Scorpan Introducere Teoria Axiomatica Multimilor 1996

ALEXANDRU SCORPAN
INTRODUCERE
ÎN TEORIA AXIOMATICĂ
A MULŢIMILOR
EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI

-1996-
BTBLrOTF:<'A CE "TRA.LA
C NI V ERSlTARĂ
Bucureşti
'
https://biblioteca-digitala.ro / https://unibuc.ro
ALEXANDRU SCORPAN
INTRODUCERE
ÎN TEORIA AXIOMATICĂ
A MULTIMILOR . .:,
EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI

-1996-
Referenţi ştiinţifici: Prof. dr. VIRGIL EMIL CĂZĂNESCU
Lect. dr. SORIN DĂSCĂLESCU
@Editura Universitllii din Bucureşti

Şos. Panduri, 90-92, Bucureşti- 76235; Telefon: 410.23.84
ISBN - 973 - 575-105- 4
- - - - - - - - -- - - ------ - - - - --------------- ----
Prefaţă
1n această carte este prezentată axionwtizawa Z('rmdo-Fra,,uk,,f a t.,~ori,,i mulţimilor,

axiomati:1.arc d,,ve11itn st.andard î11 mat<'mntini co11l .1'mp11rană. Est.,, r,,ali:1.al .•, r,•const.ruin'a
teoriei naive în cadrul axiomatic şi sînt dt•sd1ise cît,,va direcţii de d,,:,,;volt;w' a teorit'i.
Cum teoria axiomatică a mulţimilor est<' 11n dorn,•niu abstract ~i foart.e formali:.mt,
în întreaga carte am încercat să acc<'ntm•:;,; asp1'ct.,,lt' iul 11it.ive ale teoriei, fără însă a slăbi
rigoarea. Aspect.de ţiuîud strict dP logica mat,,matică au fost păstrate la un nivel minim
şi neformalizat. Totuşi, sînt pr<'Z<'utate ~i d,,moHst.raţii d,• musist.t'nţă n'lativă prin mod,•l,,
interne.
În capitolul 1 est.P schiţa.tă <>voluţia istorică a t.Porit'i mulţimilor ~i <'st1• a.stf<'l jus-
tificată perSJ)t'diva axiomatică. Cum folosirea formalismului logicii simbolice îmi pan•
indispensabil tratării axiomatice, capitolul 2 introduce într-un mod Ill'formal şi intuitiv
limbajul de ordinul 1 cu egalitate folosit î11 rc'stnl cărţii. Capitolul :s prc•:1.i11tă pri11H'i<'
patru axiome ale teoriei ZF (axioma exteusioualităţii, a reuniunii, a mulţimii părţilor
şi schema axionu•lor substituţiei), iar dC'zvoltarc•a denH'Htară a an\stora est(:• realizată în
capitolul 4, unde se demonstrează schema de comprdiensiunP, se definesc clasele ca ex-
presii cu o variabilă liberă ~i se construiesc principalele obiPde ale matematicii uzualf'.
Deşi unele concepte pre:;,;,•ntate aici pot fi gt•ucrali✓,ate, aici IP-am păst.rat doar la uivdul
de genE>ralitate necesar expuuerii. 1 Capitolul se închde cu studiul mulţimilor bine ordo-
nate, indusiv inducţia pe astfel de mulţimi. Capitolul 5 este dedicat teoriei ordinalelor,
subliniîndu-se calitatea acestora de a extinde noţiunea de număr. Este introdusă ultima
axiomă a ZF (axioma infinităţii), sînt modelate numerele naturale şi este expusă arit-
metica ordinalelor. Capitolul 6 prezintă teoria cardinalelor, de aS('menea ca extindere a
numerelor naturale, dar apropriată 'numărării' elementelor unei mulţimi. Este prezenta.tă
axioma. alegerii ~i este dovedită echivalenţa sa. cu principiul de bună ordonare al lui Zer-
melo. (Alte enunţuri echivalente sînt expuse în ultimul capitol.) Este studiată aritmetica
cardinalelor şi teoria mulţimilor infinite şi este prezentată ipoteza continuumului. Capi-
tolul 7 este în întregime consacrat axiomei fundării. 2 După definirea ierarhiei cumulative
a mulţimilor, sînt demonstrate consistenţa relativă şi independenţa axiomei fundării faţă
de axiomele ZF (este poate partea cea mai dificilă a acestei cărţi). Capitolul 8 continuă
studiul cardinalelor printr-o introducere în teoria cardinalelor inaccesibile. Cum raportul
între finit şi infinit este analog cu cel între cardinalele ce preced un cardinal ina'-_'.cesibil (în
sem; tare) şi cele care îi urmează, în acest capitol este demorn;trată mai întîi independt'nţa.
axiomei infinităţii (ce afirmă existenţa unui cardinal infinit) şi apoi se introduc car<linalt•le
slab şi tare inaccesibile şi este dovedită independenţa unei posibile axiome care ar postula
1
De exemplu, am introdus isomorfismele de structuri doar pentru relatii de 01·diw•
totală. ·
2
Unii autori collSideră ~ioma fundării ca făcînd parte din ZF.
/'IWH'('.1 _ - - - - - - - - -- - ---·· -· --···-- --- ···- · · - - ---· --•
exist:<-•nţaunui cardinal iuacn•sihil. 111 sf'ir~it, î11 capitolul !) 1•st1• pr1•zP11I al tt a:xi, 1111.il izar•·;,
lui z,,nw•lo a t:,•ori<•i mulţimilor ~i Si' d1•111n11sl f'l'il1/,,l di. ac,•aslit l.1•111i,· 1·sl ,. 111ai sl;.11;1 .I, ·, li
ZF. De as«-nwrn'a, se demoust.rază t>chivali•11ţa axio1111·i alq?;1•rii ,·u li•111a lui z,,r11, ,,, in, ip111I
dl' ma.xirnalit.at.<' al lui Hausdorff ~i l<'ma lui 'f11k ◄ >y.
Ideea pentru n~alizan'a ac.-st.<•i cărţi pn•1 :11m ~i obs,•rvaţii ~i corPcţii 111 iii' la f'il i,,.,.
manuscrisului sînt datorate prof. dr. V. Că1/.n111•s,·11, dirnia îi rn11lţ1111wsc. l\•pfru aj111 .. ,111
logistic îi mulţunlf'sc lui G. Ilarad, pr<•cum ~i lui H. Gnlol!,!111 ~i S. D.'1sdilt•:-w11 . lkdadar, •;1
volumului a fost realizată cu 'f&"'\..
nofrmbrie 1991,
Cuprins
1. Teorie naivă, teorie axiomatică .............. .. . . ............ . .... .. ... . ... . 1
2. Limbajul teoriei axiomatice a rnulţimilor .. .. . ............. . .. . . ... .. ...... 5
3. Axiome ale teoriei mulţimilor . ............................. . . .. ....... .. . .. . R

3.1 AXIOMA EXTENSIONALITAŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... . 9
3.2 AXIOMA REUNIUNII . .. ...... ....... .. ... . ..... .. .... . ............. . ... . ........ 9
3.3 AXIOMA MlJLTIMII PARŢILOR ... . .............. .. ....... . ........... . .. .. ...... 1 O
3.4 AXIOMA-S C HEMĂ A SUBSTITUŢIEI ................... ... ........ . ............... 11
4. Noţiuni şi rezultate elementare ........ ................. ·... . ..... .. .... ... 1 :J

4.1 SCHEMA DE COMPREHENSIUNE ....... . ... . . . .... . ... . .. . ....................... 1,6/
4.2 CLASE ...... . .... ... ................ . ........................... .... ... . . . ... 14
4. 3 Fu NCŢII ŞI RELAŢII ...... ... . ... ... ....... . . ....................... .... ....... 16
4.4 MULŢIMI ORDONATE ŞI BINE ORDONATE .. ... . .. .. ........... . ... ...... . ..... ... 22
5. Ordinale .................................... . . .................. . ... .... . ... ... 31

5 .1 DEFINIREA ORDINALELOR ....... . ......... .. ... . ......... . ............. .. ..... 31
5 .2 ORDINALE ŞI TIPURI DE ORDINE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3,5
5.3 ORDINALE FINITE. NUMERE NATURALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
5.4 AXIOMA INFINITĂŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . ...... ... . 39
5 .5 INDUCŢIE CU ORDINALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . ... ... ... .. . 41
5.6 DEFINIŢII PRIN RECURENŢĂ .....................................•............. 43
5 .7 ARITMETICA ORDINALELOR ................ ..............••....... : .....•........ ,46
6. Cardinale . .... . ......................................................... . ...... 55

6 .1 NUMERE TRANSFINITE ..................... ·................................... 55
6 .2 AXIOMA ALEGERII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ...........•.................. 56
6 .3 DEFINIREA CARDINALELOR ................................................. , .. 59
6.4 ARITMETICA CARDINALELOR ................... . .............. . ...... .. ... . .... 65
6.5 MULŢIMI INFINITE .•....•..... .... ............ .... ....•.•........ ..... ...... .. 68
7. Axioma fundării .............................................................. 75

7.1 DESPRE AXIOMA FUNDĂRII ... .... . ............ . ..... .......... ... .......... . . . 75
7.2 CONSISTENŢA RELATIVĂ A AXIOMEI FUNDĂRII ........ . ........... . .... . ......... 79
7 .3 CONSISTENŢA RELATIVĂ A NEGAŢIEI AXIOMEI FUNDĂRII ............ . ..... . ... . ... 82
1
( ,'/ 1'/llNS - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - --
8. Cardinale inaccesibile .... ..... . .. .. .... . .. .. . . ..... ... . .. . ... ..... . ... ... ... H7
8. 1 C6NSISTEN'\'A RF.LATIVĂ A NEGAŢIEI AXIOMEI INFINITĂŢII . . . . . . . . . . .. .... .....•.. ~7
8.2 CARDINALE REGULATE ŞI CARDINALE SINGULARE . . . . . . . . . . . . . . . : . . . . . . . . . . . ... .. 88
8.3 CARDINALE INACCESIBILE .. •...•.•. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . ..... ... .. . .. -. .. 92
8.4 CONSISTEN"\'A RELATIVĂ A AXIOMEI L>E ACCESIUILITATE . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . .. .... fi,/
9. Addenda ................... . ............................................. . .. ... 97

9.1 TEORIA AXIOMATICĂ A LUI ZERMELO ... •.• . . . . . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . •. 97
9.2 ENUNŢURI ECHIVALENTE CU AXIOMA ALEGERII . . . . • . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . 9H
Bibliografie . . ............ . ....... . .... . ............... ..... ..... . .... .... .... . ... 1 n4
Index .......... . . . .................... .. . .. .. . ..... . ..... ... .. .. ........... .. .... . 105
l. Teorie naivă, teorie axiomatică
Nicma11d wird uns a11s df'm I'arndi<'s, das

Cant.or Jiir 111ts !J rs d"'Jl', "11 lud, V<TtrrilJ<'n.
David Hill><!rt
În 1884, Georg Cantor definea pentru prima dată noţiunea de mulţime ca fiind o grupare
într-un tot a unor ohi<'ct0 distincte alP intuiţil"i sau gîudirii noastre. 1 Df'şi nu mai pnt0m
accepta astăzi o astfel de definiţie, totuşi intuim că o mulţime este o co lecţi<' de obi,,ctc
(nm~it.e elemf'ntele mulţimii), considerată ca un obiect unitar şi care poate fi deci cuprinsă
ca ekment. într-o altă m11lţimt'. An-'st concept foarte larg poat,, ofc>ri pe d,~ o partf~ 1111
fundament comun tuturor ramurilor matematicii, dar pe de altă parte, prin lărgimea
definiţi ei lui Cantor, poate ,iuce şi la grave antinomii.
Înaintea · lui Cantor, noţiunile (Cf' pot fi consi<lerate acum ca leg}lt.1• de teoria mulţi
milor) de incluziune, apartPnenţă, intersecţie etc. au avut o lungă ist.ori<' şi nu au dus
1iiciodată la contro verse, dar nu ;-u :c laş i lucru voat1' fi sp us şi dt' spre n ·z nlt.at,<'l<• obţi1111t.1~
de Cantor în studiul mulţimilor cu o infinitate de Plemnnte, căci este· vorba, în fapt, despre
o adevărată ruptură cu trf'cutul în felul de a con1·Pp<~ noţi11nilf' <lP num ăr sa u de mărime
şi mai ales de mărime infinită. Căci, începînd din antichitate, matematicienii se oprf'au
în studiul infinit ăţii la mereu un acelaşi punct de vedere: clasificînd infinitatea în infinit
actual (adi că conceperea unei infinităţi de obiecte ca prezente i,imultan în gîndirc) şi in-
finit pot enţial (adică conceperea posibilităţii de a mări oricît de mult o mărime variabilă),
ei refuzau sistematic să introdu că în vreun fel infinitul actual în raţionamnnte. Această
atitudine era generată de teama faţă de consecinţele absurde la care ducea gîndirea in-
finitului actual, pericol asupra căruia avertizase deja Aristotel, referindu-se la cunoscutele
aporii ale lui Zenon. Infinitul actual era considerat ca inaccesibil intuiţiei şi ducînd astfel
la contradicţii. Singnul mod acceptat în care era posibilă gîndirea ~nitătii era infinitul
pote nţial.
Primul care a încălcat această abordare, veche de două mii de ani, a fost Cantor,
creîr.d ceea ce a numit "Teoria raţională a infinităţii", în care studia infinitul actual (prin
mulţimi cu o infinitate de elemente). Pornind de la ideea că elementele unei mulţimi finite
pot fi număr~te, Cantor generalizează conceptul de număr, creînd nume.re transfinite,
prin care pot fi 'numărate' şi elementele unei multimi cu o infinitate de elemente. Pentru
a compara numărul de elemente a două mulţimi, Cantor foloseşte functiiile bijective: astfel,
dacă Plementele a două mulţimi pot fi asociate în perechi, astfel ca oricărui elemf'nt dintr-o
mulţime să îi corespundă un unic element din cealaltă şi oricărui element din a doua să
îi corespundă un element din prima, atunci putem spune că cele două mulţimi au 'acelaşi
1
"Unter eine M enge verstehen wir jede Zusamenfassung M vor bestimten W ohl-
unterschiedenen Objekten m unseres Denkens zu einem Ganzen. "
1. 'J'IWU//•: /V. t/1'.l, .,.,._-0/1/F, 11.\'IO,\u11'U:J _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __
mtrnăr df' N<>mm1te' chiar dac.ă este vorba despr<' mulţimi intinit.1•, ~i spurn•m că <·<'11• dm1i'i
mulţ~mi sînt. cd1.inumr.ricc (sau f'.chipof<'nf<' sau au <u·c,·a:;i 11ufrrt-).
In 1872, Cantor descoperă ec.hipotenţa dintre nrnlţim<'a rnm11'n'lor nat:mal<' N ~i m11lţi
mPa lllllll<'H'lor rnţionalP, iar în 1874, t•chipot<'nţa dint.n• N şi m11!Um1'a 11111111•rdor alg1•l,rin•
(adică numerele c.are pot fi rădăcinile unui polinom cu coeficiPnţi întn•gi). Aceste rm;ultat<•
sînt. primele dintrn cele obţinute de Cantor ca.re vor contraria intuiţia comună asupra
infinităţii, şi în special id~ea di întregul este mai mare <kcît part<'u. Preocupat., în co-
respondenţa c.11. Dedekind, de problema posibilei E>d1ipot.ent<• dintr<' .N şi mnlţiuu'a R a
numerelor .n•ale, el sfirşeşte prin a o rezolva negativ, aditînd asti<•l ci:1 infiuit.att•a t'Sl,c dt•
mai multe feluri.
A
Incepînd din 1874, Cantor estf' preocupat ele caraderi,,;an•a dinwnsiunii spaţiilor reale
prin echipotenţe: astfel el încearcă, ·tilnp de trei ani, să arate imposibilitatea pun<'rii în
corespondenţă bijectivă a lui R şi R.n. Dar, spre chiar mirarea sa, va reuşi să desco1wre o
ast.tel de bijecţie. "O văd, dar nu o cred", îi scrie el lui Dedekind. Căci rezultat.ul său nu
afirma altceva decît că sînt tot atîtea puncte pe o dreaptă cît în întregul plan sau întregul
spaţiu etc. Şi cum Cantor demonstrase deja echipotenţa dintre orice segment de dn,apt.ă
şi întreaga dreaptă, rezultatele obţinute de Cantor erau într-adevăr surprinzătoare.
Astfel de rezultate, încălcînd o tradiţie de mai mult de două mil<'nii şi contrariînd
intuiţia comună, nu puteau să fi fost primite fără rezic;;ţenţă de către matematicienii
vremii. Cantor se va lovi în specal de opoziţia lui Kronecker, care avea chiar să-l nu-
mească "corupător al tineretului" şi să-i denigreze lucrările în public. Dintre matema-
ticienii cu influenţă în epocă, doar WeierstraB avea să-i urmărească cercetările cu o oarecare
bunăvoinţă.
Abia către sfirşitul secolului 19, concepţiile şi
rezultatele lui Cantor aveau să-şi capete
recu.uou~t~reu meritat~. Este, fn acest sens, celebra'. fraza lui Hilbert: '"Ni1neni nu ne
va izgoni din paradisul pe care Canto1· l-a cre.at pentru noi". Simultan însă, avt~a să
înceapă în matematică o criză a fundamentelor care va dura mai mult de 30 de ani.
Primele mulţimi "paradoxale" au apărut în teoria ordinalelor şi cardinalelor, deja
dezvoltată de Cantor. În 1897, Burali-Forti remarca că nu se poate vorbi despre mulţimea
tuturor ordinalelor (fapt observat de Cantor încă din 1895), apoi, în 1899, Cantor observă
că şi mulţimea tuturor cardinalelor este o noţiune autocontradictorie, ca şi noţiunea "mul-
ţimii tuturor mulţimilor". În sfrrşit, în 1903, Bertrand Russel dovedeşte că "mulţimea
mulţimilor care nu îşi sînt elemente" este, de asemenea, contradictorie, iar acest fapt este
cunoscut sub numele de paradoxul lui Russel.
(Într-adevăr, presupunînd că ar exista mulţimea {} a tuturor mulţimilor care nu îşi
aparţin ca elemente, atunci să încercăm să d{>terminăm dacă {} Î'}i este sau nu element
sieşi. Presupunînd că este, cum{} conţine doar mulţimi care nu se conţin, am deduce că
{} nu îşi este element. · Atunci înseamnă că {} este o mulţime care nu · îşi este element, şi
prin urmare aparţine mulţimii n, ceea ce este contradictoriu.)
Astfel de paradoxuri arată că nu chiar orice colecţie de obiecte care poate fi imaginată
este o mulţime, dovedind că definiţia lui Cantor este mult prea largă. În scrisorile cătn•
Dedekind ale lui Cantor găsim deja ideea de a nu considera colecţii atît de 'mari' ca fiind
mulţimi, idee formulată şi de Russel în 1906. '
Dacă însă astfel de colecţii, şi prin urmare şi antinomiile pe care le generează, se
2
-- •-·- -· -- - - - - - - - - -- -- - - - - - - -- 1. Tl•.'{)/1/,-: :\'. 1/1 "..I' , ·, ·,,;01111-; ,1.'\'/0,\f,l'/"l( ',I
manifi ,st. ă
doar Îll zoli<' JH'rifi,rin' all" matNnaticii, un alt. tip d<' a11I inomii av,,a să a1JH'11i11ţ1,
chiar t1'11wlia raţiouală a gîudirii rnatemat.icl'. Astfi,I, por11iwl dl' la 1111 paradox co11str11it.
dt' Richard (1!)05), simplificat dP Ilnry şi publicat dt) Russd î11 l!)Ofi, <'St.<' d<.'sn>JH'rit un
alt. conn•pt. paradoxal : "cel mai mic număr natural care mt poat.1• fi ddinit. nt mai puţin
de şaptesprezece cuvinte". Dacă acest număr ar ,~xist.a, atunci l"l ar avea o ddiniţi,, cu mai
puţin de şaptesprezece cuvinte, căci enunţul "cel mai mic număr natural caw nu poate fi
definit. cn mai puţin de şapt<'sprc7ece cuvinte" îl dcfirn,~t.e şi are ex;~ct. ~a.isprl'Z<'ce cuvinte.
Prin urmare acest număr nu poate exista. Dar, cum mulţimea nurn<'n'lor nat.urale care
pot fi definitf' cu <:el mult ~aptespn'zece cuvintl" f'ste d'-'sigur finit:'î, îns<'amnă că Pxist.ă
numere naturale care nu pot fi definite cu mai puţin de şaptesprezece cuvinte, şi prin
urmare există cu siguranţă ~i un cel mai mic. astfol ,fo număr, ceea cc este contradictoriu.
Această antinomie este cunoscută sub numele de parmlox1tl hti Richard.
Chiar dacă astfel de raţionamente sînt departf' de stilul obişnuit al raţionamentelor

matematicienilor, ele nu sînt cu mai puţin nişte ~ravt~ S<'nrnal<' d<' alarmă, atrăgîud atenţia
că însăşi fundamf'ntele matPmaticii şi ale raţionamentului matematic trehuic revizuite şi
fondate pe haz;e sigure, astfel ca as,•m('Il<'a antinomii să. fi<' <'vit.at.<'. Căci paradoxul lui
Richard .provine din neclaritatea enunţului său: căci ce înseamnă cu exactitate a defini cu
şaptesprezece cuvinte?
Au existat trei doctrine principale de refundamentare a matf'niat.icii şi can~ au dom-

inat epistemologia matematicii; anume logicismul lui Freg<' şi Russd ( care îşi propunea
reducerea matematicii la logică), formali.<Jmul lui Hilbert (care studia sisteme axiomatice
şi îşi propunea să demonstreze consistenta matematicii şi să rezolw problema deciziei; atît
logici'lmul cît şi formalismul nu şi-au putut îndeplini programul iniţial) şi intuiţionismul
lui Brouwer (care propunea o reformă radicală a întregii matematici şi eliminarea tuturor
obiectelor matematice ce nu pot fi intuite corect sau 'construite'; deducerea teoremelor s-ar
face astfel prin "construcţie introspectivă"). Pentru teoria mulţimilor, doctrina formalistă
susţinea că acesteia trebuie să i se dea o bază axiomatică, analogă celei din geometria ele-
mentară. Nu are importantă ce sînt de fapt 'obiectele' pe care le numim 'mulţimi' şi nici
înţelesul relaţiei x E A, importante sînt doar regulile şi condiţiile care sînt îndeplinite de
relaţia E şi de obiectele numite 'mulţimi', reguli postulate în axiome. O asemenea axiom-
atizare trebuie să restrîngă suficient noţiunea de mulţime pentru ca apariţia 'mulţimilor
paradoxale' să nu fie posibilă. În acelaşi timp, noţiunea trebuie să rămînă însă suficient
de largă pentru a permite recuperarea rezultatelor valoroase ale lui Cantor.
O primă
astfel de axiomatizare a teoriei mulţimilor a fost dată de Zermelo în 1908.
El evită mulţimile "prea mari" (care ar putea fi autocontradictorii) printr-o axiomă de
selecţie (Axiom des A ussonderung), care postulează că o proprietate P(x) nu determină
o mulţime decît în momentul în care există deja o mulţime A astfel ca P(x) ·să implice
x CA, adică, într-un anume sens, dacă {x I P(x)} este deja inclusă într-o mulţime A.
Dar eliminarea contradicţiilor de tipul paradoxului lui Richard presupune o restrîngere
de acelaşi tip şi a sensului pe care îl dăm noţiunii de "proprietate" sau de "relaţie",
ceea ce se realizează în cadrul limbajelor formalizate ale logicii, aşa cum au demonstrat
Fraenkel şi Skolem, care, începînd din 1922 au adus contribuţii importante la formalizarea
şi îmbunătăţirea sistemului lui Zermelo, creîndu-se astfel sistemul de axiome cunoscut
;J
I . TEOT/11•: N,11\'.1, TF:()RfF, ASTO!fATICĂ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ __
astăzi sub 1mmele de axiomatica Zermelo-Fra<'nkd. 2

O altă axiomatizare, bine formalizată, a fost dată de .John von Neumann în 1!)2!> ~i a
fost modificată şi perfecţionată de Bernays şi Godel.
2
O denumire mai corectă istoric ar fi Zermelo--Fraenkel-Skolem.
4
2. Limbajul teoriei axiomatice a mulţimilor
Datorită faptului c.ă lirnl,ajul natural <'st.,, pr<'a Iar~ ~i impn•cis ~i p<'rrnit,, apariţia unor
antinomii de tipul paradoxului lui R.id1ard, sî11t.,•rn obligaţi, p1'.11l.ru ;1 Pvita ast.fd <k situaţii,
ca, înainte de a prezenta axiomde t.Poriei, să formalizăm mai întîi. chiar limbajul in care
vom vorbi <l<'spre mulţimi . An•as tă fmrnalizar<' trebui<' să r<'strîngii. limbajul 11at11ral la
doar cîteva posibilităţi foarte simpl(' ~i pr<'cise d0. expriman', dar ao~st limbaj formal va
trebui să fie în acelaşi timp şi sufici0ut <l<' larg pentru a p0.rmit<' <'xprirnarea întregii ma-
tematici în cadrul său. (Va fi vorba în fapt. despre un limbaj cu predicate de ordinul întîi
cu egalitate, prezentat intuitiv.)
Un emmţ al lirnha.j11)11i formal va fi o în~irnirc' o<' si1nho)11r i ( numită Pxprcsic) care va
nota un fapt precis despre obiectele c.e Ji, descrie. Pm1tru a pn•ciza aspectul mmi astfel de
enunţ formal, vom prezenta mai înt.îi simbolurile p<' car<' le vom folosi în scrierea expresiilor.
Vom avea în primul rînd nevoie de o colecţi(~ d<' num.r cu ca.re să put.mn denumi
obiectele matematice pe care urmează să le d<->scriem (în cazul nostru, mulţimile). Cum
prin nume ne putem refni la un obi<'ct bine pn•ciza.t sau 11<' putf'lll rpf<,ri la un obiect
generic, tot astfel numele vor fi de două tipuri: nume constante şi 1mu1e vm·iabile (sau, pe
scurt, variabile). Numele const.ante vor denumi m1 obi<'ct. biuc det.crminat, iar variabilele
vor desemna obiecte arbitrare şi neprecizate.
Vom avea de asemenea nevoie de simboluri pri11 care să enunţăm proprietăţi simple
despre obiectele descrise. O primă propriet.at<~ JW car0. dorim sii <l putem uota este iden-
titatea a două obiecte, pentru a cărei notare vom folosi simbolul = . Pentru orice două
nume x şi y, x = y va fi o expresie a limbajului formal. Cum obiect.ele pe care dorim să
le descriem sînt mulţimile, vom avea de asemenea nevoie şi de un simbol pentru a nota
relaţia de apartenenţă. Vom folosi simbolul E . Pentru orice două nume x şi y, x E y va fi
o expresie a limbajului şi se va citi "x aparţine lui y".
Cum desigur vom dori să exprimăm şi proprietăţi mai complexe ale mulţimilor,
vom avea nevoie de simboluri prin care, pornind de la relaţiile simple de egalitate sau
apartenenţă, să construim relaţii mai complexe. De exemplu, vom dori să legăm mai
multe enunţuri într-un nou enunţ. Pentru aceasta vom folosi conectorii logici, adică sim-
bolurile A, V sau -, , care vor nota conjuncţia (§i), disjuncţia (sau) şi, respectiv, negaţia
(non). Dacă E şi F sînt expresii ale limbajului nostru, atunci EA F, EV F şi ,E vor fi
de asemenea expresii şi se vor citi respectiv "E şi F", "E sau F" şi "non E".
Dacă dorim să precizăm şi modul în care semnifică numele variabile, deci dacă dorim
să precizăm dacă o variabilă se referă la toate obiectele sau doar la măcar unul, atunci
putem folosi cuantificatorii. Aceştia sînt: V ( oricare ar fi .. : ) şi 3 ( e.xistă · cel putin
un ... ) şi sînt folosiţi doar alături de o variabilă, în formele Vx sau 3x. Astfel, dacă H
este o expresie a limbajului şi x este un nume variabil, atunci atît (Vx)H cît şi (3x)H
sînt expresii. Expresia (3x )H se poate citi "există cel puţin un x pentru care H este
adevărată", iar expresia (Vx )H se poate citi "pentru orice x expresia H este adevărată".
2. /,t/\W ,1.11 11 n « m11,:1 ,1.\"IOMA 'l"t("F, ,t Ml/l.'("IM/1.0U - - - - -- - - - -- - - - - - -- - -
P<> lîn~il simholnrilf, deja pn~zentat.P, vom folosi ~i parantm;dc' ca smnnc de punctu a ţÎ<'
în expresii.
, Trehuif' să observăm r.ă variahil<'l<' într-o f'Xpr<"si<' sînt folosite\ în donă moduri, după
cum variabila a pare infiuentată cfo un cuantificator sau rn1. D<' <'X<'mplu, <l acă H conţiw'
variabila x, dar nu conţinf' nici o cuantificar<> de ti1111l \:/:r, sau :b.: , atunci x se va numi
vari(J,bilă liberă în ll . În schimb, în expresia (Vx )H sa11 î11 (3:,.: )H, variabila :,: se V'<l.
numi le.gată, căci variabila x nu Mai semnifică în mod ar bit.rar, ci face întrucîtva parte din
cuantificator. De exemplu, în expr<-'sia
(Vx)(3y)[tE y I\ ,(Vu)[uE t - uE t]]
variabilele x, y şi u sînt legate, în timp ce teste lib e ră.
Dacă E conţine pe X1, x2, ... , Xn ca variabile libere, atunci vom nota deseori expresia
E prin E(x1, x2, . . . , xn) pentru a sublinia acest fapt . Dacă încă sînt date numele constante
a1 , a2, ... ,an, atunci vom nota cu E(a1, a2, . . . , an) expresia care se obţine prin înlocuirea
aparitiilor lui X1 cu a,, ale lui X2 cu a2, . .. , ale lui Xn cu an.
pacă E nu conţine variabile libere, atunci E se va numi propozifie. Într-o propozitie
toate variabilele sînt legate şi au astfel semnificaţia pre cizată. O propoziţie va descrie
· obiectele pe care le numeşte, şi prin urmare va fi ori adevărată, ori falsă.
Să precizăm acum cînd anume o propoziţie este adevărat ă şi cînd falsă . Propoziţiile
de forma a = b sînt adevărate doar dacă a şi b denumesc acela.'ji obiect. Despre adevărul
propoziţiilor de forma a E b nu putem preciza acum nimic, căci abia axiomele teoriei mulţi
milor vor determina natura relaţiei de apartenenţă. (Desigur, intuitiv, o propoziţie a E b
va fi adevărată atunci cînd obiectul numit de a va fi un element al obiectului denumit
de b.) Propoziţiile de forma E I\ F sînt ade vărate doar dacă propozitiile E şi F sînt
ambele adevărate. Propoziţiile de forma EV F sînt adevărate doar dacă E sau F sau
ambele sînt adevărate. Propozitiile de forma ,E sînt adevărate doar dacă propoziţia E
este falsă. Propoziţiile de forma (3x )H(x) sînt adevărate doar dacă există cel ptttin un
obiect a pentru care propoziţia H(a) să fie adevărată. Propoziţiile de forma (Vx)H(x) sînt
adevărate doar dacă pentru orice obiect a propoziţia H (a) va fi adevărată.
Dacă însă E(x 1 , ... , Xn) este o expresie care are variabile libere, atunci vom spune că
E este o relatie, căci Eva stabili o anume legătură între obiectele a1 ,... , an pentru care
propoziţia E{ a 1 , . . . , an) este adevărată. De exemplu, dacă E are o singură variabilă liberă,
atunci E(x) va determina o anume colecţie de obiecte pentru care E devine adevărată,
iar dacă E are două variabile libere, atunci E(x, y) va determina o colectie de perechi de
obiecte pentru care devine adevărată etc.
Este util de observat că simbolurile pe care le-am introdus nu sînt independente.

Astfel, orice expresie poate fi rescrisă astfel încît să nu mai conţină simbolurile V şi 3, ci
doar conectorii /\ şi -, şi cuantificatorul V. În ge1~eral, avem identităţile:
1. ,(EI\ F) = (,E) V (,F)J
2. ,(EV F) =(·~)A (,F),
3. ,( (3x)E) = (V*)(=i.E) şi
4. ,((Vx)E) = (~}(9$).
În limbajul nostru, pentf-'1 ~ face scrierea mai comodă, vom putea folosi şi prescurtări. O
prescurtare uzuală va fi E .,..... F, prin care vom nota implicatia logică şi care va prescurta
6
- -- - - - - - --- - - - - - - - - - - - 2. / , IM/1.1 ffl{, Tf-:Of(fn .-t\/0.\f.-t nn-; .1 f\f/ 11.PMII 11/l
t•xprcsia {,E) V F . ·() propoziţi" ele forma E -+ F va fi ad<'vărnt. ă doar dacă ad,•vărul
propoziţiei E va implica î11tot:dt•a11rnl. a<levărnl prnpoziţi(•i F . ( Dadt i11sâ E <'sl1• falsă,
atunci E-+ Feste întotdeauna a.df'vărată!!) Aw,m ed1ivalenţeh E -• F = (-·,F) -+ ( ,E)
~i - ,(E -+ F) = E /\ ( - ,F). () aliă pr<'s<·11rtar1' d0s folosită este şi E H F, ,·ar•' va nota
echivalenta logică şi care v-,1 prescurta expr•'sia (E -+ F') /\ (F -+ E) . O propoziţÎ(' de
forma E +-+ F va fi adevărată doar dacă. prnpozitii!P R ~i F sînt înt.ot.d<',tllW-l. simultan
adevărate sau simultan falsE-~ . Nu există o n•st . rkţic• p,•111.ru introduc~rea pwscnrt.ărilor, cu
condiţia să fie neambigue şi precise. St:> nor.ează astfel x -/= y în loc de ,(x = y), sau x (ţ. y
în loc de ,(:r E y), dar se pot introduce şi uotaţii mai compl<'X<\ cum ar fi a C b în loc de
(\fx)[xEa-+ xEb].
Prin introducPrea acestui lirnhaj formal sînt.em în măsură să începem prezentarea
propriu-zisă a teoriei axiomatice a mulţimilor.
3. Axiome ale teoriei multimilor I
O axiomatizare a teoriei mu lţirnilor , d<'şi porneşte f?i S<' bhmic p<:' o înţelegere intuitivă a
noţiunilor descris<>, nu este JHPocupat.ă d!! C<'Pa cc s-ar numi 's(•11111ifkaţia' obiect.dor sau
relaţiilor pe carn le descrie. Acest.ora nu li se rnai dă nici o definiţi<\ fiind considerate, ca în
axiomatizarea geometriei elementare, noţiuni pri'lnnr-e. Trebuie să ît1ţelegem că, într-un
anume sens, axiomele sînt ad,,vifratele defi11itii ~i să le considerăm ca suficiente. Ast.fel, în
cazul teoriei mulţimilor, nu vom defini niciodată ce este o mulţime sau ce înseamn,',, că
x E y, ci doar vom prezenta propoziţii care ar putea fi citite "dadi a <>st.e o mulţime, atunci
V . aceste enunţuri. vor fi st.net
. . . " sau "d aca x E y, a t unc1. . . . ,, , 1a.r . I lccl use d.m ax10me
. 1e
teoriei. Axiomele nu stabilesc dE::'CÎt regulile care guvernează obiectele abstracte numite
mulţimi şi relaţia notată E .
Fiind dată o teorie axiomatică oarecare, vom numi modr.l al acestei teorii o struc-
tură de obiecte care satisfac axionwl0 teoriei respective. (D0 <'X('tnplu, un model al teoriei
grupurilor este mulţimea numerelor întregi împre ună cu adunarea, iar un model al geome-
triei euclidiene în plan este R 2 .) Dacă ne punem însă problema construirii unui model
pentru teoria mulţimilor, ne vom lovi de dificultăţi deosebite. Kurt Godel a demonstrat
că o teorie axiomatică nu poate admite un model decît construit într-o teorie mai largă.
(De exemplu, teoria grupurilor admit<-' 1m mcHld în teoria mulţimilor, care este mai largă.)
Prin urmare, dacă dorim să dăm un model pentru teoria mulţimilor, acesta ar trebui con-
struit într-o teorie mai larg:\ dec:ît aceasta. O astfel de teorie mai largă, care deocamdată
nu există, desigur că ar putea fi imaginată, dar un asemenea lucru ar fi fără sens: teoria
mulţimilor este o teorie suficient de l argă pentru a putea oferi modele pentru toate teoriile
in mat\!matică şi are în plus şi un suport intuitiv imediat.
Importanţa construirii unui model pentru o teorie axiomatică este legată de posibil-
itatea de a demonstra n econtradictorietatm sau consistenţa teoriei, adică a demonstra
că axiomele teoriei nu pot duce la contradicţii. Dacă, fiind dată o teorie necontradictorie,
construim în cadrul său un model p entru o altă teorie, atunci această a doua teorie va fi
cu siguranţă necontradictorie. După criza fundamentelor provocată de descoperirea mulţi
milor contradictorii, desigur că demonstrarea consistenţei teoriei axiomatice a mulţimilor
este de dorit. Dar, pentru a demonstra acest fapt, ar trebui construită o teorie mai largă
a cărei consistenţă nu ar putea fi la rîndul ei demonstrată decît în cadrul unei teorii încă
şi mai largi, a cărei consistenţă ar fi ~i mai nesigură etc. Se vede astfel _ că încercarea de a
demonstra lipsa contradicţiilor interIH-\ într-o t.<-'orie axiomatică a mulţimilor este lipsită de
sens şi practic imposibilă. Nu putem decît să presupunem că teoria nu duce la contradicţii,
ceea ce, desigur, nu elimină posibilitatea apariţiei oricînd a unei astfel de contradicţii.
Vom ignora însă această posibilitate şi vom presupune în continuare că teoria mulţimi
lor este necontradictorie. Atunci există cu siguranţă măcar un model al teori<>i mulţimilor .
Această virtuală structură care să satisfacă axiomele teoriei o vom nota în continuare cu
U şi o vom numi unive1·s ( al teoriei mulţimilo1'). Componentele unui univers U (şi doar
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 3.7 ÂX/OMA REf/N/IIN/1
acestea) se vor numi:în continuare m1tlţimi. Desigur, putem intuitiv să ne imaginăm că U

este o colecţie de obiecte matematice numite mulţimi, astfel ca mulţimile să fie întrucîtva
asemenea unor 'puncte' ale universului, legate între ele prin relaţia E de apartenenţă.
Dacă, din presupunerea noastră, ştim că există un univers U, nimic însă nu ne poate
autoriza să afirmăm că ar conţine măcar o mulţime . Existenţa unei mulţimi este postulată
(indirect) de o axiomă a teoriei mulţimilor, 1 care nu va fi însă prezentată dedt abia în
capitolul 5. Deocamdată sîntem nevoiţi să ne mulţumim doar cu. afirmaţia că universul
conţine cu sig:1ranţă măcar o mulţime.
Relaţia E din U se numeşte relaţie de apartenenţă, iar o expresie de forma x E y
se citeşte "x aparţine lui y'', "x este un element al lui y'', "x este conţinut în y'' etc. Să
observăm că o mulţime nu poate avea ca elemente decît mulţimi, pentru că în U nu există
decît mulţimi. (Datorită acestui fapt nu vom prelua convenţia uzuală de a nota mulţimile
cu majuscule, iar elementele acestora cu minuscule, căci vom studia deseori mulţimi ale
căror elemente sînt alte mulţimi care conţin la rîndul lor încă alte mulţimi etc., astfel că
o asemenea convenţie ar deveni pînă la urmă destul de confuză şi inutilizabilă.)
Cum relaţia E nu este definită în nici un fel, axiomele teoriei mulţimilor vor avea exact
rolul de a preciza proprietăţile pe care trebuie să le satisfacă o relaţie binară oarecare E
peste o structură nevidă U pentru ca aceasta din urmă să poată fi numită 'univers', iar
componentele sale să poată fi numite 'mulţimi'. '
3.1 AXIOMA EXTENSIONALITĂŢII
O multime este în mod intuitiv determinată numai de elementele care îi aparţin sau care
nu îi aparţin, astfel că prima axiomă pe care o prezentăm, a cărei idee a fost formulată
pentru prima oară de Frege în 1893, afirmă: Dacă două mulţimi au exact aceleaşi
elemente, atunci ele sînt cu necesitate identice, sau, echivalent, Nu există două
mulţimi distincte care să aibă exact aceleaşi elemente. Scriind formal, avem:
('v'x)('v'y)[('v'z)[z EX Hz E y]--+ X= y]
Implicaţia inversă, anume că două mulţimi egale au aceleaşi elemente, este o evidenţă
logică.
3.2 AXIOMA REUNIUNII
Această axiomă a fost formulată de Zermelo în 1908 şi enunţul ei este: Pentru orice mul-
ţime x există o mulţime y ale cărei elemente sînt exact elementele elementelor
lui x. Adică, pentru ca un z oarecare să fie element al acestui y, trebuie să existe Wl
element tal lui x astfel caz să-i aparţină lui t. Formal, scriem:
('v'x)(3y )('v'z) [z E y H (3t)[z E tA t Ex]]
.
1
axioma infinităţii
9
3. AXIOME Al,F: TEORIEI MUl,ŢIM/1,0R - - - -- - - - - - - -- - - - -- -- -- - -
Mulţimea y se va numi reuniunea dementelor l11i x si va fi notată cu
Uz
zE x
sau, mai scurt, cu

LJ.~
Axioma afirmă însă doar existen\a unei asemenea mulţimi. Pentru a şti că notaţia noastră
este 11eambiguă, ar trehui să arătăm că aceas tă mulţime este şi unică. Pentru aceasta
vom folosi axioma extensionali.tăţii. Presupunînd că ar exista o mulţime y• care să aibă
ca element,e exact element-ele elementelor lui x, atunci y• ar avea, prin felul în care este
definită, aceleaşi elemente ca şi y, de unde identitatea y• = y, ceea ce arată unicitatea.
(Din punct de vedere formal, expresia y = U x este o prescurtare a expresiei
('v'z)(z E y +-+ (:3t)[z E t I\ tE x]].)
3.3 AXIOMA MULŢIMII PĂRŢILOR
Înainte de a euu.ata propriu-zis axioma mulţimii părţilor, vo~ introduce o nouă prescurtare
în l~jul nostnl formal: vom scrie u C v în locul expresiei ('v' t) [t E 'lL - . t E v], şi vom
citi "u este o sub~ulţime a lui v", "u este inclusă în v" sau "u este o parte a lui v".
Axioma mulţimii părţilor este de aser:1enea o axiomă de existenţă şi afirmă: Pentru
Ol'ic_e lfflllti1Ge· x, existl în U o mulţime y care are ca elemente exact toate
ptu-ţ.Ye luJ x, adie" exaet toate mulţimile din U care sînt inluse fu x . Fb:rmn1~
('v'x )(:3y )('v't )[ t E y +-+ t C x]
(Desigur, se poate elimina prescurtarea introdusă, şi atunci axioma se scrie:

('v'x)(:3y)('v't)(tEy+-+('v'u)[u E t-. uEx]] .)
O demonstraţie analogă de unicitate bazată pe axioma de extensionalitate ne arată
că ceastă mulţime y_ este unică, şi
deci o putem nota cu
• P(x)
Vom numi mulţimea P(x) mulţimea părţilor lui x.
(Deşi orice mulţime determină o 'parte' a universului, există întotdeauna 'părţi'
ale lui U care nu corespund unei mulţimi, şi chiar pot exista universuri U în care,
în sens intuitiv, există 'părţi' ale unei multimi x (adică o 'colecţie' de mulţimi din
U care toate aparţin mulţimii x) care însă să nu corespundă nici unei componente
a universului, deci această 'parte' să nu fie o multime în U, şi, în consecinţă, să
nu aparţină mulţimii părţilor lui x.)
_ _ __ _ __ _ _ _ __ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ __ :f . •[ .-1.YIO/\fll - SCl~l':MJ li Sf l f/ST/Tl l rWt
- 3.4 AXIOMA-SCHEMĂ A SUBSTITUŢIEI
Termenul de a.Tiom,r1,-schcm, ă sau srhcm<1, de axiome semnifică că nu avem de-a face cu

o unică axiomă, ca pî11ă acum, ci cu o infinitate de axiom(', care S<' înscriu toat.<' într-o
unică formă, sau schemă. (Astfel, în cazul axiomelor substituţiei, vom avea practic cîte o
axiomă pentru fiecare expresie E(x , y) cu <'xact două variabile lib<~re .)
Vom spune că o expresie E(x, y) est1• o rclaţ,ic functional<ţ, atunci cînd, pentru
orice a, dacă E( a, b) este adevărată , atunci este adevărată pentru un unic b. Aceasta nu
înseamnă că, pentru orice a, există 1111 b car<' să facă rf'laţia adevărată, ci doar că, în cazul
în care un astfel de b există, el este unic. Formal, acea"tă proprietate se scrie:
(Vx)(Vy)(Vy*)[(E(x, y) A E(x, y*)) - (y = y*)]
Comportamentul unei astfel de r ela,ţ_ii este apropiat de cel al 'funcţiilor'. Vom admite
chiar o scriere funcţională de tipul y = E(x), în loc de a spune că E(x, y) este adevărată.
Să vedem ce am putea numi 'imaginea' unei mulţimi a printr-o relaţie funcţională
E(x, y). Aceasta va fi colecţia tuturor y = E(x) cînd x 'parcurge' toate elementele mulţi
mii a, sau, mai riguros, colecţia acelor y din U pentru care există un x E a astfel ca E(x, y)
să fie adevărată.
Pentru fiecare relaţie funcţională E(x, y), axiomele substituţiei postulează exact că
'imaginea' este ~i ea o mulţime din U, sau, mai precis, că: Pentru orice relaţie funcţio
nală E(x, y) şi pentru orice mulţime a, există în U o mulţime b care este 'imag-
inea' prin E a lui a.
Să începem să formalizăm acest e nunţ. Deci, p entru orice relaţie funcţională E, avem
cite o axiomă care stabileşte că, p entru orice a din U, există o multime '?._ care are ca
elemente exact acele mulţimi y pentru care există un x în a astfel ca y = E(x) . Adică,
pentru fiecare relaţie funcţională 2, este adevărată propoziţia:
(Va)(3b)(Vy) [y E b ~ (3x)[x Ea I\ y = E(x)]]

sau, mai departe,
(Va)(3b)(Vy) [y E b ~ (3x)[x Ea I\ E(x, y))] .
Dacă ţinem seama că proprietatea unei expresii E cu două variabile libere de a fi

relaţie funcţională se poate scrie formal, vom dezvolta în continuare schema noastră de
axiome, spunînd că, pentru orice expresie E(x, y) cu două variabile libere, avem o axiomă
care se scrie:
(Vu)(Vv)(Vv*)[(E(u,v)AE(u,v*)) - v= v*] -+
-+ (Va)(36)(Vy) [y E b ~ (3x)[x Ea A E(x, y) ]]
Expresia formală de mai sus reprezintă scrierea formei generale a axiomelor substitu-
ţiei, corespunzînd fiecare cîte unei expresii oarecare E cu exact două variabile libere: dacă
E este relaţie funcţională, atunci 'imaginea' oricărei multimi din U va fi o mulţime din U.
3. A .HOME A/,E TEOPJEI MULf/MiLOR - - - -- - - -- - - - - - - -- - -- - --
Nu putem concentra axiomele substituţiei într-o unică scriere de tipul:
('v'~)[('v'u)('v'v)('v'v•)[(E(u,v)AE(u,v•)) ~ v= v* ]-+
-+ ('v'a)(3b)('v'y) [y E b ~ (3x)(x Ea A E(x , y) l]]

pentru că limbajul nostru formal nu se referă decît la obiecte ale universului - la mulţimi
- dar nu şi la expresii. ·
Ideea aceştei -~io:r:ne apare la;.Cantor (în coresJlR.~).ilţ.a cu Dedekind) şi la Mirimanov
(1917). A fost p,;o.pitsă pentru prima oară ca axiomă·ide· Fraenkel în l922 ,şi„ independent,
de Skolem în 192:i · ·.
·Se observă -că, în afară . de. axioma ,. extensionalităţi-iy . to.ate axiorpel~ prezentate sînt
axiome de existenţă, adi~ aJtjome ,care.~în cazul existenţei unor mulţiqtj; ._afirmă existenţa
unei alte mtdţi\J,l·ţ în U. I~a fundame·ntlilă)_. ~ .f}.xiomatizării teoriei mulţimilor este ca,
pornind de l~ -~~te mulţimi; , să se 'construia.se~' noi mulţimi.
Cele p~tJ.".,U ; ;paţ}tne preze.nţat~) . Îl1lpţeună cu încă, o axiomă, care va fi prezentată în
capit&lul 5, for~ă. grupul de axiom~ cunoscut <;a .J5iste;mul Zerme:l~F\:aenlcel. (sistem de
axiome care ,-v a fi: notat şi preSClU'tat ZF). În afara ~~est01;a , mai există uri• număr de alte
axiome care pt!>t .fi adăugate sistemului, di:otre care unele despre care vom·vorbi.
4. Noţiuni şi rezultate fundamentale
În acest capitol vom începe prezentarea unor consecinţe · importante ale axiomelor deja
prezentate (schema de comprehm1siune, teorema p0rechii etc.), precum şi definirea unor
obiecte matematice deosebit de importante: relaţii, funcţii, mulţimi ordonate etc. De
asemenea vor fi prezentate şi cîteva rezultate cfospre mulţimi bine ordonate, printre care
şi posibilitatea de a efectua demonstraţii prin inducţie pe mulţimi bine ordonate.
4.1 SCHEMA DE COMPREHENSIUNE
Schema de compreliensiune este o schemă de teoreme deduse din axiomele substituţiei şi

este modul cel mai uzitat în matematică de a defini mulţimi. De altfel, în axiomatizarea lui
Zermelo (1908), care nu conţinea axiomele substituţiei, schema de comprehensiune figura
ca axiomă (a~a numita axiomă de selecţie). Enunţul schemei de comprehensiune este:
1 TEOREMĂ : Fiind dată o mulţime x şi o expresie A( u) cu o variabilă
liberă, există o mulţime y care conţine. exact acele elemente din x care fac A( u)
adevărată. Formal scriem:
(Vx)(:3y)(Vu) [u E y H (u Ex A A(u) )]
Demonstraţie : Fie expresia E( u, v) = (v = u) A A(u). Se observă că E determină o

relaţie functională: unui u îi crespunde cel mult un singur v care să o facă adevărată.
Axioma substituţiei asociată acestei relaţii functionale va fi:
(Vx)(3y)('v'v)[(v E y) H (3u)[(uE x) A E(u, v)]]
adică:
('v'x )(3y)('v'v) [( v E y) H (3u )[( u E x) A ( v = u) A A( u)]]

