1

Universitatea ”Transilvania” din Braşov

Învăţământ Deschis la Distanţă (IDD Braşov)
Facultatea: Matematică şi Informatică
Specializarea: Informatică, anul I

ANALIZĂ MATEMATICĂ

Radu Păltănea
şi

Eugen Păltănea

2006

REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

2
Cuprins

1 Relaţii, funcţii, mulţimi numărabile 5

1.1 Relaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.1 Relaţii pe o mulţime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.2 Funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Familii de mulţimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3 Numere cardinale. Mulţimi numărabile . . . . . . . . . . . . . . . . 8

2 Corpul numerelor reale 9

2.1 Definirea axiomatică mulţimii numerelor reale . . . . . . . . . . . . 9
2.2 Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

3 Serii numerice. 11
3.1 Definiţii. Generalităţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
3.2 Criterii de comparaţie pentru seriile cu termeni pozitivi. . . . . . . 12
3.3 Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . 13

4 Funcţii reale de o variabilă 15

4.1 Definiţii şi rezultate de bază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
4.2 Teoreme de medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
4.3 Regulile lui l’Hospital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
4.4 Polinomul lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

5 Şiruri şi serii de funcţii. 21

5.1 Şiruri de funcţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
5.2 Serii de funcţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
5.3 Serii de puteri. Serii Taylor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

6 Spaţiul Rn 25
6.1 Structura vectorială a lui Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
6.2 Topologia spaţiului Rn . Generalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
6.3 Şiruri ı̂n spaţiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
6.4 Mulţimi compacte şi mulţimi conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

3
4 CUPRINS

7 Limită şi continuitate. 29

7.1 Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
7.2 Funcţii continue ı̂ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
7.3 Funcţii continue pe o mulţime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
7.4 Aplicatii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

8 Calculul diferenţial 33
8.1 Derivate parţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
8.2 Diferenţiabilitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
8.3 Derivate parţiale şi diferenţiale de ordin superior . . . . . . . . . . 36
8.4 Polinomul lui Taylor. Extreme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
8.5 Funcţii implicite. Transformări regulate . . . . . . . . . . . . . . . 38

9 Integrala Riemann 41
9.1 Definiţii. Criterii de integrabilitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
9.2 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
9.3 Proprietăţile integralei Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

10 Integrala multiplă 45
10.1 Măsura Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
10.2 Integrabilitatea Riemann multiplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
10.3 Calculul integralelor multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

11 Integrale improprii. Integrale cu parametru 49

11.1 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
11.2 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
11.3 Integrale improprii cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

12 Integrale curbilinii 53
12.1 Drumuri şi curbe ı̂n spaţiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
12.2 Integrala curbilinie de prima speţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
12.3 Integrala curbilinie de speţa a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
12.4 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Capitolul 1

Relaţii, funcţii, mulţimi

numărabile

1.1 Relaţii
Definiţia 1.1.1 Un triplet R = (A, B, GR ) unde A şi B sunt două mulţimi nev-
ide, iar GR este o submulţime a produsului cartezian A × B , se numeşte relaţie
ı̂ntre mulţimile A şi B.
Mulţimea GR ⊂ A × B se numeşte graficul relaţiei R.

Fiind dată o relaţie R = (A, B, GR ), vom spune că elementul a ∈ A este ı̂n
relaţia R cu elementul b ∈ B şi vom nota a R b, dacă (a, b) ∈ GR . In cazul
particular B = A vom spune că R este o relaţie pe mulţimea A.

1.1.1 Relaţii pe o mulţime

Pentru a indica ı̂nzestrarea unei mulţimii A cu o relaţie R = (A, A, GR ) vom
utiliza ı̂n general notaţia (A, R).

Definiţia 1.1.2 Fie (A, R). Relaţia R se numeşte:

• reflexivă, dacă (∀) a ∈ A aRa

• simetrică, dacă (∀) a, b ∈ A a R b ⇒ b R a

• antisimetrică, dacă (∀) a, b ∈ A a R b ∧ b R a ⇒ a = b

• tranzitivă, dacă (∀) a, b, c ∈ A a R b ∧ b R c ⇒ a R c

• totală, dacă (∀) a, b ∈ A a R b ∨ b R a

Definiţia 1.1.3 O relaţie R definită pe o mulţime A se numeşte relaţie de

echivalenţă dacă este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.

5
6 CAPITOLUL 1. RELAŢII, FUNCŢII, MULŢIMI NUMĂRABILE

Fie (A, ∼) o mulţme ı̂nzestrată cu o relaţie de echivalenţă. Pentru fiecare

element a ∈ A, definim mulţmea:

e = {x ∈ A | x ∼ a}
a

numită clasa de echivalenţă a elementului a, relativ la relaţia ” ∼ ”.

Definiţia 1.1.4 O relaţie R definită pe o mulţime A se numeşte relaţie de

ordine dacă este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă.

O mulţime A ı̂nzestrată cu o relaţie de ordine ≤ se numeşte mulţime ordonată

şi se notează (A, ≤). Dacă relaţia de ordine ≤ este totală atunci mulţimea A se
numeşte total ordonată; ı̂n caz contrar, mulţimea A se numeşte parţial ordo-
nată.
Menţionăm deasemenea următoarele notaţii convenţionale:
a ≥ b ⇔ b ≤ a; a < b ⇔ a ≤ b ∧ a 6= b; a > b ⇔ a ≥ b ∧ a 6= b.
Prezentăm ı̂n continuare câteva noţiuni fundamentale legate de conceptul de
mărginire ı̂n mulţimi ordonate.

Definiţia 1.1.5 Fie (A, ≤) o mulţime ordonată şi X ⊂ A o submulţime nevidă

a mulţimii A.
Un element a ∈ A se numeşte:

• majorant al mulţimii X, dacă: (∀) x ∈ X x ≤ a

• minorant al mulţimii X, dacă: (∀) x ∈ X a ≤ x

• cel mai mare element al mulţimii X, dacă aparţine mulţimii X şi este un
majorant al acestei mulţimi

• cel mai mic element al mulţimii X, dacă aparţine mulţimii X şi este un
minorant al acestei mulţimi

• marginea superioară (supremumul) mulţimii X, dacă este cel mai mic

majorant al mulţimii X

• marginea inferioară (infimumul) mulţimii X, dacă este cel mai mare

minorant al mulţimii X

Mulţimea X se numeşte mărginiă dacă admite cel puţin un minorant (este mino-
rată) şi respectiv cel puţin un majorant (este majorată), adică:

(∃) a, b ∈ A (∀) x ∈ X a≤x≤b

1.1. RELAŢII 7

1.1.2 Funcţii
Definiţia 1.1.6 O relaţie R = (A, B, GR ), se numeşte relaţie funcţională dacă
satisface proprietatea (numită de univocitate):

(∀) a ∈ A (∀) b, c ∈ B aRb ∧ aRc ⇒ b = c.

O relaţie funcţională f = (A, B, Gf ), se numeşte funcţie dacă este definită pe

mulţimea A cu valori ı̂n B, adică:

(∀) a ∈ A (∃) b ∈ B a f b (sau (a, b) ∈ Gf )

Notaţia uzuală pentru o funcţie f = (A, B, Gf ) este f : A → B. Existenţa şi unic-

itatea elementului b ∈ B, asociat unui element fixat a ∈ A, având proprietatea
(a, b) ∈ Gf , justifică utilizarea curentă a notaţiei f (a) = b. Astfel avem:

Gf = { (a, f (a)) | a ∈ A}

Definiţia 1.1.7 Fie funcţiile f : A → B, şi g : B → C.

1) Funcţia compusă g◦f : A → C este definită prin: g◦f (a) = g(f (a)), (∀) a ∈
A
2) Funcţia f se numeşte:

• injectivă, dacă (∀) a1 , a2 ∈ A f (a1 ) = f (a2 ) ⇒ a1 = a2

• surjectivă, dacă (∀) b ∈ B (∃) a ∈ A f (a) = b

• bijectivă, dacă este injectivă şi surjectivă

• inversabilă, dacă (∃) g : B → A f ◦ g = 1A ∧ g ◦ f = 1B

Teorema 1.1.1 O funcţie este inversabilă dacă şi numai dacă este bijectivă.

Definiţia 1.1.8 Fie funcţia f : A → B, şi mulţimile X ⊂ A, Y ⊂ B.

Imaginea mulţimii X prin funcţia f este mulţimea:

f (X) = { f (x) | x ∈ X } = { y ∈ B | (∃) x ∈ X f (x) = y }.

Preimaginea mulţimii Y prin funcţia f este mulţimea:

f −1 (Y ) = { x ∈ A | f (x) ∈ Y }.

O funcţie f : A → B este surjectivă dacă şi numai dacă f (A) = B. Pe de altă

parte, atragem atenţia că definiţia ”preimaginii” nu este legată de invesabilitate.
8 CAPITOLUL 1. RELAŢII, FUNCŢII, MULŢIMI NUMĂRABILE

1.2 Familii de mulţimi

Definiţia 1.2.1 Fie o mulţime A, cu mulţimea submulţimilor sale P(A), iar I o
mulţime nevidă (numită mulţimea indexilor).
• O mulţime F ⊂ P(A) se numeşte familie de mulţimi (părţi ale mulţimii
A).
• O funcţie I : I → P(A), I(i) = Ai i ∈ I se numeşte familie indexată
de mulţimi (părţi ale mulţimii A) şi se notează
I = { Ai | i ∈ I. } = (Ai )i∈I

In particular, o familie indexată după mulţimea numerelor naturale se numeşte şir

de mulţimi şi se notează (An )n∈N .
Un şir (An )n∈N de mulţimi se numeşte crescător dacă An ⊂ An+1 , (∀) n ∈
N, şi respectiv descrescător dacă An ⊃ An+1 , (∀) n ∈ N.

1.3 Numere cardinale. Mulţimi numărabile

Pentru a compara două mulţimi după ordinul lor de ”mărime”, vom utiliza noţiunile
de funcţie injectivă şi respectiv bijectivă.
Definiţia 1.3.1 Spunem că două mulţimi nevide A şi B au aceeaşi putere car-
dinală (sunt cardinal echivalente) dacă există o funcţie bijectivă f : A → B şi
ı̂n acest caz notăm
A ∼ B.
Cardinal echivalenţa mulţimilor prezintă proprietăţile specifice unei relaţii de echi-
valenţă.
Propoziţia 1.3.1 Echivalenţa cardinală a mulţimilor este reflexivă, simetrică şi
tranzitivă.
Proprietăţile echivalenţei cardinale justifică definirea numerelor cardinale drept
”clase de echivalenţă cardinală”.
Definiţia 1.3.2 Se numeşte număr cardinal orice familie de mulţimi cuprinzând
toate mulţimile de aceeaşi putere cardinală cu o mulţime nevidă fixată. Numărul
cardinal asociat unei familii de mulţimi de acceaşi putere cardinală reprezintă car-
dinalul fiecărei mulţimi aparţinând familiei respective. Utilizăm notaţii de tipul:
a = { X − mulţime | X ∼ A }; a = card(X), (∀) X ∼ A.
Cardinalul mulţimii numerelor naturale se numeşte ”alef zero”. Vom utiliza notaţia:
card(N) = H0
Definiţia 1.3.3 O mulţime se numeşte numărabilă dacă este cardinal echiva-
lentă cu mulţimea numerelor naturale (are cardinalul ”alef zero”).
Capitolul 2

Corpul numerelor reale

2.1 Definirea axiomatică mulţimii numerelor reale

Definiţia 2.1.1 Se numeşte mulţimea numerelor reale o mulţime nevidă R,
ı̂nzetrată cu două operaţii interne + şi · şi cu o relaţie de ordine ≤, care verifică
următoarele proprietăţi:
1) (R, +, ·) este un corp (algebric) comutativ;
2) (R, ≤) este o mulţime total ordonată;
3) Relaţia de ordine ” ≤ ” este compatibilă cu operaţiile algebrice de adunare (+)
şi respectiv ı̂nmulţire (·), adică sunt satisfăcute axiomele
(i) (∀) x, y, z ∈ R x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z
(ii) (∀) x, y, z ∈ R x ≤ y ∧ z ≥ 0 ⇒ xz ≤ yz.
4) Orice mulţime nevidă şi mărginită superior, A ⊂ R, admite margine superioară,
(deci exită sup A), (Axioma marginii superioare).

2.2 Şiruri de numere reale

Un şir (xn )n∈N cu termenii ı̂n R trebuie ı̂nţeles ca o funcţie ϕ : N → R pentru
care notăm xn = ϕ(n), n ∈ N.
Definiţia 2.2.1 Şirul (xn )n∈N se numeşte:
• mărginit, dacă
(∃) m > 0 (∀) n ∈ N |xn | ≤ m

• monoton crescător (respectiv descrescător), dacă

(∀) n ∈ N xn ≤ xn+1 (respectiv xn ≥ xn+1 )

• convergent, dacă

(∃) a ∈ R (∀) ε > 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ Nε ⇒ |xn − a| < ε

şi ı̂n acest caz notăm xn → a

9
10 CAPITOLUL 2. CORPUL NUMERELOR REALE

• fundamental (sau şir Cauchy), dacă

(∀) ε > 0 (∃) N ∈ N (∀) n, m ∈ N n, m ≥ Nε ⇒ |xn − xm | < ε

Teorema 2.2.1 (i) orice şir convergent este fundamental;

(ii) orice şir fundamental este mărginit;
(iii) dacă un şir fundamental admite un subşir convergent atunci şirul este con-
vergent.

Teorema 2.2.2 Orice şir monoton şi mărginit din R este convergent

Teorema 2.2.3 R este complet ı̂n sens Cauchy, adică are proprietatea că
orice şir fundamental este convergent

În continuare vom introduce noi noţiuni legate de extindererea mulţimii R, cu

două noi elemente +∞ şi −∞. Convenim să notăm R = R ∪ {−∞, ∞} mulţimea
numită dreapta ı̂ncheiată. Definim limitele ”infinite” ale şirurilor reale astfel:
• limn→∞ xn = ∞ dacă

(∀) m > 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N ⇒ xn > m

• limn→∞ xn = −∞ dacă

(∀) m < 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N ⇒ xn < m

In finalul discuţiei despre şirurile de numere reale, amintim câteva criterii impor-
tante de convergenţă.
• Criteriul majorării: Dacă pentru şirurile (xn )n∈N şi (pn )n∈N , cu pro-
prietăţile pn > 0, (∀) n ∈ N şi pn → 0 şi numărul real a avem

|xn − a| ≤ pn , (∀) n ∈ N,

atunci xn → a;

• Criteriul cleşte: Dacă pentru şirurile (xn )n∈N , (an )n∈N şi (bn )n∈N , cu
proprietăţile an → c, bn → c, avem

an ≤ xn ≤ bn , (∀) n ∈ N,

atunci xn → c;

• Criteriul lui Stolz: Dacă pentru şirurile (an )n∈N şi (bn )n∈N , cu pro-
prietăţile 0 < bn < bn+1 , (∀) n ∈ N şi bn → ∞ , avem
an+1 − an
lim =c
n→∞ bn+1 − bn

an
atunci limn→∞ bn = c.
Capitolul 3

Serii numerice.

3.1 Definiţii. Generalităţi.

În acest capitol vom studia seriile de numere reale. Cu ajutorul seriilor se poate
da un sens noţiunii de ”sumă” a termenilor unui şir de numere reale.

Definiţia 3.1.1 Fie un şir de numere reale (an )n∈N . Se numeşte seria ataşată
şirului dat, ansamblul format din şirurile (an )n∈N şi (Sn )n∈N , unde Sn := a0 +
. . . + an , (n ≥ 0). Această serie se notează cu
P
an . Termenii an se numesc
n≥0
termenii seriei, iar termenii Sn se numesc sumele parţiale ale seriei. În cazul
ı̂n care şirul (Sn )n∈N este convergent, seria se numeşte convergentă, iar ı̂n caz
contrar, seria se numeşte divergentă. Limita şirului (Sn )n∈N , ı̂n cazul ı̂n care
∞
P
există, se numeşte suma seriei şi se notează cu an .
n=0
Calitatea unei serii de a fi convergentă sau divergentă poartă numele de natura
seriei.
P
Seria an , precum şi suma ei, ı̂n cazul convergenţei se mai notează prin
n≥0
a0 + a1 + . . ..

q n , unde q ∈ R. Avem
P
Exemplul 3.1.1 Seria geometrică se defineşte prin
n≥0
n+1
Sn = 1 + q + . . . + q n = 1−q
1−q , pentru q 6= 1 şi Sn = n + 1, pentru q = 1. Rezultă
1
că seria este convergentă şi are suma 1−q , dacă |q| < 1 şi este divergentă când
|q| ≥ 1. În plus suma seriei este +∞ pentru q ≥ 1.
1 1 1
Pentru n ≥ 1, avem Sn =
P
Exemplul 3.1.2 Fie seria n(n+1) . 1·2 + . . . n(n+1)
   n≥1

1 1 1 1
= 1 − 2 + ... + n − n+1 . După reducerea termenilor asemenea, obţinem
1
Sn = 1 − n+1 .
Deoarece limn→∞ Sn = 1, conchidem că seria este convergentă şi
are suma egală cu 1.

11
12 CAPITOLUL 3. SERII NUMERICE.

n
P n P k
Exemplul 3.1.3 Fie seria (n+1)! . Avem Sn = (k+1)! =
n≥1 k=0
n  
1 1 1 1 1
− − = 1−
P
= k! (k+1)! = 0! (n+1)! (n+1)! . Obţinem limn→∞ Sn = 1. Deci
k=0
seria este convergentă cu suma 1.
P
Propoziţia 3.1.1 i) Dacă ı̂ntr-o serie an , adăugăm, eliminăm, sau modifi-
n≥0
căm un număr finit de termeni, natura seriei nu se schimbă, ci doar suma ei se
modifică, ı̂n cazul când este convergentă.
ii) Dacă toţi termenii unei serii se ı̂nmulţesc cu o constantă k 6= 0, atunci
natura seriei nu se modifică dar, ı̂n cazul convergenţei, suma noii serii este egală
cu suma seriei date ı̂nmulţită cu k.
P
Teorema 3.1.1 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria an , este conver-
n≥0
gentă, dacă şi numai dacă, pentru orice ε > 0, există un indice nε ∈ N, astfel
ı̂ncât, pentru orice n ≥ nε şi m ≥ nε , n ≤ m, avem |an + . . . + am | < ε.

