Anca Croitoru Marius Durea Cristian Văideanu

Probleme de Analiză Matematică

I - Calcul Diferenţial ı̂n R

Editura PIM
Iaşi 2010
Referenţi ştiinţifici:

Prof.dr. Eugen Popa,

Universitatea ”Al.I. Cuza” Iaşi

Prof.dr. Constantin Zălinescu,

Universitatea ”Al.I. Cuza” Iaşi
Profesorilor noştri
 Cuprins

Prefaţă vii

1 MULŢIMI. RELAŢII. FUNCŢII 1

Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

2 ŞIRURI DE NUMERE REALE 64

Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

3 SERII NUMERICE 116

Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142

4 LIMITE DE FUNCŢII. CONTINUITATE 176

Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200

5 FUNCŢII DERIVABILE 225

Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241

6 ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 272

Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284
Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297

v
vi

Note istorice 333

Bibliografie 340

Index 342
 Prefaţă

Această culegere de probleme este prima dintr-o serie de trei volume

care ı̂nsoţesc cursurile de Analiză Matematică oferite ı̂n primii doi ani ai
Facultăţii de Matematică din Universitatea ”Al.I. Cuza” Iaşi. Primul volum
urmăreşte programa cursului de Calcul Diferenţial din primul semestru al
anului I şi se adresează nu numai studenţilor de la facultăţile de Matem-
atică, dar şi celor din primii ani ai facultăţilor care oferă cursuri de Analiză
Matematică.
Problemele sunt culese dintr-o variată bibliografie sau sunt propuse de
către autori. Unele probleme au fost propuse la diverse concursuri şcolare
sau studenţeşti, la concursuri de definitivat, gradul al II-lea sau titularizare
din ı̂nvăţământul preuniversitar, această carte adresându-se ı̂n egală măsură
elevilor de liceu şi cadrelor didactice.
Culegerea cuprinde şase capitole: Mulţimi. Relaţii. Funcţii, Şiruri de
numere reale, Serii numerice, Limite de funcţii. Continuitate, Funcţii deriv-
abile, Şiruri şi serii de funcţii, urmate de câteva note istorice. Fiecare capitol
este structurat ı̂n trei părţi. La ı̂nceput sunt prezentate doar enunţuri ale
definiţiilor şi teoremelor ce se referă la subiectul respectiv. Partea a doua
conţine diverse exerciţii şi probleme, iar ı̂n ultima parte sunt oferite soluţii,
indicaţii şi, acolo unde este posibil, mai multe variante de rezolvare. Unele
probleme sunt lăsate ca teme ı̂n seama cititorului. Teoria prezentată nu
este exhaustivă - pentru completări şi demonstraţii se pot consulta Precu-
panu [17], Popa [16] sau Sireţchi [20], iar ı̂n rezolvarea unora din problemele
prezentate, manualele de liceu sunt de un real, preţios, indicat şi indispens-
abil ajutor.
Dorim să mulţumim doamnei profesor dr. Anca Maria Precupanu, dom-
nului profesor dr. Eugen Popa şi domnului profesor dr. Constantin Zălinescu
pentru răbdarea şi atenţia deosebită cu care au citit această carte, pentru
observaţiile pertinente şi discuţiile utile purtate pe marginea conţinutului,
viii

precum şi pentru variantele de rezolvare oferite la unele probleme.

De asemenea mulţumim doamnei cercetător dr. Cristina Stamate pentru
sugestiile interesante aduse la rezolvarea unor probleme.
În sfârşit, mulţumim doamnei Luminiţa Teodorescu pentru munca in-
spirată depusă ı̂n tehnoredactare, familiilor şi prietenilor pentru ı̂ntregul
sprijin.