Apoi, eliminînd cuantificarea (3u) (datorită egalităţii v = u) obţinem:
('v'x)(3y)('v'v)[(v E y) H ((v Ex) A A(v) )]

ceea ce încheie demonstraţia teoremei. D
Se arată uşor că mulţimea y este unică. Vom folosi în continuare notaţia uzuală:
y={vExlA(v)}
pentru a desemna această mulţime.
Denumirea de 'coprehern~iune' provine de la clasificarea din teoria naivă a felului în
care poate fi determinată o mulţime a: prin extensiune, adică prin enumerarea elementelor
13
4. NOTIUNI ŞI llEZUL7'ATE
, FUNDAMENTALE-----------~-----------
acesteia, sau prin comprehensiune, adică prin P111mţarf>a unei proprictăti P(x) pe care o
satisfac elementele. În primul caz, se nota a = {x 1 , :r. 2 , .• . , Xm}, iar în al doilea S<' nota
a= {x I P(x) }. Se vede în~ă că în cazti.l teoriei axiomatic<', ştiind că nu orice proprietate
(expresie) determină o mulţime din univers, această notaţie este inconsistentă, dcvm1ind
corectă abia prin specificarea unei mulţimi b astfel ca scrierea să devină:
a= {x E b I P(x) }.
În al doilea caz, în care există o mulţime a care conţin~ exact elementele distincte (în
număr finit) x 1 , x2, ... , Xm, vom nota şi noi
a= {x1,X2 1 • • • ,x 111 }.
Iar notaţia aceasta este o prescurtare a expresiei:
(Vt)[tEa+--+(t=x1 V t=x2 V . .. V t=x 111 ) ] .
4.2 CLASE
În mod intuitiv, o multime este o colectie de componente ale universului, colecţie care
poate fi considerată ca un obiect unitar, ca un singur 'punct' al uuversului, şi, astfel, poate
fi ea însăşi element al unei alte mulţimi. Dar, aşa cum am văzut, nu putem considera orice
colecţie de obiecte ca fiind o mulţime, căci am ajunge la contradicţii, ca, de exemplu, în
paradoxul lui Russel.
Totuşi, posibilitatea de a vorbi şi despre colecţiile care nu corespund unor mulţimi
poate fi deosebit de utilă. Un procedeu prin care am putea vorbi în mod riguros despre
aooste colecţi ru- ii să oxti11dom s is tomul do axiame prin adăugar~a unor axiome care să
descrie şi aceste colecţii. O astfel de axiomatizare a fost de altfel deja realizată şi este
cunoscută sub numele de axiomatica von Neumann-Bernays. Dar o astfel de extindere
complică sistemul formal, fără a fi necesară: s-a demonstrat că orice rezultat despre mul-
ţimi demonstrabil în sistemul von Neumann-Bernays poate fi de asemenea demonstrat în
cadrul axionelor Zermelo-Fraenkel.
Deci, dacă dorim să putem vorbi în cadrul nostru axiomatic despre colecţii oarecare, ar
trebui să folosim un alt procedeu prin care să le introducem. Pentru a găsi acest procedeu
este bine mai întîi să vedem care astfel de colecţii de obiecte sînt cele pe care am fi cu
adevărat interesaţi să le studiem. Desigur că acestea vor fi colecţiile despre care putem
vorbi, colecţiile pe care le putem descrie. Cum "a descrie" înseamnă, pentru noi, a descrie
în limbajul nostru formal, o astfel de colecţie W va fi colecţia tuturor obiectelor din U care
sînt descrise de o expresie A(x ). Deci, în loc de a spune că "x se află în colecţia W", vom
spune că "A(x) este adevărată". Expresia A va descrie astfel toate coiţ1ponentele colecţiei
considerate.
Colecţiile W despre care vom vorbi în continuare vor fi aşadar a.cele colecţii care pot
fi descrise de o expresie A(x) a limbajului. Cum expresia A descrie perfect colecţia lV,
este de ajuns să vorbim doar despre această expresie, astfel că vom defini o clasă ca fiind
o expresie cu exact o variabilă liberă. Intuitiv, o clasă A va reprezenta exact colecţia ale
cărei componente sînt descrise de expresia A, dar formal va fi însăşi acea expresie. Este
clar că o clasă nu este în nici un caz un obiect al universului.
14
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - -- - - ·1.2 C!.;ISF,
Să
vedem ce w1 însemna că o clasă A rorrspunde unei mulţimi. Este nat.mal să
afirmăm acest lucru atunci cînd obiectele x pentru care A(x) este adC'vărat.ă sînt exact
elementele unei mulţimi a din U. Adică atunci cînd expresia
(3a)(Vx)[:i: Ea f4 A(x)]
este adevărată. Vom spune uneori, prin exces de limbaj, că clasa A este o mulţime.
Folosind conceptul de clasă, enunţul :;chemei .de comprehensiui1e devine intuit.iv mai
clar. Schema de comprehensiune afirmă că, fiind dată o mulţime x şi o dasă A, clac:.;a
E(y) = (y E x) A A(y) corespunde unei mulţimi, cu alte cuvinte că, intuitiv, colecţia
obiectelor conţinute atît de mulţimea x cît şi de clasa A .est.c o mulţime. Putem rezuma
schema de comprehensiune prin enunţut Intersecţia âintre o mulţim,e şi o clasă este
o mulţime. Este de asemenea dar că, dacă toate componentele unei clase sînt elemente
ale unei mulţimi, atunci acea cla5ă va corespunde unei multimi„alt.fel sp1L5, dacă, intuitiv,
o clasă este 'inclusă' într-o mulţime, atunci este ea însă§i o mulţi:me.
Prin urmare o clasă care nu corespunde unei mulţimi este o clasă atît de 'largă' încît
nu poate fi 'inclusă' în nici o mulţime (atît de 'mare' încît nu poate fi 'concentrat~' într-mi
singur 'punct' al universului) .
Să dăm cîteva exemple de astfel de clase care nu sînt mulţi1,ni. Fie clasa x (ţ. x ( clasa
multimilor care nu se conţin ca elemente) şi să presupunem că ea ar ·corespunde unei mul-
ţimi. Atunci ar exista o mulţime a astfel ca expresia (Vx)[x E a f4 x (ţ. x] să fie adevărată,
deci, în particular pentru x = a, să avem a E a f4 a (ţ: a, ceea ce este absurd. Acesta este
paradoxul lui Russel.
Să arătăm că, de asemenea, clasa x = x (cu alte cuvinte, întreg universul U sau "clasa
tuturor mulţimilor") nu corespun<;le unei mulţimi. Presupunînd că ar corespl,lllde, fie a o
multime astfel încît să avem (Vx)[x Ea H x = x]. Deducem că am avea (Vx)(x E. a]. Apli-
cînd acum schema de comprehensit~e mulţimii a şi expresiei x (ţ. ·x, ar rezuita existenţa
unei mulţimi b astfel încît expresia (V:t)[x E b f4 (x -E a Ax (ţ. x)] să fie adevărată. Şi cum
(Vx)[x E a), rezultă că am avea (Vx)[x E b f4 x (ţ. x], ceea ce ne readuce la paradoxul lui
Russel. Rezu,ltă că n'l există o mulţime a tuturor mulţimilor.
Putem încă face observaţia că există colecţii de mulţimi care nu sînt nici mulţimi, dar
nici clase. Sînt acele colecţii care nu pot fi descrise printr-o expresie a limbajului formal.
(Ideea de a introduce clasele (colecţiile) a apărut prima oară la Cantor, care
propusese deja într-o scrisoare către Dedekind, încercînd să evite apariţia mulţi
milor paradoxale, să se facă o distincţie între două feluri de colecţii de obiecte:
multiplicităţi 1 şi mulţimi propriu-zise, astfel ca doar acestea din urmă să poată
fi gîndite ca un singur obiect şi deci să poată fi elemente ale unei alte colecţii.
Acest mod de a gîndi avea să fie preluat de John von Neumann, care,-în axiom-
atizarea sa din 1925, avea să distingă între ceea ce va numi clase şi ceea ce va
numi mulţimi, clasele fiind caracterizate formal prin faptul că nu pot fi puse în
stînga simbolului E. În 1937, pornind de la sistemul lui von Neumanu, Bernays
a prezentat un nou sistem axiomatic care conţine de asemenea clasele ca obiecte
1
Vielheiten
15
.J . •\'()ŢI('\'/ ::I /U-?l ' I 7'.-t TF- fT.\'P. '. .HF\T-1 / F _ _ _ _ __ _ __ _ __ _ _ _ _
ak' 1mÎw'rs11lni. Felul în cart' am dd-init aici dast'l,, a fc):'-t. imaginat. şi dt' llc'rnays
(U)5~) şi a fost prezentat t'xplidt tk W .V.Quint' in 196:\.)
4.3 FUNCŢII ~I RELAI!!
Vom începe acum să arătăm cum pot fi modelatt' în cadrul t.t'oril'i axiomat.in' a mulţi
milor unele concepte uzuale ale matematicii: nmccptl~lc de p<'rt'dlt' ordonată, de rt'laţie,
de fWlcţie.
Teorema perechii. Perechi ordonate
. 2 TEOREMĂ : Există şi este unică o mulţime care nu are elemente.

Demon.~tmtie : .Universul U conţine c<>l puţin o mulţim~ a. Fi<' de asemenea expresia
x =f x, care are o variabilă liberă. Folosind schema de comprelwnsiune, deducem că există
o mulţime notată {x Ea Ix =f x }. Este evidt'nt că aceast.ii mulţinw nu are nici un dcm<'nt:
presupunînd că există un y care aparţine ac<>stei mulţimi, ar rezulta ca y =f y, ceea cc este
absurd. Unicitatea acestei mulţimi se o:>ţ:11t' imediat din axioma de extensionalitat.c. ■
Această mulţime se va numi m,ulti'-mca vidă şi se va nota prin 0.

Următorul enWlţ era în axiomatizarea lui u'rmelo o axiomă (a.~a numita axiomă a
perechii) , dar în Z F poate fi dedusă din axiomele substituţiei şi din axioma mulţimii
părţilor, devenind astfel o teoremă:
3 TEOREMĂ : Fiind date două mulţimi oarecare x şi y, există o mulţime

p care conţine exact elementele x şi y. Sau:
(Vx)(Vy)(3p)[p {x, y}]
Demonstraţie : Orice submulţime a lui 0 este evident vidă, deci mulţimea părţilor P(0)
are Wl unic element, pe 0. În consecinţă, există mulţimea {0}. Mulţimea {0} este distinctă
de mulţimea vidă, pentru că are un element. Iar unicele mulţimi incluse În {0} sînt 0 şi
{0}, deci există mulţimea {0, {0}} = P({0}).
Fie acum două mulţimi x şi y oarecare. Este dar că expresia:
E(u.,v)= (u=0 /\ v=x) V (u={0} /\ v=y)
notează o relaţie functională. Folosind axioma substituţiei a.<;ociată acestei expresii în cazul
mulţimii construite mai sus, rezultă că 'imaginea' lui { 0, {0}} prin E este o mulţime din
U. Deci există mulţimea {x, y}. ■
16
F'olnsiud an~ast.ă tf'orPmă în cazul cînd .r = :,,, s,, 11li1,i 11" , ·x i s t:, · 11ţa m11lt,i rnilnr d,, forma
{.,:}, iar o astfel de mulţime o vom numi ,._i ,111! , /011 . lh, ·;·\ :,: f _11, at.1111<:i 11111lţi1111'a {.i:, y}
se uume~te perech e (neordonată), astfol di 1· 111111t1 1tl d, , mai s us ,~st,,, <"lllll)Sc:111. <'a "t,•or<'rna
pernd1ii".
Fiind date două mulţimi oarecarf' :,: ~i y, ~I i111 , :ă există rn11lţimiJ,, {.r l ~i {.r. , y}. Apli-
dud <lin nou teorema perechii acestor dn11 ~ 11111ltirni, n-'z11lt: ă 1•xi s t .<•nţ11 mulţimii
{{ x },{x,y}}
pe care o vom uota cu:
<x,y>
şio vom numi perechea ordonată sau cupb,l format de x şi y. Să examinăm proprietăţile
unor astfel de mulţimi. Este adevărat enunţul:
4 TEOREMĂ: Dacă <x, y>=<x', y*>, atunci x = x• şi y= y•.
Demon:,tratie : Dacă avem x -=I= y, înseamnă că < x, y > are două elemente ( {x} şi
{x, y}) distincte. Atunci ~i < x•, y• > are două elf":'mente distincte, deci 1:11 uccesitate avem
<
x• -=I= y•. Din egalitatea x, y >=< x•, y• > (echivalentă cu eg~ţl:âtea { {x}, {x, y}} =
{{x*}, {x•, y•}} ), deducem c.ă avem două situaţii posibile: ori a.vem {x} = {x•} şi {x, y} =
{x•, y*}; ori avem {x} = {x„ y•} şi {x, y} = {x• }. Cum a dou~ si,.tuaţie nu şe poate realiza,
căci x -=I= y, înseamnă că avem {x} = {x•} şi {x, y} = {x•, y*}, de tinde rezultă imediat că
avem x = x• şi y = y• . · .
În c~ul în care am avea x = y, atunci <x, y>= { {x} }, şi deci <x, y> are un singur
element. Atunci şi < x•, y• > are un singur element şi deci av:~~ '. {x•} = {x•, y•}. De aici
deducem că {x•' y•} are un singur element, deci x• = y*' şi d~ :că X .= y = x• = y* .
•
Introducînd în contiuare notaţiile < x, y, z >=< < x, y >, z > (triplet), . şi, inductiv,
< X1, X2, .• . , Xn >=< < X1, X2, ... , Xn - 1 >, Xn > ( nrtuplet), obţ~m: ţ~i.at, prin inducţie,
un rezultat analog: · ·· ·
X2
.
= X1,· .. ' Xn
.
5 TEOREMĂ : Dacli avem <x1,x2, .. . ,xn>=<xj,:z:2, ... ,x~>, atunci x 1 = xj,
.
= Xn• ■
Fie acum două mulţimi oarecare a şi b. Există mulţimea { a, b}, şi aplicînd acesteia
axioma reuniunii, rezultă că există o mulţime LJ{a, b} care . conţine exact elementele care
aparţin lui a sau lui b. Vom nota această mulţime cu
aub
şio vom numi reuniunea mulţimilo1· a şi b.
Fie trei mulţimi x 1 , x2 şi :z:3. Făcînd reuniunea mulţimilor {xi} şi {:z: 2, x 3}, obţinem
mulţimea {x1,x2,x3}. De asemenea, considerînd mulţimile x 1,x 2, ... ,xn, obţinem mulţi
r!!~-,----~--
mea {x1,X2, ... ,xn} ca fiind {xi} U {x2, ... ,xn}.
~r~~ _' 17
I Soc11 1,,·1 .-;1 ,u:Z//L.rtTE fl ' NP.•1 ,, ffN 1: 111-: __ _ ___
Este uşor de dE>monstrat în cn11ti1111;111 ' c·;1 awm id, ,111 it iîţih, a U (h L' <') = (c, U b) U ,·.
a U b = bun şi a U 0 = a. Vom i11t r, id 11, 1• d e' .1 <1·1111 ' 111' <1 ~i 11111 a(.ia 11z 11alii .r: 1 U .r2 U .. . U .1:,. =
LJ{xt,X2, . .. ,Xn}-
Este uşor de definit acum ~i in/,.,..-:, c(ia a donă multimi. nplidnd sdH'ma dl' compn•-
hensiune mulţimii a U b şi t•xpn•si1'i :r E u /\ :r E b p1'ntrn a ohţim• t•xist(•nta tm('i mulUmi
{x E a U b I x E a /\ x E b}, p1' n,.n, o vom nota cu
anb
Se demonstreză uşor proprietăţile uzuale ale i11terst>cţit•i: an 0 = 0, un ( bn c) = (an b) n c,
a n b = b n a, a n (b U c) = (a n b) U ( a n c) şi a U ( b n c) = ( a U b) n (a U c).
(Cînd vorbim despre dase simţim deseori nevoia de a folosi exprimări de tipul:
"reuniunea a două clase", "intersecţia a : louă clase", "incluziunea unei dase în
altă clasă" etc. Se poate observa uşor că, fiind date două dase Jvl(x) şi N(x),
ceea ce putem numi 'reunhmea' sau 'intersecţia' acestora nu sînt altceva decît
clasele Af(x) V N(x), respectiv 1'1(x) /\ N(x). O exprimare de felul "clasa Jvl t1st1•
inclusă în clasa N" se scrie ('v'x)[Af(x) -+ N(x)] , iar una de felul "clasa Q este
nevidă" se scrie (3x)[Q(x)]. Două dase M şi N se vor spune "disjuncte„ dacă
('v'x)[,(Af AN)) .)
Putem de asemf'nea defini, pentru două mulţimi oarecan· a şi b, difcrenta celor două
mulţimi ca fiind mulţimea a\b = {x Ea Ix (ţ b}.
Produsul cartesian
Să considerăm acum două mulţimi a şi b şi să arătăm că există "mulţimea tuturor cu-
plurilor < x, y > cu x E a şi y E b". Vom folosi pentru aceasta schema de comprebensiune.
Clasa
A(t) = (3x)(3y)[t=<x,y> /\ x Ea/\ yE b)
determină cuplurile care ar trebui să facă parte din această ml1lţime.
Fie < x, y > un astfel de cuplu. Se observă că avem: {x} C a, dar a C a U b, deci
{x} C a U b, de unde imediat {x} E P(a U b). De asemenea avem {x, y} C a U b, dt'CÎ
{x, y} E P(a U b). Rezultă că avem {{x }, {x, y}} C P(a U b), adică < x, y >C P(a U b) 1
deci <x, y>E P{P(aU b)). Înseamnă că orice cuplu <x, y>, cu x Ea şi y E b, aparţine
mulţimii P{P(aUb)), adică, pentru orice t, dacă A(t) este adevărată, at1,1nci cu nect~sitatt~
t E P{P(a U b)). Altfel spus, clasa A este 'inclusă' în mulţimea P(P(a U b)). Aplicăm
acum schema de comprehensiune expresiei A(t) şi ~ulţimii P{P(aUb)). Rezultă că există
mulţimea
{ t E P (P( a U b)) I t =< a, b>

x E a /\ y E b} I\
care conţine exact toate cuplurile din clasa A. Această mulţime este unică şi o vom nota
axb
şi o vom numi produsul cartesian al mulţimilor a şi b. De asemenea vom folosi notaţiil«>
a2 =ax a, a3 =ax (ax a) etc. şi le vom numi puterile cart.e~'liene ale mulţimii a.
18
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 4 . .1 FIIN<'fll ~I RI-L4J'II
R.elaţii
Am spus că vom numi reia.tic o expresie <:arf> conţin0 variabile libere. Fie o relaţie R(:r., y).
An-astă expresie devine adevărată l><'utn1 auurnit.,• (H'rcchi de obiect.,~ :1: ~i y ~i este falsă
pentru orice alte perechi. Astfel caracteristica acest('i expresii <>ste că leagă anumite obiecte
î11 perechi (x, y) care o fac a,fovărată. Cum în universul nostrn avem construite pN<'c.hile
ordonate < x, y>, putem modela act~ astă relaţie printr-o cla.c;;ă de obiecte. Definim astfel:
R( t) = (3:z: )(3y)[ t =< x, y> I\ R(x, y)]
Dacă clasa R( t) corespunde nnei mulţimi, atunci ac0a mulţirnf' mod<>lează în U relaţia
noastră R(x, y), şi o vom numi, prin abuz de limbaj, tot relaţie. (binară). Vom cerceta în
continuare cînd anume R corespunde unei mulţimi.
Pentru aceasta vom folosi două dase 'Dn şi In asociate relaţiei R şi definite de:
DR(x) = (3y)[R(;r, y)] şi IR(Y) - (3x)[R(x, y)].
Să presupunem acum că există o mulţimP r care corespunde clasei R. Orice element
t E r va fi aşadar un cuplu <x, y> . Să considerăm două relaţii functionale P1 şi P2 , date
respectiv prin P 1 (t,x) _ (3y)[t =<x, y>] şi P2 (t, y) = (3x)[t =<x, y>]. Acestea, aplicate
unui cuplu t vor o0ri prima, re~pectiv a doua componentă a acestu,i cuplu.(Dacă pentru
un cuplu t avem: P 1 (t) = x şi P2(t) = y, atunci cu necesitate avem şi t =<x, y>.) Cum
un cuplu are o unică componentă pe primul loc şi o unică componentă pe cel de-al doilea,
deducem că cele două expresii sînt într-adevăr relaţii functionale. Aplicînd acum axiomele
substituţie i mulţimii r şi relaţiilor P 1 şi P 2 , obţinem două mulţimi d şi i, care, se observă,
corespund exact claselor Dn , resp ectiv In.
În consecinţă pentru ca o relaţie R(x, y) să poată fi modelată de o multime, este
necesar ca DR fii LR să corespundă unor mulţimi. Să arătăm că acest fapt este şi suficient.
Fie aşadar o relaţie oarecare R(x , y) pentru care DR şi Tu corespund unor mulţimi d şi,
respectiv, i. Atunci toate componentele clasei R sînt elemente ale mulţimii d x i, şi, în
conseci11ţă, prin comprehensiune, corespunde ea însăşi unei mulţimi r.
Dacă R este însă o relaţie funcţională, atunci vom nota clasele Dn şi In cu dom R
şi, respectiv, im R şi le vom numi domeninl şi imaginea relaţiei functionale R.
Această metodă de a reprezenta relaţiile prin mulţimi de cupluri a fost pentru prima
oară introdusă de către Hausdorff în 1914.
Funcţii
Fie acum o relatie functionalăF(x, y). Conform celor de mai sus, dacă domeniul şi imag-
inea acesteia corespund unor multimi, atunci lui F îi va corespunde, ca relaţie, o mulţime
din U. Cum, din axiomele substituţiei rezultă că, dacă dom F corespunde unei mulţi
mi, atunci şi im F corespunde unei multii. Deci, pentru ca unei relaţii functionale să-i
corespundă un obiect din U, este suficient ca doar domeniul relaţiei să corespundă unei
mulţimi. Vom numi funcţie o astfel de multime f corespunzînd unei relaţii functionale
F. De asemenea, vom numi domeniul funcţiei f multimea notată doin f, corespunzînd
19
4. NOŢ/lJN/ ŞI REZlll,TATF; F/INnAMENTALE _ __ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
domeniului'Vp al relaţiei F, şi vom numi imaginea functiei f mulţimea imf, corespunzînd

imaginii Ip a relaţiei F. Avem, aşadar :
domf = {:c I (3y)[< x, y>E J]}
imf = {y I (3x)[<x, y>E J]}
Invers, fiind dată o mulţime oarecare de cupluri f, pentru ca f să corespundă unei
relaţii functionale trebuie ca expresia:F(x, y) = < x, y >E f să fie o astfel de relaţie, deci
trebuie să avem: ·
(Vx)(Vy)(Vy*) [ (F(x, y) I\ F(x, y*)) -+ y = y*]
adică să avem:
(Vx)(Vy)(Vy•)[(<x, y>E f 1\ <x, y• >E /) -+ y = y•]
În concluzie, a spune că mulţimea/ este o funcţie este acela.~i lucru cu a spune că expresia
de mai sus este adevărată. Vom nota în continuare uzual y = f(x) în loc de <x, y>E f.
~iind dată o funcţie/ ,de domeniu a= dom/ şi cu imaginea inclusă în b (im/ C b),
o vom numi funcţie de la a la b; functie d efinită pe a şi cu valori în b; funcţie de
· domeniu a şi de codomeniu b; aplicatie de la a la b; familie de. elemente ale lui b
indexate după a sau familie de rnultimi indexată după a. Vom nota afirmaţia că feste
o astfel de funcţie· prin
J : a-+
b
Să observăm că notaţia / :a -+ b este o prescurtare a expresiei:
(f C a x b) /\ (Vx) (Vy) (V y•) [ ( < x, y > E f I\ < x, y• > E /) -+ ( y = y•)] /\
/I\ ('h:)[:v E ti ---t (3y)(y Eh I'\ <x, y>E fl]
în care, la condiţia ca / să fie o funcţie , am adăugat condiţia ca a să fie domeniul relaţiei
functionale asociate, iar b să-i includă imaginea.
. Să observăm că, dacă a = 0, atunci pentru orice b, există o unică funcţie f : 0 -+ b,
anume mulţimea/ = 0, care se vede că verifică definiţia formală de mai sus a 'funcţiei'.
În schimb, dacă a-:/= 0, iar b = 0, atunci nu există nici măcar o funcţie f: a-+ b.
Dacă b = im f, atunci funcţia se va numi surjectivă pe mulţimea b.
Se poate defini compunerea a două funcţii / : a -+ b şi g : b -+ c, ca fiind funcţia
g o f : a -+ c dată prin · ·
gof =
{<x,z>I (3y)[<x,y>E f I\ <y,z>E g)}
Dacă, pentru o funcţie oarecare, avem adevărată expresia:
(v'x)(Vx*)(Vy)[(<x,y>E//\ <x*,y>Ef)-+ x=x~]
(sau, echivalent: (Vx)(Vx*)[(/(x) = /(x*)) -+ x = ·x•] ), atunci/ se va numi injectivă.
Fie/ o mulţime astfel încît săfie adevărată expresia f : a-+ b.Dacă f este injectivă
şi este şi surjectivă pe b, atunci funcţia se va numi bijectivă de la a la b. ( Conceptul de
funcţie bijectivă, care unui element din a face să-i corespundă un unic element din b, iar
unui element din b îi corespunde un unic element din a, deci o mulţime de cupluri care
grupează în perechi cîte un element din a cu cîte un element din b, pînă la 'epuizarea'
ambelor mulţimi, va deveni de o importanţă deosebită în cele vor urma.)
20
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 1.3 FIINC J'lf .'jl RF.l,A '{'/1
Pentru o fun c ţie bijectivă f : a ---+ b se poate defini în mod corect o nouă func.ţiP.
1- 1
: b---+ a dată prin
1- 1 = {<y,x>l<x,y>Ef}
care se va immi fnncţfo inversă funcţiei bij<>ctive f. Funcţia 1- 1 are proprietatea că,
definind ida = {< x, x > I x E a} şi idb = {< x, x > I x E b}, avem: J o 1- 1 = idb &i
1- 1 of= ida.
Fiind date o funcţie f : a---+ b şi o s11bmulţime a* C a, definim imaginea lui a• prin
f ca fiind mulţimea obţinută prin aplicarea axiomelor substituţiei mulţimii a• şi · relaţiei
functionale asociate lui f, adică exact mulţimea {/ (x) I x E a•}. Se observă că acea5tă
mulţime este inclusă în codomeniul bal funcţiei. Vom nota această mulţime cu J[a*] .2 Se
poate uşor demonstra r e laţia: m C n ---+ f [m] C f [n].
De asemenea fiind dată o submulţime a• a domeniului unei funcţii f : a-+ b, definim
resirictia func ţie i f la a* ca fiind funcţia J la• = {< x, y > E f I x E a*} definită pe a*.
Fie acum două mulţimi oarecare w şi a. Atunci există mulţimea P( w x a) a tuturor
relaţiilor între elementele lui w şi elementele lui a. Aplicînd schema de comprehensiune
acestei mulţirn:i şi expresiei X(!) _ f : w---+ a, rezultă existenţa mulţimii {J E P( w x a) I
f : w ---+. a} care este exact mulţimea tuturor funcţiillor de la w la a. Vom nota această
mulţime prin3
Familii. Operaţii cu familii

Am definit o "familie de mul ţ imi indexată după I" ca fiind o funcţie a : I -+ 11,. Notaţia
uzua lă pentru uu astfel de o biect este (ai}iEI, unde ai= a(i).
S ă definim cîteva concepte legate de aceasta. Prin reuniunea unei familii (ai)iîl vom
înţelege reuniunea imaginii lui a , adică mulţimea LJ{a(i) Ii EI}, şi o vom nota cu
2
Pentru un f : M ---+ N .'ji A C M, notaţia uzuală pentru imaginea f[A] este J(A).
O astfel de notaţie devine însă aici inacceptabilă. Pe de o parte, renunţînd la convenţia
majuscule-mulţimi, minuscule-elemente, aducem deja o neclaritate notaţiei uzuale. Dar,
mai important, dacă. pentru mulţimile x şi M sînt adevărate atît x E M cît şi x C M
(de exemplu M = { y, {y}} şi x = {y}), atunci scrierea J(x) devine cu totul ambiguă, ea
notînd atît elementul din B care corespunde prin f elementului x E M, dar şi imaginea
prin f a submulţimii x C M, obiecte matematice perfect distincte. Notaţia f [x] înlătură.
cu totul aceste diE.cultăţi .'ji este standard în teoria mulţimilor.
3
Ivlulţimea tuturor funcţiilor de la w la a se notează de obicei prin a w. P1·eferăm notaţia
wa (standard în teoria mulţimilor) nu datorită faptului că păstrează ordinea grafică din
f : w -+ a, ci pentru a nu Cl'ea confuzii între o mulţime de tipul ua şi o mulţime de tipul
a5 , confuzie care devine posibilă. din momentul în care vom construi numerele naturale
,a obiecte ale universului, ,'ji cînd va exista pericolul confuziei între puterea cartesiam'i
a" = a x a x a x a x a şi mulţimea 5 a a tuturor funcţiilor definite pe mulţimea notată 5 şi
cu valori în mulţimea a.
21
4. NO"fll/NI :f i R/i:Z/llTATF: FflNDAMEN1'AlE _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ __
Se vede că-reuniunea familiei corespunde exact clasei M(x) = (:li)[i EI I\ x E ai] -

Vom numi intersecţia unei familii (ai)iE/ clasa N(x) = ('v'i)[i E I --+ x E ai], Dacă
I = 0, cum nici un inu este element în I, rezultă că expresia este adevărată pentru orice
x, şi deci N este clasa tuturor mulţimilor şi prin urmare nu este o mulţinw. Da.că I=/= 0, să
alegem un i-o oarecare din I. Fie un x din intersecţia Na familiei a. Atunci cu necesitate
x E a~1 • Avem echiva}P.nţa N(x) = N(x) I\ x E aii. , şi deci, aplicî11d comprehensiunea,
rezultă că N corespunde unei mulţimi, pe care o vom nota
Dacă f are doua elemente ( f = {i1, i-i}), atunci avem egalităţile: uiE / ai = ai. U a-ii şi
niE/ ai = ai1 n ai2.
Produsul cartesian al unei familii va fi mulţimea corespunzînd clasei
P(J) = (J:
I - uiE/ ai) I\ ('v'i)[i EI - J(i) E ai]
O funcţie f din P aparţine desigur mulţimii
I(LJ ai)
iE/ I
şideci clasa P este întotdeauna, din comprehensiune, corespunzătoare unei mulţimi, pe

care o vom nota cu
iEJ
4.4 I\1ULŢIMI ORDONATE ŞI BINE ORDONATE
Vom exami ·1a în continuare un tip special de relaţii, anume cele care dau unei mulţimi o
ordine a elementelor sale.
Relaţii de ordine
Este util să prezentăm mai întîi o clasificare a relaţiilor (binare) în general, astfel încît
să vedem cum pot fi caracterizate relaţiile care intuitiv pot fi numite "relaţii de ordine".
Fie deci o relaţie oarecare R(x, y) şi o clasă D pe ale cărei cornpon~nte ne interesează
valorile de adevăr ale lui R. Fixînd clasa D, spunem că R este o relaţie pe D sau că D
este domeniul relaţiei R. Vom spune atunci că R este :
1. reflexivă pe D dacă avem
('v'x)[D(x)--+ R(x,x)];
2. ireftexivă pe D dacă avem
('v'x)[D(x)--+ ,R(x,x)];
3. simetrică pe D dacă avem
22
- - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - ,/ _./ J\1 /1 / , fl ;\I / ()/(/1() ;\',ITI·: ŞI /1/ 1\ 'F, {)fi/ JON,ITE
(Vx )(Vy) [(D(:r,) /\ D(y)) - ( H(;r , y) -➔ fl(y , x))];

4. ant. isim et rică pe D dacă avem
(VX) (Vy) [ ( D (X) /\ D (X)) - ( ( R (X, y) /\ R ( y' ;r,)) - X = y) ];
5. asimctn:dî pe D dacă avem
(Vx)(Vy)[(D(:r ) I\ D(y)) - (R(x, y) - ,R(y, x) )]
6. tranzit·i vif pe D dacă. avem
(Vx )(Vy)(Vz) [ (D(:r) /\ D( y) I\ D( y)) - ( (R(x, y) I\ R(y, z)) - R(x, z))]
O re laţie R pe D se va numi rclafir.. de cchivalcnţiî p e D dacă este r eflexivă, tranzitivă
şi simetrică pe D.
O relaţie se numeşte rr.laţie de ordine (în sens slH h) pe D dacă este reflexivă, antisi-
metrică şi tranzitivă. (S ă re marcăm că R poate fi o relaţie de ordine pe D fără însă a fi o
relatie de ordine pe o altă clasă D *.) Da că R este o relaţi(~ de ordine pe D, atunci, pentru
x ~i y diu D, vom nota :.r; S y ( mod R) în loc d<' R(:,;, y) şi vom citi "x este mai mic sau
egal ca y modulo R" sau "x este mai mic sau egal decît y în raport cu R".
O relaţie se numeş te relaţ.,ie de ordine st-ridă pe D <l acă 0ste tranzitivă şi nesimetrică
(deci şi ireflexiv ă) pe D. Pentru o astfel de relaţie şi pentru x şi y din D, vom nota
x < y(rtwd R) în loc de R(x, y) ~i vom citi "x este (strict) mai mic <lecît y modulo R".
Pentru o re laţie de ordine ~tricti:i vom nota uneori şi x S y (rrwd R) ca prescurtare pentru
x < y ( rrwd R) V x = y. ·
Se poa t e obsen~a că, dacă R este o relaţie de ordine strictă pe D, atunci relaţia
R$(x, y) _ (R(x, y) V .1: = y) este o relaţie de ordine în sens slab pe D. La fel, dacă R*
este o relaţie de ordine s l abă pe D , at unci r e l aţ i a R:n (:i;, y) = R* (x, y) I\ x =/= y este o relaţie
de ordine strictă pe D .
De a cum înainte, dacă domeniul D al unei r elaţ ii va fi clar din context, vom omite
precizarea acestuia. De asemenea, cum în continuare vom folosi cu precădere relaţii de
ordine strictă, le vom numi, p e scurt, relaţii de ordine.
Fiind dată o relaţie de ordine R pe D şi o clasă oarecare A inclusă în domeniul D al
relaţiei , definim o nouă r elaţ ie
R IA (x, y) = A(x) /\ A(y) I\ R(x, y)

pe care o vom numi restricţia lui R la clasa A şi vom spune că "R defineşte o ordine
(strictă) peste clasa A" sau "R ordonează clasa A". Dacă A corespunde unei mulţimi a,
atunci vom spune că "relaţia R defineşte o ordine pe mulţimea a". Cum restricţia
R la (x , y) = x E a I\ y E a /\ R(x, y)
are 'Dnb, şi TRb, incluse în a, deducem că R la corespunde unei mulţimi de cupluri r inclusă
în a2 = a x a. Putem astfel spune de asemenea că "r defineşte o ordine pe mulţimea a" în
loc de "R ordonează mulţimea a". '
Invers, o mulţime r C a x a defineşte o ordine strictă pe mulţimea a dacă avem
(Vx)(Vy)[(<x,y>E r)- (<y, x>€}. r)] I\
I\ (Vx) (Vy) (V z) [ {< x, y >, < y, z >} C r - < x, z > E r]

Fie acum o mulţime a care este strict ordonată de o relaţie r C a 2 . Pentru a lega
împreună relaţia şi mulţimea pe care o ordonează, vom construi mulţimea < a, r > pe care
23
4. NO'J'fl'NI .'jl /lF,7,U/,1ilTE FflNIMMl':NTA/. e _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
o vom numi rnnlt,irne. {strict) ordonat<'î. sau strudur<'î dP. ordine (strictă) pe mulţimea
a.
O primă clasifkare a mulţimile r ordonate le va împărţi în multimi în carP oricare
două elemente sînt comparabile prin relaţia de ordine (adic~i dintre orice două clemente
unul este mai mic decît celălalt modulo r), respectiv în care există elemente care nu pot
fi comparate unul cu celălalt (adică relaţia nu afirmă nimic despre ordinea anumitor două
elemente.) În primul caz, deci cînd r satisface propoziţia .
(Vx)(Vy)[<:i:,y>ETV <y,x>ET V x=y]
(sau, echivalent, (Vx)(Vy)[x < y(mod T) V y < x (mod T) V x = y] ), vom numi relaţia r
relaţie de ordine. totală ( strictă) sau de ordine liniară pe a. În celălalt caz vom spune
simplu "relaţie de ordine (strictă)" sau vom întări spunînd "de ordine parJială".
Este clar că noţiuni analoge pot fi definite şi pentru clase cărora le asociem o relaţie de
ordine care să le ordoneze: astfel o relaţie R va fi o relaţie de ordine totală pe D dacă este o
relaţie de ordine pe D şi dacă satisface (Vx)(Vy)[(D(x)AD(y))-+ (x < yVy < xVx = y)].
O relaţie de ordine peste o mulţime (sau o clasă) structurează mulţimea şi evidenţiază
anumite elemente. De exemplu, un enunţ de forma:
pEa I\ (Vx)[xEa-+(p<x(modT)Vp=x)]
ne va spune că peste cel mai mic element modulo T din mulţimea a. Un astfel de element
se va numi prim element al mulţimii a modulo r. De asemenea expresia
'lL Ea I\ (Vx) [X E a -+ ( X< 'lL ( mod T) V 'U, = X)]
ne va spune că u este cel mai mare element al mulţimii a, şi îl vom numi ultim element
al mulţimii a. Trebuie atra5 atenţia că acest prim, respectiv ultim element, poate să nu
într---o struc tuât de oroiue oureeare <:: a, r >.
f')xiste
Un element m E a al unei mulţimi ordonate < a, T > se numeşte element maximal
dacă nu există element în a mai mare decît m modulo T, deci dacă avem
(Vx) [x Ea -+ ,(x > m(mod r))].
Un element maximal nu est.e neapărat un ultim element: dacă nu există elemente mai
mari nu înseamnă că toate celelalte elementele sînt mai mici decît m, ci doar că ele sînt ori
mai mici ori nu sînt comparabile cu m. Trebuie spus că o mulţime poate avea mai multe
elemente maximale, spre deosebire de elementele ultime, care, dacă există, sînt unice.
Desigur, dacă a are un ultim element, acesta va fi unicul element maximal al lui a faţă de
T.
Cu totul analog se defineşte noţiunea de element minimal al unei mulţimi ordonate
< a, T ► , ca fiind un element m* pentru care nu există în a un element mai mic modulo T.
Fiind dată o submulţime a.o a unei mulţimi a ordonate de o r~laţie T, vom numi
majorant al acestei submultimi un element din a care este mai mare sau egal decît orice
element din submulţime. Dacă a.o are un majorant în a, atunci spunem că a.o este mărginită
superior în a. Vom numi majorant strict al unei submulţimi, un element strict mai mare
decît toate elementele submulţimii.
Dacă considerăm o mulţime ordonată < a, T >. Este evident că, dată fiind o ·sub-
mulţime a.o, restricţia r 0 a relaţiei r la a.o (adică submulţimea To = {< x, y >E T I x E
a.o I\ y E a.o}) este o relaţie de ordine peste a.o, şi deci < a.o, To> este o mulţime ordonată,
24
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ __ _ 4.4 ,\ [f!/ ,'f/Ml 0/lt>ONA '~'F, ŞI flf Nf-: t>flfJONATF.
~i prin urmare putf'm vorbi desprP primul elemf'nt, ultimul f' lmn<'nt <'t.c.. al submulţimii a.o
(modulo r0 , desigm).
:?ie ao o submulţime a unei mulţimi a ordonatf' <le o rela\ie r . Exi stă atunci submul-
ţimea aJ a major anţilor lui a 0 în 1L.(a<lic~ ajj = {;,: E a I (Vy.)b,-E ao ._ y ~ x ( m,xl r)] } )
Dacă există, primul element al acestei mulţimi (adică cel mai -J}lic majorant. al lui a.o în
a) se numeşt e nuirţJinea supr.rioo:ră a submulţimii a 0 în a, sau snprnnwnul mulţimii a.o,
şi se notează cu supa.o- De asemenea putem defini marginea s-uw:rioară stridc'î supa.o a
unei submulţimi a.o ca fiind (dacă există) cel mai mic <>lement din a care este mai mare
strict decît orice element <lin ao, deci primul elPment al mulţimii ~ i = {:,: E <L I (Vy)[y E
a -+ y < x ( rrwd r)] } a tuturor majoranţilor stricţi ai lui rio în ,i. În mod analog st~ poate
defini ~i ma.rginr.a inferioară, rnspC:'ctiv mmyinca inj tTioarâ strictă a 1111C:' i submulţimi,
nota~ă inf( a.o), respectiv inf( a.o), dar aceste noţiuni nu sînt importante pentru noi aici.
In schimb un rol important îl va juca noţiun<'a de 's0p;ment iniţia,l'. De data aceasta
nu mai este vorba despre un element evid e nţiat într-o mulţii~ prin relaţia de ordine, ci
despre o submulţime. Fie dP-ci o multime oarecare a c,rdonată d~ o re laţie de ordine r şi
fie un o sulmmltime s C a. Vom spune că s este un s, gm cnf, iniţial al mulţimii ordonate
0
a dacă avem:
(Vx) (V y) [ (:r: E s A y ~ x ( mod r)) --t y E ,c;] .
deci dacă, odată cu un element x, s conţine şi toate elementele mai -mic:i decît x.
Tipuri de ordine
Fie o funcţie f : a ._ b, şi să presupunem că peste mulţimii" a şi b sînt date relatiile
de ordine totală r1, respectiv r2. Dacă punerea în corespondenţă va 'păstra' ordinea
elementelor, adică dacă ave :
(Vx)(Vy)[(<x,y>E r1) ._ (<J(x),f(y)>E r2)]
atunci vom spmie că f este o funcţie strict crcsclitoarc sau un nwrfism de că f ('Ste
multimi ordonate. Observăm că o astfel de funcţie este cu necesitate injectivă.
Dacă în plus funcţia f este bijectivă, at!lnci / se va numi isonwrfism de mulţimi
total ordonate, iar despre mulţimile- total ordonate < a, r 1 > şi < b, r 2 > vom spune că au
acela 1i tip de ordine sau că sînt similare.
•
(În teoria naivă a mulţimilor Cantor definise tipurile de ordine ca fiind "noţiunea
, generală care rezultă dintr-o mulţime total ordonată A facînd abstracţie de natura
elementt lor sale, dar nu şi de ordinea lor", şi nota tipul de ordine al unei mulţimi
prin a. Mai riguros putem defini tipul de ordine al unei mulţimi ca fiind clasa
tuturor mulţimilor total ordonate similare cu ea.)
Dacă avem o funcţie bijectivă oarecare / : a --. b şi pe a este definită o relaţie de
ordine totală r, atunci putem construi peste b o relaţie de ordine 1·•, astfel încît cele două
structuri de ordine să fie similare. Pentru aceasta definim relaţia r• prin
r• = {<f (x),J(y) >I <x, y>E r}.
Este evident că < a, r > şi < b, r• > au acelaşi tip de ordine. (Un astfel de procedeu de
construcţie prin aplicaţii bijective se numeşte transport de structură.)
25
·1. N<Y('lflN/ ~I UP,7:rt/,1i1TE FPNDAMF:NT,1/,E _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __ _ _ _
Vom defini acum un concept similar în cazul claselor total ordonate. Fi<' a~adar
donă rda.ţii de ordine R ~i R• pe D, r1~s1wct.iv D•, şi Ji<, o relaţie fuuctiouală F ast.fPI l'a:
dom F - D ~i im F = D*. Spunem că F stabileşte un isomorfism de ordine dacă avP.m
adevărată <'Xpresia:
(\Ix )(Vy) [ (D(x) A D(y)) --t ( R(:i:, y) +-4 R* ( F(x ), F(y)))]
Multimi bine ordonate. Clase bine ordonate