Observaţia 3.1.1 Condiţia din criteriul lui Cauchy, se poate formula pentru seria
an , ı̂n mod echivalent astfel: pentru orice ε > 0, să existĕ un indice nε ∈ N,
P
n≥0
astfel ı̂ncât, pentru orice n ≥ nε şi orice p ≥ 0, să avem |an + . . . + an+p | < ε.
P
Corolarul 3.1.1 Dacă seria an este convergentă, atunci limn→∞ an = 0.
n≥0

Observaţia 3.1.2 Reciproca din Corolarul 3.1.1 nu este adevărată.

|an |
P P
Definiţia 3.1.2 Seria an se numeşte absolut convergentă, dacă seria
n≥0 n≥0
este convergentă.

Teorema 3.1.2 (Criteriul absolutei convergenţe) Orice serie absolut conver-

gentă este convergentă.

Observaţia 3.1.3 Reciproca teoremei de mai sus nu este adevărată.

Definiţia 3.1.3 O serie se numeşte semiconvergentă, dacă ea este convergentă,

dar nu este absolut convergentă.

3.2 Criterii de comparaţie pentru seriile cu termeni

pozitivi.
an este o serie cu termeni pozitivi: an ≥ 0, (n ≥ 0),
P
Observaţia 3.2.1 Dacă
n≥0
P
atunci şirul sumelor parţiale (Sn )n∈N este crescător. În consecinţă, seria an
n≥0
este convergentă, dacă şi numai dacă şirul (Sn )n∈N este mărginit. Dacă şirul
3.3. CRITERII DIRECTE PENTRU SERII CU TERMENI POZITIVI 13

∞
an < ∞. Dacă
P
(Sn )n∈N este mărginit, si deci seria este convergentă, notăm
n=0
∞
an = ∞.
P
şirul (Sn )n∈N este nemărginit, şi deci seria este divergentă, avem
n=0

Teorema 3.2.1 (Criteriul 1 de comparaţie) Fie seriile cu termeni pozitivi,

bn , pentru care există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
P P
an şi
n≥0 n≥0

an ≤ bn , pentru orice n ≥ n0 .
∞ ∞
an < ∞, atunci an < ∞.
P P
i) Dacă
n=0 n=0
∞ ∞
an = ∞, atunci bn = ∞.
P P
ii) Dacă
n=0 n=0

Teorema 3.2.2 (Criteriul de comparaţie cu limită) Fie seriile cu termeni

bn . Presupunem că există l ∈ [0, ∞) ∪ {∞} astfel ı̂ncât
P P
strict pozitivi, an şi
n≥0 n≥0

bn
lim = l.
n→∞ an

∞ ∞
an < ∞, şi l < ∞, atunci bn < ∞.
P P
i) Dacă
n=0 n=0
∞ ∞
an = ∞, şi l > 0, atunci bn = ∞.
P P
ii) Dacă
n=0 n=0

3.3 Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi

Teorema 3.3.1 (Criteriul rădăcinii, sau criteriul lui Cauchy) Fie seria cu
P
termeni pozitivi, an . Notăm
n≥0
√
Cn := n
an , n ∈ N.

i) Dacă există q < 1 şi un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Cn ≤ q, (n ≥ n0 ), atunci

∞
an < ∞,
P
n=0

ii) Dacă există un subşir de indici (nk )k∈N astfel ı̂ncât Cnk ≥ 1, pentru orice
∞
k ∈ N, atunci an = ∞.
P
n=0
P
Corolarul 3.3.1 Fie seria cu termeni pozitivi an . Să notăm l :=
n≥0
= lim supn→∞ Cn .
∞
an < ∞,
P
i) Dacă l < 1, atunci
n=0
∞
an = ∞.
P
ii) Dacă l > 1, atunci
n=0
14 CAPITOLUL 3. SERII NUMERICE.

Teorema 3.3.2 (Criteriul raportului, sau criteriul lui D’Alembert) Fie

P
seria cu termeni strict pozitivi an . Notăm:
n≥0
an+1
Dn := .
an
i) Dacă există q < 1 şi un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Dn ≤ q, (n ≥ n0 ), atunci
∞
an < ∞,
P
n=0
ii) Dacă există un indice n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Dn ≥ 1, (n ≥ n0 ), atunci
∞
an = ∞.
P
n=0
P
Corolarul 3.3.2 Fie seria cu termeni strict pozitivi an . Presupunem că există
n≥0
limn→∞ Dn = l.
i) Dacă l < 1, atunci seria converge.
ii) Dacă l > 1, atunci seria diverge.
Exemplul 3.3.1 (Seria armonică) Seria armonică de parametru α ∈ R se de-
P 1
fineşte prin nα . Avem
n≥1
∞
(
X 1 < ∞, α > 1
= .
n=1
nα = ∞, α ≤ 0

Teorema 3.3.3 (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie seria cu termeni strict pozi-

P
tivi an . Notăm:
n≥0
an+1
 
Rn := n − 1 , (n ∈ N).
an
i) Dacă există q > 1 şi n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Rn ≥ q, (n ≥ n0 ), atunci
∞
an < ∞,
P
n=0
∞
ii) Dacă există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât Rn ≤ 1, (n ≥ n0 ), atunci an = ∞.
P
n=0
P
Corolarul 3.3.3 Fie seria cu termeni strict pozitivi an . Presupunem că există
n≥0
limn→∞ Rn = l.
∞
an < ∞,
P
i) Dacă l > 1, atunci
n=0
∞
an = ∞.
P
ii) Dacă l < 1, atunci
n=0

Aplicaţie
P an ·n!
Pentru a determina natura seriei nn , a > 0, notăm cu an termenul gen-
n≥1
eral. Avem limn→∞ an+1 a
an = e . Aplicând criteriul raportului, forma cu limită,
obţinem: serie convergentă, pentru a < e şi serie divergentă pentru a > e. Dacă
a = e, avem an+1 e
an = (1+ 1 )n > 1. Atunci rezultă că şirul (an )n∈N nu converge la 0,
n
deci seria este divergentă.
Capitolul 4

Funcţii reale de o variabilă

4.1 Definiţii şi rezultate de bază

Definiţia 4.1.1 Fie a ∈ R. O mulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate, a punc-
tului a dacă există ε > 0 astfel ı̂ncât (a − ε, a + ε) ⊂ V .

Definiţia 4.1.2 O mulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a lui ∞, dacă există

α ∈ R, astfel ı̂ncât (α, ∞) ∪ {∞} ⊂ V . O mulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate
a lui −∞, dacă există α ∈ R, astfel ı̂ncât (−∞, α) ∪ {−∞} ⊂ V .

Definiţia 4.1.3 Fie D ⊂ R. Un element a ∈ R se numeşte punct de acumu-

lare al lui D, dacă pentru orice vecinătate, V a lui a, există x ∈ V , astfel ı̂ncât
x 6= a.

Definiţia 4.1.4 Fie D ⊂ R, f : D → R şi a ∈ R punct de acumulare a lui D.

Spunem că funcţia f are limită, ı̂n punctul a, dacă există l ∈ R, cu proprietatea
că pentru orice vecinătate U a lui l există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât pentru
orice x ∈ V ∩ D, x 6= a să avem f (x) ∈ U .

Observaţiile 4.1.1 i) Condiţia din definiţia de mai sus poate fi scrisă ı̂n formă
echivalentă astfel:

• Dacă a ∈ R, l ∈ R : (∀) ε > 0, (∃)δε > 0, (∀) x ∈ D, x 6= a, |x − a| < δε ⇒

|f (x) − l| < ε.

• Dacă a ∈ R, l = ∞ : (∀) α ∈ R, (∃)δ > 0, (∀) x ∈ D, x 6= a, |x − a| < δ ⇒

f (x) > α.

• Dacă a = ∞, l ∈ R (∀) α ∈ R, (∃)δα > 0, (∀) x ∈ D, x > α ⇒ |f (x)−l| < ε.

• Dacă a = ∞, l = ∞ (∀) α ∈ R, (∃)βα ∈ R (∀) x ∈ D, x > βα ⇒ f (x) > α.

Dacă a sau l sunt egali cu −∞, se obţine o scriere analoagă cu cele pentru +∞.

15
16 CAPITOLUL 4. FUNCŢII REALE DE O VARIABILĂ

Definiţia 4.1.5 Elementul unic l ∈ R care apare in Definiţia 4.1.4 se numeşte

limita, a funcţiei f ı̂n punctul a. Limita funcţiei se notează cu limx→a f (x).

Teorema 4.1.1 (Heine) Fie D ⊂ R, f : D → R şi a ∈ R un punct de acumulare

a lui D. Sunt echivalente următoarele afirmaţii:
i) limx→a f (x) = l,
ii) pentru orice şir (xn )n∈N cu limita a şi cu termeni xn ∈ D, xn 6= a, avem
limn→∞ f (xn ) = l.

Corolarul 4.1.1 Fie D ⊂ R, f : D → R şi a ∈ R un punct de acumulare a lui

D. Dacă există l1 , l2 ∈ R, l1 6= l2 şi două şiruri (x1n )n∈N , (x2n )n∈N , unde pentru
i = 1, 2, avem xin ∈ D, xin 6= a, (n ∈ N), limn→∞ xin = a, şi limn→∞ f (xin ) = li ,
atunci funcţia f nu are limită ı̂n a.

Propoziţia 4.1.1 (Criteriul majorării) Fie funcţiile f, g : D → R, unde D ⊂

R. Fie a un punct de acumulare a lui D.
i) Dacă |f (x) − l| ≤ g(x), (∀) x ∈ D, l ∈ R şi limx→a g(x) = 0, atunci
limx→a f (x) = l.
ii) Dacă f (x) ≥ g(x), (∀) x ∈ D şi limx→a g(x) = ∞, atunci limx→a f (x) = ∞.

Teorema 4.1.2 Fie funcţiile f, g : D → R, D ⊂ R şi a un punct de acumulare

a lui D, Presupunem că exista limitele limx→a f (x) = lf şi limx→a g(x) = lg , unde
lf , lg ∈ R. Să notăm cu ? oricare din operaţiile +, −, ·, /. Dacă ? este /, atunci,
presupunem ı̂n plus că există o vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, (∀) x ∈
D ∩ V . În aceste condiţii, dacă lf ? lg are sens ı̂n R, atunci există limx→a (f ∗ g)(x)
şi este egală cu lf ? lg . Pe scurt

lim (f ∗ g)(x) = ( lim f (x)) ? ( lim g(x)).

x→a x→a x→a

Definiţia 4.1.6 Funcţia f : D → R, D ⊂ R, se numeşte continuă ı̂n punctul

a ∈ D, dacă pentru orice vecinătate V a lui f (a), există o vecinătate U , a lui a,
astfel ı̂ncât f (x) ∈ V , pentru orice x ∈ D ∩ V . În cazul contrar funcţia se numeşte
discontinuă ı̂n a.

Observaţia 4.1.1 O definiţie echivalentă a continuităţii ı̂n punctul a este: (∀) ε >
0, (∃)δε > 0, (∀) x ∈ D, |x − a| < δε ⇒ |f (x) − f (a)| < ε.

Definiţia 4.1.7 O funcţie f : D → R, D ⊂ R se numeşte continuă pe D, dacă

ea este continuă ı̂n orice punct din D. În caz contrar se numeşte discontinuă.

Propoziţia 4.1.2 Fie f : D → R, D ⊂ R şi fie a ∈ D, care este totodată punct

de acumulare a lui D. Funcţia f este continuă ı̂n a, dacă şi numai dacă există
limita:
lim f (x) = f (a).
x→a

Un enunţ similar are loc pentru continuitatea laterală.

4.1. DEFINIŢII ŞI REZULTATE DE BAZĂ 17

Teorema 4.1.3 Fie funcţiile f, g : D → R, D ⊂ R. Să notăm cu ? oricare

din operaţiile +, −, ·, /. Dacă ? este /, atunci, presupunem ı̂n plus că există o
vecinătate V a lui a astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, (∀) x ∈ D ∩ V . Dacă funţiile f şi g sunt
continue ı̂ntr-un punct a ∈ D, atunci f ? g este continuă ı̂n a.

Teorema 4.1.4 Fie funcţiile f : D → E, g : E → R, D, E ⊂ R. Dacă f

este continuă ı̂ntr-un punct a ∈ D, iar g este continuă ı̂n f (a), atunci g ◦ f este
continuă ı̂n a.

Definiţia 4.1.8 O funcţie f : D → R, D ⊂ R se numeţe convexă, (respectiv

strict convexă, concavă, strict concavă) pe D, dacă pentru orice puncte x < y
din D şi pentru orice λ ∈ (0, 1), astfel ı̂ncât λx + (1 − λ)y ∈ D, avem λf (x) +
+(1 − λ)f (y) − f (λx + (1 − λ)y) ≥ 0, (respectiv > 0, ≤ 0, < 0).

Definiţia 4.1.9 Spunem că funcţia f : I → R, unde I este un interval, are

proprietatea lui Darboux, dacă imaginea f (J) a oricărui subinterval J ⊂ I
este un interval.

Observaţia 4.1.2 Proprietatea lui Darboux poate fi enunţată şi astfel: pentru
orice puncte x < y din I şi orice λ astfel ı̂ncât f (x) < λ < f (y) sau f (y) < λ <
f (x), există un punct c, x < c < y astfel ı̂ncât f (c) = λ.

Teorema 4.1.5 Orice funcţie continuă pe un interval are proprietatea lui

Darboux.

Teorema 4.1.6 (Weierstrass) Orice funcţie continuă f : [a, b] → R este mărgi-

nită şi ı̂şi atinge marginile. Mai concret, există m, M ∈ R şi există xm , xM ∈
∈ [a, b], astfel ı̂ncât
i) m ≤ f (x) ≥ M, (∀) x ∈ [a, b].
ii) f (xm ) = m şi f (xM ) = M .

În continuare vom considera noţiunea de derivabilitate a unei funcţii reale.

Definiţia 4.1.10 Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R şi a ∈ D, care este totodată

punct de acumulare a lui D. Numim derivata funcţiei f ı̂n a, elementul f 0 (a) ∈
∈ R, definit prin
f (x) − f (a)
f 0 (a) := lim ,
x→a x−a
ı̂n cazul când limita există. Dacă f 0 (a) ∈ R, atunci funcţia f se numeşte deri-
vabilă ı̂n a.
Dacă D este un interval, iar f este derivabilă ı̂n orice punct din D, atunci f
se numeşte funcţie derivabilă pe D, iar funcţia f 0 : D → R, care ia ı̂n orice
punct a ∈ D valoarea f (a), se numeşte funcţia derivată a lui f . Funţia f se
numeşte primitiva funcţiei f 0 .

Teorema 4.1.7 O funcţie derivabilă ı̂ntr-un punct este continuă ı̂n acel punct.
18 CAPITOLUL 4. FUNCŢII REALE DE O VARIABILĂ

Teorema 4.1.8 Fie funcţiile f, g : D → R derivabile ı̂n punctul a ∈ D. Atunci

există:
i) (f + g)0 (a) = f 0 (a) + g 0 (a).
ii) (f · g)0 (a) = f 0 (a) · g(a) + f (a) · g 0 (a).
iii)Dacă există o vecinătate V a lui a astfel ca g(x) 6= 0, (∀) x ∈ D ∩ V , atunci
0 0 0
există fg (a) = g(a)f (a)−f
g 2 (a)
(a)g (a)
.
iv) Dacă f este constantă, atunci f 0 (a) = 0.

Teorema 4.1.9 (Derivarea funcţiilor compuse) Fie funcţiile f : D → E şi

g : E → R, D, E ⊂ R. Fie a ∈ D un punct de acumulare a lui D şi presupunem
că b := f (a) este punct de acumulare a lui E. Dacă f este derivabilă ı̂n a şi g
este derivabilă ı̂n b, atunci g ◦ f : D → R este derivabilă ı̂n a şi

(g ◦ f )0 (a) = g 0 (b) · f 0 (a).

Teorema 4.1.10 (Derivarea funcţiilor inverse) Fie I, J intervale şi funcţia

f : I → J bijectivă şi continuă. Dacă f este derivabilă ı̂n a, şi f 0 (a) 6= 0, atunci
f −1 este derivabilă ı̂n punctul b = f (a) şi
1
(f −1 )0 (b) = .
f 0 (a)

Definiţia 4.1.11 (Derivate de ordin superior) Fie funcţia f : D → R, D ⊂

⊂ R şi a ∈ D, punct de acumulare a lui D. Definim derivatele de ordinul k,
k ≥ 0 ale lui f ı̂n a, ı̂n mod recursiv astfel: f (0) (a) := f (a), iar dacă k > 0, atunci
derivată f (k) (a) se defineşte ı̂n cazul când există o vecinătate V a lui a , astfel că
f admite derivată de ordin (k − 1) ı̂n toate punctele lui D ∩ V şi ı̂n plus funcţia
f (k−1) : D ∩ V → R este derivabilă ı̂n a. Atunci definim

f (k) (a) := (f (k−1) )0 (a).

4.2 Teoreme de medie

Definiţia 4.2.1 Fie f : D → R, D ⊂ R. Un punct x0 ∈ D se numeşte punct de
maxim local, respectiv punct de minim local al lui f , dacă există o vecinătate
V a lui x0 , astfel ı̂ncât să avem f (x) ≤ f (x0 ), (∀) x ∈ D ∩ V , respectiv f (x) ≥
≥ f (x0 ), (∀) x ∈ D ∩ V . Un punct care este de maxim local sau de minim local se
numeşte punct de extrem local.

Definiţia 4.2.2 Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R. Un punct ı̂n care f ı̂şi atinge

valoarea maximă se numeşte punct de maxim global, iar un punct ı̂n care f
ı̂şi atinge valoarea minimă se numeşte punct de minim global. Un punct de
maxim sau de minim global se numeşte punct de extrem global.

