Analiza Matematica II

ANALIZĂ
MATEMATICĂ II
NOTE DE CURS
C. CHIȘ
TIMIȘOARA 2020
Cuprins
1 Integrala definită (Riemann). Primitive 4

1.1 Funcţii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.2 Proprietăţi ale funcţiilor integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.4 Metode de integrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4.1 Primitivele funcţiilor raţionale . . . . . . . . . . . . . . 12
1.4.2 Schimbări de variabilă uzuale . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.5 Metode de calcul al integralelor definite . . . . . . . . . . . . . 14
1.6 Aplicaţii ale integralei definite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.7 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2 Integrale improprii şi cu parametru 20

2.1 Integrala improprie de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.1.1 Convergenţa integralei ı̂n cazul funcţiilor pozitive . . . 21
2.1.2 Convergenţa integralei ı̂n cazul general . . . . . . . . . 22
2.2 Integrala improprie de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.3 Metode de integrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.4 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.4.1 Integrale improprii cu parametru . . . . . . . . . . . . . 27
2.4.2 Integralele lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3 Integrala curbilinie 30
3.1 Elementul de arc. Lungimea unei curbe . . . . . . . . . . . . . 30
3.2 Integrala curbilinie de prima speţă . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3.3 Integrala curbilinie de speţa a doua . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3.4 Independenţa de drum a unei integrale curbilinii . . . . . . . . 37
3.5 Aplicaţii ale integralei curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.6 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1
4 Integrala dublă 43
4.1 Definirea integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
4.3 Metode de calcul pentru integrale duble . . . . . . . . . . . . . 46
4.3.1 Integrarea pe domenii dreptunghiulare . . . . . . . . . 46
4.3.2 Integrarea pe domenii simple . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.3.3 Continuitatea şi derivabilitatea integralei duble funcţie
de limitele de integrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
4.3.4 Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
4.3.5 Schimbare de variabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
4.4 Aplicaţii ale integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
4.5 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
5 Integrala de suprafaţă 54
5.1 Elemente de teoria suprafeţelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
5.2 Aria unei suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
5.3 Integrala de suprafaţă de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . 58
5.4 Integrala de suprafaţă de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . 60
5.5 Aplicaţii ale integralelor de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . 64
5.6 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
6 Integrala triplă 67
6.1 Definirea integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
6.3 Metode de calcul pentru integrale triple . . . . . . . . . . . . . 71
6.3.1 Integrarea pe un paralelipiped . . . . . . . . . . . . . . 71
6.3.2 Integrarea pe domenii cilindrice . . . . . . . . . . . . . . 72
6.3.3 Schimbarea de variabile la integrale triple . . . . . . . . 73
6.4 Formula lui Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
6.5 Aplicaţii ale integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
6.6 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
7 Ecuaţii diferenţiale 78
7.1 Generalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
7.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi sub forma explicită . . . . 79
7.2.1 Ecuaţii diferenţiale care provin din anularea unei diferenţiale
totale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
7.2.2 Ecuaţii omogene şi ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene 80
7.2.3 Ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi şi ecuaţii reductibile la
ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi . . . . . . . . . . . . . . . 82
7.3 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi sub formă implicită . . . . 83
2
7.3.1 Existenţă şi unicitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
7.4 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3
Capitolul 1
Integrala definită (Riemann).

Primitive
1.1 Funcţii integrabile

Definiţia 1.1.1. Fie un interval ı̂nchis şi mărginit [a, b].
1. Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] o mulţime de puncte ∆ =
{x0 , x1 , . . . , xn } ⊂ [a, b] astfel ı̂ncât
a = x0 < x1 < x2 < ⋅ ⋅ ⋅ < xn−1 < xn = b.
2. Lungimea celui mai mare subinterval de forma [xi , xi+1 ], i = 0, 1, . . . , n − 1

al unei diviziuni ∆ se numeşte norma diviziunii:
∥∆∥ = max (xi+1 − xi )

0≤i≤n−1
3. Dacă ı̂n fiecare subinterval [xi , xi+1 ] al unei diviziuni ∆ alegem câte un
punct xi ≤ ξi ≤ xi+1 , i = 0, 1, . . . , n − 1, aceste puncte se numesc puncte
intermediare ale diviziunii ∆.
4. Se numeşte sumă Riemann a funcţiei f ∶ [a, b] → R corespunzătoare

diviziunii ∆ şi punctelor intermediare ξi , i = 0, . . . , n − 1 următoarea
sumă:
n−1
σ∆ (f ) = ∑ f (ξi )(xi+1 − xi )
i=0
Din punct de vedere geometric, sumele Riemann corespunzătoare unei

funcţii pe un interval aproximează aria subgraficului acestei funcţii atunci
când diviziunea este foarte fină (norma este suficient de mică).
4
Definiţia 1.1.2. Spunem că funcţia f ∶ [a, b] → R este integrabilă Rie-
mann pe [a, b] dacă pentru orice şir de diviziuni ∆n cu norma tinzând către
0 şi orice alegere a punctelor intermediare corespunzătoare ξin , şirurile core-
spunzătoare de sume Riemann σ∆n (f ) au o limită finită comună I. Această
valoare I se numeşte integrala definită a funcţiei f pe intervalul [a, b] şi
se notează cu
b
∫ f (x)dx.
a
Dacă f este o funcţie integrabilă pe [a, b], atunci definim

a b
∫b f (x)dx = − ∫ f (x)dx,
a
a
având consecinţa imediată că ∫a f (x)dx = 0.
De asemenea, se poate vedea uşor că dacă f este o funcţie constantă
f (x) = C pe [a, b], atunci
b
∫a f (x)dx = C(b − a).
Teorema 1.1.1. Funcţia f este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă
există un număr I ∈ R cu proprietatea că pentru orice ε > 0, există δ > 0
astfel ı̂ncât oricare ar fi diviziunea ∆ cu ∥∆∥ < δ şi punctele intermediare
b
corespunzătoare ξi să avem ∣σ∆ (f ) − I∣ < ε. În acest caz, I = ∫a f (x)dx.
Teorema 1.1.2. Fie f ∶ [a, b] → R. Dacă f este integrabilă pe [a, b], atunci
f este mărginită pe [a, b]:
∃m, M ∈ R, m = inf f (x), M = sup f (x).

a≤x≤b a≤x≤b
Definiţia 1.1.3. Fie f ∶ [a, b] → R mărginită şi ∆ o diviziune a lui [a, b].
1. Se numeşte sumă Darboux inferioară corespunzătoare lui f şi di-

viziunii ∆ suma
n−1
s∆ (f ) = ∑ mi (xi+1 − xi ), unde mi = inf f (x), i = 0, 1, . . . , n − 1
i=0 x∈[xi ,xi+1 ]
2. Se numeşte sumă Darboux superioară corespunzătoare lui f şi di-

viziunii ∆ suma
n−1
S∆ (f ) = ∑ Mi (xi+1 − xi ), unde Mi = sup f (x), i = 0, 1, . . . , n − 1
i=0 x∈[xi ,xi+1 ]
5
Dacă m = inf f (x), M = sup f (x), atunci avem:
a≤x≤b a≤x≤b
m(b − a) ≤ s∆ (f ) ≤ σ∆ (f ) ≤ S∆ (f ) ≤ M (b − a)
pentru orice puncte intermediare corespunzătoare diviziunii ∆.
Teorema 1.1.3 (Criteriul de integrabilitate Darboux). O funcţie mărginită
f este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0, există δ > 0
astfel ı̂ncât oricare ar fi diviziunea ∆ cu ∥∆∥ < δ să avem S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.
Teorema 1.1.4 (Integrabilitatea funcţiilor monotone). Fie f ∶ [a, b] →
R. Dacă f este monotonă pe [a, b], atunci este integrabilă pe [a, b];
Demonstraţie. Presupunem că f este crescătoare şi nu este constantă (funcţiile
constante sunt integrabile), deci f (a) < f (b). Fie acum o diviziune ∆ a in-
tervalului [a, b]. Avem
f (xi ) ≤ f (x) ≤ f (xi+1 ), ∀xi ≤ x ≤ xi+1 , i = 0, . . . , n − 1
deci mi = f (xi ) şi Mi = f (xi+1 ). Atunci
n−1
S∆ − sδ = ∑ (f (xi+1 ) − f (xi ))(xi+1 − xi )
i=0
Pentru ε > 0 alegem δε = ε

f (b)−f (a) şi obţinem că pentru ∥∆∥ < δε ,
n−1 n−1
ε ε
S∆ −sδ < ∑ (f (xi+1 )−f (xi )) = ∑ (f (xi+1 )−f (xi )) = ε
i=0 f (b) − f (a) f (b) − f (a) i=0
de unde conform criteriului lui Darboux rezultă că f este integrabilă.
Teorema 1.1.5 (Integrabilitatea funcţiilor continue). Fie f ∶ [a, b] →
R. Dacă f este continuă pe [a, b], atunci este integrabilă pe [a, b].
Demonstraţie. Fie o diviziune ∆ a intervalului [a, b]. Deoarece f este con-
tinuă pe intervalul compact [xi , xi+1 ], este mărginită şi ı̂şi atinge marginile,
deci există x′i , x′′i ∈ [xi , xi+1 ] astfel ı̂ncât f (x′i ) = mi , f (x′′i ) = Mi , pentru
i = 0, . . . , n − 1. Atunci
n−1
S∆ − sδ = ∑ (f (x′′i ) − f (x′i ))(xi+1 − xi )
i=0
Fie acum ε > 0. Deoarece f este continuă pe [a, b], este şi uniform continuă
pe [a, b], deci există δε > 0 astfel ı̂ncât
ε
∣x′ − x′′ ∣ < δε ⇒ ∣f (x′ ) − f (x′′ )∣ <
b−a
6
Dacă alegem diviziunea ∆ cu ∥∆∥ < δε , obţinem
n−1
ε ε n−1
S∆ − sδ < ∑ (xi+1 − xi ) = ∑ (xi+1 − xi ) = ε
i=0 b−a b − a i=0
de unde conform criteriului lui Darboux rezultă că f este integrabilă.
1.2 Proprietăţi ale funcţiilor integrabile

1. Dacă f şi g sunt integrabile pe [a, b] şi α, β ∈ R, atunci αf + βg este
integrabilă pe [a, b] şi
b b b
∫a (αf (x) + βg(x))dx = α ∫a f (x)dx + β ∫a g(x)dx;
2. Dacă f şi g sunt integrabile pe [a, b], atunci şi f g, fg , f g sunt integrabile
pe [a, b] (dacă sunt bine definite);
3. Dacă f şi g sunt integrabile pe [a, b] şi f (x) ≤ g(x), ∀x ∈ [a, b], atunci
b b
∫a f (x)dx ≤ ∫a g(x)dx;
4. Dacă f este integrabilă pe [a, b], atunci şi ∣f ∣ este integrabilă pe [a, b]
şi avem
b b
∣∫ f (x)dx∣ ≤ ∫ ∣f (x)∣dx;
a a
5. Teorema de medie: dacă f şi g sunt integrabile pe [a, b] şi dacă g ≥ 0,

atunci există µ ∈ [m, M ], unde m = inf f (x), M = sup f (x), astfel
a≤x≤b a≤x≤b
ı̂ncât
b b
∫a f (x)g(x)dx = µ ∫a g(x)dx;
Demonstraţie.
m ≤ f (x) ≤ M ⇒ mg(x) ≤ f (x)g(x) ≤ M g(x)
Integrând pe [a, b] găsim

b b b
∫a mg(x)dx ≤ ∫a f (x)g(x)dx ≤ ∫a M g(x)dx
7
de unde
b
∫ f (x)g(x)dx
m≤ a b ≤M
∫a g(x)dx
´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶
µ
6. Dacă f este continuă şi g este integrabilă şi pozitivă pe [a, b], atunci
există ξ ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
b b
∫a f (x)g(x)dx = f (ξ) ∫ g(x)dx
a
7. Dacă f este continuă pe [a, b], atunci există ξ ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
b
∫a f (x)dx = f (ξ)(b − a)
8. Proprietatea de ereditate: Dacă f este integrabilă pe [a, b], atunci f

este integrabilă pe orice subinterval [a′ , b′ ] ⊂ [a, b];
9. Proprietatea de aditivitate: Dacă f este integrabilă pe [a, b] şi c ∈ [a, b],

atunci
b c b
∫ f (x)dx = ∫ f (x)dx + ∫ f (x)dx;
a a c
10. Dacă f este integrabilă pe [a, c] şi [c, b], atunci f este integrabilă pe
[a, b].
11. Dacă f este o funcţie impară integrabilă pe [−a, a], atunci

a
∫−a f (x)dx = 0;
12. Dacă f este o funcţie pară integrabilă pe [−a, a], atunci

a a
∫−a f (x)dx = 2 ∫0 f (x)dx.
13. Dacă f şi g sunt egale pe [a, b] cu excepţia unui număr finit de puncte,
iar una dintre ele este integrabilă pe [a, b], atunci şi cealaltă este inte-
grabilă pe [a, b] şi integralele lor sunt egale.
8
1.3 Primitive
Definiţia 1.3.1. Fie f ∶ I → R unde I este un interval de numere reale. Se
numeşte primitivă a lui f pe I o funcţie F ∶ I → R cu proprietatea că este
derivabilă şi
F ′ (x) = f (x), ∀x ∈ I.
Următoarea teoremă arată că dacă o funcţie admite o primitivă, atunci

aceasta nu este unică:
Teorema 1.3.1. Fie f ∶ I → R şi F o primitivă a lui f . Atunci oricare ar fi

C ∈ R, funcţia G ∶ I → R definită prin
G(x) = F (x) + C, ∀x ∈ I
este de asemenea o primitivă a lui f . Mai mult, orice altă primitivă a lui f
pe I este de această formă.
Aşadar dacă avem o primitivă a unei funcţii f , putem obţine o infinitate

de alte primitive prin adăugarea unei constante arbitrare reale, lucru care
este datorat faptului că derivata oricărei funcţii constante este nulă.
Definiţia 1.3.2. Mulţimea tuturor primitivelor unei funcţii f ∶ I → R se

notează cu
∫ f (x)dx
şi se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f .
Din teorema anterioară deducem că
∫ f (x)dx = {F (x) + C ∣ F primitivă a lui f şi C ∈ R}
Teorema 1.3.2. Există următoarele integrale nedefinite:

xα+1
1. ∫ xα dx = α+1 + C, x ∈ [0, ∞), α ≠ −1;
2. ∫ x1 dx = ln ∣x∣ + C, x ∈ R ∖ {0};
ax
3. ∫ ax dx = ln a + C, x ∈ R, a > 0, a ≠ 1;
4. ∫ ex dx = ex + C, x ∈ R;
5. ∫ sin xdx = − cos x + C, x ∈ R;
6. ∫ cos xdx = sin x + C, x ∈ R;
9
7. ∫ 1
cos2 x dx = tg x + C, x ∈ R ∖ {(2k + 1) π2 ; k ∈ Z} ;
8. ∫ 1
sin2 x
dx = − tg1x + C, x ∈ R ∖ {kπ; k ∈ Z};
9. ∫ 1
x2 +a2 dx = a1 arctg xa + C, x ∈ R, a ≠ 0;
10. ∫ 1
x2 −a2 dx = 1
2a ln ∣ x+a
x−a
∣ + C, x ∈ R, a > 0, ∣x∣ ≠ a;
11. ∫ √ 1
a2 −x2
dx = arcsin xa + C, x ∈ (−a, a), a > 0;
√
12. ∫ √ 1
x2 +a2
dx = ln(x + x2 + a2 ) + C, x ∈ R;
√
13. ∫ √ 1
x2 −a2
dx = ln ∣x + x2 − a2 ∣ + C, x ∈ (−∞, −a) ∪ (a, ∞), a > 0.
În general, orice funcţie continuă admite primitive. Următoarea teoremă

arată proprietatea de linearitate a integralei nedefinite, care, ı̂mpreună cu teo-
rema anterioară, ajută la găsirea primitivelor funcţiilor obţinute prin sumarea
sau ı̂nmulţirea cu o constantă a funcţiilor elementare.
Teorema 1.3.3. Fie f, g ∶ I → R şi α, β ∈ R. Dacă f şi g admit primitive pe

I, atunci şi αf + βg admite primitive pe I şi avem:
∫ (αf + βg)(x)dx = α ∫ f (x)dx + β ∫ g(x)dx.
De asemenea, dacă o funcţie admite primitive, atunci are proprietatea lui

Darboux, ı̂nsă nu este neapărat continuă.
În secţiunea următoare prezentăm diverse alte metode de integrare, care
ı̂mpreună cu primitivele funcţiilor elementare ajută la găsirea primitivelor
unor funcţii mai complicate.
1.4 Metode de integrare

Teorema 1.4.1 (metoda integrării prin părţi). Fie f, g ∶ I → R cu derivate
de ordinul 1 continue pe I. Atunci:
′ ′
∫ f (x)g (x)dx = f (x)g(x) − ∫ f (x)g(x)dx.
Demonstraţie. Din ipoteză avem că funcţiile f g ′ şi f ′ g sunt continue, deci
integralele ∫ f (x)g ′ (x)dx şi ∫ f ′ (x)g(x) au sens. Avem (f g)′ = f ′ g + f g ′ deci
′ ′ ′
∫ (f (x)g(x) + f (x)g (x)) dx = ∫ (f (x)g(x)) dx = f (x)g(x) + C
10
deci
′ ′
∫ f (x)g (x)dx = f (x)g(x) + C − ∫ f (x)g(x)dx
= f (x)g(x) − (∫ f ′ (x)g(x)dx − C)
= f (x)g(x) − ∫ f ′ (x)g(x)dx
Teorema 1.4.2 (metoda schimbării de variabilă). Fie funcţiile u ∶ I → J

derivabilă şi f ∶ J → R care admite primitiva F . Atunci:
′
∫ f (u(x))u (x)dx = F (u(x)) + C, ∀x ∈ I.
Demonstraţie. Avem că F este derivabilă, deci funcţia F (u(x)) este deriv-
abilă şi are loc
(F (u(x))′ = F ′ (u(x))u′ (x) = f (u(x))u′ (x)
adică funcţia F (u(x)) este o primitivă a lui f (u(x))u′ (x) deci
′
∫ f (u(x))u (x)dx = F (u(x)) + C
Dacă notăm y = u(x), atunci avem dy = u′ (x)dx, iar integrala devine
′
∫ f (u(x))u (x)dx = ∫ f (y)dy = F (y) + C = F (u(x)) + C.
Aplicând teorema anterioară funcţiilor elementare din teorema 1.3.2, obţinem:

u(x)α+1
1. ∫ u(x)α u′ (x)dx = α+1 + C, u(x) ∈ [0, ∞), α ≠ −1;
u(x) u (x)dx = ln ∣u(x)∣ + C, u(x) ∈ R ∖ {0};

2. ∫ 1 ′
au(x)
3. ∫ au(x) u′ (x)dx = ln a + C, a > 0, a ≠ 1;
4. ∫ eu(x) u′ (x)dx = eu(x) + C;
5. ∫ sin u(x)u′ (x)dx = − cos u(x) + C;
6. ∫ cos u(x)u′ (x)dx = sin u(x) + C;
7. ∫ cos2 u(x) u (x)dx

1 ′ = tg u(x) + C, u(x) ∈ R ∖ {(2k + 1) π2 ; k ∈ Z} ;
11
8. ∫ 1
sin2 u(x)
u′ (x)dx = − tg u(x)
1
+ C, u(x) ∈ R ∖ {kπ; k ∈ Z};
u(x)2 +a2 u (x)dx = a1 arctg u(x)

a + C, a ≠ 0;
9. ∫ 1 ′
u(x)2 −a2 u (x)dx = ln ∣ u(x)−a

u(x)+a ∣ + C, a > 0, ∣u(x)∣ ≠ a;
10. ∫ 1 ′ 1
2a
11. ∫ √ 1
a2 −u(x)2
u′ (x)dx = arcsin u(x)
a + C, u(x) ∈ (−a, a), a > 0;
√
12. ∫ √ 1
u(x)2 +a2
u′ (x)dx = ln(u(x) + u(x)2 + a2 ) + C;
√
13. ∫ √u(x)1 2 −a2 u′ (x)dx = ln ∣u(x) + u(x)2 − a2 ∣ + C, u(x) ∈ (−∞, −a) ∪
(a, ∞), a > 0.
1.4.1 Primitivele funcţiilor raţionale