Vom studia acum un caz particular de mulţimi total ordonate, introdus pentru prima
dată în matematică de către Cantor în 1883 şi avînd un rol fundamental în dezvoltările
ulterioare ale teoriei mulţimilor.
Presupunînd că avem o mulţime nevidă a ordonată de o relaţie de ordine r p<'nt.ru
care orice submulţime nevidă ao C a are un prim demm1t, vom spune că mulţimea < a, r >
este Qine ordonată sau că r bine ordonează mulţimea a. Formal, această propri<"t.ate se
scne:
(Vao)[(a-0 Ca A ao =/- 0) -+ (3p)[pE a A (Vx)[(x Ea) --t (ni< x(rrwd r) V J-0 = x)l]]
Să demonstrăm următorul rezultat simplu:
6 TEOREMĂ : Orice mulţime bine ordonată este total ordonată.
Dcnwnstra{ie : Fie < a, r > o mulţime bine ordonată oarecare. Vom arăta că orice două
elemente din a sînt comparabile. Fie astfel două elemente distincte oarecare x şi y din
a. Atunc i mulţînma {x, y} ost o îud us u Îll n, :şi deci are u11 prim d e uumt. Cum .e :/, y,
deducem că avem ori x < y, ori y < x. În concluzie, a este total ordonată de r. m
•
Pentru un z oarecare dintr-o mulţime a bine ordonată de r, mulţimea
Sz(a) = {x Ea Ix< z(rrwd r)}

este desigur un segment iniţial al mulţimii a. Să demonstrăm că toate segmentele iniţiale
ale lui a sînt ori mulţimi de forma Sz, ori sînt chiar a.
7 TEOREMĂ : · Fie a o mulţime bine ordonată de , şi fie s C a. Atunci s
este un segment iniţial în a dacă şi numai dacă s = a sau există un z Ea astfel
ca s = Sz(a).
Demonstraţie : Presupunem că s este un segment iniţial cu s =I- a. Atunci există elemente
care aparţin lui a fără a aparţine lui s. Din comprehensiune există mtţlţimea b = {x E a I
x (ţ. s}, care este nevidă. Cum a este bine ordonată, rezultă că această mulţime are uu
prim element în raport cu r: fie acesta z.
Fie acum un element oarecare x E a. Cum a este total ordonată, înseamnă că avem
x < z sau z ~ x. Dacă x < z, presupunînd că x (ţ. s ar însemna că x E b şi că x E'Stt> mai
mic decît primul element al acestei mulţimi, ceea ce este absurd. Deci, dacă x < z, atunci
trebuie să avem x E s. Invers, dacă z ~ x, presupunem că x E s. Atunci, din u<'fiuiţia
segmentului iniţial, deducem z E s, ceea ce contrazice z E b. Deci dacă z ~ x atunci x r/:. s.
26
- -- -- -- - - -- - -- - - - -- -- 1 . -/ l\f/11 ."f/MI 01//lfl ,\'ATT•: fii li/NT-: ()f/l>ONtlTE
hi consecinţă av<'rn ~ E s - ;r, < z, d<'ci x E s doar dacă x apa.rţinf' s1~gm1•nt11lui iniţial
determinat d0 z ~i wzultă s = Sz(a), <:<'ea C<' era de demonstrat. III
Un segment iniţial al lni a care nu est<' însuşi a îl vom numi s<"gmm1t. iniţial propriu
al mulţimii a.
În cazul relaţiilor de ordine totală R(:r, y) dat.P prin expr<"sii nu rwapărat corPspunzînd
unor mulţimi, vom generaliza c.onccptul dP sq~rn<•nt iniţial prin for_ma ofi•rită el,, t.<'orema
de mai sus în cazul mulţimilor bine ordouate. Astfel, fiind date R şi un x din domeniul
D al lui R, numim srgmcntul iniţial determinat de x pc <lomf'niul relaţi<-~ i R dasa notată
Sx(R) şi dată de
Sx(R)(y) - D(y) I\ y < x (mod R).
Să generalizăm acum de asemenea şi conceptul de bună ordonarP pentru o rPlaţie de
ordine oarecare R(x, y). Am putea <lPfini o relaţie R ca fiind o 'relaţie de bună ordine' dacă
orice clasă A nevidă şi inclusă în D are un prim element PA (adică D(pA) şi (Vx) [A(x) ---t
PA ~ x ( rrwd R)] ). Dar această 'definiţie' nu ar putea fi o definiţie propriu-zisă, căci nu
poate fi exprimată în limbajul nostru: ar trebui să putem exprima îu limbajul formal o
cuantifica.re de tipul "oricare ar fi clasa A" sau "oricare ar fi expresia A(x )", ceea ce nu este
posibil. 'Definiţia' dată se dovedeşte astfel a fi în fapt o schemă de ermnţuri, dar o definiţie
propriu-zisă trebuie să fie °Constituită dintr-un singur enunţ. Astfel încît nu vom păstra
'definiţia' de mai sus, ci o vom da o restrîngere a sa, c.erînd în plus ca toate segmentele
iniţiale să corespundă unor mulţimi. Atunci este evident că ac.este segmente, fiind incluse
în domeniul relaţiei R, vor fi bine ordonate. Se arată uşor că în acest caz R este o relaţie
de ordine totală.
Vom defini aşadar relaţia de bună ordonare ca fiind o relaţie de ordine totală pentru
care toate segmentele iniţiale sînt mulţimi şi sînt bine ordonate de aceasta, deci o rela ie
R care satisface propo7iţia:
(Vx)[D(x) ---.. (::ls)[(Vz)[z E s---.. D(z)] I\ (Vt)[tE s f-+ t< x(rrwd R)] /\•
I\ (Vs*)[(s* C s I\ s• # 0) ---t (::lp)[pE s• I\ (Vy)[yE s• ---t PS y(rrwd R)Jll]]

Vom arăta
în continuare că această definiţie implică enunţul 'defini iei' propuse mai sus,
adică vom demonstra următoarea teoremă:
8 TEOREMĂ : Dacă R este o relaţie de bună ordonare pe D, atunci orice
clasă nevidă inclusă în D are un prim element.
Demonstraţie : Fie o clasă oarecare T astfel încît să avem

(::Ix)[ T(_x)] /\ (Vx)[T(_x) ---t D(x)]
şifie un x 0 oarecare din T. Atunci x 0 ori este primul element al clasei T ori Jiu este. Dacă
nu este, atunci înseamnă că există măcar un y din T astfel ca y < xo ( rrwd R). Ceea ce
înseamnă că clasa dată de T(_y) I\ SXo (R)(y) este nevidă. Cum, din ipoteză, clasa Sx0 (R)
con~spunde unei multimi bine ordonate de R, deducem din comprehensiune că şi clasa
TI\ Sx0 (R) este o mulţime inclusă în SXo(R) . Deci aceasta are un prim element p care este
chiar primul element al clasei T: dacă nu ar fi, atunci (ordinea fiind totală) ar exista un
27
·/ . .VO'f!UNI .-;1 lif:7/11,Trl'/'f,,' flTNf)I' Ml~N 'f i l /, ,.; - -- - - -- - - -- -- - - - ··-·-- -· ____ __ _ _ __
Yo în T car<' să fie mai mic dPcît. 7>, dar an•st. !J..> est:<• "k111<'11t î11 11111lţinH•a T/\ Srn al din·i
prim dt'IH<'nl. este p, deci apare o contra.tiicţi1' c:aH' î1wlH'il' dr•111011sl . rnţia. fiii
A~a. cum se vede, tPor<>nm d0 mai sus <•st.1~ în fapt. o sd1,•111iî d,, t.1'or<'rn<', c-ît.<' una
pentru fo,care expresie care ar putPa defini o subdasă T cor<'SJ))Ulzăt.oan'.
Definiţia relaţiilor de bună ordouarP 1~stP consist0ni.ă cu CN\ a m11lţimilor bine ordo-
nate, căci, dacă domeniul D al unei rdaţii R est<' o mulţimi• a., aJ1111ci este Pchivalcut a
spune "R este o bună ordine pe c." sau a spune "<L este bine ordo11aJ.ă de R".
Să mai observăm că, dadi R hiu<> ordom•ază clasa D, atunci . p<·11t:ru orin' clasă D•
inclusă în D, R ln• va bine ordona pe D*. Acelaşi lucru 1~ste valabil şi pentru mulţimi :
dacă < a, 1· > este o mulţime bine ordonată, atunci, pent.ru orice b C a, < b, -r Ih > <>ste
bine ordonată.
Vom mai prezenta acum cîteva propoziţii ,1,devărate despre isomorfismele mulţimilor
bine ordonate şi ale bunelor ordini. Mai înt:îi să observăm că, dat,, două mulţimi oareca.r<)
a şi b între care există o funcţie bijectivă f : a ---t b şi avînd dHh1ită pe a o relaţie r care o
bine ordonează, atunci, prin transport de structură, ordinea r• p<> care o definim pe b va
fi de asemenea o bună ordine. Să mai arătăm că un isomorfisrn de mulţimi bine ordouatf'
· va transporta segmente iniţiale în segmente iniţiale .
9 TEOREMĂ : Fie< a, r> şi < b, 1·• > două mulţimi bine ordonate între care
există un isomorfi.sm f: a ---t b şi fie x Ea. Atunci avem: J[S1:(a)) = St(x)(b).
Prin urmare restricţia lui f la S;r;(a) este bijectivă pe St(x)(b) şi deci este un
isomorfism.
Demonstraţie: Fie un oarecare y E S,._(a). Atunci< y,x >E r, d<'ci < J(y),f(x) >E r•.
Prin urmare/(y) E S1(,r.)(b). Fie acum un oarecare z E Sf(,.- )(b). Atunci <z,J(x)>E r• .
Cum f este surjectivă pe b şi z E b, înseamnă că există un t E <L astfel ca f ( t) = z.
Din <fttf(t),J(x) >E r• ş: cum feste i<;omorfism, avem cu necesitate< t,x >E ·r, adică
t E Sx(a)~ deci z E f [Sx(a)]. Iar din extensionalitate rezultă egalitatea din teoremă. m
Făcînd observaţia că
între două mulţimi cu acelaşi tip de ordine pot exista mai multe
isomorfisme distincte, putem da şi următorul rezultat.
10 TEOREMĂ Între două mulţimi bine ordonate există cel mult un
isomorfism.
Demonstraţie : Să presupunem deci că între•mulţimile bine ordonate < a, r > şi < b, r• >
există două isomorfisme, f şi g. Definim mulţimea
{ x E a I J (x) # g( x)}
şi presupunem că este nevidă, adică presupunem că cele două funcţii diferă. Fiind inclusă
în a, aceasta are un prim element x 0 pentru care f (xo) # g( xo). Înseamnă că
• ('v'x)[x < xu --i f (x) = g(x)],
adică
('v'x)[x E Sr-o(a) ---t f(x) = g(x)].

Prin urmare avem f [Sx0 (a)] = g[S:co(a)], deci, conform teoremei precedente, St(xo)(b) =
S 9(:z:o)(b), de unde, din defi11iţia s~?~entllluţ, ~equcem J(xo) = g(x 0 ), ceea ce contrazice
. . . . ' '
28
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,/ . ·I .'\ ·ffll ,'fli\ll <>ll/10:V.•IH•; ,'ii /1/,\'/,; 01//J(),\',l'/'F,
a.l<'gerca lui xo. Îns<:'~trnnă că s11hm11lţim0a ,l0finită d<' noi cstP vidil, ~i d<'ci cd,, două funcţii
coincid. Deci isomortismul, dacă există, este unic. li
Cu metode aualoge cn demonstraţia 11ltimelor două tcnr<'BH', da.r p<'11f.rn n'la.ţii fum:-
ţionale, se arată şi următorul rezultat., a cărui demonstraţie nu o mai prezentăm.
11 TEOREMĂ : Fie R şi R* două relaţii de bună ordonare pe D între

care există o relaţie functională care ntabileşte un isomorfism. Atunci, pentru
orice x din D, mulţimea SF(x)(R*) este imaginea prin F a mulţimii S:r(R) şi cele
două mulţimi sînt isomorfe ca mulţimi ordonate. În plus, dacă există, relaţia
functională F care stabileşte isomorfismul este unică. □
Un exemplu intuitiv de 'mulţime' bine ordonată este colecţia numPr0lor na.turale: în

orice colecţie nevidă de numere naturale există un cel mai mic număr. O proprietate fun-
damentală a numerelor nat.male este că permit c.a, cu ajutorul lor, să s<' fa.că demonstraţii
prin inducţie matematică. Astfel, pentru a demonstra că o proprietatf' E este satisfăcută
de toate· numerele naturale, este suficient să se verifice ca O satisface E ~i că, p0ntru un
număr oarecare n, dacă presupunem E satisfăcută <le toate numerele .rn < n, atunci putem
arăta că E este satisfăcută şi de n. Conc;;truind un limbaj formal de tipul celui introdus în
capitolul 2, dar care să se refere la numere naturale şi nu la mulţimi (deci în care numele
variabile şi cele constante să denumească doar numere naturale şi să existe simbolurile <,
+ etc.) şi considerînd că E este o expresie E(x) în a::,'.st limbaj formal, am putea formaliza
tehnica inducţiei matematice astfel: dacă sînt adevărate E(O) şi
(\in)[(Vm)[m< n-+ E(m)]-+ E(n)] (*)
atunci este adevărată ~i (\in)[E(n1]. Trebuie să observăm că, astfel formalizat, adevărul
lui E(O) este implicat de adevărul lui (*). Căci, reamintind că implicaţia P -+ Q este
adevărată atunci cînd P este falsă, punînd n = O în ( *) şi remarcînd că pentru orice număr
m avem O < m, înseamnă că m < O este întotdeauna falsă, deci implicaţia m < O -+ E( m)
este mereu adevărată. Atunci este adevărată (\im)[m <O-+ E(m)], astfel că, pentru ca(*)
să fie adevărată, trebuie ca E(O) să fie adevărată. Astfel că tehnica inducţiei matematice
poate fi prezentată mai concis astfel: dacă (\in)[(\im)[m < n-+ E(m)] -+ E(n)] atunci
(\in)[E(n)]. Posibilitatea aplicării acestei tehnici depinde însă doar de buna ordonare:
putem aşadar face inducţie peste orice mulţime bine ordonată:
12 TEOREMĂ: Fie <a, r> o mulţime bine ordonată şi fie E(x) o expresie.
Dacă este adevărată propoziţia:
(v'x)[(x Ea/\ (\iy)f(y Ea/\ y < x (rrwd r)) -+ E(y)]) -+ E(x)] ·
atunci E este adevărată pentru orice element al lui a, adică (\ix)[x Ea -+ E(x)].
Dernonstratie : Presupunem că există măcar un x astfel ca E(x) să fie falsă. Atunci
submulţimea {x Ea I -,E(x)} este nevidă şi prin urmare are un prim element xo. Atunci,
pentru orice y E a cu y < x 0 ( rrwd r), avem E(y) adevărată. Dar atunci din ipoteza
tc~oremei deducem că avem E(x 0 ) adevărată, ceea ce contrazice definirea lui xo. Prin
urmare trebuie (\ix)[x Ea -+ E(x)]. ■
29
4. Nor,rr.vt .' j f flEZUf,1i1T'E FUNDAMF:NT'Al, E - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - --
Un emmţ similar poate fi demonstrat în mod analog ~i pentru clase bin0 ordonat(':
13 TEOREMĂ : Fie o relaţie de bună ordine R(x, y) peste D. Fie de
asemenea o clasă E pentru care să fie adevărată:
· (V x) [ ( D (x) /\ (Vy) [ (D ( y) /\ y < x ( rnod R)) - E ( y)] ) - E (x)] .
Atunci D este inclusă în E, adică (Vx)[D(x) - E(x)]. El
Aceste ultime două teoreme se observă că sînt în fapt două scheme de teoreme, e!P
neputîud fi scrise ca un singur enunţ în limbajul nostru, ci cîte un enunţ pentru fiecare
expresie E, R, D.
Proprietatea comună a colecţiei numerelor naturale şi a mulţimilor şi claselor bine
ordonate evidenţiată de aceste teoreme va deveni importantă în capitolele următoare .
5. Ordinale
1n acest capitol şi în următorul vom expune modul în care se l"<'cnpc•rea.ză

în cadrul
teoriei axiornatice reznltat<'le din teoria naivă a lui Cantor şi vom enunţa ultima axiomă
a sistemului Zermelo-Fraenkel: axioma infinităţii .
5.1 DEFINIREA ORDINALELOR
Cum conceptul de ordinal este un concept mai dificil, vom încerca, înainte <le a dezvolta
riguros teoria, să facem o introducere intuitivă în problematica acestui capitol. (Această
introducere poate fi sărită fără a prejudicia succesiunea logică a expunerii.)
Am definit în capitolul precedent ce înseamnă că două mulţimi t.otal ordonate sînt
similare ( = isomorfe în sensul ordinii). Relaţia de similaritate între două mulţimi este
o relaţie de echivalenţă pe clasa B a mulţimilor bine ordonate. Putem defini, pentru
orice mulţime bine ordonată < a, r >, tipul d e bună ordine al acesteia ca fiind clasa de
echivalenţă a lui< a, r> în B faţă de relaţia de similaritate, adică clasa tuturor mulţimilor
bine ordonate similare cu < a, r>. Dacă două mulţimi bine ordonate sînt similare, atunci
tipurile lor de ordine vor coincide. Dacă însă nu există nici un isomorfism între cele două
mulţimi, atunci tipurile de ordine vor fi disjuncte.
Dacă, printr-un procedeu bine precizat, am putea alege din fiecare tip de bună ordine
o singură mulţime, atunci am obţine o clasă de reprezentanţi pentru tipurile de bună
ordine. O asemenea clasă va fi efectiv definită în acest capitol ~i va fi notată cu On, iar
componentele sale se vor numi ordinale. Pentru orice mulţime bine ordonată va exista
atunci un unic ordinal similar cu ea, iar orice două ordinale, dacă vor fi similare, atunci
vor fi identice. Mai mult, cum pe On va exista o relaţie de ordine (incluziunea) care
se va dovedi a fi o bună ordonare, vom deduce că, folosind ordinalele, vom putea face
demonstraţii prin inducţie. ·
Mulţimile cu un număi (intuitiv) finit de elemente admit o bună ordonare 1 şi, încă,
orice două bune ordonări ale unei mulţimi finite sînt similare, astfel că oricărei mulţimi
finite îi va corespunde un ordinal unic din On. Cum nunerele naturale sînt, intuitiv, acele
obiecte matematice cu care putem 'număra' elementele unei mulţimi finite, ~om putea
'asocia' fiecărui număr natural ·,i ordinalul corespunzînd bw1ei ordonări a w1ei mulţimi cu
(intuitiv) n elemente. Vom putea astfel 'identifica' numerele naturale cu anumite ordinale,
astfel încît colecţia numerelor naturale intuitive va deveni un segment iniţial al clasei On.
Cum pe întrega clasă On vom putea face inducţie, iar numerele naturale vor fi 'conţinute'
1
Nimic nu dovedeşte că orice multime poate fi bine ordonată. O astfel de afirmatie nu
poate fi dedusă din axiomele prezentate pînă acum (vezi şi capitolul 6).
31
.5. ()l(J)f,V, 11, ~ - - - - - - - - - - - - - - -- - -- - - - - - - - - - - -- - - -
în On, înseamnă că ordinalele pot fi consiclf'rate ca o hună cxtind<'r<' a c·onccpt.11l11i intuitiv

d<' număr uat.ural. Cum On va conţine reprPz1mtanţi ~i pc'nl.rn mulţimi c11 (intuit.iv) o
infinitate de demente, vom putea 'enumera' cu ordinale elPmf'ntPle oricărei mulţimi hine
ordonate, nu n0apărat finită. Oneste o posibilă cxt.ind,•rr- a nnm<'n•l<lr nat.urale dincolo
de finit. 2
1n cele ce urmează vom defini formal ordinalt>le şi vom începe să df'm<mstrăm riguros
proprietăţile acestora.
O primă definiţie pe care trebuie să o c-lăm este cea a mulţimilor tmnzitive, introduse
pentru prima oară de Zermdo. Vom numi 'tra.l!zit.ivă' o mulţimP o- a.le cărei elemente îi
sînt de asemenea şi submulţimi. Adică
('v':.r.)[x E a - x C a].
Denumirea de 'tranzitivă' provine din posibila scriere a acestei proprietăţi în forma
(Vx)(Vy)[(yE x Ax Ea) - yE n].
,Putem da cîteva exemple simple de astfel de mulţimi: 0; {0}; {0, {0} }; {0, {0}, {0, {0}}}
etc.
Un ordinal (sau un număr ordinal) va fi o mulţime tranzitivă care în plus este bine
ordonată de relaţia E (relaţie de ordine pentru care avem x < y echivalent cu x E y). 3
Putem vorbi de clasa ordinalelor pe care o vom nota cu On(x) . Această clasă este nevidă,
căci exemplele de mulţimi tranzitive date mai sus sînt de asemenea şi ordinale.
Să începem să cercetăm proprietăţile remarc.a.bile pe care aceste mulţimi le pose<lă.
14 · TEORE.lVfĂ: DaeA o este un ordinal, atuncJ segmentul Iniţial determinat

de un t în a este chiar acel t. Adică
Demonstraţie : Fie St(a) un segment iniţial propriu al lui a, cu t E a. Avem St(cr) =

{x Ea Ix< t(mod E)}, adică St(a) = {x Ea Ix E t}, deci St(a) = an t. Cum tE a
şi a este tranzitivă, înseamnă că t C a, deci a n t = t, ceea ce încheie demonstraţia. ■
Cum a este bine ordonată, orice segment inţial distinct de a este de forma St(o), şi
deducem imediat că dacă a este un ordinal," atunci segmentele sale iniţiale sînt
elementele lui a şi a însuşi.
De asemenea putem demonstra o altă proprietate remarcabilă a ordinalelor:
15 TEORErv1Ă : Orice element al unui ordinal este el îns~şi un ordinal.
Nu este însă o extindere care să corespundă intuiţiei noastre despre 'numărul de

2
elemente' ale unei mulţimi: o aceea.şi mulţime, prin două bune ordonări nesimilare, v-c1
avea asociate două ordinale diferite. O extindere care să respecte şi această cerinţă va fi
dezvoltată în capitolul următor.
3
Ordinalele pot fi definite mult mai simplu dacă se admite ca adevărată axioma fundării
(vezi capitolul 7). ·'
32
_ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,r,_ 1 /Jt.;F/ .\'/1/l•:A ()flf)fNAf,f,;/,0/l
Dn11011.<;fr11.(ic : Fi<' d0<·i un n ast.fi,I ca On(n) să fi0 nd<'vărat.ă şi fip un f:. E n oarf'car<'.
Atu11ci f:. C o, ~i cum E bi1}(' or<iorn'a7,}i IJ<' o-, at.tu1ci va lii1w ordona ~i suh11111lţim<'a f:..
Dacă awrn :1: E y ~i y E f:., cum f:. C n înseamnă y E n, şi, din t.ranz:itivitat.ea lui o
d(•dtWl'lll ;1: E o. Cum E Prdon<'ază strict f)(' n ~i av<'rn ;r, y ~if:. în o-, obs,•rvi-'im <'ă :r. E y şi
y E f:. implică x E f:.. Aceasta arată tranzitivitatea lui f:. şi încheie demonstraţia. g
lu capitoh., le următoare vom vedea că proprietat.Nl. unei mulţimi de a nu îşi aparţine

nu este <l<~monst.rabilă 1wntru orice mulţime cu ajutorul axiomelor deja prezentate, astfel
ca următoarea proprietate a ordinalelor este import.antă.
16 TEOREMĂ : Dacă. a este un ordh1al, atunci nu îşi este sieşi element.
Sau
('v'a){On(o:) ~ a (ţ. n].
Demonstmtie : Pentru orice element f:. E a, cum E ordonează strict pe o ~i deci este
irdiexivă, avem cu 11ect'sitate f:. (ţ. f:.. Presup1mt~m că o. §i-a.r fi element. Atunci am avea
a: (ţ. a: c~ea ce este contradictoriu. □
Vom arăta în continuare că relaţia E este o relaţie de ordine strictă pe On şi, mai
mult, ordonează total clasa On.
17 TEOREMĂ : Fie a şi două ordinale .oarecare. Atunci avem satisfăcut
/3
unul şi doar unul din cazurile: a E fJ, o= f3 sn.u a 3 /3.
Dem.onstmţi'e: Fie~= a n/3.Avem~= {x Ea Ix E /J}, deci~= {x E o: Ix< /3},
adică este un segment iniţial în n. Atunci ~ = o sau f:. E a. Cu totul analog obţinem
că f:. = /3 sau { E /3. Avem astfel pat.rn. posibilităti:(lJ e=
a şi = {3. Atunci o= /3. e
(2.) { = a şi { E (3. Atunci a E /3. (3.) f:. E a şi { = /3. Atunci/3 E a. (4.) E o şi f:. E /3. e
Atunci f:. E anµ. Dar € = n n {-J, deci { E {. Cum însă ~ p,5te element al unui ordinal,
înseamnă că este el însuşi un ordinal şi în consecinţă acest ultim caz nu se poate realiza.
Să arătăm că cele trei situaţii se exch1d reciproc. Dac.el. a= fJ şi a E /3, atunci /3 E /3,
ceea ce nu se poate realiza. An~log dacă {3 E a şi a = /3. În sfirşit, dacă a E /3 atw1ci
a C f3, ceea ce împreună cu f3 ·E a ar condu.ce la /3 E /3. Deci cele trei cazuri sînt exclusive.
□
Cum orice ordinal este o mulţime tranzitivă, deducem că E pe On este o relaţie
tranzitivă (dacă a E /3 E "Y atunci a E "Y)- Din teorema de mai su~, rezultă imediat că
relaţia E este ~i asimetri~ă pe On (dacă a E /3 atunci /3 (ţ a), astfel că E este o relaţie de
ordine strictă pe On. Teorema :ie mai sus arată însă şi că ordinea este totală. ·
18 TEOREMĂ : Relaţia E peste clasa Oneste o relaţie. de b'1ţtl ordonare.
Demonstmţie : Arătăm aşadar că relaţia x E y I\ On(x) I\ On(y) este o bună ordonare.
A,,1 arătat deja că este o ordine totală şi cum f:. < a este echivalent cu E o, rezultă e
di segmentul iniţial dctermina.t d~ a va fi d1iar a, deci o mulţime bine ordonată, ceea ce
satisface definiţia relaţiilor de bună ordine. a
33
5. ORDIN.·11,E - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - -
Dacă relaţiade ordine strict.ă <>st.e. E, să determinăm şi relaţia el<' ordi1w în s1'11s slah
peste On care îi este asociată. Avf'm n S /;=(o· E {J) V (n = /1). Cum /J <'St.<' t.ranzitivi'i,
dacă a E {J, atunci a C /3. Avem deci n S /3 ~ a C /3. lnV<'rs, să presup1m<'m că av1'111
a C /3. Atnnd a este un s<'gnwut iniţial în (J, şi <foci (V= ţl sau n E {J (sc'gm1'ntd1' iuiţiah•
proprii ale unui ordinal fiind elemente în acel ordinal). Avem deci n S /J = n C 1J, snÎ<'rt:'
pe care o vom folosi deseori.
Prima antinomie descoperit.ă în teoria mulţimilor d~ Cantor (18!);,) ~i Burali-Forti
(1897) provenea din presupunerea că ordinalele ar fi toate conţinute înt.r-o mulţimi' . Vo111
arăta în continuare că paradoxul nu se realizează în cadrul nostru axioma.tir..
19 TEOREMĂ : Clasa On a tuturor ordinalelor nu corespunde unei mulţi

mi.
Dcnwnstmtie Dacă
On ar corespunde unei mulţimi il, atunci această mulţim<' ar fi
biuc ordonată de E. De asemenea, dacă a E il, cum elementele lni n sîut ordinak-, iar !}
este mulţimea tuturor ordinalelor, înseamnă că a C n. Mulţimea a fiind bine ordoua.tă ~i
tranzitivă, înseamnă că este un ordinal. Avem atunci şi [} E il, ceea ce este imposihil. a
20 TEOREMĂ : Segmentele iniţiale ale lui On sînt ordinale.

D emonstmtie : Fie /3 un segment iniţial în On. Atunci; cum On nu corespund<> unei
mulţimi şi este bine ordonată, există un cel mai mic ordinal "f care să nu aparţină lui /J.
Cum ,B este segment iniţial, deducem că fJ = S-y(E), adică/~= {a I On(o-) A o< 'Y} =
{o I On( o) A o E 'Y} şi prin urmare /3 = , , deci este un ordinal. a
Invers, ostG clar c.ă un ordinal "'a ii întotdeunR uu sogme-nt iniţial în On. Sll cnruc~
tf'rizăm şi succesiunea ordinalelor faţă de ordinea de pe On. De exemplu este evid<'nt. că
cel mai mic ordinal este mulţimea vidă 0. Mai mult:
21 TEOREMĂ : Fie o un ordinal. Atunci cel mai mic ordinal mai mare
decît o este exact o U {a}.
D f'.·m ,onstratie : Dacă a este un ordinal, atunci se verifică că şi au {o} este tot un ordinal,
căci buna ordine se păstreză, iar mulţimea este evident tranzitivă . De asemenea este dar
că avem o < o U {o}. Fie acum un ordinal oarecare {3 astfel ca a < /J. Atunci n E fi,
deci a C {3. Deducem că o U {o} C f3, adică a U {a} S /3. Deci a U {a} este cel mai mic
ordinal mai mare decît o. m
Vom numi acest ordinal succesorul lui o.

Am amintit deja posibilitateamodelării numerelor naturale în cadn~l teoriei axiomatice
a mulţimilor. Ordinalele (numite de altfel şi n'U.mere ordinale) oferă nu numai un model
pentru numerele naturale, ci şi o generalizare a acestora dincolo de finit, cum vom dovedi
mai tîrziu. Acum vom introduce doar cîteva notaţii: vom scrie O= 0, succesorul lui O va fi
1 = {0}, succesorul lui 1 va fi 2 = { 0, {0}}, iar succesorul lui 2 va fi 3 = { 0, {0}, {0, {0}}}
etc., în general n + I = n U { n}. Generalizînd, vom nota, pentru un ordinal oarecart:' n,
.succesorul său cu o + 1, fără a da deocamdată o semnificaţie acestui '+'. ··'
Să continuăm studiul structurii de ordine peste On.
34
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ ,'; _;! 0JrJ>IN,lf,1.; ,'jl '1'11'1'1(/ fit·: n111>INE
22 TEOREMĂ·: Rc>uniun<>a orid-11·0i mulţimi de ordinale este un ordinal şi

este marginea superioară a acelei rnulţjmi în On~
Dcmonsfra.U<>- : J\m dc,finit mnrginN1 s11p1'rioară a mwi mulţimi în rapit.olul pn'cc'd<'nt,
ca fiind cel mai mir. obiect diu dorn<\11i11l Ullf'i relatii 1l,, ordine care este mai mare sau egal
decît toate elcnwnt<'le mulţimii (cel mai mic majorant). Să dPmonst.dim a~adar n"latia
LJ a = sup a pentru o mulţime a <le ordinale.
Arătăm mai îut.îi că mulţimea <x = LJ a este un ordinal. Pe1itru a demonstra că n.
este birn' ordonatil de E P~te sufic:i<'nt. să arătăm di n est.<' iundnsă în On ~i prin urmare
moştene~te buna ordonare a lui On. Fie deci un x E o- = LJ a. Atunci există un {3 E a
a<;tfol ca ;r, E {3. Cum {3 este un ordimi.l, ins0.anmă că ~i ;r, va fi un ordinal, deci se va afla
în On. Prin urmare a este indusă în On şi deci este b;m\ or<lonat.ă de E
Fie acum t ~i z a.stfd încît să avem t E z ~i z E n. Există un {j E a pentru care z E {3.
Cum ;3 este un ordinnl ~iest<' tranzitiv, 1kduccm di t E ţJ, dar {3 C n-, deci t E o-, ceea ce
dovedeşte tranzitivitatea lui n, şi <l<'ci faptul că este un ordinal.
Cum o, = . LJ a , îns0anmă că (V;,)[/-1 E a --+ /3 C <Y], prin urmare (\f{:l)[/3 E ,i --+
{3 :=:; o·], ceca ce arată că n este un majorant pentru a. Fie acum , un alt ordinal
care să fie de a5t)lllPnea mai marn sau egal decît toat.c el<mientele lui n, ceea ce se scrie
(\1{3)[{3 E a --+ /J C 1·], adi<"ă LJ a C 1', <l<'CÎ n :::; ,, n'<\a ce încheie demonstrarea faptului
că a este marginea superioară a mulţimii a în On, adică n = sup a. -□
5.2 0RD~ ALE ~I TIPURI DE ORDINE

•
Am definit în capitolul precedent ce este un isomorfism de mulţimi total ordonate. Să
vedem care estc comportarea ordinalelor faţă de aceste funcţii. •
23 TEOREMĂ : Fie a şi {3 două ordinale oarecare între care există un
isomorfism f: n--+ {3. Atunci cu necesitate O'. ={3 şif= {<x,x>I x E n}, altfel
spus f este o funcţie identitate.
Denwnstratie : Presupunînd că f =I- { < x, x >I x E a}, ar însemna că există măcar un
~ E a cu f (~) =/- ~- Cum mulţimea acelor ~ care satisfac această proprietate este inclusă
în ordinalul a care este bine ordonat, înseamnă că există un cel mai mic p pentru care
f (p) i= p. Fiind cel mai mic, înseamnă că (\f O[~ < p --+ f ( ~) = ~ ], şi cum p = {€ I € < p},
iar imaginea prin f segmentului iniţial determinat de p este un segment iniţial determinat
de f (p) în {3, deducem că -
f(p) = sf(p)({3) = f[Sp(a)] ={!(€)I€< p} ={€Ie E p} = P,
ceea ce contrazice presupunerea că f (p) =I- p. Deci f este funcţie identitate pe a. Cur.1 un
isomorfism este o funcţie surjectivă, deci f[a] = {3 deducem că a= {3. li
In mod cu totul analog, dar judecînd într-un cadru mai larg, se demonstrează şi
următorul rezultat: .
35
5. ORL>IN,1/,J:; - - - - - - - - - - - - - - - -- -- - - - ' - - - - -- -- - -- - -
24 TEOREMĂ Dacă F este o relaţie funcţională care stabileşte un iso-

morfism de ordine de la clasa On la ea însăşi, atunci F este dată de F(x, y) =
On(x) I\ On(y) I\ x = y, adică F este o identitate pe On. a
Am văzut în capitolul trecut definiţia dată de Cantor tipurilor de ordine, precum şi o

definiţie mai riguroasă, prin clase, a acestui concPpt. În teoria naivă a lui Cantor, n11m<' rt'l<'
ordinale erau chiar tipwile de ordine ale mulţimilor bine ordonate. Am fi putut da şi noi
o astfel de definiţie, dar clasele sînt mai greu de manevrat decît mulţimile şi, în plus, nu
au o existenţă efectivă în universul U. Am definit aşad ar ordiualde ca fiind un t.ip special
de mulţimi bine ordonate, care au o serie de proprie tăţi remarcabile, dar apare întrebarea:
care este legătura între aceste ordinale şi cele df'finit<' în t eoria naivă? Răspunsul la această
întrebare este oferit de următorul remarcabil reuitat (Mirimanov 1917).
25 TEOREMĂ : Fie o mulţime bine ordonată oarecare < a, r >. Atunci
există un unic ordinal {3 isomorf cu aceasta.
Demonstraţie : În ipoteza existenţei unui astfel de ordinal /1, unicitatea sa se arată uşor
. folosind propoziţiile precedente. Să presupunem că am avea două ordinale /3 şi , şi două
isomorfisme f : a --+ /3 şi g : a --+ 1 . Atunci !I o 1- 1 este un isomorfism de la /3 la , şi prin
urmare /3 = "Y şi g o 1- 1 este funcţie identică.
Pentru a arăta existenţa ordinal11lui şi a ic;omorfismului respectiv, să definim mul-
ţimea b a acelor x E a pentru care segmentul iniţial Sx(a) este isomorf cu un ordinal.
Datorită unicităţii deja demonstrate, fiecare astfel de Sx(a) nu poate fi isomorf decît cu un
singur ordinal, şi deci putem defin · nc ţi a. I definită pe b care ac;o ciază fiecărui x ordinalul
isomorf cu segmentul iniţial respectiv.
Să arătăm că b este un segment iniţial al lui a. Fie astfel y E b şi fie un x < y oarecare
din a. Cum y E b, înseamnă că există un isomorfism 9y: Sy(a) --+ J(y). Cum Si:(a) este
segment iniţial în Sy(a), rezultă că gy[Sx(a)] este un segment iniţial în ordinalul /(y), deci
este el însttşi un ordinal. Ştiind că Si:(a) este isomorf cu ordinalul gy[Sr-(a)], înseamnă că
x E b şi f(x) = gy[Si:(a)]. Mai observăm că J(x) < J(y), prin urmare/ este funcţie strict
crescătoare.
Prin substituţie putem aşadar forma mulţimea de ordinale /3 = {J(x) Ix E b}. Cum,
e
pentru un x oarecare din b, orice ~ J(x) este isomorf cu un segment iniţial al lui Si:(a),
deducem că { este isomorf cu un Sz(a) pentru un anumit z ~ x din b pentru care f(z) = {,
e
deci că E /3. Rezdtă că /3 este un segment iniţial al clasei ordinalelor şi prin urmare este
el însuşi un ordinal.
Astfel, fiind strict crescătoare şi avînd imaginea /3, înseamnă că f este un isomorfism
de la b la /3. Vom arăta, încheiînd demonstraţia, că b = a. Presupunînd contrariul, în-
seamnă că b este un segment iniţial propriu al lui a,
deci există un xo E a pentru care
b = S:i:c,(a). Cum b este isomorf cu un ordinal, adică Sx0 (a) este isomorf cu un ordinal,
deducem, din definirea lui b, că x 0 E b. Prin urmare x 0 E S:i:o ( a) ceea ce este imposibil din
ireflexivitatea relaţiei de ordine. Deci b = a şi a este isomorfă cu un ordinal /3. ■
Această teoremă deosebit de importantă ne arată că în fiecare tip de ordine al unei

mulţimi bine ordonate oarecare vom găsi un ordinal şi numai unul. Ordinalele nu mai
36
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - ,'i.2 ()fif!/N.I1.I': .'jl 'f'/f'l !Jrf J>T•: OUTIINH
sînt. ddinit.0 ca tip1fri d0 bună ordiw•, ci, din fi,•rnr<' asf-fr) dP tip, s-a aJ,,s cît.,~ 1111 sin-
gur rcprczcnf.a.nf al î11tr<>g11lui tip. Tipurile de li1111;'î nrdi111• sînt. rqm~:1.:,•111.at" în U prin
an'ste ordinale. (Am p11tc>a spune că Ort formează un "sistem comp]Pt ~i in«lc•p«'nd<'nt de
rq>rez:<'utanti'' pentru l.ipmilc• d,, lnmă ordine.) Vom not.a, pentru o mulţime bine onlonată
oarecare < a, ·r >, prin ord( < a, r >) (uneori doar cu ord a, atunci cînd relaţia dl' ordine
est,, dară din context) aed 1111ic ordiual isomorf c11 < a, r>.
Dacă On ar fi corespuns unei multimi, acPasta ar fi fost. hine or.donată, ~i prin urmare
ar fi fost isomorfă cu un ordinal a din Ort. Cum t.oat<' ordinalde sînt. în On, înseamnă că
o este cel mai mare ordinal, c<>ca n· nu se poatP, căci n + 1 Pst.e strict mai marc decît a.
Acesta era, în t◄ 'oria naivă, paradoxul lui Durnli-Fnrti clin 1897.
Putem însn să ne întn,băm car<' <'Stc raport:11I di11trc' h11na ordonare de p<' On şi alte
bune ordonări. Rezultatul nrmător ne arat.ă că Pst<> vorba de un raport cu tot.ul remarcabil.
26 TEOREIVrĂ: Fie o relaţie de bună ordon:ire R(:r:, y) al cărei domeniu D nu
corespunde unei mulţimi. Atunci există o relaţie functională J care stabileşt.e
un isomorfism de ordine între D şi 0114
De.monstratie : Vom Clmstrui în continuare ac0asti'i rPlaţie funcţională. Cum orice seg-
ment iniţial al relaţiei R este o mulţirrn~ bine ordonată, există un unic ordinal isomorf cu
aceasta. Fie a!-jadar un x din D. Definim J(x, o) ca fiiud ad,,vărată pentru acel ordinal a
isomorf cu Sx(R). Evident este o reia.ţie funcţională de la D la On. ·
Arătăm că J este cn•scătoare: fie x < y (nwd R), al.unei S:r(R) v-a fi un segmc:>nt iniţial
propriu în Sy(R) şi prin urmare va fi transportat prin J într-un segment iniţial propriu
al ordinalului J(y), segment cu care S:r.(R) ,,sr.e lSnP1orf. Cum un segment iniţial al tmui
ordinal este de asemenea. un ordinal, r<':t.:ultă că Sx(R) este isomorf cu un ordinal a < J(y),
iar din unicitate cfoducl'm că nu putem avea dPcît a= J(x), priu urmare J(x) < J(y).
Pentru a îndwia d0monstraţia trebuie să dovedim că avem im J On. Mai întîi=
arătăm că im J este un segment iniţial în On. Fie deci un x oarecăre din dpmeniul lul
R şi fie un /3 < .T(x) oarecare. Cum J(:c) este isomorf cu S:r.(R), înseamnă că segmentul
iniţial /3 va fi imaginea unui segment iniţial ( cu care ya fi isomo~f) al lui S:.c( R), <teci
imaginea unui S11 (Sx(R)) = S11 (R) pentru un y < x (mod R). Deciifl(y) = {3, prin urmare
r; este în imaginea lui J. Să observăm că, din X < y -+ J(x) < J(y), putem deduce
că J(x) = J(y) -+ x = y. Atunci relaţia inversă 1- 1 dată prin J- 1 (y,;,;) J(x, y) este =
o relaţie funcţională. Avem domJ- 1 =
imJ şi imJ- 1 =
D. (Acest 1-1 . se comportă
analog inversei unei funcţii.) Dacă im J ar corespunde unei mulţimi, atunci, cu axioma
substituţiei ac;ociată relaţiei 1- 1 , am deduce că D =
domJ corespunde unei mulţimi, ceea
ce am presupus în ipoteză ca fiind fals. În consecinţă, im J este un segment iniţial al
clasei On care nu corespunde unei mulţimi. Cum orke segment iniţial propriu este de
forma S0 ( E) = a şi este mulţime, deducem cu necesitate că ţm J = On, ceea ce arată că
J stabile!-jte un isomorfism. tl
Intuitiv, această teoremă ar putea să ne sugereze că orice clasă bine ordonată care
nu corespunde unei mulţimi ( deci este deosebit de 'mare') arată cam la fel şi nu diferă
dl'1·.ît prin natura componentelor sale de o altă clasă bine ordonată la fel de 'largă'. O
concluzie mai corectă ar fi însă că despre aceste clase foarte 'mari' instrumentul nostru
(isomorfismele) nu mai poate spune nimic: ele sînt prea 'mari' pentru ca acest instrument
37
5. ( )1/f>IN, I /,/:: - -- - - - --- - - - - - - - - - - - - - - ~ - -- -- - - -- -
să poată să distingă o as1-'JW'n<)a clasă ,le o a Ita. De alt.fot Pst.0. important. să 11otn III I'.\
teon·ma de mai sus uici rn,'lcar 1111 ,·st.<' o t:,•on'mă a t.Porit'i axiomatin' a mulţirnilor : i11
fond ea afirmă doar existeuţa uw~i anumit.,, f'XJ)r<'sii J(x. n) c11 anumit<' propri<'t:ăţi, d.-, ·i
cf'va. <kspre limbajul nostru formal, ~i 1111 d1•spn• rnult,imi . Est.e n t:1•or1•rnă desprt• <.,, p11l1 •111
spune despre 0L1ectelc universului," şi uu o teoremă despre acest.t-' obit~Ct.<'.
5.3 ORDINALE FINITE. NUMERE NATURALE
Pentru un ordinal oarecare o-, am numit ordinalul n + 1 = n U { n} s1tr.e<·so1„1tl l11i o. 01•

asemenea, vom spune că O'. este prcdcceso·1·1tl lui O' + 1. Nimic nu spmw însă că p ◄~111.rn
orice ordinal există un astfel de predecesor. Această din urmă observaţie ne 1wrmit.e să
<Vim 11rmătoar◄ ~a definiţie: un ordinal a se va numi finit dacă a= O sau dacă orin• onli11al
/3 diferit de 0 şi mai mic sau egal decît o are un pn,decesor. Adică o est.<> finit dacă awm
(V/3)((On(B) A /3 s; n A /3 i- 0) -t (:h)[On(,) A /3 = ,+ ll]
expresie care defineşte clasa N (o) a ordinalelor finite. Este <:'vident. că dacă \Ul ord i nai
estP mai rnk decît un ordinal finit, at.11nci cu rwcesitat.e va fi 1'l însu~i finit., ceea ce arată
că N corespunde unui segment initial al clasei ordinalelor. .Dt-' ase1111mea, dacă m. ordinal
este finit, la fel va fi şi succesorul său.
Aceste ordinale finite rnodel◄•az:'î numerele nat.1ual,, în cadrul teoriei mulţimilor, jus-
tificînd notaţiile O, 1, 2 etc. Tot astfel cum multimile sîut descrise de o teorie axiomatică,
la fol există şi o teorie axiomatică a nmm•J(~J,, naturale, formată din aşa numitele axionu'
D<·dckind-Peano. Limbajul acestei teorii este diferit de limbajul introdus de noi îu capi-
tolul 2, căci, de exemplu, dacă limbajul teoriei multimilor pornea de la E şi =, limbajul
tf!oriei numerelor natural<' va porni de la =, de la un obiect privilegiat notat O şi eh~ la o
transformare numită functie succesor (nicidecum o funcţie în sensul teoriei mulţimilor!)
cam asociază fiecărui num~r natural n un alt. mm1;\r natural, notat. cu n+ sau n + 1 (fără
să dihn vreo semnificatie aditivă acestei notatii). Se notează desigur 1 =O+ 1, 2 = 1 + 1,
3 = 2 + 1 etc. Este evident că orice cuantificare 'v'n sau 3n din acest limbaj se va refori
doar la nwnere natura.le. Vom nota cu N colecţia tuturor numerelor naturale. Axiomele
Dedekind-Peano sînt .următoarele:
1. ('v'n)[n+l i,O]
2. ('v'rn)(Vn)[ m+ 1 = n+ 1 - t m = n)
3. ( A(0) /\ ('v'n)[A( n) - t A( n + 1)] ) - t ('v'n)f A( n))
pentru orice clasă A de numere naturale.
Axioma a treia este bine cunoscută sub numele de "axioma inductiei" şi (în forma prezen-
tată aici) este de fapt 0 schemă de axiome. ·
Am spus că clasa N(x) a ordinalelor finite se dovedeşte a fi un model pentru teoria
numerelor naturale. Să arătăm deci că ordinalele finite respectă axiomele Dedekind-Pfano,
cu alte cuvinte că, făcînd interpretările: "număr natural"= "ordinal finit"; O = 0; n + 1 =
nu{ n} şi "clasă de numere naturale"="clasă de ordinale finite", axiomele Dedekind-Peano
4
o metateoremă a teoriei
38
- - - - - -- - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - 5. ·I AY/0.HA l:Vl·IN!T..fpt
d1·vin t0on'nH' ah' t,,ori<'i mulţimilor. D,~rnonst.rn.rf'n n'SIH~ctării primdor «louă _ axiomc 1111
pum' nici o dificultatt>, iar resp<'ctarea axiouwi ind ncţi<·i <'ste dată dc următ.oawa t<'<>r<.'mii:
27 TEOREMĂ: Fie A o clasă astfel încît A(O) este adevărată şi, pentru orice
ordinal finit n, expresia A(o) - A(a + 1) este de asemenea adevărată. Atunci
A este adevărată pentru orice ordinal finit (sau, echivalent, include clasa N(x)
a ordinalelor finite).
Demowdra(ie : Presupunînd că A nu conţine

toate ordinaldf' finite, cum dasa N(:r.) a
ordinalelor fo1itc este Line ordorn'!.tă, ar 1•xista. 1m cel mai mic ordinal finit no care nu face
A adevărată. Cum n 0 este finit şi m·mtl, n•,rnltă că ·u-1' un predecesor finit (-l < o. Atunci
Ri'l avea adevărată A(!n, şi ştiind că <lV<'lll A(/3) - A(/J -t 1), deducem imediat c:ă A(.fl + 1)
este adevărată, ceea ce este contradictoriu. 5 □
In concluzie clasa ordinalelor finit.<' se strudurcază ca un nwdel al teoriei numerelor

naturale ~i deci clasa On a ordinalelor apare ca o posibiHi. g<'rn'ralizare a numerelor naturale
îu cadrul t!'oriei mulţimilor. Ordinalele fiuite vor mai fi numite prin abuz de limbaj şi
numere naturale.
(A~a cum am mai spus, existtmţa unui model pentru o teorie axiomatică dovedeşte
lipsa contradicţiilor din acea teorie. În ipoteza că axiomatica Zermelo-Fraenkel
este necontradictorie, deducem c.ă teoria nunierelor naturale este necontradicto-
rie. Căci dacă ar exista o contradicţie în teoria numen~lor naturale, atunci această
contradicţie ar trebui să se transmită oridfrei colecţii d1' obiecte care respectă ax-
iomele numerelor, dec:i oricărei t.c>orii în c:an" se poate construi un model al teoriei
numerelor naturale. Ceea ce ar contrazice însă ipoteza lipsei contradicţiilor din
sistemul Zermelo-Fracnkel.)
5.4 AXIOMA INFINITĂŢII
Clasa ordinalelor finite este un segment iniţial al clasei ordinalelor. Dacă această clasă
corespunde unei mulţimi, atunci corespunde unui ordinal w care V<l. avea ca clemente exact
toate ordinalele finite. Dacă însă nu corespunde unei mulţimi, atunci clasa ordinalelor
finite estP ide11tică cu clasa ordinalelor, deci toate ordinalele vor fi finite.
(Trebuie subliniat că noţiunea de 'ordinal fini~' poate contrazice noţiunea intu-
itivă despre finitudine. Dacă desigur orice ordinal cu un număr finit de elemente
în sens intuitiv va fi întotdeauna un ordinal finit în sensul definiţiei, există însă
universuri U în care există ordinale finite în sens formal care însă au intuitiv o
infinitate de elemente. Mai mult, într-un astfel de univers, 'colecţia' tuturor or-
dinalelor cu (intuitiv) un număr finit de elemente nici nu ar mai fi o clasă, altfel
5
Această teoremă ar fi putut fi demonstrată şi folosind inductia pe bune ordonări. Este
cazul mai multor teoreme din acest capitol.
39
5. ORDINAL.F: - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
spus nu ar exista o expresie a limhajulni care să ddinească proprietat.Nl de a fi

ordinal cu număr (intuit.iv) finit. d<-' <'lmnente fără a conduce la contradicţii. Căci
să presupunPm că ar exist.a o expresie F(x) cam să exprime acest lucru. Cum ex-
istă un ordinal finit cu o infinitate de cl<'HH'lll:<• în sens intuitiv, din buna ordonare
a cla5ci On deducem că există un cel mai mic. astfel de ordinal /l. Avem a~ada.r
F(/3) falsă şi, pentru orice ordinal n mai mk dedt {J, F(o) va fi adevărată. Cum
f3 este finit în sensul definiţiei, ,Ieducem că are .un predecesor -y. Atunci avem
F(-y) adevărată, deci -y are in sens intuitiv un număr finit de elemente. Dar fJ
arc o infinitate de elemente în sens intuitiv, şi este absurd să admitem că avem
/3 = 1 U { -y}, deci că ţ~ are ac:;tfel doar un element în plus faţă de -y.)
Să presupunem că există o mulţime a numerelor naturale, adică clasa ordinalelor finite
corespunde unui ordinal w. Acest ordinal nu va fi însă unul finit: presupunînd aceasta,
cum w are ca elemente toate ordinalele finite, ar însemna să s<-' ,:onţină şi pe sine, c<'ea ce
este fals. Deci există un ordinal care nu este finit. Un ordinal care nu este finit îl vom
numi infi,nit.
· Să arătăm, invers, că dacă există măcar un ordinal infinit, atunci numerele nat.urale
. formează o mulţime. Cum ordinalele finite formează un segmem iniţial al clasei ordinalelor,
înseamnă că există un cel mai mic ordinal infinit pc care îl vom nota cu w. Evident, pentru
orice ordinal finit fr vom avea a < w, adică a E w, şi cum w este cel mai mic ordinal infinit,
înseamnă că este mai mic sau egal decît orice ordinal infinit, şi prin urmare nu poate conţine
decît ordinale finite. Deci w este atund exact mulţimea tuturor ordinalelor finite.
Este imposibil însă de demonstrat din axiomele prezentate pînă acum o propoziţie
df' forma: "există ordinalt' infinite", sau, echivalent, "ordinalele finite formează o mul-
ţime" .6 Adevărul unei asemenea propoziţii nu condiţionează doar recuperarea noţiunii
uzuale de "mulţime a num0.relor naturale", ci chiar posibilitatea de a reconstrui "Teoria
raţională a infinităţii" a lui Cantor, căci lipsa certitudinii existenţei unui ordinal infinit
ar însemna lipsa certitudinii existenţei în U a mulţimilor cu o infinitate de elemente, deci
lipsa inf.nitului actual şi a obiectelor pe care le-ar putea studia o astfel de refacere a teoriei
naive.
Prin urmare singura şi necesara metodă prin care se poate cîştiga o asemenea certi-
tudine este adăugarea unei noi axiome la cele deja prezentate, care să afirme exact acest
luc.ru: Există un ordinal infinit, sau, echivalent, Ordinalele finite formează o mul-
ţime. ·
O altă formulare a acestei axiome este:
(3x)[0 Ex/\ (Vy)[y Ex - yU {y} E xl]
expresie care afirmă existenţa unei mulţimi care să conţină toate ordinalele finite, de
unde, prin comprehensiune, se deduce imediat exi'>tenţa mulţimii tuturor ordinalelor finite .
Aceac:;tă axiomă se va numi axioma infinitătii. (Aceasta este axioma din care se deduce
că universul U este nevid: axioma afirmă că există o mulţime.)
În continuare vom nota sistematic cu w aceac:;tă mulţime a tuturor ordinalelor finite,
adică primul ordinal infinit. Este clar că existenţa unui ordinal infinit w implică existenţa
unei multitudini de alte ordinale infinite: w + 1; (w + 1) + 1; ( (w + 1) + 1) + 1 etc. ·
6
vezi capitolul 8
40
:;_r, I N TH /f"'"("/f: ,·rr <>Uf>fNA U -:
P <'n rru a pr<'z«·11h-1. îndi o forrn11larc~ c'c!tivakn t . ă a a c·Pst.c i axi<>HH', vo1n d d ini •. ,, <'st.e un
onli.rl<!! ii11,ifc'i.. Un or dt1 1,d difi·ril. d,, 0 s0 va 11umi liwit.;\ dacă nu are predecesor, aşadar
m1 or Jiuai t.l' -::/= 1/J peut.ru care
(V; J) [ /1 < 11 - -. /j +1< n ].
28 TEOREMĂ : Un ordinal nenul o es t e un ordinal limit;'i dacă şi doar dacă

avem: n = snp{ij I ţ J < o}.
D, ·1 11011 .-;frn(fr: Avc'm snp{_

/-/ ! /-J < n} = l) {,I i (? <
n·}, aşa cum rPz111t.ă din caract.<'riza.r<'a
r c..' 11lliunii nm~i mulţimi de ordinale. D.idi. n .ir avc •a nu predecesor 1 , deci 1·+ l = a, atunci
am avea că ,!3 < O' ill~p lică ţ-J ::; 1', d0ci snp{,: 1 I ţJ < <I' } = ,. Dacă în schimb a este un
<mlimd limibî., fi<, I' ordinalu l sup{ 1 1 I ,:-1 < n }. At.111wi p ::; n. Presnpnnîn<l că am avea
p < n, n fiind ordinal iimit ă, am awa p + 1 < n:, Je unJe s-ar deduce p+ 1 ::; sup{{-J I /3 < n },
ad ic\ /' + 1 ::; f' c<'<'<l cc C'.'- t<' fals. :::
Cam nn ordinal lim ită este cu si~uranţri. 1m ordinal infinit, o altă formulare a axiomei
in finit ,:\ ţii
este exi s tă u:i ordi nal l i 1;1 i ~ă . S<· (J bs<'r vii d. w f~stc un ordinal limită.
Axioma infinităţi i este ult ima axiomă car<' fac(' parte propriu-zis diu sistemul <le ax-
io:-:-10 Z0nn<'lo-Fr,wnb,] ,7 d r: r nn <'St<) ~i 11:t.irnn. :iximnă d<> teoria mulţ~nilor pe care o vom
pr(.'zenta. Siste mul Z F conţirw a~adar pat:rn axiome şi o schemă d<> axiome: axioma
de' cxtc~nsionaiitatc, axioma n'uniunii, axioma mulţimii părţilor, schema de axiome ale
suost.ituţit-! i ~i axioma iniiuităt_ii.
5.5 IND UCT!E CU ORDINALE
Am spus mai sus că ordinalele permit ~c-110ralizan~a numerelor naturale în cadrul teoriei
mulţimilo r. Pri1~1<~lc• µprH'ra!izări p(~ can' 1<, vom pre1.1' 11ta vor fi <:<'l<> ale axiomei inducţiei
din sistemul De<lckiud-Pcfano. Cum nunwrele naturale reprezintă doar un segment iniţial
al d-1s<'i ordinalelor , iar axioma infini t.~ţ ii postulează existenţa ordinalelor infinite, ar fi
import ant ă o generalizare a principiului inducţiei şi dincolo de ordinalele finite. Aceasta
se obţine imediat folosind buna ordona.re ~i teorf'ma despre demonstraţiile prin inducţie
prez<'ntată la sfir~itul capitolului prnced<'!tt.. Reaminti m ernmtnl acesteia:
Fie o relaţie de bună ordonar~ R(x, y) cu domeniul D. Fie de asemenea o
clasă E pentru care ave~ adevărată
(\ix) [ ( D ( x) A (\i y) [ (D ( y) A y < x ( rrwd R)) -t E ( y)] ) -t E (x)] •
Atunci cu necesitate D este inclusă în E.