Observaţia 4.2.1 Orice punct de extrem global este şi un punct de extrem local
de acelaşi tip.
4.3. REGULILE LUI L’HOSPITAL 19

Teorema 4.2.1 (Fermat) Fie f : D → R, D ⊂ R şi un punct x0 ∈ D. care

este punct de acumulare la stânga şi la dreapta pentru D. Dacă
i) x0 este punct de extrem local pentru funcţia f şi
ii) f este derivabilă ı̂n x0 ,
atunci f 0 (x0 ) = 0.
Teorema 4.2.2 (Darboux) Dacă o funcţie f : I → R, I interval, este derivabilă
pe I, atunci funcţia derivată f 0 : I → R are proprietatea lui Darboux pe I.
Teorema 4.2.3 (Rolle) Fie funcţia f : [a, b] → R. Dacă
i) f este continuă pe [a, b],
ii) f este derivabilă pe (a, b) şi
iii) f (a) = f (b),
atunci există c ∈ (a, b), astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.
Teorema 4.2.4 (Cauchy) Fie funcţia f : [a, b] → R. Dacă
i) f este continuă pe [a, b],
ii) f este derivabilă pe (a, b) şi
iii) g 0 (x) 6= 0, pentru orice x ∈ (a, b),
atunci g(b) 6= g(a)şi există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) f 0 (c)
= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
Dacă alegem funcţia g(x) = x ı̂n Teorema lui Cauchy se obţine următoarea
teoremă, numită şi teorema creşterilor finite.
Teorema 4.2.5 (Lagrange) Fie funcţia f : [a, b] → R. Dacă
i) f este continuă pe [a, b] şi
ii) f este derivabilă pe (a, b),
atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) = f 0 (c)(b − a).

4.3 Regulile lui l’Hospital

În acest paragraf prezentăm regulile lui l’Hospital pentru rezolvarea unor cazuri
de nedeterminare de limite de funcţii.
Teorema 4.3.1 (Regula pentru cazul 00 ) Fie I ⊂ R un interval, a un punct
de acumulare a lui I şi f, g : I → R. Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
i) f şi g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g 0 (x) 6= 0, (∀) x ∈ I,
iii) limx→a f (x) = 0 şi limx→a g(x0 ) = 0,
0 (x)
iv) există l ∈ R astfel ı̂ncât limx→a fg0 (x) = l,
atunci g(x) 6= 0, (∀) x ∈ I \ {a} şi există limita
f (x)
lim = l.
x→a g(x)
20 CAPITOLUL 4. FUNCŢII REALE DE O VARIABILĂ

Teorema 4.3.2 (Regula pentru cazul ∞ ∞ ) Fie I ⊂ R un interval, a un punct

de acumulare a lui I şi f, g : I → R. Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
i) f şi g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g 0 (x) 6= 0, (∀) x ∈ I
iii) limx→a g(x0 ) = ∞,
0 (x)
iv) există l ∈ R astfel ı̂ncât limx→a fg0 (x) = l,
atunci există o vecinătate V a lui a, astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, (∀) x ∈ I ∩ V \ {a} şi
există limita
f (x)
lim = l.
x→a g(x)

4.4 Polinomul lui Taylor

Polinomul lui Taylor asociat unei funcţii derivabile de ordin superior şi unui punct
din domeniul să de definiţie, este ales astfel ı̂ncât să dea cea mai bună aproximare
locală a funcţiei, dintre toate polinoamele de acelaşi grad cu polinomul lui Taylor
considerat. Avem următoarea definiţie de bază.

Definiţia 4.4.1 Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R, derivabilă de ordinul n ∈ N ı̂n

punctul a ∈ D. Se numeşte polinomul lui Taylor de ordinul n al funţiei f ı̂n
punctul a, următorul polinom algebric:

f 0 (a) f (n) (a)

Ta,n (f )(x) = f (a) + · (x − a) + . . . + · (x − a)n , (x ∈ R). (4.1)
1! n!
Numim restul polinomului lui Taylor de ordinul n al funcţiei f ı̂n punctul a,
funcţia:
Ra,n (f )(x) = f (x) − Ta,n (f )(x), (x ∈ D).

Teorema 4.4.1 Fie f : I → R, I interval. Dacă funcţia f este derivabilă de

ordinul n ≥ 1 ı̂ntr-un punct a ∈ I, atunci

Ra,n (f )(x)
lim = 0.
x→a (x − a)n

Teorema 4.4.2 (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I un inter-
val şi f : I → R o funcţie derivabilă de ordinul n + 1, n ∈ N pe I. Atunci pentru
orice două puncte a şi x din I, x 6= a, există un punct c situat ı̂ntre a şi x, astfel
ı̂ncât să avem
n
X f (k) (a) f (n+1) (c)
f (x) = · (x − a)k + · (x − a)n+1 .
k=0
k! (n + 1)!
Capitolul 5

Şiruri şi serii de funcţii.

5.1 Şiruri de funcţii.

Definiţia 5.1.1 Se numeşte şir de funcţii, definite pe o mulţime D ⊂ R şi cu
valori reale, orice aplicaţie din mulţimea N ı̂n mulţimea funcţiilor {f : D → R}.
Un astfel de şir de funcţii se notează prin (fn )n∈N .

Definiţia 5.1.2 Şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R, D ⊂ R, se numeşte con-

vergent punctual, sau convergent simplu, dacă există o funcţie f : D → R,
astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ D fixat, avem limn→∞ fn (x) = f (x). Funcţia f se
numeşte limita şirului (fn )n∈N şi se notează prin limn→∞ fn .

Definiţia 5.1.3 Şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R, D ⊂ R, se numeşte

convergent uniform, pe D, dacă există o funcţie f : D → R, astfel ı̂ncât pentru
orice ε > 0, există un indice nε ∈ N astfel ı̂ncât |fn (x) − f (x)| < ε, pentru orice
n ∈ N, n ≥ nε şi orice x ∈ D.

Teorema 5.1.1 Fie şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R, D ⊂ R şi o funcţie

f : D → R. Sunt echivalente următoarele afirmaţii:
i) Şirul de funcţii (fn )n∈N nu converge uniform la f pe D şi
ii) Există δ > 0, un subşir de indici (nk )k∈N şi un şir (xk )n∈N , xk ∈ D, astfel
ı̂ncât |fnk (xk ) − f (xk )| ≥ δ, (∀) k ∈ N.

Exemplul 5.1.1 Să arătăm că şirul de funcţii fn (x) = xn , x ∈ [0, 1], converge
simplu dar nu converge uniform. Într-adevăr, se obţine imediat că limn→∞ fn (x) =
f (x), x ∈ [0, 1], unde
(
0, x ∈ [0, 1)
f (x) = .
1, x = 1

Pentru a arăta că convergenţa nu este uniformă, indicăm trei metode: alegem
şirul de puncte (xn )n∈N , xn = n1 , obţinem limn→∞ fn (xn ) = e. Atunci, aplicând
Teorema 5.1.1 rezultă că (fn )n∈N nu converge uniform la f .

21
22 CAPITOLUL 5. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII.

Teorema 5.1.2 (Transferul limitei) Fie şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R,

D ⊂ R, uniform convergent la funcţia f : D → R şi fie x0 un punct de acu-
mulare al lui D. Presupunem că pentru orice n ∈ N, există limx→x0 fn (x) = ln ,
ln ∈ R. Atunci şirul (ln )n∈N este convergent, iar funcţia f are limită ı̂n punctul
x0 egală cu limita şirului (ln )n∈N . Pe scurt avem

lim lim fn (x) = lim lim fn (x).

x→x0 n→∞ n→∞ x→x0

Teorema 5.1.3 (Transferul continuităţii) Orice şir uniform convergent de

funcţii continue, are limita tot o funcţie continuă.

Teorema 5.1.4 (Transferul derivabilităţii) Fie şirul de funcţii (fn )n∈N , defi-
nite pe inervalul mărginit I. Presupunem că
i) funcţiile fn , n ≥ 0 sunt derivabile pe I, iar şirul (fn0 )n∈N converge uniform
pe I la o funcţie g : I → R,
ii) există un punct x0 ∈ I, astfel ı̂ncât şirul (fn (x0 ))n∈N este convergent.
Atunci şirul de funcţii (fn )n∈N converge uniform pe I la o funcţie derivabilă
f : I → R şi in plus f 0 = g.

5.2 Serii de funcţii.

Definiţia 5.2.1 Fie şirul de funcţii (fn )n∈N , fn : D → R, D ⊂ R. Se numeşte
seria de funcţii ataşată şirului (fn )n∈N , ansamblul format din şirurile de funcţii
(fn )n∈N şi (Sn )n∈N , unde Sn := f0 + . . . + fn , (n ∈ N). Această serie de funcţii se
P
notează cu fn . Dacă şirul de funcţii (Sn )n∈N , numit şirul sumelor parţiale,
n≥0
este convergent punctual pe mulţimea D, atunci seria se numeşte convergentă
punctual, sau convergentă simplu, iar funcţia limită se numeşte suma seriei
∞
P
de funcţii şi se notează prin fn . Dacă şirul (Sn )n∈N este convergent uniform,
n=0
atunci seria se numeşte la rândul ei uniform convergentă.
P
Seria fn se mai notează şi prin f0 + f1 + . . ..
n≥0

P
Teorema 5.2.1 (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de funcţii fn ,
n≥0
fn : D → R, D ⊂ R şi fie seria numerică
P
an . Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
n≥0
i) |fn (x)| ≤ an , (∀) x ∈ D, (∀) n ∈ N,
an < ∞, atunci seria de funcţii
P P
ii) fn converge uniform pe D.
n≥0 n≥0

fn , fn : D → R,
P
Teorema 5.2.2 (Transferul limitei) Fie seria de funcţii
n≥0
D ⊂ R convergentă uniform, având suma f : D → R. Fie x0 un punct de
acumulare al lui D. Presupunem că pentru orice n ∈ N, există limx→x0 fn (x) = ln ,
5.3. SERII DE PUTERI. SERII TAYLOR. 23

ln ∈ R. Atunci seria
P
ln este convergentă, iar funcţia f are limită ı̂n punctul
P n≥0
x0 egală cu ln . Pe scurt avem
n≥0
X X
lim fn (x) = lim f (x).
x→x0 x→x0
n≥0 n≥0
P
Teorema 5.2.3 (Transferul continuităţii) Dacă seria de funcţii fn ,
n≥0
fn : D → R, D ⊂ R este uniform convergentă şi toate funcţiile fn sunt con-
tinue pe D, atunci funcţia sumă este tot continuă pe D.

Teorema 5.2.4 (Transferul derivabilităţii) Fie seria de funcţii derivabile

fn , fn : D → R, D ⊂ R. Dacă
P
n≥0
fn0 este uniform convergentă la o funcţie g : D → R şi
P
i) seria
n≥0
ii) există un punct x0 ∈ D, astfel ı̂ncât
P
fn (x0 ) este convergentă,
P n≥0
atunci seria fn este uniform convergentă, iar suma sa este o funcţie deri-
n≥0
vabilă, cu derivata egală cu g. Pe scurt avem:
 0

fn0 .
X X
 fn  =
n≥0 n≥0

5.3 Serii de puteri. Serii Taylor.

În acest paragraf vom studia un caz particular, de mare importanţă, de serii de
funcţii şi anume seriile de puteri. Seriile de puteri reprezintă extinderea noţiunii
de polinom algebric.

Definiţia 5.3.1 Se numeşte serie de puteri centrată ı̂n x0 , o serie de funcţii

an (x − x0 )n , unde (an )n∈N este şirul coeficienţilor, x0 ∈ R este un
P
de forma
n≥0
punct fixat, iar x ∈ R este variabila. Dacă x0 = 0, seria se numeţe simplu serie
de puteri.

Definiţia 5.3.2 (Formula Cauchy-Hadamard) Numim raza de conver-

an xn , numărul R ∈ [0, ∞) ∩ {∞}, definit astfel:
P
genţă a seriei
n≥0

1
R := p
n
.
lim supn→∞ |an |
an xn . Raza de convergenţă a seriei se
P
Observaţia 5.3.1 Fie seria de puteri
n≥0
poate calcula şi după următoarele formule:
 
1  an 
R= p ; şi R = lim  ,
limn→∞ n
|an | n→∞ an+1 

ı̂n cazul când există limitele care apar ı̂n aceste formule.
24 CAPITOLUL 5. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII.

Teorema 5.3.1 (Teorema razei de convergenţă a lui Abel) Fie seria de

an xn având raza de convergenţă R ∈ [0, ∞) ∩ {∞}.
P
puteri
n≥0
i) Dacă R > 0, atunci seria de puteri converge absolut pentru orice x cu
|x| < R.
ii) Dacă R < ∞, atunci seria de puteri este divergentă pentru orice x cu
|x| > R.
iii) Dacă R > 0 şi 0 < r < R, atunci seria de puteri este uniform convergentă
pe intervalul [−r, r].
Observaţia 5.3.2 Din teoremă rezultă că dacă R = 0, domeniul de conver-
genţă al seriei de puteri se reduce la mulţimea {0}, iar dacă R = ∞, domeniul de
convergenţă este R. Dacă 0 < R < ∞, ı̂n general nu se poate spune numic despre
convergenţa ı̂n punctele ±R. Sunt serii care converg ı̂n unul sau ambele puncte,
precum şi serii care diverg ı̂n ambele puncte.
Teorema 5.3.2 O funcţie f : (x0 − R, x0 + R) → R, f (x) = an (x − x0 )n ,
P
n≥0
x ∈ (x0 − R, x0 + R), unde R > 0 este raza de convergenţă a serie de puteri, este
indefinit derivabilă pe intervalul (x0 − R, x0 + R) şi
1
ak = · f (k) (x0 ), (∀) k ∈ N.
k!
Definiţia 5.3.3 Fie funcţia f : D → R, D ⊂ R. Presupunem că există un punct
a ∈ D, astfel ı̂ncât, f admite derivate de orice ordin ı̂n punctul a. Seria de puteri
centrată ı̂n a
X 1
f (n) (a)(x − a)n ,
n≥0
n!
se numeşte seria Taylor a funcţiei f ı̂n punctul a. Dacă a = 0, atunci această
serie se mai numeşte şi serie MacLaurin.
Dezvoltările Mc Laurin ale principalelor funcţii elementare sunt următoarele:
∞
x x2 X xn
exp(x) = 1 + + + ... = , (∀) x ∈ R,
1! 2! n=0
n!
∞
X (−1)n−1
ln(1 + x) = xn , (∀) x ∈ (−1, 1),
n=1
n
∞
!
r
X r
(1 + x) = xn , (∀) x ∈ (−1, 1), r > 0,
n=0
n
!
r r(r − 1) . . . (r − n + 1)
unde :=
n r!
x3 x5 X (−1)2n+1
sin x := x − + + ... = · x2n+1 , (x ∈ R),
3! 5! n≥0
(2n + 1)!
x2 x4 X (−1)2n
cos x := 1 − + − ... = · x2n , (x ∈ R).
2! 4! n≥0
(2n)!
Capitolul 6

Spaţiul Rn

6.1 Structura vectorială a lui Rn

Definiţia 6.1.1 Notăm prin Rn , n ≥ 1 produsul cartezian R×. . .×R, (de n ori).
Spaţiul Rn se numeşte spaţiul aritmetic n-dimensional. Elemenetele lui Rn
se numesc puncte sau vectori. Orice element x ∈ Rn se reprezintă sub forma
x = (x1 , . . . , xn ), unde xi ∈ R, (1 ≤ i ≤ n) se numesc componentele lui x. Pe
spaţiul Rn se introduc următoarele două operaţii:
• adunarea + : Rn × Rn → Rn , definită prin:
x + y := (x1 + y1 , . . . , xn + yn ), (∀) x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , (∀) y =
= (y1 , . . . , yn ) ∈ Rn şi

• amplificarea cu scalar: R × Rn → Rn , (notată prin juxtapunerea ope-

ranzilor), definită prin:
λx := (λx1 , . . . , λxn ), (∀) x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , (∀) λ ∈ R.

Menţionăm că vom nota ı̂ntotdeauna elementele spacţiului Rn , n ≥ 2 cu litere

ı̂ngroşate, eventual indiciate: a, b, x, a1 , a2 ş.a.m.d., ı̂n timp ce numerele reale le
vom nota ı̂ntotdeauna cu litere normale, eventual indiciate: a, b, x, a1 , a2 , ş.a.m.d.

Se observă imediat că Rn ı̂nzestrat cu operaţiile de adunare şi amplificare cu

scalar este un spaţiu vectorial.
Notăm 0 = (0, . . . , 0) ∈ Rn . Avem (−1)x = −x şi 0x = 0, pentru orice
x ∈ Rn . Pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, notăm cu ei , vectorul ei = (0, . . . , 1, . . . , 0),
unde 1 apare pe poziţia a i-a. Mulţimea {e1 , . . . , en }, formează baza canonică a
spaţiului Rn . Orice x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , admite o unică reprezentare ı̂n raport
cu această bază şi anume x = x1 e1 + . . . + xn en .

Definiţia 6.1.2 Introducem următoarele tipuri de mulţimi speciale ı̂n Rn :

• Dacă a, b ∈ Rn , se numeşte segmentul de capete a şi b, mulţimea

[a, b] := {ta + (1 − t)b| t ∈ [0, 1]}.

25
26 CAPITOLUL 6. SPAŢIUL RN

• O mulţime C ⊂ Rn se numeşte convexă, dacă pentru orice puncte a, b ∈ C,

avem [a, b] ⊂ C.

• Dacă a, v ∈ Rn , v 6= 0, se numeşte dreapta ce trece prin a şi de direcţie

v, mulţimea
{a + tv| t ∈ R}.
De asemenea, mulţimea {a + tv| t ∈ [0, ∞)} se numeşte semidreapta de
capăt a şi de sens v.

Definiţia 6.1.3 Pentru indicii 1 ≤ i ≤ n, funcţiile πi : Rn → R, definite prin

πi (x1 , . . . , xn ) = xi , (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , se numesc funcţiile proiecţie de indice i.