Definiţia 1.4.1. Se numeşte fracţie simplă (sau ireductibilă) o funcţie
raţională de forma
A Ax + B
, x ≠ a sau 2 , n ∈ N, b2 − 4c < 0.
(x − a) n (x + bx + c)n
P (x)
Teorema 1.4.3. Fie o funcţie raţională f ∶ I → R, f (x) = Q(x) al cărei
numitor se descompune ı̂n factori ireductibili
Q(x) = (x − a1 )k1 . . . (x − al )kl (x2 + b1 x + c1 )m1 . . . (x2 + bn x + cn )mn .
cu b2j − 4cj < 0, ∀j = 1, . . . , n. Atunci f (x) se poate descompune ı̂n mod unic
ca o sumă de fracţii simple de forma:
l
Ai1 Ai2 Aiki
f (x) =R(x) + ∑ ( + + ⋅⋅⋅ + )+
i=1 x − ai (x − ai ) (x − ai )ki
2
n
Bj1 x + Cj1 Bj2 x + Cj2 Bjmj x + Cjmj
+ ∑( 2 + 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + )
j=1 x + bj x + cj (x + bj x + cj )2 (x2 + bj x + cj )mj
unde R(x) este un polinom, mai precis câtul ı̂mpărţirii lui P (x) la Q(x).
Folosind teorema de mai sus şi proprietatea de linearitate a integralei

nedefinite, putem scrie orice primitivă a unei funcţii raţionale ca o sumă de
primitive de fracţii simple, care pot fi calculate folosind metodele de integrare
prezentate in secţiunea anterioară.
12
1.4.2 Schimbări de variabilă uzuale
Schimbări de variabilă trigonometrice
Fie o primitivă de forma
∫ R(sin x, cos x)dx,

unde R este o funcţie raţională de două variabile. Pentru astfel de primitive
se poate folosi schimbarea de variabilă t = tg x2 , pentru care avem:
2t 1 − t2 2
sin x = , cos x = , dx = dt.
1+t 2 1+t 2 1 + t2
Alte schimbări de variabilă trigonometrice se pot folosi ı̂n una din următoarele
situaţii:
I. Dacă R(sin x, cos x) este impară ı̂n sin x, adică
R(− sin x, cos x) = −R(sin x, cos x)
atunci se poate folosi schimbarea de variabilă t = cos x.
II. Dacă R(sin x, cos x) este impară ı̂n cos x, adică
R(sin x, − cos x) = −R(sin x, cos x)
atunci se poate folosi schimbarea de variabilă t = sin x.
III. Dacă R(sin x, cos x) este pară atât ı̂n sin x cât şi ı̂n cos x sau se poate
scrie sub forma R1 (tg x), atunci se poate folosi schimbarea de variabilă
t = tg x, pentru care avem:
t2 1 1
sin2 x = , cos2 x = , dx = dt.
1+t 2 1+t 2 1 + t2
Integrale binome
O integrală binomă este o integrală nedefinită de forma
∫ x (a + bx ) dx
m n p
unde a, b ∈ R şi m, n, p ∈ Q. Pentru astfel de integrale folosim următoarele

schimbări de variabilă:
1. dacă p ∈ Z, folosim x = tr unde r este cel mai mic multiplu comun al
numitorilor lui m şi n;
2. dacă p ∉ Z, dar m+1
n ∈ Z, atunci folosim a+bxn = ts unde s este numitorul
lui p;
n ∉ Z, dar
3. dacă m+1 + p ∈ Z, atunci folosim ax−n + b = ts unde s este
m+1
n
numitorul lui p.
13
Substituţiile lui Euler
Primitivele de forma
√
∫ R (x, ax2 + bx + c) dx
unde R este o funcţie raţională de două variabile, se reduc la primitive de

funcţii raţionale cu ajutorul uneia din următoarele schimbări de variabilă:
√ √
1. ax2 + bx + c = ax + t dacă a > 0;
√ √
2. ax2 + bx + c = tx + c dacă c > 0;
√
3. ax2 + bx + c = t(x − λ) unde λ este o rădăcină a lui ax2 + bx + c, cu
b2 − 4ac > 0.
1.5 Metode de calcul al integralelor definite

Teorema 1.5.1 (Formula Leibnitz-Newton). Fie f ∶ [a, b] → R o funcţie
integrabilă. Dacă F este o primitivă a lui f , atunci
b
∫a f (x)dx = F (b) − F (a).
Demonstraţie. Fie ∆n un şir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu ∥∆n ∥ → 0.

Aplicând teorema lui Lagrange pe fiecare subinterval [xi , xi+1 ], i = 0, . . . , n−1,
avem că există ξi ∈ [xi , xi+1 ] astfel ı̂ncât
F (xi+1 ) − F (xi ) = F ′ (ξi )(xi+1 − xi ) = f (ξi )(xi+1 − xi ), i = 0, . . . , n − 1
Atunci suma Riemann corespunzătoare diviziunii ∆n şi punctelor intermedi-
are ξi este
n−1 n−1
σ∆n (f ) = ∑ f (ξi )(xi+1 − xi ) = ∑ (F (xi+1 ) − F (xi )) = F (b) − F (a)
i=0 i=0
Trecând la limită cu ∥∆n ∥ → 0, găsim

b
∫a f (x)dx = F (b) − F (a).
Corolar 1.5.1. Fie f ∶ [a, b] → R o funcţie integrabilă care admite primitive.

Atunci funcţia
x
G ∶ [a, b] → R, G(x) = ∫ f (t)dt
a
este o primitivă a lui f .
14
Demonstraţie. Fie F o primitivă a lui f . Atunci conform teoremei anterioare
avem G(x) = F (x) − F (a), de unde prin derivare obţinem
G′ (x) = F ′ (x) − 0 = f (x)
deci G este o primitivă a lui f .
Teorema 1.5.2 (formula de integrare prin părţi). Dacă f şi g sunt două
funcţii care au derivatele de ordin 1 continue pe [a, b], atunci
b b
f (x)g ′ (x)dx = f (x)g(x)∣a − ∫ f ′ (x)g(x)dx.
b
∫a a
Teorema 1.5.3 (formula de schimbare de variabilă). Fie f ∶ [a, b] → R con-

tinuă şi u ∶ [α, β] → [a, b] cu derivată continuă pe [α, β] şi u(α) = a, u(β) = b.
Atunci
b β
′
∫ f (x)dx = ∫ f (u(t))u (t)dt.
a α
1.6 Aplicaţii ale integralei definite

1. Fie f ∶ [a, b] → R integrabilă şi pozitivă. Atunci aria subgraficului lui
f este
b
A=∫ f (x)dx;
a
2. Fie f, g ∶ [a, b] → R două funcţii integrabile astfel ı̂ncât f (x) ≥ g(x), ∀x ∈

[a, b]. Atunci aria suprafeţei dintre graficele lui f şi g este
b
A = ∫ (f (x) − g(x))dx;
a
3. Fie f ∶ [a, b] → R o funcţie integrabilă pozitivă, cu derivată de ordinul 1

continuă pe [a, b]. Atunci aria suprafeţei obţinute prin rotirea graficului
lui f ı̂n jurul axei Ox este
b √
A = 2π ∫ f (x) 1 + f ′2 (x)dx;
a
4. Fie f ∶ [a, b] → R o funcţie integrabilă şi pozitivă. Atunci volumul

corpului obţinut prin rotirea graficului lui f ı̂n jurul axei Ox este
b
V = π ∫ f 2 (x)dx.
a
15
1.7 Exerciţii
1. Să se calculeze limita şirului
1 n √ 2
Sn = ∑ n − k2
n2 k=1
√ √
2 1
R: Sn = 1
n
n
∑k=1 1 − ( nk ) = ∫0 1 − x2 dx = π4 .
2. Se consideră o funcţie f ∶ [0, 1] → R integrabilă, astfel ı̂ncât pentru orice

interval deschis (x′ , x′′ ) ⊂ [a, b], există cel puţin un punct ξ ∈ (x′ , x′′ )
1
astfel ı̂ncât f (ξ) = 1
1+ξ . Să se arate că ∫ f (x)dx = ln 2.
0
1 1 dx
R: ∫ f (x)dx = ∫ = ln 2.
0 0 1+x
x, x ∈ [0, 1]
3. Se consideră o funcţie f ∶ [0, 2] → R, f (x) = { . Să
+ 1, x ∈ (1, 2]
x2
se arate că f este integrabilă şi să se calculeze integrala sa.
2 1 2 23
R: ∫ f (x)dx = ∫ xdx + ∫ (x2 + 1)dx = .
0 0 1 6
4. Să se demonstreze inegalitatea:
1
1 2 dx π
<∫ √ <
2 0 1 − x2n 6
1 1 1
1 1 1 2 2 dx 2 1
R: 1 ≤ √ ≤√ ⇒ = ∫ dx ≤ ∫ √ ≤∫ √ =
1 − x2n 1 − x2 2 0 0 1 − x2n 0 1 − x2
π
.
6
n+1 xdx
5. Să se calculeze lim (n4 ∫ ).
n→∞ n 1 + x5
R: Din teorema de medie avem că există ξ ∈ [n, n + 1] astfel ı̂ncât
n+1 xdx ξ n5 n4 (n + 1)
In = ∫ = ⇒ ≤ n4
In ≤
n 1 + x5 1 + ξ 5 1 + (n + 1)5 1 + n5
de unde conform teoremei cleştelui rezultă lim n4 In = 1.

n→∞
1 arctgx
6. Să se calculeze ∫ dx.
−1 ex + e−x
arctgx
R: funcţia ex +e−x este impară, deci integrala este 0.
16
1, x ≠ a+b
7. Să se arate că funcţia g ∶ [a, b] → R, g(x) = { 2 , este inte-
−1, x = a+b
2
grabilă dar nu admite primitive.
R: g diferă de funcţia constantă 1 pe [a, b] doar ı̂n x = a+b
2 , deci este
integrabilă, ı̂nsă nu admite primitive deoarece nu are proprietatea lui
Darboux.
8. Să se arate că funcţia
2x sin x12 − x2 cos x12 , x ∈ [−1, 0) ∪ (0, 1]

f (x) = {
0, x=0
admite primitive dar nu este integrabilă.

R: O primitivă a lui f este
x2 sin x12 , x ∈ [−1, 0) ∪ (0, 1]

f (x) = {
0, x=0
dar f nu este integrabilă deoarece nu este mărginită.
9. Folosind integrarea prin părţi, să se calculeze integralele:
(a) ∫ ln xdx
(b) ∫ (x3 + 5x2 − 2)e2x dx
(c) ∫ x2 cos 2xdx
(d) ∫ eax sin bxdx, a, b ∈ R
(e) ∫ x2 arctg 3xdx
R:
(a) x ln x − x
(b) ( 12 x3 + 47 x2 − 74 x − 81 ) e2x
(c) (2x2 − 1) sin42x + x cos22x
a sin bx−b cos bx ax
(d) a2 +b2 e
x3 x2
2+1)
(e) 3 arctg 3x − 18 + ln(9x
162
10. Să se calculeze integrala

π
2
Im = ∫ sinm xdx, m ∈ N
0
R: Im = m−1
m Im−2 , I0 = π2 , I1 = 1.
17
11. Folosind prima metodă de schimbare de variabilă, să se calculeze:
(a) ∫ xe−(x
2 +1)
dx
1
ex
(b) ∫ x2 dx
x+arccosx
√
(c) ∫ 1−x2
dx
(d) ∫ x(1+ln2 x)
√
(e) ∫ cos2 xdx
R:
(a) − 12 e−(x
2 +1)
1
(b) −e x
2
(c) − sin t − t2 , t = arccosx
(d) arctg t, t = ln x
t2 √
(e) 2 + 2t sin 2t + 14 cos 2t, t = x
12. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii raţionale:

1
(a) (x+a)(x−b)
x2 −5x+9
(b) x2 −5x+6
1
(c) x3 +1
1
(d) (x2 +1)2
1
(e) x(x+1)2
R:
(a) 1
a+b ln ∣ x+a
x−b
∣
(b) x + 3 ln ∣ x−3
x−2
∣
√
(c) 1
2 ln(x2 − x + 1) − 3arctg 2x−1
√
3
(d) 1
2
(arctg x + x2x+1 )
(e) ln ∣ x+1
x
∣ + x+1
1
13. Să se calculeze primitivele:
(a) ∫ sin1 x dx
(b) ∫ sin2 x cos3 xdx
18
sin3 x
(c) ∫ cos4 x dx
1
(d) ∫ 1+sin2 x
dx
1
(e) ∫ 2+sin x cos x dx
14. Să se calculeze următoarele integrale binome:

√ √
(a) ∫ x(1 + 3 x)2 dx
(b) ∫ √ x√ dx
3
1+ x2
(c) ∫ √1 dx
x4 1+x2
15. Să se calculeze primitivele:
(a) ∫ √ dx
x+ x2 +x+1
xdx
√
(b) ∫ (x−1) 1+x−x2
√
(c) ∫ x −x2 + 4x + 5dx
(d) ∫ √−x2x+3x+4 dx
√
16. Să se calculeze aria subgraficului funcţiei f ∶ [4, 9] → R, f (x) = √
x
x−1
.
R: 72 + ln 2.
17. Să se calculeze aria suprafeţei dintre graficele funcţiilor f (x) = e−x şi
g(x) = ex pentru x ∈ [0, 1].
R: e + 1e − 2.
18. Să se afle aria suprafeţei de rotaţie determinată de funcţia
1 √
f ∶ [0, √ ] → R, f (x) = 2 1 − x2 .
3
√ √ √
R: 2 3 3 π [ 2 + ln(1 + 2)]
19. Să se calculeze volumul corpului de rotaţie determinat de funcţia
f ∶ [0, 2] → R, f (x) = 2x − x2
16π
R: 15
19
Capitolul 2
Integrale improprii şi cu

parametru
2.1 Integrala improprie de primul tip

Definiţia 2.1.1. Fie f ∶ [a, ∞) → R o funcţie integrabilă pe orice interval
∞
compact de tipul [a, b], b > a. Integrala ∫a f (x)dx se numeşte integrala
b
improprie de primul tip. Dacă lim ∫ f (x)dx există şi este finită vom
b→∞ a
∞
spune că integrala improprie ∫a f (x)dx este convergentă şi avem
∞ b
∫a f (x)dx = lim ∫ f (x)dx
b→∞ a
Dacă limita de mai sus nu există sau este infinită, atunci integrala improprie
∞
∫a f (x)dx este divergentă.
În mod similar se pot defini integralele improprii:
a a
∫−∞ f (x)dx = b→∞
lim ∫ f (x)dx
−b
∞ a b a ∞
∫−∞ f (x)dx = lim ∫ f (x)dx + lim ∫ f (x)dx = ∫ f (x)dx + ∫ f (x)dx
b→∞ −b b→∞ a −∞ a
Teorema 2.1.1. Fie a > 0. Atunci integrala improprie

∞ 1
∫a xα
dx
este convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1.
20
Demonstraţie. Funcţia f ∶ [a, ∞) → R, f (x) = x1α este continuă pe orice
interval de tipul [a, b], b > 0, deci este integrabilă pe orice astfel de interval.
Pentru α < 1 avem:
∞ 1 b
−α x−α+1 b b1−α a1−α
∫a dx = lim ∫ x dx = lim ∣ = lim ( − ) = ∞ (2.1)
xα b→∞ a b→∞ −α + 1 a b→∞ 1 − α 1−α
Pentru α = 1 avem:
∞ 1 b 1
b
∫a x dx = lim ∫ dx = lim ln x∣a = lim (ln b − ln a) = ∞ (2.2)
b→∞ a x b→∞ b→∞
Pentru α > 1 avem:

∞ 1 b
−α x−α+1 b b1−α a1−α a1−α
∫a xα dx = b→∞
lim ∫ x dx = lim
a b→∞ −α + 1 a
∣ = lim (
b→∞ 1 − α
−
1−α
)=
α−1
(2.3)
Din (2.1), (2.2) şi (2.3) rezultă că integrala este divergentă pentru α ≤ 1
şi convergentă pentru α > 1.
2.1.1 Convergenţa integralei ı̂n cazul funcţiilor pozi-

tive
Dacă funcţia f ∶ [a, ∞) → R este pozitivă pe [a, ∞), atunci integrala
b
Φ(b) = ∫ f (x)dx
a
este o funcţie monoton crescătoare pe [a, ∞). Problema existenţei limitei fi-

nite lim Φ(b) se reduce atunci la mărginirea acestei funcţii (fiind crescătoare,
b→∞
limita există, ea fiind ∞ sau finită ı̂n cazul ı̂n care funcţia este mărginită).
∞
Astfel, pentru convergenţa integralei ∫a f (x)dx, unde f ≥ 0 pe [a, ∞), este
necesar şi suficient ca integrala Φ(b) să fie mărginită superior:
b
∫a f (x)dx ≤ M, ∀b ∈ (a, ∞)
Dacă această condiţie nu este ı̂ndeplinită, atunci integrala improprie dată
are valoarea ∞. Pe aceasta se bazează următorul criteriu de comparaţie
pentru integrale improprii de primul tip din funcţii pozitive:
Teorema 2.1.2. Fie f, g ∶ [a, ∞) → R două funcţii astfel ı̂ncât f, g ≥ 0 pe
[a, ∞). Dacă există limita
f (x)
lim = l ∈ [0, ∞]
x→∞ g(x)
atunci:
21
∞
1. Dacă l < ∞ şi integrala improprie ∫a g(x)dx este convergentă, atunci
∞
şi ∫a f (x)dx este convergentă
∞
2. Dacă l > 0 şi integrala improprie ∫a g(x)dx este divergentă, atunci şi
∞
∫a f (x)dx este divergentă
Corolar 2.1.1. Dacă ı̂n condiţiile teoremei de mai sus obţinem 0 < l < ∞,
atunci cele două integrale au aceeaşi natură.
Alegând ı̂n particular funcţia g ∶ [a, ∞) → R, a > 0, g(x) = 1

xα obţinem
următorul criteriu de convergenţă:
Teorema 2.1.3. Fie f ∶ [a, ∞) → R astfel ı̂ncât f ≥ 0 pe [a, ∞). Atunci

∞
1. Dacă ∃α > 1 astfel ı̂ncât lim xα f (x) < ∞, atunci ∫a f (x)dx este con-
x→∞
vergentă
∞
2. Dacă ∃α ≤ 1 astfel ı̂ncât lim xα f (x) > 0, atunci ∫a f (x)dx este diver-
x→∞
gentă
2.1.2 Convergenţa integralei ı̂n cazul general

Teorema 2.1.4 (Criteriul lui Abel). Fie f, g ∶ [a, ∞) → R două funcţii
astfel ı̂ncât
∞
1. Integrala improprie ∫a f (x)dx este convergentă
2. Funcţia g este monotonă şi mărginită.

∞
Atunci integrala improprie ∫a f (x)g(x)dx este de asemenea convergentă.
Teorema 2.1.5 (Criteriul lui Dirichlet). Fie f, g ∶ [a, ∞) → R două

funcţii astfel ı̂ncât
1. Funcţia f este integrabilă pe [a, b], ∀b > a şi

b
∣∫ f (x)dx∣ ≤ M, ∀a < b < ∞
a
2. Funcţia g este monotonă şi lim g(x) = 0.

x→∞
∞
Atunci integrala improprie ∫a f (x)g(x)dx este convergentă.
22
2.2 Integrala improprie de al doilea tip
Definiţia 2.2.1. Fie f ∶ [a, b) → R o funcţie integrabilă pe orice inter-
val compact de tipul [a, c], ∀c ∈ (a, b) şi pentru care lim f (x) = ∞. In-
x↗b
b
tegrala ∫a f (x)dx se numeşte integrala improprie de al doilea tip.
c
Dacă lim ∫ f (x)dx există şi este finită vom spune că integrala improprie
c↗b a
b
∫a f (x)dx este convergentă şi avem
b c
c↗b a
b
Definiţia 2.2.2. Fie f ∶ (a, b] → R o funcţie integrabilă pe orice inter-
val compact de tipul [c, b], ∀c ∈ (a, b) şi pentru care lim f (x) = ∞. In-
x↘a
b
tegrala ∫a f (x)dx se numeşte integrala improprie de al doilea tip.
b
Dacă lim ∫ f (x)dx există şi este finită vom spune că integrala improprie
c↘a c
b
∫a f (x)dx este convergentă şi avem
b b
c↘a c
b
Teorema 2.2.1. Integrala improprie
b 1
∫a (b − x)λ dx
este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.

