poziţie O sau a.re pe ultimele două
poziţii Ol, iar cuvintele care ră.mtn după elimina.rea terminaţiei o,
 NUMERELE LUI STlkLING, BELL Ş[ FIBONACCr 59

Tespectiv Ol au lungimile n-'--1, respectiv n-2 şi nu conţin doi

-de l: consecutivi. Deci, există o bijecţie de la mulţimea cuvintelor
-de lungime n formate cu O şi 1 care nu conţin doi de 1 consecutivi
:în reuniunea mulţimilor disjuncte formate din cuvintele de lungime
·n-1 care nu conţin doi de 1 consecutivi la care adăugăm pc pozi-
ţia a n-a un O, respectiv din cuvintele de lungime n-2 care nu
,conţin doi de 1 consecutivi la care adăugăm pe ultimele două poziţii
,cifrele O şi 1 în această ordine, deci Fn+i = F 11 ...J. F,._1 •
Funcţia genet·atoare a mtmerelor lui Fibonacci este 1 ,
· l-x-~
:adică dezvoltarea în serie Taylor a acestei funcţii în jur1,1l originii
-~ste de forma
1 =F0 +F1 x +F2x2 +F3 x 3 + ...
1-x-x2 .

Într-adevăr, d:1că l.v(l + x) I < 1, ~t1mci putem scrie

1 1
- - - - - - - - - - =l+x(l+x)+x2 (1+x) 2 +x3 (l+x) 3 + ...
1-x-x2 1-x (1 + x)
:şi ţinind seama de formula binomului lui Newton găsim coeficien:..
·tul lui x" din această expresie egal cu 'E (n-k)=F,..
. . k~O k

PRoPOZIŢIA 7 (Kaplansky). Dacă notăm cu f* (n, k) numărul

.s1tbmulţimilor lui X = {1, 2, ... ,nJ care a11, k elemente şi 11-'tt conţin
·nici doi întregi consecutivi, nici numerele 1 şi n simultan, există
,relaţia

r(n,k) =-.- n (n -le)

. n-k k
. , (4.11)

·ttn~e .·· k < [ ; ]•

Pent111 a demonstra acest rezultat, să observăm di, submulţi­
mile 'rare conţin numărul n nu pot conţine nici numărul n - 1,
:nici numărul 1 şi sînt în număr de f(n-3, k-1), iar cele care nu
-conţin numărul n sint in număr de f{n-1, k), presupuri.înd în
:ambele. cazuri că ele nu conţin doi întregi consecutivi. De exemplu,
!!ubmulţimile care conţin numărul n se obţin din cele f(n-3, k-1)
:submulţimi ale lui X'\__ {1,: n-1, n} care au k-1 elemente şi nu con-
ţin doi întregi consecutivi, prin adăugarea lui n.
60 NUMERELE.· LUI STIRLING,. BELL $I FIBONACCI

Cum.· orice submulţime a lui .X cu k elemente care nu· con'{lme

nici doi întregi .consecutivi, ·nici numerele 1 şi n · simultan aparţine
reuniunii acestor două· mulţimi disjuncte de submulţimi cu. -k ·!ele-
mente ca.re conţine numai submulţimi cu proprietăţile ··cet1rtte,
rezultă . că ·

f*(n, k) = f(1i-3, k-1) + f(1i :_:_' ~' k) . : ( ~ k 'kil

)+C ~: kr~ ·
(
. k
·= _n--1~
+l·)(n-k)=-n
k
(n-k)· .
n,-k k
·~ .

.. -;; ,:;·:

În acest caz numerele 1, 2, ... ,n se consideră aşezate pe: Ulll

cerc în această ordine, 1 devenind vecin cu n.
[;J
Numărul F! = "E f* (n, k) se numeşte numărul lui Lucas.
k-0

Nume1·ele lui Lucas verifică de asemenea relaţia de recurenţă F!+1 =

= F: + F~-i; . . 1 • ·

Exemplul 3. P r o b I e ma p ere c hi I o r (Lucas), Acum sîntem ln măsură să.

formulăm şi să· rey:ol.văm problema perecbilor care constă ln a găsi numărul de• ,mo,duri.
T(n) de a aşeza n soţi (numerotaţi 1, 2, ... , n) şi a soţiilor lor (numerotate respectiv
1, 2, ... , n) in jurul unei mese ·rotunde, astfel incit fiecare bărbat să aibă ca:vecine-
de o parte şi de alta două femei, dintre care nici una să nu-i fie soţie. Acesta este un
model pentru o clasă întreagă de probleme combinatorii de acelaşi tip. Vom vedea
că numerele 7'.(n) .intervin de exemplu într-o formulă pentru numărare11 dreptunghiµrilor
latine.
O bijecţie· f de .la mulţimea {1, 2, ... , n} pe mulţimea {1, 2, . , .. n} dcfi~eştţ-
o aşezare h:i modt1l următor : · · ·· · . · ·
Aşezăm pe un loc oarecare la masă persoana cu numărul 1, la dreapta sa persoana.
cu numărul /(1), la dreapta sa persoana 2, la dreapta acesteia persoana {(2) etc. Pentru
i = 1, 2, .. , n să notăm prin A 2; - 1 mulţimea bijecţiilor f cu /(i) = i şi pentru i =I=, n
să notăm prin A 2 ; mulţimea bijecţiilor f cu f(i) = i + 1, iar pentru i = n, A 211 repre-
zintă mulţimea bijecţiilor f cu f(n) = 1 . .
O bijecţie f defineşte o aranjare care răspunde cerinţelor problemei dacă şi numaii

dacă nu aparţine nici uneia dintre mulţimii~ A1 ,

,.
A 2 , •• •, A 2n, deci T(n)=nl- 1
.
2n
~ ;A;
.1•-.l .:
I·
·

I
Apliclnd principiul includerii şi al excluderii, obţinem

1
I 'E IA;I -
. u A,=
2n 2n
. ~
·
]A;nA1I + ... + (-i)n-1
12"
n A; 1--_.:.·
1" .

I
i-1 l= l

=
.
l~i<J~2n

. ~
KC{l.2, .•.• 211}
<-1> IKI
.
-lin A;I
iEK 1·
i= 1
',=J\'

'
 NUMERELE LUI STIRLING,: BELL ŞI FIBONACCI 61

Dacă mulţimea R. C {1, 2, ... , 2n} conţine k numere, atunci I n A, 1 = (n - k)!

dacă J{.
'
nu conţine
' ' '
'
doi întregi consecutivi din sistemul (l, 2, ... , 2n,
' '
iEK
l)şi In A;\
lEK I
=O
tn caz 'contrar. :
într-adevăr, dacă· K conţine doi intregi consecutivi din sistemul (1, 2, ... , 2n, 1),
fie 2j şi 2j + 1, atunci dacă există o bijecţie (E n A;, aceasta implică f E A2.Î n A2.Î+l
iEK
şi deci /(j) = j + 1 şi în acelaşi timp f(j + 1) = j + 1. Deci f nu este injectivă şi
nu poate fi o bijecţie. Dacă K conţine întregii 2j - 1 şi 2j, atunci din fE A 1 deducem n
iEK
că f(j) = j şi = T+t"; ceea ce este absurd, căci o funcţie este unic definită pentru
f(j)
orice element din domeniul de
. ·
definiţie. Deci 1n A,j = O
iEK
dacă J{. conţine doi întregi
consecutivi ·ain sistemul (1, ·2, ••. , 2n, 1), deoarece pentru numerele 2n şi 1 avem o
situaţie asemănătoare. celor de mai sus. · In c;tz contrar, adică K nu conţine doi întregi
consecutivi din sistemul (1, 2, •.. , 2n, 1), f E
·
n Ai implică faptul că imaginile a k =
iEK
= I K I elemente din mulţimea
{1, 2, .•• , n} slnt bine definite, iar restul imaginilor celor
n - k elemente pot fi alese ln (n - k) I moduri, astfel incit f să fie o bijecţie a mulţimii
{1,2, ... ,~} pe mulţimea{!, 2, ... ,n}.. .
· Dat am văzut că numărul mulţimilor K cu k elemente care nu conţin doi ·totregi
~onseci1tivl,di~·sist~mul (1, 2, ... , 2n, 1) este eg~l cu,~ (2n, k) = ~ · ( 2 n ~
2n- k k
·k)··
Obţinem deci

T(n) = n! -
i-1
~"
2
jA;! + ~
l~id.,.:2n
I A 0nAi
I+ ... + (-l}'l1nA,1
I = :!71

i =l
'

= n! - ~ ( 2 n - 1 ) (n - 1) I + ~ (211 - 2 ) (n - 2) I + ... +
2n-1 1 2n-2 2

+ (-1)" :n (:)01
sau
T(n) = 11 I - ~ ( 2n - 1 ) (n - 1)1 + ~ ( 2n - 2 )(11 - 2)1 + ... + (-1)"2,
211 - 1 1 2n -2 2
(4.12)

care este numărul soluţiilor tn problema perechilor.

Problema avind sens pentru n :;,i. 2, găsim

T(2) = 21 - ~ ( 3 } 11 + 2 = O,
3 1,

T(3) = 31 - +(:) +(:)11 - 21 + 2 = 1;

62 NUMERELE LUI STIRLING, BELL ŞI FIBONACCI

T(4) = 41 - +( ; ) + +(:)
31 2I - +(:) 11 + 2 = 2,

T(5) = 51 - _1~ ( 9 ) 4I + ~ ( S) 31 - ~ ( 7 ) 21 + ~( 6 )11 - 2 = 13;

91 82 73 64 ·

:o: J
n„3; T(.J) =1
J

2
n•I;; T (4) 2 2
I

Fig. 4.1

Soluţiile pentru n =3 şi n = 4 sînt date in fig. 4.1. Se observă că două soluţii

diferă una de cealaltă numai prin aranjarea elementelor1, 2, ... ,n, elementele 1, 2, ... ,11,
presupuntndu-se a fi aranjate tn această ordine ln sensul trigonometric direct.
 5

EXPRIMAREA UNUI ÎNTREG CA SUMĂ

DE NUMERE ÎNTREGI

Problemele ·care se referă la exprimarea unui numă1· natural ca

sumă de numere naturale sau sumă, de pute1·i de numere na.turale
aparţin teoriei numerelor, fiind abordate încă de Euler. Astfel,
putem aminti celebra ipoteză a lui Waring demonstrată de Hilbert
în 1909 (239] care afirmă că pentru orice k=l, 2, 3, ... toate nume1·ele
naturale n se pot scrie ca o sumă de cel mult g(k) numere naturale
ridicate la puterea k, numărul g( k) depinzind numai de întregu
k, nu şi de numărul astfel exprimat, n [57].
în cele ce urmează vom prezenta unele prop1·ietăţi şi algoritnii
de calcul pentru numărul de împărţiri ale unui număr inti·eg şi pozi-
tiv într-un număl' dat de părţi, cărora le vom impune şi alte con-
diţii.
Astfel, o împărţire a numămlui natural n în m pă1·ţi este o
exprimare a lui n de forma

n, = al + a2 + ••• + am 1 (5.1)
unde numerele nr.tturale tii ~ a2 ~ ••• > a,,. > 1.
Din cauza condiţiei impuse ca numerele întregi şi pozitive
au a2 , ••• ,am să formeze un şir descrescător, se obserYă că două expri-
mări ale lui n ca sumă de numere naturale se deosebesc numai prin
natura numerelor lli, a2 , ••• ,am, nu şi prin ordinea lor. Nume1·ele
llt, a 2 ,. •• am se vor numi pă11ile l1.'1i ti din împărţirea (5.1).
Prin P(n,m) vom nota numărul de împ'ărţiri ale număntlui"natu­
ral n în 'ln părţi cu proprietăţile menţionate. Ac~st număr mai admite
urm~toarea interpretare :
Dacă YOm considera o mulţime X cu n elemente, un' sistem
(ai, aa, ... ,am) cu tli + a 2 + ... + a111 = ii şi a,>1 pentru i=l, ... , m
64 EXPRIMAREA UNUI lNTREG CA SUMA DE NUMERE INTREGI

tlefineşte tipul unei partiţii a lui X cu m clase. Deoarece într-o

partiţie nu contează ordinea, claselor, rezultă că în exprimarea lui n nu
<iontează 01-dinea întregilor tii, a2, •••• ,am şi numărul P(n,m) reprezintă
numărul de tipuri ale partiţiilor unei mulţimi cu n elemente în m clase.
Tabelul 5.1

I n=l
I 1 P(l,1)=1
I
I

2 2 P(2,1)= 1
I
1+1 P(2,2)=1
!
3 3 P(3,1)=1

2+1 P(3,2)=1

1+1+1 P(3,3)=1

4
I P(4,1)=1
4
I
3+1 P(4,2)~2
2+2
I
2+1+1 P(4,3)=1

I
I
1+1+1+1 P(4,4)=1

5 5 P(5,1)=1

4+1 P(5,2)=2
3+2

3+1+1 P(5,3)=2
I 2+2+1
I
2+1+1+1 P(5,4)=1

I 1 1+1+1+1+1 P(5,5)=1

în tabelul 5.1 sînt enumerate toate împărţirile lui n in m părţi

(1 ~ m ~ n) pentru n =
1 1 2, 3, 4, 5.
Ţin.în.d se.ama de proprietatea din exemplul 2, cap. 2 se deduce că
P(n,m) >, : 1(!:D.
PROPOZIŢIA 1. N1tmerele P(n,m) verifică 1trmătoarea 'telaţie de
recurenţă:
P(n,l) + P(n,2) + ... + P(n,k) = P(n+k,k)
 , EXPRIMAREA UNUI !NTREG CA SUMA DE NUMERE INTREGI 65

P(n,1) = P(n,n) = 1. (5.2)

Relaţiile P(n,1) P(·n,n) = =
1 sînt evidente. Rămîne să demon-
străm prima egalitate din (5.2). Pentru aceasta să considerăm mulţi­
mea impărt,irilor numărului n care au cel mult k părţi, al căror
număr este egal cu P(n,1) +
P(n,2) + ... + P (n,k). Fiecare împăr-
ţire a lui n cu cel mult k părţi poate fi scrisă 'YI,='li + a2 + ... +
+ a,,, + O + . . . + o, unde suma conţine k termeni iar ai > a > .. . 2
. . . > a-m > 1 (1 :,;;;; m ,< k). Din această exprimare a lui n putem
obţine o împărţire a lui n+k în k părţi astfel:
n + k = (a1 +1) + (a2 +1) + ... + (am+l) + 1 + 1 + ... +1,
unde suma conţine k termeni şi a 1 + 1 > a 2 + 1 :;ai,. ••• >, am + 1 >, 1.
Aplicaţia astfel definită este o injecţie, deoarece la împărţiri
diferite ale lui n cu cel mult k părţi le corespund împărţiri dife-
rite ale lui n+k cu k părţi. Această aplicaţie este şi o surjecţie,
deci o bijecţie, deoarece orice împărţire a lui n + k cu k părţi pro-
vine din acea împărţire a lui n cum,< k părţi obţinută scăzînd o
unitate din fiecare termen al împărţirii lui n + k şi reţinînd primii
termeni diferiţi de zero. Deci există o bijecţie între mulţimea împăr­
ţirilor lui n cu cel mult k părţi şi mulţimea împărţirilor lui n + k
cu k părţi.
Formulele (5.2) în care am luat prin definiţie P(n, m) = O pentru
m > n permit calculul prin rJcurenţă al numerelor P(n,k) linie cu
linie (tabelul 5.2). Prin P(n) a,m notat numărul tuturor împărţirilor
Tabelul 5.2

P(n,m)
I m=l 2 3 4 5 6 ... I
I
P(11)

n=l 1 o o o o o 1
2 1 1 o o o o 2
3 1 1 1 o o o 3
4 1 2 1 1 o o 5
5 1 2 2 1 1 o 7
6 1 3 3 2 1 1 11

P(n) = P(n,1) + P(n,2) + ... + P(n,n). O evaluare

lui n, adică
asimptotică
a numărului logP(n) a fost obţinută de Hardy şi
Ramanujan [99].
li - e. 86
66 EXPRIMAREA UNUI lNTREG CA SUMA DE NUMERE lNTREGI

PRoPOZIŢU 2. Numiărul de împărţiri ale l11,i n, astfel încît cea

mai. mare parte să fie egalii, cu k, este egal cu numărul împărţirilor
lui n în k părţi.
De exemplu, pentru n = 7 şi k = 4, obţinem împărţirile lui 7
cu cea mai mare parte egală cu patru : 4 + 1 + 1 + 1, 4 + 2 + 1,
4 + 3 şi împărţirile lui 7 în patru părţi :
[ 4 + 1 + 1 + 1, 3 + 2 +1 +
1, 2 2+ + +
2 1.
Pentru a demonstra această proprietate să-i asociem unei împăr-
ţiri a lui n o diagramă a lui Ferrers care va face raţionamentul mai
sugestiv. Diagrama lui Ferrers asociata împă-rţirii
(5.1) a lui n va conţine în prima linie ai căsuţe,
în a doua linie a2 căsuţe, ... , în linia m va conţine
a,,, căsuţe. Diagrama lui Feners asociată împăl'ţirii
lui 7 = 3 + 2 + 1 + 1 este desenată în fig. 5.1.
Numărul total de căsuţe din diagrama lui Ferrers
asociată împărţirii lui n va fi egal cu n. Dacă nu-
mărăm căsuţele pe coloane, vom obţine tot n căsuţe
şi anume coloana k va conţine atitea căsuţe, cite
Fig. s.1 • părţi sint mai mari sau egale cu k în împărţirea lui
n. Se obţine astfel o nouă împărţire a lui n de fo1·-
ma : n a;= + + ... , unde reprezintă numărul de pă1·ţi din
a: a:,
împărţirea anterioară a lui n care' sint mai mari sau egale cu k.
Această împărţire a lui n se numeşte împărţire conjugată lui (5.1)
şi numărul ei de părţi va fi egal cu ai, adică cu cea mai mare parte
din împărţirea (5.1) a lui n. Astfel, împărţirea conjugată împărţi­
rii 3 + 2 + 1 + 1 este 4 + 2 + 1 şi diagrama Ferrers a acestei
împărţiri se obţine din diagrama din fig. 5.1 printr-o simetrie faţă,
de diagonala căsuţei situate în stinga sus. Se observă că operaţia.
de conjugare a unei împărţiri a lui n este involutivă, adică conju-
gata conjugatei coincide cu împărţirea iniţială. .Astfel, operaţia de
conjugare definită pe mulţimea împărţirilor lui n cu k părţi cu va-
lori în mulţimea împărţirilor 1ui n, pentru care cea mai mare parte
este k, este injectivă, deoarece două împărţiri ale lui n cu k părţi
generează împărţiri diferite ale lui n cu cea mai mare parte egală.
~u k, şi surjectivă ţinînd seama de proprietatea de involuţie, deci
este o bijecţie.
PROPOZIŢIA 3. Numărul împărţirilor lui n în părţi inegale şi
impare este egal cu numărul împărţirilor lui n care coincid cu eon-
j'ugatele lor.
Pentru a demonstra această proprietate vom defini o bijecţie
de la. mulţimea împărţhilor lui n în părţi inegale şi impare pe mul-
 EXPRIMAREA UNUI lNTREG CA SUMA DE NUMERE INTREGI 67

ţimea împărţirilor lui n care coincid cu conjugatele lor, utilizînd lim-

bajul diagramelorFerrers.tmpărţiriin = (2ki_ + 1) + (2k2 + 1)+ •.. ,
unde k 1 > k2 > .• .. , 1i vom pune în corespondenţă o diagramă
Ferrers simetrică asociată unei împărţiri a lui n care coincide cu
conjugata. ei astfel: pe prima linie şi pe prima coloană vom aşeza
k1 + 1 căsuţe, cele 2k2 + 1 căsuţe vor fi aranjate în continuare
cîte k 2 + 1 pe a doua linie şi a doua coloană etc. Această construcţie
este posibilă, deoarece toate părţile unei împărţiri a lui n sînt ine-
gale, ia.r diagrama rezultată va. fi simetrică; căci toate părţile sînt
impare. Astfel, împărţirii în. părţi inegale şi impare 7 + 5 + 3 + 1
îi corespunde împărţirea autoconjugată 4 + 4 + 4 + 4 prin pro-
cedeul descris mai înainte. Corespondenţa astfel definită este evi-
dent injectivă. Pentru a arăta că este şi surjectivă, să considerăm
o împărţire P autoconjugată a lui n. Să notăm cu ai numărul căsuţe­
lor care se găsesc în prima linie şi prima coloană a diagramei Ferrers
asociate împărţirii P. Suprimînd prima linie şi prima coloană, să
notăm cu aa numărul căsuţelor care se găsesc în prima linie şi
prima coloană a diagramei astfel obţinute etc. Se obţine aşadar o
împărţire Q a lui n in ·părţi inegale şi impare, a că,rei imagine prin
transformarea dată este chiar împărţirea P.
PROPOZIŢIA. 4. Numărul împărţiril01· lui n tn părţi inegale două
cîte două este egal cu numărul ,mpărţirilor liii n ,n părţi impare.
Pentru a demonstra această propriP.tate vom stabili o bijecţie
de Io, mulţimea împărţirilor lui n în părţi impare pe mulţimea
împărţirilor lui n în părţi inegale două cite două. Astfel, dacă într-o
împărţire a lui n în părţi impare numărul 2k + l apare de pori,
il vom Rcrie pe p ca o sumă de puteri ale lui 2 :
p = 2'1 + 2'• + ... ,
scrierea fiind unică.
Oele (2k + l)p căsuţe ale diagramei Ferrers asociate împărţirii
lui n le vom regrupa astfel: vom aşeza pe cite o linie (2k + 1)2'1
c~suţe, (2k + 1)2'2 căsuţe etc., respectind ordinea descrescătoare
a numărului de căsuţe de sus in jos. În acest mod împărţirii
7 + 5 + 5 + 3 + 3 + 3 + 1 + 1 + 1 + 1 ii vom asocia o nouă
împărţire, a cărei diagramă Ferrers conţine pe cite o linie 7 căsuţe,
10 căsuţe, 6 căsuţe, 3 căsuţe, 4 căsuţe, deci corespunde împărţirii
în pă.rţi inegale două cite două 10 + 7 + 6 + 4 + 3.
împărţirea astfel obţinu.tă a lui n conţine numai părţi diferite.
două cite două, deoarece orice întreg se scrie în mod unic ca pro-
dusul dintre un număr impar şi o putere a lui 2.
68 EXPRIMAREA VNUI INTREG CA SUMA DE NUMERE INTREGI

Corespondenţa astfel definită este o bijecţie. 1ntr-adevăr, ţinlnd

seama şi de unicita.tea scrierii unui număr natu.ral ca o sumă de
puteri ale lui 2, rezultă injectivitatea acestei aplicaţii. Pentru a,
arăta oă această corespondenţă este surjecţie, să considerăm o împăr­
ţire P a lui n în părţi toatti inegale. Fiecare parte fiind un număr
natural se scrie ca produsul dintre un număr impar şi o putere a.
lui 2. Regrupînd termenii sumei şi dind factor comun, obţinem numai
termeni de forma (2k + l)p cu k = 0,1, ... care vor genera p ter-
meni egali cu 2k + 1. Aranjînd aceşti termeni în ordinea descrescă­
toare a mărimii, obţinem o împărţire Q a lui n în părţi impare.
Dacă aplicăm acum lui Q transformarea definită mai sus de la.
împărţirile lui n în părţi impare la împărţirile lui n în părţi dife-
rite două cîte două, obţinem chiar P.
Să notăm în continuare prin P(n,m lh) numărul împărţirilor
lui n în m părţi pentru care cea mai mică parte este egală cu h şi
prin P(n lh) numărul împărţirilor lui n, pentru care cea mai mică
parte este egală cu h. Din definiţiile date rezultă că
P(n,m) = P(n,mll) + P(n,ml2) + ... + P(n,mln)
şi

P(nlh) = P(n,llh) + P(n,2Jh) + ... + P(n,nlh).

PROPOZIŢIA 5. Există relaţiile:

P(n,m jl) = P(n - 1, m - 1)

şi
P(n,mlh) = P(n - m, m!h - 1) (5.3)
pentru h >1.
Pentru a demonstra relaţiile (5.3) vom stabili o bijecţie de la.
mulţimea împărţirilor lui n în m părţi cu cea mai mică parte egală
cu h pe mulţimea împăţirilor lui n-m în m părţi cu cea mai
mică parte egală cu h-1 pentm h >
1, respectiv pe mulţimea
împărţirilor lui n-1 în m-1 părţi pentru h =
1. Pentru h 1, >
unei a lui n = 'Zi + a2 + . . . + am cu 'Zi >, a 2 :>-- • • • >,
împărţiri
>,a,,.= h ii vom pune în corespondenţă împărţirea lui n - m de forma
n-m = ('Zi. - 1) + (a 2 - 1) + ... + (a,n-i - 1.) + (h - 1) care are
m părţi şi cea mai mică parte egală cu h - 1. La două împărţiri
diferite ale lui n vor coresp1mde două împărţiri diferite ale lui
n-m obţinute prin scăderea unei unităţi mn fiecare parte. Fiind
dată o împărţire Q a lui n-m în m părţi, dintre care cea mai
mică este egală cu h-1, aceasta provine prin transformarea dată
mai înainte din acea împărţire a lui n în m părţi cu cea mai mică
 EXPRIMAREA UNUI INTREG CA SUMA DE NUMERE lNTREGI 69

parte egală cu h, care se obţine din Q prin adăugarea unei unităţi

la, fiecare parte, deci corespondenţa definită este o bijecţie. 1n cazul
in oa.re h = 1, această bijecţie se defineşte astfel: fiecărei împărţiri
Q a lui n in m părţi cu cea mai mică parte egală cu 1 ii punem în
oorespondenţă o împărţire a lui n--1 în m-1 părţi obţinută prin
suprimarea părţii egale cu 1 a lui Q.
PROPOZIŢIA 6. Numerele P(n lh) verifică relaţiile de recurenţă:

P(nll) = P(n-1)

P(nlh) = P(n-1 lh-1) - P(n-hlh-1) (5.4)

pentru h > 1.
Prima relaţie din (5.4) se demonstrează asociindu-i fiecărei împăr­
ţiri Q a lui n cu cea mai mică parte egală cu 1 o împărţire a lui
n-1 obţinută din Q prin suprimarea părţii egale cu 1, transformare
care este o bijecţie.
Pentru a demonstra a doua relaţie din (5.4), să scriem n = h +
+(n-h), deci P(nl h):= ~ P(n - hlk). Dacă h > 1, atunci obţinem
k";;,h

de asemen.ea P(n-11 h-1) = ~ P(n - h lk). Comparîn.d aceste

k-;;,h-1
două relaţii, rezultă ceea ce trebuia demon.strat.
Relaţiile de recurenţă (5.4) ne permit calculul numerelor P(n llt}
şi obţinerea unui tabel analog cu tabelul 5.2. O altă metodă pen-
tru obţinerea numărului de împărţiri ale unui întreg într-un _număr
de părţi cu anumite proprietăţi este aceea a. utiliză.Iii funcţiilor gene-
ratoare, adică a funcţiilor, ai căror coeficienţi ai dezvoltării în serie
Taylor într-o vecinătate a originii axei reale să reprezinte tocmai
numărul de împărţiri ale întregului n într-un număr oarecar~ de
părţi cu anumite proprietăţi. Această metodă, utilizată la început
în mod formal, fără să se studieze convergenţa produselor infinite
de serii care apar, a fost iniţiată de Euler şi Laplace.
Vom arăta că funcţia generatoare a numărului P(n) al tuturor
împărţirilor întregului pozitiv n este
F 1(x) = (l-:i:)- 1 (1-x2 )-1 (1-x 3 )- 1 •.•
sau într-o vecinătate a originii există relaţia
1 oO
- - - - -2 - - - -= ~ P(n)x 0
,

(1-x) (l-x (l-m

3 ) )... n=O

în care luăm prin definiţie P(O) = 1.

70 EXPRIMAREA ,UNlJI ·INTREG CA SUMA DE NUMERE lNTREGI

într-adevăr, într-o vecinătate a originii putem scrie

; '.J; ..~,'. •.•' • 1 · •·::•!.11•·'·
• . ·1r =(l+«ziw+~ws+ ••. )(l+aaa;!+
(17"""1,W) .(1 ~a2ro, ) ••.• (l-a1;w1') ••.
· +.aiar' + ... ,r:. ·.
(1 + akaik + a~a,2k + ... )... = 1 + «ziw +
.. . + (a~ + a2)w2 + . • . + (a~1 a~ ••• a~ + ••• )a,n + ...
·se · observă că tei:menul a~1 a~ •.• atk care intră în coeficientul lui a:"
are proprietate~' că Â1 + 2 Â2 + ...
+ kÂ1: = n, deci el defineşte
o împărţire a lui n şi anmne :
n=(l + 1 + ... + 1} + (2 + 2 + ... + 2) + ... + (k +k + ... + k}
Â1 Âs At
Ţinînd seama de modul cum se desfac parantezele, se observă.
cit în acest fel exponenţii literelor care apar în coeficientul lui a:"
generează fără repetiţie toate împărţirile lui n, deci dacă. facem
«zi= a2 = .•. ~ 1, coeficientul lui a," va fi tocmai numărul împăr­
ţirilor lui n, adică P(n). Se poate arăta că funcţia generatoare a,
numerelor P(n,m) este .F2(ro) = af'(l-a,} (l-w2 ). ••• (l-a;"'}, funcţia
generatoa~e
. . ... a numărului împărţirilor lui n în părţi impare este
Ji'3(a,) = II (1-xlk-:--1 )-1 , a numărului împărţirilor lui n în pltrţi ine-
.1:-1
...
gale do1J.ă cite. do~ă este .F4(w) = II (1 + af}, a numărului împă.r-
.
.1:-1 .
...
ţirilorluinîntr-unnumărimpardepărţieste.F6 (w}= II (1- a;a+ 1) -1
. . . ll:-1
etc. Din propeziţia 4· rezultă că .F8(w} = Ji'iro}. Acest lucru a (ost
obţinut de Euler :
.. . ·1 1 1 1-a,2 1-a:4 1-a:6
. .Fa(W} = - . - · - - - - ... = - - • - - • - - • • • =
1-:.c 1-x8 1-a:6 1-a: 1-w2 1-a,8
= (l+w} (l+w2 } (l+w 3 ) ••• = .F4(a:}.
O prezentare completă a diferitelor funcţii generatoare care
intervin în probleme de numărare este făcută, de exemplu, tn car-
tea lui Riordan [176].
 ·.·•···

NUMĂRAREA ARBORILOR

Să considerăm un graf neorientat G = (X,U), unde X este

mulţimea vîrfurilor iar U este mulţimea muchiilor. Acest graf poate
fi desenat în p]an, reprezentînd vîrfurile sale prin puncte în plan,
iar muchiile prin segmente de dreaptă care 1mesc perechi de vir-
fnri. Un lanţ este o succesiune ă.e vîrfuri astfel incit oricare două,
virfuri consecutive ale lanţului sînt unite printr-o muchie. Un ciclu
este un lanţ pentru care virful iniţial şi virful final se leagă printr-o
muchie.
Un graf este conero dacă oricare din două virfuri se leagă prin-
tr-un lanţ. Un s ubgraf 0 1 al grafului 0 are ca mulţime de vîrfuri
1

pe X 1 cX şi. ca mulţime de muchii toate muchiile din U care unesc

între elţ numai vîrfnri din X 1 • Gradul unui 'DÎrf ro e X, notat d(ro),
este numărul muchiilor care ll au pe· m ca extremitate. .,
Numărul maxim de cicluri independente ale grafului 0 sau nu~a.:
rul. ciclomatio al lui 0, notat k(0), este egaţ cu m-n+p, unde m
este numărul muchiilor, n este nu.mărul virfurilor şip este n~kul
coIDponentelor conexe ale grafului· ·0 [12]. .
Un arbore se defineşte ca -fiind un graf conex -şi fără cicluri. 1n
fig. 6.1 sînt desenaţi doi arbori. Arborii astfel definiţi pot,fi .întil~
niţi în reţelele de comunicaţii conexe şi· fără cicluri, în teoria clasifi-
cării [40], în genetică etc. Vom arăta mai departe ce legătură există,
între arbori şi grupurile de permutări.· Propoziţia 1 ne dă şi alte
caracterizări ale unui arbore [12]. ·

PRoPOZIŢIA 1. Ji'ie 0 ~n graf cu n vtrfuri (n > 2). Prop riet4tlle

1

următoare ·stnt echivalente şi caracteri_zează un arbore : · ·

(1) 0 este . conero şi fără cicluri ; -
(2) 0 este fără cicluri şi are n-1 muchii;
(3) G este co,nem fi are n-1 muchii ;
72 NUMARAREA ARBORILOR

( 4) G este fără cicluri şi adăugindu-i o singură muchie între oricare

două vîrfuri nelegate printr-o muchie, se creează un ciclu şi numai unul.
(5) G este conex şi dacă se suprimă o muchie oarecare, acesta nu
mai este conex.
(6) Pentru orice peteche de vî1juri ale lui G există un lanţ şi
n11,mai unul care le uneşte.

Fig. 6.1

Vom demonstra următorul lanţ de implicaţii :

(1) =) (2) =) (3) =) (4) => (5) ➔ (6) =) (1).
Într-adevă.r, dacă (1) este adevărată., atunci G fiind conex şi
fără cicluri, numărul componentelor conexe p = 1 şi k(G) = O,
deci m-n+l = O şi m = n-1. Dacă, (2) este adevărată, atunci
k(G) = O, m = n-1 şi n-1-n+p = O sau p = 1, adică G este
conex avind o singură componentă conexă, deci am obţinut (3).
Dacă (3) este adevărată, atunci p = 1, m = n-1, deci k(G) = m-
-n+p=O şi graful G este fără cicluri. Aiăugîndu-i o singură. muchie,
se obţine un nou g1·af G' şi k(G') = 1, deci G' conţine un ciclu
unic, adică (4). Dacă (4) este adevărată, atunci graful G este nea-
părat conex, căci in caz contrar ar exista două vîrfuri, x, y, nele-
gate prin nici un lanţ şi deci nu se poate crea un ciclu prin adăuga­
rea unei muchii intre x şi y. În ipoteza valabilităţii lui (4), dacă.
se suprimă o muchie oarecare din graful G, acesta nu mai este
conex. Să presupunem prin absurd că, suprimînd muchia dintre
vîrfurile a; şi y, se obţine un nou graf G' conex. Atunci în graful
G' există un lanţ de la x la y, care împreună cu muchia suprimată.
dintre x şi y ar genera un ciclu în graful G, ceea ce contrazice (4).
Deci (4) =) (5). Vom demonstra că (5) =) (6) de asemenea prin
reducere la absurd. Dacă ar exista două vîrfu.ri a; şi y legate prin
 NUMARAREA ARBORII.OR 73

două lanţuri distincte în graful 0, atunci de exemplu primul lanţ

conţine măcar o muchie care nu aparţine celui de-al doilea, lanţ,
muchie a cărei suprimare nu ar face graful neconex, ceea ce contra-
zice (5). 1n fine (6)-=> (1), deoarece graful 0 în ipoteza (6) este conex
şi fără cicluri, fiindcă existenţa unui ciclu ar implica faptul că două
virfuri oarecare ale ciclului sînt unite prin două lanţuri distincte,
ceea ce contrazice (6).
Ca un cornlar al acestei propoziţii obţinem că un graf 0 = (X, U)
admite un graf pm1ial H = (X, V) cu VcU, care este un arbore
dacă si n11mai dacă este eonem.
într-adevăr, dacă 0 nu este conex, atunci nici grafurile sale paT,
ţiale nu sînt conexe, deci 0 nu admite grafuri parţiale care să fie
arbori. Dacă 0 este conex, să vedem dacă există o muchie a cărei
suprimare nu face graful neconex. Dacă o astfel de muchie nu
există, atunci din condiţia (5) rezultă că 0 este un arbore. Dacă
există o muchie a cărei suprimare nu face graful neconex, se suprimă
această muchie şi se obţine un graf parţial conex al grafului 0, pen-
tru care se repetă procedeul descris. Oind nu vom mai putea elimina
muchii din graful obţinut, atunci acest graf este un arbore parţial
al grafului conex 0. · .
tn continuare vom prezenta unele rezultate asupra numără.1 ii
arborilor cu virfuri etichetate spu pe scurt, a arborilor etichetaţi

,,L,···:./\·'~:~,,
A :.,.._ .~ }(f • · ,,, '• J\f

3 X3
Fig. 6.2

1n fig. 6.2 sînt desenaţi trei arbori, cu virfurile notate prin lite-
rele mu a: 2 şi m3 , care sînt distincţi, deoarece de exemplu vîrfurile
a;_, m2 , m3 au grade diferite în cei trei arbori, iar în fig. 6.3 am şters
etichetele asociate virfurilor, obţinindu-se trei arbori identici.•

L I\
Problema numărării grafurilor cu vîrfuri neetichetate va ii abor-
dată mai tirziu cu metoda lui P6lya şi de Bruijn. Utilizînd o gene-
ralizare a dezvoltării lui Lagrange pentru funcţii analitice de mai
14 NUMARAREA. ARBORILOR

multe varia.bile, I.J. Good a, obţinut în. ['15] o metodă pentru numlr-
~rea, a.numitol' oia.se de a.rbori neetichetaţi.
·::·: P.ROPOZIŢIA. 2 (Moon). DacU, notăm ou T(n; di, d 8, ••• ,dn) numci-
.ruiile arbori,. ale cltror 'Dirf'uri /Di, a:8, ••• , a," au respectiv gradele d(a:1 ) =
:. ,. d1 , d( m9 ) = tl9 , ••• ,il( a,f)) = a„ eanat4 relaţia

. ;
T(n di, d 11, ••• ,dn) = ( n-2 ) (6.1)
d1 -l, d 11 -l, .. . ,ă,. -1
Pentru un gra,f oa.reca.re suma. gra,delor vîrfurilor este ega.lă. cu dublul
numitrului. de muchii, deci T(n; ă11 d 2, ••• ,iln) ::f= O numa.i da.că
n . n .
I; d, =:= 2(-n-1), sau dacă, !; (d,-1) = 2(-n-1) - n = n-2. Putem
~1 _. ~l
presuptlne că, d1 > d11 > . . . > dn, în caz contrar schimbînd numero-
tarea; vîrfurilor. Ega.lita.tea dEldusit mai înainte implică, dn = 1, că.ci
dacă, d" > 2, atunci suma. gra,delor a.r fi cel puţin 2n.
Să. arătăm mai întii că

.!l'{tqd1,du, .. ,d,.)----: :E T(n-1, d11 d 2, . . . ,d1-1, ... ,d11_ 1 ). (6.2)

fld;~2

Să. notăm cu A, mulţimea, arborilor cu virfu.rile w11 w2, ••• ,w11 ca.re
au respectiv gradele di, d 2, ••• ,dn şi dn = 1, astfel încît vîrful a;,.
să fie legat de w, printr-o muchie. Atunci d, > 2, deoarece d, = 1
ar implica. faptul că graful nu este conex. Numă,rul elementelor din
mulţimea. A, este T(n -1, di, d 2, ••• ,d,-1, ... ,il11 _ 1 ). într-adevăr,
să considerăm mulţimea. celor T(n - 1; il1 , d2, ••• ,il,-1, '. .. ,il,._1 )
arbori cu virfu.rile 0i, a,2, ••• ,a111 _ 1 ca.re au respectiv gra,dele <h, d11, •••
. . . ,d,-1, ... ,d,._u (d, > 2). Dacă pentru fiecare din acest arbore adău­
găm vîrful a," pe care n legăm de vîrfu1 w, printr-o muchie, se obţin
făfă, repetiţii toţi arborii din mulţimea .A,. Cum mulţimile A, sint
disjuncte două. cite două., rezultă că,
T(n; du d 2, ••• ,il11 ) = I U A, I =
iJd;~2

= :E I Ad =
•ldi;;i!,2
t
•I Ji~2
T(n-l; di, ... ' il,-1, ... ,dn-1),

adică. (6.2).
Vom demonstra acum propoziţia prin inducţie după. n. Pentru.
11, = 2 putem avea nu.mai d1 = 1 şi d2 = 1 şi propoziţia, este evidentă,
 NUMARAREAARBORILOR 75
. ·: .• r·:, .' !•'• .

deoarece un astfel de arbore este unic. Dacă presupunemdorniular

(6.1)adevărată _pentru n-1, ţinind cont de (6.2), obţinem

T(n; di, da, ... ,d = 11 ) ~ T( n - 1 ; di,d 2, ••• ,d, - 1, ... ,dn_1 ) =

fldi~2

_ ~ ( n-3 - )-
-,1d,~2 di-1, d2-l, • • • ,d,-2,. • • ,dn-i-1 - .

n-2 ) ( n-2 )
= ( di-1, d 2 -l, ... ,dn_1 - l = di-1, d2 -l, ... ,d,.-1 '
deoarece numerele multinomiale verifică relaţia (2.9) şi l-am adău­
ga,t pe dn-1, fiindcă d11 - l = O.
PROPOZIŢIA 3 (Menon). :Numerele întregi di, d2, •• • ,d" > 1 sînt
gradele 'DÎ,rfurilor iuniui arbore dacii, şi numai dacă
n
~ d, = 2(n-1).
fml

într-adevăr, această condiţie este echivalentă cu condiţia.

P(n ;di,d2, ••• ,d11 ) =I= O şi se ţine seama de (6.1).
PRoPOZIŢIA 4 (Formula liui Oayley). Numărul arborilor cu VÎrB
Jurik tDi, x 2, ••• ,x11 este egal C'U n 11- 2 •
Pentru a afla numărul tuturor arborilor cu n vîrfnri etichetate,
facem suma
~ ( n-2 ) = (1 + 1 + ... + 1r-2= nn-2,
d1,, .. ,dn ~ 1
d1+ ... +dn=2(n-l)
di -1,. , ,,dn - 1

ţinind seama de formula multinomului. Pentru n 4 aceşti arbori =

sînt desenaţi în fig. 6.4. La desenarea celor 16 arbori am ţinut seama
că di +d2 d3 + + =
d4 6 şi numărul împărţirilor lui şase în patru
părţi, P(6,4) =
2 şi anume: 2 2 1 1 şi 3 1 + + +
1 1. + + +
Formula lui Cayley are mai multe demonstraţii care sînt prezen-
tate în lucrarea [139].
PnoPOZIŢIA 5 ( Olarlce}. Numărul arborilor cu vîrfurile x 11 x 2, ••• ,x11
fi d(x1 ) = k este egal cu

(n -
k-1
2)
(n - 1r-k-1. (6.3)
78 Nt1MAR.AREA AltBORILOB

Nlµllkul de. arbori ci,uta.t este egaJ. cu

t ( n-2 ) =---('--n_-_2)'-!_ _ 1
da, da, .... dn,> 1 k-1, ă2 -l , ... ,d.-1 (k-1) ! (n-k-1) !

t ( n-k-1 ) =(n-2) (n-l)n-1:-,,

, 1 . ,1 ..... crn,>1 42-1, da-1, ... , d11- l k-1
unde în ambele .sume indicii d 2, d3, ••• ,ă. stnt astfel aleşi, inctt
4 8 + da + ... + d 11 = 2n - k -.2.

,· .
.•' ~

XzcY.3 •· '':>('
• ·x1 x-,..; . .

,. , ., , '\i'
. x1 X9

•• X

x,7t ~
Xt Xf
X
I
X
9

Fig. 6.4

PRoPOZIŢIA 6 (Oayley). Numll,rul de grafuri, cu 1'trfurile

ti1i, :Da, • •• ,a:,. formri.te din p arbori fiJ,rlJ. vtrfuri comune şi pentru care
:Di, a:2, • •• ,a:,, aparţin la p arbori diferiţi este egal cu
T(n,p) = pn•-P-1, (6.4)
Fie A mulţimea. arborilor cu vîrfurile nota.te a:0 , a:i, • •• ,a;,. şi cu
d(a:0) = p. Ou propoziţia: 5·. obţinem IA I = (n-l) n"-,. Da.ci.
p-1
 Nt1MA.RAREA ARBORILOR 77

Pc{l,2, ... ,n} şi IPI =P, să, notăm cu .Apmulţimea arborilor din
.A pentru. ca.re toate virfurile m, cu i e P sînt lega.te de a,0 • Dar
I.API = T( n,p ), deoarece nllIIllM'lll arborilor pentru. care m0 se leagă.
de w,1 , w,1, ••• ,a,,P formaţi cu virfu.rile a:0 , Xi, ..• ,xn este egal cu numă­
rul de grafuri ca.re constau din p arbori disjuncţi formaţi cu virfu-
rile Xi, a,2, ... , Xn, pentru. care x,1 , x,1 , • • • ,x,P se găsesc în arbori
diferiţi. !ntr-adevă.r, putem stabili o bijecţie între aceste două, mul-
ţimi de grafuri, definită astfel : unui arbore pentru care x 0 se leagă
de w,1 , x11 , • • • ,x,P îi punem în corespondenţă un graf format din p
arbori disjuncţi pentru care x,1 , • • • ,x,P se găsesc în arbori diferiţi,
graf obţinut prin suprimarea virfului Xo şi a celor p muchii care
îl leagă de x,1 , • • • ,x;p• Deoarece mulţimile .Ap sînt disjuncte pentru
diferite alegeri ale mulţimii de indici P, rezultă că

I.A I - I;
p
I.A.pi = 'f T(n,p) = (n)
p p
T(n,p),

deoarece T( n,p) nu depinde de P şi mulţimea P cu p elemente

poate fi aleasă, în ( n)p moduri. Deci

(n-1) nn-p

T(n p) = I.A I = p-1 = pn"-P-1.

' (;) (;)
De exemplu, pentru p = 2 şi n = 4, grafurile obţinute sînt desenate
în fig. 6.5.
o x, OXţ o x, O Xz

Xt < X 3

X,t;
x„ <2 X3
x·3· < X t
x„
x, < X 3
Xr;

a x2 oXz x, o OXJ x, x„

Xr;

<"' <' x3
X3

X+,
XzO

Fig, 6,5,
ax„ Xz X3
78 NUMARAREA. ARB,ORILOR ·

PROPOZIŢIA 7 : (Moon). Fie G1 = (X1 , U1 ), 0 2 = (X2 ,. U 2 ), ••• ,

G,, = (X21 , U2,) arbori care doi cîte doi nu au vîrfuri comune şi conţin
respectiv ni, n 2, •• • ,n„ vîrfuri. Numărul arborilor. care au ca mulţime
11 .
de vîrfuri U X, şi care admit ca subgrafuri arborii G1. pentru
: .,-1
= 1, ... , p este egal cu
T(Gi, 0 2,. •• ,G,,) - nin2•• . n11 (ni+ n 2 + ... + ni,)P-a. (6.5)

Să presupunem că fiecare mulţime de virfuri X, se reduce la

un singur virf y,. Numărul arborilor cu p virfuri. notate Y1i y 2 , ••• ,YP
şi cu gradele d(y,) = d, este egal cu ( p- 2 ), ţinînd seama
di-1, ... ,di,-1
de propoziţia 2. însă cele di muchii care se leagă cu y1 se pot lega,
cu cele ni virfuri din X 1 în ni ·ni· ... ·ni = nf• moduri distincte,
di
deoarece fiecare din cele d1 muchii se poate lega cu oricare din
cele ni vîrfuri. Pentru mulţimea de virfuri ale arborelui 0 2 există.
fig. posibilităţi, ... , pentru mulţimea de Yirfuri ale lui 0 11 există n:,,
posibilităţi. Deci fixînd numerele di, d 2, ••• ,d11 1, cu >
di+il2 + •.. +d,,=2(p-l}, există ( p- 2 )nt• ... n:P
di-1, .. . ,d11 -1

posibilităţi de a forma arbori care să aibă ca mulţime de virfuri

J>
U X, şi ca subgra.furi arborii G,. Se mai observă că dacă,
,-1
am format un arbore care are ca mulţime de virfuri pe
{Yu y 2 , ••• ,y11}, prin acest procedeu de redistribuire a muchiilor care
sosesc la virful y, la, vîrfurile arborelui G„ obţinem tot grafuri conexe
şi fără cicluri, deci arbori, care conţin pe 0 11 • •• ,G1) ca subgrafuri.
tn acest mod se obţin fără repetiţii toţi arborii cu proprietatea speci-
ficată în enunţul propoziţiei. într-adevăr, dacă G este un arbore cu
1)

mulţimea de virfuri U X, care conţine arborii G, ca subgrafuri,

,-1
să notăm cu d, numărul muchiilor care leagă virfurile din mulţi-
mea X, cu virfurile lui G care nu se găsesc în X„ pentru i = 1, ... ,p.
Âtunci acest arbore va fi unul dintre cei ( P- 2 ) nfi ... n:1)
di-1, ... ,d11 -1
\I
________________________
.,.....
\

arbori construiţi oa ma.i îne,înt.e. Deci

P(Gi,G1 , • • • ,G11) = · °t
4i,.. ,,dp;;i,1
(iiwi.-1,p-.9 \.1, ~- .. n: =
... ,dp-1 }" .
11

• , + ... +dp-2(p-1)

= "1"'1• • •"'11("1 + ;... + ••• + "'"y-a.

:tn cele ce urm.ea.zi vom obţine formule pentru nu.mitra.rea. a,rbori-
lor oa, aplica.ţii ale principiului includerii şi al excluderii (3.3).
Fie X= {"'1., w2, ••• ,a,,J .:o_ mulţime de vî.rfuri şi U = {iuu ••• ,u11}
o mui~e de g_ < l;) muchii oa,re unesc perechi de virfuri din X.
Prin T(X, U) vom nota, nu.mă.ml de arbori pe ca.re îi putem forma.
cu vîrfurile din X şi cu muchii oare nu a.pa,rţin mulţimii U.
Pentru un gra.f G = (X, V) ou .,,, virfuri şi p componente collexe
ca.re conţin respectiv fii, n 2, ••• ,.,,,,, vîrfuri, vom notai m( V)= fii.1&11 ••• 11,11,
da.ci fieca.re din cele p componente conexe ale gra.fului G este ·· un
arbore şi m (V) = O tn .ca.z contrar, deci da.cit gra,ful G conţine mica.r
un ciclu.
8 (TemperZey). Niumă1"UZ arborilor
PROPOZIŢIA. formaţi cu 'Dtr-
f'Ulf'iZe X cu 11, elememe fi ale c4ror muchii
'IMU,ţimii muZ-
'11,'U aparţm
limii U este egal cu

T(X,U) = ,,,11-1 t m(V)(=l)lvt. · (6.6)

vcu 91,

Da.cit 'D e U, să notitm prin A, mulţimea, arborilor ca.re folosesc

muchia. " şi au ca, mulţime de vîrfuri pe X. Da.că graful (X,V) nu
are cicluri şi are p componente conexe (care sînt arbori), propoziţia,
7 ne M nu.mă.ml arborilor ca.re folosesc toate muchiile lui V şi
anume:
I n'A. I = fii'l'l,11• • •"'11("1 + '11,9 + ••• + .,,,.)P-B = m(V)n'-11•
,ev
Da.că gra.ful (X, V) are cel puţin un ciclu, formula. este adevărat§.,
deoarece ambii membri ai ega,lităţii sînt egali cu zero. Pentru un
graf fără cicluri nu.mărul cicloma.tic este nul, deci p = 11, - IV I şi
JnA,I = m(V)n•-B- IYI,
•eV
80 NUMARAREA ARBORILOR

Aplicînd formula lui Sylvester, obţinem numărul arborilor ca.re

nu aparţin nici uneia dintre mulţimile A„ cu v e U : ·
T(X, U) = 11,n- 2 + ~ (-l)IYI ln A„ I = 11,n-2 +
vc:u cev
V:ţ:0

+~ (-l)IYlm(V) nn-2-1v1 = nn-2 t m(V} (-l)IVI'

JIU . VC:U ti
V:ţ:0

unde am luat prin definiţie m{0) = 1.

Propoziţiile care urmează sînt consecinţe ale acestui rezultat.
PRoPOZIŢIA 9 (Weinberg). Dacii, U este o mulţime de q muchii
care douil, cîte douil, nu au ea:tremitii,ţi comune, atunci
T(X, U) = nn-B ( 1 -
într-adevăr, în acest caz pentru VcU obţinem m(V} = 21v1,
: r· (6. 7)

deoarece graful (X, V} nu conţine cicluri, numărul componentelor

sale conexe este egal cu numărul muchiilor, adică. cu IVI, şi fiecare
componentă conexă conţine două virfuri. Aplicînd formula (6.6},

:r,
obţinem

T(X,U) = nn-\ţo (:) (- !) = 11,n- 2 ( 1 -

deoarece mulţimea V c U, astfel ca. IV I = k poate fi aleasă în ( i}

moduri distincte.
De exemplu, pentru n = 4, q = 2 şi mulţimea U formată din
muchiile [roi, a:2 ] şi (a:3 , a:4 ], arborii formaţi cu vîrfu.rile a:17 a:2, a:3 , :v,
şi cu muchii care nu aparţin lui U sînt în număr de patru şi
sînt desenaţi în fig. 6.6 prin linii continue.
,; :gJ" x,~xz Xr-71•• x,[SJ___ Xz
X3 x„ xa - - x+ x.., ~-----j x.,.r X3 ----
x+
Fig. 6.6

PROPO~ 10 (O'Neil). Dacii, U este o mulţime de q mucliii care

au o extremitate comună,

T(X,U) = nn- 2 (
atunci
1- :r- 1
( 1- g_:l)· (6.8)
 NUMĂRAREA ARBORILOR 81

în acest caz pentru orice V CU cu IV] = k graful (X, V} este

un arbore cu k + 1 virfuri, deci m( V} = k + 1. Deoarece mulţimea.
de muchii V c U poate fi aleasă în ( i) moduri distincte, aplicînd
(6.6), obţinem

T(~~~} = I; (q)(k +1)(-_!.)k = I; (q) (-_!.)k -t

n k=o k n k n k=o

+ i: (_j_) (
k-1-0 n
q-1) (-
k-1
.!.)k-1
n
= ( l _ .!.)" _ _<I ( l _ .!.)a- =
n n n
fl'a-1( q+l)
= (1 - [[n J. 1 - -n- '

de unde rezultă (6.8 ).

PROPOZIŢIA 11 (.A. ustin ). Dacă U este o mulţime de muchii care
unesc tn. toate modurile posibile iJîrfurile din mulţimea 8 cX cu
181 = s, adică (8,U} este un graf complet, obţinem

T(X, U} =[n"- 2 ( 1[-l ~ r-i · (6.9)

Să notăm cu V P familia acelor mulţimi de muchii V c U pentru

care graful (8, V) nu conţine cicluri şi are p componente conexe. 1n
acest caz IVI = s-p pentru V e V:11 şi deci, însumînd mai întii
după p = 1, .. . obţinem ,s,
~ m(V) (=--1)1"1 = ~• (-=-1)'-1>- ~ m(V}.
vc:u n n
:i,-1 VEVp

într-adevăr indicatorul m(V) are aceeaşi valoare atît pentru

graful (8, V}, cit şi pentru graful (X, V}, deoarece ultimul se obţine
din (8, V) prin adăugarea unui număr de componente conexe care
conţin fiecare cite un vîrf.
Vem face un artificiu pentru a calcula ~ m(V). Graful (8,V)
VEVp
cu V e VP se compune din p arbori fără virfuri comune şi care au
respectiv 8i, Bz, • •• ,811 vîrfuri cu s1 + 8 2 + ... + 811 = 8. Observăm că

6 - c. 86
 NUMARABEA ARBORILOR

Dezvoltînd a.cest produs, fieca.re termen al sumei obţinute n putem

-pune în corespondenţă. cu un graf forma.t din p arbori disjuncţi,
-cu un virf marcat în fieca.re arbore şi a,nume da.că în a.cel termen a,
mtra.t unitatea de pe locul i din dezvolta.rea. lui s,:, atunci va. fi
marcat virful cu numărul i din componenta. cu a,., vîr:fari. Mulţi­
mea, virfurilor ma.rea.te o notăm cu P. Deoarece (8, U) este un graf
-complet, ~ m( V) numără, fără repetiţii toate gra.furile fă.ră cicluri
Yev„
-cu p componente conexe şi s virfuri cu un virf al lui P marcat în
:fiecare componentă conexă pentru toate alegeri 1 • 1ui Pc8 cu
lP I = p. Rezultă că

~ m(V) = ~ pss-2>- l = ( 8 )pas-P-I.

Yel'p · PCS p
iPI-P

.Am ţinut seama că mulţimea Pc8 poate fi aleasă în (;) moduri

-distincte şi de propoziţia, 6. Deci în acest caz ·
T(X; U) = nn-Z ~ • (-=-l)S-J)( 8) ps•-P- l =
:1>-1 n p

= nn-2
a-l
~ (- - s)'-P(s -1) = n"_., (1 - - )s-l .
~ 8
ii-1-0 n p-l n
PRoPOZIŢIA 12 (.Moon). Dacii, U constă din m-1 muchii care
jormeaziJ, un lanţ elementar (care nu trece de două ori prin acela,-i
vîrf) şi care conţine m vtrfuri, numărul arborilor formaţi cu cele n
vtrjuri din mulţimea X şi care nu utilizează nici o muchie din U este
-egal cu
T(X, U) = n"-2 p - 1) ( -1 )"'-".
'E (m m+ -p (6.10)
2>-1 n
Vom aplica. formula. (6.6), iar indica.torul m(V) va fi calcula.t
-ca şi mai înainte relativ la. graful ( Y, V), unde Y este mulţimea.
celor m virfuri ale lanţului fără. cicluri din enunţ şi V c U. Deoa.rece
{ Y, U) este fără cicluri, a.tunci şi gra.ful său parţial ( Y, V) este fără
cicluri, deci numărul său cicloma.tio este egal cu zero. Deci, da.că.
·( Y, V) a.re p componente conexe, numărul muchiilor sale IV I =
= IY I - p =m-p. Da.că. a.ceste componente conexe conţin respectiv
·mi, ma, • .. ,m„ vîr:furi, a.tunci mi + ma + ... + m,, = m. Se stabi-
leşte o bijecţie între descompunerile lanţului elementar din enunţul
propoziţiei cu Y ca. mulţime de vîrfuri în p componente conexe prin
 NlJMARAREA.ARBORILOR 83

suprima.rea, unor muchii şi scrierile lui' m sub forma. m =· mi +

+m1 + .•• +mp cu întregii mi; ... -,mp :;> 1, doult scrieri deosebindu-se
fie prin na.tura. termenilor, fie prin ordinea. lor. · •
lntr-a.devăr, unei descompuneri a. lui m =mi+ •.. + m„ îi
punem în corespondenţi o descompunere a. la.nţolui cu m virfuri
în p componente conexe a.stfel.: daci presupunem cit vîrfurile la,n-
ţului sînt m1 , ma, ••• ,m,,. cu m-1 muchii situate între mi şi ma, între 01a
şi m8 , ••• , între a,111_ 1 şi mm, vom suprima. muchia. dintre m1111 şi m„1 +lt
dintre °'111i+t11s Şi 0,m1+rn.+l I• • •, dintre mm,+ ••• +mp..1 Şi °'mi+ ... + mp..1 + l
şi obţinem pentru gra.:ful (Y,V) un număr de p componente co-.
nexe care conţin respectiv mi, ma, .•. ,m„ virfuri.
Da.că la.nţol cu mulţimea. de virfuri Y este un ciclu sau conţine
cicluri, atunci corespondenţa, definitlt mai înainte nu mai este o
bijecţie. Deci

FCU
t m(V) (-1 )IVI= f (-1 )111-P t m(V) =
fi, P•l fi, VCU
IFl-m-P
,== f (-1 )111-p t mima• •. mp•
11-t fi, IIIJ, ... ,mp;>l
m,+ .. ,+fflJl•III
Pentru a calcula, ultima. su.mi, sit observăm cit a.cea.sta. este egali
cu coeficientul lui al" din dezvolta.rea.
(m + 2m8 + 3m8 + ••• )P = af(l - m)-IIP
într-o vecinii.ta.te a, originii, deoarece
1 + 2m+3m8 + ••• = _!_ 1
{-
da, 1-a;
-)= (1-m)
·1 • 1

Dezvoltînd în serie Taylor pe (l-a,)-2S> cu fo1'11lula. binomului gene-

ra.lizată, gisim că acest coeficient este ega.l cu

(-l)m-• (-2p) (-2p-1) ... (-2p- (m-p-1)) =

(m-p) !
= (m + p -1) (m +p - 2) ... (2 p + 1) (2p) = (m +P -1)·
(m-p)l · m-p
De exemplu, dacit m = 3, 11, = 4 iar U constă din muchiile
[mi, m1 ] şi [m2, m8 ], cu formula. (6.10) obţinem P(X, U) = 3 arbori
ca.re nu folosesc muchiile lui U, trasa.te punctat în fig. 6.7.
PROPOZIŢIA 13 (Bcoim, Glioksman). Dacă graj'UZ (X,U) este reu-
ăo'U4
ffl'Ufl,ea a grafm complete di8jwncte (B,V) fi (P,W), .adiod
84 NUMARAREA ARBOim.oR

su T=X, snT=0 şi vuw = u ou IBI =8, ITI =t, atunci

numărul arborilor oare au oa mulţime de 'DÎrfuri pe X şi oare nu con-
ţin nici o muchie din U este egal cu
T(X, U) = st-1 ts-1, {6.11)

Folosind propoziţia, 8, vom a.răta, că

T(X,VUW) T(X,V) T(X,W)

(6.12)

Fig. 6.7

ceea, ce revine la a arăta că

Într-adevăr, da.că ZCVUW şi Vn W = 0, atunci Z = Z1 UZ2 cu

Z 1cV şi Z 2 CW şi în acest caz
.
m(Z1 ) (-l)IZ1l m(Ze)(-l)IZ2I
-;- -;- = (-l)IZI
m(Z) -;;;: • (6.13)

Dacă Z 1 =0 sau Z 2 = 0, atunci m(Z1 ), respectiv m(Z2 ) = 1 şi for-

mula, (6.13) este adevărată. Dacă {X,Z1 ) sau (X,Z 2 } conţin cicluri,
atunci şi (X,Z) va conţine cicluri şi reciproc, deci formula (6.13)
~ste a.devărată, căci ambii membri sînt egali cu zero.
Dacă {X,Zi) are p componente conexe care sint arbori cu
ni, n 2 , ••• ,np vlrfu:ri şi (X, Z 2 ) are CJ. componente conexe care sînt arbori
cu m 11 m 2 , • •• ,m" vlrfuri şi Z1 şi Z 2 fiind disjuncte, rezultă că
(X,Z) are p + q componente conexe care sînt arbori şi conţin res-
pectiv n 11 • •• ,n1„ m1 , • •• ,m~ vlrfuri. !n acest caz, m(Z) = m(Z1 }m(Z 2 ) =
= n1 •• • nJ> m1 ••. m"' iar !ZI ,= IZ1 1 + lZal, ceea ce implică
 NUMARAREA ARBORILOR 85

vala,bilitatea formulei (6.13), deci şi a formulei (6.12). Utilizînd

propoziţia 11, obţinem că

1 - T(X,V)T(X,W)
P(X,U) = -
nn-2
= n"- 2 ( 1 - -s)'-1( nt)l-1 =
n
1--

= (8 + t)s+l-2 (-t-)ş-1
s+t
(-!._')I-l
s+t
=81-1 t•-I,

adică egalitatea (6.11). Pantru s = t = 2 se obţin patru arbori dese-

naţi in fig. 6.6, in timp ce muchiile interzise [mi, m2 ] şi [m3 , m4 ] au
'fost trasate cu linii punctate. Pentru determinarea numărului arbori-
lor parţiali ai unui graf conex se poate utiliza de asemenea o for-
mulă, bazată, pa calculul unor determinanţi [12].
1n continuare vom determina numă.rul grafurilor conexe cu n
virfuri etichetate şi n muchii. Aceste grafuri au numărul ciclomatic
egal cu 1, deci conţin un singur ciclu şi se obţin dintr-un arbore
prin adăugarea unei singure muchii între două vlrfuri care nu sint
unite printr-o muchie.
P.a.:>P)ZIŢrA 14 (Renyi). Numi,ruJ graf1tt'ilor con~xe cu n vîr-
Juri etichetate care c::mţin un singur ciclu este egal cu
1 Q

O(n,n) =- ~ [n-l]v-1 n"- 11 • (6.14)

2 v~s

Să, numărăm grafurile conexe cu n vîrfuri etichetate care conţin

un singur ciclu de lungime p. Pantru 3-< p-< n cu formula lui
Ola.rke (6.3) obt,inem oă numărul arborilor cu n - p + 1 vîrfuri
etichetate x 0 , mv+u ... ,m cu gradul d(m0 ) = r este egal cu
-1)
11

(n - p (n - p)"- 11 -'pentru r = 1, .. . ,n-p.

r-1
Da.că, se înlocuieşte
vîrful x„ printr-un ciclu cu p vîrfuri care sînt
::v17 ro 2 , ••• , Xp, r muchii pot fi repartizate vlrfurilor eticheta.te ale
-ciclului în p• moduri diferite şi graful astfel obţinut este conex, are
fl. virfuri etichetate şi conţine un singur ciclu de lungime p.
Deci, pentru orice alegere a ciclului cu p elemente, numărul
grafurilor conexe cu n vîrfuri etichetate care conţin numai acest
ciclu este egal cu
n-1>
~ p' (n - p - 1) (n,-p)"-P-r = pn,"-1>-l 0

r-1 r-1
86 NUMARAREA ARBORILOR

Virfurile ciclului de lungime p pot fi alese

.. în ( pn ) moduri dife-
rite şi pentru fiecare alegere a virfurilor ciclului există (p-1) !/2
posibilităţi de alegere a muchiilor ciclului, deoarece numărul cicluri-
lor hamiltoniene a.le unui graf complet cu p virfuri este egal cu
(p - 1) !/2 (§ 8.5). Deci, numărul grafurilor conexe cu n virfuri eti-
chetate, care conţin un singur ciclu cu p virfuri, este egal cu

~ (;) (p - 1) ! pnn- 21 - 1 = ~ [n - lJP-l n"-",

deoarece am numărat toate aceste grafuri fără repetiţii. însumînd

aceste numere pentru p = 3, .. . ,n,
se obţine formula (6.14) care-
ne dă numărul O(n,n) al grafurilor conexe cu n virfuri etichetate şi
n muchii.
 7

DETERMINAREA NUMĂRULUI SUBARBORES­

CENŢELOR UNEI ARBORESCENŢE

1n cazul grafurilor orientate G :-- (X, r) un arc este o pereche

ordonată, (m,y) cu y e rro, iar u.µ clru.m este o succesiune de vîrfu.ri
a:,1·,m,1 ,. • • ,a:,1 astfel incit a:,k+i e rro,k pentru k = 1, .... ,j �1. Arcul
(a:,y) se va desena. printr-o săgeată orientată de la a: către y, ro şi 'J/
fiind cele două extremităţi ale săgeţii.
, O arborescenţii, .A= (X,r) de rădăcină fDi e X este un graf orien­
tat avhţ.d mulţimea virfurilor X, iar aplicaţia r de la X în mulţi­
mea părţilor. lui .x, care determină arcele grafului, este astfel clefi•
nită incit la rădăcina a:1 nu soseşte nici un arc (ceea ce se mai scrie

.
�-
' :
.. . I

X3
l'z
�-
,., �Xs
X�
X5
Fig. 7.1

r- 1
t»1 = 0), iar la restul virfurilor a:�17 a:3, • • • • ,mn soseşte un singur
drum care pleacă din rădăcină. Un vîrf a:, astfel incit ra:, = 0,
deci de la care nu mai pleacă nici un arc, tl vom numi virf terminal
al arborescenţei. tn fig. 7 .1 este desenată, o arborescenţă, de rădă­
cină mi, împreună cu toate subarborescenţele de aceeaşi rădăcină.
88 DETERMINAREA NUMARULUI SUBARBORESCENŢELOR UNEI ARBORESCENŢE

O subarborescenţă cu aceeaşi rădăcină a:1 cu arborescenţa

.A.=(X,r) este, prin definiţie, o arborescenţă cu mulţimea de virfuri
Y cX, astfel incit x1 e Y, iar arcele acestei arborescenţe sînt toate
arcele arborescenţei .A care leagă între ele numai perechi de vîrfuri
din mulţimea Y. O subarborescenţă a lui . .A este formată numai
din rădăcina, x11 iar alta coincide chiar cu .A.
În cele ce urmează vom considera numai arborescenţe cu vîrfuri
etichetate. Dacă vîrfurile Xi, x 2 , x3 , x4 , x6 ale arborescenţei .A din
fig. 7.J. nu erau etichetate, atunci două dintre subarborescenţele cu
aceeaşi rădăcină cu .A desenate în aceeaşi figură ar coincide.
Structurile arborescente se întîlnesc în probleme de stocare şi
de regăsire a info1·maţiei, în reprezentarea grupurilor sociale, iar
unii algoritmi de optimizare cu caracter combinatoriu conduc la
explorarea, drumurilor care unesc 1·ădăcina, cu nodurile terminale ale
unei arborescenţe, drumuri care sînt asociate cu anumite soluţii
posibile ale problemei, iar această mulţime de soluţii conţine şi o
soluţie optimă.
Vom asocia unei arborescenţe .A un polinom care permite numă­
ra1·ea tuturor subarborescenţelor .cu aceeaşi rădăcină cu .A şi vom
obţine limitele înt1·e care poate fi cuprins acest număr de subar-
borescenţe pentru o arborescenţă cu n vîrfuri etichetate.
Polinomul de o variabilă reală x asociat arborescenţei .A se
obţine în felul următo1·:
Fiecărui vîrf terminal i se asociază variabila a;. Dacă un virf
a;k are proplietatea că ra;k = {Xk 1 , • • • ,xk,} şi vîrfurilo1· x1c 1 , x1ci, • •• ,ir.t„
le-am asociat polinoamele Pka (x), ... ,Pk, (x),, atunci prin definiţie
vîrfului X1; i se asociază polinomul Pk (x) = II Pk, (x)+ 1. Evident,
( sal
dacă rxk = {xk1} , lui xk i se asociază polinomul Pk (x) = Pk1 (x) + 1.
Se notează cu P A(x) = P 1 (x) polinomul asociat în acest mod
·rădăcinii m1 a arborescenţei .A.