Autorii
 Capitolul 1

MULŢIMI. RELAŢII. FUNCŢII

O mulţime este o colecţie de obiecte bine definite şi se va nota cu litere mari:
A, B, .... Obiectele din mulţime se numesc elemente şi se vor nota cu litere
mici: a, b, .... Mulţimea vidă (care nu conţine nici un element) se notează ∅.
Familiile de mulţimi se vor nota cu litere mari ronde: A, B, ....
În continuare, vom presupune cunoscute următoarele simboluri: ∨ (sau),
∧ (şi), ⇒ (implică), ⇔ (echivalent logic), ∀ (oricare), ∃ (există), ∃! (există
şi este unic).
Dacă A este o mulţime şi x este un element al mulţimii A, atunci vom
nota: x ∈ A. În caz contrar notăm: x ∈ / A.
Două mulţimi A şi B se numesc egale dacă au aceleaşi elemente; vom
nota prin A = B. A şi B se numesc diferite dacă nu sunt egale; vom nota
A ̸= B.
O mulţime A se numeşte submulţime sau parte a unei mulţimi B dacă
orice element al lui A aparţine lui B. Se mai spune că A este inclusă ı̂n B
sau B este supramulţime a lui A şi notăm: A ⊂ B. Spunem că mulţimea A
este submulţime strictă a lui B sau că A este inclusă strict ı̂n B dacă A ⊂ B
şi A ̸= B. Se observă că A = B ⇔ A ⊂ B şi B ⊂ A.
Dacă X este o mulţime, vom nota cu P(X) mulţimea tuturor părţilor
lui X.
Mulţimea tuturor elementelor x din X care au proprietatea P se notează
prin {x ∈ X|x verifică P }.
Vom nota:
N = mulţimea numerelor naturale, N = {0, 1, 2, 3, · · · },
N∗ = mulţimea numerelor naturale diferite de zero,
Z = mulţimea numerelor ı̂ntregi, Z = {· · · , −3, −2, −1, 0, 1, 2, 3, · · · }
Z∗ = mulţimea numerelor ı̂ntregi diferite{de zero, }
a
Q = mulţimea numerelor raţionale, Q = |a ∈ Z, b ∈ N∗ ,
b
Q∗ = mulţimea numerelor raţionale diferite de zero.

1
2

Definiţia 1.1. Fie X, Y mulţimi nevide şi A, B ∈ P(X). Se definesc

următoarele mulţimi:
a) Reuniunea mulţimilor A şi B:
A ∪ B = {x ∈ X|x ∈ A sau x ∈ B}.

b) Intersecţia mulţimilor A şi B:

A ∩ B = {x ∈ X|x ∈ A şi x ∈ B}.
Dacă A ∩ B = ∅, mulţimile A şi B se numesc disjuncte.
c) Diferenţa mulţimilor A şi B:
A \ B = {x ∈ X|x ∈ A şi x ∈
/ B}.
Diferenţa X \ A se numeşte complementara mulţimii A faţă de X şi
se notează cX A sau cA dacă nu există nici o posibilitate de confuzie.
d) Diferenţa simetrică a mulţimilor A şi B:
A△B = (A \ B) ∪ (B \ A).

e) Produsul cartezian al mulţimilor X şi Y este mulţimea tuturor perechilor

ordonate (x, y) cu x ∈ X, y ∈ Y . Se notează:
X × Y = {(x, y) | x ∈ X şi y ∈ Y }.

Două perechi (x, y) şi (x′ , y ′ ) sunt egale dacă şi numai dacă x = x′ şi
y = y′.
Pentru X1 , X2 , ..., Xn mulţimi nevide (n ∈ N∗ ), produsul lor cartezian
este:
X1 × X2 × ... × Xn = {(x1 , x2 , ..., xn )|xi ∈ Xi , ∀i ∈ {1, 2, ..., n}}.
∏
n
Mulţimea X1 × X2 × . . . × Xn se notează şi Xi .
i=1
Produsul cartezian al mulţimilor nevide X1 , X2 , . . . , Xn , . . . este:
∏ ∞
∏
Xn = Xn = {(x1 , x2 , ..., xn , ...)|xn ∈ Xn , ∀n ∈ N∗ }.
n∈N∗ n=1

Mulţimile Xn se numesc factorii produsului cartezian. Dacă există un

factor egal cu mulţimea vidă, produsul cartezian este mulţimea vidă.

Propoziţia 1.2. Fie X o mulţime nevidă. Atunci pentru orice A, B, C ∈

P(X) au loc următoarele proprietăţi:
 3

i) A ∪ B = B ∪ A;

ii) (A ∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C);

iii) A ∪ ∅ = A;

iv) A ∪ cA = X;

v) A ∩ B = B ∩ A;

vi) (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C);

vii) A ∩ ∅ = ∅;

viii) A ∩ X = A;

ix) A \ ∅ = A;

x) A \ A = ∅;

xi) A△B = B△A;

xii) (A△B)△C = A△(B△C);

xiii) A△∅ = A;

xiv) A△A = ∅.

Definiţia 1.3. Fie X şi Y mulţimi nevide. O submulţime R a produsului

cartezian X × Y se numeşte relaţie de la X la Y . Dacă (x, y) ∈ R, atunci
uneori scriem xRy şi spunem că x este ı̂n relaţia R cu y. Dacă (x, y) ∈
/ R,
vom mai nota aceasta prin xR /y.
Dacă X = Y , atunci R se numeşte relaţie pe X. De exemplu, △(X) =
{(x, x)|x ∈ X} este o relaţie pe X, numită diagonala lui X.

Definiţia 1.4. Pentru relaţia R ⊂ X × Y se definesc:

a) Inversa relaţiei R:

R−1 = {(y, x) ∈ Y × X|(x, y) ∈ R}.

b) Domeniul relaţiei R:

Dom R = {x ∈ X|∃y ∈ Y a.ı̂. (x, y) ∈ R}.

