Calcul Diferential Si Integral

Sorin Nădăban
Calcul diferenţial şi integral
Suport de curs si seminar
Arad 2018
2
Cuprins
1 Calcul diferenţial 5
1.1 Şiruri şi serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1.1 Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1.2 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2 Limită şi continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.1 Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.2 Asimptote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.3 Continuitatea funcţiei de o singură variabilă . . . . . . . . . 19
1.3 Clase de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.1 Funcţii monotone şi funcţii mărginite . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.2 Funcţii periodice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.3 Funcţii pare, funcţii impare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.4 Funcţii cu proprietatea Darboux . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.5 Funcţii uniform continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.6 Funcţii Lipschitziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3.7 Funcţii absolut continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.3.8 Funcţii cu variaţie mărginită . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.4 Calcul diferenţial real . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.4.1 Funcţii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.4.2 Teoreme asupra funcţiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . 30
1.4.3 Regula lui l’Hospital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
1.4.4 Funcţii convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.4.5 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
1.5 Răspunsuri la testele de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
1.6 Lucrare de verificare No.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2 Calcul integral 75
2.1 Funcţii primitivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.1.1 Definiţie, proprietăţi, tabel de primitive . . . . . . . . . . . 75
2.1.2 Formula de integrare prin părţi . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3
4 Sorin NĂDĂBAN
2.1.3 Formula schimbării de variabilă . . . . . . . . . . . . . . . . 78

2.1.4 Calculul prin recurenţă a unor integrale . . . . . . . . . . . 79
2.1.5 Primitivele funcţiilor raţionale . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2.1.6 Primitivele unor funcţii iraţionale . . . . . . . . . . . . . . . 81
2.1.7 Primitivele funcţiilor trigonometrice . . . . . . . . . . . . . 83
2.2 Funcţii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
2.2.1 Definiţie şi proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
2.2.2 Metode de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
2.2.3 Calculul limitelor unor sume . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
2.2.4 Inegalităţi integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
2.3 Integrale generalizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
2.3.1 Definiţie şi metode de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
2.3.2 Criterii de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
2.5 Lucrare de verificare No.2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
3 Calcul diferenţial 129

3.1 Şiruri de puncte ı̂n Rp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.2 Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
3.3 Continuitatea unei funcţii ı̂ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . 131
3.4 Derivate parţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.5 Diferenţiala unei funcţii ı̂ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . 134
3.6 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
3.7 Derivate parţiale ale funcţiilor compuse . . . . . . . . . . . . . . . 137
3.8 Teorema funcţiilor implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
3.9 Extreme locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
3.10 Extreme condiţionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
3.12 Lucrare de verificare Nr.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
4 Calcul integral 159

4.1 Măsura exterioară Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
4.2 Funcţii integrabile Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
4.3 Integrala dublă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
4.4 Integrala triplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
4.6 Lucrare de verificare Nr.2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
Bibliografie 171
Capitolul 1
Calcul diferenţial
OBIECTIVELE Capitolului 1:
După studiul capitolului 1, vei fi capabil să demonstrezi că ai dobândit
cunoştiinţe suficiente pentru a ı̂nţelege:
- cum se studiază dacă un şir de numere reale este monoton, mărginit şi convergent;
- calculul limitei unui şir;
- noţiunea de punct limită;
- studiul naturii unei serii numerice;
- calculul limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct;
- determinarea asimptotelor;
- noţiunea de funcţie continuă, funcţie cu proprietatea lui Darboux, funcţie uniform
continuă, funcţie lipschitziană, funcţie absolut continuă, funcţie cu variaţie mărginită;
- rezolvarea unor ecuaţii funcţionale;
- calculul derivatei unei funcţii;
- teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy şi aplicaţiile acestora;
- modul de aplicare a regulii lui l’Hospital şi condiţiile ı̂n care ea poate fi aplicată;
- noţiunea de funcţie convexă;
- inegalitatea lui Young, inegalitatea lui Hölder, inegalitatea Cauchy-Buniakowski-
Schwarz;
- noţiunea de punct de inflexiune;
- formula lui Taylor şi aplicaţiile acesteia.
5
6 Sorin NĂDĂBAN
1.1 Şiruri şi serii numerice

1.1.1 Şiruri de numere reale
Prin şir de numere reale vom ı̂nţelege o aplicaţie f : N → R şi ı̂l vom nota
(xn ).
Vom spune că şirul (xn ) este convergent dacă (∃)x ∈ R astfel ı̂ncât
(∀) > 0, (∃)n0 ∈ N : | xn − x |< , (∀)n ≥ n0 .
Vom spune că x este limita şirului (xn ) şi notăm xn → x sau lim xn = x.
n→∞
Un şir care nu este convergent se numeşte divergent.
Vom spune că un şir (xn ) tinde la infinit şi notăm xn → ∞ dacă
(∀)A, (∃)n0 : xn > A , (∀)n ≥ n0 .
În mod analog xn → −∞ dacă
(∀)A, (∃)n0 : xn < A , (∀)n ≥ n0 .
Şirul (xn ) se numeşte şir fundamental sau şir Cauchy dacă
(∀) > 0, (∃)n0 ∈ N : | xn − xm |< (∀)n, m ≥ n0 .
R este un spaţiu metric complet, adică un şir de numere reale este convergent
dacă şi numai dacă este şir fundamental.
Un şir (xn ) se numeşte crescător (resp. strict crescător) dacă
xn ≤ xn+1 (resp. xn < xn+1 ) , (∀)n ∈ N .
Un şir (xn ) se numeşte descrescător (resp. strict descrescător) dacă
xn ≥ xn+1 (resp. xn > xn+1 ) , (∀)n ∈ N .
Un şir se numeşte monoton dacă este descrescător sau crescător.

Un sir (xn ) se numeşte majorat (resp. minorat) dacă
(∃)a ∈ R : xn ≤ a (resp. xn ≥ a) , (∀)n ∈ N .
Un şir care este atât majorat cât şi minorat se numeşte mărginit.
x se numeşte punct limită a şirului (xn ) dacă există un subşir al lui (xn ) care
ANALIZĂ MATEMATICĂ PE R 7
are limita x. Vom nota cu L(xn ) mulţimea punctelor limită pentru (xn ).
Numerele
limxn = sup L(xn ) , limxn = inf L(xn )
se numesc limita superioară (respectiv inferioară) a şirului (xn ).
(xn ) este convergent dacă şi numai dacă L(xn ) = {x}.
Lema lui Cesaro. Orice şir de numere reale mărginit conţine cel puţin un
subşir convergent.
Teoremă. Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Test de autoevaluare 1.1. - Scrieţi răspunsul √ ı̂n spaţiul√liber din chenar.
xn
Să se arate că şirul (xn ), definit prin xn+1 = 2 , x1 = 2, este convergent.
Reciproc, dacă un şir este convergent rezultă ca este mărginit dar el nu este
ı̂n mod necesar monoton.
Temă de reflecţie 1.2.-Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
Daţi un exemplu de şir care este convergent dar nu este monoton.
Am notat că orice şir convergent este mărginit. Reciproca nu este ı̂nsă
adevărată.
8 Sorin NĂDĂBAN

Daţi un exemplu de şir care este mărginit care nu este convergent.
Şirul (q n ) este convergent dacă şi numai dacă −1 < q ≤ 1 şi

n 0 dacă −1 < q < 1
lim q = .
n→∞ 1 dacă q = 1
Pentru q > 1 avem lim q n = ∞, iar pentru q ≤ −1, lim q n nu există.

n→∞ n→∞
Test de autoevaluare 1.4. - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
3an +bn
Să se calculeze lim 4a n +5bn ştiind că a > 0, b > 0.
n→∞
Fie (P (n))n≥0 unde P este o funcţie polinomială. Atunci

k k−1 ∞ dacă a0 > 0
lim P (n) = lim a0 n + a1 n + ... + ak−1 n + ak =
n→∞ n→∞ −∞ dacă a0 < 0
Dacă P şi Q sunt funcţii polinomiale, atunci



 0 dacă grad P < grad Q
P (n)  ∞ dacă grad P > grad Q şi a0 b0 > 0
lim =
n→∞ Q(n)  −∞ dacă grad P > grad Q şi a0 b0 < 0
 a0

b0
dacă grad P = grad Q
unde a0 şi b0 reprezintă coeficienţii termenilor de grad maxim a polinoamelor

P şi respectiv Q.
Şirul (en )n≥1 , en = (1 + n1 )n este strict crescător şi mărginit (deci convergent)
şi limita acestui şir se notează e (constanta lui Euler e ≈ 2, 71).
n+5 n
Să se calculeze limita şirului an = ( n+3 ) .
Criteriul cleştelui. Fie (xn ) un şir de numere reale.
1. Dacă există x ∈ R şi (yn ) un şir de numere reale convergent la zero

astfel ı̂ncât
| xn − x |≤ yn , (∀)n ≥ n0 ,
atunci (xn ) este convergent şi lim xn = x;

n→∞
2. Mai general, dacă există (yn ) şi (zn ) două şiruri de numere reale astfel
ı̂ncât
zn ≤ xn ≤ yn , (∀)n ≥ n0
şi lim yn = x, lim zn = x, atunci lim xn = x;

n→∞ n→∞ n→∞
3. Dacă există (yn ) un şir de numere reale astfel ı̂ncât xn ≥ yn , (∀)n ≥ n0

şi lim yn = ∞, atunci lim xn = ∞;
n→∞ n→∞
4. Dacă există (yn ) un şir de numere reale astfel ı̂ncât xn ≤ yn , (∀)n ≥ n0

şi lim yn = −∞, atunci lim xn = −∞.
n→∞ n→∞
Să se calculeze limita următoarelor şiruri:
1) an = n1 sin q
n
2
;
2) an = (1 + 1 + n1 )n ;
3) an = ( 13 sin n)n .
10 Sorin NĂDĂBAN
1.1.2 Serii numerice

Fie (an )n≥0 un şir de numere reale. Vom putea considera atunci un nou şir
şi anume (sn )n≥0 , unde
sn = a0 + a1 + a2 + ... + an
numit şirul sumelor parţiale asociat şirului (an )n≥0 . Perechea formată din
şirurile (an )n≥0 şi (sn )n≥0 se numeşte serie de termen general (an ) şi se notează
P∞
an . O serie se numeşte convergentă dacă şirul sumelor parţiale (sn )n≥0
n=0
este convergent. O serie care nu este convergentă se numeşte divergentă. În
cazul ı̂n care o serie este convergentă se defineşte suma serie ca fiind lim sn ,
n→∞
∞
P
acest număr fiind notat tot cu an .
n=0
Să se calculeze suma seriei:
∞
1
P
1) n(n+1)
;
n=1
∞
1
P
2) lg(1 − n2
).
n=2
ρn se numeşte seria geometrică de raţie ρ. Ea este

P
Fie ρ ∈ R. Seria
n≥0
1
convergentă dacă şi numai dacă | ρ |< 1 şi ı̂n acest caz suma serie este 1−ρ .
∞
( sin2 α )n , α ∈ R.
P
Să se studieze natura seriei
n=0
P
Criteriul necesar de convergenţă. Fie an o serie de numere reale.
P n≥0
Dacă an este convergentă atunci lim an = 0.
n≥0 n→∞
Să se studieze natura seriei:
∞
n
P
1) n+1
;
n=1
∞
(1/n)1/n .
P
2)
n=1

Reciproca criteriului necesar este adevărată?
P P
Criteriul general al lui Cauchy. Fie an o serie de numere reale. an
n≥0 n≥0
este convergentă dacă şi numai dacă (∀) > 0, (∃)N ∈ N astfel ı̂ncât
| an+1 + an+2 + · · · + an+p |< , (∀)n ≥ N , (∀)p ≥ 1 .
∞
cos nx
P
Să se studieze natura seriei 3n
, x ∈ R.
n=1
1
P
Seria armonică generalizată np
este convergentă dacă şi numai dacă p > 1.
n≥1
∞
aln n , a ∈ R∗+ .
P
n=1
P P
Criteriul I al comparaţiei. Fie an , bn două serii cu termeni pozitivi.
n≥0 n≥0
Presupunem că există N ∈ N astfel ı̂ncât an ≤ bn , (∀)n ≥ N . Atunci
P P
1. bn convergentă ⇒ an este convergentă;
n≥0 n≥0
P P
2. an este divergentă ⇒ bn este divergentă.
n≥0 n≥0
∞
P lg
√n ;
1) n
n=1
∞
n!
P
2) nn
.
n=1
P P
limita să Criteriul al II-lea al comparaţiei. Fiind date seriile an , bn , an ≥ 0,
fie diferită n≥0 n≥0
de zero şi bn > 0, dacă există lim abnn = l ∈ (0, ∞) atunci cele două serii au aceeaşi
n→∞
infinit natură.

∞
√ 12 ;
P
1)
n=1 n(n +1)
∞
1
P
2) an +n
, a ∈ R+ .
n=1
Criteriul lui Leibniz. Dacă (αn )n≥0 este un şir de numere P realen−1
monoton
descrescător şi convergent la zero, atunci seria alternantă (−1) αn este
n≥1
convergentă.
∞ q
n 1
P
Să se studieze natura seriei (−1) n+1
.
n=0
P P
O serie an se numeşte absolut convergentă dacă seria | an | este
n≥0 n≥0
convergentă.
∞ 3
(−1)n n− 2 este absolut convergentă.
P
Să se studieze dacă seria
n=1
Precizăm că orice serie absolut convergentă este convergentă.


Reciproca este adevărată?
P
Criteriul rădăcinii al lui Cauchy. Fie an o serie de numere reale.
n≥0
p
Dacă există lim n | an | = l atunci
n→∞
P
1. dacă l < 1 ⇒ an este absolut convergentă;
n≥0
P
2. dacă l > 1 ⇒ an este divergentă.
n≥0
∞
) , a ∈ R∗+ ;
na n
P
1) ( n+1
n=1
2) 1 + a + ab + a2 b + a2 b2 + · · · + an bn−1 + an bn + · · · (0 < a < b) .
P
Criteriul raportului al lui d’Alembert. Fie an o serie de numere
n≥0
an+1
reale nenule astfel ı̂ncât există lim | an
|= l. Atunci
n→∞
P
1. dacă l < 1 ⇒ an este absolut convergentă;
n≥0
P
2. dacă l > 1 ⇒ an este divergentă.
n≥0
∞
1
P
1) n!
;
n=1
∞
nan , a ∈ R∗+ .
P
2)
n=1
1.2 Limită şi continuitate

1.2.1 Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct
Considerăm mulţimea R = R ∪ {−∞, ∞}.
Vom numi interval deschis ı̂n R mulţimile de forma:
(a, b) = {x ∈ R : a < x < b};
(a, ∞] = {x ∈ R : a < x ≤ ∞};

[−∞, a) = {x ∈ R : −∞ ≤ x < a}
unde a, b ∈ R , a < b.
Prin vecinătate (ı̂n R) a unui punct x ∈ R se ı̂nţelege orice mulţime
V ⊂ R cu proprietatea că include un interval deschis ce conţine punctul
x. Vom nota cu V(x) familia vecinătăţilor punctului x.
Vom defini mulţimile deschise ı̂n R ca fiind acele mulţimi ce sunt vecinătăţi
pentru fiecare punct al lor. R devine astfel un spaţiu topologic numit dreapta
reală ı̂ncheiată iar topologia construită va fi numită topologia dreptei ı̂ncheiate.
Fie D ⊂ R. Un punct x ∈ R se numeşte punct de acumulare pentru D şi
notăm x ∈ D0 dacă orice vecinătate a lui x conţine puncte din D diferite de
x. Se poate arăta că x este punct de acumulare pentru D dacă şi numai dacă
există un şir din D \ {x} convergent la x.

Fie f : D ⊂ R → R şi a ∈ D0 . Se spune că funcţia f are limita l ∈ R ı̂n
punctul a dacă
(∀)V ∈ V(l) , (∃)U ∈ V(a) : (∀)x ∈ D ∩ U \ {a} ⇒ f (x) ∈ V
şi vom scrie lim f (x) = l.

x→a
1. In cazul a, l ∈ R definiţia de mai sus este echivalentă cu
(∀) > 0, (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ D , 0 <| x − a |< δ avem | f (x) − l |< ;
2. Dacă a = ∞, l ∈ R definiţia de mai sus devine
(∀) > 0, (∃)M > 0 : (∀)x ∈ D, x > M ⇒ | f (x) − l |< ;
3. Dacă a ∈ R, l = ∞ funcţia f are limita l ı̂n punctul a dacă şi numai

dacă
(∀)M > 0 , (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ D, 0 <| x − a |< δ ⇒ f (x) > M ;
4. Dacă l = ∞, a = ∞ funcţia f are limita l ı̂n punctul a dacă şi numai

dacă
(∀)M > 0 , (∃)M 0 > 0 : (∀)x ∈ D , x > M 0 ⇒ f (x) > M .
Teorema lui Heine. Funcţia f : D ⊂ R → R are limita l ∈ R ı̂n a ∈ D0

dacă şi numai dacă
Teorema lui
Heine (∀)(xn ) , (xn ) ⊂ D − {a} , xn → a ⇒ f (xn ) → l .
o vom folosi
pentru a Test de autoevaluare 1.20. - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
arăta că Să se arate că lim sin x nu există.
x→∞
o funcţie
nu are limită
ı̂ntr-un punct
Fie f : D ⊂ R → R şi a un punct de acumulare pentru mulţimea

A = {x ∈ D : x < a}. Se spune că funcţia f are limită la stı̂nga ı̂n
punctul a egală cu ls dacă restricţia lui f la A, notată f |A , are limită ls ı̂n
punctul a. Vom scrie limx→a
f (x) = ls care uneori va fi notată şi f (a − 0). În
x<a
mod analog se va defini limita la dreapta a unei funcţi ı̂ntr-un punct, notată
ld = lim
x→a
f (x) = f (a + 0).
x>a
Fie f : D ⊂ R → R , a ∈ D0 cu proprietatea că f are limite laterale ı̂n

punctul a. Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. f are limită ı̂n punctul a;
2. lim
x→a
f (x) = lim
x→a
f (x);
x<a x>a
Mai mult ı̂n acest caz avem
lim f (x) = lim

x→a
f (x) = lim
x→a
f (x) .
x→a
x<a x>a
Pentru ce
valori ale lui k funcţia f : R → R
2
2x − kx + 1 dacă x < 3
f (x) =
3x − 8 dacă x ≥ 3
are limită ı̂n punctul x = 3.
Fie P şi Q două funcţii poliomiale. Vom nota cu a0 şi b0 coeficienţii termenilor
P (x)
de grad maxim din P respectiv Q şi vom nota cu l = lim Q(x) . Avem
x→∞
1. Dacă grad P <grad Q, atunci l = 0;

a0
2. Dacă grad P = grad Q, atunci l = b0
;
3. Dacă grad P >grad Q şi a0 b0 > 0, atunci l = ∞;
4. Dacă grad P>grad Q şi a0 b0 < 0, atunci l = −∞.

2xp +7
Să se calculeze lim 3x 5 +10 .
x→∞
Următoarele limite sunt importante şi utile ı̂n aplicaţii.

sin x 1
1) lim =1 2) lim (1 + x) x = e
x→0 x x→0
ax − 1 (1 + x)r − 1 ln(1 + x)
3) lim = ln a 4) lim = r 5) lim =1
x→0 x x→0 x x→0 x
Să se calculeze
2
x1 √
5 x−1
e5x −1
1) lim sinx7x ; 2) lim 1+4x+x
1+x
; 3) lim x
; 4) lim x−1
.
x→0 x→0 x→0 x→1
1.2.2 Asimptote
Fie f : D → R. Dacă (∃)a ∈ D0 astfel ı̂ncât lim
x→a
f (x) este egală cu +∞ sau
x<a
−∞ atunci vom spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la stı̂nga
pentru f . În mod analog dacă lim
x→a
f (x) este egală cu +∞ sau −∞ vom spune
x>a
că dreapta x = a este asimptotă verticală la dreapta pentru f .
Fie f : D → R. Dacă ∞ ∈ D0 şi există lim f (x) = l ∈ R, atunci vom spune
x→∞
că dreapta y = l este asimptotă orizontală spre +∞ a lui f .
În mod similar dacă −∞ ∈ D0 şi există lim f (x) = l ∈ R, vom spune că
x→−∞
dreapta y = l este asimptotă orizontală spre −∞ pentru f .
Fie f : D → R , ∞ ∈ D0 . Dacă există lim f (x) x
= m ∈ R∗ şi există
x→∞
lim (f (x) − mx) = n ∈ R, atunci dreapta y = mx + n se numeşte asimptotă

x→∞
oblică spre +∞. În mod analog se va defini asimptota oblică spre −∞.
√ asimptotele funcţiei f : R → R,
Să se determine

x + x2 − 5x dacă x ≤ 5
f (x) = x2 .
x−5
dacă x > 5
1.2.3 Continuitatea funcţiei de o singură variabilă

Fie f : D ⊂ R → R, a ∈ D. Funcţia f se numeşte continuă ı̂n punctul a dacă
(∀)V ∈ V(f (a)) , (∃)U ∈ V (a) : (∀)x ∈ D ∩ U ⇒ f (x) ∈ V.
Această definiţie se poate scrie ı̂n următoarea formă echivalentă
(∀) > 0 , (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ D , | x − a |< δ ⇒ | f (x) − f (a) |< .
Precizăm că
1. Dacă a ∈ Iz D (punct izolat al domeniului de definiţie, adică există

o vecinătate V a lui a cu proprietatea V ∩ D = {a}), atunci f este
evident continuă ı̂n a.
2. Dacă a ∈ D ∩ D0 atunci f este continuă ı̂n a dacă şi numai dacă

(∃) lim f (x) = f (a).
x→a
Teorema lui Heine. Fie f : D ⊂ R → R , a ∈ D. Funcţia f este continuă

ı̂n a dacă şi numai dacă
(∀)(xn ) , (xn ) ⊂ D , xn → a ⇒ f (xn ) → f (a).

Teorema lui Weierstrass. Dacă f : [a, b] → R este continuă atunci ea este

mărginită şi ı̂şi atinge marginile.
Sunt multe probleme ı̂n care se cere determinarea unor funcţii continue care
satisfac o anumită relaţie. În general, acestea se rezolvă determinând mai
ı̂ntâi valorile funcţiei pe mulţimea numerelor naturale, apoi pe mulţimea
numerelor ı̂ntregi şi pe cea a numerelor raţionale. Trecerea la R se face
utilizând faptul că orice număr real x este limita unui şir de numere raţionale
(xn ), iar teorema lui Heine ne premite să scriem f (x) = lim f (xn ).
n→∞
Determinaţi funcţiile continue f : R → R care verifică relaţia
f (x + y) = f (x) + f (y) , (∀)x, y ∈ R.
Determinaţi funcţiile continue f : R → R care verifică relaţia
f (2x) − f (x) = x , (∀)x ∈ R şi f(0)=1.
1.3 Clase de funcţii

1.3.1 Funcţii monotone şi funcţii mărginite
Fie f : D → R. Funcţia f se numeşte:
1. monoton crescătoare pe D dacă x1 < x2 ⇒ f (x1 ) ≤ f (x2 );

2. strict crescătoare pe D dacă x1 < x2 ⇒ f (x1 ) < f (x2 );
3. monoton descrescătoare pe D dacă x1 < x2 ⇒ f (x1 ) ≥ f (x2 );
4. strict descrescătoare pe D dacă x1 < x2 ⇒ f (x1 ) > f (x2 );
5. monotonă dacă este monoton crescătoare sau monoton descrescă-

toare;
6. strict monotonă dacă este stict crescătoare sau strict descrescătoare.

O funcţie f : D → R se numeşte:
1. mărginită superior dacă (∃)M ∈ R : f (x) ≤ M , (∀)x ∈ D;
2. mărginită inferior dacă (∃)m ∈ R : f (x) ≥ m , (∀)x ∈ D;
3. mărginită dacă este atât mărginită superior cât şi mărginită inferior.
1.3.2 Funcţii periodice

Funcţia f : D ⊂ R → R se numeşte periodică de perioadă T 6= 0 dacă
f (x + T ) = f (x), (∀)x ∈ D cu proprietatea că x + T ∈ D. Precizăm că
(∀)n ∈ N∗ , nT este perioadă pentru f . Dacă există o cea mai mică perioadă
strict pozitivă aceasta se numeşte perioada principală. Va fi prin urmare
suficient ca studiul lui f să fie făcut pe un interval de lungime cât perioada
principală.
1.3.3 Funcţii pare, funcţii impare

Fie A ⊂ R. Vom spune că A este simetrică dacă x ∈ A ⇔ −x ∈ A. Fie
A ⊂ R o mulţime simetrică şi f : A → R o funcţie. Vom spune că f este pară
dacă f (x) = f (−x). Funcţia f se numeşte impară dacă f (x) = −f (−x).
1.3.4 Funcţii cu proprietatea Darboux

Fie f : [a, b] → R. Se spune că f are proprietatea lui Darboux pe [a, b] dacă
pentru orice puncte x1 < x2 din [a , b] şi oricare ar fi y situat ı̂ntre f (x1 ) şi
f (x2 ) există cel puţin un punct x ∈ (x1 , x2 ) astfel ı̂ncât f (x) = y.
Teoremă. Funcţia f : [a, b] → R are proprietatea lui Darboux dacă şi numai
dacă (∀)J ⊂ [a, b] interval, avem că f (J) este interval.
Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie cu proprietatea lui Darboux. Atunci

f este strict monotonă dacă şi numai dacă f este injectivă.
Teorema lui Darboux. Orice funcţie continuă pe un interval are pro-
prietatea lui Darboux pe acel interval.
Reciproca este adevărată?

Daţi exemplu de două funcţii cu proprietatea lui Darboux a căror sumă
nu are proprietatea lui Darboux.
1.3.5 Funcţii uniform continue

O funcţie f : A ⊂ R → R se numeşte uniform continuă dacă
(∀) > 0, (∃)δ > 0 astfel ı̂ncât (∀)x, y ∈ A : |x−y| < δ avem |f (x)−f (y)| < .
Pentru a arăta că o funcţie nu este uniform continuă vom demonstra că există
> 0 cu proprietatea că
1
(∀)n ∈ N∗ , (∃)xn , yn ∈ A : |xn − yn | < şi |f (xn ) − f (yn )| ≥ .
n
Se arată uşor că dacă f este uniform continuă atunci f este continuă.
Reciproca este adevărată? În ce ipoteză suplimentară este adevărată şi

afirmaţia reciprocă?

Fie f : R → R. Este adevărată afirmaţia: ”dacă f este continuă şi
mărginită, atunci f este uniform continuă”? Dar afirmaţia reciprocă?
1.3.6 Funcţii Lipschitziene

Funcţia f : A ⊂ R → R se numeşte lipschitziană de ordin p ∈ (0, 1] dacă
există λ > 0 astfel ı̂ncât
|f (x) − f (y)| ≤ λ|x − y|p , (∀)x, y ∈ A .
În cazul ı̂n care p = 1 vom spune că f este funcţie lipschitziană.
Să se arate că orice funcţie lipschitziană este uniform continuă. Reciproca
este adevărată?

Fie f : R → R. Este adevărată afirmaţia: ”dacă f este continuă şi
mărginită, atunci f este lipschitziană”? Dar afirmaţia reciprocă?
1.3.7 Funcţii absolut continue

Funcţia f : [a, b] → R se numeşte absolut continuă dacă pentru orice > 0,
există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice familie finită de intervale deschise
{(ai , bi )}ni=1 incluse ı̂n [a, b], disjuncte două câte două, cu proprietatea că
Pn
(bi − ai ) < δ avem că
i=1
n
X
|f (bi ) − f (ai )| < .
i=1
Să se arate că orice funcţie lipschitziană este absolut continuă şi că orice
funcţie absolut continuă este uniform continuă.
1.3.8 Funcţii cu variaţie mărginită

Fie [a,b] un interval ı̂nchis şi mărginit. O familie finită
∆ := {x0 , x1 , · · · , xn }
cu prorietatea că
a = x0 ≤ x 1 ≤ x2 ≤ · · · ≤ xn = b
se numeşte diviziune a intervalului [a, b].
Lungimea celui mai mare interval al unei diviziuni se numeşte norma divi-
ziunii şi se notează ||∆||. Deci ||∆||= max (xk − xk−1 ).
1≤k≤n
Considerăm o funcţie f : [a, b] → R şi ∆ o diviziune a intervalului [a, b].
Numim variaţia funcţiei f relativ la diviziunea ∆ numărul
_
(f ; ∆) := |f (x1 ) − f (x0 )| + |f (x2 ) − f (x1 )| + · · · + |f (xn ) − f (xn−1 )| .
Numărul
b
_
f := sup{V (f ; ∆) : ∆ diviziune a intervalului [a, b]}
a
se numeşte variaţia totală a funcţiei f pe intervalul [a, b]. Funcţia f se

b
W
numeşte cu variaţie mărginită pe [a, b] dacă f < ∞.
a
Proprietăţi ale variaţiei totale. Dacă f, g : [a, b] → R, atunci:
b
W
1. f este constantă dacă şi numai dacă f = 0;
a
d
W b
W
2. dacă [c, d] ⊂ [a, b], atunci f≤ f;
c a
b
W c
W b
W
3. dacă c ∈ (a, b), atunci f= f+ f;
a a c
b
W b
W b
W
4. (f + g) ≤ f+ g;
a a a
b
W b
W
5. (αf ) = |α| f , pentru orice α ∈ R.
a a
Să se arate că dacă f : [a, b] → R este lipschitziană, atunci f este cu
variaţie mărginită pe [a, b].
Să se arate că dacă f : [a, b] → R este monotonă, atunci f este cu
variaţie mărginită pe [a, b].

Fie f : [a, b] → R. Este adevărată afirmaţia: ”dacă f este cu variaţie
mărginită, atunci f este continuă”? Dar afirmaţia reciprocă?
Să se arate că dacă f : [a, b] → R este cu variaţie mărginită pe [a, b],
atunci ea este mărginită pe acest interval. Reciproca este adevărată?
Teorema de structură a lui Jordan. O funcţie f : [a, b] → R este cu

variaţie mărginită pe [a, b] dacă şi numai dacă ea se reprezintă ca diferenţa
a două funcţii crescătoare.
1.4 Calcul diferenţial real
1.4.1 Funcţii derivabile

Fie f : D ⊂ R → R , x0 ∈ D ∩ D0 . Se spune că funcţia f este derivabilă ı̂n
punctul x0 dacă există şi este finită limita
f (x) − f (x0 )
lim .
x→x0 x − x0
Această limită se notează f 0 (x0 ) şi este numită derivata funcţiei f ı̂n punctul
x0 .
Uneori se utilizează notaţiile ∆x = x − x0 , ∆f = f (x) − f (x0 ) şi atunci
∆f
f 0 (x0 ) = lim .
∆x→0 ∆x
Dacă y=f(x) vom folosi şi notaţiile
dy df
y 0 = f 0 (x) = = .
dx dx
Să se studieze derivabilitatea funcţiilor:

1) f : R → R , f (x) =| x |;
2) f : R → R , f (x) =| (x − 1)(x − 2)2 (x − 3)3 |;
Tabel de derivate.
1. (C)0 = 0 , unde C este o constantă reală ;
2. (xa )0 = axa−1 , unde a este o constantă reală şi x ∈ (0, ∞) cel puţin;
3. (loga x)0 = 1
xlna
, a > 0, a 6= 1 , x > 0. În particular (ln x)0 = 1
x
;
4. (ax )0 = ax lna , a > 0, a 6= 1, x ∈ R. În particular (ex )0 = ex ;
5. (sin x)0 = cos x , x ∈ R;
6. (cos x)0 = − sinx , x ∈ R;
7. (tg x)0 = 1
cos2 x
, cos x 6= 0;
8. (ctg x)0 = − sin12 x , sin x 6= 0;
9. (arcsin x)0 = √ 1
1−x2
, x ∈ (−1, 1);
10. (arccos x)0 = − √1−x

1
2 , x ∈ (−1, 1);
11. (arctg x)0 = 1

1+x2
, x ∈ R;
12. (arcctg x)0 = − 1+x

1
2 , x ∈ R.
Să precizăm că formula (2) ı̂n cazul ı̂n care a = 1 ne va da (x)0 = 1, valabilă
pentru x ∈ R. Formula (2) poate fi folosită la derivarea unor radicali, dacă
√ 1 √ 1 1
mai notăm faptul că k x = x k . Spre exemplu ( x)0 = (x 2 )0 = 12 x− 2 = 2√1 x .
Reguli de derivare.
Dacă funcţiile f, g : I → R ( I interval din R) sunt derivabile pe I, atunci
funcţiile f + g, f − g, f · g, fg ( dacă g(x) 6= 0, x ∈ I) sunt derivabile pe I şi
1. (f + g)0 = f 0 + g 0 ;
2. (f − g)0 = f 0 − g 0 ;
3. (f · g)0 = f 0 g + f g 0 , (Cf )0 = C · f 0 ;
f 0 g−f g 0
4. ( fg )0 = g2
;
Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
1)f (x) = x3 + ln x ; 2)f (x) = x − sin x ; 3)f (x) = x2 ex ;
3
4)f (x) = 10x5 ; 5)f (x) = xx2+2x
+1
.
Derivarea funcţiilor compuse. Dacă funcţia u : I → J este derivabilă pe

I şi funcţia f : J → R este derivabilă pe J atunci funcţia f ◦ u : I → R este
derivabilă pe I şi
(f ◦ u)0 (x) = f 0 (u(x)) · u0 (x) .
Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
3
1)f (x) = ex ; 2)f (x) = (x2 + 1)10 ; 3)f (x) = sin 5x ; 4)f (x) = ln4 x.
Derivate de ordin superior. Fie f : D ⊂ R → R şi x0 ∈ D ∩ D0 . Dacă

(∃)V ∈ V(x0 ) astfel ı̂ncât f derivabilă pe V şi f 0 este derivabilă ı̂n x0 atunci
vom spune că funcţia f este derivabilă de două ori ı̂n x0 . În acest caz derivata
lui f 0 ı̂n x0 va fi notată f 00 (x0 ) sau f (2) (x0 ) şi este numită derivata de ordinul
doi a funcţiei f ı̂n punctul x0 . Inductiv se defineşte derivata de ordin n.
Să se calculeze derivata de ordin n pentru funcţia f (x) = ln(x + 1).
Diferenţiala unei funcţii.