Definiţia 6.1.4 Fie funţia f : D → Rn , unde D este o mulţime oarecare. Pentru

indicii 1 ≤ i ≤ n, notăm cu fi : D → R, funcţiile fi := πi ◦ f . Funcţiile fi se
numesc funcţiile componente de indice i ale funcţiei f .

Observăm că funcţia f considerată ı̂n definiţia precedentă, admite reprezentarea

f = (f1 , . . . , fn ).

6.2 Topologia spaţiului Rn . Generalităţi

Definiţia 6.2.1 Se numeşte norma unui element x ∈ Rn , x = (x1 , . . . , xn ),
numărul real pozitiv: q
kxk := x21 + . . . + x2n .

Propoziţia 6.2.1 Norma are următoarele proprietăţi:

a) kxk = 0, dacă şi numai dacă x = 0, când x ∈ Rn .
b) kλxk = |λ| kxk, pentru orice x ∈ Rn şi λ ∈ R. (Proprietatea de omogeni-
tate)
c) kx + yk ≤ kxk + kyk, pentru orice x, y ∈ Rn . (Inegalitatea triunghiului
sau Inegalitatea lui Minkowski).

Propoziţia 6.2.2 Pentru orice punct x ∈ Rn , x = (x1 , . . . , xn ), şi orice indice

1 ≤ i ≤ n avem
n
X
|xi | ≤ kxk ≤ |xj |. (6.1)
j=1

Definiţia 6.2.2 Pentru x, y ∈ Rn , numărul d(x, y) := kx − yk se numeşte

distanţa dintre punctele x şi y.

Propoziţia 6.2.3 Distanţa are următoarele proprietăţi:

a) d(x, y) = 0, dacă şi numai dacă x = y, x, y ∈ Rn .
b) d(x, y) = d(y, x), pentru orice x, y ∈ Rn .
c) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z), pentru orice x, y, z ∈ Rn .
6.2. TOPOLOGIA SPAŢIULUI RN . GENERALITĂŢI 27

Definiţia 6.2.3 Dacă a ∈ Rn şi r > 0, se numeşte sferă deschisă de centru a

şi de rază r, mulţimea

B(a, r) := {y ∈ Rn | ky − xk < r}.

Definiţia 6.2.4 Mulţimea A ⊂ Rn se numeşte marginită, dacă există R > 0,

astfel ı̂ncât A ⊂ B(0, R).

Definiţia 6.2.5 Se numeşte vecinătate a unui punct a ∈ Rn , orice mulţime

V ⊂ Rn cu proprietatea că există un număr r > 0, astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ V .
Notăm cu Va familia vecinătăţiilor lui a.

Sferele deschise centrate ı̂ntr-un punct a sunt cele mai simple vecinătăţi ale
punctului a.

Definiţia 6.2.6 O mulţime A ⊂ Rn se numeşte mulţime deschisă, dacă pentru

pentru orice a ∈ A, există r > 0, astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ A, (sau echivalent, dacă A
este vecinătate pentru toate punctele sale).

Propoziţia 6.2.4 Familia mulţimile deschise are următoarele proprietăţi:

a) Mulţimea vidă ∅ si spaţiul Rn sunt mulţimi deschise.
b) O reuniune arbitrară de mulţimi deschise este o mulţime deschisă.
c) Intersecţia a două mulţimi deschise este o mulţime deschisă.

O familie de mulţimi τ ⊂ P(X), unde X este o mulţime oarecare, care verifică

condiţiile a), b), c), din Propoziţia 6.2.4 se numeşte spaţiu topologic. Deci
ı̂n Propoziţia 6.2.4 am demostrat că spaţiul Rn , ı̂nzestrat cu familia de mulţimi
deschise, aşa cum au fost definite ı̂n Definiţia 6.2.6, este un spaţiu topologic.

Definiţia 6.2.7 O mulţime din Rn se numeşte ı̂nchisă, dacă complementara sa

este o mulţime deschisă.

Definiţia 6.2.8 Fie A ⊂ Rn şi a ∈ Rn . Punctul a se numeşte:

• punct interior al lui A, dacă există r > 0 astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ A

• punct aderent al lui A, dacă pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A 6= ∅.

• punct de acumulare al lui A, dacă pentru orice r > 0, avem

B(a, r) ∩ A \ {a} =
6 ∅.

Definiţia 6.2.9 Fie A ⊂ Rn . Definim:

◦
• interiorul lui A, notat cu A, mulţimea punctelor interioare ale lui A,

• aderenţa sau ı̂nchiderea lui A, notată cu A, mulţimea punctelor aderente

ale lui A.
28 CAPITOLUL 6. SPAŢIUL RN

6.3 Şiruri ı̂n spaţiul Rn

Definiţia 6.3.1 Un şir (xk )k∈N se numeşte convergent, dacă există a ∈ Rn ,
astfel ı̂ncât, limk→∞ kxk − ak = 0. În acest caz punctul a se numeşte limita
şirului (xk )k∈N şi se notează cu limk→∞ xk .

Propoziţia 6.3.1 Fie şirul (xk )k∈N , unde xk = (xk 1 , . . . , xk n ), k ∈ N şi fie
punctul a ∈ Rn , a = (a1 , . . . , an ). Sunt echivalente:
i) limk→∞ xk = a,
ii) limk→∞ xk i = ai , pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n.

Cu ajutorul şirurilor putem caracteriza punctele aderente, punctele de acumu-

lare şi mulţimile ı̂nchise.

Propoziţia 6.3.2 Fie A ⊂ Rn şi a ∈ Rn Avem:

i) a este punct aderent al mulţimii A, dacă şi numai dacă, există un şir
(xk )k∈N , de puncte din A, convergent la a.
ii) a este punct de acumulare al mulţimii A, dacă şi numai dacă exită un şir
de puncte (xk )k∈N , din A \ {a}, convergent la a.

Propoziţia 6.3.3 O mulţime A ⊂ Rn este ı̂nchisă, dacă şi numai dacă orice şir
convergent de puncte din A are limita ı̂n A.

6.4 Mulţimi compacte şi mulţimi conexe

Numim acoperire cu deschişi a unei mulţimi A ⊂ Rn , o familie de mulţimi
deschise {Di , i ∈ I} cu proprietatea că A ⊂ i∈I Di .
S

Definiţia 6.4.1 O mulţime A ⊂ Rn se numeşte compactă, dacă din orice acoperire

cu deschişi a lui A se poate extrage o subacoperire finită, adică dacă A ⊂ i∈I Di
S

cu Di deschişi, există indicii i1 , . . . , ik , astfel ı̂ncât A ⊂ Di1 ∪ . . . ∪ Dik .

Teorema 6.4.1 (Borel-Lebesque) Fie A ⊂ Rn . Sunt echivalente:

i) A este compactă,
ii) A este mărginită şi ı̂nchisă.

Definiţia 6.4.2 O mulţime A ⊂ Rn se numeşte conexă, dacă nu există două

mulţimi deschise D1 , D2 cu proprietăţile:
a) A ∩ D1 6= ∅ şi A ∩ D2 6= ∅,
b) A ⊂ D1 ∪ D2 şi
c) A ∩ D1 ∩ D2 = ∅.
În caz contrar, mulţimea A se numeşte disconexă.

Teorema 6.4.2 Orice mulţime convexă A ⊂ Rn este conexă.

Teorema 6.4.3 O mulţime din R este conexă, dacă şi numai dacă ea este un
interval.
Capitolul 7

Limită şi continuitate.

Funcţiile care vor interveni ı̂n acest capitol vor fi de forma f : D → Rm , unde
D ⊂ Rn , n, m ≥ 1. O astfel de funcţie se numeşte funcţie scalară dacă m = 1
şi respectiv funcţie vectorială, dacă m ≥ 2. De asemenea, funcţia f se numeşte
de o variabilă, dacă n = 1 şi de mai multe variabile, dacă n ≥ 2.

7.1 Limite de funcţii

Definiţia 7.1.1 Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn , n ≥ 1, m ≥ 1 şi fie a ∈ Rn
un punct de acumulare al lui D. Fie de asemenea l ∈ Rm . Spunem că l este
limita funcţiei f ı̂n punctul a, (sau ı̂ncă limita globală a lui f ı̂n a), dacă,
pentru orice vecinătate V a lui l, există o vecinătate U a lui a, astfel ı̂ncât

f (U ∩ D \ {a}) ⊂ V. (7.1)

Definiţia 7.1.2 Dacă funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn admite limită ı̂n punctul

a ∈ D0 , atunci limita sa, (despre care se poate arăta că este unică), se notează cu
limx→a f (x).

Propoziţia 7.1.1 Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn , f = (f1 , . . . , fm ), unde

fi : D → R, (1 ≤ i ≤ m). Fie a ∈ D0 şi l ∈ Rm , l = (l1 , . . . , lm ). Sunt
echivalente:
i) limx→a f (x) = l,
ii) limx→a fi (x) = li , pentru orice 1 ≤ i ≤ m.
◦
Definiţia 7.1.3 Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn , a ∈D, v ∈ R, ; v 6= 0 şi
l ∈ Rm . Spunem că l este limita după direcţia v a lui f ı̂n punctul a, dacă:

lim f (a + tv) = l. (7.2)

t→0

În cazul particular când v = ei , 1 ≤ i ≤ n, atunci limita de mai sus se numeşte

limita parţială de indice i.

29
30 CAPITOLUL 7. LIMITĂ ŞI CONTINUITATE.

Exemplul 7.1.1 Funcţia f : R2 \ {(0, 0)} → R, definită prin

xy 2
f (x, y) := , (x, y) ∈ R2 .
x2+ y4
are ı̂n punctul (0, 0) limite după orice direcţie egale, dar nu admite limită globală.
Într-adevăr, să considerăm o dreaptă arbitrară care trece prin origine. Ea poate
fi reprezentă printr-o ecuaţie de forma y = mx, unde m ∈ R, sau prin x = 0.
Limita ı̂n punctul (0, 0), ı̂n raport cu direcţia dreptei respective este ı̂n primul
mx3 mx
caz: limx→0 f (x, mx) = limx→0 x2 +m 4 x4 = limx→0 1+m4 x2 = 0, iar ı̂n al doilea caz:
limy→0 f (0, y) = limy→0 0 = 0.
Pentru a constata că f nu admite limită globală ı̂n origine, să luăm (xk , yk ) :=
( k12 , k1 ), k ≥ 1. Atunci limk→∞ f ( k12 , k1 ) = limk→∞ 12 = 21 .
◦
Propoziţia 7.1.2 Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn şi a ∈D. Dacă f admite
limita (globală) l ı̂n punctul a, atunci ea admite limite după orice direcţie v 6= 0
ı̂n a şi toate sunt egale cu l.

Teorema 7.1.1 (Heine) Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn şi a ∈ D0 . Sunt

echivalente:
i) există limx→a f (x),
ii) pentru orice şir (xk )k∈N de puncte xk ∈ D \ {a}, convergent la a, şirul
valorilor: (f (xk ))k∈N este convergent.
Mai mult, ı̂n cazul când acestea au loc, atunci

lim f (x) = lim f (xk ),

x→a k→∞

pentru orice şir (xk )k∈N ca mai sus.

Teorema 7.1.2 (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie funcţia f : D → Rm , D ⊂

⊂ Rn şi a ∈ D0 . Sunt echivalente:
i) există limx→a f (x),
ii) pentru orice ε > 0 există δε > 0, astfel ı̂ncât pentru orice puncte x, y ∈
∈ D \ {a}, astfel ı̂ncât kx − ak < δε , şi ky − ak < δε , avem kf (x) − f (y)k < ε.

Propoziţia 7.1.3 (Criteriul majorării) Fie D ⊂ Rn , a ∈ D0 , şi fie funcţiile

f : D → Rm şi ϕ : D → R. Dacă există l ∈ Rm , astfel ı̂ncât
i) kf (x) − lk ≤ ϕ(x), pentru orice x ∈ V ∩ D \ {a}, unde V este o vecinătate
a punctului a,
ii) limx→a ϕ(x) = 0,
atunci există limx→a f (x) = l.

7.2 Funcţii continue ı̂ntr-un punct

Definiţia 7.2.1 Spunem că o funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă
(global) ı̂n punctul a ∈ D, dacă pentru orice vecinătate V a lui f (a) există o
vecinătate U a lui a astfel ı̂ncât f (U ∩ D) ⊂ V .
7.3. FUNCŢII CONTINUE PE O MULŢIME 31

Propoziţia 7.2.1 Fie o funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn şi punctul a ∈ D. Avem:

i) Dacă a este un punct izolat al lui D, atunci f este continuă ı̂n a.
ii) Dacă a este un punct de acumulare a lui D, atunci f este continuă ı̂n a,
dacă şi numai dacă f are limită ı̂n a şi limx→a f (x) = f (a).

Propoziţia 7.2.2 O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , f = (f1 , . . . , fm ) este

continuă ı̂n punctul a ∈ D, dacă şi numai dacă toate funcţiile componente fi :
D → R, 1 ≤ i ≤ m, sunt continue ı̂n a.

Propoziţia 7.2.3 O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă ı̂n punctul

a ∈ D, dacă şi numai dacă pentru orice şir (xk )k∈N , de puncte din D, avem
limk→∞ f (xk ) = f (a).

Definiţia 7.2.2 Fie o funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , fie a = (a1 , . . . , an ) ∈ D

şi fie un indice 1 ≤ i ≤ n. Spunem că f este continuă parţial ı̂n punctul
a ∈ D, ı̂n raport cu variabila de indice i, dacă funcţia parţială ϕa,i (xi ) :=
= f (a1 , . . . , xi , . . . , an ), xi ∈ {xi ∈ R| (a1 , . . . , xi , . . . , an ) ∈ D}, este continuă ı̂n
punctul ai . De asemenea, spunem simplu, că f este continuă parţial ı̂n punctul
a, dacă ea este continuă parţial ı̂n a ı̂n raport cu toate variabilele.

Propoziţia 7.2.4 Dacă funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă global ı̂n a,

atunci ea este continuă parţial ı̂n a.

Teorema 7.2.1 Fie D ⊂ Rn , E ⊂ Rm şi fie funţiile f : D → E şi g : E → Rp .

Fie a ∈ D şi notăm cu b := f (a). Dacă funcţia f este continuă ı̂n punctul a, iar
funcţia g este continuă ı̂n punctul b, atunci funcţia g ◦ f : D → Rp este continuă
ı̂n punctul a.

7.3 Funcţii continue pe o mulţime

Definiţia 7.3.1 Funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn se numeşte continuă pe D dacă
ea este continuă ı̂n orice punct din D.

Teorema 7.3.1 O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn este continuă pe D, dacă şi

numai dacă, pentru orice mulţime deschisă B ⊂ Rm , există o mulţime deschisă
U ∈ Rn astfel ı̂ncât f −1 (B) = D ∩ U .

Teorema 7.3.2 Dacă D ⊂ Rn este mulţime compactă şi dacă funcţia f : D →

→ Rm este continuă, atunci mulţimea f (D) este compactă.

Corolarul 7.3.1 (Teorema lui Weierstrass) Dacă D ⊂ Rn este compactă,

atunci orice funcţie continuă f : D → R este mărginită şi ı̂şi atinge marginile.
Aceasta ı̂nseamnă că există, m, M ∈ R, şi xm , xM ∈ D astfel ca
i) m ≤ f (x) ≤ M , pentru orice x ∈ D şi
ii) m = f (xm ), M = f (xM ).
32 CAPITOLUL 7. LIMITĂ ŞI CONTINUITATE.

Teorema 7.3.3 Dacă D ⊂ Rn este mulţime conexă, iar funcţia f : D → Rm este

continuă, atunci mulţimea f (D) este conexă.
Definiţia 7.3.2 Funcţia f : D → Rm , D ⊂ Rn se numeşte uniform continuă
pe D dacă, pentru orice ε > 0, există δε > 0, astfel ı̂ncât pentru orice x, y ∈ D,
cu kx − yk < δε să avem kf (x) − f (y)k < ε.
Teorema 7.3.4 Orice funcţie continuă definită pe o mulţime compactă, f : D →
→ Rm , D ⊂ Rn , este uniform continuă pe domeniul de definiţie D.
Definiţia 7.3.3 O funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , se numeşte lipschitziană pe
D dacă există o constantă M > 0, astfel ı̂ncât
kf (x) − f (y)k ≤ M · kx − yk, pentru orice puncte x, y ∈ D. (7.3)
Propoziţia 7.3.1 Orice funcţie f : D → Rm , D ⊂ Rn , care este lipschitziană pe
D este uniform continuă pe D şi orice funţie uniform continuă este continuă.