Demonstraţie. Funcţia f ∶ [a, b) → R, f (x) = (b−x)
1
λ este continuă pe orice
interval de tipul [a, c], ∀c ∈ (a, b), deci este integrabilă pe orice astfel de
interval.
Pentru λ < 1 avem:
c
b 1 c
−λ (b − x)−λ+1
∫a dx = lim ∫ (b − x) dx = lim ∣ =
(b − x)λ c↗b a c↗b λ−1 a
(b − c)1−λ (b − a)1−λ (b − a)1−λ
= lim ( − )= (2.4)
c↗b λ−1 λ−1 1−λ
23
Pentru λ = 1 avem:
b 1 c 1 c
∫a b − x dx = lim ∫ dx = lim − ln(b − x)∣a = lim (− ln(b − c) + ln(b − a)) = ∞
c↗b a b − x c↗b c↗b
(2.5)
Pentru λ > 1 avem:
c
b 1 c
−λ (b − x)−λ+1
∫a dx = lim ∫ (b − x) dx = lim ∣ =
(b − x)λ c↗b a c↗b λ−1 a
(b − c)1−λ (b − a)1−λ
= lim ( − )=∞ (2.6)
c↗b λ−1 λ−1
Din (2.4), (2.5) şi (2.6) rezultă că integrala este convergentă pentru λ < 1
şi divergentă pentru λ ≥ 1.
Criteriul de comparaţie pentru integrale improprii de al doilea tip se
enunţă la fel ca şi cel de la integrale improprii de primul tip, ı̂nlocuind ∞ cu
b. Aplicând acest criteriu pentru g(x) = (b−x) 1
λ obţinem:
Teorema 2.2.2. Fie f ∶ [a, b) → R astfel ı̂ncât f (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b). Atunci
b
1. Dacă ∃λ < 1 astfel ı̂ncât lim(b − x)λ f (x) < ∞ atunci ∫a f (x)dx este
x↗b
convergentă
b
2. Dacă ∃λ ≥ 1 astfel ı̂ncât lim(b − x)λ f (x) > 0 atunci ∫a f (x)dx este
x↗b
divergentă
În mod asemănător se găsesc rezultatele:
Teorema 2.2.3. Integrala improprie

b 1
∫a (x − a)λ dx
este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.
Teorema 2.2.4. Fie f ∶ (a, b] → R astfel ı̂ncât f (x) ≥ 0, ∀x ∈ (a, b]. Atunci
b
1. Dacă ∃λ < 1 astfel ı̂ncât lim(x − a)λ f (x) < ∞ atunci ∫a f (x)dx este
x↘a
convergentă
b
2. Dacă ∃λ ≥ 1 astfel ı̂ncât lim(x − a)λ f (x) > 0 atunci ∫a f (x)dx este
x↘a
divergentă
24
2.3 Metode de integrare
Teorema 2.3.1 (Teorema de integrare prin părţi). Fie f, g ∶ [a, b) → R
derivabile cu derivata continuă pe intervalul [a, b) unde b poate fi şi ∞. Dacă
b
există şi este finită lim f (x)g(x), atunci dacă una din integralele ∫a f (x)g ′ (x)dx,
x→b
b ′
∫a f (x)g(x)dx este convergentă, rezultă că şi cealaltă este convergentă şi
b b
′
∫a f (x)g (x)dx = lim f (x)g(x) − f (a)g(a) − ∫ f ′ (x)g(x)dx
x→b a
Teorema 2.3.2 (Teorema de schimbare de variabilă). Fie u ∶ [a, b) →

[α, β) (unde b şi β pot fi şi ∞) cu u(a) = α, lim u(x) = β şi f ∶ [α, β) → R.
x→b
Dacă f este continuă şi u este strict crescătoare, derivabilă şi cu derivata con-
β b
tinuă pe [a, b), atunci dacă una din integralele ∫α f (t)dt, ∫a f (u(x))u′ (x)dx
este convergentă, atunci şi cealaltă este convergentă şi cele două integrale
sunt egale:
β b
∫α f (t)dt = ∫ f (u(x))u′ (x)dx
a
2.4 Integrale cu parametru

Definiţia 2.4.1. Fie f ∶ [a, b] × Y → R şi funcţiile α(y), β(y) ∶ Y → [a, b].
β(y)
Dacă integrala ∫ f (x, y)dx există pentru orice y ∈ Y , atunci spunem că
α(y)
funcţia
β(y)
I ∶ Y → R, I(y) = ∫ f (x, y)dx
α(y)
se numeşte integrală cu parametru.
Teorema 2.4.1. Fie funcţia f ∶ [a, b] × Y → R continuă pe [a, b], ∀y ∈ Y .

Dacă există g(x) = lim f (x, y), unde y0 este un punct de acumulare al lui Y
y→y0
şi dacă f (x, y) converge uniform către g(x) pe [a, b] ı̂n punctul y0 , atunci
b b b
lim I(y) = lim ∫ f (x, y)dx = ∫ [ lim f (x, y)] dx = ∫ g(x)dx.
y→y0 y→y0 a a y→y0 a
Teorema 2.4.2. Fie funcţia f ∶ [a, b] × [c, d] → R continuă de ambele vari-

b
abile. Atunci integrala I(y) = ∫a f (x, y)dx este o funcţie continuă pe [c, d].
Teorema 2.4.3. Fie funcţia f ∶ [a, b]×[c, d] → R continuă de ambele variabile

cu derivata parţială fy′ (x, y) continuă de ambele variabile pe [a, b] × [c, d].
25
Dacă funcţiile α(y), β(y) ∶ [c, d] → [a, b] au derivate continue pe [c, d] atunci
β(y)
funcţia I(y) = ∫ f (x, y)dx este derivabilă pe [c, d] şi
α(y)
β(y) ∂f
I ′ (y) = ∫ (x, y)dx + β ′ (y)f (β(y), y) − α′ (y)f (α(y), y)
α(y) ∂y
Corolar 2.4.1. Dacă α(y), β(y) sunt funcţiile constante a şi b, atunci
b ∂f
I ′ (y) = ∫ (x, y)dx
a ∂y
Teorema 2.4.4. Fie funcţia f ∶ [a, b] × [c, d] → R continuă ı̂n raport cu

ambele variabile. Atunci avem:
d b b d
∫c [∫a f (x, y)dx] dy = ∫a [∫c f (x, y)dy] dx
Demonstraţie. Vom demonstra egalitatea mai generală

t b b t
∫c [∫ f (x, y)dx] dy = ∫ [∫ f (x, y)dy] dx
a a c
´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¸¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¶ ´¹¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹¸¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹ ¹¶
F (y) G(x,t)
pentru t ∈ [c, d]. Vom considera ambii membri ai egalităţii de mai sus ca
funcţii de t şi le vom deriva ı̂n raport cu t.
Întrucât f este continuă ı̂n raport cu ambele variabile, din teorema 2.4.2
rezultă că funcţiile F (y) şi G(x, t) sunt continue ı̂n raport cu y, respectiv x.
Derivând membrul stâng ı̂n raport cu t, obţinem:
d t b
(∫ F (y)dy) = F (t) = ∫ f (x, t)dx (2.7)
dt c a
Derivând membrul drept ı̂n raport cu t şi aplicând teorema 2.4.3, obţinem:
d b b ∂G b
(∫ G(x, t)dx) = ∫ (x, t)dx = ∫ f (x, t)dx (2.8)
dt a a ∂t a
Din (2.7) şi (2.8) rezultă că cele două funcţii de variabila t diferă doar
printr-o constantă, iar cum pentru t = c ambele sunt nule, rezultă că sunt
egale pentru orice t ∈ [c, d].
26
2.4.1 Integrale improprii cu parametru
Definiţia 2.4.2. Fie f ∶ [a, ∞)×[c, d] → R. Spunem că integrala cu parametru
∞
I(y) = ∫ f (x, y)dx, y ∈ [c, d]
a
este (simplu) convergentă dacă există limita

b
lim ∫ f (x, y)dx.
b→∞ a
Dacă limita de mai sus are loc uniform ı̂n raport cu y ∈ [c, d], spunem că
integrala este uniform convergentă.
Teorema 2.4.5. Fie f ∶ [a, ∞) × [c, d] şi g ∶ [a, ∞) → R astfel ı̂ncât
1. ∣f (x, y)∣ ≤ g(x), ∀x ∈ [a, ∞), y ∈ [c, d]
∞
2. ∫a g(x)dx < ∞
∞
Atunci ∫a f (x, y)dx este uniform convergentă.
Teorema 2.4.6. Fie f ∶ [a, ∞) × [c, d] → R o funcţie continuă de ambele
variabile. Dacă integrala
∞
I(y) = ∫ f (x, y)dx
a
este uniform convergentă, atunci I(y) este o funcţie continuă pe [c, d].
Teorema 2.4.7. Fie f ∶ [a, ∞) × [c, d] → R continuă de ambele variabile, cu
fy′ (x, y) continuă de ambele variabile, şi cu proprietăţile
∞
1. I(y) = ∫a f (x, y)dx uniform convergentă
∞ ∂f
2. ∫a ∂y (x, y)dx uniform convergentă
Atunci I(y) este derivabilă şi
∞ ∂f
I ′ (y) = ∫ (x, y)dx
a ∂y
Teorema 2.4.8. Fie f ∶ [a, ∞) × [c, d] → R continuă de ambele variabile cu
proprietăţile
∞
1. ∫a f (x, y)dx uniform convergentă
∞ d
2. ∫a (∫c f (x, y)dy) dx convergentă
Atunci avem:
∞ d d ∞
∫a (∫ f (x, y)dy) dx = ∫ (∫ f (x, y)dx) dy
c c a
27
2.4.2 Integralele lui Euler
Definiţia 2.4.3. Integralele cu parametru
∞
Γ(p) = ∫ xp−1 e−x dx
0
1
B(p, q) = ∫ xp−1 (1 − x)q−1 dx
0
se numesc integralele lui Euler.
Teorema 2.4.9. Integralele lui Euler sunt convergente pentru p, q > 0 şi
satisfac următoarele proprietăţi:
√
1. Γ(1) = 1, Γ ( 12 ) = π
2. Γ(p + 1) = pΓ(p)
3. B(p, q) = B(q, p)
4. B ( 12 , 21 ) = π
5. B(p, q) = Γ(p)Γ(q)
Γ(p+q)
Următoarele integrale pot fi reduse la integrale Euler:

∞
1. ∫0 xp e−ax dx
∞
2. ∫0 x2n e−x dx
2
π
3. ∫0 2 sinm x cosn xdx
1 dx
4. ∫0 1
(1−xm ) n
∞ xm−1
5. ∫0 (1+x)n dx
28
2.5 Exerciţii
1. Să se studieze
√
convergenţa integralelor:
∞ x3 ∞ dx
(a) ∫0 1+x2 dx; (h) ∫0 2 √ 3
x + x4 +1
∞ arctg x 2
(b) ∫1 x dx; (i) ∫0 √dx ;
x 2−x
∞ dx
(c) ∫1 1 ; (j) ∫0
1
√ dx
;
2x+(x2 +1) 3 +5 3
1−x2
5
∞ x2 1 dx
(d) ∫0 1+x2 dx
(k) ∫0 √
4
1−x4
∞
(e) ∫1 √dx ; 1 dx
x 1+x2 (l) ∫0 x3 +3x2 ;
∞ dx π
(f) ∫0 1+x4 ; (m) ∫0 2 ctg xdx;
∞ xdx
(g) ∫0 1 ; 2 dx
(x5 +1) 2 (n) ∫1 ln x
2. Să se calculeze următoarele integrale improprii:

∞ dx ∞
(a) ∫0 1+x 2; (g) ∫0 arctg x
1+x2 ;
0
dx ∞
(b) ∫−∞ 1+x 2;
dx
(h) ∫−∞ x2 +4x+9 ;
∞dx ∞
(c) ∫−∞ 1+x 2; (i) ∫1 dx
x ln x ;
1 √
(d) ∫0 √ 1 dx; ∞ x
1−x2 (j) ∫1 (1+x)2 dx;
0 1 ∞
(e) ∫−1 √1−x dx; (k) ∫1 √dx ;
2
x x2 +1
∞
1 1
(f) ∫−1 √1−x 2
dx; (l) ∫0 e−ax sin bxdx, a > 0
π
3. Să se calculeze ∫ dx
a+cos x , a > 0 şi apoi, considerând pe a ca parametru,
0
π
dx
să se calculeze ∫ (a+cos x)2 .
0
π π
= πa(a2 − 1)− 2
3
R: ∫ dx
a+cos x = √π ;
a2 −1 ∫
dx
(a+cos x)2
0 0
4. Să se calculeze
1
xb − xa
∫ ln x
dx
0
1+b
R: ln 1+a .
29
Capitolul 3
Integrala curbilinie
3.1 Elementul de arc. Lungimea unei curbe

Definiţia 3.1.1. Fie un interval de numere reale I = [a, b].
1. Se numeşte curbă plană o mulţime de puncte din R2 ale căror coor-

donate sunt date parametric prin
⎧
⎪
⎪x = x(t)
(C) ∶ ⎨ , t ∈ [a, b];
⎪
⎩y = y(t)
⎪
2. Se numeşte curbă ı̂n spaţiu o mulţime de puncte din R3 ale căror

coordonate sunt date parametric prin
⎧
⎪x = x(t)
⎪
⎪
⎪
(C) ∶ ⎨y = y(t) , t ∈ [a, b].
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z(t)
Dacă funcţiile x(t), y(t), z(t) sunt continue pe [a, b], atunci reprezentările
parametrice de mai sus se numesc drumuri. O curbă poate fi dată prin mai
multe parametrizări, deci poate fi imaginea mai multor drumuri echivalente.
De exemplu, un cerc cu centrul ı̂n origine şi de rază R are reprezentarea
parametrică
x = R cos t, y = R sin t, t ∈ [0, 2π].
În acelaşi timp, semicercul de deasupra axei Ox mai poate fi reprezentat şi
prin √
x = t, y = R2 − t2 , t ∈ [−R, R].
30
Definiţia 3.1.2. Fie r(t) = (x(t), y(t)), t ∈ [a, b] un drum ı̂n plan. Spunem
că acest drum este:
1. ı̂nchis dacă x(a) = x(b), y(a) = y(b);
2. simplu dacă r(t) este o funcţie injectivă. Aşadar curba corespunzătoare

nu are puncte multiple, nu se autointersectează;
3. neted dacă x(t), y(t) au derivată continuă şi nu există nicio valoare
t ∈ [a, b] pentru care x′ (t) = y ′ (t) = 0.
În mod similar se pot defini noţiunile de mai sus şi pentru curbe ı̂n spaţiu.
Un punct corespunzător unei valori t0 ∈ [a, b] cu proprietatea că x′ (t0 ) =
y ′ (t0 ) = 0 se numeşte punct singular al curbei. Pentru astfel de puncte,
tangenta la curbă nu există. Aşadar, un drum neted are proprietatea că
admite tangentă ı̂n orice punct.
Definiţia 3.1.3. Fie C1 şi C2 două curbe date prin reprezentările parametrice
(C1 ) ∶ r1 (t) = (x1 (t), y1 (t)) , t ∈ [a, b]
(C2 ) ∶ r2 (t) = (x2 (t), y2 (t)) , t ∈ [b, c]

cu proprietatea că r1 (b) = r2 (b). Se numeşte juxtapunerea curbelor C1 şi
C2 următoarea curbă:
⎧
⎪
⎪r1 (t), dacă t ∈ [a, b]
C1 ∪ C2 ∶ r(t) = ⎨ .
⎪
⎩r2 (t), dacă t ∈ [b, c]
⎪
Definiţia 3.1.4. Un drum se numeşte neted pe porţiuni dacă este juxta-

punerea unui număr finit de drumuri netede.
Să considerăm acum o curbă dată prin
(C) ∶ r(t) = (x(t), y(t)) , t ∈ [a, b]
şi o diviziune
∆ ∶ a = t0 < t1 < t2 < ⋅ ⋅ ⋅ < tn−1 < tn = b
a intervalului [a, b]. Notăm cu M0 , M1 , M2 , . . . , Mn punctele de pe curbă core-
spunzătoare punctelor diviziunii ∆, aşadar Mi (x(ti ), y(ti )) , i = 0, 1, . . . , n.
Aceste puncte definesc o diviziune a lui C, pe care o vom nota cu ∆C . Numim
normă a diviziunii ∆C numărul
∥∆C ∥ = max ∥Mi Mi+1 ∥,

i=0,...,n−1
31
unde prin ∥Mi Mi+1 ∥ ı̂nţelegem lungimea segmentului Mi Mi+1 , mai precis
√
2 2
∥Mi Mi+1 ∥ = (x(ti+1 ) − x(ti )) + (y(ti+1 ) − y(ti )) , i = 0, 1, . . . , n − 1
Diviziunea ∆C a lui C defineşte o linie poligonală M0 M1 M2 . . . Mn−1 Mn

ı̂nscrisă ı̂n C, a cărei lungime este
n−1 n−1 √
2 2
l∆C = ∑ ∥Mi Mi+1 ∥ = ∑ (x(ti+1 ) − x(ti )) + (y(ti+1 ) − y(ti ))
i=0 i=0
Definiţia 3.1.5. O curbă C se numeşte rectificabilă dacă există şi este

finită limita lungimilor liniilor poligonale ı̂nscrise ı̂n C când norma diviziunii
tinde către 0. Valoarea acestei limite
L = lim l∆C
∥∆C ∥→0
se numeşte lungimea curbei C.

Teorema 3.1.1. Fie o curbă netedă dată prin
⎧
⎪
⎪x = x(t)
(C) ∶ ⎨ , t ∈ [a, b];
⎪
⎩y = y(t)
⎪
Atunci lungimea acestei curbe este

b√
L=∫ x′ (t)2 + y ′ (t)2 dt.
a
√
Cantitatea ds = x′ (t)2 + y ′ (t)2 dt se numeşte elementul de arc pe
curba C. În mod similar se definesc lungimea unei curbe şi elementul de
arc pentru curbe ı̂n spaţiu:
b√
L=∫ x′ (t)2 + y ′ (t)2 + z ′ (t)2 dt
a
√
ds = x′ (t)2 + y ′ (t)2 + z ′ (t)2 dt
3.2 Integrala curbilinie de prima speţă

Fie din nou o curbă plană netedă dată prin
⎧
⎪
⎪x = x(t)
(C) ∶ ⎨ , t ∈ [a, b]
⎪
⎩y = y(t)
⎪
32
şi o diviziune ∆C = {M0 , M1 , M2 , . . . , Mn } corespunzătoare diviziunii ∆ ∶ a =
t0 < t1 < t2 < ⋅ ⋅ ⋅ < tn a intervalului [a, b]. Considerăm acum pe fiecare dintre
arcele de curbă Mi Mi+1 punctele intermediare Pi corespunzătoare valorilor
t = θi ∈ [ti , ti+1 ], i = 0, 1, . . . , n − 1. Notăm prin
ti+1 √
si = ∫ x′ (t)2 + y ′ (t)2 dt, i = 0, 1, . . . , n − 1
ti
lungimile arcelor de curbă Mi Mi+1 corespunzătoare diviziunii ∆C .
Definiţia 3.2.1. Fie f ∶ D → R o funcţie de două variabile, unde domeniul D

include curba C. Se numeşte sumă integrală a funcţiei f corespunzătoare
diviziunii ∆C a curbei C şi punctelor intermediare Pi suma
n−1 n−1
σ∆C (f ) = ∑ f (Pi )si = ∑ f (x(θi ), y(θi ))si .
i=0 i=0
Definiţia 3.2.2. Fie funcţia de două variabile f ∶ D → R şi o curbă C inclusă

ı̂n domeniul D. Spunem că f este integrabilă pe curba C dacă pentru orice
şir de diviziuni ∆C cu norma tinzând către 0 şi orice alegere a punctelor
intermediare corespunzătoare Pi , şirurile corespunzătoare de sume integrale
σ∆C (f ) au o limită finită comună I:
lim σ∆C (f ) = I
∥∆c ∥→0
Această valoare I se numeşte integrala curbilinie de prima speţă a

funcţiei f pe curba C şi se notează cu
∫C f (x, y)ds.
Teorema 3.2.1. Fie o curbă netedă C dată parametric prin

⎧
⎪
⎪x = x(t)
(C) ∶ ⎨ , t ∈ [a, b]
⎪
⎩y = y(t)
⎪
şi o funcţie f ∶ D → R, unde domeniul D include curba C. Dacă funcţia

compusă f (x(t), y(t)) este integrabilă pe [a, b], atunci f este integrabilă pe
C şi avem
b √
∫C f (x, y)ds = ∫a f (x(t), y(t)) x′ (t)2 + y ′ (t)2 dt.
33
Teorema 3.2.2. Fie C = C1 ∪ C2 ∪ . . . Cp un drum neted pe porţiuni şi f o
funcţie integrabilă pe fiecare Ci , i = 1, . . . , p. Atunci f este integrabilă pe C
şi avem
p
∫C f (x, y)ds = ∑ ∫C f (x, y)ds.
i=1 i
În mod similar se defineşte integrala curbilinie de prima speţă a unei

funcţii de trei variabile pe o curbă netedă ı̂n spaţiu, şi avem:
b √
∫C f (x, y, z)ds = ∫a f (x(t), y(t), z(t)) x (t) + y (t) + z (t) dt.
′ 2 ′ 2 ′ 2
3.3 Integrala curbilinie de speţa a doua