Fie f : D ⊂ R → R şi x0 ∈ D ∩ D0 . Dacă f este derivabilă ı̂n x0 atunci vom

numi diferenţiala funcţiei f ı̂n x0 aplicaţia liniară notată dx0 f definită prin
dx0 f : R → R , (dx0 f )h = f 0 (x0 ) · h .
Astfel, diferenţiala funcţiei f : R → R , f (x) = x4 + 5 sin x ı̂n punctul x0 = 0

va fi aplicaţia (dx0 f )h = 5h.
Convenim ca diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul x să o scriem ca produsul dintre
aplicaţia dx (diferenţiala aplicaţiei identitate) şi numărul real f 0 (x). Astfel
df = f 0 (x)dx. Spre exemplu d(x2 ) = 2xdx.
1.4.2 Teoreme asupra funcţiilor derivabile

Teorema lui Rolle. Dacă f : [a, b] → R este continuă pe [a ,b], derivabilă
pe (a,b) şi f(a) =f(b) atunci (∃)c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.
Se poate aplica teorema lui Rolle funcţiei f (x) = x21−3 pe intervalul [-2, 2]?
Dar pe [-1,1]?

Ipotezele din teorema lui Rolle sunt necesare pentru ca derivata să aibă
cel puţin o rădăcină?
Temă de reflecţie
1.44.-Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
x dacă 0 ≤ x < 1
Funcţia f (x) = nu satisface concluzia
2 − x dacă 1 < x ≤ 2
teoremei lui Rolle. Care este motivul?
Teorema creşterilor finite a lui Lagrange. Dacă f : [a, b] → R este

continuă pe [a,b] şi derivabilă pe (a, b) atunci (∃)c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) = (b − a)f 0 (c).
Consecinţe ale teoremei lui Lagrange.
1. Singurele funcţii cu derivată nulă pe un interval sunt constantele;
2. Dacă f 0 ≥ 0, (f 0 ≤ 0), atunci f este monoton crescătoare (respectiv

monoton descrescătoare) pe intervalul I;
3. Dacă f este continuă pe intervalul I, derivabilă pe I−{x0 } şi (∃) lim f 0 (x),
x→x0
atunci (∃)f 0 (x0 ) = lim f 0 (x).
x→x0
Se poateaplica teorema lui Lagrange funcţiei:
x dacă x ∈ [1, 2]
f (x) = x2
4
+ 1 dacă x ∈ (2, 3]
pe intervalul [1,3]?
În caz afirmativ determinaţi punctul c care apare ı̂n această formulă.
Să se demonstreze inegalităţile:
x
1)arctg x ≥ 1+x 2 , x ≥ 0 ; 2) ln x ≤ x − 1 , x > 0.
Fie a, b, c numere reale pozitive astfel ı̂ncât abc = 1. Arătaţi că
a2 + b 2 + c 2 ≤ a3 + b 3 + c 3 .
Teorema de medie a lui Cauchy. Fie f, g : [a, b] → R, continue pe [a,b],

derivabile pe (a,b) şi g 0 (x) 6= 0 , (∀)x ∈ (a, b). Atunci (∃)c ∈ (a, b) astfel
ı̂ncât
f (b) − f (a) f 0 (c)
= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
Să se determine valoarea c care intervine ı̂n teorema lui Cauchy ı̂n cazul
funcţiilor f (x) = ln x , g(x) = xe , definite pe intervalul [1,e].
Teorema lui Darboux. Fie I ⊂ R interval şi f : I → R. Dacă f este

derivabilă, atunci f 0 are proprietatea lui Darboux.
1.4.3 Regula lui l’Hospital

Fie a, b ∈ R, a < b şi funcţiile f, g : (a, b) → R, care ı̂ndeplinesc condiţiile:
1. f şi g sunt derivabile pe (a, b);
2. lim
x→a
| g(x) |= ∞ sau lim
x→a
f (x) = lim
x→a
g(x) = 0;
x>a x>a x>a
3. (∃)(a, c) ⊂ (a, b) astfel ı̂ncât g 0 (x) 6= 0 , (∀)x ∈ (a, c);

f (x)0
4. (∃)lim
x→a g 0 (x)
= A (finit sau infinit).
x>a
Atunci
1. (∃)U o vecinătate a lui a astfel ı̂ncât g(x) 6= 0 , (∀)x ∈ U ∩ (a, b);
f (x)
2. (∃)lim = A.
x→a
x>a
g(x)
Să mai precizăm faptul că ı̂n mod analog se va formula această teoremă atunci
când problema limitei se pune ı̂n extremitatea dreaptă, adică ı̂n punctul b.
ln x ln x
Să se calculeze 1)lim
x→0 1
; 2) lim , a > 0.
x→∞ xa
x>0
x3
Condiţiile din regula lui l’Hospital sunt necesare?
Înlăturarea formelor de nedeterminare

Din relaţia f · g = Gf , unde G = g1 , rezultă că o nedeterminare de tipul 0 · ∞
se reduce la o nedeterminare de tipul 00 sau la o nedeterminare de tip ∞ ∞
.
Să se calculeze lim x · ln x.
x→0
Presupunem că avem o nedeterminare de tipul 1∞ , adică dorin să calculăm

lim f (x)g(x) ı̂n situaţia ı̂n care lim f (x) = 1 şi lim g(x) = ∞. Fie h = f g .
x→a x→a x→a
ln f
Atunci ln h = g ln f = 1 . Vom calcula lim ln h aplicând regula lui l’Hospital
g x→a
căci acum avem o nedeterminare de tipul 00 . În final, cum h = eln h , avem că
lim ln h(x)
lim h(x) = ex→a . Similar se raţionează şi ı̂n cazurile 00 şi ∞0 .
x→a
Să se calculeze:
1
1) lim (1 + sin x + sin 2x + . . . + sin nx) x ;
x→0
1
2) lim (cos x) x2 ;
x→0
3) lim xx ;
x→0
1
4) lim x x .
x→∞
1.4.4 Funcţii convexe

Precizăm mai ı̂ntâi că o mulţime A dintr-un spaţiu vectorial se numeşte
convexă dacă
(∀)x, y ∈ A, (∀)t ∈ [0, 1] avem că tx + (1 − t)y ∈ A .
Se poate arăta uşor că o mulţime de numere reale este convexă dacă şi numai
dacă este interval. Din acest motiv, vom considera ı̂n continuare funcţii
definite pe un interval I = [a, b].
Funcţia f : I → R se numeşte convexă pe I dacă
(∀)x, y ∈ I , (∀)t ∈ [0, 1] avem că f [tx + (1 − t)y] ≤ tf (x) + (1 − t)f (y) .
Funcţia f se numeşte concavă pe intervalul I dacă funcţia −f este convexă

pe I, adică
(∀)x, y ∈ I , (∀)t ∈ [0, 1] avem că f [tx + (1 − t)y] ≥ tf (x) + (1 − t)f (y) .
Teoremă. Funcţia f : I → R este convexă dacă şi numai dacă
(∀)x1 , x2 , · · · , xn ∈ I , (∀)t1 , t2 , · · · , tn ∈ R+ : t1 + t2 + · · · + tn = 1
avem că !
n
X n
X
f ti xi ≤ ti f (xi ) .
i=1 i=1
Corolar. Dacă f : I → R este convexă, atunci (∀)x1 , x2 , · · · , xn ∈ I,

(∀)t1 , t2 , · · · , tn ∈ R+ avem că
 n
P
 n
P
 i=1 ti xi  i=1
ti f (xi )
f ≤ .
 P n  n
P
ti ti
i=1 i=1
În particular
 n
P
 n
P
 i=1 xi  i=1
f (xi )
 n ≤
f .

n
Teorema. Fie f : I → R derivabilă de două ori pe I. Atunci:
1. f este convexă dacă şi numai dacă f 00 ≥ 0 ;
2. f este concavă dacă şi numai dacă f 00 ≤ 0 .
Fie x1 , x2 , · · · , xn , t1 , t2 , · · · , tn ∈ R+ . Să se arate că
1
xt11 xt22 · · · xtnn t1 +t2 +···+tn ≤ t1 x1t+t 2 x2 +···+tn xn

1 +t2 +···+tn
(Inegalitatea mediilor generalizate).
√ x +x +···x
În particular avem n x1 x2 · · · xn ≤ 1 2n n .
Fie x, y, p, q ∈ R+ : p1 + 1q = 1. Să se arate că
x1/p y 1/q ≤ xp + yq , (inegalitatea lui Young);
Fie x1 , x2 , · · · , xn , y1 , y2 , · · · , yn , p, q ∈ R+ : p1 + 1q = 1. Să se arate că
n
n 1/p n 1/q
P P p P q
xi yi ≤ xi yi , (inegalitatea lui Hölder);
i=1 i=1 i=1
Fie x1 , x2 , · · · , xn , y1 , y2 , · · · , yn ∈ R. Să se arate că
n
n 1/2 n 1/2
P P 2 P 2
|xi yi | ≤ xi yi , (inegalitatea lui Cauchy-Buniakowski-
i=1 i=1 i=1
Schwarz).
◦
Fie f : I → R şi x0 ∈I . Punctul x0 se numeşte punct de inflexiune pentru f
dacă f este derivabilă ı̂n x0 şi există (u, v) ⊂ I, x0 ∈ (u, v) astfel ı̂ncât f să
fie convexă pe (u, x0 ) şi concavă pe (x0 , v) sau invers.
Test de autoevaluare 1.57.  - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
 x 2
+ x3 sin2 x1 dacă x > 0
Fie f : R → R , f (x) = 0 dacă x = 0 .
2 3 2 1
−x + x sin x dacă x < 0

Să se arate că:
1) f 0 (0) = 0 şi f 0 (x) > 0 , (∀)x ∈ R∗ ;
2) zero nu este punct de inflexiune pentru funcţia f ;
3) zero este punct de acumulare pentru mulţimea punctelor de inflexiune
ale lui f .
1.4.5 Formula lui Taylor

Fie f : [a, b] → R o funcţie de clasă Cn pe [a, b] (derivabilă până la ordinul n
inclusiv şi f (n) este continuă pe [a, b]) şi există f (n+1) pe (a, b). Fie x0 ∈ (a, b).
Atunci
f (x) = Tn (x) + Rn (x) ,
unde
x − x0 0 (x − x0 )2 00 (x − x0 )n (n)
Tn (x) = f (x0 ) + f (x0 ) + f (x0 ) + · · · + f (x0 )
1! 2! n!
şi este numit polinomul lui Taylor de grad n ataşat funcţiei f ı̂n punctul x0
iar
(x − c)n−p+1 (x − x0 )p (n+1)
Rn (x) = f (c)
p · n!
şi este numit restul lui Taylor de ordin n, iar c este situat ı̂ntre x şi x0 .
Dacă p = 1 obţinem restul lui Cauchy
(x − c)n (x − x0 ) (n+1)
Rn (x) = f (c) ,
n!
iar pentru p = n + 1 se obţine restul lui Lagrange
(x − x0 )n+1 (n+1)
Rn (x) = f (c) .
(n + 1)!
Să se scrie formula lui Taylor√ de ordin doi cu restul lui Lagrange pentru
funcţia f : R → R , f (x) = x ı̂n
5
√ vecinătatea unui punct x0 . Aplicând
5
formula găsită să se aproximeze 34 şi să se delimiteze eroarea de
aproximaţie.
Un caz particular al formulei lui Taylor este cazul ı̂n care se ia x0 = 0,

obţinı̂ndu-se formula lui Maclaurin
x 0 x2 xn xn+1 (n+1)
f (x) = f (0) + f (0) + f 00 (0) + · · · + f (n) (0) + f (c) ,
1! 2! n! (n + 1)!
unde c este situat ı̂ntre 0 şi x.

Să se scrie formula lui Maclaurin de ordin n cu restul lui Lagrange pentru
funcţiile: ex , sin x, cos x, ln(x + 1).
Test de autoevaluare
√ 1.60. - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
1
Să se aproximeze 3 e cu eroare mai mică de 1000 .
Extreme locale. ◦
Fie f : I → R, x0 ∈I . Punctul x0 se numeşte punct de maxim local pentru f
dacă
(∃)V ∈ V(x0 ) : f (x) ≤ f (x0 ) , (∀)x ∈ V .
Punctul x0 se numeşte punct de minim local pentru f dacă
(∃)V ∈ V(x0 ) : f (x) ≥ f (x0 ) , (∀)x ∈ V .
Teorema lui Fermat. Dacă f : I → R este derivabilă ı̂n punctul de extrem

◦
local x0 ∈I , atunci f 0 (x0 ) = 0.
◦
Teoremă. Dacă f : I → R este derivabilă de (n+1) ori ı̂n punctul x0 ∈I şi
f 0 (x0 ) = 0, f 00 (x0 ) = 0, · · · , f (n−1) (x0 ) = 0, f (n) (x0 ) 6= 0, atunci
1. n = 2m şi f (n) (x0 ) < 0 ⇒ x0 este punct de maxim local;
2. n = 2m şi f (n) (x0 ) > 0 ⇒ x0 este punct de minim local;
3. n = 2m + 1 ⇒ x0 nu este punct de extrem local.
Să se determine punctele de extrem local pentru
2
1)f : R → R , f (x) = x6 − 2x3 + 10 ; f : R → R , f (x) = x · e−x .
1.5 Răspunsuri la testele de autoevaluare

Test de autoevaluare 1.1.
Vom demonstra prin inducţie matematică că şirul dat este strict crescător,
adică xn+1 > xn , (∀)n ≥ 1. Intr-adevăr
√ x1 √ √2 √ 1
x2 = 2 = 2 > 2 = x1 .
Presupunem că xn > xn−1 şi demonstrăm că xn+1 > xn . Avem:
√
xn+1 ( 2)xn √ √ 0
= √ = ( 2)xn −xn−1 > 2 = 1
xn ( 2)xn−1
şi astfel şirul este crescător. Pentru a studia mărginirea vom proceda tot prin
inducţie matematică. Observăm că 0 < x1 < 2. Presupunem că 0 < xn < 2.
Atunci √ √ 2
0 < xn+1 = ( 2)xn < 2 = 2 ,
ceea ce demonstrează mărginirea. Prin urmare şirul este strict crescător şi
mărginit deci este convergent.
Temă de reflecţie 1.2.

Şirul
(−1)n n + 1
xn = , n ∈ N∗
(−1)n n
este convergent dar nu este monoton. Într-adevăr, observând mai ı̂ntâi că
xn = 1 + (−1)n n1 , obţinem că şirul este convergent şi are limita 1. Cum ı̂nsă
termenii şirului de ordin impar sunt mai mici ca 1, iar termenii şirului de
ordin par sunt mai mari ca 1, şirul nu este monoton.
Şirul de termen general
n+1
an = (−1)n
n+2
este mărginit dar nu este convergent. Într-adevăr, cum | an |= n+1 n+2
< 1, şirul
(an ) este mărginit. Acest şir este divergent pentru că admite două puncte
limită -1 şi +1, căci subşirul (a2k ) tinde la 1 iar subşirul (a2k+1 ) tinde la -1.
Distingem următoarele cazuri:
1) ab < 1. Avem:
3an + bn 3 + ( ab )n 3
lim = lim =
n→∞ 4an + 5bn n→∞ 4 + 5( b )n 4
a
a
2) b
< 1. Atunci:
3an + bn 3( ab )n + 1 1
lim = lim a n =
n→∞ 4an + 5bn n→∞ 4( ) + 5 5
b
3) a = b. In acest caz
3an + bn 4
n n
=
4a + 5b 9
deci se obţine un şir constant cu limita 94 .
Test de autoevaluare 1.5.n+3 2
lim 2n
an = (1 + n+3 2 n
) = (1 + n+3 2
) 2 n+3 n → en→∞ n+3 = e2 .
1)| an |< n1 , deci (an ) tinde la 0.
q
2)1 + 1 + n1 > 2 , deci an > 2n . Astfel an este divergent şi are limita ∞.
3) | an |< 31n . Şirul majorant este un şir geometric care converge la zero, deci
(an ) converge la zero.
1
1) an = n(n+1) = n1 − n+1
1
. Atunci
1 1
a1 = −
1 2
1 1
a2 = −
2 3
·········
1 1
an = − .
n n+1
1
Deci Sn = 1 − n+1 ⇒ (∃) lim Sn = 1 şi astfel seria este convergentă şi are
n→∞
suma 1.
2
2)an = lg(1 − n12 ) = lg( nn−1 n−1
2 ) = lg n
n
− lg n+1 . Atunci
1 2
a2 = lg − lg
2 3
2 3
a3 = lg − lg
3 4
·········
n−1 n
an = lg − lg .
n n+1
Deci Sn = lg 21 − lg n+1
n
⇒ (∃) lim Sn = lg 12 şi astfel seria este convergentă
n→∞
şi are suma − lg 2.
Aceasta este seria geometrică (ρ = sin2 α ). Avem | ρ |≤ 12 < 1, deci seria este
convergentă.
n
1)an = n+1 → 1 şi din criteriul necesar de convergenţă se obţine că seria este
divergentă.
2)
1 1 lg n
an = (1/n)1/n ⇒ lg an = lg = − → 0 ⇒ an → 1 .
n n n
Din criteriul necesar de convergenţă rezultă că seria este divergentă.
Temă de reflecţie 1.10. P √ √

Reciproca nu este adevărată. Seria ( n + 1 − n) este divergentă deşi
n≥0
√ √
lim ( n + 1 − n) = 0.
n→∞
Pentru a justifica că seria este divergentă observăm că şirul sumelor
parţiale este
√ √ √ √ √ √ √ √ √
sn = ( 1 − 0) + ( 2 − 1) + ( 3 − 2) + ... + ( n + 1 − n) = n + 1
care tinde spre infinit. Apoi termenul seriei tinde spre 0 după cum rezultă
din
√ √ 1
n+1− n= √ √ .
n+1+ n

cos(n + 1)x cos(n + p)x
+ · · · + ≤
3n+1 3n+p

cos(n + 1)x cos(n + p)x
≤ | +···+ | ≤
3n+1 3n+p
1 1 1 1 − 31p 1 1 1
≤ + ··· + = 1 ≤ 2 = →0.
3n+1 3n+p 3n+1 1 − 3 3n+1 3 2 · 3n
Din criteriul general al lui Cauchy va rezulta că seria este convergentă.
Să observăm că termenul seriei este
1
un = aln n = nln a =
n− ln a
şi deci seria dată este chiar seria armonică generalizată şi va fi convergentă
dacă şi numai dacă −lna > 1 ⇔ a < e−1 .
1)an = lg √ n > √1 pentru n > 3. Aplicăm criteriul ı̂ntâi al comparaţiei. Cum
n n
∞
1
P
1 este seria armonică divergentă (p = 1/2 < 1), rezultă că seria dată
n=1 n 2
este divergentă.
2) nn!n ≤ n22 pentru n ≥ 3. Vom aplica criteriul ı̂ntâi al comparaţiei. Cum
∞
1
P
n2
este seria armonică convergentă (p = 2 > 1), seria dată va fi conver-
n=1
gentă.

1) Vom aplica criteriul al doilea al comparaţiei şi vom compara seria dată cu
∞
1
P
3 , seria armonică convergentă (p = 3/2 > 1). În acest scop notăm că
n=1 n 2
√ 1
an n(n2 +1)
lim = lim 1 =1
n→∞ bn n→∞ 3
n2
şi astfel cele două serii au aceeaşi natură, deci seria dată este convergentă.
∞
2)Dacă a > 1, folosind an1+n ≤ a1n = ( a1 )n şi că ( a1 )n este seria geometrică
P
n=1
convergentă, aplicând criteriul ı̂ntâi al comparaţiei se obţine că seria dată
este convergentă.
Dacă a = 1 seria considerată este chiar seria armonică divergentă.
Pentru a < 1 avem
1
an +n n 1
= = n → 1 > 0
1
n
an +n 1 + an
∞
1
P
şi din criteriul al doilea al comparaţiei, cum n
este divergentă şi seria
n=1
iniţială este divergentă.
Test de autoevaluare 1.15. q
1
Seria este convergentă din criteriul lui Leibniz, căci αn = n+1 este evident
un şir monoton descrescător şi convergent la zero.
Test de autoevaluare 1.16. ∞
1
P 1
| an |= n3/2 şi seria armonică n3/2
este convergentă (p = 3/2 > 1), deci
n=1
seria dată este absolut convergentă.
Temă de reflecţie 1.17. P
Reciproca este falsă. Seria (−1)n−1 n1 este convcergentă dar nu este absolut
n≥1
convergentă. Într-adevăr, seria este convergentă din criteriul lui Leibniz, şirul
( n1 ) fiind monoton descrescător şi convergent la zero. Seria aleasăPnu este
1
absolut convergentă pentru că seria modulelor este seria armonică n
care
n≥1
este divergentă.
1)Aplicăm criteriul rădăcinii al lui Cauchy. Astfel
√ na
lim n an = lim =a.
n→∞ n→∞ n + 1
Dacă a < 1 seria este convergentă, iar dacă a > 1 seria este divergentă. Dacă
a = 1 atunci
n n 1 1
lim an = lim ( ) = n+1 n = 6= 0
n→∞ n→∞ n+1 lim ( n ) e
n→∞
şi din criteriul necesar de convergenţă va rezulta că seria este divergentă.
2) Vom aplica criteriul rădăcinii al lui Cauchy.
2n√
√ a√n bn−1 dacă n este par
n
un = 2n+1
an bn dacă n este impar
√ √
Rezultă că exiată lim n un = ab. Atunci dacă ab < 1 seria este conver-
n→∞
gentă, iar dacă ab > 1 seria este divergentă. Dacă ab = 1 atunci b = 1/a şi
seria devine 1 + a + 1 + a + 1 + a + ... care este divergentă.
1) Aplicăm criteriul raportului al lui D’Alembert.
1 an+1 1
an = ⇒ = →0<1
n! an n+1
şi deci seria dată este convergentă.
2)Aplicăm criteriul raportului al lui D’Alembert.
an+1 (n + 1)an+1
lim = lim =a
n→∞ an n→∞ nan
şi atunci pentru a < 1 seria va fi convergentă, pentru a > 1 seria este
∞
P
divergentă, iar dacă a = 1 seria devine n care este evident divergentă.
n=1
Considerăm funcţia f (x) = sin x. Alegem xn = nπ → ∞ f (xn ) = 0 → 0.
Mai alegem yn = 2nπ + π2 → ∞ f (yn ) = 1 → 1. Rezultă că funcţia f nu
are limită ı̂n punctul a = ∞.
lim f (x) = lim f (x).

x→3 x→3
x<3 x>3
lim f (x) = lim(2x2 − kx + 1) = 18 − 3k + 1 = 19 − 3k

x→3 x→3
x<3 x<3
lim f (x) = lim(3x − 8) = 9 − 8 = 1 ⇒ 19 − 3k = 1 ⇔ k = 6.

x→3 x→3
x>3 x>3


2x + 7  0 dacă p < 5
p
2
lim = dacă p = 5
x→∞ 3x5 + 10  3
∞ dacă p > 5
sin 7x sin 7x
1. lim x
= lim 7x
·7=1·7=7
x→0 x→0
x1 1+x 3x+x2 1
1+4x+x2 3x+x2 3x+x2 1+x x
2. lim 1+x
= lim 1 + 1+x
=
x→0 x→0
2
lim 3x+x lim 3+x
=e x→0 (1+x)x = ex→0 1+x
= e3 .
x
e5x −1 (e5 ) −1
3. lim x
= lim x
= ln e5 = 5.
x→0 x→0
4. Vom nota: x − 1 = y. Atunci

√ √
5
x−1 5
y+1−1 1
lim = lim = .
x→1 x − 1 y→0 y 5

Notăm −x = y. Atunci
√ p
lim f (x) = lim (x + x2 − 5x) = lim (−y + y 2 + 5y) =
x→−∞ x→−∞ y→∞
p p
( y 2 + 5y − y)( y 2 + 5y + y) y 2 + 5y − y 2 5
= lim p = lim q = .
y→∞ y 2 + 5y + y y→∞
y[ 1 + 5 + 1] 2
y
5
Vom avea atunci că dreapta y = 2
este asimptotă orizontală spre −∞. Apoi
x2
lim f (x) = 5 ; lim f (x) = lim =∞.
x→5 x→5 x→5 x − 5
x<5 x>5 x>5
Vom avea atunci că dreapta x = 5 este asimptotă verticală la dreapta spre
+∞. În final,
f (x) x2
lim f (x) = ∞ ; lim = lim =1;
x→∞ x→∞ x x→∞ x(x − 5)
x2 x2 − x2 + 5x
lim [f (x) − x] = lim [ − x] = lim =5.
x→∞ x→∞ x − 5 x→∞ x−5
Astfel dreapta y = x + 5 este asimptotă oblică spre +∞.
Punând x = y = 0 obţinem f (0) = 2f (0) şi deci f (0) = 0. Pentru
y = x obţinem f (2x) = 2f (x) şi prin inducţie se arătă că f (nx) = nf (x),
(∀)n ∈ N, (∀)x ∈ R.
Pentru y = −x obţinem f (0) = f (x) + f (−x), adică f (−x) = −f (x).
Astfel f (−nx) = −f (nx) = −nf (x). Deci f (kx) = kf (x) , (∀)k ∈ Z.
Fie r ∈ Q. Atunci r = pq , p ∈ Z, q ∈ N∗ . Avem

p p
q·f x = f q · x = f (px) = pf (x) .
q q
Deci f (rx) = rf (x) , (∀)r ∈ Q. Dacă notăm f (1) = c, obţinem că

f (r) = cr , (∀)r ∈ Q.
Fie acum x ∈ R. Atunci (∃)xn ⊂ Q , xn → x şi cum f este continuă ı̂n
punctul x vom avea că f (xn ) → f (x). Deci
f (x) = lim f (xn ) = lim cxn = cx .

n→∞ n→∞
Astfel f (x) = cx , (∀)x ∈ R.

Din relaţia din enunţ obţinem
x x
f (x) − f =
2 2
x x x
f −f =
2 4 4
x x x
f −f =
4 8 8
························
x x x
f − f =
2n−1 2n 2n
Adunând aceste egalităţi obţinem
x
1 1 1
f (x) − f n = x + + ··· + n .
2 2 4 2
Deci f (x) − f 2xn = x 1 − 21n . Vom trece la limită pentru n → ∞. Cum

x
2n
→ 0 şi f este continuă ı̂n 0, vom avea că f 2xn → f (0) = 1. Deci
f (x) − 1 = x şi astfel f (x) = x + 1.
Reciproca este falsă. Spre exemplu funcţia
sin x1 dacă x 6= 0

f : R → R , f (x) =
0 dacă x = 0
este evident discontinuă ı̂n origine (pentru că nu există lim f (x)), dar are
x→0
proprietatea lui Darboux. Într-adevăr, fie [u, v] un interval. Dacă u > 0,
atunci, cum f este continuă pe [u, v] ⊂ (0, ∞), funcţia f are proprietatea
lui Darboux. În mod similar, dacă v < 0, cum f este continuă pe [u, v] ⊂
(−∞, 0), avem că f are proprietatea lui Darboux. Dacă u < 0 şi v > 0,
alegem λ situat ı̂ntre f (u) şi f (v) (evident λ ∈ [−1, 1]). Vom căuta x0 ∈ (u, v)
astfel ı̂ncât f (x0 ) = λ.
1
Cum v > 0, există n ∈ N : y1 = 2nπ+ π < v. Atunci f (y1 ) = 1. Fie
2
1
y2 = 2nπ+ 3π < y1 . Avem f (y2 ) = −1. Cum f este continuă pe [y2 , y1 ], ea are
2
proprietatea lui Darboux şi deci există x0 ∈ [y2 , y1 ] : f (x0 ) = λ. Astfel am
arătat că funcţia f are proprietatea lui Darboux.
Funcţiile f1 , f2 : R → R,
sin x1 dacă x 6= 0 − sin x1 dacă x 6= 0

f1 (x) = , f2 (x) = ,
1 dacă x = 0 0 dacă x = 0
au proprietatea lui Darboux ı̂n timp ce

0 dacă x 6= 0
(f1 + f2 )(x) =
1 dacă x = 0
nu are proprietatea lui Darboux.


Nu. Spre exemplu funcţia f : R∗ → R , f (x) = x1 este evident continuă pe
R∗ dar nu este uniform continuă. Într-adevăr, pentru = 1, pentru n ∈ N∗ ,
alegem xn = n1 , yn = n+1
1
. Atunci
1 1
|xn − yn | = < şi |f (xn ) − f (yn )| = |n − (n + 1)| = 1 ≥ .
n(n + 1) n
În ipoteza că funcţia f este definită pe un interval [a, b], continuitatea
funcţiei implică uniform continuitatea. Demonstraţia acestei implicaţii o
vom face prin reducere la absurd. Presupunem că f nu este uniform continuă.
Atunci există > 0 cu proprietatea că
1
(∀)n ∈ N∗ , (∃)xn , yn ∈ [a, b] : |xn − yn | < şi |f (xn ) − f (yn )| ≥ .
n
Şirul (xn ) fiind mărginit, conform lemei lui Cesaro, va conţine un subşir (xnk )
convergent. Vom nota cu x0 limita acestui subşir. Cum intervalul [a, b] este
ı̂nchis, vom avea că x0 aparţine intervalului [a, b]. Apoi
|x0 − ynk | ≤ |x0 − xnk | + |xnk − ynk | → 0 .
Prin urmare ynk → x0 . Trecând la limită ı̂n relaţia |f (xnk ) − f (ynk )| ≥ ,

ţinând cont că f este continuă, obţinem relaţia absurdă |f (x0 ) − f (x0 )| ≥ .
Prin urmare f este uniform continuă.
Nu. Funcţia f (x) = sin x2 este evident continuă şi mărginită, dar nu este
uniform continuă căci pentru = 1, pentru n ∈ N∗ , alegem
r r
π π
xn = 2nπ + , yn = 2nπ −
2 2
şi avem r r
π π
|xn − yn | = 2nπ + − 2nπ − =
2 2
π π π
=p π
p π
< p π
< √ →0
2nπ + 2 + 2nπ − 2 2 2nπ − 2 2 n
şi π π
|f (xn ) − f (yn )| = sin 2nπ + − sin 2nπ − =2≥1.