7.4 Aplicatii liniare

Definiţia 7.4.1 O aplicaţie L : Rn → Rm , n, m ≥ 1, se numeşte liniară
dacă ı̂ndeplineşte condiţia L(ax + by) = aL(x) + bL(y), pentru orice x, y ∈
Rn , şi orice a, b ∈ R. Notăm cu L(Rn , Rm ), mulţimea aplicaţiilor liniare din Rn
ı̂n Rm .
Vom prezenta ı̂n continuare reprezentarea matriceală ı̂n raport cu bazele
canonice a aplicaţiilor liniare. Fie {e1 , . . . , en }, baza canonică a spaţiului Rn şi fie
{e1 , . . . , em }, baza canonică a spaţiului Rm . Dacă L ∈ L(Rn , Rm ), atunci pentru
orice 1 ≤ j ≤ n există o reprezentare unică
m
X
L(ej ) = ai,j ei .
i=1

Matricea A := (ai,j ) 1≤i≤m , de ordin (m, n) se numeşte matricea ataşată

1≤j≤n
aplicaţiei liniare L, ı̂n raport cu bazele canonice. Reprezentare matriceală a
operatorilor liniari este:
y1 x1
    
a1,1 . . . a1,n
 ..     .. 
L(x) =  .  =  . . . . . . . . .   .  .
ym am,1 . . . am,n xn
Definiţia 7.4.2 Pentru orice L ∈ L(Rn , Rm ) notăm
kLk := inf{M | kL(x)k ≤ M kxk, (∀) x ∈ Rn }.
Numărul kLk se numeşte norma operatorului L.
Teorema 7.4.1 Pentru orice L ∈ L(Rn , Rm ) şi orice x ∈ Rn , avem kL(x)k ≤
kLk · kxk. În consecinţă orice aplicaţie liniară este lipschitziană.
Capitolul 8

Calculul diferenţial

8.1 Derivate parţiale

◦
Definiţia 8.1.1 Fie D ⊂ Rn , f : D → R, a ∈D, a = (a1 , . . . , an ). Notăm
argumenţii funcţiei f cu x1 , . . . , xn . Spunem că funcţia f este derivabilă parţial
ı̂n raport cu variabila xi , 1 ≤ i ≤ n, ı̂n punctul a dacă exită numărul
∂f
∂ xi (a) ∈ R astfel ı̂ncât are loc următoarea limită (de funcţie reală şi de variabilă
reală):

∂f f (a1 , . . . , ai−1 , xi , ai+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , an )

(a) = lim .
∂ xi x i →a i xi − ai

Numărul ∂∂ xfi (a), notat şi fx0 i (a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f ı̂n
raport cu variabila xi , ı̂n punctul a.
Dacă funcţia f admite derivate parţiale ı̂n punctul a ı̂n raport cu toate vari-
abilele xi , (1 ≤ i ≤ n), atunci f se numeşte derivabilă parţial ı̂n punctul a.
◦
Definiţia 8.1.2 Fie D ⊂ Rn , a ∈D, v ∈ Rn , v 6= 0. Fie de asemenea funcţia
vectorială f : D → Rm , f = (f1 , . . . , fm ), fi : D → R, (1 ≤ i ≤ m). Notăm
argumenţii funcţiei f cu x1 , . . . , xn . Spunem că funcţia f admite derivată parţială
ı̂n punctul a ı̂n raport cu variabila xi , dacă pentru orice indice (1 ≤ j ≤ m),
există ∂∂ fxji (a).

Deoarece derivabilitatea parţială a funcţiilor vectoriale se reduce imediat, prin

definiţia dată la derivabilitatea funcţiilor scalare componente, ı̂n continuare vom
trata doar cazul funcţiilor cu valori reale.
◦
Propoziţia 8.1.1 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f este derivabilă
parţial ı̂n raport cu variabila xi ı̂n punctul a, atunci f este continuă parţial ı̂n
raport cu variabila xi ı̂n punctul a.
◦
Definiţia 8.1.3 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi fie funcţiile fi : D → R, 1 ≤ i ≤ m
derivabile parţial ı̂n punctul a. Notăm argumenţii acestor funcţii cu variabilele

33
34 CAPITOLUL 8. CALCULUL DIFERENŢIAL

x1 , . . . , xn . Pentru orice indici j1 , . . . , jm ∈ {1, . . . , n}, definim ( după numele lui

C. Jacobi), Jacobianul funcţiilor f1 , . . . , fm ı̂n raport cu variabilele xj1 , . . . , xjm ,
determinantul de ordin m
 
∂ f1 ∂ f1
∂ xj1 (a)... ∂ xjm (a)
 
 
D(f1 , . . . , fm ) 
.. .. ..

(a) :=  .
 
D(xj1 , . . . , xjm )  . . . 
∂ fm ∂ fm
∂ xj (a) . . . (a)
 

1
∂ xj m


◦
Definiţia 8.1.4 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f este derivabilă parţial
ı̂n punctul a, numim gradientul lui f ı̂n punctul a, vectorul
∂f ∂f
 
∇ f (a) := (a), . . . , (a) .
∂ x1 ∂ xn

Gradientul lui f ı̂n a se mai notează şi prin grad f (a).

◦
Definiţia 8.1.5 Fie D ⊂ R3 , a ∈D şi f : D → R3 , f = (P, Q, R). Notăm
argumenţii lui f cu x, y, z. Dacă f este derivabilă parţial ı̂n punctul a, atunci
definim:
i) rotorul lui f ı̂n punctul a, ca fiind vectorul

∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
 
rot f (a) := (a) − (a), (a) − (a), (a) − (a) .
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
şi
ii) divergenţa lui f ı̂n punctul a, ca fiind numărul real

∂P ∂Q ∂R
div f (a) := (a) + (a) · (a).
∂x ∂y ∂z

8.2 Diferenţiabilitatea
◦
Definiţia 8.2.1 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm . Spunem că funcţia f este
diferenţiabilă ı̂n punctul a, dacă există un operator liniar L : Rn → Rm astfel
ca să existe limita (ı̂n Rm ):

f (x) − f (a) − L(x − a)

lim = 0. (8.1)
x→a kx − ak

În acest caz, operatorul L se numeşte diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul a şi se
notează prin df (a).

Observaţia 8.2.1 Condiţia de diferenţiablitate poate fi exprimată echivalent, ast-

fel: există o funcţie ω : D → Rm , astfel ca să avem

f (x) = f (a) + df (a)(x − a) + kx − akω(x), (∀) x ∈ D şi lim ω(x) = 0. (8.2)

x→a
8.2. DIFERENŢIABILITATEA 35

Definiţia 8.2.2 O funcţie f : D → Rm , D ∈ Rn , D deschis, se numeşte

diferenţiabilă pe D, dacă f este diferenţiabilă ı̂n orice punct a ∈ D.
◦
Propoziţia 8.2.1 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm , f = (f1 , . . . , fm ). Funcţia
f este diferenţiabilă ı̂n punctul a dacă şi numai dacă toate funcţiile componente
fi : D → R, 1 ≤ i ≤ m sunt diferenţiabile ı̂n a. În plus, ı̂n acest caz avem
df (a) = (df1 (a), . . . , dfm (a)).
◦
Teorema 8.2.1 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n
punctul a, atunci ea este derivabilă parţial ı̂n a şi ı̂n plus funcţia liniară df (a) :
Rn → R este definită prin:
n
X ∂f
df (a)(h1 , . . . , hn ) = (a) · hj , (∀) (h1 , . . . , hn ) ∈ Rn . (8.3)
j=1
∂ xj

Observaţia 8.2.2 Notaţia clasică a diferenţialei este:

n
X ∂f
df (a) = (a)dxj . (8.4)
j=1
∂ xj

◦
Definiţia 8.2.3 Dacă D ⊂ Rn , a ∈D şi funcţia f : D → Rm , f = (f1 , . . . , fm )
este derivabilă parţial ı̂n punctul a, atunci matricea
∂ f1 ∂ f1
 
∂ x1 (a) ... ∂ xn (a)
J(f, a) := 
 .. .. .. 
. . .

 
∂ fm ∂ fm
∂ x1 (a) ... ∂ xn (a)

se numeşte matricea lui Jacobi a funcţiei f ı̂n punctul a.

Teorema 8.2.2 Fie D ⊂ Rn , E ⊂ Rm şi funcţiile f : D → E şi g : E → Rp .

◦ ◦
Fie punctele a ∈D şi b ∈E astfel ca b = f (a). Dacă funcţia f este diferenţiabilă
ı̂n punctul a, iar funcţia g este diferenţiabilă ı̂n punctul b, atunci funcţia g ◦ f :
D → Rp este diferenţiabilă ı̂n punctul a şi

d(g ◦ f )(a) = dg(b) ◦ df (a). (8.5)

Propoziţia 8.2.2 (Formula derivării funcţiilor compuse) Fie D ⊂ Rn , E ⊂

◦
⊂ Rm şi funcţiile f : D → E, f = (f1 , . . . , fm ), g : E →. Fie punctele a ∈D
◦
şi b ∈E astfel ca b = f (a). Notăm cu x1 , . . . , xn argumenţii funcţiei f şi cu
y1 , . . . , ym , argumenţii funcţiei g. Dacă funcţiile f1 , . . . , fm sunt diferenţiabilă ı̂n
punctul a, iar funcţia g este diferenţiabilă ı̂n punctul b, atunci funcţia compusă
h : D → R, h = g ◦ f are derivatele parţiale:
m
∂h X ∂g ∂ fi
(a) = (b) · (a), 1 ≤ j ≤ n. (8.6)
∂ xj i=1
∂ yi ∂ xj
36 CAPITOLUL 8. CALCULUL DIFERENŢIAL

2
Exemplul 8.2.1 Să se calculeze ∂∂ fx şi ∂∂xf2 , pentru funcţia f (x, y) := xϕ( xy , xy),
unde ϕ : R2 → R este o funcţie diferenţiabilă.
Notăm argumenţii lui ϕ prin u, v. Pentru simplificare, ı̂n calculele care urmează,
nu mai scriem argumenţii funcţiilor, aceştia fiind subânţeleşi. Această simplificare
a scrierii este uzuală ı̂nh calculele cu derivate
i parţiale.
∂f
Avem ∂ x = ϕ + x ∂ u ∂ x + ∂ v ∂ x = ϕ + xy · ∂∂ ϕu + xy ∂∂ ϕv .
∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v

∂2f
h     i
∂ϕ ∂u
2 = · + ∂∂ ϕv · ∂∂ xv + y1 ∂∂ ϕu + xy ∂u
∂ ∂ϕ ∂u
∂u · ∂x +
∂ ∂ϕ
∂v ∂ u · ∂ x
∂v
+ y ∂∂ ϕv +
h  ∂ u ∂ x
∂x
∂2ϕ 2
  i 2
∂ϕ ∂ϕ 2 ∂ϕ ∂ϕ
+xy ∂u∂ ∂u ∂ ∂v
∂ v · ∂ x + ∂v ∂ v · ∂ x = y · ∂ u + 2y ∂ v + y 2 ·
x
∂u2
+ xy 2 ∂∂vϕ2 ∂
+ 2x ∂u∂v.

8.3 Derivate parţiale şi diferenţiale de ordin superior

◦
Definiţia 8.3.1 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm . Notăm variabilele lui f cu
x1 , . . . , xn . Spunem că f admite derivată parţială de ordinul k, k ≥ 2, ı̂n
kf
punctul a, ı̂n raport cu variabilele xi1 , . . . , xik , notată ∂xi ∂...∂x i
(a), sau cu
k 1
(k)
fxi1 ,...,xik (a), dacă există o vecinătate V a punctului a, astfel ca să existe derivata
k−1 f
parţială ∂xi ∂ ...∂x i1
(x), când x ∈ V şi aceasta să fie derivabilă parţial ı̂n raport cu
k−1
variabila xik ı̂n punctul a, adică
!
∂kf ∂ ∂ k−1 f
(a) := (a).
∂xik . . . ∂xi1 ∂xik ∂xik−1 . . . ∂xi1
De asemenea, spunem că funcţia f este diferenţiabilă de ordinul k ı̂n punc-
tul a, dacă f admite toate derivatele parţiale de ordinul k ı̂n punctul a.
Definiţia 8.3.2 O funcţie f : D → Rm , unde D ⊂ Rn este un deschis, se
numeşte derivabilă parţial de ordinul k pe D, k ≥ 1 dacă f este derivabilă
parţial de ordinul k ı̂n orice punct a ∈ D. Dacă f admite derivate parţiale de
ordinul k continue pe D spunem că funcţia f este de clasă C k pe D. Notăm cu
C k (D, Rm ), şi simplu cu C k (D), dacă m = 1, mulţimea funcţiilor de clasă C k pe
D.
◦
Definiţia 8.3.3 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → Rm . Spunem că f este
diferenţiabilă de ordinul k, k ≥ 2 ı̂n punctul a, dacă f admite pe o vecinătate
a lui a toate derivatele parţiale de ordinul k − 1, şi dacă aceste derivate parţiale
sunt diferenţiabile ı̂n punctul a.
◦
Definiţia 8.3.4 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R diferenţiabilă ı̂n punctul a.
Numim diferenţiala de ordinul k a funcţiei f ı̂n punctul a, notată dk f (a),
n
aplicaţia dk f (a) : R
|
. . × Rn} → R, definită prin
× .{z
k ori
n n
k
X X ∂kf
d f (a)(h1 , . . . , hk ) = ... (a) h1,i1 . . . hk,ik ,
i1 =1 ik =1
∂xik . . . ∂xi1

pentru orice h1 , . . . hk ∈ Rn , unde hj = (hj,1 , . . . , hj,n ), (1 ≤ j ≤ k).

8.4. POLINOMUL LUI TAYLOR. EXTREME 37

◦
Teorema 8.3.1 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă f admite derivate
parţiale de ordinul k pe o vecinătate a punctului a, şi dacă acestea sunt continue
ı̂n punctul a, atunci f este diferenţiabilă de ordinul k ı̂n a.
◦
Teorema 8.3.2 (Schwartz) Fie D ⊂ R2 , f : D → R şi (a, b) ∈D. Notăm
∂2f ∂2f
cu x şi y argumenţii lui f . Dacă f admite dertivatele parţiale ∂x∂y şi ∂y∂x pe o
vecinătate a punctului (a, b) şi dacă acestea sunt continue ı̂n punctul (a, b), atunci
avem
∂2f ∂2f
(a, b) = (a, b).
∂x∂y ∂y∂x
Definiţia 8.3.5 Cu notaţiile din Definiţia 8.3.4, notăm
dk f (a) · hk := dk f (a)(h, . . . , h), h := (h1 , . . . , hn ).
| {z }
k ori
Dacă ı̂n plus, derivatele parţiale de ordinul k sunt simetrice, atunci diferenţiala
admite, cu notaţiile din Definiţia 8.3.4 o reprezentare de forma:
X k! ∂kf
dk f (a) · hk = · j1 (a) · (h1 )j1 . . . (hn )jn ,
j1 +...+jn =k
(j1 )! . . . (jn )! ∂ x1 . . . ∂ jn xn
ji ≥0, 1≤i≤n

unde h = (h1 , . . . , hn ) ∈ Rn .
Pentru diferenţiala de ordinul al doilea, rezultă imediat din Definiţia 8.3.4,
următoarea reprezentare:
h1
 
2 2  .. 
d f (a) · h = (h1 , . . . , hn )H(f, a)  .  ,
hn
h = (h1 , . . . , hn ) ∈ Rn , unde
!
∂2f
H(f, a) := (a) ,
∂xi ∂xj 1≤i,j≤n

se numeşte matricea lui Hesse a funcţiei f ı̂n punctul a.

Cu notaţiile clasice diferenţiala de ordinul doi se reprezinta sub forma:
n
X ∂2f X ∂2f
d2 f (a) = (a)(dxi )2 + 2 (a) dxi dxj . (8.7)
i=1
∂ 2 xi 1≤i<≤n
∂xi ∂xj

8.4 Polinomul lui Taylor. Extreme

◦
Definiţia 8.4.1 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R, diferenţiabilă de ordinul k ı̂n
punctul a. Numim polinomul lui Taylor de ordin k, k ≥ 0 ataşat funcţiei f
ı̂n punctul a, funcţia polinomială Ta,k (f ) : Rn → R, definită prin
1 1
Ta,k (f )(x) = f (a) + df (a) · (x − a) + . . . + dk f (a) · (x − a)k x ∈ Rn .
1! k!
38 CAPITOLUL 8. CALCULUL DIFERENŢIAL

Teorema 8.4.1 (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie D ⊂ Rn ,

D deschis şi convex. Fie f : D → R, de clasă C k+1 , k ≥ 0 pe D. Pentru orice
puncte a, x ∈ D, există un punct c ∈ [a, x], astfel ı̂ncât avem:
1
f (x) = Ta,k (f )(x) + dk+1 (c) · (x − a)k+1 .
(k + 1)!
Definiţia 8.4.2 Fie D ⊂ Rn , a ∈ D şi f : D → R. Spunem că punctul a
este un punct de maxim local, (respectiv de minim local) al funcţiei f , dacă
există o vecinătate V a lui a astfel ca f (x) ≤ f (a), (∀) x ∈ V ∪ D, (respectiv
f (x) ≥ f (a), (∀) x ∈ V ∪ D). Punctul a se numeşte de extrem local al lui f
dacă el este de maxim local sau este de minim local.
◦
Teorema 8.4.2 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R. Dacă a este punct de extrem
local pentru funcţia f şi dacă f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci df (a) = 0.
◦
Teorema 8.4.3 Fie D ⊂ Rn , a ∈D şi f : D → R de clasă C 2 pe o vecinătate
deschisă V ⊂ D a punctului a. Presupunem că
i) df (a) = 0 şi
ii) forma pătratică h 7→ d2 f (a) · h2 , h ∈ Rn este pozitiv definită, (respectiv
negativ definită). Atunci a este punct de minim local, (respectiv punct de maxim
local) a lui f .

8.5 Funcţii implicite. Transformări regulate

Fie D ⊂ Rn+m , n ≥ 1, m ≥ 1. Vom nota elementele lui D sub forma (x, y),
unde x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn şi y = (y1 , . . . , ym ) ∈ Rm . Fie funcţia F : D → Rm ,
F = (F1 , . . . , Fm ). Ecuaţiei
F (x, y) = 0, (8.8)
ı̂i corespunde o mulţime de soluţii M ⊂ D. Dacă M 6= ∅ să notăm Mx :=
= {x ∈ Rn | (∃)y ∈ Rm , astfel ca (x, y) ∈ M }. Atunci pentru orice x ∈ Mx
putem alege un y ∈ Rm , astfel ca (x, y) ∈ M . Cu alte cuvinte există funcţii
ϕ : Mx → Rm , astfel ca (x, ϕ(x)) ∈ M, x ∈ Mx , adică echivalent, F (x, ϕ(x)) = 0.
Suntem conduşi la următoarea definiţie.

Definiţia 8.5.1 Cu notaţiile de mai sus, se numeşte funcţie implicită definită

de ecuaţia (11.1), orice funcţie ϕ : E → Rm , E ⊂ Rn cu proprietatea că pentru
orice x ∈ E să avem
i) (x, ϕ(x)) ∈ D şi
ii) F (x, ϕ(x)) = 0.