Consecinţele imediate ale acestui rezultat sînt de fapt particularizările imediate ale
a.n'stuia la un ordinal sau la clasa ordinalelor. Reamiut:indu-ne teore1ţ1ele despre iso:a,1or-
fismele bunelor ordonări, ne dăm seama că aceste două particularizări epuizează în fapt
pc ,sibili ti'itile de> bună ordine.
7
Unii autori iilclud în Z F .5i axioma fund;'frii, clfrefa îi este dedicat capitolul 7.
41
29 TEOREMĂ : Fie un ordinal o şi expresie E(x) pentru care să fle adevă
rată:
Atunci E este adevărată pentru orice element al lui o. ■
30 TEOREMĂ : Fie o expresie E(x) astfel ca să fie adevărată:

(V6) [ ( On(6) A (V-y)[î, < fJ -t E(-y)]) -t E(6))
Atunci E este adevărată pentru orice ordinal. ■
Inducţia peste ordinale este cunoscută şi sub denumirea de inductie tmnsfinită. 8

Demonstraţiile prin inducţie se pot însă face şi printr-o formă uneori mai accesibilă
în cazuri concrete, prin tratarea separată a cazurilor ordinalului O, ordinalelor succesoare
şi a ordinalelor limită:
31 TEOREMĂ : Fie o expresie E(x) pentru care să fle adevărate:

1. E(0) ·
2. (Vo)[(On(o) /\ E(o)) -t E(a + 1)]
3. (VA)[(A ordinal limită A (V,B)[B < A - t E(,B)l) -t E(A)]
Atunci E este adevărată pentru ork~ ordinal.
Demonstratie : Vrem să arătăm că este adevărată propozitia:
(Va:) [ (On(a:) A (V.B)[B < a - t E(,B)l) --+ E(o)]. (*)
Dacă a = Oavem E(0) a<.!evărată oricum. Dacă a = -y+ 1, presuprmînd că avem adevărată
(V.B)[B < a --+ E(.B)], înseamnă că este adevărată şi pentru .B = ,, deci avem E(-y). Dar
atunci din ipoteză deducem că şi E(-y+ 1) este adevărată, şi prin urmare(*) se verifică şi
în acest caz. În sfirşit, pentru a ordinal limită (*) este verificată imediat. ■
Analog se demonstrează şi:
32 TEOREMĂ: Fie a un ordinal nenul şi E(x) o expresie astfel ca să avem:

1. E(0)
2. (V,B)[(.B Ea I\ E(/3)) --+ E(/3 + 1)]
3. (VA) [(A ordinal limită A A Ea: A (V,B)[B < A --+ E(/3)]} --+ E(A)] •
Atunci avem adevărată şi (V.B)[B Ea: --+ E(/3)). · ■
Aceste rezultate, deşi nu descriu proprietăţi ale obiectelor universului, ci ale enun-
ţurilor E despre aceste obiecte, oferă o foarte valoroasă metodă de demonstrare a unor
rezultate despre mulţimi.
8
dincolo de finit
42
- - - - - - - - - - -- - - - - - - -- -- - - - - 5 .fi DEFINIJ'II l'RIN R~CPRENp(
5.6 DEFINIŢII PRIN RECURENŢĂ
Am spus deja că o funcţie a : I ~ b se mai poate scrie şi (ai)iEI, notînd ai în loc de

a(i), şi a se mai numeşte şi familie indexată după I. Un obiect uzual în matematică estP
şirul indexat cu numere naturale, adică o funcţie (an)nEw cu domeniul w. De a.5P1llf'nPa,
la definirea unui astfel de şir este foarte uzitată metoda numită prin recurenţă sau prin
inducţie. (Trebuie atras atenţia că denumirea de definiţie prin in.ducţie este improprie,
inducţia fiind o metodă de demonstraţie, şi nu de definire.) Această metodă constă în a
porni de la o valoare iniţială a.o şi de a construi şirul termen cu termen, definind un termen
an în funcţie de termenii precedenţi ao, a 1, a 2 , ... , an- I printr-o anume relaţie H. Termenul
an trebuind să fie unic determinat de termenii precedenţi, relaţia H va fi o relaţie funcţio
nală. Pentru a scrie termenii precedenţi strîngîndu-i într-un tot (deci într-o mulţime) şi în
acelaşi timp evidenţiîndu-le ordinea, îi putem scrie
{ < O, a.o >, < 1, a 1 >, ... , < n - 1, an-1 >}

Această mulţime reprezintă însă o funcţie definită pe ordinalul n = {O, 1, ... , n - 1 }, şi
anume exact restricţia funcţiei a la mulţimea n. Relaţia H de definiţie a şirului va avea
astfel ca· domeniu clasa funcţiilor definite pe ordinale finite, iar definiţia recurentă se va
scrie
sau
a(n) = H(a ln)
Termenul iniţial a.o al şirului este definit în acela.'}i mod: cum întotdeauna a 10 = 0, vom
avea a.o = Îi(0).
Problema care apare legată de aceste definiţii recurente este dacă avem într-adevăr
posibilitatea de a da astfel de definiţii, adică mai exact dacă există în U o astfel de funcţie
a definită recurent de H. Intuitiv, nu pare a exista însă nici o dificultate în a defini, de
exemplu, un şir prin a.o = 2 şi an = a;._ 1 + 17. Şi, într-adevăr, astfel de definiţii sînt
corecte. Dar demonstrarea acestui fapt este însă mult mai dificilă.
Nu vom ataca problema în forma prezentată mai sus, ci, continuînd extinderea con-
ceptului de număr de la ordinale finite la ordinale în general, vom studia nu doar şirurile
indexate după w, ci şirurile indexate după un ordinal oarecare. Vom numi în ac~ste sens
şir orice funcţie definită pe un ordinal. De asemenea vom nota prin (o) clasa
(o)(!)= (3,B)(3w)[,B <o/\ f: ,B-. w]
a tuturor funcţiilor definite pe un ordinal ,B < a . Vom Ppune că o
funcţie / (cu domeniul
un ordinal o) este definită recurent pe o de o relaţie funcţională H dacă ave~:
(V,B) [.B < o ..... /(,B) = H(f l,a )]

Putem acum demonstra următoarea teoremă:
33 TEOREMĂ : Pentru orice ordinal .Â şi pentru orice relaţie funcţională

H avînd ca domeniu (A), există şi este unică o funcţie/ cu domeniul .Â care
este definită recurent de H.
.5. ORPINA/. F, - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - -- - --
Drmonstrn.tic : Vom demonstra mai întîi unicitatPa funcţiei/, prcsupunînd că ('a f'Xistă.
Fi<' dPci două funcţii /1 şi h definite rnctm·'lll: de H şi să presupunem că f 1 =I= h- fi<'znlt. ă
că există_1m cel mai~mic p pentru care avem / 1 (µ) =I= fi(p). Atunci f 1 Ip = h Ip şi prin
urinare H(/1 Ip) = H(h Ip ), deci /i (p) = h(P ), ceea ce este contradictoriu.
Pentru demonstrarea existenţei, definim mulţim<'a T a ordinalelor a < .Â pentru carf'
există o funcţie cu domeniul a definită recurent de H. Observăm că r este nevidă: într-
adevăr, 0 E r, căci funcţia f = 'I! cu domeniul 0 este definită recurent de H, ea satisfăcînd
definiţia. Arătăm că r este un segment iniţial al lui a, şi în consecinţă este el însuşi 1111
ordinal. Fie deci un f3 E r oarecare, pentru care desigur există o funcţie g definită recurent
de H, şi fie de asemenea un ordinal oarecare , < f3. Atunci pentru restricţia g I, avem,
oricare ar fi p E ,,
(g I, )(p) = g(p) = H(g Ip)= iI((g I,) Ip),
deci g I, este o funcţiecu domeniul ,, este definită recurent de H şi prin urmare ,
aparţine mulţimii r. Prin urmare r este un segment iniţial în .Â şi deci este un ordinal
inclus în .Â.
Pentru orice f3 E r, vom nota cu 9/J funcţia unică cu domeniu fJ care este definită
recurent de H. Observăm că, pentru un , < /3, funcţia gµ l,'Y, fiind definită recurent de H
şi avînd domeniul ,, este, din unicitate, exact funcţia g...,. Fie acum funcţia f definită pe r
pentru care, oricare ar fi {j E r, /({3) = H(gfJ)- Atunci arătăm că f este definită recurent
~ ~
de H. Fie un {3 E r oarecare şi fie un,< {3. Avem egalităţile: /(,) = H(g..,) = H(g/J I,).
Cum 9/J este defii1iă recurent de H, avem II (gfJ I, ) = 9/J ( ,) . În concluzie avem
(V')'.) b < {3 --+ f ( ,) = go ( -y)J,
adică f lţ3 = 9/J. Privind relaţia prin care am definit pe/, avem / ({3) = H (gfJ) = H (J lţ3 ),
ceea ce exprimă exact faptul că f este definită recurent de H.
Demonstraţia se încheie arătînd că r = .Â. Dacă r < .A, atunci, existînd o funcţie f
definită recurent de H pe r, am avea, din definiţia lui r, că r E r, ceea ce nu se realizează
pentru nici un ordinal. Prin urmare r = .Â şi deci există pe .Â o unică .funcţie definită
recurent de H. a
Enunţul acestei ·t eoreme conţine cuantificarea "orice relaţie funcţională ... ". O astfel
de cuantificare nu poate fi exprimată în cadrul limbajului definit de noi, astfel că teorema
de mai sus este în fapt o schemă de teoreme: unei relaţii funcţionale H cu proprietăţile de
mai sus îi corespunde cîte o teoremă a schemei.
Vom extinde această proprietate a definirilor prin recurenţă la întreaga clasă On a
ordinalelor. Cum nu va mai fi vorba despre o funcţie, ci despre o relaţie funcţională definită
recurent pe On, trebuie să extindem de asemenea şi cadrul conceptual. Astfel, fiind dată
o relaţie funcţională F şi A o clasă inclusă în domeniul lui F, definim restricţia FIA ca
fiind relaţia funcţională
FIA (x, y) = F(x, y) I\ A(x).
Este evident că, dacă A corespunde unei mulţimi, atunci şi F IA corespunde unei funcţii.
De asemenea, dacă H este o relaţie funcţională cu dom H = clasa ( On) a tuturor funcţiilor
44
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ,', _fi nF:1-'INlfll l'TllN llF<~/ 1/lf·,'Nf.1
definit.(> P<' 11n ordirnrl. oart'care, iar F PStl' o rP!aţie funcţională cu dom F = On, vom spune
că F' este d,'finitâ n r urcnt de H dacă awm:
(V(J) [On(/J) - F(/3) = H(F 111 )]
34 TEOREMĂ : Pentru orice re];lţie funcţională H cu dom H = ( On), există

şieste unică o relaţie funcţională F cu dom F = On care este definită recurent
de H. .
Demonstratie : Unicitatea se demonstrează în mod analog. Pres11punînd că există F1

şi F2 relaţii funcţionale definite rec1~ent de !! ~i prJs11punînd că sînt. diferite, rezultă că
există un cel mai mic p pentru care F 1 (p) f=. F'l.(p). Fiind cf'l mai mic, î n:-;camnă că pentru
orice , E p avem F'1 ( , ) = .F2 ( ,), deci vom avea F1 Ip = F2 Ip , care conduce imediat la
concluzia co11tradictorie că F1 (p) = .F2 (p ).
Pentru a demonstra existenţa, definim relaţia funcţională F prin .F(a) = Îi(!"'),
unde f O estP unic.a funcţie definită r<'curent d<~ H p~ o, a că_Eei exist<'!•tă este garantată
de teorema precedentă. Pentru orice fJ E a avem: F(/3) = H(JfJ) = H(f"' I.a)= J0 ({J)
şi prin urmare F I n = f 0. lntroducînd această Pga.litate în definiţia lui F, obţinem
F(a) = Îi(! 0 ) = Îi(F I O ) ceea ce arată că F este recurent definită de H şi încheie
demonstraţia. □
Dacăteorema precedentă era în fapt o schemă de teoreme, această din urmă teo-
remă nic.i măcar nu este o t.f'oremă a teorif'i muiţii ; lilor (ohi1:,cf.de sale fiind expresii ale
limbajului), ci o teoremă despre teoria mu]timilor şi desp1Y! limbajul nostru formal: 9 ea
ne asigură că există expresia F(x, y) cu proprietăţile respective, adică ne asigură că, în
limbajul nostru formal, putem da definiţii prin recurenţă peste On.
În cazuri concrete, de multe ori relaţia H este prezentată despărţită în trei: se defineşte
f (O), apoi se defineşte f (a+ 1) în funcţie de toate valorile f (/3) pentru /j ~ a şi, în sfirş~t,
pentru ,\ ordinal limită, se defineşte f (,\) în funcţie de valorile precedente ale lui f. In
frecvente cazuri, f (o: + 1) este definit depinzînd doar de / (o:), iar / ( ,\) în funcţie de toate
valorile precedente.
Definiţiile prin recurenţă pe ordinale se mai numesc şi definiţii prin recurenţă trans-
finită.
9
este o metateoremă
5. Olll•INA I . /•: _ _ _ __ _ _ - -- - - - - -- -- - - - - -- ---'--- - -- -- -
5. 7 ARITMETICA ORDINALELOR
Adunarea ordinalelor
Aşa cum am menţionat, în cadrul teoriei axiornat.irn a numerelor nat.urale notaţia n + I

(succ-"sornl lui 11.) nu are un înţd<~s aditiv; am- fi putut. nota succesorul lui n prin n I sau
prin <p( n) în loc de n + 1. Cum însă peste numerele naturale se mai defineşte şi o operaţie
binară notată+ şi numită aduna1·c care satisfacP. prop.rietateacă rezultat.ul operaţiei n+ 1
este exact succesorul lui n, notaţia noastră se justifică. Trebuie însă să distingem între
semmrile pe care le poate lua semnul + : el poate semnifica adunarea a două numern
naturale sau, în forma+ 1, poate S<·' rnnifica succesorul unui număr uaţmal, în sensul direct.
al axiomaticii. În paragraful imediat următor vom folosi pentru succesorul unui număr
natur,11 <loar notaţia n+.
· Adunarea numerelor naturale se defineşte în cadrul axiomatic astfel: pentru fiecare
· număr natural m definim prin recurenţă peste w adunarea lui m cu un alt număr natural
prin:
m+O= m,
m+ n ·1 = (m+ n,)'f-
Scriind n + 1 = n + o+ = ( n + o)+ = n + reiese clară justificarea notaţiei. De asem••uea,
demonstrînd mai întîi prin induc ţie că 1 + n = n+ 1, p rintr-o a doua inducţie deducem că
m + n = n + m.,, adi că comutativitatea adunării numerelor naturale. Se demonstreză, de
asemenea prin inducţie, asociativitatea adunării: avem că ( m + n) + O = m + ( n + O) şi,
dacă (m+ n) + p = m+ (n+ p), avem
(m+ n) + p+ = ((m+ n) + p)+ = (m+ (n+ p))+ = m+ (n+ p)+ = m+ (n+ p+),
ceea ce încheie demonstraţia. •
Pentru a continua prezentarea modului în care ordinalele se structurează ca o gen-
eralizare a numerelor naturale, vom defini o operaţie de adunare peste On, care, pentru
ordinale finite, să coincidă cu adunarea numerelor naturale. Deci vom construi, pentru
orice două ordinale a şi {J, un ordinal notat a + /3 şi care se va numi suma ordinalelor o:
şi {J.
Putem încerca să definim recurent suma, exact ca la numerele naturale, prin a+O = o
şi prin a+ (B + 1) = (o:+ {J) + 1, dar această definiţie ar lăsa nedefinit cazul adunării cu
un ordinal limită, deci cu un ordinal care să nu se poată scrie sub fon_na {J + 1. Astfel că
sîntem nevoiţi să folosim o altă cale pentru a defini adunarea ordinalelor.
Ne amintim că ordinalele sînt o colecţie de reprezentanţi de tipuri de bună ordine.
Pornind de aici, vom defini intui.tiv a+ {J ca fiind ordinalul care 'începe' cu a şi 'continuă'
cu {J. Dacă avem o mulţime bine ordonată a din tipul de ordine al lui a şi avem, de
asemenea, o altă mulţime bine ordonată b similară cu {J, atunci o + {J va fi ordinalul
isomorf cu mulţimea bine ordonată ab obţinută prin 'alipirea' mulţimilor a şi b, astfel ca
elementele lui b să urmeze, ca ordine, elementelor lui a, în timp ce ordinea pe a sau pe b
46
- - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - -- - - - 5 . 7 A ll/1",\ ~f:Tl<'.'1 0/111/N .-l/. l-;J,n/l
se pă.strPazi'i. : două PlPnH'nt.e <lin a sau două ,,J0rn0nte <lin h se vor afla în ace<>aşi ordirn' şi
îu ab, dar orice el0m<'11t. din b va fi mai rnarP d,,cît. orin' <'lnn<>nt. din a.
Uai precis, fie mtt.lţimea a x {O}. Rt, Jaţia de ordine dată d<'
< > --< < ')', l) > = T < î'
T, ()
va bine ordona ac.Past.ă. mulţime ast.fi,l îucît. v-<l. fi de ac<>laşi tip <l<> ordine c.u o. Analog,
mulţimea /3 x { 1} poatP fi ordonată. ,-\st.foi î11cît. să fie similară cu /l. An,st.e două multimi,
o- x {O} şi (J x { 1}, nn vor avea, spre deos 0 hirc' de n şi {3, nici un elPment c.omun, astfel că
'alipirea' lor se poa.t.e face prin simpla lor n'unitme şi prin definir<"a p<' (ax {O})u(/1 x {1 })
a unei bune ordonări corespunzătoare. Acea.st.ă bună ordonare este dată de:
( < r, m > --< < î', n >) = [m < n V (m = n I\ r < î')]
Vom defini, aşadar,
o-+f3=or<i(< (o-x {O})u(,Rx {I}),--<>) .

Pentru ca notaţiile noastre să fie consistent.c, trebuie să observăm că o, + 1 est.e exact
succesorul a U { n} al lui a . Căci < o- U {O'}, E > esr.e exact 'alipirea' mulţimilor bine
ordonate < a, E > şi < {o-},-<>, care sînt de an>leaşi t.ipuri d<> ordine cu n, respect.iv cu 1.
l\'1ai mult, o,+ n, cu n ordinal finit, este exact al n„lea ordinal care urmează lui O' în On.
Adunarea ordinalelor nu est.e în general cornutativă: Dacă 1 + w e:-:t.e un ordinal care
nu are un ultim element, w + I are un ultim elemtmt, anume pP {w}, deci 1 + w-/= w + I.
Avem, însă, pentru toate ordinalele, adevărată asociativitatea adunării: pentru orice trei
ordinale o, ,R şi ,, avem: (a+ ,B) + "Y =o+ (/3 + î')-
Să demonstrăm cîteva proprietăţi ale adunării ordinalelor.
35 TEOREMĂ Pentru orice trei ordinale o, JJ şi 1', dacă a < /3, atunci
,+a< ,+/3.
Demonstmtie : Cum O'. < {3, înseamnă că o este un segment iniţial al lui {3. Atunci
ax {I} este un segment iniţial în {3 x {I}. Prin urmare,(, x {O}) U (o x {I}) este un
segment iniţial al lui (î' x {O}) U ({3 x {I}), ordonate corespunzător. Atunci şi ordinalul
1 + a este un segment inţial al ordinalului , + {3, deci , + n < , + {3. ■
Din totala ordonare a clasei ordinalelor, se deduce imediat următorul rezultat:

36 TEOREMĂ : Pentru orice trei ordinale rv., {3 şi , avem adev~rate relaţiile:
, + a = , + {3 -+ a = {3 şi , + a < 1 + {3 -+ a < /3. ■
Avem de asemenea:
37 TEOREMĂ Fie două ordinale oarecare a şi fJ. Avem a< /3 dacă şi
numai dacă există un ordinal nenul , astfel ca a + 1 = {3.
Demonstratie : Din a < j3 se deduce că a C {3 şi că a este Wl segment iniţial al lui /3.
Atunci mulţimea g a elementelor lui {3 care nu aparţin lui a este bine ordonată de -= şi
este nevidă. Atunci există un unic ordinal , de acelaşi tip de ordine cu g, iar a+, va
fi ordinalul similar mulţimii a U g ordonată prin 'alipire', deci exact {3. Reciproc, dacă
<x + 1 = /3 şi , este nenul, atunci a este evident un segment iniţial propriu în suma o + 1 ,
şi prin urmare a < {3. ■
41
5. OnmNAt,E - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ~ - - - - - - - - - - -
38 TEOREMĂ : Pentru orice ordinal finit n avem: n + w = w.

D emonstratfr. : Reprezentînd tipul de ordine al lui n + w prin mulţimea A = (n x {O}) U
( w x { 1}) ordonată corespunzător, definim funcţia f : A --+ w prin
dacă i = O;
dacă i = 1.
Vom arăta că această functie este un ic;omorfism de ordine. Dacă < k 1 , i 1 > -< < k2 , iz.>,
înseamnă că i1 < i2 sau că i1 = iz, şi k 1 < k 2 . În cazul că i 1 < ii, avem desigur i 1 = O
şi 'b). = 1, deci k1 < n şi f (< k1, i1 >) = k 1 , iar pe de altă parte f (< k2, i2 >) = n + k2
care este mai mare decît k 1 • În celălalt caz, cit~ci cînd i 1 = iz. şi k 1 < k 2 , dacă i 1 = i 2 = O,
atunci f (< k,, i1 >) = k1 < k2 = f (< k2, iz,>), iar dacă i1 = 'b). = 1, atunci f (< k1, i1 >) =
n + k 1 < n + k2 = f( < k2, i2 > ). În concluzie, f este strict monotonă. Pentru a înch<'ia
demonstraţia, mai trebuie să arătăm că f este surjectivă. Fie aşadar un m oarecare din
w. Dacă m < n, atunci< m,O>E A şif(< m,0>) = m. Dacă m 2: n, atunci există un
ordinal finit p, nu neapărat nenul, astfel ca n + p = m. Avem în acest caz < p, 1 > E A şi
. f (< p, 1 >) = n + p = m, ceea ce ne arată că f este într-adevăr un isomorfism. Atunci
ordinalele n + w şi w trebuie să coincidă. □
Sîntem acum în măsură să prezentăm următorul rezultat datorat lui Cantor:

39 TEOREMĂ : Pentru orice ordinale o: şi J3 =/. O, avem: a+ J3 = sup{ a+ 'Y I
'Y< (3}, unde sup(x) este marginea inferioară strictă a mulţimii x în On.
DPnum-stmtitJ. .- F i<> ! = snp{ r-.+ 'Y l 'Y < ,fi} , C um O < ,fl, avem a = a+O E { o+')' l ')' < /-1 },
deci a<~- Conform unei teoreme precedente, există un p nenul astfel ca a+ p = ~- Vom
arăta că J3 ~ p. Pre\ upunînd că p < J3, am avea o+ p E {o+ 'Y I 'Y < /3}, deci ~ ar aparţine
mulţimii a cărei margine superioară strictă este, prin urmare e
< ~, ceea ce este imposibil.
Deci cu necesitate /3 ~ p . Avem atunci o:+ /3 ~o+ p = e.
Dar pentru orice 'Y < fJ avem
a + 'Y < a + J3, deci a + J3 este un majorant strict al mulţimii {o: + 'Y I "f < /3}. Rezultă în
concluzie că a+ /3 =o:+ p = ~. deci egalitatea din enunţul teoremei. a
Această teoremă din 1897 a lui Cantor, alături de condiţia a + O ~ a, nu formează

altceva decît o definiţie prin recurenţ.ă a sumei lui a cu orice alt ordinal. Intr-adevăr, suma
lui o: cu un ordinal /3 este defhJită în funcţie de sumele a + 'Y cu 'Y < J3, deci, formînd şirul
(o:+ rJ),., , observăm că un termen este determinat de termenii care îl preced în şir. Dacă
notăm F relaţia funcţională a şirului, deci pentru care F( rJ) = a + 11, putem scrie relatia
functională H care defineşte recurent şirul astfel: H(f, u) = u = sup_ ( im/), unde f este
o funcţie oarecare definită pe un ordinal şi putem astfel observa că ne aflăm exact în faţa
unei definiţii prin recurenţă a sumelor a + rJ.
Să observăm că dacă J3 este un ordinal limită, âtunci, pentru 'Y < J3 avem "'f + 1 < J3,
deci avem a + 'Y < a + ('Y + 1) < a + J3, prin urmare mulţimea { a + "f I 'Y < /3} nu are un
ultim element şi deci marginea superioară strictă a sa este identică cu marginea superioară
simplă. Putem atunci scrie a+ J3 = sup{ o:+ 'Y I 'Y < (3}, sau, folosind o teoremă despre
mulţimile de ordinale, a+ J3 = U{ a+ 'Y I 'Y < /3}.
48
- - - - - - - - - - - -- - - - - - - - -- - - - - 5. 7 /\/1/T,\fFTl<"tl Oflf)fNAU\"f,OR
De ascm<'ne.1, ,facă fJ nu este un ordinal limită, <led dacă există un ordinal ~ astfel ca
~ + 1 = rJ, atmwi m11lţirn,~a { <\'. + 1 I 1 < d} = {o,+, I , :S ~} arc un ultim clement, anume
u + t ~i prin urmare rnarginPa superioară strictă a acestei mulţimi este exact succesorul
lui n- + ( P11tC'111 a~adar scrif: n, + /1 = (n +O+ 1, sau o,+(~+ 1) = (n + ~) + 1.
Deseori în cazul unei definiţii prin n'cnrenţă pf:'ste ordinale Pst.e comodă scrierea
dPfiniţiei dist.inp:înd cazurile cînd rangul t.ermf'lmlai d,•finit est<' O, un ordinal succesor
sau un ordinal limită. PutPm astfel rescrie definiţia prin recureuţ!i a sumei lui o- cu un
ordinal oarecare {3 în modul următor :
O', dacă /3 = O;
n+#= (a+O+l, dacă /1 aw prcdecei:;orul ~;
{
LJ{a +,I,< fJ}, dacă /J este un ordinal limită.
(Definiţia prin recmenţă a sumei ordinalelor a fost dată prima oară de Jarnhsthal în Hl09.)
Ouscrvînd că în cazul ordinalelor finite, definiţia sumei a două ordinale este dată
doar de n +O = rr ~i a+ (~ + 1) = (a+ 0 + 1, d,~dncem că suma ordinalelor coincide
pe w cu suma numerelor naturale, a~a cum este definită în teoria munerelor naturale,
deci adu'n area ordina.lelor definită aici este într-adevăr o extindere a adunării numerelor
naturale. Să observăm de asemenea în încheieri:' că suma a două ordiH;ilf' finite este într-
adevăr tot un ordinal finit: inductiv, pentru /j = O, n + /3 este finit; 1wntru /3 = € + 1 şi
presupunînd că a+~ este finit, avem a+ {3 = (a+ O+ 1, iar succesorul unui ordinal finit
este de asemenea finit.
(Amintim ~i o a. tr0.ia metodă dP ,fofinir<' a sumelor o + /3. Clasa. l,V a tuturor
ordinalelor mai mari sau egale decît a desigur că nu co. 0.sp11nde unei mulţimi şi
este evident bine ordonată. Atunci, ~t.iind că între On ~i clasa W există o r~aţie
funcţională J care stabileşte m~ isomorfism de ordine, putem defini o+/1 = J(/3).
Atunci a+0 = a, şi din "Y < T rezultă n+, < a+r, iar din surjectivit.atea relaţiei
J, ded1...cem că pentru orice ~ > a există un p astfel ca o+ p = €, ce<'a ce este
suficient pentru a demonstra teorema lui Cantor şi deci de a deduce echivalenta
cu definiţia recurentă dată mai sus.)
Folosind suma ordinalelor putem să incercăm să ne reprezentăm intuiti clasa On a
ordinalelor în felul următor:
o, 1, 2, =~, 4, 5, ... , 74, ... , w, w + 1, w + 2 .... , w + 349, .. .
...,w + w, w + w + 1, w + w + 2, ... , w + w + 17, ... , w + w + w, w + w + w + 1, .. .. . .
Înmulţirea ordinalelor
Înmulţirea numerelor naturale se defineşte în teoria numerelor naturale cu ajutorul adu-

nării,a-,tfel: pentru fiecare număr natural m, definim recurent prin:
m·O=O
m·(n+l)=m•n+m
49
.5. OumN,t 1.F: --------------------------------
De~igur că- această definiţie nu poate fi extinsă la On fără a pr<'riza ce se întîmplă în

cazul ordina.ldor limită. Pentru a face această extiudt-•n~ vom privi înmulţirea ca pe o
adunare repetată, aşa cum pentru numen~ naturale rezultatul înmulţirii lui m cu n este
exact rezultat al adunării de nori a lui m, cu el îmmşi. Pf•utru ordinale infinite acest lucru
nu este însă imediat. posibil, astfel încît va trebui să definim mai întîi ce vom înţeleg<' prin
suma unei 'infinit.ăţi' de ordinale.
Fie un ordinal 1J şi un şir de ordinale (a{){<rr Definim suma
E(\'.<
{<71
ca fiind ordinalul de acelaşi tip de ordine cu mulţimea obţinută prin 'alipirea' cap la cap
a unor mulţimi fără elemente comune şi similare respectiv cu cîte un O.(. Mai riguros,
construim mulţim_ea Ue< 11 (ne x {e}) pe care o ordonăm cu o bună ordine dată de
<{3, r> -< <6,e> = (r < e) V (r = e A {3 < 6)

şi definim ordinalul Ee<r, ae ca fiind ordinalul similar cu aceai-.tă mulţime bine ordonată.
· Se poate observa că, pentru 1J = 2, avem E{< 2 oe = ao + 0-1, ded această definiţie a
sumelor este în acord cu cea a adunării a două ordinale. Această tip de sumare se va numi
adunarea genemlizată a ordinalelor. '
În acest moment putem defini produsul a-{3 prin construirea şirului (a{)(</J, cu ae = a
pentru orice ~ şi punînd o:· {3 = E{</J o:{, adică
o:·fJ = La
{</J
Este clar că pentru un ordinal finit n, avem a · n = a + a + ... + a.
de n ori
Înainte de a începe explorarea acestei noi operaţii, atragem atenţia că înmulţirea
nu este comutativă(ceea ce va fi arătat mai tîrziu). În schinib -este uşor de demonstrat
adevărul as0ciativităţii înmulţirii:
a . (/3 . ,) = (o: . {3) . ,

Avem adevărată şi distributivitatea la stînga a înmulţirii faţă de adunare, adică
o:· (/3 + ,) = o:•. {3 +a· ,

lucru ce se arată de asemenea cu mare .uşurin~. Distributivitat,ea la dreapta este ·însă
falsă, aşa cum va reieşi dintr-un exemplu de mai. tîrziu. Să mai observăm de asemenea că
a •{3 = O dacă şi doar dacă o: = O sau {3 = O.
40 TEOREMĂ : Pentru orice ordinale o: şi {3 =/: O avem cu necesitate o: ~ f3 •o:.
Demonstraţie : Reprez~ntî:nd tipul de ordine al lui fJ · a prin mulţimea A = Ue<llr fJ x {~}
ordonată corespunzător, cum fJ este nevidă (deci OE /3), se observă că submulţimea
{x EA I (3€)(~ < a Ax =<0,€>]}
a lui A, ordonată cu restricţia ordinii de pe A, va fi similară cu a, şi prin urmare a C fJ · a,
adică o: ~ /3 · a. li
50
- - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - -- - - - - S . 7 All/TMT-:Tl< '.-1 0/ll>TN.-IT.l ':U>Tl
Est.t' hine să at-rag<:-m î1wă de acum nt.<•nlia. că există cazuri în car<> <'galitat<'a din
rdaţia d<~ mai sus S<' poat<' n·aliza.
41 TEOREMĂ : Fie ordinalele , > O ~i rr < (-J. Atunci 1 ·o-< , · f1.

Dcmonstmf..fr. : Cum o- < {3, rezultă. di <'xist.ă m1 ordinal U<'Ilul /j astfel ca o-+ b = /3.
Awm '} · /1 = 1 · (n + b), deci, din dist.rihutivit.al<', , · d = 1 · n +, · 6. Cum, şi b sînt
nenule, înseamnă că şi , · 6 este nenul şi prin urmare , · rJ > 1 · o:. □
Cu teor<~ma de mai sus şi folosind totala ordonan~ a da.s<'i ordinalelor, oh~incm imediat.:
42 TEOREMĂ : Dacă , =/. O ~i avem , · n = 1 • fj, atunci cu necesitate o= fJ.

, =/. O şi , ·o:< 1 · /J, atunci cu necesitate avem n < Jj. □
Dacă
In aritm0.tica 1rnrn<>r<'lor natura.lt> <'st.C' cm1nsc 11t un n•,mlt.at fr0.cv<'nt. utilizat sub de-
numirea de îm,părtire cu rest. Un rezultat analog este valabil şi în general pentru orice
două ordinale, a~a cnm a.rată următoar<'a t.<'oremă a lui Cantor:
43 TEOREMĂ : Fie două ordinale oarecare a şi /-J =/. O. Atunci există unice
două ordinale u şi p astfel încît să avem: n = (-1 • ,,. + p şi p < ţ-J.
Demonstratie : Să presupunem prin inducti<' că, pentru orice a 0 < a, teorema este
satisfăcută, adică exist ă u11 ,.r0 şi un p 0 cam s,1 satisfacă reiatiilP din enunţ. Dacă o < f-1,
atunci valorile u = O ~i p = a satisfac teorema. Dacă avem însă o ~ (3, atunci există
un ordinal o:0 , posibil nul, astfel ca (J + r"o = a . Avem însă, din ipoteza de inducţie,
Do = f3 · uo + Po şi Po < j:J. Prin urmare
a = fJ + ao = fJ + (3 · «To + Po,
deci, prin distributivitate, a= {3 · (1 + u 0 ) + p 0 , ceea, punînd u = 1 + ao şip = Po, încheie
demonstrarea existenţei celor două ordinale din enunţ.
Pentru a demonstra unicitatea, să presupunem că pentru un anume o şi un anume (3
ar exista u1 şi P1, re~:)ectiv u2 şi P2, care să satisfacă a= f3 · u1 + PI şi PI < /3, respectiv
o= {3 ·uz+ p 2 şi p 2 < fJ. Să presupunem că am avea u 1 < u 2 , deci că u1 + 1 ~ 0-2. Atunci
am putea scrie
a= f3 · aI + Pi < f3 · u + f1 = fJ · (u1 + 1) ~ fJ · u2 ~ f3 · 0-2 + Pz = a,
deci a < a, adică a E a, ceea ce este absurd. Prin urmare trebuie să avem = u2, deci u,
(3 · u 1 = {3 · u2. Cum (3 · u 1 + p 1 =a:= (3 · u2 + P2, deducem PI = P2, ceea ce arată unicitatea
şi încheie demonstraţia. □
În mod uzual, u şi p sînt numiţi cîhtl, respectiv restul împărţirii. Este util să
observăm că întotodeauna avem o- ~ a, căci, dacă u > a, cum (3 =/. O am avea o: =
{3 • u + p ~ {3 • u > (3 • a. Avem (3 • a ~ a, deci în concluzie a > a, ceea ce nu este posibil.
44 TEOREMĂ : Produsul de ordinale finite este un ordinal finit.

D emonstmtie : Fie m şi n ordinale finite. Demonstrăm prin inducţie după n pe w că
m · n este finit. Dacă n = O, atunci m · n = O E w. Dacă n =/. O, atunci presupunem
51
5. OtrntNAu: - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - -
că pentru orie<' no < n avem 1n · no E w. Cum <'xistă un pre<lN:esor p al lui n, av<'m:

m · n = m · (p + 1) = m · p + m, dar p < n, deci m · p E w, de unde m • n E w. 13
45 TEORSMĂ : Pentru orice ordinal finit nenul n avem n • w = w.

Demonstratie : Vom arăta că mulţimea A = uk<J n X {k} ), ordonată astfel ca să fie
de acelaşi tip cu n · w, est<> isomorfă cu w. În primul rînd să obsc>rvăm că A est.,, "xact
mulţimea n x w. Fie acum funcţia/: n x w-. w dată . de/(< i,k >) = n • k + i şi să
arătăm că este nn isomorfism de ordinP. Cum -< însf'anrnă că k 1 < A: 2
sau că k 1 = k 2 şi i 1 < i-i,, atunci, observînd că i 1 < n, respectiv i 2 < n, reiese uşor că av<'m
n · k 1 + i 1 < n · k 2 + i2 în ambelP cazuri, ceea ce demonstrează strict.a monotonie a fmwţif\i
/ ( deci şi injectivitatea sa).
Să demonstrăm în încheif're surjectivitatea lui /. Fie un m E w oarecare. Din tf'orema
de împărţire cu rest deducem că exic.tă un k şi un i astfel încît. m = n · k + i şi i < 11., adică
i E n. Cum k este cu necesitate un ordinal finit (c.ăci k ~ n • k, iar n · k ~ m), înseamnă
că k E w, şi prin urmare < i, k > E n x w şi avem f (< i, k >) = n · k + i = m, ceea ce arată
că f este surjectivă şi prin urmare este un isomorfism de ordine. În concluzie, n · w = w. a
Din teorema tocmai demonstrată reiese de exemplu că 2-w = w. Dar w-2 = w+w > w,
ceea ce ne arată că înmulţirea ordinalelor nu este în general comutativă. De asemenea acum
putem arăta că distributivitatea la dreapta în general nu se realizează: dacă (1 + 1) · w =
2 · w = w, în schimb 1 • w + 1 • w = w + w, iar cele două valori sînt evident diferite.
Următoarea teoremă a fost prima oară formulată de Cantor:
46 TEOREMĂ: Dacă ·11 este un ordinal limită, atunci, pentru orice ordinal
a, avem a , · '7 = sup {~ · /1 / /3 < ii}.
Demonstratie : Pentru a = O rezult_a tul este evident, astfol că vom presupune în cele ce
urmează că a =I= O. Fie 6 = sup{ a · {3 I {3 < '1J} şi să arătăm că a · 17 ~ 6. Cum a > O,
<lin teor~ma împărţirii, deducem că există două ordinale u şip astfel c.a 6 = o· u + p !?i
p < a. Incă presupunînd că u < '11, cum '1J este ordinal limită, am avea u + 1 < 11 şi prin
urmare o · ( u + 1) E { a · {3 I {3 < '1J}. Şi am scrie 6 = a · u + p < a · u + a = a · (u + 1)
şi am deduce că 6 este mai mic decît un element al multimii a cărei margine superioară
este, ceea ce este imposibil. Prin urmare u ~ '11, şi deci a · '1J ~ a · u S a · u + p ~ 6. Cum
pentru orice {3 < '1J avem a • {3 < a • '11, înseamllă că a• '1J este mai mare dedt orice element
•al mulţimii { a • {3 I {3 < '1J}, şi cum este mai mic sau egal decît marginea superioară 6 a
acestei mulţimi, înseamnă că este chiar acea margine superioară. c
•
Într-o reformulare uzuală a teoremei s-ar putea scrie a · '1J = LJ{ a· {3 I {3 < 17} în loc
de a· '1J = sup{ a· {3 I f3 < '1J}.
Observînd că, în cazul în care {3 ar avea un predecesor {, din distributivitate am
deduce că a • {3 = a • ({ + 1) = a • ~ + a. Putem acum scrie definiţia completă prin
recurentă dată de Jacobsthal înmulţirii ordinalelor:
dacă {3 = O;
dacă { este predecesorul lui /3 = { + 1;
dacă {3 este un ordinal limită.
52
- - - - - - - -- -- - -- - - - - -- - - - - - - .5. 7 J\1//"f',\IF:Tl<'A 01/PINA/, F:l,Ofl
ln îndwi0.re vom pr<'z<'nta fărri d<' monst.ra ti<) o caracterizare cu aj11t.or11l înmulţirii
ordinalelor a t.uturor ordinal<'lor limiUi din On:
47 TEOREMĂ : Un ordinal ·,7 este ordinal limită dacă şi doar dacă există
un ordiual /-J =I= O astfel ca 11 = w · 1-J. □
Folosi ml înrn11lţi re a ordinah•lor , put:Prn completa. rcpr<•z1' n t arca intuitivă a clasei On

a ordinalelor astfel:
O, 1, 2, 3, .. . , w, w + I, w + 2 , . . . , w · 2 , w · 2 + 1, ... , w · 2 + 26:l , . ..
. . . , w · w, w · w + 1, w · w + 2, ... , w · w · w, w · w · w + 1, ..... .
Expo ne n.ţierea ordinalelor
Ridicarea la putere a mmwr<'lor nat. urale nu f'St. <' alt.cc>v-<l. decît o înmulţire repet.ată, definită
recurent prin mP = 1 şi m a t I = rnn· m . Extiuden !a a cestei definiţii pentru ordinale oarecare
a fost dată de Cantor ş i se poate scrie:
d acă 7/ = O;
da că -y <'St.e pr<'<Îf'cf'sorul lui 7J = -y+ 1;
d acă 17 est e un ordinal limită.
Poprie t ăţ ile ridicării h put.ne pot fi stali ilit0 cu uşurinţă: D0sigur vom avea mereu
1 ,, = 1 sa u n 1 = a. În g0w·rc-tl avem o 2 = n • n·, o-3 = a • a • a e tc. Se arată prin inducţie
şi următoarele proprie tăţi : dară 11 < b, p <'nt ru o > 1 avem cvTI < ci. Invers, pentru un
a> 1, dacă o T/ = el', atunci 1J = b, iar dacă oT/ < ci', atunci avem 7J < 6. Se pot de
asemenea demonstra relaţiile a.'7+ 6 = oT/ • el' ~i ( a,T/)6 = orr 6
Cu a jutorui. ridi cării la puten ~ putem formula, fără a o d<'monstra, o proprietate
remar cabilă a ordinalelor: posibilitatea de a scrie orice ordinal ca o sumă de puteri. Este
vorba, mai precis, de urmă torul rezultat datorat lui Cantor.
48 TEOREMĂ : Fie un ordinal oarecare a> 1. Atunci pentru orice ordinal
/3 există un unic ordinal finit k şi există unice şirurile de ordinale ît>, '"YI, ••• , ,k- l
şi bo, 61, ... , bk- l astfel încît 10 > 11 > .. . > 1'k-l şi O < bi< a pentru orice i < k şi
încît este adevărată egalitatea:
/3 = a1tl · bo + o'YI · 61 + .. . + aî'k- i · bk-1 9
Fac:em observaţia căacest rezultat garantează , printre altele, posibilitatea ~xprimării
unui număr natural (ordinal finit) în forma zecimală uzuală, luînd a= 10.
Nici ridicarea la putere nu poate face trecerea de la ordinale finite la ordinale infinite:
49 TEOREMĂ Pentru ordinale finite, rezultatul exponenţierii este de
asemenea finit.
D r-·r nonstmtfr : Identitatea ofi+ t - c/3 • o şi o simplă inducţi<' peste w după /J arată
i1n<·diat adevărul a cest ei afirmaţii. a
5 ORmNA u : - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- -- - - - - - - - - -
Folosind şi ridicarP.a la putPre vom da o nouă rcprez<'ntare intuitivă, oarecum 1ma11

completă, a clasei ordinalelor: IO
O, 1, 2, 3, ... , w, w + 1, ... , w · 2, w • 2 + 1, ... , u?, w1- + 1, ... , w1- +- w + 763, ...