PROPOZIŢIA 1. Nu·mărul subarbo,·etwenţelor lui .A care au aceeaşi

rădăcină x1 este egal C'M P A(2) - 1.
Demonstraţia se face plecînd de la virfurile terminale, dacă, obser-
văm că Pic(2) reprezintă numărul subarborescenţelor lui .A cu rădă­
cina a;k, incluzînd aici şi arborescenţa vidă (care nu are nici un
vîrf). :într-adevăr pentru un vîrf terminal avem două, posibilităţi de
alegere şi pentru un vîrf x1,:cu rxk={xk1 , • • • ,ro,.,}, dacăPk 1 (2), .. . ,Pk,(2)
sînt respectiv numărul subarbo1·e.scenţelor lui .A cu rădăcinile-
,
mk1 , •• • ,xk,, at1mci II Pki (2) + 1 reprezintă numărul subarborescenţe­
i=1
 .DETERMINAREA NUMARULUI SUBARBORESCENŢELOR UNEI ARBORESCENŢE "89

lor proprii ale lui A care au rădăcina mk, plus arborescenţa vidă,
,ca,re corespunde cazului cînd vîrful m,c nu face parte din mulţimea,
vîrfurilor subarborescenţei lui .A. de rădăcină a:1 •
De exemplu, pentru arborescenţa cu cinci vîrfuri etichetate din
fig. 7.1 obţinem
P ..d m) = ( m+ 1) a; + 1 + 1 = m2 + a; + 2, iar PA (2) - 1 = 7.
în acest mod oricărei arborescenţe îi asociem o expresie cu
paranteze, iar calculul valorii numerice a, acestei expresii pentru
.a; = 2 ne va furniza numărul subarborescenţelor cu aceeaşi rădă­
~ină cu o arborescenţă dată.

P.aoPOZIŢIA 2. Numărul funcţiilor bi-nare crescătoare definite pe

m'u,lţimea vîrfurilor arborescenţei A este egal cu P „4'2).
Deoarece o arborescenţă nu conţine circuite, se poate introduce
o relaţie de ordine parţială (reflexivă, antisimetrică, tranzitivă) în
mulţimea, X a vîrfurilor arborescenţei astfel încît m, ~ m„ dacă i = j
sau dacă există un drum între m, şi m; orientat către m1• O funcţie
binară crescătoare definită pe X este o funcţie f :X-+ {O,l}, astfel
incit m, < m; să implice f( m,) ~ f( $ 1). Demonstraţia propoziţiei 2
se face ţinînd seama de propoziţia 1, deoarece există o bijecţie de
la mulţimea subarborescenţelor lui .A. (inclusiv subarborescenţa
vidă) pe mulţimea funcţiilor binare crescătoare definite pe X, mulţi­
mea vîrfurilor lui .A.. Această bijecţie îi asociază mulţimii Y a, vîr-
fu.rilor unei subarborescenţe a, lui .A cu aceeaşi rădăcină m1 o funcţie
binară crescătoare f definită astfel : f( {1)) = O pentru a; e Y şi f( a;) = 1
pentru {1J ex, Y.
\ Am ţinut s3amai că mulţim3a f- 1 (0) form9ază o subarborescanţ ă
a lui .A. c11 aceeaşi rădă~ină, mu deoarece dindu-i funcţiei crescătoare
/ valoarea O pentru un vîrf m, al arborescenţei, aceasta va lua valoa-
rea O pentru toate vîrfurile situate pe drumul unic care uneşte rădă­
cina cu vîrful $,. Am luat în considerare şi subarborescenţa vidă
r
care corespunde cazului cînd 1 (0) = 0 sau f(m) = 1 pentru orice
weX.
Aplicaţia .A.-+ P ..4(:.v) nu este injectivă, deoarece există arbores-
cenţe distincte .A.1 şi .A. 2 care a,u acelaşi polinom asociat, adică
P..41(m) = P..41 (:.v). De exemplu, pentru arborescenţele desenate în
fig. 7.2 obţinem
P ..41 ( m) = (m2 + 1) ( a:2 + 1) + 1 = x4 + 2:.v2 + 2
şi P..42 (m) = =(:.V2 + 2)a:2 + 1 + 1 = a;4 + 2a;2 + 2
şi numărul subarborescenţelor lui .A. 1 şi .A 2 este egal cu 25.
Se observă că gra,d11l polinomului P ..4{m) este egal cu p, numărul
vîrfurilor terminale ale arborescenţei .A. şi primul coeficient este
egal cu 1, deci PA(m) = a,P + ... , toţi ceilalţi coeficienţi fiind numere
90 DETERMINAREA · NUMARULUI SUBARBORESCENŢELOR UNEI ARBORESCENŢE

naturale sa-.;i. egale cu ~ero şi P ..4(0) =I= O. Orice polinom cu aceste

proprietăţi P(a:)' =. afP + aimi>- 1 + . .- .· + az, se poate pune· ·sub forma
a: (. . . (m( m + ai) + a 2 ) ••• ) + a11 , deci există o arborescenţă
.A = (X,r) cu p vhiuri terminale, astfel incit P ..4(m) = P(m). Be
ex~mplu, · dacă;
P(w) = a,4 + 3m + 2m + 1 =
3
a,-(m 2(ro + 3) + 2) + 1

Az.
Fig. 7.2

o astfel ~e arborescenţă ...4. cu P .,im)-= P(m) .este desenată în fig. 7.3.

ao
X9 ~,o
Fig. 7.3.

l>ROPOZIŢIA 3. Pentru or~ce n întreg şi n >, 2 există o arborescenţă A

cu vîrfuri etichetate oare are n subarborescenţe cu aceeaşi rădăcină
cu A, cu p(A) vîrfuri terminale, astfel încît

[.;].,;; p (.A)< [log,n], (7.1)

unde m este numărul vîrfurilor lui .A, iar [w] este partea întreagi
a lui a:.
Pentru demonstraţie să considerăm scrierea lui n în baza 2 :
n = 2" + 2"• + ... + 2"-',
1
unde ni >n2 >. ~-• >flr, ~ O.
Dacă n este par, atunci n., ~ 1 şi vom considera polinomul
P(m) = mni + a;n• + ... + m"•+ 1,
 DETERMINAREA NUMARULUI SUBARBORESCENŢELOR UNEI ARBORESCENŢE 91

oare a.re proprietatea.: că, .P(2) _; 1 = n şi da.că, n este impar, n; = o,

deci n + 1 = 2"1 + 2 ns + . . . + 2 111- 1 + 2 şi polinomul
P(w) = a:"1 + rona. + ... + a;ns-1 + 2
verifică proprietatea, P(2) -1 = n.
Da.că, îi asociem o arborescenţă polinom~ui P(m) prin metoda,
indica.tă, mai înainte, vom obţine o arborescenţă, .A ca.re, conţine n
suba,rborescenţe cu aceea.şi ·ră,dăcină şi a,re vîrfurile eticheta.te.
·. Da.că condiţia de existenţă a ma,i multor vîrfuri terminale nu ar
fi fost pusă, atunci enunţul propoziţiei era, evident prin construcţia,
unei arborescenţe liniare cu n virfuri, aşa, cum se vede în fig. 7.4.
Arborescenţa astfel construită a.re proprietatea că pentru orice vîrf
m care nu este terminal ·mulţimea rm conţine cel puţin un vîrf termi-
nal, eventual cu_ excepţia rădăcinii, ·cînd n este impar. într-adevăr,
am văzut că polinomul P(w) se poate scrie
P(w) = a;i1(a;i1( ••• (w'1i: + 1) ••• + 1) + 1) + a,
unde ii, i 2, ••• , ik > 1 şi a = 1 pentru n par şi a = 2 pentru n im-
par. Deci, orice vîrf neterminal al lui .A, cu excepţia rădăcinii, se poate
pune în corespondenţă injectivă cu un vîrf terminal al arborescenţei A,
de unde rezultă că· numărul vîrfurilor neterminale minus 1 este mai
mic sau egal cu numărul vîrfurilor terminale sau m ·- p(.A) - 1 <
, de unde se deduce că p(..4.):;;.,. [;] •
1 1
.:E;;p(..4.), deci p(..4.) :;;.,. \
Pe de altă parte, n = 2 111 + 2"1 + ... 2n, 2 111, unde ni este gradul
>
polinomului P(w), adică numărul vîrfurilor terminale p(.A) ale
arborescenţei asociate lui n şi deci p(.A) ~ [log2n].

Dacă se asociază vîrfurilor terminale ale arborescenţei variabile

diferite, de exemplu ro; y, z, t :pentru arborescenţele din fig. 7.2,
se obţin,polinoame în p variabile, liniare în fiecare variabilă şi anume
PA, (a:,y,z,t) = wyzt + wy + zt + 2 şi PA1 (w,y,z,t) = wyzt + 2zt + 2.

PBOPOZIŢIA 4. Numărul subarborescenţelor cu aceeaşi rădll,cinll,

cit arborescenţa ·.A. cu 'Otrfurile Wi, ro2, ••• ,w„ este cuprins tntre n şi
2"- 1 , arborescenţele pentru care acoste margini sînt atinse sînt unice,
făotnd abstracţie de o renumerotare a 'OÎrfurilor. (Acestea sînt desenate
pentru r,, = 6 în fig. 7.4 şi 7.5.) .
·Nu.mărul suba.rborescenţelor cu aceeaşi rădăcină, cu A este majo-

rat de nf (n-l)
k-0 k
= 2"- 1, deoarece k vîrfuri ale lui .A formeazl
cu rădăcina cel mult o subarborescenţă a lui .A şi cele k virfuri
92 DETERMINAREA NUMARUL'lfl SUBARBORESCENŢELOR UNEI ARBORESCENŢ]i:

. pot fi alese printre cele n-1 vîrfuri' rămase în (n -k 1 ) mod uri. d'1s-

tincte.
în particular, pentr~ k = 1 cele n-1 vir!urix 2~ ~ 3 , ••• ,a;,. al~
lui A formea21ă cu rădăcma x1 o subarborescenţa daca ş1 numai daca.
fiecare se leagă, cu rădăcina printr-un arc orientat înspre el.
Dacă virfurile x, şi x, care diferă de x1 se leagă între ele prin-
tr-un arc, atunci la unul din ele sosesc două drumuri distincte c:are
X2

X3
._
x, Xz X3 X* K5' X~ Xi Xq
o ;,O •o •o ~0 •O
xs
Fig, 7,4
'Xş Fig. 7,5

pleacă din rădăcina x1 a arborescenţei, ceea ce contrazice definiţia

unei arborescenţe. Deci arborescenţa din fig. 7.5, care conţine 211 - 1
subarborescenţe etichetate cu aceeaşi rădăcină, este unică cu această
proprietate, făcînd abstracţie de o renumerotare a vî1'furilor (numă­
rul renumerotărilor distincte ale vîrfurilor este egal cu n).
Numărul subarborescenţelor lui A care au aceeaşi rădăcină este
minorat de n, numărul vîrfurilor lui A, deoarece orice drum care
leagă rădăcina cu celelalte n-1 virfuri constituie o subarborescenţă.
cu rădăcina Xi, considerînd şi drumul compus numai din rădăcină.
Dacă a1·borescenţa A admite un punct de ramificare, adică uh
vîrf xi cu / rxi / >- 2, atunci acest număr de subarborescenţe creşte
cu cel puţin o unitate, dacă vom considera subarborescenţa com-
pusă din reuniunea drumurilor (d1 ,0 xi>) şi (d1,;, Xq), unde x11 , Xq e I'x;
şi d1 ,, este drumul unic care merge de la rădăcina x1 la virful
m;, Deci arborescenţa din fig. 7.4 conţine n subarborescenţe cu aceeaşi
rădăcină cu A şi ea este unică cu această proprietate, dacă facem
abstracţie de o renumerotare a vîrfurilor Xi, x 2 , ••• ,x 11 (număru]
renumerotărilor distincte ale vîrfurilor este egal cu n !/2).
Numărul subarborescenţelor cu vîrfuri neetichetate ale lui .A.
în anumite condiţii de simetrie a arborescenţei A, ca şi comportarea.
asimptotică a acestui număr este studiată de D. Matula [128].
 8

GR"QPURI DE PERMUTĂRI ŞI TEOREMA

LUI BURNSIDE

8.1. GBUPURI DE PERMUTĂRI

Amintim că o permutare de gradul n este o aplicaţie bijectivă

a, mulţimii X= {1, 2, ... ,n} pe ea însăşi. Dacă feste o permutare a
mulţimii X, vom nota

f (1 2... n) '
= f(l)f(2) .. .f(n)
unde numerele f(l), f(2), ... ,f(n) sînt evident numerele 1,2, ... ,n
scrise eventual într-o altă ordine.
Am văzut în cap. 2 că numărul permutărilor de gradul n este
egal ou n !. Vom arăta că permutările de gradul n fo1mează un giup
în raport ou operaţia de compunere a funcţiilor.
PROPOZIŢIA 1. Perm11,tările de graă'Ul n formează un gr'llp, ·rtotat
Sn şi numit grupul simetric de· n variabile.
Fiind date două J>ermutări f şi g ale mulţimii X= {1,2, ... ,n},
prin definiţie produsul f g este compunerea celor două aplicaţii,
adică operaţia care constă în a efectua mai întii permutarea g şi
apoi permutarea f, adică fg(i) = f(g(i)) pentru orice ie X.
De exemplu, dacă f ~~ =(: : ~) =( 3 1 5 4 2
şi g 1 2 3 4 5 ) , atunci
"1. ia ia i, i5

fg = ( ~ ~ ~ : ~ ) . Definiţia este corectă deoarece prin compunerea a.

'l,3 "1_ 'l,5 'l,4 "'2
două bijec~ii de la X în X se obţine tot o bijecţie de la X în X.
94 GRUPURI DE PERMUTARI ŞI TEOREMA LUI BURNSJDE

1n general, produsul permutărilor nu este comutativ, adică

Jg=I= gf. De exemplu,
(1 2 3 4 5 ) (1 2 3 4 5 ) = (1 2
3 4 5)
23154 13425 21534
şi

(1 2 3 4 5) (1 2 3 4 5) = (1 2 3 4 5)·
1 3 4 2 5 2 3 1 5 4 3 4 1 5 2
Să arătăm că mulţimea 8„ a permutărilor de gradul n formează
un grup în raport cu această lege de compoziţie, adică sînt verifi-
cate axiomele :
1) Asociativitatea: f(gh) = (fg)h,
2) Existenţa elementului unitate, notate, astfel incit fe = ef = f
pentru orice f e 8,. ;
. 3) Existenţei elementelor inverse : pentru orice Ie 8 11 există.
un element din B,., notat r 1, astfel cai 1 = 1-11 = e. n-
Axioma l) rezultă. din faptul că operaţia de compunere a funcţi­
ilor este aisociativă, · adică :
(l(gh))(i) =f(g)(h(i))) = ((fg)h)(i) pentru orice ir:X.
Elementul unitate e este permutarea identică. definită prin
.e(i) = i, pentru orice ie X sau = (1 2 · ·
1 2 .. . n
e într-adevăr,.n)•
fe(i) = f(i) şi ef(i)~= f{i) pentru orice ie X,
deci fe = ef = f pentru orice f e 8 11•

Inversa permutării f = (: .2 · · · ~) este

½'tg • • • 'th
permutarea 1-1 =
,
(i i i,.),
1 2• • •
1 2, , , ,&
pentru care vom aranja numerele de pe prima linie în ordine eres„
cli.toare, făclnd aceeaşi operaţie şi ou imaginile elementelor de pe
prima linie, adică inversa bijecţiei f privită ca funcţie. într-adevăr,
Jr1 (i,J· = l(k) = i1,: şi 1-1J(k} = 1-1 (i,J = k, deci 1 = 11 = e~ tr r
Din axiomele 1), 2) şi 3) se deduce imediat unicitatea elementu-
lui unitate e şi pentru orice f e 8 11 unicitatea elementului său inversr1 •
Dacă n este un număr întreg şi pozitiv, vom nota prin. f" per-

-
mutarea lf .. ,f, iar prin J-n permutarea (r1)•,
n factori
 GRUPURI DE PERMUTARI

Un subgrup G aJ lui S„ este o submulţiime de permutlri din S„

cu proprieta.tea. că. G cu înmulţirea. permutărilor definită ca. mai
!na.inte verifică, a.xiomele 1), 2) şi 3). Se deduce imediat ci. unita.te&.
subgrupului G coincide cu unita.tas.ea grupului.S••
Urmitoa.rea. propoziţie ne dă o ca,re,cteriza.re a. subgrupurilor-
pentru gru!)urile finite.
P.B.OPOZIŢIA 2. 0 8'IUJ'111,'UZţim6 H cG, 'Ufl,fU G 68t6 'Un grup finit,
este Bubgrup ai Zui G ăac;J, fi fliUmai ăacd hi,h8 e H im,pUcit hih9 e IL
pentru orice hi,h2 e H. _
Trebuie si a.rătăm că mulţimea. H formează. grup faţă de res-
tricţia. operaţiei de compunere din G la. mulţimea. H, pe ca.re o
notitm la. fel ca. operaţia. din G şi o definim a.stfel: hih 2 = ha pen-
tru orice hi,h2 e H, da.că rezulta.tul operaţiei de compunere ·din G
a.plica.tit elementelor - hi şi h2 în a.cea.stă ordine este ha şi ha e H.
m plus, trebuie ca. restricţia. operaţiei. de compunere din G la. H d.
verifice axiomele 1), 2) şi 3). ..
Necesita.tea. rezultit din faptul că, da.că H este un ·subgrup aJ'
lui G, atunci restricţia. opei:a.ţiei de compunere din G la. H fiind
definită pentru orice pereche de elemente hi şi h2 din H, trebui&
ca. hih2 eH.
Pentru a. demonstra suficienţa, pentru orice g e H să definim
aplica.ţia cp, :H -+ H prin egalitatea : _

rp,(h) = gh pentru k e H,
funcţia rp„ fiind corect definită în virtutea. condiţiei ca produsul a.
două elemente din H să. se afle în H.
Aplicaţia. rp„ este injectivi, deoarece cp,(hi) = cp,(h2) înseamnă. ci.
ghi = gh1, deci hi= g-i (gh8)= eh,.= k8 • Deoarece cp., este o injecţie­
de la H în H şi H este o mulţime finită (deoarece G este finită), rezultl.
că. a.plica.ţia cp 11 este şi surjectivă, deci este o bijecţie. q>11 fiind surjec-
tivă,· va, exista. în H un element h0 astfel ca. rp.,(h0) = g, deci g =
= gho şi h0 = g-1g = e, elementul unita.te din grupul G.
La fel va exista. în H un element hi astfel ca q>,(hi) = e, deci
e = ghi şi hi = g- 1 e H. Cum elementul g a, fost luat arbitrar bL
H, rezultit că inversul său g-1 e H. Deci H este un subgrup al lui
G, deoarece axioma de asociativitate fiind verifica.tă în G este veri-
fica.tă în particular pentru elementele lui H, ia.r H conţine elemen-
tul unita.te e şi inversul 1,,-1 aJ oricărui element he H.
Fiind dat un grup G, un subgrup H c G se numeşte 8'Ub-
gru,p normai da.ci Hg = gH pentru orice g e G, unde Hg =
{a:=hglheH} şianalogpentrugH, sa.uH = gHg-1 pentru orice geG.
96 GRUPGRI DE PERMUTARI ŞI 'l"EOREMA LUI BURNSIDE

Subgrupurile normale comută ca toate subgrupurile lui G, adică

da.că .A, H cG şi H este subgrup norma.I, atunci .AH = U aH =
aEA
=UHa=HA, dacă notăm .AH= {ahl ae.A., heH}.
aEA

PB0P0ZIŢIA. 3. Dacă
H este un subgrup al lui G, diferitele mulţimi
de forma Ha = {ha lh e H} cu a e G formează o
partiţie a mulţimii G
şi mulţimea claselor se numeşte mulţimea cît şi se notează G/H.

Numărul de clase IG/HI =_El_, Dacă în plus subgrupul H este

IRI
normal în G, mulţimea cît formează un grup cu înmulţirea definită
astfel:
0102~= {.V1X2 IX1 E 01 şi X2 E 02},
iar aplicaţia f(a) = Ha a lui G în mulţimea claselor G/H este un omo-
morfism, adică f(ab) = j(a)f(b).
Vom defini o relaţie de echivalenţă "'"'Y, dacă a, e Hy. într-ade-
văr, acea.stă relaţie este reflexivă, simetrică şi tranzitivă:
a;,..,_,a;, deoarece a; = ea; şi deci a; e Ha; ;
w,..._,y implică y--..a;, deoarece x--..y înseamnă w e Hy sau există
keH astfel ca a;= hy, deci y = h-1 w sau yeH.v, deoarece H fiind
subgrup, odată cu h îl conţine şi pe 1,,-1 • însă acest lucru înseamnă
că y,..._,a;;
w,..,_,y şi y,..,_,z implică xeHy şi yeHz sau există h11 h2 eH, astfel
ca a; = h1y şi y = h 2z, deci a; = (k1 h2 }z sau x E Hz, ceea, ce înseamnă
că a;,..,_,z, deoarece H fiind subgrup, h1 h2 e H.
Clasele acestei echivalenţe sint mulţimile Ha cu a e G. Într-adevăr,
dacă a;eHa şi yeHa, atunci a;,..,_,a şi y--..a, deci x~y. Dacă xeHa
şi y,..,_,a;, rezultă că x~a şi y--..x, deci y.-...,a şi y E Ha.
Deoarece clasele unei relaţii de echivalenţă definite pe o mulţime
formează o partiţie a acelei mulţimi, rezultă că mulţimile Ha deter-
mină o partiţie a lui G. însă fiecare clasă Ha are exact IR I ele-
mente <leoarece există o bijecţie g :H -+Ha definită prin g(h) = ha.
Aplicaţia g este injectivă, deoarece h1a = h 2a implică h1 = h 2aa- 1 =
= h2e = h2 şi surjectivă, deoarece pentru orice element y eHa există
he H astfel ca y = ha, deci y = g( h ). Clasele acestei echivalenţe
fiind disjuncte şi avînd un acelaşi număr <le elemente, egal cu IR I,
rezultă că !HI· IG/H! = iGI, deci num'.trul de clase IG/HI = 'i~'i.
Dacă subgrupul H este normal în G, atunci mulţimea claselor
de echivalenţă este un grup dacă definim ca mai înainte înmulţirea
 GRUPURI DE PERMUTARI 97

a două. clase 0 1 şi 0 2 , deoarece pentru un subgrup normal aH = Ha

. şi deci:
(Ha)(Hb) = H 2(ab) = H(ab),
(Ha)(He) = H 2a = Ha,
(Ha)(Ha- 1 ) = H(aa- 1 )H = lf2 = H = He.
Prima dintre aceste egalităţi ne arată că produsul a două clase de
echivalenţă este tot o clasă de echivalenţă şi că produsul astfel defi-
nit este asociativ, căci
((Ha)(Hb))(Hc) = H(ab)c =· Ha(bc) = Ha((Hb)(Hc}).
Această egalitate împreună cu ultimele două scrise mai
sus ne arată,
că mulţimea G/H formează un grup. Funcţia G-+
G/H definit:1 f:
prin j(a) = Ha este un omomorfism de grupuri, deoarece
f(ab) = H(ab) = (Ha)(Hb) = j(o)f(b).
Prima parte a acestei propoziţii este de fapt teorema lui Lagrange
care afirmă că dacă H este un subgrup al grupului finit G, atunci
ordinul lui H. este un divizor al ordinului lui G, ordinul unui grup
finit fiind, prin definiţie, numărul elementelor sale. _De exemplu,
grupul Sa al permutărilor mulţimii {1, 2, 3} conţine permutările

d=(123)
231 ş
if={123)·
312

Conform teorem.ei lui Lagrange, subgrupurile lui Sa pot conţin~ 1,

2, 3 sau 6 elemente. Subgrupul cu un 'element este {e}, iar sub-
grupul cu şase el~mente est" chiar 8 3 •
Subgrupurile cu do11ă elemente sint {e,a}, {e,bl şi {e,c}. Oti<'e
subgrup trebuie să conţină unit~tea e şi celelalte submulţimi {e,d}
şi {e, f} nu formează subgrupuri, deoarece d 2 = f şi f 2 = d. Subgrup
cu trei elemente este numai {e, d, f} deoarece mai avem în plus
df = fil, •= e. Celelalte nouă perechi de permutări diferite de unitate
împreună cu unitatea, e nu formează subgrupuri, deoarece ab = f,
ao-,= d 1 ad,= c, af = b, bc = f, bd= a, bf = c, 1.~d = b, cf = a şi
produsul a două elemente din submulţime nu mai a.parţine sub•
mulţ,imii. Dintre aceste şase subgrupuri ale lui Sa numai {eJ, 8 3 şi
{e, d, f} sînt subgrupuri normale.
7 - o. 80
98 GRUPURI DE PERMUTARI ŞI TEOREMA LUI BURNSIDE

· Să a.rătăm, de exemplu, că {e, d; fl est,e subgrup normaJ~::iJa,u

oricare ar fi permuta.l'ea. 3J e 8 3 , ma:-1 e {e, d, fl ~i a:jz-1 e {e, d; fj,
căci evident wear1 = e e fe, d, fl. Notind w = (~ ; !} , obţi­
nem

:r:dx-i = (1 23J (12 323)1 · (·i1 j2 3k) = (ij 2k 3)i (i1 j2 3k) = (ij jk k)i, ·:· :.'..
i j .k
ca.re este permutarea d sa.u f. La fel
fDj:r:_ 1 = (1. 2. 3)
. i :, k
23) (i1 j2 3k) = (1 : ~)J (i1 2j k)3 =(i ji 'j_.~),
(13 12 k i k

care este d sau J. Se observă că. :r.fe, d, fl:rr 1 = {e, d, n pentru

orice a: e 8 3•

8.2. CICLURILE "UNEI PERMUTĂRI

O noţiune ca1·e va, interveni în mod esenţia:l în metoda, de numă­

rare a Jui P61Ja-de Bruijn este aceea. de ciclu a.l unei permută1·i.
Să. considerăm o permutare f de g1·a.dul n şi un număr l<k~n.
în şirul k, j(k), f 2(k), r(k), ..• nu putem avea toate elementele dife-
rite înt1·e ele, deoarece mulţimea, X a.re ,1. element.a. Primul ele-
ment care se repetă în şir este k, deoarece în ca.z contra.r am avea
P'(k) = f'(k) cu 1 ~ p < q şi deci f(JP-l(k)) = tcr-
1(k)), unde
p- 1 (k) =f= f'- 1(k), ceea ce contrazice faptul ~ă aplicaţia! est,e injeqtivă.
Fie r cel mai mic exponent natura.I pentl'll ca.re f'(k) = k. Pe1·-
mutarea (k f(k) · · .j'-l(k)) se numeşte un f-'Îelu şi se notează
f(k) j2(k) ••• k ·
[k, f(k), ••. ,j"- 1(k)]. Se poa.te demonst1'a că
orice permutare se
scrie în mod unic (abstracţie de ordinea. factorilor) c--., un produs
de cicluri făl'ă, elemente comune. Produsul ciclurilor care nu conţin
elemente comune este comutativ, deci nu contează ordinea în ca.re
sint scris«> ciclurile permutării. Această scriere se poate obţine m
modul urmă.tor. Se consideră şirul 1, f(l), j2(1), ... şi se formează.
ca, mai sus ciclul ca.re n conţine pe 1. Dacă j(l) = 1, ciclul este for-
mat din elementul 1 şi se noteaiză [1 ]. Eliminîild elementele· conţi­
nute in ciclul deja format din mulţimea X = {1,2, ••• ,11,}, notăm
 CICLURILE UNEI PERMU'l'ARI

cu i1 elementul cel mai mic din mulţimea astfel obţinută şi formăm

şirul ii, /2(i1 ), . . • ,obţinind ciclul care îl conţine pe i 1 ş.a.m.d.
f(i 1 ),
Mulţimea X fiind finită, procesul are un sfîrşit şi astfel obţinem
descompunerea permutării f într-un produs de ciclmi fără elemente
comune. Un ciclu [i 17 i 2 , ••• ,i.tJ este privit ca o permutare f de gra-
dul n definită astfel: /(ii) = i 2 , /(i2 ) = i 3 , ••• ,/(i1,) = i 1 şi /(j) = j
pentru orice j diferit de i 1, i 2, ••• ,i1.:. De exemplu :

. f = (12 3 4 6 6 7 8 9 10) = (1 3 7 6] [2 4 9 10 8] [5].

3 4 7 9 5 1 6 2 10 8 ' ' ' ' ' ' ' .

7
8

tQ

o
5

Fig. 8.1

Această permutare poate fi reprezentată printr-ungraf orientat cu

mulţimea de vîrfuri X, ducind o săgeată de la i căt1·e
j, dacă j -J(i).
Fiecare componentă conexă a acestui graf este un circuit, care
corespunde unui ciclu din descompunerea permutării /, aşa cum se
vede in fig. 8.1.
Se numeşte permutare circulară o permutare ca-re nu comportă
decît un ciclu de lungime mai mare ca unu. De exemplu :

f = (~ : : ! : :)= [1,3,2] [4] [5] [6]

este o permutare circulară a elementelor 1, 3, 2.

O permutare circulară. care conţine un singur ciclu de lungime
doi,,.de exemplu [i,j], restul ciclurilor fiind de lungime unu, se
nlllţl.eşte tr,rnspoz·iţie. Se observă, că transpoziţia [i,j] schimbă ele-
mentele i şi j intre ele, lăsind neschimbate celelalte elemente din X.
100 GRUPURI DE PERMUTARI ŞI TEOREMA LUI BURNSmE

Dacă. G este un subgrup a.I lui 8,., permutările s şi t se numesc

conj-ugate în G, dacă există g e·G astfel incît a = g1g-1• Relaţia de
conjugare Pste o relaţie ·.de echivalenţă deoarece este :
~ reflexivă : 8 ..:__ eae-1 cu e permuta.rea. identică; ··; ._.
.;:.. simetrică-: 8 = gtg~1 implică t = g-18g = hsh-1, dacă.: ·notăm
11, = g-1 eG; · ·:
- tranzitivă: 8 = gtg- şi t = liuh- implică 8 = ghu1,- 1g-1 =
1 1
= (gh)u(gh)-1 cu g1,eG, deoarece G este un subgrup a.I lui 8~.
. .
P1t0POZIŢIA 4. Doud. pet'mutări B şi t stnt conjugate tn 8„ dacă
şi ·nutnai dacit num4ruZ ciclurilor lor este acela.,(li şi este egal o-u m şi
ciclurUe lor au reapeotiv aceeaşi lu.ngime n, pentru i = 1,2, ... ,m.
Pentru a. demonstra. necesita.tea condiţiei, să presupunem că a
şi. t sînt conjuga.te, adică există g e 8„ a.şa c;i, s = g1g-1 , iar descom-
punerea în cicluri a permutării t este următoarea. :
t = [tu.tu.• -ti,] [t21t22• • .t21] 0 • • [f1111tma· • -tm~].
Să notăm g(t,,.,) = sp,• Deoarece s = gtg-1, obţinem
. 8(811 ) = gtg-1(811 ) =· gt(t11 ) = g(tia) = 8m • ••
de.ci descompunerea, în cicluri a permută.lii 8 este următoarea, :
i1 = [su8ia• •• 8i,][82.1822• •• 82,1• •• [8„181112• • • smk]

şi ued două permutări conjuga.te se descompun în <>icluri de aceea.şi

lungime.
Peutrn a demonstra suficienţa, vom defini permuta.rea. g pornind
de la descompunerile în cicluri a.le permutărilor 8 şi t din 8"' astfel:
g(tH) =s". Deoarece în scrierea. lui a, respectiv t într-un produs de
cicluri fără. elemente comune a.par toate numerela 1,2, •.. ,• o sin-
gură dată, 1·ezultă că, g e Bn şi un ca.leul ana.log celui de ma.i îna.inte
ne arată. că s = gtg-1• ·

Să determinăm numărul de permutări dintr-o clasă de echiva-

lenţă. fa.ţ;ă, de relaţia. de conjugare a, permutărilor din 8., adică să
găsim număl'111 permutărilor ca.re conţin :).1 cicluri de lungime 1,
 2 cicluri de lungime 2, .•. '"• cicluri de lungime k. Deoarece ciclu-
rile nu au elemente comune, :).1 + 2:).2 + ... + kA,. = n. O permu-
ta.re ca.re con~e Âi cicluri de lungime 1, ... , "• cicluri de lungime
k ·o numim de tipul 1>-1 2>-, ••• k).11, ana.log cu partiţiile ca.re conţin i 1
clas_e cu 1 el4mlent,.'.,,>.-. cla.se_cu.k elemente. .. .. 1,
 CICLURILE UNEI PERMUTARI 101

PROPOZIŢIA 5. Numărul h (i.~, A2, ••• , ').t) al p&rmutărilor de tipul

1 'A, 2Ao ••• k'Ak este egal cu
n!
h(Ai, A2, ... ,Ak) =-:;-;--:;--, A l'l'A2'A• k'Ak' (8.1)
"l • "2 • · • · ~ • 1 • • •

rezultat care se mai numeşte -formula lui Oauchy.

Pentru a arăta acest lucru, să scriem o permutare f de tipul
1 ;.,2'A1 • • • k'Ak cu ciclurile în ordinea crescătoare a lungimii lor :

f = [*]- .·. [*][~] ... [~] ....... [ ~ .. ·*], ----- k

---r.-- ~ ~-::--'·
unde steluţele' trebuie înlocuite cu numerele 1, · 2, ... Desfiinţînd ,n.
parantezele, se obţine un cuvint de lungime n format cu literele
din alfabetul {1,2,.; .,n}.. Numărul.
ac~stor.
cuvinte
.
este egal cu l
n!.
Însă o aceeaşi permutare generează A1 ! A2! ... A1: ! 1 12>-- ••. k k cu-
1
vinte diferite. în:tr-adevăr, putem permuta cele A1 cicluri de lun-
gime i înt1·e ele pentru i = 1, 2, ... ,k, ceea ce este posibil în
'·1 ! Az ! ... Âk ! moduri diferite. ' · ·
Un ciclu de lungime i poate fi scris în ·i moduri diferite luînd
ca literă iniţială fiecare din cele i elemente, de unde rezultă 11 •2 1•. • .k "k
posibilităţi. La fel ca la demonstraţia formulei (4.6) pentru numă~
rul partiţiilor de un tip dat, se arată că în acest mod se obţin fără
repetiţii toate cele n ! cuvinte de lungime n, formate cu numerele
1, 2, ... ,n, deci n ! = A1 ! ). 2 ! ... Ak ! 1"1 2"• -. .. llkh ( Ai, .A2, ••• , Ai:), -. de
unde rezultă (8.1).
De exemplu, pentru n = 4 se găsesc cinci clase de permutări
<'onjugate, corespunziiitoare celor cinci împărţiri a.Ie lui 4 ca sumă
de numere întregi şi pozitive:
4=1+1+1+1=2+1+1=2+2=3+1.
Numărul permutărilor de tipul 1 22 1 este egal cu
4!
h(2.1)
.
= -1 2- -- =
2 !2 1 ] !
6

şi anume:
[1][2][3,4], [1][3](2,4], [1][4][2,3], [2][3][1,4], [2] [4] [1,3]
şi l3J[4J[l,2J.
102 GRUPURI DE PERMUTARI ŞI TEOREMA LUI BURNSIDE

8.3. PARITATBA UNEI PERMUTĂRI

O noţiune importantă în teol'ia grupurilor de permutări este

aceea de paritate a unei permutări.
. o permutare oarecare f
F 1e = (1 2 3 4 5 6) . Vom spune ca w

3 1 5 4 6 2
simbolul 1 prezintă o inversiune, deoarece pe al doilea rînd există
numărul 3 care este mai mare ca 1 şi este aşezat înaintea lui, 2
prezintă patru inversiuni, deoarece numerele 3, 5, 4 şi 6 sînt mai
mtui ca 2 şi sînt aşezate înaintea lui 2 etc. Numărul total de in -
versiuni ale lui f este egal cu I (f) = 6. Se numeşte signatu-ra per-
mutării f numărul p(f) = ( -1 )1<11•
Dacă p(j) = +1, se spune că permutarea f este pară, iar dacă
p(j) = -1, se spune că permutarea feste impară. Vom vedea că
paritatea unei permutări se poate deduce simplu din descompunerea
acelei permutări într-un produs de cicluri fără elemente comune.
Am văzut că o transpoziţie este o permutare care în descom-
punerea în cicluri eonţine un singur ciclu [i,j] de lungime 2, restul
ciclurilor fiind de lungime 1.
O transpoziţie este o permuta1e impară. într-adevăr, fie [i,j]
o transpoziţie cu i < j. Pe a doua linie a acestei permutări se
găsesc numerele: 1,2, ... ,i-1, j,i+l, ... ,j-1,i,j 7 1, .. . ,n.
Nume-
rele 1,2, ... ,i-1,j,j + 1, .. . ,n nu prezintă nici o inversiune, în timp
ce numerele i + 1,i + 2, ... ,j -- 1 prezintă o singură inversiune în
j şi numărul i prezintă inversiuni în j,i + 1, ... ,j -·· 1, deci numărul
total de inversiuni este egal cu j - i - l + j - i = 2(j - i) - 1,
adică un număr impar.
Dacă t este o transpoziţie, atunci t 2 =e, deci t = C 1 • Prin înmul-
ţirea unei permutări f cu o transpoziţie [i,j], termenii de pe locul
i şi j de pe linia a doua îşi schimbă locurile între ei, restul termeni-
Ior rammmd nesch"nnb aţi.
w , , . D e exempl u, dacă f= ( 1
2 3 4 fi 6 )
.
:il54G2
. t = [3 ,4 ]_, atunci. f t =
,ar ( l 2 3 4 5 6) ş1. numaru
_ I de mversmm
. . .
3 1 4 5 6 2
prezentate de f s-a redus cu o unitate, deoa,rece l(ft) = 5.
PROPOZIŢIA 6. Numărul minim de transpoz-itii de forma [i,i + 1]
11,ecesare pentr1i a transforma ptrrmutarea f de g1:ad1il n în permutarea
identică e este egal cu numifrul I(f) de inversiimi ale permutării f.
Dacă după g_ transpoziţii de for-ma [i,i + 1] ani transforma.t permuta-
t"ea f în permutarea ident-iciJ,, atnnci g_ are aceeaşi paritate cu I(f).
 PARITATEA UNEI PERMUTARI 103

· Să arătăm mai întîi că putem transforma permutarea f în per-

mutarea identică, care nu prezintă nici o inversiune, prin I(f) trans-
poziţii. într-adevăr, îl putem aduce pe 1 pe primul loc din linia a,
doua a permutării f prin schimbări a doi te1meni consecutivi, în
număr egal cu numărul de inversiuni pe care le prezintă 1, ceea.
ce revine la a înmulţi permutarea f cu un număr de transpoziţii
de forma, [i,i + 1]. La fel îl putem duce pe 2 pe al doilea loc
din a doua linie prin schimbări a doi termeni alătUl'aţi intre ei, în
număr egal cu numărul de inversiuni prezentate de 2 etc. Deci,
înmulţind permutarea f cu I(f) transpoziţii de forma [i,i + 1], o
transformăm în pemmtarea identică e. însă dacă înmulţim permuta-
rea f cu transpoziţia, [i,i + 1], obţinem o nouă permutare f' în care
numernle vecine f(i) şi f(i + 1) îşi schimbă locurile între ele, deci
I(f') = I(f) + 1 dacă j(i) < f(i + 1) şi I(f') = I(f) - 1 dacă f(i} >
> f(i+l). De aici se vede că I(f) este numărul minim de transpoziţii
care tra.ns~ormă pe f în e, deoarece fa fiecare înmulţire cu o trans-
poziţie de forma [i,i + 1] număml de inversiuni scade cu cel mult
o unitate.
Dacă se utilizează q transpoziţii de această formă, se va schimba
de q ori paritatea, numărului de inversiuni I(f) pentm a obţine
l(f) = o, deci I(f) şi q au aceeaşi paritate.
Din această propoziţie rezultă că grupul simetric 8 11 este generat
de cele n,-1 transpoziţii [1,2], [2,3], ... ,[n-1, n], adică orice per-
mutare f e S" se poate scrie ca, un produs de astfel de transpoziţii.
într-adevăr, am văzut că prin înmulţirea permutării f cu trans-
poziţiile ti, t 2, ••• ,tq cu q = l(f), de forma [i,i + 1], se obţine per-
mutarea identică, adică ftit 2 • •• tq = e, de unde se deduce prin înmul-
ţirea la dreapta în ambii membri cu t;- 1... 4- 1 că f = et;- 1 • •• ti 1 =
=t/q_ 1 • •• tl' Dacă permutarea, f se poate scrie ca produs a q transpo-
ziţii de forma [i,i + 1], adică f = tit 2 •• • tq, atunci se deduce că
f t0 t0 _ 1 • •• ti = e, însă în acest caz am văzut din propoziţia. anteri-
oară că q şi mtmărul l(f) au aceeaşi paritate.

PROPOZITIA 7. Signatura 1mei permutări f, adică funcţia

p :8 11 -+ { -1, +1} definită pentru orice f e S" prin relaţia p(f) =
= (-1) 11 " este un omom01fism al grupuliii 8 11 în grupul multiplicati'v
{1,-1}, adică p(fd2) = p(f1) p(f2).
Mulţimea {1, -1} formează gmp faţă de înmulţirea obişnuită
a numerelo1· întregi. Să arătăm că p este un omomorfism de la S~
în {1,-1}. Am văzut că orice permuta1·e / din 8" se descompune
într-un produs de I (f) transpoziţii de forma [i,i + 1]. Atunci
fd2 = (tit 2 ••• tw,iHt;t~ .. . t; 11.,). Acest p1·odus se compune din
104 GRUPURI DE PERMUTARI ŞI TEOREMA LUI BURNSIDE

I(/1 ) + I(f2 ) transpoziţii de forma [i,i+l], deci conform observaţiei

a,nterioare, numărul I(/i) + I(j2 ) are aceeaşi· paritate cu I(fJ 2 ), adică
( -1 )lCf•/•I = (-1) l(f~l + 1(/, I = (-1 )l(/11 ( -1 )l(f,1
sau p este un omomorfism de grupuri.
De aici rezultă că dacă permutarea f se ..poate exprima ca pro-
dusul a lJ. tra,nspoziţii oarecare, atunci g_ are paritatea lui I(f), deci
f este pară sau impară după cum q este număr par sau impar.
într-adevăr, fief= t1t 2 ••• tq cu t1,t2 ,. •• ,tq transpoziţii oarecare, care
am văzut .că sînt permutări impare. Ou propoziţia 7, ( - 1) 1111 =
=p(f) = P(ti)p(t2 ) •• • p(tq) = (-1r, deci I(f) şi q au aceeaşi paritate.
I A
PROPOZiîli 8. Dacll f este o permutare de tipul 1 "•2As •.. k k,
paritatea sa este aceea a sumei- i.2 + i.4 + As + ,...
,sau paritatea
unei permuUJ,ri este aceea a numărului de aialuri pare.
Vom arăta mai întîi că un ciclu format din m elemente se poate
descompune în produsul a m - 1 transpoziţii. într-adevitr-,
f = [ki.,k2 , ••• , km] = [ku k 2 ] [k 2 , k3 ] ••• [km-u km], adică un produs d~
m-1 transpoziţii. Deci, dacă permutarea f este de tipul 1 ;·•2"• ... kA1r,
atunci ea se poate scrie ca un produs de ),2 2i.3 +
3i.4 + + + ...
+ (k-l)i.k transpoziţii, deci fare paritatea sumei i.2 +i.4 +i.6 + ...
PROPOZIŢIA 9. lntr-un grup de permutllri Gc S11 , sait toate· per-
mutllrile sînt pare, sau existtt atît permutări pa1·e, cît si permu,tăr-i
impare în numă1· egal. '
·· Dacă în subgrupul G există o permutare impară h, să considerăm
bijecţia rp~ a grupu.lui G in el însuşi definită prin rp,,(g) = hg pentru
orice f e G. Deoarece p(lt) = -1, obţinem
}: p(g) = }:p(hg) = l;p(h)p(g) = - }: p(g)
oEG uEG oeo oeG

sau }: p(g) = o, adică pe1·mutările pare sint la fel de nume!'oase

oEG
ca permutările impare, deoarece pentru o permutare pară p(g) = 1,
iar pentru o permutare impară p(g) = -1.
PROPOZIŢIA 10. 1.lfulţimea permutărilor pare
An= {glgeS,,, p(g) = 1}
este un subgrttp normal al l-ui s., numit grupul altern,. care conţine

1:n ! pe1·mutări.
2
 ORBITELE UNUI GRUP ,DE PERMUTARI 105

Vom demonstra un caz mai general. şi anume, dacă p :G -+ G1

este un omomorfism al grupului G. în gl'Upul 0 17 atunci mulţimea,
Ker(p) = {g lg e G, p(g) = ei}, unde ei este unitatea din grupul G17
mulţime care se mai numeşte nucleul omomorjism11,lui p, este un
1mbgrup normal al grupului G.1ntr-a.devăr, Ker(p) este un subgt~p,
deoarece dacă g, g' e Ker(p ), atunci p(g) -. p(g') = ei, deci p (gg') =
= p(g)p(g')=eie1 =ei şi deci gg' eKer(p). Dacă grupul G este finit,
Ker(p) este subgrup al lui G. în caz ~ntrar, să mai demonstrăm
că unitatea e din G aparţine lui Ker(p ), la fel şi inversul oricărui ·
element din Ker(p} aparţine nucleului lui p. Deoarece p este omor-
fism -de grupuri, p(ge) = p(g)p(e) = p(g), căci ge = g. înmulţind
cu p(g)-1 la stînga, obţinem că p(e) = ei şi deci e e Ker(p). Deoarece
gg- 1 = e, rezultă că p(g}p(g-1 ) = p(e) = ei, şi deci p(g)-1 =
=p(g- 1 ). Dacă g e Ker(p), atunci p(g-1 ) = p(g)-1 -:-- e1 1 = ei, deci
g- 1 e Ker(p) şi nucleul omomorfismului p este un subgrup ~~ lui
G. Să arătăm că acest subgrup este normal .sau Ker(p)g =gKer(p)
pentru orice g e G. . . . ,
Dacă x e Ker (p)g, atunci există k e Ker (p) aşa ca x = kg.
Dacă notăm h=g-1 x, obţinem p(h) = p(g- 1 )p(x) = p(g)-1p(k) p(g} =
-:-p(g)~1p(g} = e1 , deoarece p(k) = el' Dar .h = g- 1 x implică a; = gh
şi p(h) = ei, deci heKer(p} sau xegKer (p). Am obţinut .deci
Ker(p}gcgKer(p), cealaltă incluziune demonstrîndu-se analog, şi
nucleul lui p este subgrup normal al lui G.
Pentl'U a demonstra propoziţia, să luăm pentru G grupul sime-
tric 8,., pentru 0 1 gi'llpul multiplicativ {1,-1} şi pentru omomorfis-
mul p signatura permutărilor de gradul n. Qu propoziţia 7 obţinem
că mulţimea, permutărilor pare notată .A.fi este un subgrup normal
al lui Sri, deoarece este nucleul omomorfismului p(g)= (-1)1'01 , iar
IA„I= .!.. I S„ I = ..!_ n ! deoarece permutările pare sînt la fel de nu~
· 2 2 ·
meroase ca cele impare.

8.4•. ORBITELE UNUI GRUP DE PERMUTĂRI ,_,

Dacă G cS„ este un grup de permutări şi x, y e X = {1,2, ... ,n},

vom nota {1},-...,Y(G), dacă există o permutare.· JeG astfel jncît
11 f(x). Se va, spune că iJ este echivalent cu y modulo G. Relaţia
astfel definită. este o relaţie de echivalenţă, deoarece este:
- reflexivă: a;,.._,x(G) deoarece x = e(x), .unde e este permutarea
identică care aparţine lui G;
 106 GRUPURI DE PERMUTARI ŞI TEOREMA LUI BURNSmE

- simetrici: '11"1/(G). înseamni ci existi g e G astfel incit 'Y =

= 9(01), deci a; = g-1 (y) şi y,...,a;(G), deoarece g-1 e G; .
- tnmzitivi : a:,.._,,(G) şi y,-..,z(G) însea.mni că există g17 g2 e G
astfel ca y = g1(a;) şi z = g1('Y), deci gs,1 (a;) = z şi 41,...,z(G) deoarece
9sfh e G. Ola.sele acestei reia.ţii de echivalenţă se. numesc orbi'8le
grupului o~ ·Orbitele unui grup de permutări sînt o genera.liza.re a
noţiunii de ciclu a.I unei, permutiri, deoarece da.ci se consideri în
rolul grupului G subgrupul {e, f, r, I', ... } generat de o permuta.re
f e 8,., orbitele grupului G coincid cu ciclurile permutării /.
· Problema. pe care vrem s-o ·rezolvăm este a.ceea. a, determinării
num.irului de orbite a.le unui grup de permutări G. :Mulţimea
permutirilor care la.să fix elementul k o notăm prin
G,, = {glgeG, g(k) = k}.
Pentru orice k = 1, 2, ... ,,,,, mulţimea, G,,, este un subgrup a.I lui
G, deoa.rece da.ci /, g_eG,,, atunci fgeG,,,. tntr-a.devăr fg (k) =
= f (k) = k. Mulţimile G1: sînt nevide, deoarece pentru permutarea
identici e(k) = k pentru orice k = 1, .•• ,n..
PRoPoZIŢIA 11. Dac« O,,, este orbita grupului G care conţine el,-
memuZ k si G„ este subgrup,.d lui G care iZ Zas4 pe k fia;, eaJi8tă
relapia •
(8.2)
Deoarece G,,, este un subgrup a.I lui G, putem considera. mulţi­
mea. ctt G/G,,. Ou propoziţia 3 obţinem IG/G,,,I =J!!l__. Vom de-
lG,,,I
monstra că. acest număr este egal cu I O,,, I, construind o bijecţie
de la. O„ pe G/G,,. Si_observăm că, g(i) = h(i) = k cu g, he G implică.
hg-1(k) =·h(i) = k, adică -,,;g-1 eG,,, sau heG,,,g. Pentru orice ele-
ment ie O„ există o permutare g, e G astfel ca g, (i) = k, deoarece
i,..., k(G).
Vom defini o bijecţie cp :0.1: -+ G/G.1: astfel : cp(i) = G„g, e G/G.1: ,
unde permuta.rea g, verifică rela.ţia. g, (i) = k. Aplicaţia cp este corect
definiti deoarece dacă e1".istă două, permutări h, g e G astfel ca
g(i) = h(i) = k, atunci am vkut ci he G,JJ, ceea ce echivalează
cu faptul că clasa lui 1i coincide cu clasa lui g sau G.1:h = G.1:g. Apli•
ca.ţia. cp este injectivă, deoarece i,j e 0.1: şi i =I= j implică, existenţa a
două permutări h,geG. astfel înctt g(i)=h(j)=k şi deci hg-1 (k) =
= h(i) =I= k = h(j), deoarece ·permutarea. h fiind ·injectivă şi i =I= j,
obţinem h(i) =I= h(j). Dar- hg-:-. 1(k)=l=k implică fa.ptul că.1,g- 1 e:G„ sau
he:G,,,g şi deci clasele G„g =I= G;,h, adică rp(j)=I= cp(i). cp este şi- surjec-
tivă cAci clasa G,g este imaginea elementuluig-1 (k) = Ze O,,, deo~rece
 ORBITELE UNUI GRUP DE PERMUTARI 107

g(l) . k şi. l ,.._. k(G). Aplicaţia qi fiind o bije<>ţie, rezultă că

I 0..,1 = IG/Gkl = JQJ__

!Gtl
PROPOZIŢIA 12 (Burnside). Dacă A1 (g) este numărul oicliirilor
de lungime unu ale permutării g sau numărul elementelor din X int1a-
riate de permutarea g, numărul orbitelor unui grup GcS11 este egal cu
1 •
\0 0 \ =- 'E A1 (g). · (8.3)
101 oeG

Ideea demonstraţiei constă în a număra în două moduri diferite

elementele din X invariate de permutările g e G :

(8.4)

unde cu 0 17 0 2 , ••• ,00 am notat orbitele grupului G. Dar dacă două

elemente j şi k a-pa-rţin aceleiaşi orbite 0 0 cu propoziţia 11 obţi-

nem IG, I = lGkl = ~ şi egalitatea (8.4) devine

10,1 .
'E "1(U) =
,;EG
t
IO, I JQl_ q JG I,
10,1
;~1

de unde se obţine (8.3), în care prin !Gal am notat de a.semene&

numărul claselor de echivalenţă relativ la grupul G sau al orbitelor
grupului G. Acest rezultat va interveni ulterior în demonstraţia
teoremei lui P6lya.
De exemplu, fie n = 6 şi subgrupul GcS6 generat de permuta-
rea f = [1][2,3] [4,5,6]. Elementele lui G sint următoarele: I

f - [1][2,3][4,5,6], f2 = [1][2][3][4, 6, 5],.

f3 = [1][2,3][4][5][6], f 4 = [1][2][3][4, 5, 6],
f6 = [1][2,3][4,6,5], f6 = [1][2][3][4][5][6] = e.
Se observă de altfel că un ciclu ridicat la o putere egală cu
numărul de elemente pe care le conţine ne dă permutarea identică
şi acesta este cel mai mic exponent pentru care proprietatea are loc,
deci cel mai mic exponent r pentru care f' = e este egal cu cel
mai mic multiplu comun al lungimilor ciclurilor permutării!, ciclurile
fără elemente comune comutînd două cîte două. în acest caz orbi-
tele sînt formate din ciclurile permutării f şi a-nume 0 1 = {1};
108 GRUPURI DE PERMUTARI ŞI .TEOREMA LUI BURNSIDE

0 2 = {2,3} şi 0 3 .,..:... {4,5,6}. De exemplu, 0 2 ={2,3}.şi 0 2 ={!2, /4,f6}.

Se verifică relaţia 102 1· j02 1= 2 • 3 = 6 = 101. De asemenea
'J..1(!) = 1, 'J..1 (j2) = 3, A1(j3) = 4, A1(f4 ) = 3, A1 (jl•) = 1, A1(f6 )= 6 şi
numărul orbitelor

I Gal = ~ (1 + .3 + 4 + 3 + 1 + 6) = 3.
. 6 '

1n cazul grupului 8 3 şi ~ . subgrupului O= {e,d,f}, unde e =

=[1][2][3], d = [1,2,3], f..:.. [1,3,2], obţinem A1{e) = 3, A1(d) = O şi
1
A1(f) = o, iar numărul orbitelor este egal cu,. IGal = 3 (3 +o + O)=

=1 şi această orbită este {1,2,3}.

8.5. PERMUTĂRI CIRCULARE ŞI ARBORI

Fie T = {t11 t 2 , ••• ,t,,} o · mulţime de transpoziţii , ale mulţimii

X = {1,2, ... ,n}. Mulţimii T îi vom pune în corespondenţă un graf
neorientat (X, T), ale cărui vîrfuri sînt notate 1,2, ... ,n şi ale cărui
muchii [i,j] sînt tocmai transpoziţiile mulţimii T. De exemplu, fie
X = {1,2,3} şi mulţimea T compusă din două transpoziţii : [1,2]
şi [1,3]. Graful (X, T) corespunzător este desenat în fig. 8.2. Făcîncl
produse de transpoziţii din mulţimea T, se obţin toate permută­
rile din grupul simetric 8 3 • Într-adevăr, ţinînd seama de notaţiile
introduse anterior pentru elementele din 8 3 , obţin~m
a= [1,2], b =-[1,3], e = [l,2][1,2], c = [2,3] =
= (1,3][1,2][1,3], d = [l,3][1,2] şi f = [l,2][1,3].
Acest . rezultat se generalizează în felul următ01· :
PROPOZIŢIA 13. O mulţime 1' formată din n-1
transpoziţii generează grupul simetric S„ dacă şi numai
dacă graful (X,T) este •u.n arbote. .
. Pentru a demonstra necesitatea vom proceda
prin reducere la absurd, adică vom presupune că
(X, T) nu este arbore. Deoarece graful (X, T) con-
ţine n-1 .muchii şi n .vîrfuri, rezultă că numărul
său ciclomatic . este egal .cu p-1, unde p este numărul, compo-
nentelor sale conexe. Dacă p = 1, atunci graful fiind conex şi fără
 PERMUTARI CIRCULARE ŞI ARBORI 109

oicluri ar fi un arbore, ceea ce contrazice ipoteza .făcută. Deci p ~2

şi aoest grof conţine cel puţin două virfuri a şi b care aparţin unor
componente conexe diferite, X 1 şi X 2• Atunci transpoziţia [a,b]
nu poate fi scrisă ca 'un produs de transpoziţii din mulţimea T.
lntr-ad~văr, orice produs de transpoziţii din T se poate scrie ca
fxf2 •• •f,",. unde / 1 este produsul transpoziţiilor care acţionează numai
asupra virfurilor din componenta conexă. X 17 • •• , f „ este produsul
transpoziţiilor care acţionează. numai asupra vîrfurilor din compo-
nenta conexă X„ a grofului (X,T), deoarece transpoziţiile fără ele-
mente comune comută două cîte două. Deci fi este o permutare
care permută numai elemente din componenta conexă X, lăsînd
fixe vîrlurile din celelalte componente conexe, de unde se deduce
că permutareafif2 •• .fl), produsul unor transpoziţii din T, transformă
orice vîrf din X într-un vµi din aceeaşi componentă conexă cu el.
Deci transpoziţia [a,b] nu poate fi scrisă ca un produs de transpoziţii
din T, deci grupul Sn nu poate fi generat de cele n-1 transpoziţii
din T, ceea ce contrazice ipoteza propoziţiei şi necesitatea este demon-
strată.
Pentru a demonstra suficienţa să presupunem că (X,T) este un
arbore, deci un graf conex. în acest caz există un lanţ de la vîrful i
la vîrful i + 1 pentru orice i = 1,2, ... ,n-1. Fie acest lanţ format
cu următoarele muchii din T ;[i, ii], [ii, i 2], ••• , [ ik, i + 1 ], unde i,
i1 , i 2 , ••• ,ik, i + 1 sînt diferite două cite două. '.tnsă transpoziţia
[i, i + 1] poate fi scrisă sub forma
[i, i + 1] =
=[ik, i.+1] [ik-l! ik]•,, [i2, Îs] [i1, Î2] [i, i1] [ii, i2]• • • [i1:-1,ir.J [ik, i + 1],
adică sub forma unui produs de transpoziţii din T. Într-adevăr,
observăm că 1: + 1 se transformă in i1:, în ik.:...u •.• , în ii şi i 1 în i,
deci i + 1 trece în i. La fel i trece în ii, în i 2, ••• , în i" şi i" in i + 1,
deci i trece in i + 1. Celelalte elemente i 11 i 2, ••• ,i1: rămin neschim-
bate, deoarece singurele treceri diferite de identitate sînt respectiv:
i1 trece in i 2 şi i 2 trece în ii, deci ii trece în ii, ... ;i„ trece în i + 1
şi i + 1 trece în i1:, deci i1: trece în i".
Deoarece orice permutare din Sn este generată de transpoziţiile de.
forma [i, i + 1], iar acestea sînt generate de transpoziţii din T,
rezultă că grupul simetric Sn este generat de transpoziţiile din T.

Am văzut că unei permutări f de gradul n i se pune în cores-

pondenţă un graf orientat G, cum este cel din fig. 8.1, ale cărui
componente conexe sint circuite care corespund ciclurilor din scrie-
rea permutării f ca un produs de cicluri. Să vedem ce se întîmplă.
Jl O GRUPURI DE ·PERMUTARI ŞI TEOREMA LUI BURNSJDE

cu acest graf în cazul înmulţirii permutării f cu o transpoziţie [a;b],

adică g = f[ a,b ]. Deoarece prin transpoziţia [a,b] a trece în b şi
b trece în a, rezultă că graful G0 se obţine din graful G, înlocuind
arcele (a, f(a)) şi (b, /(b)) respectiv prin arcele (a, /(b)) şi (b, /(a)).
· Dacă a şi b se găsesc pe două cicluri diferîte ale grafului G"
atunci aceste două cicluri dau naştere unui singur ciclu în gra.ful
G, iar dacă a şi b sînt pe un acelaşi ciclu al lui G1, acest ciclu se
descompune în două cicluri fără vîrfuri comune în graful Gg' aşa
cum se vede în · fig. 8.3.

~])b f(b)

Fig. 8.3

PROPOZIŢIA 14 (Denes). Fie 1.' = {ti, t 2 , • •• ,t.n_1 } o mulţime for-

mată din n- l transpoziţii. Produsul f =
t1t 2 • •• tn-l este o permiitare
circularăde gradul n, adică graful GI se red·uce la un sinuur circuU
cu n vîrfuri dacă şi numai dacă graful (X,T) este 'Un arbore . .
Pentru a demonstra necesitatea, să presupunem prin absurd că
graful (X,T) nu este un arbore. Deoarece graful (X,T) are n vîrfuri
şi n-1 muchii, numărul său ciclomatic este egal cu p-1, unde p
este numărul componentelor sale conexe, iar faptul că nu este arbore
implică p ~ 2, deci el conţine cel puţin două componente conexe
X 1 şi X 2 • Fie două vîrfuri oarecare a e X 1 şi b e X 2• 1n expresia
lui f = tit2 • •• t,._1 transpoziţiile corespunzătoare muchiilor care leagă
între ele vîrfuri din X 1 şi X 2 se pot grupa în ordinea in care· ele
apar în f, deoarece X 1 n X 2 = 0 şi transpoziţiile fără elemente
comune comută două cite două. Produsul transpoziţiilor corespunză­
toare componentei X 1 va fi o permutare al cărei graf are drept com-
ponente conexe circuite disjuncte formate cu elementele din Xu =

la fel produsul transpoziţiilor corespunzătoare componentei X 2 ,

 PERMUTARI CIRCULARE ŞI ARBORI 111

celelalte transpoziţii din expresia lui f lăsînd elementele a şi b

invariate. Rezultă că a şi b nu se pot găsi pe un acelaşi circuit
în graiul G11 deci f nu poate fi o permutare circulară de gradul n,
ceea ce contrazice ipoteza.
Pentru a demonstra suficienţa, să presupunem că graful (X, T)
format cu transpoziţiile ti, t 2, • •• ,tn-t ca muchii este un arbore şi
să considerăm şirul de pe1mutări : U1 = t;, U2= u1t2, Us =uats, ... ,U"-1 · f.
Maiîntii vom arăta că cele două elemente i şi j din transpozi-
ţia tq = [i,j] nu se găsesc pe un acelaşi circuit în graful permutării
t1t 2 ••• tq_ 1, pentru q = 2, .. . ,n-1. ·
ţntr-adevăr, dacă i şi j Se găsesc pe un acelaşi circuit în graful
permutării tita ... t 0 _i, înseamnă că in acest şir de transpoziţii există
transpoziţii de forma [i, i 1 ], [ ii, i 2 ], ••• , [ i1:,j] cu k >, 1, ceea ce cores-
punde unui drum de la j la i. Dar in acest caz graful neorientat
(X,T} conţine muchiile [i,i1 ], ..• ,[i1:,jJ şi [i,j] = ta, deci conţine
un ciclu, ceea ce contrazice ipoteza că este un arbore.
Deoarece i şi j nu se găsesc pe un acelaşi circuit în graful per-
mutării gq_1 = tit 2 ••• ta-u rezultă că graful permutării gq= gq_1tq se
obţine din graful permutării g0 _ 1 prin unificarea a două circuite care
eonţin respectiv vîrfurile i şi j, deci numărul componentelor sale
conexe p(ga}=p(ga_ 1 }-1. Deci p(Ga,) = n-1, deoarece Gv, se com-
pune dintr-un circuit cu două virfuri şi din n-2 circuite care conţin
un singur vîrf (bucle), p(Gv.} = n-2, p(Ga,) = n-3, .. . ,P (G,) =
=P( Gg .. _1}=1. Deoarece graful G, este conex avînd o singură compo-
nentă conexă, acesta se compune dintr-un circuit unic şi f este o
permutare circulară de gradul n.
PROPOZIŢIA 15. Numărul de moduri de a scrie o permutare circu-
lară de gradul n ca un prod'US de n-1 transpoziţii este egal c-11, n"- 2 •
Pentru a demonstra acest rezultat să observăm că numărul de
permutări circulare de gradul n este egal cu (n-1) !. într-adevăr,
cele n simboluri care formează o permutare circulară de gradul n
pot fi aranjate în n ! moduri diferite, însă o aceeaşi permutare
circulară f poate fi scrisă în n moduri diferite, alegînd ca prim sim-
bol al ciclului pe oricare din cele n. Deci numărul permutărilor circu-

lare de gradul n este egal cu n ! = (n-1) !, iar numărul de moduri

n
în care se poate scrie fiecare ca produs de transpoziţii îl notăm cu
A(f). Obţinem că numărul de produse a n-1 transpoziţii care gene-
rează toate permutările circulare de gradul n este egal cu(n-1) ! A(f).
112 GRUPURI DE PERMUTARl ŞI TEOREMA LUl BURNSIDE

Pe de altă parte, cu propoziţia precedentă, singurele produse

ti_t 2 •• • t,._1 de n-1 transpoziţii care goo.erează o permutare circulară
de graduln sînt acelea, pentru care graful (X,T) este un arbore.
Deci numărul produselor de n-1 transpoziţii care generează toate
permutările circulare de gradul n poate fi obţinut şi în alt mod :
pentru fiecare arbore etichetat (X,T) cu n vîrfuri i;e formează pro-
dusul ti_t2 •• • t,,_1 al trail&poziţiilor asociate muchiilor şi se permută
în (n-1) ! moduri distincte transpoziţiile ti, t2,. •• ,t,._i, obţinîndu-se
produse distincte care generează permutări circulare. Dar cu for-
mula lui Cayley (cap. 6) numărul arborilor cu n virfu:ri etichetate
este egal cu n 2 • Doi astfel de arbqri cu vîrfurile notate 1,2, ... ,-n
11 -

vor conţine cel puţin •două muchii diferite, deei vor genera produse
t1 t2 ••• t11_ 1 care diferă prin natura factorilor.
în concluzie (-n-1) ! A(!) = (n-1) ! n,"- 2 : deci .A.(f) = n 2 sau11 -

numărul de moduri de a scrie o permutare circulară de gradul· 11,

ca produs do n, -1 transpoziţii este egal cu numărul arborilor cu
n vîrfuri etichetate.
Tot în legătură cu permutările circulare sa mai observăm că
numărul ciclurilor hamiltoniene ale unui graf complet cu n vţrluri,
adică al ciclurilor care trec o singură dată prin cele n vîrfuri, este

egal cu_!_ (n-i) !.