Fie o curbă plană netedă C pe care alegem un sens de parcurgere, şi
o diviziune ∆C = {M0 , M1 , M2 , . . . , Mn }, unde Mi (xi , yi ), i = 0, . . . , n. Con-
siderăm acum pe fiecare dintre arcele de curbă Mi Mi+1 punctele intermediare
Pi (αi , βi ), i = 0, 1, . . . , n − 1.
Definiţia 3.3.1. Fie f ∶ D → R o funcţie de două variabile, unde domeniul
D include curba C.
I. Se numeşte sumă integrală ı̂n raport cu x a funcţiei f corespunzătoare
diviziunii ∆C şi punctelor intermediare Pi suma
n−1
x
σ∆ C
(f ) = ∑ f (αi , βi )(xi+1 − xi ).
i=0
II. Se numeşte sumă integrală ı̂n raport cu y a funcţiei f corespunzătoare

diviziunii ∆C şi punctelor intermediare Pi suma
n−1
y
σ∆ C
(f ) = ∑ f (αi , βi )(yi+1 − yi ).
i=0
Definiţia 3.3.2. Fie f ∶ D → R o funcţie de două variabile, unde domeniul

D include curba C.
I. Spunem că f este integrabilă pe C ı̂n raport cu x dacă pentru orice şir
de diviziuni ∆C cu norma tinzând către 0 şi orice alegere a punctelor
intermediare corespunzătoare Pi , şirurile corespunzătoare de sume inte-
x
grale σ∆ C
(f ) au o limită finită comună I x :
x
lim σ∆ C
(f ) = I x
∥∆C ∥→0
34
Această valoare I x se numeşte integrala curbilinie de speţa a doua
ı̂n raport cu x a funcţiei f pe curba C şi se notează cu
∫C f (x, y)dx.
II. Spunem că f este integrabilă pe C ı̂n raport cu y dacă pentru orice şir
de diviziuni ∆C cu norma tinzând către 0 şi orice alegere a punctelor
intermediare corespunzătoare Pi , şirurile corespunzătoare de sume inte-
y
grale σ∆ C
(f ) au o limită finită comună I y :
y
lim σ∆ (f ) = I y
∥∆C ∥→0 C
Această valoare I y se numeşte integrala curbilinie de speţa a doua

ı̂n raport cu y a funcţiei f pe curba C şi se notează cu
∫C f (x, y)dy.
Observăm că dacă C̃ este aceeaşi curbă dar parcursă ı̂n sens opus, atunci
sumele integrale corespunzătoare aceleiaşi diviziuni ı̂şi schimbă semnul, aşadar
avem
∫C̃ f (x, y)dx = − ∫C f (x, y)dx;
∫C̃ f (x, y)dy = − ∫C f (x, y)dy.
Definiţia 3.3.3. Fie o curbă netedă orientată C ⊂ R2 şi P, Q ∶ D ⊂ R2 → R,

unde D include curba C. Dacă P este integrabilă pe C ı̂n raport cu x, iar Q
este integrabilă pe C ı̂n raport cu y, atunci integrala
∫C P (x, y)dx + Q(x, y)dy = ∫C P (x, y)dx + ∫C Q(x, y)dy
se numeşte integrală curbilinie de speţa a doua sub forma generală.

Teorema 3.3.1. Fie o curbă netedă orientată
⎧
⎪
⎪x = x(t)
C∶⎨ , t ∈ [a, b]
⎪
⎪y = y(t)
⎩
şi P, Q ∶ D ⊂ R2 → R, unde D include curba C. Dacă funcţiile compuse
P (x(t), y(t)) şi Q(x(t), y(t)) sunt continue pe [a, b], atunci avem
b
′ ′
∫C P (x, y)dx + Q(x, y)dy = ∫a [P (x(t), y(t))x (t) + Q(x(t), y(t))y (t)] dt.
35
Demonstraţie. Fie o diviziune {A = A0 , A1 , . . . , An = B} a curbei C core-
spunzătoare valorilor a = t0 < t1 < ⋅ ⋅ ⋅ < tn = b şi punctele intermediare
Mi (t = τi ), τi ∈ [ti , ti+1 ] i = 1, . . . , n. Atunci suma integrală corespunzătoare
funcţiei P este
n−1 n−1 ti+1
σ x = ∑ P (x(τi ), y(τi ))(x(ti+1 ) − x(ti )) = ∑ P (x(τi ), y(τi )) ∫ x′ (t)dt
i=0 i=0 ti
Pe de altă parte,
b n−1 ti+1
′
I =∫ P (x(t), y(t))x (t)dt = ∑ ∫ P (x(t), y(t))x′ (t)dt
a i=0 ti
de unde rezultă că

n−1 ti+1
σx − I = ∑ ∫ [P (x(τi ), y(τi )) − P (x(t), y(t))] x′ (t)dt
i=0 ti
Deoarece funcţia P (x(t), y(t)) este continuă, rezultă că pentru orice ε > 0,
dacă diviziunea este suficient de fină avem ∣P (x(τi ), y(τi )) − P (x(t), y(t))∣ <
ε. De asemenea, deoarece funcţia continuă x′ (t) este mărginită, avem ∣x′ (t)∣ <
M , de unde deducem
∣σ x − I∣ < εM ∣b − a∣
Trecând la limită cu norma diviziunii tinzând către 0, obţinem
b
′
∫(AB) P (x, y)dx = ∫a P (x(t), y(t))x (t)dt
În mod analog se arată că

b
∫(AB) Q(x, y)dy = ∫ Q(x(t), y(t))y ′ (t)dt
a
În mod similar se defineşte integrala curbilinie de speţa a doua pentru

curbe ı̂n spaţiu, iar teorema de mai sus se transcrie:
∫C P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =

b
=∫ [P (x(t), y(t), z(t))x′ (t) + Q(x(t), y(t), z(t))y ′ (t) + P (x(t), y(t), z(t))z ′ (t)] dt.
a
Dacă C = C1 ∪ C2 este o curbă netedă pe porţiuni, atunci avem:
∫C P dx + Qdy + Rdz = ∫C P dx + Qdy + Rdz + ∫C P dx + Qdy + Rdz

1 2
36
3.4 Independenţa de drum a unei integrale
curbilinii
Definiţia 3.4.1. 1. Un sistem de coordonate xOy se numeşte orientat
drept dacă axa Oy se obţine din axa Ox prin rotirea acesteia cu 90o
ı̂n sens trigonometric (contrar acelor de ceasornic)
2. Într-un plan orientat drept, se numeşte sens pozitiv de parcurgere al
unei curbe simple ı̂nchise, acela ı̂n care partea cea mai apropiată de
observator a mulţimii mărginite de curbă este situată la stânga obser-
vatorului.
Prin convenţie, dacă drumul de integrare C este o curbă ı̂nchisă simplă
şi dacă nu există nicio indicaţie asupra sensului de parcurgere al conturului,
prin ∫C P dx + Qdy se ı̂nţelege o integrală luată ı̂n sensul pozitiv.
Definiţia 3.4.2. 1. O mulţime D se numeşte mulţime conexă dacă
oricum am descompune-o ı̂n două mulţimi D1 şi D2 disjuncte şi nevide,
cel puţin una dintre acestea are un punct de acumulare ı̂n cealaltă
2. O mulţime D deschisă şi conexă se numeşte domeniu.
Într-un domeniu D, oricare ar fi punctele A, B ∈ D, există o linie poligo-
nală L ⊂ D care uneşte punctele A şi B.
Teorema 3.4.1. Fie C = (AB) o curbă netedă pe porţiuni conţinută ı̂ntr-un
domeniu D. Dacă funcţiile P (x, y) şi Q(x, y) sunt continue pe D, atunci
condiţia necesară şi suficientă pentru ca integrala curbilinie I = ∫(AB) P dx +
Qdy să nu depindă de drum ı̂n D este să existe o funcţie V (x, y) diferenţiabilă
pe D astfel ı̂ncât să avem
dV = P (x, y)dx + Q(x, y)dy, (x, y) ∈ D (3.1)
O astfel de funcţie V se numeşte primitivă a expresiei de sub integrală.
Observaţii:
1. Din condiţia (3.1) rezultă
∂V ∂V
= P (x, y), = Q(x, y)
∂x ∂y
Derivând aceste relaţii ı̂n raport cu y, respectiv x, obţinem
∂P ∂Q
= , (x, y) ∈ D
∂y ∂x
ı̂n ipoteza că P şi Q admit derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi continue
pe D.
37
2. Integrala curbilinie ∫(AB) P dx + Qdy nu depinde de drum ı̂ntr-un dome-
niu D dacă şi numai dacă este nulă pe orice curbă ı̂nchisă conţinută ı̂n
D.
3. Dacă integrala ∫(AM ) P dx + Qdy nu depinde de drum, alegând un drum

particular paralel cu axele de coordonate A(a, b) → N (x, b) → M (x, y)
se obţine pentru primitiva V (x, y) formula
x y
V (x, y) = ∫ P dx + Qdy = ∫ P (t, b)dt + ∫ Q(x, t)dt
(AM ) a b
deci integrala pe orice drum ce uneşte punctele A şi B are valoarea
∫(AB) P dx + Qdy = V (B)
iar cum V (A) = 0, putem scrie
∫(AB) P dx + Qdy = V (B) − V (A)
adică formula lui Leibniz-Newton.
Teorema 3.4.2. Fie C = (AB) o curbă netedă pe porţiuni conţinută ı̂ntr-un

domeniu D. Dacă funcţiile P (x, y, z), Q(x, y, z) şi R(x, y, z) sunt continue
pe D, atunci condiţia necesară şi suficientă pentru ca integrala curbilinie
I = ∫(AB) P dx + Qdy + Rdz să nu depindă de drum ı̂n D este să existe o
funcţie V (x, y, z) diferenţiabilă pe D astfel ı̂ncât să avem
dV = P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz, (x, y, z) ∈ D (3.2)
Observaţii:
1. Din condiţia (3.2) rezultă
∂V ∂V ∂V
= P (x, y, z), = Q(x, y, z), = R(x, y, z)
∂x ∂y ∂z
Derivând aceste relaţii ı̂n raport cu x, y, z, obţinem
∂P ∂Q ∂Q ∂R ∂R ∂P
= , = , = , (x, y, z) ∈ D
∂y ∂x ∂z ∂y ∂x ∂z
ı̂n ipoteza că P , Q şi R admit derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi continue
pe D.
38
2. Integrala curbilinie ∫(AB) P dx + Qdy + Rdz nu depinde de drum ı̂ntr-
un domeniu D dacă şi numai dacă este nulă pe orice curbă ı̂nchisă
conţinută ı̂n D.
3. Dacă integrala ∫(AM ) P dx + Qdy + Rdz nu depinde de drum, alegând un

drum particular paralel cu axele de coordonate A(a, b, c) → N (x, b, c) →
P (x, y, c) → M (x, y, z) se obţine pentru primitiva V (x, y, z) formula
x y z
V (x, y, z) = ∫ P (t, b, c)dt + ∫ Q(x, t, c)dt + ∫ R(x, y, t)dt
a b c
deci integrala pe orice drum ce uneşte punctele A şi B are valoarea
∫(AB) P dx + Qdy + Rdz = V (B)
3.5 Aplicaţii ale integralei curbilinii

Masa unui corp filiform:
m(C) = ∫ ρ(x, y, z)ds

C
unde ρ este densitatea de masă.
Coordonatele centrului de greutate al unui corp filiform:
∫C xρds ∫ yρds ∫ zρds

xG = , yG = C , zG = C
∫C ρds ∫C ρds ∫C ρds
Aria unui domeniu plan:

1
A(D) = xdy − ydx
2 ∫C
unde D este domeniul plan delimitat de curba ı̂nchisă netedă (sau
netedă pe porţiuni) C.
Lucrul mecanic al unui câmp de forţe:

Ð
→ →
L = ∫ F dÐ
r = ∫ P dx + Qdy + Rdz
C C
Ð
→
unde P, Q şi R sunt componentele forţei F care acţionează asupra
unui corp care se deplasează de-a lungul curbei C.
39
3.6 Exerciţii
1. Să se calculeze lungimea unui cerc de rază R.
2. Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de prima speţă:
(a) ∫ xyds, unde (C) ∶ y = x2 , x ∈ [−1, 1];

(C)
R: 0;
y4
(b) ∫ y 5 ds, unde (C) ∶ x = 4 , y ∈ [0, 2];
(C)
3
R: 1
9 (65 2 − 1).
2
x2
(c) ∫ xyds, C fiind porţiunea din primul cadran a elipsei a2 + yb2 = 1.
C
ab(a2 +ab+b2 )
R: 3(a+b) .
(d) ∫ xyzds, unde curba (C) este dată prin
(C)
⎧
⎪x=t
⎪
⎪ √
⎪
(C) ∶ ⎨y = 13 8t3 , t ∈ [0, 1].
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = 2 t
1 2
√
16 2
R: 143 .
(e) ∫ (x + y + z)ds, unde C este elicea circulară

C
x = r cos t, y = r sin t, z = ht, t ∈ [0, 2π].
3. Să se calculeze ∫C xdx + dy − xzdz, unde curba C este juxtapunerea

curbelor C1 , C2 şi C3 parcursă ı̂n sensul precizat pe figura:
40
4. Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de al doilea tip:
(a) ∫ (x2 + y 2 )dx; (C) ∶ y = x2 , x ∈ [0, 2]

(C)
136
R: 15
(b) ∫ (x2 + y 2 )dy; (C) ∶ y = x2 , x ∈ [0, 2]
(C)
R: − 88
3
(c) ∫ 2xydx+x2 dy; (C) ∶ 1) y = x, 2) y = x2 , 3) x = y 2 , 4) y = x3 , x ∈ [0, 1]
(C)
R: 1
(d) ∫ y 2 dx−x2 dy; (C) ∶ 1) x = cos t, y = sin t, 2) x = 1+cos t, y = 1 + sin t,
(C)
t ∈ [0, 2π]
R: 0, −4π
√
(e) ∫ xdx + xydy + xyzdz; (C) ∶ x = et , y = e−t , z = 2t, t ∈ [0, 1]
(C)
e2 −1
R: 2 + 1e
5. Să se calculeze următoarele integrale curbilinii, constatând ı̂n prealabil

că sunt independente de drum. S-au specificat numai capetele curbei
de integrare.
(a) ∫ ydx + xdy, A(2, 1), B(1, 3)

(C)
R: 1
(b) ∫ yzdx + xzdy + xydz, A(1, 1, 0), B(2, 3, 1)
(C)
R: 6
6. Să se afle masa segmentului curbei y = ln x cuprins ı̂ntre punctele de

abscise x1 şi x2 , dacă densitatea liniară a curbei ı̂n fiecare punct este
egală cu pătratul abscisei punctului.
3 3
R: 13 [(1 + x22 ) 2 − (1 + x21 ) 2 ]
7. Să se calculeze masa firului material cu densitatea ρ şi care este imag-
inea curbei
k
(C) ∶ x = et cos t, y = et sin t, z = et , t ∈ [0, a], ρ =
x2 + y 2 + z 2
√
2 (1 − e )
R: k 3 −a
41
8. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate ale următoarelor fire
materiale omogene (ρ = 1):
(a) (C) ∶ x = a cos3 t, y = a sin3 t, t ∈ [0, π2 ] , a > 0

√ √
(b) (C) ∶ x = π − t cos t, y = π − t sin t, z = t, t ∈ [0, π]
(c) (C) ∶ x = et cos t, y = et sin t, z = et , t ∈ (−∞, 0]
9. Să se calculeze aria elipsei cu semiaxele a şi b.

R: πab
10. Să se calculeze aria astroidei: x = a cos3 t, y = a sin3 t, t ∈ [0, 2π];

2
R: 3a8 π
Ð
→
11. Să se calculeze lucrul mecanic al forţei F , când punctul de aplicaţie se
deplasează pe curba (C):
Ð
→ Ð→ Ð →
(a) F = −k(x i + y j ); (C) ∶ x = a cos3 t, y = b sin3 t, t ∈ [0, π2 ]
R: k2 (a2 − b2 )
Ð
→ Ð
→ Ð → Ð →
(b) F = −k(x √
i +y j +z k )
z x2 +y 2 +z 2
; (C) ∶ x = at, y = bt, z = ct, t ∈ [1, 2];
√
R: − kc a2 + b2 + c2 ln 2
42
Capitolul 4
Integrala dublă
4.1 Definirea integralei duble

Fie D ⊂ R2 o mulţime de puncte din plan. Se numeşte diametru al mulţimii
D marginea superioară a distanţelor dintre două puncte din D:
d(D) = sup ∥AB∥.
A,B∈D
Spunem că o mulţime de puncte din plan este mărginită dacă diametrul
ei este finit.
Definiţia 4.1.1. Fie o mulţime mărginită D ⊂ R2 . Se numeşte diviziune a
mulţimii D o mulţime finită de submulţimi ale lui D, fără puncte interioare
comune, a căror reuniune este D:
n
∆ = {D1 , D2 , . . . , Dn }, Di ⊂ D, i = 1, . . . , n, ⋃ Di = D.
i=1
Pentru o diviziune ∆ a domeniului D, notăm cu di şi ωi diametrul, re-

spectiv aria submulţimii Di , şi alegem câte un punct intermediar Pi (αi , βi ) ∈
Di , i = 1, . . . , n. Definim de asemenea
∥∆∥ = max di
i=1,...,n
norma diviziunii ∆.
Definiţia 4.1.2. Fie f ∶ D → R o funcţie de două variabile. Se numeşte
sumă Riemann a funcţiei f corespunzătoare diviziunii ∆ a mulţimii D şi
punctelor intermediare Pi următoarea sumă:
n n
σ∆ (f ) = ∑ f (Pi )ωi = ∑ f (αi , βi )ωi .
i=1 i=1
43
Definiţia 4.1.3. Spunem că funcţia f ∶ D → R este integrabilă pe D dacă
pentru orice şir de diviziuni ∆ ale lui D cu norma tinzând către 0 şi orice
alegere a punctelor intermediare corespunzătoare Pi , şirurile corespunzătoare
de sume Riemann σ∆ (f ) au o limită finită comună I:
lim σ∆ (f ) = I
∥∆∥→0
Această valoare I se numeşte integrala dublă a funcţiei f pe domeniul D

şi se notează cu
∬ f (x, y)dxdy.
D
Dacă funcţia f este mărginită, atunci putem defini
mi = inf f (x, y), Mi = sup f (x, y), i = 1, . . . , n.

(x,y)∈Di (x,y)∈Di
Definiţia 4.1.4. Fie f ∶ D → R mărginită şi ∆ o diviziune a lui D. Sumele

n n
s∆ = ∑ mi ωi , S∆ = ∑ Mi ωi
i=1 i=1
se numesc sume Darboux inferioară, respectiv superioară corespunzătoare

funcţiei f şi diviziunii ∆.
Avem următoarea inegalitate:
mΩ ≤ s∆ ≤ σ∆ (f ) ≤ S∆ ≤ M Ω
unde m = inf f (x, y), M = sup f (x, y) şi Ω este aria domeniului D.
(x,y)∈D (x,y)∈D
Teorema 4.1.1 (Criteriul de integrabilitate Darboux). Funcţia f ∶ D →

R este integrabilă pe D dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0
astfel ı̂ncât pentru orice diviziune ∆ cu ∥∆∥ < δ să avem S∆ − s∆ < ε.
Teorema 4.1.2. Fie f ∶ D → R continuă pe domeniul ı̂nchis şi mărginit D.
Atunci F este integrabilă pe D.
Demonstraţie. Deoarece funcţia f este continuă pe domeniul ı̂nchis şi mărginit
D, rezultă că este şi uniform continuă pe acest domeniu, deci pentru orice
ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât pe orice subdomeniu al lui D cu diametrul mai
mic decât δ, variaţia funcţiei este mai mică decât Ωε , unde Ω este aria lui D.
Dacă alegem o diviziune ∆ a lui D astfel ı̂ncât ∥∆∥ < δ, avem
ε
M i − mi < , ∀i = 1, . . . , n
Ω
44
de unde n
ε n
S∆ − s∆ = ∑(Mi − mi )ωi < ∑ ωi = ε
i=1 Ω i=1
de unde conform criteriului de integrabilitate Darboux rezultă că f este in-
tegrabilă pe D.
Teorema 4.1.3. Dacă mulţimea tuturor punctelor de discontinuitate ale

funcţiei f ∶ D → R constă dintr-un număr finit de curbe netede, atunci f
este integrabilă.
Aşadar, dacă se modifică ı̂n mod arbitrar valorile funcţiei f integrabilă

pe D, de-a lungul unui număr finit de curbe netede, iar funcţia modificată
rămâne mărginită, atunci noua funcţie este de asemenea integrabilă pe D,
iar integrala ei este aceeaşi cu integrala lui f .