4

c) Imaginea (sau codomeniul) relaţiei R:

Im R = {y ∈ Y |∃x ∈ Xa.ı̂. (x, y) ∈ R}.

d) Imaginea mulţimii A ⊂ X prin relaţia R:

R(A) = {y ∈ Y |∃x ∈ Aa.ı̂. (x, y) ∈ R}.

Observaţia 1.5.

a) R(X) = Im R.
b) Dacă B ⊂ Y , atunci imaginea lui B prin R−1 , notată R−1 (B), se
numeşte şi contraimaginea lui B prin R şi avem:
R−1 (B) = {x ∈ X|∃y ∈ B a.ı̂. (x, y) ∈ R}.

Definiţia 1.6. Fie X, Y, T mulţimi nevide şi relaţiile R ⊂ X × Y şi

S ⊂ Y × T . Compunerea lui S cu R, notată S ◦ R, este relaţia de la X la T
definită prin:
S ◦ R = {(x, t) ∈ X × T |∃y ∈ Y a.ı̂. (x, y) ∈ R, (y, t) ∈ S}.
Definiţia 1.7. Fie X, Y mulţimi nevide. O relaţie f ⊂ X ×Y se numeşte
funcţie definită pe X cu valori ı̂n Y dacă ı̂ndeplineşte condiţiile:
a) Dom f = X (adică pentru orice x ∈ X, există y ∈ Y astfel ı̂ncât
(x, y) ∈ f );
b) ∀x ∈ X, ∀y1 , y2 ∈ Y , ((x, y1 ) ∈ f şi (x, y2 ) ∈ f ) ⇒ y1 = y2 .
Din definiţie rezultă că pentru orice x ∈ X, există un unic y ∈ Y astfel
ı̂ncât (x, y) ∈ f . Elementul y se numeşte imaginea lui x prin f şi se notează
y = f (x).
Vom nota funcţia prin f : X → Y , X se numeşte domeniul de definiţie
a funcţiei f , iar Y se numeşte codomeniul funcţiei f sau mulţimea ı̂n care f
ia valori.
Graficul funcţiei este mulţimea
Gf = {(x, y) ∈ X × Y |y = f (x)} = {(x, f (x))|x ∈ X}.
Două funcţii f : X → Y şi g : A → B se numesc egale dacă X = A, Y =
B şi f (x) = g(x) pentru orice x ∈ X; vom nota f = g. Funcţiile f şi g se
numesc diferite dacă nu sunt egale şi vom nota prin f ̸= g.

Observaţia 1.8. Fie X, Y, T mulţimi nevide şi funcţiile f : X → Y ,

g : Y → T.
 5

a) Im f = {y ∈ Y | ∃ x ∈ Xa.ı̂. f (x) = y} = {f (x)|x ∈ X}.

b) În general, f −1 ⊂ Y × X este relaţie de la Y la X şi nu funcţie.
c) Dacă A ⊂ X şi B ⊂ Y , atunci imaginea lui A prin f şi contraimaginea
lui B prin f devin:

f (A) = {f (x)|x ∈ A}, f −1 (B) = {x ∈ X|f (x) ∈ B}.

d) g◦f este funcţie de la X la T şi pentru orice x ∈ X, (g◦f )(x) = g(f (x)).
e) Funcţia 1X : X → X, definită prin 1X (a) = a pentru orice a ∈ X, se
numeşte funcţia identică.
f) Funcţia f : X → Y , definită prin f (x) = y0 ∈ Y pentru orice x ∈ X,
se numeşte funcţie constantă.
Definiţia 1.9. Fie X, Y mulţimi nevide. O funcţie f : X → Y se
numeşte:
a) injectivă (sau se spune că este injecţie) dacă pentru orice x1 , x2 ∈ X cu
x1 ̸= x2 , rezultă f (x1 ) ̸= f (x2 ) (echivalent cu: pentru orice x1 , x2 ∈ X,
din f (x1 ) = f (x2 ) rezultă că x1 = x2 ).
b) surjectivă (sau este surjecţie) dacă pentru orice y ∈ Y, există x ∈ X
astfel ı̂ncât f (x) = y.
c) bijectivă (sau este bijecţie) dacă este injectivă şi surjectivă.
Definiţia 1.10. O funcţie f : X → Y se numeşte inversabilă dacă există
o funcţie g : Y → X astfel ı̂ncât f ◦ g = 1Y şi g ◦ f = 1X .

Definiţia 1.11. Fie funcţia f : X → Y şi ∅ ̸= A ⊂ X. Funcţia

g : A → Y definită prin g(x) = f (x) pentru orice x din A, se numeşte
restricţia lui f la mulţimea A şi se notează g = f |A . În acest caz, f se
numeşte prelungire a lui g la X.