2
Într-adevăr fiecare ciclu hamiltonian„ al unui
graf complet cu n vîrfuri generează două permutări circula.re de
gradul n, corespun~ătoare celor două sens~·i posibile în care putem
parcurge ciclul, şi în acest mod se generează toate cele (n-1) !
permutări circulare de gmdul n fără repetiţii.
 -~
'!

9
\'

METODA DE NUMĂRARE POLYA - DE BRUIJN

9.1. NUMĂRAREA SCHEMELOR· ÎN RAPORT CU UN GRUP

. . DE PERMUTĂRI DE OBIECTE

Fie X o mulţime de obie~te pe c~·e le notăm 1,2,. ·.·. ,n şi .A o

mulţime de culori de. care le .. notăm (fi,a2, ••• ,am• . .
O funcţie• f :X.-+ A defineşte o ;colorare a obiectelor. din - mulţi:
mea X, obiectul i fiind colorat .cu culoarea f(i) pentru i = 1,2, ... ,n..
Numărul de colorări este• ega,l cu numărul 1de funcţii de la· X, în .A.,.
adică cu m". În primele trei capitole am numărat diferitele colorări
generate de funcţii f injective, .surjective, bijective. Acum . v.om
privi problema sub alt aspect, considerînd un grup 0 de permutări
ale mulţimii X. Dacă g e 0, aplicaţia' fg :X -+ A este de asemenea,
o colorare obţinută prin compunerea celor două aplicaţii g :X-+ X
şi f :X-+ A. _
. Se. spune că două colorări f1 şi' f 2 aparţin unei aceleiaşi schem~
_şi se scrie f 1 -f2 , dacă .există .o ,,permutare g e ,0 astfel ca f 1g =; 12:
Relaţia astfel definită este o echivalenţă în mulţimea coiorărilo~~
în ·raport cu grupul G de permutări, deoarece este:
- reflexivă : f--f deoarece permutarea identică e e G şi f' = fe ;
- simetrică: f 1 --f2 ·: implică existenţa miei permutări g e ·G
astfel. caJ1g ·· f 2 , deci f.JJ,- 1 = /1 prin compunere la dreapta în ambii
membri cu g-1 :X-+ X, deci ·12 _, f1 fiindcă g-1 eG;
- tranzitivă: f 1 -f2 şi f 2--f3 implică J1 ,-J3 , deoarece f'l!J = fa
şi f 2k =fs cu g, _1keG implică, (fia)k =f1 (gk) =fs, unde gk e G,
deoarece G este un grup de_ permutări.
Cu alte cuvinte, două colorări sînt echivalente dacă există o
permutare din G care· le transformă una hi cealaltă. Această relaţie
de echivalenţă împarte mulţimea colorărilor în clase de echivalenţă
8 - C, 80
 114 METODA DE NUMARARE POLYA - DE BRUIJN

:sau scheme în raport cu grupul G, al căror număr va fi determinat

prin calculul valorii numerice a unui polinom numit indicatorul de
oicluri al grupului G. Dacă permutarea g e G, să notăm cu Âi (g)
numărul de cicluri de lungime i ale permutării g şi să numim indi-
<Jatorul de cicluri al grupului G polinomul
~ -:-J.11111)"$.:co>
P(G ; X:1,X2, • • • ,Xn ) = -1- I.J Wi ~2•
_J.n(O)
• • • W~ ' (9.1)
101 oEG

unde n este numărul obiectelor din mulţimea X.

PR9POZIŢIA 1 (P6lya). Numărul de scheme de colorare a unei

mulţimi de n obiecte cu m culori în raport cu grupul G de permutdri
a mulţimii obiectelor este egal cu valoarea numericii, a indicatorului de
cicluri pentru toate variabilele egale cu m, adică cu P(G ;m,m, ... ,m).
Dacă notăm cu F mulţimea celor m" colorări f :X -+ A, pentru
orice permutare g e Sn aplicaţia f-+ 9(!) =
fg este o injecţie a lui
JJ' în F. :într-adevăr, f1 =/= f 2 implică existenţa unui obiect ie X
astfel ca fi(i) =/= f 2(i). Să notăm j = g-1 (i). Atunci f 1g(j) = f 1 (i) =I=
=l=f2(i) = f zg(j) şi f 1g =/= f 2g. Deci aplicaţia g :F-+ Feste injectivă şi
-cum mulţimea F este finită, rezultă că ac~stă aplicaţie_este şi sur-
jectivă, deci o bijecţie. Ou alte cuvinte 9 e S, unde prin S am notat
mulţimea permutărilor mulţimii F. Am definit astf~ o aplicaţie <p
a grupului G de permutări ale obiectelor cu valori în S asociind per-
mutării g e Gc 8„ o :e_ermutare 9 a colorărilor.
Aplicaţia q> :G-+ S este injectivă, deoarece g1 =/= g 2 implică exis-
tenţa unui k e X astfel ca g1(k) =I= g2(k). Trebuie să arătăm că
funcţiile 91 :F --+ F şi 92 :F --+ F sînt diferite, adică există f e F
rastfel încît fg1 =/= f g9 , ţinînd seama de definiţia funcţiei g. Dacă
m :> 2, există o· colorare f care să coloreze în mod diferit elementele
distincte g1(k) şi g2(k), deoarece F este mulţimea tuturor funcţiilor
f :X--+ A, decif(g1 (k)) =I= f(g 2 (k)) sau fg 1 (k) =/= fg 2(k), de unde rezultă
că funcţiile f g1 şi f g2 sînt diferite şi <p este o injecţie. Dacă numărul
-culorilor m = 1, atunci <p nu mai este injectivă, însă în acest caz
evident numărul de colorări este egal cu unu, cînd toate obiectele
au o aceeaşi culoare, iar P(G ;1,1, ... ,1) = 1 din formula (9.1) şi
propoziţia este demonstrată.
Dacă notăm cu G = {glgeG} mulţimea cp((I-l, ~oarece <p este
o injecţie, rezultă că există o bijecţie <p1 :G =GcS definită prin
<p1 (g) = rp(g) pentru orice gf§__G, deci IGI = IGI. Dar mulţimea G
este un subgrup al grupului S al permutărţ!gr mulţimii F de colo-
rări, deoarece g1 şi g~ e G implică g1g 2 e G, căci
 NUMARAREA SCHEMELOR 1N RAPORT CU UN ORUP DE PERMUTARI 115•

deci produsul a două elemente din G, 91 şi 92 este tot un element

din G, care corespunde produsului Uz!h e G. Conform definiţiei date,.
două colorări f 1 şi f 2 sînt echivalente dacă există g e G, astfel încît
f 1g -:::...f2 sau g(f1 ) = f 2, deci e~ aparţin unei aceleiaşi orbite a grupu-
lui G, subgrup al grupului S. Deoarece schemele de colorare coin-
cid cu orbitele grupului_9, numărul de scheme este egal cu numărul
de orbite ale grupului G, sau conform teoremei lui Burnside (8.3}:

I 0-G I -- _!_ 'C' Â (-)

IG I _L.I~
gEG 1· g '

unde ,-1 (g) reprezintă numărul punctelor fixe ale permutării g sau
numărul colorărilor f astfel încît
g(f) = f sau f g = f. Dar fg = f"
implică faptul că f este constantă pentru fiecare ciclu al permutăl·ii
g, deoarece în caz contrar am avea fg =I= f. Deci există atîtea colo-
rări f cu proprietatea f g = f, cite aplicaţ,ii există ale mulţimii cicluri-
lor, care conţine ,-i(g) + i,,2(g} + ... +
A,.(g) elemente, în mulţiinea,.
celor m~ulori, adică m"i<u>+ ... +1.n<o>. Ţinînd seama şi de faptul că,
IGI = IGI, obţinem
1
!Oal =--~ m:>.,<01+ ... +An{OI = P(G; m,1n, . .. ,m).
IGloEG
Exemplul I. Co I or are a cubu 1 u i. Să considerăm o mulţime X cu şase cle-
mente care slnt feţele unui cub pc care le notăm cu cifrele 1, 2, ... , 6 ca ln fig. 9.1, pe
care ne propunem să le colorăm cu două culori : alb şi negru, deci A = {a1 , a 2}. Vlrfu-
rile cubului le notăm cu literele a, b, c, d, c, (, g, /1. Să ·
căutăm cite scheme de cuburi colorate există, două cu-
buri colorate fiind considerate echivalente dacă putem u rf
să le facem să coincidă printr-o deplasare.
Prin enumerarea tuturor posibilităţilor, ceea ce nu
este prea greu de făcut în acest caz, se obţin 10 scheme
de colorare a feţelor cubului cu două culori şi anume : o
schemă cu toate feţele albe, o schemă cu o singură faţă
neagră, două scheme cu două feţe negre, două scheme cu
trei feţe negre, două scheme cu patru feţe negre, o
schemă cu cinci feţe negre şi o schemă cu toate . feţele
negre. Cele două scheme cu două feţe negre se obţin
lulnd pentru cele două feţe negre respectiv feţele (1,2) şi
(1,3), cele două scheme cu trei feţe negre se obţin lutnd
pentru cele trei feţe negre respectiv feţele (1, 2, 5) şi (1, 3, 5}, Fig. 9.1
iar cele două scheme cu patru feţe negre se obţin din
cele două scheme cu două feţe negre schimblnd rolul culorilor alb şi negru.
Pentru a număra cu metoda lui Polya numărul claselor de echivalenţă ale coloră­
rilor, adică ale aplicaţillor f :X ➔ A, vom determina grupul G al rotaţillor cubului care
slnt:
- ln jurul axei abcd-e(gh: [2, 6, 4, 5]; [2, 4]; [6, 5]; [2, 5, 4, 6];
- ln jurul axei bcfg-adhe: [1, 5, 3, 6]; (1, 3] [5, 6]; [1, 6, 3, 5];
- ln jurul axei abfc-dcgh: [1, 2, 3, 4]; (1,3] (2, 4]; (1, 4, 3, 2];
 ti6 METODA DE NUMARARE POLYA - DE BRUUN

- ln jurul axei a-g: (1, 4, 5) {6; 3, 2):; (1, 5, 4H6;,2, 3); ,

. .,_._ ln Jurul axei b-l1 : ( 1, 51 2) [ 6, 4, 3} ; [-1, 2, 5) ( ţ,, 3,. •4] ; ,
- ln jurul axei c-e: [1, 2, 6) [3, 4, 5]; (1, 6, 2) [3, 5, 4);
. - ln junii ilxei d-f: (1, 6, 4] [3, 5, 2]; [1, 4, 6} [3, 2, 5),
· - ln jurul uxei ab-hg: [l, 5] · [3, 6] [2, 4); · ; ', · ·
·.;_ ln jurul axei' ·bc-e/1 : ( 1, 2] [ 3, 4). [ 5, -6).; .
, - in jurul axei cd-ef: . [ 1, 6) .[3, 51 (2, 41 ;
- ln Jurul axei ad.fg: (1, •.1 (2, 3J(5, 6}; •. r
- 1n Jurul· axei bf-dh : (2, 5) [ 6, 41 [ 1, 3) ;
- ln jurul axei cg-de: (2, 6) [5, 4) [1, 3).
Rotaţia ln jurul axei bcfg-adl1e lnseamnil de fapt rotaţia ln jurul axei determinate
de centrele piltratelor bcfg şi adhe, rotaţia ln,jUnil axei ab-hg este rotaţia ln jurul axei
determinate de mijloacele muchiilor ab şi hg etc. Deoarece 1n mod obişnuit ciclurile
de lungime 1 nu se mai scriu, permutarea ,[2, 6, 4, 5) trebuie cititil [1) [3] [2,.6, 4, 5),
permutarea [2, 4) (6, 5) trebuie interpretatil ca fiind (1) (3) [2, 4) [6, 5) etc. . .
lmpreunil cu permutarea identicii e = [1] [2] (3) (4) (5) [6] se obţine un grup G
-cu 24 de permutllri scrise ~~ produse de cicluri, deci polinomul indicator de cicluri tn
caz~l grupului rotaţiilor cubului este ·' .

(9,2)

Cu teorema lui Po lya numărul de scheme de colorare a feţelor cubului cu două culori
este egal cu
P(G; 2,2,2,2,2,2) = 2_ (26 + 3,21,21 + 6•21 • 2 + 6 • 23 + 8, 22) =10.
24 ·
O ·datll determinat polinomul indicator de cicluri al grupului G de permutări ale
obiectelor, numllrul de scheme de colorare· cu oriclte culori se determină printr-un calcul
algebric simplu, ceea ce nu este cazul ·enumerilrli directe, clnd raţionamentul trebuie
refilcut pentru fiecare caz ln parte.
Exemplul 2. Ar an jări le unei co le c ţ Ji. de obiecte care conţine
o b ie c te i d e n t i c e. Sil considerăm o mulţime de obiecte X = { 1, 2, 3, 4}, obiectele
1 şi 2 fiind sfere identice B, iar obiectele 3 şi 4 - cuburi identice C, pe care vrem să le
aranjăm tn două căsuţe identice a şi b, puUnd avea şi căsuţe goale. O aranjare este o
aplicaţie f :X ➔ {a, b}. Ordinea obiectelor lntr-o cAsuţă este indlferentil. Prin simpla
enumerare se găsesc următoarele noul scheme posibile de aranjare, unde prin 0 am notat
mulţimea vidă :
BB I CC BBCCl0 BBC IC
BC I BC 0(BBCC BCC I B
C I BBC B I BCC CC I BB
Deoarece obiectele 1 şi 2 slnt identice .şi 3 şi 4 slnt identice, rezultă că grupul G esle
format din patru permutări şi anume: (1) (2) [3] (4), [1, 2) (3) [4), [1) (2) [3, 4)
şi [ 1,21 [3, 4). Indicatorul său de_ cicluri este deci:

' 1 4 .. .,
P(G; -~1• :C:i, :Ca, _:c4) = 4 (:el + 2:Ei:ct + ~).
Numărul de aranjări distincte ln căsuţe este egal cu
1 '
P(G; 2,2,2,2) = -·-(24 + 2,29 ,2 + 2') = 9,·
' 4
ceea ce am obţinut mai lnainte prin enumerare directă.
 NUMARAREA SCHEMELOR IN RAPORT CU UN GRUP DE PERMUTARI 117

Propoziţia' ;următoare, ne dă. numărul schemelor de colorare .ca-re

utilizeazw ·!fiecare culoare de un. numă.r dat de ori.
PROPOZiîlA, 2 (Polya). NwmJJJr'Ul, de scheme de colorare tn raport
CU,grup'Ul, G de perm1U,tări ale obieotelor care conţin k, obiecte cu culoarea
a, pentru .i = 1, 2, ... ,n este egal cu
1 ..
- I; l,9(AJ., •• • ,A,.)p1c1, •••• tm. (Ai, ••• ,An), (9.3)
101 >.i, ••• ,).,.;;;,o
, , ·. >. 1 + 2>-:+ ... .;-n:\n'.""
-unde· Ji9 ( Ai, .•• , A,.) reprezintă numărul perm1U,tă,ril,m• g e G de tipul
1 >-,2>-s ... n>.n, iar Pt,, .... 1·m (),i, ••• ~) reprezintă nt1,mi11rt1,l coloră/l'iror care
-utilizează, de k 1 ori culoarea a, (i = 1,2, ... ,m) ţi care svnt comta-nte
pentru clasele unei partiţii a m1U,lţimii X a obiectelor de tipul 1 >., 2>- n:>.n. 0 •••

Demonstraţia este ana.logă cu a .propoziţiei pre~dente; aşa că

îi vom preciza numai punctele. principale. . ·
Să, considerăm mulţimea JJ\1•••. , km a colorărilor f :X -+ .A. care
conţin k 1 pbiecte de culoarea a, pentru i = 1, ... ,m. Aplicaţia
J➔g (J) Jg, unde g e G, este o injecţie a mulţimii .F1c1. . . . . km in ea însă.şi,
deoi o permutare a mulţimii de colorări li'1ti, ...• km , deoarece printr-o
permuta.re a obiectelor colorarea obţinută, conţine tot k, obiecte
de culoarea a..(i = 1, ..• ,m). Reducind problema determinării numă­
ru.lui de clase de echivalenţă, în raport cu grupul G, formate din
colorări ea.re conţin de k; ori culoarea a,(i = 1, ... ,m) la problema
determinării numă.rului de orbite in raport cu un grup de permutări
G al mulţimii colorărilor li'1-1, •••• km , se deduce că numărul de scheme
de colorare este egal .cu

I Ca I = - 1-
IGI
t
iiEG
A1(9),

unde ).1(g) este numărul ciclurilor de lungime unu ale permutări

g, sau numărul ooloră.rilor f e li',,. . ...• km , astfel inoît fg = f iar I G I =
,= IG I• Dar permutările J ou fg = f sînt constante pentru fiecare
ciclu al permutării g e G.
Dacă permutarea. g e G este de tipul 1>-, 2lt ... n 1 adică conţine n,
).1 cicluri de lungime 1, ... , i..0 cicluri de lungime .n,, să notăm prin
Pk,. .. ,. kt1t . (Ai, ••• , A,.) numă.rul.coloră.rilor care conţin de k. ori culoa-
rea ai{l 4".i ~ m) şi care sint oonst:;i,nte pentru ciclurile acestei
permutări, cicluri care formează o partiţie de tipul 1 >.1 • • • n>-n a mul-
ţimii X a obiectelor. O colorare este constantă, pentru ciclurile unei
permutări, dacă toate elementele unui ciclu le colorează, cu o aceeaşi
culoare. Pentru orice permutare de tipul ll. 1 • • • n>.n numărul colo-
118 METODA DE NUMARARE POLYA - DE BRUUN

rărilor f eFt,..... ktii , ca.re sînt constante pentru ciclurile acestei per-
mutări este acelaşi şi egal cu Pk1, .... km ,( ~1, ••• , An), deci

I CG I = IGl I t t
r:Ai ....i.nl i,(li.1,. ,nÂnl
Pk1, .... km (A1,· • ,,A11) =
1
= --
IG I A +.:t.a+,
t
~1, ....;.~o
h9(A1,• • .,Ak)Pk1, .... kut (Ai,,• ·,An),
1 .. +R An-11

în prima sumă din suma dublă însumarea fi.oindu-se dupi toate.

descompunerile lui n de forma n = A1 + 2 ,-11 + . . . + nA., cu At~O
pentru i = 1, .•. ,n,
iar a doua sumă. se face după toate permutările
g e G- de tipul 1"1 2"• ... ni.n.

Exemplul .3 (Pcllya). Fiind date şase sfere analoge, două cu culoarea a, una cu
culoarea b şi trei cu culoarea c, să găsim numărul de moduri ln care Ie putem repartiza
tn vlrfurile unui octaedru regulat liber (care poate fi supus Ia deplasări).
Să numerotăm vtrfurile octaedrului cu numerele 1, 2, 8, 4, 5, 6. Deplasările octa-
edrului, respectiv rotaţiile tn jurul anumitor axe de rotaţie corespund unor permutări
ale mulţimii vtrfurilor sale.-De exemplu, permutarea g = [4, 5, 1, 6 J (2) (8) corespunde
unei rotaţii de 90° ln jurul axei 2-8 (fig. 9.2).

1 ,-=[1.&.1-,sj/z//1/

G
A.a {T Z 31,- 5 ' )
·;, It: t:' b C " t1
Fig. 9,2

Fie G c S6 grupul permutărilor care corespund unor rotaţii ale octaedrului regulat~
pc,rmutiri care slnt trecute ln tabelul 9.1.
De exemplu, pentru permutirile de tipul 12 i, deoarece avem maximum trei culori
identice, nu există nici o colorare constantă pe ciclurile unei permutări şi deci
p1 ,1 , 8 ( 11 4) = O. Cu formula (9.8) obţ\nem numărul de scheme de colorare care este
egal cu numărul de aranjări a celor şase sfere ln vtrfurile octaedrului regulat, şi anume :
1
!Cal= 24 (60 + 3•4) = 3.
 NUMARAREA SCHEMELOR IN RAPORT CU UN GRUP DE l,"ERMUTARI 119

A.c!lastă metodă ne permite, de exemplu, să numărăm diferiţii izomeri ai substan-

ţelor, izomerii rdnd substanţe cu aceeaşi. compoziţie chimică a moleculei, tnsă cu o
aranjare diferită a atomilor ln moleculă, ceea ce generează proprietăţi diferite ale subs-
tanţei.

Tabelul 9.1

Tipurile
poalblle

1a
I Permutlrlle Iul (J
de tipul considera�

[1] [2] [3] [41 [51[6]

I I
hQ

1
ColoriLrlle compatibile
cu tipul considerat

(a) (a) (b) (c) (c) (c)

/ 11•• ,. 3

6!
(a) (a) (c) (b) (c) (c) 211131
etc.
- =60
--
14
1 [2] {3] [4,5,1,6)
(2) [3) (6,1,5,4]
[5] (6) [1,2,4,3)
(5) (6) (3,4,2,1]
(1] [2) [2,5,3,6)
(1) [4] [6,3,5,2) 6 0 o
1121 [2) (3) (1,4) [5;61 (b) (c) (a2) (&)
(5) (6) [1,4) [2,3) 3 (b) (c) (c9) (a') 4
[1] [4] [2,3) [5,6) (c) (b) (a')(&)

--- (c) (b) (&) (a2)

[1,2] [3,4) [5,61

[1,3] [2,4) (5,6] I
23 [1,4) [2,51 [3,6)
[1,4) [3,5) [2,6) "
r1;51 14,61 c2,31
(1,6] [4,5) [2,3) 6 0 o
--
[1,2,5) [3,6,4)
(1,2,6) [3,5,4)
3: (1,3,5 J [2,6,4)
(1,3,6) [2,5,4]
(1,5,2] [3,4,6)
[1,6,2) [3,4,5)
(1,5,3] [2,4,6)
[1,6,3) [2,5,4) 8 0 o

Se ştie, de exemplu, că cele patru valenţe ale atomului de carbon pot fi satisfăr.ule
de doi atomi de clor şi de grupările CH8 (metil) şi' C1H� (etil), care se plaseazăln vtrfu­
rlle unui tetraedru regulat, .atomul· de carbon aşeztndu-se tn centrul tetraedrului.
120 METODA DE NUMARABE POL~A - DE BRUJ.ffl

9.2. CALCULUL PONDERILOR S0HEMELOR INVARIANTE

LA O PERMUTARE A CULORILOR

Dacă f :X - A este o colorare a obiectelor din X cu culorile

din -4 şi G este un grup de permutări ale obiectelor X, vom nota.
prin f schema de colorare ~lui f w. raport cu grt;ipul G, adică mulţi­
mea acelor colorări f 1 :X -+ A, pentru care există o p,ermutare
g e G astfel ca f 1g = f. Dacă 7,, este o permutare a culorilor, adică.
o bijecţie 7,, :A -+ A, atunci funcţia obţinută ·prin compunerea lui
h cu f :X - A est~ tot o colorare, deoarece hf :X-+ A. Vom spune
că o colorare / 1 e f ~te invariantă prin permutarea li a culorilor,
dacă colorarea kf1 e f, deci dacă colorarea obţinută din / 1 prin per-
mutarea k a culorilor rămîne în a_ceeaşi clasă de echivalenţă sau
schemă de colorare cu f1 • Dacă f1 e feste invarian_!ă la permutarea
7,, a culorilor, rezultă. că orice altă colorare f 2 e f este invariantă
faţă de permutarea k a culorilor. '.într-adevăr, dacă kf1 .....,f,. există
o permutare g1 e G astfel ca k/1g1 = f şi deoarece Ji,-...,/2 ca făcînd
parte din aceeaşi clasă de echivalenţă; există g2 e G astfel incit
/ 1 = .fzUz, deci prin înlocuire obţinem h,f2(gzg1 ) = /. ~eoarece G este
grup, rezultă că gzg1 _e G şi deci h/2 ,...__f, adică hf2 e f, deci f 2 este
invariantă faţă de permutarea k a culorilor.
Deci, dacă în schema de colorare J există o colomre care este
invariantă la permutarea h a culorilor, toate colorările din schemă.
sint invariante la acea permutare a culorilor şi vom spune că schema
Teste invariantă la permutarea k.
Fiecărui obiect de culoarea a, să-i asociem o pondere w(a,) >O
pentru i = 1,2, ... ,m. Unei colorări f în care culoarea a, apare de
r, ori să-i asociem ponderea multiplicativă:

W(f) = w(tii,)'1 w(a 2)'• •• • w(a11i)'111•

Este clar că toate colorările dintr-o aceeaşi 13chemă f, deoarece diferă.

numai printr-o permutare a obiectelor, şi nu a culorilor, vor avea
aceeaşi pondere. Din această cauză vom defini ponderea unei scheme
de colorare J ca fiind W(j) = W(/1 ), unde J1 e f. Vom evalua suma
ponderilor tuturor schemelor de colorare care· sînt invariante la o
permutare 7,, a culorilor. Dacă, fac~m w(a,) = 1 pentru i = 1, ... ,m,
;tceastă sumă va fi chiar numă.rul schemelor invariante la, p~rmuta-
rea h, căci în acest caz pentru orice schemă f ponderea, sa W(h . 1.
 CALCULUL PONDERILOR SCHEMELOR INVARIANTE 121

PROPOZIŢIA 3 (de Br11,ijn). S'Uma ponderilor tuturor schemelor

in'Dariante printr-o permutare k a culorilor este egală, cu P(G ;p17 p 21 • •• ,p,.),
11nde polinom-ul
,- P(G. , ,,. ) - l __ '{" . --A1(gl' _J..(g) An(ol
,a:i,a:2, • • • ,..,,. - - - kJ Wi w2• • • • Xn
, 101 uEG

.este indicato1·ul de cicluri al g1·11tpul'Ui G de perwutilri ale obiectelor,

iar pe·nt1·1t le = 1,2, ... ,n

P1c = _aEA
~- w(a) ;w (ha) w (h2a) ... w (kk- 1a) (9.4}
1,ka=a

pk = O, dacă mulţimea {a jhk a = a} este vidă.

şi
Suma ponderilor schemelor f de colorare invariante la permu-
ta1-.ea h a culorilor o notăm ~
W(f) = ~ ~ W~) ,prima sumă fă-
_1 î IE/ lf I
cîndu-se după toate schemele f invariante la permutarea k a culorilor,
deoarece toate colQrările dintr-o. clasă de echivalenţă au aceeaşi
pondere. Dar clasa f de echivalenţă a colorării f in raport cu ~pul
G de permutări ale obiectelor este de fapt orbiţ_!!_ elementului f e F,
mulţimea colorărilor lui X, in raport cu grupul G de permutări ale
lui F, compus din acele permutări g definite astfel : g(f) = fg e F,
dacă păstrăm notaţiile introduse 1a demonstrarea- propoziţiei 1. Cu
formula {8.2) obţinem
lfl= 10,1 = iG\ = \GI ,
IG,\ !G,I
unde G1 este mulţimea permutărilor g e G care îl invarJ~ză pe f,
adică g(f) = f şi ştiind din demonstraţia propoziţiei 1 că \ G I = \G \.
Deci am obţinut că

~ W(f) == _l_ ~ ~ W(f) \G 1 \. (9.5)

f . \G I f /Ef

Am văzut că, I G, I reprezintă numărul permutărilor g e G astfel

încît g(f) = J, sau ţiri.înd seama de definiţia permutării. g şi de bijec-
ţia dintre G şi G, . acest număr este egal cu numărul permutărilor
g e G astfel ca fg = f, deoarece g(f) =Jg.
\Tom arăta că numărul permutărilor g e G astfel ca fg = f est~
egal cu număi:ul permutărilor g e G· astfel ca kfg f, dacă schema f
a colorării f este invariantă relativ la permutarea h a culorilor. :în
122 METODA DE NUMARABE POLYA - DE BRUIJN

acest caz există o permutare g1 e G astfel incit hf = fgu deoarece

hf,-...,J şi relaţia hfg = f devine f(g1g) = f. Am stabilit deci o apli-
caţie cp de la mulţimea permutărilor g e G astfel incit hfg = f la
mulţimea permutărilor g e G cu proprietatea că f g f, definită prin
1·elaţia cp(g) = g1g dacă hf--f, deoarece gtU e G, G fiind grup.
Această aplicaţie este o injecţie, deoarece dacă g' =I= g" şi hfg' =
= hfg". = f, atunci cp(g') =I= cp(g"), adică g1g' =I= Uig". într-adevăr,
dacă am avea gig' =gig", prin înmulţirea la stînga cu g1 i ar rezulta.
că g' = g", ceea ce contrazice ipoteza. Aplicaţia cp este şi o sur-
j~cţie, deoarece orice permutare g e G cu f g = f este imaginea prin
funcţia cp a permutării gî" 1g e G cu proprietatea că hf(gi" 1g) = f.
într-adevăr, hf (gî" 1g) . fgig1 1g = fg = f şi ip (g1 1g) = gi(g1 1g) = g.
Deci în formula (9.5) putem considera în loc de I G1 I numărul
IGh,t I, unde prin Gh,t am notat mulţimea permutărilor g e G astfel
ca hfg = f. :însă
W(f) IGh,I l = 'E W(f),
oEGh•f

deci (9.5) devine

'E lV(f)- = -
1
~ t 'E W(f),
1 IG I 1 IEf IIEGh,f
deoarece din g e Gh,t, se deduce că schema de colorare feste inva-
riantă în raport cu permutarea h, căci existenţa unei permutări
g e G astfel ca fJ. e G,,., sau hfg = f implică faptul că hf = Jg- 1 cu
g- 1 e G sau hf e f. Prin schimbarea ordinii de sumare obţinem

'E W(f) = - 1- 'E 'E W(f). (9.6)

"f • 101 oEG I
hlo-1

Pentru a evalua ultima sumă să observăm că ciclurile permutării

g formează o partiţie (Xi,X2 , • •• ,X.) a mulţimii X a obiectelor şi
să alegem elementele x,eX; pentru i = 1,2, .. . ,s.
Dacă lifg = f şi dacă k(i) este lungimea ciclului permutării g
care îl conţine pe x 0 notind f( X;) = a, culorile mulţimii Xi sînt
respectiv: /(w,) = a, fg- 1 ((1),) = hf(x;) = h(a), fg- 2(x,) = h 2/(x;) =
=k2(a), ••• ,11,1:c;>-I(a), iar Jg-k<i>((l),) = 11,1.:,o(a) = a, deoarece g-k<• 1(x,) =
= x,. Am ţinut seama că hfg = f, deci f g-1 = hf, f g-2 = Jg- 1g-i =
= hfg-i = khf = k2f etc. Rezultă că ponderea colorării f este egală
cu
•
W(f) = Il Pt,o(f(w,)),
•-1
CALCULUL PONDERILOR SCHEMELOR INVARIANTE LA O PERMUTARE A CULORI1l23

unde a,m notat P1-(a) = w(a)w(ha)w(k 2a) •• • w(k1:-1a) dacă a= kka

.şi P1:(a) = O dacă a =I= k1:a. Dacă notăm cu .A.1: = {a la e .A, k,.,a = a}=
= {a1, a:, ...
,ai>:} aceste mulţimi de culori, faptul că hfg = f impii-
-Oă completa determinare a colorării f prin fixarea colorărilor ele-
mente lor a:i cu i = 1, ... , s, adică este complet determinată de
s-uplul {j17 j 2 , ••• ,j,) prin egalităţile f(w,) = a~~i> pentru i =1,2, ... ,s.
Putem deci scrie
~ W(f) = ~ ~ P1:111(aih,) P,·c1,(aL12,) · · ·P1:1,,(atf,1)-
"to=t <i1, ... ,;,> :i:,
însă această sumă de produse provine din dezvoltarea produsului
de sume
8

) + Pkm( ak<'> ) + ••••] =

1 2
II IJ [p„w( a1t,>
.

Εl Zi

= II II ~ w(a)w(ka) •• . w(J1,.c<, 1- 1a) =

i=l :lli aeAk(i)

= II II P"w = P1AlP2:A• ••• p,.,

R Ât1

i - l :r:i

fiindcă produsul se completează cu factori egali cu 1 pentru ciclu-.

rile cu Â, = O, deoarece în acest caz p~' = 1. Am ţinut seama că
produsul după a:, :Se face după cele k(i)' posibilităţi de alegere ale
lui w, în ciclul de lungime k, al permutării g. înlocuind această
valoare în (9.6), se obţine tocmai enunţul propoziţiei.
Exemplul 4. ln cazul colorării cubului, indicatorul de cicluri este dat de formula
(9.2).
Numărul de scheme cu două culori a 1 şi a 2 repartizate tn mod simetric, deci
invariante in raport cu transpoziţia [a1, a2 ), se obţine făclnd h=[a 1 , a2 ) şi w(a1 )=w(a2 )=
= 1. Deoarece h2 = e, se obţine h2a = li'a = h 6a = a pentru orice ae{a1 , a2} iar
u,21i:+ 1a=f=a pentru orice ae{a1 , a 2} şi k = O, 1, 2, deci p1 = p3 = p5 = O şi p2 =P,a =
= p 6 = 2. Deci numărul de colorări cu cele două culori repartizate tn mod simetriţ
1
este egal cu P(G ; O, 2, o, 2, O, 2) = - - (6. 28) = 2 şi a fost obţinut prin enumerarea
24
directă a cazurilor ctnd trei feţe ale cubului aveau culoarea a 1 şi celelalte trei feţe aveau
culoarea a2•
Exemplul 5. Să colorăm feţele cubului cu şase culori distincte a 1, af, a 2 , a; a 3 , a~,
astfel incit permutarea h=[a 1 , a{) [a2 , a,) (a3 , a~l să invarieze schemele de colorare
relative la grupul G al rotaţiilor cubului din spaţiul cu trei dimensiuni.
Notind w(a.) = Wi şi w(a;) = w;
pentru i = 1, 2, 3, vom calcula numerele Pt ~u
formul~ (9.4). :
. P1 =o; Ps = 2 W1W{ + 2W2W~ + 2W3W~, Pa= Ps = o;
124 METODA DE NUMARABE POLYA - DE BRUIJN

deoarece h este un produs de transpoziţii fără elemente comune. Numerele P, şi Pe nu

intervin tn calcul, deoarece p 1 = Pa =. p 5 = O _şi

P(G; P1, P2; Pa, P,, /J5,Pe) = -1- :o pf=' 2{W1W~ + W2W~ + W3wn3 =
u ~

~ 31 , . . •
=2 LJ -.-.-.- (w1w1 )•(w 2w;)7(w3 wD ·.
i-;-i+k=8 zlJ lk I

Deoarece suma ponderilor schemelor invariante la permutarea h este dată mai l_nainte,
numărul căutat de scheme invariante care folosesc o singură dată toate culorile a 1 •
a{, a2, a;, a 3, a~, este tocmai coeficientul lui w1w~w2w~w3 w~ tn această sumil', care se obţi­
ne pentru i=j=k=l, adică 12 scheme invariante. Într-adevăr, fiecare schemă invari-
antă care foloseşte toate cele şase culori are o pondere egală eu w1w{w2w~iv3 iv~ şi•coefi­
eientul acestui produs va fi tocmai numărul schemelor invariante care folosesc toate cele
şase culori o singură dată. Numărul schemelor invariante care folosesc culorile a 1 şi
a; de cite două ori şi culorile a2 şi af o singură dată pentru a colora feţele cubului este
egal cu coeficientul lui wfw?w2w;, care se obţine pentru i = 2, j=l şi k =0, adică şase
scheme. Numărul schemelor invariante faţă de h, care folosesc culorile a 1 şi a{ de cite
trei ori este egal cu coeficientul lui wfw~8 , adică cu 2, rezultat obţinut tn exemplul prece-
dent.

PROPOZIŢIA 4 (Polya). Dacă notăm w, -: w(a,), suma ponderilor

tuturor schemelor relative la un grup G de pe1'mutări ale obiectelor
este egală <YU

p ( G ;I t
m

i~I
Wo
,,.
t wr, •••' t
i=l i=l
fli
w,1
)
I (9. 7)

tmde P(G ;a;,,x2, ••• ,x,.) es.te polinomul inilicator de cicluri al grupului.
G, iar nu,nărul schemelor de colora1'e f care folosesc de k, ori culoatea
a, pentru i = 1,2, .. . ,m este coeficientul lui wf'w~• ... w~m din dez-
voltarea polinomului (9. 7).
Într-adevăr, dacă permutarea h a culorilor este permutarea,
identică, atunci orice schemă de colorare relativă la grupul G de
permutări ale obiectelor este invariantă relativ la h şi suma pon-
derilor tuturor schemelor relative la G este dată de propoziţia,
anterioară. Deoarece h este permutarea identică, hia = a pentru

orice a e A şi -i natural, deci Pk = t"' wf şi rezultatul se deduce din

i•l
teorema lui de Brnijn.
Orice schemă de colorare în raport cu G care foloseşte de k,
ori culoarea a, pentru i = 1,2, ... ,mare ponderea u,l1wt• .. .w!."' şi
deoarece această corespondenţă între schemele care folosesc de . un
anumit număr de ori o anumită culoare şi produsele de variabilele
 CALCULUL JNDICATOBULUI DE CICLURI 125,

w,., •.• ,w„ la. diferite puteri este injeoti"ri, rezulti oi numă.rul sche-
melor ca.re folosesc- d~ k, ori· ouloa.rea.. a, (i ,-:-. 1,. ~ •,ml ester coeficien-
tul lui wf1 • • • w::-
din dezvolta.rea. polinomului .(9. 7.. ).
Am obţinut astfel. un a.lgoritm eficace pentru determina.rea.
numărului de soheme de colora.re în raport Cil un grup 0 . de pen:p.utiri
ale obiectelor ca.re folosesc· de tm. a.numit numk de ori a.n'DJ'nfte
culori, aJg9ritm <,a,r~ pleoÎll,d. de. la indicatorul, de _cicluri al grupu-
lui G. se reduce la. un ca.leul ·ou polinoa.ine şi la. ca.lcuhLre'a a.numitor
coeficienţi.. .,., ,. ·•. .,, ·
· Relulnd exemplul 3 de colorare a vlrfurill,>r .unui Jlctaedru · regulat cu culorile
{a,b,c} tn care culoarea a sil fie folcisitil de doull' ori, culoarea b o dată şi culoarea c de .
trei ori, determiniim pe baza tabelului 9.1 polinomul_ indicator de cicluri al grupului
G al rotaţiilor octaedrului : ·· ·

P{G ;-3:i_, X2,. %3, %4, %., X..) 1 (-"

= -, ~ + 3X1Xi! +·. 6%:I•
;i;-i +. 6 X1X,& 2 •
, 8 X3')
.J.. (9.8)
. · ... 2il-
· . , .
= w1,· w(b):=· w9 şi Ul(c) = Wa şi înlocuind ln (9.8) pe
Notlnd Ul(a)
.r1 = w1 ·+ w1 + w3 , Xz = 1Di + w,i + ws, Xa = wl + wi + w! şi x, =: w? + iv! +·w:·,
.•.
numărul de colorări cilutat va fi coeficientul lui wil!'sWi ln polinomul

- 1-[(w1 +
24
w2 + w3)'
·
+• 6(w1 + w1 +
·
w3)9 (wt + w~ + wl) +

+ 3 (W1 + r,;I + W3)1 (Wf + Wă +. uij)I f- 6(W[ + WJ + W5)3 •+ 8(10{ + W} + ~!)SJ.

Utiliz1nd formula mulUnomului (2. 7) gilsim cil, acest coeficient este egal cu
1 ( 61 21 · . 21 , ) 1 . • .
. 24 211131+ 3 011111 • 110111 = u(60 +.-l 2) = 3
scheme de colorare, rezultat obţinut anterior cu altil metodil. Se· observă că propoziţia
4 ne d4 un acelaşi rezultat cu propoziţia 2 ln ceea ce priveşte numilrul schemelor care folo-
sesc de un anumit număr de ori fiecare culoare, analiza numărului colorărilor care
stnt constante pentru ciclurile unei permutilri a obiectelor de un anumit tip mnd redusă.
la un calcul algebric cu polinoame care poate fi mai uşor automatizat.
''

9.3. 0ALOULUL INDI0A.TOBULUI DE 0IOLUBI ·

Vom prezenta. 'firă demonstra.ţie form~ele din (8.6] oa.re permit

oalculul polinomului indica.tor de ciclttri (9.1) a.I unui grup' •G în.
diferite oa.zuri particula.re : ,
1) Grupul identitate JiJ~. = {e} conţine numai permuta.rea. iden-
tică a • obiecte şi P(B11 ; ~ ) = a,f.
·126 METODA DE NUMARARE POLYA-DE BRUIJN

2) Grupul simetric de gradul n, S„ conţine n ! permutări. Cu

-formula lui Oauchy (8.1} care dă numărul permutărilor de tipul
1i.12~ ••• n>.n obţinem

P(S,d ~, .. • ,a;n) = t l
>-1+~+ ..• n).,.=D 1>-1 A1!2~"2!· •. n>-nAa!
a;bi1~• • • • a;;,i.

3) Grupul altern  care constă din permutările pare a n obiecte

8

.are ordinul .!.o n !. Deoarece paritatea unei permutări de tipul

.1 >-1 • • • n>-n este aceeaşi cu paritatea sumei "2 + ~ + ... , obţinem
P(.A,.; ~, .•. ,a;n} =
1 + (-1)>-.+>-.+>,.+ ...
- t
:i.,+2:i..+ .•. +nÂn=ll
). I I ).
1
:A
1 A1 .2. A2 ... •n n An.
t xt'Xi'• •.a:!n,
4) Grupul ciclic 0 8 are ordinul n şi este generat de permutarea
,circulară. (1,2, ... ,n].
1
P(O,.; a:i, .. ,,a:,.) = -t !!
q,(k}(a;,:)l·,
n kln
;guma fă.oindu-se după toţi divizorii k ai lui n, iar q,(k) este funcţia
lui Euler (3. 7) care dă numărul întregilor mai mici decit k şi primi
cu k.
5) Produsul simplu G X Hal grupurilor de permutări G de ordi-
nul r şi H de ordinul s este definit astfel : dacă G este un grup de
J>ermutări ale mulţimii X şi H un grup de permutări ale mulţimii
Y, produsul simplu G x H este definit pe XU Y prin: (g,h)z = gz
dacă z e X şi (g,k)z = Jiz dacă z e Y cu g e G şi he H. Se presupune
că X şi Y sint mulţimi disjuncte şi IX I = n, I Y I = m.
Ordinul grupului G x H astfel definit este rs şi P(G x H ; Xi,
•.. ,a:11,Jh, • .. ,'!J.,.) = P(G ;xu ... ,{1)11 )P(H ;yi, . •• ,Ym).
6) Produsul cartezian notat G ® Y al grupurilor de permutări
•G de ordinul r şi H de 01·dinul s este definit astfel : dacă G este un
grup de permutări ale mulţimii X ou n elemente şi H un grup de
])ermută.ri ale mulţimii Y cu m elemente, atunci produsul cartezian
,(]- ® H este un grup de permutări ale produsului cartezian X x Y,
definit prin (g,k)({l),y) = (g{l),ky), unde geG, keH, {l)eX şi y,e Y.
Ordinul său este rs şi polinomul indicator de cicluri este
•
X H , {l)i,W2, •
P(G® • • ,a,mn
)
= 1
. '("
LJ
II (k,l)Â (p-)A (li)
{l)[k,IJk I '
IGI IHI o-ea1:,1;;i:1
AEH ·
 · CALCULUL INDICATORULUI DE CICLURI 127

unde prin [k,Z] s-a notat cel mai mic multiplu comun al numereio1~
naturale k şi ·z, iar, prin (k,Z) s-a notat cel mai mare divizor comun
al aceloraşi numere. Prin Ak(g) s-a notat numărul ciclurilor de lun-
gime k ale permutării g, iar prin A1(h), numărul ciclurilor de lungime-.
l ale permutării h.
într-adevăr, dacă x EX este situat pe un circuit de lungime k
al gl'afului permutării g şi y E Y este situat pe un circuit de lungime.
l-al grafului permutării h, atunci perechea (x,y) EX x Y este situată.
pe un circuit de lungime [k,l], cel mai mic multiplu comun al nume-
relor k şi z, al permutării (g,h}, deoarece (g,h)P(x,y) = (gvx, h9 y) şi
cel mai mic p astfel ca (g,h)v{a;,y} = (a:,y) este p = [k,l]. Numărul
acestor circuite de lungime [k,l] care provin dintr-un circuit de
lungime k al grafului G. şi dintr-un circuit de lungime l al grafJ]J.ui
0 1, este egal cu (k,Z), cel mai mare divizor comun al numerelor k-
şi l. Deoarece fiecare circuit al grafului G1g.r,i este determinat de un.
vîrf al său, căruia i se aplică succesiv permutarea (g,h) pentm a-i
afla celelalte vîrfuri, rezultă că există kl perechi de vîrfuri, un vîrf·
din circuitul de lungime k şi un vuf din. circuitul de lungime l,
care generează circuite de lungime [k,l] în graful G19 ,w însă un
circuit de lungime [k,l] se generează în exact [k,l] moduri diferite,
luînd ca vîrf iniţial oricare din cele [k,l] vîrfuri ale sale, deci numă­
rul circuitelor distincte (care corespund unor cicluri distincte ale.
permutării (g,h)) din graful G19, 1, 1, formate cu perechi de vîrfuri din
ciclul de lungime k al lui g şi ciclul de lungime Z al lui h este egal
kl
cu - - = (k,l).
[k,l]
Expresia indicatorului de cicluri al grupului a;® H rezultă acum
imediat, ţinînd seama de definiţia (9.1).
7) Produsul de compoziţie G[H] al grupurilor de permutări G
de ordinul r şi H de ordinul s este definit astfel : dacă G este un
grup de permutări ale mulţimii X cu IX I = n şi H un grup de
permutări ale mulţimii Y cu IY I = m, produsul de compoziţie.
G[H] este un grup de permutări ale produsului cartezian X X Y
care conţine permutările (g ; hu h2 , ••• ,h,.) definite prin (g ; hu h 2 , ••• ,
h,.)(x0 y) =(gx,, h,y), unde g E G, h; EH pentru i = 1, ... ,n; a;, EX
pentru i = 1, ... ,n şi y E Y. Acest grup are ordinul rs". P6lya a,
arătat că

P(G[H]; zi, ... ,zm11 } = P(G;P1(H),piH), ... ,p,. (H)),

unde
128 METODA DE NUMA.RARE POLYA - DE BRUIJN

8) Grupul putere H'!,. unde G este un grup de permutări a.le

mulţimii X cu IX I' = ,i şi H este un grup de permutări a.le mulţimii
Y cu IYI = m, este un grup de permutări a.le mulţimii y.x: a, -funcţii­
1

lor f :X-+ Y. Elementele sa.le sînt perechi (g,h) cu geG, heH ca.re
acţionează astfel :
'
(g,h)f(m) = hfg(w).
Âcest grup are ordinul 16-1 IH I şi polinomul său caracteristic este

unde

şi pentru k > 1, _
>..,,(g,li)
··
= .!_
k
t
rJk
µ(r,k)A 1(g',11.r),
·

llllde µ(r,k) este funcţia lui Mobius a !aticei divizorilor, care va fi

prezentată în capitolul următor.
Aplicaţie. O funcţie booleană f(x1 , .•• , Xn) de n variabile este o funcţie(: {O,t}n ➔
➔{0,1}. Această functie se poate realiza cu ajutorul unei scheme cu contacte; a cărei
conductibilitate să fie chiar funcţia booleană dată (138]. Efectulnd permutări şi negaţii
ale literelor care corespund contactelor care apar tntr-o schemă optimll .pentru funcţia
f(:z:1 , ••• , :i;A), adică o schemă care conţine un număr minim de contacte, se vor obţine
tot scheme mb;1_ime pentru alte funcţii booleene care se obţin din funcţia dată prin aceleaşi
transformări· efectuate asupra variabilelor.
Se pune astfel problema clasificării funcţiilor booleene, a multipolilor etc. ln raport
-cu grupul hiperoctaedric, care este produsul dintre grupul C2 al negaţiilor variabilelor
şi grupul Sn al permutărilor variabilelor, sau ln raport cu subgrupuri ale acestui grup-
Grupul C2 este mulţimea' {0,1} cu operaţia de adunare suma modulo 2, iar = c;
' -----
= C2 X C2 x ... x C2, produsul fiind produsul direct al grupurilor definit mai lnainte.
--··n 'cU:otorl •- ·
-Grupul Jiiperoctaedric de n variabile, G,. = {(i, a)J ie C2 şi ae S,.} care acţionează astfel
' .
' _-.

asupra unei funcţii booleene de n variabile :

= f(:i:;:.,.1 111, • • •• X~1, 111 ),

(i,a)f(:i:1, ••_•• ,Xn)

·unde i = (i1 , i1 , ••• i11 ) cu itE{0,1} pentru j = 1, ••• , n, iar :,;1 = :,;, :i:0 = x.
Numărul de clase de echivalenţă ale funcţiilor booleene de n variabile, al căror
număr este egal cu 22n, tn raport cu grupul hiperoctaedric G„ este dat ln tabelul 9,2.
 NUMARAREA GRAFURILOR CU VIRFURI NEETICHETATE 129

In ultima coloanil este trecut numilrul funcţiilor booleene degenerate de n variabile,

unde B(2,2,n) se calculeazil cu (3.10),
Detalll asupra calculului indicatorului de cicluri al grupului G8 , ca şi tabelul obţinut
de Laboratorul de Calcul al Unlversitilţll din Harvard care conţine pentru fiecare din
cele 402 tipuri de funcţii booleene de patru variabile schema minimali corespunzA.-
toare slnt date ln cartea lui M. Harrison (101]. Pentru n> 4 creşterea rapidil a numilrului
de. tipuri de funcţii booleene ln raport cu grupul Gn face aceastil metodil a alciltuirii .de
cataloage pentru cite un reprezentant din fiecare clasil de echivalenţi inabordabllil cu
mijloacele actuale.
Tabelul 9,/l

n INamlrul ele claae ID raport ca Q

8
I 22•
I 1128 -E(2,2,n)

1 3 4 2
2 6 16 6
3 22 256 38
4 402 65 536 942
5 1228158 4294967296 325262
--
6 400 507 806 843 728

Studiul clasificirll funcţiilor booleene a fost iuiţiat de D. Slepian [201], iar şcoala
romlneascil de teoria automatelor finite a obţinut rezultate numeroase privind clasifi-
carea diferitelor clase de funcţii booleene, a sistemelor de funcţii booleene şi a schemelor
cu contacte şi relee ln raport co grupul hiperoctaedric sau cu subgrupuri ale acestuia
(P. Constantinescu [35)-(39), T. GQfpar [69H71], Gr. Moisil [136], R, Papucu [162),
(163], S. Rudeanu [186], Al. Şchiop [71], (195]). ·

9.4. NUMĂRAREA GBAFUBILOB OU VlBFUBI

NEETI0HETATE

Orice grup G de permutări a.le mulţimii X induce pe mulţimea,

perechilor {a:, 11} cu a:, 11 e X şi (l}=l='U un grup de permutki notat 0 12>
astfel: o permuta.re geG defineşte o permuta.re g a, mulţimii perechi-
lor, a.stfelînctt g{(IJ, 11} = {g(a1), g(11)} ou g{(IJ) =I= g(11), deoa.rece g este
o aplica.ţie injectivă. Se a.rată fără. nici o dificultate oă aplioa.ţia g
astfel definit§. este· o permutare a, mulţimii perechilor (neordonate)
{ (I}' 11} cu a; =I= 11 şi oă. mulţimea. G121 = {g fg e G} este un grup de per-
mutări.
Două. grafuri (X, U) şi (X, V), ou U, respectiv V mulţimile de
muchii, se nu.meso izomorfe da.ci există. o bijecţie g :X -+ X, a.dici.
11 - o. 88
130 METODA DE NlJMABARE-POLYA•DE BRULJN

o permuta.re g a vîrforilor, astfel în.cit {a,, 11} e Uda.oi şi numai dac~

g{a1, 11} = {g(a1), g(11)l eV, notîndprm {0, 11} o muchie ca.re uneşte·
virfurile a, şi 11· Relaţia, de izomorfism a două grafuri neorientate
este o relaţie de echivalenţă, ca,re împarte mulţimea. grafurilor neo-
rientate tn. olase de echivalenţi, numite grafuri cu vîrfori neetichetate.
Cu alte cuvinte, dacă notim prin ~(X) mulţimea. celor n(n - l)
2
muchii ale gra,fului complet cu vîrfurile mi, a,11, ••• ,a,~ (fiiri bucle
~u muchii multiple), adică, mulţimea. celor n(n;l) perechi de.
elemente distmcte dm X, două, grafuri BÎllt · izomorfe, dacă mulţi­
mile de muchii U, respectiv V stn.t echivalente relativ la. grupul:
s~•> de permutări ale muchiilor dm ~(X), unde Bn este grupul :
permutărilor an obiecte. In acest caz spunem ci mulţimile de muchii ·
U şi V stn.t echivalente modulo 8~"1 dacă există o bijecţie g :X ➔ Xi
ca,re induce o bijecţie g : U ➔V. Ori~i aplicaţii f a, mulţimii de .
muchii !!:~(X) într-o mulţime .A. = {tJi, a.} formată dm două culori
li corespunde un graf neorientat (X, U) definit prin : ·
U = {u ju e t;(X), /(u) = tJi}. (9.9) .
Această corespondenţi între grafurile neorientate cu n vîrfuri din
mulţimea. X şi colorările ou doui culori ale mulţimii !s(X) fiind
o bijecţie, rezulti că numărul grafurilor neetichetate ou n virfuri
este ·ega,l ou numărul schemelor de colorare ou două, culori ale ele-
mentelor din ~(X) relativ la. grupul de permutări 81"1, dm modul
de definiţie a izomorfismului a două. grafuri. Aplicind propoziţia. 1
~im că, numărul grafurilor cu n virfuri neetichetate este egal
cu P(8!; 2, 2, 2, ... ), numărul maxim de variabile care pot apărea
în indioa.toi:ul de cicluri în acest caz fiind (; ) ·· Daci asociem pon-
derile w( tJi) = w şi w(a 1) = 1, un graf cu
m muchii corespunde bijec-
tiv prin inversa corespondenţei (9.9) unei scheme de colorare ou
doui culori. a elementelor din fli(.X) relativ la grupul BC:> de pon-
dere wm, deci aiplicind propoziţia 4, găsim că n~ărul de grafuri
neetichetate ou n vîrfuri şi m muchii este coeficientul lui w'4 în expre-
sia.
P(8!111 ;1+w, l+w", 1 +10 8 , ••• ).
6t-afui complemffltar grafului (X, U) este gra.ful (X,U), unde· U
este complementara mulţimii U în raport cu mulţimea. celor ( ; )
~uchii ale grafului .complet eţt n :vh'fnri.
 NUMARAREA GRA:FURILOR CU VIRFURI NEETICHETATE 131

Grafurile neeticheta.te izomorfe cu complementarele lor cores-

pund bijectiv prin (9.9) schemelor de colorare cu două. culori a.i şi a9
a mulţimii !!t;(X) relative la. S~2>, care sînt invariante la transpo-
ziţia h = [a.i,a 2 ] a culorilor. Cu propoziţia 3 obţinem că. numărul
. gra.:furilor cu n virfuri neetichetate izomorfe cu complementarele
lor este egal cu P(S';l ; o, .2, o, .2, ••• ).
Dacă, alegem ponderile w(a.i) = w şi w(a 2) = 1, un graf neetia
oheta.t cu n virfuri şi m muchii izomorf cu complementarul său
·va corespunde unei scheme de colora.re cu două. culori a mulţimii
~(X), relativăla 8~21 invariantă. la transpoziţia [ai, a 2 ], de pondere
wm, deci numărul grafurilor neetichetate cu n vîrfuri şi m muchii,
izomorfe cu complementarele lor, este coeficientul lui wm în dezvol-
. tarea polinomului P(S~21 ; o, .2w,to, 2w 2, o, 2w 8, ••• ). Pentru a arăta
acest lucru se calculează numerele p 1 = o, p 2 = 2w, p 8 = o, p 4 =
=2w 2,. • • şi se aplică propoziţia. 3. Este evident că un graf izomorf
ou complementarul său a.re..!... ( n ) = n (n - l) muchii, dacă acest
2 2 4
număr este întreg. Deci singurul termen nenul din dezvoltarea. poli
nomului P(S!;> ; o, 2w, o, .2w2, • •• ) este termenul în wm cu
. m = n(n- 1 ) , cînd acest număr este întreg (în caz contrar toţi termenii
4
sînt nuli) şi coeficientul său este egal cu numărul grafurilor neetiche-
. ta.te cu n vîrfuri izomorfe cu complementarele lor, adică cu
P(S~2>; o, .2, O, 2, •.. ). .
O formulă pentru calculul polinomului P(S~2 > ; w11 m2 , ••• ), ca şi
al polinomului ca.re intervine în număra.rea grafurilor orientate este
dată în lucrarea [90].
Dacă, numărăm grafurile orienta.te cu virfuri neeticheta.te,
muchiile {m, y} se VOJ.'. înlocui cu arce (x, y) e XxX.
De exemplu pentru n = 3 polinomul P(Si2 >; x 1 , x2 , x8 ) se calculează astfel: notlnd
a= {1,2}, b = = {1,3} şi c = {2,3}, iar permutările din S 8 prin g1 = (1) (2) (3),
g1 = [1) (2,3), g3 = (2) [1,3), Uc = (3) (1,2], g, = (1, 2, 3) şi g6 = (1, 3, 2],
obţinem
iii(a) = a, iii(b) = b,?ii(c) = c; îMa) = b, "iis (b) = a şi g1 (r) = c; g3 (a)= c, "iia(b)=
= b şi g3(c) = a; gc(a) = a, "iiib) = c şi "ii,(c) = b; j75(a) = c, 1h(b) = a şi "ii6(c)=
= b; g 8(a) = b; g6(b) = a şi ge(c) = a.
Deci
g 1 = [a] [b) [e:), Oa = [c) [a, b], g3 = [b] [a, cJ, g4 = (a] [b, c], "ii = [a, c, b] ş.
o, = [a, b, c],
132 METODA DE NUMARARE-POLYA•DE BRUIJN

de unde obţinem

P(S~2 l; Xi,X2,X3)= .2,_ (xi8 + 3X1X2 + 2X3)•

6
Făclnd acest lucru pentru n = 2, 3, 4 se obţine tabelul 9;3,
Tabelul 9,3

.;

" Grafuri neetichetat.a P(S~2); a:1.zz,.,,) oi

~
..-
e
~
P(S~I ;l+w,l+w2, .. ,)

€~ €!=
"'
.:; "'
.:;

• Q, 0,::.--0
o
2 X1 2 1+ w

--

3 ~
o

o Io L 1
- (xf +3x1 x2 +2x3) 4 o 1+w+w2+wa
~
6

-- --

: .I r:
o

o
o

4
V: IZ lSI 1
- (xi+9x 12 x:!+
24 ~
1+w+2w2 +
11 1 + 3w3 +

□ 1I I'\
+ 8xs+6x2 x4) + 2w4 +w5 +w6

~ C
În cazul n = 4 singurul graf izomorf cu complementarul său
este graful cu trei muchii desenat pe ultimul rînd. Numărarea gra-
furilor orientate cu n vîrfuri etichetate este mult mai simplă, numă­
rul acestora fiind egal cu 2n• sau cu 2n•-" dacă considerăm numai
grafurile orientate fără bucle, deoarece matricea booleană de adia-
cenţă a grafului are n 2 elemente care pot fi alese O sau 1, iar numă-
rul grafurilor neorientate fără bucle este egal 2<~) pentru n vîrfuri. cu
 NUMARAREA GRAFURILOR CU VlRFURI NEETICHETATE .133

tn lucra.rea [2] A. Bala.ban a enumerat toţi izomerii (valence-:-

isomers) posibili ai ciclopolienelor care au formula. C2,B211 pentru
p = 2, 3, 4 şi 5.
Din punct de vedere topologic problema revine la. determinarea
numărului de moduri posibile de a lega 2p grupe CH prin: a) linii

Fig. 9.3

simple sau b} linii simple şi linii duble astfel încît Ia oricare grup
CH să sosească trei linii simple sau o linie simplă şi una dublă,
corespunzătoare valenţei 3 a acestei grupări.
în fig. 9.3 sînt desenaţi patru izomeri ai ciclooctatetraenei 0 8H 8
care conţin fiecare trei linii duble şi şase linii simple, în virfurile poli-
goanelor respective găsindu-se gruparea OH care n-a maifost desenată.
Aceşti izomeri pot trece unii in alţii prin acţiunea . diferiţilor fac-
tori exteriori şi enumerarea tuturor izomerilor posibili poate con-
duce cercetarea spre obţinerea lor în laborator. Astfel, in· fig. 9.4

D-CD-0 Fig. 9.4

eint desenaţidoi izomeri ai ciclooctatetraenei 0 8H 8 care sub influenţa

încălzirii, respectiv a razelor ultraviolete trec in biciclooctatrienă.
Aceste reprezentări grafice ale legăturilor chimice pot fi privite ca.
grafuri, respectiv ca multigrafuri (cînd între două virfuri pot exista
mai multe muchii) cu virfurile neetichetate, aşa cum am făcu,t
în fig. 9.5 pentru reprezentarea tricvinacenei (10-3-14), care este
un izomer a.I ciclopolienei C10H10 • Numărarea tuturor izomerilor posi-
bili ai ciclopolienelor revine deci la: a) număra.rea grafurilor cu 2p
vîrfuri neetichetate, regulate de gradul 3 (orice virf este incident
cu trei muchii) şi la b) numărarea multigrafurilor cu. 2p virfuri neeti-
chetate, cu muchii simple sau duble, care sînt regulate de gradul 3.
Deoarece aceste probleme nu sint rezolvate pină in prezent, in [2]
s-a procedat la enumerarea tuturor soluţiilor posibile pentru valori
 METODA DE NUMARARE-POLYA-DE BRUIJN

mici ale lui p. Astfel, pentru 2p = 4 se obţine un izomer cu muchii

simple şi un izomer cu două, muchii duble, pentru 2p = 6 se obţin
doi izomeri cu muchii simple, un izomer cu o muchie dublă, doi
izomeri cu ctte·două muchii duble ·şi un izomer cu -trei muchii duble
(benzenul) etc., a.ceste hidrocarburi cu formula. C211 H 211 fiind repre-
zenta.te ca. grafuri, respectiv multigra.furi în fig. 9.6.

Fig. 9.5

.în [3] se calculează cu ajutorul propoziţiei 4 (Polya) numărul

izomerilor unui compus aroma.tic monociclic X„YuZ. cu x + y +
+ .z = m, înlocuindu-se fiecare varia.bilă Yk din polinomul indicator

~al:P50~
Fig. 9.6
o
de cicluri a.I grupului diedra.l Dm ca.re a.re ordinul 2m şi este generat
de permutările [1, 2, ... ,m] şi [1, m] [2, m-1] [3, m-2] ... , prin
r+sk + tt. Menţionăm că grupul diedra.l Dm a.re polinomul indicator
de cicluri egal cu P(Dm ;xi, .. ~, x.,.) = ..!_[P( Om; Xi., ••• ,xm)+x1 xl"- 1112 ]
2
pentru m impar şi P(Dm; Xi, • •• ,rom) = ..!_ [P (Om ;Xi., ••• ,rom) . +
2
,+ ~ (xf 12 + #iw~m- 2112)] pentru m par, unde P(Om ;:»i, •• • ,:»m) este
indica.torul de cicluri al grupului ciclic O,,..
 10

FORMULE DE INVERSIUNE

10.1. PRIMA FORMULĂ DE INVERSIUNE ŞI .ÂPLICAŢii.'.,.

1n anumite probleme de numărare funcţiile necunoscute apar

în sume pe care ştim să le efectuăm. tn condiţii care vor fi preci-
zate în continuare, aceste formule pot fi inversate, obţinîndu-se
expresia funcţiilor necunoscute sub forma unor sume în care coe-
ficienţii sînt tocmai sumele efectuate mai înainte. . ..
Să considerăm două familii de polinoame {pk(x)}k.0.1,...,n · şi
{q1:(a:)}1:-o,1,...,n, atît polinomul .Pk(x), cît şi q1 (x) fiind de gradul 1c,
pentru. k = o, 1, .•. ,n. . . ...
Să presupunem că aceste polinoame sînt legate între ele prin
relaţiile
k
.Pk(a;) = ~ rli,kqi(a,)
; .. o
şi . (10.1)
·1:
qia:) = ~ ~t,k,Pi( a,)
i=O

pentru. orice k = 0,1, •.. ,n.