2 2
Nici afirmaţia reciprocă nu este adevărată. Spre exemplu funcţia

f (x) = x + sin x nu este mărginită, dar este uniform continuă. Într-adevăr,
pentru > 0, alegem δ = 2 şi dacă |x − y| < δ, vom avea că
|f (x) − f (y)| = |x + sin x − y − sin y| ≤ |x − y| + | sin x − sin y| = |x − y|+

x − y x + y x − y
≤ |x − y| + 2
+ 2 sin cos 2 = 2|x − y| < 2δ = ,

2 2
unde am utilizat faptul că | sin t| ≤ |t| şi | cos t| ≤ 1, (∀)t ∈ R.
Fie > 0. Alegem δ = λ . Atunci (∀)x, y ∈ A : |x − y| < δ, avem că
|f (x) − f (y)| < λ|x − y| = λ · δ = .
Reciproca nu este adevărată deoarece există funcţii uniform continue care nu

sunt lipschitziene pentru nici un p ∈ (0, 1]. Spre exemplu funcţia
1
ln x
dacă x ∈ (0, 1/2]
f (x) =
0 dacă x = 0
este evident continuă pe [0, 1/2]. Fiind continuă pe un interval compact

este uniform continuă. Presupunem că există p ∈ (0, 1] astfel ı̂ncât f este
lipschitziană de ordin p. Atunci
|f (x) − f (0)| ≤ λ|x|p , (∀)x ∈ (0, 1/2] ,
adică
1
≤ λ|x|p , (∀)x ∈ (0, 1/2] .
| ln x|
Aceasta ı̂nseamnă că funcţia
1
g : (0, 1/2] → R , g(x) =
xp ln x
este mărginită. Acest fapt este fals căci
1 x−p −px−p−1
lim = lim = lim 1 = lim −px−p = −∞ .
x→0 xp ln x x→0 ln x x→0 x→0
x

Nu. Spre exemplu funcţia f (x) = sin x2 este continuă şi mărginită. Ea nu
este lipshitziană, căci, ı̂n caz contrar ar fi uniform continuă ceea ce este fals.
Nici afirmaţia reciprocă nu este adevărată. Spre exemplu funcţia
f (x) = 2x + 1 este lipschitziană. Într-adevăr
|f (x) − f (y)| = |2x + 1 − 2y − 1| = 2|x − y| ≤ 2|x − y| , (∀)x, y ∈ R .
Dar f nu este mărginită.

Dacă f : [a, b] → R este lipschitziană atunci există λ > 0 astfel ı̂ncât
|f (x) − f (y)| ≤ λ|x − y| , (∀)x, y ∈ [a, b] .
Pentru > 0 vom alege δ = λ . Fie {(ai , bi )}ni=1 o familie finită de inter-
vale deschise incluse ı̂n [a, b], disjuncte două câte două, cu proprietatea că
Pn
(bi − ai ) < δ. Atunci
i=1
n
X n
X
|f (bi ) − f (ai )| ≤ λ|bi − ai | < λδ = .
i=1 i=1
Dacă f : [a, b] → R este absolut continuă vom pune ı̂n definiţia absolut
continuităţii n = 1 şi vom obţine că f este uniform continuă pe [a, b].
_ n
X n
X
(f ; ∆) = |f (xk ) − f (xk−1 )| ≤ λ |xk − xk−1 | = λ(b − a) .
k=1 k=1
b
W
Atunci f ≤ λ(b − a) < ∞.
a
Presupunem că f este monoton crescătoare pe [a, b] (similar se tratează şi
celălalt caz). Atunci
_ n
X
(f ; ∆) = |f (xk ) − f (xk−1 )| = f (b) − f (a) .
k=1
b
W
Deci f < ∞.
a

Nu. Este suficient să alegem o funcţie monotonă (care este cu variaţie
mărginită) dar discontinuă. Spre exemplu

2x + 1 dacă x ∈ [0, 1]
f : [0, 2] → R , f (x) = .
2x + 3 dacă x ∈ (1, 2]
Nici afirmaţia reciprocă nu este adevărată. Într-adevăr, funcţia

( 1
dacă x ∈ 0, π2 ,

2 x sin
f : 0, → R , f (x) = x
π 0 dacă x = 0
este continuă (continuitatea ı̂n 0 se obţine imediat pentru că funcţia sinus
este mărginită). Pentru a arăta că f nu este cu variaţie mărginită considerăm
diviziunea

2 2 2 2 2 1 2
∆ = 0, , , ,··· , , = , .
(2n + 1)π 2nπ (2n − 1)π 3π 2π π π

2 2 π 2
Observăm că f = sin =
π π 2 π

2 2 2π
f = sin =0
2π 2π 2

2 2 3π 2
f = sin =−
3π 3π 2 3π

2 2 4π
f = sin =0
4π 4π 2
..
.
2 2 (2n + 1)π 2
f = sin =±
(2n + 1)π (2n + 1)π 2 (2n + 1)π
Atunci

_ 4 1 1 1 2
(f ; ∆) = 1 + + + ··· + − →∞.
π 3 5 2n + 1 π
Fie x ∈ (a, b) şi ∆ = {a, x, b}. Atunci
_ b
_
|f (x) − f (a)| ≤ |f (x) − f (a)| + |f (b) − f (x)| = (f ; ∆) ≤ f <∞.
a
Astfel
b
_
|f (x)| ≤ |f (x) − f (a)| + |f (a)| ≤ f + |f (a)| < ∞ .
a
Reciproca nu este adevărată. Astfel funcţia

( 1
dacă x ∈ 0, π1 ,

sin
f (x) = x
0 dacă x = 0
este evident mărginită pe 0, π1 ı̂nsă nu este cu variaţie mărginită pe 0, π1 .

Într-adevăr, alegând diviziunea

2 2 2 2 1
∆ := 0, , ,··· , , =
2nπ (2n − 1)π 3π 2π π
observăm că f ia pe ∆ succesiv valorile 0, −1, 0, 1 etc. Atunci pe fiecare
interval [xk−1 , xk ] avem că |f (xk ) − f (xk−1 )| = 1. Astfel
_ n
X
(f ; ∆) = |f (xk ) − f (xk−1 )| = 2n
k=1
1/π
W
şi deci f = ∞.
0
1) Evident f este derivabilă ı̂n orice punct din R∗ . Dacă x0 > 0, atunci
f (x) − f (x0 ) x − x0
f 0 (x0 ) = lim = lim =1,
x→x0 x − x0 x→x0 x − x0
iar pentru x0 < 0, avem

f (x) − f (x0 ) −x + x0
f 0 (x0 ) = lim = lim = −1 .
x→x0 x − x0 x→x 0 x − x0
Rămâne să studiem derivabilitatea ı̂n x0 = 0. Avem

f (x) − f (0) −x
lim = lim = −1 ;
x%0 x−0 x%0 x
f (x) − f (0) x
lim = lim = 1 .
x&0 x−0 x&0 x
f (x)−0
Prin urmare lim x−0
nu există şi deci f nu este derivabilă ı̂n 0.
x→0
2) Evident f este derivabilă ı̂n orice punct din R \ {1, 2, 3}. Studiem deri-
vabilitatea ı̂n x0 = 1. Avem
f (x) − f (1) (1 − x) | (x − 2)2 (x − 3)3 |

lim = lim = −8 ;
x%1 x−1 x%1 x−1
f (x) − f (1) (x − 1) | (x − 2)2 (x − 3)3 |

lim = lim =8.
x&1 x−1 x&1 x−1
Astfel f nu este derivabilă ı̂n x0 = 1. Studiem derivabilitatea ı̂n x0 = 2.
Avem
f (x) − f (2) (x − 2)2 | (x − 1)(x − 3)3 |
lim = lim =0.
x→2 x−2 x→2 x−2
Astfel f este derivabilă ı̂n x0 = 2. Similar se arată că f este derivabilă ı̂n
x0 = 3.
1. f 0 (x) = 3x2 + x1 ;
2. f 0 (x) = 1 − cos x;
3. f 0 (x) = 2xex + x2 ex ;
4. f 0 (x) = 10(x5 )0 = 10 · 5x4 = 50x4 ;

(3x2 +2)(x2 +1)−(x3 +2x)2x
5. f 0 (x) = (x2 +1)2
.

3 3 3
1. (ex )0 = ex · (x3 )0 = ex · 3x2 ;
2. [(x2 + 1)10 ]0 = 10(x2 + 1)9 · (x2 + 1)0 = 10(x2 + 1)9 · 2x;
3. (sin 5x)0 = (cos 5x) · (5x)0 = 5 cos 5x;

4 ln3 x
4. (ln4 x)0 = 4 ln3 x · (ln x)0 = x
.

1 1 2
f 0 (x) = ; f 00 (x) = − ; f 000
(x) = .
x+1 (x + 1)2 (x + 1)3
Se verifică prin inducţie că
(n − 1)!
f (n) (x) = (−1)n−1 .
(x + 1)n
Test de autoevaluare 1.42. √

Funcţia f nu este definită pentru x = ± 3 , valori aparţinând segmentului
[-2, 2]. Deci cum f nu este definită pe [-2, 2] nu vom putea aplica teorema lui
Rolle pe acest interval.
Dar vom putea aplica teorema lui Rolle pe intervalul [-1, 1] pe care f este
definită, continuă, derivabilă şi f (−1) = f (1) = − 12 .
Deci (∃)c ∈ (−1, 1) : f 0 (c) = 0.
Ipoteza din teorema lui Rolle este suficientă nu şi necesară pentru ca derivata
să aibă cel puţin o rădăcină. Astfel funcţia
2
x dacă x ∈ Q ∩ [−1, 2]
f : [−1, 2] → R , f (x) =
0 dacă x ∈ [−1, 2] \ Q
nu este continuă decât ı̂n 0, este derivabilă doar ı̂n 0, f (−1) = 1 şi f (2) = 4.
Dar f 0 (0) = 0 şi astfel derivata are o rădăcină.
Funcţia nu este definită pe un interval.
Test de autoevaluare 1.45. Evident f este continuă pe [1,2) ∪ [2, 3]. Apoi
lim f (x) = 2 , lim f (x) = 2 , f (x) = 2 .

x→2 x→2
x<2 x>2
Astfel f este continuă şi ı̂n punctul 2, deci f continuă pe [1, 3]. Evident f
derivabilă pe (1, 2) ∪ (2, 3) şi

0 1 dacă x ∈ (1, 2)
f (x) = x
2
dacă x ∈ (2, 3)
Observăm că
lim f 0 (x) = 1 , lim f 0 (x) = 1.
x→2 x→2
x<2 x>2
Aplicând o consecinţa a teoremei lui Lagrange se obţine că f este derivabilă

ı̂n x0 = 1 şi f 0 (1) = 1. Avem astfel că f este derivabilă pe intervalul (1, 3).
Vom putea aplica atunci teorema lui Lagrange şi obţinem că există c ∈ (1, 3)
astfel ı̂ncât
9 9
f (3) − f (1) = (3 − 1) · f 0 (c) ⇔ ( + 1) − 1 = 2f 0 (c) ⇔ f 0 (c) = .
4 8
Cum ı̂nsă f 0 (x) = 1 dacă x ∈ (1, 2] vom avea că c ∈ (2, 3). În acest caz
f 0 (c) = 2c şi astfel obţinem că c = 94 ∈ (2, 3).
1. Considerăm funcţia
x
f (x) = arctg x − , x≥0.
1 + x2
Observăm că
1 1(1 + x2 ) − x · 2x 1 1 − x2
f 0 (x) = − = − =
1 + x2 (1 + x2 )2 1 + x2 (1 + x2 )2
1 + x2 − 1 + x2 2x2
= = ≥0
(1 + x2 )2 (1 + x2 )2
pentru x > 0, ceea ce arată că funcţia f este monoton crescătoare pe intervalul
[0, ∞) deci f (x) ≥ f (0) , (∀)x ∈ [0, ∞). Cum ı̂nsă f (0) = 0 obţinem
f (x) ≥ 0 , (∀)x ∈ [0, ∞), ceea ce demonstrează inegalitatea.
2. Fie funcţia f : (0, ∞) → R , f (x) = ln x − x + 1. Observăm că
1 1−x
f 0 (x) = −1= .
x x
Rezultă că f 0 (x) > 0 pentru x ∈ (0, 1) şi f 0 (x) < 0 pentru x ∈ (1, ∞),
ceea ce ı̂nseamnă că f este crescătoare pe intervalul (0,1) şi descrescătoare
pe (1, ∞) şi ı̂n consecinţă f (1) = 0 este valoarea maximă a funcţiei. Prin
urmare f (x) ≤ f (1) , (∀)x ∈ (0, ∞), adică ln x − x + 1 ≤ 0 , (∀)x ∈ (0, ∞).
Vom arăta că funcţia f (x) = ax + bx + cx este monoton crescătoare pe inter-
valul (0, ∞). De aici concluzia dorită este imediată.
Derivata funcţiei este f 0 (x) = ax ln a + bx ln b + cx ln c. Observăm că
f 0 (0) = ln abc = ln 1 = 0. Cum derivata a doua
f 00 (x) = ax ln2 a + bx ln2 b + cx ln2 c

este pozitivă, deducem că derivata ı̂ntâi este crescătoare, adică

f 0 (x) ≥ f 0 (0) = 0 , (∀)x ≥ 0. Cum f 0 este pozitivă, obţinem că f este
crescătoare.
Test de autoevaluare 1.48. Funcţiile date verifică condiţiile din teorema
lui Cauchy şi deci (∃)c ∈ (1, e) astfel ı̂ncât
f (e) − f (1) f 0 (c)

= 0
g(e) − g(1) g (c)
1
1−0 1 c e
⇔ = ce ⇔ =− ⇔c=− .
1−e − c2 1−e e 1−e
1
3
ln x x = lim x = 0.
1)lim
x→0 1
= lim
x→0 −3 x→0 −3
x>0 x>0 x>0
x 3 x 4
1
ln x 1
2) lim a = lim xa−1 = lim = 0.
x→∞ x x→∞ ax x→∞ axa
Condiţiile sunt suficiente dar nu şi necesare aşa cum rezultă din exemplele
următoare:
1) Fie f, g : R → R

x2 dacă x ∈ Q
f (x) = , g(x) = x .
−x2 dacă x ∈ R \ Q
Cum funcţia f nu este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a originii (fiind derivabilă

doar ı̂n zero) nu este ı̂ndeplinită prima condiţie din regula lui l’Hospital.
Totuşi
f (x) x dacă x ∈ Q
=
g(x) −x dacă x ∈ R \ Q
are limită pentru x → 0 şi aceasta este 0.
2) Fie f, g : R → R , f (x) = x2 , g(x) = x3 . Presupunem că suntem
interesaţi de calculul limitei lim fg(x)
(x)
. Se observă uşor că aceasta există şi
x→1
este egală cu 1. Pe de altă parte regula lui l’Hospital nu poate fi aplicată
căci condiţia a 2-a nu este ı̂ndeplinită (lim g(x) = 1), deşi celălalte condiţii
x→1
sunt verificate. În concluzie condiţia a 2-a nu este necesară pentru că chiar
f (x)
neı̂ndeplinită există lim .
x→1 g(x)
3) Condiţia ca g 0 să nu se anuleze ı̂ntr-o vecinătate a punctului a este firească
0
pentru a avea sens raportul fg0 a cărui limită trebuie să existe la punctul 4.
4) Observăm că funcţiile
f, g : R → R , f (x) = 2x + sin x , g(x) = 2x + cos x
verifică primele trei ipoteze din regula lui l’Hospital, ipoteza a 4-a nefiind
ı̂nsă ı̂ndeplinită. Astfel
f 0 (x) 2 + cos x
0
=
g (x) 2 − sin x
nu are limită pentru x → ∞. Pentru a justifica acest lucru consideră şirul
xn = 2nπ → ∞ pentru care
f 0 (xn ) 2 + cos 2nπ 3 3

0
= = → .
g (xn ) 2 − sin 2nπ 2 2
π
Pentru şirul yn = 2nπ + 2
→ ∞ avem că
f 0 (yn ) 2
= →2.
g 0 (yn ) 1
f 0 (x) f (x)
Din teorema lui Heine vom avea că lim 0 nu există. Totuşi lim
x→∞ g (x) x→∞ g(x)
există. Într-adevăr
f (x) 2x + sin x 2 + sinx x

= = →1.
g(x) 2x + cos x 2 + cosx x
În concluzie condiţia a 4-a nu este necesară pentru că chiar neı̂ndeplinită
există lim fg(x)
(x)
.
x→∞
1
ln x x
lim x · ln x = lim 1 = lim = lim (−x) = 0 .
x→0 x→0
x
x→0 − x12 x→0

1
1 lim ln(1+sin x+sin 2x+...+sin nx) x
1) lim (1 + sin x + sin 2x + . . . + sin nx) x = ex→0 =
x→0
ln(1+sin x+sin 2x+...+sin nx) 1

lim x
lim ·(cos x+2 cos 2x+...+n cos nx)
= ex→0 = ex→0 1+sin x+sin 2x+...+sin nx =
n(n+1)
= e1+2+···+n = e 2 .
1 1
1 lim ln(cos x) x2 lim
ln(cos x)
lim cos x ·(− sin x) 1
2) lim (cos x) x2 =e x→0 =e x→0 x2
=e x→0 2x
= e− 2 ,
x→0
sin x
unde am folosit că lim = 1.
x→0 x
x lim x ln x
3) lim xx = lim eln x = ex→0 = e0 = 1 .
x→0 x→0
1 ln x
1 lim
4) lim x x = lim eln x x = ex→∞ x
= e0 = 1 .
x→∞ x→∞

Considerăm funcţia f : (0, ∞) → R , f (x) = ln x. Observăm că f 0 (x) = 1
x
şi
f 00 (x) = − x12 < 0. Astfel f este concavă. Prin urmare
 n
P
 n
P
 i=1 ti xi  i=1
ti f (xi )
f ≥ .
 P n  n
P
ti ti
i=1 i=1
Deci  n
P
 n
P
 i=1 t x
i i
 i=1 ti ln xi
ln  ≥ .
 P n  Pn
ti ti
i=1 i=1
Obţinem că  n
P

n
X
! t x
 i=1 i i  X n
ti ln 
 P n
≥
 ln xtii .
i=1 ti i=1
i=1
Atunci n
 n P ti
i=1
P
 i=1 ti xi 
ln 
 P n

 ≥ ln xt11 xt22 · · · xtnn .
ti
i=1
Cum funcţia logaritm este crescătoare (derivata ı̂ntâi este pozitivă), vom
avea că n
 n P ti
i=1
P
 i=1 ti xi
≥ xt11 xt22 · · · xtnn ,

 
 P n 
ti
i=1
adică
1 t1 x1 + t2 x2 + · · · + tn xn
xt11 xt22 · · · xtnn
t
1 +t2 +···+tn ≤ .
t1 + t2 + · · · + tn
Dacă x = 0 sau y = 0 inegalitatea este evidentă. Presupunem că x, y sunt
nenule. Considerăm funcţia f : (0, ∞) → R , f (x) = ln x. Observăm că
f 0 (x) = x1 şi f 00 (x) = − x12 < 0. Astfel f este concavă. Punem ı̂n definiţia
concavităţii t = p1 . Obţinem că

1 1 1 1
ln x+ y ≥ ln x + ln y .
p q p q
Astfel
1 1
ln x+ y ≥ ln x1/p y 1/q .
p q
Cum funcţia logaritm este crescătoare, avem că
x y
x1/p y 1/q ≤ + .
p q
Test de nautoevaluare
n
1.55.
P p P q
Fie x = xi , y = yi . Atunci
i=1 i=1
n n p 1/p q 1/q
1 X X xi yi
1/p 1/q
xi y i = ≤
x y i=1 i=1
x y
n
1 xp 1 yiq

X
i 1 1
≤ + = + =1.
i=1
px q y p q
Deci n
X
xi yi ≤ x1/p y 1/q ,
i=1
adică !1/p !1/q

n
X n
X n
X
xi y i ≤ xpi yiq .
i=1 i=1 i=1

În inegalitatea lui Hölder punem p = q = 2.
1) Observăm că f este impară şi astfel este suficient să o studiem pentru
x ≥ 0. Apoi

f (x) − f (0) 2 2 1
lim = lim x + x sin =0.
x→0 x−0 x→0 x
Astfel f este derivabilă ı̂n zero şi f 0 (0) = 0. Pentru x > 0 avem

0 2 2 1 3 1 1 1
f (x) = 2x + 3x sin + x 2 sin cos − 2 =
x x x x
− cos x2
21 1 1 3x2 3x2 2 2
= 2x + 3x − 2x sin cos = + 2x − cos − x sin .
2 x x 2 2 x x
Deci
3x2

0 2 2
f (x) = 1 − cos + x 2 − sin >0.
2 x x
Cum f este impară, se arată uşor că f 0 este funcţie pară şi astfel f 0 (x) > 0
pentru x < 0. În concluzie f 0 (x) > 0 , (∀)x ∈ R∗ .
2) Pentru x > 0 avem
2 3x2

00 2 2 2 2 2
f (x) = 3x + 2 − 3x cos + sin − 2 − sin − x cos − 2 =
x 2 x x x x x
2 2 2 2
= 3x + 2 − 3x cos − 4 sin + cos .
x x x x
Presupunem prin absurd că 0 este punct de inflexiune pentru funcţia f .
Atunci există (u, v) vecinătate a originii astfel ı̂ncât pe intervalul (0, v) funcţia
f este convexă şi pe intervalul (u, 0) funcţia f este concavă sau invers. Atunci
pe intervalul (0, v) funcţia f 00 păstrează semn constant. Dar, considerând
şirurile
1 1
xn = → 0 , yn = →0,
2nπ 2nπ + π4
observăm că
3 3
f 00 (xn ) = +2− cos 4nπ − 4 sin 4nπ + 4nπ cos 4nπ =
2nπ 2nπ
3 3
= +2− + 4nπ = 4nπ + 2 > 0 ;
2nπ 2nπ
3 3 π
f 00 (yn ) = + 2 − cos 4nπ + −
2nπ + π4 2nπ + π4 2
π π π 3
−4 sin 4nπ + + 4nπ + cos 4nπ + = −2<0.
2 2 2 2nπ + π4
3) Vom arăta că există un şir de puncte de inflexiune convergent la 0. Am
văzut că f 00 (xn ) > 0 şi f 00 (yn ) < 0. Cum f 00 are proprietatea lui Darboux
obţinem că există zn ∈ (yn , xn ) astfel ı̂ncât f 00 (zn ) = 0. Pentru a arăta că
zn este punct de inflexiune pentru funcţia f vom arăta că f 000 (x) > 0 pentru
orice x ∈ [yn , xn ]. De aici vom avea că f 00 este o funcţie crescătoare şi deci
va fi negativă pe [yn , zn ) şi pozitivă pe (zn , xn ]. Atunci zn va fi punct de
inflexiune pentru funcţia f . Evident, din criteriul cleştelui, avem că şirul
(zn ) converge la 0, ceea ce trebuia demonstrat. Avem

000 2 2 2 2 2 2 2
f (x) = 3 − 3 cos − 3x − sin − 2 − 4 cos − 2 − 2 cos +
x x x x x x x

2 2 2 2 6 2
+ − sin − 2 = 3 − 3 cos − sin +
x x x x x x

6 2 4 2 2 2 2 2 2
+ 2 cos + 3 sin = sin − 3 + 3 cos −1 +3.
x x x x x x x2 x x2
Pentru x apropiat de zero (sau altfel spus pentru n suficient de mare) vom
avea că x22 − 3 > 0 şi x22 − 1 > 0. Pe de altă parte, dacă x ∈ [yn , xn ] avem
1 1
2nπ+ π
≤ x ≤ 2nπ , de unde 4nπ ≤ x2 ≤ 4nπ + π2 . Prin urmare sin x2 ≥ 0 şi
4
cos x2 ≥ 0. Astfel f 000 (x) > 0 , (∀)x ∈ [yn , xn ], ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
(x − x0 ) 0 (x − x0 )2 00 (x − x0 )3 000
f (x) = f (x0 ) + f (x0 ) + f (x0 ) + f (c)
1! 2! 3!
√ 1 4 9
f (x) = 5
x = x1/5 ⇒ f 0 (x) = x1/5 , f 00 (x) = − x− 5 ,
5 25
36 − 14
f 000 (x) = x 5 .
125
Obţinem că
√ √ x − x0 1 − 45 (x − x0 )2 4 −9 (x − x0 )3 36 − 14
5
x= 5
x0 + · x0 + · (− x0 5 ) + · c 5.
1! 5 2! 25 3! 125
√
Pentru a calcula valoarea aproximativă pentru 5 34 aplicăm formula obţinută
punı̂nd x=34, x0 =32. Avem
√ √ 34 − 32 1 4 (34 − 32)2 4
· · 32− 5 + (− · 32−9/5 ) .
5 5
34 ' 32 +
1! 5 2! 25
√
5
Observăm că 32 = 2 ,
1 1
32−4/5 = (321/5 )−4 = 2−4 = 4
= ,
2 16
1 1
32−9/5 = (321/5 )−9 = 2−9 = 9
= .
2 512
Astfel
√
5 2 1 1 4 4 1
· ·
34 ' 2 +− · · ;
1 5 16 2 25 512
√
5 1 1 √5
34 ' 2 + − ⇒ 34 ' 2, 024375 .
40 25 · 64
Eroarea de aproximaţie este diferenţa dintre valoarea exactă şi valoarea
aproximativă, adică chiar restul.
(34 − 32)3 36 −14/5 8 36 − 14 48 − 14

R= · ·c = · ·c 5 = c 5 .
3! 125 6 125 125
Dar c ∈ (32, 34), de unde c−14/5 < 32−14/5 = 1
214
. Deci | R |< 48
125
· 1
214
,
3
| R |< ⇒ R < 0, 000023 .
125 · 210
1) Dacă f (x) = ex ⇒ f 0 (x) = ex şi prin inducţie se obţine f (n) (x) = ex .
Atunci f (0) = 1 , f 0 (0) = 1, · · · , f (n) (0) = 1 . Rezultă
x x2 xn xn+1
ex = 1 + + + ··· + + · ec ,
1! 2! n! (n + 1)!
unde c este situat ı̂ntre 0 şi x.

2) Dacă f (x) = sin x ⇒ f 0 (x) = cos x = sin(x + π2 ).
Atunci f 00 (x) = cos(x + π2 ) = sin(x + 2 · π2 ) .
Prin inducţie se obţine f n (x) = sin(x + n · π2 ). Prin urmare


 0 n = 4k
1 n = 4k + 1

f (n) (0) = .

 0 n = 4k + 2
−1 n = 4k + 3

Astfel
x x3 x5 x7 x2k+1 x2k+2
sin x = − + − +· · ·+(−1)k + ·sin(c+(k +1)π) .
1! 3! 5! 7! (2k + 1)! (2k + 2)!
3) Dacă f (x) = cos x, atunci f 0 (x) = − sin x = cos(x + π2 ) şi prin inducţie
f (n) (x) = cos(x + n · π2 ). Atunci


 1 dacă n = 4k
0 dacă n = 4k + 1

f (n) (0) = ,

 −1 dacă n = 4k + 2
0 dacă n = 4k + 3

de unde
x2 x4 x 6 x2k x2k+1 π
cos x = 1− + − +· · ·+(−1)k + cos c + (2k + 1) .
2! 4! 6! (2k)! (2k + 1)! 2
4) Dacă f (x) = ln(x + 1), atunci prin inducţie se obţine

n−1
f (n) (x) = (−1)(x+1)(n−1)!
n şi de aici f (n) (0) = (−1)n−1 (n − 1)!, de unde
x2 x3 xn xn+1 1
ln(x + 1) = x − + − · · · + (−1)n−1 + (−1)n · .
2 3 n n + 1 (1 + c)n+1

Formula lui Maclaurin pentru funcţia f (x) = ex este
x x2 xn xn+1 c
ex = 1 + + + ··· + + e .
1! 2! n! (n + 1)!
1
Vom pune aici x = 3
şi obţinem
√ 1 1 1 1
3
e=1+ + 2
+ · · · + n
+ n+1
ec .
1! · 3 2!3 n!3 (n + 1)!3
1
Impunem condiţia ca R < 1000
, adică
1 1
n+1
ec < .
(n + 1)!3 1000
1
Dar c este situat ı̂ntre 0 şi x = 13 , de unde ec < e 3 < 32 . Deci
1 3
R< n+1
· .
(n + 1)!3 2
1 3 1 1
Vom căuta atunci n pentru care (n+1)!3 n+1 · 2 < 1000 şi atunci condiţia R < 1000
va fi ı̂ndeplinită. Pentru n = 1, R < 2!31 2 · 32 = 12

1 1
. Pentru n = 2, R < 108 , iar
1 1
dacă n = 3, R < 1246 < 1000 . Obţinem
√ 1 1 1 1 1 1
3
e'1+ + 2 + 3 =1+ + + =
3 · 1! 3 · 2! 3 · 3! 3 9 · 2 27 · 6
1 1 1 √
=1+ + + ⇒ 3 e ' 1, 395 .
3 18 162
1) f 0 (x) = 6x5 − 6x2 = 6x2 (x3 − 1); f 0 (x) = 0 ⇒ x1 = 0, x2 = 1.
Aceştia sunt candidaţii la extrem local. f 00 (x) = 30x4 − 12x.
f 00 (0) = 0 , f 00 (1) = 30 − 12 = 18 > 0 ⇒ x2 = 1 punct de minim local.
f 000 (x) = 120x3 − 12 , f 000 (0) = −12 6= 0 ⇒ x1 = 0 nu este punct de extrem
local.
2 2 2
2) f 0 (x) = e−x + xe−x · (−2x) = (1 − 2x2 )e−x .
√
2
f 0 (x) = 0 ⇔ 1 − 2x2 = 0 ⇔ x1,2 = ± .
2
2 2 2
f 00 (x) = −4xe−x + (1 − 2x2 )e−x (−2x) = (−6x + 4x3 )e−x .
√ √ 1
√
f 00 ( 22√) = −2 2e− 2 < 0 ⇒ x1 = 22√punct de maxim local.
√ 1
f 00 (− 22 ) = 2 2e− 2 > 0 ⇒ x2 = − 22 punct de minim local.
1.6 Lucrare de verificare No.1

I. Inseraţi răspunsul la testele de autoevaluare din capitolul 1.
II. Ex.1. Care din următoarele şiruri sunt convergente şi să se precizeze
limita lor ı̂n caz afirmativ:
n 5n+7
1) an = −n2 + 2n; 2) an = n2 +1
; 3) an = 2n+3
;
n3 −3 3n
4) an = n+2
; 5) an = 5n
; 6) an = (5 + n1 )n ;
cos2 n
7) an = 3n
; 8) an = sinn π5 .
Ex.2. Ce se poate spune despre un şir (xn ) ı̂n fiecare din următoarele situaţii:
1) (∀) > 0 , (∃)n0 ∈ N : |xn | < , (∀)n ≥ n0 ;
2) (∃) > 0 , (∃)n0 ∈ N : |xn | < , (∀)n ≥ n0 ;
3) (∀) > 0 , (∀)n0 ∈ N : |xn | < , (∀)n ≥ n0 .
Ex.3. Să se precizeze dacă afirmaţia :”x este limita şirului (xn ) dacă ı̂n orice
vecinătate a lui x există o infinitate de termeni ai şirului” este adevărată.
Ex.4. Fie (an ) un şir de numere reale şi (bn ) un şir de numere reale pozitive,
n+1 −an
strict crescător, cu limita ∞. Dacă există lim abn+1 −bn
= L ∈ R, atunci
n→∞
există lim abnn şi este egală cu L. (Lema lui Cesaro-Stolz).
n→∞
Aplicând acest rezultat să se arate că:
√
1) dacă (an ) este un şir de numere reale pozitive atunci lim n an = lim an+1 .
n→∞ n→∞ an
√ √
În particular vom avea că lim n n = 1 şi lim n x = 1 , (∀)x > 0;
n→∞ n→∞
1p +2p +···+np 1
2) lim np+1
= p+1
, (∀)p ∈ N;
n→∞
x1 +x2 +···+xn
3) dacă şirul (xn ) este convergent, atunci lim n
= lim xn .
n→∞ n→∞
Ex.5. Fie (xn ) şi (yn ) două şiruri de numere reale nenule, convergente la
zero. Să se calculeze
x2n · yn
lim 2 2
.
n→∞ xn + xn yn + 2yn
Ex.6. Fie şirul (an ), definit prin

√ √
an = { n2 + 5n + 9} + { n2 + 9n + 18} ,
unde {a} notează partea fracţionară a numărului a. Să se calculeze lim an .
n→∞
Ex.7. Să se calculeze:
q
(n+k)(n+k+1)···(2n+k)
1. lim n
nn
; k ∈ N∗ ;
n→∞