... , ul 17 + w f> + ;;,, ... , w ' w -t- 1 ' ... 'w W·~5 + 45 ' ... w + 1 ' ... 'ww"' ' ... .. ..
0
O . J,J W
'w W ·W W ·W
Ac.este ext.ind(•ri ale opmaţiilor u:wale a}P mmH'relor natural•~ la îutreaga clasă O 11 11m
arată că ordinalele constituie într-adevăr o bună genera.liza.re a conn'ptului de număr. Darr
nu este singura..
10
O reprezentare, încă mai completă, va fi dată în capitolul 6, folosind cardinalele.
54
• i
6. Cardinale
Continuăm exp1rn<>r<'a perspectivei axiomc\tice asupra ideilor lui Cantor I,,gate c)p infini-
tate. Vom prezenta de asPrncm'a o nonă axiom~.: axioma al1'~Nii, can', d<'~i st.rîns )P~ată de
recu1n!rarea teoriei lui Cantor, 1111 aparţine iu fapt sistt'mului de axiome Zermelo-Fracnkel.
6.1 NUMERE TRANSFINJTE
Dorim să 'nmnă.~ă.m' elementele oricărei mulţimi, chiar avînd o 'infinitate' df' <'},,mente.
Pentru a realiza. an'st. lucru, mai întîi vom al<'p;e 1111 pron'd<'U d<' a compara, din punct.ul de
vedere al 'numărului' d0. elemente, două mulţimi. Procedeul a fost cl<~scoperit d<~ Ilol:zano în
1851 şi a fost studiat în profunzime mai tîr:1.iu de dit.re Cantor: t'ste vorba <l<-'spre fuucţiile
bijective.
Vom spune a~ad.ar că două mulţimi oarecarf' a ~i h sînt echipotente (sau r.chinu-
merice) dacă există îu U o funcţie f : a - b care si"i fa, hijPctivă, deci care să aşeze
în perechi (independentf') toate elementele lui a cu t.oat(' dementele lui b. Pornind de
aici put<'m începe c011str11in-~a aparatului teor<'t.ic can-' să ne J><'r:nită această 'numărare' a
elementelor unei mulţimi.
Apariţia numernlor naturale a fr,st direct legată d t) ceea ce am putea numi "numărarea
elementelor unei mulţimi finite". Este <foci normal să încercăm să 'numărăm' elementele
unei mulţimi cu o 'infinitate' de elemente folosind o generalizare a numerelor naturale.
Ordinalele, de~i d<'si~ur sint o generalizare a co11c<'ptul11i de număr natural, nu sînt şi
una care să ne permită să 'numărăm' elementele oricărei mulţimi, pe de o parte pentru că
ordinalele par a fi mai degrabă utile pentru a studia mulţimi bine ordonate şi nu mulţimi
oarecare, şi pe de altă parte pentru că, dacă putem bine ordona o mulţime în două moduri
diferite, ordinalele corespunzătoare pot fi de asemenea diferite, fără ca prin aceasta mul-
ţimea să-şi fi schimbat 'numărul' de elemente. De exemplu, de~i sînt evident diferite,
ordinalele w şi w + 1 pot fi puse în bijec;ie: funcţia f (k) = k + l pentru k E w şi / ( w) = O
est<' o funcţie bijectivă de la wU { w} la w. Acelaşi lucru se poate spune şi despre ordinalele
w ~i w + w, sau despre w şi w • w etc. (Desigur că un astfel de fenomen nu se poate întîlni
în cazul ordinalelor finite.)
Trdmie deci să construim o altă clasă de obiecte pe care să le folosim ca 'numere
transfinite'. Aceste obiecte le vom numi cardinale sau nmne1-c cardinale. Cantor a definit
numcr<'lc cardinale ca fiind "noţiunea g<:'nerală pe care o extragem dintr-o mulţime cu
ajutorul facultăţii noastre de a gîndi, făcînd abstracţie de natura diferitelor elemente, cît şi
d<' ordinea lor". Cardinalul unei mulţimi a, pentru a evidenţia această dublă abstractizare,
1•ra notat a. Mai tîrziu Frege a dat o altă definiţie: cardinalul unei mulţimi este clasa mul-
liimilor ec:hipotente cu ea. Această definiţie poate fi folosită ca atare şi în cadrul nostru
55
forrnal, dar, ca şi în cazul tipurilor de· ordin<' ale, mul~imilor bine ordom1t0., vom prdcra să
al<')!,<)lll cite 1m n'pr« )Zl'Htant din IÎ<'< '.an• ast li•l ,t,~ dasil, JH'nt.ru a manipula obiecte <'xistînd
în univers, şi nu formuk, ale limbajulni formal.
Avem nmst.ruite d!'ja ordinalele l'a n das;'t d,, r<'pr0z,,11t..rnti p0.ntr11 tipurile d1' mul-
ţimi bine ordonate. De as«'m<mea On s-a clowdit a fi ~i o bună g<'tl<'ralizare a numerelor
naturale. Ar fi deci comod să putf'm alf'ge anumit.,• ordinal<' ast.fol încît să construim o
clasă de r0pn•ze ntanţi pentru fiecare cla.c_ă dP mulţimi cl'hipotente. Folosirea unor ordinale
p<'ntru caracterizarea mulţimilor oarecare ar c0.rf' însă în prealahil ca orice mulţime să
poată fi hirn' ordoHată , adică peutrn orice mulţirn, , s;t 1)xist.<~ îu uuiwrs o n'laţic care să
o bine ordoneze. Căci dacă o mulţime nu poate fi bine ordonată, atunci desigur că nu
poate fi pusă în bijecţie <:u nid un ordinal. C;1 orie<> mulţimf' poate fi hine ordonată nu se
poate demonstra folosind doar axionwlc din sistemul Zermelo-Fraenkel, ci este necesară o
axiomă suplimentară.
6.2 AXIOMA ALEGERII
Axioma alegerii, în forma sa cea mai simplă, formulată de Zermelo în 1904, are următorul
e nunţ: Pentru orice mulţime a care are toate elementele mutual disjuncte,
există o mulţime rn care conţine exact un element din fiecare mulţime nevidă
al lui a. Formal, se scrie:
('v' a) [ ('v'x) ('v' y) [( x E a I\ yE a I\ x -/= y) __. x n y = 0] -t
-t (:hn)(\fb)[(0-/= b Ea) __. (3x)(mn b = {x})])

Mulţimea m este rezultatul 'alegerii' a exact cite unui element din fiecare din m11l-
ţir:1ilecare îi aparţin lui a. Da.că <L este 'finită' (intuit.iv), un astfol de enunţ poate fi
demonstrat diB axiomele Zermelo-Fraenkel. Dar dificultăţile apar în momentul în care a
are o 'infin: '.: ate' de elemente. Dacă, de exemplu, elementele lui a a.r fi sau ar putea fi
bine ordonate, atunci am putea strînge într-o mulţime m toate primele elemente ale mul-
ţimilor nevide care îi aparţin lui a şi atunci ac~astă mulţime ar satisface enunţul axiomei.
Prohlema în gem•ral este de<:i de a indica un procedeu prin care poate fi construită mulţi
mea m,, prin care pot fi alese cite un element din fiecare mulţime nevidă din a. Axioma
alegerii afirmă că un astfel de procedeu există întotdeauna, deci că întotdeuna există în U
o mulţime m care ·alege' cîte un element.
( Condiţia ca elementele lui a să fie disjuncte două cîte două este necesară pentru
a se putea respecta condiţia ca m să conţină exact un singur eleuwnt din fiecare
mulţime din a. Spre a exemplifica, să alegem mulţimea a = {w\ n I n E w}
( w\ n = {n, n + 1, n + 2, ... } ) şi să observăm că nu poate exist.a o mulţime
m care să satisfacă cerinţele axiomei. Căci fie un n 1 E w oarecare pentru care
alegem un k 1 E w\ n 1 • Fie de asemenea. un n 2 E w astfel ca k1 < ni. Să alegem un
k 2 oarecare din w\711.2. Atunci cu necesitate k 1 -/= k 2 şi k 2 E w\n1 ~i prin urmare
multimea m va conţine cel puţin două elemente distincte din w\ n,, ceea ce nu
56
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ fi . 2 . \s1on-1 Af,Et:f:flll
r<>aliz<';v.ă <'.otHliţiil0 r<'r11t.P ~i arnt:\. c:\ forn111la.r<':i axinrn('i, spr<' a fi consistentă,

t.n~bui<' să cont_ină condi~ia ca <~l1•1w•11t.Pk lm <L să fi<' disj 11nct1).)
Axioma a st.îrnit: 1111m<'rm\S<' ,·,n1t.rovl'rS<' î11 <'poca la c·;u<' H apărut., datorită ,·aracterului
său UC'co11strmtiv, şi s-au încercat urnit<> proc0dee pri11 car,, ~.î fie dPdusă sa11 infirmată.
Ahia în 1963, Paul ColH'll a demonstrat că axioma. nu poate fi d<>dusă din sist.1'mul Z<>rmelo-
Fraenkd.
yom prescurta cu AC emmţul axiorn°i al<'g<'rii. 1
In cont.inuare vorn prez<>nt.a o s<'ri0 el,~ afirm;1t,ii <'chivnl<'nt.0 ,·11 AC. Unul di11tr0 acest.ea
este legat. de conceptul ele funcţie de alegere. Vom numi în acest fol o fuucţiP f definită
pe o mulţime a pentru ca.re
{Vx)[(0 i= x Ea) -t f (x) Ex],
pentru că f 'alege' cît.e un 01,,mcnt. din fiecare <'kmc'nt. x nevid din a. Următoru] rezultat
a fost publicat <le Russd în mm):
50 TEOREMĂ : Axioma alegerii AC este echivalentă cu oricare din urmă
toarele enunţuri:
AC1 : Pentru orice mulţime a există o funcţie de alegere f peste a.
AC:2: Pentru orice famme {w1)iEJ de multimi nevide, produsul cartezian
niEl Wi al familiei este nevid.
Dcrnonstra.tie : Presnpunînd AC adevărată, fi<-~ o mult,ime oar<'can~ <i. Atunri există

mulţimea b = {{x} x x I x E a} ale cărei elf}mentc:> sînt evident disjuncte două cîtc două.
Atunci, din AC, există o mulţirw-' m care conţine exact un si11gur elenwut < x, t > din
fiecare {:r;} x x cu x i= f/J şi se observă că m <~st.e o funcţie de aleg<'r<> 1wutru a. luvers,
presupunînd AC1 , fie a o mulţime cu elemente mutual disjuncte. Atunci ar exista o funcţie
de alegere f, <le unde reiese imediat exist. enţa un<'i mulţimi m = im J ca.re să satisfacă AC.
Presupunînd AC adevărată, fie (w1)iE/ o familie de mulţimi nevide. Fie mulţimea a=
{ { i} x w; I i EI} care are dementele nevide ~i mutual di'>j,mct.e. At11nc.i există o mulţime
f care conţine exact cîte un element < i, x > din fiecare { i} x wi, iar această mulţime este
o funcţie f : I - uiE/ Wi cu J(i) E Wj, deci un element din niE/ Wj. Invers, presupunem
adevărată AC2 . Fie a o mulţime oarecare. Fie b = a\ {0} mulţimea elementelor nevide ale
lui a. Atunci produsul TixEbx al familiei (x):r.Eb va fi nevid şi se observă că orice element al
an'stuia va fi o funcţie de alegere pentru b şi d<> asPm<mea şi pentru a, ceea ce satisface AC1.
Cum AC1 este echivalentă cu AC, avem satisfăcută şi AC, ceea ce încheie demonstrarea
echivalenţei celor trei enunţuri. □
Existăun număr foarte mare de enunţuri echivalente cu axioma alegerii, iar unele
dintre acest.ea vor fi 1irez<'ntate îu capitolul 8. Pent.rn <li'7. voltart-'a teorit-'i mulţimilor pe
care o prezentăm aici, nu avem însă nevoie decît de aşa nwnitul principiu de bună ordonare
al lui Zermelo.
1
de la: wciom of 5)10ice; E....ixiome du 5:.l10ix
57
6 . CARI>/N,11,1'; - - - - - - - - - - - - - - - -- -- - - -- --------
Principiul de bună ordonare
Acest enunţ, bănuit ca adevărat d,~ Cantor d('_ja în 188~ şi dedus din axioma alegPrii de
Zermelo în 1904, este d('OSt-'bit d1> important. p1'11trn dP~volt.an-'a teoriei numerelor cardinale:
el afirmă că orice mulţime poate fi bine ordonată . Vom nota acest enunt cu ACZ.
Că ACZ implică AC este u~or de arătat. . Căci fie,, o mulţime a cu elemente nevide şi
mutual disjuncte şi fie b = LJa. Evident că avem a C P(b), Fier C bx bo relaţie care bine
ordonează mulţimea b şi a cărei existenţă este asigurată cfo ACZ. Atunci putem defini o
funcţie g: P(b)\{0} ~ b astfel ca g(x) să fie cel mai mic Plement modulo r din x, pentru
orice x C b. Atunci restricţia f = g la este o funcţie de alegt-~re pentru a.
Demonstraţia faptului că principiul de buuă ordonare se deduce din axioma alegerii
este mult mai complexă.
51 TEOREMĂ : Axioma alegerii implică principiul de bună ordonare.
Dcmonstratie : Fie o mulţime oarecare a. Vom construi o relaţie r care să bine ordoneze
mulţimea a. Observînd că avem LJ(P(a)\ {0}) = a, forma AC1 a axiomei alegerii ne asigură
existenţa unei funcţii h: P(a)\{0} ~ a pentru care h(x) Ex pentru orice x Ca nevid.
· Folosind existenţa acestei funcţii h, putem defini o nouă funcţie g : P(a)\{a} --t a dată
de g(x) = h(a\x) pentru orice x st1ict inclus în a. Attţnci este clar că g va satisface
proprietatea că, pentru orice x C a distinct de a, avem g(x) (ţ. x.
Cum clasa U a tuturor mulţimilor nu corespunde unei mulţimi, există cu siguranţă
o mulţime w care să nu fie element al lui a. Folosind această mulţime w şi funcţia g
determinată mai sus, vom defini prin recurenţă peste clasa On a ordinalelor o relaţie
funcţională F dată prin expresia:
F(o:) = { g( {F(/3) I /3 <o:}), dacă {F(/3) I /3 < o:} E P(a)\{a};

~ ~tful.
Cum F(o:) este ori egal cu w, ori un element din a, dacă am presupune că F nu ia pentru
nici un ordinal valoarea w, am deduce că, pentru orice ordinal o: avem F(o:) E a. Din
definiţie, relaţia F(o:) E a implică
{F(/3) I /3 < o:} E P(a)\{a}.
Mai ~ult, dac_! am presupune că F nu ia valoarea w, am deduce că Feste injectivă. Căci
dacă F(o:) = F(p) pentru p < o:, atunci ar însenina că
F(p) E {F(B) I /3 < o:}

şi cum
F(a) = g( {F(B) I /3 <o:}),
din F(o:) = F(p) deducem că am avea
g( {F(B) I /3 <o:}) E {F(B) I /3 < a},
ceea ce ar contrazice proprietatea lui g ca g(x) (ţ. x pentru orice x din domeniu.
Deci, dacă F(o:) =I=- w pentru orice ordinal o:, atunci F este cu necesitate injectivă.
Cum im F C a U { w}, deducem prin comprehensiune că im F este o mulţime. Definind
58
_ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ __ __ _ _ _ _ _ _ fi .:I /)1,:r,·rNIUF-.-1 <',-1 /U>IN,11.f.'U>ll
r<'la~ia JT(:r., y) = F(y, x), c:11m P <'St" iHj,,div:i, d0<lucern că El <'st.e o relaţi(' funcţională
('U imaginl':i im II = Un ~i dor11<·11i11l 1111i!U1111•a dom H = im F'. Aplic.înd suhst.it.nţia, am
d,•dth <' di On est.0 <f,, as<'IlH'nea. n 11111lţi1111•, c<'<'a ,·e este absurd,
Ci:m ;1!:s11rd11l provi11<' doar din p_r1•s11rl11twr1•a că F nu ia valnar<'a w, rezultă di ('Xistă
<:-:1 nec<'sitntc ordinale n p<'lltru can) F( o) = w. Fie /, cd mai mic astfel de ordinal. Atunci
F01) E ,i pentru orice /-J < b, ~i prin 11rtm1re
{F0J) ! /1 < b} C a.
atunci, prin d<'finiţif', am av<'a

F(,5) = g ( { F(rJ) I /-J < ,~} ) E a,
cet'a o• nn Sf' poat.P realiza. În consecinţă avem { F(fl) I /-J < 6} = a. Prin urmare imaginea
ft'.<:r ~c: :)t•i F 11, 1•:..;t.,, chiar a, d«~<'Î cor<'SJnrndP Ull(•i fm1('tii surjective f : li - t a .
.F1mcţia f este inject.ivă: căci fie ')' E b oar<-~caw; atunci
!(,') = 9( {!(;~) ! 3 < ,,,} ) ~ {f(/1) I /J < "Y},

deci mt p11t.em avea f (,) = f(~) p<'utru un ( < "Y· Prin urmare / este o bijecţie de la
ordi1:;d al li la mnltimea a, şi r 11t0rn d0fini im1•rliat. prin transport de structură o bună
ordi1w pe a similară cu cea de p e b şi care să con•spundă uncui obi~ct din U. C
Vom admite în contin11ar0a acestui capit.ol AC ca fiind adevărată. Sistemul de axiome

format. prin adăugarea AC la ZF se notează ZFC.
6.3 DEFINIREA CARDINALELOR

Putem să. intoduct'm ceea ce s-ar putea numi o măsură peste mulţimile din U, core-
spunzhd , în cazul mulţimilor finite, noţiunii intuitive de 'n11măr de elemente'.
Reamintim noţi-tnile funda.mentale. Două mulţimi a şi b se vor numi echipotente
sau cchinmne. rice dacă există în U o funcţie bijectivă f : a - t b. (Putem atrage atenţia
că două mulţimi pot fi intuitiv echipotente, în sernml că putem imagina o corespondenţă
bijecdvă Î!1tre cele două mulţimi, fără însă ca cele două mulţimi să fie formal echipotente,
în, sensul că nu există în universul U nici un obiect care să corespundă 'bijecţiei' imaginate.)
. Este clar că putem vorbi de clasa tuturor mulţimilor echipotente cu o mulţime dată.
Folo-;ind însă axioma alegerii, mai precis principiul de bună ordonare al lui Zermelo, putem
dc•moustra că fiecare astfel de clasă conţine măcar un ordinal. Căci fiind dată o mulţime a,
<'Xist.iÎ în U o relaţie r de bună ordonare a lui a, şi prin urmare există un ordina~ a isomorf
rn < a, r>, deci există o funcţie bijectivă f de la a la 0: şi, prin urmare, a este echipotentă
cu ordinalul a.
D ( ) obicei există însă mai multe ordinale echipotente cu o mulţime dată, aşa cum o
poate dovedi şi următoarea lemă:

52 LEMĂ : Dacă a este un ordinal infinit, atunci a este echipotent c1L a+ 1.
Dcmonstr<Lfie : Funcţia f :a U {a} -t a definită prin
59
fi. r,A/l()INill 1,· _ _ - - - - - - - - - - - -- - - -- -- -- - - - - - - -- -
O, dacă~ = o;
/(!) ={ ~ I- 1, dacă~ E w;
este vizibil o hijecţic,

~.
ce<:>a ce îndwfr,
dacă ~
d<'rnonstraţia. ■
<'ste infinit ~i ~ -/= o.
Cum E~xistă deci mai multP ordinale cchipotent.~ r.u o mulţime dată, vom aleg" unul
dintre acestea ca 'reprezentant' miic al 1111,•i dase dP <'d1ipot,~11ţă, ~i anume pc cel mai mic.
Vom numi cardinalul (sau nmnărul cardina[) al unei mulţimi a cel mai mic ordinal
echipotent ClJ a şi îl vom nota a sau card(<:'}. sau I a I- AcPa.stn defini ţif' a fost dată p<'nt:ru
prima oară în această formă de către John ;von Neumanu în 1928. Este evident că mul-
ţimile a şi b sî1u; echip~tente <;iacă şi doar <lacă " card(a) = card(b). De asemenea se vede
că un orc,linal <l'. va fi un. cardinal .dacă.şi <font da.că nu este echipotcnt cu nici un ordinal
/3 < o. (Este irl).~diat că, peuţru- orice ordinal.d l'.,· avem card( a) ~ o.)
Această d e ~ evidPriţiaiih-0 dasă . ,1~ ,t)rdh1ale: clasa canlinalelor, adică clasa or-
dinalelor need.t:if)otente cu ordinale niai n1'ici, pe care o vom nota Cn. Cardinalele vor fi
'măsuri' ~le mulţimilor, fiecărei mulţimi 1.:or<•sputizîndu~i o unic~ _ 'măsură' din Cn. Apare
desigur int.rebarea dacă această clasă corf'spti1t<W''tt11eî mulţimi. Răspunsul este negativ:
53 TEOBE~ : Cn nu corespund!fl.'lln~Ltnulţimi.
Demonstn1;ţie : Presupunem că ar exista o mulţhne - w oorespunzînd clasei ordinalelor.
Fie atunci p = U w. Cum orice relaţie de ordine peste o part•~ oarecare a lui p este un
eleJnent al h1i 'P(p x p ), putem defini mulţimea:
a = {< b, r > E P(p) x P(p x p) I < b, r > este bine ordonată}
M,_ulţiiµea a conţine a.'jadar toate părţile lui p bine ordonate în toate modurile posibile.
Cum fiec,ă,r~i m.1.lţirn~ bine ordonate < b, r> îi cor()spundo un unic ordinal /J, pute m ddini
pe a foncţia ) = ord( < b, r> ). Vom arăta că II{)= On, ceea ce va duce la
concluzia că On coreSPsl.l»de .unei mnltimi, ceea ce este fals.
Fie deci o: :\JP o r ~~oarecare din On. Vom arăta că există un element x din a astfel
ca <p(x) = a. Otpq. car_d(~). este în Cn avem card(u) E;w, deci card(o:) C p, deci card(o) E
P(p). Este clar că o: ş1 ca.rd(o:) sînt echipotente, deci există o bijecţie f : o-+ card(o:).
Cum a este pine ordonat,. prin tranport de 2tru,;,t ur~ prin/ există o relaţie de bună ordine
r E card(o) x card(o) C 'P(p x p) pt-st~ r.ard(fi), Dat fiind ~ < card(o), r > este un
element al l\lÎ a şi este sim;Jar cu a 1 d,,d,w~~n dl ip(< ~ârd(a), r >) = o., ceea ce încheie
demonstrarea fi\ptului că im
ft? .;. ()r,,, dh1 f qf~ §:.1if d~dij~-;(, plin li\lhHtitutie că On este o
mu_lţime, ceea ce e~te fals şi arâtl .e l ptesu1m-rw.rP.â fi<~â.stră esfo de li!fflmanaa fals,. ■
În continuartl v()fii studîa prnţw~ti'.\tHe ~!ilîTlfWi'ieîitek>t â.c~stei ~1~~ On a t.:ardinalelor.

Să demo~tr,m ~ pjw.mpht ~i'. gri-f.:P, f>rc11mii fii1it es~ ufi târ<lififtÎ: Pentru âcest.a av4-m
nevoie de urffiltc:}rul r~zuiilât vteHminâ-r:
54 ti;MĂ ! Dnefi di;u/1, fi'lH.ljtrn:i ii ~i :, Mnt ei>.liipoi.;;11,fii.; âti,itti. pMitru ot"Îr:fi :t ~ a
§i 11 E b, tnullt!fri1le ii\ {x} ~ii;\ {y} iiird de (i.~ifffiif-rheii eP-hipoiMîte,
Dnmonkimiîe : F~ / : ă =f b il hţjl3f}ţ&P i;âr~ ,:;tabHi:,~tf; ~ehijmttlnţn, ~ifir d4J~\ muittmL
Prflsupiiiliiîd ~, Î{'x) = Y; estP- fiăr 1c1i fuoc(1â g: ă\(x} =+ b\{y} d~iiiti prin g(,u} ::::! /(1,)
(â.dic~ ii= J\ {<. :t, y>}) este de âseiiie11eâ o bijectie.
iJ{)
_ __ __ _ __ _ _ _ _ _ _ (i . .'I l>IW/NfR(','1' C,IJWINAJ,Hl.OR
Dacăî11s,1. J (:r.) ·1= y, cmn f est<' ~i smj,,ct.ivă, există cu siguranţă un z E a şi z f:. x

astfel ca J(z) = y. Prin urmar<' putem ddi11i fu11cţia g: a\{x}-+ b\{y} prin
dacă
g (1/,) = { J (n)·' 11, f:. z;
· /(:r); dacă 11.=
z.
şi care este vizibil o funcţie bijPctivă, ceea cp îndwie demonstrarf'a lcmPi. ■
55 TEOREMĂ : Orice ordinal finit este un cardinal.

Denwn.-;tratie. : Vom demonstra această propoziţif3 prin inductie peste w. Desigur că O
este un cardinal. Dacă ordinalul finit n est,~ un cardinal, atunci, pn~sup11nînd că n + I
nu ar fi un caniinal, am deduce că există un m < n + 1 astfel încît să existe o functie
bijectivă f : n +- l -+ m . Cum n + 1 f:. O, este necesar ca şi m f:. O, şi cum m este finit,
există 1111 pr<'d1~0-sor pa.I lui m. Cnm n + l est.0. echipot~•nt cu m = p + 1, adică n U { n}
este echipotent cu pU {p}, deducem, utilizînd lema de mai sus, că n estf' echipot.ent cu p,
ceea ce estf' contradictoriu , dki desigur p < n, ceea ce exclude posibilitatea ca n să fie w1
cardinal, aşi cum am presupus. r;J
Un cardinal care este ordinal finit se va numi ca.rdfo,al finit. Dacă 11n cardinal nu este
finit, el v-d. fi numit cardinal infinit.
56 TEOREMĂ : w este un cardinal.
Demonstraţie : Arătăm că w nu e~t.e echipot(:'nt cu nici un ordinal finit . Evident w nu
este echipotent c u O. lrn.luctiv, arăt. i"Ll n că, da.că n f'Ste un ordillal finit cu care w nu este
echipotent, se <lf'duce că w nu este ed1ipotent nici cu n+ 1. Căci să presupunem contrariul:
că ar exi~t.a o bijf'cţie între n + 1 şi w. Cum w fii w + 1 sînt echipot.ente, deducem că n + I
şi w + l sînt ehipotente, şi folosiud din nou lema prezentată mai sus, rezultă că n este
echipotent cu w, ceea ce este contrar presupunerii de inducţie. li
Evident, w este cel mai mic cardinal infinit.

57 TEOREMĂ I Orice cardinal infinit este un ordinal limită.
Demonstraţie : Ştim că, dacă a este un ordinal infinit, atunci a este echipo_tent cu a+ I.
Fie un cardinal infinit, deci Ă > w. Presupunînd că Ă -nu este ordinal limită, în~amnă
Ă
că există un ordinal a astfo::. ca Ă =a+ I. Cum desigur a este infinit, deducem că .Â este
echipotent cu o., ceea ce este imposibil. a
Desigur, există ordinale limită (de exemplu w + w) care nu sînt cardinale .. ·

O multime al cărei cardinal este finit va fi numită mulţime finită. Dacă cardinalul
unei multimi este infinit, rnultimea va fi numită infinită. Dacă cardinalul unei mulţimi
este w, deci dacă este echipotentă cu multimea numerelor naturale, vom spune că mulţi
mea este numerabilă. Dacă o multime are un cardinal mai mare strict decît w, atunci
vom spune că mulţimea este nenumerabilă.
În sensul acestor definitii, un ordinal este finit dacă şi doar dacă este o multime finită.
Cum w este cel mai mic cardinal infinit, aceasta ne sugerează următoarea propozitie:
61
fi. l . lRP/.\" tu-: - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - -
58 TEOHE1\-1Ă : Orice mulţime infinită conţine o submulţime nnm«'rabil~.

Dt·111<m.~tra(ic : Ciki, fiind dată nmlţinwa i11ti11ită a ~i t•xistind hi_j.,cţia / : rnrd(u) - 11,
cum w C card(a), deducem că fl'Stricţia f lw t'Sh' hij1•ct iva }H' f lw) C a, et'l'a n' i11du•i1•
dt:•monstraţia. a
În ge1wral (>Stt> incomod. 1wntru a compara cardinalt•lt> a douil mul Urni. mai înr îi să
stabilim bijecţiile ~i ordinal<'le respective, p<'ntru ca apoi salt.• cornpan''tm după onlirn•a din
011. Astft>l că vom pn•zenta un mijloc comod d1• a compara mai din•ct 'măsnrilt,' a două
mulţimi oarecare. Pentru aceasta avem nevoie de urmatoarea lt.•mă:
59 LE1\-1Ă : Fie o 1111 ord;,rn/ om·ccar,· şi fie b C o o $11hn111/(i111r narr,·an-. Cum

b este bine ordonată de ordinea de pe o. e.ristă un ordinal f l similar cu < b. E >.
Atunci avem 3 ::; o.
Demonstratie : Fief : b--+ .J isomorfismul dt> multimi ordonatt:• care stahile~t<" similari-
tatea. Dacă am arăta că. pentru orice t; E b. awm J(~) ::; ~' am putl'a apoi dt'tl11c<', din
J (f.) ::; f. E b C o ~i din tranzitivitatea ordinalului o, că J (f.) E o ~i dt•ci că .d C n şi, prin
. urmare, _3 ::; o.
Să arătăm a~adar c.ă (V~)[~ E b - f (~) ::; ~] . Pr<'supmu~m contrariul: că ar exista un
; E b pentru care J(,) > ;. Atunci alegem p cel mai mic astft>l de ordinal ,-. Cum p E b,
deci cum f (p) E J, şi cum f (p) > p, deducem că p E rJ. Vom ară ta a t unei că nu t>xistă nici
un~ E b pentru care să avem f (f.) = p, ceea ce va contrazice surjectivitatt>a lui f : b-+ ţJ.
Fie a~adar un 1 E b oarecare. Din total ordonaH'a lui b avem două cazuri posibile:
1. 1 l mai mic ordinal f. din b pentru care
f(~) >~'se deduce că f(î') s î, şi, cum;< p, reiese că avem J(1) < p. Dacă. în schimb
avem p S , ·, cum feste crl'acătoare, d<'ducem că J(p)::; /(,), şi cum p < J(p), se dt'1hu·e
că p < J(,). În concluzie, pentru orice 1 E b, avem fie J(,) < p, fie Jh) > p, şi prin
urmare egalitatea J( ;) = p nu se realizează niciodată, et:'ea ce contrazice surjc>ctivit.att'a
lui f.
Deci avE'm mereu J(~)::; ~' de unde deducem că J[b] Ca, adică ;3 Co, deci ţ3 ~ n. ■
Din lema de mai sus, ştiind că card(b) = card(,B) S /3, se deduce imediat că awm şi
relaţia b C a- --+ card ( b) ::; a-. Cu ajutorul acestei leme, putt>m da cîteva rezultate utile
legate de compararea directă a cardinalului a două mulţimi.
60 TEOREMĂ : Avem card(a) s card(b) dacă şi doar dacă există o funcţie
injectivă
i : a --+ b, deci dacă a este echipotentă cu o parte a lui b.
Demonstratie : Să presupunem că există o injecţie i : a --+ b. At.unc! a este echipotl'ntă
cu submultimea i[a] a lui b. Cum există desigur o bijecţie f : b--+ card(b), avem că
i[a] C b este echipotentă (prin restricţia lui f) cu submulţimea (f o i)[a] a ordinalului
card(b), şi deducem folosind lema de mai sus că card((! o i)[al) ::; card(b). Cum a este
echipotentă cu (f o i)[a ], rezultă că avem card(a) ::; card(b).
Invers, presupunînd că avem card(a) ::; card(b), cum desigur există funcţiilt' bijt'ctiw
f: a - t card(a) şi g: card(b)--+ b, putem defini funcţia i: a - b prin -i(x) = g(f(x)), care
se dovedeşte imediat că este injectivă. ■
62
- - - - - - -- - - - - - - - -- - - -- - - -- - - fi .3 nt-:FJNIRf; A f :A/IPINA/,F./,tlfl
Din aceast.i't. teoremă deducem imNliat. di, fiind date două mulţimi oarecarP a ~i b,
atunci a C b implică card(a) ~ card(b). Dar chiar dacă a Pst.1! o submulţime strid.ă a lui
b (a :/= b, a C b), totu~i putem avea card a = card b ("partea nu este neapărat mai mică
dccît. întregul").
61 TEOREMĂ : Pentru card(a) -=I= O, avem card(a) ~ card(b) dacă şi doar dacă
există o funcţie surj ectivă s : b - ➔ a.
D cmonstmtie : Să presupunem l"ard(a) s c<1rd (b). Conform propoziţiei precedente,
există o fu11 cţie in}•ctiv ă
i: a - b. Da.cil :r E i!,i], <'xistă 1111 y Ea ast.fi•l ca x = i(y), ~i
cum ieste inj ectivă , acest y este unic. D,, ase m1:'nea, cum a -=I= 0, putem alege un element
oarecare z E a. Astfel încît putem ddini funcţia s : IJ ._ a prin:
_ { y, dacă x E i [<t] şi da.că i(y) = x;
s (X ) - z, d i" [ a l .
1i aca x "F
V
şieste clar c:ă s este surj ect ivă pe <1.

Invers, să presupunem că există o surjecţie s : b ---+ a. Dacă, pentru fiecare x E a,
construim mulţimea
sx = {y E h I s(y) = x},
şi încă mai construim şi mulţimea w = {:,; r I :r. E a}, atnnd,
utilizînd axioma alegerii,
putem deduce că există o funcţie de al<>gere <p : w ---+ U w care 'alege' din fiecare s:r: un
singur element. Putem în acest caz să dPtinim funcţia i: a---+ b prin: i (x) = <p(sx) pentru
fiecare x Ea. Această funcţie este inje ct ivă: fie ;r 1 şi x 2 astfel încît să avem i(x 1) = i(x 2 ),
de un<ie deducem s(i(x 1 )) = s(i(x2)), şi cum pentru orice x E a avem s(i(x)) = x,
rezult ă x 1 = X2, ceea ce dovedeşte~ inject vit.atea lui i. C
(Un corolar al acestor două teoremf' e~te :

62 LEMĂ : P entru a -=I= 0, exist ă, o funcţie injectivă de la a la b dacă şi
doar d<Lcă există o funcţ ie surjcdiv(ţ, de la b pc a. m
Acest enunt depinde direct de axioma ruegerii. Mai mult, se poate demonstra că
un e nunţ de tipul: Dacă există o funcţie surjectivă s : b - a atunci există
o funcţie injectivă i: a - b astfel înc.î t s ( i(x)) = x pentru orice x E a este
chiar echivalent cu axioma alegerii.) ·
Un rezultat important care se deduce din prima dintre teoremele de mai" sus este
următoarea teoremă uzuală, care, deşi este cunoscută ca Teorema Cantor-Bernstein,
fiind co njecturată de Cantor în 1895 şi demonstrată de Bernstein în 1898, de fapt a fost
de monstrată pentru prima oară de Dedekind în 1887.
63 TEOREMĂ : Dacă există două funcţii injective i 1 : a -+ b şi i2 : b---+ a,

atunci mulţimile a şi b sînt echipotente.
D cmonstratie : Din existenţa injecţiilor deducem că card(a) ~ card(b) şi încă card(a) 2:
card(b), de unde reiese card(a) = card(b). ■
(Trebuie subliniat că, deş i aici am prezentat o demonstraţie care depinde de acceptarea
axiomei alegerii (prin folosirea cardinalelor), totuşi teorema Cantor-Bernstein poate fi
63
6 . CAflf)/N.-1 I .F: - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - -,--- - - -- - - - - -
d<>monstrată şi fără folosirf'a axiomei aleg<'rii, deci doar în cadrul sistmnului Zermclo-
Fra<'nkcl propriu-zis.)
Următorul rezultat este iară.~i foarte cunoscut şi a fost cfomonstrat de Cantor în 1892,
fapt pentru cnre esh~ c1mosc11t. ă ca T corc11w, lui Ca.ulnr.
64 TEOREMĂ: Pentru orice mulţime a avem card(a) < card(P(a)).

Dcm,onstra,t-ie : Presupunîrnl prin absurd contrariul, anume că am avea card(a) >
card( P(a )) , deducem că există o funcţie surjectivă de la s : a - P(a ). Putem deci
construi mul ţ imea
w = {x E a Ix (ţ s(x)}.
Cmn s este surjectivă pe P(a) şi w E 'P(a ), rezultă că există un y E a asfol încît s(y) = w.
Studiînd dacă avem y E w sau y (ţ. w, observăm că definiţia lui w se poate rescrie
(\"':r.)[x Ea- (x E w ~ x (ţ. s(:c))],
şi înlocuind x cu y, obţinem y E w ~ y (ţ. s(y), adică y E w ~ y (ţ. w, ceea ce este
contradictoriu şi încheie demonstraţia. □
O consecinţă im<><liată a acP.stPi t<c'OrPme este propoziţia Nu există ni<;i o mulţime

pentru care să existe o injecţie de la P(a) la a sau &ă existe o surjecţie de .la a
pe P(a).
O altă consecinţă este enunţul Pentru orice cardinal A există un cardinal strict
mai mare, şi anume card ( P (A)).
O caracterizare a cardinalelor este următoarea teoremă:
65 TEOREMĂ : Fie o. un ordinal. Atunci a este un cardinal da~i şl doar
dacă nu există nici un ordinal {3 < a pentru care să existe o fun<;ţie surjectivă
s: {3 - a.
D r.monstratie : Vom demonstra că o. nu este cardinal dacă şi doar dacă există un ordinal
{3 < a şi o surjecţie s : {3 - a.
Dacă o. nu este cardinal, atunci, din defini~ie, există un {3 < a echipotent cu o, prin
urmare există o bijecţie s : {3 - o., care desigur este şi surjectivă.
Invers, dacă există un {3 < a şi o surjecţie s : {3 - a, atunci card(o.) S card(B). Cum
card(/3) S {3 < a, deducem card(o.) < o.> deci o. ;nu este un cardinaL a ·
66 TEOREMĂ : Fie w o mulţime oarecare de cardinale. Atunci Uw este

de asemenea un cardinal.
D emonstraţie : Ştim de la studiul ordinalelor că A = LJ w este un ordinal şi că ,\ = sup w
modulo E. Să presupunem că A nu ar fi un cardinal. Atunci ar exista cu necesitate un
ordinal /3 <,\şi o surjecţie f : {3 - A. Cum A= sup w, deducem că există în w un cardinal
17 astfel ca 'T/ > {3. Definim atunci funcţia c.p : {3 --t 'T/ prin:
c.p({) = {I(e),
O,
dacă
dacă
J(e) <
f ({)
'T];
~ 'T/·
64
- - - - - - - - - - - - - - - - - - -- -- - - - - fi. I : \ Uff.\!l•Tl<'.-1 f'Aflf)INA /,f;f,Ofl
Cum f este surj<'ct.ivă. J)f' >. şi 17 C >., dedun'rn dl. r.p <'st,, surj,,ctivă p<' 11, Cf'<'a ce, dat fiind
că p < 11, este sufic.i,,nt JH'ntru a contrazic" fapt.ul că 11 a.r fi un cardinal, e<'<'<'L ce este absurd
şi înc..'leie demonstraţia. □
Cum Oneste bine ordonată. <le E, acela~i lucru este ad<'vărat p,~ntru subdasa Cn.
Pentru fiecare cardinal >. va <'xista atunci un cd mai mic cardinal >. + mai mare decît .X.
Vom numi >. + cardinalul succcso1· al lui >.. (Este evid<•nt că ordinalul succesor .X+ 1 şi
cardinalul succesor >. + sînt distincte dacă ~i doar dacă >. este infinit.)
Cum Cn nu corespunde nud mul~imi, acda~i lucru est<' ad,,vă.rat şi p<•nt:ru dasa Cr{'°
a cardinalelor infinite. Căci dacă Cn00 ar corespunde unei multimi c, atunci mnltimea wUc
ar conţine toate cardinalele, ct><>a ce este fals. Cum Cn00 este d,, a.w.menea bine ordonată
de E şi nu corespunde unei mulţimi, deducem că există o relatie funcţională care stabileşte
00
un isomorfism de ordine între On ş~Cn • Not.înd uzual această relaţie funcţională prin
N ( ·aleph ' 2 ) şi scriind N0 în loc de N( o:)/ av,~m a<lnvărate relaţiile: No = w; N„ 11 = N!;
şi, dacă 6 este un ordinal limită.: N,5 = LJ{N,a I /J < b}. Aceste relaţii pot fi îutelese ca o
definiţie alternativă, prin recurenţă, a relaţid funcţionale N.
6.4 ARITMETICA CARDINALELOR
Vom defini aici o serie de extinderi peste Cn ale operaţiilor uzua)e ale numerelor naturale,
astfel încît şi clasa cardinalelor să poată fi com,iderat.ă o bună generalizare a conn•ptului
de număr, justificînd utilizarea cardinalelor pentru 'numărarea' elementelor unei mulţimi.
Operaţiile pe care le vom introduce vor fi desigur diferite de cele similare introduse peste
On, astfel că, dacă am folosi tot n0taţiile o + j3, o, · /3, d3, ar fi posibile confuzii între
sensurile date semnelor. Pentru a diferenţia cele două tipuri de operatii, vom scrie o /3 +
pentru adullţll'ea cardinalelor, a: 7 /3 pentru înmulţire şi a-/J pentru exponeilţiere.
Adunarea cardinalelor
În cazul finit, dacă numerele naturale m şi n sînt respectiv cardinalele mulţimilor disjuncte
a şi b, atunci suma celor două nwnere ne a.~teptăm int-µitiv să corespundă cardinaluţui
reuniunii a U b. Aşa vom defini adunarea cardinalelor şi în cazul general. Fie aşadar două
card.ina]e oarecare .X şi 'TJ. Atunci mulţimile>. x {O} şi 'TJ x {1} sînt disjuncte şi echipotente
cu cardinalele respective. Definim suma>.+ 'TJ ca fiind cardinalul reuniunii acestor două
mulţimi, adică:
>.-t-rJ=card((>. x {0})U(71x-{l})).
Cum mulţimea(>. x {O} )U('TJX {1} ), ordonată corespunzător, este similară cu ordinalul
+
>. + 11, putem de asemenea scrie >. 'TJ =card(>.+ 11).
2
N este p1·ima literă a alfabetului ebraic.
:i O a.lUi notaţie frecventă pentru N0 este w0 • Aceasta din urmă este de obicei preferată
cînd N0 este evidenţiat ca ordinal.
65
6. CA/WINAU, - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Dacă mulţimile a şi b, respectiv v şi w sînt disjuncte, şi a este echipotentă

cuv şi b este echipotentă cu w, atunci aUb va fi echipotentă cu vUw. Într-adevăr,
cum există bijecţiile f : a -+ v şi g : b -+ w şi cum rnulţinwa f U g este o funcţie bijectivă
dc ·la a U b pe v U w, adevărul afirmaţi1•i este evident.
67 LEMĂ : Da.că mulţimile a şi b sînt disjuncte, atunci avem card(a U b) =
card(a) +card(b).
Demonstraţie : Ohservînd că mulţimile a şi card(a) x {O}, respectiv b şi card(b) x {1},
sîut echipotente, aplicăm observaţia de mai stL'i şi remarcăm că
card((card(a) x {O}) U (card(b) x {1})) = card(a) + card(b),
din care va rezuita imediat egalitatea dorită. □
Proprietăţile adunării c.ardinalelor care se demon'itrează imediat sînt asociativit.at.Pa

6 +(-\ + +
-t 11) = (6 -t--\) 17 şi comutativitatea 77+--\ = ,\ 77. Cum adunarea ordinalelor nu
este comutativă, se vede că operaţiile + şi + sînt. diferite (coincid doar în cazul ordinalelor
finite). Avem de asemenea,\+ O= A.
Se arată imediat că, atunci cînd ,\ 1 S A2 şi b1 S b2, avem A1 -t 61 S A2 62. +
Dacă adunarea a două cardinale a fost definită d1-' Cantor în. 1887, adunarea oridtor
cardinale a fost introdusă în 1902 de Whitehead astfel: fiind dat (-\ 0 ) 0 < 17 un şir de cardinale,
definim smna gener<tlizată a acestui şir ca fiind
Înmulţirea cardinalelor
Produsul a două cardinale a fost definit de Cantor astfel: pentru cardinalele ,\ şi 77, definim
produsul rJ: ,\ ca fiin<l €8l 4(~:x ,\).. Este clar că produsul cardjnalelor este de asemenea
co.mutativ, deci distinct ~ - produsul ordinalelor. De asemenea produsul este asociativ.
Avem încă ,\: O = O şi -\: l = -\.
Făcînd observ-4tia că)_ dt~. mulţimile a şi v, respectiv b şi : w, atun,ci ax b este
echlJ>otentă cu v x w, put~,;:demonstra următorul rezultat analog cu cel valabil pentru
ad tiilarea cardinale lor: . .
68 TEOREMĂ: Pentru orice două mulţimi a şi b avem card(a x b) = card(a)-:
c:a:rd(b). □
(Se observă că ipoteza a () b = 0 nu mai este necesară.)

De asemenea se demonstrează că produsul este distributiv faţă de adunare: avem
A 7 (17+ c5) = (-\ 7 ri)+(-\ 7 6), dar, din comutativitate, avem şi (77-t- 6)-: ,\ = (777 -\) -t ('5 7
.-\). (Di..-.;tributivi,ţ_a.tea se demonstrează luînd trei mulţimi disjuncte oarecare w, a şi b şi
observînd că avem w X ( a u b) = (w X a) u (w X b) .)
Se arată imediat că, atunci cînd avem At S A2 şi 61 S 62, avem At: 61 S -\2: 62.
66
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (j_ .-/ Allf"f',\tf'.TU'.·I ('tlRTIIN.-11.F:U>ll
Tot Whit<•head- a demonstrat că produsul cardinalelor este o adunare r<>pet.at.ă de

cardinale. Nu 1111mai că avem d<' exmnplu >. -t- >. = 2 :- >., dar, în general, este adevărată
~
relaţia .Ă 7rJ = I:rk,., ĂfJ, unde >..11 = >. . Această rdaţie desigur poate fi considNată ca o altă
d(•finiţic a 1>r()(iusul11i ca.rdina]P]or.
Aşa cum am clf'finit suma. gmwra.lizată a 111111i şir de cardinal<\ putf'm a<:um defini şi
produsul gcnr..raliza.t al unui şir (Ă[> )ikri d0 cardinale>. Scriem a.1adar:
IJ Ăn = rnrd (TT At1)

/3 < r,
unde al doilea TI reprezintă produsul cartezian al familiei (>..11 )0<,.,-
Exponenţierea cardinalelor
Reamintim că wa era mulţimea tuturor funcţiilor f : w - t a din U. Definim atunci, pentru

orice cardinaie >.. şi 8, exponenţierea prin x-,, = card( 6).. ).
Făcînd iarăşi observaţia că dacă mulţimile a şi b, respectiv v şi w sînt echipo-
tcnte, atunci sînt echipotente şi 1h şi "'b, s<' poate d<' monstra enmiţul:
69 TEOREMĂ : Pentru orice mulţimi a şi w avem:
card( wa) = card(armrd (w) □·
Sînt imediat. adevărat.f' rf'laţiile >. ~o = 1 şi ).. ~1 = >..