Putem privi funcţiile implicite definite de ecuaţia (11.1) ca explicitări ale vec-
torului y ı̂n funcţie de vectorul x, sau echivalent ca ”rezolvarea” sistemului de
ecuaţii
Fi (x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ) = 0, 1 ≤ i ≤ m
ı̂n raport cu necunoscutele y1 , . . . , ym , ı̂n funcţie de parametrii x1 , . . . , xn .
8.5. FUNCŢII IMPLICITE. TRANSFORMĂRI REGULATE 39

Exemplul 8.5.1 Fie n = 1, m = 1 şi funcţia F : R2 → R, F (x, y) = x2 + y 2 −

1, (x, y) ∈ R2 . Mulţimea M a soluţiilor ecuaţiei F (x, y) = 0 este constituită din
punctele aflate pe cercul de rază 1, centrat ı̂n origine, iar proiecţia Mx a acestei
mulţimi pe axa Ox este [−1, 1]. Observăm că există doar două funcţii√implicite
continue, definite
√ pe [−1, 1] de ecuaţia F (x, y) = 0 şi anume: ϕ1 (x) := 1 − x2 şi
ϕ2 (x) := − 1 − x2 . Mai mult observăm că dacă se cunoaşte un punct (a, b), care
verifică condiţia F (a, b) = 1 şi dacă a 6= ±1, atunci doar una dintre funcţiile ϕ1 şi
ϕ2 are graficul trecând prin punctul (a, b). Dacă ı̂nsă a = ±1, atunci prin punctul
(a, b), trec graficele ambelor funcţii. De asemenea avem ∂∂ Fy (±1, 0) = 0.

Teorema 8.5.1 (Teorema funcţiilor implicite) Fie D ⊂ Rn+m , n ≥ 1, m ≥ 1

şi fie funcţia F : D → Rm , F = (F1 , . . . , Fm ). Presupunem că există un punct
◦
(a, b) ∈D, astfel ı̂ncât:
a) există o vecinătate W ⊂ D a punctului (a, b) pe care funcţia F admite
derivate parţiale continue,
b) F (a, b) = 0,
c) D(F 1 ,...,Fm )
D(y1 ,...,ym ) (a, b) 6= 0.
Atunci există o vecinătate deschisă U ⊂ Rn a lui a şi o vecinătate deschisă
V ⊂ Rm a lui b, şi o funcţie unică ϕ : U → V , ϕ = (ϕ1 , . . . , ϕm ) cu proprietăţile:
i) ϕ(a) = b şi
ii) pentru orice x ∈ U , avem (x, ϕ(x)) ∈ D şi F (x, ϕ(x)) = 0.
De asemenea,
iii) funcţia ϕ este de clasă C 1 pe U şi avem pentru orice 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n:

∂ ϕi D(F1 , . . . , Fm ) D(F1 , . . . , Fm )
(x) = − (x, ϕ(x)) / (x, ϕ(x)).
∂ xj D(y1 , . . . , yi−1 , xj , yi+1 , . . . , ym ) D(y1 , . . . , ym )

iv) Dacă funcţia F este de clasă C k pe W , atunci ϕ este de clasă C k pe U .

Exemplul 8.5.2 Să se determine y 0 şi y 00 , pentru funcţia y(x), definită implicit
prin ecuaţia x3 + y 3 − 3xy = 0.

∂F
y−x2
Notăm F (x, y) := x3 + y 3 − 3xy. Avem y 0 (x) = − ∂∂ Fx (x, y) = y 2 −x
. Apoi
∂y
2 (y 2 −x)(y 0 −2x)−(2yy 0 −1)(y−x2 ) −2xy(−3xy+y 3 +x3 )−2xy
 
y(x)−x
y 00 (x) = ∂
∂x y 2 (x)−x
= (y 2 −x)2
= (y 2 −x)3
=
= − (y22xy
−x)3
.

Definiţia 8.5.2 Fie D ⊂ Rn un domeniu din Rn , adică o mulţime deschisă şi

conexă. Fie f : D → Rn , f = (f1 , . . . , fn ), având argumenţii x1 , . . . , xn . Funcţia
f se numeşte transformare regulată, ( sau schimbare de coordonate) pe D,
dacă f este de clasă C 1 pe D şi ı̂n orice punct a ∈ D avem

D(f1 , . . . , fn )
(a) 6= 0.
D(x1 , . . . , xn )
40 CAPITOLUL 8. CALCULUL DIFERENŢIAL

Definiţia 8.5.3 Fie D ⊂ Rn , unde n ≥ 2. Fie funcţiile f : D → R şi Fi :

◦
D → Rm , (1 ≤ i ≤ m), cu 1 ≤ m < n. Spunem că punctul a ∈D este punct de
maxim local, (respectiv de minim local) al funcţiei f cu legăturile Fi (x) = 0,
x ∈ D, (1 ≤ i ≤ m), dacă există o vecinătate V ⊂ D a punctului a, astfel ı̂ncât,
pentru orice punct x ∈ V , cu proprietatea că Fi (x) = 0, x ∈ D, (1 ≤ i ≤ m), să
avem f (x) ≤ f (a), (respectiv f (x) ≥ f (a)). Un punct care este de maxim local
sau de minim local cu legături, se numeşte punct de extrem local cu legături.

Teorema 8.5.2 Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D ⊂ Rn şi fie

funcţiile f : D → R, Fi : D → Rm , (1 ≤ i ≤ m), cu 1 ≤ m < n. Presupunem că
◦
există un punct a ∈D cu următoarele proprietăţi:
i) Fi (a) = 0, (1 ≤ i ≤ m),
ii) există o vecinătate deschisă U ⊂ D a punctului a, astfel că pentru orice
punct x ∈ U care verifică condiţiile Fi (x) = 0, (1 ≤ i ≤ m), diferenţa f (x) − f (a)
are semn constant sau este nulă pe U ,
iii) funcţiile f , F1 , . . . , Fm sunt de clasă C 1 pe U ,
iv) rangul matricei ( ∂∂ xFji (a)) 1≤i≤m este m.
1≤j≤n
Atunci există vectorul , λ0 = (λ01 , . . . , λ0m ) ∈ Rm , numit vectorul multiplicato-
rilor lui Lagrange, astfel ı̂ncât dΘ(a, , λ0 ) = 0, unde funcţia Θ : D × Rm → R,
numită Lagrangeanul problemei, se defineşte prin
m
X
Θ(x, λ) = f (x) + λi · Fi (x), x = (x1 , . . . , xn ) ∈ D, λ = (λ1 , . . . , λm ) ∈ Rm .
i=1

Observaţia 8.5.1 Condiţia dΘ(a, λ0 ) = 0, constă ı̂ntr-un sistem de n+m ecuaţii,

cu n + m necunoscute, care principial poate fi rezolvat.

Exemplul 8.5.3 Să determinăm punctele de extrem local al funcţiei f (x, y, z) =

x−2y+2z, (x, y, z) ∈ R3 , cu legătura x2 +y 2 +z 2 = 9.Pentru ceasta considerăm La-
grangeanul problemei L(x, y, z, λ) = x − 2y + 2z + λ(x2 + y 2 + 
+z 2 −9). Din condiţia dL(x, y, z) = 0, obţinem soluţiile (x, y, z, λ) = ± −1, 2, −2, 21 .
Pentru a verifica dacă punctul (−1, 2, −2) este punct de extrem local, procedăm

ı̂n felul următor. Considerăm funcţia ajutătoare Θ(x, y, z) = L x, y, z, 12 =
= x − 2y + 2z + 12 (x2 + y 2 + z 2 ). Avem d2 Θ(x, y)(h1 , h2 , h3 ) = (h1 )2 + (h2 )2 +
+(h3 )2 , (h1 , h2 , h3 ) ∈ R3 . Apoi diferenţiind legătura, ı̂n punctul (−1, 2, −2),
obţinem dx − 2dy + 2dz = 0. Deoarece, dx(h1 , h2 , h3 ) = h1 , dy(h1 , h2 , h3 ) = h2 şi
dz(h1 , h2 , h3 ) = h3 , obţinem h1 = 2h2 − 2h3 . Substituind ı̂n d2 Θ(x, y)(h1 , h2 , h3 ),
obţinem 5(h2 )2 + 5(h3 )2 − 8h2 h3 . Această formă pătratică, ı̂n variabilele h2 , h3
este pozitiv definită. Deci punctul (−1, 2, −2) este punct de minim local. În mod
asemănător, se arată că punctul (1, −2, 2) este punct de maxim local.
Capitolul 9

Integrala Riemann

9.1 Definiţii. Criterii de integrabilitate.

Definiţia 9.1.1 Se numeşte diviziune a intervalului [a, b], un şir finit ordonat
de puncte ∆ := {a = x0 < . . . < xn = b}. Notăm k∆k := max1≤i≤n |xi − xi−1 |.
Numărul k∆k se numeşte norma diviziunii ∆. Notăm cu ∆[a, b], familia tuturor
diviziunilor intervalului [a, b].

Definiţia 9.1.2 Fie ∆ = {a = x0 < . . . < xn = b} ∈ ∆[a, b]. Spunem că familia
de puncte ξ = (ξi )1≤i≤n este un sistem de puncte intermediare compatibile
cu diviziunea ∆, dacă avem ξi ∈ [xi−1 , xi ], (1 ≤ i ≤ n). Notăm cu S(∆) familia
sistemelor de puncte intermediare compatibile cu diviziunea ∆.

Definiţia 9.1.3 Pentru o funcţie f : [a, b] → R, o diviziune ∆ = {a = x0 < . . . <

< xn = b} şi un sistem de puncte intermediare ξ = (ξi )1≤i≤n , ξi ∈ [xi−1 , xi ], (1 ≤
≤ i ≤ n), notăm cu σ∆ (f, ξ) suma Riemann ataşată tripletului format din f , ∆
şi ξ, definită prin
n
X
σ∆ (f, ξ) = f (ξi )(xi − xi−1 ).
i=1

Definiţia 9.1.4 Funcţia f : [a, b] → R se numeşte integrabilă Riemann pe

intervalul [a, b], dacă există un număr I ∈ R, astfel că pentru orice ε > 0, există
δε > 0 cu proprietatea că pentru orice diviziune ∆ ∈ ∆[a, b] cu k∆k < δε şi orice
sistem de puncte ξ ∈ S(∆), avem

|I − σ∆ (f, ξ)| < ε.

Notăm f ∈ R[a, b] , dacă funcţia f este integrabilă Riemann pe intervalul [a, b].

Definiţia 9.1.5 Numărul unic I, care apare ı̂n definiţia precedentă din , se numeşte
integrala Riemann a funţiei f şi se notează cu ab f , sau cu ab f (x) dx, unde x
R R

este o variabilă aleasă arbitrar. De asemenea notăm

Z a Z b
f := − f.
b a

41
42 CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN

Pentru funţiile mărginite pe un interval [a, b], vom introduce sumele Darboux.

Definiţia 9.1.6 Dacă funcţia f : [a, b] → R este mărginită, atunci pentru orice
diviziune ∆ := {a = x0 < . . . < xn = b}, notăm cu
n
X n
X
S∆ (f ) := sup f (x) şi s∆ (f ) := inf f (x),
x∈[xi−1 , xi ]
i=1 x∈[xi−1 , xi ] i=1

sumele Darboux superioară şi respectiv inferioară ale funcţiei f ı̂n raport cu
diviziunea ∆.

Teorema 9.1.1 Fie funcţia f : [a, b] → R. Sunt echivalente afirmaţiile următoare

i) f ∈ R[a, b] .
ii) Funcţia f este mărginită şi pentru orice ε > 0 există δε > 0, astfel ı̂ncât
pentru orice ∆ ∈ ∆[a, b] cu k∆k < δε şi orice ξ ∈ S(∆), avem S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.
(Criteriul lui Darboux)
iii) Funcţia f este mărginită şi pentru orice ε > 0 există ∆ ∈ ∆[a, b] astfel ca
S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.

9.2 Primitive
Definiţia 9.2.1 Fie funcţiile f : I → R şi F : I → R, unde I este un interval al
axei reale. Spunem că F este o primitivă a lui f pe Rinervalul I,Rdacă F este deriv-
abilă pe I şi avem F 0 (x) = f (x), x ∈ I. Notăm cu f sau cu f (x) dx muţimea
R R
primitivelor lui f . f şi respectiv f (x) dx se numeşte integrala nedefinită a
lui f .

Propoziţia 9.2.1 Dacă o funcţie f admite pe un interval, o primitivă F , atunci

toate primitivele lui f diferă de F printr-o constantă aditivă. Deci avem
Z
f = {F + C | C ∈ R}.

Un rezultat general este urmatorul:

Teorema 9.2.1 Orice funcţie f continuă pe un interval I, admite primitive pe I.

Există două metode generale de a reduce calculul primitivelor unor funcţii

la calculul primitivelor unor funţii mai simple, şi anume metoda ”integrării prin
părţi” şi metoda ”schimbării de variabilă”.

Teorema 9.2.2 (Teorema integrării prin părţi) Fie funcţiile f, g : I → R

derivabile pe I. Dacă funcţia f 0 g admite primitive pe I, atunci funcţia f g 0 admite
primitive pe I şi ı̂n plus avem
Z Z
f g0 = f g − f 0 g.
9.2. PRIMITIVE 43

Teorema 9.2.3 (Prima schimbare de variabilă) Fie intervalele I, J şi funcţiile

ϕ : I → J şi f : J → R. Presupunem că ϕ este derivabilă pe I, iar f are primitive
pe J. Dacă F este o primitivă a lui f pe intervalul J, atunci F ◦ ϕ : I → R este
o primitivă a funcţiei (f ◦ ϕ)ϕ0 : I → R.

Observaţia 9.2.1 Teorema precedentă permite reducerea calcului integralei nedef-

inite f (ϕ(x))ϕ0 (x) dx, la calculul integralei nedefinite f (t) dt.
R R

Teorema 9.2.4 (A doua schimbare de variabilă) Fie intervalele I, J şi func-

ţiile ϕ : I → J şi f : J → R. Presupunem că ϕ este bijectivă, derivabilă şi cu
inversă derivabilă. Notăm cu v : J → I, funcţia inversă lui ϕ. Dacă F : J → R
este o primitivă a funcţiei f v 0 pe intervalul J, atunci funcţia F ◦ ϕ : I → R este
o primitivă a funcţiei f ◦ ϕ pe intervalul I.

Observaţia 9.2.2 Teorema precedentă reduce calculul integralei nedefinite

f (ϕ(x)) dx la calculul integralei nedefinite f (t)v 0 (t) dt.
R R

k+1
Primitivele de bază sunt următoarele 1) (x + a)k dx = (x+a)
R
k+1 + C, a ∈
R 1 R 1 1 x
R, k 6= −1, 2) x+a dx = ln |x + a| + C a ∈ R, 3) x2 +a 2 dx = a arctg a +
 
1 1
ln  x−a √ 1
R R
C, a 6= 0 4) dx = x+a  + C, a 6= 0, 5) dx = ln |x +
 
x2 −a2 2a x2 ±a2
√
√ 1 x


x2 ± a2 | + C,
R R
a 6= 0, 6) a2 −x2
dx = arcsin a + C, a 6= 0, 7) sin x dx =
1
dx = tg x + C, 10) sin12 x dx =
R R R
cos x + C, 8) cos x dx = − sin x + C, 9) cos2 x
x
−ctg x + C, 11) a dx = lna a + C, a > 0, a 6= 1.
R x

În continuare vom urmări modul de calcul al integralelor funcţiilor raţionale şi
a unor tipuri de integrale care se reduc la acestea.
A. Primitivele functiilor rationale. Calculul primitivelor integralelor de forma
R P (x)
Q(x) dx, unde P şi Q sunt polinoame se face prin metoda desfacerii ı̂n fracţii
simple, parcurcând următorele etape:
Etapa 1. Se aplică, numai dacă gr P ≥ gr Q, ı̂n caz contrar se trece direct la
Etapa 2. Dacă gr Q ≥ gr P , ı̂mpărţim pe Q la P .
P (x)
Etapa 2. Dacă gr P < gr Q, atunci se descompune funcţia Q(x) , ı̂n fracţii simple,
folosind metoda coeficienţilor nedeterminaţi. Fracţiile simple sunt de forma:

α βx + γ
1) , sau 2) ,
(x + a)n (x2 + bx + c)n
unde α, β, γ, a, b, c ∈ R, n ∈ N, n ≥ 1 şi b2 < 4c.
Etapa 3. Determinarea primitivelor
R α
fracţiilor simple. Avem următoarele cazuri:
R α 1 1−n + C, dacă n ≥ 2;
1) x+a dx = α ln |x + a| + C; 2) (x+a) n dx = 1−n (x + a)
βx+γ
3) Integrala de forma x2 +bx+cn
, β, γ, b, c ∈ R, b2 < 4c, se reduce la integrala
βt+δ 2
dt, cu ajutorul schimbarii de variabilă t = x+ 2b , unde am notat d2 := c− b4
R
t2 +d2 n
şi δ := γ − βb
2 , iar aceasta se desface ı̂n suma a două integrale. R
Dacă n = 1 ambele
1
integrale rezultate sunt imediate, iar ı̂n cazul n ≥ 2, integrala (t2 +d 2 )n dt se face

stabilind o formulă de recurenţă, ı̂ntimp ce cea de a doua este imediată.