2. lim √ 1 + √ 1 + ··· + √ 1 .
n→∞ n2 +1 n2 +2 n2 +n
Ex.8. Să se calculeze suma seriei:
∞ ∞ ∞
1 1 1 √
P P P
1) n(n+1)(n+2)
; 2) 16n2 −8n−3
; 3) √
n+1+ n
.
n=1 n=1 n=1
Ex.9. Să se studieze natura seriei:
∞ ∞ √ ∞ 2 +n+1
√ 1 7n
(a n )n , a ∈ R∗+ ;
P P P
1) ; 2) n2 +3n+5
; 3) n2
n=1 n(n+1) n=1 n=1
∞
P (n!)2
∞
P n−1 2n
∞ p
P √
4) (2n+1)!
; 5) ( 2n+1 ) ; 6) lg(n + 1) − lg n;
n=1 n=1 n=1
∞ ∞ ∞
n5 +1 n(n−1) an
P P P
7) 2n8 +n3 −2n2 +3
; 8) (n+1)!
; 9) 1+2+...+n
, a ∈ R;
n=1 n=1 n=1
∞ ∞ ∞
a2n 1 1
an lg(n + 1) , a ∈ R;
P P P
10) n+1
, a ∈ R; 11) 2n
− 2n+1
; 12)
n=1 n=1 n=1
∞ ∞ ∞ n
a(a+n)
1
(−1)n lg
√n ;
P P P
13) √
n
n+1
; 14) n
15) n
, a ∈ R.
n=1 n=1 n=1
Ex.10. a) Se consideră şirul (an ) ce satisface relaţia de recurenţă

an+2 = an + an+1
şi a1 = 1, a2 = 2. Să se arate că
an an+2 − a2n+1 = (−1)n .
b) Să se studieze natura serie
1 1 1 1 1
1+ − + − + − ···
1 · 2 2 · 3 3 · 5 5 · 8 8 · 13
şi apoi să se calculeze suma acesteia.
Ex.11. Să se calculeze următoarele limite:
x3 +3x2 −3x−1
1. lim x2 +x−2
;
x→1
x4 +x
2. lim 4 ;
x→0 x −x
2xp +10
3. lim 3 ;
x→−∞ 8x +5
√
4. lim (x − x2 − x) ;
x→∞
x+1
5. lim √
3 3
x +2x
;
x→∞
x2 −5x+4
6. lim x−4
;
x→4
1
7. lim (cos x) x2 .
x→0
Ex.12. Să se studieze continuitatea funcţiilor:

|sin x|
dacă x 6= 0
1. f (x) = x
1 dacă x = 0
( 2 +x
x√
2 x2
dacă x 6= 0
2. f (x) =
0 dacă x = 0
x3 sin x1 dacă x 6= 0

3. f (x) =
0 dacă x = 0

x3 − 2x + 1 dacă x < 0
4. f (x) =
7 sin x + a cos x dacă x ≥ 0
1
(13 − 4x) x−3 dacă x > 3
5. f (x) =
0 dacă x ≤ 3
√
1+x+x2 −1

dacă x 6= 0
6. f (x) = x
0 dacă x = 0

x dacă x ∈ Q
7. f (x) =
3x dacă x ∈ R \ Q
Ex.13. Să se determine f : (0, ∞) → R continuă ı̂n 1 cu proprietatea

√
f (x) = f ( x) , (∀)x ∈ R .
Ex.14. Să se determine f : R → R continuă cu proprietatea

1
f x+ = f (x) , (∀)x ∈ Q , (∀)n ∈ N∗ .
n
f (x + y) = f (x)f (y) , (∀)x, y ∈ R .
f (x + y) = f (x) + f (y) + f (x)f (y) , (∀)x, y ∈ R .
Ex.17. Fie f : [a, b] → [a, b] o funcţie continuă. Arătaţi că f are un punct
fix (adică există c ∈ [a, b] : f (c) = c).
Ex.18. Să se studieze periodicitatea funcţiilor:
1) f (x) = [x]; 2) f (x) = [x] + [−x]; 3) f (x) = sin2 x ,
unde [x] reprezintă partea ı̂ntreagă a lui x (cel mai mare ı̂ntreg ≤ x).
Ex.19. Determinaţi care din următoarele funcţii sunt pare sau impare.
p
1. f (x) = 1− | x | ;
2. f (x) =| x2 − x | ;
1
3. f (x) = ex − ex
;
4. f (x) = ln 1+x
1−x
;
5. f (x) =| x + 1 | − | x − 1 | .
Ex.20. Fie f : [a, b] → R o funcţie cu proprietatea lui Darboux. Să se arate
că f este strict monotonă dacă şi numai dacă f este injectivă.
Ex.21. Să se arate că orice funcţie f : R → R continuă şi periodică este
uniform continuă.
Ex.22. Să se determine domeniul de definiţie al funcţiei
xn+1 + 3x − 2
f (x) = lim 3n−1
n→∞ x + 2x + 1
şi apoi să se studieze derivabilitatea acesteia.
Ex.23. Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
1. f (x) = x3 − 7x2 + 5x − 6 ;
2. f (x) = (x2 + 3x + 1)5 ;

1
3. f (x) = 3x − 5 − x−7
;
4. f (x) = x2 cos x + 5 ;
√
5. f (x) = 3 x + x14 ;
6. f (x) = cos2 x+tg 3x ;

√
7. f (x) = 5 x3 − 1 ;
√
8. f (x) = ln(x + x2 + 20) ;
2
9. f (x) = x2 e−x ;
√
10. f (x) = x x2 + 1 ;
x
11. f (x) = ln 7 + x ln x + lnctg 3
;
2
12. f (x) = arcsin 1−x
1+x2
+ arctg (x2 + 1) .
Ex.24. Să se arate că dacă x ∈ R \ {1} şi n ∈ N∗ , atunci
2 n−1 nxn+1 − (n + 1)xn + 1

1 + 2x + 3x + · · · + nx = .
(x − 1)2
Ex.25. Să se calculeze derivatele de ordinul n pentru:
1. f (x) = eax , a ∈ R∗ ;
1+x
2. f (x) = 1−x
;
3. f (x) = ln(ax + b) , a ∈ R∗+ , b ∈ R ;
4. f (x) = arctg x .
Ex.26. Să se calculeze diferenţiala următoarelor funcţii:
1. f (x) = (x2 − 2x + 2)ex ;

√
2. f (x) = 1 − x2 ;
3. f (x) = x3 ln x − x .
Ex.27. Se poate aplica teorema lui Rolle funcţiilor:
1. f (x) =| x − 1 | pe intervalul [0 , 2] ;
√
2. f (x) = 1 − x2 pe intervalul [-1 ,1] .
Ex.28. Să se scrie formula creşterilor finite pentru funcţia:
1. f (x) = x − x3 pe intervalul [-2 , 1];
2. f (x) = x2 pe intervalul [ a , b].
şi determinaţi punctul c care apare ı̂n această formulă.

Ex.29. Utilizând o consecinţă a teoremei lui Lagrange, să se arate că:
1+cos 2x
1. cos2 x = 2
;
2. funcţiile f, g : [−1, 1] → R, definite prin
2x
f (x) = arcsin , g(x) = 2arctg x ,
1 + x2
diferă printr-o constantă şi determinaţi această constantă.
Ex.30. Să se demonstreze inegalităţile:

x3
1. x + 6
< arcsin x , x ∈ [0, 1) ;
arctg x
2. ln(1 + x) > 1+x
, x>0 ;
3. ex ≥ 1 + x , (∀)x ∈ R .
Ex.31. Utilizând formula creşterilor finite să se arate că:

x
1. x+1
< ln(1 + x) < x , (∀)x ∈ (0, ∞) ;
ln(x+1) 1
ln2 (1 + x) − ln2 x < ln x

2. x+1
< 2 x
, (∀)x > e .
Ex.32. Fie a, b ∈ R∗+ : a < b şi n ∈ N∗ . Să se arate că
n(b − a)an−1 < bn − an < n(b − a)bn−1 .
Ex.33. Să se arate că pentru n ∈ N∗ avem

1 1
< ln(n + 1) − ln n < .
n+1 n
Folosind acest rezultat să se arate că şirul
1 1 1
an = + + · · · + − ln n
1 2 n
este convergent.
Ex.34. a) Să se arate că pentru n ∈ N , n ≥ 2 avem
1
ln[ln(n + 1)] − ln(ln n) < .
n ln n
∞
1
P
b) Să se calculeze suma seriei n ln n
.
n=2
Ex.35. Să se determine valoarea c care intervine ı̂n teorema lui Cauchy ı̂n
cazul funcţiilor:
−x + 43 dacă x ∈ [0, 1]

f (x) = x 3
3
− x2 + 1 dacă x ∈ (1, 3]
g(x) = x , x ∈ [0, 3] .
Ex.36. Fie f : (0, ∞) → R derivabilă de două ori pe (0, ∞) a cărei
derivată f 0 este pozitivă şi a cărei derivată secundă f 00 este negativă. În
plus (∃) lim f (x) = A ∈ R.
x→∞
1. Utilizı̂nd teorema creşterilor finite arătaţi că
f (x + 1) − f (x) < f 0 (x) < f (x) − f (x − 1) , (∀)x ∈ R∗+ ;
2. Arătaţi că lim f 0 (x) = 0 ;

x→∞
∞
f 0 (n) este convergentă.
P
3. Arătaţi că seria
n=1
Ex.37. Utilizând regula lui l’Hospital să se calculeze limitele:

ex −1
1. lim sin 2x
;
x→0
ex
2. lim 3 ;
x→∞ x
3. lim xtg x .
x→0
Ex.38. Fie f : R → R cu proprietatea că lim f (x) există şi este finită şi
x→∞
lim xf 0 (x) există. Să se arate că lim xf 0 (x) = 0.
x→∞ x→∞
Ex.39. Să se determine punctele de inflexiune pentru:
1
f (x) = 3x4 − 4x3 ; 2)f (x) = 3x4 − x + 1 ; 3)f (x) = .
1 + x2
Ex.40. Să se scrie formula lui Taylor de √ ordin doi cu restul lui Lagrange
pentru funcţia f : R → R , f (x) = √x ı̂n vecinătatea unui punct x0 .
3
Aplicı̂nd formula găsită să se aproximeze 3 218 şi să se delimiteze eroarea de
aproximaţie.
Ex.41. Să se scrie formula lui Taylor de ordin 3 cu restul lui Lagrange pentru
1
funcţia f (x) = x(x+1) ı̂n vecinătatea punctului x0 = 1.
Ex.42. Să se scrie formula lui Maclaurin de ordin 4 cu restul lui Lagrange
pentru
√ 1
1) f (x) = 1 + x ; 2) f (x) = ; 3) f (x) = e−2x sin 3x .
4 − x2
Ex.43. Să se determine punctele de extrem local pentru:
x2
1. f (x) = x − 2
;
2. f (x) = 12 x4 − x2 + 1 ;
3. f (x) = (x − 1)2 (x + 1)3 ;
4. f (x) = x2 + 2 cos x .
Capitolul 2
Calcul integral
- noţiunea de funcţie primitivabilă şi integrabilă;
- care sunt diferenţele ı̂ntre funcţiile primitivabile şi cele integrabile;
- metodele pentru calculul primitivelor şi integralelor;
- conceptul de integrală generalizată, metodele de calcul şi criteriile pentru
studiul naturii integralelor generalizate.
2.1 Funcţii primitivabile

2.1.1 Definiţie, proprietăţi, tabel de primitive
O funcţie f : I → R (I ⊂ R interval) se numeşte primitivabilă dacă există
F : I → R derivabilă astfel ı̂ncât F 0 (x) = f (x) , (∀)x ∈ I. F se numeşte
primitivă a funcţiei f şi vom nota cu
Z
f (x)dx
mulţimea tuturor primitivelor funcţiei f .

Precizăm că f (x)dx = F + C , unde cu C am notat mulţimea funcţiilor
R
constante definite pe I cu valori reale.
75
Liniaritatea operatorului de primitivare. Dacă f, g : I → R sunt pri-

mitivabile şi λ ∈ R∗ , atunci f + g şi λf sunt primitivabile şi ı̂n plus
Z Z Z
(f (x) + g(x))dx = f (x)dx + g(x)dx ;
Z Z
λ · f (x)dx = λ f (x)dx .
Teoremă.
1. Dacă f : I → R este continuă atunci f este primitivabilă;
2. Dacă f : I → R este primitivabilă atunci f are proprietatea lui Darboux.

Afirmaţiile reciproce sunt adevărate?
Tabel de primitive.
xa+1
R a
a+1
+ C dacă a 6= −1
1. x dx =
ln | x | +C dacă a = −1
x
a dx = lna a + C , a > 0, a 6= 1. În particular ex dx = ex + C.
R x R
2.
sin xdx = − cos x + C

R
3.
cos xdx = sin x + C

R
4.
dx = tg x + C
R 1
5. cos2 x
dx = -ctg x + C
R 1
6. sin2 x
R
7. tg x dx = − ln | cos x | +C
R
8. ctg x dx= ln | sin x | +C
1 1 x−a
R
9. x2 −a2
dx = 2a
ln | x+a
| +C ; a 6= 0
1 1
+ C ; a 6= 0.
x
R
10. x2 +a2
dx = a
arctg a
√
√ 1
R
11. 2
x −a 2 dx = ln | x + x2 − a2 | +C ; a > 0.
√
√ 1 x 2 + a2 ) + C ; a =
R
12. 2
x +a 2 dx = ln(x + 6 0.
√ 1 dx = arcsin xa + C ; a > 0.
R
13. a2 −x2
La scrierea acestor formule nu am precizat cine este intervalul I ⊂ R pe care

sunt valabile. Astfel la formula (1) dacă
1. a > −1, atunci I ⊂ R;
2. a ≤ 1 , a ∈ Z, atunci I ⊂ R∗ ;
3. a ≤ −1 , a ∈ R \ Z, atunci I ⊂ (0, ∞).
Formulele (5) şi (7) sunt valabile pentru I ⊂ R \ {(2k + 1) π2 ; k ∈ Z}.
Formulele (6) şi (8) au loc pentru I ⊂ R \ {kπ; k ∈ Z}.
Formula (9) este valabilă pentru I ⊂ R \ {−a, a}.
Formula (11) este valabilă pentru I ⊂ (−∞, −a) sau I ⊂ (a, ∞).
Formula (13) este valabilă pentru I ⊂ (−a, a).
Test de autoevaluare 2.2. - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
 ex dacă x ≤ 0
Să se arate că funcţia f : R → R , f (x) = x2 + 1 dacă x ∈ (0, 2)
3x − 1 dacă x ≥ 2

admite primitive şi determinaţi o primitivă a sa.
2.1.2 Formula de integrare prin părţi

Dacă f, g : I → R sunt derivabile cu derivate continue, atunci
Z Z
f (x)g(x)dx = f (x) · g(x) − f (x) · g 0 (x)dx .
0
Această formulă poate fi aplicată cu succes ı̂n multe situaţii. Precizăm două
dintre cele mai des ı̂ntâlnite.
I. f 0 este ex , sin x, cos x şi g este ex , sin x, cos x sau o funcţie polinomială.
Să Rse calculeze:
1) (2x + 3)ex dx ; 2) sin2 xdx.
R
II. f 0 este o funcţie polinomială şi g(x) = lnk x , k ∈ N∗ .

Să Rse calculeze:
1) ln xdx ; 2) ln2 xdx .
R
2.1.3 Formula schimbării de variabilă

Prima formulă de schimbare de variabilă.
Fie I, J ⊂ R intervale. Dacă f : J → R este primitivabilă şi ϕ : I → J
este derivabilă, atunci (f ◦ ϕ) · ϕ0 admite pe I primitiva F ◦ ϕ, unde F este o
primitivă oarecare a funcţiei f, adică
Z Z
0
f (ϕ(t))ϕ (t)dt = f (x)dx .
x=ϕ(t)
Formula a doua de schimbare de variabilă.

Fie I, J ⊂ R intervale. Dacă f : J → R admite primitive, ϕ : I → J este
bijectivă, derivabilă, cu derivată nenulă pe I, atunci f admite pe I primitiva
G◦ϕ−1 unde G este o primitivă pentru (f ◦ϕ)·ϕ0 , iar ϕ−1 este inversa funcţiei
ϕ. Deci Z Z
0
f (x)dx = f (ϕ(t)) · ϕ (t)dt .
t=ϕ−1 (x)
Să Rse calculeze: R√
2
1) xex dx ; 2) 1 − x2 dx .
2.1.4 Calculul prin recurenţă a unor integrale

Dorim să găsim o relaţie de recurenţă adică o formulă care exprimă In (x) ı̂n
funcţie de In−1 (x). Utilizı̂nd această relaţie de recurenţă din I1 (x) vom putea
deduce valoarea lui I2 (x), din I2 (x) va rezulta I3 (x) şi aşa mai departe.
Să se calculeze:
1
R
In (x) = (x2 +a 2 )n dx ; n ≥ 1 , a 6= 0.
2.1.5 Primitivele funcţiilor raţionale

I. Mai ı̂ntâi se scrie funcţia raţională sub forma unei sume ı̂n care pot inter-
veni un polinom şi funcţii raţionale de forma:
A
(1) , a, A ∈ R , n ∈ N∗ .
(x − a)n
Bx + C
(2) ; B, C, b, c ∈ R, b2 − 4c < 0, n ∈ N∗ .
(x2 + bx + c)n
Cum vom face acest lucru? Reamintim că o funcţie raţională f este câtul a
P (x)
două funcţii poliomiale P şi Q, adică f (x) = Q(x) .
Dacă grad P ≥ grad Q, vom putea efectua ı̂mpărţirea şi vom obţine
P (x) = Q(x) · C(x) + R(x), ı̂n care câtul C(x) este polinom iar restul R(x)
este tot un polinom astfel ı̂ncât grad R < grad Q. Atunci funcţia raţională f
R(x)
se va scrie f (x) = C(x) + Q(x) . În cazul ı̂n care grad P < grad Q, vom scrie
R(x) R(x)
f (x) = Q(x) , unde R(x) = P(x). Pentru a scrie acum Q(x)
ca o sumă de fracţii
de forma (1) şi(2), vom proceda ı̂n felul următor:
1. Dacă polinomul Q are o rădăcină reală ”a” având ordinul de multipli-

R(x)
citate k, atunci ı̂n descompunerea lui Q(x) vom avea termenii
A1 A2 Ak
+ + · · · + ;
x − a (x − a)2 (x − a)k
2. Dacă polinomul Q are rădăcinile complexe α ± iβ având ordinul de

R(x)
multiplicitate m, atunci ı̂n descompunerea lui Q(x) vom avea fracţiile
B1 x + C1 B2 x + C2 Bm x + Cm
2
+ 2 2
+ ··· + 2 ,
x + bx + c (x + bx + c) (x + bx + c)m
unde b = −2α , c = x2 + β 2 . În final se vor determina constantele

A1 , A2 , · · · B1 , B2 , · · · , C1 , C2 , · · · .
II. Odată parcursă etapa I, pentru a calcula primitiva unei funcţii raţionale
va trebui să ştim să calculăm primitivele funcţiilor polinomiale (ceea ce este
clar dacă utilizăm liniaritatea operatorului de primitivare şi prima formulă
din tabelul de primitive) şi primitivele funcţiilor raţionale de forma (1) şi
forma (2). Vom avea
t−n+1
+ C dacă n 6= 1
Z Z Z
A 1 −n −n+1
dx = A dt = A t dt = A ;
(x − a)n tn ln | t | +C dacă n = 1
−n+1
A (x−a) + C dacă n 6= 1
Z
A −n+1
dx = .
(x − a)n A ln | x − a | +C dacă n = 1
Apoi Z Z
Bx + C Bx + C
dx = 2 dx.
(x2 + bx + c)n [(x + 2b )2 + 4c−b
4
] n
2 2
Cum b2 − 4c < 0, vom avea 4c−b 4
> 0 şi vom putea nota 4c−b
4
= k 2 . Vom
b
face schimbarea de variabilă x + 2 = t. Atunci dx = dt. Revenind avem
B(t − 2b ) + C
Z Z
Bx + C
dx = dt =
(x + bx + c)n
2 (t2 + k 2 )n
Z Z
t Bb 1
=B 2 2 n
dt + (C − ) dt.
(t + k ) 2 (t2 + k 2 )n
Prima integrală se va calcula cu schimbarea de variabilă t2 + k 2 = u, iar a
doua prin recurenţă.
Să se calculeze:
R x3 R 1
R x2 +3x+27
1) x+1 dx; 2) x2 +2x+2 dx; 3) (x+2)(x 2 +1)2 dx .
2.1.6 Primitivele unor funcţii iraţionale

Vom nota ı̂n continuare cu R o funcţie raţională ce poate fi de mai multe
variabile.
I. Primitivarea funcţiei
√
n
f (x) = R(x, i ax + b)
se
√ reduce la primitivarea unei funcţii raţionale făcând schimbare de variabilă
n
ax + b = t unde n = c.m.m.m.c{ni }pi=1 . Mai notăm că x = a1 (tn − b) şi
dx = na tn−1 dt.
R (x−1)
Să se calculeze (√x+ 3 x2 )·x dx.
√
q
II. Dacă f (x) = R(x, ni ax+b
cx+d
) vom proceda asemănător utilizı̂nd schimbarea
q
de variabilă n ax+b
cx+d
= t, unde n= c.m.m.m.c.{ni }pi=1 .
Test de autoevaluare q 2.9. - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
x+2 3
R 1
Să se calculeze (x+2)2 x+1
dx , x ∈ (5, ∞).
√
III. R(x, ax2 + bx + c). Vom calcula ∆ = b2 − 4ac. Avem cazurile:
(A) Dacă
√ ∆ = 0, atunci√pentru cab radicalul să aibă sens va rezulta a > 0 şi
astfel ax2 + bx + c = a | x + 2a |.
(B) Dacă ∆ < 0, atunci pentru ca radicalul să aibă sens va rezulta a > 0.
Vom face schimbare de variabilă
√ √
ax2 + bx + c + ax = t .
Atunci
√ t2 − c
ax2 + bx + c = t2 − 2 atx + ax2 ⇒ x = √
b + 2t a
√ √ √ √
2t(b + 2t a) − (t2 − c) · 2 a 2tb + 2t2 a + 2c a
⇒ dx = √ dt ⇒ dx = √ dt .
(b + 2t a)2 (b + 2t a)2
(C) Dacă ∆ > 0, primitivele se caută pe un interval pe care radicalul este

definit şi pe care nu se anulează numitorul fracţiei. Cum

√ p
ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) ,
funcţia se poate scrie
r
x − x2
R x, | x − x1 | a
x − x1
şi am redus problema la cazul II, deci facem substituţia
r
x − x2
a =t.
x − x1
Să se√calculeze:
x2 dx ; 2) x+√xdx √dx
R R R
1) 2 −x+1 ; 3) (x−1) x2 −3x+2
, x > 4.
2.1.7 Primitivele funcţiilor trigonometrice

Notăm cu R(u , v) o funcţie raţională ı̂n variabile u şi v. Pentru funcţia
f (x) = R(sin x, cos x) se face substituţia tg x2 = t şi problema revine la
calculul primitivei unei funcţii raţionale. Să mai notăm că
2t 1 − t2 2dt
sin x = 2
, cos x = 2
, dx = .
1+t 1+t 1 + t2
Să precizăm că se aplică formula a II-a de schimbare de variabilă şi acest
lucru este posibil pe un interval pe care funcţia ϕ(x) = tg x2 este bijec-
tivă. Prin urmare această metodă poate fi aplicată pe intervale de forma
((2k − 1)π, (2k + 1)π), k ∈ Z.
R dx 2.11. - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
Să se calculeze 2+cos x .
Calculul primitivei poate fi simplificat ı̂n următoarele cazuri:
1. Dacă R(-u,v) = -R(u,v) vom face substituţia cos x = t;
2. Dacă R(u,-v) =-R(u,v) vom face substituţia sin x = t;
3. Dacă R(-u,-v) = R(u,v) vom face substituţia tg x = t.
Să Rse calculeze:
1) sin3 x cos2 xdx ; 2) sin x+cos
R sin x
x
dx.
2.2 Funcţii integrabile

2.2.1 Definiţie şi proprietăţi
Fie f : [a, b] → R şi ∆ o diviziune a intervalului [a, b],
∆ := {a = x0 < x1 < x2 < · · · < xn = b} .
Numărul k ∆ k= max (xk − xk−1 ) este numit norma diviziunii ∆ (lungimea

1≤k≤n
celui mai mare interval al diviziunii). Considerăm un sistem de puncte inter-
mediare {ξk }nk=1 ataşat diviziunii ∆, adică un sistem de n puncte ξ1 , ξ2 , · · · , ξn
cu proprietatea xk−1 ≤ ξk ≤ xk , (∀)k = 1, n.
Se numeşte sumă Riemann asociată funcţiei f , diviziunii ∆ şi sistemului de

puncte intermediare {ξk }nk=1 numărul real
n
X
σ(f ; ∆; {ξk }) = f (ξk )(xk − xk−1 ) .
k=1
Funcţia f : [a, b] → R se numeşte integrabilă Riemann dacă (∃)I ∈ R cu

proprietatea că (∀) > 0 , (∃)δ > 0 astfel ı̂ncı̂t (∀)∆ o diviziune a intervalului
[a, b] cu k ∆ k< δ şi (∀){ξk } un sistem de puncte intermediare ataşat lui ∆
avem
| σ(f ; ∆; {ξk }) − I |< .
Rb
Numărul I se notează f (x)dx şi se numeşte integrală Riemann a funcţiei f
a
pe intervalul [a,b].
Într-o altă formulare, o funcţie f : [a, b] → R este integrabilă Riemann dacă
sumele Riemann asociate funcţiei f converg spre o limită finită I atunci când
k ∆ k→ 0.
Propoziţie. Fie f ; [a.b] → R şi c ∈ (a, b). Dacă f este integrabilă pe [a, c]
şi [c, b] atunci f este integrabilă pe [a,b] şi
Zb Zc Zb
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx .
a a c
Formula lui Leibniz-Newton. Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă şi

primitivabilă pe [a,b] şi F o primitivă a ei. Atunci
Zb
f (x)dx = F (x) |ba = F (b) − F (a) .
a
Teoremă.
1. Dacă f este continuă pe [a, b], atunci f este integrabilă pe [a, b].
2. Dacă f este monotonă pe [a, b], atunci f este integrabilă pe [a, b].
3. Dacă f este integrabilă pe [a, b], atunci f este mărginită pe [a, b].

Afirmaţiile reciproce sunt adevărate?

Este adevărată afirmaţia: ”orice funcţie integrabilă este primitivabilă”?
Dar reciproca ei?
Teoremă.
1. Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile pe [a, b] şi α, β ∈ R, atunci

αf + βg este integrabilă pe [a, b] şi
Zb Zb Zb
(αf + βg)(x)dx = α f (x)dx + β g(x)dx .
a a a
2. Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile şi f (x) ≤ g(x), (∀)x ∈ [a, b],
atunci
Zb Zb
f (x)dx ≤ g(x)dx.
a a
În particular
Rb
a) Dacă f (x) ≥ 0 , (∀)x ∈ [a, b], atunci f (x)dx ≥ 0.
a
b) Dacă m ≤ f (x) ≤ M , (∀)x ∈ [a, b], atunci
Zb
m(b − a) ≤ f (x)dx ≤ M (b − a) .
a
c) Dacă f şi | f | sunt integrabile, atunci

b
Z Zb

f (x)dx ≤ | f (x) | dx .

a a
3. Dacă f : [a, b] → R este integrabilă, atunci
Zb Za
f (x)dx = − f (x)dx .
a b
4. (Teorema de medie). Dacă f : [a, b] → R este continuă, atunci

(∃)c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Zb
f (x)dx = f (c)(b − a).
a
Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă, monoton descrescătoare. Arătaţi că
R1 Rα
pentru orice α ∈ (0, 1) avem α f ≤ f .
0 0
R1
Dacă f : [a, b] → R este continuă, f = 0 şi f ≥ 0, atunci f = 0.
0
Să se determine funcţiile continue f : [0, 1] → R cu proprietatea
R1 R1
f (x)dx = 13 + f 2 (x2 )dx .
0 0
O mulţime A ⊂ R se numeşte neglijabilă sau de măsură Lebesgue nulă dacă

pentru orice > 0 există (an , bn )∞
n=1 un şir de intervale deschise astfel ı̂ncât
∞
S
1. A ⊂ (an , bn );
n=1
∞
P
2. (bn − an ) < .
n=1
Despre o proprietate P pe R (continuitate, derivabilitate, etc.) se spune

că este adevărată aproape peste tot, prescurtat a.p.t., dacă mulţimea A a
punctelor unde ea nu este adevărată este de măsură Lebesgue nulă. Spre
exemplu, despre două funcţii f şi g, având acelaşi domeniu de definiţie D,
vom spune că sunt egale a.p.t. dacă
A := {x ∈ D : f (x) 6= g(x)}
este de măsură Lebesgue nulă.

Despre o funcţie f : D ⊂ R → R vom spune că este continuă a.p.t. dacă
mulţimea punctelor sale de discontinuitate este de măsură Lebesgue nulă.

Criteriul Lebesgue pentru integrabilitate ı̂n sens Riemann. O funcţie
f : [a, b] → R mărginită este integrabilă dacă şi numai dacă f este continuă
a.p.t. pe [a, b].
Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
a) f nulă ı̂n punctele de continuitate;
b) f nulă a.p.t.;
Rb0
c) f = 0 , (∀)[a0 , b0 ] ⊂ [a, b].
a0
Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă şi pozitivă. Următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
a) f nulă ı̂n punctele de continuitate;
b) f nulă a.p.t.;
Rb
c) f = 0.
a
Rb Rb
Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile şi f = g a.p.t., atunci f = g.
a a
2.2.2 Metode de calcul

Formula de integrare prin părţi.
Dacă f.g : [a, b] → R sunt funcţii derivabile cu derivate continue, atunci
Zb Zb
f 0 (x)g(x)dx = f (b)g(b) − f (a)g(a) − f (x)g 0 (x)dx .
a a
Prima formulă de schimbare de variabilă.

Fie ϕ : [a, b] → J ( J interval), derivabilă cu derivată continuă şi
f : J → R continuă. Atunci
Zb Zϕ(b)
0
f (ϕ(t))ϕ (t)dt = f (x)dx .
a ϕ(a)
A doua formulă de schimbare de variabilă.

Fie ϕ : [a, b] → J (J interval), bijectivă, astfel ı̂ncât ϕ şi ϕ−1 sunt derivabile
cu derivate continue. Fie f : J → R continuă. Atunci
Zb Zϕ(b)
f (ϕ(t))dt = f (x)(ϕ−1 )0 (x)dx .
a ϕ(a)
Să se calculeze:
Rπ R1 x π/2
R 1
1) x2 cos xdx ; 2) 1+x 4 dx ; 3) sin x
dx .
0 0 π/3
2.2.3 Calculul limitelor unor sume
n Rb
Fie f : [a, b] → R integrabilă. Atunci lim n1 f a + nk (b − a) = b−a 1
P
f.
n→∞ k=1 a
n R1
lim 1 k
P
În particular, avem f = f.
n→∞ n k=1 n
0
1 1 1
1) Să se calculeze lim n+1 + n+2 + · · · + 2n .
n→∞ h i
1 1 1
2) Să se calculeze lim + 2 + ··· + .
√ √ √
2 2 4n2 −n2
n→∞ h 4n√−1 √ 4n −2 √ i
3) Să se calculeze lim 1+2 2+3n2 √3+···+n
n
n
.
n→∞
2.2.4 Inegalităţi integrale
(Inegalitatea lui Cebâşev). Fie f, g : [a, b] → R.
a) Dacă f şi g sunt monotone de sens contrar, atunci
Rb
b b
1
R R
f g ≤ b−a f g .
a a a
b) Dacă f şi g sunt monotone de acelaşi sens, atunci
Rb
b b
1
R R
f g ≥ b−a f g .
a a a
(Inegalitatea lui Hölder). Fie f, g : [a, b] → R două funcţii integrabile
şi p, q ∈ R∗+ : p1 + 1q = 1. Atunci
1/p b
Rb R q 1/q
b
R p
|f g| ≤ |f | |g| .
a a a
(Inegalitatea lui Cauchy-Buniakowski-Schwarz).
Fie f, g : [a, b] → R două funcţii integrabile. Atunci
b 2 b b
R R 2
R 2
|f g| ≤ |f | |g| .
a a a
(Inegalitatea lui Minkowski). Fie f, g : [a, b] → R două funcţii

integrabile şi p ≥ 1. Atunci
1/p b 1/p b
R p 1/p
b
R p
R p
|f + g| ≤ |f | + |g| .
a a a
2.3 Integrale generalizate

2.3.1 Definiţie şi metode de calcul
Rb
În definiţia integralei I = f (x)dx se presupune că intervalul [a,b] este
a
de lungime finită. Pe de altă parte am văzut că orice funcţie integrabilă
este mărginită. Vom conveni să numim generalizate, integralele pentru care
lungimea intervalului de integrare este infinită sau f nu este mărginită pe
[a,b] şi se va utiliza următoarea clasificare:
1. Integrale generalizate de speţa ı̂ntı̂i
Z∞ Zb Z∞
I = f (x)dx, I = f (x)dx, I = f (x)dx
a −∞ −∞
f rămânând mărginită pe intervalul de integrare.