De asemenea, pentru orice ordinale >.., 11 şi 8, este adevărat că (>. ~ 11 ) :- (K 6) = >.~( 11+6)
c.,\-6) :-c1r6) = c>.. :- 11r6 şi (>.~ryr6 = >.-(,..,:6) .
Se poate arăta că, atunci cînd >.. 1 ::: >.. 2 şi '5 1 ~ 82, atunci .Ă 1 ~6• ~ Az ~f>.i.
Sînt adevărate relaţiile de tipul >.. ~ 2 = .Ă :- >.. ; >. ~ 3 = (>.. :- .Ă) :- >.. etc., dar, mai mult,
Whitehead a demonstrat că exponenţierea cardinalelor este un produs repetat: astfel
avem relaţia
Ă-6 =II Ă
/3<6
Avem de asemenea şi foarte utila teoremă:
70 TEOREMĂ: Pentru orice cardinal 8 avem T 6 = card{P(b)).

D e rnonstraţie: Fiind dată o mulţime a de cardinal 8, vom stabili între mulţimile u E P(a)
şi funcţiilef : a--+ {O, 1} din °2 o corespondenţă bijectivă: fie deci funcţia X d~tă de:
x( u) = { < x, n > I x E a I\ ( n = 1 H x E u) /\ ( n ·= O H x (ţ u)}
c.are asociază fiecărei părţi u C a ceea ce se numeşte funcţia caracteristică x( u) (sau X u )
a acelei părţi, adică funcţia X u : a - t 2 dată de
1; dacă x E u;
x)x) = { O; dacă x (ţ u.
Se vede uşor că funcţia X: P(a) -t
0
2 este bijectivă . a
67
6.~. C , IIWINA I R - - - - - - - - - - - - -- - - - -- -- - - - - - - - - - -- -
. <·. :Prin urmar<> avem 2-~ >= P(fi) > fJ. Cum, J)<'lltrn ordinale, se poate arăta că av.-m
2~:~
1
w, iar pcnt.rn cardinalP avem 2~w > w, se vt~dt• că expow'ntierea cardinafolor dift•r{t
de- cea a ordinalelor.
-În conluzie, şi cardinalele se constituie ca o bună extindere a conceptului de număr

natural, avînd însă îu plus avantaj ni de a put.,\a fnlosi la o 'numărare' efectivă a elenu,ntelor
oricărei mulţimi şi avînd adunarea şi îmnultin!a comutative.
6.5 MUL]'IMI INFINITE
Cardinalele finite sînt ordinalele finite. Am arătat că operaţiile aritmetice ale ordinalelor,
dacă au argumente finite, vor da mereu ca rezultat ordinale finite, şi acela.~i lucru este
valabil şi pentru cardinale finite. (Adică, dacă am awa la dispo:1.iţie doar mulţimi finite,
nu. am putea construi prin mijloacele date <le axiomele Zermelo-Fraenkel (fără axioma
iMnităţii) o mulţime infinită. 4 Mijlocul cel mai putPrnic. dt~ a construi, pornind de la o
muiţime a, o nouă mulţime de cardinal mai mare este axioma mulţimii părţilor. Şi avem
· card(P(a)) = 2-ca r<l(ri)_)
Am văzut deja că orice mulţime infinită conţine o submulţime numerabilă, iar acest
fapt poate fi considerat ca o caract<~rizarc a mulţimilor infitiite. O altă caracterizare a fost
dată de Dedekind în 18~8 şi sc.oat.,, în evid,,nţă o propridat<> remarcabilă a acestora:
71 TEOREMĂ : O mulţime a este infinită dacă şi doar dacă existl o
s,iibmulţime strict~ b Ca. cu care este echipotent ă.
:... .
Demonstraţie : Demonstrăm mai întîi că dacă a este finită, atunci nu este echipotentă
cu,, nici o submulţime strictă a sa. Fie deci <L o mulţime nevidă finită şi fie b C a cu
lhj= a. Arătăm că b nu este echipot.ent.ă cu a. Cum a este finită şi nevidă, rezultă că
eiistă un cardinal A astfel încît. să avem card(a) = >. + 1. Cum a\b I= 0, există şi un
x · E a\b. Folosind o observ-d.ţie precedentă, cum A+ 1 = AU {.X} este echipotentă cu
a (a\{x}) U {x}, deducem că A şi a\{x} sînt echipotente. Cum b C a\{x}, deducem că
ca,:d(b) :5 card(a\{x}). Atunci card(a\{x}) < card(a) şi avem card(b) < card(a) şi, prin
Uffllare, a şi b nu pot fi echipotentc. .
Pentru a încheia demonstraţia , este suficient să demonstrăm că, dacă a este infinită,
atunci există o submulţime strictă a sa cu care este echipotentă. Fie aşadar o mulţi
me infinită a. Cwn card(a) este un ordinal infinit, după un rezultat prezentat mai sus,
onlinalul card(a) este echipotent cu ordinalul card(a) + 1 = card(a) U { card(a) }, şi prin
urmare şi mulţimile a şi card(a) u {card(a)} vor fi echipotente. Fie X E a oarecare.
Deducem c.ă. a\{x} şi card(a) sînt echipotente, şi cum a\ {x} este o submulţime strictă a
lui a, demonstraţia este încheiată. a
(Fără a utiliza deloc axioma alegerii, am fi putut demonstra o propoziţie de tipul:

O mulţime a conţine o submulţime numerabilă ( echipotentă cu w) dacă
şi doar dacă mulţimea a este echipotentă cu o submulţime strictă sa.) a
4
vezi capitolul 8
68
~t11di11l m11lţimHor iufinitc csf<' în mare part.<' st.11di11l cardina]Plor infi11it.c, adică a
cardinalelor de forma N". Scrierea Ă = N„ i11dică di >. <'st.e al o-ka cardinal i11fi11it. Av<'m
N0 = w, iar ~ .• 1 1 este succ<'sornl (N.,) 1 al !ni N.,. Un fapt deosebit poate fi stabilit în cazul
în carl' a este 1:n ordiwd limită .
72 TEOREMĂ : Dacă a. este un ordinal limită, avem Na = Uo <o N/J•

De.monstnitfr: Ştim d<•ja că sup{~ 1; I fJ < n} = Urkn N,a este 11ll cardinal. Cum desigur
că avem N1, C N0 pentru orice /3 < r)'. r< 0 z1:lt . ă LJ,koN 11 C N0 . Să pr<'s11p1111<'m că am avPa
u i3< tt Na < No. Atunci ar ex ista Ull I/ < (\ a~tf<'i ca u/i < o N.a = ~1) · Cum (\' ('Stc ordinal limi-
tă, avem a= SUP;k ,.J1, deci exist.ii llll /-!o < n .lSt.f<,1 ca 'I /< /3o, şi avem ~7) < N.ao ~ u/J<o N/3
ceea ce este contrar Jcfiuirii lui ·,,. Prin mrn,1r<· tn 'lmi1 • să av<'m N .. = Ur.:1<o N/3. □
Dadi n 0ste un ordi1ml limită sau o· = O, ,1t11nci N„ S<' va numi canlina.l limită.
73 TEOREMĂ : Pentru orice ordinal n ~i orice cardinal finit ~i, avem

N +- 11. = N,,. 0
D{'.mnnsfnrţ-ie : Rez11}t.;1, imediat. p,in ind1wti,, di:!lă n E w , f<1]osind f:iptul că este ade-
vi:.îrntă relaţia Ă +
n = cmd(Ă + n) ~i că , da, ·;\ ordinalul N., + 11. este infinit, atunci este
echipot<'llt cu ordinalul N,, + n + 1, ck 1mdc <ied 11c<' lll d'i card (N,. + n) = card (~ 0 + n + 1),
şi, presupunîwi inJ uctiv că l-\ 0 +n = N,., rez ulUi N., -+- ( n + l) = N0 , ceea ce încheie
demonstraţia. □
Ac0cl.stă t<'oremănu spnne altcev;~ d<'cÎt că , adăugîrnl un număr finit de elemente

la o nmlţime infinit.ă, vom obţine c1 mulţiuw <'chipot e ntă cu prima mulţime. Mai mult
încă , vom arăta în continuare că, prin rnmÎn'a a două mulţimi infinite de acelaşi cardinal,
obţinem o nouă mulţime de acela.îi cardinal, fapt demonstrat de Hessenherg în 1906.
rn v
74 :. EOREMA: Pentru orice ordinal o- avem N0 -+- N0 = N0 •
5
Demonstrat-ie : PresupmH' m că există ordinale a pentru care N0 N0 i= N0 . Fie p cel+

mai mic dintre aceste ordi11ale. Atunci, p e ntru orice ~ < p, avem N{ N{ = N{. Mulţimea +
+
Np x 2 are cardinalul Ă = NP NP. Există aşadar o relaţie de ordine r care să bine ordoneze
pe NI' x 2 astfel încît să fie isomorf în sensul ordinii cu ordinalul Ă. Fie f isomorfismul <le
la< Ă, E> pe < NP x 2, r >.
Evident NP ~ Ă. Cum am presupus că NP i- >., înseamnă c.ă avem: NP < A adică
Nµ E Ă = dom J. Fie atunci f ( NP) = < ,, n > E ~P x 2. At unei, cum NP este ordinal limită
şi,< Np, deducem că (,u {,}) x 2 este în NI' x 2, deci (,u {,}) x 2 C Nr x 2. Cum f
este isomorfism, deducem că restricţia f IN este o injt~cţie în ( 1 U { 1·}) x 2. Prin urmare,
p
din t eorema Cantor-Bernstein, avem NP ~ card( (, U { ,} ) x 2)). Dacă , + 1 ar fi ordinal
fi11it, la fel ar fi şi (, + 1) x 2, ceea ce este exclus. Fiind deci cu necesitate ordinal infinit,
cardinalul său va fi infinit, şi cum , + 1 < l'{p, deducem că există un ordinal 6 < p astfel
" O demonstra.ţie imediată a acestei teoreme se poate face folosind un rezultat ulterior,
care nfirmă că Ner :- N0 = N0 , de unde N0 -+- N0 = 2 :- N0 ~ N0 :- N0 = N0 •
69
fi _ (';IR/li ,\ ', \ ; 1,: _ __ _
îndt. Nh = car,l(-y+ 1). Cum awm card((,-+ l) x 2) = C'l.., Nh, dedncem că N,, < Nh-Î N" . +
Dar, din ipot.,•za de iuJucţi•'. N.., -Î- N11 = N.., < N,,, ct><•a ct' ,·st.<! contradil'l.oriu.
Prin urmare av<'m cn Jl<'cesit.atf' NP = >. = N,, -Î- Np, ~i acest lncrn t.r<'l)lli1• s:i s,•
î11dq1lin<'asdi p<'ntrn orice ordinal ,, . r;.
75 TEORE:i\·1Ă : Pentru orice ordinale ()' ji ţ -1 avem N0 -Î- N11 = N.,,,tx(o ./1)•
Dn11.<msfra(ir : Putem presnp1me, dat.orit,'i co111111 al ivit~ţii, că avem n- ~ /f Atmwi

:•wri1'm N1, S H,. -t-~,, S N1J Î 'N13 = No, d,, 1111111• d,•dw 1·111 qţalita.t.ea N,. -i Nu ·= ~\i, ~i, c11111
{3 = max(a, /3), aceasta îuchde demonstraţia . 1t3
Vom <lemonstra în continuare că nici mul~irn,•a n x" 1111 arP cardinalnl mai man-• d,•cît
al lui n, da.că a este infinită. Pentru aceasta vom ,fr,fi11i J)f\ dasa
1/1(:,:) = (:io-)(3/1)[ :r: =< n, ;1 > I\ On(n) I\ Ou({J)]
a perechilor de ordi11c1le 6 o relaţi(~ de ordine st.ridă ll(:r., y) care vom dovedi că esl.e o lrn11ii
(lrdi11<· ~i pc care o vom folosi la. d1 ' mo1i.c;;t.ran·a rP:r.1111.at.ului rmunţat.
Definim relaţia Jl prin:
(s11p{a1,/li} < sup{n2',/:12}) V

V (sup{n1,/11 }=s11p{o:2,/12} /\ o-, <0-2) V
V ( sup{ 0 1,/1 1} =snp{ 0.2,.62} /\ o,= 0-2 /\ /11 < rJi)
Exprf'si a de ddi11iţi,~ a rc•lati•'i R mai poate fi scri:-. ă Nhivalent şi
( 01 U /"l1 < 02 U .62) V ( 0'1 U /:11 = 02 U /32 /\ 0'1 < 0'2) V

V ( <x, U {J1 =0-2 U/12 /\ <r1 =(1·2 /\ 1J , <P-i)
Or<linE:'a inclusă de R pe iJt este:
< O, U>, < U, 1 > , < 1, 11>, < 1, 1 >,<O, 2 >, < 1, 2 >, < 2, 0>, <2, 1 >, < 2, 2 >,
<0,3>, < 1,:1>, < 2, 3>, <3,0>, < :i, 1 >, <3,2 >, <3, :i>, < O, 4 > , . . .
Această rdaţie va fi wm1it.ă ordinea, e<monic,,. pe iJt şi vom dovedi „ă este o l,uuă
ordine, deci că orice segment. iniţial determinat de R în iJt corespunde uuei mulţimi ~i d\
fl hille ordonează aceast.~ mulţime.
76 LEMĂ : Ordinea canonică pc clasa 1>ere.chilor ,lt: 01·,linale este o bună onlin,·.
Denwnstra(ie : Fie o pereche oar<'care w =< o-0,.6o > şi fie S,,, segmeutul initial modulo
R determinat de această pereche. Pentru ca o pereche < a,{l > oarecare să fie în Su,, «•ste
necesar să avem snp{f\',/3}S sup{no.flo} . Notînd cu 6 ordinalul sup{oo,/10} = noU /-1,i,
deducem că este necesar să avem a~ b şi /J S: b, adică să avem< n./3 >E (6 + 1) x (b' + 1 ),
de unde rezultă prin compre hensimu~ că Sw corP-spuude unei mulţimi.
Fie acum o multime nevidă x ale cărei elt.•meute sînt toate în iJt. Cum. multinwa
{ o U {3 I< o.,{3 >E x} este cuprinsă în On, deducem că arf> un vrim element h'o . Fie
mnlţimea
6
Neformal, am putea scrie iJt = On x On.
70
- - - - - - - - - - - -- - - - -- - - - - -- - - -- - - - - fr .'i :\11'1.'('J .~ fl J,VJ,'/ .\ ' JTP,
{<r I (3/-l)[<n, /-l >E :r I\ nU/-J = ,5o]}

care de aS<'mern>.a arc~ un prim <'l,·n1<'11t. n 0 . Îu sfîr~it., cum fii rnulţim,•a
{ /J I< <l'q . ;-1 > E :r I\ no l J 1-I = ,So}
arc un prim d0m<'nt. /-/0 , putem ,w111n olis<' rva c11 11~11riuţi1 ciî. p0rc'diea < n 0 ,;10 > est,, 1111
prim element mod11lo n al rnultirnii :r . At.11nci rn11lt;illlil" <·nn•sp1mzînd s<'g11H•ntelor iniţial«~
determinate de Il sî11t. bine or<louat.,, de ll, ~i prin 11rwar<' ll 1•ste o _uună ordine. Cl
Teorema urmM.nar<' a fost. prima nară 1'rntnt;a tă. <k H,•ss,•11\wrg în ] ~)O(i, dar d,,mon-
straţia pe care o pn-'Zf'nt.ăm est" îudat.orar.ă n•)pj dat,, de .Jo11rdai11 în 1!)08.
77 TEOREMĂ : Pentru orice ordinal o avem N,.: N = N,,. 0
Dcm.onstratie : Evicfont este ad c·vă. rat.ă. in0galit.at0a N., ~ N": Nrr. Pr<>supunînd că există
ordinale a pentru car<-' să avem ~ 11 < N0 : I'{,., î11:--ea.11mă di <'xistă 1111 cel mai mic astfol
de ordinal, pe care îl vom nota p . AvPm <i<'ci NP < N,, -~Np şi, pentru orice ( < p, avem
N( = N(: N{.
Observînd că NP 7 NP este cardinalul m11ltimii N1, x N,, ~i rcmarcînd că această din urmă
mulţime· are toate elementele î11 lf.t, vom construi o fuucţi0 inj,,ctivă de la NP x NP la Np,
ceea ce va fi contradictoriu cu pr<•suptm<'f<'a uoa:--t.ră ~i va îw :lwia di:mo11st. raţia.
Cum desigur că l}_j nu corespunde lllH"i mulţimi ~i cum R o bine ordonează, înseamnă
că există o re laţie funcţiouală F car<' stabikil-<' un isomorfi sm de ordiw~ între l}_j şi On.
Funcţia corespunzînd restricţiei lui F la NP x N" este cu siguranţă injectivă, astfel că va
fi suficient să arătăm că imaginea .F [ N„ x N,,] <'St.(' i1wlusă în N,,, dc\ci să d!~monstrăm că,
pentru orice < n, {3 > E Np x Np, avem .F (< a, ţj >) E NP. A<'easta este echivalent cu a arăta
că .F( < a, /3 >) < Np, adică, Np fiind 11n cardinal, a ar ăta că awm card( .F( < o,JJ >)) < Np.
Fie deci < a, {3 > E Np x Np. Dar F (< CY, /1 >) f'St un ordinal, şi atunci coincide cu
segmentul i!1iţial SF(<n ft> ) ( E) pe care îl determină în On. Cum F stabile~t.<> un isomorfism
de ordine, F duce segment iniţial în segment iniţial şi, mai urnit, avem: l[s<a,/J>(R)] -
SF( <o,/J>) ( E). De aici deducem
F(<a, f3 >) = F[s<a,/J> (R)] = F[ {< 6, 6 >I< ~I, 6 >-< < ll', f3 > (rrwd R) } ] .
Să notăm segmentul S<o,/J> (R) cu w. Dat fiind că F stabile~te un isomorfism, rezultă că
restricţia la w este o bijecţie pe .F( < a, f.'- >), şi prin urmare card(.F( < a,{3 >)) = card( w),
deci nu ne rărnîne decît să arătăm că card( w) < NP .
Cum, examinînd definiţ ia relaţiei canonke R, observăm că, dacă avem < 6, 6 > -<
< a,{3 >, atunci 6 s sup{a,{3} şi 6 S sup{a, /1}, adică, punînd "f = sup{a,{3} = a U{3,
avem 6 < 'Y + 1 şi 6 < 'Y + 1, şi prin urmare < ~1 , 6 >E ( 'Y + 1) x ( 1· + 1). În concluzie,
segmentul w este inclus în ( 'Y + 1) x ('Y + 1) şi prin urmare card( w) este mai mic sau egal
<lccît c.ard ( ( 'Y + 1) x (, + 1)) .
. Dar 'Y < Np, deci -y+ 1 < Np. Dacă 'Y este finit, atunc.i (-y+ 1) x (-y+ 1) este mulţime
finit.ă, deci de cardinal inferior lui NP. Dacă însă 'Y este ordinal infinit, atunci există cu
si~ur,mţă un b < p astfel încît card(-y+ 1) = Nb, Prin urmare card ( (-y+ 1) x (-y+ 1)) = N6 7 N6.
Cum p este cel mai mic ordinal ( pentru care N{ =/, N{: N{ şi cum b < p, rezultă că
71
fi. C.Hlfll .V:11 !•,' _ _ __ - - - - - - - - - -- -- - - - - - - - - - - - - - - - -
card ( ("f + l) x ("f + I)) = N" < Np . At. unei ~i card ( F' (< n, /1 >) ) < N1,, aciică
F( < rt, /1 >) E Np, ceea ce arată că restricţia l11i F' este o funcţie injectivă de la Np: Np în
Np şi încheie <lmnonstraţia. ■
O consecinţă imediată a acest.ei teoreme este următorul n"zultat, care spune că reunind
un număr finit de mulţimi infinite de cardinal N0 , obţinem o mulţime nouă de acelaşi
cardinal.
78 TEOREMĂ : Pentru orice ordinal o şi orice cardinal finit nenul n avem
n: No= No.
Dcmonstraţfr. : Scriem N0 = 1: N0 ~ n: N0 ~ N0 : N0 = N0 , de unde deducem egalitatea
din teoremă. t3
Un rezultat mai general se referă la rem1irea unei infinităţi de mulţimi infinite:

79 TEOREMĂ : Pentru orice două ordinale a şi (3 avem egalitatea:
Nu : Nn = Nma.x( o,/3).
Demonstmţie : rresupunînd, datorită comutativităţii, că awm o ~ (3, scriem

'
No = 1 : N0 ~ Na : N0 ~ No : N13 = N0 ,
de unde reiese imediat N0 : N13 = No = Nmax(o,/3)· li
Folosind faptul că exponenţierPa este o înmulţire repetată şi făcînd o scurtă inducţie

după n peste w, se obţine următorul rezultat:
80 TEOREMĂ : Pentru orice ordinal o şi orice cardinal finit n avem
(Nor n = No. &I
Aşa cum se vede, aritmetica transfinită a cardinalelor are reguli extrem de simple.
Singura operaţie complexă este exponenţierea cardinalelor, care pune probleme deosebit
de dificile. Nu poate fi vorba de a determina valoarea exactă a unui~ pentru care am avea
N0 -N13 = Ne, dar nici _măcar de a spune pentru ce a avem 2~No = N0 • Axiomele prezentate
pînă acum nu ne mai pot ajuta cu nimic. Se pot totuşi demonstra încă cîteva rezultate,
cum ar fi: ·
81 TEOREMĂ : Fie 6 un cardinal infinit şi .,\ cu 2 ~ .,\ ~ 6 un alt cardinal.
Atunci .,\- 6 = 2- 6 •
Demonstraţie : Este clar că .,\- 6 ~ 2~ 6 , astfel că este suficient să arătăm că avem de
asemenea şi K 6 ~ 2- 6 . Avem .,\: 6 = 6, deci există o bijecţie g: .,\ x 6---. 6. Prin definiţie
.,\-
15
= card( 6.,\ ).
Pentru fiecare f : o---..,\ avem f C 6 x Ă, deci putem vorbi de submulţimea
g[f] a lui 6. Definim atunci funcţia cp: 6.,\---. P(6) prin cp(f) = g[f]. Dat fiind că g este o
bijecţie, deducem că cp este injectivă. Atunci avem
.,\- 6 = card{6.,\) ~ ca1·d(P(6)) = 2- 6,
ceea ce încheie demonstraţia. ■
72
- - -- -- - - - r,_r; Mnr.'f/MI INflNITE
Astfel ,,xpo11<'11tic-rc-a p;c-nerală. >.. -" s1' r0d 1w<' d,, mult.,~ ori la o e xponcnţicrc- de t.ipul
2-h_ :M ai mult:
82 TEOREMĂ : Fie >.. un cardina l infinit şi >.. + cardinalul său succesor.

Atunci avem (,\ 1 r>- = 2>- . m
Dar în gcn<'ral se pot spun<' foa rte puţ i ne .
Din cele prezentate se vede că toa te ordina lele pe carf> 11-' -am construit prin operaţiile
aritmetice de p est,, On sÎllt. nunwra.hile. Îutr-a dev;ir , chiar w w"' are cardi11al11I No = w.
1:-"'olosind cardinalele, putem da o imagine ma i compl e tă a da'>ei On a ordinalelor:
O, 1, 2, 3, . .. , w, w + l, . .. , w + 1, ... , w 2 , . .. , ww, ... , ww"', .. .
· 2, w · 2
. . . , N1, N1 + 1, ... 'N1 + ww + 37, ... ' N2, N2 + 1, ... , N3, . . . 'Nw, Nw + 1, . . .
61 .
. . . , Nw + W , .•. , Nw+ t , .. . , Nw+w , . . . , Nw-w, .. . , Nwwa 9, . . . , NN,, ... , NN.,, ..... .
(Este clar însă că înşiruir<>a de ordinal<' prP,1,c-ntată mai sus nu este decît un
segment iniţal extrem de mic faţă de 'mărimea ' îutrep;ului On. De exemplu, dacă
· am presupune că întregul univers U ar putea fi bi1w ordonat, 7 atund, existînd cu
siguranţă o r elaţir care să stabile ască 11n isomofism cu On, am putea spune că
On este 'echipotentă' cu întregul univers. ) ·
Putem preciza aşezarea cardinalelor infinit,-- în On det erminînd -cîte ordinale se află
între un cardinal infinit şi cardinalul său succesor :
83 TEOREMĂ : Fie >. un cardinal infinit. Atunci cardinalul mulţimii
{ a I >. ~ a < ,\ +} este >. +.
D emonstraţie : Avem:
..\+ ={olaE>.+ }
={ala<-\+ }
= {a I a < >.} U {o I >.
"' < ,\+} ~
= card ( { a I a < ,\} U { a. I >. ~ a < Ă + } )
= card ( { a I a < >.} ) + card ( { o I Ă ~ a < ,\ + } )
=>.+card( {a. I>.~ a<>.+})
Deci >. + = >. + card ( { a I ,\ ~ a < >. +} ) , şi folosind regulile de ad unare ale cardinalelor
infinite, deducem că
card ( { a I >. ~ a < ,\ + } ) = >. +. ■
Observînd că, p entru orice a cu >. ~ a < >. +, avem card( a) = >., putem enunţa
teorema precedentă şi sub forma: Cardinalul succesor ,\ + este cardinalul mulţimii
Z(>.) a tuturor bunelor ordonări mutual nesimilare ale mulţimii .,\.
7 o generalizare puternică a axiomei alegerii
7:J
(j _ ( '.-1 lif>/ :\'11/ , .· · - -
- - -- - - - - - - -- --
Ipoteza -continuumului
Am ohţi11ut. dP_ja egalibtt.,,a car<l(P(,X)) = 2~\ valabilă p,,nt.rn orin' cardinal A, ~i, prin
t.,'o!'<'llm l11i C;1ut.or, pnh•m seri,, A < 2~.x. Da<'ă ,X 0st.f' i11fi11it., îns,•mnă "ă PXist. ă 1111 n
1wutru car<' să avem 2~.x = N,.. Detnrninarea acest.ni o, 0st.<~ îusă imposibilă pornind doar
<h~ la axionwk prez,,nt.at-.0 1 cliiar ~i în cazul particular ,X = N0 . Se poat.<' <kmonstra că
0xistA 1miversnri U îu cvre, JH'ntrn orice o, succesor, să av~~rn rN° = N„ 1 ,:i; sau în care să
avem 2~Na = N2 43, 2-Ni = N:16x ~i, pentru orice a > 1 succesor, 2~N° = N(N,_)•; sau îu care
să av<'m 2~Nn = Nw+ n pPntru n fi uit., 2~N,_ = N1t2 ~ 13 pentru orice O' infinit J,, forma 2 · {-I
şi TN° = Na2 147 pentru ceilalţi o-. De a."iP.ll'.enea, se poate arăt.a că, pentru orie<' cardinal
s11cc0sor 11 > w, există un univers U în cam, pent.ru orice ecir<linal ,X < rJ, să avmn 2~A = A' ,
dar T 77 > 1(.
lli~z11lt.atul exponenţi<-'rii rNa este foarte import.aut, căci este exact car<linalul mul-
ţimii numerelor reale. Fiiră a iut.rn în <l0t.alii, construcţia. numerelor real<' porni11d dP
la numerele naturale ne permite să stabilim o hijecţie între intervalul (O, 1) şi întrnaga
nmlţime R. C11m orice număr <lin (O, 1) SP. poate scrie ca. o fracţie zecimală infinită de
forma O, aoa 1a2a3a4 .. . , unde fiecare ak est.<~ O, 1, ... , 8 sau 9, putem stabili o bijecţie între
· ~umerele din (O, 1) şi şirurile din w10, ceea ce arată că car<l(R) este exact. 10~No = 2~N°.
lntrebarea "pentru ce o, avem 2~No = N0 ?" este deci aceea~i cu întrebarea "cît.,• num,~re
reale există ?". Există cardinale intermediare înt.re No şi c~rd(R) sau avem 2~No = N1? În
1878, Cantor a "onjectnrat. că avmn 2~Nn = N 1 •8 C11m card(R) se mai n11m0~t.c• şi puf Prea
continuumului, această egalitat.(• este cunoscută ca ipoteza contin1.mm1.tlui (pr('scutat
IC). Problema dacă această ipot.0.,i;ă est,, ,;:rn nu adev~rată a fost consuderată de• Hilbert
atît <le import.antă, încît, în 1900, la publicarea celebrei sale fo;t.e de probleme nerezolvate,
problema cont.in1nu-n1.tlui figura prjm,a . În 1883, C .antor n conjc>cturat cl'î .am .avo.a şi _a-N, -
N2 .
Afirmaţia generală, că am avea 2~N° = (N 0 )+ pentru orice ordinal a (care se mai
poate scrie şi 2~N° = N0 + 1) se nnmeşt(-~ ipofr.za generalizată a, contin11.umului (pre.scurtat
!CC) şi a fr>st pentru prima oară formulată de Hausdorff în 1908. În 1938, Kurt Gi>dd a
demonstrat. că ipoteza generalizată a continuumului nu ar putea fi infirmată pornind de la
axiomele Zermelo-FraerJrnl şi AC, căci există un univers în care JCC este adevărată (cu
alte cuvinte, I CC este consi.c;tentă cu axiomele prezentate, ceea ce nu înseamnă că este
adevărată). Problema unei demonstraţii efective măcar a ipotezei simple a continuumului
a rămas deschisă pînă în 1963, cînd Paul Cohen a demonstrat că o asemenea demonstraţie
nu poate fi dată: enunţul 2~ No = N1 nu poate fi demonstrat pornind de la axiomele
Zermelo-Fraenkel şi AC: există deci şi universuri în care egalitatea 2-No = N1 este falsă.
Statutul I CC este aşadar cel al unei axiome independentă de cele deja prezentate. (Nu
este numită direct "axiomă" mai mult datorită faptului că, spre deosebire de celelalte
axiome, 'adevărul' intuitiv al acestei afirmaţii este mai puţin evident decît al celorlalte
axiome.)
Ed1ivalent, că orice submulţime infinitiî a lui R este ori numerabilă, ori de cardinal
8
card(R).
14
7. Axioma fundării
In acest capitol vom prezenta o axiomă auxiliară a teori<"i mulţimilor: axioma fundării. De
as<'mcnea, va fi introdusă ierarhia c11m11 ];itivă a rnulţimilor şi s<> va d,)monstra consist.<>nţa
relativă şi independenţa logică a axiomei fundării faţă de celelalte· axiome ale sistemului
Zermelo-Fraenkel.
7 .1 DESPRE AXIOMA FUNDĂRII
În continuare vom uota sistemul de axioJ:tlf' Ze:•rmelo-Fraenkel cu ZF, iar sistemul format
din axiomele Zermelo-Fraenkel împreună cu hxloma al'.'gerii îl vom nota cu ZFC.
Ierarhia cumulativă a mulţim i.lor
O întrebare care a rămas fără răspuns este întrebarea "cum arată o mulţime?". Desigur,
nu poate fi vorba de a răspund e printr-o 'definiţie' a mulţimilor, ci de a prt>ciza (în cadrul
teoriei) aspectul pe care îl poat,e avea o mulţime . Ştim cu siguranţă că în U există o
mulţime fără elemente: 0. De asemenea ştim că, dacă în U există o mulţime a, atunci în
U trebuie să existe şi mulţimile U a şi P(a). Dacă avem în plu~ şi o expresie F(x, y) care
notează o relatie funcţională, atunci va exista în U ~i o mulţime care să corespundă clasei
~ ~ •
F[a ]. In sfirşit, ştim că în U ţrebuie să existe mulţimea w. Ce se poate însă spune despre
•".t,"; ..
celelalte mulţimi? .
Să ne imaginăm că, pornind de la informaţiile sigure pe care le avem, dorim să 'de-
scoperim' toate mulţimile care există în U. Pentru acea.c;;ta, am putea de exemplu porni
de la mulţimea 0 (de a cărei existenţă în U sîntem siguri) şi am putea găsi toate mulţimile
din U care se obţin prin aplicarea repetată a axiomei mulţimii părţilor şi a axiomei reuni-
unii. Aplicînd de repetate ori (chiar de o infinitate de ori) operaţiile Uşi P(. ), am putea
'com,trui' mulţimea w şi chiar toate ordinalele şi cardinalele. Dar oare toate mulţimile din
U pot fi obţinute prin acest procedeu? Înainte de a încerca să dăm un răspuns acestei
întrebări, mai întîi să punem problema într-un mod riguros.
Aşadar să definim prin recurenţă următorul §ir de mulţimi:
\6=0
¼= LJ P(ij)
/3<o:
Din modul de definire se observă că, pentru orice a 1 < a 2 , avem ¼1 C ~- Cum, pentru
orice a avem ¼+1 = u/3<o:+l P( ifj) = u/3 50; P( ij) deducem că avem ¼+1 = 'P( ¼). Să
75
7. 1\xro.u,1 H :J\·1,ln11 _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
exprimăm ncum valoarea lui ¼, şi dacă 77 este un ordinal limită. Avem ¼, = LJ1J<,, P( ¼) şi
am v ăzut că P( \.fe) = ¼+1, cum 17 este ordinal limită (deci ţ-J < 17 -+ {3 + 1 < 17), rezultă că
este adcvă. rată relaţia ¼ = LJ.ik,,
¼ ~1 • Folosind aceste observaţii putem rescrie definiţia
şirului ast.fol:
\6 = 0
'~ ➔- I= P( ¼)
¼= LJ ¼ , pentru 77 ordinal ·limită
{J< ,,
Pentru orice mulţirnP a care poate fi construită pornind de la 0 şi folosind doar LJ şi P( . ),

va exista un ordinal u astfel încît să avem a E ¼. Putem atunci defini clasa V a acestor
mulţimi prin
V(x) _ (3a)[0-n(<r) A x E ¼]
Pentru orice mulţime a din V vom defini rangul acestei mulţimi în V ca fiind cel mai
mic ordinal a pentru care a E ¼ şi vom nota rang(a) = a. Se vede că rangnl ierarhizează
mulţimile din V, astfel că acea.c,tă structură se va numi ierarhia c1,m11.lati1Jă a mulţimilor
· (sau ierarhia Z ermelo ). Fiecare nivel al ierarhiei este constituit exact din mulţimi care
au elemente doar .d in nivelurile inferioare.
84 LEMĂ : Rangul oricărei multimi este un ordinal s1tccesor.
Demonstratie : Dacă pentru o mulţime a şi un ordinal limită 77 am avea a E ¼, am
<,,
deduce că a E U11 ¾, şi prin mmarP ar exista un /3 < 17 pentru care a E ij. Prin urmare
rang( a) nu poate fi un ordinal limită . a
•
85 LEMĂ : O mulţime este în V dac ă şi doar dacă toate elementele sale sînt în
V.
D cmonstra.tie : Să presupunem că a este în V. Fie {3 + 1 rangul acesteia în V. Din
a E ¼+- 1 deducem a E P( ¾), deci a C ¼- Atunci orice element al lui a se va afla şi în lfj,
deci în V. (Mai mult, să observăm că, pentru orice b Ea avem rang(b) ~ {3 < rang(a).)
Invers, să presupunem că ('v'x)[x E a -+ V(x)]. Atunci ·{rang(x) I x E a} este o
mulţime de ordinale şi prin urmare reuniunea sa este un ordinal mai mare decît rangul în
V al oricărui element al lui a. Deducem că ('v'x)[x E a -+ x E Va], adică a C Va, deci
a E ¼+1, ceea ce arată că a este în V. El
86 LEMĂ : Orice ordinal se află în V. Mai mult, rangul oricărui ordinal a este
a+l.
Demonstratie Presupunînd prin absurd că ar exista ordinale o pentru care să avem
a (ţ. Va+1 , să notăm cu p pe cel mai mic dintre acestea. Pentru orice {3 E p, adică {3 < p,
avem, după alegerea lui P, {3 E ¼+1- Prin urmare p C u/jEp ¼+1, deci p C Ut1<p P( ij) ·= Vp
şi prin urmare p E ¼+ 1 , ceea ce este contradictoriu. Deci, oricare ar fi ordinalul o, avem
o E Va+1, şi prin urmare o este în V.
76
- - - - - - - - - - -- - - - - - - -- - - - - - - - 7.1 f)F;s1•nF, A XIOMA F/INIJĂRII
Pentru a ară.ta ·dî rang( n) = o, + 1 0stP. sufici<mt acum să arătăm că o (ţ. ~- Pre-
supunînd că există ordinale a pPntru care er E ¼, fie p cel mai mic dintre acestea. Din
p E v,; deducem că fl E u /kp P( ¼), şi prin urmare există un (j < p astfol c.a p E P( ¼),
deci pc ¼- Cum ţj E p c \&, r<'zultă că /j E \&. Dar /3 < p, iar p era. cel mai mic ordinal
cu această proprietate, ceea ce este contrad ictoriu. g
Asupra studiului ierarhiei cumulative vom reveni mai tîrziu.
Enunţul axiomei fundării
În matematică nu apar în mod uzual mulţimi ca.re să se conţină pe sine ca element, dar
nim~c nu ne spune d\. astfel de nmlţimi nu ar putea exista. Mai mult, vom arăta mai tîrziu
că din axiomele ZF sau ZFC nu s0. poate nici deduce şi nici infirma enunţul "Există
mulţimi care se conţin pe sine ca element" . Este ceea Ct~ se numeşte un enunţ nedecidabil
în ZF sau ZFC. A spune despre un e nunţ că este n0.decidabil echivalează cu a spune că
există universuri U (modele pentru ZF, respect iv ZFC) în care enunţul este adevărat, tot
pr~cum există. universuri în care el este fals: din axiomele respective nu se poate decide
asupra adevărului sau falsităţii acelui enunţ. .
Această lipsă nu poate fi prin urmare umplută decît cu o axiomă suplimentară . O
astfel de axiomă poate fi ş i propo z iţia mai ge nerală:
(Vx) [x -::f- 0 - (:3 y) [y E x I\ x n y = 0] ]
care spune căOrice mulţime nevidă conţine un element de care este disjunctă.
Această axiomă este cunoscută sub nume.le de axioma fundării şi va fi notată în continuare
cu AF. A fost prima oară introdusă de Skolem în 1923 şi de von Neumann în 1925, iar
forma rezentat} aici sr' datorează lui Bernays şi Godel.
Dm această axiomă se deduce imediat că nici o mulţime nu se conţine ca element.
Căci fie w o mulţime pentru care w E w. Atunci mulţimea { w} va contrazice AF, căci
unicul element al ei este w şi, cum w E w, avem w n {w} = {w}. Mai mult, nu există
un lanţ de mulţimi care să fie legat astfel: x 0 E x 1 E x 2 E ... E Xn E xo. Căci atunci
mulţimea {xo, X1, x2, ... , Xn} va contrazice AF, cum se poate verifica uşor. În sfirşit, nici
un şir ( Un)nEw pentru care Un 3 Un+I, pentru orice n < w,
nu va exista într-un univers în
care axioma fundării este adevărată, căci mulţimea { Uo, u 1 , ½, .. . , 11.n, .•. } va contrazice
de asemenea AF. Prin urmare, dacă AF este adevărată, atunci, pentru orice mulţime tto,
dacă alegem un element u 1 al lui Uo, apoi un element ½ al lui u 1 şi aşa mai departe, nu
vom putea obţine decît un şir finit de forma 14) 3 u 1 3 ½ 3 ... 3 'itm 3 0. Astfel, orice şir
descendent modulo E este finit şi se 'sprijină', se 'întemeiază', -e ste 'fundat' pe 0. Relaţia
E este o aşa numită relaţie bine fundată pe U.
De asemenea, într-un univers U în care este adevărată axioma fundării , putem să
formulăm o definiţie mult mai simplă a unui ordinal:
8 7 TEOREMĂ : Dacă AF este adev~~~tă, at-qnfi a esţe ordinal dacă şi doar

dacă sînt adevăr~ţ~ ~(:)nqţţHlţi · · · - , · · ··
77
7. AxmMA F/INnXnu - - - - - - - - - - - - - - - ------:----- -- - - - - -- -
1. ('v':r:-)('v'y)[(x Ea I\ yE a) -t (x E y V x = y V x 3 y)] şi
2. (V:.c)[x Ea - t x C n].
Demonstra,ţie : Dacăa este un ordinal, atunci este imediat că cele două condiţii sînt
îndeplinite. Invers, să demonstrăm că orice mulţinu~ n care verifică cele două condiţii va fi
cu necesitate un ordinal. Arătăm că relaţia E este o relaţie de ordine strictă pe n . Re laţia
E este irefiexivă: pentru x şi y din a., axioma fundării 1111 p<'rmite să avem x E y şi y E x.
De asemenea, E este tranzitivă: fie x,y şi z din a, astfel ca x E y şi y E z . Nu putem avea
x = z şi nici z Ex, deci, din 1. reiese că trebuie să avem x E z. Să demonstrăm că E este
o bună ordine peste a.. Fie o submulţime oarecare w C a nevidă. Din axioma fundării,
deducem că există un x E w astfel ca x n w = 0, adică astfel ca. (Vy)[y E 111 - t y (ţ. x], ceea
ce arată că :i; este cel mai mic element al lui w faţă de E. Cum condiţia 2. spune că a este
o mulţime tranzitivă, rezultă că o este un ordinal. □
Amintindu-ne că rangul unui element este întotdeauna mai mic decît al mulţimii care
îl conţine, ne putem aştepta ca toate mulţimile din ierarhia cumulativă V să satisfacă AF.
Şi, într-ad evăr, avem:
88 TEOREMĂ : Dacă U _ V, atunci AF este adevărată în U.

Demonstratie : Dacă toate mulţimile sînt în V, atunci orice mulţime are un rang în V.
Fie deci o mulţime a. Atunci mulţimea {rang(b) I b Ea} este bine ordonată şi prin urmare
există un b E a cu rangul ~ cel mai mic dintre elementele lui a. Cum elementele lui b vor
avea rangurile mai mici decît b, rezultă că nici un c E b nu poate fi element în a, căci s-ar
contrazice alegerea lui b. Prin urmare b n a = 0, deci a satisface axioma fundării. a
.M ai mult în că: , vom ar ăta că, invers, dacă AF este adevărată în U, atunci toate
mulţimile din U se află în V (adică toate mulţimile din U pot fi construite pornind de la
0 prin LJ şi P(.) ). Înainte de a demonstra aceasta, avem însă nevoie de a un rezultat
prelimi,iar.
Reamintim că o mulţime a se numeşte tranzitivă dacă, pentru orice x E y E a, avem
cu necesitate x E a. Altfel spus, dacă din b E a rezultă b C a. Rezultatul următor va
stabili că orice mulţime este inclusă într-o astfel de mulţime tranzitivă: mai mult, clasa
mulţimilor tranzitive care conţin o mulţime dată are un prim element modulo C.
89 LEMĂ : Pentru orice mulţime a există ·o unică mulţime w ca;e este tranzitivă,
include pe a şi, pentru orice mulţime tranzitivă v care include pe a, avem w c v.
Altfel spus, există o cea mai mică mulţime tranzitivă 1 care conţine pe a.
Demonstraţie : Pentru a demorn,tra teorema, vom construi efectiv această mulţime w.
Definim mai întîi funcţia f prin recurenţă pe w, punînd: f(O) =aşi J(n+ 1) = UxE/(n) x.
Fie atunci mulţimea w = UnEwf(n). Cum a= f(O) C lJnEwf(n), deducem că a C w.
Arătăm că w este tranzitivă. Fie x E w. Atunci există un n pentru care x E J(n). Rezultă
că x C f (n + 1), deci x C w. Să arătăm că w este· minimalâ. Fie o mulţime v tranzitivă,
cu a C v. Demonstrăm că w C v, arătînd prin ~ndl.lcţie pe w că J(n) C v, pentru orice
1
numită închiderea tranzitivii & m-qlţimii a
• • '• ,, ţ ·f ., • • '
18
- - - - - - - - - -- - - - - - - - - - 7. 2 CONSI STF.N'{'.-1 ll F:/,A1'JVJ A AXJOMT-:J FIINnĂRII
n E w. Pentru n = O avem /(O) = a C v. Fii:• armn n astfel ca f (n) C v. Atuuci, oricare

ar fi x E f (n), avem că x E v. Cum 1 1 est<~ t.ra.nzitivă, de<lnc<~rn că x C v. Prin urmare
UxE:'ftn) x C v, adică J(n + 1) C v, ceea ce îucheie inducţia şi demonstrează că w C v.
Sîntem acum în măsură să demonstrăm r0.zultat ul auunţat.
90 TEOREMĂ : Dacă AF este adevărată în U, atunci U = V.

Demonstraţie : ( U = Veste acela~i lucru cu (\ix )[ V(x) ].) Să presupunem că există o
mulţime a care nu este în V. Vom demonstra că în acest caz axioma fond ării este falsă .
Fie co mulţime tranzitivă care include p e a (am arătat că există) . Fie încă w mulţimea
elementelor lui c care nu sînt în V. Cum a nu Pste în V, rezu ltă că are un element x care
de asemenea nu este în V ( căci dacă toate elementele sale ar fi în V, at imci şi a ar fi în
V). Cum a Cc, înseamnă că x E c şi prin urmare x E w, deci w este nevidă.
Fie acum un x E w oarecare. Dat fiind că x nu este în V, înseamnă că are măcar un
element y care de asemenea nu este în V. Cum y Ex E c şi ceste tranzitivă, deducem că
y E c, şi prin urmare y E w. Dar atunci y E x n w şi deri x n w # 0, c<"ea ce contrazice
AF. Pri~ urmare, dacă există o mulţime a care nu este în V, AF este cu necesitate falsă.
□
În concluzie, a spune că toate mulţimile se află în V este ed1ivalent cu a spune că AF

este adevărată. Propoziţia (\ix)[ V(x )] este un enunţ ed1ivaleut cu axioma fundării.
7 .2 CONSISTENTA RELATIVĂ A AXIOMEI FUNDĂRII
O teorie Teste consistentă (sau necontradictorie) dacă nu conţine contradicţii, adică

dacă din axiomeie teoriei nu se pot deduce falsuri (cum ar fi O#, O). Necontradictorictatea
unei teorii T se demoT1strează construind, într-o altă teorie To (despre care ştim deja că este
consistentă), un model M al teoriei T (adică o structură care, interpretată corespunzător,
va satisface axiomele teoriei 7). Căci presupunînd că teoria T ar conţine contradicţii, ar
însemna că şi structura M va conţine aceste contradicţii. Dar cum M a fost construit în
cadrul teoriei To, ar rezulta că şi To conţine contradicţii, ceea ce este contrar cu consistenţa
acestei teorii. Prin urmare, dacă To ebte necontradictorie, atunci şi teoria T care poate
fi modelată în To este de asemenea lipsită de contradicţii. O demonstraţie de consistenţă
arată deci posibilitatea 'scufundării' unei teorii într-o teorie mai largă. 2
Cum pentru Z F nu se poate demonstra consistenţa, sîntem nevoiţi să ne mulţumim
cu a presupune că este necontradictorie, adică cu a presupune că ar exista uri model U.
Dar, folosind acest univers virtual U, putem, pornind de la U, să construim de exemplu un
model pentru teoria ZF + AF. A da un astfel de model înseamnă a demonstra că, jacă
Z.F este consistentă, atunci cu siguranţă şi ZF + AF va fi consistentă. Un asemenea fapt
se numeşte consistenţă relativă a unei teorii faţă de o altă teorie.
2
Nu este desigur unica metodă de demonstrare a consisten~ei.
• • ' • ~ • • ~ • f • • i ' : ' ' . ·- ~ ' ' •• t.
19
7 . :l .\'/0,\f;\ J,'flN/.IX1111 - - - - - - - - - - - - - -- - - -~ - - - - - - -- -- -
Inaiut~ de a d('monstra cousistc11t_a rc>lativă. a tcori<~i mulţimilor cu axioma fundaţie-i,

este util să aprofundăm puţin studiul limbajului uostru formal.
Expresii relativizate
Fie o clasă oarecare W. Fie A(x 1 ,x 2 , .•• ,xn) o expresie oarecare a limbajului nostru
formal, astfrl ca toate numele care apar în A să fie ori variabile, ori să desemneze obi('cte
din W. Vom defini în continuare relativizarea A w a lui A la vV ca fiind expresia definită
astfel:
1. dacă A este de forma x E y sau x = y, atunci A w = A;
2. dacă A este de forma EV F, atunci A w = Ew V Fw;
3. da.că A este <1<" forma EI\ F, atunci A w = Ew I\ Fw;
4. dacă A este de forma ,E, atunci A w = ,Ew;
5. Jacă A este de forma (3x)E(x), atunci A w = (3x)[W(x) I\ Ew(x)];
6. dată A este de forma (Vx)E(x), atund A w = (Vx)[ lV(x) -+ Ew(x)] .
· (Să observăm că această definiţie este ceea ce am putea numi o definiţie prin recurenţă în
sens intuitiv. De asemenea să observăm că e nunţurile 3. şi 6. pot fi deduse din celelalte.)
Se observă că relativizarea A w este în fapt expresia obţinută prin restrîngerea la W a
'acţiunii' (sau 'domeniului') cuantificatorilor din scrierea lui A, astfel încît A w să se refere
doar la obiectele din HI: A w va fi 'restrîngerea' enunţului A la obiectele clasei W.
Relativiz area axiomelor teoriei mu1ţimi1or
Alegînd o parte M a universului U al teoriei Z F şi dorind să arătăm că M este un model

al teori0i ZF + AF, este suficient să demonstrăm că toate aximrn'lf' teoriei sînt adevifrate
în M, mai exact că, pentru orice axiomă Ax a teoriei ~F + AF, relativizarea AxM este
adevărată. Trebuie să observăm că limbajul formal al teoriei Z F + AF peste M este el
însuşi relativizat, astfel că nu vor face parte din acest limbaj decît expresiile ale căror
nume sînt variabile sau desemnează obiecte din M.
Axioma exteusionalităţii este:
AE : ('v'X) (Vy) [(V t )[ t E X H t E y l -+ X = y] .
Relativizarea AEM va spune că, dacă două mulţimi oarecare x şi y din M au comune
toate elementele t care se află şi în M, atunci cele două mulţimi vor fi identice.
Axioma reuniunii este:
AR: (Vx)(3w)(Vt)[tE w +-+ (:ly)[tE y I\ yE x]].
Rdati vizarea AR-A-1 va fi adevărată dacă, pentru orice mulţime x din M, există tot în M
o mulţime w care conţine toate elementele t din M care sînt elemente ale unui element y
al lui x care se aftă şi în M.
Axioma mulţimii părţilor este:
AP: (Vx)C3w)(Vy) [y E w +-+ (Vt )[ t E y-+ t Ex]] .
80
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 7.2 CONSISTl-:N"fl\ llB/,:ITl\'X ; I 1I.HOMVT Ff/Nl)ĂRII
Relativizarea APM ·va fi satisfăcut.ă. dacă, p<'ntrn orice mnltime x din M, f'xist.ă în M o
mulţime w care conţine toate elementele <lin M ale oricărei submulţimi y a lui x care se
află ~i în M.
Pentru orice relaţi<' funcţională R(x, y) exist.ă o axiomă Jin scl1<'ma axiom<'lor snhst.i-
tuţiei. Aceasta va fi:
ASn: (Vx)(:ly)(Vt)[tE y f-4 (:lz)[z Ex A R(z, t)]].