44 CAPITOLUL 9. INTEGRALA RIEMANN

B. Primitivele unor clase de funcţii reductibile la cele raţionale

 q 
R n ax+b
Tipul B1. La integrale de forma: R x, cx+d dx, unde R este o funcţie
q
ratională de două variabile, se poate face schimbarea de variabilă t = n ax+bcx+d .
√
2
R
Tipul B2. La integrale de forma R(x, ax + bx + c) dx, unde R este o funcţie
ratională de două
√ variabile, putem folosi una din următoarele substuţii:
√ 1) Dacă
2
√ 2
a > 0, atunci ax + bx + c = ax √ + t; 2) Dacă c > 0, atunci ax + bx + c =
√
c + tx, 3) Dacă ∆ > 0, atunci ax2 + bx + c = t(x − α), unde α ∈ R este o
rădăcină a polinomului ax2 + bx + c. R
Tipul B3. La integralele de forma xm (axn + b)p dx, unde a, b ∈ R, a, b 6= 0,
m, n, p ∈ Q, putem folosi următoarele substituţii, 1) Dacă p ∈ Z, atunci t = xr ,
unde r ∈ N este numitorul √ comun ale numerelor raţionale m şi n; 2) Dacă p 6∈ Z
şi m+1 ∈ Z atunci t = s
ax n + b, unde s este numitorul lui p şi 3) Dacă p 6∈ Z şi
m+1
n
m+1
√s −n , unde s este numitorul lui p.
n 6∈ Z, dar n + p ∈ Z, atunci t =R a + bx
Tipul B4. La integralele de forma R(sin x, cos x) dx, unde R este o funcţie
raţională de două variabile, se poate face schimbarea de variabilă t = tg x2 . Dacă
putem scrie R(sin x, cos x) = f (tg x), se face schimbarea t = tg x, dacă putem
scrie R(sin x, cos x) = sin xf (cos x) se face schimbarea t = cos x, iar dacă putem
scrie R(sin x, cos x) = cos xf (sin x) se face schimbarea t = sin x.

9.3 Proprietăţile integralei Riemann

Teorema 9.3.1 (Formula Leibniz-Newton) Dacă f ∈ R[a, b] şi dacă F admite
o primitivă F pe intervalul [a, b], atunci avem
Z b
f = F (b) − F (a).
a

Teorema 9.3.2 (Proprietatea de liniaritate) Dacă f, g ∈ R[a, b] , atunci pen-

tru orice α, β ∈ R avem αf + βg ∈∈ R[a, b] şi ab (αf + βg) = α ab f + β ab g.
R R R

Teorema 9.3.3 (Proprietatea de monotonie) Dacă f, g ∈ R[a, b] şi f ≤ g,

atunci ab f ≤ ab g.
R R

Teorema 9.3.4 Dacă f ∈ R[a, b] şi există constantele m, M ∈ R astfel ca m ≤

f ≤ M , atunci m(b − a) ≤ ab f ≤ M (b − a).
R

Rb Rb
Teorema 9.3.5 Dacă f ∈ R[a, b] , atunci | a f| ≤ a |f |.

Teorema 9.3.6 (Proprietatea de aditivitate la interval) Dacă f ∈ R[a, b] şi

c ∈ (a, b), atunci ab f = ac f + ab f .
R R R

Teorema 9.3.7 (Teorema Rb

I de medie) Dacă f ∈ C[a, b], atunci există un
punct c ∈ [a, b] astfel ca a f = f (c)(b − a).
Capitolul 10

Integrala multiplă

10.1 Măsura Jordan

Definiţia 10.1.1 Numim cub n - dimensional, (sau simplu cub), oricem mulţime
din Rn de forma C = I1 × . . . × In , unde pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, Ii este un
interval mărginit din R, adică un interval de una din următoarele forme: (a, b),
(a, b], [a, b), [a, b], a ≤ b. Cubul se va numi deschis, dacă toate intervalele Ii sunt
deschise şi se va numi ı̂nchis, dacă aceste intervale sunt ı̂nchise.
Pentru orice astfel de cub, considerăm volumul său, numărul, definit prin

vol(C) = l(I1 ) · l(I2 ) . . . l(In ),

unde pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, l(Ii ) reprezintă lungimea intervalului Ii .

Definiţia 10.1.2 Numim mulţime elementară ı̂n Rn , orice mulţime E ⊂ Rn

care se poate reprezenta ca o reuniune finită de cuburi n - dimensionale. Notăm
cu E(Rn ), familia mulţimilor elementare din Rn .
p
Definiţia 10.1.3 Fie E ∈ E(Rn ), E = Cp , unde Ci , 1 ≤ i ≤ n sunt cuburi
F
i=1
◦ ◦
n- dimensionale cu proprietatea că Ci ∩ Cj = ∅, pentru orice i 6= j, 1 ≤ i, j ≤ n.
Definim volumul lui E ca fiind numărul:
p
X
vol(E) := vol(Ci ).
i=1

Definiţia 10.1.4 Pentru orice mulţime A ∈ B(Rn ), definim măsura Jordan

interioară, numărul:

λi (A) := sup{vol(E) | E ∈ E(Rn ), E ⊂ A},

şi definim măsura Jordan exterioară, numărul:

λe (A) := inf{vol(F ) | F ∈ E(Rn ), A ⊂ F }.

45
46 CAPITOLUL 10. INTEGRALA MULTIPLĂ

Definiţia 10.1.5 O mulţime A ∈ B(Rn ) se numeşte măsurabilă Jordan, dacă

avem
λi (A) = λe (A).
Dacă muţimea A este măsurabilă Jordan, notăm cu λ(A), valoarea comună a lui
λi (A) şi λe (A) şi numim acest număr măsura Jordan a lui A.
Notăm cu M(Rn ) familia mulţimilor măsurabile Jordan.

10.2 Integrabilitatea Riemann multiplă

Notăm cu Mc (Rn ) familia mulţimilor din Rn care sunt compacte, (echivalent
mărginite şi ı̂nchise) şi care au interiorul nevid.

Definiţia 10.2.1 Fie D ∈ Mc (Rn ). O familie finită ∆ = {D1 , . . . , Dp } se

numeşte diviziune a mulţimii D dacă are următoarele proprietăcţi:
p
S
a) Di = D,
i=1
◦ ◦
b) Di ∩ Dj = ∅, pentru orice
1 ≤ i, j ≤ p, i 6= j,
c) Di ∈ Mc (Rn ) şi λ(Di ) >
0, pentru orice 1 ≤ i ≤ p.
Pentru o astfel de diviziune ∆, vom nota cu k∆k, norma diviziunii, definită
prin
kδk := max δ(Di ),
1≤i≤p

unde δ(Di ) := sup{kx − yk | x, y ∈ Di } este diametrul mulţimii Di .

Notăm cu ∆(D), familia diviziunilor lui D.

Definiţia 10.2.2 Fie D ∈ Mc (Rn ) şi fie ∆ ∈ ∆(D), ∆ = {D1 , . . . , Dp }. Un

sistem de puncte c = (ci )1≤i≤p , cu propietatea ci ∈ Di , 1 ≤ i ≤ p se numeşte
compatibil cu diviziunea ∆. Notăm cu S(∆) familia sistemelor de puncte
intermediare compatibile cu diviziunea ∆.

Definiţia 10.2.3 Fie D ∈ Mc (Rn ), f : D → R, ∆ ∈ ∆(D), ∆ = {D1 , . . . , Dp }

şi c ∈ S(∆), c = (ci )1≤i≤p . Numărul
p
X
σ∆ (f, c) := f (ci )λ(Di ),
i=1

se numeşte suma Riemann ataşată funcţiei f ı̂n raport cu diviziunea ∆ şi cu

sistemul de puncte intermediare c.

Definiţia 10.2.4 Funcţia f : D → R, unde D ∈ Mc (Rn ), se numeşte integra-

bilă pe D, dacă există un număr I ∈ R astfel ca pentru orice ε > 0, să existe
δε > 0, astfel ca pentru orice ∆ ∈ ∆(D) cu k∆k < δε şi pentru orice c ∈ S(∆) să
avem
|σ∆ (f, c) − I| < ε.
10.3. CALCULUL INTEGRALELOR MULTIPLE 47

În acest caz numărul I se numeşte

R
integrala
R
RiemannRsau integrala multiplă a
lui f pe D şi se notează cu f , sau f (x) dx, sau că cu f (x1 , . . . , xn ) dx1 . . . dxn .
D D D
Dacă
RR
n = 2, integrala multiplă se numeşte integrală dublă şi se mai notează cu
D f (x, y) dx dy.RRRDacă n = 3, integrala multiplă se numeşte integrală triplă şi se
mai notează cu D f (x, y, z) dx dy dz.
Notăm cu R(D) familia funcţiilor integrabile pe D.

Enunţăm ı̂n continuare princi[alele proprietăţi ale integralei multiple:

Teorema 10.2.1 Fie D ∈ Mc (Rn ).

R
i) Dacă f, g ∈R R(D), atunci
R
pentru orice α, β ∈ R, avem αf + βg ∈ R(D) şi
D (αf + βg) = α D f + β D g (Proprietatea de limiaritate)
ii) Dacă f, g ∈ R(D), atunci f g ∈ R(D).
iii) Dacă f ∈ R(D), atunci |f | ∈ R(D).

Teorema 10.2.2 (Proprietatea de aditivitate la domeniu) Fie D ∈ Mc (Rn )

şi f : D → R. Presupunem că aven descompunerea D = D1 ∪ D2 , unde D1 , D2 ∈
◦ ◦
Mc (RR n ) şi D1 ∩ D2 = ∅. Dacă f ∈ R(D), atunci există egalitatea:
R
∈
R D f =
D1 f + D2 f.

Teorema 10.2.3 Fie D ∈ Mc (Rn ). Avem:

R
i) Dacă f : D → R este o funcţie constantă, f (x) = a, (x ∈ D), D f = aλ(D).
R
ii) Dacă f ∈ R(D) are proprietatea f (x) ≥ 0 , (∀) x ∈ D, atunci D f ≥ 0
(Proprietatea de pozitivitate).
R
iii) RDacă f, g ∈ R(D) au proprietatea că f (x) ≤ g(x), (∀) x ∈ D, atunci
D f ≤ D g (Proprietatea de monotonie).
R R
iv) Pentru orice f ∈ R(D) avem | D f | ≤ d |f |.
R
v) Pentru orice f ∈ R(D) avem mλ(D) ≤ D f ≤ M λ(D), unde m :=
= inf f (x), iar M := sup f (x).
x∈D x∈D
vi) Dacă
R
f ∈ C(D) şi D este mulţime conexă, atunci există un punct c ∈ D,
astfel ca D f = f (c)λ(D)(Teorema de medie).

10.3 Calculul integralelor multiple

Motoda de bază al calcului integralelor multiple este dată de formula de iterare,
care reduce integrala a unei funcţii de mai multe variabile, la integrala unei funcţii
cu un număr mai mic de variabile. În final calculul integralelor funcţiilor de mai
multe variabile se reduce la calculul integralelor funcţiilor de o variabilă.

Teorema 10.3.1 Fie D ∈ Rn şi fie ϕ, ψ : D → R, două funcţii continue, astfel ca

ϕ(x) ≤ ψ(x), (x ∈ D). Considerăm mulţimea Kϕ,ψ := {(x, y)|x ∈ D, ϕ(x) ≤ y ≤
ψ(x)}, Dacă f : Kϕ,ψ → R, este continuă, atunci există şi sunt egale următoarele
48 CAPITOLUL 10. INTEGRALA MULTIPLĂ

integrale:
Z
f (x1 , . . . , xn , y)dx1 . . . dxn dy =
Kϕ,ψ
Z Z ψ(x1 ,...,xn )
dx1 . . . dxn . . . dxn f (x1 , . . . , xn , y) dy.
D ϕ(x1 ,...,xn )

O altă metodă de calcul al integralelor multiple este dată de schimbarea de

variabilă.

Teorema 10.3.2 (Teorema schimbării de variabilă) Fie ϕ : U → V , un

difeomorfism, ı̂ntre mulţimile deschise U, V ⊂ Rn , ϕ = (ϕ1 , . . . , ϕn ). Dacă A ⊂
U, A ∈ Mc (Rn ) şi f : ϕ(A) → R este o funcţie continuă, atunci avem
 
 D(ϕ1 , . . . , ϕn ) 
Z Z
f (y) dy = f (ϕ(x)) · 
  dx1 . . . dxn . (10.1)
ϕ(A) A D(x , . . . , x ) 
1 n

Exemplul 10.3.1 Să calculăm D xy dx dy, unde D = {(x, y) ∈ R2 | y ≥ x2 , y ≤

RR

x + 2}. Determinăm intersecţia curbelor y = x2 şi y = x + 2. Rezolvând sistemul

celor două ecuaţii, obţinem soluţiile x = −1, y = 1 şi x = 2, y = 4. Deci mulţimea
D poate fi reprezentată sub forma D = {(x, RR y) ∈ R2 | x ∈R [−1, 2], x2 ≤ y ≤
2 R x+2
x + 2}. Aplicând

Corolarul 10.3.1, obţinem: D xy dx dy = −1 dx x2 xy dy =
R 2 h1 2 x+2 dx =
i
1 R2
2 xy x2 2 −1 x[(x + 2)2 − x4 ] dx etc.

−1

x dx dy, unde D = {(x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤

RR
Exemplul 10.3.2 Să se calculeze D
4, x ≤ y}.

Facem schimbarea de variabile: x = ρ cos t, y = ρ sin t, ρ ∈ [0, ∞), t ∈ [0, 2π].

Variabilele ρ, t se numesc coordonatele polare ale punctului (x, y), ı̂n timp
ce variabilele x, y se numesc coordonatele carteziene ale acestui punct. Ine-
galităţile x2 + y 2 ≤ 4 şi x ≤ y se transcriu ı̂n coordonate polare sub forma ρ ≤ 2 şi
respectiv cos t ≤ sin t. Ultima inegalitate este echivalentă, cu 14 π ≤ t ≤ 43 π Dacă
notăm ϕ(ρ, t) i t), y(ρ, t)), (ρ, t) ∈ [0, ∞) × R, atunci avem D = ϕ(Ω), unde
h = (x(ρ,
Ω = [0, 2] × 41 π, 34 π . Ţinând cont de relaţia D(x,y)
D(ρ,t) = ρ, avem :
 
 D(x, y) 
ZZ ZZ
x dx dy = x(ρ, t) 
  dρ dt =
D Ω D(ρ, t) 
  Z 2 Z 3π
 D(x, y) 
ZZ
4
x(ρ, t) 
  dρ dt = dρ ρ2 cos t dt =
Ω D(ρ, t)  1
0 4
π
√
Z 2
2
3 
 π √ Z 2
2 8 2
= ρ sin t  41 π dρ = − 2 ρ dρ = − .
0 4 0 3
Capitolul 11

Integrale improprii. Integrale

cu parametru

11.1 Integrale improprii

Definiţia 11.1.1 Dacă I ⊂ R este un interval, notăm cu RI mulţimea funcţiilor
f : I → R care sunt integrabile Riemann pe orce subinterval compact [c, d] din I.

Definiţia 11.1.2 Fie f ∈ R[a,b) , unde a ∈ R şi b ∈ R, sau b = ∞. Spunem

că funcţia f este integrabilă impropriu pe intervalul [a, b), dacă există şi este
finită limita
Z B
lim f. (11.1)
B→b a

Limita de mai susR

se numeşte
R
integrala improprie a lui f pe intervalul
R
[a, b) şi
se notează prin f , sau f (x) dx. Vom spune că integrala f este conver-
[a,b) [a,b) [a,b)
gentă, dacă funcţia f este integrabilă impropriu pe [a, b) şi vom spune că această
integrală este divergentă, ı̂n caz contrar.

În mod analog se definesc integralele improprii pe intervale semideschise de

forma (a, b], unde a ∈ R ∪ {−∞}, b ∈ R.

Definiţia 11.1.3 O funcţie f ∈ R(a,b) , unde a ∈ R sau a = −∞, iar b ∈ R

sau b = ∞ se numeşte integrabilă improprie R
pe (a,R b), dacă există un punct
c ∈ (a, b), astfel ca ambele integrale improprii f şi f să fie convergente. În
(a,c] [c,b)
acest caz se definecşte Z Z Z
f := f+ f.
(a,b)
(a,c] [c,b)

R
Teoria acetor integrale se poate reduce la cazul integralele de forma f.
[a, b)

49
50CAPITOLUL 11. INTEGRALE IMPROPRII. INTEGRALE CU PARAMETRU

Teorema 11.1.1 (Criteriul

R
absolutei convergenţe) Fie f ∈ R[a, b)R. Dacă
integrala improprie |f | este convergentă, atunci integrala improprie f este
[a, b) [a, b)
convergentă.
Pentru integralele improprii a funcţiilor pozitive avem următoarele criterii de
comparaţie.
Teorema 11.1.2 (Criteriul de comparaţie cu inegalităţi) Fie f, g ∈ R[a,b) ,
astfel ca 0 ≤ f ≤ g. R R
i) Dacă integrala g converge, atunci integrala f converge.
[a, b) [a, b)
R R
ii) Dacă f = ∞, atunci g = ∞.
[a, b) [a, b)

Teorema 11.1.3 (Criteriul de comparaţie cu limită) Fie f, g ∈ R[a,b) , astfel

ca f > 0, g > 0. Dacă există l ∈ (0, ∞) astfel ca
f (x)
lim = l,
x%b g(x)
R R
atunci integralele improprii f şi g au aceeaşi natură.
[a, b) [a, b)

11.2 Integrale cu parametru

Definiţia 11.2.1 Fie I, J intervale din R. Fie f : I × J → R o funcţie cu
proprietatea că pentru orice punct x ∈ J, avem f (·, x) ∈ RI . Fie de asemenea
funcţiile ϕ, ψ : J → I. Funcţia F : J → R, definită prin
Z ψ(x)
F (x) := f (t, x) dt, (x ∈ J), (11.2)
ϕ(x)

se numeşte integrală cu parametru (cu capete variabile). Dacă funcţiile ϕşi

ψ sunt constante: ϕ(x) = a, ψ(x) = b, x ∈ J, atunci integrala cu parametru se
numeşte integrală cu parametru cu capete fixe.
Teorema 11.2.1 Dacă funcţia f : I × J → R este continuă global pe I × J, iar
funcţiile ϕ, ψ sunt continue pe J, atunci funcţia F : J → R, definită ı̂n (11.2)
este continuă pe J.
Teorema 11.2.2 Dacă funcţia f : I × J → R, (t, x) 7→ f (t, x), (t, x) ∈ I × J,
admite derivata parţială ∂f
∂x , continuă global pe I × J, iar funcţiile ϕ, ψ admit
derivate parţiale continue pe J, atunci are loc formula:
Z ψ(x) ∂f
F 0 (x) = f (ψ(x), x)ϕ0 (x) − f (ϕ(x), x)ϕ0 (x) + (t, x) dt, (x ∈ J). (11.3)
ϕ(x) ∂x
Teorema 11.2.3 Dacă f : [a, b] × [c, d] → R este continuă, atunci există şi sunt
egale integralele iterate următoare:
"Z # "Z #
Z b d Z d b
f (t, x) dx dt = f (t, x) dt dx. (11.4)
a c c a
11.3. INTEGRALE IMPROPRII CU PARAMETRU 51

11.3 Integrale improprii cu parametru

Definiţia 11.3.1 Fie funcţia f : [a, b) × J → R, unde b ∈ R ∪ {∞}, iar J ⊂ R
este un interval.
R
Presupunem că, pentru orice x ∈ J, f (·, x) ∈ R[a, b) şi integrala
improprie f (t, x) dt este convergentă. Funcţia F : J → R, definită prin:
[a,b)
Z
F (x) := f (t, x) dt, x ∈ J, (11.5)
[a,b)

se numeşte integrală improprie cu parametru.