2. Integrale generalizate de speţa a doua: b − a < ∞ dar f este nemărginită
pe [a,b].
3. Integrale generalizate de speţa a treia: atât intervalul de integrare este de
lungime infinită cât şi f este nemărginită pe aceste interval.
În continuare vom restrânge discuţia la cazul unei funcţii f : [a, b) → R cu
proprietatea că este integrabilă pe orice interval [a, t] ⊂ [a, b). Punctul b va
fi numit punct singular pentru aplicaţia f.
Rt
Dacă există şi este finită limita lim f (x)dx = l, vom spune că integrala
t→b a
Rb
generalizată f (x)dx este convergentă şi ı̂i atribuim valoarea l, adică
a
Zb Zt
f (x)dx = lim f (x)dx .
t→b
a a
Dacă limita nu există sau este infinită atunci integrala generalizată se numeşte
divergentă şi nu i se atribuie nici o valoare.
Să se calculeze:
R∞ dx R∞ R∞ 1 R1 dx
1) 1+x 2 ; 2) cos xdx ; 3) xp
dx , a > 0 ; 4) √
1−x2
.
0 0 a 0
Cazul unei funcţii f : (a, b] → R integrabilă pe (∀)[t, b] ⊂ (a, b] va fi tratat

ı̂n mod analog. În acest caz punctul a este numit punct singular pentru
Rb
aplicaţia f . Astfel, dacă există şi este limită lim f (x)dx = l, atunci inte-
t→a t
Rb
grala generalizată f (x)dx se numeşte convergentă şi ı̂i atribuim valoarea l.
a
Dacă (∃)c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f nemărginită pe orice vecinătate a lui c (ı̂n
acest caz punctul c se numeţe punct singular pentru f), atunci vom scrie
Zb Zc Zb
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx
a a c
şi am redus problema la cele două cazuri precedente.

Formula lui Leibniz-Newton generalizată.
Dacă f : [a, b) → R este integrabilă pe (∀)[a, t] ⊂ [a, b) şi admite primitiva F
Rb
pe [a, b), atunci f (x)dx este convergentă dacă şi numai dacă (∃) lim F (t).
a t→b
Rb
În plus avem f (x)dx = lim F (t) − F (a).
a t→b
Formula de integrare prin părţi generalizată.

Rb
Fie f, g : [a, b) → R derivabile cu derivate continue. Dacă f (x) · g 0 (x)dx
a
Rb
este convergentă şi există lim f (t)g(t), atunci şi f 0 (x)g(x) este convergentă
t→b a
şi
Zb Zb
0
f (x)g(x)dx = lim f (t)g(t) − f (a)g(a) − f (x)g 0 (x)dx .
t→b
a a
Formula schimbării de variabilă generalizată.

Fie ϕ : [a, b) → J derivabilă cu derivată continuă, L = lim ϕ(t), f : J → R
t→b
continuă. Atunci
Zb ZL
f (ϕ(t))ϕ0 (t)dt = f (x)dx .
a ϕ(a)
Să se calculeze:
R∞ R∞ R1
1. √
3
dx
7
; 2. dx
x2 +4x+5
; 3. ln xdx;
(5x+1)
1 −∞ 0
Rb R∞ R∞
4. √ dx
; 5. dx
1+x4
; 6. √
dx
.
(x−a)(b−x) (x+1) |x2 −1|
a 0 0
2.3.2 Criterii de convergenţă

Rb
Integrala generalizată f (x)dx se numeşte absolut convergentă dacă inte-
a
Rb
grala generalizată | f (x) | dx este convergentă. Orice integrală genera-
a
lizată absolut convergentă este convergentă.
Criteriul general al lui Cauchy.
Rb
Fie f : [a, b] → R integrabilă pe orice [a, t] ⊂ [a, b). Atunci f (x)dx este con-
a
vergentă dacă şi numai dacă (∀) > 0, (∃)δ > 0 astfel ı̂ncât (∀)x0 , x00 ∈ (δ, b)
x00
R
avem f (x)dx< .
x0
Criteriul I al comparaţiei.
Fie f, g : [a, b) → R integrabile pe orice [a, t] ⊂ [a, b) şi

0 ≤ f (x) ≤ g(x) , (∀)x ∈ [a, b) .
Atunci
Rb Rb
1. g(x)dx convergentă ⇒ f (x)dx convergentă;
a a
Rb Rb
2. f (x)dx divergentă ⇒ g(x)dx divergentă.
a a
Criteriul al II-lea al comparaţiei.
Dacă f, g : [a, b) → R+ integrabile pe orice [a, t] ⊂ [a, b) şi
f (x)
(∃) lim = l ∈ (0, ∞) ,
x→b g(x)
x<b
Rb Rb
atunci f (x)dx şi g(x)dx au aceeaşi natură.
a a
Criterii practice pentru studiul convergenţei integralelor genera-
lizate.
1. Fie f : [a, ∞) → R integrabilă pe orice [a, t] ⊂ [a, ∞). Dacă
(∃) lim xα f (x) = l ∈ (0, ∞) ,
x→∞
atunci
R∞
(a) α>1 ⇒ f (x)dx convergentă;
a
R∞
(b) α≤1 ⇒ f (x)dx divergentă.
a
2. Fie f : [a, b) → R integrabilă pe orice [a, t] ⊂ [a, b). Dacă
(∃) lim(b − x)α f (x) = l ∈ (0, ∞) ,

x→b
x<b
atunci
Rb
(a) α<1 ⇒ f (x)dx convergentă;
a
Rb
(b) α≥1 ⇒ f (x)dx divergentă.
a
3. Fie f : (a, b] → R (a finit), integrabilă pe orice [t, b] ⊂ (a, b]. Dacă
(∃) lim
x→a
(x − a)α f (x) = l ∈ (0, ∞) ,
x>a
atunci
Rb
(a) α<1 ⇒ f (x)dx convergentă;
a
Rb
(b) α≥1 ⇒ f (x)dx divergentă.
a
Să se studieze natura integralelor generalizate:
R∞ R1 dx R1 dx R∞ dx R∞
1) x√dx ; 2) √
3 ; 3) x3 +3x2
; 4) 1+x4
; 5) √
dx
.
1+x2 1−x4 2
(x+1) |x −1|
1 0 0 0 0
Criteriul integral al lui Cauchy.

R∞ ∞
P
Fie f : [1, ∞) → R pozitivă şi descrescătoare. Atunci f (x)dx şi f (n)
1 n=1
au aceeaşi natură.
Să se studieze natura seriei:
∞ ∞
1 1
P P
1) n ln n
; 2) n ln2 n
.
n=2 n=2

Temă de reflecţie 2.1. Afirmaţiile reciproce nu sunt adevărate.
1) Funcţia

f : R → R , f (x) =
0 dacă x = 0
este discontinuă ı̂n origine, pentru că nu există lim sin x1 , dar f admite pri-
x→0
mitive. Într-adevăr, fie
x2 cos x1 dacă x 6= 0

F : R → R , f (x) = .
0 dacă x = 0
Evident F este derivabilă pe R∗ şi
1 1
F 0 (x) = 2x cos + sin .
x x
F (x)−F (0)
Cum lim x−0
= lim x cos x1 = 0, obţinem că F este derivabilă şi ı̂n
x→0 x→0
0
origine şi F (0) = 0. Fie
2x cos x1 dacă x 6= 0

g : R → R , f (x) =
0 dacă x = 0
Cum g este continuă, g va admite primitive. Fie G o primitivă a funcţiei g.

Observăm că
(F − G)0 (x) = F 0 (x) − G0 (x) = f (x) .
Astfel f admite primitive.
2) Funcţia

h : R → R , f (x) =
1/2 dacă x = 0
are proprietatea lui Darboux. Presupunem că h este primitivabilă. Atunci
h − f va fi primitivabilă. Dar

0 dacă x 6= 0
(h − f )(x) = 1 .
2
dacă x = 0
Această funcţie evident nu are proprietatea lui Darboux şi deci nu este pri-
mitivabilă, contradicţie cu presupunerea făcută. Deci h nu este primitivabilă.
Evident f este continuă pr R \ {0, 2}. Cum lim f (x) = lim f (x) = f (0) = 1
x%0 x&0
şi lim f (x) = lim f (x) = f (2) = 5, obţinem că f este continuă şi ı̂n punctele
x%2 x&2
x1 = 0, x2 = 2. Prin urmare f este continuă pe R şi astfel f admite primitive.
Atunci există constantele C1 , C2 , C3 astfel ı̂ncât
ex + C1 dacă x ≤ 0


x 3
F : R → R , F (x) = + x + C2 dacă x ∈ (0, 2)
 3x32
2
− x + C3 dacă x ≥ 2
să fie o primitivă a funcţiei f . Din continuitatea ı̂n 0 şi 2 a funcţiei F obţinem
1 + C1 = C2 , 14 3
+ C2 = 4 + C3 . Notând C2 = C vom obţine că C1 = C − 1
2
şi C3 = 3 + C. În concluzie
ex + C − 1 dacă x ≤ 0


x3
F : R → R , F (x) = 3
+ x + C dacă x ∈ (0, 2) .
3x2
− x + 23 + C dacă x ≥ 2

2

1) f 0 (x) = ex ⇒ f (x) = ex ; g(x) = 2x + 3 ⇒ g 0 (x) = 2. Atunci
Z Z
(2x+3)e dx = e (2x+3)− ex ·2dx = ex (2x+3)−2ex +C = ex (2x+1)+C.
x x
2) f 0 (x) = sin x ⇒ f (x) = − cos x ; g(x) = sin x ⇒ g 0 (x) = cos x. Atunci

Z Z Z
sin xdx = − sin x cos x + cos xdx = − sin x cos x + (1 − sin2 x)dx =
2 2
Z
= − sin x cos x + x − sin2 xdx .
Astfel
− sin x cos x + x
Z
sin2 xdx = + C.
2
1) f 0 (x) = 1 ⇒ f (x) = x ; g(x) = ln x ⇒ g 0 (x) = x1 . Atunci
Z Z
1
ln xdx = x ln x − x · dx = x ln x − x + C .
x
2) f 0 (x) = 1 ⇒ f (x) = x ; g(x) = ln2 x ⇒ g 0 (x) = 2(ln x) · x1 . Atunci

Z Z
2 2 1
ln xdx = x ln x − x · 2(ln x) · dx =
x
Z
= x ln x − 2 ln xdx = x ln2 x − 2(x ln x − x) + C.
2

1) Fie x2 = t. Rezultă 2xdx = dt. Atunci
Z Z Z
x2 1 x2 1 1 1 2
xe dx = e 2xdx = et dt = et + C = ex + C.
2 2 2 2
2)Fie x = sin t. ( Funcţia ϕ : (− π2 · π2 ) → (−1, 1) , ϕ(t) = sin t este bijectivă,

derivabilă cu derivata nenulă). Cum dx = cos tdt, obţinem
Z √ Z p Z
2 2
1 − x2 dx = 1 − sin t · cos tdt = cos tdt =
t=arcsin x t=arcsin x
Z
1 1 1
= (1 + cos 2t)dt = t + sin 2t + C =
2 t=arcsin x 2 4 t=arcsin x

1 1 1
= t + sin t cos t + C = arcsin x+
2 2 t=arcsin x 2
1 1 1 √
+ sin(arcsin x) cos(arcsin x) + C = arcsin x + x 1 − x2 + C.
2 2 2
Observăm că Z
1 1 x
I1 (x) = 2 2
dx = arctg + C.
x +a a a
Pentru n ≥ 2 avem
a2
Z 2
x + a2 − x 2
Z Z
1 1 1
In (x) = dx = dx = dx =
(x2 + a2 )n a2 (x2 + a2 )n a2 (x2 + a2 )n
(x2 + a2 ) x2
Z Z
1
= 2 dx − dx .
a (x2 + a2 )n (x2 + a2 )n
Z
1 x
In (x) = 2 In−1 (x) − x · 2 dx .
a (x + a2 )n
Z Z
0 x x 1 2x
f (x) = 2 2 n
⇒ f (x) = 2 2 n
dx = dx .
(x + a ) (x + a ) 2 (x + a2 )n
2
Vom face schimbarea de variabilă x2 + a2 = t. Atunci 2xdx = dt. Revenind

obţinem
1 t−n+1
Z Z
1 dt 1 −n 1
f (x) = n
= t dt = · = .
2 t 2 2 −n + 1 2(1 − n) · (x2 + a2 )n−1
Apoi g(x) = x ⇒ g 0 (x) = 1. Deci

Z
1 x 1
In (x) = 2 In−1 (x) − + dx ;
a 2(1 − n)(x2 + a2 )n−1 2(1 − n)(x2 + a2 )n−1
1 x 1
In (x) = 2
In−1 (x) − 2 2 2 n−1
+ 2 · In−1 (x) ;
a 2a (1 − n)(x + a ) 2a (1 − n)
x 3 − 2n
In (x) = 2 2 2 n−1
+ 2 In−1 (x) .
2a (n − 1)(x + a ) 2a (1 − n)
1) Efectuând ı̂mpărţirea avem
x3 1
= x2 − x + 1 − ,
x+1 x+1
de unde
x3 x3 x2
Z
dx = − + x − ln | x + 1 | +C .
x+1 3 2
2) Avem
Z Z
1 1
2
dx = dx = arctg (x + 1) + C .
x + 2x + 2 (x + 1)2 + 1
3) Descompunem funcţia raţională
x2 + 3x + 27 A Bx + C Dx + E
2 2
= + 2 + 2 .
(x + 2)(x + 1) x+2 x +1 (x + 1)2
Aducând la acelaşi numitor obţinem
x2 + 3x + 27 = A(x2 + 1)2 + (Bx + C)(x + 2)(x2 + 1) + (Dx + E)(x + 2)
x2 + 3x + 27 = Ax4 + 2Ax2 + A + Bx4 + 2Bx3 + Bx2 + 2Bx + Cx3 +
+ 2Cx2+ Cx + 2C + Dx2 + 2Dx + Ex + 2E.

 A + B = 0 
 A = 1
2B + C = 0  C = 2

 


Astfel 2A + B + 2C + D = 1 ⇒ D = −4 . Prin urmare
2B + C + 2D + E = 3 E = 11

 


 

A + 2C + 2E = 27 B = −1
 
x2 + 3x + 27 1 −x + 2 −4x + 11
2 2
= + 2 + 2 ,
(x + 2)(x + 1) x+2 x +1 (x + 1)2
de unde
x2 + 3x + 27 x−2 4x − 11
Z Z Z Z
1
dx = dx − dx − dx .
(x + 2)(x2 + 1)2 x+2 x2 + 1 (x2 + 1)2
Apoi Z
1
dx = ln | x + 2 | +C ;
x+2
x−2
Z Z Z
1 2x 1
2
dx = 2
dx − 2 2
dx =
x +1 2 x +1 x +1
1
= ln(x2 + 1) − 2arctg x + C ;
2
4x − 11
Z Z Z
2x 1
dx = 2 dx − 11 dx .
(x2 + 1)2 (x2 + 1)2 (x2 + 1)2
Pentru calculul primei integrale vom utiliza schimbarea de variabilă

x2 + 1 = t. Atunci 2xdx = dt. A doua se va calcula prin recurenţă.
t−1
Z Z Z
2x dt 1 1
2 2
dx = 2
= t −2
dt = +C=− +C=− 2 +C.
(x + 1) t −1 t x +1
Z 2
x + 1 − x2
Z Z
1 1
dx = dx = dx−
(x2 + 1)2 (x2 + 1)2 x2 + 1
x2
Z Z
x
− 2 2
dx = arctg x − x · 2 dx .
(x + 1) (x + 1)2
f 0 (x) = (x2 +1)

x x
dx = − 2(x21+1) ;
R
2 ⇒ f (x) = (x2 +1)2
g(x) = x ⇒ g 0 (x) = 1. Deci
Z Z
1 x 1
2 2
dx = arctg x + 2
− 2
dx =
(x + 1) 2(x + 1) 2(x + 1)
1 x
= arctg x + 2
+ C.
2 2(x + 1)
Atunci
4x − 11
Z
2 11 11x
2 2
dx = − 2 − arctg x − +C=
(x + 1) x +1 2 2(x2 + 1)
11x + 4 11
=− 2
− arctg x + C.
2(x + 1) 2
În final avem
x2 + 3x + 27
Z
1
2 2
dx = ln | x + 2 | − ln(x2 + 1) + 2arctg x+
(x + 2)(x + 1) 2
11x + 4 11 | x + 2 | 15 11x + 4
+ 2
+ arctg x + C = ln √ + arctg x + + C.
2(x + 1) 2 x2 + 1 2 2(x2 + 1)
Test√de autoevaluare 2.8.
Fie 6 x = t. Atunci x = t6 şi dx = 6t5 dt. Avem
(x − 1) t6 − 1
Z Z
√ √ dx = · 6t5 dt =
3
( x + x2 )x (t3 + t4 )t6
t6 − 1 t6 − 1
Z 5
t − t4 + t3 − t2 + t − 1
Z Z
=6 dt = 6 dt = 6 dt =
(t3 + t4 )t
t4 (t + 1) t4
Z 2
1 −2 −3 −4 t 1 1 1
= 6 (t−1+ −t +t −t )dt = 6 − t − ln | t | + − 2 + 3 +C =
t 2 t 2t 3t
√
x √ √

3
1 1 1
=6 − 6 x − ln 6 x + √ − √ + √ + C.
2 6
x 2 x 3 x
3

r
x+2 x+2 2 − t2
=t⇒ = t2 ⇒ x = 2
x+1 x+1 t −1
−2t(t2 − 1) − (2 − t2 ) · 2t 2t
⇒ dx = dt ⇒ dx = − dt .
(t2 − 1)2 (t2 − 1)2
2 − t2 t2
x+2= + 2 = .
t2 − 1 t2 − 1
Z 2 r
(t − 1)2 3 −2t
Z
x+2
I= · t · dt = −2dt = −2t + C = −2 +C
t4 (t2 − 1)2 x+1
√ 2.10.
2
1) ∆ = 0. Cum x =| x |, vom scrie | x |= · x, unde este semnul lui x.
Atunci
Z √
x2 x|x|
Z Z
x
2
x dx = | x | dx = xdx = · +C=·x· +C= +C.
2 2 2
2) ∆ = 1 − 4 = −3 < 0. Vom face schimbarea de variabilă
√
x2 − x + 1 + x = t .
Atunci
2 2 2 t2 − 1
x − x + 1 = t − 2tx + x ⇒ x =
2t − 1
2
2t(2t − 1) − (t − 1) · 2 2t2 − 2t + 2
⇒ dx = dt ⇒ dx = dt .
(2t − 1)2 (2t − 1)2
Astfel
1 2t2 − 2t + 2 2t2 − 2t + 2
Z Z Z
dx
√ = · dt = dt .
x + x2 − x + 1 t (2t − 1)2 t(2t − 1)2
Apoi
2t2 − 2t + 2 A B C
2
= + + .
t(2t − 1) t 2t − 1 (2t − 1)2
Aducând la acelaşi numitor obţinem că
2t2 − 2t + 2 = A(2t − 1)2 + Bt(2t − 1) + Ct ,
de unde A = 2 , B = −3 , C = 3. Deci
2t2 − 2t + 2 2 3 3
2
= − + .
t(2t − 1) t 2t − 1 (2t − 1)2
Astfel
2t2 − 2t + 2
Z Z Z Z
1 1 1
dt = 2 dt − 3 dt + 3 dt .
t(2t − 1)2 t 2t − 1 (2t − 1)2
Dacă facem ı̂n ultimele două integrale schimbarea de variabilă
2t − 1 = u (2dt = du) obţinem
Z Z
1 1 1 1 1
dt = du = ln | u |= ln | 2t − 1 | .
2t − 1 2 u 2 2
Z Z
1 1 1 1 1
2
dt = 2
du = − =− .
(2t − 1) 2 u 2u 2(2t − 1)
Deci
2t2 − 2t + 2
Z
3 3
2
dt = 2 ln | t | − ln | 2t − 1 | − +C.
t(2t − 1) 2 2(2t − 1)
În final avem

Z
dx √
√ = 2 ln | x + x2 − x + 1 | −
x + x2 − x + 1
3 √ 3
− ln | 2x + 2 x2 − x + 1 − 1 | − √ +C.
2 2
2(2x + 2 x − x + 1 − 1)
3) ∆ = 9 − 8 = 1 > 0 ; x1 = 2 , x2 = 1 şi facem schimbarea de variabilă
r
x−1
=t.
x−2
Atunci
2t2 − 1 2t
x= 2
⇒ dx = − 2 dt ;
t −1 (t − 1)2
2t2 − 1 1 2t2 − 1 t2
x−2= − 2 = ; x − 1 = − 1 = .
t2 − 1 t2 − 1 t2 − 1 t2 − 1
Astfel Z Z
dx dx
√ = q =
(x − 1) x2 − 3x + 2 (x − 1)(x − 2) x−2 x−1
Z 2
t − 1 t2 − 1 1 −2t
Z
1
= 2
· · · 2 2
dt = −2 dt =
t 1 t (t − 1) t2
r
2 x−2
= +C=2 +C.
t x−1
Z Z Z
dx 1 2dt 2 2 t
= 2 · 2
= 2
dt = √ arctg √ +C=
2 + cos x 2 + 1−t
1+t2
1 + t 3 + t 3 3
2 tg x
= √ arctg √ 2 + C .
3 3
Dacă dorim o primitivă pe R calculăm saltul acestei ”primitive” ı̂n punctele
de forma (2k + 1)π.
2 tg x 2 tg x
Sk = lim √ arctg √ 2 − lim √ arctg √ 2 =
x→(2k+1)π 3 3 x→(2k+1)π 3 3
x>(2k+1)π x<(2k+1)π
2 π 2 π 2π
= √ (− ) − √ ( ) = − √ .
3 2 3 2 3
Atunci
( x
tg
√2 arctg + 2kπ
+ C; x ∈ ((2k − 1)π, (2k + 1)π))
Z 2
dx 3
√
3
√
3
= .
2 + cos x (2k+1)π
√
3
+ C; x = (2k + 1)π
1) R(u, v) = u3 v 2 ; R(−u, v) = (−u)3 v 2 = −u3 v 2 = −R(u, v).
Prin urmare facem substituţia cos x = t. Rezultă − sin x dx = dt. Atunci
Z Z Z
sin x cos x dx = − sin x cos x(− sin x)dx = − (1 − t2 )t2 dt =
3 2 2 2
t3 t5 cos3 x cos5 x
Z
=− (t2 − t4 )dt = − + +C=− + +C.
3 5 3 5
u −u u
2) R(u, v) = u+v ; R(−u, −v) = −u−v = u+v = R(u, v). Vom face substituţia
1
tg x = t. Atunci x = arctg t şi dx = 1+t2 dt. Astfel
Z Z Z
sin x tg x t 1
dx = dx = · dt .
sin x + cos x tg x + 1 t + 1 1 + t2
Apoi
t A Bt + C
= + .
(t + 1)(1 + t2 ) t+1 t2 + 1
Aducând la acelaşi numitor obţinem că
t = At2 + A + Bt2 + Bt + Ct + C .
De aici avem că

  
 A+B = 0  A = −B  A = − 12
B+C = 1 ⇒ C = 1−B ⇒ C = 12 .
A+C = 0 B = 21 B = 12
  
Astfel
t 1 1 1 t+1
= − · + · .
(t + 1)(1 + t2 ) 2 t + 1 2 t2 + 1
În concluzie
Z Z Z Z
sin x 1 1 1 t 1 1
dx = − dt + 2
dt + 2
dt =
sin x + cos x 2 t+1 2 t +1 2 t +1
1 1 1
= − ln | t + 1 | + ln(t2 + 1) + arctg t + C =
2 4 2
1 1 1
= − ln | tg x + 1 | + ln( tg 2 x + 1) + x + C.
2 4 2

Afirmaţiile reciproce nu sunt ı̂n general adevărate.
1) Spre exemplu funcţia

2 dacă 1 ≤ x < 3
f : [1, 4] → R , f (x) =
5 dacă 3 ≤ x ≤ 4
este integrabilă pe intervalul [1, 4] şi
Z4 Z3 Z4
f (x)dx = 2dx + 5dx = 2x |31 +5x |43 = 6 − 2 + 20 − 15 = 9 ,
1 1 3
dar nu este continuă pe intervalul [1, 4] pentru că punctul 3 este un punct de
discontinuitate.
2) Funcţia
f : [−1, 1] → R , f (x) = x2
este integrabilă pe [-1,1] şi
Z1 Z1
x3 1 1 1 2
f (x)dx = x2 dx = |−1 = + = ,
3 3 3 3
−1 −1
dar ea nu este monotonă pe [−1, 1].

3) Dacă considerăm

1 dacă x ∈ Q
f : [0, 1] → R , f (x) = ,
0 dacă x ∈ [0, 1] \ Q.
atunci f este mărginită dar ea nu este integrabilă. Într-adevăr dacă con-

siderăm diviziunea
∆ := {a = x0 < x1 < · · · < xn = b}
şi {ξk } un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii ∆, atunci dacă ξk

sunt numere raţionale avem
n
X n
X
σ(f ; ∆; {ξk }) = f (ξk )(xk − xk−1 ) = (xk − xk−1 ) = b − a ,
k=1 k=1
care converge la b − a, iar dacă ξk sunt numere iraţionale avem

n
X
σ(f ; ∆; {ξk }) = f (ξk )(xk − xk−1 ) = 0 → 0.
k=1
Cum limita sumelor Riemann depinde de alegerea punctelor intermediare

{ξk }, rezultă că funcţia f nu este integrabilă pe [0, 1].
Nu. Funcţia
1 dacă x 6= 1
f : [0, 2] → R , f (x) =
0 dacă x = 1
este integrabilă şi
Z2 Z1 Z2 Z1 Z2
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx = 1dx + 1dx = x |10 +x |21 = 2 ,
0 0 1 0 1
dar f nu este primitivabilă pentru că f nu are proprietatea lui Darboux.

Nici afirmaţia reciprocă nu este adevărată. Astfel funcţia
2x sin x12 − x2 cos x12 dacă x 6= 0

f : [−1, 1] → R , f (x) =
0 dacă x = 0
nu este mărginită şi deci ea nu este integrabilă, dar
x sin x12 dacă x 6= 0

2
F (x) =
0 dacă x = 0
este o primitivă pentru f . Într-adevăr

1 2 1
F 0 (x) = 2x sin 2
− cos 2
x x x
pe [−1, 0) ∪ (0, 1]. Apoi (∃) lim F (x) = 0 şi deci F este continuă ı̂n 0 şi
x→0
F (x) − F (0) 1
(∃) lim = lim x sin 2 = 0 ,
x→0 x−0 x→0 x
deci F este derivabilă ı̂n 0 şi F 0 (0) = 0. Obţinem astfel că F este derivabilă
pe [−1, 1] şi F 0 = f.

Aplicăm funcţiei f teorema de medie pe intervalul [0, α] şi pe intervalul [α, 1].
Obţinem că există c1 ∈ [0, α], c2 ∈ [α, 1] astfel ı̂ncât
Zα Z1
1 1
f = f (c1 ) , f = f (c2 ) .
α 1−α
0 α
Cum funcţia f este monoton descrescătoare, avem că f (c2 ) ≤ f (c1 ). Deci
Z1 Zα Z1 Zα
1 1
f≤ f ⇔α f ≤ (1 − α) f.
1−α α
α 0 α 0
Rα R1 Rα
Adunăm α f ı̂n ambii membri şi obţinem α f≤ f.
0 0 0
f (c)
Presupunem că există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (c) > 0. Cum f (c) > 2
, din
continuitatea funcţiei f , obţinem că (∃)δ > 0 astfel ı̂ncât
f (c)
f (x) > , (∀)x ∈ [c − δ, c + δ] .
2
Atunci
Zb Zc−δ Zc+δ Zb Zc+δ Zc+δ
f (c) f (c)
0= f= f+ f+ f≥ f≥ = · 2δ = δf (c) > 0 ,
2 2
a a c−δ c+δ c−δ c−δ
contradicţie.
Facem schimbarea de variabilă x = t2 . Atunci
Z1 Z1 Z1
2
f (x)dx = f (t )2tdt = f (x2 )2xdx .
0 0 0
1
R1
Observăm că 3
= x2 dx. Egalitatea din enunţ devine
0
Z1 Z1 Z1
2 2
f (x )2xdx = x dx + f 2 (x2 )dx ,
0 0 0
adică
Z1 Z1
2
f 2 (x2 ) − 2xf (x2 ) + x 2
f (x2 ) − x

dx = 0 ⇔ dx = 0 ,
0 0
2 2 2
√ punctului precedent, (f (x ) − x) = 0. Deci f (x ) = x.
de unde, ı̂n baza
Astfel f (x) = x.
(a) ⇒ (b). Funcţia f fiind integrabilă, conform criteriului Lebesgue de inte-
grabilitate, avem că f este continuă a.p.t. Cum f este nulă ı̂n punctele de
continuitate vom avea că f este nulă a.p.t.
(b) ⇒ (c). Fie A ⊂ [a0 , b0 ] neglijabilă astfel ı̂ncât f este nulă pe [a0 , b0 ] \ A.
Fie
∆ := {a0 = x0 < x1 < x2 < · · · < xn = b0 }
o diviziune a intervalului [a0 , b0 ]. Remarcăm că orice interval [xi , xi+1 ] al
acestei diviziuni conţine puncte din [a0 , b0 ] \ A (ı̂n caz contrar intervalul
[xi , xi+1 ] ar fi inclus ı̂n A şi atunci A nu ar mai fi neglijabilă). Alegem {ξi }ni=1
un sistem de puncte intermediare ataşat diviziunii ∆ format cu puncte din
[a0 , b0 ] \ A. Atunci σ(f ; ∆; {ξi }) = 0. Deci
Zb0
f = lim σ(f ; ∆; {ξi }) = 0 .
n→∞
a0
(c) ⇒ (a). Fie c ∈ [a, b] un punct ı̂n care f este continuă. Presupunem
prin absurd că f (c) 6= 0. Fără a restrânge din generalitate, presupunem că
f (c) > 0. Cum f este continuă ı̂n punctul c, avem că există un interval
[a0 , b0 ] ce conţine punctul c şi f (x) > f (c)
2
, (∀)x ∈ [a0 , b0 ]. Atunci
Zb0 Zb0
f (c) 1
0= f≥ dx = f (c)(b0 − a0 ) > 0 ,
2 2
a0 a0
contradicţie.
Implicaţiile (a) ⇒ (b) şi (b) ⇒ (c) le avem din testul precedent.
(c) ⇒ (a). Fie [a0 , b0 ] ⊂ [a, b]. Atunci

Zb0 Zb
0≤ f≤ f =0.
a0 a
Rb0
Deci f = 0 şi ı̂n continuare aplicăm testul precedent.
a0
Se aplică testul 2.18. pentru funcţia h = f − g.
Zπ Zπ Zπ
2 2 0 2
1) x cos xdx = x (sin x) dx = x sin x |π0 − 2x sin xdx =
0 0 0
Zπ Zπ
=2 x(cos x)0 dx = 2x cos x |π0 −2 cos xdx = −2π − 2 sin x |π0 = −2π.
0 0
2) x2 = t ⇒ 2xdx = dt; x = 0 ⇒ t = 0 ; x = 1 ⇒ t = 1. Atunci

Z1 Z1 Z1
xdx 1 2xdx 1 dt 1 1 π π
4
= 4
= 2
= arctg t |10 = · = .
1+x 2 1+x 2 1+t 2 2 4 8
0 0 0
3) Vom prezenta două soluţii:

a) tg x2 = t ⇒ sin x = 1+t 2t
2
2dt
; dx = 1+t 2
π 1 π
x = π/3 ⇒ t = tg 6 = √3 ; x = π/2 ⇒ t = tg 4
=1
Zπ/2 Z1 √
1 1 + t2 2 1 1
dx = · dt = ln | t | = ln 1 − ln √ = ln 3.