PROPOZIŢIA 1. Dacă au loc relaţiile (10.1), atunci oricare ar fi
k
'li/Umerele a0 , lii., a 2, ••• ,an şi b0, bi, • ... ,bn astfel ca a.t= ~ «i,kbf per,,-.
i=-0
tru k = O, 1, ••• ,n, ea;i,stă fi relaţiile
I:
b1c = ~
., .. o
~,.,. a,
pentNI, k = o,~1, ... ,n.
136 FORMULE DE INVERSIUNE

Da.că. notăm ot1,.1: = O pentru i = k + 1, ... ,n şi (3 1,a: = O pentru.

i = k + 1, ... ,n,
numerele ot;,.1: şi (3,,.1: formează oite o matrice cu
n + 1 linii şi n + 1 coloane pe ca.re le notăm cu .A, respectiv B.
Da.că notăm cu a vectorul coloană cu n + 1 componente a 0 , iii, ... ,atl
şi cu b vectorul coloană cu componentele b0 , bi, . .• ,bn , propoziţia.
cere să se a.rate că egalitatea, a = Ab implică b = Ba. însă da.că
vom a.răta. că ma.tricele A şi B sint inverse una. ~teia., adică BA =
= En+1, matricea. unita.te cu n + 1 linii şi n + 1 coloa.ne, atunci înmul-
ţind ega.lita.tea a = Ab la. stînga. în ambii membri ou matricea. B,
obţinem că Ba = (BA)b = E„+ib = b, adică ceea, ce trebuia a.rătat.
Pentru a, demonstra. cit ma.tricele A şi B sînt inverse una. a.lteia.,
vom folosi rela.ţiile (10.1), completind sumele pînă la. n cu termeni
nuli:
fl R D

P,i,(X) = °E 0tf,1cţl1 (x) = °E ot;,l: °E (31,,Pi(x) =

,=o ,-o i=O

= t (t
J-0 i=O
(31,, OC;,1:) P1 (x).

Deoa.rece polinoamele Pa:(w) pentru k = o, ... ,n slnt toate de grade

diferite, insea,mrut că stnt liniar independente, deci a.cea.stă expri-
• fl

ma.re este unică. Rezultă, că "E (3;,, oc1,.1: = 31,.1: (simbolul lui Krone-
•-o
cker) definit astfel : 3;,.1: = 1 pentru j = k şi 31,,., = O pentru j =I= k,
deci BA. = En+i•
PRoPOZIŢIA 2. Dacă numerele a0, iii, a2 , ••• ,an şi b0 , bi, b2,. •• ,b 4
verifică relaţiile a.1: = ~ ( 7~) b, pentru k = o, 1, ••• atunci nume- ,n,
,-o 1,
rele b0 , bi, . .. ,b. stnt date de relaţiile

bk = t (~)
i=O t,
(-1)"-•a,.

Aceste relaţii se numesc formulele binomiale inverse.

Pentru demonstra.ţie să aplicăm formula. binomului lui Newton

wk= (:c-1 +1)"= "E (k). (w-1) 1

k

·- o 1,
şi

(:c-1)" = °E (~) (-1)"-' w.

,-o t,
 PRIMA FORMULA DE INVERSIUNE 137

Alegînd familiile de polinoame pk(x) = ik şi qk(x) = (x_:_l? pentl'u

k = o, 1, ... ,n,
demonstraţia rezultă în baza primei propoziţii.
Am văzut că numerele lU:i Stirling de speţa a doua S(p, i) verifică.
relaţia

kl>= t (~)i!
{m(I '1, ·
S(p,i),

unde S(p,O) = O. Inversînd această relaţie, se obţine

k!S(p,k)= f (-l)t-i(~)il>,
i-0 '1,

de unde rezultă formula (4.2) care dă expresia numerelor lui Stirling

de speţa a doua S(p,k).
PROPOZIŢIA 3. Dacă numerele ai, a 2, ••• ,an şi bi, b2 , ••• ,bn verifică
l:
relaţiile ak = ~ s(k,i) b1 pentru k = 1, 2, ... ,n, atunci
i-1
k
bk = ~ S(k,i)a;,
•=1
pentru k = l, ... ,n.
Aceste formule se numesc formulele inverse ale lui Stirling.
Am definit numerele lui Stirling de prima speţă s(k,i) prin relaţia.
k
[m]k= ~ s(k,i)x'. Am arătat în cap: 4 că are loc formula (4.3):
i=l
l:
ik= ~ S(k,i) [x], .
i=l

Alegînd familiile de polinoame p,.,(x) = [x],., şi qk(x) = w pentru

k= 1,2, . .. ,n,
demonstraţia rezultă din propoziţia, 1.
Aplicaţie, Ar a n j a r e a i n c ă s u ţ e a u n or m u 1 ţ i m i
d e o b i e c t e i d e n t i c e . Fiind dată o mulţime X cu n obiecte,
unele obiecte le vom identifica şi le vom numi de aceeaşi speţă.
Spunem că X este o colecţie de obiecte de tipul 1"•2"• ... n).,i,
dacă fiind dată o partiţie a lui X care conţine A1 clase cu un ele-
ment, ~ clase cu două elemente, ... , An clase cu n elemente, identifi-
căm obiectele care aparţin unei aceleiaşi clase a partiţiei. De exem-
plu, dacă X este o mulţime cu 12 .obiecte şi amun,e: o bilă albă,
o bilă neagră, trei bile roşii, trei bile albastre şi patru bile verzi,
'138 . FORMULE DE INVERSIUNE

at'iµioi X este. o colecţie de obiecte de tipul 183 241 ; Trebuie sl. avem
evident· ·. ·· . · ·
• : : ., • ·' ·' 1 •• · · A1 + 2 :As + ... '+ n;.., = n.
Să, aranjă.m obiectele în căsuţele "1, a8, • •• ,am dintre care unele
sînt identice, deci care formează. o colecţie de căsuţe de tipul
liti211s •• •m1&m ou "1 + 211-2 + .. .. +m11-m = m.
O aranjare a, obiectelor în că,suţe este o aplica.ţie f :X ➔ A ; <;I.a.cit
/(m) = a,,
obiectul a, e X va. fi aranjat în oisuţa Vom spune a,.
oă două. arar,,jll,ri sînt echivalente dacă, se deduc una din cea.laltl,
prin permuta.rea obiectelor de aceeaşi speţă saiu a, oă,suţelor de
aceeaşi speţă.. Clasele acestei echivalenţe se numesc sokeme de aran-
jare a obiectelor în căsuţe. Această. problemă poaite fi abordată. ou
metodele ex.puse în caipitolul anterior. Într-adevăr, dacit notăm ou
G grupul celor (1 W1 (2 !)A1 . . . (n !)>-n permutări care invariază, obiec-
.tele de acelaşi tip din X şi cu H grupul celor {1 !)11, {2 !)1-1t ••• (m !)1>m
permutări oare inva.ria.ză căsuţele de un acelaşi tip din A, grupul
putere Ha a.re ordinul ega.l cu 101 IH I şi este compus din perechi
de permutări (g,k) ca.re acţionează. astfel a.supra unei aranjări
f:X-+.A:
(g,k) f = kfg :X ➔ A, unde g e G şi k e H.
Numărul de scheme de aranjare a obiectelor în căsuţe este ega.I cu
numărul de clase de echivalenţă, sau de orbite ale mulţimii aran-
jărilor Ax în raport cu grupul Ha de permutări. ·
Alte metode de calcul sînt legate de consecinţe ale metodei lui
Pplya expusă, în capitolul anterior. Totuşi, numă.rul acestor aran-
jări se poate obţine direct printr~o formulă, simplă într-o serie de
cazuri particula.re.
Să, notăm prin .Ae,(1>- 12>-2 ... ,n,>-n; 11.112"" ... m1.1111 ) numărul schemelor
de aranjare a unei colecţii de obiecte de tipul 1A,2A1 • • • n>-n într-o
colecţie de oă,suţe de tipul 11.1,2 ·• ... m1.1111 şi prin A{l>-,21.s ... nA,.;
. ll'-1 211a ... m,1'-111). vom nota numărul de aranjări care nu lasă. nici o oă.su ţi
vidă. {fără, obiecte). Astfel .A(ln ;m) = S(n, m), numărul lui Stirling
de speţa a, doua şi .A 0 (ln; m) = S(n,1) + S(n, 2) + ... + S(n,m).
Într-adevăr, în a.cest caz cele n obiecte sînt toate diferite şi cele m
căsuţe sînt toate identice, deci număiru.l de aranjări care nu lasă.
oă.suţe goale este egal cu numărul de pa.rtiţii a n obiecte în m

t
clase şi .Ae,(ln; m) = "' S(n, k), deoareceputemlăsa.m-1, m-2, .• • ,O
k-1
oă.suţe vide.
La fel .A(l" ;1111) = Bn,m = m ! S(n, m), deoarece da.că, toate obiec-
tele şi toate căsuţele sînt diferite, numărul de aranjări oare nu lasif.
 .,
PRIMA FORMULA DE INVERSIUNE 13~.

căsuţe vide este egal cu numărul smjecţiilor de la o· mulţime· cu n

elemente pe o mulţime cu m elemente. Dacă -nu punem nici · o
condiţie asupra ara.njărilor, atunci numărul ·de ara.njări este egal ou
numărul funcţiilor f :X--;.. A, deci Ae(l11 ;lm) = m 11 • •
Numărul A(n ;ni) = P(n,m), numărul împărţirilor lui n în-· m
părţi, deoarece dacă toate obiectele şi toate căsuţele sint identice, se
poate stabili o bijecţie de la mulţimea împărţirilor lui n în m părţi,
n = P1 + P2 + , ,· + Pm cu P1 >, P2 > .. , >, Pm >, 1 pe mulţimea.
aranjărilor mulţimii X în căsuţele din A, aşa ca fiecare căsuţă să
conţină măcar un obiect, astfel : se aşază într-o căsuţă p 1 obiecte,
!n. alta p 2 obiecte, ... ,iar în ultjma Pm obiecte. Dacă se admite exis-
tenţa căsuţelorfărăobiecte, atunci.Ae (n; m)=P(n,1) + P(n,2) +· ••
•.. +P(n,m), deoarece pot exista m-1, m-2, ... ,O căsuţe fără obiecte
şi aranjările corespunzătoare formează mulţimi disjuncte.

A(n ;lm) = (nm-1

-l), deoarece obiectele fiind identice şi căsuţele
distincte, A(n ;lm) este numărul de moduri de scriere a lui n
ca o sumă de m numere na.tmaJe : n = u1 + u2 + . . . + um, doui
Sllllle fiind distincte dacă ele diferă prin natura termenilor sau prin
ordinea lor. Am văzut (cap. 2) că acest număr este ega,l cu
{n -
m-1
l). Dacă se admite şi existenţa căsuţelor vide, aceasta se tra-
duce prin posibilitatea ca unii termeni din sumă să fie nuli, deci
.A.(n ;1•) = {" + :- 1) , acesta fiind numărul de moduri în oare

n se scrie ca o sumă de m numere : n = Ui + u 2 + . . . + Um cu

,u, >, O pentru i = 1, ... ,m, două sume diferind fie prin natura ter-
menilor, fie prin ordinea lor.
De fapt în fieoare caz se subînţelege existenţa unei bijecţii între
mulţimea aranjărilor cu proprietăţile date şi mulţimea scrierilor lui
n ca sumă de m întregi.
PRoPOZIŢIA Există relaţiile:

(7Y' (m:lr . . (m+: - f";

4.

Ârz, (1>-.2>-. •• •n"n ;lm) = 1

 (1"12>-s .•• n,i.11 ;lm) = kţt (-1r-k(;) (~)"1( k:1 t . .c+:-lrn

(10.2)
140 FORMULE DE INVERSIUNE

Dacă se admite posibilitatea de a lăsa căsuţe fără obiecte, se

pot ,a.ranja mai· întîi cele ni obiecte de prima speţă, apoi cele n 2
obiecte de speţa. a, doua ... , a.poi cele n1: obiecte de ultima. speţă,
presupunînd că speţele formează o partiţie a.le cărei clase conţin
respectiv n 1 , n 2,: •• ,nk obiecte.· însă a.m arătat că
A
.a.e;:r, (
n:r>, ·l"')-(
- n 11 + m - l ) '
nP
.deci obţinem

Ae,(nin 2 ••• nk; lm) = A0 (n 1 ;l'") .•. A0 (nk ;lm) =

=(n1+m- l) ... (nk+mn~, -1),

n1
de unde se obţine prima formulă, ţinînd seama de factorii din pro-
dus care sînt egali între ei.
Să notăm cu A(k) numărul aranjărilor celor n obiecte într-o
submulţime KcA de căsuţe (care sînt toate distincte) cu IKJ =k,
a:stfel incît să nu lăsăm nici o căsuţă vidă şi cu Ae,(k) .numărul
~ranjărilor cu posibilitatea de a lăsa căsuţe vide. Numerele A(k)
nu depind de alegerea unei submulţimi K CA cu 7c elemente şi
-obţinem

A!G(m) = t 1
~,1

IKl-k
A(k) = kţi(;)A(k).

Aplicînd formulele binomiale inverse (propoziţia 2), obţinem că

A(m) = t(
k=l
-1)"'-k (m)· A0 (k),
k
unde A 0 (k) = A. 0 (1;.•2"> .. . n;.n; lk), adică a doua formulă din (10.2).
Sumarea se face de la le = 1, deoarece pentru k = O termenul
corespunzător din fiecare sumă este nul.
De exemplu, să vedem ln cite moduri putem împărţi patru bile: 1 roşie, 1 verde şi
2 albaslre in trei căsuţe astfel Incit să nu rămină nici o căsuţă goală. ln acest caz obiec-
tele sint de tipul 12 21, deci n = 4, m = 3, ).1 = 2, ). 2 = 1 şi ).3 = ).~ = O. Conform lui
(10.2), obţinem

A(1221; i3) = k~
3
( - (3) (k) (k + 1) =
1)3-k ~ k 1
2
2

= uJur (:)-(n(:r (:)+(: J( : r (:) = 21

 FUNCŢIA LUI MOBIUS 141

posibilităţi. Dacll se admite existenta cisutelor vide, atunci există A0(1121 ; 11) =-
=- ( : )
1
( : ) = 54 poslbllitlţl de aranjare. ln cazul tn care nu rlmtn clsuţe goale, cele
21 posibilltlţl de aranjare stnt urmltoarele :
(R) (V) (A, A); (A) (V) (A,.R); (.R) (A) (A, V); (R) (A, A) (V) ;
(A) (R, A) (V); (R) (A, V) (A); (V) (.R) (A, A); (A) (R) (V, A);
(V) (A) (R, A); (V) (A, A) (R); (A) (V, A) (.R); (V) (A, R) (A);
(A, A) (R) (V); (A, R) (A) (V); (A, V) (R) (A); (A, A) (V) (.R);
(A, .R) (V) (A); (A, V) (A) (R); (A) (A) (R, V); (A) (.R, V) (A)
şi (R, V) (A) (A),
unde cu .R am notat bila roşie, cu V bila verde şi cu A bila albastrl.

Numărul .A.(l~•12>.a ... n'An ; 1m) reprezintă, în acelaşi timp numărul de

posibilităţi de a, scrie un numă.r na,tural p ca, un produs de m fac-
tori, două produse diferind prin natura, sau prin ordinea, factorilor
din produs, da.că descompunerea lui p în factori primi conţine Â1
factori la puterea I, Â2 factori la puterea. a, ·II-a,. •· . , Ân factori la
puterea. a. n-a., (A1 + 2)..2 + ... + nÂ" = n, numărul factorilor din
produsul obţinut prin scrierea. tuturor factorilor primi la. puterea.
1ntîi).
Fie, de exemplu, numă,rul 150 = 2 • 3 • 5 2• Acest număr admite
..A.(1 221 ;1 3 ) = 21 scrieri ca. un produs de trei numere na.turale, două,
produse diferind prin ordinea factorilor sau: prin na.tura. lor. Aceste
produse se obţin din a.ra.njă.rile bilelor da.te mai înainte da.că înlocuim
V cu 2, R cu 3 şi A cu 5.

10.2. FUNCŢIA L Ul MOBIUS

Teoria. funcţiei lui Mobius, prezenta.tă în memoriul lui Gia.n

Oa.rlo-Rota. [181], ca.pătă o importanţă. tot ma.i ma.re în combina.to-
xică, intervenind în probleme foarte varia.te ·ca. numă.ra.rea. cuvinte-
lor circula.re (C. l\lorea.u), determina.rea. tipurilor de funcţii de varia.-
bile polivalente [102] ca.re intervin în studiul funcţionării rea.le a,
schemelor cu contacte şi relee [137], studiul numărului croma.tic
.a.I unui gra.f [230] sa.u stabilirea. formulei lui Ryser pentru expresia.
J>ermanentului unei matrice [42]. 1n a.cest fel se a,propie rezulta.te,
.a.pa.rent fă,ră, vreo legătură între ele, ceea. ce conduce la crea.rea unei
teorii unita.re şi sistematice.
Vom introduce funcţia. lui Mobius pentru o mulţime ordona.tă
local finită. Să consideră.m o __ mulţime X pa.rţia.1 ordona.tă prin
142 FORMULE DE INVERSIUNE

relaţia de ordine notată< (reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă)~

Se poate presupune că X are un minora.nt universal notat O (care
se poate adăuga întotdeauna) astfel încît O<x pentru orice a; e X.
Dacă pentru orice a:, y e X intervalul [ x,y] = {u I u E X, u >,a: şi
u ~ y }, adică mulţimea elementelor cuprinse între a: şi y este o
mulţ;ime finită, ·atunci mulţimea parţial ordonată X se numeşte
mulţime ordonata local finită.

Exemple de mulţimi ordonate local finite : mulţimea numerelor lntregi nenegative

cu relaţia de ordine obişnuită Intre numerele lntregi, sau mulţimea lntregilor mai mari
sau egali ca unu cu relaţia de ordine definită astfel : x ~ y dacă x divide pe y, ceea
ce scriem xlY· tn primul caz minorantul universal este numărul zero, iar tn al doilea caz
minorantul universal este întregul 1, care divide orice număr lntreg.
Fiind dată o mulţime ordonată local finită X, să notăm prin
.A mulţimea funcţiilor f :X x X --+ R, adică mulţimea funcţiilor
de două variabile f(x,y) cu a:, y e X cu valori reale (se poate
considera şi cazul mai general al unui corp oarecare), cu proprietă­
ţile următoare:f(x,a;) =I= O pentru orice meX şi f(ro,y) = O pentru
ro$ y, adică dacă ro > y, sau a; şi y sînt incomparabile relativ la.
relaţia, de ordine parţială.
Pe mulţimea .A vom defini un produs notat cu * prin egalită-
ţile: ·
f*g(ro,y) = ~ f(ro,u)g(u,y), dacă x < y; (10.3)
~U~f/

f*g(x,y) = O, dacă a; :ţ y.
PROPOZIŢIA 5. Mulţimea .A /01-mează un grup relativ la operaţia
*, care se numeşte
Într-adevăr,
grupul funcţiilor aritmetice.

*
f g: X X X ➔ R şi / *
g(x,x} = f(ro,x)g(x,x) =I= O,
iar f*g(x,y) = Opentru m=:ţ y prin definiţie, decif*ge .A. Să obser-
văm că suma din (10.3) are sens deoarece intervalul [x,y] este finit.
Vom arăta că produsul astfel definit este o opera.ţie asociativă,
adică

Fie x < z. Atunci

[(f*g)*h] (m,z) = }: (f*g)(x,y)h(y,z) =
~li~•

= I; ( I; f(x,u) g (u,y)) h (y,z)=

.,~11~• "'~"~li
= I; (j(x,u) I; g(u,y)h(y,z))=[f*(g*h)](x,z) .
.,~.,~· ~!/~#
 FUNCŢIA LUI Mt1BIUS 143

Pentru UJ $ z ambii membri sînt egali ou zero, deoi (/*g) *k = f*

*(g*k). Elementul unitate pentru acest produs este funcţia. lui
Kronecker: 8(ai,y) = 1 pentru m = y şi 8(ai,y) = O pentru fJJ =I= y.
într-adevă.r, 3e.A. şi (f*8}(a:,y) = ~ f(a1,u)8(u,y)=f(UJ,Y), deoa-
J,'ece 8(u,y) = O pentru orice u =I= y.""'""'11
Deci f*8 = f pentru orice
f e A. La fel se araită. că. a*f = f.
Dacă, f e A, există un invers la. stînga, pe ca.re il notăm 1 e A, r
astfel ca J- 1 */ = a.
r
Pentru a, e X fixat, 1 (UJ,Y) se defineşte prin recurenţă astfel:

1) dacă y = x, J- 1(x,y) = - 1- ;
f (x,x)
r
2) dacă y > x, 1 (x,y) = - - ~
•
-1
f(y,y) 0:~U<I/
r
1 (x,u) f (u,y);

3) dacă UJ $ y, J- 1(x,y) = O.
Deoarece X este o mulţime ordonată local finită, suma din 2) are
sens căci intervalul [x,y) =[x,y]"-{y} este finit, şi faptul că f e.A.
implică f(x,x) 4= O, f(y,y) =I= O.
r
.A,m. presupus de asemenea că, funcţia 1 a. fost definită în toate
punctele intervalului [x,y) pentru a, putea fi definită şi in y. Acest
. lucru este posibil, deoarece dacă intervalul [x,y) conţine un singur
element, pe x, atunci J- 1(x,y) rezultă din 2), suma. conţinînd un
r
singur termen. Dacă funcţia 1(x,y) a fost definită pentru toate
elementele y astfel incit intervalul [x,y) să conţină 1,2, ... ,n-1
elemente, atunci J- 1(x,y) poate fi definită cu formula 2) pentru
toate elementele y astfel incit intervalul [x,y) să conţină n ele-
. mente, deoarece valorile 1-1 (x,u) au fost definite, intervalele [x,u)
cu x-< u < y conţinînd cel mult n-1 elemente. în felul a.cesta
J- 1 va fi definită peritru orice pereche (x,y) căci intervalul [x,y]
este finit. Să demonstrăm că funcţia J- 1 (x,y) este un invers fa stînga
pentru funcţia f(x,y):
u-l*f) (X1X) = r 1(X X)j(X X) = 1,
1 1

ceea ce rezultă din rela.ţia 1). Dacă x < y, utilizînd definiţia. 2),
obţinem

= ~
~U<II
r 1 (x,u)f(u,y) +1- cx,y)f(y,y) = o.
1
 144 FORMULE DE INVERSIUNE

Da.că, (C $ Y,. avem .evident

mentul unita.te fa,ţă. de înmulţire.
u-
1 */) (ai,y) = o, deci 1- 1*1 = a, ele-

Să demonstrăm că, funcţia. 1-1 astfel definită. este şi un invers

la. dreapta pentru funoţia /. Să notăm f*r
1 = g. Atunci 1= f*l-
= g= 8*g = g-l*g*g = g-l* 1 1-l. f* r * I*
Am folosit faptul că. orice funcţie din .A. are un invers la stinga,
deci şi funcţia. g, adică. 8=g-1*g· înlocuind pe 1-1*f cu a, obţi­
nem
f*l-1 = g-l*f*8*1-1 = g-l*f*Jl = g-l*g = 8,
deci J-1 este şi invers la. dreapta, pentru f(a;,y), adică. este inversul
unic al funcţiei f e.A. faţă. de operaţia*· !n concluzie (A,*) este
un grup.
Proprietatea ca.re ne interesează. este aceea. că. orice funcţie din
A avind un invers, din orice relaţie de forma / 1 = g1*rx. se deduce
prin înmulţirea, la, dreapta cu «-1 :
gl =f1*rx.-l,
Dacă. notăm f( a;) =/
1(0,a;) şi g( a;) =
g1(0,a;) pentru orice a; e X,
rezultă. că. oricărei funcţii a;(a;,y) a.stfel ca rx.(a;,a;) =f:: O şi oc(a;,y) O =
pentru a;$ y i se pune în corespondenţă. o funcţie ~(a:,y) cu ace-
lea.şi proprietăţi, ca.re este inversa. funcţiei rx.(a;;y) faţă de produsul
*, astfel înclt
l(aJ) ~ oc(u,a;) g(u),
= ll<E;Wli,Z
să implice (10.4)

g(a;) = ~ ~(u,a;)/(u).
~u~z

Dacă. X este o mulţime ordonată. local finită, funcţia lui Riemann.

este o funcţie din grupul funcţiilor a.ritmetice A peste X definită.
astfel: ~(x,y) = 1 dacă. x ~ y şi ~(a;,y) = O pentru a;$ y. Pentru
a. obţine inversa. acestei funcţii, vom utiliza, relaţiile 1), 2) şi 3). Se
obţine astfel funcţia Zui Mobius µ(aJ,Y):

= 1;
µ(a;,aJ)
(J. (a;, y) = - 'E µ(a;,u) pentru:_a: < y; µ.(a;,y) = o, pentru a: :::ţ y.
11:~U<II
 FUNCŢIA LUI MOBIUS 145

Da.că. luăm în rolul funcţiei « funcţia. ?;(a:,y) a, lui Riema,nn şi

în rolul funcţiei ~ funcţia, lui Mobius µ(a:,y), din relaţiile (10.4)
deducem:
TEOREMA DE INVERSIUNE Â LUI. MOBIUS. Dacii, X este o mulţime
orăonatll, localfinitiJ, fi f(a:) ţi g(a:) Bt-nt funcţii definite pe X astfel
tncU:
f(a:) = 'E g(u) pentru orice a:e X,
~u~z
atunci (10.5)
g(a:) 'E µ(u,a:)f(u)
= o~u~zj pentru orice a:e X.
Vom prezenta. în continua.re unele exemple de ca.Icul al funcţiei
lui MobillB pentru diferite mulţimi ordona.te loca.I :fimte. Mulţimile
pa.rţiaJ ordona.te despre ca.re vom vorbi ma.i departe sînt chia.r la.tice„
a.dică. mulţimi pa.rţia,l ordona.te astfel înoit pentru orice pereche de
elemente a, b e X există. în X un cel ma.i ma.re minora.nt şi un cel
ma.i mic majorant a.I elementelor a şi b.
O mulţime finită pa.rţia.1 ordona.tă. X se poate reprezenta. în
pla.n printr-un gra,f a.le cărrui virfuri reprezintă elementele mulţimii
X, ducindu-se o să,gea.tăr de la virful a: la. virful y orientată, către
y dacă, a:, y e X şi a: acoperă pe y, adică a: > y şi nu există. z astfel
incit a: >z > y. Un astfel de graf nu conţine circuite şi se numeşte
diagramă a lui Hasse 3'i mulţimii pa.rţia.l ordona.te X. Uneori săgeţile
nu se mai desenează., elementele mai mari în raport cu relaţia, de
ordine pla.sindu-se mai sus pe desen fa,ţă, de elementele mai mici.
Exemplul 1, Fie X mulţimea numerelor lntregi nenegative {O, 1, 2, ••• } cu relaţia
de ordine obişnuită Intre numerele tntregi. X este o mulţime ordonatii. local finită, tntre
două numere tntregi a şi b cu b > a ~O găsindu-se un număr finit de numere tntregi
şi anume J [ a, b) I = b - a + 1. Această mulţime este o latice, cel mai mic majorant
al numerelor a şi b cu a..; b fiind b, care se mai notează max { a, b} , iar cel mai mare

k k+T
~--~---0-----0 .....
p.(k,n)• o 1 -, o o
Fig. 10,1

mlnorant fiind a, care se mai notează min { a, b}. Funcţia lui Mobius µ(k, n) este definită
(fig. 10.1) pentru orice n ~ k prin egalităţile :
1 pentru n = k ;
(k, n) = { -1 pentru n = k + 1 ;
I'- O pentru n ~ k + 2 ;
. O pentru n < k.

10 - c. 86
 FORMULE DE INVERSIUNE

n
·Inverslnd formula ( (n) = t
i:-o
g(k), se gllseşte

g(n) = f(n) - f(n - 1) pentru ~ 1 şi g(O) = f(O).

Exemplnl 2. Fie X mulţimea numerelor naturale {1, 2, .•• } cu relaţia de ordine
-<Z~ b dacă a divide pe b, ceea ce se notează d(b. Această mulţime este parţial ordonată,
-deoarece relaţia de divizlbllltate este reflexivă, antlsimetrică şi tranzitivă, iar minoran-
>tul universal este numărul 1 care divide orice număr. Această mulţime ordonată este
1ocal finltil şi este o !atice, deoarece pentru
două numere naturale cel mai mic majorant
ln raport cu relaţia de divizibilitate este
o 2 /J 2 d(o) cel mal mic multiplu comun al celor două
numere, iar cel mai mare minorant este cel
mai mare divizor comun al celor două nu-
mere. Funcţia lui Mobius a laticei divizo-
rilor µ(d,n) este egală cu 1 pentru n = d,
,Io) .oz/Jd O 62d (o) µ(d, n) = (- 1)'t dacă n = Pil12· •• p1,:d cu Pi
numere prime diferite Intre ele (1 nefiind
considerat număr prim), şi µ(d, n) = O ln
· t:.J 2 caz contrar, adică dacă d nu-l divide pe n
<1°1 ° rl b.?d (o) sau dacă ln expresia lui n cel ·puţin două
numere prime Pi şi Pi slnt egale Intre ele.
Această funcţie a fost introdusă de Mo-
bius (1832) pentru a studia repartiţia nume-
relor prime.
( ) Un exemplu de calcul al funcţiei lui
i{-1) od IJd ·J M6bius µ(d,n) pornind de la definiţie este
dat pe diagrama din fig. 10.2, unde a, b,
. stnt numere prime diferite intre ele.
Prin inversarea formulei

Fig. 10,2.
f(n) = :E
-dJn
g(d)

se obţine

g(n) = :E µ(d,n)
din
f (d),
.ambele formule avlnd loc pentru orice n număr natural.
Exemplul 3, Dacă M este o mulţime finită, familia submulţimilor lui M, notată
~M), este ordonată prin relaţia de incluziune, care are proprietăţile unei relaţii de ordine
parţială. Minorantul universal al familiei !i: (M) este mulţimea vidă e,.
~M) este o mulţime local finită, deoarece numărul mulţimilor Y cu proprietatea
d BCYCC este finit pentru orice B, CcM. !i:(M) este şi o latice, cel mai mic majo-
rant al mulţimilor B şi C ln sensul relaţiei de ordine fiind reuniunea lor BUC, iar cel mai
mare minorant al mulţimilor B şi C fiind intersecţia lor Bn C. Se poate arăta că func-
ţia lui Mobius µ(S, B) = (-1)1Bl-181 pentru SCBCM şi µ(S, B) = O pentru Scţ.B, aşa
-cum se poate verifica pe diagrama din fig. 10.3, ln care a, b, ceS.
Inverslnd formula f(B) = :Eg(S), găsim
SC:B

g(B) = :E
SC:B
(-1)1B1-JSI f(S),

.ambele formule avtnd loc pentru orice BcM.

 FUNCŢIA LUI MOBIUS 147

Exemplul 4, Să considerăm o mulţime finită X şi o partiţie a sa a: = (A 1,A8 , ••• ,Ak),.

k
unde U A,= X, A, =/='(ZJ pentru i = 1, ... , k · şi AinA1 = (ZJ pentru orice i„
j
•-1
= 1, ... , k şi i =/:::j. Pe mulţimea partiţiilor lui X se introduce o relaţie de ordine par-
ţială definită astfel: se spune că partiţia a:= (A 1 , •• • AA:) este mai fină .declt partiţia
&I= (B1 , ••• ,B,,.) dacă
pentru orice indici ie{1, ... , k} şi je{1, ... , m}, faptul că
A,n Bf =/= (ZJ implică A,CB1, Cu alte cuvinte el<.% dacă fiecare clasă a partiţiei elf>
conţine un număr de clase ale partiţiei a:.

· tu·{ a,b,c} (:-li.

,~,
Su{a,hj

.fu {a) J'11{cj (-!).

(-1)

S.(+1)
Fig. 10.3

De exemplu, partiţia
{ 1}, {2, 3}, {4}, {5} este mai fină declt partiţia {1, 2, 3}, {4, 5}.
Această relaţie este o relaţie de ordine parţială pe mulţimea partiţiilor lui X, pen-
tru care mlnorantul universal este partiţia cu IX I clase, fiecare clasă conţinlnd un sin-
gur element din X. Mulţimea partiţiilor lui X este local finită ln raport cu aceastl
relaţie de ordine.
Mulţimea partiţiilor lui X este şi o ]atice ln raport cu această relaţie de ordine
parţială, cel mai mic majorant al partiţiilor a: şi .!li fiind partiţia € construită astfel :
două elemente i, j e X le vom aşeza lntr-o aceeaşi clasă a lui e dacă ele se găsesc
lntr-o aceeaşi clasă fie tn a:, fle ln &l. Cel mai mare minorant al partiţiilor a: şi elf>
este partiţia © pentru care două elemente i, j e X se găsesc lntr-o aceeaşi clasă dacă
şi numai dacă ele se găsesc tntr-o aceeaşi clasă şi ln a: şi ln .!li.
De exemplu, cel mai mic majorant al partiţiilor: {1}, {2, 3}, {4, 5} şi {1, 2}, {3, 4},
{5} este partiţia {1, 2, 3, 4, 5} cu o singură clasă, iar cel mai mare minorant este par-
tiţia {1}, {2}, {3}, {4}, {5} cu cinci clase.

PROPOZIŢIA. 6 (Sckutzenberger). Dacă d este o partiţie a mulţimii

X, definitd de p clase .A1 , .A 2, ••• ,.Al> şi dacă partiţia .m < d are pro-
prietatea cil, fiecare clasă A, a partiţiei d conţine n, clase ale partiţiei
.m, atunci
µ(&;,d)=(-1) 11 +"1+ 111+ • • • +"11 (n1 - 1) ! (n 2 - 1) ! ... (n 11 - 1) ! (10.6)
148 FORMULE DE INVERSIUNE

Vom face demonstraţia. prin inducţie în felul urmă.tor: presupu-

.nînd că. am demonstrat că µ (cm, '?l) a.re expresia (10.6) pentru orice
:partiţie 'll astfel în.cit cm< 'll < ct, să. ară,tă,m că, µ(cm, ct) =
=- ~ µ (cm, 'll), unde termeniiµ (cm, 42) şi µ (&', d) sî.nt daţi de
@,e;;'ll<d:
:formula (10.6), deoa.rece (10.6) este adevărată pentru ct = cm. Ou
.ălte cuvinte, să. a.rătăm că, ~ µ(cm, 'll) = o, unde toţi termenii
&i,e;;'ll,e;;a:
.µ($, 'll) au fost calcula,ţi cu (10.6). Partiţia. ~ fiind mai fină decît
ct, fiecare clasă .Ai a pa.rtiţiei d va conţine m, clase ale partiţiei
·6.l, unde n,:;;;i,..m0 oă.oi cm este la, rîndul ei mai fină decît ~- Să. notăm
prin P, mulţimea partiţiilor "X cu proprietatea că clasele conţinute
:respectiv în clasele .A1 , .A 2 , ••• ,.A,-u .A,+ 17 ••• ,A11 ale partiţiei ct sînt
iixe, iar clasele conţinute î.n A, variază în toate modurile posibile
.astfel ca ,n, < ~ < a:. .Atunci
~ µ. (,n,, ~) = ~ ~ µ. ,~, <â;),
&l<""l<8. P, "leP,
-unde suma după P, se face după toate alegerile posibile a.le clase-
lor partiţiei <;i; conţinute respectiv în .A17 .A 2, ••• ,A,-u A, +u .•. ,A,,,
astfel ca să avem ~ ~ ~ < tt. Dar
"• (-1) n1 +0,1 Ho+---+:>.,1:)nil
~ µ. (~, <;l;) = k-1
"lE:Pi
~ ~ ·
i, +2 A,+ ... +kA1:-n;
1
1:>.,2:>..• • • • /iA Â I I
r, ,. 1 ,Â2 .... Âk
I
•

Într-adevăr, clasele partiţiei <3; conţinute în .A, variind în toate

modurile posibile astfel incit să conţină cele n, clase ale lui ~,
valoarea funcţiei lui Mobius µ(~, <;l;) este aceeaşi pentru toate par-
tiţiile lui A, care -au respectiv Â1 clase care conţin o clasă a lui
~, ... ,ik· clase câre conţin cite k clase ale partiţiei ~- Dacă cla;sele
lui~ conţinute în .A, sînt obţinute în acest mod, µ. (.m, ~) se calcu-
1ea.ză, conform ipotezei inducţiei cu (10.6) şi obţinem µ(~, ~) =
=(-l):>.1 +i.s+ ... H,.+"1(0 !)A1 (l !)"• •.• ({k-1) W1- .
.Deoarece numărul partiţiilor de tipul l "1 2"• ... ki.1- este egal cu
n, !
(1 !V (2 !)'-• ••• (k !):>.,. Â1 ! Â2 ••• Âk !
1

-conform (4.6), se obţine prin înmulţire şi însumare tocmai egalitatea

-de mai înainte. însă -
n, + (Â1 + Â2 + . . . + Â.1:) = 2 )..1 + 3 Â2 + 4 Â3 + ... ,
.sumă oare are paritatea lui ).. 2 + Â4 + . . .. Ţinînd seama şi de for-
.mula, lui Cauchy (8.1), expresia n, 1. ne dă, toc-
1 :>., 2i.s ••• kAi, Â1 ! . . . Â,, !
 FUNCŢIA LUI MOBIUS 14~

mai numărul permutărilor care conţin )..1 cicluri cu 1 element, ... , "•
-cicluri cu k elemente. Paritatea unei astfel de permutări este
.aceeaşi cu paritatea sumei "2 + "4 + ... , deci sepa.rînd suma dublă
după. semnul termenilor, obţinem că.

I; µ.(~, 6l) = ..!.. n, ! - ..!.. n ! = o, 1

'!leP, 2 2
deoarece permută.rile pare sînt la. fel de numeroase ca. cele impare.
De aici se deduce că. t µ(~, ':\!) =0. Din ca.uză. că. p +n1 + ... +ni>
&\"'!:"a:
are aceea.şi paritate cu (n1 -l) + ... + (nJ) - 1), se observă. că.
tJ.(dl,,d) ,- µ(.mn 1 , A 1 ) ••. µ.(.mn i> , AJ)), unde prin Bn I a.m notat subpa.rti-
ţia, lui dl, ca.re conţine cele n 1 clase cuprinse în A, şi prin µ.(.n\,.;, A,)
:funcţia. lui Mobius a, laticei partiţiilor lui A, pentru i = 1, ... ,P,
xelaţie ca.re se poate generaliza, la cazul produsului de la.tice [181].
Un exemplu de calcul al funcţiei lui Mobius pentru laticea partiţiilor unei mulţimi
-cil trei elemente notate a, b, c este dat în fig. 10.4. Prin inversarea formulei
(.9:) = t
g (dl} se găseşte
'll"a:
g (ct) = 'E tJ. ('ll'., a:) ((~).
-.r"a:
ambele egalităţi avtnd loc pentru orice par-
tiţie a: a mulţimii X iar sumarea se face abc ( 1-z}
llnceplnd cu partiţia cea mai fină a mulţi­
mii X, cu un singur element într-o clasă.
De data aceasta funcţia lui Mobius se cal-
culează cu formula (10.6).
Aplientle. D e t e r m i 11 ar e a nu m ă­
l' u l u i c u v i n t e l o r c i r c u l a r e. Să
considerăm un alfabet A cu m simboluri
-distincte numite litere pe care le notăm cu
-0 1, a 2, ••• , am. Orice aplicaţie f: X ➔ A,
oble ajbc
111nde X= {1, 2, ... , 11}, poate fi conside- (-1)
rată un cuvlnt de lungime II şi anume cu- (-1}
-vintul : f(1}f(2) .•• f(11}. 1n cap. 2 am văzut
cl această corespondenţă de la mulţimea
·funcţiilor din X ln A pe mulţimea cuvintelor
-de lungime n formate cu litere din alfabe-
-tul A este o bijecţie. De obicei se identifică
iun cuvlnt cu funcţia asociată lui prin
această bijecţie, aşa cum vom face în cele Fig. 10.4
ce urmează.
ln mulţimea cuvintelor de lungime n formate cu litere din A se introduce urmă­
toarea relaţie de echivalenţă: se spune că cuvintele f1 şi f2 slnt echivalente sau că ele
-constituie un acelaşi cuvlnt circular, dacă există un număr pe{O, 1, ... , n - 1} ast-
150 FORMULE DE INVERSIUNE

+
fel lnclt f 1(() = fi (i p) pentru orice i = 1, 2 .•• , n, sumele făclndu-se modulo n (pentrm
sumele mai mari ea n se consideră restul lmpărţirii la n). In acest caz vom nota
relaţia de echivalenţi f 1 ~f1• Intr-adevir ea este:
1) refiexivll.: f ~f pentru orice feAr alegtnd p = O;
2) simetrică: f1 ~fa, conform definiţiei lnseamnă că existll. o,p,n-1, astfel ca.
f,J.i) = f1(i + p) pentru orice i = 1, 2, .•. , n. De aici se deduce el!. fi(i + p) = f1(i + n)
sumele fll.clndu-se modulo n şi deci f1(i) = f 2(i + n - p) pentru orice i = 1, ... , n>
adică f 2 ~f1•
3) tranzitivă: f 1 ~fa şi f 2 ~f3 implică existenţa unor numere Pi şi PaE{0,1. •. , n -1}
astfel ca f 9(i) = f1(i + p1 ) pentru i ;;;i.1 şi fa(() = f2(i + p1) pentru orice t;;;i..1. Deci
f8(i) = (9 (i + Pt.) = f1(i + Pi + Pa) pentru orice i;;;i.l, sau notlnd p = Pi +p1 (module>
n), obţinem fa(i) = f1(i + p) pentru orice t;;;i,.. 1, adică f 1 ~f3• .
Clasele acestei echivalenţe vor fi cuvintele circulare cu n litere. Se spune cili
numărul p este o perioadă a cuvlntului f dacă 1,p,n şi cuvtntul f veri-
fică egalitatea f(i + p) = f(i) pentru orice t;;;i. 1, sumele făclndu-se modulo n. Evident
pentru orice cuvtnt de lungime n, o perioadă a sa este chiar numirul n.
Cea mai mică perioadă p a euvlntului f se numeşte perioada primitivă a lui f. De
exemplu, euvlntul abababab are perioada primitivă p = 2, orice multiplu al perioadei
primitive care este mal mic sau egal cu n, fiind tot o perioadă a cuvlntului (.
Vom demonstra că perioada primitivă p a cuvlntulul f este un divizor al lungimii sale„
n. Să presupunem prin absurd că perioada primitivă p nu-l divide pe n. In acest
caz vom demonstra el!. pentru orice l, JE{l, 2, ... , n} există relaţia f(l) = f(j), adicla
euvlntul f are perioada 1 care este un divizor al lui n sau există o perioadă mal micii
ea p. Iterlnd relaţia f(l) = f(i + p), obţinem f(l) = f(i + kp) pentru orice lntreg k;;;i,..1.
Să presupunem el!. numerele de forma i + kp, unde k = 1, 2, •.• , n, slnt toate
diferite modulo n, adică nu existll. numerele k1, k1 e{1, 2, ... , n} şi k1=f=k1, astfel
lnclt i + kiP = a + rn şi i + k 2 p = a + sn, unde r, s slnt numere naturale sau nule
şi ae{ 1, 2, ••. , n}. Presupunlnd că nu am avea o astfel de siiuaţie, ar reZlll-
ta, făclnd diferenţa celor două relaţii membru cu membru (k1 - k2) p = (r - s)n„
deci p şi n au un cel mai mare divizor comun 1<d<p, căci am presupus că p<n şi J>
nu este un divizor al lui n, iar k1 - k 1 , n - 1. tn acest caz d este o perioadă a cli-
vlntului f, deoarece d=ap+bn cu a, b întregi şi f(i) = f(i+ap:tbn) = f(i+d) şi J>
nu ar fi perioadă primitivă, ceea ce contrazice ipoteza.
D_ecl mulţimea de numere {i + kp),._ 1 •••• , n conţine numai numere distincte
modulo n dacă p nu este un divizor al lui n. Dar toate numerele distincte modulo,
n slnt 1, 2, ... , n, deci pentru orice je{ 1, 2, ... , n} există relaţia f(i) = f(Jj. CuvlntuJ
f avlnd toate literele identice are perioada p = 1, care 11 divide pe n, deci observaţia
el!. orice perioadă primitivă pin s-a demonstrat prin reducere la absurd.
Să notll.m cu M(p} numărul cuvintelor circulare de perioadă primitivă p. Perioada pri-
mitivă a unui cuvlnt circular, adică a unei clase de echivalenţă ln raport cu echivalenţa
definită mai lnalnte, este egală cu perioada primitivă a unui cuvtnt oarecare diD
clasa de echivalenţă, toate cuvintele dintr-o aceeaşi clasă de echivalenţă avlnd aceeaşi
perioadă primitivă p, din modul de definiţie a relaţiei de echivalenţă a cuvintelor.
Fiecare clasă de echivalenţă de perioadă primitivă p conţine exact p cuvinte„
ceea ce corespunde celor p posibilităţi diferite de a scrie un ciclu de lungime p lulncl
ca literă iniţială fiecare din cele p litere ale sale. De exemplu, clasa de echivalenţă a,
cuvlntului abc de perioadă primitivă p = 8 mal conţine cuvintele bea şi cab. Deci
cele M(p} clase de echivalenţă de perioadă primitivă p conţin pM(p) cuvinte din Ar.
Deoarece clasele de echivalenţă formează o partiţie a mulţimii celor m• cuvinte de lun-
gime n formate cu litere din A, rezultă că

m• = t
211n
pM(p).
 FUNCŢIA LUI Ml:JBIUS 151

lnverstnd aceastl formuli, obţinem pM(p) = �[l'(q,p) m4, unde p.(q,p) este funcţia
qfp
Iul MGbius a latlcel divizorilor (exemplul 2) definltii astfel: µ(q,p) = (- 1)" daci p ""'
= PJ.Pa •• • p„ q cu p, numere prime diferite Intre ele şi µ(q,p) = O ln caz contrar. Numărul
total de cuvinte circulare de lungime n formate cu m litere este egal cu numirul
deselor de echivalenţă, adlcl

C(n,m) = 'E M(p) = 'E-�

1
1,1,(q, p) m . 4 (10.7)
11111 PI•• p 'ZIP '
De exemplu, pentru n =3 şi m =3 se obţine

C(3,3) = 'E-�
1
p.(q,p) 34 = 'E (.l.(q ,_1) 34 + -"E
1
3
µ(q,3) 34 = 3 µ(1,1) +
2>18 P tz12> qll a1s

+ �tJ.(1, · 3) 3 1 + I' (3, 3) 33) = 3 + � (- 3 + 27) = 3 + 8 = 11

3
3

cuvinte circulare. Daci alfabetul A = { a, b, c}, atunci aceste cuvinte circulare (scriind
ctte un reprezentant din fiecare clasă) slnt următoarele :
aaa, bbb, cec, abc, acb, aab, aac, bbc, ace, abb, bec.
Presupunlnd că aceste cuvinte slnt mesaje codificate aşezate de-a lungul unul
cerc, firi să ştim care este· tnceputul fiecărui mesaj, dar fixlndu-ne un sens de citire,
de exemplu sensul acelor de ceasornic, atunci C(n,m) reprezintă număru J maxim de
mesaje de lungime n formate din m litere care pot fi decodificate corect. Intr-adevir
aleglnd cite un mesaj din fiecare clasă de echivalenţă şi ştiind care mesaj a fost
ales ln fiecare clasă, oricum am lncepe citirea mesajului, tnsă respecttnd sensul de
citire stabilit anterior, găsim un mesaj din aceeaşi clasii de echivalenţii cu mesajul
,codificat şi lnscris de-a lungul cercului, deci, determlnlnd
··clasa de echivalenţii, se descifrează şi mesajul lnscris.
In fig. 10.5 este reprezentată clasa de echivalenţă a {I
euvlntului circular abc de perioadă primitivă p = 3, deci

\
care conţine trei cuvinte.
t> generalizare a acestei probleme ln teoria informaţiei
este problema determinării unui dicţionar fiiri vlrgulii cu un
număr maxim de cuvinte. Un dicţionar fdrd virgulil. este o
mulţime de cuvinte formate din n litere cu proprietatea
următoare : pentru oricare douii cuvinte din dicţionar, nu
exlsti nici un lntreg k cu 1 �k�n - 1 astfel Incit ultimele
n-k litere ale primului cuvint urmate de primele klltere
ale celui de-al doilea cuvlnt să formeze un cuvint care să
aparţlnii aceluiaşi dicţionar, pentru a asigura unicitatea des­ Fig. 10.5
eifririi.
Menţionllm că aceste probleme intervin şi tn legiitură cu codurile genetice care
slnt coduri firă virgulă, lnscrise pe cercuri sau pe spirale ln spaţiu.
In muzi ci problema determinării bogăţiei modale se reduce la' problema găsirii
numărului de cuvinte circulare care conţin anumite litere de un anumit numil.r
· de ori , care poate fi rezolvatii cu meto1a lui P6lya, utiliztnd polinomul indicator
de cicluri al grupului ciclic de n variabile.
 11

SISTEME DE REPREZENTANŢI DISTINOŢI

11.t. TEOREMA DE EXISTENŢĂ

Problema existenţei unui sistem de reprezentanţi distincţi pen-

tru o familie de mulţimi, oare va. fi notat SRD, oa şi numărarea
acestor SRD este o problemă combinatorie care apare de exem-
plu în studiul cuplajelor unui graf bipartit.
Fie S o mulţime oarecare şi !!f (8) familia submulţimilor sale.
Să notăm prin M(B) = (817 8 2, ••• ,Sm) cu B, e !(S). m-upluJ
(tii, a 2, ••• ,am) constituie un SRD pentru M(S), dacă, a, e S, pentru i=
= 1,2, ... ,m şi a, =I= a, pentru orice i,j e {1, ... ,m} şi i =I= j.
De exemplu, fie S = {1, 2, 3, 4, 5, 6} şi S 1 = {2, 6}, S 2 = {2, 4}, S3 = {2, 4},.
s, = {1, 2, 5, 6}, S5 = {3, 6}. ln acest caz 5-uplul (6, 2, 4, 1, 3) va reprezenta un
SRD pentru (S1 , S 2 , S 3 , s,, S 6). Dacă înlocuim tnsă pe s, prin mulţimea {4, 6}, atunci
evident aceste submulţimi nu mai au un SRD. Explicaţia constă tn faptul căi
{2, 6} U {2, 4} U {2, 4} U {4, 6} = {2, 4, 6}. Dacă ar exista un SRD, atunci reuniunea
celor patru mulţimi ar conţine cel puţin patru elemente. De asemenea, dacă număru B
mulţimilor m> I S I, existenţa unui SRD este imposibilă. Aceste observaţii stnt precizate
în rezultatul următor :

PROPOZIŢIA 1 (Philip Hall). Părţile 8 17 8 2, ••• , Sm au un SRD

dacă şi numai dacă mulţimea S,1 U 812 U ... U S,k conţine cel puţin
=
k elemente pentru orice k 1,2, ... ,m şi pentru toate alegerile numere-
lor distincte două cîte două {i 17 i 2, ••• ,ik}C{l,2, ... ,m}.
Pentru a demonstra necesitatea, să presupunem că, părţile 8 17 • •• ,Sm
au un SRD şi anume (tii, a2,· ••,am). Deoarece s,l usi1
U • • • USiJ;::)
::> { ai1 ,a;2 7 • • • ,aik }, rezultă că I S;l u sia u •••u sik I >- k pentru orice
k şi orice alegere a numerelor distincte două cîte două iu i 2, ••• ,ire.
Vom demonstra un rezultat mai puternic decît suficienţa, ceea
ce ne va da şi posibilitatea să obţinem o margine inferioară pentru
numărul de SRD. Să, presupunem că părţile 8 11 8 2, •• • ,Sm satisfac
condiţia necesară pentru existenţa unui SRD şi că fiecare din
 TEOREMA DE EXISTENŢA 153

aceste pă.rţi conţine cel puţin -<

t elemente. Dacă t m, există cel
puţin t ! SRD, far dacă, t > m, atunci există cel puţin t !
. (t-m) !
8RD. Demonstraţia acestui fapt se fa.ce prin inducţie după m. Pen-
tru m = 1 partea S1 conţine t elemente. Da.că t = 1 există un sin-
gur SRD, iar da.că t > 1, există, t = t ! SRD şi propoziţia.
(t-1) !
este adevărată.
Să presupunem că a.ceasta, este adevărată pentru orice m' < m
şi s-o demonstrăm pentru M(S) = (Su 8 2,. •• ,Sm). Vom considera.
două cazuri :
1) Mulţimea S;1 US;. U ... US;k conţine cel puţin k + 1 ele-
mente pentru k = 1,2, .. . ,m-1 şi pentru orice alegere a numerelor
distincte {iu i 2, ••• ,i"} C{l,2, ... ,m}.
Fie 'Zi E 8 1 • Să-l suprimăm pe tii ori de cîte ori el apa.re în celela.lte
mulţimi din M(S) şi să notăm mulţimile obţinute cu S~,s;, ... ,s:,..
Atunci M'(S)=(B~, s;, ... ,S:,.) satisface condiţia. necesară şi suficientă
de existenţă a unui SRD, deoarece mulţimea 8;, US;. U ... US,.11
conţine cel puţin k + 1 elemente şi a,m suprimat un singur element
a 1 . Dacă t-< m, atunci t-1-< m-1 şi deoarece fiecare mulţime
din M'(S) conţine cel puţin t-1 elemente, conform ipotezei inducţiei
M'(S) are cel puţin (t-1) ! SRD. într-adevăr, dacă alegem pe 8 1
diferit de mulţimea cu un număr minim de elemente din M(S),
atunci min ISi I = t - 1 sau t. Singura situaţie nefavorabilă ar fi
2<i;:h;;:m
cînd acest minim este egal cu t şi t = m > m- 1, însă considerind
cel de al doilea caz există t! > (t-1)! SRD pentru M'(S).
La fel, da.că t > m, obţinem t-1 > m - 1 şi cu ipoteza induc-
ţiei M'(S) are cel puţin (t-l) ! SRD, deoarece min I S, I > t -1 >
(m-t) ! 2~i'5;:m
> m - 1. Dar elementul tii, care poate fi ales in cel puţin t moduri
distincte din mulţimea Su împreună cu un SRD pentru M'(S) ne
dă un SRD pentru M(S) in care 'Zi îl reprezintă pe Su căci tii nu
mai a.pare în mulţimile din M'(S). Rezultă că dacă t,<m, se obţin
<iei puţin t ! SRD, ia.r dacă t > m, se obţin cel puţin t! SRD
(t-m)!
pentru M(S).
2) Dacă există 1 <k<m - 1 şi o a,legere {i1 ,i 21 ••• ,i"} C
C{l,2, ... ,m} astfel incit I S,, US,. U ... US1k I = k, se renumerotea.ză.
părţileSi,82, ••• ,Sma.stfelîncît.8; 1 sădevinăS1 , 8;1 să.devină 8 2 , •• • ,S,k
să devină S,,.
154 SISTEME DE REPBEZENTANŢI DISTINCŢI

<
1n acest caz avem t k deoarece 8,C81 U82 U .•. U811 pentru
orice i = 1, ... ,k. ·
Conform ipotezei inducţiei, (Su 8 2, • •• ,S,,) are cel puţin t l 8BD. Să.
notim cu D* = (ai,a2, ... ,ak) unul din a.ceste SBD şi să suprimăm
elementele luiD* peste tot unde ele apar în mulţimile S,,+11 S„+a, • •• ,Sm.
Vom nota. mulţimile astfel obţinute prin s:+1, Bl+2, •.• ,S:. SistemuJ
de mulţimi M*(S)=(Bt+1,, .. ,S!) careconţinem-k mulţimi satisfaoo
condiţia necesară şi suficientă. pentru existenţa unui SRD. lntr-adevăr„
dacă s:us: u ... us;.
cu {ii, i2,•••,ik•}C{k +1, ... ,m}conţine
n:ia.i puţin de k* elemente, atunci 8 1 U82 U ... us„us: ... s;.
ar
conţine mai puţin de k+k* elemente, căcil81 U ... U8„I = k, ceea.
ce contra.zice ipoteza. că M(S) satisface condiţia necesară. şi suficientă.
pentru existenţa unui 8RD.
Conform ipotezei inducţiei, M*(S) a.re cel puţin un 8RD, ca.re·
împreună cu D* formează un SBD pentru M(8), deoarece M*(S)
nu conţine elementele din D*. Dar (81 , • •• ,S,,) a.re cel puţin t !
SBD prin ipoteza inducţiei, deci M(8) a.re cel puţin t ! 8BD.·
Un graf bipartit este un graf G = (X,Y,I') cu Xn Y = 0, unde
I:' :X-+~ (Y), deci mulţimea. v.îrfurilor sa.le este XU Y şi arcele pleacă
de la vîrfuri din X către vîrfuri din Y. Un cupla.j O al grafului
bipartit G- este o mulţime de arce ca.re nu a.u două cite două extre-
mititţi comune, astfel incit din fiecare vîrf a.l lui X să plece un·
arc din O. Cu alte cuvinte, arcele unui cupla.j definesc o funoţi~
injectivă. f :X -+ Y.
PROPOZIŢIA 2 (Konig-Hall). Graful biparltit G- = (X,Y,I') admite
un cuplaj O dacă si numai- dacă pentro orice submulţime .A. cX etristă
relaţia I I'.A. I~ IÂ I-
Reamintim că în teoria, grafurilor se notează r.A. = U I'(m).
a:e..t
Dacă mulţimea, X a.re m elemente notate respectiv mi,o:2, ••• ,o:m, să.­
notăm = ,m.
s, rm, pentru i = 1, ... Există o bijecţie de la mulţi-
1>:1el:!' cupla.jelor grafului G- pe mulţimea SRD a.i sisten:uiui de mul-
ţimI M(S) = (811 8 2, ••• , 8,,.), cu 8,c Y pentru i = l, ... , m.
într-adevăr, orice cuplaj O va fi caracterizat de m arce :(mi,11i), •••
... ,(mm,Ym)care nu au două cite două.extremităţi comune,decitoa.te
elementele y11 y 2 , • •• ,Ym sînt distincte şi deoarece y, e 8, pentru i =
= 1, .. . ,m, m-uplul {'/'1,·. ,,Ym) este un SRD pentru M(S}. Acea.stă
aplicaţie de la, mulţimea cuplajelor la mulţimea SRD pentru mul-
ţimile definite a.nterior este o injecţie, deoarece la cuplaje distincte
corespund BRJJ diferite pentru M{8). Ea este şi o surjecţie, deoarece
SRJJ notat (y,,_, y2, •.•• ,Ym) provine din cuplajul 0=((111J, y.1 ), ••• ,(aim, 1/m)}
prin aplicaţia. descrisă. ma.i înainte. Din faptul că, 1/u• ••• , 1/m sînt
 TEOREMA DE EXISTENŢA' 155

distincţi rezultă oă O este cuplaj al grafului G-, deoarece ·mai avem

-,i y, e B, = r "'• pentru i = 1, ... ,m. Deci graful bipartit G- admite
un cupla.j dacă şi numa.i dacă sistemul de mulţimi M( 8) admite
un SRD. Aplicînd propoziţia 1, găsim că M(S) a.dmite un SRD
da.că şi numa.idaoă I Si, US;m U .•• US,i; l~k pentru orice k = l, .. . ,m
şi! orice alegere a numerelor diferite două cite două {i 1 , i 2, ••• , ik} C
C{l,2, ... ,m}. Notin.d ·
.Â. = {X,, ,:vis I• • •,:Dit},
obţinem

ISi, U ... U s,k I= Iurxi;I= Ir.A. I

:i-1
iar k = I.A.I.
Pentru numărarea, cuplajelor unui graf bipartit, ca şi a SRD
vom utiliza. permanentul unei ma.trice definite într-un anumit mod.
· Relutnd exemplul anterior ctnd S = {1, 2, 3, 4, 5, 6} şi S1 = {2, 6}, S 2 = S3 =
={2, 4}, S4 ={1, 2, 5, 6} şi S 5 ={3, 6} cu SRD: (6, 2, 4, 1, 3), acestuia 11 corespunde
un graf bipartit şi un cuplaj desenat cu linii mal groase tn fig. 11.1. Sensul arcelor de
la X către Y nu a mal fost figurat.
Dacă se asociază arcelor grafului bipartit anumite costuri, pro-
blema determinării unui cuplaj pentru oare suma costurilor arcelor
să. fie minimă este o problemă de afecta.re şi poate fi rezolvată ou
algoritmi de natură combinatorie, cum ar fi algoritmul ungar [112].
Pentru un graf G o mulţime intern
stabilă de virfuri este o mulţime de vir-
':furi oa.re nu sînt legate prin nici omu- :1,
chie, iar un subgraf complet sau o clică
-este o mulţime de virfuri oare sin.t legate
două cite două prin muchii în toa,t_e
x,
<ţ~---=J.~~ :1_2

·modurile posibile. O altă aplicaţie a X: y8

teoremei lui Hall este următoarea pro-
poziţie, care tratează despre grafuri bi- x3 .... --=~:,,.Q~..;.~::::;;,,,,.
partite neorientate G = (A, B, U) cu y~
. U mulţimea muchiilor şi .An
B = 0. X<i """"'::--:;,,e_~
PROPOZIŢIA 3 (Konig). Orice graf
. bipartit G = (.A., B, U) este perfect, X5
.adicll, numd:rul minim de subgrafuri com- . .Vs
plete care constituie o partiţie a mulţimii
'Dîrfurilor A U B este egal cu numdrul X y
maxim de elemente dintr-o mulţime in-.
tem stabila. Fig, 11.1
156 SISTEME DE REPREZENTANŢI DISTINCŢI

Vom nota. numărul maxim de elemente dintr-o mulţime intern

stabilă, sau numărul de stabilita.te internă al gra,fnlui G prin 1(0),.
iar numărul minim de subgrafuri complete ca.re partiţionează mulţi­
mea. vîrfurilor .AU B prin 6>(0). Se observă că 6>(0) > ,(G), deoa-
rece vîrfurile dintr-o mulţime intern stabilă cu a(G) elem!mte se
pot găsi cel mult unul într-o cla,să, a, unei partiţii cu 6>(0} clase for-
ma.te din subgra.furi complete. Vom demonstra. inegalitatea. inversit.
construind o partiţie a, mulţimii .AU B formată din 8(0} subgra.flll.'i
complete, de unde va rezulta. că <i>(G} ~ 8(G). Să presupunem că.
numărul 8(G) = I.A I, deoarece în ca.z contrar putem adăuga, un număr
suficient de vîrfuri la. mulţimea .A., legîndu-le cu toate vîrfurile-
din B, ceea ce sa.u nu modifică numărul 6>(G) pentru gra,fnl nou
obţinut, sa.u ne conduce la demonstra.rea. propoziţiei. într-adevăr„
pentru un graf bipartit un subgraf complet este format dintr-un
vîrf sa.u dintr-o pereche de vîrfuri, unul din A şi unul din B, lega.te
printr-o muchie.
Vom a.răta. că dacă, adăugind un nou vîrf a; la. mulţimea .A şi
leglndu-1 cu toate virfurile din B se obţine un graf G1 astfel înclt
<i>(G1 ) = 6>(G) + 1, atunci IA I = 8(G) = 6>(G). Da.că obţinem
<i>(01 ) = 6>(0) + 1, atunci o partiţie cu număr minim de clase for-
ma.te din subgra.fw.'.i complete pentru A U ~ U{a;} este următoarea :
Oi, 0 9, • • : ,o,., {a;}, unde k = <i>(G) şi vîrful a; nu se leagă, cu cel puţin
un v;îrf din fiecare clasă Oi, . •. ,o,., deoarece în ca.z contrar am avea.
6>(01 ) = <i>(G) = k. Deoarece vîrful a: se leagă cu toate vîrforile
din B, rezu1tă că aceste vîrfuri se gă,sescîn unele din clasele Oi,, •• ,Ou
însă împreună cu cite un vîrf din .A, deci k = I.A I, căci virfu.-
rile din A se găsesc ctte unul în fiecare oia.să Oi, • .• ,O,,. Am obţin,ut
că, I.A I = 6>(0). Dar mulţimea A fiind intern sta.bilă, rezultă că.
8(0) > /A I = <i>(G). Deoarece există şi inegalitatea. contrară 8(G) ~
<6>(G), rezultă că 8(0) = 6>(G) şi propoziţia. este demonstra.tă..
Acum vom raţiona. în felul următor : da.că adăugind un non
vîrf la mulţimea. de v1rfuri A se obţine un graf bipartit 0 1 astfel
ca 8(01 ) = 8(G) + 1, atunci I.A I = 8(0), deoarece vtrful adăugat se
leagă cu toate vîrfurile din B. Dacă a(G1 ) = 8(0), să presupunem
că <i>(G1 ) = <i>(G) + 1. însă în acest caz am a.rătat că <i> (G) = s(G)
şi propoziţia este demonstrată. ln fine, da.că s(G1 ) = 8(G) şi 6>(01 )=
=6>(G), vom continua. acest procedeu şi vom ajunge fie la cazul
IA I = 8(G) şi <i>(G) ega,l cu cel iniţia.I, fie la demonstra.rea propoziţiei.
Mai rămtne deci de a.rătat că dacă IA I = 8(0), atunci graful
bipartit este perfect. Fie B = {bi, b9 , • •• ,bm} şi pentru fiecare b, să.
notăm prin S(b,) mulţimea a.celor vîrfuri a e .A ca.re s~ leagă prin-
tr-o muchie cu b,. Sistemul de mulţimi (8(b1 ), 8(b9 ), ••• ,S(bm)) satis-
face condiţia. necesară. şi suficientă de existenţă a, unui BBD.
 SISTEME DE REPREZENTANŢI COMUNI 15.,.

lntr-a.devăr, în caz contra.r a.r exista. elementele . b,1 , b1i, • •• ,b,1 e B„

astfel încit I 8 B (b,.t)I < Z. însă. în a.cest ca.z

'A"~ S(b;k)I > IA I - z,

deci mulţimea. de vîrfuri

8 u( '°'8
{b,k} A S(bi.t))

este o mulţime intern sta.bilit şi conţine mai mult de l + IA I - Z=

= IA I elemente, deci s{G) >I A I, ceea. ce contrazice ipoteza.. Deoa.rece-
sistemul (S(b1), •• • ,S(b,;.}r admite·un SRD, fie acesta (a,1 , a;., ... ,aim)
cu ·a,k e A pentru k = 1, ... , m. Deci putem construi o partiţie a,.
mulţimii vîrfurilor AU B formată, din s{G) = IA I clase care sînt
subgrafuri complete, în modul urmă.tor : vom considera. clasele cu
cite două, vîrfuri : {b11 a;1 } , {b 2, a,.}, ... ,{bm,a;m}, restul claselor avînd
cite un singur virf din mulţimea A "{a.1, a,., ...
,a;m}, numă,rul total
de clase fiind egal cu s(G) = IA I- Deci am demonstrat şi cealaltă,.
inegruitate w(G) < s(G} şi propoziţia este demonstrată,. .Alte clase-.
de ·grafuri ·perfecte sint arborii, grafurile triangula.te, grafurile uni-
modula.re, grafurile tranzitive şi complementa.rele lor [;t.5 ]. De-
exemplu, pentru graful bipartit din fig. 11.1, avem s(G) = 6 = IYI„
ia,r o partiţie cu 6 subgrafuri complete a mulţimii vîrfnrilor XU y·
este formată. din cele cinci perechi de vîrfuri care determină. muchii!&
cuplajului desenate mai gros, împreună, ou clasa. formată. din vîr-
ful 'Ya•

11.2. SISTEME DE REPREZENTANŢI COMUNI

Vom studia sistemele de reprezentanţi comuni pentru doui pa.r-

tiţii ale unui mulţimi X.
Fie X= A 1 U A 2 U ... UAm şi X= B 1 U B 2 U ..• U Bm două.
partiţii ale mulţimii X ou cite m clase.
Fie B c X o pa.rte ou m elemente astfel incit A. n E =I= 0 şi
B, n E =I= 0 pentru orice i = 1, 2, ... , m. Deoarece FJ are m ele-
mente, fiecare dintre aceste intersecţii se reduce la. un singur ele-
ment.
'1'58 SISTEME DE REPREZENTANŢI D1STINCŢI

O mulţime E ou proprietăţile enunţate se numeşte aiatem ăe repre-

l8Bntanţi comuni pentru oele două, partiţii ale mulţimii X şi va fi
nota.tă prescurtat SRO. Oonform definiţiei date, există un BRO pen-
tru partiţiile date dacă şi numai da.oă există o renumerotare a clase-
lor A„ astfel incit A, n B, = 0 pen,tru orice i = 1, ... ,m.
PROPOZIŢIA 4. Partiţiile X = A1 U A„ U . • • UAm şi X = B 1 U
UB1 U .•• UBmaămihen8ROăactl,inumaiăactlmulJimeaA,1 UA1a u ...
• • • UA,A: conţine oei mult k dintre clasele Bi, B 2, • •• ,Bm, pentru orice
le = 1,2, .•. ,m fi pentru orice alegere a mulţimii ă6 indici diferiţi doi
-cîte doi {ii, i 1, ••• , i.1:}C{l,2, ••• ,m}.
Necesitatea, rezultă imediat, deoarece da.că clasele A1, ••• , Am
pot fi renumerota.te astfel incit A,n B, =I= 0 pentru orice i =
.= 1, ... , m, atunci mulţimea. A,1 U A1a U • • • U A,A: conţine cel mult
k clase dintre B1, ••• , Bm, şi a.nume cel mult pe B,1 U B,1 U ••• UBiA:,
deoarece B,nA,ctA,, U ••• UA,1: pentru orice i =I= ii, ... , i1r, ,tlasele
unei partiţii fiind doui1. cite două disjuncte.
Pentru a demonstra. suficienţa., fie 8 = {Ai, A 1, ••• , A,.} şi Bi
1nulţimea. a.oelor clase A 1 ou proprietatea. că. A, n B, =I= 0. Siste-
mul de mulţimi M(8) = (Bi, 8 1 , ••• , 8m) satisface condiţia. necesară
şi suficientă J>entru existenţa unui SRD. Intr-a.devă.r,. da.o§. de exem"'
plu 81 U 8 1 U ••• U81:+1 nu ar conţine dectt k elemente A, 1 , A,1 , • • • ,
.A,1:, atunci A,1 UA„ U •.• UA,A: ar conţine cele k + 1 clase B 11
'B2 , • •• , B1r+u deoarece se fa.ce reuniunea. tuturor claselor care au ele-.
mente oomune cu Bu ••• , B„+1 şi fiecare element din B 11 ••• , B1:+1
:fiind un element din X, se găseşte într-o cla.să a, primei partiţii. însă
.a.cest lucru contra.zice ipoteza, propoziţiei.
Deci există un 8RD pentru M(S) şi putem renumerota clasele A,
astfel incit acest 8RD să fie tocmai (Ai, A 2 , ••• , Am>• însă A, e 8,
implicit A,n B, =f= 0 pentru orice i = 1, 2, ... , m.
Obţinem următorul corolar:

PROPOZIŢIA. 5. 811, notam cu X= A1 UA 2 U ... UAm şi X= B1 U

U B 1 U ... U Bm ăoud partiţiiale mulţimii X astfel tncît toate clasele
.all, aibll, acelaşi numll,r de elemente, adicll, I.Â.1 I = J B 1 I = r pentru
-Orice i, j = 1, .•. , m. Atunci aceste partiţii au ,un 8RO.
Obţinem I.A,1 U A,1 U • • • UA,1: I = kr pentru orice k şi orice
alegere a, indicilor diferiţi doi cîte doi {ii, ... , iJ c {1, ... , m},
·deci A,1 U ••• UA,1: conţine cel mult k dintre clasele B 11 ••• , Bm, de-
oarece p clase B, ou p > k ar conţine pr > kr elemente. Conform
propoziţiei precedente, aceasta este o condiţie sufioientit de exis-,
tenţă a, unui 8RO, deoi cele două partiţii au un SRO.
 DREPTUNGHIURI ŞI PATRATE LATINE 15~

Aplicaţie. Fie G un grup f"mit şi H un subgrup al lui G. ln cap. 8 am introdus.

o relaţie de echivalenţii. relativii. la subgrupul H care partiţiona mulţimea G tn clase,
la dreapta, respectiv ln clase la stlnga relative la H: G = H:i:,,UH:c1 U ••• UH:c..i şL
G= U1HUu.nu .•. Uu,,.H,unde m = IG/Hl =~ , Deoarece toate clasele la dreapta.
IHI ·
respectiv la stlnga au un acelaşi numilr de elemente, egal cu IHI, apllclnd propoziţia.·
anterioarl, glsim ci!. cele douil. partiţii au un SRC, fie acesta (Zi, : 1, ••• :m), cu ~EG
pentru i = 1, 2, ... , m. Deoarece : 1 aparţine ln acelaşi timp unei clase la dreapta..
fi unei clase la stlnga relative la H, rezulti!., ci!. cele două clase se pot scrie respectiv
H~ şi ~H, deci exlsti!. elementele z1, : 1, ••• , Zm e G astfel ca :

G = H.riUHz1 U ... UHz.,. = 1iHU:1HU ... Uz.,.H.