Cum chiar limbajul teoriei Z F + AF este relativizat la M, o relaţie funcţională R din
această teorie nu va putea fi dată <h,dt print.r-o expresie care să nu conţină d,,cît numP
constante care să desemneze obiecte din M. Fie deci o astfel de expresie R(x, y) care să
definească o relaţie funcţională în M. Atunci axioma substituţiei care îi corespunde va
putea fi relativizată la M, iar relativizarea AS~t va spune că, pentru orice mulţime x din
M, există de asemenea în M o mulţime y, ale cărei elemente t din M să fie imaginea prin
RM a unor elemente z ale lui x care să se aflp şi în M.
O mulţime va fi vidă în M dacă nu va conţine nici un Plement care să se afle şi în M.
O mulţime în M are un singur element. doar dacă nu are decît un singur element comun
cuM.
Axioma infinităţii este:
Al: (:lw)[0ME w A (Vx)[x E w-+ xUM {x}M E, w]],
unde 0M este mulţimea vidă din M în sensul precizat mai sus, iar xuM { x }M este mulţimea
care conţine exact toate elementele din M ale lui x împreună cu x însuşi. Relat.ivizan~a
AIM este satisfăcută dacă, de exemplu, w se află în M împreună cu toate elementele sale.
De asemenea relativizarea AFM a axiomei fundării va fi adevărată dacă orice mulţime
x din M, nevidă în sensul precizat mai sus, va conţine un element în M cu care să nu
aibă nici un element comun în M.
A demonstra că M este un model pentru Z F + AF revine la a arăta că relativizările
de mai sus sînt adevărate.
Demonstrarea consistenţei relative a AF
91 TEOREMĂ: Clas.a V este un model pentru ZF + AF.

Demonstraţie : Pentru a demonstra AE v, fie a şi b două mulţimi din V Reamintind că
o mulţime se află în V dacă şi doar dacă toate elementele sale se află în V, deducem că
toate elementele lui a, respectiv ale lui b, se află în V. Prin urmare, dacă a şi b au exact
aceleaşi elemente în V, înseamnă că au exact aceleaşi elemente şi în U. Aplicînd axioma
extensionalităţii valabilă în U, deducem că a = b.
Pentru AR v, luînd o mulţime a oarecare din V, cum toate elementele sale se află în
V, de asemenea şi toate elementele elementelor lui a Sf' vor afla în V. Prin urmare toate
elementele mulţimii LJ a din U se vor afla şi în V, de w1de deducem că LJ a se află ea însăşi
în V ~i desigur verifică relativizarea axiomei.
81
7. / \.\'/OMA f'{ T,V/);11//1 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
R<"lat.ivizarf'a axionwi mulţimii piîrtilnr sP vNific-ă as<•măniHor: pentru un a oarecarfl

din V, vom ariita că P(a) se afh1 df' as<-'lll<'W'a îu V. Cum I.nat.,~ d<•mentcl<' lui a SP află în
V, rc,rnlt:ă că orin~ nmlţirne t Ca S<' va afta în V, ~i prin urmar<' ~i P(a) f'St.<' în V.
Fi<' R(:r,, y) o <'xpn·si0 cu t.oat.<' 11111rn·l" 1·0J1'-ta11t.,, d.-sP11111î11d obiecte din V. Dacă
relativizarea F(x, y) = V(:i) /\ V(y) /\ Rv(:r,, y) V"d fi o relaţi<' funcţională în V, atunci
desigur că F va fi o relaţi<' foncţioJ1al:'i !Şi în U. P<-• ntru orie<' mulţime a din V, aplicînd
axioma substituţiei din U asociaUi accstf'i relaţii F, vom obţin<' o mulţime b din U formată
doar din imagini prin V(x) /\ \l(y) I\ Rv(x, y) ale elementelor din a. Cum toate aceste
imagini se vor afla în V, la fd şi b sti v-c1 afla în V.
R,,lativizarea axiomei infinităţii se verifică imediat, observînd că w, fiind ordinal, se
l/'
afi am ~w-11, Şl prm urmare m ~.
V A ,,, • • A
În sfirşit, AFV este imediat verificată, dîr.i, p<'ntru orke mulţime a nevidă din V,
alegînd un elmw>nt b al ei de rang minim, elernPntele lui b vor avea ranguri încă mai mici,
şi prin urma.re nu vor putea aparţine lui a. □
1n conduzie, arn d0monstrat că, <iacă Z F nu conţine contradicţii, atunci adăugînd

axioma fundării obţinem o teorie de asemenea lipsită de contradicţii.
•
7.3 CONSISTENŢA RELATIVĂ A NEGAŢIEI AXIOMEI FUNDĂRII
Pornind de la un univers oarecare U (în care AF poate fi sau nu adevărată), vom construi
un nou model u• în care axioma fundării este falsă . Acest fapt va arăta că axioma
fundării nu poate fi dedusă din restul axiomelor Z F ( căci în acest caz Z F + ,AF ar fi
contradictorie), deci va arăt.a că AF este independentă de axiomele ZF. Vom expune
mai întîi procedeul prin care se obţin astfel de modele, cunoscute sub numele de modele
Fraenkel:-M ostowski.
Modele ~'raenkel-Mostowski
Fie F(x, y) o relaţie. funcţională peste U care să stabilească o 'bijecţie', adică să satisfacă
condiţiile:
(Vx)(Vy1)(Vy2) [ (F(x, Yt) /\ F(x, Y?.))
(Vx 1)(Vx2)(Vy) [( F(x 1 , y) /\ F(x2, y)) -+ Xt = X2];
(Vx)(:ly)[ F(x, y)];
(Vy)(:lx)[ F(x, y)].
Folosind această relaţie funcţională, definim o nouă relaţie de 'apartenenţă'

•
E:
• ~
X E y = X E F(y)
A •
Inlocuind în orice expresie E simbolul E cu E, vom obţine o nouă expresie, notată E Să 0

•
observăm că simbolurile 0, LJ, P(.), {.} etc. nu aparţin propriu-zis limbajului nostru
82
- - - - - - - - - - - - - - - 7. .1 (,'<>NS IST ENlA RF:I.ATl\ '.4 ,I Nl-:C:A'f/F,I AXIOMF:I F/IN[)Ă/111
formal, ci sînt presc1irtări ale unor exprPsii scris<> cu E ~i = . (D0. exemplu expresia x = {y}
este prescurtatrea expresisiei (V t) [t E x H t = y] , iar expresia x = 0 se poate explicita. ca
(V t) [t (ţ x]. A scrie a = P ( b) înseamnă a prescurta expresia
(Vx) [x E a H (V t) [t E x - t E b]] .
Notaţia a = LJ b este folosită în loc de
(Vx)[x Ea 4--+ (:3t)[x E t /\ tE b]] .)
Astfel că sensul expresiei E* , dacă E conţine astfel de prescurtări, se obţine explidtînd
total scrierea sa şi apoi făcînd înlocuirea lui E cu E. •
Vom arăta că u•, adică clasa U peste care luăm relaţia E în loc de E, este un model
. .
pentru ZF, oricare ar fi relaţia funcţională bij ectivă F . Dacă notăm E* expresia obţinută
•
dintr-o expresie E prin înlocuirea simbolului E prin E, atunci a demonstra că u• este un
model pentru Z F înseamnă a demonstra că , pentru orice axiomă Ax, enunţul Ax* este de
asemenea adevărat. Vom vedea că prin acest procedeu de 'permutare' a obiectelor din U
putem obţine modele în care AF este falsă .
92 TEOREMĂ : Dacă U este un model al pentru Z F şi F(x, y) este o relaţie
funcţio~ală bijectivă oarecare, atunci u• este de asemenea un model pentru
ZF'.
Demonstraţie : Enunţul .A.E*, corespunzînd axiomei extensionalităţii din U*, este:
(Vx)(Vy)[(Vt)[tE x H tE y] - x = y],
adică
(Vx)(Vy)[(Vt)[tE F(x) H tE F(y)] - x = y].

Fie a şi b două mulţimi pentru care F(a) şi F(b) să aibă aceleaşi elemente. Atunci din
axioma extensionalităţii, deducem că i(a) = F(b) şi cum F este bijectivă, rezultă că
a= b.
Axioma reuniunii din u• este enunţul AR* din U:
(Vx)(:3w)(Vt)[tEw (:3y)[tEy/\ yEx]].
H
Fie o mulţime
• •
a. Vom arăta că clasa W( t) = (:3y)[ t E y /\ y E a] corespunde unei mulţimi .
Avem
W(t) = (:3y)[tE F(y) /\ yE .f(a)],
•
adică W( t) este adevărată dacă şi doar dacă t E LJyEF{a) F(y). Aceasta înseamnă că avem •
adevărată propoziţia:
(Vt)[tE LJ F(y) H (::ly)[tE y /\ tE al]

yEF(a)
Cum F este bijectivă, există o mulţime w astfel încît F( w) = UyeF(a) F(y) şi obţinem
adevărat enunţul:
(Vt) [t Ew H (:3y)[ t Ey /\ y Ea]],

adic ă w satisface AR*.
83
7. AXIOMA FFNn,fllll _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
Expresia
(Vx)(3w)(Vy)[yE w - (Vt)[tE y-; tE x]]
estP cea carP. c.oresp11nde în U axiomPi mulţimii părţilor din u•. Fie o mulţime oar"c.arn a.
Trebuie să arătăm că există o mulţime w pentru <:are să aw~m
(Vy)[yE w H (Vt)[tE y-; tE a]].
• • ~ ~
A avea (Vt)[t E y -; t E a] înseamnă a avea (Vt)[t ' E F(y) -; t E F(a)], adică
F(y) C F(a), ceea cf' S<' poate scrie F'(y) E P(F(a) ). Cum Feste bijectivă, există o
mulţime w pentru care avem
F(w) = {y I F'(y) E P(F(a)) }.
Atunci avem F(y) E P(F(a)) dacă şi doar dacă avem y E F(w), adică y Ew. Atunci
avern:
(Vy) [y E w (V t) [t E y -; t E a l] ,
H
ceea ce arată că axioma mulţimii u•.

părţilor AP• este adevărată în
Pentru a demonstra adevărul axiomelor substituţiei, fie o mulţime oarecare a şi fie
· încă o expresie R(x, y) astfel ca R* să definească o relaţie funcţională. Vom arăta că există
o mulţime w astfel. ca să avem I
(Vt)[tE w H (::lz)[z Ea A n•(z, t)]].

_Fie v mulţimea obţinută prin substituţie din .F(a) prin R*. Atunci avem
(Vt)[tE v H (::lz)[z E .F(a) A R*(z, t)]].
Cum F este bijectivă, există o mulţime w pentru care F( w) = v. Este atunci adevărată
expresia: ·
(Vt)[tE F(w) H (3z)[z E .F(a) A R*(z, t)]],
adică:
(Vt)[tE w (::lz)[z Ea A R•(z, t)]],

H
ceea ce arată că axiomele substituţiei sînt adevărate în U*.

Axioma infinităţii AI din U este scrisă uzual
t (3w)[0 E w A (Vx)[x E w-; xU {x} E w)]. _
Dar 0 este mulţimea care corespunde clasei definită de expresia E(v) · (Vt)[t (ţ v], iar
mulţimea x U {x} corespunde clasei
Rx( u) = (V t) [t E u H ( t E x V t = x)),
astfel că AI poate fi explicitată prin
(3w)[(:3v)[E(v)A vE w] A (Vx)[x E: w -; - (3u)[Rx(u)A ~E w)J].
Prin urmare enunţul AJ• al axiomei infinităţii din u• va fi:
(3w)[(:3v)[E•(v) A v Ew] A (Vx)[x E w-; (:3u)[R;(u) A uE w)]),
•
unde E• ( v) este expresia (Vt )[,( t E v)], iar R;( u) este expresia
•
(Vt)[tE u-; (tE x V t= x)].
•
84
- - - - - - - - - - - - - - - - 7. .'f ('<>NSIST/•,':V'{'A IU': /,AT/\' tf A Nl•:<:i\ 1,'I/•:/ AXI0 .'11-:I FflNIJ.1H/I
P<'I1tru a arăt.a că AI* est<' ad1,vifrată, vom construi efectiv a.ceastă mulţime w.
Definim funcţia c.p pri11 r<'cnrenţă pe w prin
F(c.p(O)) = O şi F(c.p(n+ 1)) = F(c.p(n)) U {c.p(n)}.
Această definiţie est<' cori•ctă, căci F tiiud hijl'd.ivă, r<'latia p -- 1 (:r:, y) _ F(y, x) este de
asemenea o relaţie funcţională şi pnt1-'m rescri<~ d0finiţia lui c.p astfel:
c.p(O)=F - 1 (0) ~1 cp(n+l)=F' 1
(F\p(n))U{c.p(n)}).
Notăm v = c.p[w] ima.~inea funcţiei c.p. C11m F 0ste bijectivă, f'xistă w astfel ca F( w) = v.
Există de aseme1wa o mulţime W astfol ca F( <J•) = 0. Cum avem ('v'x) [x </:. 0 ], a<li61.
('v'x)[x (ţ. F( 0*)], însemnă că ('v'x)[:x i 0•] ~i prin urman-'
~
0* va fi exact mulţimea vidă din
•
u•. Din <p(O) = 0* deducem că 0* E v, adică 0• E F( w), deci W E w.
* ~
Mai mult, pentru orice x E w, adică x E F( w), deci x E c.p[w ], există un n E w astfel
ca x = <p(n). Arătărn că R~(n)(c.p(n+ 1)) este adevărată, adică:
('v't)[tE <p(n+ 1) ~ (tE c.p(n) V t= c.p(n) )].

care se mai scrie:
('v't)[tEF'(c.p(n+l)) ~ (tEF'(c.p(n)) V t=<p(n))] ,
ceea ce este evident, căci ddiniţia lui c.p( n + l) este
F(c.p(n+ 1)) = F(c.p(n)) U {c.p(n)}.
Prin urmare mulţimea c.p( n+ l) este mulţimea care corespunde dasei R~( n) ( adică c.p( n+ I) =
c.p( n) u• {c.p( n)} *, unde u• şi { . }• sînt corespondentele din u• alt' simbolurilor Uşi { } din U,
•
obţinute prin înlocuirea lui E cu E în expresiile de definiţie). Prin urmare, pentru x E w,
•
cum x = <p( n), există o mulţime c.p( n + 1) astfol îndt R; (<p( n+ I)) şi, desigur, c.p( n+ I) Ew.
Ceea ce arată că AI* este adevărată, şi, în fapt, încheie demonstraţia teoremei. m
Am obţinut deci n!: procedeu general prin care putem obţine, pornind de la un model
U, noi modele pentru Z F.
Modele în care AF este falsă
Negaţia axiomei fundării susţine că există o mulţime nevidă care nu conţine ·elemente
disjuncte de ea. Cel mai simplu exemplu de astfel de mulţime este o mulţime a pentru
care să avem a= {a}, adică să avem ('v'x)[x Ea H x = a]. Vom numi o astfel de mulţime
atom (ea neputînd fi 'desfăcută' în elemente).
Evident, dacă într-un univers <>xistă un atom, atunci axioma fundării va fi falsă. Să
arătăm că acest lucru se poate întîmpla, cu alte cuvinte să construim un model în care să
existe un atom.
93 TEOREMĂ : Dacă ZF este consistentă, atunci şi ZF+ "există un atom"
este consistentă.
D emonst·m tie : Fie un model U pentru ZF. Definim o relaţie funcţională F de pe U pe
U prin expresia
85
7. AXIOMA FUNnXnrr - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
F (X-, y) - (X = o (\ y = I) V (X = I (\ y = o) V (X -1- I (\ X -1- o (\ X = y),

adică .F(O) = 1, .F(l) = O şi .F(t) = t pentru orice t diferit de O sau 1. Evident această
relaţie funcţională este bijectivă. Atunci u• P.StP. ,fo asemenea un model pentru ZF. Ream-
intind că O= 0 şi 1 = {0}, vom arăta că mulţimea 0 din U este un atom în U*. Într-adevăr,
cum .F(0) = {0}, avem (Vx)[x E .F(0) H x = 0], adică (Vx)[x E0 H x = 0], ceea ce
arată că 0 este un atom în u•. ii]
Cum enunţul "există un atom" implică evident că ,AF este adevărată, rezultă că
dacă Z F este consistent, atunci şi Z F + ,AF este consistentă.
Alegînd în mod corespunzător bijecţia F, se pot de asemenea construi modele în care
să exi5te mulţimi infinite de atomi sau lanţuri de tipul x 0 E x 1 E x 2 E ... Xn E Xo sau alte
situaţii care să contrazică AF. 3
3
Mai mult, exi,;tă modele Fraenkel-Mostowski în care AC este falsă, demonstrînd astfel
consisten~a relativă a teoriei Z F + ,AC şi prin urmare imposibilitatea deducerii
~
AC di:q
~ ~ • ' • • • ,; I J r ( f, • I '
celelalte axiome. ·
86
8. Cardinale inaccesibile
In acest capitol vom studia existenţa. ca, ,iinaJ,,Jor infinit.P. foart.f' 'inari', care nu sînt ac-
ccsibilt• poruind de la cardinal<' mai mici folosind achman•a, îm11111Ur<>a sau cxponenţiN<'a
cardinalelor, adică aşa numit.ele cardinale iuaccPsihile. Pentru aceasta se vor introducP
noţiunile de cofinalitaţe, cardinal r<'gulat şi cardinal singular. SP va demonstra de aseme-
nea că existenţa cardinalelor inac:cesibile twbui1• post.ulat.ă printr-o ev,•ntuală axiomă aux-
iliară, altfel ~eputîndu-se .ded.uce. P.Xistenţa acestora. Înainte de toate acestea, însă, vom
arăta că axioma
. .
infi1~itătii
,' .
•.
este-· indt•pendm1tă <k c<'i1•lalţe axiome.
; , . . . .
8:1 CONSISTENŢA RELATIVĂ A NEGAŢIEI AXIOMEI INFINITĂŢII

'
Să notăm cu Z prţ:, teoria formată din corpul Z F în care s-a înlocuit. axioma infinităţii
prin negaţia ei. A demonstra că Z F"" este c:onsist.entă înseamnă a arăta că din celelalte
axiome ZF nu se poate deduce axioma infinităţii (dki atunci zprţ:, ar fi contradictorie),
deci înseamnă a arăta că axioma infinităţii est, ;,;df'pend,,nt.ă de celelalte axiome ZF.
Folosind ierarhia cumulativă a mulţimilor, vom da un model pentru teoria zprţ:,_
94 TEOREMĂ: Dacă U este un model pentru ZF, atunci ¼, este un model
pentru teoria Z prţ:,.
Demonstraţie : Vw <•ste o mulţime tranzitivă, astfc•l încît df)ducem că, dacă a este în \{,,
atunci toate elementele sale vor fi de asemenea în \{,. 1
Pentru a arăta că axioma extensionalităţii relativizată la ¼, este adevărată, fie a şi
b două mulţimi care au exact acelea'1i elemente comune cu ¼,. Cum toate elementele lui
a, respectiv ale lui b se află de asemenea în \{,, deducem că a şi bau în U exact aceleaşi
elemente. Aplicînd axioma exteusionalităţii din U, rnzultă că a= b.
. Pentru a arăta că axioCTa reuniunii este adevărată în ¼,, fie a o mulţime oarecare din
Vw = Un<w Vn. Atunci există un n < w pentru care a E \'n. Atunci pentru orice x E a şi
pentru orice y E x avem y E ¼. Prin urmare mulţimea tuturor acestor y, adică LJ a, este
indusă în ¼, deci LJ a E P( ¼), adică LJ a E ¼+ 1 C l{,, ceea ce arată că axioma rew1iunii
relativizată la ¼, este adevărat:i. ·
Fie acum o mulţime a E ¼, şi fie b Ca. Cum există un n pentru care a E ¼, deducem
că b E P( ¼) = ¼+l· Prin urmare vom avea P(a) E 'Yr',+ 2, ceea ce arată că axioma mulţimii
părţilor este adevărată în ¼,.
1
Mulţimile din '\{, se numesc ereditar finite: orice mulţime din '\{, este finită şi orice
element al acesteia va fi o mulţime finită etc.
87
8. r ,111/JINA u-; /N,t<:'<'fi:S/U/1,f; - - - - - - - -- - -- -- - - - - - - - - - - - - - -
Să. dcmonstrăm şi adevărul axinnwlor sdH'nwi suhstit.11ti<'Î clin \{,. Fie dN:i o mult.inu'
a din \{, ~i fie F(;r,, y) o exprcsiP a]P cărc'i rnmw constante să dl'scmncze doar mulţimi din
\{, şi care să noteze o relaţie funcţională în \{,. Atunc:i expresia
F 6'i(x, y) =
\{,(x) I\ \{,(y) I\ Fv"' (:r, y)
va nota în U aceeaşi relaţie funcţională pc'stP \{,. Aplic:înd axioma substituţiei core-
spunzătoare din U, deducem că ,,xist ă o mulţinw b în U nm• <)stc imaginea lui a prin
relaţia functională Fo,. Din modul de definire al acestei relaţii flmc ţionale, deducem ime-
diat că toate efomentele lui h se află în \{,. Cum <)xist.ă un n pentru care a C Vn ~i cum V,.
este o mulţime finită în U, deducem că a este finită în U , şi prin urmare şi b va fi finită în
U. Prin urmare există în bun element de rang maxim m. Atunci b C V,n, deci b E Vm+l,
ceea ~e arată că schema axiomelor substituţiei din \{, este adevărată.
In sîirşit, să arătăm că axioma infinităţii este->. falc;;ă în \{,. Să presupunem că w este
o mulţime din \{, pentru ca.re să avem 0 E w şi, dacă x E 111, atnuci x U { x} E w. At.1md
orice număr natural n va fi element. în w, astfel că w C w. Atunci w nu este o mulţime
finită în U, ceea ce este contradictoriu cu presupunerea că w E \{,, căci \{, nu conţine decît
mulţimi finite din U. Cum axioma infinităţii este falsă în \{,, înseaurnă că negaţia acestei
. axiome va fi adevărată în \{,. C
Este acum dovedit că nu am putea demonstra pornind de la axiomele ZF t:ă există

în U o mulţime infinită.
8.2 CARDINALE REGULATE ŞI CARDINALE SINGULARE
Vom studia în continuare mai în profunzime cardinalele infinite. Vom considera adevărată
axioma alegerii, situîndu-ne astfel în cadrul teoriei ZFC.
Un cardinal de forma .,\ + se va numi ca·r dinal s-uccesor. Toate cardinalele finite nenule
sînt cardinale succesoare. De asemenea N1 , N2 etc. sînt cardinale succesoare. În general,
cardinalele de forma N0 + 1 sînt cardinale succesoare. Un cardinal care nu este cardinal
succesor se va numi cardinal limită. De exemplu O, No, Nw sau Nw+w vor fi cardinale
limită. În general, se vede că N71 va fi cardinal limită dacă şi doar dacă 77 este un ordinal
limită sau 77 = O.
e
Fie >. un cardinal şi fie w C >. astfel încît, pentru orice E >. să existe un x E w astfel
e
ca < x. În acest caz mulţimea w se va numi cofinală în.,\. Se observă imediat că acest
fapt este echivalent cu a spune că sup w = >. (adică, cum w este o mulţime de ordinale, a
spune că U w = >.). Cum desigur că w este bine ordonată de ordinea de pe ...\, deducem
că, chiar fără a accepta axioma alegerii, mulţimea w este echipotentă cu un cardinal, deci
are întotdeauna sens scrierea card( w).
Dacă .,\ este un cardinal finit, atunci nu există nici o mulţime cofinală în ...\. Dacă
însă >. este un cardinal infinit, cum orice cardinal infinit este un ordinal limită, se vede că
există întotdeauna o mulţime cofinală în .,\ (de exemplu, chiar .,\ este cofinală în ...\, căci,
>. fiind ordinal limită, avem>. = U ...\). De asemenea se vede că, pentru.,\ cardinal infinit,
orice mulţime w cofinală în el va fi infinită: dacă ar fi finită, ar exista un cel mai mare
element x din w şi am avea sup w = x < >..
88
_ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __ H. 2 ( \ 1/il!/,\',11.1-: lil•:t:1 I1,1l'f'1•: ~I l ':1/i/1/N :I/.I•: SIN<:1'/,.-11{E
Fie A un ,·a.rdin:tl infinit. . Put.mn dl'fini cofi.nalita.f,,a lui A ca fiind ci'! mai mic cardinal
6 p entru carP <'xisUi o mulţim<' w C >, c·o finah1 îII A ~i c11 card ( w) = h ( dc'ci rwfrim<'a cl'lei
mai mici mulţimi con11ale îu >.) . Vom nota ,w~st cardinal /, cu cf (>i). Est<' dar că avem
cj(>i) ~ A ~i cf (>i) 2:- w (oricf' cofoială ni11d infinit ă ) .
Din cele deja spHSf! reiese imediat. că r-J(w) = w. Să îw ·,,rrărn să dd<•rminăm şi
cofinalitat.ea lui Ne..,- Mulţimea {Nn I n E w} <-'st,, 11umf'fahilă, iar r<'tmim1<'a Pi est<' (-'Xact
Nw, astfel_ că dedue<'m că cf (~(1 ) =-= w. Se vede astf<'l d , put.<'m împi1;rţi cardiualelc> infinite,
folosind noţiunea de c:ofinalit.ate, în dow-i. clase. Ast:te l, fiiJ1d dat un cardinal infinit A
oarecare, dacă cf (>i) = A, atunci vom spurn_,. că >, l'St.c' un ca.nlinal rc·g1tla.t. Altfrl (deci
dacă cf (>.) < >i), vom spune că>. este un cardinal sin!Jular. Urmînd această clasificare,
reiese că w este un cardinal reiulat, iar Nw est.e un c.ardi1?al singular.
Să examinăm ce înseamnă că un cardinal A are o anume cofinalitate.
95 TEOREMĂ : Fie două cardinale infinite >, §i ry. Dacă cf (>.) ~ 11, atunci
cu necesitate există un cardinal 6 ~ 11 şi un ~ir (cr.13 )13 < 6 de cardinale, cu fiecare
~
013 < >., astfel ca Lf3 <6n.6 = >i.
Demonstraţie : Notînd b = cf (>.) ~ 11,
deducPm că există o suLmulţime v cofinală în
>. (deci LJ v = >.) astfol încît card( v) = 6. Atunci ('xistă o fnncţiP bij<'rtivă. J : fi - t v şi
putem scrie>.= UeE6 J(€).· Avem încă card(!(€))~!(€) E >., deci card(!(~))< A.
Fie acum şirul (w13 )13<6 cu w13 = f(ţ1)\ (LJ~<r:1 1(0)- Este clar că orice doi termeni
ai acestui şir vor fi disjuncţi şi de asemenea se wde că u /J<li Wr, = u/3<6 f (fJ) = >.. Cum
w13 C J(/3), deducem că card(w13 ) ~ >.. Dacă ptmPm n 13 = card(w11), deducem că avem
013 < >. şi L{J< 6a13 = >., ceea ce încheie demonstraţia. □
_Vom demonstra în continuare şi enunţul reciproc.

96 TEOREMĂ : Fie două cardinale infinite >. şi "1· Dacă există un şir de
~
cardinale (oe)~< 77 cu ae < >. astfel .încît să avem I:e<11ae = >., atunci avem cu
necesitate cf (>..) ~ TJ•
~
Demonstraţie : Dacă avem Le< 11 ae = >., cum mulţimea { oe x { O I € < rJ} are elementele
mutual disjuncte şi card(ae x {€}) = ae, deducem că avem card( Ue< 77 ( ae x {€})) = >..
Înseamnă că orice bună ordonare a mulţimii w = Ue</ ae x {O) este similară cu un
ordinal întotJeauna mai mare sau egal cu >., ceea ce înseamnă că, pentru orice bună
ordonare a acestei mulţimi, >. va fi isomorf cu un segment iniţial al acesteia.
O bună ordonare comodă a mulţimii w este cea pentru care avem <p1, 6 >--<<p2, 6 >
dacă ~i doar dacă ~1 < 6 sau dacă ~1 = 6 şi p 1 < p 2 • (Această_ bună ordonare a fost deja
folosită atunci cînd am definit suma unui şir de ordinale. Ea va 'alipi' mulţimile oe x {O
în ordinea dată de €, lăsînd elementele fiecăreia ordonate după ordinea fiecărui oe.) Este
clar că segmentele iniţiale ale acestei mulţimi bine ordonate vor fi de forma Ue<o( oe x {O)
sau de forma u~<o( oe X {o) u (u X { 8}), unde u -=I= 0 este un segment iniţial al lui 0'.9.
În concluzie, forma generală a unui segment iniţial este: s = Ued( ue x {O), unde fiecare
ue va fi un segment iniţial al fiecărui ae (eventual chiar ae), iar 6 va fi un ordinal mai
89
8. (.';1 l/[)/ N .-1 / ./•,' /Nil r ·c 1-:sl/JII.E _ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _
m ic <lt~cît. 11. Să alep;<"m ordinalul E, fii mnltimile n{ =I= 0 astfel ca sPgnwntul initiai s să fo~
isomorf c-11 A (<lPc i ord(s) = A).
Vom arăta atunci că acest {J ales este un ordinal limită. Căci să presupu11em că am
avea {J = 11 + 1. At 11nci s se poate scriP: U{-c,, ( 11,{ x { ~}) U (u1, 11 x {Jt + 1}). Cum
U[i i- 0, deducem că t = u{'S_ţt ( u{ x {0) (\Ste un segment initial strict al lui s şi prin
urmare ord(t) < ord(s) = A, deci card(t) < A. Cum avf'm s = t U (uli x {/J}), cum
card ( u.5 x { b}) S a.1, < A şi cum t este disjunctă de u6 x { b}, deducem că . X poate fi seri~
ca suma a două cardinale strict mai mici decît ..X, ceea ce este în contradictie cu regulile
de adunare ale cardinal<'lor. Prin urmarf' f, este cu necesitate un ordinal limită.
Cum fiecare submulţime u{ x { ~} a lui s este nevidă, rezultă că fiecare are un prim
ele1m•nt /J{ în s. Iar s este similar cu ..X, astfnl că există un isomorfism de mulţimi hine
ordonate/ : s ~ ..X, şi putem defini şirul (-0{){<6 prin {}{ = /(/3{). Folosind faptul că
{J este un ordinal limită, vom arăta că { {}{ I ~ < /J} este o mulţime cofinală în A. Căci
să presupunem că LJ{<li {}{ < .X, adică exi s tă un O E . X astfel ca {}{ < O pentru orice f
Dar cum / este isomorfism, punînd ( = / - I (O), deducem că avem {3 { < ( pentru orice f
Cum desigur există un ~o pentru care ( E u{o x {~0 }, deducem că ~o trebuie să fie uit.imul
element al lui {J ( căci altfel, pentru un { E fJ cu { > ~o, am avea f3{ > ( ), ceea ce ar implica
· ca /J să nu fie ordinal limită, ceea ce nu este posibil. Prin urmare w = {,'J{ I { < Ei} este
cofinală în ..X. Atu_ n ci avem cf (.X) S card( w), şi, reamintind că card( w) S fJ S 11, ,teducem
•
că cf (>-..) S TJ, ceea ce încheie demonstrarea teoremei. ■
Folosind aceste două rezultate, deducem imediat următoarea teoremă:
97 TEOREMĂ : Fie .X un cardinal infinit şi fie 17 cel mai mic ordinal pentru
<:_are s~ existe un şir (a{){<r, de cardinale mai mici decît A pentru care să avem
E{<r,a{ = Ă. Atunci cu necesitate avem 1J = cf (.X).
D emonstratie : Din teorema de mai sus reiese că avem cf (.X) S TJ. Presupunînd că
cf (..X)< r,, deducem că există un cardinal fJ < 11 pentru care cf (.X) ~ fJ. Aplicînd cealaltă
teoremă deja prezentată, deducem că există atunci un şir (aV{<li de cardinale mai mici
decît .X a cărni sumă să fie exact .X. Dar acest fapt este contradictoriu cu minimalitatea
lui TJ. Prin urmare cf ( Ă) = TJ. li
Următoarea teoremă caracterizează cardinalele regulate (cu cf (.X) = .X), şi a fost

demonstrată de Ha.usdorff în 1908.
98 TEOREMĂ : Fie .X un cardinal infinit. Fie (o{){<r, un şir de cardinale,
cu a{ < . X pentru orice { şi cu 17 < .X. Daci .X este regulat, atunci cu siguranţă
~
I:{< r,a{ < .X.
D emonst1·atie : Să presupunem că L{<r,a{ = >-.. . Atunci, conform unui rezultat precedent,

avem cf (.X) s TJ, şi cum am presupus 1J < .X, deducem că A nu este regulat. ■
Cu alte cuvinte, un cardinal regulat ).._ nu va putea fi suma a mai puţin de A cardinale
mai mici decît .X . Deci o multime de cardinal A nu poate fi nicicum obţinută prin reuniunea
, ,, . : 1, · ? l ' ' , _11;,; : .
90
a mai puţind0 >.. 1rndţirni dP cardinal<' mai mici d1•1'.Ît >.. . Dacă am porni doar d1• la c.ardinal,,
şi mulţimi de cardinal<' mai mici d<)cÎt >.., 1111 am p11t.1~a ol,ţine, folosind axio1111'i<) ZF şi f,îră
a folosi axioma mulţimii p ărţi lor , o nmlţime d0 cardinal>... Să presupunem acum că>.. este
un cardinal succesor, 1kci >.. = ~ l+ 1 • At1mc.i , pornind de la mulţimi d1\ cardi11al,~ mai mici,
dacă am aplica axioma mulţimii părţilor, cum card (P(~{)) = 2 ~Ni > N{ i J, am obţine o
mulţime de cardinal mai mare sau egal cu>.., din care, folosind eventual cornprd1e nsiunca,
am putea să obţin<>m o submulţime de cardinal <'xact >.. . .
Următorul rezultat, demonstrat de asl~mcnea de Hausdorff în In08, ne a.rată că foart,,
multe cardinale infinite sîut regulate.
99 TEOREMĂ : Orice cardinal succesor infinit este regulat.
Demonstraţie : Fie .X. un cardinal infinit oarecare. Vom demonstra că cardinalul său
succesor ,x.+ este regulat. Pentru aceasta, să notăm 17 = r,J(>.. +). Atunci există un şir
(a{){<7J de cardinale mai mici decît >.. + astfel încît să avem I::{<r/l'( = >.. 1 • Din n{ < >.. 1
pentru fiecare ~ < 17, deducem că avem o-{ ~ >.. p entru fipcar<' ~- Atunci scriem I::{ < o{ ~
11
~
L{<1J>.. . rf>.. şi deducem că avem>..+= 1!7>... Folosind r<"gulile de înmulţin' ale cardinalelor,
cum >.. < >.. + , rezultă imediat. că trebuie să avem 17 = >.. + , deci cf (>.. +) = >.. 1 • Im
De aici se deduce imediat următorul enunţ:
100 TEOREMĂ : Orice cardinal singular este un cardinal limită. li
Acum ştim că N1 , N2 , Nw+1 , NN..,.. 7 etc. sînt toat0 car<linal0. r<'~ulate. Un cardinal limită
care nu este singular este N0 . Dar întrebarea dacă există şi alte cardinale limită care să
fie regulate rămîne fără răspuns. Să studiem cardinalele limită din punctul de vedere al
cofinalităţii. Toate cardinalele limită infinite pe care le-am putea cuustrui (în afară de No)
se vor dovedi singulare. Astfel, Nw+w este singular şi are cofinalitatea w (prin mulţimeâ
{Nw+n I n < w} ). În general, dacă a, este un ordinal limită numerabil, atunci N0 va avea
cofinalitatea w, fiind deci singular. Se poate arăta că NN 1 are cofinalitatea N1 , că NN 2 are
cofinalitatea N2 etc. În fapt, cardinalele limită regulate (nenumerabile), dacă există în
universul U, au proprietăţi remarcabile:
101 TEOREMĂ Fie CY > w un ordinal limită. Dacă N0 este regulat, atunci
N0 = a.
Demonstraţie : Ordinalul o fiind ordinal limită, rezultă că avem N0 = Uo<o No, de unde
deducem că mulţimea {No I {3 < a} este cofinală în N(l. Atunci avem cf (No) ~ o. Dar No
este cardinal regulat, asdel că avem cf (N 0 ) = N0 , deci vom avea No~ a.
Pentru a încheia demonst;aţia, vom arăta în continuare că, pentru orice ordinal ~
avem N{ ~ e.
Să presupunem contrariul, anume că ar exista ordinale€ pentru care N{ < €
şi să alegem pe cel mai mic dintre acestea pe care să-l notăm p. (Deci, pentru orice € < p
avem N{ ~ ~' dar Np < p.) Atunci p este un ordinal succesor sau este un ordinal limită.
Dacă p este un ordinal succesor, deci dacă p = fJ + 1, atunci scriem No+ 1 < {3 + 1, deci
No +1 ~ {3. Cum {3 < p, deducem că avem {j ~ Na, ~i prin urmare avem N.a 1. 1 ~ N.a, ceea ce
este absurd (căci N este o relaţie funcţională strict crescătoare). Prin urmare, p nu poate fi
91
R. C .-IUP/N .-1/./, IN,l<'.f "l •."S//1//./•: _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _
- -- - - -·-- ------ ..
d<>cit. un ordinal limită . Dar în -'lcf'st caz aw111 N,, = LJl „P Nl, ~i cum E. ~ Nl, adin, f. C Nl,
d<'(hl<'.('lll rdaţia u{ <p f. C u{ <µ N{, adici1 ,, C Np, ("('('ii("(' ('St,(' contrar alq.',nii lui fi . Prin
urmare, pentru orie<' ordinal f. (deci ~i JH'nt.ru n) avem f. ~ N{, ast.f<'l că r< ',mlt.ă di tn,lmi,,
să avem N0 = n·. t'J
Cardinalele limită singular0 lll'llUBH~rahil<' an fost. 1111mit.c d<' 1Ia11sdorff în 190X "car-
dinale inaccesibile".
8.3 CARDINALE INACCESIBILE
Un cardinal infinit >. se va numi inaccesibil în sens slab (sau slab inn.cr.csibi[) dacă c>st.•~
mai mare decît w, este 1111 cardinal limită ~i f'Stf-' r<'gulat.
Am văzut că, dacă N0 este inaccesibil, atunci N0 = a. Să încercăm acum să evaluăm
mărimea unui ordinal a pentru care N„ să poată fi inaccesibil. Să presupunem aşadar că
Na este inaccesibil (în sens slab). Atunci n trf•huic să fie 1111 ordinal limită, dt'CÎ avem
. a ~ w. Dar am văzut că Nw este un cardinal sinp;ular. Prin urmare avem a > w. Rezultă
No > Nw şi cum Nu = o·, deducem că avPm n > Nw . Dar atunci av('lll N0 > NN,.,, de 1md<'
deducem a > NN~, şi aşa mai departe. Luînd chiar cel mai mic ordinal <"I'. (daca există)
pentru care N0 = ()'., se poate d,,monstra că N„ art> cofinalitat.e w, fiind astfel singular . De
fapt nu se poate demonstra în Z.F'C că ar f-~xist.a cardinale inaccesibile: există universuri
în care există astfel de cardinale, precum <>xist.ă ~i universuri în care nu există.
Fie N0 un cardinal inaccesibil (îu S('IIS slab). Atu ud N0 , fiind regulat, nu poat.P fi
suma a mai puţin de N0 cardinale mai mici decît Na-. Prin urmare , dacă pornim doar
de la mulţimi de cardinale mai mici, atunci nu putem să construim mulţimea N0 folosind
axiomele ZFC fără a foksi axioma mulţimii părţilor. De asemenea, cum a este un ordinal
limită, pornind de la mulţimi de cardinale mai rnici, nu vom putea obţine cardinalul ~o
nici prin operaţia de trecere de la un cardinal la suu:es<;rul său, căci, dacă N{ < N0 , atunci
desigur N{+l < N0 • Aceste consideraţii justifică dc>numirea de "inaccesibil".
Dacă, pornind de la mulţimi de cardinale mai mici decît Na-, am folosi însă şi axioma
mulţimii părţilor, cum card ( P (>.)) = 2~ A şi cum nu ştim nimic despre valoarea acest.ei
exponenţieri (în absenţa IGC), există posibilitatea să existe un N{ < N0 pentru care
Na ~ 2~Nt. În acest caz, pornind de la mulţimi de cardinale mai mici dE.'cÎt Na, şi folosind
toate axiomele ZFC, am putea construi mai întîi cardinale mai mari, iar apoi (aplicînd
com.prehensiunea sau alt mijloc de micşorare a cardinalităţii) am obţine chiar cardinalul
Na. lnţelegem astfel de ce Na a fost numit inarcesibil în sens slab.
Dacă avem însă un cardinal A slab inaccesibil şi care uu ar putea fi 'depăşit' prin
axioma mulţimii părţilor (deci pentru care, dacă 7J < -A, atunci 2~ 11 < >.), atunci se vede
că, dacă am porni doar de la mulţimi de cardinale mai mici decît >., folosind oricare din
axiomele ZFC nu vom putea obţine o mulţime de cardinal>.. Astfel că în 1930, Tarski a
numit inaccesibile (sau inaccesibile în sens t<t1·e) cardinalele >. > w care sînt regulate şi , . , j
pentru care, dacă 7J < >. este un cardinal, atunci 2~ 17 < >.. · ,• ·
Este clar că un cardinal inaccesibil (în sens tare) va fi cu siguranţă slab inaccesibil.
Căci să presupunem că N0 este inaccesibil (în sens tare). Să presupunem că n nu ar fi
. .. • ! l i ,. I
92
·- - ·- -- 8 . -l I '11 .\'S /S /F.\'"('\ ///·. / .. I/"/\'.-{ . I . l\'f() ,\ fl-"f fli•: . \1 'f"1 ·1•:S //<f/ . ll'.l/"I-:
ordinal lirnihl, <1dic;1 di. am av<'a n = ~ + 1. /\t.111wi arn av<'a N~ < N,. ~i 2 ~N1 2 N,.. <"<'<'a n·
nu St' realiz,·azii. Prin m11111r<• o va fi c11 sig11ra11ţ;1 ordinal lirniUi, iar N„ va fi i11,1<-c<·siliil ~i
în S(•ns slab .
Dacă ;1111 admit.<' ipnf.<'za gt'll< ' r;ilizat.i\ ;1 n1nt.i1111111111il11i (IGC), adi1 ·;1 <hwi"'t 2 ~N1 = ~( 1 1 ,
atunci se v,,de că a sp111w că n <'sl.1' ordi11al li111il;1 <'Sf<' an,)a~i lw:ru c11 a sp11111' că , p<'11t.r11
orice cardinal>. < N,., av<'lll 2-.\ < N,, . Pri11 lll'lll,ir<' , dadi. î11 U <'st.I' ad<'v;1rat.iî 1 GC, at.1111ci
cardinalele slab i11a.ccesihil,• ~i c<+ i11an :1'sihil1' (î11 S< ' IIS t.an' ) vor nilncid1•.
Să ob:, <•rvăm că N0 ('St.f> un cardiual r<'gulat. ~i. J><'11t.r11 orin~ n < N0 , av<'m 2 ~ < N0 ,
11
astfel că No este cu tot.ul as('lll ~i11;1t.or 1mui cardi11al i11accPsil>il. Dacă tlll ad111it.,,111 axioma
infinităţii, este imposibilă coustrnir<'a prin ceh,lalt" axiouw ZFC -a lui w pornind dt• la
mulţimi de cardiual<' mai mici. ~i s<' poat<' ;irilta ('ă , ,1.~a <·11111 f'xist.Pnţa în U a lui w tn•hui"
postulată printr-o axiomă suplimeutară, la fr•l, <'xist.1~11(a 111111i cardinal Îlla<Tt'sibil 1111 poate
fi dedusă din ZFC, ci ar trebui afirmată printr-o 1Hi11[i. axiomă (de fapt., peut.ru fipcare
cardinal inaccesibil pe care vn' lll să- l iut.rod11n·m î11 t.1•oria 11oastră, am av1•a 111•voit> de cîte
o axiomă 2 ). Negaţia urn'i axiomt' car<-" ar fi a.tirrnat. ('XÎSl.(•nţa mmi cardinal inaccesibil
este e1111nţul: nu rxi.-.;fr'î cardinalr. in,u'.N'sil,ift, (in srns fa.re). Cu alt,t' <'Hvint.e, t.oat"
cardinalele din U sîut accesibil<' .
8.4 CONSISTENŢA RELATIVĂ A AXIOl\.·IEI DE ACCCESIDILITATE
Enunţul: Nu există cardinale inaccesibile p~ t-" cunoscut sub mtm<'lt! de axioma de

accesibilitate. Vom prescurta acest emmţ prin AA<:.
Din cele spuse mai sus despre asemănarea dintre w ~i cardinalele inaccesibile, reiese
că statutul axiomei de accesibilitate est.1~ asemă11ăt. or cu cel al negaţiei axiouu·i infinităţii.
Am văzut de asemenea că l{, este un model p<·' ntru teoria ZF"° (obţinută <lin ZF prin
înlocuirea axiomei infinităţii c.11 negaţia sa). Astfel că, datorită asemănării sugerate, ne-am
aştepta ca, fiin., să putem arăta că ½ est<> uu model pentrn
ZF. Şi, într-adevăr, acest fapt este adevărat. Înainte însă de a-l demonstra riguros, vom
prezent.a următorul rezultat:
102 TEOREMĂ : Dacă >. este un cardinal inaccesibil, atunci card(½) = >..
Demonstrafie : Cum, pentru orice € E >., awm rang(~) = € + 1, deci rang(~) < A şi prin
e
urmare E ½, deci >. C ½,. Prin urmare >. ~ card(½).
Cum >. este ordinal limită, avem ½ = Uod \,,~ . Dacă, pentru ~rice < >. am avea e
card( li) < A, atunci, cum
card(½)= card( LJ '{) ~L >. = >.: >. = >.,

{<A {<A
am deduce card(½) ~ >., ceea ce ar încheia demonstraţia.
Să presupunem a§adar că există c:el puţin un € pentru care card( li) 2 >. şi să notăm
cu f'i pe cel mai mic astfel de ordinal. Avem \{., = UrJ <u P( \fj), de unde
2
Acest tip de axiome se numesc axiomr ta.ri alr. infinităfii.
93
8. ( ,':I fil•I N ,I IF /N:l( 't ' f,:S/11/1..B _ __ _ __ _ _ _ __ _ _ _ __ _
card( V..) ~L c·,trd(P( ¾)).