√
sin x 2t 1 + t2

√
1/ 3 3
π/3 1/ 3
b) cos x = t ⇒ dt = − sin xdx

x = π3 ⇒ t = cos π3 = 12 ; x = π
2
⇒ t = cos π2 = 0.
Zπ/2 Zπ/2 Z0
1 − sin xdx dt
dx = − =− =
sin x sin2 x 1 − t2
π/3 π/3 1/2
Z1/2 1/2
√
dt 1 1 + t 1 1
= = ln = ln 3 − ln 1 = ln 3.
1 − t2 2 1 − t 0 2 2
0

Pentru n ≥ 1 alegem diviziunea
1 n
∆n := {a = x0 < x1 = a + (b − a) < · · · < xn = a + (b − a) = b}
n n
şi sistemul de puncte intermediare ataşat acestei diviziuni {ξk }nk=1 , unde
ξk = a + nk (b − a). Atunci
Zb n
X k 1
f = lim σ(f ; ∆n ; {ξk }) = lim f a + (b − a) · (b − a) =
n→∞ n→∞
k=1
n n
a
n
1X k
= (b − a) lim f a + (b − a) .
n→∞ n n
k=1
De aici rezultă egalitatea din enunţ. Cazul particular se va obţine pentru

a = 0 şi b = 1.
1)
n
1 1 1 1X 1
lim + + ··· + = lim =
n→∞ n + 1 n+2 2n n→∞ n
k=1
1 + nk
Z1
1
= dx = ln(1 + x)|10 = ln 2 .
1+x
0
2)
1 1 1
lim √ +√ + ··· + √ =
n→∞ 4n2 − 1 4n2 − 22 4n2 − n2
n Z1
1X 1 1 x 1 π
= lim q = √ dx = arcsin |10 = arcsin = .
n→∞ n k 2 4−x 2 2 2 6
k=1 4− n 0
3) Fie
n p
1p + 2p + · · · np 1X k
sn = = .
np+1 n k=1 n
Atunci
n p Z1
1X k xp+1 1 1
lim sn = lim = xp dx = |0 = .
n→∞ n→∞ n n p+1 p+1
k=1 0
Pentru p = 3/2, obţinem că limita căutată este 25 .

a) Fără a restrânge din generalitate, presupunem că f este monoton crescătoare
1
Rb
şi g este monoton descrescătoare. Fie A = b−a f . Cum
a
f (a) ≤ f (x) ≤ f (b) , (∀)x ∈ [a, b] ,
prin integrare se obţine că

Zb
f (a)(b − a) ≤ f ≤ f (b)(b − a) .
a
Deci f (a) ≤ A ≤ f (b). Fie c = sup{x : f (x) ≤ A}. Atunci pentru orice
x ∈ [a, c] avem f (x) ≤ A şi g(x) ≥ g(c). Deci
(A − f (x))g(x) ≥ (A − f (x))g(c) .
Apoi (∀)x ∈ [c, b] avem f (x) ≥ A şi g(x) ≤ g(c). Deci
(A − f (x))g(x) ≥ (A − f (x))g(c) .
Astfel pe intervalul [a, b] avem (A−f (x))g(x) ≥ (A−f (x))g(c) . Prin urmare
 
Zb Zb Zb
(A − f )g ≥ g(c) (A − f ) = g(c) A(b − a) − f  = 0 .
a a a
Rb Rb Rb
b b
1
R R
În concluzie Ag ≥ f g, adică fg ≤ b−a
f g .
a a a a a
b) Vom prezenta o demonstraţie total diferită. Ideea demonstraţiei este
furnizată de utilizarea integralei duble, chiar dacă nu facem acest lucru ı̂n
mod explicit.
Observăm că (∀)x, y ∈ [a, b] avem
(f (x) − f (y))(g(x) − g(y)) ≥ 0 .
Integrând obţinem
Zb Zb
(f (x) − f (y))(g(x) − g(y))dxdy ≥ 0 ,
a a
adică
Zb Zb Zb Zb
f (x)g(x)dxdy + f (y)g(y)dxdy−
a a a a
Zb Zb Zb Zb
− f (x)g(y)dxdy − f (y)g(x)dxdy ≥ 0 .
a a a a
Deci   
Zb Zb Zb
2(b − a) fg − 2  f  g ≥ 0 .
a a a
Prin urmare  b  b 
Zb Z Z
1
fg ≥  f   g .
b−a
a a a

Rb Rb
Dacă |f |p = 0 sau |g|q = 0, obţinem că f = 0 a.p.t. sau g = 0 a.p.t.
a a
Rb
şi astfel |f g| = 0 şi inegalitatea din enunţ este evidentă. Presupunem că
a
Rb Rb
|f |p > 0 şi |g|q > 0. Fie
a a
|f |p |g|q
A= , B =
Rb Rb
|f |p |g|q
a a
şi aplicăm inegalitatea lui Young. Obţinem

A B
A1/p B 1/q ≤ + ,
p q
adică
|f | |g| |f |p |g|q
1/p · 1/q ≤ + .
b
Rb Rb Rb
R
p |f | p q |g| q
|f |p |g|q
a a a a
Prin integrarea, folosind monotonia integralei, avem

Rb Rb Rb
|f g| |f |p |g|q
a a a 1 1
b 1/p b 1/q ≤ Rb
+
Rb
= + =1,
p q
p |f |p q |g|q
R R
|f |p |g|q
a a a a
de unde rezultă inegalitatea dorită.

Se obţine din inegalitatea lui Hölder pentru p = q = 2.
Rb Rb Rb
Dacă p = 1, cum |f + g| ≤ |f | + |g|, obţinem că |f + g| ≤ |f | + |g|.
a a a
Dacă p > 1, vom scrie
|f + g|p = |f + g| · |f + g|p−1 ≤ |f | · |f + g|p−1 + |g| · |f + g|p−1 .
Prin integrare, folosind monotonia integralei, obţinem
Zb Zb Zb
|f + g|p ≤ |f | · |f + g|p−1 + |g| · |f + g|p−1 .
a a a
Aplicăm fiecărei integrale din membrul drept inegalitatea lui Hölder. Astfel
 b 1/p  b 1/q
Zb Z Z
|f + g|p ≤  |f |p   (|f + g|p−1 )q  +
a a a
 1/p  1/q
Zb Zb
+ |g|p   (|f + g|p−1 )q  =
a a
 1/p  b 1/p   b 1/q

Zb Z Z
=  |f |p  +  |g|p    |f + g|pq−q  =
 
a a a
 1/p  b 1/p   b 1/q
Zb Z Z
=  |f |p  +  |g|p    |f + g|p  .
 
a a a
Atunci
 1− 1q  b 1/p  b 1/p
Zb Z Z
 |f + g|p  ≤  |f |p  +  |g|p  ,
a a a
adică tocmai inegalitatea dorită.

1) Aceasta este o integrală generalizată de speţa ı̂ntâi. Avem
Zt
dx t π
lim = lim [ arctg x] 0 = lim arctg t = .
t→∞ 1 + x2 t→∞ t→∞ 2
0
R∞ dx
Rezultă că integrala generalizată este convergentă şi 1+x2
= π2 .
0
2) Avem o integrală generalizată de speţa ı̂ntâi. Cum
Zt
lim cos xdx = lim [sin x]t0 = lim sin t
t→∞ t→∞ t→∞
0
nu există, integrala generalizată nu este convergentă şi nu ı̂i atribuim nici o

valoare.
3) Observăm că pentru p ≥ 0 aceasta este o integrală generalizată de speţa
ı̂ntâi iar pentru p < 0 avem o integrală generalizată de speţa a treia.
Zt Zt (
1 [ln x]t0 dacă p = 1
dx = x−p dx = −p+1 t =
xp [ x−p+1 ] dacă p 6= 1
a a 0
ln t − ln a dacă p = 1

= t−p+1 −p+1 .
−p+1
− a−p+1 dacă p 6= 1
1
Rt
Astfel observăm că există şi este finită lim p dx dacă şi numai dacă p > 1.
t→∞ a x
Deci integrala este convergentă dacă şi numai dacă p > 1 caz ı̂n care
Z∞
1 a−p+1
dx = .
xp p−1
a
1
4) Observăm că lim √1−x 2 = ∞ şi astfel avem o integrală generalizată de
x→1
x<1
speţa a doua. Apoi
Zt
dx π
lim √ = lim[ arcsin x]t0 = lim arcsin t = .
t→1 1 − x2 t→1 t→1 2
0
R1
Astfel integrala este convergentă şi √ dx = π
.
1−x2 2
0
1. Facem schimbarea de variabilă 5x + 1 = t. Atunci 5dx = dt. Dacă x = 1
obţinem t = 6, iar pentru x → ∞ vom avea că t → ∞. Atunci
Z∞ Z∞ Z∞ ∞
1 t−4/3

dx 1 dt 1 −7/3
p = 7/3
= t dt = =
3
(5x + 1) 7 5 t 5 5 −4/3 6
1 6 6
∞
3 1 3 1 3 1 3 1 1
=− 4/3
= lim − · 4/3 + · 4/3 = · √
3
= √ .
20 t 6
t→∞ 20 t 20 6 20 6 6 40 6 6
2.
Z∞ Z∞
dx dx
2
= 2
= [ arctg (x + 2)]∞
−∞ =
x + 4x + 5 (x + 2) + 1
−∞ −∞
π π
= lim arctg (x + 2) − lim arctg (x + 2) = − (− ) = π .
x→∞ x→−∞ 2 2
3.
Z1 Z1 Z1
1
ln xdx = (x)0 ln xdx = x ln x |10 − x · dx =
x
0 0 0
= 1 · ln 1 − lim x ln x − x |10 = −1 ,
x→0
căci
1
ln x x
lim x ln x = lim 1 = lim = lim (−x) = 0 .
x→0 x→0
x
x→0 − x12 x→0
q
x−a
4. Facem schimbarea de variabilă b−x
= t. Atunci
x−a t2 b + a
= t2 ⇒ x − a = t2 b − t2 x ⇒ x = 2 ⇒
b−x t +1
2tb(t2 + 1) − (t2 b + a) · 2t 2t(b − a)
dx = dt ; dx = dt.
(t2 + 1)2 (t2 + 1)2
Apoi
r
t2 b + a

p x−a (b − a)t
(x − a)(b − x) = (b − x) = b− 2 ·t= 2 .
b−x t +1 t +1
Dacă x → a ⇒ t → 0; x → b ⇒ t → ∞. Prin urmare
Zb Z∞ Z∞
dx 1 2t(b − a) 1
p = (b−a)t
· 2 dt = 2 dt =
(x − a)(b − x) (t + 1)2 t2 +1
a 0 t2 +1 0
π
= 2[ arctg t]∞
0 = 2 lim arctg t = 2 ·
=π.
t→∞ 2
5. Facem mai ı̂ntâi schimbarea de variabilă x = 1t . Rezultă dx = − t12 dt. Dacă
x → 0 ⇒ t → ∞ şi x → ∞ ⇒ t → 0. Atunci
Z∞ Z0 Z∞ Z∞
dx 1 1 t2 x2
I= =− 1 · 2 dt = dt = dx .
1 + x4 1+ t4
t 1 + t4 1 + x4
0 ∞ 0 0
Obţinem
Z∞ Z∞ 1
1 1 + x2 1 x2
+1
I= dx = 1 dx .
2 1 + x4 2 x 2 + x 2
0 0
Vom face acum schimbarea de variabilă x − x1 = t. Avem x2 + x12 = t2 + 2 şi

(1 + x12 )dx = dt. Dacă x → 0 ⇒ t → −∞; x → ∞ ⇒ t → ∞. Deci
Z∞ ∞
1 dt 1 1 t 1 hπ π i π
I= 2
= √ arctg √ = √ + = √ .
2 t +2 2 2 2 −∞ 2 2 2 2 2 2
−∞
6.
Z1 Z∞
dx dx
I= √ + √ = I1 + I2 .
(x + 1) 1 − x2 (x + 1) x2 − 1
0 1
1
Facem ı̂n prima integrală schimbarea de variabilă x = t
. Deci
dx = − t12 dt şi obţinem
Z1 Z∞
1 1 1
I1 = − q dt = √ dt = I2 .
( 1t + 1) 1 − 1 t2 (t + 1) t2 − 1
∞ t2 1
Astfel I = 2I2 . Pentru calculul lui I2 vom utiliza schimbarea de variabilă

r
x−1
=t.
x+1
Atunci
x−1 t2 + 1 2
= t2 ⇒ x − 1 = t2 x + t2 ⇒ x = 2
⇒x+1= .
x+1 1−t 1 − t2
Deci
2t(1 − t2 ) − (t2 + 1)(−2t) 4t
dx = 2 2
dt = dt .
(1 − t ) (1 − t2 )2
Apoi
√
r
1 + t2

x−1 2t
x2 − 1 = (x + 1) = 2
+1 ·t= .
x+1 1−t 1 − t2
Dacă x → 1 ⇒ t → 0; x → ∞ ⇒ t → 1. În final
Z1 Z1
1 4t
I = 2I2 = 2 2 2t · dt = 2 1dt = 2 .
·
1−t2 1−t2
(1 − t2 )2
0 0
Test de autoevaluare 2.30

1
1) f (x) = x√1+x 2 . Determinăm α pentru care
lim xα f (x) ∈ (0, ∞) .

x→∞
Observăm că dacă α = 2, atunci

1
lim x2 · √ = 1 ∈ (0, ∞) .
x→∞ x 1 + x2
Cum α = 2 > 1, rezultă că integrala este convergentă.

1
2) f (x) = √
3
1−x4
. Determinăm α pentru care
lim (1 − x)α · f (x) ∈ (0, ∞) .
x→1
Observăm că dacă α = 31 , atunci

1 1 1
lim (1 − x)1/3 · √
3
= lim (1 − x)1/3 · √ p = √
3
.
x→1 1 − x4 x→1 3
1 − x 3 (1 + x)(1 + x2 ) 4
Cum α = 13 < 1 ⇒ integrala este convergentă.
1
3) f (x) = x3 +3x 2. Determinăm α pentru care lim (x − 0)α f (x) ∈ (0, ∞).
x→0
Observăm că pentru α = 2
1 1 1
lim x2 · = lim = ∈ (0, ∞).
x→0 x3
+ 3x 2 x→0 x + 3 3
Cum α = 2 > 1, integrala este divergentă.
1
4) f (x) = 1+x 4 . Determinăm α pentru care
lim xα f (x) ∈ (0, ∞) .

x→∞
1
Observăm că pentru α = 4 avem lim x4 · 1+x 4 = 1 ∈ (0, ∞). Cum α = 4 > 1,
x→∞
integrala este convergentă.
5)
Z∞ Z1
dx dx
I= p = √ +
2
(x + 1) | x − 1 | (x + 1) 1 − x2
0 0
Z∞
dx
+ √ = I1 + I2 .
(x + 1) x2 − 1
1
Observăm că prima integrală are pe 1 ca punct singular. Fie
1
f (x) = √ .
(x + 1) 1 − x2
Determinăm α pentru care lim(1 − x)α f (x) ∈ (0, ∞). Observăm că pentru
x→1
x<1
1
α= 2
avem
1 1 1
lim(1 − x)1/2 · √ = lim √ = √ .
x→1
x<1
(x + 1) 1 − x2 x<1
x→1 (x + 1) 1+x 2 2
Cum α = 12 < 1, I1 este convergentă. Cea de a doua integrală are două

puncte singulare : 1 şi ∞. Fie
1
f (x) = √ .
(x + 1) x2 − 1
Vom determina mai ı̂ntâi α pentru care
lim(x − 1)α f (x) ∈ (0, ∞) .
x→1
x>1
1
Observăm că pentru α = 2
avem
1 1 1
lim(x − 1) 2 · √ = √ .
x→1
x>1
(x + 1) x2 − 1 2 2
Cum α = 12 < 1, I2 este convergentă ı̂n punctul 1. Acum determinăm α
pentru care lim xα f (x) ∈ (0, ∞). Observăm că, dacă α = 2, avem
x→∞
1
lim x2 · √ =1.
x→∞ (x + 1) x2 − 1
Cum α = 2 > 1, I2 este convergentă la ∞. Astfel integrala dată este conver-
gentă.
1) Fie f : [2, ∞) → R , f (x) = x ln1 x . Evident f este pozitivă şi descrescătoare.
Vom calcula integrala funcţiei f utilizând schimbarea de variabilă ln x = t.
Atunci x1 dx = dt. Obţinem
Z∞ Z∞ Z∞
1 dt
f (x)dx = dx = = [ln t]∞
ln 2 = ∞
x ln x t
2 2 ln 2
∞ ∞
1
P P
şi astfel această integrală este divergentă. Rezultă că f (n) = n ln n
n=2 n=2
este divergentă.
2) Fie f : [2, ∞) → R , f (x) = x ln12 x . Evident f pozitivă şi descrescătoare.
Cum ı̂nsă
Z∞ Z∞ Z∞ Z∞ ∞
1 dt −2 1 1
f (x)dx = 2 dx = 2
= t dt = − = ,
x ln x t t ln 2 ln 2
2 2 ln 2 ln 2
∞ ∞
1
P P
va rezulta că f (n) = n ln2 n
este convergentă.
n=2 n=2
2.5 Lucrare de verificare No.2

II. Ex.1. Să se studieze care dintre următoarele funcţii admit primitive:

0 dacă x < 0
1. f : R → R , f (x) = ;
3 dacă x ≥ 0
2. f : R → R , f (x) = [x] ([x] reprezentând partea ı̂ntreagă a lui x);

x dacă x ∈ Q
3. f : R → R , f (x) = ;
x3 dacă x ∈ R \ Q

x dacă x ≤ 0
4. f : R → R , f (x) = .
sin x − x cos x1 dacă x > 0
1 1
Ex.2. Fie
1

cos2 dacă x 6= 0
f : R → R , f (x) = x .
α dacă x = 0
Să se arate că:
1. funcţia f admite primitive dacă şi numai dacă α = 0;
2. funcţia f are proprietatea lui Darboux dacă şi numai dacă α ∈ (0, 1) .
Ex.3. a) Construiţi două funcţii f, g : R → R care nu admit primitive, dar

funcţiile f + g şi f · g admit primitive;
b) Daţi exemplu de o funcţie f : R → R care admite primitive cu proprietatea
că f 2 nu admite primitive.
Ex.4. Să se arate că funcţia

ln x dacă x > 1
f : R → R , f (x) = 2
x − 3x + 2 dacă x ≤ 1

Ex.5. Să se arate că funcţia
f : R → R , f (x) = max{1, x2 }

R √ 1
3) (ctg x + x1 )dx ;
R R
1) x xdx; 2) (ex + x3
)dx;
√ dx dx
R R R
4) (x − 1)(x − 2)dx; 5) 2−x2
; 6) x2 +4
.
Ex.7. Utilizând formula integrării prin părţi să se calculeze:
R R R
1) x2 ex dx ; 2) x3 ln xdx ; 3) ex sin xdx ;
√ x
R R R
4) cos2 xdx ; 5) x arctg xdx ; 6) 1−x2
e arcsin x dx ;
x+1
x ln2 xdx ;
R R R
7) ex
dx ; 8) 9) (x + 1) sin xdx .
Ex.8. Folosind formula schimbării de variabilă să se calculeze:
√ dx x2 dx
R R R
1) 3
; 2) 2+x3
dx ; 3) x(1+ln x)
(4x+1)2
5) e−2x+1 dx; √ 1
R R R
4) ln(x2 − 1)dx ; 6) 2−3x2
dx;
ex x e2x
R R R
7) ex +1
dx; 8) 1+x4
dx; 9) e3x +1
dx;
Ex.9. Să se determine o relaţie de recurenţă pentru calculul integralelor:
sinn xdx; 2) In (x) = lnn xdx.

R R R
1) In (x) = xn ex dx; 3) In (x) =
unde n ∈ N∗ .
x3 +1 x x2 +6x+5
R R R
1) x2 −x−2
dx; 2) x3 −3x+2
dx; 3) x2 −6x+5
dx;
2x4 +1 x+1
R R
4) x3 (x2 +x+1)
dx; 5) (x2 +4x+5)2
dx.
xdx√ √ dx √ dx
R R R
1) √
3
1+x− 1+x
; 2) x2 +x+1
; 3) ;
(1+x2 )3
√ dx √ dx
R R
4) x2 x2 −x+1
; 5) (x+1) −x2 +3x−2
.
dx dx dx
R R R
1) sin x
; 2) 1+cos x
; 3) 5+4 cos x
;
sin x dx
R R R
4) cos2 x
dx ; 5) cos3 xdx ; 6) 4 sin2 x+cos2 x
;
dx sin x dx
R R R
7) 1+sin x+cos x
; 8) 1+sin2 x
dx ; 9) (sin x+cos x)2
.
Ex.13. Aplicând teorema de medie pentru funcţia
f : [a, b] → R , f (x) = px + q
determinaţi valoarea c care apare ı̂n această formulă.

Ex.14. Să se demonstreze inegalităţile următoare fără a calcula integralele
ce intervin:
R1
1. 0≤ x2 e1−x dx ≤ 1;
0
R3 2
2. 3≤ ex dx ≤ 3e9 .
0
Ex.15. Fie f : [a, b] → R monoton crescătoare. Să se arate că
Zb
1
f (a) ≤ f ≤ f (b) .
b−a
a
R1
Ex.16. Fie In = (x2 −1)n dx , n ∈ N∗ . Să se găsească o relaţie de recurenţă
−1
ı̂ntre In şi In−1 şi apoi să se deducă valoarea lui I4 .
Ex.17. Fie
Z2
In = (2x − x2 )n dx , (∀)n ∈ N∗ .
0
1. Să se arate că (2n + 1)In = 2nIn−1 , (∀)n ∈ N∗ , n ≥ 2 .
2. Să se calculeze lim In .

n→∞
R8 √ R3 1
R1 √ √
3
1) x 3 xdx ; 2) (e3x + x2
)dx; 3) (x2 − x2 ) x2 dx ;
1 1 −1
R1 ex dx
R1 2
√ Re2 1+ln x
4) (10−3ex )2
; 5) x 1+ x3 dx ; 6) x ln x
dx
0 0 e
Ex.19. Să se determine f : R → R care verifică relaţia
Z1
f (x) = x tf 2 (t)dt , (∀)x ∈ R .
0

q
1
p n p n n
1. lim n 1 + n+3 + n+6 + · · · + n+3(n−1) ;
n→∞
hq q i
lim 1 1 2 n
p
2. 1+ + 1+ + ··· + 1+ ;
n→∞ n n n n
h i
3. lim 1
sin πn + sin 2π · · · + sin (n−1)π .
n→∞ n n n
Ex.21. Fie f : 0, π2 → R , f (x) = cos x. Să se calculeze

n
1 1 2
lim 1−f √ f +f + ··· + f .
n→∞ n n n n
2x3 +x
Ex.22 Fie f : R → R , f (x) = x2 +1
.
1. Să se arate că f este bijectivă;
3/2
R
2. Fie g : R → R inversa funcţiei f . Să se calculeze g(x)dx.
0

R∞ R∞ R∞
1) e−x dx ; 2) √
5
dx
; 3) dx
(1+x)3
;
(2x+1)8
0 2 0
R∞ R∞ 2 R∞ √
4) xe−x dx; 5) xe−x dx; 6) e− x
dx;
0 0 0
R∞ R1 R∞
7) dx
x2 +2x+2
; 8) ln(1 − x)dx ; 9) e−ax sin xdx , a > 0;
−∞ 0 0
√2
π/2 R3 R∞
√ dx dx
R
10) ln sin xdx ; 11) 2−3x2
; 12) (1+x2 )2
.
0 0 0
Ex.24. Determinaţi dacă următoarele integrale sunt convergente şi calculaţi-
le ı̂n caz afirmativ:
R∞ dx
R∞ R∞
1) ; 2) √dx ; 3) √ dx ;
(x2 −1)2 2x+ 3 x2 +1+5 x 4x2 +x
2 1 1
R∞ 2 R∞
4) √x dx ; 5) 1+x
dx.
x5 +1 1+x2
0 0
Ex.25. Să se studieze natura integralei:
R1 dx
R1 R∞ arctg x
1) ; 2) √ dx ; 3) dx;
x2 1−x4 x
−1 0 1
π/2 R1 R∞
dx xdx
R
4) ctg xdx ; 5) x3 −5x2
; 6) x3 +1
;
0 0 0
R5 −1/3
dx √ dx
R
7) √ √ √
2 x+3 4 x+ 5 x
; 8) −x 3x2 −2x−1
.
0 −1
Ex.26. Să se studieze natura seriei:
∞ ∞
1
e−n .
P P
1) n ln3 n
; 2)
n=2 n=0
Capitolul 3
Calcul diferenţial
- noţiunea de limită a unei funcţii ı̂ntr-un punct;
- noţiunea nde funcţie continuă şi continuă parţial;
- calculul derivatelor parţiale şi a diferenţialei;
- formula lui Taylor;
- teorema funcţiilor implicite;
- rezolvarea problemelor de optimizare: extreme locale şi extreme
condiţionate;
3.1 Şiruri de puncte ı̂n Rp

Prin şir de puncte ı̂n Rp se ı̂nţelege o aplicaţie f : N → Rp . Vom nota
f (n) = (x1n , x2n , · · · , xpn ) = xn ∈ Rp şi sperând că nici o confuzie nu este
posibilă vom identifica un şir cu valorile acestuia.
Distanţa euclidiană ı̂n Rp este
p
d(x, y) = (x1 − y 1 )2 + (x2 − y 2 )2 + · · · + (xp − y p )2
şi norma euclidiană este

p
kxk = (x1 )2 + (x2 )2 + · · · + (xp )2
129
Sirul (xn )n∈N se numeşte convergent la x ∈ Rp dacă
(∀)V ∈ V(x) , (∃)N ∈ N : xn ∈ V , (∀)n ≥ N
⇔ (∀) > 0 , (∃)N ∈ N : d(xn , x) < , (∀)n ≥ N

⇔ (∀) > 0 , (∃)N ∈ N : kxn − xk < , (∀)n ≥ N .
Şirul (xn )n∈N se numeşte fundamental sau şir Cauchy dacă
(∀) > 0 , (∃)N ∈ N : d(xn , xm ) < , (∀)n, m > N
⇔ (∀) > 0 , (∃)N ∈ N : kxn − xm k < , (∀)n, m > N .

Teoremă. Rp este un spaţiu metric complet adică un şir (xn )n∈N este con-
vergent dacă şi numai dacă este şir fundamental.
Teoremă. xn → x = (x1 , x2 , · · · , xp ) dacă şi numai dacă
xin → xi , (∀)i = 1, p .
3.2 Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct

Fie A ⊂ Rp . O aplicaţie f : A → Rq se numeşte funcţie vectorială de variabilă
vectorială
f
A 3 x = (x1 , x2 , · · · , xp ) 7→ (y 1 , y 2 , · · · , y q ) = f (x) ∈ Rq .
Unei funcţii vectoriale i se asociază un ansamblu de q funcţii reale de variabilă

vectorială şi anume
fj : A → R , fj (x) = yj , j = 1, q ,
iar f (x) = (f1 (x), f2 (x), · · · , fq (x)).

Această observaţie ne permite ca ı̂n continuare să restrı̂ngem discuţia la
funcţii f : A ⊂ Rp → R.
Fie a ∈ A0 . Spunem că f are limita l ∈ R ı̂n punctul a dacă
(∀)V ∈ V(l) , (∃)U ∈ V(a) : (∀)x ∈ U ∩ A \ {a} ⇒ f (x) ∈ V
⇔ (∀) > 0 , (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ A , 0 < d(x, a) < δ ⇒ d(f (x), l) <
⇔ (∀) > 0 , (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ A , 0 < kx − ak < δ ⇒| f (x) − l |< .
Vom nota lim f (x) = l.

x→a
Teorema lui Heine. Funcţia f : A ⊂ Rp → R are limită ı̂n a ∈ A0 dacă
şi numai dacă pentru orice şir (xn ), xn ∈ A \ {a}, xn → a rezultă f (xn ) este
convergent.
Teorema lui Cauchy-Bolzano. Funcţia f : A ⊂ Rp → R are limită ı̂n a
∈ A0 dacă şi numai dacă
(∀) > 0 , (∃)U ∈ V(a) : (∀)x0 , x00 ∈ U ∩ A \ {a} ⇒ d(f (x0 ), f (x00 )) < .
Fie f : A ⊂ Rp → R şi a = (x10 , x20 , · · · , xp0 ) ∈ A un punct fixat. Se

numeşte funcţie parţială ı̂n raport cu variabila de indice i funcţia
p
ϕi (xi ) = f (x10 , x20 , · · · , x0i−1 , xi , xi+1
0 , · · · , x0 ) .
În cazul particular f : A ⊂ R2 → R şi a = (x0 , y0 ) ∈ A0 se pot defini funcţiile

parţiale g(x) = f (x, y0 ), h(y) = f (x0 , y).
Teoremă. Dacă există lim f (x, y) = l atunci
(x,y)→a
(∃) lim g(x) = l , (∃) lim h(y) = l.

x→x0 y→y0
Temă de reflecţie Nr.1-Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.

Afirmaţia reciprocă este adevărată?
3.3 Continuitatea unei funcţii ı̂ntr-un punct

Fie f : A ⊂ Rp → R , a ∈ A. Funcţia f se numeşte continuă ı̂n a dacă
(∀)V ∈ V(f (a)) , (∃)U ∈ V(a) : (∀)x ∈ U ∩ A ⇒ f (x) ∈ V
⇔ (∀) > 0 , (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ A , d(x, a) < δ ⇒ d(f (x), f (a)) < .
⇔ (∀) > 0 , (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ A , kx − ak < δ ⇒| f (x) − f (a) |< .
1. Dacă a ∈ IzA ⇒ f continuă ı̂n a;

2. Dacă a ∈ A ∩ A0 ⇒ [f continuă ı̂n a ⇔ (∃) lim f (x) = f (a)].

x→a
Teorema lui Heine. Funcţia f este continuă ı̂n a dacă şi numai dacă (∀)xn ∈
A , xn → a ⇒ f (xn ) convergent.
Precizăm că nu se impune precizarea f (xn ) → f (a) aceasta rezultă alegând
şirul constant xn = a.
Teorema lui Cauchy-Bolzano. Funcţia f este continuă ı̂n a dacă şi numai
dacă
(∀) > 0 , (∃)U ∈ V(a) : (∀)x0 , x00 ∈ U ∩ A ⇒ d(f (x0 ), f (x00 )) < .
Fie f: A ⊂ Rp → R şi a = (x10 , x20 , · · · , xp0 ) un punct fixat. Spunem că

f este continuă parţial ı̂n raport cu variabila xi ı̂n punctul a dacă funcţia
parţială ϕi este continuă ı̂n punctul a.
Dacă f : A ⊂ Rp → R este continuă ı̂n a ∈ A, atunci f este continuă
parţial ı̂n acest punct ı̂n raport cu fiecare din variabilele sale.
Temă de reflecţie Nr.2-Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
Afirmaţia reciprocă este adevărată?
3.4 Derivate parţiale

Fie A ⊂ Rp deschisă, f : A → R şi a = (x10 , x20 , · · · , xp0 ) ∈ A fixat. Reamintim
că funcţia parţială ı̂n raport cu variabila de indice i ı̂n punctul a este
p
ϕi (xi ) = f (x10 , x20 , · · · , x0i−1 , xi , xi+1
0 , · · · , x0 ) .
Observând că
p
(x10 , x20 , · · · , x0i−1 , xi , xi+1
0 , · · · , x0 ) = a + tei ,
unde {ei }pi=1 reprezintă vectorii bazei economice din Rp , avem că
ϕi (t) = f (a + tei ).
Funcţia f se numeşte derivabilă parţial ı̂n raport cu variabila de indice i ı̂n
punctul a dacă funcţia ϕi este derivabilă ı̂n punctul t0 = 0, adică există şi
este finită limita
ϕi (t) − ϕi (0) f (a + tei ) − f (a)
ϕ0i (0) = lim = lim .
t→0 t t→0 t
∂f
Vom nota ϕ0i (0) = ∂x i
(a) şi o vom numi derivata parţială a funcţiei f ı̂n raport
cu variabila de indice i ı̂n punctul a. Funcţia f se numeşte derivabilă parţial
ı̂n punctul a ∈ A dacă f este derivabilă parţial ı̂n raport cu toate variabilele
ı̂n punctul a.
În cazul particular a unei funcţii de două variabile reale, notate x şi y, vom
spune că funcţia f are derivată parţială ı̂n raport cu variabila x (respectiv y)
ı̂n punctul (x0 , y0 ) dacă există
∂f f (x, y0 ) − f (x0 , y0 )
(x0 , y0 ) = lim
∂x x→x0 x − x0

∂f f (x0 , y) − f (x0 , y0 )
(x0 , y0 ) = lim
∂y y→y0 y − y0
şi aceasta este finită.
Dacă f : A ⊂ Rp → Rq atunci se numeşte derivata de ordinul ı̂ntâi a funcţiei
f ı̂n punctul a, matricea
 ∂f1 ∂f1 ∂f1

∂x1
(a) ∂x 2
(a) · · · ∂xp
(a)
 ∂f2 (a) ∂f2 (a) · · · ∂f2 (a) 
 ∂x1 ∂x2 ∂xp 
 ··· ··· ··· ··· 
 
∂fq ∂fq ∂fq
∂x1
(a) ∂x 2
(a) · · · ∂x p
(a)
şi va fi notată f 0 (a). Dacă p = q atunci Jf (a) = det f 0 (a) se numeşte

Jacobianul funcţiei f ı̂n punctul a.
Funcţia f se numeşte derivabilă parţial pe mulţimea A dacă f este derivabilă
parţial ı̂n orice a ∈ A. Funcţia f se numeşte de clasă C1 pe A şi notăm f ∈ C1A ,
∂f
dacă f este derivabilă parţial pe A şi (∀)i = 1, p , ∂x i
sunt continue pe A.
Funcţia f se numeşte derivabilă parţial de două ori ı̂n raport cu variabilele
de indici i şi j ı̂n punctul a ∈ A dacă există V ∈ V(a) , V ⊂ A , astfel
ı̂ncât f derivabilă parţial ı̂n raport cu variabila de indice i pe V şi derivata
∂f
parţială ∂x i
: V → R este derivabilă parţial ı̂n raport cu variabila de indice j
ı̂n punctul a. Vom nota
∂ 2f

∂ ∂f
(a) = (a) .
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
În mod analog se pot defini derivatele parţiale de ordin superior.