Propoziţia 5 mai implicil. următoarea proprietate : dacă A şi B slnt douil. matrice-
cu r linii şi m coloane completate cu lntregll 1, 2, ... , mr, atunci existi!. o permu--
tare a coloanelor matricel B .astfei lnclt fiecare pereche de coloane din matrlcele A
şi ·B cu· acelaşi indice să aibă cel puţin un element comun. Aceasta rezulti!. din faptul
că fiecare coloană a matrlcei A, respectlv.B, conţiner elemente şi mulţimea coloanelor.
din A, respectiv B, formează o partiţie a mulţimii {1, .2,_ ... , mr},

., .
11.3. DREPTUNGHIURI ŞI PĂl•~TE LATINE

Dacă. 8 este o mulţime cu n elemente, un dreptunghi latin for-

mat cu elemente ale lui S este o matrice cu r linii şi a coloane·
.A. = {a„h-1, ...,r unde ai, e S, astfel incit fiecare linie şi fiecare coloană
J-1, ...,,
ale lui .A să.· fie formate numai din elemente diferite două, cite
două.. .Această. condiţie implică. r < n şi 8 < n. Dacă. se ll.otează.
elementele din B cu numerele 1, 2, ... , n şi numărul de coloane
a= n, atunci fiecare linie a dreptunghiului latin este o permutare
a numerelor 1, 2, ... , n, iar aceste permută.ri trebuie astfel alese
incit nici o coloană. să, nu conţină. de două. ori un acelaşi element.
Un drepmnghi latin cu r linii şi n coloane se numeşte normalizaf
dacă. prima linie este permut~ea identică. a grupului B,., deci are-
forma 1, 2, ... , n. ·
Dacă. notăm prin L(r, n) numă.rul dreptunghiurilor latine cu
r linii şi n coloa.ile şi prin K(r, n) numărul dreptunghiurilor latine
normalizate cur linii şi n coloane, există. relaţia, L(r, n) = n t K(r, n) •
.Această. relaţie se justifică. prin ·aceea că. dintr-un dreptunghi latin
normalizat se obţin n ! dreptunghiuri latine distincte prin efectuarea.-
unei aceleiaşi permută.ri f e Bn asupra. tuturor elementelor dreptun-
ghiului şi aceasta pentru orice f e Bn, obţinîndu-se in a.cest mod t.oas
te ~ele _L(r, n) dreptunghţuri latine cu r linii şi n coloane.
160 SISTEME DJi! REP~EZENTANŢI DISTINCŢI

Face~ observaţia el folosim cuvtntul permutare attt ln sensul de funct(e fes ••

eţt şi de n-uplu f(1)f(2) •• •f(n), distinct(a rezulUnd din context.

Dreptunghiurile la.tine norma.lizate ou două, linii şi n coloane

stnt permutările fă,ră, coincidenţe a. n elemente şi deci numărul lor
,este egal ou K(2,n) = P(n), unde numerele P(n) stnt date de for-
mula. (3.8).
Numărul dreptunghiurilor latine norma.liza.te ou trei linii şi n
eoloa.ne oa.re au primele două, linii egaJe respectiv ou (1 2 3 ... n]
.şi (n 1 2 ••• n - 1] este tocmai numă.rul P(n) a.I soluţiilor în pro-
blema. perechilor, ca.re se oaJoulează ou formula. (4.12).
într-adevăr, pe a treia. linie în prima. coloană trebuie să. aşezăm
un număr diferit de 1 şi n, în a. doua. coloană trebuie să. aşezăm un
număr diferit de 2 şi 1, în a, treia un număr diferit de 3 şi 2 etc.,
aceste numere formînd de asemenea o permuta.re a mulţimii {1,2, ••• fi}.
Riordan a arătat că expresia lui K(3, n) este dată de

K(3, fi) = t
.t-o
(fi)P(n - k) P(k) P(fi - 2k),
k
unde m = [;] şi T(O) = 1, relaţie oare permite oaJculul numărului
dreptunghiurilor la.tine cu trei linii şi fi coloane, însă problema. ră.­
mîne nerezolvată, în cazul general. Dacă. r = s = n, dreptunghiul
latin se numeşte pătrat latin de ordinul n. Astfel de oQnfigura,ţii
pot fi considera.te ca tabele de înmulţire pentru structuri· a.lgebrioe
genera.le, în ca.re operaţiile nu stnt asociative, oi au numai anumite
proprietăţi de simplifica.re la, stinga, sau la dreapta.
Tabela de înmulţire a unui grup finit (tabela lui Oayley) ca.re se
eonstruieşte numerottnd elementele grupului ou indicii 1, 2, ... , n
da.oă grupul a.re .ordinul n, şi a.şeztnd pe linia i şi coloana j indicele
produsului elementelor a, şi a1 în această. ordine este un pătrat la-
tin. lntr-adevăr, pentru orice linie şi coloani numerele oare apar
stnt toate diferite, deoarece a, =I= a1 implică. ba, =I= ba, şi a,b =I= a1b
pentru orice element b al grupului finit.
Presupuntnd, de exemplu,· că. ba, = ba1 se obţine prin înmulţire
la sttnga, ou b-1 că. a, = a„ ceea oe contrazice ipoteza. Pătratul la-
tin ou şase linii şi şase coloane construit.oa tabela lui Oayley a gru-
pului de permutări 8 8 , unde am notat g1 = (1 J (2] (3 ], Ua =
:::;: (1](2, 3], g8 = [2] (1, 3], g, = [3] [1, 2], g6 = (1, 2, 3] şi g8 = (1, 3, 2],
,este reprezentat în tabelul 11.1.
__.. Dacă. l„ reprezintă, numă.rul pitratelor latine de ordinul n în
ea.re prima. linie şi prima coloană stnt sorise în ordinea natura.li· a.
 DREPTUNGHIURI ŞI PATRATE LATINE 161

întregilor 1, 2, ... , n, atunci se poate ară.ta că numărul tuturor

pătratelor latine de ordinul n,
L(n, n) = n ! (n - 1) ! l,..
Vom aplica teoria SRD la pătratele latine, ară.tind că pot fi
construite pătrate latine de orice ordin şi obţinind o minorare pentru
numerele l,.. Să considerăm un dreptunghi latin cu r linii şi· s coloane
format cu numerele 1, 2, ... , n. Vom spune că acest dreptunghi
Tabelul 11.1

1 2 3 4 5 6
2 1 5 6 3 4
3 6 1 5 4 2
4 5 6 1 2 3
5 4 2 3 6 1
6 3 4 2 1 5

latin poate fi prelungit la un pătrat latin de ordinul n dacă este po-

sibil să-i adăugăm n-r linii şi n-s coloane astfel incit configuraţia
rezultată să fie un pătrat latin de ordinul n. Vom mai presupune
că pătratul latin astfel obţinut conţine dreptunghiul latin cu r linii
şi s coloane în colţul din stinga sus.

PRoPOZIŢIA. 6. Orice dreptunghi latin cur linii şi n coloane (r < n)

format cu elementele l, 2, ... , n poate fi prelungit la un pătmt latin
de ordinul n.
Să notăm S = {1, 2, ... , n} şi fie S, mulţimea elementelor din
8 care nu apar in coloana ia dreptunghiului latin. Pentru orice i =
= 1, 2, ... , n mulţimea s, are n-r elemente şi M(S) = (817 8 2 , ••• , 8 11 )

este o colecţie de părţi ale mulţimii S. Vom arăta că. M(S) satisface
condiţia necesară şi suficientă de existenţă a unui SRD.
Fie un element ie S. Deoarece i apare in fiecare linie a dreptun-
ghiului latin o singură dată, înseamnă căi apare de r ori in r coloane
distincte, deci elementul i apare în exact n-r mulţimi din M(S),
ţinind seama de definiţia mulţimilor S,.
Să presupunem că M(S) nu ar satisface condiţia de existenţă a
unui SRD, ceea ce implică existenţa unui k şi a unei mulţimi de
indici diferiţi doi cîte doi {ii, i 2 , ••• , i1:} c {1, 2, ... , n} astfel incît.
1S,1 U S, 1 U ... U 8;1: I= p ,<k-1. tnsă cele p elemente din S,1 U ... U s,~
pot apărea in această reuniune de cel mult n-r ori fiecare, deci
k
~ I B,1 I,< p (n-r)-< (k-l)(n-r).
J=l

11-C,86
 162 SISTEME DE REPREZENT.Al\'ŢI DISTINC'fI

Pe de altă parte, deoarece fiecare mulţime S, conţine n-r elemente„

} f 1s,;1=k(n-r)
.' ;-1 ""' , .. ' ,,.ă.. - .

si deci am ajuns la o contradicţie.

Condiţia necesară şi suficientă dată de propoziţia 1 de existenţă.
a unui SRD fiind satisfăcută, M(S) are un SRD pe care il notăm
(iu i 2, ••• , in), şi care reprezintă tocmai o permutare a numerelor-
ii,
1, 2, ... , n deoarece toate numerele i 2, ••• , in sînt distincte . .Adău­
gînd linia iu i 2 , ••• , i" la dreptunghiul latin cu r linii şi n coloane„
obţinem un dreptunghi latin cu r +1 linii şi n coloane, deoarece
pe fiecare linie şi coloană numerele întilnite sînt toate distincte.
Acest proces poate fi astfel continuat pînă la obţinerea unui pătrat
latin de ordinul n.
De aici se deduce existenţa pătratelor latine de orice ordin n,
deoarece putem completa dreptunghiul latin format dintr-o singură.
linie care este o permutare a numerelor 1, 2, ... , n, pînă la un pătrat
latin de ordinul n. Propoziţia următoare ne indică o margine inferi-
oară pentru numărul dreptunghiurilor latine cu r linii şi n coloane,
deci şi a pătratelor latine de ordinul n.

PRoFOZIŢIA. 7. Există cel puţin n! (n-1)! ... (n-r+l)! drept

unghiuri latine cu r linii şi n coloane, formate cu numerele 1, 2, ... , n.
Deoarece există n ! permutări ale mulţimii {1, 2, ... , n}, rezultă,
că există n ! dreptunghiuri latine cu o linie şi n coloane formate cu
numerele 1, 2, ·... , n. Din propoziţia anterioară rezultă că fiecare
din aceste dreptunghiuri latine poate fi prelungit prin adăugarea.
unei noi linii, care este un SRD pentru M(S) = (Su 8 2, ••• , Sn),
fiecare din mulţimile Bi, ... , S" conţinînd n-1 elemente. Deoarece
n-1 < n, din propoziţia 1 rezultă că există cel puţin (n-1) ! SRD,
deci fiecare dreptunghi latin cu o linie şi n coloane va genera cel pu-
ţin (n-1) ! dreptunghiuri latine cu două linii şi n coloane etc. Oon-
tinuind acest procedeu pînă la obţinerea a r linii, găsim cel puţin
n ! (n-1) ! ... (n-r+l) ! dreptunghiuri latine cur linii şi n coloane
formate cu numerele 1, 2, ... , n.
Dacă r = n, se obţin cel puţin n ! (n-1) ! ... 1 ! pătrate la tine de or-

dinul n. Deoarece l,.= L (n, n) ,rezultăcăl,.>{n-2) ! (n-3) !. .. 1 !,

n ! (n-1) !
ceea ce corstituie totuşi o minorare nesatisfăcătoare, aşa.
 PERMANENTUL UNEI MATRICE 163

,cum rezultă. din tabelul 11.2, în care sînt trecute toate valorile
cunoscute ale numMU!ui Zn pentru n :>, 3. Dreptunghiurile şi pă­
tratele latine pot fi generate cu ajutorul unui calculator [229].
Tabelul 11.B

n 3 4
----
I 5 6 7

ln 1 4 56 9 408 16 942 080

----
I (n-2)1 (n-3)1. •• 11 1 2 12 288 34 560

11.4. PERMANENTUL UNEI MATRICE

Să, considerăm o matriQe A = {a,,}i-1,...,m şi să. presupunem că,

,;-1, ... ,fl

m < n. Dacă. elementele matricei A sînt numere reale, sau mai ge-
neral elemente aparţinînd unui corp comutativ, permanentul ma-
tricei A se defineşte prin egalitatea
per (A) = 'E lli!111aB/lll> • • • am11m1, (11.1)

suma fă.oindu-se după,toate aplicaţiile injective

f: {1, 2, ... , m} ➔ {1, 2, ... , n}
al căror număr este egal cu [n ]m, adică. suma tuturor produselor de m
elemente care se găsesc în linii şi coloane diferite ale matricei A.
Din definiţia dată se deduce că, permanentul matricei A este inva-
riant la permutări ale liniilor sau ale coloanelor matricei A, iar în-
mulţirea unei linii a matricei A cu un scalar face ca şi per(A) să, se
înmulţească. cu acel scalar, deoarece in suma (11.1) fiecare termen
conţine un singur factor dintr-o linie dată.
Dacă, A este o matrice pătrată, atunci f parcurge mulţimea per-
mutărilor din grupul simetric Sn, deci per(A) se poate obţine din
dezvoltarea lui det(A), inlocuind semnul minus care precede pro-
dusele corespunzătoare permutărilor impare prin plus şi apoi efec-
ta.ind suma celor n ! termeni.
164 SISTEME DE REPREZENTANŢI DISTINCŢI

In cazul matricelor pătrate corpul fiind comutativ, se observă cii.

~1i~.i a/11)1 a/(2)2 • • • a/(m)m = lJir mallf""l(ll)
1 • • • am,-1(m)
şi 1-1 este tot o permutare din B,., deci per(.A) = per(.AT), unde .AT
este transpusa matricei pătrate .A, deoarece cele două sume conţin
aceiaşi termeni scrişi în altă ordine. Pentru matricele pătrate dezvol-
tarea lui Laplace pentru determinanţi are un analog pentru p erma-
nenţi, înlocuind toate semnele prin plus, însă proprietatea det(.AB)=
= det{.A)det(B) nu mai este adevărată în cazul permanenţilor.
La fel, adunarea unei linii a matricei .A cu o altă linie inmulţită,
cu un factor nu ]asă invaria.nt per(.A) şi metodele de calcul ale per-
manentului unei matrice sînt destul de dificile. Un algoritm pentru
calculul permanentului unei matrice oarecare care evită formarea.
tuturor celor [n]m = n(n-1) ... (n-m +1) produse care apar în
expresia {11.1) este dat de
PROPOZIŢI.A 8 (.Ryser). Fie .A o matrice cum linii şi n coloane cu
m<n şi A, o matrice obţinuta din .A prin înloC'Uirea elementelor a r
coloane ale matricei A prin zerouri. Să notăm C'U S(.A,) prod'llsul su-
melor elementelor liniilor matricei .A, şi C'U ~S(.A,) 8'Uma acestor prodttSe,
care se ecctinde la mulţimea tuturor matricelor A, C'U r fit:cat. Ewistă re-
laţia:

(11.2)

+(n - ; + 2 )~s(.An-m+2> - , •• + {- 1)~-l ( : =~) ~ B(.AR-1)-

Să considerăm mulţimea de m-uple:

J = {(ji, j2, .. •, jm) I j, e {1,2, .• , ,n}}
şi să notăm cu P, proprietatea că m-uplul (j11 j 2, ••• ,jm) nu conţine
întregul i pentru i = 1, 2, ... Să notăm cu ,n.
XÂ = {(a1J1, au., ... , llmlm) I <i1, j2, ••• , jm) e J},
şi să definim unui element din X Â prin egalitatea m( au1, • • • ,
măsura
am1m) =au.~••.. amsm iar măsura unei mulţimi YcX 4 prin m(Y) =
= I; m(a,). Dar per(.A) este suma produselor elementelor ca.re satisfac
:i:EY
exact n-m dintre proprietăţile P, pentru i = 1, 2, ... , n, conform
 PERMANENTUL UNEI MATRICE 16!i

definiţiei (11.1), adici este măsura, mulţimii elementelor din XA ca.re

aparţin la, exact n-m dintre mulţimile
.A,= {(au,,~., ... ,tJnvrn) I i E {ji, ie, ... ,j,.}},
deoarece numai în acest caz numerele j 11 ••• , im sînt diferite doui
cite două. ln demonstrarea formulei ciurului (3.6) nu a intervenit po-,
zitivitatea. măsurii, ci numai aditivitatea ei, deci aplicînd formula
ciurului, găsim că
per(.A) = °E
t-11-m
(-l}t-n+rn ( k )
'11,-ffl
°E m
KC:N
(
iEK
n .A,),
IKlak
unde N = {1, 2, ... , n}. Insă.
m (n .A.,} = 8(..4.i,) dacă. K = {ii,i1, ..• ,ii,},
i~K

deoarece inlocuind elementele coloanelor cu indicii ii, i 1, •.• ,i1: prin

zero, făcînd suma elementelor matricei astfel obţinute pe linii şi
apoi făcînd produsul celor m sume, se obţine o sumă de produse ca.re
conţine toţi factorii de forma au,a.is• ••• am,.
cu j 11j 1 , ••• , j. e
e {1, 2, ... , n} '\_K.
Se mai observă că pentru k = n, 8(..4.n) = O, deoarece am inlocuit
toate elementele coloanelor matricei .A cu zerouri şi de asemenea
k )
( n-m =( k-n+m
k ), deci obţinem
per (.A)= ~1 (-1)1:-n+m( k ) l: .8(.At) = :E8(Ân-m) -
. ~- k-n+m
-(n -; +1) :E .8(..4.,.-n:+t) +(n-; +2) :E .8(..4.n-m+s) _ •.• +

·
+
(-1)~-l(n-1)}: .8(.Â.,._1)•
m-1
Dacă .A este o matrice cu n linii şi n coloane, formula. (11.2)
devine
per(.A) = .8(.A)-:E.8(.A.1) + :ES(..4.1) - · •• + (-1r-1 :E.8(.A.,._1), (11.3)°
numitul de tezmeni din :ES(..4.1:) fiind egal cu ( ~), deoarece coloanele
ca.re trebuie 2nlocuite cu zerouri pot fi alese din cele n coloane în
{:) moduri.
166 SISTEME DE REPREZENTANŢI DISTINCŢI

Noţiunea de parmanent ne parmite să, găsim numărul de SRD.

Fie 8 = {a1 ,a2 , • •• ,a,.} şi M(S) = (SuS 2, ••• ,Sm) cu 8, e ~(S). Defi-
nim matricea de incidenţă, a elementelor din S în părţile
Su 8 2 , ••• ,SIII ca fiind o matrice .A= {% },= 1,.•.,m cu au = 1 dacă, elementul
;=1 .... 1n
a1 e s, şi a,1 = O dacă, a1 a: s,. Din această, definiţie rezultă, că, numărul
de 1 din linia i a matricei de incidenţă. .A reprezintă. numărul ele-
mentelor lui 8, şi numărul de 1 din coloana j reprezintă numărul
mulţimilor din M(S) care conţin elementul a1•
Invers, fiind dată o matrice .A cu elemente O şi 1 cu m linii şi
n coloane şi S o mulţime cu n elemente, există mulţimile Su 8 2, ••• ,
Bm e ~ (8) aşa ca .A să fie matricea de incidenţă a elementelor lui S
în aceste părţi, definind S, = {ai 1% = 1}, deci matricea .A caracteri-
zează, părţile 8 11 8 2 , ••• , 8n1 ale lui 8.
Alegerea elementelor O şi 1 se face din cauza uşurinţei calcule-
lor cu aceste numere, matricele cu O şi 1 jucînd un rol important
în multe probleme combinatorii. Matricea de adiacenţă a vîrfurilor
unui graf este de asemenea o matrice cu O şi 1, iar determinarea,
închiderii tranzitive şi a închiderii algebrice a grafului [184] se reduc
la operaţii asupra acestor matrice cu O şi 1.
P.ROP.JZIŢIA 9. Fl,e 8 11 8 2 , •• • S,,. plJ,rţi ale unei mulţimi S cu n ele-
mente şi m~n. Daaă .A reprezintă matricea de inaidenţt1. a elementelor.
Zui S în aaeste pdrţi, at11,nai numirul de SRD ale lui M(S) =
= (811 8 2, ••• , Bm} este pe,· (.A).
Să ob3ervăm ma.iîntli că. dacă. m >n, atunci 181 U8 2 U ... UBm I =
=n<m, ceea. ce implică conform propoziţiei 1 că nu există nioi un SRD
pentru M(S). Da.::iă. m<n, deoarece m!:litricea. .A are elementele O
sau 1, per(.A) reprezintă, num1ru1 produselor a11(1) au(2> ••• amt<m
egale cu 1, aid.ică, pantru ca.re au11> = a~,12> = . . . = amrim> = 1.
însă în acest caz pltrţile S 11 • •• , 8,,. conţin elemantele distincte
(am,, am>, .•• , a,,m>), ca.ra comtituie un SRD p3ntru M(S). !na.cest
mod se obţin toa~e SRD pentru M(S) fitră repetiţii.
De exemplu, ln cazul con.id.irat anterior clnd S = {1, 2, 3, 4, 5, 6}, S 1 = {2, 6},
S2 =SJ = {2, 4}. s, = {1, 2, 5, 6} şi Ss = {3, 6}. matricea A~de incidenţă a elemen-
telor lui S ln aceste părţi este următoarea:

010001]
010100
1= [ o ·1 o 1 o o
1 1 OO1 1
001001
 PERMANENTUL UNEI MATRICE 167

iar

+( !) l:S{A 5) = 162 - 2•142 + 3,50 - 4-6 = 4,

deoarece l: S(A 6) = O, fiecare coloană conţinlnd un zero. Acest calcul se poate face
manual acoperind anumite coloane şi făclnd suma elementelor pe linii şi apoi produsul
lor.
Cele patru SRD sînt următoarele :
(6, 2, 4, 5, 3); (6, 4, 2, 5, 3); (6, 2, 4, 1, 3) şi (6, 4, 2, 1, 3),
care vor corespunde celor patru cuplaje ale grafului bipartit din fig. 11.1 :

el= {lx1,Yel, l:t:ii,Y2l, [X:J,Y4], [x.,y.J, [Xs,Y3]},

C2 = {( Xi,YGl, [ Xi?,Y,l, [ X3,Y2l, [ X4,y5], [ X5,y3]},
C3 = {lx1,YGl, [X2,Y2l, [X:J,Y4], [x,,u1l, [x,,y3J},
şi

C, = {I X1,Y&l, I X2,Y4], [ Xa,Y2l, I X4,U1l, I X5,y3J},

Să considerăm acum o matrice .A. = {au}i=I,....m cu ali e {O, 1}.
J=l, .. .,n
Indicele matricei .A. este prin definiţie numărul maxim de 1 pe care
îi putem găsi în linii şi coloane iliferite ale lui .A.. Noţiunea de indice
generalizează noţiunea de SRD pentru părţile SuS 2 , ••• ,S,.,, ale mul-
ţimii S cu n elemente (m ~n). Într-adevăr, dacă .A. este matriceai de
incidenţă, ai elementelor lui S în aceste părţi, aitunci aceste părţi au
un SRD dacă şi numa.i dacă per(.A.)4-0, ceea ce echiva.lează cu faptul
că indicele ma.tricei .A este egal cu m. Pentru matricea A indicele
său este egal cu 5, iar numărul minim de linii şi coloane ·a.le
lui A ca,re conţin toa.te elementele egale cu 1 din A este egal de
asemenea cu 5, de exemplu : liniile 4 şi 5 şi coloanele 2, 4 şi 6.
Această proprietate se generalizează în felul următor :

PROPOZIŢIA 10. Dacă .A este o matrice cu O şi 1, numărul minim de

linii şi coloane ale lui .A care conţin toate eltmentele egale cu 1 din
matricea .A este egal cu indicele lui .A.
Să presupunem că matricea .A are m linii şi n coloane. Fie q
numărul minim de linii şi coloane ale lui .A care conţin toate elemen-
tele 1 ale lui .A şi fie p indicele matricei .A. Deoarece nici o linie sau
coloană nu poate conţine doi de 1 care contribuie la indicele p, re-
zultă că q"~p. Dacă acoperirea minimă a el<:mentelor 1 prin q linii
şi coloane constă din e linii şi f coloane cu e + f = q, numerele p
şi q fiind invariante la, permutări ale liniilor şi coloanelor lui .A, pu-
168 SISTEME DE REPREZENTANŢI DISTINCŢI

tem a.ra.nja cele e linii şi f coloane astfel incit să. fie primele linii şi
coloane a.le lui A, deci obţinem

A= [Al A2],
As A4
unde matricea A1 are e linii şif coloa.ne, iar matricea. A 4 este forma.tă.
numa.i din zerouri.
Să. demonstrăm că A 11 are indicele e. A 11 poate fi considera.tă ca,
matricea de incidenţ~ a. elementelor f + 1, f + 2, ... , n în e părţi
pe care le notăm 8 178 2, •• • Se. Aceste părţi satisfac condiţia. necesară.
şi suficientă. de existenţă, a, unui SRD, deoarece în caz contrar ar
ex.ista indicii iui2, ••• , i1:, astfel incît I 8,1 U Si, U ... U 8,1,: I = Z< k.
1n a.cest caz am putea inlocui liniile cu indicii i 17 i 11, ••• , i„ prin
i coloane care corespund elementelor din 811 U ... USik şi a,m obţine
o acoperire a mulţimii poziţiilor egale cu 1 din A, acoperire ca.re ar
conţine mai puţin de e + f linii şi coloane şi q n-ar fi minimal, ceea
ce contrazice ipoteza.. Deoarece părţile 8 17 8 8, ••• ,Se au un SRD,
rezultă că. indicele ma.tricei A 11 este egal cu e. La. fel se demonstrează,
că indicele lui A 3 este egal cu f, deoarece matricea Al poa.te fi consi-
dera.tă. ca. o matrice de incidenţă.
Deci p>e + f = q, deoarece liniile şi coloanele ma.tricei A 8 sînt
disjuncte de liniile şi coloanele ma.tricei A 3 • Din dubla inegalitate
rezultă că p = q.
. Da.că pentru o matrice A cu coeficienţi într-un corp oarecare se
înlocuiesc elementele nenule cu 1 şi da.că, se aplică. propoziţia. 10
considerînd că O şi 1 sînt numere reale, se obţine că cel mai mic
număr de linii şi coloane ale ma.tricei A care conţin toat~ elementele
nenule ale lui A este egal cu cel ma,i ma.re număr de elemente nenule
~e ma.tricei A car~ figurează, în linii şi coloane diferite. O matrice
de permutări cum linii şi n coloane (m~n) este o matrice care con-
ţine cite un unu în fiecare linie şi cel mult un unu în fiecare coloa-
nă., iar restul elementelor sînt nule.

PROPOZIŢIA 11. Dacă A este o matrice cu coefici,enţi numere reale

mmegati'Oe şi suma elementelor din fiecare linie a matricei A este egalii,
cu p, iar suma elementelor fiecărei coloane a lui A este egală cu q,
atunci A se poate scrie sub forma
A= c1P1 + c2 P 11 + .... + c,P„
unde P, sînt matrice de permuttiri, iar c, sînt numere reale nenegati'oe
pentru i = 1, 2, ... , t.
 PERMANENTUL UNEI MATRICE 169

Să presupunem că A are m linii şi n coloa,ne cu m<n. Dacă, :A

nu este o ma.trice pătra.tă, se a.daugă la. matricea .A n-m linii în partea
de jos, ca.re sînt egale cu [Ln , n
1!_ , ... , L],
n
şi se obţine ma.tricea
A'. Pentru matricea, .A' suma, elementelor fiecărei linii este ega,Iă, cu
p, ia,r suma, elementelor fiecărei coloa.ne este egală cu (n-m) 1!_ +
n
+q = p, deoarece mp = nq este suma elementelor matricei .A. Se
observă că dacă .A este o matrice pătrată, atunci p q. =
Dacă matricea, A' nu este matricea nulă, există n elemente pozi-
tive care apa,r în linii şi coloane diferite ale matricei .A', deoarece
în ca,z contrar. conform propoziţiei anterioa.re am putea acoperi
mulţimea elementelor pozitive ale matricei .A' prin e linii şif coloane
astfel încît e +f < n. 1nsă în acest caz am a.vea

b" a[;= np < (e + f)p<np,

i,i~l

deoa.rece elementele de la inte1'secţia, unei linii cu o coloană se repetă

în sumă. Am ajuns astfel la o contradicţie, deci există n elemente
pozitive care se găsesc în linii şi coloane diferite în matricea, A'.
Fie P~ ma.triem de pe1mutări e:u n linii şi n coloane în care ele-
mentele egale cu 1 ocupă aceleaşi poziţii ca şi cele n elemente pozi-
tive ale matricei .A' care se găsesc în Unii şi coloane diferite. Fie c1
cel mai mic dintre aceste n elcmrnte. Matricea A' -c1 Pl este o ma-
trice cu coeficienţi nali nenEgativi, pentrn care suma elementelor
fiecărei linii şi fiecărei colea.ne este egală cu p - c1 >,o, în această
matrice existînd cel puţin un coeficient nul în plus faţă de .A'. Repe-
tînd raţionamentul pentI-u matricrn .A. - c1P~, vom obţine în cele
din mmă matricea nulă, deoarnce matricea .A.' are cel mult n 2 coe-
ficienţ,i nrnuli, d€Ci put<m scrie

A' = c1 Pl + c2 P; + ... + c,1-:.

Această desccmpunere a matricei .A' va genern o desccmpunere
de fornrn, căutată prntrn .A prin mprimarrn ultimelcr n-m linii ale
matricelor de pe1mutări P~ cui = 1, ... , t.
Dacă .A este o matrice rn el(mrnte O şi 1 cu n linii şi n coloane
în care suma elementelor ficcărei linii şi ale fiECărei coloane este
egală rn k >O, atunci .A = P 1 + P 2 + ... + Pk rn P; matrice de per-
mutări. Într-adevăr, din constrncţia pnccdrntă se deduce că toţi
codicienţ,ii ci, c2 , ••• , c, sint egali c.u 1, deci .A = P 1 +P 2 + ... +P1•
Dacă rnric m rnma elementelor unEi linii 1n ma triem .A şi în
170 SISTEME DE REPREZENTANŢI DISTINCŢI

matricea. P 1 +... +P, obţinem t=k, deoarece fiecare dintre matricele

P 11 ••• , P, contribuie cu o unita.te la. sumă. Este clar că o matrice
pătrată de permutări conţine un singur element unu in fiecare
linie şi in fiecare coloană, restul elementelor fiind nule.
Această proprietate de descompunere ne dă un răspuns afirmativ la următoarea
problemă [192) : n băieţi şi n fete se găsesc la un bal. Fiecare băiat a fost prezentat
la k fete şi fiecare fată a fost prezentată la k băieţi. Această mulţime de tineri poate
dansa tn perechi fără ca să se mai facă noi prezentări ?
Fie A = {a,1},,J~l, ...,11 matricea cu O şi 1 cu n linii şi n coloane definită
astfel: a-11 = 1 dacă băiatul cu numărul j a fost prezentat fetei cu numărul i şi a;; =0
în caz contrar. Atunci suma elementelor fiecărei linii şi a fiecărei coloane a matricei
A este egală cu k, deci A admite o descompunere ca sumă de matrice de permutări.
Fiecare dintre aceste matrice de permutări defineşte perechile posibile şi anume dacă
elementul situat pc linia i şi coloana j ale unei astfel de matrice de permutări este egal
cu 1, atunci băiatul cu numărul j va dansa cu fntn cu numărul i.
O matrice A cu n linii şi n coloane se numeşte bistocliastică dacă.
are coeficienţi nenegativi şi suma elementelor pe fiecare linie şi pe
fiecare coloană este egală cu 1. .Aplicînd propoziţia 11 se obţine că
orice matrice A bistochastică cu n linii şi n coloane admite o descom-
punere deforma. A = c1 P 1 + c2 P 2 +I ... + c1P 11 unde
.
P, sint matrice
de permutări şi c1 > O astfel ca :E c,=l. Acest rezultat se mai nu-
, =l
I
~eşte teorema Birklioff-von, N eumann. Egalitatea :E c, = l se
i -1
obţine egalînd suma coeficienţilor unei linii sau unei coloane in cei
doi membri ai egalităţii A = c1 P 1 + ... + c,P,. Ţinînd seama de
definiţia (11.1), permanentul unei matrice bistochastice A nu poate
depăşi produsul sumelor elementelor liniilor lui A, deoarece elemen-
tele lui A sînt nenegative. Deci per(A)-<1, egalitatea avind loc dacă
matricea A este o matrice de permutări.
Folosind descompunerea A = c1P 1 + . . . + c1P 1 se deduce că
per (A)';;~. 0 1 per(P1 ) = c1 >0, deci permanentul oricărej matrice bisto-
chastice este pozitiv.
Problema determinării celei mai mici valori posibile pentru per(A)
cu A matrice bistochastică, cu n linii şi n coloane nu a fost încă rezol-
vată, însă conjectura lui Van der Waerden afirmă că per(.A.)>, n ! ,
n"
egalitatea fiind verifica.tă de exemplu de o matrice A cu toate ele-
1
mentele egale cu - •
n
Conjectura lui Van der Wa.erden a fost demonstra.tă pentru n =
= 2 (caz evident), 3, 4 şi 5, ultimul caz fiind soluţionat recent de
P. Eberlein [56 J.
 12

TEOREMA LUI R.AMSEY

Teorema lui Ramsey poate fi considerată ca o generalizare a unui

principiu simplu : dacă se realizează o partiţie cu un număr nu prea
mare de părţi a unei mulţimi care conţine un număr suficient de
mare de elemente, atunci cel puţin una dintre aceste părţi va con-
ţine suficient de multe elemente. Acest rezultat este o teoremă com-
binatorie importantă care îşi are originea în cercetări asupra funda-
mentelor matematicilor şi este datorată logicianului englez F. P.
Ramsey. Fie S o mulţime cu n elemente şi fie P,(S) mulţimea păr­
ţilor (submulţimilor) lui S care au r elemente. Să considerăm
Pr(S) = .A.1 UA2U ..• U.A,
o partiţie ordonată (în care ordinea claselor are importanţă) a mul-
ţimii de părţi P ,(S), cu t clase : .A.1 , .A.2, ••. ,A.,. Fie q11 q2, ••• ,q, numere
întregi astfel ca 1<r<q11 q2, ••• , q,. în cele ce urmează se presupune
că un.ele din clasele partiţiei lui Pr(S) pot fi vide.
PROPOZIŢIA 1 (Ramsey). Dacă întregii q17 q2, ••• ,qt şir verificll, ine-
galităţile 1.<;r<quq21 ••• ,g0 emistă un cel mai mic întreg pozitiv notat
N(qi,q 2 , ••• ,q„ r) şi~numit număritl lui Ramsey cu pammetrii q11 ••• ,q„r,
astfel încît proprietatea următoare sll, fie adevărată pentru orice
n ~ N(qi, q2, ••• q„ r) : dacă S este o mulţime cu n elemente fi
P ,( S) =.Â.1 U .A. 2 U ... U A, este o partiţie ordonată oarecare cut clase a fa-
miliei P hS) a submulţimilor cur ellmente ale lui S, atunci emistă un indice
i, I<i<t, astfel încît mulţ,imea S conţine o submulţime cu q, elemente
pentru care toate submulţimile sale cu 1· eltmente sînt conţinute în A.,.
Să observăm că pentru 'r = 1, P,(S) = S şi .A.1 U.A. 2 U .•• U.A.,
este o partiţie a mulţimii S. Să d€monstdm că 11 (qu q2 , ••• , q„ 1)=
= q1 + q2 + ... + q, - t + 1. Dacă o mulţime S conţine n elemente
cu n~q1 + . . . + q,- t + I, atunci pentm orice partiţie a sa S =
= .A.1 U ••. U.A., cut clase, există un indice 1<.i<.t, astfel incit clasa
A, să conţină o submulţime a lui S cu q;, elemente, adică I.A, l>q,.
.tritr-adevăr, presupunînd că această proprietate nu are loc, rezultă
172 TEOREMA LUI RAMSEY

I
elf, IA, 1-<q, - 1 şi deci n = t IA, I -<. q1 + . . . + q, - t, ceea, ce
i=l
contra.zice ipoteza că n'.;:l:,q1 + ... + q,-t + 1. Se observă de ase-
menea că q1 + ... + q1- t + 1 reprezintă cea mai mică valoa.re
a lui n pentru care proprietatea are Ioc, deoarece dacă n = q1 + ...
. . . + q1 - t putem alege cla.':lele pa.rtiţiei lui S astfel incît !Ai! = q, -1
şi nu va exista nici un indice 1-.<i<t, astfel incit IA 1 l>-q,.
O altă pa.rticula.rizare este următoarea.: să presupunem că q1 =
= q2 = . . . = q1 = q>,r>,l. în acest caz a.r trebui să demonstrăm că
pentru o mulţime S cu n elemente şi n suficient de mare, pentru
orice partiţie a, mulţimii părţilor cu 1· elemente ale lui S cu t cfase,
există o parte cu q elemente. a lui S care a.re toate submulţimile cu
r elemente într-una. din a.ceste t clase. Dacă există un n cu această
proprieta.te, rezultă că va, exista. şi un cel mai mic întreg care este prin
definiţie N(q, q, ... , q, r). Ex::istenţa, numerelor N( q,q, ... , q, r)
implică existenţa, oricărui număr N(q 1, • •• q11 r), alegînd pe
q=max=(q11 q2 , ••• ,q1). Într-adevăr, dacă pentru orice partiţieP, (S)=
=A1 UA 2 U ... UA 1 existăo submulţime a.luiScu qelem&nta ca.re are
toate submulţimile cu r elemente incluse într-o clasă a, partiţiei,
fie A 1, atunci eliminînd q-q; elemente din acea, submulţime se obţine
o parte X a lui S cu IX I = q; şi P ,(X) CAt.
Pentru t = 1 propoziţia este evidentă şi obţinem N(q11r) = q1 .
Presupunînd că am demonstra.t-o pentru t = 2, va rezulta. că este
adevărată pentru t = 3 şi prin inducţie propoziţia va fi adevărată
pentru orice t. Într-adevăr, dacă t = 3, P,(S) = A1 U(A 2 UA 3 ).
Notînd q~ = N(q 2 ,q3 ,r), îndată ce n>,N(q11 q~,r) mulţimea S cu n
elemente conţine o parte U cu I U I = q1 şi P ,( U) CÂ.1 sau o parte
P cu IPI = q; şi P,(P)CA 2 UA 3 . Dacă mulţimea S conţine partea
notată U, atunci propoziţia rezultă adevărată. şi pentru t = 3. în
ca.z contrar S conţine o parte P cu q~ elemente cu toate submulţi­
mile cu r elemente conţinute în.A 2 U.A 3 • Notînd cu A; submulţimile
din A 2 cara conţin numa,i elemente din T şi analog cu A;, sub-
mulţimile din ...4. 3 care conţin numai elemente din T, ţinînd seama,
că q~ = N(q 2 ,q3 ,r) rezultă că există o parte a lui TcS cu q2 elemente
cu toa.te submulţimile cur elemente incluse în A~, deci în A 2, sau o
pa.rte cu q3 elemente cu toa,te submulţimile cu r elemente incluse în
A 8, deci în A 3 şi propoziţia este adevărată Ş.i pentru t = 3. Deci da.că
mai demonstrăm că, propoziţia este adevărată. pentru t = 2, ea. va fi
a.devă,ra.tă prin inducţie pentru orice t, trecerea de la t la. t + 1 fă­
cîndu-se ca ma.i îna.inte.
Să observăm ma.i întîi că deoa.rece există, o bijecţie de la, mulţi­
mea partiţiilor ordonate cu două clase a.le lui P,(S) pe ea însăşi
oa.re se defineşte asociindu-i pa.rtiţiei A 1 UA 2 partiţia A 2 UA11 obţi-
 TEOREMA LUI RAMSEY 173

nem N(q1 , q2 , r)=N(q 2, q1 , r), Am mai demonstrat că, N(q11 ţll, 1)=
= q1 + q2 - 1. Să, arătăm că N(q17 r, r) = tj_1•
Dacă nu.mărul elementelor mulţimii S este mari ma.re sau ega.l cu
ţn şi P ,(S) = .A.1 U.A. 11, unde .A. 2=p0, atunci mulţimea, S cu n ele-
mente va. conţine o submulţime T cu r elemente cu toarte părţile
cur elemente (ca.re se reduc la. T) conţinute în A 2 • într-adevăr, este
suficient să, alegem o submulţime a, lui S cu r elemente din .A. 2,
ca.re este o familie de submulţimi cur elemente ale lui S. Da.că .A. 2 =0,
P,(S) = A 1 şi mulţimea. S cu n>q1 va conţine o submulţime cu
q1 elemente cu toate părţile cu r elemente conţinute în P,(S). Din
acest ultim caz se deduce că valoarea. minimă a lui n pentru ca.re
proprietatea. are loc este chia.r q11 deci N(q 1 , 1·, r) = q1 •
Conform a.cestui rezultat, pentru a. face demonstra.ţia prin induc-
ţie în cazul t = 2 putem presupune că l<r<qi, q2 • Vom utiliza. in-
ducţia. a,<;upra, celor trei indici q11 q2 , r ma.i întîi a,supra. lui q1 şi q2 şi
apoi după r.
De exemplu, deoarece există N(2, 2, 2) vom demonstra. că există
N(3, 2, 2), N(4, 2, 2), ... , N(q 11 2, 2), ceea. ce va. implica. existenţa.
lui N(2, 3, 2), N(3, 3, 2), N(4, 3, 2), ... , N(q 11 3, 2); N(2, 4, 2),
N(3, 4, 2), ... , N(q 11 4, 2) etc., ceea. ce va. implica. existenţa. întregilor
N(qi, q2 , 3) ş.a..m.d.
Deci conform ipotezei inducţiei există p 1 = N(q1 - 1, q2 , r),
p 2 = N(q11 q2 -l, r) şi întregii N(qi, q~, r - 1) pentru orice qf, q; cu
I<r - I<q{, q~, deci în particular numărul N(p 11 p 2 , r - 1).
Vom stabili existenţa. lui N( qi, q2 , r) şi vom arăta. căii
N(q11 q2, r)<N(p11 p 2, r - 1) + 1.
Fie n?;:,N(p11 p 2 , r - 1) +1 şi fie a un element al mulţimii S
cu n elemente. Vom nota. T = S'\_{a}, deci ITI = n - 1. Plecînd
de la. partiţia P ,( S) = A 1 U A 2 a. mulţimii părţilor cu r elemente a.le
lui S, vom defini o partiţie P,-1(T) = B1 LJB 2 a mulţimii părţilor
lui T cu r - 1 elemente în felul următor. Fie Re T şi IR I = r - 1.
Dacă mulţimea R U {a} e .A.1 îl vom trece pe R în B 11 iar dacă R U{a} e .A. 2
il vom aşeza pe R în B 2 şi vom face acest lucru pentru toate submul-
ţimile R cur - 1 elemente a.le lui T. Deoarece mulţimea Ta.ren -1
elemente, rezultă că IT I ?:-•N(pi, p 2, r - 1), deci T conţine o sub-
mulţime cu p 1 elemente cu toa.te părţile cu r - 1 elemente conţi­
nate în B 1 sa.u o submulţime cu p 2 elemente cu toate părţile cur -1
elemente conţinute în B 2 •
Să considerăm ma.i întîi ca.zul cînd T conţine o submulţime U
-0u IUi = p 1 şi P,-1 (U)cB1 . însă a,m definit p 1 =N(q1 -l, q2 , r)
şi deoarece pa.rliiţia. P,(S) = A1 U.A. 2 induoo o partiţie P,(U)=01 U 0 2 ,
unde O; este formată din acele părţi cur elemente din .A.; care sînt
conţinute în U pentru i = 1, 2, deducem că U conţine o parte cu
174 TEOREMA LUI RAMSEY

!li - 1 elemente pentru care toate părţile cu r elemente sint în 017

deci şi în .A.1 , sau o parte cu q2 elemente pentru care toate părţile
cu r elemente sint în 0 2, deci în .A. 2 • 1n al doilea caz am găsit o sub-
mulţime V cu q2 elemente a lui U, deci a lui S,pentru care Pr(V)c.A. 2
şi propoziţia este demonstrată. ·
!n primul caz U conţine o submulţime V cu IV I = q1 - 1 pentru
care P,(V)CA 1 • Să notăm W = VU{a}cS şi IWI = q1 . Dacă o
parte cu r elemente a lui W nu conţine elementul a, atunci aceasta.
este o parte cu r elemente a. lui V şi deci este conţinută în .A. 1 .
Dacă o parte cu r elemente a lui W conţine elementul a, atunci
aceasta este formată din a şi o parte cur - 1 elemente a lui V. Dar
mulţimea V fiind o submulţime a lui U, are proprietatea că P,-1( V) c
cB1 • Din definiţia partiţiei P,-1(T) = B1 UB 2 se deduce că o parte
cu r elemente a lui W care conţine elementul a se găseşte în clasa.
Ai, deci W este o parte cu q1 elemente a lui S care are toate părţile
cur elemente în .A.1 • Cazul cînd P conţine o submulţime cu p 2 ele-
mente cu toate părţile cu r - 1 elemente conţinute în B 2 se tratează.
ana.log, deci există un n astfel incit proprietatea specificată în enun-
ţul propoziţiei să aibă loc pentru t = 2, deci există şi un cel mai
mic n care este prin definiţie numărullu(Ramsey N(qi, q2 , r). Pro-
prietatea specificată în enunţ este evident adevărată pentru orice
n';;;!.,N(qi, q2, r), deoarece din orice partiţie P,(S) = .A.1 U.A. 2 se poate
obţine o partiţie Pr(X) = Y1 UY 2 unde !Xi= N(q1 , q2 , r) şi :Y, se
obţine din A. prin eliminarea acelor părţi cu r elemente care conţin
elemente din S"\__Xpentru i = 1, 2.
Determinarea numerelor lui Ramsey este o problemă combina-
torie dificilă. Pentru t >2 se ştie, de exemplu, că N(3, 3, 3, 2) = 17,
iar conjectura luiP. Erdos afirmăcăN(3,3, ... , 3, 2) = q!
~ -
"t _!._k! +1
k=O
[15]. în cazul t = 2 am arătat că N(qi, q2, 1) = q1 + q2 - 1 şi
N(q11 r, r) = qi, iar inegalitatea
N(qi, q2, r)~N(N(q1 -l, q2 , 1·), N(q11 q2 - 1, r), r - 1) +1 (12.1)
dedusă mai înainte ne va permite să obţinem o majorare a nume-
relor lui Ramsey în cazul t = 2.
PROPOZIŢIA 2. Dacă p, q';;i!.-2, numerele lui Ramsey verifică inega-
litatea

N(p, q, 2) <: ( p; ~ ~ 2 ) (12.2)

 TEOREMA LUI RAMSEY 175

Vom demonstra. această inega.lita.te prin inducţie după p + q.

Pentru pi+ <J. = 4 inega.litatea. (12.2) este a.devă.ra.tă, deoarece
.N(2, q, 2) =<J. şi (i) = q. Presupunind că (12.2) este a.devă.ra.tă pentru
toate perechile {p', q') cu p', q':;;;::,,2 şip' + q' < p + q, să a.rătăm că
acea.sta este adevărată şi pentru (p, q). Ştiind că N(p, q, 1) =p +
+ q - l şi utilizînd {12.1), obţinem
.N(p, q, 2)-<,.N(N(p -1, q, 2), N(p, g-1, 2), 1) + 1 = N(p- l, q, 2) +
+N(p, q-1, 2)-<,.lp-l+q__:2)+ (p
l p-2
+q -
p-1
1- 2) = (p p+ -q-2),
l
utilizînd ipoteza. inducţiei şi formula. de recurenţă pentru ca.lculul
combinărilor.

Tabelul 12.1

I(J):~~ I
I

N(p,a.2) 2
) v=2
I
v=S
I J)=i
I :1)=5
I :1)=6
I
I
:1>=7

q=2 2 2 3 3 4 4 5 5 6 6 7 7
- - - - - - - -- - - - -
q=3 3 3 6 6 9 10 1-1 15 18 21 23 28
- - - - - ,.

q=4 4 4 9 10 18 20
- - -
q=5 5 5 14 15
-- - - -
q=6 6 6 18 21
-1- -
q=7 7 7123 28

Numerele N(p, q, 2) a.u fost determinate pentru va.lori mici a.le

parametrilor p şi q, pentru care sînt foa.rte apropiate de coeficienţii
binomiali (p + !l - 2) , a.şa cum rezultă ·din ta.belul ·simetric 12.1,
p-l
unde în aceea.şi căsuţă au fost trecute cele două valori sepa.ra.te prin.
bară verticală.
 176 TEOREMA LUI RAMSEY

Apllcaţle. Sll consideram n puncte ln poziţii oarecare ln spaţiul tridimensional.

Două puncte determinll o muchie a grafului care are ca vtrfuri cele n puncte. Daci
colorăm muchiile acestui graf complet ln roşu sau tn albastru, mulţimea părţilor cu
două elemente ale mulţimii vtrfurilor poate fi partiţionată ln mulţîmea A1 a muchiilor
roşii şi 1n mulţimea A1 a muchiilor albastre.
Dacă p şi q slnt lntregi astfel lnclt 2,p, q şi dacă n�N(p, q, 2), teorema lui Ram­
sey ne asigură existenţa a p vtrfuri care slot unite numai prin muchii roşii sau a
q vtrfurl care slnt unite numâi prin muchii albastre, iar N(p, q, 2) este cel mai
mic lntreg cu această proprietate. Acestea slot numerele lui Ramsey din teoria gra­
furilor. O definiţie echivalentă este următoarea : numărul N(p, q, 2) este cel mai mie
întreg n, astfel incit orice graf cu n vlrfuri să conţină fie un subgraf complet cu p
vtrfurl, fie o mulţime intern stabilă cu q vtrfuri. într-adevăr, am văzut (cap. 10) că
există o bijecţie de Ia mulţimea colorărilor muchiilor grafului complet cu n vlrfuri cu
două culori pe mulţimea grafurnor cu n vtrfuri.

PROPOZIŢIA 3. Pentru orice întreg m),.-3 emisUJ, un înt1·eg poziti'O

Nm minimal relati'IJ la proprietatea următoare : pentru toate numerele
întregi n),..Nm, dacă n puncte din plan nu conţin trei puncte coliniare,
atunci m dintre ele sint 'IJÎrfurile unui poligon convea:.
Mai întii vom ară.ta că dacă, cinci puncte din plan nu conţin trei
puncte colinia.re, atunci patru dintre acestea sînt vîrfurile unui pa-
trulater convex. Într-adevăr, cele cinci puncte definesc(!)= 10
segmente de dreaptă. care le unesc două. cîte două, şi perimetrul aces­
tei configuraţii este un poligon convex. Dacă acest poligon convex
este un patrulater sau pentagon, proprietatea este imediată, deoa­
rece în cazul unui pentagon convex patru din vîrfurile sale formează
un patrulater convex. 1n caz contrar poligonul convex este trjunghi
şi deci două, din cele cinci puncte sînt în interiorul triunghiului.
Cele două, puncte interioare definesc o dreaptă. şi două din cele
trei vîrfuri ale triunghiului sînt situate de aceeaşi parte a acestei
drepte. 1n acest caz cele două puncte interioare împreună, cu cele
două. vîrfnri ale triunghiului situate de aceeaşi parte a dreptei for­
mează, un patrulater convex şi proprietatea este demonstrată.
Să a.rătăm în continuare că. dacă m puncte din plan nu conţin
trei puncte cqliniare şi dacă orice submulţime formată din patru
puncte defineşte un patrulater convex, atunci cele m puncte sînt
vîrfurile unui poligon convex.
m(m - l)
Oele m puncte definesc segmente de dreaptă ca.re le
2
·unesc două cite două, iar perimetrul acestei configuraţii este un
poligon convex cu q vîrfuri. Vom arăta că m = q. Să alegem un sens
de parcurgere a acestui poligon convex şi să notăm vîrfurile întîl­
nite cu V11 V2, • • • , V". Dacă unul din punctele alese se găseşte în
 TEOREMA LUI RAMSEY 177

interiorul acestui poligon conve!J el trebuie să se găsească în inte-

riorul un~ dintre triunghiurile V1 V 2V 8, V1 V 8 V 41 • •• , V1 Va-i V 0 , ceea.
ce contra.zice a.firmaţia. că orice mulţime formată din patru puncte
defineşte un patrulater convex. Deci q = m şi cele m puncte sînt
vîrfurile unui poligon convex.
Propoziţia enunţată rezultă acum ca o consecinţă a teoremei lui
Ramsey. Dacă m =3, obţinem N 8 =3 şi propoziţia este evidentă, deoa-
rece trei puncte necolinia.re din plan determină un triunghi care este un
poligon convex. Dacă, m~4, fie n~N(5, m, 4). Vom împărţi mul-
ţimea. părţilor cu patru puncte ale celor n puncte din plan în două
mulţimi disjuncte şi anume aceea a patrulaterelor concave şi aceea.
a patrulaterelor convexe. Cu teorema lui Ramsey, va exista un pen-
tagon pentru care toate submulţimile cu patru vîrfuri sînt patrula-
tere concave sau un poligon cu m vîrfuri pentru care toate submul-
ţimile cu patru vîrfuri sînt patrulatere convexe. însă am văzut că,
prima posibilitate nu poate avea Ioc, deoarece un pentagon con-
. ţine măcar un patrulater convex, iar din a doua posibilitate se
deduce că poligonul cu m vîrfuri este convex, deoarece toate părţile
sale cu patru vîrfuri determină patrulatere convexe.
Din această demonstraţie se deduce că N m<N(5, m, 4). Se ştie
că. N 3 = 3 = 2 + 1, N 4 = 5 = 22 + 1, N 5 = 9 = 28 + 1, ceea ce
conduce la conjectura N m = 2m- 2 + 1, care deocamdată, este fără
demonstraţie, dar şi fără, contraexemple [192].
Vom mai prezenta o aplicaţie care se referă la matricele cu O şi
1. O submatrice de ordinul m a unei matrice A de ordinul n cu n >m
se numeşte submatrice principală. dacă se obţine din A prin supri-
marea a n-m linii şi a n - m coloane cu aceiaşi indici.
PROPOZIŢIA 4. Fie un număr înt,·eg m >0. Orice matrice cu O ţi 1
de un ordin suficient de mare va conţine o submatrice principalii, de
ordinul m de unul din următoarele patru tipu,·i :

Elementele de pe diagonala principală rint O sau 1, însii, elementele de

sub diagonala principală sau de deasupra diagonalei principale a sub-
matricei sînt toate egale între ele.
Dacă 8 este mulţimea celor n linii ale matricei A = {a11}u-i ... "'
să considerăm o împărţire în părţi disjuncte a mulţimii P 2(8) : ' '

P ,i 8) = A1 U A2 UAa U A"
12 -o.86
1.78 TEOREMA LUI RAMSEY

unde
.Â.1 = {{a0 a,}I (a,,, a H) = (O, O)}, A 2 = {{a0 a1 } I (au , a,i) = (1, O)},

.Â. 8 = {{a0 a,}I (au ,a,,)= (O, l)}şi A4 = {{a„ a,}I (a.,, a,,)= (1, 1) }
dacă. i<j iar prin a, cu 1 -<,i-<,n am notat liniile matricei A. Dacă
numărul de linii n";;;:,N( m, m, m, m, 2), aplicînd propoziţia I rezultă că
-există TcS cui Tl=m care are toate părţile cu două elemente într­
una. din mulţimile .Â.i, ...4. 2, .A. 3, .A.4 • Alegînd mulţimea, T de linii şi
mulţimea. de coloane ale matricei .A. cu aceiaşi indici, obţinem o sub­
matrice principală de ordinul m de unul din cele patru tipuri indicate.
 13

DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME

ÎN GRAFURI

Problema distanţelor şi a drumurilor minime în grafuri a fost

mult studiată în literatura de specialitate, ea conducînd la algoritmi
eficaci şi totodată eleganţi din punct de vedere matematic. Dintre
lucrările de sinteză recent apărute care tratează acest subiect cităm
[159], [185]. Pe de altă parte, deoarece operaţii de aceeaşi natură
interveneau şi în rezolvarea unor probleme înrudite, ca de exemplu
determinarea închiderii tranzitive şi a închiderii algebrice a unui
graf [183], a capacităţilor maximale de transport dintre două noduri„
a, conductibilităţilor totale ale unui multipol [123] sau a mulţimii
drumurilor dintre două noduri ale unui multigraf, au fost propuse
structuri algebrice care să permită o prezentare unitară a algorit-
milor pentru aceste probleme de către Gr. Moisil [135 ], M. Yoeli
[235], G. Povarov [164], L. Nolin [148], C. Benzaken [11], V. Pe-
teanu [157].
Vom prezenta problema determinării distanţelor şi a drumurilor
minime în grafuri, precum şi doi a-lgoritmi matriceali pentru deter-
minarea distanţelor minime: algoritmul lui B. Roy pentru determi-
narea închiderii algebrice a unui graf, transpus pentru distanţe
minime şi un algoritm care constituie o îmbunătăţire a algoritmului
lui Bellman - Kalaba. Să considerăm un graf orientat G = (X, r)
cu p noduri şi fără bucle, adică wn r w = 0 pentru orice w e X.
Notînd cu U mulţimea arcelor grafului, fie Z: U ~ R+ o funcţie
oare asociază fiecărui arc u e U un număr real nenegativ Z( u) >,O nu-
mit lungimea (costul, ponderea) arcului u. Prin definiţie lungimea.
unui drum µ = {w0 Wk 1 , (l)ka, ••• , Wks, w1) de la nodul w, la nodul (1)1
este egală cu suma lungimilor arcelor care il compun, adică
Z(µ) = l($0 Wk1 ) + l(Wk 1, (1)k8 ) + ... + l(Wks, (1),). {13.1)
1n cazul în oare există cel puţin un drum care uneşte nodurile (1), şi
m;, distanţa minimă dintre aceste două noduri este egală prin defi-
 I

I
I
;

180 DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME IN GRAFURI

niţie cu min ~ Z(u), minimul fiind lua.t după toa.te drumurile µ care
11 UEIL
merg de la, m, Ia. m1 şi vom nota. această. distanţă. minimă, prin a.,, deci
au = min ~ Z(u).
11-(.:e;, ••• ,o,;) UEIL
(13.2)

Vom defini tt = O pentru orice i iar în ca.zul în care nu există nici

un drum în gra.ful G de la m, Ia.- x;, vom nota, â,; = oo. Matricea dis-
ta.nţelor minime va, fi nota.tă A = {â.,} 1,;-1 •...• v• Se pune problema.
determinării dista.nţelor şi a, drumurilor minime dintre două noduri
date a.le grafului, dintre un nod şi toate celelalte sau dintre oricare
două noduri ale grafului.
Pentru a, prezenta a.lgoritmii ma.tricea.li de determina.re a distan-
ţelor minime, vom introduce o operaţie de înmulţire a ma.tricelor
de distanţe astfel :
Dacă .A = {aii}•.i=1 ..... P şi B = {bii}1. i=1, .... v sînt două matrice
pătra.te cu a;;, bii e {x Ix>, O} U { oo }, vom defini produsul_ lor prin
-egalitatea :
{A x B};; min (aik + bH)
= k=l, (13.3)
...• v

pentru orice i, j = 1, ... , p, far simbolul oo are prin definiţie proprie-

ta.tea. că, oo + a = a + oo = oo şi oo >a pentru orice număr rea.I a.
Această opera.ţie este asocia.tivă, adică .A x (B x 0) = (.A X B) X O
deoarece

Definim. relaţia de ordine între ma.tricele de dista.nţe .A<.B, dacă

a,1<.b„ pentru orice i, j =1, ... , p. Dacă .A<.B şi O<.D, se deduce
.că. aik+ +
a,.., <. bn. dk;, deci

pentru orice i, j = 1, ... , p sau .A x O<.B x D, adică operaţia

de înmulţire a matricelor de distanţe este izotonă în raport cu reJ.a.ţia
de ordine introdusă între matrice.
 DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME tN GRAFURI 181

Fiind dat un gra.f G = (X, U) cu o funcţie de distanţă. l: U➔R+,

se defineşte ma.tricea. distanţelor directe dintre nodurile grafului
A= {a„}i.;-1, .... i, în felul urmă.tor:
a" = O, a0 = l (:c" :c,) dacă (:c„ :c,) e U
şi ai, = oo dacă (:c,, :c1) a: U

pentru orice i, j = 1, ... , p.