1. Dacă f este o funcţie constantă f (x, y) = c, ∀(x, y) ∈ D, atunci
∬D f (x, y)dxdy = cA(D)
unde A(D) este aria domeniului D. În particular, pentru c = 1 găsim
A(D) = ∬ dxdy;
D
2. Dacă f şi g sunt integrabile pe D şi α, β ∈ R, atunci αf + βg este

integrabilă pe D şi
∬D (αf (x, y) + βg(x, y)) dxdy = α ∬D f (x, y)dxdy+β ∬D g(x, y)dxdy;
3. Dacă f şi g sunt integrabile pe D şi f (x, y) ≤ g(x, y), ∀(x, y) ∈ D,

atunci
∬D f (x, y)dxdy ≤ ∬D g(x, y)dxdy;
4. Dacă f este integrabilă pe D, atunci şi ∣f ∣ este integrabilă pe D şi avem
∣∬ f (x, y)dxdy∣ ≤ ∬ ∣f (x, y)∣dxdy;

D D
45
5. Teorema de medie: dacă f şi g sunt integrabile pe D şi dacă g ≥ 0,
atunci există µ ∈ [m, M ], unde m = inf f (x, y), M = sup f (x, y),
(x,y)∈D (x,y)∈D
astfel ı̂ncât
∬D f (x, y)g(x, y)dxdy = µ ∫D g(x, y)dxdy;
6. Dacă f este continuă pe D iar g este integrabilă şi pozitivă pe D, atunci

există (ξ, η) ∈ D astfel ı̂ncât
∬D f (x, y)g(x, y)dxdy = f (ξ, η) ∫D g(x, y)dxdy;
7. Dacă f este integrabilă pe D, atunci există o valoare µ ∈ [m, M ], unde

m = inf f (x, y), M = sup f (x, y), astfel ı̂ncât
(x,y)∈D (x,y)∈D
∬D f (x, y)dxdy = µA(D);
8. Dacă f este continuă pe D, atunci există (ξ, η) ∈ D astfel ı̂ncât
∬D f (x, y)dxdy = f (ξ, η)A(D);
9. Proprietatea de aditivitate: Dacă f este integrabilă pe D, care este

ı̂mpărţit ı̂n două subdomenii D1 şi D2 printr-o curbă netedă (eventual
pe porţiuni), atunci f este integrabilă pe D1 şi D2 , şi avem
∬D f (x, y)dxdy = ∬D f (x, y)dxdy + ∬D f (x, y)dxdy;

1 2
4.3 Metode de calcul pentru integrale duble

4.3.1 Integrarea pe domenii dreptunghiulare
Teorema 4.3.1. Fie o funcţie f integrabilă pe domeniul dreptunghiular
D = {(x, y) ∈ R2 ∣a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d}
d
astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ [a, b] există integrala I(x) = ∫c f (x, y)dy. Atunci
b
există şi integrala ∫a I(x)dx şi avem
b d
∬D f (x, y)dxdy = ∫a [∫c f (x, y)dy] dx.
46
Demonstraţie. Considerăm diviziunile
∆x ∶ a = x0 < x1 < ⋅ ⋅ ⋅ < xn−1 < xn = b
∆y ∶ c = y0 < y1 < ⋅ ⋅ ⋅ < ym−1 < ym = d
ale intervalelor [a, b], respectiv [c, d]. Corespunzător, dreptunghiul D se
descompune ı̂n
∆ = {Dij = [xi−1 , xi ] × [yj−1 , yj ], i = 1, . . . , n, j = 1, . . . , m}
Fie
mij = inf f (x, y), Mij = sup f (x, y)
(x,y)∈Dij (x,y)∈Dij
Pentru x = ξi ∈ [xi−1 , xi ] fixat avem:

mij ≤ f (ξi , y) ≤ Mij , ∀y ∈ [yj−1 , yj ]
Integrând ı̂n raport cu y pe [yj−1 , yj ], obţinem:
yj
mij (yj − yj−1 ) ≤ ∫ f (ξi , y)dy ≤ Mij (yj − yj−1 ), ∀j = 1, . . . , m
yj−1
Sumând acum după indicele j = 1, . . . , m găsim

m d m
∑ mij (yj − yj−1 ) ≤ ∫ f (ξi , y)dy = I(ξi ) ≤ ∑ Mij (yj − yj−1 )
j=1 c j=1
Înmulţind această dublă inegalitate cu (xi − xi−1 ) şi sumând după indicele
i = 1, . . . , n avem:
n m n n m
∑ ∑ mij (xi −xi−1 )(yj −yj−1 ) ≤ ∑ I(ξi )(xi −xi−1 ) ≤ ∑ ∑ Mij (xi −xi−1 )(yj −yj−1 )
i=1 j=1 i=1 i=1 j=1
adică
s∆ ≤ σ∆x (I(x), ξi ) ≤ S∆
Trecând acum la limită cu ∥∆x ∥ → 0 şi ∥∆y ∥ → 0 obţinem
b
∬D f (x, y)dxdy = ∫a I(x)dx
Teorema 4.3.2. Fie o funcţie f integrabilă pe domeniul dreptunghiular

D = {(x, y) ∈ R2 ∣a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d}
b
astfel ı̂ncât pentru orice y ∈ [c, d] există integrala I(y) = ∫a f (x, y)dx. Atunci
d
există şi integrala ∫c I(y)dy şi avem
d b
∬D f (x, y)dxdy = ∫c [∫a f (x, y)dx] dy.
47
4.3.2 Integrarea pe domenii simple
Definiţia 4.3.1. Un domeniu plan mărginit de două drepte verticale x = a
şi x = b şi de graficele a două funcţii continue y = g1 (x) şi y = g2 (x)
D = {(x, y) ∈ R2 ∣a ≤ x ≤ b, g1 (x) ≤ y ≤ g2 (x)}
se numeşte simplu ı̂n raport cu axa Oy.
Pentru un astfel de domeniu avem:
Teorema 4.3.3. Fie o funcţie f integrabilă pe domeniul D simplu ı̂n raport

g (x)
cu Oy astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ [a, b] există integrala F (x) = ∫g12(x) f (x, y)dy.
b
Atunci există şi integrala ∫a F (x)dx şi avem
b g2 (x)
∬D f (x, y)dxdy = ∫a [∫g f (x, y)dy] dx.
1 (x)
Demonstraţie. Acoperim domeniul D cu dreptunghiul D̃ = [a, b] × [c, d] unde
c = min g1 (x), d = max g2 (x)

a≤x≤b a≤x≤b
şi definim pe acest dreptunghi funcţia f ∗ ∶ D̃ → R,

⎧
⎪
⎪f (x, y), (x, y) ∈ D
f ∗ (x, y) = ⎨
⎪
⎪ (x, y) ∈ D̃ ∖ D
⎩0,
Funcţia f ∗ este integrabilă pe D şi avem
∗
∬D f (x, y)dxdy = ∬D f (x, y)dxdy
De asemenea, f ∗ este integrabilă şi pe D̃ ∖ D deoarece este funcţie constantă

(f ∗ (x, y) = 0) şi are integrala
∗
∬D̃∖D f (x, y)dxdy = 0
Deci f ∗ este integrabilă pe tot dreptunghiul D̃ (valorile de pe frontiera lui D

nu joacă niciun rol) şi avem
∗
∬D̃ f (x, y) = ∬D f (x, y)dxdy.
48
Pentru x ∈ [a, b] fixat avem
d g1 (x) g2 (x) d
∫c f ∗ (x, y)dy = ∫ f ∗ (x, y)dy + ∫ f ∗ (x, y)dy + ∫ f ∗ (x, y)dy
c g1 (x) g2 (x)
g2 (x)
=∫ f (x, y)dy
g1 (x)
Acum, conform teoremei 4.3.1

b d
∗ ∗
∬D f (x, y)dxdy = ∬D̃ f (x, y)dxdy = ∫a [∫c f (x, y)dy] dx =
b g2 (x)
=∫ [∫ f (x, y)dy] dx.
a g 1 (x)
Definiţia 4.3.2. Un domeniu plan mărginit de două drepte orizontale y = c

şi y = d şi de graficele a două funcţii continue x = h1 (y) şi x = h2 (y)
D = {(x, y) ∈ R2 ∣c ≤ y ≤ d, h1 (y) ≤ x ≤ h2 (y)}
se numeşte simplu ı̂n raport cu axa Ox.
Teorema 4.3.4. Fie o funcţie f integrabilă pe domeniul simplu ı̂n raport cu

h (y)
Ox astfel ı̂ncât pentru orice y ∈ [c, d] există integrala G(y) = ∫h12(y) f (x, y)dx.
d
Atunci există şi integrala ∫c G(y)dy şi avem
d h2 (y)
∬D f (x, y)dxdy = ∫c [∫h f (x, y)dx] dy.
1 (y)
4.3.3 Continuitatea şi derivabilitatea integralei duble

funcţie de limitele de integrare
Teorema 4.3.5. Dacă funcţia f ∶ D → R este integrabilă pe D, atunci funcţia
x y
F (x, y) = ∫ [∫ f (u, v)dv] du
a b
este continuă pe D.
49
Teorema 4.3.6. Dacă funcţia f ∶ D → R este continuă pe D, atunci funcţia
x y
F (x, y) = ∫ [∫ f (u, v)dv] du
a b
are derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi continue pe D, date prin

∂F y ∂F x
= ∫ f (x, v)dv, = ∫ f (u, y)du.
∂x b ∂y a
În plus, derivatele de ordinul doi mixte există şi sunt date prin
∂ 2F ∂ 2F
= = f (x, y)
∂x∂y ∂y∂x
4.3.4 Formula lui Green

Teorema 4.3.7 (Formula lui Green). Fie D un domeniu plan ı̂nchis,
mărginit de o curbă C ı̂nchisă şi netedă (pe porţiuni), şi astfel ı̂ncât atât
paralelele la axa Ox cât şi paralelele la axa Oy intersectează curba C numai
ı̂n două puncte. Fie P, Q ∶ D → R două funcţii de 2 variabile, continue,
astfel ı̂ncât P are derivată parţială continuă ı̂n raport cu y şi Q are derivată
parţială continuă ı̂n raport cu x. Atunci avem:
∂Q ∂P
∫C P (x, y)dx + Q(x, y)dy = ∬D ( ∂x − ∂y ) dxdy
unde sensul de parcurgere al curbei C este ales astfel ı̂ncât domeniul D să
rămână ı̂n stânga.
Demonstraţie. Presupunem mai ı̂ntâi că domeniul D este simplu ı̂n raport cu
Oy, mărginit de curbele (M1 N1 ) ∶ y = g1 (x), (M2 N2 ) ∶ y = g2 (x), a ≤ x ≤ b şi
segmentele M1 M2 , N1 N2 paralele cu axa Oy. Conform teoremei 4.3.1, avem
∂P b g2 (x) ∂P b b
∬D ∂y dxdy = [
∫a ∫g (x) ∂y dy] dx = ∫a P (x, g 2 (x))dx − ∫a P (x, g1 (x))dx
1
= −∫ P (x, y)dx − ∫ P (x, y)dx

(N2 M2 ) (M1 N1 )
Adăugând integralele ∫(N1 N2 ) P (x, y)dx şi ∫(M2 M1 ) P (x, y)dx care sunt nule,
obţinem
∂P
∬D ∂y dxdy = − ∫C P (x, y)dx (4.1)
Dacă domeniul nu este simplu ı̂n raport cu Oy, ı̂l putem descompune
ı̂ntr-un număr finit de domenii simple ı̂n raport cu Oy, şi sumând integralele
pe aceste domenii găsim că (4.1) este valabilă ı̂n general.
50
În mod asemănător se obţine
∂Q
∬D ∂x dxdy = ∫C Q(x, y)dy (4.2)
descompunând domeniul ı̂ntr-un număr finit de domenii simple ı̂n raport cu

Ox.
Din (4.1) şi (4.2) se obţine formula din enunţ.
4.3.5 Schimbare de variabilă

Teorema 4.3.8. Fie două domenii plane D şi D′ mărginite de curbe ı̂nchise
netede (eventual pe porţiuni), şi o funcţie vectorială bijectivă
φ ∶ D′ → D, φ(u, v) = (x(u, v), y(u, v)), ∀(u, v) ∈ D′
ale cărei componente admit derivate parţiale continue ı̂n raport cu x şi y.
Atunci aria domeniului D este
D(x, y)
A(D) = ∬ ∣ ∣ dudv
D′ D(u, v)
∂x ∂x
D(x,y)
unde D(u,v) =∣ ∂u
∂y
∂v
∂y ∣ este jacobianul transformării φ.
∂u ∂v
Teorema 4.3.9. Fie f ∶ D → R continuă şi transformarea φ definită mai

sus. Atunci avem:
D(x, y)
∬D f (x, y)dxdy = ∬D′ f (x(u, v), y(u, v)) ∣ D(u, v) ∣ dudv.
4.4 Aplicaţii ale integralei duble

Masa unei plăci plane:
m(D) = ∬ ρ(x, y)dxdy

D

Coordonatele centrului de greutate al unei plăci plane:
∬D xρdxdy ∬ yρdxdy
xG = , yG = D
∬D ρdxdy ∬D ρdxdy
51
Momente de inerţie:
– momentul de inerţie faţă de originea axelor:
IO = ∬ (x2 + y 2 )ρ(x, y)dxdy

D
– momentul de inerţie faţă de axele de coordonate:
IOx = ∬ y 2 ρ(x, y)dxdy, IOy = ∬ x2 ρ(x, y)dxdy

D D
4.5 Exerciţii
1. Să se calculeze următoarele integrale duble:
(a) ∬ (5x2 y − 2y 3 )dxdy, unde D = {(x, y) ∈ R2 ∣2 ≤ x ≤ 5, 1 ≤ y ≤ 3}

D
R: 660
x2
(b) ∬ dxdy, unde D = {(x, y) ∈ R2 ∣0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1}
D 1 + y2
π
R: 12
(c) ∬ xex+y dxdy, unde D = {(x, y) ∈ R2 ∣0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1}
D
R: e − 1
(d) ∬ (1 − x)(1 − xy)dxdy, unde D = {(x, y) ∈ R2 ∣1 ≤ x ≤ 3, 0 ≤ y ≤ 1}
D
R: 13
(e) ∬ xydxdy unde D este triunghiul determinat de punctele O(0, 0), A(1, 0), B(1, 2).
D
(f) ∬ (2x + y)dxdy, unde D este triunghiul mărginit de axele de co-
D
ordonate şi dreapta x + y = 3
R: 27
2
x2
(g) ∬ y 2 dxdy, unde D este domeniul mărginit de dreptele x = 2, y = x
D
şi hiperbola xy = 1
R: 94
(h) ∬ xydxdy, unde D este domeniul limitat de parabola y = x2 şi de
D
dreapta y = 2x + 3
R: 53 + 13
52
2. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui dreptunghi
de laturi a şi b dacă densitatea variază direct proporţional cu pătratul
distanţei de la punct la unul din vârfurile dreptunghiului.
2 +2b2 ) a(2a2 +3b2 )
R: xG = a(3a
4(a2 +b2 ) , yG = 4(a2 +b2 )
3. Să se calculeze ∬D xydxdy, unde
D = {(x, y) ∈ R2 ∣x2 + y 2 ≤ R2 , x > 0, y > 0}.

R4
R: 8
4. Să se calculeze folosind formula lui Green următoarele integrale cur-

bilinii:
(a) ∫ 2(x2 + y 2 )dx + (x + y)2 dy, unde (C) este linia poligonală cu
(C)
vârfurile A(1, 1), B(2, 2), C(1, 3)
R: − 43
(b) ∫ (−ydx + xdy), unde (C) ∶ x2 + y 2 = 1
(C)
R: 2π
2 2 2
5. Să se calculeze aria domeniului mărginit de curba x 3 +y 3 = a 3 (astroida).
R: 83 πa2
6. Să se calculeze coordonatele centrelor de greutate pentru următoarele

domenii plane:
(a) 0 ≤ y ≤ sin x, 0 ≤ x ≤ π4 , ρ = 1;
√
(b) x2 + y 2 ≤ a2 , x ≥ 0, ρ = a2 + x2 + y 2
7. Să se calculeze momentele de inerţie ı̂n raport cu axele de coordonate

ale domeniului plan determinat de
x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0
de densitate ρ = 1 + xy.
R: Ix = Iy = 120
11
53
Capitolul 5
Integrala de suprafaţă
5.1 Elemente de teoria suprafeţelor

Definiţia 5.1.1. 1. Fie D un domeniu mărginit şi ı̂nchis din R2 şi funcţia
F ∶ D → R3 , F (u, v) = (f (u, v), g(u, v), h(u, v))
Mulţimea S = {M (f (u, v), g(u, v), h(u, v)); (u, v) ∈ D} se numeşte suprafaţă
dată prin reprezentarea parametrică
⎧
⎪ x = f (u, v)
⎪
⎪
⎪
(S) ∶ ⎨y = g(u, v)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = h(u, v)
2. Dacă funcţiile f, g, h sunt continue cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi

continue pe D şi dacă determinanţii funcţionali
D(g, h) D(h, f ) D(f, g)
, ,
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
nu se anulează simultan pe D, suprafaţa se numeşte suprafaţă netedă
3. Parametrii u şi v se numesc coordonate curbilinii ale unui punct

de pe suprafaţa S. Curbele de pe suprafaţa S date prin u = u0 şi v = v0
se numesc curbe de coordonate
Fie o suprafaţă netedă S. Prin punctul P0 (u0 , v0 ) trec curbele de coor-
donate u = u0 şi v = v0 . Parametrii directori ai tangentei la curba u = u0
ı̂n P0 sunt
∂f ∂g ∂h
(u0 , v0 ), (u0 , v0 ), (u0 , v0 )
∂v ∂v ∂v
54
iar ai tangentei la curba v = v0 ı̂n P0 sunt
∂f ∂g ∂h
(u0 , v0 ), (u0 , v0 ), (u0 , v0 )
∂u ∂u ∂u
Cosinuşii directori ai tangentelor corespunzătoare sunt
f′ g′ h′ f′ g′ h′
√v , √v , √v şi √u , √u , √u
± G ± G ± G ± E ± E ± E
unde
E = (fu′ )2 + (gu′ )2 + (h′u )2

G = (fv′ )2 + (gv′ )2 + (h′v )2
toate derivatele fiind calculate ı̂n P0 .