Teorema lui Schwartz.
Fie f : A ⊂ Rp → R derivabilă parţial de două ori pe A atât ı̂n raport cu
variabilele de indice i şi j cât şi ı̂n raport cu variabilele de indice j şi i. Dacă
funcţiile
∂ 2f ∂ 2f
, :A→R
sunt continue ı̂n punctul a, atunci
∂ 2f ∂ 2f
(a) = (a) .
Test de autoevaluare Nr.1 - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi doi pentru următoarele
funcţii:
2
1)f (x, y) = 3x2 y − xy 4 + 5x2 − 2y + 3 ; 2)f (x, y) =√ex y ;
3)f (x, y) = ln(x3 + 4y) ; 4)f (x, y, z) = x2 y + xyz2 + zx .
3.5 Diferenţiala unei funcţii ı̂ntr-un punct

Fie f , F : A ⊂ Rp → R, A deschisă, a ∈ A. Aplicaţiile f şi F se numesc
tangente ı̂n punctul a, dacă există
f (x) − F (x)
lim =0.
x→a kx − ak
Aplicaţia f se numeşte diferenţiabilă ı̂n punctul a, dacă există L : Rp → R

aplicaţie liniară, astfel ı̂ncât f şi F : Rp → R , F (x) = f (a) + L(x − a), să fie
tangente ı̂n a.
Aplicaţia liniară L este unică şi se numeşte diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul
a. O vom nota da f. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n a atunci f este derivabilă
parţial ı̂n a şi
p
X ∂f
da f (h) = (a) · hi , (∀)h ∈ Rp .
i=1
∂x i
Funcţia f se numeşte diferenţiabilă de ordin doi ı̂n punctul a ∈ A, dacă

(∃)V ∈ V(a) astfel ı̂ncât f să fie diferenţiabilă pe V şi ∂x
∂f
, ∂f , · · · , ∂x
1 ∂x2
∂f
p
să fie
2 p p
diferenţiabile ı̂n punctul a. In plus, da f : R × R → R este forma biliniară
n
X ∂ 2f
d2a f (u, v) = (a)ui vj .
i,j=1
∂xi ∂xj
Cum d2a f este o formă biliniară simetrică ( din teorema lui Schwartz avem
2f ∂2f
că ∂x∂i ∂xj
(a) = ∂x j ∂xi
(a)) vom lucra mai mult cu forma pătratică asociată
2 p
da f (h) , h ∈ R .
În mod similar se poate defini diferenţiala de ordin n a unei funcţii
f : A ⊂ Rp → R ı̂ntr-un punct a. Astfel
α
X ∂ nf hα1 1 hα2 2 · · · hp p
dna f (h) = n! α (a) .
α1 +α2 +···+αp =n
∂xα1 1 ∂xα2 2 · · · ∂xp p α1 !α2 ! · · · αp !
Caz particular: p=2, n=2.

2
h21 ∂ 2f h1 h2 ∂ 2 f h22

2 ∂ f
da f (h) = 2! (a) + (a) + 2 (a) =
∂x21 2! ∂x1 ∂x2 1!1! ∂x2 2!
∂ 2f 2 ∂ 2f ∂ 2f
= (a)h1 + 2 (a)h1 h2 + (a)h22
∂x21 ∂x1 ∂x2 ∂x22
2
3 ∂ f h31 ∂ 3f h21 h2
da f (h) = 3! (a) · + (a) +
∂x31 3! ∂x21 ∂x2 2!
∂ 2f h1 h22 ∂ 3 f h32

+ (a) + 3 (a) .
∂x1 ∂x22 2! ∂x2 3!
∂ 2f h21 ∂ 2 f h22 ∂ 2 f h23

d2a f (h) = 2! (a) · + (a) + (a) +
∂x21 2! ∂x22 2! 2x23 2!
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f

+ (a)h1 h2 + (a)h2 h3 + (a)h1 h3 .
∂x1 ∂x2 ∂x2 ∂x3 ∂x1 ∂x3
√ y
Să se scrie diferenţiala de ordinul ı̂ntâi şi doi pentru f (x, y) = x y + √
3x
ı̂n punctul a=(1,1).
3.6 Formula lui Taylor

(n+1)
Fie A ⊂ Rp deschisă şi f : A → R , f ∈ CA . Atunci
f (a + h) = Tn (h) + Rn (h) ,
unde Tn : Rp → R ,
1 1 1
Tn (h) = f (a) + da f (h) + d2a f (h) + · · · + dna f (h)
1! 2! n!
se numeşte polinomul lui Taylor de grad n asociat funcţiei f ı̂n punctul a, iar
Rn : D(a, r) → R , (D(a, r) ⊂ A)
1
Rn (h) = dn+1 f (h)
(n + 1)! c
se numeşte restul lui Lagrange de ordin n asociat funcţiei f ı̂n punctul a, unde
c este un punct pe segmentul ce uneşte a cu a+ h.
Să se scrie formula lui Taylor de ordin doi pentru f (x, y) = y x
ı̂n vecinătatea punctului a =(1, 1).
3.7 Derivate parţiale ale funcţiilor compuse

I. Dacă F (x) = f (u(x), v(x)), atunci
dF ∂f du ∂f dv
= · + · .
dx ∂u dx ∂v dx
II. Dacă F (x, y) = f (u(x, y), v(x, y)), atunci
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
= · + · ;
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
= · + · .
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
III. Dacă F (x, y) = f (u(x, y)), atunci
∂F df ∂u ∂F df ∂u
= · ; = · .
∂x du ∂x ∂y du ∂y
Să se arate că funcţia F (x, y) = y · f (x2 − y 2 ) verifică ecuaţia
1 ∂F
·
x ∂x
+ y1 ∂F
∂y
= y12 F .
3.8 Teorema funcţiilor implicite

Dacă se dă y = f (x) atunci spunem că y este o funcţie explicită de x, adică
cunoscând diferite valori ale lui x putem găsi direct valorile lui y. Astfel
y = ax+b este ecuaţia explicită a unei drepte. Dacă vom scrie această
ecuaţie sub forma y-ax-b=0 atunci nu putem găsi direct valorile lui y ı̂n
funcţie de valorile lui x. Vom vorbi atunci de o funcţie implicită şi de ecuaţia
corespunzătoare care va fi ecuaţia implicită. Termenul din stânga a ecuaţiei
implicite y-ax-b = 0 este o funcţie de x şi y pe care o vom nota F(x,y)
şi ecuaţia implicită devine F(x,y)=0. Întrebarea ce se pune este: există o
funcţie y=f(x) definită de ecuaţia F(x,y)=0? Teorema funcţiilor implicite
va răspunde exact la această ı̂ntrebare, mai precis, ne va spune care sunt
condiţiile pe care trebuie să le ı̂ndeplinească funcţia F ce asigură existenţa
funcţiei implicite f. Problema poate fi extinsă şi la sisteme de funcţii im-
plicite.
Fie X0 ⊂ Rp , Y0 ⊂ Rq mulţimi deschise şi A = X0 × Y0 . Considerăm
aplicaţia F : A ⊂ Rp × Rq → Rq (F este un ansamblu de q funcţii reale
F = (F1 , F2 , · · · , Fq )) cu proprietăţile:
1. F ∈ C1A ;
2. există a = (x0 , y0 ) ∈ A astfel ı̂ncât F (a) = θ;
3. JFy (a) 6= 0 , unde
∂F1 ∂F1 ∂F1
 
∂y1
(a) ∂y2
···
(a) ∂yq
(a)
∂F2 ∂F2 ∂F2
D(F1 , · · · , Fq )  (a) ···
(a) (a) 
JFy (a) = (a) = det  ∂y1 ∂y2 ∂yq
 
D(y1 , · · · , yq ) ··· ··· ··· ···

 
∂Fq ∂Fq ∂Fq
∂y1
(a) ∂y2 (a) · · · ∂yq
(a)
şi numit Jacobianul funcţiei F ı̂n raport cu y ı̂n punctul a.

Atunci există U şi V vecinătăţi ale punctelor x0 şi respectiv y0 şi o aplicaţie
f : U → V (numită funcţie implicită definită de ecuaţia F (x, y) = θ ı̂n
vecinătatea W = U × V ⊂ A a punctului a = (x0 , y0 )), cu proprietăţile:
1. f ∈ C1U ;
2. f (x0 ) = y0 ;
3. F (x, f (x)) = θ , (∀) x ∈ U.
Mai precizăm că F (x, f (x)) = θ , (∀)x ∈ U este de fapt sistemul
Fj (x1 , x2 , · · · , xp , f1 (x1 , x2 , · · · , xp ), · · · , fq (x1 , · · · , xp )) = 0 , j = 1, q .
Utilizând derivarea funcţiilor compuse putem scrie

q
∂Fj X ∂Fj ∂fk
(a) + (a) (x0 ) = 0 , j = 1, q ,
∂Xi k=1
∂y k ∂x i
care este un sistem de q ecuaţii cu q necunoscute de tip Cramer cu determi-

nantul JFy (a) 6= 0 şi prin urmare
D(F1 ,··· ,Fk−1 ,Fk ,Fk+1 ,··· ,Fq )
∂fk D(y1 ,··· ,yk−1 ,xi ,yk+1 ,··· ,yq )
(a)
(x0 ) = − .
∂xi JFy (a)
Să se arate că ecuaţia x21 + 2x22 + x1 x2 + 3y 3 − y − 9 = 0 defineşte o
funcţie implicită f cu proprietatea f(1,-2)=1. Să se calculeze derivatele
parţiale ale funcţiei f ı̂n punctul x0 = (1, −2).
3.9 Extreme locale

Fie f : A ⊂ Rp → R, A deschisă, a ∈ A. Punctul a se numeşte punct de
minim local pentru funcţia f dacă
(∃)V ∈ V(a) : f (x) − f (a) ≥ 0 , (∀)x ∈ V .

Punctul a se numeşte punct de maxim local pentru funcţia f dacă
(∃)V ∈ V(a) : f (x) − f (a) ≤ 0 , (∀)x ∈ V .
Teorema lui Fermat.

Dacă a este punctul de extrem local pentru funcţia f şi f este derivabilă parţial
ı̂n a atunci
∂f
(a) = 0 , (∀)i = 1, p.
∂xi
Dacă f este diferenţiabilă ı̂n a şi da f = 0 atunci a se numeşte punct critic
pentru aplicaţia f. Teorema lui Fermat ne spune că punctele de extrem local
se află printre punctele critice.
Fie f : A ⊂ Rp → R, f ∈ C2A , a ∈ A : da f = 0. Atunci:
1. Dacă d2a f este pozitiv definită atunci punctul a este punct de minim
local pentru aplicaţia f;
2. Dacă d2a f este negativ definită atunci punctul a este punct de maxim
local pentru aplicaţia f;
3. Dacă d2a f este nedefinită atunci punctul a nu este punct de extrem local
pentru aplicaţia f;
4. Dacă d2a f este semi-definită atunci o concluzie nu poate fi trasă, fiind

necesar calculul diferenţialelor de ordin superior.
Fie f : A ⊂ Rp → R, f ∈ C2A , a ∈ A : da f = 0. Considerăm matricea

∂2f ∂2f 2f
 
∂x21
(a) ∂x1 ∂x2
(a) · · · ∂x∂1 ∂xp
(a)
 ∂2f ∂ 2f ∂2f

 ∂x2 ∂x1 (a)

∂x22
(a) · · · ∂x2 ∂xp (a) 

 ··· ··· ··· ··· 

∂2f ∂2f 2
∂ f
∂xp ∂x1
(a) ∂xp ∂x2 (a) ··· ∂x2
(a)
p
şi notăm cu ∆1 , ∆2 , · · · , ∆p minorii ei principali. Avem:
1. Dacă ∆1 > 0, ∆2 > 0, · · · , ∆p > 0 atunci a este un punct de minim

local pentru f;
2. Dacă ∆1 < 0, ∆2 > 0, · · · , (−1)p ∆p > 0 atunci a este un punct de

maxim local pentru f;
3. (i) Dacă există un minor de ordin par negativ atunci a nu este punct
de extrem local;
(ii) Dacă ∆k 6= 0 (∀)k = 1, p şi nu suntem ı̂n cazul (1) sau (2) atunci
a nu este punct de extrem local.
Să se determine punctele de extrem local pentru următoarele funcţii:
1) f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 3x2 − 3y 2 + 4;
2) f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y;
3) f (x, y, z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z.
3.10 Extreme condiţionate

Fie f : A ⊂ Rn → R , A deschisă şi f ∈ C2A . Vom căuta extremele locale
ale acestei funcţii atunci când variabilele ei nu sunt independente ci sunt
constrânse să satisfacă un număr de legături


 g1 (x1 , x2 , · · · , xn ) = 0
g2 (x1 , x2 , · · · , xn ) = 0

,

 ·····················
gq (x1 , x2 , · · · , xn ) = 0

unde funcţiile g1 , g2 , · · · , gq (q < n; n = p + q) sunt presupuse de clasă C1 pe

A şi
D(g1 , g2 , · · · , gq )
rang (a) = q , (∀)a ∈ A .
D(x1 , x2 , · · · , xn )
Astfel spus, vom căuta punctul de extrem local pentru f relativ la

A0 ={x ∈ A : g(x) = 0} (g = (g1 , g2 , · · · , gq )), adică extremele locale pen-
tru f . Aceste puncte de extrem local vor fi numite extreme condiţionate

A0
sau extreme cu legături.
O metodă de rezolvare a acestei probleme, uneori posibilă, constă ı̂n re-
zolvarea sistemului de restricţii de mai sus, adică exprimarea variabilelor
xp+1 , xp+2 , · · · , xn ı̂n funcţie de x1 , x2 , · · · , xp şi funcţia f devine o funcţie de
p variabile independente căreia i se poate aplica procedeul descris ı̂n secţiunea
precedentă.
Un alt procedeu mult mai general este regula multiplicatorilor a lui Lagrange.
Condiţie necesară pentru extrem condiţionat.
Dacă un punct a ∈ A este punct de extrem local pentru funcţia
f : A ⊂ Rn → R, f ∈ C2A ,
relativ la sistemul de legături


 g1 (x1 , · · · , xn ) = 0
g2 (x1 , · · · , xn ) = 0

,

 ···············
gq (x1 , · · · , xn ) = 0

atunci (∃) λ0 = (λ01 , λ02 , · · · , λ0q ) ∈ Rq astfel ı̂ncât (a, λ0 ) este punct critic
pentru aplicaţia L : A × Rq → R ,
L(x, λ) = f (x) + λ1 g1 (x) + λ2 g2 (x) + · · · + λq gq (x) .
Variabilele λ1 , λ2 , · · · , λq se numesc multiplicatorii lui Lagrange şi funcţia L
se numeşte funcţia lui Lagrange.
Să considerăm acum (a, λ0 ) un punct critic pentru aplicaţia L. Vom calcula
d2(a,λ0 ) L. Aceasta nu depinde de dλ1 , dλ2 , · · · , dλq deoarece funcţia L este
liniară ı̂n λ1 , λ2 , · · · , λq . Astfel
n
X ∂ 2L
d2(a,λ0 ) L = (a, λ0 ) · hi hj .
i,j=1
∂x i ∂x j
Dacă vom considera sistemul liniar


∂g1 ∂g1 ∂g1
(a)h2 + · · · + ∂x

d g
a 1 = 0 (a)h1 + ∂x (a)hn = 0
 ∂x
 n
  1 2
∂g2 ∂g2 ∂g2
 
da g2 = 0 (a)h1 + ∂x2 (a)h2 + · · · + ∂xn (a)hn = 0

⇔ ∂x1

 ········· 
 ·······································

da gq = 0  ∂gq (a)h + ∂gq (a)h + · · · + ∂gq (a)h = 0

∂x1 1 ∂x2 2 ∂xn n
acesta este un sistem de q ecuaţii şi are rangul q şi prin urmare vom putea
determina h1 , h2 , · · · , hq ı̂n funcţie de hq+1 , · · · , hn şi ı̂nlocuite ı̂n expresia
diferenţialei de ordin doi a lui L se obţine o formă pătratică ce depinde de
n − q = p variabile.
1. Dacă d2(a,λ0 ) L este pozitiv definită atunci a este un punct de minim local
condiţionat;
2. Dacă d2(a,λ0 ) L este negativ definită atunci a este un punct de maxim
local condiţionat;
3. Dacă d2(a,λ0 ) L este nedefinită atunci a nu este un punct de extrem local
condiţionat;
4. Dacă d2(a,λ0 ) L este semidefinită atunci o concluzie nu poate fi trasă, fără
un studiu a derivatelor parţiale de ordin superior. In general nu avem
un punct de extrem condiţionat.
Să se determine punctele de extrem local pentru următoarele funcţii:
1) f (x, y) = x3 y − x2 + 3x + y 2 + 2y ştiind că 2x + y − 1 = 0;
2) f (x, y, z) = x2 y 3 z + 10 ştiind că x +
y + z = 1;
x + y2 + z2 − 3 = 0
2
3) f (x, y, z) = x + y + z ı̂n condiţiile .
x + y + 2z = 0

Temă de reflecţie Nr.1
xy
NU. Considerând f (x, y) = x2 +y 2
şi a = (0, 0) vom avea
0
g(x) = f (x, 0) = = 0 ⇒ lim g(x) = 0 .
x2 x→0
Apoi
0
h(y) = f (0, y) = = 0 ⇒ lim h(y) = 0 .
y2 y→0
Dar lim f (x, y) nu există din teorema lui Heine. Intr-adevăr, pentru
(x,y)→(0,0)
1
şirul ( n1 , n1 ) → (0, 0) avem f ( n1 , n1 ) = 1
n2
+ 12
= 1
2
→ 12 , ı̂n timp ce pentru şirul
n2 n
2
( n1 , n2 ) → (0, 0) avem f ( n1 , n2 ) = 1
n2
+ 42
= 2
5
→ 25 .
n2 n
Temă de reflecţie Nr.2
NU. Considerăm
xy
x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
0 (x, y) = (0, 0)
Test de autoevaluare Nr.1

1)
∂f ∂f
= 6xy − y 4 + 10x ; = 3x2 − 4xy 3 − 2 ;
∂x ∂y
∂ 2f ∂ 2f
2
= 6y + 10 ; = 6x − 4y 3 ;
∂x ∂x∂y
∂ 2f ∂ 2f
= 6x − 4y 3 ; = −12xy 2 .
∂y∂x ∂y 2
2)
∂f 2 ∂f 2 ∂ 2f 2 2
= ex y · 2xy ; = ex y · x2 ; 2
= ex y · 2xy · 2xy + ex y · 2y ;
∂x ∂y ∂x
∂ 2f 2 2 ∂ 2f 2 2
= ex y · x2 · 2xy + ex y · 2x ; = ex y · 2xy · x2 + ex y · 2x ;
∂x∂y ∂y∂x
∂ 2f 2 2
2
= ex y · x2 · x2 + ex y · 0 .
∂y
3)
∂f 3x2 ∂f 4 ∂ 2f 6x(x3 + 4y) − 3x2 · 3x2

= 3 ; = 3 ; = ;
∂x x + 4y ∂y x + 4y ∂x2 (x3 + 4y)2
∂ 2f −3x2 · 4 ∂ 2f −4 · 3x2 ∂ 2f −4 · 4
= 3 ; = ; = .
∂x∂y (x + 4y)2 ∂y∂x (x3 + 4y)2 ∂y 2 (x3 + 4y)2
4) f (x, y, z) = x2 y + x−2 yz + x1/2 z −1 .
∂f 1 ∂f ∂f
= 2xy − 2x−3 yz + x−1/2 z −1 ; = x2 + x−2 z ; = x−2 y − x1/2 z −2 ;
∂x 2 ∂y ∂z
∂ 2f −4 1 −3/2 −1 ∂ 2 f
2
= 2y + 6x yz − x z ; = 2x − 2x−3 z ;
∂x 4 ∂x∂y
∂ 2f 1 ∂ 2f ∂ 2f
= −2x−3 y − x−1/2 z −2 ; = 2x − 2x−3 z ; =0;
∂x∂z 2 ∂y∂x ∂y 2
∂ 2f ∂ 2f 1 ∂ 2f ∂ 2f
= x−2 ; = −2x−3 y− x−1/2 z −2 ; = x−2 ; = 2x1/2 z −3 .
∂y∂z ∂z∂x 2 ∂z∂y ∂z 2
f (x, y) = xy 1/2 + x−1/3 y

∂f 1 4 1 2
= y 1/2 − x− 3 y |a = 1 − = ;
∂x a 3 3 3

∂f 1 1 1 1 3
= xy − 2 + x− 3 |a = + 1 = .
∂y a 2
2 2
Obţinem da f (h) = 32 h1 + 23 h2 . Apoi
∂ 2 f

4 7 4
2
= x− 3 y |a = ;
∂x a 9 9
∂ 2 f

1 1 1 4 1 1 1
= y − 2 − x− 3 |a = − = ;
∂x∂y a 2 3 2 3 6
∂ 2 f

1 −3 1
= − xy 2 | = −
a .
∂y 2 a 4 4
Astfel d2a f (h) = 94 h21 + 31 h1 h2 − 14 h22 .

Avem
∂f x ∂f
= y ln y |a = 0 ; = xy x−1 |a = 1 ;
∂x a ∂y a
∂ 2 f ∂ 2 f

x 2
2
= y ln y |a = 0 ; 2
= x(x − 1)y x−2 |a = 0 ;
∂x a ∂y a
∂ 2 f

1
= xy x−1 ln y + y x |a = 1 .
∂x∂y a y
Atunci da f (h) = h2 şi d2a f (h) = 2h1 h2 . Cum f (a) = 1, obţinem
1 3
f (a + h) = 1 + h2 + h1 h2 + d (h) .
3! c
F (x, y) = y · f (u(x, y)), unde u(x, y) = x2 − y 2 . Atunci
∂F df ∂u df df
=y· · =y· · 2x = 2xy ;
∂x du ∂x du du
∂F df ∂u df df
=f +y· · =f +y· · (−2y) = f − 2u2 .
∂y du ∂y ∂u ∂u
De aici obţinem că
1 ∂F df 1 ∂F 1 df
= 2y , = f − 2y ,
x ∂x du y ∂y y du
de unde
1 ∂F 1 ∂F 1 1 1
+ = f = 2 · yf = 2 F
x ∂x y ∂y y y y
şi astfel ecuaţia din enunţ este verificată.
Fie F (x1 , x2 , y) = x21 + 2x22 + x1 x2 + 3y 3 − y − 9
a)
∂F ∂F ∂F
= 2x1 + x2 ; = 4x2 + x1 ; = 9y 2 − 1
∂x1 ∂x2 ∂y
care evident sunt continue;
b) F (1, −2, 1) = 0 evident;
c) JFy (a) = ∂F
∂y
(a) = 9 − 1 = 8 6= 0.
Din teorema funcţiilor implicite obţinem că există U ∈ V((1, −2)),

V ∈ V(1) şi f : U → V care satisface:
(i)f ∈ C1U ;
(ii)f (1, −2) = 1;
(iii)F (x1 , x2 , f (x1 , x2 )) = 0 , (∀)x = (x1 , x2 ) ∈ U .
Derivăm acum ecuaţia iniţială ı̂n raport cu x1 ţinând cont că y = f (x1 , x2 ).
Obţinem
∂f ∂f
2x1 + x2 + 9y 2 · − =0.
∂x1 ∂x1
In punctul x0 = (1, −2) obţinem
∂f ∂f
2−2+9 (1, −2) − (1, −2) = 0 ,
∂x1 ∂x1
∂f ∂f
de unde ∂x1
(1, −223) = 0. In mod analog ∂x 2
(1, −2) = 78 .
1) Determinăm mai ı̂ntâi punctele critice rezolvând sistemul:
∂f 2
∂x
= 0 3x + 3y 2 − 6x = 0
∂f ⇔ .
∂y
=0 6xy − 6y = 0
A doua ecuaţie se poate scrie 6y(x − 1) = 0 de unde se obţine y = 0 sau

x = 1.
Dacă y = 0 atunci din prima ecuaţie avem 3x2 − 6x = 0, care are soluţiile
x1 = 0 şi x2 = 2. Prin urmare avem punctele critice M1 = (0, 0) şi
M2 = (2, 0).
Dacă x = 1, din prima ecuaţie obţinem 3y 3 − 3 = 0. Atunci y = ±1 şi astfel
avem punctele critice M3 = (1, 1) şi M4 = (1, −1).
Matricea formei pătratice d2 f este

6x − 6 6y
.
6y 6x − 6
In punctul M1 se obţine matricea

−6 0
,
0 −6
care are minorii principali ∆1 = −6 < 0, ∆2 = 36 > 0. Astfel punctul M1

este un punct maxim local pentru aplicaţia f.

6 0
,
0 6
care are minorii principali ∆1 = 6 > 0, ∆2 = 36 > 0. Astfel punctul M2 este
un punct minim local pentru aplicaţia f.
In punctul M3 avem matricea

0 6
,
6 0
care are minorii principali ∆1 = 0, ∆2 = −36 < 0. Astfel punctul M3 nu este
punct de extrem local pentru aplicaţia f.

0 −6
,
−6 0
care are minorii principali ∆1 = 0, ∆2 = −36 < 0. Astfel punctul M4 nu este
punct de extrem local pentru aplicaţia f.
2) Rezolvăm sistemul
∂f 2
∂x
= 0 3x + 3y 2 − 15 = 0
∂f ⇔ .
∂y
=0 6xy − 12 = 0
Din a doua ecuaţie avem y = x2 . Prima ecuaţie devine

4
3x2 + 3 − 15 = 0 ⇔ 3x4 − 15x2 + 12 = 0 .
x2
Notăm x2 = t şi avem t2 − 15t + 12 = 0. Această ecuaţie are soluţiile t1 = 4
şi t2 = 1. Apoi x2 = 4 implică x1,2 = ±2 şi vom avea punctele critice
M1 = (2, 1) şi M2 = (−2, −1). Dacă x2 = 1 vom avea că x3,4 = ±1 şi astfel
avem punctele critice M3 = (1, 2) şi M4 = (−1, −2).

6x 6y
.
6y 6x

12 6
,
6 12
care are minorii principali ∆1 = 12 > 0, ∆2 = 144 − 36 > 0. Astfel punctul

M1 este un punct minim local pentru aplicaţia f.

−12 −6
,
−6 −12
care are minorii principali ∆1 = −12 < 0, ∆2 = 144 − 36 > 0. Astfel punctul
M2 este un punct maxim local pentru aplicaţia f.

6 12
,
12 6
care are minorii principali ∆1 = 6 > 0, ∆2 = 36 − 144 < 0. Astfel punctul
M3 nu este punct de extrem local pentru aplicaţia f.

−6 −12
,
−12 −6
care are minorii principali ∆1 = −6 < 0, ∆2 = 36 − 144 < 0. Astfel punctul
M4 nu este punct de extrem local pentru aplicaţia f.
3) Rezolvăm sistemul
 ∂f  2
 ∂x = 0  3x + 12y = 0
∂f
∂y
= 0 ⇔ 2y + 12x = 0 .
 ∂f
2z + 2 = 0

∂z
=0
Din ultima ecuaţie avem z = −1. Din ecuaţia a doua avem y = −6x, pe
care ı̂l ı̂nlocuim ı̂n prima ecuaţie. Obţinem 3x2 − 72x = 0, ecuaţie ce are
rădăcinile x1 = 0 şi x2 = 24. Vom avea atunci punctele critice M1 = (0, 0, −1)
şi M2 = (24, −144, −1).
 
6x 12 0
 12 2 0  .
0 0 2
 
0 12 0
 12 2 0  ,
0 0 2
care are minorii principali ∆1 = 0, ∆2 = −144 < 0, ∆3 = −288 < 0. Prin

urmare M1 nu este punct de extrem loxcal pentru f.
 
144 12 0
 12 2 0  ,
0 0 2
care are minorii principali ∆1 = 144, ∆2 = 144 > 0, ∆3 = 288 > 0. Prin
urmare M2 este punct de minim local pentru f.
1) Din relaţia 2x + y − 1 = 0 se obţine y = 1 − 2x şi astfel funcţia f devine o
funcţie de o singură variabilă x.
f (x) = x3 (1−2x)−x2 +3x+(1−2x)2 +2(1−2x) = −2x4 +x3 +3x2 −5x+3 ;
f 0 (x) = −8x3 + 3x2 + 6x − 5 .
Observăm că ecuaţia f 0 (x) = 0 are pe -1 soluţie şi celelalte două rădăcini
sunt complexe. Astfel singurul candidat la extrem este x1 = −1.
f 00 (x) = −24x2 + 6x + 2
f 00 (−1) = −24 − 6 + 6 = −24 < 0
şi astfel punctul x1 = −1 este un punct de maxim local.
Dacă x1 = −1 se obţine y1 = 3 şi astfel punctul de extrem condiţionat este
(-1,3).
2) Din relaţia x + y + z = 1 se obţine z = 1 − x − y. Astfel obţinem o funcţie
de două variabile
f (x, y) = x2 y 3 (1 − x − y) + 10 = x2 y 3 − x3 y 3 − x2 y 4 + 10 .
∂f
∂x
=0 2xy 3 − 3x2 y 3 − 2xy 4 = 0
∂f ⇔
∂y
=0 3x2 y 2 − 3x3 y 2 − 4x2 y 3 = 0

xy 3 (2 − 3x − 2y) = 0
⇔
x2 y 2 (3 − 3x − 4y) = 0
sistem care are soluţiile: A = (a, 0) , a ∈ R; B(0, b) , b ∈ R şi C = ( 31 , 12 ).
Considerăm forma pătratică
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
d2M f = 2
2
(M )h1 + 2 · (M )h1 h2 + 2 (M )h22 =
∂x ∂x∂y ∂y
= (2y 3 −6xy 3 −2y 4 )h21 +2(6xy 2 −9x2 y 2 −8xy 3 )h1 h2 +(6x2 y−6x3 y−12x2 y 2 )h22
Observăm că d2A f = 0 şi astfel A = (a, 0) nu este punct de extrem local.
Apoi
d2B f = (2b3 − 2b4 )h21 = 2b2 · b(1 − b)h21
Atunci dacă b ∈ (−∞, 0) ∪ (1, ∞) avem d2B f < 0 şi astfel B este punct de
maxim local pentru f. In acest caz punctele M=(0,b,1-b) sunt puncte de
maxim condiţionat pentru f.
Dacă b ∈ (0, 1) atunci d2B f > 0 şi punctul B este punct de minim local pen-
tru f. In acest caz punctele M=(0,b,1-b) sunt puncte de minim condiţionat
pentru f.
Dacă b=0 sau b=1 atunci d2B f = 0 şi B nu este extrem local pentru f.
In final
1 1 1
d2C f = − h21 − h1 h2 − h22 .
8 6 9
Matricea asociată este
−1/8 −1/12
.
−1/12 −1/9
1 1 1
∆1 = − < 0 , ∆2 = − >0
8 72 144
şi astfel C = ( 31 , 12 ) este punct de maxim local pentru f. Punctul M = ( 13 , 12 , 61 )
este punct de maxim condiţionat pentru f.
3) Construim funcţia lui Lagrange
L(x, y, z, λ1 , λ2 ) = x + y + z + λ1 (x2 + y 2 + z 2 − 3) + λ2 (x + y + 2z)
şi determinăm punctele critice pentru această funcţie.

 ∂L 
 ∂x
=0  1 + 2xλ1 + λ2 = 0
 ∂L 
 ∂y = 0  1 + 2yλ1 + λ2 = 0

 

∂L
∂z
=0 ⇔ 1 + 2zλ1 + 2λ2 = 0
∂L 2
= 0 x + y2 + z2 − 3 = 0

 

 ∂λ

 1


∂L x + y + 2z = 0
=0

∂λ 2
Facem diferenţa ı̂ntre primele două ecuaţii şi obţinem:

2λ1 (x − y) = 0 de unde λ1 = 0 sau y = x.
In cazul λ1 = 0 din prima ecuaţie se obţine λ2 = −1 care ı̂nsă nu verifică
ecuaţia a treia şi deci acest caz nu convine. Rămâne y=x. Din ultima ecuaţie
se obţine z=-x şi ecuaţia a 4-a conduce la 3x2 − 3 = 0 adică x = ±1.