Vom studia puterile matricei distanţelor directe A în raport cu
tnmulţireai ma.tricelor definită prin (13.3). Obţinem

{.A 2};; =o
şi

deoarece aH = a,, = O.
Vom arăta prin inducţie că,

{.A'};;= o
şi

{.A!}i, = min ({.A.r- 1 };;, min (aik, + ak,k• + ... +akr-,;}},

(k1, •••• kr-,l

unde numerele k17 ••• , k,_1 e {1, 2, ... , p }"- { i, j} şi sînt diferite două
cite două. Pentru r = 2 se regă.seşte expresfa elementelor matricei A 2•
Da.că, proprietatea. este adevărată pentru 1·, atunci

{.A.'+ 1 } 11 = {A' X A} 11 = min (O, min ({Ar}ik

k:ţ:.i
+ a.t = O
1})

deoa.rec3 {A'};, <.a.,. Conform ipotezei inducţiei, termenul {.A.'};krepre-

zintă minimul sumalor a;t1 +a.t,1:, + ... +a„ 01: cu q ~ r-1, ia.r indicii
ku k2, ••• , ka sint diferiţi între ei şi diferiţi de i şi k. Da.că în expresia
min (a 1k1 + a.t,ts + . . . + a.ta.t + a,,,) există doi indici egali, adică
.k:ţ:.i,J
există k, = j, atunci
a,n + a.t1.ts + •' • + a.t,-1I ~ aikt + ak, ..S + •' • + °'kt l
182 DISTANŢE Şl DRUMURI MINIME IN GRAFURI

termenul din partea stingă, găsindu-se şi în expresia lui {.A.'}"'

deci nu ma.i este necesar să fie luat în consideraţie in expresia,
min ({.A.'},1: + ak1). Un rezultat analog se obţine cînd numărul terme-
k:t::•,i .
nilor q < 1· - I, aceşti termeni fiind absorbiţi de {.A.'}., , deci
singurii termeni ca.re contează în expresia min ({.A.'};,., + aH) sînt
k:ţ:;,i
termenii a;, 1 + a,,A·s + ... + at,_ 1 k + ak„ unde indicii .ki, k 2, ••• , k,-H k
sînt diferiţi doi cite doi şi diferiţi de i şi j. ObţiniID deP-i
{.A.'+1},1 = min ({.A.'}m min (a,11
(k1, ... ,&,,l
+ a, + ... + a1;,1)),
1 1:t

unde numerele ki, ... , k, e {1, 2, ... , p }'\.{i, j} şi sînt duerite două
cite două. Deoarece numărul maxin1 de elemente diferite două cite
două din mulţimea, {1, 2, ... ,p}'\.{i, j} este egal cu p-2, rezultă
că puterile matricei distanţelor directe A devin staţionare incepind
cu o putere de cel mult ega.lă cu p-1, deci există r,<p-1 astfel
ca.A'= .A'+l = .A.'+ 2 = ... Deoarece{.A 2}i, <
a;i, obţinem A. 2 .:::;;: A
şi înmulţind această inegalitate in ambii membri cu matricea A
şi ţinînd seama de p1·oprietatea de izotonie, obţinem A 3 .:::;;: .A 2 etc.,
deci egalităţile de mai sus pot fi completate în modul următor :
A >, A 2 >, .A 3 >, ... >, A' = .A'+l = ... (13.4)
unde .A este o matrice de distanţe cu a" = O pentru i = 1, ••. , p
şi r.:::;;:p -1.

PROPOZIŢIA l. Dacă matricea distanţelor dirette dintre vîrfurile

unui graf este A, atunci matricea distarţjelor minime este .A_v- 1 .
Convenind să notăm ali = oo dacă nu există nici un arc de la x, la.
x,,se observă că
min I;
µ=("';•··••";> uEµ
l (u) = min (a;,, min min (a;, 1
r=I, ... ,i,-2 (k,, ... ,k,l
+ ai:,~ +
+ . ,. +a,,,))= {.AP-1},, l

unde numerele k 11 •• •, k,e{I, ... ,p}'\.H, j} şi sînt diferite două

cite două.
Se observă că a;1:, + . . . + a1:,, reprezintă lungimrn unui drum
de Ia, x, la x, care foloseşte 1· ncduri inte1m(dfare şi anume:
X1; 1 , Xi:, , ••• , X•, •
O metodă eficientă relativ Ja numărnl de adunări şi de ccmparaţii
pentru calcuJarrn matricei .AP- 1 €Ste algoritmul lui B. Roy [183]
şi S. Warshall [224], transpus la situaţii mai generale care conţin
 DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME 1N GRAFURI 183

şi cazul matrieelor de distanţe de mai mulţi autori (66], [148], [178],

{212].
Operatorii elementari care intervin in algoritmul lui Roy sînt
operatori matriceali definiţi astfel :
T,f>(...4.) = B da,oă, ma,tricele A şi Baru p linii şi p coloane, unde
b0 = min (aw a.. + aA,1) şi bmn = am„ pentru orice (m, n} =/=(i, j).
Din aoeastă. definiţie rezultă, că. A->, TjJ>(A) >, A 2, de unde în
virtutea proprietăţii de izotonie rezultă. că,
AP-1 >, (Tjf>(A))P-1 >, (A2)P-1 = AP-1,

deci
(Tlfl(.A_))P-1 = ..4.v-1.
Deoarece ~ah = O pentru orice i = 1, ... , p,
operatorii Tl~1 cu
i = j sau i = k sa.u j = k sint operatorii identici. Din modul de de-
finiţie a operatorilor Tff> ma.i rezultă că,

Tl;}! Te;;(A) = T!~i1 Tl;;! (A}

şi

(13.5)
pentru orice matrice A cu p linii şi p coloane. Se mai introduc ope-
!'atorii :
p I>
vk = IT
U•l
TJ!l şi V = n
k•l
vi;. (13.6)
i-=ţ=J,i::ţ.k,J::ţ.k

tn expresia. opera.torului V nu contea.ză, ordinea. operatorilor VI;

deoa.rece ei comută. doi cite doi, adică
vk, Vi. (A) = vk. vk, (A).
Într-adevăr,
vks (A)hs = min (au' a,k. + ak,J) min (aik1 a,k. + a:,,kl) +
{Vk, l

+ min (a1<i1, a.~ k + ak,,;)) = min (a11 , aik, + ak1i, a1k, + ak,i, a;~, +
1

+ak,kt + a1r a;ka +aks,.., +a1r 1) =min( a,,, a,~ +ak 1, min( a1k,, a,k, + ak,k,} ±
1 1, 1 1 1

+ min (aks„ akak, + ak,;)) = {Vk, vk, (A)}.,.

Ţinind sea.ma de relaţia ( Tl1, (.A.))"- 1 = ..4.i,-1, se obţine prin ite-
rare că (V1: (A))l'- 1 = Ai>- 1 şi (V(A)}P- 1 = ..4. 11 -1.
184 DmTANŢEŞIDRUMURIMINIME INGRAFURI

PROPOZIŢIA 2 (Roy). Pentru orice matrice de distanţe A cu aii =OJ

există relaţia V(A) =
...4.,1-1.
Ţinînd seama. de comutativitatea, produsului operatorilor V~ şi
de idempotenţa. acestor operatori, induse de comutativitatea şi
idempotenţa, operatorilor Tl~1 dată de (13.5), se obţine V (.A) =
= v2(.A).
Aplicînd în a.mbii membri operatorul V, obţinem că

V(.A) = V 2 (A) = V3(.A) = ...

Se demonstrează prin inducţie în raport cu s că

{Vk, vk,-1 • • • vk1 (.A.)}iJ-< min (a;,,, min .. (a;k

kE {k1 , ••• ,k8 },{,,J}
+ ak,)).
Pentru s = 1 se obţine egalitate din definiţia operatorilor Vk. Dacă
inegalitatea este adevărată pentrn s - 1, notînd
V„ Vi-,= W,
•- l ...

obţinem

{Vk, W(.A.)};1 = min ({W(.A.)}m rnin ({W(A)},k, + {W(.A)h_,))<

< min (a. „ 1 min
kE{ k 1 , .... k8 }'-{i,i}
(a1k + aki)),
ţinînd seama de ipoteza inducţiei şi de inegalitatea
min ({W(.A.)}1ks + {W(A)})k,; < a,k + a,.,;. 8

Dacă s = p, atunci {ki, ... , k,} = {1, 2, ... , p} presupunind că

numerele k 11 ••• , k, sînt diferite două cîte două, deci V(.A) < .A. 2,
de unde se deduce conform proprietăţii de izotonie că V 2 (A)<A 4, ..•
• . . , vn (A) < A tn pentrn orice n e N. Dacă 2° >, p - 1, atunci
.A 2 n = .AP-l şi deci V (A),< .AP- 1 . Există şi imgalHatrn contrară
0

vn(.A.) >- (Vn(.A.))P-1 = (V(.A.))1'-I = .A_P-1,

deci
V(.A) = V2(.A) = ... = V"(.A) = .A_P-I_
Numărul de calcule necesitate de algoritmul lui Roy este egal
cu p(p-1) (p-2) adună.ri şi tot atîtea comparaţii, iar programarea
aJgoritmului pentm calculator este simplă.
În unele cazuri ne interesează o singură linie a matricei ...4.s,-\
adică distanţele minime de Ia o Ol'igine fixată fa, toate celelalte no-
duri ale gl'afului şi pentru aceasta vcm defini un operator care trans-
formă o singură linie a matricei A.
 DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME 1N GRAFURI 185

2J
Fie opera.torul Ti 1 = II Tt; 1• Acest opera.tor acţionează asu-
k= 1
~4 .
pra. matricelor cu p linii şi p coloane în modul următor:

P;J (.A.) = B dacă b,, = min (am min (a;k

k:ţ:i,i
+ ak;)), iar bmn = amn
pentru orice (m, n) =f= (i, j).
Să notăm U 1 = TlP T 1r 1 ... T 12 • Operatorul U1 are proprie-
tatea că, ( Ui) 21 - 1 = ..4.v- 1 pentru orice ne N, deoarece operatorii
TW care îl compun au a.ceastă proprietate. .
PROPOZIŢIA. 3. Există inegalitatea {Ui (.A.)}u < {.A."+i}u pentru
orice i = 1, .. . ,p şi neN.
Demonstraţia se face prin inducţie după, n. Pentru n = 1 se
obţine

{U1(.A.)}12 = min(ai2,k~~_Ja1k + ak2)) = {.A. 2}12,

Dacă am demonstrat că

{U1(.A.)}13 ¾ {.A. 2}13, • • ., {U1(.A.)h1-1~{.A. 2}1;_i,

rezultă, că,

{U1 (.A.)}u = min(aiok=~.1)(U1(.A.)}u, +a,.,), ,.~}?i;... }ai-c +ak,))~

< min (ai" k!~~\ (a1k + a1,;))= {.A. }u 2

k=f:;i

pentru orice 3 < i < p, deoarece

{ U1 (.A.)}lk < {.A 2}11: < au, pentru k = 2, ... , i - 1.
Rezultă că, { U1 (.A.)}u -<'. {.A 2}u pentru i=l, ... , p, căci { Ui (.A.)}11 = O
pentru orice ne N.
Presupunind că {Ui (.A.)}u < {.A."+ }u pentru i = 1, ... , p,
1 re-
zultă, că

{Ui+ 1 (.A.)}12 = min ({Ui (.A.)h2, k~~f Ui (.A.)}lk + a.1-2)) <

< min ({.A."+1}12, k!~21 ({.A."+l}u + at2)) = {.A.n+ 2}12
deoarece {.A."+1}12 < ai 2 şi deci min ({.A."+1}12, ai 2) = {.A."+1h2•
186 DISTANŢE ŞI DRUMURI MlNIME IN GRAFURI

Da.că. am demonstrat că.

{Ur+ 1(.A)}13 ~ {..4.n+ 2ha, ••., {Uf+ 1(.A}}u-1 < {..4."+ 2}u-1
rezultă. că.

{ ur+ 1(..4.)}i, = IllÎll ({ u~ (..4.)}lit k~~J{ ur+l (..4.}}lk + ~,),

k~~ ...~!Ur(..4.}}u + ~ki>) < min ({.An+1}u, l:~.~21 {..4."+l}u + ~,)) =

l::ţ:i

!ntr-a.devă.r,

pentru k = 2, ... , i -1 şi ..4.11 +1 < A, deci

min ({.A.•+1}10 au) = {.A_n+1}i,.

Rezultă. că. { Uf+ 1(.A.)}u < {.A. 11 +2}u pentru orice i = 1, ... , p.

Dacă r este cel mai mic indice cu proprietatea. că .A_r = .A.21 - 1,

a.tunoi
{ur-1(..4.}}li < {.A_r}li = {.Â.21-l}u,
însă. există şi inegalitatea. contrară :
{ Ui:-1(.A.)}u > {( Ui-1(.A.))2'-1}i, = {.A.21-1}10
deci {Ui-1 (.A.>lu = {.A.21 - 1}u pentru orice i = 1, ... , p. ln momen-
tul cînd Uf(Â) = ur+1(.A.) se obţine

{Uf(.A.)}u = {Uf+ 1(.A.)}i, = , .. = {Ui-2(.A.)}11 = {.A.11- 1}u

şi deci { Uf (.A.}}u = {.A.11 - 1}11 pentru orice i = 1, ... , p. Matricea.
ur-2(.A.)a.re elementele primei linii ega.le cu elementele primei
linii a matricei .A.21 - 1 şi elementele celorlalte linii ega.le cu elemen-
tele corespunzătoare a.le matricei .A.. ln [211] se demonstrează că
 DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME IN GRAFURI 187

aproape toa.te elementele primei linii a ma.trioei .A.:P-1 se obţin

după cel mult p-3 etape, şi ainume {Uf- 3(.A.)}u = {.A."-1 }11 pentru
orice 4~i,<p,procesul de ca.Icul oprindu-se îndată ce Ur(A)= ur+ 1 (.A.).
Deci pentru a obţine elementele ~ 2 şi dia, mai trebuie să aplicăm
operatorii T 12 şi T 13 şi {T13 T12 ur- 3 (.A.)}u = {.A. 11 - 1}u pentru orice
i = 1, ... , p, numărul de a.du.nări şi numărul de compara.ţii cerute
de a.cest algoritm fiind ma,jora.te fiecare de (p - 2) (p 8 - 4p 5).+
Aplicind principiul de optim din programa.rea dinamică, rezultă că,
orice drum minim este compus din subdrumuri de lungime minimă.,
deci distanţele minime du dintre nodul m1 şi celelalte noduri a.le
graifu.lui verifică, ecuaţia, funcţională.

(i = 2, .. . ,p), (13.7)

dacă, se defineşte 811 = O. Acea.3tă, ecuaţie funcţională. se rezolvă.

iterativ, plec"mdu-se cu a.numite valori iniţia.le al11 şi [apoi folosin-
du-se relaţiile de recurenţă,:

(i = 2, ... , p), (13.8)

da.oă, se defineşte alî1 al½> = = ... = O. P.rocesul de calcul se ter-

mină. în momentul cînd aiî' = aff- 11 pentru orice i = 2, ... , p şi
vom ajunge la aioea3tă, situaţie după. un număr finit de pa.şi, oricare
ar fi valorile iniţia.le aiî' [10].
Acest mod de a, rezolva. problema. poartă denumirea. de algorit-
mul im Bellman-Kalaba.
Da obicei se a.leg valorile iniţiale egale cu distanţele directe dintre
nodul m1 şi celela.lte noduri ale reţelei, adică. a1 f1 = ~, pentru
i = 2, .•. , p. :în. acest ca.z se observă, că,

{.A.1} 11 min ({.A."- 1}u + a;;) = min ({LP- 1}i, + a;i),

= i=l, ...
,p J=l, ... ,2>
i:f=i

deoarece {.A. t - 1}u reprezintă. minimul unor sume ca.re a.par şi în

+
expresia. min ({.A. ~- 1}u aJi), deci alg.:>ritmul lui Bellman-Kalaba se
J=l, ... ,p
i:/=i .
reduce la calculul primei linii a ma.tricei A 1c şi conţine cel mult p-.2
etape daoli, sa aleg valorile al1' = au-
188 DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME 1N GRAFURI

Conform propoziţiei 3, algoritmul care constă în formarea, şirului

{ Ui(.A) }neN ne conduce la rezultat mai repede decit algoritmul lui
Bellman-Kala.ba. dacă se a.leg valorile iniţiale al~' egale cu distanţele
directe (¼, şi necesită un spaţiu mai mic în memoria calculatorului,
prima linie a, matricei .Ak nu mai trebuie memorată separat, deoarece
rezultatele intermediare se înlocuiesc direct în matrice.
Dacă graful Gnu conţine circuite de lungime nulă, orice drum
de lungime minimă dintre două noduri est·e elementar, adică nu
trece de două ori prin acelaşi virf. Pentru determinarea drumurilor
elementare de lungime minimă în cazul cind se cunoaşte matricea.
dist·a.nţelor minime .A:P-i sau numai prima linie a, acesteia se poate
folosi un algoritm simplu care constă în următoarele:
Dacă âu =I= oo, există drumuri, deci şi drumuri minime intre x1
şi x,. Dacă âii = aio atunci arcul (xi, x,) este un drum de lungime
minimă intre x1 şi x,. Dacă există un indice k :::/= l, i care verifică.
ecuaţia

(13.9)

un drum de lungime minimă de la x1 lax, este (!LiM .'C,) dacă !Li1: =

= (x11 ••• , .'C1c} este un drum minima.I de la. x1 Ia, x1:. Dacă nu există
k =I= l, i care să verifice (13.9), atunci singurul drum de lungime
minimă de la x 1 la x, este a.rcul (xi, x,). Repetind procedeul indicat
pentru drumul µ 1,,., unde k 0 este o soluţie a ecuaţiei (13.9), adică.
rezolvind din nou ecua.ţia. (13.9) în care am înlocuit pe i cu k~
ş.a.m.d. se găsesc prin recurenţă toate drumurile elementare mini-
maJ.e de la x1 la x,.
Metoda formării şirului { ur(A}}11 eN• unde A este matricea distanţelor directe
dintre nodurile grafului cu terminarea procesului de calcul ln momentul clnd ur(A) =
=Ui+1(A} sau clnd n = p - 2 a fost programată tn FORTRAN IV pentru calculato-
rul IBM 360/30 al Centrului de calcul al Universităţii din Bucureşti, programul fiind
dat ln lucrarea [218). Matricea distanţelor directe este MDIS (N, N}, unde N este nu-
mărul nodurilor grafului iar M este nodul pentru care se determină un drum minim
de la 1 la 11-f. Exemplul tratat se referă la un graf orientat cu 20 de vtrfuri şi 47 de
arce şi a fost rezolvat tn două minute, inclusiv compilarea programului (timpii de cal-
cul pentru toate programele lucrate conţin şi timpul de compilare a programului sursă).
1n această variantă simbolul co a fost reprezentat pentru calculator prin fntregul - 1.
In altă variantă a programului se rezolvă acelaşi exemplu, lnsă organizarea matricei
distanţelor tn memoria calculatorului este diferită. In cazul programului anterior s-a
alocat spaţiu în memorie pentru o matrice MDIS (20, 20), unde cifrele din paranteză
reprezintă valorile maxime ale indicilor de linie şi coloană, primele valori fiind egale
cu 1, deci 400 celule dintre care numai 47 reprezintă distanţe efective, restul fiind
ocupate cu întregul - 1 care reprezintă codificarea pentru calculator a simbolului co.
 DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME IN GBAFUBI 18&

Această variantă utilizează un singur vector MAT (141) cu 141 componente, fiecărei
distanţe au < oo rezervtndu-i trei celule care conţin tn ordine numerele i, j şi a,1 ln or-
dinea crescătoare a indicilor i şi j. Căutarea arcelor care există Intre noduri o face sub-
rutina ADRES. Prima variantă conţine 59 instrucţiuni, iar a doua variantă are 100
Jnstrucţiuni. Exemplul tratat este desenat ln fig. 13.1.

(D 3

@)

®
Fig. 13.1
Rezultatele cu calculatorul stnt date mai jos.
obţinute
DISTANŢELE MINIME DINTRE NODUL 1 ŞI CELELALTE NODURI SlNT
URMĂTOARELE:

(1, 2) 3
(1, 3) 2
(1, 4) 9
(1, 5) 4
(1, 6) 11
(1, 7) 5
(1, 8) 7
(1, 9) 5
(1, 10) 8
(1, 11) 13
(1, 12) 13
190 DISTANŢE ŞI DRUMURI MINIME IN GRAFURI

(1, 13) 12
(1, 14) 3
(1, 15) 11
(1, 16) 17
(1, 17) 12
(1, 18) 14
(1, 19) 11
(1, 20) 14
UN DRUM DE LUNGIME MINIMĂ DE L!\. 1 LA 17 ESTn URMĂTORUL~
17
15
8
5
3
I
 14

DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE

MAXIMALE ŞI A NUMĂRULUI CROMATIC
AL t.UNUI GRAF

14.t. ALGORITMUL LUI BEDNAREK ŞI TAULBEE

1n acest capitol vom lucra. cu grafuri neorientate G=(X,U)~

unde X este mulţi.mea vîrfurilor iaa- U este mulţimea muchiilor, mul-
ţime ca,re nu conţine muchii de forma, [ro, a:].
O mulţime intern stabilă I c X este o mulţime de vîrfuri caa-e
nu se leagă între ele prin nici o muchie, adică subgraful determina,t.
de mulţi.mea I de vîrfuri conţine numai vîrfuri izolate. O mulţime
intern ·stabilă este maxi.mală dacă ea, este maximală în raport cu
incluziunea mulţimilor, adică nu este inclusă în nici o altă mulţime
intern stabilă.
Noţiunile echivalente pentru gra:lul complementar G = (X, U)
al grafului G, unde U este compl€mentara mulţimii U în raport cu
mulţimea muchiilor grafu.lui complet cu mulţimea de vîrfuri X,
sînt acelea de s~bgraf complet şi subgraf complet maximal.
Un subgraf complet al grafului G este format cu o mulţime Cc X,
de vîrfuri ca.re sînt unite prin muchii două cite două în toate modurile
posibile în graful G. Din acest motiv orice algoritm pentru deter-
minarea mulţimilor intern stabile ma,ximale este în acelaşi timp un
algoritm pentru determinarea subgrafu.rilor complete maxi.male
ale grafului G, adică a mulţimilor intern stabile maxi.male ale gra-
fului complementar G. Este clar că matricea booleană de adiacenţă.
a grafului G se obţine din matricea booleană de adiacenţă a grafului G
înlocuind fiecare element a,i prin a,i = 1 - a,;, unde a,; = 1
sau O după cum există sau nu o muchie care leagă vîrfurile a:, şi
a;J, iar i, j = 1, ... , I X I.
192 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE ?,JAXIMALE

Pentru determinarea mulţimilor intern stabile maximale ale

unui graf existi mulţi algoritmi ou oa.raoter algebric sau combina-
toriu, dintre care citim : o metodă bazată pe calculul ou expresii
booleene, propusă de Maghout [124] şi Weissman [22'1], algoritmul
lui Ma,Igrange [125] oare formează toate submatrioele pătrate oare
oonţin numai elementul zero şi sînt submatrioe prinoipa.le a.le ma-
trioei de adiacenţii a, grafului, metoda, lui Rudeanu [187] oare uti-
lizeazl. eoua,ţiile booleene oe oaraoterizeazl. mulţimile intern stabile
maximale a.le grafului şi a.lgoritmul lui Bedna.rek şi Ta.ulbee [7] .
.Ma,i menţionăm, de asemenea, metodele combinatorii ale lui Pa.ull
.şi Unger [155] şi metoda. lui Ioanin [28] care utilizează o tehnici
asemlnltoare a,Igoritmului lui MoOluskey de determinare a implioan-
ţilor primi a.i unei fu.neţii booleene, metode oe servesc la determinarea
compatibilelor maxima.le, adică a. mulţimilor intern stabile maxima.le
ale gra,folui perechilor de stki inoompa,tibile şi care intervin în pro-
blema rniniroizltrii automatelor incomplet specificate.
tn oele ce urm.ea.zi. vom prezenta algoritmul propus de Bednarek
şi Ta,nlbee oare construieşte recursiv mulţimile intern stabile maxi-
male ale grafului şi oare se programează reia.tiv simplu pentru un
calculator electronic prin natura, operaţiilor pe care le necesită.
Acest algoritm pentru un gra.f G=(X, U) ou n, vîrfuri a:11 a:2, ••• , m"
constl în urml.toa.rele :
Pentru orice 1 < k < n se notează Xi = {"'J., a:2, ••• , a:,.} şi ou
L1i; :familia mulţimilor intern stabile maximale pentru subgraful lui
G oare are oa mulţime de vîrfuri mulţimea X1r, a.dioă sînt formate
numai cu vîrfuri din X 1• Vom nota prin Yi: mulţimea vîrfurilor din
Xi oare nu se leagă printr-o muchie ou w,., adică
Y,. = {y IY e X.,,[a:,., y] e U}.
P a, s u 1 1. Se ia Y1 = {a:1}, L1 = {0 1} şi k = 1.
Pasul 2. Se determini. familial,.= {BIS= MnY1r+uMeL„l.
Pasu 1 3. Se determină lk=familia mulţimilor din I„ ma:x:imafe
fa.ţi de incluziunea mulţimilor.
P a. s u l 4. Se defineşte familia de mulţimi L; +1 astfel :
Pentru fiecare M e L., :
- da.că Y1r+1 => M, atunci MU{a:.,+1} e L:+1 ; ..-
- da.oă Y,.+1t>M, atunci Me.L;+l şi {a11r+1}U(Mn ylr+ 1)eLZ+1.
dacă şi numai dacă M n Y ,.+1 e lk .
Familia L; +1 conţine numai mulţimile specifica.te mai sus.
Pasu 1 5. Se determină L,.+1 ca. familia mulţimilor din .LZ+1
maximale în raport cu incluziunea.
Pasu 1 6. Se repeti paşii 2, 3, 4 şi 5 pentru k=2, 3, •.. , n-1.
La sfirşitul aplicării algoritmului se obţine :famiJia, L,., adică familiâ
mulţimilor intern stabile maximale ale grafului G. Vom prezenta
 ALGORITMUL LUI BEDNAREK ŞI TAVLBEE 193

mai departe un exemplu de aplica.re a, a.oestui algoritm la, determi-

narea, numărului croma.tic al unui graf ou_şa.pte vîrfuri. Justifica.rea
algoritmului rezultă din modul de construcţie a familiilor de mulţimi
intern stabile maximale .L1:+1• lntr-adevk dacă noul vîrf ti:1:+1 nu se
leagă prin nici o muchie ou v1rforile din mulţimea. intern stabilă
maximală M a. subgrafului ou mulţimea. de vîrfuri {a:17 ••• , a:1:},
atu.noi MU{a:1:+1} e.L:+i• Prin L,:*+ 1 a.m. notat o familie de mulţimi
intern stabile oare va, conţine toate mulţimile intern stabile maxi-
ma.le a.le subgrafului cu mulţimea. de vîrfuri {a:u ••• , ti:1:+1}- Da.oă
a:1:+1 se leagă prin muchii cu o parte din vîrfurile din M, se adaugă
mulţimea M Ia. L:+1 şi se determină pentru fiecare M e L„ cu a.cea.stă.
proprietate mulţimea de :vîrfuri care nu se leagă prin muchii cu a:1:+1•
Dintre aceste mulţimi se reţin a.celea maximale în raport cu inclu-
ziunea. mulţimilor, la. care se adaugă noul virf m1c+1, ia.r mulţimile
intern stabile astfel obţinute se adaugă la. L:+1. Familia. L:+1 va,
conţine toate mulţimile intern stabile maximale a.le subgrafolui cu
mulţimea, de vîrfuri {/Di, ••• ,mt+1}. Pentru a, ară.ta. a.cest lucru, fie
Z o astfel de mulţime intern sta.bilă maximală. Da.că ti:1c+11= z, a.tu.noi
Z este o mulţime intern sta.bilă maximală a. subgrafului cu mulţimea
de vîrfuri X1o = {tDi, ••• , a:.,}, iar in caz contrar Z"\.{ID1:+1} este o
mulţime intern stabilă. a, subgrafului cu mulţimea. de vîrfuri Xt, deci
este maxima.li sau este inclusă. într-o mulţime intern sta.bilă maximală
din familia. L,:. Ţinind seama de construcţia, anterioară, rezultă. că.
Ze.L!+1• ·
Programul scris ln FORTRAN IV pe baza acestui algoritm [218] conţine 155 in-
strucţiuni şi produce tipărirea mulţimilor intern stabile maximale ale grafului, cite
una pe un rlnd, cit şi a numârului de stabilitate internă s(G) al grafului, care este
egal cu numărul maxim de elemente dintr-o mulţime intern stabilii maximală.
Cu N a fost notat numărul de vlrfuri ale grafului, cu M o majorare a numărului
de mulţimi intern stabile maximale, iar cu NBl o majorare pentru numărul maxim de
elemente ale unei mulţimi intern stabile maximale a grafului, care poate fi luată egalii cu
max (n - 1 - d(x,)) +1 = n - min d(x;),
t<:i<:n 1<:i~n
deoarece pentru un subgraf complef cu k vlrfuri toate vlrfurile nu un grad mai mare
sau egal eu k - 1.
Matricea 1\,lAD (N,N) cu N linii şi N coloane este matricea booleană de adiaccnţil a
grafului, matricea J.1,flS(M, NBl) serveşte la formarea mulţimilor intern stabile maxi-
male ale grafului, vectorul notat MV cu M componente indiclndu-nc pe fiecare linie
a matricei MIS ctte elemente intrli ln compoziţia unei mulţimi intern stabile.
Identificatorul Ml reprezintă pentru fiecare k = 2, ... ,n - 1 numărul de linii
din MIS ocupate cu mulţimi intern stabile din familia L1c, iar identificatorul MC1
reprezintâ pe rtnd numlirul mulţimilor din familia L:+l şi din familia L1c+1 , dupil
eliminarea mulţimilor care slnt incluse ln alte mulţimi, iar la sDrşitul etapei k + 1 iden-
tificatorul M1 ia valoarea MC1. Numlirul de stabilitate internă este egal la sflrşltul
algoritmului cu max .llfV(I). Pentru un numilr mare de vlrfuri ale grafului G dlfi-
1<:I<:Mr

13-0.86
194 DETERMINAREA MULŢJMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

1:ultatea aplicării algoritmului constă ln creşterea rapidă a numărului de mulţimi intern

stabile maximale ale grafului.
Moon şi Moser au demonstrat ln [ 143) că numărul maxim de mulţimi lntem stabile
maximale ale unul graf cu n vtrfuri este egal cu 311/8 clnd n = 3k, cu 4.3Un-I)JSJ-l clnd
n = 3k + 1 şi eu 2.3!11-2)/S clnd n = 3k + 2.
Exemplul tratat, un graf cu 20 de vlrfurl şi fără bucle al cărui graf complementar
este desenat ln fig. 14.1, care are 18 mulţimi lntem stabile maximale şi cu numărul de
stabilitate internă egal cu 5, a fost rezolvat ln două minute la calculatorul IBM 360/30.
Rezultatele tipărite de calculator slnt următoarele :

®
l~ig. 14.1
MULŢIMILE IN1'ERN STABILE MAXIMALE ALE GRAFULUI SINT URMĂ-
TOARELE:
1 18
2 13
3 4 8
5 14 19
6 7 15
4 8 9
7 9 10 11
8 9 10
10 12 17
3 13
6 14 15 19
7 11 15
12 16 17 20
13 16 17 18 20
14 18
11 15 19
12 19
8 9 20
 ALGORITMI PENTRU GASIREA UNEI ACOPERmt MINIME 195

NUMĂRUL DE STABILITATE INTERNĂ AL GRAFULUI ESTE EGAL CU 5.

Acest program serveşte şi la determinarea .JJJturor subgrafurilor complete maximale
ale unui graf treclnd la graful complementar G.

14.2. ALGORITMI PENTRU GĂSIREA UNEI ACOPERIBI

MINIME

Vom prezenta unii algoritmi combinatorii pentru găsirea unei

acoperiri minime a unei mulţimi prin elementele unei familii date de
submulţimi cu aplicaţii la determinarea cupla.jelor unui graf bi-
partit şi la. determina.rea numărului cromatic.
Fie X = { x17 x 2 , ••• , x,.} o mulţime finită cu n elemente şi .§ =
=(Ei)t~i~m o familie de submulţimi nevide ale lui X cu proprietatea
m
căLJEi=X.
i=l
Menţionăm că perechea (X,.§) se mai numeşte hipergra,f [15].
Vom mai presupune că mulţimile E, sînt incomparabile în raport
cu incluziunea mulţimilor, adică pentru orice i =I= j există rela.ţia
E, ct. EH unde c este rela.ţia de incluziune nestrictă dintre mulţimi.
O aicoperire minimă a mulţimii X cu elemente a.le familiei &
este o subfamilie de mulţimi din $ pe ca.re o notăm (E1k) 1~~r cu
E,k e $ ce conţine un număr minim , de mulţimi E1k care au proprie-
tatea. că-l aicoperă pe X, adică U E,k = X.
k=l
Această problemă poa.te fi formula.tă ca o problemă de programare
pseudobooleană liniară [81 ].
O metodă algebrică pentru găsirea tuturor a.coperirilor minime
este algoritmul lui Patrick [158 ], algoritm propus şi de W eissman
[227] şi Maghout [124].
Să presupunem că elementul x1 este acoperit de mulţimile
Eh, E 12 , ••• , Ei„ adică aparţinea.cestor mulţimi dinfa.milia $ 1 elementul
x 2 este acoperit de mulţimile Ek,, E,,,, ... , Ek,, ... , elementul a:,.
este acoperit de mulţimile E,,,1, E,,,,, ••. , E„z din familia $. 1n acest
caz se formează produsul :
(a;,LJ~.u ... Ua;,) (ax-,ua,,.u ... uak,} ... (a,,,.Uar.u ... LJa,,,z), (14.1)
unde operaţiile U, respectiv • sînt cele două opera.ţii de disjuncţie
şi de conjuncţie ale unei latice distributive iar a;1, • • • , a„z sînt va-
riabile cu două valori în acea.stă latice distributivă care aiu semnifi-
 196 DETERMINAREA MULŢ.IMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

caţia următoare : dacă a.1: = 1 mulţimea, Ek e & fa.ce parte din fa.milia.
de mulţimi asociată variabilelor aJ 1 • • • , '½, şi dacă a.1: = o, mulţimea.
Ek nu face parte din familia de mulţimi ataşată acestor variabile.
Din modul de formare a produsului (14.1) se observă că prntru
orice sistem de va.lori O sau 1 date variabilelor a.1:, expresia. (14.1)
are valoarea 1 dacă şi numai dacă familia de mulţimi din & a.sociate
după regula. de mai sus variabilelor a; 1 , • • • , a•• este o acoperire a
mulţimii X. 1ntr-a.devăr, dacă (14.1) are valoarea. 1, înseamnă
că fiecare factor al produsului are valoarea 1, deci fiecare din ele-
mentele x 11 ••• , X este acoperit de una sau mai multe mulţimi din
0

familia &. Utilizînd proprietăţile de distributivitate, comutativitate,

idempotenţă şi absorbţie ale celor două operaţii dintr-o !atice dis-
tributivă, putem scrie produsul (14.1) ca o disjuncţie de produse
pentru ca.re am făcut toate absorbţiile posibile (aUb = bUa, ab =
= ba, a(bLJc) = abLJac, aLJa = a, aa = a, al.Jab= a, a(aLJb) =
= a). Fiecare produs a1, a,• .•• a1p va corespunde unei acoperiri
ireductibile (E1i )i-,;;:i.:;;:i> , adică unei acoperiri cu proprietatea că
p
UE,. =I= X pentru orice k = 1, 2, ... , p, din cauza proprietăţii de
i=l
i-:/=.I: .
absorbţie. În acest mod se obţin toate acoperirile ireductibile ale
mulţimii X 1 deci şi toate acoperirile minime, deoarece orice acoperire
minimă este ireductibilă, aceste acoperiri minime corespunzînd
produselor cu un număr minim de factori.
Un acelaşi rezultat se poate obţine dacă utilizăm un algoritm
de natură combinatorie care constă in reprezentarea tuturor posi-
bilităţilor de acoperire prin drumurile care unesc rădăcina cu no-
durile terminale ale unei arborescenţe notate Ai.
Această arborescenţă se construieşte astfel :
Fie un element x, E X care aparţine următoarelor mulţimi din fa-
milia & : E 11 , E,., ••• , E1k- Arborescenţa Â.t, = (X,A) are rădăcina
notată de asemenea cu x 0 iar aplicaţia A se defineşte după cum
urmează:

A(x,) = {a:1,, Ir= 1, 2, ... , k}.

Fiecărui arc de forma (x;, m;,,) ii asociem mulţimea E., e i. Se alege
un element Yi.1 e X""-E;1 care aparţine următoarelor mulţimi din fa-
milia IS: E; 1 , E12 , • • • , Eh şi definim A(x,, 1 ) = {x;.1., I r=l, 2, ... , Z},
asociind fiecărui arc (,i:wx,.1 .,) mulţimea. E 1, ei, şi se continuă
acest procedeu pentru celelalte virfuri x•. 2, ••• , x, ..1: ş.a.m.d.
Dacă considerăm drumul (x0 Wt,n1 , • • • ,x,,n,. .... "• ) de la rădă­
-0ina a:, Ia, nodul x,,n1 , •••• " , , dacă X este reuniunea mulţimilor aso-
 ALGORITMI PENTRU GASmEA UNEI ACOPERIRI MINIME 107

cia.te arcelor (x0 x,.t1i), ... , (x1,..1 ••••• 11. _1 , xi,n,, .....,), pe care
o notăm cu E,.w, . ......,, vom defini A (a::;,,., ........) = 0- în acest
caz n, = 1 şi vîrfa.l x,.n,, ... ,. 8 îl vom numi un vîl'f terminal al
arborescenţei. În caz contrar se consideră un element oarecare
y;,,.,•.. :. n, e X"- E'-"•· .... t1s care 2,pa,rţine următoarelor mulţimi din
familia t,: E,.,, E„1 , • • • , E„ 11 şi se defineşte A (x,, .., ........) =
= {al;,,.., ...• ....r Ir = 1, 2, ... , q} asociind fiecărui arc de forma
ns, x,,fli, .... ns.,) mulţimea
( X.;_,,, •...• E,., E $,
Construcţia. arborescenţei A 1 obţin toate vîr-
se încheie cînd se
furile termina.le. Din modul de construcţie rezultă că, fiecare drum
(x,. x,,n,•••• , a:,,,.1••••• n,) de lungime s care uneşte rădăcina a::, cu
vîrful termina.I a:.,n,•... , ns (n, = l) corespunde unei acoperiri a
mulţimii X compusă din cele s mulţimi din familia t asociate ar-
celor acestui drum.
PRoPOZITIA. 1. Mulţimea acoperirilor asociate drum11,rilor care
unesc rădăcina a:, cu 'VÎrjurile terminale ale arborescentei As conţine
mulJimea acoperirilor ireductibile ale mulţimii X cu mulţimi din fa-
milia $.
Fie o acoperire ireductibilă (E1,} 1..:,..:v a mulţimii X cu mulţimi
din familia. $. Elementul a::, se găseşte într-o mulţime E,q, dar pu-
tem presupune că a::, e E,, renumerotînd mulţimile acoperirii, deci
există un indice 1 < <
m1 k astfel încît E11 = E,m,. Elementul Y1,m 1 a:
e E,1 , deci există o mulţime a acoperirii (Ei,) 1..:,..:v, fie E,.,
astfel incit
y;,m, e E,,,. Din modul de construcţie a arborescenţei rezultă că există
un indice 1 <
m2 <
f astfel incit E,. = E"m•' unde Eu,, E.,, ... , Eu1
sînt mulţimile din 8 care conţin elementul y;,m, etc. 1n acest mod se
obţine că acoperirea (Ei,.) 1..:,..:v este de fapt o acoperire a mulţimii
X asocia.tă drumului {x0 X;,m., •• • , x,,m, . .... mp) care uneşte rădă­
cina xi cu nodul terminal X;,,,,, ..... mv (mv= 1) al arborescenţei .A.ş.
Acoperirile minime vor corespunde deci dtumurilor care unesc
rădăcina. arborescenţ-ei cu nodu.rile te1minale şi care au un număr
minim de arce. ·
În multe cazuri nu este necesară enumernre:1 tuturor soluţiilor
ireductibile a.le problemei de acoperire şi nici determinarea tuturor
acoperirilor minimA, ci determinarea unei acoperiri minime. Pentru
aceasta vom· prezenta o modificare a algoritmului dat p€lltru con-
struirrn arborescenţei As care nduce numărul de ramificaţii în
fieca.re nod al a.rborescenţei şi permite găsirea a cel puţin unei aco-
periri minime.
 198 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

O partiţie {X, h~,~" a mulţimii X o vom numi compa,tibilă

cu familia, de submulţimi i, daică. pentru orice j = 1, ... , q există
o mulţime E1j e 8 astfel incit X, c E;i, ia.r acoperirea. (Ef1) 1~.;~., o
vom numi a.coperire generată de pa.rtiţi~ {X,Ji"';"'"' Reciproc, fiind
da.tă o a,coperire a, mulţimii X cu mulţimi din familia, i, ea
genereeză cel puţin o pa.rtiţie compatibilă cu familia. i, eliminind
lntr-un mod oaireca.re elementele comune mulţimilor acoperirii,
astfel incit ele să fie conţinute într-o singură, clasă. Este
clar că o P!l-rtiţie a mulţimii X cu un număr minim de clase compa-
tibilă cu familia '3 generează o acoperire minimă a mulţimii X, iar
o acoperire minimă a lui X generea,ză, cel puţin o partiţie cu un număr
minim de clase, compatibilă cu familia 85.
Pentru orice X 1 C X să notăm cu i.r, familia de mulţimi
- (.Ei \,_X1 h"'i~m• Acea.stă familie obţinută prin elimina.rea, elementelor
mulţimii X 1 din mulţimile Ei nu ma.i este formată in general din
mulţimi incompa.rabile în raport cu incluziunea.. Vom defini urmă.­
torul ~lgoritm : Fie un element a:, e X care aparţine mulţimilor
E;,, .E,1 , • • • ,.E;,: din familia$. Definim o a.rborescenţă .A:
=(X*, A*)
ca.re a.1·e rădăcina notată tot cu a:0 iar aplicaţia A* se defineşte
după cum urmează :

Fiecărui arc de forma (a:u a:1 r) îi asociem mulţimea .E;, e $.

Alegem un element oa.reca.re '!J;.1 e X\,_.E,1 ca.re aparţine următoe.re­
lor mulţimi maximale în ra,port cu incluziunea din familia Ss11 :
F 11 F 2, ••• , F 1 şi definim A* (a:;. 1) = {X;i , Ir = 1, 2, ... , j}, a~o-
ciind fiecărui arc (a:1.1, a:;,1,,) mulţimea F/e YJB,1 , şi se continuă acest
procedeu pentru celelalte vtrfuri :r,.2, ... , :.r,.1.: ale grafului etc.
Da.eă considerăm drumul (x1, x,.n,, ... , a:;,.,..... n,) de la ră-
dăcina a.:1 la vîrful ~;.,.,..... ,., , să notăm prin E, ...,..... "• reuni-
unea mulţimilor asociate arcelor (a.:0 a:,...,), (a:;,,,,, a.:,,,,1 ,.,1 ) , . . . ale
.acestui drum, mulţimi care în acest caz sînt două cite două
disjuncte. Dacă X = E;, "•· .... "• , vom defini
A*(a.:;, n, •••• , n8 ) = 0.
!n a.cest caz n-. = 1 şi vîrful :v,, ,,1 ••••• •• este un vîrf terminal a
.arborescenţei. 1n caz contrar se consideri un element oarecare
1/1, n,, ...••, e X\,_ E;, ,,1, •••• "• care apa.rţine următoarelor mulţimi
maximale în raport cu incluziunea, din familia 31, •1. . . . , na: H 11 H 2, ••• ,H«
 ALGORITMI PENTRU GAsIREA UNEI ACOPERIRI MINIME 199

şi se defineşte

A*(Xi,n, ....••• )={a:1,n,.....••. rlr=l, 2, ••• ,q},

asociindu-se fiecărui arc de forma (3'1. n,,.. • • •• , a:,, R1,. •• • n,,r),
mulţimea, Hr E $Bi, n, .. ..• "• .
Construcţia. a.rborescenţei A1 se încheie cînd se obţin toa.te
vîrfurile terminale. Fiecare drum (ro0 ••• , ro1. ,. 1••••• n,) de lungime
s care uneşte rădăcina, a:, cu vîrful termina,! ro1• n,• ..•• "• ( n, = 1)
corespunde unei partiţii a mulţimii X formate din cele a mulţimi
asociate arcelor acestui drum şi care este compatibilă. cu familia $.
Pn.oPOZIŢIA 2. Mulţimea partiţii'lor asociate drumurilor care unesc
rădMina ro, cu vt,fu1'ile terminale ale arb01·escenţei conţine cei Al
puţin o partiJie cu un număr minim de clase, compatibi'Ză cu familia
de submu.lţimi $. ·
Fie o partiţie {X Ih~i<ii;ii a lui X cu un număr nimim de clase,
ega.l ou p, compatibilă, cu familia I.
Elementul x, se găseşte într-o clasă, X,, însă putem prasupune
că a:, e X 1 şi deci există. un indice 1 ,< m1 < k pentru care X 1 C E1m1
din cauza condiţiei de compatibilitate a, pa.rtiţiei cu faimilia I.
Dacă X1 =/= E,m, vom completa. ola.'3a X1 pînă, la E1m, prin ex-
tragerea elementelor mulţimii E,m, -care nu aparţin clasei X1 din cla-
sele rămase ale partiţhi. Se obţine o nouă partiţie E1m~' X 2, ••• , X~
a mulţimii X care este compatibilă cu familia ,, iar x; c X 1 şi
X~ =I= 0 pentru orice j = 2, ... , p din cauza ipotezei de minima-
litate relativă la numărul claselor partiţiei {X;}i~;,i;,,. Putem pre-
supune că 'J/1.m e X~, deci există un indice 1 ,< m2 < j astfel incit
1

x; C F m1 , dacă Fi, F 2 , . . . , F 1 sint mul~imile maximrue în raport

cu incluziunea. din familia (E,'-.._.FJ1m,) 1,i;.1~,,. , unde indicele i,,,1 este fix,
deoarece X~ C X'-.._FJ1m.· Da.oă Xs =/= Fm,, vom completa cla'3a. X~
pină la F m, prin extragerea. elementelor mulţimii F m, care nu a,parţin
cla.sei X2 din clasele X~, ... , X~ ale partiţiei ş.a.m.d.
În a.cest mod se obţine o partiţie a mulţimii X cu p clase com-
patibilă. cu familia I şi ca.re este asocia.tă unui drum (a:0 a:1.m 1, • • • ,
tc;,m, •...• m,,) cu p arce ca.re uneşte rădăcina, :c, cu nodul terminal
Wi,m 1. . . . . m„ al arborescenţei AJ.

Vom da un exemplu de aplicare a algoritmului lui Petrick şi a celor doi algoritmi

propuşi mai sus ln cazul clnd X = {1. 2, 3, 4. 5} iar familia $ este formată din mul-
ţimile A ={1, 2, 3}, R = {1, 2, 4}. C = {1, 3, 4}, D = {1, 3, 5}, B = {1, 4, 5}. Scriind
algebric rondiţia de acoperire a multimii X, obţinem
(aUbUcUdUe) (aUb) (aUcUd) (bUcUe) (dUe)=(aUb) (cUabUbdUaeUde) (dUe)=
200 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

= acdUaccUabdUabe U abd U abdcUacdUaeUade Uade U bcd U bceU abdU abe U bd U

U bdcUabdcUabeUbdeU bdc=aeUbdUacdUbce,
expresie care ne dă toate acoperirile ireductibile şi anume :
(A, E), (B, D), (A, C, D) şi (B, C, E),
dintre care primele două slnt minime.
Aplielnd algoritmul pentru construcţia arborescenţei As , se obţine arborescenţa
din fig. 14.2, unde pentru fiecare ramificaţie am lncercuit elementul care aparţine mul-
ţimilor din familia 4,}, mulţimi care slnt asociate arcelor ce pornesc din ramificaţia res-
pectivă.

Fig. 14.2

Pentru orice arborescenţă astfel construită fiecare acoperire

ireductibilă poate să apa.Tă de mai multe ori, iar unele acoperiri
asociate drumurilor care unesc rădăcina cu nodurile terminale sînt
reductibile.
Utilizînd următoarea r3gulă, de absorbţie: acoperirea, (lil,k)i~1.:,.: 11
absoarbe a"Joperirea {E;1)1,.:1._:q dacă pentru orice 1 ~ k ~ p există
 ALGORlTMI PENTRU GAsmEA UNEI ACOPERmI MlNJME 201

un indice 1 ~ l ~ q, astfel încît E,1c = EJ1 şi deci p-< q, putem ob-

ţine toate acoperirile ireductibile ale mulţimii X cu mulţimi din
familia. I.
Putem fa.ce ca arborescenţa .A. 1 să conţină mai puţine arce, şi
deci mai puţine acoperiri reductibile folosind următoarea regulă
de ramifica.re: dacă drumul (x;, x;,,,,, ... , a:,,,,, . .......) nu are ca
ultim nod un nod terminal, atunci se alege elementul y._,,, ..... "se
e X"--E,,f'I, . .... •• astfel incit numărul mulţimilor Eh,, Eh,, .•. , Ehg
din familia $ ca.re-I conţin pe y,,,., ..... "• să fie minim.
Aplictnd această regulă pentru exemplul dat, se obţine arborescenţa din fig. 14.3.
Această arlloreseenţă conţine numai opt noduri terminale, deci opt acoperiri dintre

0 {~9} ,,_
~
{2} 0 {s}
{4,S} ·
0 {s.s}
.© { 2,3}
Fig. 14.3 Fig. 14.4
care patru slnt ireductibile faţă de 21 cite coniinea arborescenţa construită anterior.
Pentru detenninarea unei partiţii cu un număr minim de clase compatibilă cu familia
ş şi deci a unei acoperiri minime, construim arborescenţa A; din fig. 14.4, după
algoritmul prezentat mai lnainte. Se obiin partiţiile minime {1, 2, 3} {4, 5} ;{1, 2, 4}
{3, 5}; {1, 4, 5} {2, 3}; {1, 3, 5} {2, 4} compatibile cu familia & şi deci acoperirile
minime (A, E) şi (B, D).
Pentru a reduce şi în acest caz numărul de calcule vom adăuga
condiţia ca elementul pentru care se face ramificarea să aparţină
unui număr minim de mulţimi maximale :
Dacă. considerăm drumul (x„ xv,, ... , xi,11 1, ..• , n,) de la ră-
dăcina. ~. la nodul w,,........ "• ca.re nu este un nod terminal al
202 DETERMINAREA MULŢ1MILOR IN'l'ERN S'l'ABILE MAXIMALE

.arborescenţei, vom alege un element Yi,n, . ... .,.6 e X "" Ei.n, . .... "•
oare aparţine unui număr minim de mulţimi maximale în raport
cu incluziunea din familia &\ E;,n, .... ,n,' iar acest criteriu de alegere a
-elementului pentru care se face ramificarea se aplică începînd cu
rădăcina x;-

Aplicind acest principiu, se obţine arborescenţa din figura 14.5 care conţine
două partiţii minime {1, 2, 3} {4, 5} şi {1, 2, 4} {3, 5} de-a lungul drumurilor
eare unesc rădăcina cu nodurile terminale, parti!ii care corespund celor două acoperiri
minime ale muljimii X.

Dacă considerăm o problemă mai ge-

nerală de acoperire asociind fiecărei mul-
ţimi Ei din familia. ~ o pondere c. ca.re
este un număr real pozitiv şi cerînd să
se găsească o acoperire pentru care suma
ponderilor asociate mulţimilor acoperirii
să fie minimă, problema poate fi rezol-
vată prin construcţia arborescenţei .A is,
alegînd din mulţimea acoperirilor ireduc-
Fig. H.5 tibile o acoperire minimă, relativ la suma
ponderilor.
Pentru a studi2. informaţia pe care ne-o pune la dispoziţie o
arborescenţă cum sînt cele construite şi pentru a organiza calculele
în mod convenabil pentru un carlculator electronic, vom utiliza no-
ţiunea de pilă. Se numeşte pilă peste mulţimea E orice şir finit
.A = (cx 0 , cx1 , ••• , a 0 ), unde a 0 , a11 ••• , ::1.0 sînt cuvinte formate cu
litere din mulţimea E astfel încît :
1) a 0 = a 0 = "-, cuvîntul vid care nu ara nici o literă şi a cărui
lungime este egală cu zero ;
2) pentru orice i = 1, 2, ... , q este îndeplinită una şi numai una
din situaţiile următoare :
- (>(;_ 1 este factor stîng pentru c~; şi anume există o literă a e E,

astfel încît C':; = C':;_ 1a, deci l(c,;) = l(Ct,_ 1 ) + 1;

- Cf., este factor stîng pentru C'-;_ 1 şi anume există o litei·ă a e E
astfel încît C>(:_ 1 = (>(;a, deci Z(CtJ = l(G-';_ 1 ) -1,
unde l( Ct.) este lungimea cuvîntului (>( sau numărul de litere pe care
le conţine cuvîntul c,;.
Cuvintele ~0 , ~ 1 , ••• , C'-q se numesc stările pilei iar ultima literă
(situată cea mai la dreapta) în cuvîntul C'-; se numeşte vîrful pilei
în starea c:; sau nivelul 1 al pilei în starea ex.,.
Dacă o literă din cuvîntul Ct.;:::/= "- are nivelul k, atunci litera si-
tuată la stînga ei are nivelul k + l în starea C(i a pilei.
 ALGORITMI PENTRU GASIREA UNEI ACOPERIRI MINIME 203

Am văzut că pentru două stări vecine ale pilei există a e E, astfel

incit °'i = °'i-la sau "i-t = cx,a. În primul caz, numărul i se numeşte
o intrare a elementului a iar in al doilea caz numărul i se numeşte
o ieşire a lui a. În general, intrarea şi ieşirea unui element a e E nu
sînt unice, iar dacă toate elementele mulţimii E care intervin în com-
poziţia stărilor pilei au o intrare unică, deci şi o ieşire unică, pila
se numeşte simplă [112]. Cu alte cuvinte, o pilă poate fi interpre-
tată ca un stoc de informaţii de o aceeaşi natură, informaţii depo-
zitate unele lîngă altele pe nivele consec:utive numerotate de la dreap-
ta spre stînga, informaţii care se pot găsi, de exemplu, în memoria.
unui calculator electronic. Acest stoc de informaţii se poate modi-
fica numai prin adjuncţia unui element care vine pe primul nivel,
producînd deplasarea celorlalte nivele la stînga, deci numerele de
ordine ale nivelelor care se găseau în pilă cresc cu cîte o unitate,
sau prin eliminarea elementului situat pe primul nivel, producîn-
du-se în acest caz deplasarea celorlalte nivele la dreapta, iar numerele
de ordine ale nivelelor elementelor rămase in pilă scad cu cite o
unitate.
O pilă se poate modela în memoria unui calculator utilizînd o
iîstă de tablouri şi un vector ale cărui componente ne indică mar-
ginea superioară a fiecărui tablou, în orice moment calculatorul me-
morînd o singură stare a pilei iar trecerea de la o stare la alta fă­
cîndu-se după regula dată. Procesele arborescente se întilnesc de-
seori în probleme de stocare şi de regăsire a informaţiei, în teoria
matematică a clasificării [40], unde arborii de clasificare leagă între
ele diferite acoperiri ale mulţimii obiectelor situate pe nivele diferite
în funcţie de numărul proprietăţilor comune pentru orice pereche
de obiecte, in algoritmii combinatorii de tipul S.E.P. (separare şi
evaluare progresivă) care necesită enumerarea tuturor soluţiilor
dintr-o clasă dată care conţine cel puţin o soluţie optimă [112],.
[185]. Menţionăm că algoritmii de tipul S.E.P. intervin în rezol-
varea unor probleme de programare în numere întregi. Pilele de
memorie sînt utilizate pentru analiza sintactică şi compilarea pro-
gramelor scrise în diferite limbaje de programare, ca de exemplu
in Algol [72), [150). Putem asocia o pilă unei arborescenţe astfel
incit mulţimea stărilor pilei sil: fie mulţimea tuturor drumurilor care
pleacă din rădăcina arborescenţei, succesiunea acestor drumuri fă­
cîndu-se după 1·egula lui Tarry: Se pleacă din rădăcina arborescen-
ţei pe arcul situat cel mai la stînga iar de fiecare dată cînd ajungem
la un nod, ne deplasăm pe arcul ca.re nu a mai fost parcurs, situat
cel mai la stînga. Dacă ajungem la un nod terminal, ne întoarcem
pe drumul care uneşte rădăcina arborescenţei cu acel nod terminal
în sensul invers orientării arcelor pînă ajungem la un nod de la care
204 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

pleacă un arc neparcurs şi procesul de explorare a, drumurilor ar-

borescenţei reîncepe. Acest proces se încheie în momentul cind reîn-
torcîndu-ne în rădăcina arborescenţei pe un drum deja parcurs, în
sens invers orientării arcelor, constatăm că toate arcele care pleacă,
din rădăcină au fost parcurse.
Vedem deci că este permis să ne deplasăm şi în sens opus orien-
tării arcelor pentru a reîncepe explorarea arborescenţei atunci cînd
am ajuns la un nod terminal de la care nu mai pleacă nici un arc.
Se obţine a1tfel o mulţime de drumuri care interpretate ca o suc-
cesiune de vîrfuri ne dau toate stările nevide ale unei pile asociate
arborescenţei pe vîrfuri, iar interpretate ca o succesiune de arce
constituie stitrile unei pile asociate arborescenţei pe arce, oonside-
rînd că mulţimea arcelor unui drum format dintr-un singur nod
constituie cuvin.tul vid "A. Astfel, dacă, notăm arcele arborescenţei
din fig. 14.3 cu literele A, B, O, D, E, obţinem următoarea pilă
asociată arborescenţei pe arce : ( "A, A, AD, ADB, AD, ADO, AD,
ADE, AD, A, AE, A, "A, B, BD, B, BE, BEA, BE, BEO, BE, BED,
BE, B, A). D.1că notăm nodurile terminale cu litera T şi celelalte
nodlll'i cu cifrele din cerculeţe, obţinem pila asociată. aceleiaşi ar-
borescenţe pe virfuri, ale cărei stări vide sînt numai starea iniţială
şi starea finală: ( ).., 2, 25, 254, 254T, 254, 254T,' 254, 254T, 254,
25, 25T, 25, 2, 25, 25T, 25, 253, 253T, 253, 253T, 253, 253T, 253,
25, 2, )..).
O. Pair [151] şi J. Derniame [50] au arătat cum poate fi asociată
o pilă vîrfurilor şi arcelor oricărui graf şi au propus o serie de metode
eficace pentru studiul problemelor în care apar noţiunile de drum
şi de conexiune a unui graf.
Pilele utilizate în problemele de acoperire vor fi asociate arbo-
rescenţelor pe vîrfuri, iar stocul de informaţii asociat fiecărui vîrf
va fi format din familii de mulţimi sau de submulţimi din familia
$ care apar în descrierea algoritmilor pentru construcţia arborescen-
ţei A.s, respectiv A;. Se va utiliza un marcaj cu o steluţă pentru
a şti care slnt mulţimile asociate arcelor în fiecare vîrf şi cu două.
steluţe pentru a marca mulţimile asociate arcelor care fac parte din
dramul care pleacă din răidă.cină pe care îl explorăm în acel moment.
De fiecare dată cînd ajungem la un vîrf terminal vom tipări toate
mulţimile marcate cu două steluţe care se găsesc în pilă, ceea ce
ne va da o acoperire, respectiv o partiţie a mulţimii X şi vom trece la
explorarea altui drum după regula de trecere expusă, mai sus. Algorit-
mii care intervin.în propoziţiile 1 şi 2, pe care ii vom numi algoritmii
1 şi 2, prezentaţi cu ajutorul noţiunii de pilă şi ţinînd seama că la
fiecare ra.mificare alegem un vîrf care aparţine unui număr minim
 -~-
\
\
ALGORI~ PENTRU GAsIBEA UNEI ACOPERIRI MINIME 205

de mulţimi, respe()tiv de submulţimi ma.ximale în raport cu inclu-

ziunea, din familia, 1. iau forma următoare : · '
Algoritmul 1 conţine următoarele instrucţiuni :
,x) Se depozitează, toate mulţimile E, cu i = 1, 2, ... , m în
vîrful pilei (pe primul nivel).
~) Se determină elementul mulţimii X care aparţine unui număr
minim de mulţimi situa.te pe primul nivel şi se marchează cu o ste-
luţă toate mulţimile de pe primul nivel care conţin acest element.
Dacă există mai multe elemente cu această proprietate, se va
alege elementul cu indicele cel mai mic.
Se aşază mulţimile marcate cu o steluţă la. începutul listei de
mulţimi de pe primul nivel.
y) Se marchează mulţbnea situa.tă. la. începutul listei de mulţimi
de pe primul nivel, care era marcată cu o steluţă, cu două steluţe
şi se merge la e:1.
o) Se verifică dacă pe primul nivel mulţimea marcată cu două
steluţe este urmată de o mulţime marcată cu o steluţă. Dacă nu,
se merge la 8 şi dacă da, se marchează cu două steluţe mulţimea,
care fusese marcată cu o steluţă, situată la dreapta mulţimii marcate
cu două steluţe, iar mulţimea care fusese marcată cu două steluţe
se marchează cu o singură steluţă.
e:1) Se elimină. elementele mulţimilor marcate cu două steluţe
care se găsesc în pilă din mulţimea X. Dacă se obţine mulţimea
vitlă, se merge la '1)1, iar da.că nu, se alege un element din mulţimea
astfel formată (în ordinea crescătoare a indicilor} care aparţine unui
număr minim de mulţimi situate pe ultimul nivel nevid al pilei. Aceste
mulţimi se trec pe primul nivel şi se marchează cu o steluţă. Se mer-
ge la y.
'1)1) Se tipăreşte familia mulţimilor din pilă marcate cu două
steluţe, care constituie o acoperire a mulţimii X cu mulţimi din
familia S. Se merge la o.
8) Se elim.ină primul nivel al pilei. Dacă pila este vidă, calculul
se opreşte. în caz contrar, se merge la o.
Facem observaţia că ordinea de execuţie a instrucţiunilor algo-
ritmului eite de sus în jos, în afara cazului cînd se specificii. un trans-
fer la altă instrucţiune decît cea următoare.
Se presupune că în momentul afectării unui marcaj cu o steluţă
sau cu două steluţe unei mulţimi din pilă vechiul marcaj este şters,
presupuneri care vor fi valabile şi mai departe.
Numărul minim de mulţimi ale unei acoperiri a mulţimii X este
egal cu numărul minim al nivelelor nevide ale pilei din momentul
. tipăririi la punctul 111 a unei acoperiri a mulţimii X.
206 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

Algoritmul 2 este compus din următoarele instrucţiuni :

' o:O) Se determină o majorare M a numărului de mulţimi dintr-o
acoperire minimală a lui X cu mulţimi din familia ~- Se poate lua
de exemplu M = IX I,
a;) Se depozitează toate mulţimile Ei cu i=l, 2, ... , m in vir-
ful pilei (pe primul nivel).
f3) Se determină elementul mulţimii X care aparţine unui număr
minim de mulţimi situate pe primul nivel şi se marchează cu o ste-
luţă toate mulţimile de pe primul nivel care conţin acest element.
Dacă există mai multe elemente cu această proprietate, se va alege
elementul cu indicele cel mai mic. Se aşază mulţimile marcate cu
o steluţă la începutul listei de mulţimi de pe primul nivel.
y) Se marchează mulţimea situată la începutul listei de mulţimi
de pe primul nivel, care era marcată cu o steluţă, cu două steluţe
şi se merge la e2.
8) Se verifică dacă pe primul nivel mulţimea marcată cu două
steluţe este urmată de o mulţime marcată cu o steluţă. Dacă nu,
se merge la 8 şi dacă da, se marchează cu două steluţe mulţimea
care fusese marcată cu o steluţă, situată la dreapta mulţimii marcate
cu două steluţe, iar mulţimea care fusese marcată cu două steluţe se
marchează cu o singură steluţă.
e2) Se elimină elementele mulţimii marcate cu două steluţe din
toate celelalte mulţimi, marcate şi nemarcate de pe primul nivel şi
dintre mulţimile astfel obţinute se reţin mulţimile maximale în
raport cu incluziunea. Dacă mulţimea maximală este unică, se
merge la "1)2 iar dacă nu, se verifică dacă condiţia l + 1 < M este
îndeplinită, unde l este numărul nivelelor nevide ale pilei. Dacă
această condiţie este îndeplinită, aceste mulţimi maximale se trec
pe primul nivel şi se merge la (3. Dacă condiţia nu este îndeplinită,
se merge la a.
"1)2) Se tipăreşte familia formată din mulţimea maximală unică
obţinută la e2 şi toate mulţimile marcate cu două steluţe care se
găsesc în pilă. Această familie de mulţimi este o partiţie a mulţimii
X, compatibilă cu familia 13. Se verifică condiţia l + 1 < M, unde
l este numărul nivelelor nevide ale pilei. Dacă această condiţie este
verificată, i se dă variabilei M valoarea l + I şi se merge la a.
Dacă nu, se merge la 8.
0) Se elimină primul nivel al pilei. Dacă pila este vidă, calculul
se opreşte. În caz contrar se merge la a.
Am aplicat aici o metodă obişnuită in algoritmii de separare şi
evaluare progresivă, care constă în îmbunătăţirea progresivă a ma-
jorării M pe baza rezultatelor de calcul şi în obţinerea unor partiţii
 ~ \.,
\\
ALGOB:EMI PENTRU GASIREA UNEI ACOPERIRI MINIME 207
\
ale mulţimii X compatibile cu familia i, cu proprietatea că, numărul
de clase ale unei partiţii este mai mic sau egal cu numărul de clase
ale partiţiei obţinute anterior, renunţînd să mai explorăm drumurile
arborescenţei A; care pleacă din rădăcină; şi despre care ştim că
conţin mai mult de Marce.
Numărul de mulţimi dintr-o acoperire minimă a mulţimii X
este egal în cazul algoritmului 2 cu numărul minim al nivelelor ne-
vide ale pilei, considerate în momentul obţinerii la punctul e:2 a unei
mulţimi maximale unice, mărit cu o unitate. Dacă ne interesează
numai acest număr minim de mulţimi dintr-o acoperire a lui X, nu
vom mai tipări toate partiţiile obţinute în cursul calculelor, însă vom
compara succesiv numărul nivelelor nevide ale pilei în momentul
obţinerii la punctul e:2 a unei mulţimi maximale unice, alegîndu-1
pe cel mai mic pe care îl mărim cu o unitate şi îl tipărim.
Problema găsirii unei acoperiri minime intervine într-o anumită
etapă a minimizării formelor normale disjunctive ale funcţiilor boo-
leene. Astfel, după ce am determinat toţi implicanţii primi ai func-
ţiei date, se pune problema găsirii unui număr minim de implicanţi
primi a căror disjuncţie să genereze funcţia booleană, la care va
corespunde un circuit cu două nivele care realizează această funcţie
şi care conţine un număr minim de operatori „şi" [19], [118].
In acest caz, mulţimea X este mulţimea vîrfurilor hipercubului
cu n dimensiuni în care funcţia booleană f( Xi, x 2 , ••• , x,i) ia valoarea
1, care trebuie acoperită prin elemente din familia ~, familia im-
plicanţilor primi ai funcţiei, fiecare implicant prim format prin con-
juncţia a k litere negate sau nu corespunzînd unei mulţimi cu 2ii-k
vîrfuri ale hipercubului în care funcţia booleană ia valoarea 1.
Pentru un graf bipartit G = (X, Y, r), determinarea cuplajelor
lui X în Y în cazul în care condiţia necesară şi suficientă a teoremei
lui Konig-Hall (cap. 11) de existenţă a unui cuplaj este satisfăcută,
revine la problema găsirii tuturor acoperirilor ireductibile ale mul-
ţimii X prin arce de forma (x, y) cu x e X şi y e Y care nu conţin
două cîte două extremităţi comune.
Faptul că arcele care formează un cuplaj nu au două cîte două
extremităţi comune implică proprietatea că orice acoperire a mul-
ţimii X prin arce care determină un cuplaj este ireductibilă.
Pentru determinarea tuturor cuplajelor O ale unui graf bipartit
G = (X, Y, r) se poate deci aplica algoritmul 1, unde ~ este mulţi­
mea arcelor gTafului, cu observaţia că la punctul el, după eliminarea
unui arc (x, y) vor fi luate în consideraţie şi trecute pe primul nivel
al pilei numai acele arce care nu conţin nici pe x, nici pe y.
208 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

Pentru graful bipartit din fig. 11.1 se obţine arborescenţa din fig. 14.6 care conţine
patru drumuri care unesc rădăcina cu nodurile terminale, mulţimea arcelor asociate
fiecărui drum dtndu-ne cite un cuplaj al gi:nfului bipartit. Pe ramura superioară nu
am putut continua construcţia din cauza condiţiei ca arcele cuplf!jului să nu aibă extre-
mităţi comune.