Definiţia 11.3.2 În condiţiile din Definiţia 11.3.1, spunem că integrala cu parametru
F : J → R, definită prin relaţia (11.5) este uniform convergentă pe J, dacă
pentru orice ε > 0, există, bε ∈ (a, b), astfel ca, pentru orice B ∈ (bε , b) şi orice
x ∈ J să avem Z 
 Z B 
f (t, x) dt − f (t, x) dt < ε.
 

 [a,b) a 

Teorema 11.3.1 (Criteriul lui Weierstrass) Fie funcţia f : [a, b) × J → R,

unde b ∈ R ∪ {∞}, iar J ⊂ R este un interval. Presupunem că, pentru orice
x ∈ J, f (·, x) ∈ R[a, b) . De asemenea, presupunem că există o funcţie ϕ ∈ R[a, b)
cu următoarele proprietăţi:
1) |f (t, x)| ≤ ϕ(t), pentruR orice (t, x) ∈ [a, b) × J şi
2) integrala improprie ϕ este convergentă. Atunci funcţia F : J → R
[a,b)
definită prin relaţia (11.5) este uniform convergentă pe J.
Teorema 11.3.2 Dacă funcţia f : [a, b) × J → R, este continuă global, iar inte-
grala cu parametru F : J → R, definită ı̂n (11.5) este uniform convergentă pe J,
atunci funcţia F este continuă pe J,
Teorema 11.3.3 Fie funcţia f : [a, b) × J → R, J interval, care admite derivată
parţială ∂f
∂x , continuă global pe [a, b) × J. Presupunem
R
că:
1) pentru orice x ∈ J, integrala improprie f (t, x) dt este convergentă, şi
[a,b)
R ∂f
2) integrala cu parametru ∂x (t, x) dt, este uniform convergentă ı̂n raport cu
[a,b)
x ∈ J.
Atunci funcţia F : J → R, definită ı̂n (11.5) este derivabilă continuu pe J şi
∂f
Z
F 0 (x) = (t, x) dt, x ∈ J.
∂x
[a,b)

Teorema 11.3.4 Dacă funcţia f : [a, b) × J → R, unde J = [c, d], este continuă
globol, iar integrala cu parametru F : J → R, definită ı̂n (11.5) este uniform
convergentă pe J, atunci există egalitatea:
"Z # "Z #
Z d Z d
f (t, x) dt dx = f (t, x) dx dt.
c [a,b) [a,b) c
52CAPITOLUL 11. INTEGRALE IMPROPRII. INTEGRALE CU PARAMETRU

În ı̂ncheierea acestui paragraf prezentăm funcţiile lui Euler, care se definesc
folosind integrale improprii cu parametru.

Definiţia 11.3.3 Funcţia beta se defineşte prin:

Z 1−0
B(a, b) := ta−1 (1 − t)b−1 dt, a > 0, b > 0.
0+0

Definiţia 11.3.4 Funcţia gama se defineşte prin:

Z ∞
Γ(a) := ta−1 e−t dt, a > 0.
0

Principalele proprietăţi ale acestor funcţii le prezentăm ı̂n teorema următoare:

Teorema 11.3.5 Avem:

1) Funcţia B(a, b), (a, b) ∈ (0, ∞) × (0, ∞), există şi este indefinit derivabilă
pe domeniul de definiţie.
2) Funcţia Γ(a), a ∈ (0, ∞), există şi este indefinit derivabilă pe domeniul de
definiţie.
3) B(a, b) = B(b, a), (a, b) ∈ (0, ∞) × (0, ∞).
4) B(a, b) = Γ(a)Γ(b)
Γ(a+b) , a > 0, b > 0.
5) Γ(a + 1) = aΓ(a), a > 0.
6) Γ(n + 1) = n!, n ∈ N.
7) Γ(a)Γ(1 − a) = sinππa , a ∈ (0, 1).
R∞ dx
Exemplul 11.3.1 Să calculăm integrala improprie I = x4 +1
, folosind funcţiile
1
1
lui Euler. Dacă facem schimbarea de variabilă y = x4 +1
, obţinem
   
3 1
∞dx 1 1−0 1 3 1 1 Γ 4 Γ
Z Z  
− 14 − 34 4
I= 4
= y (1 − y) dy = B , = · =
0+0 x + 1 4 0+0 4 4 4 4 Γ(1)
√
1 π 2
= · π = π.
4 sin 4 4
π
2
−0
R arctg(atgx)
Exemplul 11.3.2 Să calculăm integrala cu parametru I(a) := tg x dx, a ∈
0+0
R, folosind metoda derivării ı̂n
raport cu parametru. Să notăm , pentru a ∈ R fixat
Fa (x) = arctg(atgx)
tg x , x ∈ 0, π2 . Funcţia Fa se poate prelungi prin continuitate ı̂n
π
π

R2
capetele intervalului, prin F (0) = a şi F 2 = 0. Atunci I(a) = Fa (x) dx. Deci
0
π
R2
I(a) poate fi considerată integrală neimproprie. Avem, I 0 (a) = 1
1+a2 (tg x)2
dx. Cu
0
schimbarea de variabilă t = tg x2 , ajungem la rezultatul I 0 (a) = π2 · a+1
1
. Atunci
π π
I(a) = 2 · ln |a + 1| + C. Deoarece I(0) = 0, obţinem I(a) = 2 · ln |a + 1|, a ∈ R.
Capitolul 12

Integrale curbilinii

În acest capitol vom trata problema integrării funcţiilor reale de mai multe variabile
”de-a lungul” curbelor parametrizate (drumurilor) din spaţiul Rn .

12.1 Drumuri şi curbe ı̂n spaţiul Rn

Definiţia 12.1.1 O funcţie continuă γ = (γ1 , γ2 , · · · , γn ) : [a, b] → Rn se numeşte
drum din spaţiul Rn . Mulţimea {γ} = γ([a, b]) ⊂ Rn (imaginea funcţiei γ) este
suportul drumului.
Drumul γ se numeşte:
• ı̂nchis, dacă γ(a) = γ(b);

• simplu, dacă este o funcţie injectivă pe [a, b);

• neted, dacă este o funcţie de clasă C 1 (derivabilă, cu derivata continuă).

Fie drumurile γ1 : [a, b] → Rn , γ2 : [c, d] → Rn , cu γ1 (b) = γ2 (c). Drumul
notat γ∪ γ2 : [a, b + d − c] → Rn , definit prin :
(
γ1 (t), t ∈ [a, b]
(γ1 ∪ γ2 )(t) =
γ2 (t − b + c), t ∈ [b, b + d − c]

se numeşte suma drumurilor γ1 şi γ2 .

Drumul γ − : [a, b] → Rn definit prin:

γ − (t) = γ(a + b − t), t ∈ [a, b]

se numeşte opusul drumului γ : [a, b] → Rn .

Pentru a ”identifica” două drumuri de acelaşi tip, vom defini pe mulţimea

drumurilor din Rn o relaţie de echivalenţă.
Definiţia 12.1.2 Două drumuri γ1 : [a, b] → Rn şi γ2 : [c, d] → Rn se numesc
echivalente şi notăm γ1 ∼ γ2 dacă există o funcţie continuă, strict crescătoare şi
surjectivă φ : [c, d] → [a, b] astfel ı̂ncât γ2 = γ1 ◦ φ.

53
54 CAPITOLUL 12. INTEGRALE CURBILINII

Putem verifica cu uşurinţă că relaţia ” ∼ ” definită mai sus este o relaţie de
echivalenţă pe mulţimea drumurilor din Rn . De asemenea constatăm că două
drumuri echivalente au aceleaşi extremităţi şi pot fi numai simultan ı̂nchise, simple.
Pentru echivalenţa drumurilor netede, putem presupune suplimentar că funcţia φ
din definiţia de mai sus este de clasă C 1 .

Definiţia 12.1.3 O curbă Γ din spaţiul Rn se defineşte ca o clasă de drumuri

echivalente. Orice drum γ aparţinând clasei respective se numeşte o parametrizare
a curbei Γ.

Curba se numeşte simplă (ı̂nchisă, netedă) dacă parametrizările sale sunt simple
(ı̂nchise, netede). Din proprietăţile variaţiei mărginite a funcţiilor reale deducem
formula de calcul a lungimii unei curbe netede (cu parametrizări netede).

Definiţia 12.1.4 Fie Γ o curbă netedă care admite parametrizarea netedă γ :

[a, b] → Rn , γ = (γ1 , γ2 , · · · , γn ). Atunci lungimea sa se defineşte prin formula
v
Z b Z u n
b uX
l(Γ) = kγ 0 (t)k dt = t (γi0 (t))2 dt.
a a i=1

Formula de mai sus este independentăde parametrizarea curbei Γ.

12.2 Integrala curbilinie de prima speţă

Fie Γ o curbă netedă din Rn iar γ : [a, b] → R o parametrizare a sa. Fie de
asemenea o funcţie continuă f : D ⊂ Rn → R, cu {γ} ⊂ D.

Definiţia 12.2.1 Se numeşte integrală curbilinie de prima speţă pe curba Γ, cu

parametrizarea γ, numărul real
v
Z Z b Z b
u n
f (γ(t))kγ 0 (t)k dt =
uX
f dl = f (γ(t))t (γ 0 (t))2 dt. i
γ a a i=1

Definiţia de mai sus a integralei curbilinii de prima speţă este independentă de

parametrizari. Prezentăm câteva proprietăţi fundamentale ale acestui tip de inte-
grală curbilinie, considerând parametrizări fixate.
R R R
1. γ1 ∪γ2 f dl = γ1 f dl + γ2 f dl;
R R R
2. γ (α1 f1 + α2 f2 ) dl = α1 γ f1 dl + α2 γ f2 dl, α1 , α2 ∈ R;
R
3. γ 1 dl = l(γ);
R R
4. γ− f dl = γ f dl.
12.3. INTEGRALA CURBILINIE DE SPEŢA A DOUA 55

12.3 Integrala curbilinie de speţa a doua

Vom defini ı̂n continuare un alt tip de integrală curbilinie constând ı̂n integrarea
formelor diferenţiabile de gradul I de-a lungul curbelor rectificabile din Rn .
Fie aplicaţiile dxi ∈ L(Rn , R) de proiecţie de indice i ∈ {1, 2, · · · , n} definite
prin
dxi (t1 , t2 , · · · , tn ) = ti , t = (t1 , t2 , · · · , tn ) ∈ Rn , i = 1, 2, · · · , n.
Fie o mulţime deschisă U ⊂ Rn şi aplicaţiile continue Pi : U → R, i = 1, 2, · · · , n.
Definiţia 12.3.1 Aplicaţia continuă ω : U → L(Rn , R), ω = P1 dx1 + P2 dx2 +
· · · Pn dxn , cu

ω(t) = P1 (t)dx1 + P2 (t)dx2 + · · · Pn (t)dxn , t ∈ U,

se numeşte formă diferenţiabilăde gradul I.

Forma ω se numeşte:
• exactă, dacă există o funcţie de clasă C 1 f : U → R astfel ı̂ncât ω = df (deci
∂f
∂xi = Pi , i = 1, 2, · · · , n) pe domeniul U .

• ı̂nchisă, dacă funcţiile Pi sunt de clasă C 1 pe domeniul U şi satisfac relaţiile

∂Pj ∂Pi
∂xi = ∂xj , (∀) i 6= j.

Definiţia 12.3.2 Numim integrală curbilinie de speţa a doua a formei diferenţiabile

n
Pi dxi : U → L(Rn , R), de-a lungul curbei netede, cu parametrizarea
P
de gradul I ω =
i=1
γ : [a, b] → U , numărul real
Z Z b
P1 (γ(t))γ10 (t) + P2 (γ(t))γ20 (t) + · · · + Pn (γ(t))γn0 (t) dt.


ω=
γ a

Definiţia de mai sus este independentă de parametrizarea curbei Γ.

Proprietăţile elementare ale integralei curbilinii de speţa a doua, pentru parametrizări
fixate, sunt următoarele:
R R R
1. γ1 ∪γ2 ω= γ1 ω+ γ2 ω;
R R R
2. γ (α1 ω1 + α2 ω2 ) = α1 γ ω1 + α2 γ ω2 , α1 , α2 ∈ R;
R R
3. γ− ω=− γ ω.
Un rezultat fundamental legat de ”independenţa de drum” a integralei curbilinii
de speţa a doua este dat de teorema următoare.
Teorema 12.3.1 Fie U ⊂ Rn o mulţime conexă şi deschisă şi ω o formă diferenţiabilă
de gradul I definităpe U . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) pentru oricare două drumuri netede cu suportul ı̂n U , γ1 şi γ2 , având acelaşi
”capăt de plecare” şi acelaşi ”capăt de sosire” avem
Z Z
ω= ω
γ1 γ2
56 CAPITOLUL 12. INTEGRALE CURBILINII

(ii) pentru orice drum rectificabil ı̂nchis γ cu suportul ı̂n U avem

Z
ω=0
γ

(iii) ω este o formă diferenţiabilă exactă.

În acest caz, dacă ω = df pe domeniul U , iar γ este un drum neted cu suportul ı̂n
U , ce uneşte punctele x, y ∈ U , avem
Z Z y
ω= ω = f (x) − f (y).
γ x

Următoarea teoremă stabileşte legătura ı̂ntre noţiunile de formă diferenţiabilă ex-

actă şi respectiv ı̂nchisă.
n
Pi dxi o formă diferenţiabilă, cu Pi de clasă C 1 pe
P
Teorema 12.3.2 Fie ω =
i=1
o mulţime deschisă şi convexă. Atunci ω este exactă daca şi numai dacă este
ı̂nchisă.

În final vom enunţa Teorema lui Green, care stabileşte o legătură ı̂ntre integrala
curbilinii de speţa a doua pe drumuri ı̂nchise, simple din spaţiul R2 şi integrala
dubă. Menţinăm următorul rezultat:

Teorema 12.3.3 (Jordan) Orice drum ı̂nchis şi simpluγ din R2 , descompune
spaţiul R2 ı̂n: R2 = D ∪ E ∪ {γ}, unde {γ} este imaginea lui γ, D c si E sunt
mulţimi deschise şi disjuncte, {γ} = Fr D = Fr E şi astfel ca D este mulţime
măginită, iar E este mulţime nemărginită. Mulţimea D se numeşte interiorul
drumului γ, iar mulţimea E se numeşte exteriorul drumului ga.

Pentru un drum ı̂nchis, se poate preciza sensul de parcurgere, care poate

fi direct sau invers şi care corespunde intuitiv, sensului direct trigonometric şi
respectiv invers trigonometric care se consideră pe un cerc. Definiţia riguroasă a
sensului unui drum ı̂nchis, o vom omite.

Teorema 12.3.4 Fie U ⊂ R2 o mulţime deschisă şi convexă şi fie P, Q : U → R,

două funcţii de clasă C 1 pe U . Fie de asemenea un drum simplu şi ı̂nchis γ ı̂n
U cu sens direct, cu imaginea notată {γ}. Notăm cu D1 interiorul drumului γ, şi
D = D1 ∪ {γ}. Presupunem că D ∈ M(R2 ). Avem formula:

∂Q ∂P
Z ZZ  
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = (x, y) − (x, y) dx dy. (12.1)
D ∂x ∂y
γ
Universitatea ”Transilvania” din Braşov
Facultatea: Matematică şi Informatică, DIDIFR - Braşov
Specializarea: Informatică, anul I, an univ. 2005-2006

ANALIZĂ MATEMATICĂ

Tema de verificare 1

1. Să se studieze convergenţa seriei numerice

X n!
n≥1
p(p + 1) . . . (p + n − 1)

ı̂n raport cu parametrul real p > 0.

2. Să se arate că şirul de funcţii fn : [1, ∞) → R, definite prin

x2
fn (x) = , n ∈ N,
n2 + x4
este uniform convergent pe mulţimea [1, ∞).
3. Să se determine raza de convergenţă, mulţimea de convergenţă şi suma
seriei de puteri
∞
X
(2n + 1)x2n .
n=0

4. Să se dezvolte ı̂n serie Taylor ı̂n jurul originii, funcţia f (x) = (x+1) ln(1+x).

R∞
5. Să se stabilească convergenţa şi să se calculeze integrala √dx .
(x+1) x2 +x+1
0

1
 Tema de verificare 2

y

1. Arătaţi că funcţia z(x, y) := xy + xϕ x , verifică ecuaţia:

∂z ∂z
x +y = xy + z.
∂x ∂y

2. Studiaţi punctele de extrem local ale funcţiei f (x, y) = x2 + y 2 cu legătura

x
2 + y3 = 1.
2π
R
3. Să se calculeze integrala cu parametru I(a) = ln(1 − a cos x) dx, |a| < 1.
0

4. Să se calculeze integrala

ZZZ
(1 + z) dx dy dz,
D

unde D = {(x, y, z) ∈ R3 |x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 , z ≥ 0}.

5. Să se calculeze integrala

Z
xy dx − (x + y) dy,
γ

unde γ este drumul care parcurge ı̂n sens direct conturul domeniului D = {(x, y) ∈
R2 | x2 + y 2 ≤ 1, y ≥ 0, y ≤ x}.