Unghiul θ dintre cele două curbe de coordonate este dat de
fu′ fv′ + gu′ gv′ + h′u h′v F
cos θ = ± √ = ±√
EG EG
unde F = fu′ fv′ + gu′ gv′ + h′u h′v .
Elementul lungime de arc al unei curbe oarecare de pe suprafaţa S
este
ds2 = dx2 + dy 2 + dz 2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
expresie numită şi prima formă fundamentală a suprafeţei S.
Cosinuşii directori ai normalei Ð
→
n la suprafaţă ı̂n punctul P0 sunt
A B C
cos α = ± √ , cos β = ± √ , cos γ = ± √
A2 + B2 + C2 A2 + B2 + C2 A2 + B2 + C 2
unde
D(g, h) D(h, f ) D(f, g)
A= ,B = ,C =
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
În fiecare punct al suprafeţei S avem doi vectori normali la suprafaţă, de
sensuri opuse. O astfel de suprafaţă se spune că are două feţe.
Între A, B, C şi E, F, G avem identitatea:
A2 + B 2 + C 2 = EG − F 2
Pentru vectorii tangenţi Ð

→
r u şi Ð
→
r v la curbele de coordonate ı̂n P0 avem:
Ð
→
r 2u = E, Ð
→
r 2v = G, (Ð
→
r u, Ð
→
r v) = F
55
iar pentru versorul normalei Ð
→
n la suprafaţă avem
Ð→
r u×Ð→
Ð→
n =± Ð
rv
→ Ð
→
∥r × r ∥ u v
Ecuaţia planului tangent la suprafaţă ı̂n P0 este

A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0
unde x0 , y0 , z0 sunt coordonatele carteziene ale lui P0 .
5.2 Aria unei suprafeţe

Fie suprafaţa
⎧
⎪ x = f (u, v)
⎪
⎪
⎪
(S) ∶ ⎨y = g(u, v) , (u, v) ∈ D
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = h(u, v)
unde D este un domeniu ı̂nchis şi mărginit din R2 .
Fie ∆ = {D1 , D2 , . . . , Dp } o diviziune a domeniului D. Dreptelor u =
ui , i = 1, . . . , m şi v = vj , j = 1, . . . , n care formează diviziunea ∆ le corespund
pe suprafaţa S o reţea de curbe de coordonate care la rândul lor determină
o diviziune ∆S = {S1 , . . . , Sp } a suprafeţei S.
Reciproc, la o diviziune ∆S a suprafeţei S formată dintr-o reţea de curbe
de coordonate, corespunde pe domeniul D o diviziune ∆ formată din paralele
la axele de coordonate.
La fel ca şi ı̂n cazul suprafeţelor plane, definim
dk = sup d(A, B)
A,B∈Sk
şi norma diviziunii ∆S :

∥∆S ∥ = max dk
k=1,...,p
Considerăm un domeniu elementar

Dk = {(u, v) ∈ D∣u ∈ [ui , ui+1 ], v ∈ [vj , vj+1 ]}
Acestui domeniu ı̂i corespunde pe S suprafaţa Sk mărginită de curbele de
coordonate u = ui , u = ui+1 , v = vj , v = vj+1 .
În planul tangent la suprafaţă ı̂n punctul P (ui , vj ) considerăm paralelo-
gramul determinat de vectorii tangenţi (ui+1 − ui )Ð→
r u şi (vj+1 − vj )Ð
→
r v , şi vom
aproxima aria suprafeţei Sk cu aria acestui paralelogram:
√
σ = ∥Ð
k
→
r ∥∥Ð
u
→r ∥(u − u )(v − v ) sin θ = EG − F 2 (u − u )(v − v )
v i+1 i j+1 j i+1 i j+1 j
56
Aria suprafeţei S se aproximează atunci cu
p √
A ≈ A∆S = ∑ σk = ∑ EG − F 2 (ui , vj )(ui+1 − ui )(vj+1 − vj )
k=1 i,j
√
care este suma Riemann corespunzătoare funcţiei EG√− F 2 , diviziunii ∆ a
lui D şi punctelor intermediare (ui , vj ). Dacă funcţia EG − F 2 este inte-
grabilă pe D, atunci trecând acum la limită cu ∥∆S ∥ → 0 obţinem
√
lim A∆S = ∬ EG − F 2 dudv.
∥∆ ∥→0 S D
Definiţia√5.2.1. 1. Spunem că suprafaţa S are arie dacă integrala dublă

∬D EG − F 2 dudv există şi este finită. Valoarea acestei integrale duble
reprezintă aria suprafeţei S.
2. Forma diferenţială
√ √
dS = EG − F 2 dudv = A2 + B 2 + C 2 dudv
se numeşte elementul de arie al suprafeţei S.

Dacă suprafaţa S este dată prin ecuaţia carteziană
z = f (x, y), (x, y) ∈ D,
folosind parametrizarea
⎧
⎪ x=u
⎪
⎪
⎪
⎨y = v , (u, v) ∈ D
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = f (u, v)
atunci găsim
E = 1 + p2 , G = 1 + q 2 , F = pq
unde p = ∂f
∂x , q= ∂f
∂y . Elementul de arie va fi
√
dS = 1 + p2 + q 2 dudv
iar aria suprafeţei este

√
A=∬ 1 + p2 + q 2 dudv
D
Teorema 5.2.1. Aria unei suprafeţe S este independentă de reprezentarea

parametrică a suprafeţei.
57
Demonstraţie. Considerăm schimbarea de variabile
⎧
⎪
⎪u = u(ū, v̄)
⎨ , (ū, v̄) ∈ D̄
⎪
⎩v = v(ū, v̄)
⎪
Suprafaţa va avea reprezentarea parametrică

⎧
⎪x = f¯(ū, v̄)
⎪
⎪
⎪
⎨y = ḡ(ū, v̄) , (ū, v̄) ∈ D̄
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = h̄(ū, v̄)
Dacă notăm cu
D(u, v)
J=
D(ū, v̄)
jacobianul transformării, din proprietăţile determinanţilor funcţionali rezultă
Ā = AJ, B̄ = BJ, C̄ = CJ
iar conform formulei de schimbare de variabile pentru integrale duble avem

√ √ √
2 + B 2 + C 2 dudv = 2 + B 2 + C 2 ∣J∣dūdv̄ =
∬D̄ Ā + B̄ + C̄ dūdv̄
2 2 2
∬D A ∬D̄ A
5.3 Integrala de suprafaţă de primul tip

Fie suprafaţa
⎧
⎪x = x(u, v)
⎪
⎪
⎪
(S) ∶ ⎨y = y(u, v) , (u, v) ∈ D ⊂ R2
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z(u, v)
cu două feţe, netedă (sau netedă pe porţiuni), mărginită de un contur neted
(pe porţiuni) şi fie funcţia f ∶ S → R.
Descompunem suprafaţa S cu ajutorul unei reţele de curbe netede pe
porţiuni alese ı̂n mod arbitrar ı̂n ∆S = {S1 , . . . , Sn }. Pentru punctele inter-
mediare arbitrare Mi (xi , yi , zi ) ∈ Si , i = 1, . . . , n se defineşte suma integrală
n
σ∆S (f ) = ∑ f (xi , yi , zi )Ai
i=1
unde Ai este aria lui Si , i = 1, . . . , n.
58
Definiţia 5.3.1. Dacă există şi este finită limita
lim σ∆S (f )
∥∆S ∥→0
indiferent de alegerea diviziunii şi a punctelor intermediare, atunci această

limită se numeşte integrala de suprafaţă de primul tip a funcţiei f pe
suprafaţa S şi se notează cu
∬S f (x, y, z)dS.
Teorema 5.3.1. Dacă suprafaţa S este simplă, netedă şi neı̂nchisă, iar
funcţia f ∶ S → R este mărginită, atunci avem
√
∬S f (x, y, z)dS = ∬D f (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) EG − F dudv
2
ı̂n ipoteza că cel puţin una din aceste integrale există.
Demonstraţie. Descompunem suprafaţa S ı̂n ∆S = {S1 , . . . , Sn } cu ajutorul

unor curbe netede pe porţiuni şi corespunzător domeniul D ı̂n ∆ = {D1 , . . . , Dn }.
Alegem punctele intermediare (xi , yi , zi ) ∈ Si corespunzătoare punctelor (ui , vi ) ∈
Di , i = 1, . . . , n:
⎧
⎪ xi = x(ui , vi )
⎪
⎪
⎪
⎨yi = y(ui , vi ) , i = 1, . . . , n
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩zi = z(ui , vi )
Suma integrală pentru integrala de suprafaţă este:
n
σ∆S (f ) = ∑ f (xi , yi , zi )Ai .
i=1
Conform definiţiei ariei unei suprafeţe avem:

√
Ai = ∬ EG − F 2 dudv, i = 1, . . . , n
Di
Aplicând teorema de medie pentru integrale duble obţinem

√
Ai = EG − F 2 (ūi , v̄i )A(Di ), i = 1, . . . , n
unde (ūi , v̄i ) ∈ Di , iar suma integrală σ∆S (f ) devine

n √
σ∆S (f ) = ∑ f (x(ui , vi ), y(ui , vi ), z(ui , vi )) EG − F 2 (ūi , v̄i )A(Di ) (5.1)
i=1
59
iar suma integrală pentru integrala dublă din membrul drept al formulei din
enunţ este
n √
σ∆ = ∑ f (x(ui , vi ), y(ui , vi ), z(ui , vi )) EG − F 2 (ui , vi )A(Di ) (5.2)
i=1
√
Pentru ε > 0 arbitrar, ı̂n virtutea continuităţii uniforme a funcţiei EG − F 2 ,
daca diametrele d(Di ), i = 1, . . . , n sunt suficient de mici avem
√ √
∣ EG − F 2 (ūi , v̄i ) − EG − F 2 (ui , vi )∣ ≤ ε
Scăzând ecuaţiile (5.1) şi (5.2) şi folosind mărginirea funcţiei f :
∣f (x, y, z)∣ ≤ M, ∀(x, y, z) ∈ S
găsim
∣σ∆S (f ) − σ∆ ∣ < εM A(D)
şi trecând la limită cu ∥∆S ∥ → 0, ∥∆∥ → 0 se obţine formula din enunţ.
Observaţii:
1. Teorema de mai sus rămâne valabilă dacă funcţia f este continuă pe

S.
2. Dacă suprafaţa S este dată prin ecuaţia carteziană explicită
z = z(x, y)
atunci avem
√
∬S f (x, y, z)dS = ∬D f (x, y, z(x, y)) 1 + p2 + q 2 dxdy
unde D este proiecţia suprafeţei S pe planul xOy.
5.4 Integrala de suprafaţă de al doilea tip

Fie S o suprafaţă cu două feţe, netedă (eventual pe porţiuni) de ecuaţie
z = z(x, y), (x, y) ∈ D
unde D este un domeniu plan mărginit de o curbă ı̂nchisă netedă pe porţiuni.

Dacă pe suprafaţă s-a ales una din cele două feţe, spunem că s-a ales o
orientare pe suprafaţă sau că suprafaţa este orientată. Dacă se alege pe
60
S faţa superioară (cos γ > 0), atunci dacă o curbă ı̂nchisă de pe suprafaţă
este parcursă ı̂n sens pozitiv, atunci privită de pe faţa inferioară curba este
parcursă ı̂n sens negativ.
Fie acum o diviziune ∆S = {S1 , . . . , Sn } a suprafeţei S. Proiectând fiecare
din suprateţele Si pe planul xOy obţinem o diviziune ∆ = {D1 , . . . , Dn } a lui
D. Sensul de parcurgere al lui Si va determina sensul de parcurgere al lui
Di . Astfel, pe faţa superioară sensul de parcurgere se alege pozitiv, iar aria
proiecţiei se consideră cu semnul plus, ı̂n timp ce pe faţa inferioară sensul de
parcurgere se alege negativ, iar aria proiecţiei se consideră cu semnul minus.
Definiţia 5.4.1. Considerăm funcţia reală f definită pe un domeniu din

R3 care include suprafaţa S, şi punctele intermediare Mi (xi , yi , zi ) ∈ Si , i =
1, . . . , n. Se numeşte sumă integrală a lui f corespunzătoare diviziunii ∆S
şi punctelor intermediare Mi următoarea sumă:
n
σ∆S (f ) = ∑ f (xi , yi , zi )A(Di )
i=1
unde semnul ariei A(Di ) se alege conform regulii de mai sus.
Definiţia 5.4.2. Dacă există şi este finită limita sumelor integrale σ∆S (f )
atunci când norma lui ∆S tinde către zero, indiferent de alegerea diviziunii
şi a punctelor intermediare, atunci această limită se numeşte integrala de
suprafaţă de al doilea tip a funcţiei f pe faţa aleasă a suprafeţei S şi se
notează cu
∬S f (x, y, z)dxdy = ∥∆lim ∥→0
σ∆S (f )
S
Dacă se ı̂nlocuieşte faţa considerată a suprafeţei cu faţa opusă, integrala

ı̂şi schimbă semnul.
În mod similar (proiectând pe planele yOz şi zOx) se obţin integralele de
suprafaţă
∬ f (x, y, z)dydz, ∬ f (x, y, z)dzdx
S S
Combinaţia celor trei integrale de suprafaţă de al doilea tip ne dă forma
generală a integralei de suprafaţă de al doilea tip:
∬S P (x, y, z)dydz + Q(x, y, z)dzdx + R(x, y, z)dxdy
Teorema 5.4.1. Dacă S este o suprafaţă netedă, simplă, neı̂nchisă, cu două

feţe, de ecuaţie
z = z(x, y), (x, y) ∈ D
61
şi dacă funcţia f este mărginită, atunci avem
∬S f (x, y, z)dxdy = ∬S f (x, y, z) cos γdS
unde cos γ este cosinusul director al normalei cu axa Oz, ı̂n ipoteza că există
cel puţin una din aceste integrale.
Observaţii:
1. Dacă funcţia f este continuă, atunci ambele integrale din teorema an-
terioară există.
2. Înlocuind faţa superioară cu cea inferioară, se schimbă semnul mem-
brului stâng al egalităţii. În acelaşi timp, din normala la suprafaţă
schimbându-şi orientarea, se schimbă semnul lui cos γ şi o dată cu el şi
semnul integralei din membrului drept al egalităţii.
√
3. Deoarece cos γ = √1+p12 +q2 şi dS = 1 + p2 + q 2 dxdy, integrala de suprafaţă
de al doilea tip considerată se reduce la o integrală dublă:
∬S f (x, y, z)dxdy = ∬D f (x, y, z(x, y))dxdy
4. Dacă suprafaţa S este dată parametric, avem cos γ = ± √A2 +B

C
şi
√ 2 +C 2
dS = A2 + B 2 + C 2 dudv, de unde
∬S f (x, y, z)dxdy = ± ∬D̃ f (x(u, v), y(u, v), z(u, v))Cdudv
unde D̃ este domeniul ı̂n care se află parametrii u, v.

5. În mod similar se obţine forma generală:
∬S P dydz + Qdzdx + Rdxdy = ∬S (P cos α + Q cos β + R cos γ)dS
unde cos α, cos β, cos γ sunt cosinusurile directoare ale normalei, orien-
tată ı̂n concordanţă cu faţa aleasă a suprafeţei.
6. Dacă suprafaţa S este dată parametric, avem forma generală:
∬S P dydz + Qdzdx + Rdxdy = ± ∬D̃ (P A + QB + RC)dudv
7. Rezultatele de mai sus se aplică şi ı̂n cazul mai general al unei suprafeţe
ı̂nchise formată dintr-un număr finit de părţi netede simple şi neı̂nchise,
adiacente una la alta.
62
Teorema 5.4.2. Dacă S este o suprafaţă ı̂nchisă care delimitează un dome-
niu V ⊂ R3 , atunci volumul acestui domeniu este dat de
1 1
V(V ) = ∬ xdydz + ydzdx + zdxdy = ∬ (x cos α + y cos β + z cos γ)dS
3 S 3 S
integrala luându-se pe faţa exterioară a suprafeţei.
Teorema 5.4.3 (Formula lui Stokes). Fie S o suprafaţă orientată, netedă,

simplă, neı̂nchisă dată prin
⎧
⎪ x = f (u, v)
⎪
⎪
⎪
⎨y = g(u, v) , (u, v) ∈ D̃,
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = h(u, v)
mărginită de o curbă C netedă pe porţiuni, funcţiile f, g, h având derivatele
parţiale de ordinul doi continue. Alegem faţa suprafeţei S astfel ı̂ncât un
observator situat pe acea faţă să vadă conturul C parcurs ı̂n sens direct. Dacă
P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z) sunt funcţii continue cu derivate de ordinul
ı̂ntâi continue ı̂ntr-un domeniu din spaţiu care conţine suprafaţa S, atunci
are loc egalitatea
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
∫C P dx+Qdy+Rdz = ∬S ( ∂y − ∂z ) dydz+( ∂z − ∂x ) dzdx+( ∂x − ∂y ) dxdy
Observaţii:
1. Formula se poate aplica şi la suprafeţe netede pe porţiuni, scriind for-

mula pentru fiecare porţiune netedă şi adunând membru cu membru.
2. Dacă suprafaţa S este situată ı̂n planul xOy (z = 0) se obţine formula

lui Green:
∂Q ∂P
∫C P dx + Qdy = ∬D ( ∂x − ∂y ) dxdy
3. Egalând cu 0 cei trei termeni din membrul drept al formulei lui Stokes,
se obţine condiţia necesară şi suficientă pentru independeţa de drum a
unei integrale curbilinii de speţa a doua ı̂n spaţiu:
∂Q ∂P ∂P ∂R ∂R ∂Q
= , = , =
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
63
5.5 Aplicaţii ale integralelor de suprafaţă
1. Aria unei suprafeţe S:
√ √
A(S) = ∬ dS = ∬ EG − F 2 dudv = ∬ 1 + p2 + q 2 dxdy
S D̃ D
după cum suprafaţa este dată parametric sau explicit.
2. Masa unei suprafeţe:
m = ∬ ρ(x, y, z)dS
S
3. Coordonatele centrului de greutate al unei suprafeţe:

⎧
⎪xG = m1 ∬S xρdS
⎪
⎪
⎪
⎨yG = m1 ∬S yρdS
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩zG = m ∬S zρdS
1
4. Momentele de inerţie ale unei suprafeţe:
(a) ı̂n raport cu planele de coordonate:

⎧
⎪Iyz = ∬S x2 ρdS
⎪
⎪
⎪
⎨Izx = ∬S y 2 ρdS
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩Ixy = ∬S z ρdS
2
(b) ı̂n raport cu axele de coordonate:

⎧
⎪Ix = ∬S (y 2 + z 2 )ρdS
⎪
⎪
⎪
⎨Iy = ∬S (x2 + z 2 )ρdS
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩Iz = ∬S (x + y )ρdS
2 2
(c) ı̂n raport cu originea:
IO = ∬ (x2 + y 2 + z 2 )ρdS
S
64
5.6 Exerciţii
1. Să se calculeze următoarele integrale de suprafaţă de primul tip:
(a) I = ∬ (x+y +z)dS, unde (S) este suprafaţa x2 +y 2 +z 2 = R2 , z ≥ 0.

(S)
R: πR3
(b) I = ∬ (x+y+z)−1 dS, unde (S) este porţiunea din planul x+y+z = a
(S)
decupată
√
de planele de coordonate;
a 3
R: 2
x2 +y 2
(c) I = ∬ zdS, unde (S) este porţiunea din paraboloidul z = 2
(S)
decupată de cilindrul x2 + y 2 = 8.
R: 596
15 π
2. Să se calculeze integrala I = ∬ x2 y 2 zdxdy, unde (S) este faţa supe-

(S)
rioară a jumătăţii inferioare a sferei x2 + y 2 + z 2 = R2 .
R: − 105
2π
R7
3. Să se calculeze integrala I = ∬ x3 dydz pe faţa superioară a jumătăţii

(S)
2
x2 2
superioare a elipsoidului a2 + yb2 + zc2 = 1.
R: 25 πa3 bc
4. Să se calculeze integrala de suprafaţă I = ∬ xdydz + ydzdx + 2zdxdy,

(S)
unde (S) este faţa exterioară a sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 situată ı̂n primul
octant.
R: 2π
3 a
3
5. Să se calculeze aria porţiunii din paraboloidul x2 + y 2 = 2z mărginit de

planul z√= 2.
R: 2π3 (5 5 − 1)
6. Să se afle aria părţilor sferei x2 +y 2 +z 2 = R2 decupate din ea de cilindrul

x2 + y 2 = Rx
R: 4R2 ( π2 − 1)
7. Să se afle masa suprafeţei unei emisfere, dacă densitatea sa superficială

ı̂n fiecare punct este egală cu distanţa de la acest punct la diametrul
vertical.
2 3
R: π 2R
65
8. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei porţiuni omo-
gene din suprafaţa sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 , pentru x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0.
R: G ( a2 , a2 , a2 )
9. Suprafaţa materială 2z = x2 + y 2 , 0 ≤ z ≤ 2, are densitatea ρ(x, y, z) =

1 + 2z.
(a) Să se calculeze

√ aria suprafeţei;
R: 2π3 (5 5 − 1)
(b) Să se calculeze momentul de inerţie al suprafeţei ı̂n raport cu
planul xOz; √
35 (1 + 225 5)
R: 2π
(c) Să se calculeze√momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz;
R: 4π35 (1 + 225 5)
(d) Să se calculeze
√ momentul de inerţie ı̂n raport cu originea.
π
R: 315 (14200 5 + 32)
66
Capitolul 6
Integrala triplă
6.1 Definirea integralei triple

Fie D ⊂ R3 o mulţime de puncte din spaţiu. Se numeşte diametru al
mulţimii D marginea superioară a distanţelor dintre două puncte din D:
d(D) = sup ∥AB∥.
A,B∈D
Spunem că o mulţime de puncte din spaţiu este mărginită dacă diametrul
ei este finit.
Definiţia 6.1.1. Fie o mulţime mărginită D ⊂ R3 . Se numeşte diviziune a
mulţimii D o mulţime finită de submulţimi ale lui D, fără puncte interioare
comune, a căror reuniune este D:
n
∆ = {D1 , D2 , . . . , Dn }, Di ⊂ D, i = 1, . . . , n, ⋃ Di = D.
i=1
Pentru o diviziune ∆ a domeniului D, notăm cu di şi Vi diametrul, respec-

tiv volumul submulţimii Di , şi alegem câte un punct intermediar Pi (αi , βi , γi ) ∈
Di , i = 1, . . . , n. Definim de asemenea
∥∆∥ = max di
i=1,...,n
norma diviziunii ∆.
Definiţia 6.1.2. Fie f ∶ D → R o funcţie de trei variabile. Se numeşte
sumă Riemann a funcţiei f corespunzătoare diviziunii ∆ a mulţimii D şi
punctelor intermediare Pi următoarea sumă:
n
σ∆ (f ) = ∑ f (αi , βi , γi )Vi .
i=1
67
Definiţia 6.1.3. Spunem că funcţia f ∶ D → R este integrabilă pe D dacă
pentru orice şir de diviziuni ∆ ale lui D cu norma tinzând către 0 şi orice
alegere a punctelor intermediare corespunzătoare Pi , şirurile corespunzătoare
de sume Riemann σ∆ (f ) au o limită finită comună I:
lim σ∆ (f ) = I
∥∆∥→0
Această valoare I se numeşte integrala triplă a funcţiei f pe domeniul D