@ {x3,Y2)
Fig. 14.6

Deci prin aplicarea algoritmului 1 cu modificarea de la e:l sau

obţinem toate cuplajele lui X în Y sau ajungem la concluzia că nu
există nici un cuplaj al lui X în Y.
în cazul determinării numărului cromatic, problemă care este
legată şi de minimizarea numărului de stări interne ale automatelor
secvenţiale incomplet specificate [218 ], mulţimea X este mulţimea
vîrfu.rilor grafului iar familia $ este familia tuturor mulţimilor intern
stabile maximale ale grafului. Din cauza particularităţilor acestei
probleme, algoritmii de acoperire admit unele îmbunătăţiri în sensul
reducerii numărului de operaţii, care vor fi discutate în cele ce ur-
mează.

14.3. DETERMINAREA NUMĂRULUI CROMATIC

AL UNUI GRAF FINIT

Fiind dat un graf finit neorientat şi fără bucle G, numărul cro-

matic y(G) al grafului este cel mai mic număr de culori cu care pot
fi colorate vîrfurile grafului astfel încît două virfuri unite printr-o
muchie să nu fie de aceeaşi culoare.
 \
\
\
DETERMifil\REA NUMARULUI CROMATIC AL UNUI GRAF FINIT 209

\
Dacă se defineşte o mulţime intern stabilă ca fiind o mu!ţ,ime
de vîrfuri cu proprietatea că oricare două virfuri din mulţime nu
sînt unite printr-o muchie, numărul cromatic al grafului este egal
cu numărul minim de clase ale unei partiţii a mulţimii' vîrfurilor X,
ale cărei clase sînt mulţimi intern stabile de vîrfuri.
Fiecărui graf neorientat 0 i se poate asocia o relaţie binară si-
metrică §{G definită astfel:
(m, y) e §{ 0 dacă şi numai dacă [ro, y] e U, unde U este mulţimea
muchiilor grafului.
Dacă graful Gnu are bucle, adică muchii de forma [ro, ro] cu ro e X,
atunci relaţia ~a = X X ~$.a este simetrică şi reflexivă şi pro-
blema determinării numărului cromatic al grafului G revine la de-
terminarea unei relaţii de echivalenţă oÎ ~ c o1t a c X 2 care să aibă
un număr minim de clase. Fiecare clasă a echivalenţei ~ â este
o mulţime intern stabilă a grafului G.
ln cele ce urmează vom stabili margini superioare şi inferioare
pentru numărul cromatic al unui graf 0 = (X, U). Să notăm cu
d(ro,J gradul vîrfului a;ke X, adică numărul muchiilor incidente cu
ro1 şi să presupunem că cele n vîrfuri ale grafului sînt astfel numero-
tate încît să existe relaţia
d(a:1 ) > d(ro > ... > d(ro,.).
2)

Fie o partiţie  = {Xd1~~(1 a mulţimii X formată din mulţimi

intern stabile şi să notăm

mk = max d(ro11 ) pentru k = 1, ... , q.

Z.,1EX~

Fie de asemenea
«(0) = max (min (k, 1
k=I, ... ,tl
+ d(rok)))
şi

~â (0) = k=l,
max
... ,q
(min (k, 1 + mk)).
R. Brooks [20] a stabilit inegalitatea y(G)-< 1 + max d(rofl) iar
2>=1 .•.• ,n

D. Welsh şi M. Powell au demonstrat în [228] că,

y(G) < «(G) -< 1 + i>-1,

max
... ,n
d(roi>). (14.2)

U-c, 80
210 DETERMINAREA MULŢlMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

PROPOZIŢIA 3. Pent1·u orice partiţie  a mulţimii vîrfurilo1· for-

mată din mulţimi intern stabile există relaţia y(G) ~A(G) şi condiţia <
-m1 ~ m2 ~ ••• ~ ma implică inegalităţile

y(G) < ~A(G) < ~(G) < l + max 11=1 .... ,n

d(x11 }. (14.3)

()bţinem ~A{G) = ~(G), dacă X1 = {x1}, X 2 = {x2}, ••• , X" = {x,J,

iar ~A (G) = y(G), dacă de exemplu partiţia  are un număr minim
4e clase, deoa1·ece în acest caz
~A (G} < max,a
A·= 1, ...
k = q = y (G) şi deci y(G) = min ~~ (G).
A

Dacă mulţimea X 1 este o mulţime intern stabilă maximală a

;grafului G, adică pentru orice x e X"'-X1 există un vîr.f din X 1 care
să fie legat printr-o muchie cu x, se verifică dacă X 2 este o mulţime
intern stabilă maximală a subgrafului cu mulţimea de vîrfuri X"'-X1 •
Dacă X 1 nu es.te o mulţime intern stabilă maximală, se completează
X 1 pînă la o mulţime intern stabilă maximală Xi prin extragerea
.anumitor elemente din clasele X 2 , ••• , X 11 care devin X~, ... , X! cu
X~ c X 2 , ••• , X! c Xq. Se ~otează cu _n, X;, ... , X! 1 mulţimi­
le nevide din şirul X~, ... , X~ în ordinea în care ele apar în acest şir.
:Dacă X~ este o mulţime intern stabilă maximală a subgrafului cu
mulţimea de vîrfuri X"'-X~, se notează X~= X~ şi se verifică
dacă X~ este o mulţime intern stabilă maximală a subgrafului ge-
.nerat de X"'-(X~ U X~). Dacă X~ nu verifică această proprietate,
.atunci se completează X~ pînă la o mulţime intern stabilă maximală
x; prin extragerea anumitor elemente din clasele X;, ... , X;1 •
După un număr finit de paşi vom obţine o nouă partiţie  =
1

= {X~h~1.~11 - a lui X formată din mulţimi intern stabile pentru

-care q' < q, cu proprietăţile următoare:
X~ este o mulţime intern stabilă maximală a grafului G, X~ este
•O mulţime intern stabilă maximală a subgTafului generat de mul-
i:-1
·ţimea de vîrfuri X "'-U i=l
Xf pentru orice k = 2, 3, ... ,q' şi

mln,i·,q'J
Xkc U
i=I
x: pentru orice k =I, ... , q.
Dacă xe X"'- i=l
k
U x:, atunci x se leagă pl'intr-o muchie cu cîte
lln vîrf din fiecare clasă X~, ... , X~, deci d(x) >. k din modul de
 \ \
'
DETERMINAREA Nu"MARULUl CROMATIC AL UNUI GRAF FINIT 21 l
'
construcţie a partiţiei /l'.
k ,
Deci d(x)
•
< k sau 1 + d(x) -< k implică.
faptul că xe U x:, unde k-< q'.
i=l
q;(p)
În consecinţă, pentru orice virf x11 e X obţinem că x11 e U X~ unde
cp(p) = min (q', 1 + d(xp)),
mlnrk,«'J
Dacă presupunem că x1, e X.1:, atunci x" e U
i=l
x:.
rp(kJ
Pe de altă parte x 11 e Xk implică x„ e U X,, unde
i=l

l}(k) = min (q', max cp(p))

:rpEXk
= min (q', 1 + max d(x
:>:pEX.i,
11 )).

'fllkJ
Decix,,eXkimplicăx„e U x;, unde 11(k)=min (min (k, q'), lj,(k))=
l=l
mln('l',(3A (GH
= min (q', min (k, 1 + mk)). Am obţinut că x 11 e U X[
i=l
pentru orice a;" e X dacă se notează ~A (G) = max (min (k, 1 + mk))~
k=l, ... ,Q
mln(q',(3A(G)) q'
1n concluzie X= U
i=l
x; = ux:,
i=l
deci min(q', ~A(G)) =q',.
adică ~A (G) >, q' >, y(G).
Pentru a demonstra a doua parte a propoziţiei, să considerăm
relaţia d(a1i) >, d(x2 ) >, ... > d(a;,.) şi din faptul că

fli > m2 > ... > m"

se deduce
d(x1 ) = m1 ; d(a: 2 ) > m2 ; ••• ; d(x") > m,,.
În aceste condiţii
min (k, 1 + mk)-< min (k, 1 + d(x.1,))
pentru orice k = I, ... , q şi deci
~A (G)-< max
k =1 1 • ,,,'1
(min (k, 1 + d(x.. ))) -< t:t(G).

Există cazuri cînd y(G) = ~a(G), deşi partiţia /l nu are un număr

minim de clase formate din mulţimi intern stabile. Pentru a obţine
212 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

,o majorare cît mai bună a numărului cromatic al unui graf G, vom

,construi partiţia .6. ale cărei clase sînt mulţimi intocn stabile în mo-
dul următor :
Alegem un vîrf x, 1 cu gradul maxim şi în mulţimea vîrfurilor
-care nu se lea.gă printr-o muchie cu x,, alegem un virf x,. cu
,gradul ma.xim. tn mulţimea virfurilor ca.re nu se lea.gă printr-o
muchie nici cu x11 şi nici cu x,.
se a.lege un virf X;, cu gradul
.maxim ş.a.m.d.
Oind acest proces nu mai poate continua, adică orice vîrf din cele
Tămase se leagă printr-o muchie cu cel puţin unul din vîrfurile
-deja. alese, vlrfurile alese formează clasa X 1 a partiţiei .6.. Vom
.a.lege acum un vîrf de grad maxim, fie x;, e X"-._Xi, apoi un vîrf
x;, e X"\_X1 care are gradul ma.xim şi nu se leagă printr-o muchie
-0u x,, etc. Dacă vîrfurile Xk,, x,,., ... ,x,.
fac parte din clasa X, a.
partiţiei, atunci se alege un v.îrf xk,+ 1 de'grad maxim al grafului G
1-1
-ca.re face parte din mulţimea X"\_ ( LJX;) şi care nu se leagă prin nici
i= l
•O muchie cu vîrfurile xk, , ... , x,..,. Dacă această mulţime este vidă,
cSe trece la formarea. clasei X,+1 etc. şi majorarea ~â(G) va fi egală
1n acest caz cu numărul de clase ale partiţiei .6., deoarece această
_partiţie a fost construită din mulţimi intern stabile maximale în
,subgrafurile respective.
Acest algoritm pentru obţinerea unei majorări a numărului cromatic şi a unei par-
•tiţii a mulţimii vlrfurilor grafului formată din mulţimi intern stabile propus de D. Welsh
:şi M. Powell [228) a fost programat tn FORTRAN IV, iar programul este publicat ln
( 218). Cu Ns-a notat numărul vlrfurilor grafului şi cu M AD (N,N) matricea booleană
-de adiacenţă a grafului, care reprezintă datele problemei. Vectorul MG cu N compo-
nente serveşte la formarea mulţimilor intern stabile maximale Xt pentru subgrafurile
-corespunzătoare ale grafului G, iar variabila NDC memorează numărul de compo-
,ncnte nenule ale acestui vector ln fiecare etapă de calcul. ln momentul alegerii unui
·vtrf xi, tntr-o clasă a partiţiei !::,. se suprimă din matricea de adiacenţă MAD linia Ic
·şi coloana k, păstrindu-se ordinea liniilor şi coloanelor rămase, iar ordinul matrice!
.Jl,IAD scade cu o unitate. Ordinul curent al matricei .MAD este reprezentat de variabi-
,la simplă NC, iar vectorul MCN cu N componente ne indică corespondenţa dintre
'numerotarea iniţială şi noua numerotare n vtrfurilor grafului G care apare prin renume-
irotarea liniilor şi a coloanelor matrlcei de adiacenţă.
Programul are 87 instrucţiuni şi produce imprimarea unei majorări a numărului
cromatic egală cu numărul de clase ale partiţiei A astfel obţinute, precum şi indicii
-vlrfurilor care apar ln fiecare clasă a partiţiei A, fiecare clasă fiind tipărită pe cite
un r!nd. S-a rezolvat un exemplu cu N = 20 ln două minute, tn ipoteza că d(x1)>
)> .. ·>
:;;,..d(x2 d(x11 ). Dacă această condiţie nu este verificată, programul va produce o
,altă partiţie a mulţimii de vtrfuri compusă din mulţimi intern stabile maximale în
·subgrafurile respective, fără a mai respecta condiţia impusă gradelor vlrfurilor de algo-
,ritmul prezentat anterior.
 DETERMIN~A NUMARULUI CROMATIC AL UNUl GRAF FINIŢ 213

În problema determinării numărului cromatic al unui graf vîr-

furile izolate nu contează, în sensul că acestea pot fi adăugate
oricărei clase a unei partiţii a vîrfurilor rămase, compusă din
mulţimi intern stabile.

PROPOZITIA 4. Dacă G este un graf fără vîrfuri izolate cu n vît-

juri, 1n muchii şi de număt cromatic y(G) = Te, atunci

m > ( : )+ t 2k}' (14.4)

unde prin {x} am notat cel mai mic întreg, mai mare sau egal cu x.
Pentru n-k = par graful G cu, un număr minim de miwhii este
1tnic, iar pentru n-k = impar există două tipuri de grafuri care au
,un număr minim de muchii şi care coincid pentru k = 2.
Să presupunem mai întîi că pentru orice x e X, mulţimea vîr-
furilor grafului G, subgr2rful G,,, care se obţine din G prin suprimarea
vîrfului x şi a muchiilor incidente cu el; conţine vîrfuri izolate.
Fie y un vîrf izolat în G.,, deci un vîrf c2ire se leagă în gr2iful
(} numa,i cu x. Dr..r subgraful Gu conţine de asemenea vîrfuri izolate,
deci [x, y] e U, mulţimea muchiilor lui G şi vîrfurile x şi y nu se
leagă. prin muchii cu alte vîrfuri ale grafului G.
Prin repete.rea acestui raţionament se deduce că dacă pentru
orice x e X subgraful Gz conţine vîrfuri izolate şi graful G nu are
vîrfuri izomte, n este par, y(G) = 2 şi numărul muchiilor acestui
graf este egal cu

m=;=(~)+n22.
Dar acest număr este numărul minim de muchii ale grafului G,
deolrece graful G neadmiţînd vîrfu.ri izolate, gradul fiecărui vîrf x
oare este notat d(x) este cel puţin 1, deci

2m = ~
zex
d( x) >n şi deci m > ~2 •
în acest ca,z propoziţia este demonstmtă.
Demonstraţia propoziţiei se face prin inducţie după n.
Să presupunem că proprietatea este adevărată pentru grafurile
G cu n' = n-l vîrfu.ri şi cu numărul cromatic egal cu k (k <:n - 1).
Fie G un graf cu n vîrfuri. Da.că y(G) = n, atunci G este un graf com-
plet cu n virfuri şi proprietatea. este evidentă,. Dacă y(G) = k-<
<n-1, fie x e X astfel încît Gz să. nu conţină vîrfuri izomte. Dacă un
214 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

astfel de virf nu există, am văzut că propoziţia este adevărată.

Distingem două cazuri :
a) y(G.,) = k şi conform ipotezei
muchii ale subgrafului G„ este egal cu ( : ) +
m nu este un vîrf izola.t, deci d(m) >, 1
r-!- l} ·
inducţiei, numărul

şi numărul
minim de
Dar
muchiilor grafu-
lui G este mai mare sau egal cu

Obţinem egalitate, adică m = (:) + { n 2 k } , numai dacă n - k

este impar, d(m) = 1 şi Gz are un număr minim de muchii.
b) y(G.,) = k-1. 1n acest caz există o partiţie compusă din
mulţimi intern stabile a mulţimii X de forma următoare :
{m},011 •• •,0,._
1 şi vîrful m se leagăprintr-o:muchie cu celpuţinunvîrf
din fiecare clasă 0 11 0 2, ••• ,o,._u deci d(m) >, k - 1, deoarece 1n
caz contrar am ave2, y(G) <. k - 1, ceea ce contrazice ipoteza că·
y(G) = k. Deci numărul muchiilor grafului G este minorat de numă­
rul muchiilor lui G„ plus k - 1 şi, conform ipotezei inducţiei,

m>-(k2l)+r-l-2(k-l)} +k-1= (!)+t2 k},

egalitatea avînd loc numai dacă d(m) = k-1 şi subgraful Ga: are
un număr minim de muchii.
Urmărind această demonstraţie şi cazurile cînd inegalităţile
devin egalităţi, obţinem prin inducţie caracterizarea grafurilor G
fără vîrfuri izolate, cu n vîrfuri şi y(G) = k care au un număr minim
de muchii sub forma următoare :
Dacă n - k este par, graful G cu un număr minim de muchii este
unic (pînă la un izomorfism) şi este compus dintr-un k-subgraf
complet şi din n-k vîrfuri care se leagă două cîte două prin n-k
2
muchii. Dacă n - k este impar, există două tipuri de grafuri nei-
zomorfe care au un număr minim de muchii : un graf compus
dintr-un lc-subgraf complet, din n - k - 1 virfuri care se leagă
n-lc-1
între ele două cîte două prin - - - - muchii şi un alt vîrf
2
care se leagă printr-o muchie cu un vîrf oarecare care aparţine
k-subgrafului complet. Celălalt graf este compus dintr-un k-sub-
 \
DETERMINAREA NUMARULUI CROMATIC AL UNUI GRAF FINIT :J5

graf complet, C:i n - k - 1 vîrfuri care se ler,gă două cite două

· -
prm n --k-- -1 much.n· ş1· d.mt r-un a lt vu
• f care se 1e~ga prmt,r-o V •

2
muchie cu un vîrf care nu aparţine k-subgrafului complet. Cînd
k = 2, a.ceste două tipuri de gra.furi coincid.

Dacă nu impunem nici o restricţie gra.fului G cu n vîrfuri şi numă­

rul croma.tic egal cu k, atunci numărul minim de muchii este egal
cu { : ), deoarece între oricare două clase ale unei partiţii a mulţimii
vîrfurilor formată din k mulţimi intern stabile există măcar o
muchie, în ca.z contrar y(G) < k. Se poate demonstra. prin inducţie
după n că singurul graf c&re are acest număr minim de muchii este
compus dintr-un k-subgraf complet şi din n-k vîrfuri izolate . .Am
lc 2 -k n- k
obţinut deci m > - - + --sau k2 - 2k + n - 2m-< O, de unde
2 2
k -< 1 + V2m - n + I~
COROLAR. Dacă graful G cu n vî1jm·i şi m muchii nu are vîrfwri
izolate, numărul săii cromatic satisface inegalitatea
y(G) ¾1 + V2m - n + l. (14.5)
Această inegalitate devine egalitate, de exemplu pentru graful com-
plet cu n vîrfuri IC,..
A. Ershov şi G. Kuzhukhin au obţinut în [64] o majora.re pentru
numărul cromatic al unui graf conex cu n vîrfuri şi m muchii de
forma următoare :
y (G) --<: [ 3 + V9 +28 (m - n) ] (14.6)

de unde se deduce că dacă graful G este conex şi y(,G) = k, numă­

rul de muchii m > (:) -I-n - k. Acetbstă minora.re a numărului
de muchii pentru grafurile G conexe cu n vîrfuri şi numărul cromatic
egal cu k se poate obţine prin inducţie, analog cu demonstraţia
propoziţiei 4, cu care ocazie se deduce structura grafurilor conexe
minimale cu numărul cromatic egal cu k : pentru k =2 aceste gra-
furi sînt arborii cu n vîrfuri, pentru k = 3 ele sînt compuse din-
tr-un ciclu impar cu p vîrfuri (3-< p-< n) şi din n-p vîrfuri astfel
incît dacă se identifică cu un singur vîrf vîrfurile ciclului, graful
 ~------- -

216 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

obţinut este un a.rbore, ia.r pentru k ~ 4 ele sint compuse dintr-un

k-subgra.f complet şi din n-k vîrfuri a.stfel incit dacă identificăm
vîrfurile k-subgrafului complet cu un singur virf, graful obţinut
este un arbore [240] .
N umă.rînd gra,furile conexe minimale cu n vîrfuri etichetate şi
numărul cromatic k pentru k = 2 se obţin n"- 2 grafuri cu formula.
lui Oayley, pentru k = 3 se obţin

__!_
2~P~n
t [n - ll-1 nn-:- 11
p Impar

şi pentru 4 < k < n se obţin (n -

k -1
l) n"-J: grafuri cu vîrfurile eti-
cheta.te, ţinind seama de propoziţia, 14, cap. 6.
Pentru a, obţine o minora.re a numărului croma.tic, vom utiliz~
teorema. lui Turan (propoziţia, 6, cap. 3) care afirmă. că dacă grafu-
rile G cu n vîrfuri nu conţin subgra.furi complete cu k vîrfuri (2<k<
< n ), numărul m1:1,xim de muchii a.le unui graf din acea.stă cla.să.
este dat de expresia
M(n, k)= k-2. n 2 - r2 + r(r -1),
1,-1 2 2
unde ,. este restul împărţirii lui n la. k - 1. Graful G pentru ca.re
se atinge acea.stă ma.rgine superioară a, numă.rului de muchii este unie
pînă la. un izomorfism şi el este compus din k - 1 clase de vîrfuri,
unde r clase conţin cite t + 1 vîrfuri dacă n = (k - 1) t + r şi
O~ r ..(: k - 2, în timp ce cla.sele rămase conţin fieca.re t vîrfuri şi
fiecare vîrf se leagă prin muchii cu toate vîrfurile ca.re nu aparţin
unei aceleiaşi clase cu el, adică este un graf (k - 1)-partit complet.
PROPOZITIA 5. Numărul maxim de mucliii ale grafurilor G cu n
vfrfuri şi n,umăr1tl cromatic y(G) = k - 1 este egal cu M(n, k) şi struc-
tura grafului maximal cu M(tt, k) muchii este dată de teorema lui Turan.
Să observăm că
k-1
{Gly(G) = k -1} =U {Glc(G) = i, y(G) = k -1},
i= 2

unde c(G) reprezintă numărul maxim a.I elementelor unui subgraf

complet al lui G, număr care este inferio1· sau egal cu y(G). Dar
fiecare clasă
{GI c(G) = i, y(G) = lc-1} c {Glc(G) = i},
 DETERMINAREA NUMARULUI CROMATIC AL UNl.TI GRAF FINIT 217

deci putem obţine o majorare a numărului de muchii ale grafurilor

G cu y(G)= k -1 sub forma următoare: max M(n,i+l)=M(n,k).
i-2,. .. ,k-l
Dar gra.ful maximal care are M(n, k) muchii are numărul cromatic
egal cu k-1 .
.Această propoziţie ne dă o minorare implicită a numărului cro-
matic al grafului G : se determină cel mai mare număr k astfel
încit numărul muchiilor m > M(n, k) +1 şi a,tunci se obţine
y (G) > c(G) >, k, ţinind seama că r este restul împărţirii lui n Ia.
k-1; dacă 1· = O, se obţine o minorare explicită mai slabă.

PROPOZIŢIA 6 (D. Geller). Numărul cromatic al unui graf G

şi m
cu n vîrfuri muchii verifică, inegalitatea

y (G) > {n 2
n2
-2m
}· (14.7)

k-2 n 2
Obţinem --• - > M(n, k), deo0,rece diferenţa lor este egală
k-1 2
1· (k - 1 - r)
cu - - - - - ~ O,
2(k - 1)
ţinind sea.ma că O~ r <k - 2. Deci dacă

k-2 n 2
m >--·->
k-1 2
M(n,k),

obţinem cu propoziţia 5 că y(G) > k. Dar

k-2 n • 1. ~ k 2n - 2m 2 2
m >--•-. 1mp1ca · < - - - -
k-1 2 n2 - 2m

deci putem lua pentru k valoarea

k = { 2n2 - 2m _ 1 } _ J n2 }
n2 - 2m - l n~ - 2m

şi obţinem y(G) > { n2 } •

n 2- 2m
 218 DETERMINAREA MULŢIMit.OR INTERN STABILE MAXIMALE

Acea.stămargine inferioară este atinsă, de exemplu, pentru grafu.I

complet K. sau pentru un arbore, cînd m = n - 1 şi

y(G) ~{ n2 } = 2 pentru orice n ~ 2.

n 2 -2n+2
n
Dacă ţinemseamadeegalita.tea t
i-1
d (a:i) = 2m, obţinem

n2 ti-2 n
y {G) ~ ---,.·--- ~ ---- ------
n2 - t
d( x,)
'=-1
n 2 -n • min d( a:1) n- min d(w,)
i•l, ... ,n -f-1, ... ,n

adică minora.rea obţinută, în [52].

Pentru orice număr întreg n:;;;,i.2 există. grafuri O pentru care (14.7)
ne dă y(G) ~ 2, însă. numărul cromatic al grafului G este egal cu
n, deoarece W. Tutte [51] şi A. Zî.kov [238] au a.rătat că pentru
orice număr întreg n ~ 2 există un graf G ca.re deşi nu conţine
3-subgrafuri complete a.re numărul croma.tic egal cu n.
Pentru determina.rea exactă a numărului croma.tic trebuie să
găsim mai întîi familia S a mulţimilor intern sta.bile maximale ale
grafului şi apoi să aplicăm algoritmul 2 de acoperire.
Vom ţine însă seama că y{G) < ~A(G), unde ~A(G) este o majorare
a numărului cromatic al grafului care se poate determina cu meto-
dele expuse şi în plus y(G) s(G) ~ n, unde s(G) este numărul de sta-
bilitate internă, al grafului G şi n este numărul de vîrfuri ale grafu-
lui [12]. De a.ici se deduce că. y (G) ~ {-n-}.
Dacă ne găsim într-un
s(G)
vîrf neterminal a:;.n 1........ al arborescenţeiconstruite cu algoritmul 2
(n. > 1), atunci numărul cromatie al grafului G, care este egal cu
lungimea, minimă a. drumurilor ca.re unesc rădăcina arborescenţei
cu nodurile ei termina.le, este mai mic sau egal cu lungimea minimă
a drumurilor ca.re unesc rădăcina cu nodurile terminale şi în plus
trec prin nodul x,,,.1......... Dar lungimea minimă a acestor drumuri
care trec prin nodul Xi............ este egală cu numărul s de
arce conţinute în drumul ca.re uneşte rădăcina cu nodul a:,.,,1 •••• ,118
pl~s numărul minim de arce conţinute în drumurile care unesc nodul
x,,n~: . ~-•• cu nodurile terminale a.le arborescenţei, adică cu s plus
numărul cromatic al subgrafului generat de mulţimea de vîrfuri
X'\_E;,n, .....ns • Cu E,.11 1......., am notat reuniunea. mulţimilor intern
stabile asociate arcelor drumului de la rădăcina. arborescenţei la
nodul t.Vi,n1, ... ,,.d'
 DETERMINAREA NUMARULUI CROMATIC AL UNUI GRAF FINIT 219

Da.că. notăm cu G' subgra,ful grafului G care are ca mulţime de vîr-

furi pe ~E1.•,.....••, putem obţine pentru y(G') ominorare de
forma. Jl~} ,
s(G')
unde n' = I X'\.,._E, ........n, I, adică, numărul elemen-
telor· ca.re a.pe.rţin reuniunii mulţimilor intern sta.bile situa.te
pe primul nivel al pilei, iar s(G') este numărul de stabilitate internă.
a.I grafului G', adică numărul maxim de elemente pe ce,re le conţin
mulţimile situa.te pe primul nivel al pilei. Numărul arcelor conţi­
nute in drumul de la rădăcina, arborescenţei A; la, vîrful m1,flt,••··••
este egal ou s, ca.re reprezintă, şi numărul nivelelor nevide ale pilei
în momentul cînd a,m ajuns la. punctul ~ al algoritmului 2, descris
ou ajutorul noţiunii de pilă.. Rezultă, că dacă, s + {...!!!_}
s(G')
>(3 11(0),
renunţăm să mai explorăm subarborescenţa cu rădăcina in
a,,,., .... ,•• , deoarece nu ne va da nici un drum de lungime minimă
care să unească rădăcina arborescenţei cu nodurile ei terminale.
Cu această modificare, algoritmul 2 serveşte la determinarea
numărului cromatic aJ unui graf şi explorează un număr mai mic de
drumuri ale arborescenţei A; .
Oind dorim să obţinem un număr
mare de partiţii ale mulţimii X, vom renunţa la condiţia de mai sus
şi nu vom aduce nici o modifica.re aJgoritmului 2.

Da.că ţinem seama de condiţia s + lf ~ . l > M, unde { a; }

s(G') i
reprezintă cel mai mic întreg mai ma.re sau egal cu a,, iar M o majo-
ra.re pentru numărul croma.tic al grafului, algoritmul 2 transpus cu
ajutorul noţiunii de pilă devine :
1XO) Se determină o majora.re M pentru numărul cromatic al
grafului G, de exemplu M = IX).
at) Se determină toate mulţimile intern stabile maximale ale
grafului, de exemplu cu algoritmul lui Bedna.rek şi Taulbee, mul-
ţimi ca.re se depozitează. în vîrful pilei.

(3) Se verifică condiţia, s + { _!!!__ } > M, unde s este numărul

s(G')
nivelelor nevide ale pilei, n' este numărul elementelor conţinute de
reuniunea. mulţimilor intern sta.bile situa.te pe primul nivel al pilei
şi s(G') este numărul m1Xim de elemente conţinute de fiecare dintre
mulţimile de pe primul nivel. Dacă a.cea.stă. condiţie este verifica.tă., se
merge la 8, dacă nu, se determină vîrful grafului ca.re aparţine unui
număr minim de mulţimi situa.te pe primul nivel şi se marchează,
cu o steluţă toate mulţimile intern stabile de pe primul nivel care ·
220 DETERMINAREA MULŢlMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

conţin acest vîrf. Dacit exisM, mai multe vîrfuri cu această, pro-
prietate, se va alege virful cu indicele cel mai mic. Se aşa,ză, mul-
ţimile marcate cu o steluţă, la. începutul listei de mulţimi de pe
primul nivel.
y) Se marchează, ou două. steluţe mulţimea situată la începutul
listei de mulţimi de pe primul nivel, care era marcată, cu o steluţă.,
şi se merge la e.
8) Se ver~ficit dacă, pe primul nivel mulţimea. marcată cu două.
steluţe este urmată de o mulţime marcată cu o steluţă.. Dacă. nu,
se merge la 6 şi dacă, da, se marchează, cu două, steluţe mulţimea.
care fusase marcată. cu o steluţă, situa tă. la dreapta. mulţimii marcate
cu două. steluţe, iar mulţimea ca.re fusese marcată cu două, steluţe
se mar"hează. cu o singură. steluţă,.
e) Se elimină. elementele mulţimii marcate ou două steluţe din
toate celelalte mulţimi, marcate şi nemarcate do pe primul nivel
şi din mulţimile astfel obţinute se reţin mulţimile maximale .în
ra.port cu incluziunea.. Dacă. mulţimea. maxim9,lă, este unică., se
merge la YJ, iar dacă, nu, se verifică. dacă, condiţia a + 1 < .M este
îndeplinită., und0 a este numă.ml nive!elor nevide ale pilei. Dacă.
această. condiţie ests îndepliniti!i., aceste mulţimi maximale se trec
pe primul nivel şi se merge la ~- Dacă, condiţia nu este îndeplintă,
se merge la 3.
YJ) Se tipăreşte familia formată, din mulţimea. maximală unică,
obţinută. la e şi toate mulţimile marcate cu două, steluţe care se
găsesc în pilă. Âce3,stă. familie de mulţimi este o pai-tiţie a mulţimii
X formită, din mulţimi intern stabile. Se verifică. condiţia a + 1 <
< .M, unde a este numărul nivelelor nevide ale pilei. Dacă. acea.stă.
condiţie este verificată, i se dă variabilei .M valoarea. a+ 1 şi se
merge la 3. Dacă nu, se merge la 3.
8) Se elimină, primul nivel al pilei. Dacă pila este vidă calculul
se opreşte. În caz contrar se merge la ~- Mulţimea E peste care s-a.
construit pila este familia. mulţimilor intern stabile ale grafului
reunită, cu {*, **}. Mulţimea partiţiilor tipărite în cursul efectuării
calculelor conţine cel puţin o partiţie cu un număr minim de mul-
ţimi intern stabile, care este tocmai numărul cromatic al grafului
G. Numărul cromatic este deci egal cu numărul minim al nivelelor
nevide ale pilei luate în considera.ţie în momentul cînd la punctul
e al algoritmului se obţine o mulţime maximală unică, mă.1it cu o
unitate.
· Dacă. ne interosea.ză numai numărul cromatic al grafului G, nu
şi o partiţie care ll realizează, nu mai este nevoie să tipărim par-
tiţiile obţinute în cursul ca.lculelor (pentru un graf cu 40 de vîrfuri
 DETERMINAREA NUMARULUI CROMATIC AL UNUI GRAF FINIT 221

a-au obţinut cu calcufatorul peste 200 de partiţii cu 13 şi 14 clase),

însă trebuie să se compare succesiv numărul nivelelor nevide ale
pilei, respectiv în momentul obţinerii la, punctul e: a, unei mulţimi
maximale unice şi dintre aceste numere calculatorul să-l tipărească
pe cel mai mic mărit cu o unitate.
Pentru un număr mare de vîrfuri ale grafului G dificultatea.
aplicării algoritmului constă in creşterea rapidă a numărului de mul-
ţimi intern stabile maximale ale grafului, în cazul cel mai nefavora-
bil pentru un graf cu n virfuri acest număr fiind de ordinul lui 3"13
[143]. Din acest motiv se poate concepe o variantă a acestui algo-
ritm cara determină pentru fiecare nod al arborescenţei construite
mai inainte numai familia mulţimilor intern stabile maximale ale gra-
fului ci:i,re conţin un anumit virf x al grafului, pentru care se face
ramifiCil,rea. Această familie de mulţimi intern stabile se poate
obţine în felul următor : se adaugă virful x fiecărei mulţimi intern
stabile maximale a subgrafului obţinut din G. prin suprimarea virfu-
lui x şi a tuturor virfurilor care se leagă printr-o muchie cu x.
Metode aproximative de determina,re a unor descompuneri cro-
matice ale mulţimii virfurilor unui graf au fost propuse de D.C.
Wood (234] şi de R. Wilkov şi W. Kim [232], metode aplicabile
şi unor grafuri cu un număr mare de virfuri.
Probleme analoge cu aceea a determinării unei partiţii formate
din mulţimi intern stabile cu un număr minim de clase intervin în
problema clasificării pe un nivel a unei mulţimi de obiecte în raport
cu o mulţime de proprietăţi [54].
Vom da un exemplu de aplicare a algoritmului pentru determinarea numărului
cromatic în cazul unui graf G cu şapte noduri, aJe cărui muchii slnt următoarele: [1,2],
[1,3], [1,5],[1,7],[2, 3], [2, 4],[3, 4], [3, 5],[4, 5], [4, 6],[4, 7],[5, 7] şi[6, 7).
Rezultă de aici că gradele vlrfuri!or grafului slnt următoarele : d(l) = d(3) = d(5) =
d(7) = 4, d(2) = 3, d(4) = 5 şi d(6) = 2. Apliclnd algoritmul pentru obţinerea majorării
~t,.(G) a numărului cromatic, obţinem

X1 = {4, 1}, X 2 = {3, 7, 2} şi X 3 = {5, 6),

deci [3~(G) = 3 şi y(G) <3. Un acelaşi rezultat se obţine dacă alegem următoarea partiţi~
formată din mulţimi intern stabile care are patru clase :
X 1 = {1, 4}, X 2 = {5, 2}, X 3 = {7, 3} şi X 4 = {6}.
Obţinem m1 = 5, 11½ = 4, m3 = 4, m4 = 2 şi cu propoziţia 3,
y(G) ~ max (min (1, 6), min (2, 5), min (3, 5), min (4, 3)) = max (1, 2, 3, 3) = 3.
Să determinăm mulţimile intern stabile maximale cu algoritmul lui Bcdnarek
şi 'i'aulbee:
L1 = {1}, 11 = I~ = 0; L 2 = {1}, {2}, 12 =, 1~ = 0; L3 = {1}, {2}, {3}, 18 = 1;
= {1}; L 4 = {1, 4}, {2}, {3}, 14 = I~ = {2}; L,, = {1, 4}, {2, 5}, {3},
15 = I~= {1},{2, 5}, {3} ; L 6 = {1, 4}, {1, 6}, {2, 5, 6}, {3, 6}, 16 = 1~ = {2}, {3};
L 1 = {1, 4}, {1, 6}, {2, 5, 6}, {2, 7}, {3, 6}, {3, 7).
:222 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

Pornind de la familia L 7 a mulţimilor intern stabile maximal!: ale grafului, pila c:ms-
·truită
pe baza algoritmului de determinare a numărului cromatic arc următoarele stări •
unde nivelele slnt numerotate de sus ln jos :

1)

2a) {1,4}, {1,6}, {2,5,6}, {2,7}, {3,6}, {3,7}

2b) *{1,4}, {1,6}, {2,5,6}, {2,7}, {3,6}, {3,7}

2c) **{1,4}, {1,6}, {2,5,6}, {2, 7}. {3,6}, {3, 7}

3a) {2,5,6}, {2,7}, {3,6}, {3,7}

**{1,4}, {1,6}, {2,5,6}, {2, 7}, {3,6}, {3, 7}

3b) *{2,5,6}, {2, 7}, {3,6}, {3, 7}

**{1,4}, {1,6}, {2,5,6}, {2, 7}, {3,6}, {3, 7}

3c) **{2,5,6}, {2, 7}, {3,6}, {3, 7}

**{1,4}, {1,6}, {2,5,6}, {2,7}, {3,6}, {3,7}

3d) Configuraţia pilei este aceeaşi cu 3c) ; tn acest mo-

ment se tipăreşte partiţia {1,4}, {2,5,6}, {3,7}

4) "*{1,4}, {1,6}, {2,5,6J, {2,7}, {3,6}, {3,7}

5)

Se observă că tn stările 1) şi 5) pila este vidă. Deoarece clasa maximală ln raport

,cu incluziunea obţinută la 3d) prin eliminarea vlrfurilor din mulţimea {2, 5, 6} din
,celelalte mulţimi de pe primul nivel este unică şi anume {3, 7}, s-a tipărit acenstă mul-
ţime lmprcună cu toate mulţimile marcate cu două steluţe care se găseau in pilă. S-a
-obţinut astfel o partiţie a mulţimii vlrfurilor, formată din mulţimi intern stabile şi
.anume
{1, 4}, {2, 5, 6}, {3, 7}.

Deoarece s-a tipărit o partiţie unică eu trei clase, rezultă că numărul cromatic
al grafului dat este egal cu trei şi partiţia tipărită realizează o colorare a virfurilor gra-
lului G cu un număr minim de culori, iar dacă se tipăreau mai multe partlţli, trebuia
:să alegem o partiţie cu un număr 11\inim de clase.
Acest algoritm a fost programat in FORTRAN lV pentru calculatorul IBM 360/30
-şi conţine 367 instrucţiuni dintre care primele 150 calculează mulţimile intern stabile
maximale ale grafului cu algoritmul lui Bcdnarek şi Taulbee (218). Variabilele simple
folosite au următoarele semnificaţii: N este numărul vlrfurilor grafului; MX - o mar-
gine superioară pentru numărul cromatic; LIM 2 - numărul s(G) + 1, număr care poate
 DETERMINAREA NUMARULUI CROMATIC AL UNUI GRAF FINIT 22&

fi majorat de N - min d(x1) + 1. Aceste variabile simple împreună cu matricea MAD

1.ii;;:1,i;;:N
cu N linii şi N coloane, care reprezintă matricea booleană de adiacenţă a grafului„
formează datele de intrare ale problemei, care slnt citite de pe cartele.
Pila se formează ln spaţiul rezervat matrlcci MIS(LIM1, LIM-2), unde LIM1 =
=MX-NIS iar cu NIS, variabilă care nu figurează ln program, am notat o majorare a
numărului de mulţimi Intern stabile maximale ale grafului. Forma ln care apare aici
matricea MIS este identică cu forma ln care ea apare ln instrucţiunea DIMENSION
din FORTRAN, indicele de linie lulnd valori de la 1 la LIMl, iar indicele de coloană
de la 1 la LIM2. Dacă dimensiunea LIMl prevăzută de programator este prea mică
faţă de numărul mulţimilor intern stabile maximale care se formează în pilă, apare un
mesaj de eroare ln cursul execuţiei, înainte ca să se tipărească vreo partiţie a mulţimii
vlrfurllor grafului.
Pe fiecare linie a matricci MIS se formează cite o mulţime intern stabilă maximală
reprezentată prin indicii elementelor care li aparţin. Ultima poziţie, adică M IS([(,LIM2}
este rezervată pentru marcajul mulţimii intern stabile de pe linia K şi anume
dacă MIS([{, LIM2) = O, atunci mulţimea este nemarcată, dacă MIS(l{, LIM2) =1,
atunci mulţimea este marcată cu o steluţă şi dacă MIS(K, LIM2) = 2, mulţimea de
pe linia K ei;ţe marcată cu două steluţe. La început în matricea MIS se formează mul-
ţimile intern stabile maximale ale grafului iar noile nivele se adaugă ln ordinea crescă­
toare a indicilor de linie. Vectorul MV cu LIMl componente ne indică pentru fiecare
linie a matricei MIS ocupată eu o mulţime intern stabilă cite elemente conţine acea
mulţime, iar scalarii Ml şi MC1 ne indică numărul liniilor ocupate din matricea MIS
care intră ln alcătuirea pilei şi al componentelor definite ale vectorului MV, lnceplnd
cu nivelul 1, respectiv numărul liniilor ocupate din matricea MIS înainte şi după eli-
minarea mulţimilor nemaximale ln raport cu incluziunea, clnd variabila Ml ia valoa-
rea MCl.
Vectorul NVD cu MX componente este definit astfel: NVD(I) ne arată care este
indicele ultimei linii din MIS care face parte din nivelul I al pilei.
Vectorul NV A cu N componente numără pentru fiecare nivel la cite mulţimi maxi-
male aparţine virful I, acest număr fiind reprezentat de NVA(I).
Vectorul NW arc un număr de componente care este o majorare a numărului de
partiţii ce se tipilresc, fieeţ\rc componentă definită arătlnd numărul nivelelor nevide
ale pilei la tipărirea unei partiţii, minimul acestor componente definite mărit cu 1
fiind tocmai numărul cromatic NCR al grafului.
Dacă numărul de componente ale lui NW este ales prea mic pentru exemplul res-
pectiv, calculatoFUl dă mesaj de eroare după tipărirea unui număr de partiţii egal cu
dimensiunea lui NW.
Variabila simplă N RN ne indică ln cursul programului numărul nivelelor nevide
ale pilei, ,,fAI ne indică marginea inferioară a primului nivel, NDW arată care este
numărul componentelor definite ale vectorului NW, NMS reprezintă numărul s(G')
şi Nl'F reprezintă numărul vlrfurilor din SQbgraful G'. Programul producQ tipărirea
diferitelor partiţii formate clin mulţimi intern stabile, precum şi numărul cromatic al
grafului.
Au fost rezolvate două exemple şi anume un graf cu 20 de „1rfuri şi numărul cro-
matic egal cu i pentru care s-a tipărit o singură partiţie minimă în trei minute şi un.
graf cu 40 de vlrfuri şi 652 muchii cu numărul cromatic egal cu 13, pentru care s-au
tipărit şapte partiţii dintre care patru slnt minime iar celelalte trei au clte 14. clase
(MX = 14), 1n cinci minute. Partiţiile cu 13 clase formate din mulţimi intern stabile
stnt:
224 DETERMINAREA MUL1'IMILOR INTERN STABILE MAKIMALE

38 39 28 39 40 38 39 40 38 39 40
35 36 37 22 23 24 35 36 37 35 36 37
32 33 34 25 26 27 22 23 24 32 33 34
29 30 31 28 29 30 25 26 27 22 23 24
26 27 28 31 32 33 28 29 30 25 26 27
21 23 24 25 21 34 35 36 21 31 32 33 21 28 29 30
20 22 40 18 19 20 18 19 20 18 19 20
17 18 19 17 37 15 16 17 15 16 17
14 15 16 14 15 16 14 34 12 13 14
1112 13 11 12 13 11 12 13 11 31
8 9 10 8 9 10 .8 9 10 8 9 10
5 6 7 5 6 7 5 6 7 5 6 7
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
Graful cu 40 de vlrfuri este graful fărll. bucle complementar grafului din fig. 14.7. Pentru
acest graf majorarea obţinutil de D. Welsh şi M. Powell pentru numărul cromatic
oc(G) = 34 şi partiţia A. construitil ca mai lnainte are 14 clase, deci ~.i1(G) = 14.
Daeil se mai adaugll. tnsil grafului din figuri. 9 muchii, atunci calculatorul va
tipări pentru graful complementar, ln cazul clnd alegem majorarea MX = 14, mai
mult de 200 partiţii.
In timp ce rezolvarea la calculator a durat cinci minute, scrierea matricei .l\f.AD
eu 1600 componente O şi 1 a durat peste o orll..
In cazul unor probleme de dimensiuni mai mari se impune şi aici folosirea unor
procedee de listare, cum s-a făcut, de exemplu, la programul de distanţe minime ln
grafuri prin folosirea subrutinei .A.DRES care caută ln listă indicii şi valoarea elemente-
lor nenule ale unei matrice pll.trate.
In mod asemănător se poate realiza un program care rezolvă orice problemil de
acoperlrc minimă cu algoritmul 2 (renunţlnd la verificarea condiţiei de la punctul p).

Pentru a evita, tipărirea tuturor partiţiilor asociate drumurilor

arborescenţei, se poate proceda, astfel : se determină mai întti numă­
rul minim de mulţimi dintr-o acoperire, folosind o variabilă. simplă,
suplimentarii. care reţine acest minim şi apoi se explorează. din nou
arborescenţa şi se tipăreşte o partiţie (sau toate partiţiile) care
conţin a.cest număr minim de cla.se. Revenind asupra. numărului de
drumuri a.le arborescenţei care trebuie explorate cu algoritmul pro-
pus, ca. de altfel a.supra. numărului de soluţii care trebuie compara.te
între ele pentru toţi algoritmii de determina.re exa.ctii. a, număru­
lui croma.tic al unui graf cunoscuţi pînă, în prezent şi ca.re enumeri
o mulţime de acoperiri ce conţine toate acoperirile minime, a.cest
numii.r pentru un graf cu n vîrfuri poate atinge va.loarea, [; ] ! •
lntr-adevă.r, să considerăm un graf G ou n vîrfuri format din
douii. subgra.furi complete G1 şi G2 ca.re conţin respectiv (; l şi {;}
vîr.furi, un vîrf fiind legat prin muchii numai cu vîrfurile ce apar-
ţin unui aceluia.şi subgra.f complet ou el.
...
"'
226 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

Acest graf are numărul cromatic ega,l cu {n 1, iar arborescenţ,a

21
.A~ construită cu algoritmul prezentat a.re p1·oprieta.tea. că vîrfurile
situate la. aceeaşi distanţ,ă de rădăcină au acelaşi grad de ieşire,
grade egale respectiv_ cu [;], [;] - 1, ... , 2, 1, O pentru n par

şi [; l•[; l - 1, ... , 2, 1, 1, O pentru n impar, dacă ne deplasăm

de-a lungul oricărui drum începînd cu rădăcina şi încheind cu nodul
terminal. Toate drumurile acestei arborescenţe au o lungime egală
cu {;} şi numărul lor este egal cu

1·2... ([; ]-1) ·[;] = [; ] !.

Deoarece la drumuri diferite corespund partiţii diferite, pentru acest
graf numărul tuturor partiţiilor posibile ale vîrfurilor grafului în
{;} clase astfel încît două vîrfuri unite printr-o muchie să a.pa.r-

ţină unor clase diferite este mai mare sau egal cu [ ; l !, două par-
tiţii fiind considerate identice dacă se obţin una din cealaltă prin-
tr-o permutare a claselor sau printr-o permuta.re a obiectelor dintr-o
clasă.
Numărul acoperirilor ireductibile prin mulţimi intern stabile
maximale ale acestui graf care este complementarul grafului bipar-
tit complet K{~}, [;] este minorat de numărul surjecţiilor unei

mulţimi cu ~;} elemente p~ o mulţime cu [;] elemente, adică

de sff}, [;]"
Într-adevăr, orice surjecţie a mulţimii vîrfurilor subgrafului 0 2
cu {;} elemente pe mulţimea vîrfurilor subgrafului 0 1 cu [;] ele-
mente determină o acoperire ireductibilă a grafului G prin mulţimi
intern stabile maximale, orice mulţime din acoperire conţinînd un
 DETERMINAREA NUMARULm CROMATIC AL UNUI GRAF 'FINIT 227

vîrf şi imaginea sa prin aplicaţia. surjectivă considera.tă. Obţinem ci

{f}, [-;] ~ 8[f], [f]

9
=[;] !
şi a.cea.stă.
minora.re este strictă, pentru orice n ~ 6. în a.cest ca.z
numărul acoperirilor ireductibile a.le grafului G prin mulţimi intern
sta.bile maxima.le este egal cu numărul aplicaţiilor unei mulţimi cu
{~ j elemente în mulţimea. părţilor unei mulţimi cu l~ ] elemente
astfel înclt pentru graful asociat orice vîrf să fie extremitate a cel
puţin unui a.re şi a.cest graf să nu conţină. lanţuri ca.re să aibă patru
vîrfuri, ceea ce contrazice ipoteza de ireductibilitate. Determina.rea.
a.cestui număr rămîne o problemă deschisă,.
În cazul unui număr de soluţii a. citror enumera.re depăşeşte posi-
bilităţile noastre de ca.leul, trebuie să obţinem a.numite margini inferi-
oare şi superioare pentru numărul croma.tic a.I grafului şi să utili-
zăm metode aproximative cum sint cele cita.te ma.i înainte. Vom indica.
în continua.re aplica.ţii a.le metodelor de determina.re a numi.rului
croma.tic al unui graf finit în unele probleme de optimiza.re.
Să considerăm un proces de producţie compus din n activităţi
Âi, A 9, • ••• ,An, cărora li se asociază, un graf neorientat cu n vîr-
furi a:i, a;2, ••• ,a;., între vîrflll'ile m, şi fC; existînd o muchie dacit
şi numai dacă activităţile .A, şi Â; nu se pot desfăşura simultan.
Problema. determinării unei partiţii a virfurilor grafului astfel defi-
nit cu un număr minim de clase ca.re să fie mulţimi intern stabile
ale grafului este tocmai problema. determinării unui număr minim
de etape ale procesului de producţie, ceea ce poate corespunde de
exemplu unui timp de fabrica.ţie minim, toate activităţile cuprinse
într-o aceeaşi etapă desfăşurîndu-se simultan [185]. 1n mod ase-
mănător se formulează şi problema alcătuirii orarelor şcolare [228].
O altă problemă, ca.re se reduce la problema determinării număru­
lui croma.tic al unui graf este următoarea. [170]: Pe un teritoriu
sînt dispuse n centre de televiziune. Se ştie că două centre destul
de apropiate geografic nu pot folosi acelaşi ca.na.I de transmisie,
deoarece a.cea.sta. dăunează calităţii imaginii recepţiona.te. Determina-
rea unui număr minim de canale pe care pot emite cele n sta.ţii
revine la determina.rra numărului cromatic a.I grafului, ale cărui
vîrfuri reprezintă cele n staţii, între vîrfurile a;, şi a;1 existînd o muchie
da.că staţiile i şi j nu pot emite pe a.cela.şi canal. Orice mulţime intern
stabilă a grafului astfel definit reprezintă o mulţime de staţii ca.re
pot folosi a.cela.şi cana.I de emisie.
228 DETERMINAREA MULŢIMILOR INTERN STABILE MAXIMALE

. . O serie de substanţe active chimic, cum sînt de exemplu acizii,

trebuie depozitate într-un număr de încăperi, unele substanţe nepu-
tînd fi depozitate împreună în aceeaşi încăpere, deoarece reacţio­
nează, între ele şi produc efecte nedorite. Problema, determinirii
numă,rului minim de încăperi revine la găsirea numirului oromatio
al grafului, ale cărui vîrfo.ri reprezintă substanţele, două vîrfori fiind
lega.te printr-o muchie da.oit substanţele respective nu pot fi pi.strate
în aceeaşi înclpere [30].
 . 15

NUMĂRUL MAXIM DE COLORĂRI .ALE UNUI GRAF

Vom obţine numărul maxim de colorări ale unui graf, o colorare

fiind o partiţie a mulţimii virfurilor astfel incit fiecare cfasă a par-
tiţiei să inducă un subgraf compus din vîrfuri izofate.
1n capitolul precedent am definit numărul cromatic al grafului
G, notat y(G), ca, fiind numărul minim de clase ale unei colorări.
Acea,stă problemă are un caracter combinatoriu care rezultă din
cele ce urmează.
PBoPOZIŢIA 1. Număt·ul maaJim de colorări minimale ale unttî
graf C'U n vîrjttri care are numărul cromatic egal cu le este egal cu 7cn-1o.
Bingur'Ul graf care are acest număr maxim de colordri cu k = y( G)
cu,lori este compus dintr-un k-subgraf complet ş·i din n - k vîrjuri izolate.
Demonstraţia se face prin inducţie după numărul de virfuri n.
Pentru n = 1, 2, rezultatul este imediat. Să presupunem că pro-
prietatea este adevărată pentru toate grafurile cu cel mult n-1
vîrfuri.
Fie G un graf cu n virfuri cu numărul cromatic egal ou k (l<
~k < n). Să notăm ou x un virf al grafului G, cu Gz subgraful obţi­
nut prin suprimarea virfului x şi cu O,,.(G} numărul colorărilor mini-
male ale grafului G. Dacă y(G:r) = k, obţinem
<
O11,{G} k Om(Gz}< k 7cn-k-t = k 11 - \
egalitatea avînd loc numai în cazul cînd x este un virf izolat şi
subgraful G~ are un număr maxim de colorări minimale, deoarece
vîrful w poate fi adăugat la o partiţie minimală a grafului Gz în cel
mult k moduri diferite.
Dacă y(G:i:} = k - 1, o colorare minimală a lui G este urmă­
toarea : {w}, 0 17 • •• ,Ok-H unde mulţimile Ou . .• ,0"'_1 · sînt mulţimi
intern stabile de virfuri şi există vîrfurile x1 e Ou •.. ,x,.._1 e Ot-t care
se leagă printr-o muchie cu a:, deoarece în caz contrar y(G} = k-1.
230 NUMARUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GRAF

Dacă X este mulţimea vîrfurilor grafului G, orice colorare mini-

mală a lui G are o clasă care conţine vÎl'ful x şi o submulţime a lui
X"- {x11 • •• ,x,,_J. Dar IX"-{x, a:11 • •• ,x1,:_ 1} I = n-k şi deci numărul
partiţiilor minimale ale lui X care conţin în aceeaşi clasă vîrful x
împreună cu r vîrfuri din mulţimea X"-{ x, Xi, • •• ,x1,:_J, unde
O<:r < n-k este majorat de ( n~k) (k-ir-k-,, ţinînd seama de ipo-
teza inducţiei. Într-adevăr, r virfuri pot fi alese din cele n-k vîrfuri
în ( n ~ k ) moduri diferite şi numărul maxim al partiţiilor mini-
male ale unui graf G cu n-1-r vîrfuri şi y(G) = k-1 este egal cu
(k-1)"_,.,_,_ Deci

O,nCG) < "·f (n--k) (k-1)•-k-, = k"-",

,-o r
egalitatea avind loc numai în cazul cînd {x, x 11 • •• ,x,._J este un
k-subgraf complet şi vniurile rămase sînt izolate. Deci am demon-
strat prin inducţie că pentru orice graf G cu n vîrfuri şi numărul
cromatic egal cu k, Oin(G):;;;;; k"-\ maximul fiind atins numai în cazul
cînd G este compus dintr-un k-subgraf complet şi din n-k vîrfuri
izolate. Să remarcăm că acest graf este graful unic care are y(G) = k
şi un număr minim de (:) muchii.

COROLAR. Numărul maxim de colorări minimale ale unui graf

cu n vîrfuri este egal mi max (r"-'), 1mde x este numărul real care veri-
•= [XJ. {x}
Jică ecuaţia x(l + ln x) = n.
Într-adevăr, numărul maxim al colorărilor minima.le ale unui
graf cu n virfuri este egal cu max (k''-k) şi ecuaţia x(l
k=l, ... ,n
ln x) = n +
se obţine egalînd cu zero derivata funcţiei x"-". Acest număr este
egal în acelaşi timp cu numărul maxim de relaţii de echivalenţă
R*cRcX x X, avind un numiiir minim de clase, relaţia R fiind
o relaţie binară simetrică şi reflexivă iar IX I = n. Numărul maxim
de colorări minimale ale unui graf cu n virfuri creşte foarte repede
odată cu n, aşa cum rezultă din tabelul 15.1.
O (k + r)-colorare a unui graf G cu n virfuri şi numl.rul cromatic
egal cu k este o partiţie a mulţimii virfurilor sale cu k + r clase,
unde 1 r < < n - k, astfel incît două vîrfuri care aparţin unei
aceleiaşi clase să nu fie legate printr-o muchie.
 NUMARUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GRAF 231

Ţinînd seama de exemplul 2, cap. 4, se deduce că numuul

C(n, k, r) al (k+ r) - colorărilor unui graf compus dintr-un k - sub-
graf complet şi din n ~ k virfu.ri izolate este dat pentru orice
I<r<n - kdeexpresiaO(n,k,r)= S(p,r) fik (n-k)
unde kn-k-,,
P•r p
8(p, t·) sînt numerele lui Stirling de speţa, a doua. Numerele

Tabelul 16.l

•I Dl&it Cm (GJ
•I max Om /0} I
li
1
2
3
1
1
2
I
9
10
11
1024
4 096
16 384
4 4 12 78125
5 9 13 390625
6 27 14 1 953125
7 81 15 10 077 606
8 256 16 60 466176

C( n, k, r) pentru r,, >k şi 1<r<n - k verifică relaţiile de recurenţă,

următoare : ·
0(11,, k, t·) = O(n - 1, k,:r - 1} + (k + r} O(n - 1, k, r)
şi

O(n, k,r)= n-f-r (n-k) O(n -

11-0 ţ}_
1 - <J., k- 1,r}. (15.1)

P.rima relaţie de recurenţă se obţine plecînd de la colorările unui

graf compus dintr-un k-subgraf complet şi din n - k - 1 vîrfuri izo-
late prin adăugarea unui vtrf izolat, iar cea de-a doua se obţine
:plecînd de la colorările unui graf format dintr-un (k - 1) - sub-
graf complet şi din n - k vîrfuri izolate prin adăugarea unui nou
virf care se leagă de toate vîrfurile (k - 1) - subgrafului complet,
deoarece in acest mod se obţin fără repetiţii ţoate (k + r) - colo-
rările, al căror număr l-am notat prin O(n, k, r). în [216] se demon-
strează, în mod analog cu .propoziţia 1, ţinind seama de (15.1), că
numuul maxim al (k + r) - colorărilor unui graf G avind n vir-
furi şi numărul croma.tic egal cu k este egal cu O(n, k, r) pentru orice
1 < < r n - k, iar singurul graf care are acest număr ma.xim de
232 NUMAR.UL MAXIM DE COLORARI ALE 'UNUI GRAF

colorări este graful compus dintr-un k-subgraf complet şi din n-k

vîrfuri izolate. ·
Evident că C(n, k, r) = O pentru orice r > n - k, deoarece nu
putem partiţiona mulţimea celor n vîrfuri ale grafu.lui în mai mult
de n clase, o clasă fiind prin definiţie nevidă. Polinomul cromatic
al unui graf G, care se notează prin P(G; i..), este un polinom în
variabila A a cărui valoare pentru A = Ao, adică P(G; }..0 ) reprezintă
numărul de moduri de colorare a vîrfurilor grafu.lui cu culori "o
astfel încit două vîrfuri unite printr-o muchie să fie colorate cu
culori diferite, două colorări deosebindu-se de data aceasta atît prin
natura vîrfurilor cît şi prin natura culorilor [170].
Deosebirea faţă de colorările utilizate pînă în prezent constă
în faptul că două, partiţii ale mulţimii vîrfurilor se deosebesc şi
prin ordinea claselor, fiecare partiţie cu k + r clase generînd (k + r) !
colorări în sensul utilizat aici. De exemplu, polinomul cromatic al
unui k-graf complet este A( i.. - 1) ... ( A - k + 1 ), deoarece primul
vîrf poate fi colorat cu A culori, al doilea cu  - 1 culori, ... ,iar
ultimul poate fi colorat în A - k + 1 moduri diferite cu culorile
rămase. Evident că P(G; A) = o, pentru orice A < y(G). Dacă notăm
prin G n un graf cu n vîrfuri,
max P(Gn ;A)
y(G,..)=k
= Â(Â - 1) .. . (i.. - k + 1),._n-k
pentru orice A număr natural şi maximul este atins pentru orice
i.. > k numai pentru graful cu n vîrfuri şi numărul cromatic egal
cu k, compus dţntr-un subgraf complet cu k vîrfuri şi din n - k
vîrfuri izolate. într-adevăr, pentru orice i.. < y(G,.) obţ,inem
P(G,. ;i..) = O şi pentru i.. >, y(G,,) obţinem

P(Gn; Â)= ml~,A) j ! (~) Cj(Gn)-<. ml~,A) j ! ( ~) C(1i, y(Gn), j -y{Gn)) =

.i=Y{Gnl J i=Y(Gn) J
= i..( Â - 1) ... ( A - k + 1) ,._n-k
dacă notăm y(G,.) = k şi cu C1(G,.) numărul colorărilor cu j clase,
partiţii
interpretate ca ale lui G n, cu ordinea claselor indiferentă,

deoarece j culori pot fi alese din cele  culori în G) moduri dis-

tincte, o partiţie cu j clase generează j ! colorări pentru care con-
tează ordinea claselor, iar polinomul cromatic al unui graf compus
dintr-un k-subgraf complet şi din n - k vîrfuri izolate este egal cu
i..(A - 1) .. . (A - k + 1)),n-k.
 NUMARUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GBAF

Revenind la vechea definiţie a unei colorări ca o partiţie a mul-

ţimii virfurilor grafului formată din mulţimi intern stabile pentru.
care ordinea claselor este indiferentă, vom stabili în continuare.
numărul maxim al 3-colorărilor unui graf G conex cu y(G) = 2 şi
respectiv y(G) = 3.
Un graf G este conex dacă pentru orice pereche de vîrfuri există.
cel puţin un lanţ care le uneşte.
Pentru grafurile conexe nu putem aplica propoziţia 1 deoarece.
graful care realizează, numărul maxim de colorări conţine vîrfuri
izolate şi deci nu este conex. Vom nota prin Ool3 (0) numărul 3-colo-
rărilor unui graf G.