/J < u
Dacă notăm w = sup/3 <o ( card (P( \fi))) , vom avc!a

~
card( V,t ) ~L w ~ card(cr): w = sup{ card(o) ; w} .
/J < ,,
Cum, pPnt.ru {J < a, avem card( \fi)< Â, de urnie, Â fiind iuaccesiliil, card(P( ¼)) < Â, ~i
prin urmare
w = sup carrl (P( \fj)) =

f3<o,
LJ
card(P( \{J)) ~ card (P( L ¼i)) < Â
/3 <o f3 < cr
(căci Â este şi slab ina.ccesihil) . DPsigur că card(n) < Â, astfol că
card( l{.) ~ sup{ carrl(n); w} < Â,
ceea ce este în contradicţie c11 al<•gN<'a lui o. Prin nrmarf', pentru orice € < Â avem
card( li) < Â, de unde se deduce card(½) = Â, ceea ce încheit~ demonstraţia. li
Mai putem încă arăta:
103 TEOREMĂ : Dacă Â este un cardinal inaccesibil, atunci o mulţime a

este în ½ dacă şi tloar dacă a C ½ şi card(a) < Â.
Demonstratie : Să presupunem că a F H:. C11m ½ = Uod P ( V.t), înseamnă că există
un a< A pentru care a C \{_. Atunci a C ½ ~i, cum \,:, C ½ , avem
canl(a) :5 card( Va) < card ( l-5; ) = A,
deci card(a) < Â.
Invers, fie o mulţime a C ½ şi cu „ard (a) < Â. Definim funcţia c,p prin !,O( x) =
card(rang(x)) pentru orice x Ea. Avem atu11ci , pentru orice x Ea, !,O(x) < A, şi, cum
card( a) < Â, deducem că mulţimea !,O[a] are mai puţin de Â elemente, fiecare de cardinal
mai mic decît Â. Prin urmare '' I= card (U !,O(x)) este mai mic decît Â. Adică, pentru orice
x Ea, avem card(rang(x)) ~ "I, de unde deducem că rang(x) ~ 1.,+ şi prin urmare x E \l,;t.
Atunci a C V,r-. Dar 7J < Â, de unde deducem că atît .,,+ cît şi succesorul său ( "I+ sînt t
mai mici decît .A. Cum a E V,t + , deducem că a E::: ½. ID
Acum sîntem în măsură să dovedim că, dacă Â este inaccesibil, atunci în ½ sînt
satisfăcute axiomele ZFC.
l 04 TEOREMĂ : Daclt ). este un cardinal inaccesibil şi U este un model

pentru ZFC, aiunci ¾ este un model pentru ZFC + AF.
Dt:1nonatraţie : Axioma extensionalităţii
este imediat adevărată în '\.:\. Pentru a de-
monstra. axioma reuniunii în ¼, ffo a E ¼. Cum ¾ este tranzitivă, deducem că toate
el,mumtele lui a au cardinale mai mici decît )., Atunci mulţimea U a din U are cardinalul
mai mic decît E:Deacard(a:) şi cum card(a) < Â, deduc.:em că avem card(LJ a) < Â. Dar
Ua C ½, astfel că avem Ua E ¾.
94
_ 8 I ( 'nS,S{:, IJ ,\ ' { t //!/·:/AT/LI ,I ;l\"/0,\IV/ ,,,,; ,1/'{ '{'t-:Sl/ll/ ./'/ :,1rf;
Fie o nrnlţimf' n E ½. At.111wi a c ½, ~i d1'< i. IH'ntru orin' :r. C a, avPm :r C ½.

Cum desigur card(:r) < .X, d0d11c0m ciî :r E ½. Prin 11w111ar<' P(a) C Vi. Din card(a) < .X
deducem că avem card (P(a)) < .X, astfel di P(n) E \ ~, <kci axioma mulţimii părţilor 0ste
satisfăcută în \~.
Fie acum o relaţie R(x, y) ,·11 toat.<' mm1<'l<' <·011~-:tarnt.f' din ½ ~i caw, r<'la.tivbm.tă la ½,
să noteze o relaţie fnncţionalh . An'<'a~i r<'laU<' hi1wt,1<)I1ali"t 1•st.1• în U dat.i'i de
RfJJ (:r:. y) = ½(;r,) /\ Vi (y ) t, R \,'l (X, Y).

Cum Rffi are domeniul rnulţimPa. Vi din U. 1hl11<nn di 1•xist.ă în U o fnncţi0 f <'an" îi
corespunde. Atunci desigur că f [a] C ½ prin mod 11 l de definim, ~i cum card(![ a]) ~
card(a), deci card(/[a]) < .X, rez.nlt.ă. di f[u ] E \5 . Priu urmare axiomPle substituţiei sînt
adevărate în ½-
Cum w E ½, axioma infinităţii f'st.e sat.isfă rnt,'\ în ½. Pentru a demonstra axioma
alegerii în vA, fie a E ½ o mulţime cu t.oat.,, <'11•m<'1111>k 1wvide ~i mutual disjuncte. Atunci,
cum AC este adevărată în U, există o mulţinH' 111. din U astfol ca, pentru oric.e x E a,
mn x = {y}. Cum m C LJ a C '½ işi card(m) = nud(a.) < .X, deducem di m se află în ½,
~tfel că axioma alegerii este adevărată în ½.
În sfirşit, este evident că axioma fundării est<' ad<'vărată în ½, astfel că demorL~traţia
este încheiată. □
Vom arăta că axioma de accesibilitate AAc f'~t,, rdat.iv consistentă cu ZFC.
105 TEOREMĂ : Dacă ZFC este o teorie consistentă, atunci şi ZFC + AAc
este consistentă.
Demonstraţie : Dach. ZFC este consistentă, atunci are un model U. Dacă în U toate
cardinalele sînt accesibile, atunci AAc este adevărată în U şi teorema este demonstrată.
Dacă însă în U există cardinale inaccesibile, atunci fie 1r cel mai mic cardinal inaccesibil
din U. Conform teoremei de mai sus, ¼ este un model pentru ZFC + AF. Vom arăta că
şi axioma de acceasibilitate este adevărată în ¼,. Pentru acea.c;;ta sînt.em nevoiţi să studiem
care dintre mulţimile din ¼ sînt cardinale în ¼ (deci care mulţimi din ¼ satisfac definiţia
cardinalelor relativizată la ¼).
t Este uşor de văzut că ordinalele din ¼ sînt exact toate ordinalele din U mai mici decît
1r, reamintind că un ordinal este o mulţime tranzitivă bine ordonată de E şi observînd că
dacă ~ este un ordinal, avem ~ E ¼ dacă şi doar dacă ~ < 1r. Se poate atunci arăta că
toat~ cardinalele din ¼ sînt exact toate cardinalele din U mai mici decît 1r. Cardinalele
sînt ordinalele care nu sint echipotente cu ordina!P mai mici. Fie a un cardinal din U mai
mic decît 1r. Atunci a este un ordinal din ¼,. Cum în U nu există o funcţie bijectivă
între a şi un ordinal mai mic, acela.ji lucru se întîmplă şi în ¼ şi prin urmare a este un
cardinal şi în ¼. Invers, dacă j3 este un cardinal din ¼, înseamnă că j3 este un ordinal
din U mai mic decît 1r. Să presupunem că /J nu ar fi un cardinal din U: atunci ar exista
în U o bijecţie f între j3 şi un ordinal b mai mic. Cum fJ E ~+ 1 , f C j3 x 8 C j3 x /3 şi
j3 x j3 C P(P(f.:J) ), rezultă că f E ~+ 3 , deci f E ½, ceea ce însă este contrar faptului că
j3 este un cardinal în ½. Prin urmare j3 este un cardinal şi în U, şi desigur /3 < 1r.
9.5
R. e ,1r1n1N,1 , .,,; 1Nttr.rr:sm 11, F: - - - - -- - - - - -- - - - --- - -- - - -- - - -- -
Vom a.răta acum că toate c.ardina.]0],, din ¼ sînt acn•silii]f' în ¼. Fie aşadar 1111
cardinal n <lin ¼. At unci o- est.P un cardi1rnl diu U mai mi" d0cît: 1r. După al<'g,,rea lui 7T,
deducf'm că a este accesibil în U . Prin urnrn.r<-' O' : 1. or i este nmn<.>rahil, 2. ori există un
/3 < o p<'ntru care "' ~ 2-fJ, 3. ori n rn1 f'st.,, rng 11lat.. Da.-ă S<' n•aliz,,ază 1. sau 2., atmwi
se realizează şi analogcle lor din ¼ ~i prin urmare O' nu va fi inaccesibil. Dacă îusă n <'ste
singular, atunci înseamnă că există o su hmulţime w C n cofi n ală în o, ~i de cardinal mai
mic de~ît a. Atunci w E ¼ şi va avea acelea~i propriet.ă.ţi_, dove<lin<l că a este singu lar şi
în ¼. In concluzie, toate cardinalele din ¼ sînt accesibile. □
Am dovedit astfel că în ZFC nu se pnat•~ dovedi existenţa unui cardinal inaccesibil,

ea trebuind postulată printr-o axiomă suplim <>ntară. 3
Putem de asemenea să arătăm că nu se poate demonstra în ZFC nici că ar exist.a
cardinale slab inaccesibile. Pentru acea.st.a vom construi un model M pentru Z FC în care
să hU existe nici cardinale slab inaccesibile. Ast.fol, dacă Z FC est.e co11sistentă, atunci, cum
Godel a demonstrat în 1938 că ipoteza generalizată a continuumului este co nsis tentă cu
ZFC, deducem că există un model U 0 pentru ZFC + JGC . P ornind de la U 0 , construim
ca în demonstraţia de mai sus un model M pentru Z FC+ I GC + AAc. Cum însă, dacă
· I CC este adevărată, cardinalele inaccesibile şi cele slab inaccesibile coincid, rezultă că în
M nu există nici cardinale slab inaccesibile.
S-a demonstrat deci independenţa unei axiome tari a inffoit,'îţii.

3
96
9. Addenda
În acest capitol vom prezent.a o nprop icr" d, · ;1xinJ1mt.izan•a tc'oriP.i mulţimilor a.1a r.um a
fost formulată de Zermclo, precum ~i o s<'rÎ1' ,k <'11111t~nri <'chivalf'ut.e cn axioma a ll'gcrii şi
folosite -frecvent în matematică.
9.1 TEORIA AXIOMATICĂ A LUI ZERMELO
Axiomatizarea t eoriei mulţimilor dată <1<' Z<'nnelo este apropiată dr, cea prezentată în
aceastăcarte. Ea poate fi formalizată astfel:
· 1. Axioma extensionalităţii.
2. Axioma rew1im1ii.
3. Axioma mulţimii părţilor .
4. Axioma infinităţii .
5. Axioma perechii.
6. Axioma-schemă a comprehensiunii.
Axiomele 1.- 4. sînt exact cele din ZF . Axioma 5. (a pered1ii) este propoziţia
(\fx)(\fy)(3p)(\ft)[t E p bt (t= X V t= y)],
care afirmă că, pentru orice două :nulţimi x şi y, 0.xist.ă mulţimea {x, y}. Axioma-schemă
a coprehensiunii este schema de enunţuri cunoscută. în Z F sub numele de schema de com-
prehensiune, care spune că, dacă o clasă t'~te inclusâ într-o mulţime, atunci ea corespunde
unei mulţimi.
Vom nota în continuare această teorie axiomatică c.u Z şi vom arăta că este mai săracă
decît Z F. Cum axiomele din Z sînt axiome sau teoreme din Z F , este clar că, dacă Z F este
consistentă, atunci şi Z va fi consistentă. Totu§i vom construi un model pentru această
teorie. Fie a un o.i.dinal limi tă nenumerabil (<leci a 2: w + w). Vom arăta că, fiind dat un
model U pentru ZF, mulţi~ea ¼ va fi un model pentru Z.
Observînd că ¼ este o mulţime tranzitivă , deducem imediat că axioma extension-
alităţii şi axioma reuniunii sînt adevărate în ¼,. Pentru un x E ¼ oarecare există un
/3 < a pentru care x E ~, ceea ce implică că P (x) E ij+ 1 , şi cum a este ordinal limită,
deducem că /3 + 1 < a şi prin urmare P(x) este în \{., ceea ce _arată că axioma mulţimii
părţilor este adevărată în ¼,. De asemenea, luînd x şi y din ¼, există un f3 < a pentru
care x E ij şi y E ¼, şi prin urmare { x, y} E ij+1, deci {x, y} E ¼, ceea ce demonstrează
axioma perechii din ¼,. Axioma infinităţii este adevărată, căci, cum rang(w) = w+ 1 < o,
deducem că w E ¼,.
Fie acum o mulţime oarecare a E ¼ şi fie o expresie E(x) cu toate numele constante
desemnînd mulţimi din ¼ şi care defineşte o clasă cu toate componentele aparţinînd lui a.
91,
. I
9 . Annr-:,, ·,,.-1 - -- - - - - - -- - - - - - - - - -- - -- - -- - - - - - - - - -
Cum sdwma de cornpr<'h<'nsiun<' f'St.<' n<l<'vărn.t.ă în U , d<'d1w<'m că <'xist.ă în U o nrnlţim<'

w care cor<'spunde clas<'i E'-;, (:r.) . Cum desigur că 111 E P(a), iar a aparţine unui \.fi JH'nt.ru
un /3 < <Y, d0ducem că w E ¼-1 1 , C<'P.a ce ara.t.ă că axioma-sd1<'mă a cornpr<'lwnsiunii <'st.e
adevărat/) în l~.
Vom ară.t.a acum că teoria Z este mai slabă decît Z F, în sensul că există afirmaţii
care pot fi d<'monst.rat.e în ZF, dar car<' nu pot fi <l<'dns<' doar din axiomele t<'ori<'Î Z .
Pentru aceasta vom da un exemplu de ast.fr,l dC' <'mmţ .. În ZF (fără a utiliza axioma
al0gerii) poate fi demonstrat că oricf' mulţirn0 hin<' ordonată. est<' isomorfă cu un ordinal.
Dar acest enunţ nu poate fi demonstrat în Z (desigur, nici infirmat). P e ntru an~a.<;ta vom
alege un model în care acest enunţ va fi fals.
Vom arăta că în l-G+w (care este un mod<'l p0ntru Z) există o mulţirnf' bin0 ordonată
care nu este isomorfă cu nici un ordinal din l-G+w· Cum ordinalele din \{, ,-w sint exact
ordinalele din U mai mici dt-~cît w + w, este suficient să const.mim o mulţime bine ordonată
care să aparţină lui \{,, w dar care să fie similară cu un ordinal mai mare sau egal cu w+ w.
Fie mulţimea w din l-G+w· Cum w x w E P(P(P(w))), deducem că w x w se află în 'G+w, şi
prin urmare şi P(w x w) est<• în \{,+w· Cmn toate r0laţiile IW w sînt. r.onţinut.e în P(w x w),
rezultă că şi relaţia r de bună ordonare a lui w similară c.n w + w se află în 'G+w· Cum
· mulţimea < w , r > este în l-G+w, şi unic.ul ordinal ,u care 0st<' similară este w + w ( care nu
se află în \G+..,), deducem că < w, r > 1111 este similară cu nici un or<linal din \G+w·
Să mai obse rvăm că, dacă o: Pste un ordinal limită ncm1merabil, atunci, pe lîngă
axiomele teoriei Z, în ¼ este adevărată axioma fundării . Astfel ¼ <:-'st.e un model pentru
Z+AF.
Se poate orice axiomă A* am adăuga laz+ AF, întotdeauna. v-a exista un
în că. arăt.a că,
enunţ care să poată fi <led us <lin Z F + A F +A·, dar carf' nu poat.e fi d("d us din Z + AF +A•.
Acest fapt evfr:ienb-al1i~ faptul că schcmn uxiomolor s ubs titu~iei o:ste d eo~e bit de puternicii.
9.2 ENUNŢURI ECHIVALENTE CU AXIOMA ALEGERII
Vom prezenta în continuare o serie de propoziţii echivalente cu AC şi uzual utilizate în

matematică.
Lema lui Zorn

Una dintre cele mai uzitate formulări ale axiomei alegerii este cea cunoscută ( din raţiuni
istorice) ca lema lui Zorn. 1 Am introdus deja noţiunile de ek~ment maximal al unei mul-
ţimi ordonate sau de majorant al unei submulţimi dintr-o mulţime ordonată . Reamintim
că pot exista mai multe elemente maximale într-o nmlţime ordonată, după cum ele pot
lipsi. Enunţul cunoscut ca lema lui Zorn, pe care îl vom nota cu LZ, este: Dacă într-o
mulţime ordonată a orice submulţime total ordonată are un majorant, atunci
există în a un element maximal.
1
În fapt a fost formulată pentru prima oară de H;msdorff în 1914.
98
- - - - - - - - - -- - -- -- - - - 9 .2 ENUNŢURI ECHIVALENTE <;V AXIOMA ALEGERII
106 TEOREMĂ: Axioma alegerii implică lema lui Zorn.

Demonstraţi e : În fapt vom dovedi că din axioma alegerii se deduce un enunţ ceva
mai puternic, şi anume: Dacă într-o mulţime ordonată a orice submulţime bine
ordonată are un majorant, atunci există în a un element maximal. Din acest
enunţ se poate deduce apoi imediat enunţul lemei lui Zorn, reamintind că orice mulţime
bine ordonată este total ordonată.
Fie aşadar o mulţime a ordonată de relaţia r C ax a prin x · --< y = < x, y >E r şi
în care orice submulţime bine ordonată să aibă un majorant. Folosind axioma alegerii,
deducem că există o funcţie h : P (a)\ {0} ~ a pentru care h (x) E x p entru orice x C a
nevid.
Fie de asemenea k mulţimea tuturor submulţimilor lui a care au un majorant strict
în a. Observăm că 0 E k, căci orice element din a satisface definiţia majorantului pentru
submulţimea 0. Cum pentru orice x E k există o mulţime m nevidă a majoranţilor stricţi
a lui x din a, putem defini funcţia c.p : k ~ a punînd c.p(x) = h(m), unde m este acea
mulţime a majoranţilor stricţi. Astfel, cum c.p(x) este un majorant strict al lui x, desigur
că c.p(x) (ţ. x ; pentru orice x E k.
Ca ,şi în deducerea principiului de bună ordonare al lui Zermelo, alegem un obiect w
din U care nu aparţine lui a şi definim prin recurenţă peste ordinale re laţia funcţională F
de la On la a U { w} prin e·xpresia:
F(a) = { c.p({.F(/J) I ,8 < a}), dacă { .F (,8) I ,8 < a} E k;

w, altfel.
Se vede că avem F( a) = w doar atunci cînd mulţimea { F(/3) I ,8 < a} nu are majoranţi
stricţi în a.
Demonstrăm că F trebuie să ia şi valoarea w. Căci presupunînd contrariul, am avea
F(a) E a pentru orice ordinal a şi deci { F(,8) I ,8 < a} E k pentru orice ordinal a.
Cum F(a) este, prin definiţie, un majorant strict pentru {.F(/3) I {3 < a}, deducem că
nu îi poate aparţin€, şi prin urmare, pentru orice {3 < a vom avea .F(/3) =/=- F( a). Ar
însemna aşadar că F este injectivă . Inversînd relaţia funcţio nală F şi aplicînd substituţia,
ar rezulta că Oneste o mulţime , fapt care nu se realizează .
Înseamnă că există ordinale a pentru care F(a) = w. Notăm cu 8 cel mai mic astfel
de ordinal. Atunci pentru orice a < 8 avem .F( a) E a, şi prin urmare { .F(/3) I {3 a} E k. <
Deci .F(a) va fi un majorant strict pentru { .F(/3) I /3 < a} şi prin urmare, din {3 < a< 8 se
deduce că .F(/3) --< .F(a), ceea ce spune că funcţia f corespunzînd lui F 1 8 este un morfism
de mulţimi ordonate. Atunci im f = {F(/3) I {3 < 8} va fi o submulţime a lui a similară
cu 8 şi prin urmare bine ordonată. Cum orice submulţime bine ordonată a lui a are un
majorant, deducem că imf are măcar un majorant pe care îl notăm z . Este însă sigur că
imf nu are majoranţi stricţi. Căci dacă ar avea, ar rezulta că { .F(/3) I {3 < 8} E k, ceea
~ ~
ce ar implica F(8) Ea, deci F(8) =I=- w, ceea ce este contrar alegerii lui 8.
Deci im f nu are majoranţi stricţi, şi prin urmare z este element maximal în a: căci
presupunînd că ar exista un y E a astfel ca z --< y, ar rezulta că y este un majorant strict
al lui im f, ceea ce nu se realizează . ■
99
9. ADDENDA - - - - - - - - - - - -- - - -- - - -- ~ -- - - - -- - ---
107 TEOREMĂ: Lema lui Zorn implică axioma alegerii.

Demonstraţie : Fie a o mulţime de mulţimi nevide şi mutual disjuncte. Fie w mulţimea
tut_u ror submulţimilor lui LJ a care nu au mai mult de un singur element în comun cu
oricare x E a, adică
w= {vc LJa I ('v'x)(x E a-t (ynx =0 v (3t)[ynx = {t}])]}
Evident w este ordonată (în sens slab) de C . Vom arăta că w satisface ipotezele lemei lui
Zorn. Fie deci o mulţime oarecare z C w care să fie total ordonată de C . Atunci, dacă U z
ar fi în w, atunci ar fi evident un majorant pentru z, căci desigur ('v'x) [x E z - x C LJ z] .
Demonstrăm că LJ z este un element al lui w: fie un x E a oarecare şi să studiem intersecţia
x n (Uz). Dacă pentru orice y E z avem x n y = 0, atunci desigur x n (Uz) = 0. Dacă
există însă un y E z şi un t astfel ca x n y = {t}, atunci vom arăta că mulţime a { t}
este singura intersecţie nevidă posibilă între x şi un element al lui z. Căci, presupunînd
că există Y1 E z, Y2 E z, uşi v astfel ca x n y1 = { u} şi x n y2 = { v}, cum z este total
ordonată de C şi deci Y1 C Y2 sau '!/2 C y1 , adică y1 U Y2 = Y2 sau y1 U '!/2 = y1 , prin urmare
YI U '!/2 E z, deducem că x n (Y1 U y2) are cel mult un element, deci că { u} U { v} are un
.singur element şi prin urmare u = v. În concluzie, dacă există un y E z şi un t astfel
ca x n y = { t }, atunci avem neapărat x n (Uz) = x n (UyEz y) = { t }, ceea ce arată că
LJ z E w, şi deci w satisface ipotezele lemei lui Zorn. ·
Atunci există în w un element maximal m. Arătăm că m satisface AC, deci că m
conţine exact un singur element din fiecare x E a. Presupunînd contrariul, ar însemna că
există un xo E a pentru care m n x 0 = 0. Cum x 0 este nevidă, există un t E xo . Atunci
mulţimea mU { t} ar aparţine lui w şi ar fi mai mare modulo C decît m, ceea ce contrazice
maximalitatea lui m. El
Principiul lui Hausdorff. Lema lui Tukey
În continuare vom demonstra echivalenţa cu AC a unei variante a lemei lui Zorn precum şi
a enunţurilor cunoscute sub denumirile de principiul de maximalitate al lui Hausdor.ff
şi de lema lui Tukey: Demonstrarea acestei echivalenţe o vom face demonstrînd un lanţ de
implicaţii: astfel, vom arăta cum se deduce principiul lui Hausdorff din lema lui Zorn, apoi
cum se deduce lema lui Tukey din principiul lui Hausdorff, şi în sfirşit, cum se deduce AC
din lema lui Tukey, acestea demonstrînd pe deplin echivalenţa tuturor acestor enunţuri.
Din lema lui Zorn, aşa cum a fost enunţată mai sus se deduce imediat următoarea sa
variantă, pe care o vom nota cu LZ*: Dacă înt-o mulţime ordonat~ a orice submul-
ţime total ordonată are un majorant, atunci, pentru orice x Ea există în a un
element maximal m pentru care x ~ m.
108 TEOREMĂ : Lema lui Zorn implică LZ*.
Demonstraţie : Fie a o mulţime ordonată astfel ca orice submulţime a sa total ordonată
să aibă un majorant. Fie de asemenea un x oarecare din a. Dacă construim mulţimea
b= {y Ea Ix~ y} a tuturor elementelor din a mai mari sau egale cu x, observăm că şi b
100
- - - - - - - - - - -- - - - - - - - - .9.2 f:Nf'NJ'Plll F,('11/\ i lLENTE ~(I ,l.\"IOM A ALE<:f:RII
satisface ipot eza lenrei lui Zoru: orice submulţime w total ordonată din b va fi df' asemenea
o submul~ime total ordonată din a şi prin urmare va avea un majorant t, dar cum x ::; t,
însP a:nnă că t este în b şi deci w are majorant în b. Aplicînd mulţimii b k-rna lui Zoru,
deducem că t:"xistă în bun element maximal ·rn, pentru care dE>sigur av<:>m x ::; m şi care va
fi maximal şi in a. m
Principiul de maximalitate al lui Haw;dorff este e nunţul : . Dacă a este o mul-

ţime ordonată, atunci orice submulţime total ordonată din a este conţinută
într-o submulţime total ordonată maximală modulo C. Cum P(a) este ordonată
de C , o submulţime total ordonată maximală va fi o submulţime m C a total ordonată,
astfel încît să nu existe o altă submulţime total ordonată t C a strict mai mare decît m
modulo C (adică m C t şi m #- t).
109 TEOREMĂ Din LZ* se deduce principiul de maximalitate al lui
Hausdorff.
Demonstraţi e : Fie a o mulţime ordonată de o relaţie -< . Fie de asemenea w C P(a)
mulţimea tuturor părţilor total ordonate ale lui a , care este evident ordonată slab de C .
Vom ari'i.ta că, p entru orice mulţime k C w de părţi ale lui a total ordonate de -< , dacă k
este la rîndul ei total ordonată de C, atunci există în w un majora1~t (modulo C) pentru
k.
Pentru aceasta construim mulţimea c = LJ k şi arătăm că este total ordonată de -< (şi
deci este în w) şi că majorează (modulo C) pe k . Fie deci x 1 şi y1 din c. Atunci există
în k două mulţimi bi şi ½ pentru care x 1 E b1 şi x 2 E b2 . Cum k este total ordonată de
C , rezultă că avem fie b1 C ½, fie ½ C bi, şi prin urmare avem fie x 1 E b1 şi X2 E b1, fie
x 1 E ~ şi x 2 E ~. În oricare dintre cazuri, cum b1 , respectiv ~ . sînt total ordonate de
-<, atît x 1 cît şi x 2 sînt elemente ale unei aceleiaşi mulţimi total ordonate, şi prin urmare
avem x1 -< x2 sau x 1 = x 2 sau x 1 >- x2, ceea ce arată că ceste total ordonată şi prin
urmare, cum c C a , avem c E w. Desigur, pentru orice t E k, avem t Cc, ceea ce arată că
ceste un majorant în w (modulo C) pentru k.
Prin urmare mulţimea < w, C > satisface ipotezele variantei LZ* a lemei lui Zorn.
Atunci, pentru orice t E w, există un m E w maximal cu t C m, ceea ce este exact
concluzia principiului lui Hausdorff. m
Fie a o mulţime nevidă. Să presupunem că, pentru orice x, avem x E a dacă şi

doar dacă orice parte finită y C x va fi de asemenea element al lui a. Atunci mulţimea
a se va numi de caracter finit. Putem spune că o mulţime a este de caracter finit dacă
toate elementele sale pot fi exact determinate examinînd doar mulţimi finite, dar o intuiţie
corectă a înţe lesului acestei noţiuni va fi formată văzînd modul în care este manipulată.
În fapt, mulţimile de caracter finit sînt foarte uzuale în matematică.
Lema lui Tukey este următorul enunţ: Dacă o mulţime oarecare este de car-
acter finit, atunci ea are un element maximal modulo C. Desigur orice mulţime
este ordonată de relaţia de incluziune între elementele sale, dar existenţa unui element
maximal nu este necesară.
110 TEOREMĂ : Din principiul lui Hausdorff se deduce lema lui Tukey.
101
9. AnvENIM - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ~ -- - - -- -- - --
Dernonstmţie : Fie a o mulţime de carader finit. Ea estP. ne vidă ~i P.ste ordonată dl"
C. Folosind principiul de maximalitate al lui Hausdorff, rezultă că există o parte w tot.al
ordonată de C şi maximală modulo C .
· Să. presupunem prin absurd că w nu ar avea un cel mai mar<' element. Fi<> atunci
m = LJ w. Cum m este un majorant pentru w, conform presupunerii, nu vom putea avea
m E w. Prin urmare m (ţ. w. Dacă am avea m E a, atunci, cum (Vx )[x E w - x C ml, ar
rezulta că mulţimea w U { m} este o parte total ordonată <l- lui a şi cum m (ţ. w, acest fapt
ar contrazice maximalitatea lui w. Prin urmare avem neapărat m (ţ. a.
Mulţimea a este de caracter finit, deci x E a dacă şi doar da.că orice parte finită a lui x
este eleme~ţ· aI-lui a. Cuil)..' m. (ţ. a, înseamnă că există o parte k C m finită astfel ca k fţ a.
Cum k C u~w_ şiesţe finită, _" ;o~- ~ţăta ' că există . 1.in t E w pentru care k C t Astfel, ffo un
x E w oarec~e. D~-- k C x'·atJi~~iJaptul este -demom,trat. Altfel, rezultă că k\x =/ 0, şi
cum k este fi~it~r-,e~şţ_~ .ko, k 1 ,. _- .- , kn ·a stfel ca k\x -:- {ko, k1, ... , kn}- Dar k c LJ w, deci
exist.ă z E w pe~ti':!J,,-~r~:.
, .,i.·-~,'.•·~- ··~·.
,v, ..
ko E z, · iar . w este total ordonată de C, deci avem x C z sau
' .· '
z C x. Cum al doiJ~~'. caz· nu.s_e poate realiza, -căci k 1 (ţ. x, deducem că x C z. Dacă k C z,
atunci fap-t11J e~,ţe, demoijstfr.:at., - Altfelt~xistă k0, k11 ; _,_. , k; astfel ca k\z = {k0, k;, ... , k;} .
Cum cu sigµt~ţ~ . p _< n, repetînd induotiv 'raţionamentul, deducem că există cu sigurantă
· un t E w p.eţ},fri e&,ţ~~ k, C t.
Prin ·wm~e ~xi'sţ-ă, o . mulţime k c m finită astfel c~ k f/:. a şi, de asemenea, există un
:--~_ b(~ .._.,.. , . . . \
t E w cu -k C t D~-•t .E; w deq.ucem -imediat t ·E a. Cum a este de caracter finit şi t E a,

rezultă qă, .trebui6"."~a-toate, părţile finite ale lui t să <fie elemente în a, deci prin urmare şi
k, ceea ce eşte cont.~a.drctoriu.
Cum contrad~tia -p_rovine din pr.esupunerea că w nu ar avea un cel mai mare element
modulo C, ~e<i~Fn ·.că există cu uecesitate -un ultim eleme·nt mal lui w. Atunci m este
maximal în a, căci~ daoă ar exista un x E a pentru care m C: x şi m -I=- x , atunci desigur
x (/: w şi, sµm w.u { 3F.î} esţr t<lt~L ordonată de· c , se contrazice maximalitatea lui w. Prin
urmare- .a .~e Ull ele~ent ~j_µ_i,al m. li
În°,sf~şit, următoarea teoremă încheie -şirul de- implicaţii şi arată echivalenţa enuntu-
rilor-prezenLate.
111 · TEOJU)V~:,.: Diri;,J:~ ~ -J_ui:-~k~Yl.$~ ţie.duce axioma alegerii~
Demonstr0iţie : Fiei.b o. m~me 1cµ elemen't~fo„ne;v-ide,.,- Fie încă a = Ub. Atunci, dacă
există o f:u_nc:ţie <p: .)\{0}\ 44 :a pe~tt u,;care <ţ,(x) Ex pentru orice x E P(a)\{0}, cum
b C P(a), :.A~9'ucem ~·- ~~__ţi~J = <p lb (deci f: b - LJb cu f(x) Ex, x =/ 0) va fi o
ftţnctiede a.l~ge:re pe~u,.-~ţhn,e.a-_ b. Vom:-.ar_ăt~; folosind lema lui Tukey, că pentru orice
mulţime a e~tăo ast5,1-de functie <p: P(a)\{0} - a, cu i.p(x) Ex, ceea ce va demonstra
axioma alegerii. .
Fie _'P(â)a mulţimea tuturor funcţiilor de la P(a) la a. Pentru orice f E P(a)a, există
părţi x #- 0 ale lui a pentru care f(x) E x (de exemplu x = a). Atunci, pentru un
f : P(a) - a oarecare, construim mulţimea
n, = {x E P(a) I f(x) Ex}
şi observăm că, pentru orice f E 'P(a)a, f lg
restrictia este o funcţie de alegere peste il1 .
1
Astfel, !11 este cea mai mare parte a domeniului lui f pe care f est~ o fu;1ctie de alt>gt>re.
: ., .; ţ • t . /
102
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - !J.2 E'Nf l NTfl({/ f;('l{/l'A( ,/•:NTF: r.(I A nn ,\ (A ,I/Y(:F/11/
Să construim nrulţimea I' a tuturor funcţiilor care sînt funcţii de akg0.rf' p<' o part.<'
oarecare a lui P(a). Adică definim
r = {f I (:3h)[ h E 1'(ah I\ f C h l.r,\ l}
Se vede că I' este o mulţime de cara.<:t<'r finit. Căci fi<' w E I'. At1mci orice part.<' finit.ă
v C w este de asemenea o funcţie de alegere peste dom v C P(a), deci v E r. Invers, fie w
o mulţime oarecare, astfel ca orice~ purt0 finită v C w să fi<, o funcţif' de aJ<,gerc p<' o pa.rt.e
a lui P(a), adică, pentru orice x E dom v , avem v(x) Ex. Observăm că w C P(a) x a ~i
că w este o funcţie (dacă avem< x, y 1 >E w ~i < x, y2 >E w, atunci { < x, y1 >, < x, Y2 >}
este o parte finită din w, deci o funcţie, şi prin urmare y 1 = '!1'2). Cum, pentru orice
< x, w(x) >E w, mulţimea {< x, w(x) >} (fiind o parte finită a lui w) este o funcţi<' de
alegere peste {x }, deducem că w(:c) Ex, ceea ce arată că w este de asemenea o funcţie de
alegere peste dom 1.v. Prin urmare I' este o mulţime de caracter finit.
Aplicînd lema lui Tukey, rezultă că există în I' un elemei1t. maximal mo<lnlo C, pe
care îl vom nota cu <.p. Vom arăta că c.p este o funcţie de alegere peste P(a)\{0}, adică
vom arăta că dom c.p = P(a)\ {0}. Presupunînd contrariul, înseamnă;că exi5tă un x E P(a)
nevid pentru care x (ţ. dom c.p. Cum însă x este nevid, înseamnă că există un y E x. At unei
mulţimea f = cp U { < x, y >} ar fi de asemenea o funcţie de alegere peste o parte a lui
P(a) (deci f EI') şi, încă, c.p este strict mai mic decît. f (modulo C ), ceea ce este contrar
alegerii lui c.p. Atunci c.p are domeniul P(a)\ {0} şi prin urmare este· funcţia căutată, ceea
ce încheie deducerea axiomei alegerii din lema lui Tukey. ~
Bibliografie
1. Geo,.rg CANTOR;
"B<>it.6ig:c zur Begriindnng der trausfinit<>n 1\fongenlehre" I & II;
lvl:a_th. Ann. 46/1895 & 49/1897; pp.481-512 & pp.207-246.
2. Keith J. DEVUN;
F11indamentals of contemporary set theory, 182p.,
Springer 1979.
3. Jean-Louis KRIVINE;
Introduction to axiomatic set theory, 98p.,
D. Reidel Publ. Co. 1971.
4. Azriel LEVI;
Basic set theor,J, 392p.,
Springer 1979.
Index
Brouwer: 3
A bună ordine - relaţie
Burnli-Forti - paradox
adunarea
- cardinalelor ( +-): 65- 66 C
- generalizată .. .
- a cardinalelor: 66, 70 Cantor: 1, 12, 15, 25, 34, 36, 48, 51, 52,
- a ordinalelor: 50 53, 55, 58, 63, 64, 66, 74
- numerelor naturale: 46 cardinal: 55, 60
- ordinalelor ( +): 46- 49 - finit: 61
aleph (~): 65 - inaccesibil (tare): 92-93
atom: 85 - infinit: 61
axioma ... - limită : 69
- alegerii (AC) : 56-59, 63, 68, 98- 103 - regulat: 8.9
- de accesibilitate: 93:-96 - singular: 89 ,
- de selecţie: 3, 13 - slab inaccesibil: 92
- extensionalităţii: 9 - succesor: 65
clasă: 14- 15
- fundării ( AF ): 77-86 cofinalitatea unui cardinal (cf ): 89
- inducţiei: 38-39 Cohen: 53, 74
- infinităţii: 40-41, 87- 88 compunere de funcţii (o): 20
- mulţimii părţilor: 10 comutativitate: 46, 47, 52, 66
- perechii: 16 conjuncţie logică (A): 5- 6
-· reuniunii: 9 consistenţă logică: 8, 79
axio:na-schemă a substituţiei: 11 - 12, 98 cuantificatori logici ( V, 3 ): 5-6
axiomatizarea DeC:ekind-Peano cuplu - pereche ordonată
-+ teoria numerelor naturale
axiomatizarea Zermelo: 3, 97-98 D
axiomatizarea Zermelo-Fraenkel: 3, 12,
41 Dedekirid: 1, 12, 63, 68
axiome tari ale infinităţii: 93, 96 definiţii prin recurenţă -+ recurenţă
diferenţa mulţimilor ( \ ) : 18
B disjuncţie logică (V): 5-6
domeniul ...
Bernays: 4, 16, 77 - unei funcţii / relaţii funcţionale
Bernstein: 63 (dom): 19-20
Bolzano: 55 - unei relaţii de ordine: 23
105
INDEX _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
împărţirea <:11 rest a ordinalelor: 51

E implicaţie logică (-+ ): 6
închiderea tranzitivă a unei mulţimi: 78
echipote.nţă: 1, 55, 59 incluziune ( C): 1O
ecliivafenţă logică ( H ): 7 inducţie ...
expresie: 5 - peste mulţimi / clase bine ordonate:
extensiime / comprehensiune: 14 29-30
exponen:ţierea ... - peste numere naturale: 29
- cardinale,kţr: 67, 72-73, 74 - peste ordinale (transfinită): 41-42
- numer~lor naturale: 53 infinit actual / potenţial
- ordinalelo-r: 53 înmulţirea ...
- cardinalelor: 66, 72
F - generalizată a cardinalelor: 67
- numerelor naturale: 49
familie: 20. Z4-2Z - ordinalelor: 50-53
formalism: 3 intersecţie (n): 18
Fraenkel: 3,13 - a unei familii: 22
Frege: 3, 9, 55 intuiţi'onism: 3
funcţie ... i~1ie~a ·:con,ti:n u·umului: 74
- bijectivă: 20 ~ ·, ~·:de ·.o tdine· (totală): 25-26
- de alegere: 57
- definită recurent J
-+ recurenţă
--:- injectivă: 20 Jacobsthal: 49, 52
- inversg: '21 Jourdain: 71
- succesor: 38
- surjectivă: 20 K
G Kronec.ker: 1
Godel: 4, 8, 74, 77 L
H lema lui Tukey: 101-
lema lui Zorn: 98-100
Hausdorff: 19, 74, 90, 91 logicism: 3
Hessenberg: 69, 71
Hilbert: 2, 3, 74 M
I majorant: 24
.margine superioară {sup): 25
ierarhia cumulativă Zermelo: 75-76, 78 maximal/ minimal (element): 24
imaginea unei funcţii / relaţii funcţiona metateoremă: 38, 45
le (im): 11, 19, 20, 21 Mirimanov: 12, 36
106
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - -- - - - - }N{)f; X
model (al urn>i teorii): 8, .1R- 39, 79 peredw: 17

- Fraenkel-1\fostowsld: 82 --85 prim element: 24
mo1 fism de mulţimi ordonate: 25 principiul de bună ordonare al lui
mulţime: 1, 9 Zerrnelo: 5H
- a funcţiilor: 21 principiul de maxim;ilitate al lui
- a pă1·ţilor (P(.)): 10 Hausdorff: 101
- bine ordonată: 26-28, 36 produs - t înmulţir~
- cofinală: 89 produs cartesian ( x): 18
- de caracter finit: 101 - al unei familii: 22, 57
- infinită: 61, 68- 73 propoziţie: 6
- numerabilă / nenumerabilă: 61 puten~ - t exponenţiere
- ordonată: 24 putere a unei mulţimi - t cardinal
- tranzitivă: .32, 78 puterea continuumului: 74
- vidă (0): 16 puteri cartesiene: 18
N Q
nedecidabil (enunţ): 77 Quine: 16

negaţie logică ( ,): 5-6
Neumann: 4, 15, 60, 77 R
notaţie: 7
număr ... rangul unei mulţimi (rang): 76
- cardinal - t cardinal recmenţă (trans611ită): 43-45
- natural: 31, 34 relaţie: 6, 19, 22- 23
- ordinal - t ordinal - de apartenenţă ( E): 9
- transfinit - t cardinal - de bună ordine: 27-29, 36- 37
nume constant / variabil: 5 - de ed1iv-c1lenţă: 23
- de ordine: 23- 24
o - funcţională: 11
- de incluziune ( c): 10
ordinal: 31, 32, 77 relativizarea unei expresii / axiome:
- finit: 38 80--81
- infinit: 40 restricţia _
...
- limită: 41 - u11ei funcţii: 21
- predecesor: 38 - unei relaţii: 23
- succesor: 34 - unei relaţii funcţionale: 44
reuniune (U): 10, 17
p - a unei familii: 21
Russel: 2, .3, 57
paradoxul
- lui Burali-Forti: 2, 34, 37 s
~ lui Richard: 3, 5
- lui Russel: 2, 15 schema de comprehensiune: 13- 14
101
INDEX _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
schemă de axiome: 11
segment iniţial: 25- 27
similaritate -+ isomorfism de ordine
singlet-on: 1 7
şir: 43
Skolem : .3., 12, 77
sumă -+ adunare
Tarski: 92
teorema ...
- Cantor-Bernstein: 63
- lui Cantor: 64
- perechii: 16
teoria numerelor naturale: 38- 39
tip de ordine: 25
- de bună ordine: 31 „ 36
transport de strµctură de ordine: 25
u
ultim element: 24
univers (U): 8
variabile logice: 5
- libere / legate: 6
w
WeierstraB: 1
Wbitehead: 66, 67
z
Zenon: 1
Zermelo: 3, 9, 13, 56, 58
• I.
....! ..
' I
108 https://biblioteca-digitala.ro / https://unibuc.ro

Tiparul s-a executat sub c-da nr. 274/1996
la Tipografia Editurii Universităţii din Bucureşti
'.
SIBLIOTtCA
UNlv"EwSIT,H .
~---------+---------··
-
i . . .. . -- -
.,.
-ISBN 973-575-105-4

Scorpan Introducere Teoria Axiomatica Multimilor 1996

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scorpan Introducere Teoria Axiomatica Multimilor 1996

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALEXANDRU SCORPAN

EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI

@Editura Universitllii din Bucureşti

ISBN - 973 - 575-105- 4

1n această carte este prezentată axionwtizawa Z('rmdo-Fra,,uk,,f a t.,~ori,,i mulţimilor,

1. Teorie naivă, teorie axiomatică .............. .. . . ............ . .... .. ... . ... . 1

2. Limbajul teoriei axiomatice a rnulţimilor .. .. . ............. . .. . . ... .. ...... 5

3. Axiome ale teoriei mulţimilor . ............................. . . .. ....... .. . .. . R

4. Noţiuni şi rezultate elementare ........ ................. ·... . ..... .. .... ... 1 :J

5. Ordinale .................................... . . .................. . ... .... . ... ... 31

6. Cardinale . .... . ......................................................... . ...... 55

7. Axioma fundării .............................................................. 75

9. Addenda ................... . ............................................. . .. ... 97

Nicma11d wird uns a11s df'm I'arndi<'s, das

Chiar dacă astfel de raţionamente sînt departf' de stilul obişnuit al raţionamentelor

Au existat trei doctrine principale de refundamentare a matf'niat.icii şi can~ au dom-

astăzi sub 1mmele de axiomatica Zermelo-Fra<'nkd. 2

Este util de observat că simbolurile pe care le-am introdus nu sînt independente.

acestea) se vor numi:în continuare m1tlţimi. Desigur, putem intuitiv să ne imaginăm că U

3.1 AXIOMA EXTENSIONALITĂŢII

3.2 AXIOMA REUNIUNII

('v'x)(3y )('v'z) [z E y H (3t)[z E tA t Ex]]

Mulţimea y se va numi reuniunea dementelor l11i x si va fi notată cu

sau, mai scurt, cu

3.3 AXIOMA MULŢIMII PĂRŢILOR

('v'x )(:3y )('v't )[ t E y +-+ t C x]

(Desigur, se poate elimina prescurtarea introdusă, şi atunci axioma se scrie:

- 3.4 AXIOMA-SCHEMĂ A SUBSTITUŢIEI

Termenul de a.Tiom,r1,-schcm, ă sau srhcm<1, de axiome semnifică că nu avem de-a face cu

(Vx)(Vy)(Vy*)[(E(x, y) A E(x, y*)) - (y = y*)]

(Va)(3b)(Vy) [y E b ~ (3x)[x Ea I\ y = E(x)]]

(Va)(3b)(Vy) [y E b ~ (3x)[x Ea I\ E(x, y))] .

Dacă ţinem seama că proprietatea unei expresii E cu două variabile libere de a fi

-+ (Va)(36)(Vy) [y E b ~ (3x)[x Ea A E(x, y) ]]

Nu putem concentra axiomele substituţiei într-o unică scriere de tipul:

-+ ('v'a)(3b)('v'y) [y E b ~ (3x)(x Ea A E(x , y) l]]

4.1 SCHEMA DE COMPREHENSIUNE

Schema de compreliensiune este o schemă de teoreme deduse din axiomele substituţiei şi

Demonstraţie : Fie expresia E( u, v) = (v = u) A A(u). Se observă că E determină o

('v'x )(3y)('v'v) [( v E y) H (3u )[( u E x) A ( v = u) A A( u)]]

('v'x)(3y)('v'v)[(v E y) H ((v Ex) A A(v) )]

4.3 FUNCŢII ~I RELAI!!

Teorema perechii. Perechi ordonate

. 2 TEOREMĂ : Există şi este unică o mulţime care nu are elemente.

Această mulţime se va numi m,ulti'-mca vidă şi se va nota prin 0.

3 TEOREMĂ : Fiind date două mulţimi oarecare x şi y, există o mulţime

(Vx)(Vy)(3p)[p {x, y}]

pe care o vom uota cu:

{ t E P (P( a U b)) I t =< a, b>

R( t) = (3:z: )(3y)[ t =< x, y> I\ R(x, y)]

domeniului'Vp al relaţiei F, şi vom numi imaginea functiei f mulţimea imf, corespunzînd

Familii. Operaţii cu familii

Se vede că-reuniunea familiei corespunde exact clasei M(x) = (:li)[i EI I\ x E ai] -

şideci clasa P este întotdeauna, din comprehensiune, corespunzătoare unei mulţimi, pe

4.4 I\1ULŢIMI ORDONATE ŞI BINE ORDONATE

(Vx )(Vy) [(D(:r,) /\ D(y)) - ( H(;r , y) -➔ fl(y , x))];

R IA (x, y) = A(x) /\ A(y) I\ R(x, y)

(Vx)(Vy)[(<x,y>E r)- (<y, x>€}. r)] I\

I\ (Vx) (Vy) (V z) [ {< x, y >, < y, z >} C r - < x, z > E r]

(\Ix )(Vy) [ (D(x) A D(y)) --t ( R(:i:, y) +-4 R* ( F(x ), F(y)))]

Multimi bine ordonate. Clase bine ordonate

Sz(a) = {x Ea Ix< z(rrwd r)}

I\ (Vs*)[(s* C s I\ s• # 0) ---t (::lp)[pE s• I\ (Vy)[yE s• ---t PS y(rrwd R)Jll]]

(Vx)(Vy)(Vy)[(E(x, y) A E(x, y)) - (y = y*)]

I\ (Vs)[(s C s I\ s• # 0) ---t (::lp)[pE s• I\ (Vy)[yE s• ---t PS y(rrwd R)Jll]]

19 TEOREMĂ : Clasa On a tuturor ordinalelor nu corespunde unei mulţi