şi se notează cu
∭ f (x, y, z)dxdydz.
D
Dacă funcţia f este mărginită, atunci putem defini

mi = inf f (x, y, z), Mi = sup f (x, y, z), i = 1, . . . , n.
(x,y,z)∈Di (x,y,z)∈Di
Definiţia 6.1.4. Fie f ∶ D → R mărginită şi ∆ o diviziune a lui D. Sumele

n n
s∆ = ∑ mi Vi , S∆ = ∑ Mi Vi
i=1 i=1
se numesc sume Darboux inferioară, respectiv superioară corespunzătoare

funcţiei f şi diviziunii ∆.
Avem următoarea inegalitate:
mV ≤ s∆ ≤ σ∆ (f ) ≤ S∆ ≤ M V
unde m = inf f (x, y, z), M = sup f (x, y, z) şi V este volumul domeni-
(x,y,z)∈D (x,y,z)∈D
ului D.
Teorema 6.1.1 (Criteriul de integrabilitate Darboux). Funcţia f ∶ D →
R este integrabilă pe D dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0
astfel ı̂ncât pentru orice diviziune ∆ cu ∥∆∥ < δ să avem S∆ − s∆ < ε.
Teorema 6.1.2. Fie f ∶ D → R continuă pe domeniul ı̂nchis şi mărginit D.
Atunci f este integrabilă pe D.
Demonstraţie. Deoarece funcţia f este continuă pe domeniul ı̂nchis şi mărginit
D, rezultă că este şi uniform continuă pe acest domeniu, deci pentru orice
ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât pe orice subdomeniu al lui D cu diametrul mai
mic decât δ, variaţia funcţiei este mai mică decât Vε , unde V este volumul lui
D. Dacă alegem o diviziune ∆ a lui D astfel ı̂ncât ∥∆∥ < δ, avem
ε
M i − mi < , ∀i = 1, . . . , n
V
68
de unde n
ε n
S∆ − s∆ = ∑(Mi − mi )Vi < ∑ Vi = ε
i=1 V i=1
de unde conform criteriului de integrabilitate Darboux rezultă că f este in-
tegrabilă pe D.
Teorema 6.1.3. Dacă mulţimea tuturor punctelor de discontinuitate ale

funcţiei f ∶ D → R constă dintr-un număr finit de suprafeţe netede, atunci f
este integrabilă.
Aşadar, dacă se modifică ı̂n mod arbitrar valorile funcţiei f integrabilă pe

D, de-a lungul unui număr finit de suprafeţe netede, iar funcţia modificată
rămâne mărginită, atunci noua funcţie este de asemenea integrabilă pe D,
iar integrala ei este aceeaşi cu integrala lui f .

1. Dacă f este o funcţie constantă f (x, y, z) = c, ∀(x, y, z) ∈ D, atunci
∭D f (x, y, z)dxdydz = cV(D)
unde V(D) este volumul domeniului D. În particular, pentru c = 1

găsim
V(D) = ∭ dxdydz;
D
2. Dacă f şi g sunt integrabile pe D şi α, β ∈ R, atunci αf + βg este

integrabilă pe D şi
∭D (αf + βg) dxdydz = α ∭D f (x, y, z)dxdydz+β ∭D g(x, y, z)dxdydz;
3. Dacă f şi g sunt integrabile pe D şi f (x, y, z) ≤ g(x, y, z), ∀(x, y, z) ∈ D,

atunci
∭D f (x, y, z)dxdydz ≤ ∭D g(x, y, z)dxdydz;
4. Dacă f este integrabilă pe D, atunci şi ∣f ∣ este integrabilă pe D şi avem
∣∭ f (x, y, z)dxdydz∣ ≤ ∭ ∣f (x, y, z)∣dxdydz;

D D
69
5. Teorema de medie: Dacă f este integrabilă pe D, atunci există o valoare
µ ∈ [m, M ], unde m = inf f (x, y, z), M = sup f (x, y, z), astfel
(x,y,z)∈D (x,y,z)∈D
ı̂ncât
∭D f (x, y, z)dxdydz = µV(D);
6. Dacă f este continuă pe D, atunci există (x∗ , y ∗ , z ∗ ) ∈ D astfel ı̂ncât
∗ ∗ ∗
∭D f (x, y, z)dxdydz = f (x , y , z )V(D);
7. Proprietatea de aditivitate: Dacă f este integrabilă pe D, care este

ı̂mpărţit ı̂n două subdomenii D1 şi D2 printr-o suprafaţă netedă (even-
tual pe porţiuni), atunci f este integrabilă pe D1 şi D2 , şi avem
∭D f (x, y, z)dxdydz = ∭D f (x, y, z)dxdydz+∭D f (x, y, z)dxdydz;

1 2
8. Dacă f este integrabilă pe D, atunci funcţia

x y z
F (x, y, z) = ∫ du ∫ dv ∫ f (u, v, w)dw
a b c
este continuă pe D şi are următoarele derivate parţiale continue:

∂F y z
= ∫ dv ∫ f (x, v, w)dw
∂x b c
∂F x z
= ∫ du ∫ f (u, y, w)dw
∂y a c
∂F x y
= ∫ du ∫ f (u, v, z)dv
∂z a b
∂ 2F z
= f (x, y, w)dw
∂x∂y ∫c
∂ 2F x
= ∫ f (u, y, z)du
∂y∂z a
2
∂ F y
= ∫ f (x, v, z)dv
∂z∂x b
∂ 3F
= f (x, y, z)
∂x∂y∂z
70
6.3 Metode de calcul pentru integrale triple
6.3.1 Integrarea pe un paralelipiped
Teorema 6.3.1. Fie o funcţie f integrabilă pe paralelipipedul
D = {(x, y, z) ∈ R3 ∣a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d, s ≤ z ≤ t}
astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ [a, b] există integrala I(x) = ∬ f (x, y, z)dydz,
R
b
unde R = [c, d] × [s, t]. Atunci există şi integrala ∫a I(x)dx şi avem
b
∭D f (x, y, z)dxdydz = ∫a [∬R f (x, y, z)dydz] dx.
Demonstraţie. Considerăm diviziunile
∆x ∶ a = x0 < x1 < ⋅ ⋅ ⋅ < xn−1 < xn = b
∆y ∶ c = y0 < y1 < ⋅ ⋅ ⋅ < ym−1 < ym = d

∆z ∶ s = z0 < z1 < ⋅ ⋅ ⋅ < zl−1 < zl = t
ale intervalelor [a, b], [c, d], respectiv [s, t]. Corespunzător, paralelipipedul
D se descompune ı̂n
∆ = {Dijk = [xi−1 , xi ] × [yj−1 , yj ] × [zk−1 , zk ], i = 1, . . . , n, j = 1, . . . , m, k = 1, . . . , l}
iar dreptunghiul se descompune ı̂n
∆R = {Rjk = [yj−1 , yj ] × [zk−1 , zk ], j = 1, . . . , m, k = 1, . . . , l}
Fie
mijk = inf f (x, y, z), Mijk = sup f (x, y, z)
(x,y,z)∈Dijk (x,y,z)∈Dijk
Pentru x = ξi ∈ [xi−1 , xi ] fixat avem:
mijk ≤ f (ξi , y, z) ≤ Mijk , ∀(y, z) ∈ Rjk
Integrând ı̂n raport cu y şi z pe Rjk , obţinem:
mijk ∆yj ∆zk ≤ ∬ f (ξi , y, z)dydz ≤ Mijk ∆yj ∆zk , ∀j = 1, . . . , m, k = 1, . . . , l

Rjk
Sumând acum după indicii j = 1, . . . , m, k = 1, . . . , l găsim

m l m l
∑ ∑ mijk ∆yj ∆zk ≤ ∬ f (ξi , y, z)dydz = I(ξi ) ≤ ∑ ∑ Mijk ∆yj ∆zk
j=1 k=1 R j=1 k=1
71
Înmulţind această dublă inegalitate cu ∆xi şi sumând după indicele i =
1, . . . , n avem:
n m l n n m l
∑ ∑ ∑ mijk ∆xi ∆yj ∆zk ≤ ∑ I(ξi )∆xi ≤ ∑ ∑ ∑ Mijk ∆xi ∆yj ∆zk
i=1 j=1 k=1 i=1 i=1 j=1 k=1
adică
s∆ ≤ σ∆x (I(x), ξi ) ≤ S∆
Trecând acum la limită cu ∥∆x ∥ → 0 ∥∆y ∥ → 0 şi ∥∆z ∥ → 0 obţinem
b
∭D f (x, y, z)dxdydz = ∫a I(x)dx
t
Dacă se mai presupune şi existenţa integralei simple ∫s f (x, y, z)dz pentru
orice x ∈ [a, b] şi orice y ∈ [c, d], se poate ı̂nlocui integrala dublă din enunţ cu
o integrală iterată şi se obţine
b d t
∭D f (x, y, z)dxdydz = ∫a dx ∫c dy ∫s f (x, y, z)dz
6.3.2 Integrarea pe domenii cilindrice

Fie acum un domeniu cilindric D cu generatoarele paralele cu Oz şi mărginit
de două suprafeţe z = g1 (x, y) şi z = g2 (x, y) definite pentru (x, y) ∈ D̄ ⊂ R2 :
D = {(x, y, z) ∈ R3 ∣g1 (x, y) ≤ z ≤ g2 (x, y), (x, y) ∈ D̄}
Teorema 6.3.2. Fie o funcţie f integrabilă pe D astfel ı̂ncât pentru orice
g (x,y)
(x, y) ∈ D̄ există integrala F (x, y) = ∫g12(x,y) f (x, y, z)dz. Atunci există şi
integrala ∬D̄ F (x, y)dxdy şi avem
g2 (x,y)
∭D f (x, y, z)dxdydz = ∬D̄ dxdy ∫g f (x, y, z)dz.
1 (x,y)
Demonstraţia are la baza aceeaşi idee ca şi la integrale duble: se defineşte

funcţia
⎧
⎪
∗ ⎪f (x, y, z), (x, y, z) ∈ D
f (x, y, z) = ⎨
⎪
⎪ (x, y, z) ∉ D
⎩0,
şi se aplică teorema 6.3.1 pe un domeniu paralelipipedic care conţine pe D.
În mod similar se pot calcula integralele triple pe domenii cilindrice cu
generatoarele paralele cu Ox, respectiv Oy.
72
6.3.3 Schimbarea de variabile la integrale triple
Fie D şi ∆ două domenii din R3 , ı̂nchise şi mărginite de suprafeţe netede pe
porţiuni. Considerăm o funcţie continuă şi bijectivă de la ∆ la D, dată prin
⎧
⎪x = x(u, v, w)
⎪
⎪
⎪
⎨y = y(u, v, w) , (u, v, w) ∈ ∆ (6.1)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z(u, v, w)
Dacă funcţiile de mai sus admit derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi continue
pe ∆, atunci jacobianul transformării este
RR ∂x ∂x ∂x RR
D(x, y, z) RRRR ∂u ∂v ∂w RRR
RR
J(u, v, w) = = RR ∂y ∂y ∂y
RRR
D(u, v, w) RRRR ∂u
∂z
∂v
∂z
∂w
∂z RR
RR ∂u ∂v ∂w RR
Exemplu: Coordonatele sferice ale unui punct M (x, y, z) sunt ρ, φ, θ,

unde ρ este lungimea segmentului OM , φ este unghiul făcut de OM cu axa
Oz iar θ este unghiul făcut de OM0 cu axa Ox, M0 fiind proiecţia lui M pe
planul xOy. Avem:
⎧
⎪x = ρ sin φ cos θ
⎪
⎪
⎪
⎨y = ρ sin φ sin θ , ρ ∈ [0, ∞), φ ∈ [0, π], θ ∈ [0, 2π)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = ρ cos φ
Jacobianul transformării este
J(ρ, φ, θ) = ρ2 sin φ.
Teorema 6.3.3. Fie transformarea (6.1) ı̂ntre domeniile ∆ şi D cu ja-

cobianul J(u, v, w) nenul pe ∆. Presupunem că funcţiile x, y, z admit şi
derivate parţiale de ordinul 2 continue pe ∆. Atunci volumul domeniului D
este
V(D) = ∭ ∣J(u, v, w)∣dudvdw.
∆
Observaţie: Aplicând teorema de medie integralei din teorema ante-

rioară obţinem:
V(D) = ∣J(u∗ , v ∗ , w∗ )∣V(∆) (6.2)
unde (u∗ , v ∗ , w∗ ) ∈ ∆.
Teorema 6.3.4. Fie transformarea (6.1) ı̂ntre domeniile ∆ şi D cu ja-

cobianul J(u, v, w) nenul pe ∆. Presupunem că funcţiile x, y, z admit şi
73
derivate parţiale de ordinul 2 continue pe ∆. Considerăm funcţia f ∶ D → R
continuă. Atunci avem:
∭D f (x, y, z)dxdydz = ∭∆ f (x(u, v, w), y(u, v, w), z(u, v, w))∣J(u, v, w)∣dudvdw
Demonstraţie. Considerăm diviziunea {D1 , . . . , Dn } a lui D, şi corespunzător

diviziunea {∆1 , . . . , ∆n } a lui ∆. Conform observaţiei anterioare avem
V(Di ) = ∣J(u∗i , vi∗ , wi∗ )∣V(∆i )
unde (u∗i , vi∗ , wi∗ ) ∈ ∆i .

Alegem acum punctele intermediare Mi (xi , yi , zi ), unde
⎧
⎪xi = x(u∗i , vi∗ , wi∗ )
⎪
⎪
⎪
⎨yi = y(u∗i , vi∗ , wi∗ ) .
⎪
⎪
⎪
⎪ ∗ ∗ ∗
⎩zi = z(ui , vi , wi )
Suma Riemann corespunzătoare integralei triple din membrul stâng este:
n
σ = ∑ f (xi , yi , zi )V(Di ) =
i=1
n
= ∑ f (x(u∗i , vi∗ , wi∗ ), y(u∗i , vi∗ , wi∗ ), z(u∗i , vi∗ , wi∗ ))∣J(u∗i , vi∗ , wi∗ )∣V(∆i )
i=1
care este o sumă Riemann pentru integrala din membrul drept. Făcând
normele diviziunilor lui D şi ∆ să tindă la 0, obţinem egalitatea din enunţ.
6.4 Formula lui Gauss-Ostrogradski

Teorema 6.4.1. Fie D ⊂ R3 un domeniu ı̂nchis şi mărginit de o suprafaţă S
netedă pe porţiuni. Presupunem că orice paralelă la axele de coordonate inter-
sectează suprafaţa S ı̂n două puncte. Dacă funcţiile P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z)
∂Q ∂R
sunt continue pe D şi au derivatele parţiale ∂P
∂x , ∂y , ∂z continue pe D, atunci
avem:
∂P ∂Q ∂R
∭D ( ∂x + ∂y + ∂z ) dxdydz = ∬S P dydz + Qdzdx + Rdxdy,
unde integrala din membrul drept se aplică pe faţa exterioară.

Demonstraţie. Vom presupune mai ı̂ntâi că D este un domeniu cilindric cu
generatoarele paralele cu axa Oz şi mărginit de suprafeţele
S1 ∶ z = g1 (x, y), S2 ∶ z = g2 (x, y), (x, y) ∈ D̄ ⊂ R2
74
Conform teoremei 6.3.2, avem:
∂R g2 (x,y) ∂R
∭D ∂z dxdydz = ∬D̄ [∫g (x,y) ∂z dz] dxdy
1
= ∬ R(x, y, g2 (x, y))dxdy − ∬ R(x, y, g1 (x, y))dxdy

D̄ D̄
= ∬ R(x, y, z)dxdy + ∬ R(x, y, z)dxdy

S2 S1
Generatoarele fiind paralele cu axa Oz, normala la suprafaţa laterală S3

este perpendiculară pe Oz, deci cos γ = 0, de unde obţinem că
∬S R(x, y, z)dxdy = 0,
3
aşadar
∂R
∭D ∂z dxdydz = ∬S Rdxdy. (6.3)
Dacă D este un domeniu mărginit de o suprafaţă oarecare netedă pe
porţiuni, il descompunem ı̂n subdomenii cilindrice ca mai sus, iar formula
(6.3) rămâne valabilă.
În mod analog se obţin:
∂P
∭D ∂x dxdydz = ∬S P dydz. (6.4)
∂Q
∭D ∂y dxdydz = ∬S Qdzdx. (6.5)
Adunând acum (6.3), (6.4) şi (6.5), obţinem formula din enunţ.
6.5 Aplicaţii ale integralei triple

Masa unui corp:
m(D) = ∭ ρ(x, y, z)dxdydz

D
Coordonatele centrului de greutate al unui corp:
∭D xρdxdydz ∭ yρdxdydz ∭ zρdxdydz

xG = , yG = D , zG = D
∭D ρdxdydz ∭D ρdxdydz ∭D ρdxdydz
75
Momentele de inerţie ale unui corp:
1. ı̂n raport cu planele de coordonate:

⎧
⎪Iyz = ∭D x2 ρdxdydz
⎪
⎪
⎪
⎨Izx = ∭D y 2 ρdxdydz
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩Ixy = ∭D z ρdxdydz
2
2. ı̂n raport cu axele de coordonate:

⎧
⎪Ix = ∭D (y 2 + z 2 )ρdxdydz
⎪
⎪
⎪
⎨Iy = ∭D (x2 + z 2 )ρdxdydz
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩Iz = ∭D (x + y )ρdxdydz
2 2
3. ı̂n raport cu originea:
IO = ∭ (x2 + y 2 + z 2 )ρdxdydz
D
6.6 Exerciţii
1. Să se calculeze următoarele integrale triple:
(a) ∭ (xy 2 + z 3 )dxdydz, D = {(x, y, z)∣0 ≤ x ≤ a, 0 ≤ y ≤ b, 0 ≤ z ≤ c}
D
(b) ∭ (1 + 2x − 3y)dxdydz, D = {(x, y, z)∣∣x∣ ≤ a, ∣y∣ ≤ b, ∣z∣ ≤ c}
D
(c) ∭ xyzdxdydz, D = {(x, y, z)∣0 ≤ x ≤ 1, −2 ≤ y ≤ 0, 1 ≤ z ≤ 4}
D
2. Să se calculeze integrala ∭ dxdydz

(1+x+y+z)3 , unde (V ) este tetraedrul mărginit
(V )
de planele x = 0, y = 0, z = 0 şi x + y + z = 1.
R: 12 (ln 2 − 58 )
3. Să se calculeze integrala ∭ zdxdydz, unde (V ) este corpul mărginit de
(V )
h2
suprafaţa conică z2 = R2 (x
2 + y 2 ) şi de planul z = h.
2 2
R: πR4 h
4. Să se calculeze volumul corpului mărginit de suprafaţa
(S) ∶ z = 4 − y 2 , z = 2 + y 2 , −1 ≤ x ≤ 2.
R: 8
76
5. Folosind formula lui Gauss-Ostrogradski să se calculeze următoarea
integrală de suprafaţă:
∬ x dydz + y dzdx + z dxdy

3 3 3
(S)
unde (S) este faţa exterioară a sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 .