PRoPOZIŢIA 2. Dacă graful G ctt n ~ 3 vîrfuri este conem şi numtZ-

rul cromatic y(G)=2, obţinem Ool3(G)-< 2 1. -2 -1, singurele grafuri
conea:e care au acest numtZr mamim de 3-colorii,ri fiind arborii cu n.
vîrfuri. .
Demonstraţia se face prin inducţie după n. Pentru n = 3 pro-
poziţia este evidentă. Să presupunem propoziţia adevărată pen-
tru n. Un graf G conex cu n + 1 vîrfuri (n + 1 ~ 3) are cel puţin.
două vîrfuri care nu sînt puncte de articulaţie [15], adică vîrfuri.
a căror suprimare nu face ca graful să, nu mai fie conex.
Fie a: un astfel de vîrf şi Gz subgraful conex obţinut din G prin
suprimarea vîrfului a,. Un graf G conex care are numărul cromatie
2 posedă, o 2-colorare unică cu două clase 0 1 şi 0 2•
într-adevăr, graful G fiind conex, dacă, repartizăm un virf '!/
în clasa Ci, vîrfurile legate prin muchii cu y le repartizăm în clasa.
0 2, cele legate de acestea în clasa 0 1 ş.a.m.d., pînă cînd epuizăm
mulţimea vîrfurilor grafului. Deci

-<
Oola(G) -<
1 + 2 Col3 (Gz) 1 + 2(2,.- 2 - 1) = 2n- 1 - 1,
deoarece există o 3-colorare unică a lui G care conţine vîrful a: sin-
gur într-o clasă, ţinind seama că Gz are o 2-colorare unică, iar vîr-
ful a, poate fi adăugat unei 3-colorări a lui G„ în cel mult două moduri
diferite. Aceasta deoarece graful fiind conex, a: se leagă printr-o muchie.
cu cel puţin un vîrf al lui Gz, care se găseşte într-o clasă a unei
3-colorări a grafului Gz.
Se mai observă că egalitatea are loc numai în cazul cînd ro se.
leagă exact cu un singur vîrf al grafului G°' care este un arbore„
deci G este de asemenea un arbore.
De exemplu, pentru lanţul elementar [:.u,., m2, ••• ,ro,.] dacă repar-
tizăm pe a:1 şi ro 2 în două clase diferite, pentru a:3 avem două posi-
bilităţi de aranjare în cele două clase care nu-l conţin pe a: 2, pentru
w4 avem două posibilităţi de aranjare în cele două clase care nu-l
234 NUMARUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GRAF

-conţin pe a:8 etc. şi obţinem astfel 2"- 2 -1 colorări diferite cu trei

clase, căci în acest mod se generează o colorare care are numai două
,clase.
PROPOZIŢIA 3. Numll,rul de 3-colorări ale unui ciclu impar O:ilk+l
-ou 2k +1 'IJirjuri este egal cu l. (4k - 1).
3
Să, observăm mai intîi că. un ciclu impar are numărul cromatic
,egal cu 3 şi

OoZ8 (02.t+ 1 ) = 2N1(k) + N 2(k) + 1,

dacă, N 1(k) este numărul de 3-coloră.ri ale lanţului elementar
Caii, ••• ,a:2,,] care conţin în aceeaşi clasă vîrfurile w1 şi a:21; şi N 2(k)
-este numărul de 3-colorări ale lanţului elementar [flii, ••. ,a:2.tl care
-conţin vîrfurile a:1 şi a:2"' extremităţile lanţului, în clase diferite.
1ntr-adevă.r, vîr.ful a:21;+ 1 al ciclului 02i,+ 1 se leagă numai cu vîrfurile
.a:1 şi a:2.1,, deci numărul de 3-colorări ale ciclului 021,+1 care conţin pe
4121:+1 singur într-o clasă este egal cu 1, iar numărul de 3-coloră.ri
.ale lui Ollk+1 care nu au o clasă. compusi numai din W21c+1 este egal cu
2N1(k) + N,.(k). Am ţinut seama că vîr.ful w11t+1 poate fi adăugat
.la, fiecare din cele N 1 (k) colorări ale lanţului elementar cu 2k vîrfuri
1n două moduri diferite, iar acelaşi virf poate fi adăugat la fiecare
-din cele N 2(k) colorări ale lanţului intr-un singur mod, şi anume în
-clasa care nu conţine nici pe w1 şi nici pe· Wlk. Dar N1 (k) + N 8(k)
este numirul de 3-colorări ale lanţului elementar [ w17 ••• ,m21;] şi cu
propoziţia precedentă obţinem că

N1(k) + N ,.(k) = 2 2k-l! -1

.şi deci
OoZ3 (02"+ 1 ) = 2 2t-t + N 1 (k).
Observăm că. N 1 (k) =
Ool3(02k-d, adică numărul de 3-coloră.ri ale
lanţului elementar [ a:11 • •• ,m2i,] care conţin ln aceeaşi clasă vî.rfurile
a:1 „
şi a:8 este egal cu numărul de 3-colorări ale ciclului 021;_11 ceea ce
.se obţine prin unificarea vîrfurilor w1 şi a:21 • Obţinem astfel
+ Ool3(021-_1 ) = 22.t-2 + .221:- 4 + 00Za(021:-s) =
00Za(021;+ 1 ) = 221:- 2

= ... = 22k- +... + 2 +Oolg(0 = _!_

.
2 2
3
(41: -1)
8)

deoarece Ool8( 0 8 ) = 1.
 NUMARUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GRAF 236

Acest rezultat se poate deduce şi din faptul că polinomul croma.-

tic al unui ciclu elementar cu n. virfuri este egal cu (:>.. - 1)5 +
+ (-1)" ('A - 1) [170].
P.ROPOZIŢIA 4. N um4rul mamim de 3-colorori ale unui graf conem cu
11, 'fJf,rjuri şi num4rul cromatic y(G)=3 este egal C'U .!. (211 - 1 -1) pentru, n
3
9.
impar şi C'U :!... (2•- 2 -l) pentro n par. Dacă n eate impar, Bingu.1-ul
3
graf cernem care realizeazt'J, aceBt m.tm4r mamim de 3-colorii,ri 68t6 poli-
gonul impar O„ şi dacii, n eBte par, Bingurol graf conem care realizeaul
aceBt num4r mamim de 3-color4ri 68te graful comp'U8 din poligonul
(J,._1 şi un alt vtrj care 86 leagrl printr-o muchie C'U un 'Dirj al lui 0 11 _ 1 •
Să. notăm g(n) = ..!:. (2"-1 - 1) pentru ,,, impar şi g(n) =
3
= ~ (2"- 2 - 1) pentru n par. Demonstraţia. se face prin inducţie
3
după. n. Pentru n = 3 singurul graf G cu n vîrfuri şi y (G) = 3 este
un 3-graf complet şi acesta. este 3-colorabil în mod unic, deci pro-
poziţia. este verificată. Să presupunem că propoziţia. este adevă­
rată pentru n. Există cel puţin un vîrf ro astfel incit subgraful
Oz cu n virfuri să fie conex. Da.că y(Gz) = 3, atunci

OoZa(G) ~ 20oZ8(G..,) < 2g(n) < g(n + 1)

deoarece 2g(n) = g(n + 1) pentru n impar şi 2g(,i) + 1 = g(n + 1)
pentru n par şi graful G fiind conex, vîrful ro se leagă printr-o
muchie cu cel puţin un virf care se găseşte într-o clasă a oricărei
3-colorări a lui G..,, deci vîrful ro poate fi repartizat în cel mult două
clase dintr-o 3-colora.re a lui G..,. Conform ipotezei inducţiei, ega,lita.-
tea. dintre Ool3 (G) şi g(n + 1) a.re loc numai în cazul cînd n este
impar şi virful ro se leagă printr-o muchie cu un singur virf din
ciclul impar O,..
Dacă y(G..,) = 2, există o 3-oolorare a grafului G de forma urmă­
toare: {m}, Hu H 8 cu Hu H 2 mulţimi intern sta.bile d~ vîrfuri.
Dacă graful G este complementarul unui graf pmect, el conţine
prin definiţie un triunghi, adie~ un ciclu cu trei virfuri : ro, Ui, '01
cu 'Ui e H 1 şi '01 e H 2 • 1n caz contrar, conform teoremei lui Berge
{15], el conţine un ciclu elementar impar [a:, Ui, 'Du u 11, 112 , ••• ,u1:, ,'01:]
cu u, e H 1 şi v,eH2 pentru 1 < i ~ 1, şi k :;;;i-.. 2.
Deci graful G conţine 1n orice caz un ciclu elementar impar
[ro, 'Ui, 111, ••• ,u,u v,,] cu u, e Hu v, e H 2 şi k > l.
236 NUMARUL MAXIM DE COLORABI ALE UNUI GRAF

Vom elimina. acele muchii care stnt diagonale ale acestui poligon
impar şi numitrol de 3-colorări ale grafului creşte. Mai observăm
că subgraful generat de un poligon impar are numărul cromatic egal
ou trei şi deci prin această operaţie numărul cromatic al grafului
nu descreşte şi graful rămine conex.
tn virtutea conexităţii grafului G există cel puţin un virf y al
grafului care nu aparţine acestui ciclu cu 2k + 1 vîrfuri şi care se.
leagă, printr-o muchie cu cel puţin un vîrf al ciclului. Dacă există.
mai multe muchii care leagă vîrful y cu vîrfurile ciclului, putem
să conservăm numai o singură muchie şi graful obţinut este de
asemenea conex şi are numărul cromatic 3, iar numărul de 3-colo-
rări ale vîrfurilor sale creşte. Apoi găsim un virf z care se leagi.
printr-o muchie cu cel puţin un vîrf din mulţimea {a:, y, Ui, Vi, ••• ,
u,H vJ şi repetăm această construcţie etc. Deci

Ool8(G) < 2n-2t Oola(02.+1 ) ~ g(n + 1)

ţinînd seama că

2g(3) = g(4); 2g(4) < g(5); 2g(5) = g(6); 2g(6) < g(7) ; •••
şi fiecare nou vîrf poate fi adăugat la cel mult două clase ale unei
3-colorări deja obţinute din cauza conexităţii grafului.
Utilizînd ipoteza inductivă şi
definiţia numerelor g(n), se de-
duce că graful care realizează.
acest număr maxim de 3-colo-
rări ale unui graf G conex cu
numărul cromatic y(G) 3 este =
unic şi are forma indicată în
enunţul propoziţiei.
Pentru n = 5 şi n= 6 aces-
te grafuri sînt desenate în
fig. 15.1. Numărul minim de
muchii ale unui graf G conex
,,.., cu n vîrfuri şi numărul croma-
tic egal cu k este egal cu
Flg, 15· 1 {:) + n - k, ceea ce se poate

deduce de exemplu din majorarea (14.6) obţinută în [64] pentru

numărul cromatic al unui graf conex în funcţie de numărnJ
de vîrfuri şi de muchii, sau se poate demonstra direct prin analogie
ou demonstraţia propoziţiei 4, cap. 14.
 NUMARUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GRAF 237

Pentru k = 3, acest număr minim de muchii ale unui graf conex

6- cu n vîrfuri şi numărul cromatic 3 este egal cu n, dar graful care
.are acest număr minim de muchii nu este unic. Un astfel de graf
-este acela care intervine in enunţul propoziţiei 4, iar un altul este
-compus dintr-un triunghi şi din n-3 vîrfuri care se leagă fiecare
eu un vîrf oarecare al triunghiului prin cîte o muchie, graf care are
un număr de 3-colorări egal cu 2°-s < g(n) pentru orice n >, 5.
.Aceste rezultate se pot transpune in termenii polinomului croma-
tic al unui graf G cu n vîrfuri deoarece numărul de t-colorări este
P(G · t)
egal cu ' dacă y(G) = t.
t!
unor rezultate analoge pentru grafurile conexe G cu
Obţinerea,
y(G) > 3 este dificilă, deoarece nu se
cunoaşte o caracterizare a gra-
furilor conexe t-cromatice critice (relativ la virfuri) pentru t > 3.
1n continuare vom indica cum se obţine numărul minim de colorări
ale unui graf [241]. Pentru aceasta vom folosi unele proprietăţi ale
numerelor lui Stirling de a doua speţă, date de următoarele două
propoziţii :

PROPOZIŢIA 5. Dacă p >, q şi u >, v, atunci

S(p, u)S(q, v) > S(p, v)S(q, u).
Demonstraţia acestui rezultat se face prin inducţie după indicii
p, q, u, v, ţinînd seama că el este adevărat pentru p = u sau p = q
sau q = v sau u = v, iar diferenţa
S(p, u) S(q, v) - S(p, v) S(q, u) = S(p -1, u - 1) S(q - 1, v - 1) -
- S (p -1, v -1) S(q -1, u -1) + uv (S (p - 1, u) S (q - 1, v} -
-S(p -1, v} S(q-1,u)) +u(S(p - 1,u) S(q-1, v -1} -
-S(p -1,v -l}S(q -1, u)) +v(B(p -1,u -l)S(q-1, v) -
- B·(p -1, v) S(q -1, u -1)).
Pentru obţinerea acestei expresii am folosit relaţia de recurenţă.
dintre numerele lui Stirling de a doua speţă :
S(p, q)=S(p-1, q-1) + qS(p-1, q).
PROPOZIŢIA 6. Dacă p >q şi s > 3, atunci exista inegalitatea
~ S(p + 1, i)S(q, j) > ~ S(p, i)B(q + 1,j).
'+i-• '+J-•
238 NUMĂRUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GRAF

Demonstraţia acestui fapt rezultă, din propoziţia 5, ţinînd seama.

de relaţia de recurenţă, anterioară, pentru numerele lui Stirling de a.
doua speţă., deoarece
:E
i+i=8
S(p+l,i)S(q,j) - :E
i+;-a
S(p,i)S(q+l,j)=

[i]
= :E (s- 2j)(S(p, s -
i=l
j)S(q,j) - S(p,j)S(q, s - j)).

Inegalitatea este strictă, dacă, ţinem seama de termenul corespunză­

tor lui j = 1.
Un graf k-partit complet este un graf compus din k mulţimi intern
stabile Ii, . .. ,Ik astfel încît două vîrfuri sînt legate printr-o muchie
dacă şi numai dacă, ele aparţin la mulţimi intern stabile diferite.
Graful lui Turan, notat T(n, k) este un graf k-partit complet
cu n vîrfuri pentru care m părţi conţin cîte t + 1 vîrfuri, iar cele
k - m părţi rămase conţin cîte t vîrfuri, unde m este restul împăr­
ţirii lui n prin k (n = kt + m şi O-< m-< k - 1).
Conform propoziţiei 5 (§14.3), graful T(n, k) este graful unic
(pînă la un izomorfism) avînd n vîrfuri, de număr cromatic egal
cu k şi al cărui număr de muchii este maximal printre grafurile care
au aceste proprietăţi.
PROPOZIŢIA 7. Numărul (k + r)-colorărilor grafului T(n, k) esn:
dat de expresia
n(n,k,r) = :E
n 1 ,. .. ,n1,;;:,1
S(t+l, n1)- . . S(t+1,nm)S(t,n„+1)- .. S(t,,nk).
n,+ ... +nk=k+r

Într-adevăr, dacă notăm cu n1 numărul claselor partiţiei formate

cu cele t +1 vîrfuri ale primei mulţimi intern stabile a grafului
T(n, k), ... , cu nk numărul claselor partiţiei formate cu cele t vîr-
furi ale ultimei mulţimi intern stabile a grafului T(n, k), rezultă,
că 11 1 + ... + nk = k + r şi n; > 1 pentru i = 1, .. . ,k. Se observă,
că toate colorările cu k +r clase ale grafului T(n, k) se obţin fără,
repetiţii din împărţirile lui k +r în k părţi, două împărţiri diferind
şi prin ordinea termenilor. Se obţine de asemenea .D(n, k, r) = 1
pentru r = O şi r = n - k şi n(n, le, 1·) = O pentru r > n - k.
PROPOZIŢIA 8. Numărul minim de (le + r)-colorări ale unui
gr0,f G cu, n vîrfm·i şi nitmărnl aromatic k este egal cu .D(n, k, r), şi
pentr1t orice O < r < n-k singurul graf care are acest număr minim
de colorări este graf'u.l T(n, k).
 NUMARUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GRAF 239'

Pentru demonstraţie să considerăm o partiţie a mulţimii de vîr-

furi ale lui G in k mulţimi intern stabile. Dacă există două vîrfuri
a; şi y care aparţin la două clase diferite ale acestei partiţii şi care.
nu sînt legate printr-o muchie, putem să legăm vîrfurile x şi '!I
printr-o muchie şi să notăm graful astfel obţinut prin Gc.,,111 •
Numărul cromatic al grafului Gc.,, 111 este egal cu k.
Numărul (k + r)-colorărilor grafului Gc.,, 111 descreşte strict pen-
tru O < r < n-k, deoarece nu mai putem avea o clasă compusă.
numai din x şi din y, iar (k + r)-colorările grafului Gc.,, 111 sînt de.
asemenea (k +r)-colorări pentru graful G.
Dacă repetăm acest procedeu, obţinem un graf k-partit complet
care are un număr de (k +r)-colorări mai mic decît graful G.
Dacă există două părţi intern stabile 11 şi I 2 ale acestui graf k-par-
tit complet astfel încît I11 I = p +1 şi I1 2 I = q iar p > q, putem
obţine un nou graf k-partit complet cu n vîrfuri alegînd un vîrf
x e I 1 şi definind noile părţi :

I{= 11 "-{x}, I~= I 2 U{x} şi I; = I; pentru j = 3, .. . ,k.

Pentru O < r < n-k numărul (k + r)-colorărilor acestui graf

descreşte strict ţinînd seama de propoziţia 6, deoarece cei doi membri
ai inegalităţii care intervine în propoziţia 6 reprezintă respectiv
numărul s-colorărilor grafului compus din părţile 11 şi 1 2 şi numă­
rul s-colorărilor grafului compus din părţile 1; şi J~.
Dacă repetăm acest procedeu, obţinem graful T(n, k) care are,
deci un număr minim de colorări cu k +r clase, egal cu D(n, k, r},
şi care este unic cu această proprietate pentru O r n-k. < <
Dacăr = O, putem suprima anumite muchii convenabil alese
din graful T(n, k) pentru n > k şi vom obţine de asemenea grafuri
cu numărul cromatic k şi care sînt k-colorabile în mod unic, iar
pentru r = n-k orice graf admite o n-colorare unică, cu cîte un
singur vîrf într-o clasă.
Numărul (k + r)-colorărilor unui graf k-partit complet ale
cărui părţi sînt Ii, ... ,I1: astfel încît I11 I = n - k + 1 şi 111 I = 1
pentru j = 2, .. . ,k este egal cu S(n-k+l, r+l). Din demonstraţia.
propoziţiei precedente se deduce că

D(n,k,r)-<S(n-k+l, r+l)

inegalitatea fiind strictă numai dacă O< r < n -k.

:240 NUMARUL MAXIM DE COLORARI ALE UNUI GRAF

Dacă se notează cu P r, n.1:,( >.) polinomul cromatic al grafului

P(n, k) iar cu P(Gn; ).) polinomul cromatic al unui graf Gn cu n
·vîrfuri, se obţine min P(Gn; ).) = Pr,n.1:>(>.) pentru orice ). număr
y(Gn>-k
natural, minimul fiind atins pentru orice ). > k numai pentru
graful T ( n, k). Demonstraţia rezultă din faptul că P (G n; ).) = O
:pentru orice X< y(G,.) şi dacă Â :;i:. y(G,.), atunci

P(Gn; >.) = t
mln(n,Â) (A)
j ! . O;(Gn)';;:, t
mln(n,Â) (Â)
j ! . D(n, y(Gn),j - y (G,.)) =
j=y(G,.) J i=Y(Gn) J

=PT<n.~1(>.) pentru y(G,.) = k, dacă notăm prin 0 1(0,.) numărul de

j-colorăriale grafului G,..
Polinomul cromatic al grafului T(n, k) se poate calcula cu
metoda lui R.0. Read [170], ţinînd seama că polinomul cromatic
m
al grafului format din m vîrfuri izolate este wm =t B(m,k)[w]k. De
k-l
-exemplu pentru n. = 8 şi k = 3 se obţine
PT1s,s, (>.) = + 3[>-]2 + [>-aW1 ([>-1] + [>-2]) =
([>.Ji
=X(X-1) (>.-2) (16 -18>. + 1361 -529>. + 10471-836).
4 3 2

·unde prin definiţie [1]i, [).], = [i.J.P+v'

 BIBLIOGR.A.FIE

1. BAER, J. Matrice de cormexion minimale d'unc matrice de precedc11ce donr1er. Hcvue

Fran\:aise d'Informatiquc et de Rech. Operal., no. Hi, 1969, p. 65-73.
2. B.UABAN, A. T., l'alcncc-isomerism of cyclopolycne.r,. Rev. Houmaine de Chimie,
11, 1966, p. 1097-1116; eratum 12 (1967), p. 10:1.
3. BALABAN, A. T., HARARY, F. Chemical graph.r,, l\'. Dihedral groups and monocy-
clic aromatic compounds. Revue Roumaine de Chimic. 12, Hl67, p. 1511-1515.
4. BALABAN, A. T., FĂRCAŞIU, D., BĂNICĂ, R. Graphs of mulliple 1, 2 - shifi:; in
carbonium ions and relaled syslcms. Revuc Houmaine de Chimie, 11, 1966, p.
1205-1227.
5. BAZERQUE, G. lmplanlalion des arborr:sccnce.'i: applic"lions mu iabll'<mx. Rcvue
Fran~aise d'lnformatique et de Rechcrche Operalionnelle, B-:;, W70, p. 27-107.
6. BEcKENB..\cu, E. F. Editor: Applied Combinaloriol Arwlysis. Jonhn \\"ilcy, New
York, 1964.
7. BEDNAREK, A., TAULBEE, O. On maximal chain.,;. Revuc Roumaine ele ~lathcma-
tiques pures et appliquees, voJ. 11, nr. 1, 196(i, p. 23-25.
8. BELL, E. T. E.1:ponential polynomials. Ann. of Math., II, 35, 19:H, p. 258-277.
9. BELLMAN, R. On a routing problem. Quart. Appl. :\Iath., voi. 16, 1958, p. 87-90.
10. BENTLEY, D., CooKE, K. Converyence of succesive npproxinwlions in l/u• shorlesl
route problem. Journal Math. Analysis and Applications, Yol. 1O, no. 2, 1965,
p. 269-27,J.
11. BF.NZAKEN, C. Pseudo-lreillis dislribuli/s el applicalions, I, II, 11 I. Buletinul Insti-
tutului politehnic din Iaşi, serie nouă, XII, Fasc. :3-1, 1966, p. ta, XIII, Fasc.
3-4, 1967, p. 11-15, XIV, Fasc. 3-4, 1968, p. 25.
12. BERGE, C. Teoria grafurilor şi aplicafiile ei. Bucureşti, Editura tehnică, 1969.
13. B1moE, C. Sur cerlains hypergruphes generalisanl Ies grapltcs hiparliles. Commu-
nication a l'ecolc d'ete de programmation mathcmatiquc de Bcndor, 1969.
14. BERoE, C. Principcs de combinatoire. Dunod, Paris, 1968.
15. BERGE, C. Graphes el hypergraphes, Dunod. Paris, 1970.
16 BEnTIER, P., Rov, B .. Procedurc de resolulion pour une classe de problemes pouvant
<woir un caracter combinatoil'e. Cahicrs du Centre d'Etudes de Ticchcrche Opcra-
tionnelle, Bruxelles, no 6, 1964, p. 202-208.
17. BrLDE, O., KRARUP, J. A modified cascade algorithm for shorlcsl pallm. l\lctra, VIII,
no. 2, 1969, p. 231-241.
18. BIONDI, E., D1vmTI, L. GuARDABASSI, G. Counling palhs, circuits, clwirzs and cycles
in graphs: a unified approach. Canadian J. Math., XXII, 1, 1970, p. 22-35.
19. BnEUER, M. Simplification of lhe Co11ering Problem wilh Applicalion Io Boolean
Expressions . .Journal of the ACM, voi. 17, no. 1, 1970, p. 166-181.
20. BnooKs, R. On Colouring the Nodes of a Network. Proc. Cambridge Philos. Soc., 37
(1941), p. 194-197.

16 - c. 86
242 BIBLIOGRAFD:

21. BnuALDI, R. A. A uery general l11eorcm on syslcms of dlslfnet rcpresentatiues. Trans.

Arner . .Math. Soc., 140, 1969, p. 149-160.
22. fle BnurJN, N. G. Generalizalion of Polya's Fundamcnlttl 7'hcort'm in Enumerative
Combinatorial Analysls. Nederi. Akad. Wetcnsch. Proc. Ser. A, 62, lndagatio-
nes Mathematicae, 21, 1959, p. 59-69.
23. de BnurJN, N. G. Enumtmlion of trec-.dmped molcculcs. Recent Progrcss ln l'ombi-
natorics (Proc. Thlrd Waterloo Conf. on Combinatorics, 1968), p. 59-68, Aca-
demic Press, New York, 1969.
2-l. de Bnur.JN, N. G., KLAIINER, D. A. Enumera/ion of gmerali:ed grciphs. Indag. :!\fath,,
:H (1969), p. 1-9.
25. BunNSIDE, \V. Thcory of Groups of Finite Order. 2nd ed. Cambridge, 1911, reprinled
Dover, New York, 1955.
26. CAIIVALLO, M. Principcs ci applicalion.~ de l'analyse boolt!e1111c. Paris, Gaulhicr-Vil-
lars, 1965.
27. CAYLEY, A. A theorem 011 lrees. Qnarl. J. Malh., 23, 1889, p. 3î6-378.
28. CmNAL, J. Technlques booleennes ci calcula/curs aritlimt!liq11cs. Dunod, Paris, 1967.
29. C11ouo11unv, A., BASU, A., DESARKAR, S. On the drlrrmination of /he maximum
compalibillty classes. IEEE Trans. Computers, voi. 18, no, 7, 1969, JJ. 665.
30. C11msTOFIDES, N. An C1lgorithm for lhe chromatic numbrr of a gr11ph. The Computu
J., 14, no, 1, 1971, p. 38-39.
31. Cuv..l.TAL, V. llypcrgmph.~ and Rcrmseyittfl lhcorcms. l'l'Occed. of the Amer., l\Tath.
Society, voi. 27, no. 3, 1971, p. 4:-14-•140.
32. CLARKE, I.. E. 011 Ca11lt'y's Formula for Cou11/ing Trces, .J. London '.\lath. Soc.,
3:J, 1958, p. 471-4i5.
33. Combinatorial Theory aml ils Appllcalfo11.~. Proccedings of lhc Colloquium on Com-
binatorial llathematics, Balatonfiircd, Hungary, 1!)1i9, Edited by P. Erdiis, A.
Rc\nyi, V. T. Sos, Budapesta, 19i0, I, II, III.
34. CoMTET, L. Anuly.vc combinatofrc, I, li. Prcsses Univ. lh• France, Paris, 1970.
35. CoNsTANTINESCU, P. Asupra clusiffcării f11nc/lilor boo/cme simetrice. Studii şi cerce-
tări matematice, xr. lllli0, p. 193-206,
36. CoNSTAN'l"INESCU, P. 011 /he 1mmbcr of lhc lypc., of Boolea11 f1111clions 1111th respect Io
.vome .•ubgroup of lile hypcroctahrdrcrl group. Buii. llalh. de la Soc. Sci. !\luth.
Phys. <le la R.P.R., -1(52), no. 1, 1\)60, p. 1-16.
37. C1lNSTA:-.T1NESCU, I'. X11mărul tipurilor de si11onimie ale mul/.ipolilor 1-k. Analele
Universităţii din !Jucurcşti, scria Ştiin~ele naturii: matrmatică-fiT.icii, X, 1961,
p. 137-1-1-1.
38. CONSTANTINESCU, P • .-\s11pm numărului de tipuri de f1111e/ii /,ooleene simclrir.c grncrn-
lizate. Studii şi cercetări matematice, XII, nr. 2, 1961, p. 449-455.
39. CONSTANTINESCU, P. On /he cl11ssificC/lion ot some codc,ţ milh respect Io Ilie symmctric
group. Buii. :.\fath. de la Soc. Sci. math. phys. de la H.P.R., VI(I IV), 1962,
p. 1:i:i-1:Jl'!.
40. Coxs·rASTIXEscu, P. Thl' 1'111.ţ.~fficcrlion of a set of clemenls milh respect to a .set of pro-
pcrlif.•. Thc Compul.cr .Journal, Voi. 8, no. 4, 1966, p. 352-357.
4 J. CoNs·r \NTIN•:scu. P., BlnsĂNESCU, A. Oplimi::.ing prohlcms usillg graphs c1Ssocialed
1n 11,/r,,ol'k.~. Bulll'lin llalh. de la S.S.i\1. de la R.S.H., voi. 10, no. 3, 1966, p.
21:',- 226.
4'' CnAl'o. 11. l'anwnwl.• hu Miihi11s i1111ersion. J. Combinatorial Thcory, voi. 4, no. 2,
191i8, p. l!JM-200.
43. DANTZIG, G. On tlrc slmrlesl ro11le through a network. :Management Scienccs, voi.
li, no. 2, 1960, p. 187.
4,1. DAN'rz10, (i. All shorlesl l'OUlcs in a graph. ln: Tht!orie des graphes, Journt!es i11lcr-
1wl. t!/111/1•, Rome, 1966, Dunod, Paris, 1967, p. 91-92.
 B113LlOGRAFIE · 243

45. DAs, S.; SHENG, C., On finding maximum compalibles. Proc. IEEE, voi. ·57,- no. 4,
1969, p. 694.
-16. DAVID, M, F. Boolean llialrix i\frlhods for tl1e Deleclion of Simple Precedence Gram-
mar.~. Communications of the ACM, XI, no. 10, 1968, p. 685-687.
47. DENES, J. The Represe'ltation of a Permutation as lhe Product of a Minimal Number
of 1'ranspositions, and its Connection with lhe T/1eory of Graphs. Publ. Math,
. lnst .. of thc Hungarian Acadcmy of Sciences, fasc. 1, 1959, p. 63-71.
,18. DtNES, J. Somc combinatorial properties of lransformations and lhcir connections
with lhe lheory of graphs. J. Combinatorial Theory, 9, 1970, p. 108-116.
49. DENOUETTE, l\l. Dt!lerminalion des boucles d'un graphe orientt!. Comptes Rcndus de
!'Academic des Scienccs, Paris, A, voi. 262, no. 22, 1966, p. 1274-1276.
50. DERNIAME, J. Etude d'aigorithmes pour ies problemes de cheminement dans ies grap-
hes finis. These, Fac. Scienccs Nancy, 1966.
51. DESCARTES, B. (pseudonimul lui W. TUTTE), Solution of adua11ced problem 4526.
American Math. Monthly,. no. 61, 1954, p. 352 ..
52. Doou, J. C., Luoor, J. P., PouoET, J. Sur le regroupemenl optimal des sommets dans
un rt!seau t!icclriquc. R.I.R.O. no. V-1, 1969, p. 17-37.
5:t DnAGOMIRESCU, l\J. L' aigorilhme de min-addition et Ies chemi ns criliques dans un graphe.
Rcvue Roum. de i\lath. pures et appl. XII, no. 8, 1967, p. 1045-1051.
5.\. Dnitomcr, M. Au sujet d'un probleme de cla_ssification sur un niueau. Bulletin 1\-Ialh.
de la Soc. Sci. l\Iath. de la R.S.R, voi. 12(60), no. 1, 1968, p. 65-74.
55, DREYFus, S. An appraisai of some shortest-path aigorilhms. Opcrations Research1
vol. 17, no. 3, 1969, p. 395-412.
56. EBERLEIN, P. J. Remarks 011 the van der Waerden conjecture, II. Linear Algebra
and Applic., 2, no. 3, 1969, p. 311-320.
57. ELLISON, W. J. lVaring's problem. The American Mathematical :\lonthly, voi. 78,
no. 1, 1971, p. 10-36.
58. · Enoiis, P. A problem on i11depe11de11t r-tuples. Ann. Univ. Sci. Budapest. Eiitviis
Sect. l\lath., 8(1965), p. 93-95.
5!J. Enoiis, P; Applicalions of Probabilistic Methods to Graph 7'heory. A Seminar on
Graph Theory, edited by F. Harary. Hoit, Rinchart and Winston, 1967, p. 60-64.
60. Enoiis, P. Extrema[ Problems in Graph Theory. A Seminar on Graph Theory, edited
by F. Harary. Holt, Rinehart an<l Winston; 1967,. p. 54-59.
61.. Enoiis, P., SzEKERES, G. A Combinatorial problem i11 Geometry. Compositio· Math.,
2, 1935, p. 463-470.
62. Enoi.is, P., HAJNAL, A. On chromatic number of graphs and set-syslcms. Acta math.-
Acad. Sci. H1.1ng., voi. 17, no 1-2, 1966,.p. 61-99.-
63. Enoiis, P,, l\fcELraCE, R., TAYLOR, H. Ramsey bounds for grap/1 products •. Pacific
Journal of Mathematics,. 37, no, 1, 1~71,. p. 45-46,
!i4. EnsHOV, A., KuzuUKHIN, G. Estimates of lire chromalic number of connectcd graphs.
Dokl. Akad. Nauk., 142, no. 2, 1962, p. 270-273.
65. FARBEY,.B., LAND,, A., MuncHLAND, J. The cascade algorithm for finding all shortest
distances· in a directed graph, Management- Scicnce, voi. 14, no. 1, 1967, p. 19-28.
66. FLOYD,· R. Algorlthm !J7 : S/wrtest ·Path. Communications of thc: ACM, no. 5,• 1962,
p. 345.
67.. FoATA, D., Fucus, A. Rt!arrangements de fonclions ci dt!nombrement. J. ·Combina-
torial Theory, 8 (1970), p. 361-375.
68. ·FnuCHT, R. A combinatorial approach lo lhc Bell poiynomials and their gc11erali:a-
tion.s. Recent Progress in Combinatorics, Proc. 'L'hird Waterloo Conf. on Combina-
torics, 1968, p. 69-74, Academic Press, New York, 1969.
69. GAŞPAR, T. Numărul tipurilor de multipoli 1-k după grupul nega/iilor. Analele Univer-
sităţii din Bucureşti, seria Ştiinţele naturii: matematică-fizică, X, 1961, p. 167-
169,
2U BIBLIOGRAFIE

i0. GAŞPAR, T. Numărul tipurilor de sinonimic a ci<isclor de dipoli f11nc(ionc1l ccM1Jal111/i,

cu selectori. Sludii şi cercelări malematice, 16, no. 9, 1964, p. 1153-1163.
il. GAŞPAR, T., ŞCHIOP, AL. Nombrcs de lyprs de mullipoles (1-k) d'upres le gro11pe Jiypcr-
r1d11iclriquc. Hevue Houm. de math. pures el appl., t. X, no. 9, 1965, p. 1-131-
1436.
72. Gmmvs, F. Commmlulres sur Ic lung(lgc ALGOL. Hevue Chiffres, no. 5, 1962, p. 29.
7:i. GmmNcsu11, L., GY,\IIF,i.s, A., On Ramscy-lypc problcms. Ann. Univ. Sci. Bud. Eolvos
Secl. :\lat. 10 (196i), p. 167 -170.
7-1. GLICKSMAN, S. On lhc RC/,rcsmlulion und Emmu1·1•li011 of 7'rccs. l'roc. Cambridge
Philos. Soc., 59, 1963, p. 509-51i.
i5; Gc,on, I. .J. Thc gnrcrnlizc1tio11 of La11grtmgc·s c.1·ptm11io11 1•11d lhc rnumcralim1 of
Ines. Proc. Cambridge Phllos. Soc., 61, 1\J65. p . .J!J0-517.
ili. GIIAHAlt, R. I.., RoT11sc1111.o, B. L., Rwnscy's thcorcm for 11-dimr11sio1111l C1rr1·ys.
Buii. Amer. :\lath. Soc., 75, no. 2, 1969, p. ,118-.J22.
77. GRAVEn, .I. E., YACKEL, .J. Somc Grup/r Thcorefic Rcsnlts Associatcd wil/1 Rumscy's
T/rcorcm • .J. of Comblnalorial Theory, -1, p. 125- li5, 2, 1968.
78. Gu1111, H. lJ. E11l111frkllmg ei•ws Algorilhm11.< :nr Bc.<li1111111111g drr c/rro111C1tisc/1rn
Za/11 cincs fcsl IJOrgrgcbrnm Gmpl,cn. Wiss Z. Techn. L:nh-. Dresden, voi. 18, no.
1, 1968, p. 1.
79. GuPTA, H. Partilions - a snrvcy. J. nes. nat. Bur. Slandards, St>cl. 87-1, 1970,
)), 1-29.
80. HALI., PH. On rrwc.~r11lulive.~ of subset.~. J. London :\lalh. Soc., 10, 1!J35, p. 26-30.
81. HAlUIER, P., H UDEAXU, S. JJoolrtJJI M, llwd.~ in Opcrc:tions Jtcst:llrc/r cmd Rrlclt1d
,\rclls. Springer-Vt>rlag, Bt>rlin-Hcidclt.,crg-NcwYork, 1968 ..
~2. llAX!\EJ,, Ci. Sur le 110111bre dt,ţ /011ctio11s booleo111cs 111011oto11c.~ de 11 IJ(lriflblcs. G.H.
Acad. Sci., Paris, lome 262, 20, 1966, p. 1088-1090.
83. HAIIAHY, F. 7'/re Xumber of Limur, Dlreclccl, Routcd, 1111d Co1111cclcd (irctpl!s. Trans.
Amer. :\lalh. Soc. 78 (1955), p. 445-463.
8-1. HARAR'\", F. 011 lhc Xumbcr of Bicolor1d Graphs. Pacific J. ~lalh., 8 (1958), p. 7-13
- 755.
8;;. HAIIAIIY, F. (:11~011,cd Probluns in l/1c E1111111crc:lio11 of GrC1ph.,. Publ. :\lal11. Inst.
of lhc llung. Acad. of Sciences, 5, lO(iO, p. 63-05.
8U. llAIIAIIY, F. Gr11p/ricc1l Em1111<mlio11 Problun.<. 1n: Beckenbach, ApJ>licd Combina-
torial :\lalhemallcs, Wiky, Kew York, 1!166.
8i. HARAIIY, F. Gmp/rs Mtd 11wlricc.~. SIA::11 Rcv., no, li, 1967, p. 83.
88. H.\11.,11Y, F .•·t l'roof of P6ly11's E1mmrr11tio11 Tluorem. A Seminar on Graph Thcory,
l•dited by F. Hal'ary. Holl, Hinehart and Winslon, 1967, J>, 21-21.
89. llAHARY, F . .·\pplicC1tio11s of Ptilyll's 1·1icorm1 to l'rr111ututio11 Gro11p.ţ. A Seminar
011 Graph Throry, cdited by F. Harary. I loll, Hlnchart and Winston, 1967, 1>.
D-~ .
90. HARAIIY, F. E11u111rrulio11 of Grc1phs c111d Digr1q,J1s. A Seminar 011 Graph Theory,
edited by F. Harary. Hoit, Rint>hart anti Winston, 1967, p. 3•1-41.
91. HAn.n-, F. Graph l/11ory. Addison - Wesley Publishing Co., Reading, Mass. - !\len-
lo Park, Caur. - London, 1969.
92. 1-lARAnY, F. E1111111rmlion undrr grou1, 1rclio11 : umolvtd yrttphicfll c•mmcmlion pro-
bi, ms, I\', J. Combinatorial Theory, 8, no 1, 1970, p. 1-11.
93. HA11.\HY, F .• Ross. I. ,\ JJrorcdure for dlquc drlutio11 usi11g Ilic group matrix. Socio-
metry, ,•ol. 20, 195i, p. 205-215.
94. HARA11Y, F. 1-JEDlnxmm, S. 1'., Ros1:-so:,;, R. C.:11iquclycolorablr gmphs. J. Combina-
torial Theory, 6, 1969, p. 264-270.
95. HAnARY, F., Pnu-.s, G. E11umcralio11 of bicolourablc graphs. Canadian J. Math., 15,
1963, p. 237-248.
 BIBLIOGRAFIE 2-15

96. HARARY, F., PALIIIER, ED. Enumera/ion of fini/1· culnml'/a. Jnformalion and Con-
trol, 10, no. 5, 1967, p. 499-508.
97. HARARY, F., PALllER, ED. TJ,e Power Group Em1mer11tinn 1'/trorem . . I. or Combi-
natorial Theory, 1, no. 2, 1966, p. 157-173.
98. HARARY, F., P,\l.)IER, ED. On ihe num/1er of foresls. Mat. (:asopis Slovensk. Akad.
Vied, 19, 1969, p. 110-112.
99. HARDY, G., RAMANUJAN, S. As!Jmplo/lc formulae in combinatorial lllltd!Jsis. Proe.
London Math. Soc., voi. 17, no. 2, 1918, p. 75-115.
100. HARRISON, M. A census of finite 011/omalo. Canad .•I. '.\lalh, 17, 1965, p. 100-113.
101. HARRISON, M. l11lrod11clion Io S111ilchi11g cmd Automata 1'/rcor,,, '.\lcGraw-HHI B ook
Co., 1965.
102. HARRISON, M. Sur la c/a.,sificalio11 des foncliom logique., 11 p/usieurs 1wleurs. Bu\le-
tin !lfatMmatlque de la S,S.M. de la R.S.R., Tome 13(61), no. 1, 1969, p. -11-5-l.
103. HAZEL, P. Remark on a crilerinn for common lrc111.,11ersal.,. Glusgow :\lath. J., 10,
part. 1, 1969.
10-l. Hu, T. C. Revised ma/rix a/gorilhms for slwrlrsl pal/1s. SJA:\I .J. appl. :\luth., voi.
15, no. 1, 1967, p. 207-218.
105. Hu, T. C. A decomposition algorilhm for .•/wrl<-s/ pal/rs ;,, a m/111ork. Operalions
ResearclI, voi. 16, no. 1, 1968, p. 91.
106. h.z1s1A, I. O nahojdenii klik grnfa. Avlomalika i vlcislitelinaia lehnika, no. 2, 1967,
p. 7-11.
107. JoKSCH, H. The s/rorlest roule prolilem wilh conslrai11I.< . .Journal :\lath. Analysis aml
Appllcatlons, voi. 14, no. 2, 1966, p. 191-197.
108. K.~LBFLEISCH, J. G., STANT0N, R. G. Ma:i:imr.l 1111d minimal eor1t·rings of (I;- 1)-
luples b!J k-luplts. Pacific J. :\Iath., 26, no. 1, 191i8. p. 131-1-IO.
109. KALBFI.EISCH, .J. G., STANTON, R. G. A combinatorial problt m in 1110/ching. J. J.on-
don i\lalh. Soc., voi. 4-1, 1969, p. 60-64.
110. KAPLANSKY, I. Solu/ion of the „Probleme clrs mhwges". Buii. Amt>r. :\lalh. Soe ..
49, 1943, p. 784-785.
111. KAUFMANN, A. ,\lelode şi modele ale cerreMrii opera/ionate. Voi. II, Bucurt>şli, Editura
ştiinţifică, 1967.
112. KAUFM ..\.NN, A. Introduction a la comblna/orique cn 1111c des appllcalinns. Dunocl,
Paris, 1968.
113. KAZUAKI, H. Generalio11 of Rosar!J Perm11/nliom Expre.ssed in llamillonian Circ111/s.
Communications of the A.C.M., voi. 1-l, no. 6, 1971, p. :l73-379.
11'1. KLARNER, D. A. The number of k-coloured graplrs. Canad. J. Math., 20, 1968, p.
13-14-1352.
115. K1.1N, j\f. H. O cisle grafov, dlia kolorih dvnnaill gruppa podslurwvok ictv/euclsia gru11-
poi uvlomorfizmov. Kibernetika, 6, 1970. p. 131-137.
116. Ki>Nm, D. Tlreorie der endllchen und unrnd/icl,m Graphm, ::S-ew York, 1950.
117. KREWERAS, G. Une familie d'identites mellanl rn jm /rmles /e,ţ parlilions d'11n en-
semb/e fini de variables en un nombre do1111t! de l'/asse.1. C. R. Acad. Sci., Paris,
A, 270, 1970, p. 1140-1143.
118. KuNTZllANN, J., '.<.,sus, P. Algebre de Boole el machi11es logiques. Dunod, Paris,
1967.
119. LAwurn, E., \\'oon, D. Bra'lc/1 0111/ bo1111d mcthncl.~: A. .mrvc!J. Operatlons Research,
voi. 14, no. 4, 1966, p. 699-719. ·
120. L1sKOVEŢ, A. Perecislt-nie eilerovll, grnfov. Izvestiia Akacl. Nauk BSSR, Ser. fiz.
mat. Nauk, nr. 6, 1970, p. 38-46.
121. L iu, C, L. l'llroduclion Io Combinatorial l\fathemalics. :\lcGraw-Hill, New York,
1968.
122. LucAs, E. Tht!orie cles nombres. Paris, 1891.
 246 'BmLIOGRAFIE

123. LUNŢ, A. G. Alghebraiceskie melodl analiza isinlcza 1.-onlaJ..•lnîltsl,rm. Izvestiia Akad.

Nauk SSSR, Ser. matern., voi. 16, 1952, p. 405-426. : .
124.• 'MAOROUT, K. Sur la determination des nombres de slabiliU rt du nombre,rhr.omaliqur
d'un graphe. Comptes Rendus de l'Academle des Sclences,·Parls, 248, 1959,
p. 3522-3523. ·
125. MALGRANGE, Y. Recherc/1e des sous-malrices premi~re., d'u.,,e matrice a· coefficfrnls
binaires. Applicalions â cerlains probl~mes de graphe. Deuxieme Congres de J'AF-
CALTI, oct. 1961, Gauthier-Villars, Paris, 1962, p. 231-242.
126. MARCUS, M. P. Deriuation of..Maximal .Compalibles Using Boolean Algebra. IBM
Journal, november 1964, p. 537.
127. MARICA, J., SceiiNHEIM, J. Incomplete diogonals of latin squares. Canad. Math.
Bun., 12, 1969~ p. 235.
·128. MATULA,-D. W. On lhe numberof subtrees of a symmelric n-<1ry lree. SIAM J. on Appl.
Math. 18, no. 3, 1970, p. 688-703. ·
129. MENDBLSORN, N. S., DuLMAGE, A. L. Some gmcrali:alions of the problem of distinrl
representalives. Canad. J. of Math., X, 1958, p. 230-241. · ·
130. MENON, V. V. 0n the existence of trees wilh giuen degree.,. Sankhya, 26, l!l64, p.
~-~ '

131. MBTROP0L1s, N., STBIN, M., STEIN, P. Permanents of .Cyrlic (0,1) Matrices. J. of
Combinatorial Theory, 7, 1969, p. 291-321. ·
132. MmsKY, L. Combinatorial lheorems and integral matrices. J. Combinatorial Theory,
5, 1968, p. 30-44. · ··
133. MmsKY, L. Hall's criterion as a 'self-refining' resuit. l\Ionatsh. Math., ·73, ·1969, p.
139-146. , ·
134. M6n1us, A. F. Ober eine besondere Art uon Umke/rmnp der Rcil,rn. J. ·Reine Angcw.
Math., 9, 1832, 105-128.
185. MoJSIL, GR. C. Asupra unor reprezenidri ale grafurilor ce lnler11in tn probleme de
economia transporturilor. Comuniclr.lle Academiei R.P.R., X, no. 8, 1960, p.
647-652.
186. MOJSIL, GR. C. Teoria algebricii a schemelor cu contact,; şi relee, E<litµra .tehnică,
. Bucureşti, 1965. · · . · ..
187. Mo1sIL, GR. C. TMorie slructurelle des aulomales finis. Gauthler-Vlllilrs, Paris, 1967.
188. MoISIL, GR. C. Scheme cu comandil direciii cu contacte şi relee. Ec:Jiiura 'Academiei
R.P.R., Bucureşti, 1959. . . . .
139. MooN, J. ·w. Various Proofs of Cagley's Form11la for- Counling Treei. A ·Seminar
on Grapb Theory, edited by F. Harary. Hoit; 'Rinetiart and Winston, 1967,
· p. 70-78. · ' · '.
140. MooN, J. W. Enumeraling Labeled Trees. In: Graph Theory and Theoretieal PJ1y-
slcs, editor F. Harary, .Academic Press, New York - London,·1967,·p. 261-271.
141. MooN, J. W. Toplcs on tournamenls. Hol~ Rinehart:and Winston, New York -
Montr~al, Que.-London, 1968 ....
142. MooN, J.·.W. The number of ,k,trecs (labeled). J. Combipatorlal Theory, 6-, -no. 2,
1969, p. 196-199. .
143. MooN, J. W., MosER, L. On cliques in graplls. ,Israel Journal or Mathematlcs, voi.
3, ,no. ;1, 196.5, p. 23-28.
144. MoTzKIN, T. Shadows of finite sels. J. Combinatorial Theory, 4, 1, 1968, p. 40-
.4~ , . I
145. MuLLAT, I. O kombinatornom algorilme Redfildc,, l\latem, ,zamelkl, 6, no. 2, 1969,
... ;,,p. ~18-223. .
146. O'NEIL, P. V. The number of trees iii a certC/in network: Notices Amer; :\Jath. Soc.•
i . . c· t0,.-1968, p, . 569.. . . ,
147. NUBNBU1s, A., WILP, S. H. 0n a conjecture in thc lheor11 of pnmw,,nki. Bull .
._ Amer. Math. Soc., 76, 1970, p. 738,-739.. , .• , .
 Bmt..IOGRAFrE 247

t48". NoLIN, L. Traitemrnl des donnlcs groupt!cs, 'Pub1icntion de !'Institut Blnise- Pascal,
Paris, 1964. ··
149. OBBRMAN, R. M. Discipli11es in conibinational and sequential circuit design. McGraw-
Hill Book Co., 1970.
150. P>\.m, C. Juslification ·tht!orique de· l'utilisation des piles en compilation. Comptes
Rendus de l'Acad6mie des Sciences, Paris, Tome 257, 1963, p. 3278-3281.
151. PAiR, c.·Etude-âe la notion_de pik Applfoation·a l'analyse syntaxique. TMse pu-
bli6e par la Facult6 des ·Sciences, Nancy, 1966.
152, PALMER, E. M. Methods for the enumeration of niultigraphs. In: The Many Facets
of Graph Theory, Springer Verlag, 1969, p. 251-261.
153. PANDlT, S. The Shortest Route Problem - an Addcndum. Operations Research,
no. 9, 1961, p. 129.
154. PAUL, A. J. Generation of directed trees and 2-trees withoul d11plicalion. IEEE Trans.
Circuit Theory, 14, no. 3, 1967, p. 354-356.
155. PAULL, M. C., UNGER, S. H. Minimizing the Number of Stc.te., in lncompletely Spe-
cificd Sequential Switclring Functions. IRE Transnctions on Electronic Compu-
ters, EC-8, no. 3, Sept. 1959, p. 356-367.
156, PERcus, J. K. Combinatorial Met/rods. Cournnt Institute or Math. Sci., New York
Univ., 1969.·
157, PETEANU, V. Optimc,l palhs in ndu•or/.s and gmerr.li:alions, I, II. l\lathematlca
(Cluj), voi. 11 (34), no. 2, 1969, p, 311-327 şi voi. 12 (35), no. 1, 1970,
p. 159-'-186, ·
158. PETRJCK, S. R. A direct drtrrminalion of I/re irred1mdtml forms of a Boolean func-
'tion (rom the set of prime implicanls. AFCRC-TH-56-110, Air Force Cambridge
Research Center, 1956.
159. P1CHAT, E. Conlribulio11 fi l'c:lgorilhmiq11e 11011 11111nt!riq11e dans Ies rnsrmf>les ordon-
nt!s. Thesc, Grenoble, 1970.
160, PoLLACK, 1\1·.; WIEBENSON, W. · solulions of tl1c Shortcst-Route Prolifem - A Rc11icw.
•Operations Research, no. 8, 1960; p. ·224 .;_ 230.
161. PoLYA, G. J(ombinr;lorfac/re AnZ(l/1/bestimmungen f11r Gruppen, Gmp/rrn und Cfrc-
misclre VorbindungcnO·Acta Malhemntlca, voi. 68, 1937, p. 145-253.
162. PoPBSCU, R. Numărul tipurilor de multipoli (1 -f.·) dupd produsul dintre subgrupul
alternant şi subgrupul negaţiilor (subgrupuri ale grupului hiprroctmdric). Studii
şi cercetări matern. XVIII, no. 6, 1966, p. 889-89.J.
163. PoPBScu; R. Num,irul -tipurilor de func(ii boolc111e după produsul di11tre subgrupul
alternant· şi .mbgrupul nrgafiflor (subgrupuri ale grupului hipcroctmdric). Studii
şi ~ercetări matematice, XVIII, no. 6, 1966, p. 895-.907.
164. PovAnov, G. N. Omo11nic r,olojtniia teorii 111m11licti1mi/1 .ţeJti. Buletinul Inst. Po-
·litehnic Inşi, seria nouă, VI (X),.no. 1-'2, 1960, p; .29-36.
165. PRATHER, R. alfinimol solutions of J>a11ll-Vnger J>roblems. ;\latb. Systems-Theory,
voi. 3, no. 1, 1969, p. 76.
166, PniiFER, 1-1. Neuu B1weis rims.-St,tzrn iibcr -J>umutalioncn. Arch. Mnth. Phys.,
27 (1918), p. 742-744.
167. RADO, R. On: I/re numb, r of sy,ţfcms n( distinct repnsrnfoti11cs of sels, J. -London
Math. Soc., 42, 19117, p. 107-109.
·1-68. RADO, R. l\"olc on I/re tu·nsifinitc case of Hdl's. tlrrorem m, represe11tali11cs. J. Lon-
don :\Jath. Soc., 42, no. 2, 1967, p. 321-32-1-.
-1119. READ, R. C. Somc applications of · a lhcoron of de Bmij11. 1n : Grnph Tbeory
, -~nd Theoretical Pbyslcs, p ...27:i-280, Academic Press, London, 1967.
.170. READ,,R. C. An Introduc/ion fo Chronulic Polynomicrls, .J. Comhinntorial Theory,
.f, 1968, p. 52-71. .
171. l"\EAD, R. C. Tlle-use of s~tunclions in combina/oria/ am,lysis, Conndinn J. }latb.,
20, 4, 1968, p. 808-841. ,_. .
248 BIBLIOOBAFIE

172. RENNIE, B. c., D0BSON, A. J. 011 Slfrli11g n11mber of lile 9tcond k/nd. J. Combina-
torial Thcory, 7, no. 2, 1969, p. 116-121.
173. RENYI, A. On connecled grapils. l\lagyar Tud. Akad. Mat. Kutatu Int. 1{6zl. 4(1959),
p. 385-388.
174. RENYI, A. Some remarks on lile l/1eory of lrer.,. Publ. math. Inst. Hungar. Acad. Sci.,
4(1959), p. 73-85.
175. RroRDAN, J, An Inlroduclion to Combinatorial Analysis. John Wiley, 1958.
176, R10RDAN, J. Combinatorial idmlities. J. Wiley, 1968.
177. R1onoAN, J., SLOANE, N. J. A. Tile rnumeralion of rooled iree., by total ilelght.
J. Austral. Math. Soc., 10, 1969, p. 278-282.
178. ROBERT, P., FEnLAND, J. Generalisalion de l't1lgorilhme de lVarsl,all. Revue Franr.
'1'Inrormatlque et de Rech. Opc!rat. no. 7, 1968, p. 71-85.
179. ROBINSON, R. W. h'11umeralion of colored grapl,s. J. Combinatorial Theory, 4, 1968,
p. 181-190.
180, Ron1:ssoN, R. ,v. E'1ttmemtio11 o( Euler grap/1.,. Jn: Proof Tcchnlques ln Graph
Theory (Proc. Second Ann Arbor Graph Theory Conf., Ann Arbor, :.\llchlgan,
1968), p. 1-17-153, Academic Press, New York, 1969.
181. ROTA, G. C. 011 Ilie foundfltions of eombin"loricil l/1cory, I, 1'ileory of 1\-liibi11s fttne-
tions. Z. Wahrschelnllchkeitslheorie und Vcrw. Gcbiete, 2 (1964), p. 340-368.
182. RoT11, R. Comp11lrr .,olulio11.Y Io minim11m-co11er problcms. Operations Research,
voi. 17, 1969, p. 455.
183. Rov, B. Transiti11ife el conne:riU. Comptes Rendus de l'Acadc!mle des Sclences,
Paris, Tome 249, 1959, p. 216-218.
184. Rov, B. Cilemineml'nl el connexill! dans la grflpilrs. Applicalio11 a11.1: probllmes ,l'or-
donnancemml. Metra, Sc!rie spc!<'iale, no. 1, 1962.
185. Rov, B. Algebre mod1·rne 11 llreoric d1·s graphe.Y (orirnUts ,,ir.Y lts scienees etonomiqurs
el sociales). Dunod, Paris, I (1!169), li (1970).
186. RunEANU, S. lnirrbuin/area imaginarelor lui Ualois ln teoria mecanismelor autom(lft.
X. Clasificarea func/iilor de douii variabile ln GF(2 1 ). Studii şi cercetări matema-
tice, IX, no. 1, 1958, p. 217-287.
187. RuosAxu, S. Note sur l'e:i:islence el l'uniciU du noyau d'un graplle. II. Re\'ue Fran-
raisc de Rccherchc Operationncllc, no. 10, 1966, p. 301-310.
188. RuDEANU, S. Axiomatiudion of crrlain probltms of minimi::r.11011. Studia I.oglca,
XX, 1967, p. 37-61.
189, RUDEANU, S. Boolf<n fqllllions for iJ,e cilrom, tic dttomposition of grophs. Analele
Universltăţll Bucm·cşti, Matematică-Mecanică, XVIII, nr. 2, 1969, p. 119-126.
190. Ru»EANU, S. An A.xiomalic Approaeil Io pst11do-Boolrnn I•rogramming. I. :.\late-
matlceskil vestnlk, 7(22), 1970, p. 403-414.
191. RvsER, H. An exlmsion of a lilcorem of de Bruijn find Erdos on combinr.larifll ,lt-
signs. J. Algebra, 10, 1968, p. 246-261.
192. RYSER, H. Combinatorial .llatl1emalies. John Wiley, 1963.
193. SAKSENA, J., SA:STOSH, K. 7'/te Rouli11g probl,m wil/1 „K" :<pecifltd nocl1S. Opera-
tlons Rcsearch, voi. 14, no. 5, 1966, p. 909.
194. SAUER, N. A Gcneralizalion of a Thcor,m of Turdn • •J, of Comblni:.torlal Thcory,
10, 109-112 (1971), seda B.
195. ŞCHIOP, AL. Numărul tipurilor de mullipoli (1-k) după grupul nll,rn. Studii şi t'er-
cetărl matematice, XVII, no. 3, 1965, p. 451-•l56.
196. ScHi:iNHEilll, J. On Ilie riumber of mulually di.,joinl triples in Sl«iner systems rnd
rtlated maxi mol pCtcking and minimal covering syst, ms. In : Recent Progress in
Combinatoric.,, Proc. Thlrd Waterloo Conl. on Comblnatorlcs, 1968, p. 311-318.
Academic Prcss, ::'\ew York, 1969.
197. ScHt'TZE:-IBERGER, l\L P. Conlribulian 011:i: applicalions slatlsliques de la ll1eorlt. tir.
l'information. Publ. lnsl. Statlstlque Unlv. Paris, 3, 195'1, p. 5- 117.
 249

198. Scorns, I-1. I. The numbcr of Trces willr Nodcs of Allcmalc Parily. Proc. Cambridge
Philos. Soc., 58, 1062, p. 12-16.
l!J:.I. SuA:-N0N, C. E ..A symbolic mwlysis of rclay and s111licbing circuils. Transactions
AIEE, no. 57, 1938, p. 713.
200. S1LBERG1m, D. )I. Occurrcnces of lile inl<gcr (2n-2) I /11 l(n-1) I. Rocz. polsk. Tow.
mat., Prucc mat., 13, 1969, p. 91-\J(i.
201. SLEl'IAN, D. 011 /he .Vumber of S11mm<tr11 Typcs of Boolean F1mclio11s of 11 Va-
ri11b/1•.~. Canad. ,J. of :\fath., voi. 5, 1953, p. 185-1!)3.
202. SoBCZYK, A. Grnplt-colouring aml ,·ombi11alorial numbcrs. Cunad. ,Journal of )lath.,
XX, 3, 1968, p. 520-534.
203. S0110K1:-:, V. A. A formula for I/te numbcr of E11/cr cyclcs of a comp/ele graplt \' 11
(Russian). lispehi )lat. '.'luuk, 24, 1969, no. 6 (150), p. 191-192.
20-1. SzEKER&'i, G., WILi', H. 1\n Incqualily for /he Chromalic X11mbcr of a Grap/t, J,
of Combinatorial Theory, voi. 4, 1968, p. 1-3.
205. rEMl'ERLEY, H. N. V. On lire Mulunl Ccmccllation of G/uslcr 111/egmls in 11Iaycr's
Fugacily Ser ies. l'roc. Phys. Soc., 83, 196·1, p. 3-16.
206. TuoRELLI, L. E. A11 algoritm for comp111i11g al/ pal/rs iii a graph. BIT, no. 6, 1966,
p. 3-17-3-19.
207. To1mscu, I. j\Jr/r"M pentru determinarea conduclibililă/ilor loiale ale unui 11111llipol,
Studii şi cercct1iri matem., XVII, no. 7, 1965, p. 1109-1115.
208. To~mscu, I. Snr Ies melltodcs malricidle.~ dans la 1/u!oric des rt!scmzx. Comples Ren-
dus de l'Acad. des Scienccs, Paris, A, tome 263, no. 22, 1966, p. 826-829.
209. To)mscu, I. i\felhode pour la dt!lermi11alio11 de lu fermeturc /ra11silive d'un graplte
fi11i. Hcvue Franfaise d' lnformatiquc el de Rcchcrche Operationnelle, no. 4,
1967, p. 33-:37.
210. 'fo3rnscu, ). Sur 1111 probleme de parlilion ,wcc un 11ombrc 111i11imal de classes. Comp-
tes Rendus de l'Acad. des Seicnces, Paris, A, Tome 265, no. 21, 1967, p. 645-648.
211. Tom,scu, I. Un algorilhme pour la delcrmi11alio11 des plus pclilcs disl<mces cllirc Ies
sommetcs d'un rescau. Revue Franţaise d' lnformatiquc el de Rccherche Ope-
rationnelle, no. 5, 1967, p. 133-139.
212. To)1EScu, I. Sur l'algorilhmc nwlricicl de B. Roy. Hevue Francuisc d'Informatiquc
ct de Rccherche Opcrationnclle, voi. 2, no. 7, 1968, p. 87-91.
213. Tol!ESCU, I. Sur Ic probleme du coloriage des grnpltes genera.lise.~. Comples Hendus
de l'Aead. des Scienecs, Paris, A, tomc 267, 1968, p. 250-252.
21-1. Tmrnscu, I. Theoremcs d'elimi11alio11 des •weuds dans la lheoric des rescmu:. Analele
Ştiinţifice ale Univ. AI. I. Cuza din Iaşi (serie nouă), XIV, Fasc. 2, 1968, )), 467-
472.
215. Tolmscu, I. Une t!valm1lion du nombrc ehromalique d'u 11 graphe fi11i. Studia Seien-
Liarum :\lath. Hungariea, nr. 4, 1969, p. 55-58.
216. ToMESCU, I. Le 11ombre maximal de coloralions d'zm grnphe. C. H. Aead. Se. Paris,
t. 272, p. 1301-1303, 1971.
217. Tol1EScu, I. Le nombre maximal de 3-coloralio•is d'u11 grapltc co1111exc, Discrete
Mathemalics, voi. 1, no •.(, 1972, p. 351-356.
218. To~mscu, I. ltJelhodes combinuloires dans l<I lheoric des cmtomalcs (i11is. !n : Logique,
Aulomatiquc, Informalique, Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti, 1971, p. 269-423.
21!J. ToucnARD, J. Sur un probleme de permulalions. C. R. Acad. Sci., Paris, tome 198,
193-1, p. 631-635.
220. TuR.\:-, P. On //te lltcory of graphs. Colloq. ~lalh., voi. 3, 1954, p. 19-30.
221. LAS VERGNAS, 1\1. Sur ies s11stemcs de rcpresenta11ts dislincls d'1111e familie d'rnscm-
bles. C. R. Acad. Sei., Paris, A, 270, no. 8, 1970, p. 501-503.
222. V1TAVER, L. Nahojdmic 111ini111,1linîh raskrcisok 11crşi11 grafu s pomoşciu b11lc11ih
stepenei malri/l smejnosli. Dokladl Akad. Nauk SSSR, voi. 147, nr. 4, 1962, p.
758-759.
250

223. WALKER, I<. The analogue of Ramsey numbers for planor grap/1s •. Bull, London Math.
Soc., 1, no. 2, 1969, p. 187-190.
224. WABSHALL, S. A tl1eorcm on Boolean malrices. Journal of the ACl\f,. voi. 9, 110. 1,
1962, p. 11-13.
225. WBBB, W. A., PARBERRY, E. A. Di11isibilily properlies of. Fibonacci polynomiuls.
Fibonacci Quart., 7, no. 5, 1969, p. 457-463.
226. WBINBEI\G, L. Numbcr of- Trces ln a Graph. Proc. IRE, 46, 1958, p. 1954-1955.
227. WEISSlllAN, J. Boolean algebra, map coloring and inlcrconneclions. American l\laUt.
Monthly, 110. 69, 1962, p. 608-613. .
228. WELSH, D. J., PowELL, i\I. An upper bound for ll1e chromalic nwnber of a graph
and ils application to timelabling problems. The Computer J., voi. 3, 110 •. 1, May
1967, p. 85-86.
229. WBSLEY, B. J. Enumeration of Lalln squarcs wlth applicalions-to order 8. J. Combi-
natorial Theory, 5, 1968, p. 177-184.
230. WILF, H. S. Hadamard Delerminants, Mobius Function and tl1e Chromalic Numbcr
of a grap/1. Buii. Amer. l\fath. Soc., 74, 196.8,· p. 960-964.
231. W1LF, H. S. A mec/1anical counling melhod and combinatorial applicalions•. J. Com-
binatorial Tbcory, 4, 1968, p. 246-258.
232. WILKOV, R., K111, W. A Practicai Approac/1 to U1c Cltromalic Parlition Problem.
J. of the Franklin Institute, voi. 289, no, 5, 1970, p. 333-349.
233. WILLI.UISON, S. G. Operator l/1eorclic in11aria11ls and l/1e enumerution llrcory of I!olya
and de Bruijn. J. Combinatorial 1'beory, 8, 1970, p. 162-169.
234•. Wooo, D. C. A lechnique for colouring a grap/1 applicable to large scale limclabling
problems. The Computer Journal, voi. 12, no. 4, 1969, p. 317-319.
235. YoEL1, M. A note on a gcneralization of Boolean malrix throry. American l\lnU1.
Monthly, 68, no. 6, 1961, p. 552-557.
236. ZARANKIEwrcz, I<. Sur ies rclalions sudretriqucs dans l' cnscmble fini. Colloqulum
Math., voi. 1, 1947, p. 10-14.
237. ZIKov, A. A. Teoria konccinih grfl(o11, I. Naukn, Novosibirsk, 1969.
238. ZIKov, A. A. O ntl,otorlh suoisl11a/1 lineinî/z complexo11. Matematicesk~i sbornik, 24,
nr. 2, 1949, p. 163-188.
2311, HILBERT, D. Beweis filr tlie Darstellbarkeil der ganzen Zahlen durei, ei-ne feste
Anzahl n-ler Potenzen (Waringscltes Problem), Math. Ann., 67, 1909, 281.-300•..
P. 40236.
2•10. 'foMEscu, I. Le nombre de11 grap/1es conr.exes k-chromatiques- minimaux aux som-
mels etiquetes, C. R. Acad. Se. Paris, t. 273, p. 1124-1126,. 1971.
241. 'J.'oMEScu, I. Le nombre minimal de colorations d'un graphe, C. R. Acad. Se.,
Paris, t. 274, p. 539-542, 1972.
242. VILENKIN, I. J(ombinalorika. Nauka, Moscova, 1969.
 CUPRINS

Prefaţă . . . . . . . . . . . . 11
1. MULŢIMI ŞI FUNCŢII • • • • • • • • 15
2. ARANJAIIIANTE, PERMUTĂRI, COMBINĂRI 20
:3. PRINCIPIUL lNCLUDJmll ŞI AL EXCLUDERll ŞI APLICAŢII 38
4. NUMERELE 1.ur STIRLING, BELL ŞI FIBONACCI • • • • 49
5. EXPRIMAIIEA mrn1 1NTREG CA SUMĂ DE NUIIIERE ÎNTREGI 63
'6. NUMĂRAIIE.\ ARBORILOR • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 71
7. DETERMrnAREA NUMĂRULUI SUBARRORESCENŢELOR UNEI ARBORESCENŢE 87
:8. GRUPURI DE PER!llUTĂRI ŞI TEOREMA LUI BURNSIDE 93
8.1. Grupuri de permutări . . . . . 93
8.2. Ciclurile unei permutări . . . . 98
8.3. Paritatea unei permutări 102
8.4. Orbitele unui grup de permutări 105
8.5. Permutări circulare şi arbori . . 108
9. METODA OE NUMĂRARE POLYA-DE BRUIJN 113
9.1. Numărarea schemelor tn raport cu un grup de permutări de obiecte 113
9.2. Calculul ponderilor schemelor invariante la o permutare a culorilor . 120
9.3. Calculul indicatorului de cicluri . . • • . 125
9.4. Numărarea grafurilor cu vlrfuri neetichetate 129
10. FOll?,JULE DE INVERSIU1'E • • • • • • • • • • 135
10.1. Prima formulă de inversiune şi aplicaţii . 135
10.2. Funcţia lui Mobius . . . . . . 141
11. SISTEIIIE DE REPREZENTA1'ŢI DISTINCŢI 152
11.1. Teorema de existenţă . . . . . 152
11.2. Sisteme de reprezentanţi comuni 157
11.3. Dreptunghiuri şi pătrate latine 159
11.4. Permanentul unei matrice . . . 16:l
12. TEOREMA LUI RAMSEY • • • • • • • 171
13. DISTANŢE ŞI ORU)IURI )UNIME ÎN GRAFURI 179
14. DETERMINAREA !llULŢJMILOR INTERN STAIIII.E "AXIMALE ŞI A NUMĂRULUI CROMA-
TIC AL UNUI GRAF. • • • , • • • • • • • • • • • • 191
14.1. Algoritmul lui Bednarek şi Taulbee. . . . . . . . 191
14.2. Algoritmi pentru găsirea unei acoperiri minime l!l5
14.3. Determinarea numămlui cromatic al unui graf Iinit 208
15. NUMĂRUL MAXIM OE COLORĂRI ALE UNUI GRAF 229'
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . 241
Bun de tipar 1.06.1972, Coli de tipar 15,75. Tiraj 5450+
t40 exemplare legate. C.Z. 519,

întreprinderea poll 5 raflcă „INFORMAŢfA"

Str. _Brezoianu nr. 23-2;;, Bucureşti, c. 86.