Dacă x=1 obţinem y = 1, z = −1, λ1 = − 61 , λ2 = − 32 iar pentru x= -1 se
obţine y = −1, z = 1, λ1 = 61 , λ2 = − 23 . Deci pentru funcţia L am găsit două
puncte critice:
1 2 1 2
M1 = (1, 1, −1, − , − ) , M2 = (−1, −1, 1, , − )
6 3 6 3
Apoi
∂ 2L 2 ∂ 2L 2 ∂ 2L 2 ∂ 2L ∂ 2L
d2M L = h + h + h + 2 · h h
1 2 + 2 · h1 h3 +
∂x2 1 ∂y 2 2 ∂z 2 3 ∂x∂y ∂x∂z
∂ 2L
+2 · h2 h3 = 2λ1 h21 + 2λ1 h22 + 2λ1 h23
∂y∂z
In punctul M1 vom avea
1 1 1
d2M1 L = − h21 − h22 − h23
3 3 3
Considerăm acum sistemul

da g1 = 0 2xh1 + 2yh2 + 2zh3 = 0
⇔
da g2 = 0 h1 + h2 + 2h3 = 0
In punctul a1 = (1, 1, −1) acest sistem devine

2h1 + 2h2 − 2h3 = 0 h2 = −h1
⇔
h1 + h2 + 2h3 = 0 h3 = 0
Astfel d2M1 L = − 32 h21 care este negativ definită şi atunci punctul
a1 = (1, 1, −1) este un punct de maxim local condiţionat pentru f. In punctul
M2 avem
1 1 1
d2M2 L = h21 + h22 + h23
3 3 3
Apoi sistemul

da g1 = 0 2xh1 + 2yh2 + 2zh3 = 0
⇔
da g2 = 0 h1 + h2 + 2h3 = 0
ı̂n punctul a2 = (−1, −1, 1) devine

−2h1 − 2h2 + 2h3 = 0 h2 = −h1
⇔
h1 + h2 + 2h3 = 0 h3 = 0
Astfel d2M2 L = 32 h21 care este pozitiv definită şi deci a2 = (−1, −1, 1) este un
punct de maxim local condiţionat.
3.12 Lucrare de verificare Nr.1

II. Ex.1 Să se calculeze:
x x2 −y 2 |x+y|
1) lim ; 2) lim 2 2 ; 3) lim 2 2 ;
(x,y)→(0,0) x+y (x,y)→(0,0) x +y (x,y)→(0,0) x +y
x3 y 3 1 x2 y
4) lim x 2 +y 2 ; 5) lim (x2 + y 2 ) sin xy ; 6) lim x 4 +y 2 ;
(x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0)
sin xy
7) lim x
.
(x,y)→(0,1)
Ex.2 Să se studieze continuitatea funcţiilor:

(
xy 2
x 2 +y 2 dacă (x, y) 6= (0, 0)
1. f (x, y) =
0 dacă (x, y) = (0, 0)
1
(x2 + y 2 ) sin x2 +y

2 dacă (x, y) 6= (0, 0)
2. f (x, y) =
0 dacă (x, y) = (0, 0)
xp y q
dacă (x, y) 6= (0, 0)
3. f (x, y) = x2 −xy+y 2 unde p, q ∈ R∗+ .
0 dacă (x, y) = (0, 0)
Ex.3 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi pentru următoarele
funcţii:
1. f (x, y) = 3x2 y − xy 4 + 5x2 − 2y + 3;
2. f (x, y) = x3 + xy ;
x−1
3. f (x, y) = 1+xy
;
2
4. f (x, y) = ex y ;
5. f (x, y) = ln(x3 + 4y);
6. f (x, y) = (x2 + y 2 ) arctg xy ;
p
7. f (x, y) = ln(x + x2 + y 2 );
8. f (x, y) = xy ;
9. f (x, y) = ln tg xy ;
√
yz x
10. f (x, y, z) = x2 y + x2
+ z
;
11. f (x, y, z) = ln xy y z z x ;
12. f (x, y, z) = x cos y sin z;

2 +y 2
13. f (x, y, z) = ex sin2 z;
14. f (x, y, z) = ex−3z + arctg (x + 5y).
Ex.4 Să se scrie diferenţiala de ordinul unu şi doi pentru:

q
1. f (x, y) = xy + xy ı̂n punctul a=(2,1);
√
2. f (x, y) = e3x−y + 3
x + y 3 ı̂n punctul a=(1,3);
3. f (x, y, z) = 2x3 yz 2 + xy ln z ı̂n punctul a=(1,1,1).
Ex.5 Să se scrie formula lui Taylor de ordin doi pentru:
1. f (x, y) = ex+y ı̂n vecinătatea punctului a=(1, -1);
2. f (x, y) = y x ı̂n vecinătatea punctului a =(1, 1);
3. f (x, y, z) = exy sin z ı̂n vecinătatea punctului a =(0,1,0 ).
Ex.6 Fie funcţia f definită prin f(u,v) = u ln | v |. Presupunem că u(x, y) =

x + 2y, v(x, y) = y − 2x. Să se calculeze ∂f∂x
şi ∂f
∂y
.
Ex.7 Fie f(x,y) = F(u,v) unde u(x,y) = x + y şi v(x,y) = x-y. Să se calculeze
∂2f 2
∂x2
+ ∂∂yf2 .
Ex.8 Fie f (x, y) = x2 − y 2 .
a) Presupunând că punctul (x,y) descrie elipsa de ecuaţie x = a sin t,
y = b cos t(a, b ∈ R∗+ ) ,să se calculeze derivatele partiale de ordinul unu
şi doi pentru funcţia F de variabilă t , F(t) = f(x(t), y(t)) ;
b) Presupunând acum că x şi y sunt funcţii de variabile u şi v definite prin
x(u, v) = eu sin v , y(u, v) = e−u cos v să se calculeze derivatele partiale
de ordinul unu şi doi ale lui f ı̂n raport cu u şi v.
Ex.9 Să se arate că ecuaţia
x31 − x32 + y 2 − x1 y − 1 = 0
defineşte o funcţie implicită f cu proprietatea f(1,0) = 1. Să se calculeze

derivatele parţiale ale funcţiei f ı̂n punctul x0 = (1, 0).
Ex.10 Să se arate că sistemul
 2
 x1 + x22 − cos y2 + sin y3 = 0
x2 − x22 − y12 + ey2 + 4 = 0
 1
x3 + ln y21 − sin y2 = 0
defineşte o funcţie implicită f cu proprietatea f(0,1,0) = (2, 0, π). Să se cal-

culeze derivatele partiale ale funcţiei f ı̂n punctul x0 = (0, 1, 0).
Ex. 11 Să se arate că ecuaţia
p y
ln x2 + y 2 − arctg = 0
x
defineşte o funcţie implicită f cu proprietatea f(1) = 0. Să se calculeze
derivata funcţiei f ı̂n punctul x0 = 1 .
Ex. 12 Să se arate că sistemul
2
x1 + 2y12 + 3y22 − 6 = 0
x1 + 2y1 + 3y2 = 0
defineşte o funcţie implicită f cu proprietate f(1) =(1,-1). Să se calculeze

derivatele funcţiei f ı̂n punctul x0 = 1.
Ex. 13 Să se determine punctele de extrem local pentru:
1. f (x, y) = x3 − 5x2 − y 2 + 4y + 3;
2. f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 3x2 − 3y 2 + 4;
3. f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y ;
4. f (x, y) = 6x2 + 3xy + x − y + 2y 2 ;

x+y
5. f (x, y) = x2 +y 2 +xy+3
;
6. f (x, y) = 1 − (x2 + y 2 )2/3 ;
7. f (x, y) = √1+x−y
2 2
;
1+x +y
2 +y 2 −8x−4y)
8. f (x, y) = e−2(2x ;
2 +y 2 )
9. f (x, y) = (x2 + y 2 )e−(x ;
10. f (x, y) = (x + y 2 + 2y)e2x ;
11. f (x, y, z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z;
12. f (x, y, z) = x2 + 2x + y 2 − 3y + 2z 2 ;
13. f (x, y, z) = −3x2 + 2xy + 5y 2 + 16y − 3z 2 ;
14. f (x, y, z) = x4 − 2x2 y + 2y 2 − 2yz + 2z 2 − 4z + 5.
Ex.14 Utilizând metoda multiplicatorilor a lui Lagrange determinaţi punctele

de extrem pentru următoarele funcţii. Dacă există o soluţie mai simplă
prezentaţi şi acea soluţie.
1. f (x, y) = xy ştiind că x + y = 6 ;
2. f (x, y) = x2 − 3y 2 ştiind că x + 2y = 1 ;
3. f (x, y) = x + 2y ştiind că x2 + y 2 = 5 ;

x2 y4
4. f (x, y) = 9
+ 4
ştiind că x2 + y = 1;
5. f (x, y) = ln(x − y) ştiind că x2 + y 2 = 2;

√ √ √ √
6. f (x, y) = e−y x + 1 + e−x y + 1 ştiind că x + 1 + y + 1 = 4;
2 −xy+y 2 −3y+3)
7. f (x, y) = e−(x ştiind că x + y = a, a ∈ R;
8. f (x, y) = x ln x + y ln y ştiind că x + y = a, a ∈ R;

(x+y+1)2
9. f (x, y) = x2 +y 2 +1
ştiind că x + y = 2;
2 −y 2
10. f (x, y) = e−2x+y−x ştiind că x2 + y 2 = 2;
11. f (x, y, z) = x2 − 2xy + y 2 + 5z 2 ştiind că x + y + 2z = 10 ;
12. f (x, y, z) = xyz ştiind că x + 2y - z = 1;
13. f (x, y, z) = x + 2y + z ştiind că x2 + 2y 2 − 2x − 2z + 1 = 0;

14. f (x, y, z) = 2x + 4y + 2z ştiind că x2 + y 2 + z 2 − 6 = 0;
15. f (x, y, z) = e2x − ex + y 2 + z 2 ştiind că

9
2e2x − 4ex + 2ex y + 2y 2 + 3z 2 − 3y − 4z − = 0;
2

2 3x − 2y − 4 = 0
16. f (x, y, z) = 2x − 3xy + y − 3z + 2yz ştiind că ;
x+z−1=0

2 2 2 z−x=3
17. f (x, y, z) = x + 2y − 4xy + 12z + 6z ştiind că .
x−y =0
Capitolul 4
Calcul integral
- noţiunea de măsură exterioară Lebesgue;
- noţiunea de func tie integrabilă Riemann;
- calculul integralelor duble şi triple.
4.1 Măsura exterioară Lebesgue

O mulţime de forma I = I1 × I2 × · · · × Ip ⊂ Rp unde I1 , I2 , · · · , Ip sunt
intervale ı̂n R se numeşte interval ı̂n Rp .
Dacă l(Ij ) notează lungimea intervalului Ij ⊂ R atunci numărul
Qp
v(I) = l(Ij ) se numeşte volumul intervalului I.
j=1
Funcţia m∗ : P(Rp ) → R+ definită prin
( )
X [
m∗ (A) = inf v(In ) , In ⊂ Rp interval deschis , A ⊂ In
n n
se numeşte măsură exterioară Lebesgue.

A ⊂ Rp se numeşte neglijabilă dacă m∗ (A) = 0.
159
Să se arate că dacă a ∈ Rp , atunci {a} este neglijabilă.
Să se arate că mulţimea A = {an }∞ p
n=1 unde an ∈ R este neglijabilă.
Fie f : A ⊂ Rp → R. Se spune că f este continuă a.p.t. dacă mulţimea

punctelor sale de discontinuitate este neglijabilă.
4.2 Funcţii integrabile Riemann

O mulţime A ⊂ Rp se numeşte măsurabilă Jordan dacă frontiera sa Fr A este
neglijabilă.
Dacă A ⊂ Rp numărul
δ(A) = sup{kx − yk : x, y ∈ A}
se numeşte diametrul mulţimii A.

Un sistem finit ∆ = {A1 , A2 , · · · , An } de mulţimi măsurabile Jordan se
numeşte diviziune a mulţimii mărginite măsurabile Jordan A dacă:
n
S
1. A = Aj ;
j=1
2. Ai ∩ Aj = φ pentru i 6= j .
Numărul
k∆k = max{δ(A1 ), δ(A2 ), · · · , δ(An )}
se numeşte norma diviziunii ∆.
Se numeşte sistem de puncte intermediare ataşat diviziunii ∆ un sistem

finit {ξj }nj=1 cu proprietatea ξj ∈ Aj , (∀)j = 1, n.
Fie A ⊂ Rp o mulţime mărginită măsurabilă Jordan şi f : A → R.
Numărul real
n
X
σ(f ; ∆; {ξj }) := f (ξj )m∗ (Aj )
j=1
se numeşte sumă Riemann asociată funcţiei f , diviziunii ∆ şi sistemului de

puncte intermediare {ξj }.
Funcţia f : A → R se numeşte integrabilă Riemann pe mulţimea A dacă
(∃)I ∈ R : (∀) > 0, (∃)δ > 0 astfel ı̂ncât (∀)∆ : k∆k < δ , (∀){ξj } avem
| σ(f ; ∆; {ξj }) − I |< .

R
Numărul I se notează f şi se numeşte integrala Riemann a funcţiei f pe
A
mulţimea A.
Fie A o mulţime mărginită, măsurabilă Jordan, neglijabilă.
R Să se arate că
orice funcţie f : A → R este integrabilă Riemann şi f = 0.
A
În continuare vom presupune că f este mărginită pe o mulţime mărginită

măsurabilă Jordan.
Teoremă. (Criteriul Lebesgue de integrabilitate). Funcţia f : A → R
este integrabilă dacă şi numai dacă f este continuă a.p.t.
Teoremă. (Proprietăţi ale funcţiilor integrabile). Dacă f, g : A → R
sunt integrabile Riemann şi α, β ∈ R atunci:
R R R
1. αf + βg este integrabilă şi αf + βg = α f + β g;
A A A
R R
2. Dacă f ≤ g, atunci f≤ g;
A A
R R
3. | f | este integrabilă şi | f |≤ | f |;
A A
4. f este integrabilă pe orice B ⊂ A cu B măsurabilă Jordan;
5. Dacă A = A1 ∪ A2 , A1 , A2 măsurabile Jordan cu m∗ (A1 ∩ A2 ) = 0

atunci Z Z Z
f= f+ f.
A A1 A2
4.3 Integrala dublă

Teorema lui Fubini. Fie f : [a, b] × [c, d] → R integrabilă. Presupunem că
pentru fiecare x ∈ [a, b] funcţia y → f (x, y) definită pe [c,d] este integrabilă
şi fie
Zd
I(x) = f (x, y)dy .
c
Atunci I este integrabilă pe [a,b] şi
Z Zb Zb Zd
f= I(x)dx = [ f (x, y)dy]dx .
[a,b]×[c,d] a a c
În mod analog, dacă x → f (x, y) este integrabilă pentru fiecare y şi dacă
Rb
J(y) = f (x, y)dx, atunci J este integrabilă şi
a
Zd Z
J(y)dy = f.
c [a,b]×[c,d]
Rb Rd
În particular dacă există atât f (x, y)dx cât şi f (x, y)dy, atunci
a c
Z Zb Zd Zd Zb
f = ( f (x, y)dy)dx = ( f (x, y)dx)dy .
[a,b]×[c,d] a c c a
Test de autoevaluare Nr.4 - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul R liber din chenar.
Fie A = [1, 2] × [−1, 3] şi f (x, y) = x2 y. Să se calculeze f .
A
A ⊂ R2 se numeşte simplă ı̂n raport cu axa de coordonate 0x dacă
A = {(x, y) : a ≤ x ≤ b , g(x) ≤ y ≤ h(x)} ,
unde g, h : [a, b] → R sunt derivabile cu derivate continue.

Analog A ⊂ R2 se numeşte simplă ı̂n raport cu axa 0y dacă
A = {(x, y) : c ≤ y ≤ d , ϕ(y) ≤ x ≤ ψ(y)} ,
unde ϕ, ψ : [c, d] → R sunt derivabile cu derivate continue.
1. Dacă A este simplă ı̂n raport cu axa 0x, atunci
Z h(x)
Zb Z
f= [ f (x, y)dy]dx .
A a g(x)
2. Dacă A este simplă ı̂n raport cu axa 0y, atunci
Z ψ(y)
Zd Z
f= [ f (x, y)dx]dy .
A c ϕ(y)
Test de autoevaluare Nr.5 - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.R
2
Fie A = {(x, y) : 1 ≤ x ≤ 2 , x1 ≤ y ≤ x} şi f (x, y) = xy2 . Să se calculeze f.
A
Teoremă. (Formula schimbării de variabilă). Fie A ⊂ R2 deschisă,

T : A → R2 injectivă, derivabilă parţial cu derivate parţiale continue,
JT (a) 6= 0 , (∀)a ∈ A. Dacă f : T (A) → R este integrabilă, atunci
Z Z
f= (f ◦ T ) · JT (a) .
T (A) A
Test de autoevaluare Nr.6 - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul

R liber din chenar.
(Trecerea la coordonate polare). Să se calculeze (x + y + 1)dxdy .
D(0,2)
4.4 Integrala triplă

Teorema lui Fubini. Fie f : [a, b] × [a2 , b2 ] × [a3 , b3 ] → R integrabilă. Dacă
pentru fiecare x funcţia (y, z) → f (x, y, z) este integrabilă şi notăm
Z
I(x) = f (x, y, z)dydz ,
[a2 ,b2 ]×[a3 ,b3 ]
atunci I integrabilă şi

 
Z Zb1 Zb1 Z
f= I(x)dx = f (x, y, z)dydz  dx .
 

a1 a1 [a2 ,b2 ]×[a3 ,b3 ]
R
Să se calculeze (xyz + 2x − 3y + z)dxdydz, unde
A
A = {(x, y, z) ∈ R3 : −1 ≤ x ≤ 2, 0 ≤ y ≤ 1, −1 ≤ z ≤ 0} .
A ⊂ R3 se numeşte simplă ı̂n raport cu planul (x,0,y) dacă
A = {(x, y, z) : (x, y) ∈ A0 , g(x, y) ≤ z ≤ h(x, y)} ,
unde g, h : A0 → R sunt derivabile cu derivate continue.

Dacă f : A → R, A este simplă ı̂n raport cu planul (x,0,y), atunci
 
Z Z h(x,y)
Z
f= f (x, y, z)dz  dxdy .
 

A A0 g(x,y)
R Nr.8 - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
Să se calculeze xdxdydz, unde A = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 + y + z 2 ≤ 1 , y ≥ 0} .
A
Teoremă. (Formula schimbării de variabilă). Fie A ⊂ R3 de-

schisă, T : A → R3 injectivă, derivabilă parţial cu derivate parţiale continue,
JT (a) 6= 0 , (∀)a ∈ A. Dacă f : T (A) → R este integrabilă, atunci
Z Z
f= (f oT ) · JT (a) .
T (A) A
R Nr.9 - Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.
Să se calculeze 1dxdydz unde A = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 }.
A

Fie > 0. Considerăm intervalul
√ √ √ √

p
p
p
p

Ia = (a1 − , a1 + ) × · · · × (ap − , ap + ).
2 2 2 2
Atunci {a} ⊂ Ia şi deci m∗ ({a}) ≤ v(Ia ) = . Cum este arbitrar, pentru
→ 0, deducem m∗ ({a}) = 0.
Test de autoevaluare Nr.2 ∞
În general avem că m∗ ( An ) ≤
S P ∗
m (An ) şi vom aplica această inegalitate
n n=1
pentru mulţimile An = {an }.
Fie (∀)∆ = {Aj }nj=1 diviziune a lui A. Cum Aj ⊂ A, rezultă m∗ (Aj ) ≤
m∗ (A) = 0 şi deci m∗ (Aj ) = 0. Astfel σ(f ; ∆; {ξj }) = 0, pentru orice sistem
de puncte intermediare {ξj } asociat lui ∆.
Z Z2 Z3 Z2 2 2
2 xy 3
f = ( x ydy)dx = [ ] dx =
2 −1
A 1 −1 1
Z2 Z2
9x2 x2 4x3 2 32 4 28
= ( − )dx = 4x2 dx = [ ]1 = − = .
2 2 3 3 3 3
1 1

Z2 Zx 2 Z2
x2 x
Z
x
f= [ dy]dx = [− ]1/x dx =
y2 y
A 1 1/x 1
Z2
x2 x4 2 1 1 9
= (−x + x3 )dx = [− + ]1 = (−2 + 4) − (− + ) = .
2 4 2 4 4
1

Facem schimbarea de variabilă x = r cos t , y = r sin t, unde r ∈ [0, 2] , t ∈
[0, 2π]. Atunci

cos t −r sin t
JT (a) = = r cos2 t + r sin t = r
sin t r cos t
Z Z
⇒ (x + y + 1)dxdy = (r cos t + r sin t + 1)rdrdt =
D(0,2) [0,2]×[0,2π]
Z2π Z2 Z2π 3
r cos t r3 sin t r2 2
[ (r2 cos t + r2 sin t + r)dr]dt = [ + + ]0 dt =
3 3 2
0 0 0
Z2π
8 cos t 8 sin t 8 8 8 8
( + + 2)dt = [ sin t − cos t + 2t]2π
0 = [− + 4π] − [− ] = 4π .
3 3 3 3 3 3
0

Z2 Z1 Z0
I = ( ( (xyz + 2x − 3y + z)dz)dy)dx =
−1 0 −1
Z2 Z1
z2 z2
= ( [xy + 2xz − 3yz + ]0−1 dy)dx =
2 2
−1 0
Z2 Z1
xy 1
= ( (− + 2x − 3y − )dy)dx =
2 2
−1 0
Z2
xy 2 3y 2 1 1
= [− + 2xy − − y]0 dx =
4 2 2
−1
Z2 Z2
x 3 1 7x
= (− + 2x − − )dx = ( − 2)dx =
4 2 2 4
−1 −1
7x2 7 7 28 − 32 − 7 − 16 27
=[ − 2x]2−1 = ( − 4) − ( + 2) = =− .
8 2 8 8 8
0 ≤ y ≤ 1 − x2 − z 2 ⇒ 1 − x2 − z 2 ≥ 0 ⇒ x2 + z 2 ≤ 1 .
Deci
Z Z2 −z2
1−x
I= ( xdy)dxdz ,
D 0
2 2
unde D = {(x, z) : x + z ≤ 1}.
Z Z
1−x2 −z 2
I = [xy]0 dxdz = x(1 − x2 − z 2 )dxdz .
D D
Acum aplicăm trecerea la coordonate polare. Avem

x = r cos t , z = r sin t , r ∈ [0, 1] , t ∈ [0, 2π] , JT (a) = r .
Deci
Z Z1 Z2π
I= r cos t(1 − r )rdrdt = ( (r2 − r4 ) cos tdt)dr =
2
[0,1]×[0,2π] 0 0
Z1 Z1
2 4
= [(r − r ) sin t]2π
0 dr = 0dt = 0 .
0 0
Vom aplica trecerea la coordonate sferice:

 x = r sin θ cos ϕ
y = r sin θ sin ϕ
z = r cos θ

r ∈ [0, R] , ϕ ∈ [0, 2π] , θ ∈ [0, π] , JT (a) = r2 sin θ

Z2π Zπ ZR Z2π Zπ 3
r
I = ( ( r2 sin θdr)dθ)dϕ = ( ( sin θ)R
0 dθdϕ =
3
0 0 0 0 0
Z2π Z2π 3
R3 π 2R 2R3 2R3 4πR3
= [− cos θ]0 dϕ = dϕ = [ · ϕ]2π
0 = · 2π = .
3 3 3 3 3
0 0
4.6 Lucrare de verificare Nr.2

II. Să se calculeze integralele:
R 1
1. (x+y) 2 dxdy unde A = [3, 4] × [1, 2];
A
R
2. ln xydxdy unde A = [1, e] × [1, e];
A
R
3. (x2 + y)dxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : y ≥ x2 , x ≥ y 2 };
A
R
4. 1dxdy unde
A
π
A = {(x, y) ∈ R2 : a ≤ x ≤ , sin x ≤ y ≤ sin x + cos x};
2
R
5. y sin xdxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : x ≥ 0, y ≥ 0, 2x + y ≤ 4};
A
1
R
6. (1+y)2
dxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : y ≤ x, xy ≥ 1, 1 ≤ x ≤ 2};
A
xydxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 2, 0 ≤ y ≤ x2 };

R
7.
A
R
8. xy 1/2 dxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : 0 ≤ y ≤ x ≤ 1};
A
R
9. (x2 + y 2 )dxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : x ≤ 1, x2 ≤ y ≤ 2};
A
R
10. xy 2 dxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 :| y |≤ x ≤ 1};
A
R
11. (x + 2y)dxdy unde
A
A = {(x, y) ∈ R2 : y ∈ [−3, 3], y 2 − 4 ≤ x ≤ 5};

R
12. ex/y dxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : y ∈ [0, 1], 0 ≤ x ≤ y 2 };
A
R 2 +y 2
13. ex dxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : x2 + y 2 ≤ 4};
A
R
14. (x + y)2 dxdy unde A = {(x, y) ∈ R2 : x2 + y 2 ≤ 1};
A
R p
15. cos(x2 + y 2 )dxdy unde A = D 0, π/2 ;
A
R
16. (xy + z)dxdydz unde A = [1, 2] × [0, 3] × [−1, 1];
A
R
17. ydxdydz unde
A
A = {(x, y, z) ∈ R3 : x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0, x + y + z ≤ 1};
R
18. (x2 + y 2 + z 2 )dxdydz unde
A
A = {(x, y, z) ∈ R3 : x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0, x + y + z ≤ a}(a ∈ R∗+ );

R
19. ex+y+z dxdydz unde
A
A = {(x, y, z) ∈ R3 : 0 ≤ y ≤ x ≤ 1, 0 ≤ z ≤ x + y};
R
20. x3 y 2 zdxdydz unde
A
A = {(x, y, z) ∈ R3 : 0 ≤ y ≤ x ≤ 1, 0 ≤ z ≤ xy};
Rp
21. x2 + y 2 + z 2 dxdydz unde
A
A = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 }(R ∈ R∗+ ).

Bibliografie
[1] S. Chiriţă, Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi Pe-

dagogică, Bucureşti, 1989.
[2] A. Leonte, C. Niculescu, Culegere de probleme de algebră şi analiză

matematică, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.
[3] M. Megan, Analiză Matematică, Editura Mirton, Timişoara, 1999.
[4] S. Nădăban, MathEco - Analiză matematică , Editura Mirton,

Timişoara, 2001.
[5] V. Olariu, A. Halanay, S. Turbatu, Analiză Matematică, Editura Didac-

tică şi Pedagogică , Bucureşti, 1983.
[6] C. Popa, V. Hiriş, M. Megan, Introducere ı̂n analiza matematică prin

exerciţii şi probleme, Editura Facla, Timişoara, 1976.
[7] Gh. Sireţchi, Calcul diferenţial şi integral, Editura Ştiinţifică şi Enciclo-
pedică, Bucureşti, 1985.
[8] O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bu-

cureşti, 1981.
[9] G.E. Silov, Analiză Matematică (Funcţii de o variabilă), Editura

Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
171

Calcul Diferential Si Integral

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calcul Diferential Si Integral

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sorin Nădăban

Calcul diferenţial şi integral

Suport de curs si seminar

2.1.3 Formula schimbării de variabilă . . . . . . . . . . . . . . . . 78

3 Calcul diferenţial 129

4 Calcul integral 159

1.1 Şiruri şi serii numerice

(∀) > 0, (∃)n0 ∈ N : | xn − x |<  , (∀)n ≥ n0 .

(∀)A, (∃)n0 : xn > A , (∀)n ≥ n0 .

În mod analog xn → −∞ dacă

(∀)A, (∃)n0 : xn < A , (∀)n ≥ n0 .

Şirul (xn ) se numeşte şir fundamental sau şir Cauchy dacă

(∀) > 0, (∃)n0 ∈ N : | xn − xm |<  (∀)n, m ≥ n0 .

xn ≤ xn+1 (resp. xn < xn+1 ) , (∀)n ∈ N .

Un şir (xn ) se numeşte descrescător (resp. strict descrescător) dacă

xn ≥ xn+1 (resp. xn > xn+1 ) , (∀)n ∈ N .

Un şir se numeşte monoton dacă este descrescător sau crescător.

(∃)a ∈ R : xn ≤ a (resp. xn ≥ a) , (∀)n ∈ N .

Temă de reflecţie 1.3.-Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.

Şirul (q n ) este convergent dacă şi numai dacă −1 < q ≤ 1 şi

Pentru q > 1 avem lim q n = ∞, iar pentru q ≤ −1, lim q n nu există.

Fie (P (n))n≥0 unde P este o funcţie polinomială. Atunci

Dacă P şi Q sunt funcţii polinomiale, atunci

unde a0 şi b0 reprezintă coeficienţii termenilor de grad maxim a polinoamelor

Criteriul cleştelui. Fie (xn ) un şir de numere reale.

1. Dacă există x ∈ R şi (yn ) un şir de numere reale convergent la zero

atunci (xn ) este convergent şi lim xn = x;

şi lim yn = x, lim zn = x, atunci lim xn = x;

3. Dacă există (yn ) un şir de numere reale astfel ı̂ncât xn ≥ yn , (∀)n ≥ n0

4. Dacă există (yn ) un şir de numere reale astfel ı̂ncât xn ≤ yn , (∀)n ≥ n0

1.1.2 Serii numerice

ρn se numeşte seria geometrică de raţie ρ. Ea este

Temă de reflecţie 1.10.-Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.

| an+1 + an+2 + · · · + an+p |<  , (∀)n ≥ N , (∀)p ≥ 1 .

Să se studieze natura seriei

Precizăm că orice serie absolut convergentă este convergentă.

Temă de reflecţie 1.17.-Scrieţi răspunsul ı̂n spaţiul liber din chenar.

1.2 Limită şi continuitate

(a, b) = {x ∈ R : a < x < b};

(a, ∞] = {x ∈ R : a < x ≤ ∞};

există un şir din D \ {x} convergent la x.

(∀)V ∈ V(l) , (∃)U ∈ V(a) : (∀)x ∈ D ∩ U \ {a} ⇒ f (x) ∈ V

şi vom scrie lim f (x) = l.

1. In cazul a, l ∈ R definiţia de mai sus este echivalentă cu

2. Dacă a = ∞, l ∈ R definiţia de mai sus devine

(∀) > 0, (∃)M > 0 : (∀)x ∈ D, x > M ⇒ | f (x) − l |<  ;

3. Dacă a ∈ R, l = ∞ funcţia f are limita l ı̂n punctul a dacă şi numai

(∀)M > 0 , (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ D, 0 <| x − a |< δ ⇒ f (x) > M ;

4. Dacă l = ∞, a = ∞ funcţia f are limita l ı̂n punctul a dacă şi numai

(∀)M > 0 , (∃)M 0 > 0 : (∀)x ∈ D , x > M 0 ⇒ f (x) > M .

Teorema lui Heine. Funcţia f : D ⊂ R → R are limita l ∈ R ı̂n a ∈ D0

Fie f : D ⊂ R → R şi a un punct de acumulare pentru mulţimea

Fie f : D ⊂ R → R , a ∈ D0 cu proprietatea că f are limite laterale ı̂n

Mai mult ı̂n acest caz avem

lim f (x) = lim

1. Dacă grad P <grad Q, atunci l = 0;

3. Dacă grad P >grad Q şi a0 b0 > 0, atunci l = ∞;

4. Dacă grad P>grad Q şi a0 b0 < 0, atunci l = −∞.

Următoarele limite sunt importante şi utile ı̂n aplicaţii.

lim (f (x) − mx) = n ∈ R, atunci dreapta y = mx + n se numeşte asimptotă

1.2.3 Continuitatea funcţiei de o singură variabilă

(∀)V ∈ V(f (a)) , (∃)U ∈ V (a) : (∀)x ∈ D ∩ U ⇒ f (x) ∈ V.

Această definiţie se poate scrie ı̂n următoarea formă echivalentă

(∀) > 0, (∃)n0 ∈ N : | xn − x |< , (∀)n ≥ n0 .

(∀) > 0, (∃)n0 ∈ N : | xn − xm |< (∀)n, m ≥ n0 .

| an+1 + an+2 + · · · + an+p |< , (∀)n ≥ N , (∀)p ≥ 1 .

(∀) > 0, (∃)M > 0 : (∀)x ∈ D, x > M ⇒ | f (x) − l |< ;

(∀) > 0 , (∃)δ > 0 : (∀)x ∈ D , | x − a |< δ ⇒ | f (x) − f (a) |< .