5
R: 12πa
5
6. Să se determine masa şi coordonatele centrului de greutate ale segmen-

tului cilindric definit de
x2 + y 2 ≤ a2 , z ≤ by, z ≥ 0(b > 0)
de densitate constantă ρ0 .
3
R: m = 2ρ03a b , G (0, 3π 3π
16 a, 32 ab)
7. Să se calculeze momentul de inerţie faţă de planul xOz al solidului

omogen
x2 y 2 z 2
+ + ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0
a2 b2 c2
π
R: 30 ab3 c
8. Să se determine momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz a corpului

omogen mărginit de suprafeţele
z = x2 + y 2 , x + y = ±1, x − y = ±1, z = 0
14
R: 45
9. Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu originea pentru porţiunea

de sferă
(V ) ∶ x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0,
densitatea de masă fiind ρ(x, y, z) = z.
π 6
R: 24 a
77
Capitolul 7
Ecuaţii diferenţiale
7.1 Generalităţi
Definiţia 7.1.1. 1. Fie F (x, y, y ′ , . . . , y (n) ) o funcţie reală definită pe dome-
niul [a, b] × Y , Y ⊂ Rn+1 având argumentele variabila reală x ∈ [a, b] şi
funcţia reală y ı̂mpreună cu derivatele ei y ′ , y ′′ , . . . , y (n) . Ecuaţia
F (x, y, y ′ , . . . , y (n) ) = 0 (7.1)
se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul n, dacă se cere să se

determine funcţiile y = φ(x) definite pe intervalul [a, b], având derivate
până la ordinul n inclusiv, ı̂n orice punct al intervalului [a, b] astfel
ı̂ncât să avem
F (x, φ(x), φ′ (x), . . . , φ(n) (x)) = 0, ∀x ∈ [a, b]
2. Funcţiile reale φ(x) care ı̂ndeplinesc condiţiile de mai sus se numesc

soluţii ale ecuaţiei diferenţiale (7.1)
3. Dacă n = 1, ecuaţia se numeşte de ordinul ı̂ntâi şi poate avea fie
forma implicită F (x, y, y ′ ) = 0 fie forma explicită y ′ = f (x, y).
Definiţia 7.1.2. 1. Funcţia y = φ(x, C) se numeşte soluţie generală a
ecuaţiei diferenţiale de ordinul ı̂ntâi F (x, y, y ′ ) = 0 pe domeniul D ⊂ R2
dacă φ este soluţie a ecuaţiei ı̂n D şi dacă prin alegerea convenabilă a
constantei C, funcţia φ(x, C) se transformă ı̂n orice soluţie a ecuaţiei
al cărei grafic se află ı̂n D.
2. Se numeşte soluţie particulară a ecuaţiei F (x, y, y ′ ) = 0 o funcţie
y = φ0 (x), x ∈ [a, b] care se obţine din soluţia generală y = φ(x, C)
dând o valoare particulară constantei arbitrare C.
78
3. O soluţie a unei ecuaţii diferenţiale care nu se obţine pentru o valoare
particulară a constantei arbitrare C se numeşte soluţie singulară.
4. O soluţie generală scrisă sub forma implicită ψ(x, y, C) = 0 se numeşte
integrală generală.
5. Graficul unei soluţii particulare a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul
ı̂ntâi este o curbă plană, numită curbă integrală.
Soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale poate fi dată şi parametric
⎧
⎪
⎪x = φ(t, C)
⎨ , t ∈ [a, b]
⎪
⎪ y = ψ(t, C)
⎩
Definiţia 7.1.3. Problema determinării soluţiei y = φ(x) a ecuaţiei y ′ =
f (x, y) care pentru x = x0 ia valoarea dată y = y0 se numeşte problema lui
Cauchy. Condiţia φ(x0 ) = y0 se numeşte condiţia lui Cauchy.
7.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi sub

forma explicită
7.2.1 Ecuaţii diferenţiale care provin din anularea unei
diferenţiale totale
Considerăm ecuaţia
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 (7.2)
unde P şi Q sunt funcţii continue pe un domeniu D ⊂ R2 .
O astfel de ecuaţie se poate scrie sub forma explicită dacă se ı̂mparte la
Q(x, y) ≠ 0. Reciproc, orice ecuaţie explicită y ′ = f (x, y) se poate scrie sub
forma (7.2) ı̂n felul următor:
dy −f (x, y)Q(x, y) P (x, y)
=− =− , Q(x, y) ≠ 0
dx Q(x, y) Q(x, y)
Teorema 7.2.1. Fie ecuaţia diferenţială (7.2) unde P (x, y) şi Q(x, y) sunt
funcţii continue cu derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi continue ı̂n domeniul
D, care verifică pentru orice (x, y) ∈ D relaţia
∂P ∂Q
= . (7.3)
∂y ∂x
Integrala generală a ecuaţiei (7.2) este dată de
x y
∫x P (t, y0 )dt + ∫y Q(x, t)dt = C, (x0 , y0 ) ∈ D. (7.4)
0 0
79
Un caz particular al ecuaţiei (7.2) este ecuaţia diferenţială
P (x)dx + Q(y)dy = 0
unde P (x) este continuă pe [a, b] şi Q(y) este continuă pe [c, d]. O astfel
de ecuaţie se numeşte ecuaţie cu variabile separate. Deoarece P şi Q
ı̂ndeplinesc condiţia (7.3) pentru orice (x, y) ∈ [a, b]×[c, d], integrala generală
este dată de
x y
∫x P (t)dt + ∫y Q(t)dt = C, (x0 , y0 ), (x, y) ∈ [a, b] × [c, d].
0 0
Dacă P dx+Qdy nu este diferenţială totală ı̂n D, se caută o funcţie µ(x, y)

astfel ı̂ncât expresia µ(x, y)[P dx + Qdy] să fie o diferenţială totală ı̂n D.
Impunând condiţia (7.3), obţinem pentru µ ecuaţia
∂Q ∂P ∂µ ∂µ
µ( − )+Q −P =0 (7.5)
∂x ∂y ∂x ∂y
Funcţia µ(x, y) definită ı̂n D şi cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi con-
tinue ı̂n D şi care verifică ecuaţia (7.5) se numeşte factor integrant al
ecuaţiei (7.2).
Dacă se caută un factor integrant µ(x), ecuaţia (7.5) se scrie
1 dµ 1 ∂P ∂Q
= ( − )
µ dx Q ∂y ∂x
Dacă 1
Q ( ∂P
∂y − ∂x ) este funcţie numai de x, obţinem
∂Q
1 ∂P ∂Q
ln µ = ∫ ( − ) dx
Q ∂y ∂x
În mod analog, dacă se caută un factor integrant µ(y), obţinem
1 ∂Q ∂P
ln µ = ∫ ( − ) dy
P ∂x ∂y
7.2.2 Ecuaţii omogene şi ecuaţii reductibile la ecuaţii

omogene
Definiţia 7.2.1. O funcţie f (x, y) se numeşte omogenă de grad m ı̂n x, y
dacă
f (tx, ty) = tm f (x, y).
80
Dacă punem t = 1
x obţinem pentru o funcţie omogenă relaţia
y
f (x, y) = xm f (1, )
x
Definiţia 7.2.2. O ecuaţie diferenţială de forma
dy P (x, y)
= (7.6)
dx Q(x, y)
unde P şi Q sunt funcţii omogene de acelaşi grad m, se numeşte ecuaţie
diferenţială omogenă.
Avem P (x, y) = xm P (1, xy ), Q(x, y) = xm Q (1, xy ), iar (7.6) devine
dy P (1, x )
y
y
= = f ( ). (7.7)
dx Q (1, x )
y
x
Teorema 7.2.2. Dacă ı̂n ecuaţia omogenă (7.7) facem schimbarea de funcţie
y = zx, ecuaţia se transformă ı̂n ecuaţia cu variabile separate
dz dx
= . (7.8)
f (z) − z x
Dacă z0 este o rădăcină a ecuaţiei f (z) − z = 0, atunci z = z0 este de
asemenea o soluţie a ecuaţiei (7.8), adică dreapta y = z0 x este o soluţie
singulară a ecuaţiei (7.7).
Considerăm acum ecuaţiile de forma
dy ax + by + c
=f( ′ ) (7.9)
dx a x + b ′ y + c′
unde a, b, c, a′ , b′ , c′ ∈ R. Avem următoarele situaţii:
1. Dacă c = c′ = 0, atunci ecuaţia (7.9) devine
dy ax + by
=f( ′ )
dx a x + b′ y
care este o ecuaţie omogenă.
2. Dacă c = c′ ≠ 0 şi ab′ − a′ b ≠ 0, facem schimbarea de variabilă şi de

funcţie u = x − x0 , v = y − y0 , unde (x0 , y0 ) este o soluţie a sistemului
⎧
⎪
⎪ax + by + c = 0
⎨ ′
⎪
⎩a x + b y + c = 0
′ ′
⎪
81
iar ecuaţia (7.9) devine
dv au + bv
=f( ′ )
du a u + b′ v
care este o ecuaţie omogenă.
3. Dacă c = c′ ≠ 0 şi ab′ − a′ b = 0, ecuaţia (7.9) devine
dy ax + by + c
=f( )
dx k(ax + by) + c′
′ ′
unde k = aa = bb , ecuaţie care prin schimbarea de funcţie z = ax + by se
reduce la ecuaţia cu variabile separate
dz
= dx.
bf ( kz+c
z+c
′) + a
7.2.3 Ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi şi ecuaţii reductibile

la ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi
Definiţia 7.2.3. O ecuaţie de forma
dy
+ P (x)y + Q(x) = 0 (7.10)
dx
unde P şi Q sunt funcţii continue pe un interval [a, b], se numeşte ecuaţie
diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi.
Dacă Q(x) = 0 ı̂n (7.10), ecuaţia se numeşte ecuaţie liniară omogenă.
Teorema 7.2.3. Soluţia generală a ecuaţiei liniare (7.10) este dată de
y = e− ∫ P (x)dx [C − ∫ Q(x)e∫ P (x)dx dx] , x ∈ [a, b].
y ′ + P (x)y + Q(x)y α = 0, α ∈ R∗ , α ≠ 1
unde P şi Q sunt funcţii continue pe un interval [a, b], se numeşte ecuaţie
Bernoulli
Teorema 7.2.4. O ecuaţie Bernoulli se transformă ı̂ntr-o ecuaţie liniară cu

ajutorul schimbării de funcţie y 1−α = z.
82
y ′ + P (x)y 2 + Q(x)y + R(x) = 0
unde P, Q, R sunt funcţii continue pe un interval [a, b], se numeşte ecuaţie
Riccati
Teorema 7.2.5. Dacă se cunoaşte o soluţie particulară y1 a unei ecuaţii
Riccati, prin schimbarea de funcţie y = y1 + z1 , ecuaţia se transformă ı̂ntr-o
ecuaţie liniară.
7.3 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi sub

formă implicită
1. Ecuaţii de forma
y = f (y ′ )
Notăm y ′ = p şi obţinem soluţia generală parametrică

⎧
⎪
⎪x = ∫ p1 f ′ (p)dp + C
⎨
⎪
⎩y = f (p)
⎪
x = f (y ′ )
Notăm y ′ = p şi obţinem soluţia generală parametrică

⎧
⎪
⎪x = f (p)
⎨
⎪
⎩y = ∫ pf (p)dp + C
′
⎪
F (y, y ′ ) = 0
Dacă se cunoaşte o reprezentare parametrică

⎧
⎪
⎪u = φ(t)
⎨ , t ∈ [a, b]
⎪
⎩v = ψ(t)
⎪
a curbei F (u, v) = 0, atunci obţinem soluţia generală parametrică
⎧
⎪ φ′ (t)
⎪x = ∫ ψ(t) dt + C
⎨
⎪
⎩y = φ(t)
⎪
83
F (x, y ′ ) = 0
Dacă se cunoaşte o reprezentare parametrică

⎧
⎪
⎪u = φ(t)
⎨ , t ∈ [a, b]
⎪
⎩v = ψ(t)
⎪
a curbei F (u, v) = 0, atunci obţinem soluţia generală parametrică

⎧
⎪
⎪x = φ(t)
⎨
⎪
⎩y = ∫ φ (t)ψ(t)dt + C
′
⎪
5. Ecuaţii Lagrange
A(y ′ )x + B(y ′ )y + C(y ′ ) = 0
sau ı̂mpărţind prin B(y ′ ) ≠ 0:
y = φ(y ′ )x + ψ(y ′ )
Notăm y ′ = p şi după derivare ı̂n raport cu x se obţine ecuaţia liniară
dx φ′ (p) ψ ′ (p)
+ x+ =0
dp φ(p) − p φ(p) − p
dacă φ(p) − p ≠ 0.
6. Ecuaţii Clairaut
y = xy ′ + ψ(y ′ )
care este o ecauţie Lagrange particulară, pentru φ(p) = p. Procedând
ca mai sus se obţine
dp
(x + ψ ′ (p)) =0
dx
care are soluţia generală
y = Cx + ψ(C)
şi soluţia singulară

⎧
⎪
⎪x = −ψ ′ (p)
⎨
⎪
⎩y = −pψ (p) + ψ(p)
′
⎪
84
7.3.1 Existenţă şi unicitate
Pentru ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi avem următoarea teoremă de
existenţă şi unicitate a soluţiei problemei Cauchy corespunzătoare:
Teorema 7.3.1. Fie ecuaţia diferenţială de ordinul ı̂ntâi y ′ = f (x, y), unde
f are derivată parţială ı̂n raport cu y continuă pe un domeniu dreptunghiular
D = {(x, y) ∈ R2 ∣a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d} şi fie (x0 , y0 ) un punct ı̂n interiorul lui
D. Atunci există δ > 0 şi o unică funcţie φ ∶ (x0 − δ, x0 + δ) → R cu derivata
continuă astfel ı̂ncât φ(x0 ) = y0 şi
φ′ (x) = f (x, φ(x)), ∀x ∈ (x0 − δ, x0 + δ).
7.4 Exerciţii
1. Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile:
(a) y ′ = x(2 ln x+1)

sin y+y cos y
(b) y − xy ′ = y 2 + y ′
(c) y ′ = e2x−3y
(d) xyy ′ = 1 + x + y + xy
′ √
(e) yyx = 1 + x2 + y 2 + x2 y 2
(f) ey (1 + x2 )y ′ − 2x(1 + ey ) = 0
2. Să se rezolve următoarele probleme Cauchy:

⎧
⎪
⎪(y 2 + 1)xdx + (x + 1)ydy = 0
(a) ⎨
⎪
⎩y(0) = 1
⎪
⎧
⎪ 3ex
⎪ 1+e x dx + sin 2y dy = 0
2
(b) ⎨
⎪
⎩y(0) = 4
π
⎪
⎧
⎪
⎪(1 + x3 )dy − x2 ydx = 0
(c) ⎨
⎪
⎩y(1) = 2
⎪
3. Să se rezolve următoarele ecuaţii cu diferenţială totală:
(a) (2xy − 2y 3 )dx + (x2 − 6xy 2 )dy = 0

(b) (5x4 + 3x2 y 2 − 2xy 3 )dx + (2x3 y − 3x2 y 2 − 5y 4 )dy = 0
(c) (y cos x + 1)dx + sin xdy = 0
85
4. Folosind un multiplicator µ(x) să se integreze ecuaţia
(x sin y + y cos y)dx + (x cos y − y sin y)dy = 0
R: ex [(x − 1) sin y + y cos y] = C
5. Determinând mai ı̂ntâi un factor integrant funcţie numai de y, să se
integreze ecuaţia
(1 + 3x2 sin y)dx − xctgydy = 0
R: x3 + sinx y = C
6. Să se integreze ecuaţia diferenţială omogenă
√
ydx + (2 xy − x)dy = 0
√
R: ln ∣y∣ + xy = C
7. Să se integreze ecuaţia diferenţială
dy x − 2y + 1
= −2 ⋅ , 5x − y − 4 ≠ 0
dx 5x − y − 4
şi să se afle curba care trece prin punctul (1, 2).
R: (x + y − 2)2 = C(2x − y − 1); C = −1
8. Să se integreze ecuaţia
dy x − 2y + 9
= , 3x − 6y + 19 ≠ 0
dx 3x − 6y + 19
R: x − 3y + 8 ln ∣x − 2y + 1∣ = C
9. Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale liniare:
(a) x(1 − x2 )y ′ + (2x2 − 1)y = x3
(b) dy
dx + xy = x3 − 3
dy
(c) x ln x dx + y = 2 ln x
(d) cos2 xy ′ + y = tg x
(e) (1 + x3 )y ′ + 6x2 y = 1 + x2
(f) x2 y ′ = 3x2 − 2xy + 1
⎧
⎪
⎪y ′ + yctg x = sin
4x
(g) ⎨ π x
⎪
⎪y ( ) = 0
⎩ 2
86

Analiza Matematica II

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZĂ

1 Integrala definită (Riemann). Primitive 4

2 Integrale improprii şi cu parametru 20

Integrala definită (Riemann).

1.1 Funcţii integrabile

a = x0 < x1 < x2 < ⋅ ⋅ ⋅ < xn−1 < xn = b.

2. Lungimea celui mai mare subinterval de forma [xi , xi+1 ], i = 0, 1, . . . , n − 1

∥∆∥ = max (xi+1 − xi )

4. Se numeşte sumă Riemann a funcţiei f ∶ [a, b] → R corespunzătoare

Din punct de vedere geometric, sumele Riemann corespunzătoare unei

Dacă f este o funcţie integrabilă pe [a, b], atunci deﬁnim

∃m, M ∈ R, m = inf f (x), M = sup f (x).

1. Se numeşte sumă Darboux inferioară corespunzătoare lui f şi di-

2. Se numeşte sumă Darboux superioară corespunzătoare lui f şi di-

Pentru ε > 0 alegem δε = ε

de unde conform criteriului lui Darboux rezultă că f este integrabilă.

1.2 Proprietăţi ale funcţiilor integrabile

5. Teorema de medie: dacă f şi g sunt integrabile pe [a, b] şi dacă g ≥ 0,

m ≤ f (x) ≤ M ⇒ mg(x) ≤ f (x)g(x) ≤ M g(x)

Integrând pe [a, b] găsim

8. Proprietatea de ereditate: Dacă f este integrabilă pe [a, b], atunci f

9. Proprietatea de aditivitate: Dacă f este integrabilă pe [a, b] şi c ∈ [a, b],

11. Dacă f este o funcţie impară integrabilă pe [−a, a], atunci

12. Dacă f este o funcţie pară integrabilă pe [−a, a], atunci

Următoarea teoremă arată că dacă o funcţie admite o primitivă, atunci

Teorema 1.3.1. Fie f ∶ I → R şi F o primitivă a lui f . Atunci oricare ar fi

Aşadar dacă avem o primitivă a unei funcţii f , putem obţine o inﬁnitate

Definiţia 1.3.2. Mulţimea tuturor primitivelor unei funcţii f ∶ I → R se

Din teorema anterioară deducem că

∫ f (x)dx = {F (x) + C ∣ F primitivă a lui f şi C ∈ R}

Teorema 1.3.2. Există următoarele integrale nedefinite:

5. ∫ sin xdx = − cos x + C, x ∈ R;

6. ∫ cos xdx = sin x + C, x ∈ R;

În general, orice funcţie continuă admite primitive. Următoarea teoremă

Teorema 1.3.3. Fie f, g ∶ I → R şi α, β ∈ R. Dacă f şi g admit primitive pe

∫ (αf + βg)(x)dx = α ∫ f (x)dx + β ∫ g(x)dx.

De asemenea, dacă o funcţie admite primitive, atunci are proprietatea lui

1.4 Metode de integrare

Teorema 1.4.2 (metoda schimbării de variabilă). Fie funcţiile u ∶ I → J

(F (u(x))′ = F ′ (u(x))u′ (x) = f (u(x))u′ (x)

adică funcţia F (u(x)) este o primitivă a lui f (u(x))u′ (x) deci

Dacă notăm y = u(x), atunci avem dy = u′ (x)dx, iar integrala devine

Aplicând teorema anterioară funcţiilor elementare din teorema 1.3.2, obţinem:

u(x) u (x)dx = ln ∣u(x)∣ + C, u(x) ∈ R ∖ {0};

4. ∫ eu(x) u′ (x)dx = eu(x) + C;

5. ∫ sin u(x)u′ (x)dx = − cos u(x) + C;

6. ∫ cos u(x)u′ (x)dx = sin u(x) + C;

7. ∫ cos2 u(x) u (x)dx

u(x)2 +a2 u (x)dx = a1 arctg u(x)

u(x)2 −a2 u (x)dx = ln ∣ u(x)−a

1.4.1 Primitivele funcţiilor raţionale

Q(x) = (x − a1 )k1 . . . (x − al )kl (x2 + b1 x + c1 )m1 . . . (x2 + bn x + cn )mn .

Folosind teorema de mai sus şi proprietatea de linearitate a integralei

∫ R(sin x, cos x)dx,

unde a, b ∈ R şi m, n, p ∈ Q. Pentru astfel de integrale folosim următoarele

unde R este o funcţie raţională de două variabile, se reduc la primitive de

1.5 Metode de calcul al integralelor definite

Demonstraţie. Fie ∆n un şir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu ∥∆n ∥ → 0.

Trecând la limită cu ∥∆n ∥ → 0, găsim

Corolar 1.5.1. Fie f ∶ [a, b] → R o funcţie integrabilă care admite primitive.

G′ (x) = F ′ (x) − 0 = f (x)

deci G este o primitivă a lui f .

Teorema 1.5.3 (formula de schimbare de variabilă). Fie f ∶ [a, b] → R con-