Definiţia 1.12. Fie X ̸= ∅. O funcţie f : N → X se numeşte şir de

elemente din X. Vom nota f (n) = xn pentru orice n ∈ N, iar f prin (xn )n∈N
sau (xn )n≥0 sau (xn )n sau (xn ). Uneori vom scrie (xn ) ⊂ X.
xn se numeşte termenul general al şirului.
x0 , x1 , . . . , xn , . . . se numesc termenii şirului (xn ).
Şirul (xn )n∈N , definit prin xn = a ∈ X pentru orice n ∈ N, se numeşte
şir constant.

Definiţia 1.13. Fie X şi I mulţimi nevide. O funcţie f : I → P(X) se

numeşte familie (sau clasă) de mulţimi. Dacă f (i) = Ai pentru orice i ∈ I,
6

se notează f prin (Ai )i∈I , iar I se numeşte mulţime de indici. Uneori vom
scrie (Ai )i∈I ⊂ P(X). Dacă I este finită, de exemplu I = {1, 2, · · · , n},
n ∈ N∗ , atunci vom nota (Ai )ni=1 şi, ı̂n acest caz, familia (Ai )i∈I se numeşte
finită.

Definiţia 1.14. Fie X, I mulţimi nevide şi (Ai )i∈I o familie de părţi ale
lui X. Se definesc:

a) Reuniunea mulţimilor familiei (Ai )i∈I :

∪
Ai = {x ∈ X|∃i0 ∈ Ia.ı̂. x ∈ Ai0 }.
i∈I

∪
n
De exemplu, pentru I = {1, 2, ..., n} cu n ∈ N∗ , vom scrie Ai , iar
i=1
∪ ∪
∞
pentru I = N vom scrie An sau An .
n∈N n=0

b) Intersecţia mulţimilor familiei (Ai )i∈I :

∩
Ai = {x ∈ X|x ∈ Ai , ∀i ∈ I}.
i∈I

Vom nota ca mai sus ı̂n cazurile particulare I = {1, 2, ..., n} cu n ∈ N∗

sau I = N.
c) Produsul cartezian:
∏ ∪
Ai = {f | f : I → Ai a.ı̂. f (i) ∈ Ai , ∀i ∈ I}.
i∈I i∈I

Dacă f (i) = xi ∈ Ai pentru orice i ∈ I, atunci vom mai nota f prin (xi )i∈I .
Mulţimile Ai se numesc factorii produsului cartezian. Dacă există un factor
egal cu mulţimea vidă, produsul cartezian este mulţimea vidă.

Definiţia 1.15. Fie X şi I mulţimi nevide. O familie (Ai )i∈I de părţi
∪ lui X se numeşte partiţie a lui X dacă Ai ̸= ∅ pentru orice i ∈ I,
ale
Ai = X şi Ai ∩ Aj = ∅ pentru orice i, j ∈ I cu i ̸= j (adică mulţimile Ai
i∈I
sunt disjuncte două câte două sau mutual disjuncte).

Definiţia 1.16. Fie X o mulţime nevidă şi R o relaţie pe X. R se

numeşte:
 7

a) reflexivă dacă ∀x ∈ X, xRx;

b) simetrică dacă ∀x, y ∈ X, xRy ⇒ yRx;
c) antisimetrică dacă ∀x, y ∈ X, (xRy şi yRx) ⇒ x = y;
d) tranzitivă dacă ∀x, y, z ∈ X, (xRy şi yRz) ⇒ xRz;
e) totală dacă ∀x, y ∈ X, xRy sau yRx.

Definiţia 1.17. Fie X o mulţime nevidă. O relaţie R pe X se numeşte

relaţie de echivalenţă pe X dacă R este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.
Pentru orice x din X, mulţimea x̂ = {y ∈ X|yRx} se numeşte clasa de
echivalenţă a lui x. Orice element din x̂ se numeşte reprezentant al clasei.
Mulţimea claselor de echivalenţă, notată X|R , se numeşte mulţimea cât a
lui X prin relaţia de echivalenţă R. Uneori vom nota o relaţie de echivalenţă
prin “∼” iar x̂ prin Cx .

Propoziţia 1.18. Fie X o mulţime nevidă şi R o relaţie de echivalenţă

pe X. Atunci au loc următoarele proprietăţi:

a) ∀x ∈ X, x ∈ x̂.
b) Dacă x, y ∈ X, atunci x̂ = ŷ ⇔ xRy şi x̂ ̸= ŷ ⇔ x̂ ∩ ŷ = ∅.
c) Familia {x̂|x ∈ X} este o partiţie pentru X, numită partiţia indusă pe
X de relaţia de echivalenţă R.

Definiţia 1.19. Fie X o mulţime nevidă. O relaţie R pe X se numeşte

relaţie de ordine (parţială) pe X dacă este reflexivă, antisimetrică şi tranzi-
tivă. În acest caz, mulţimea X ı̂nzestrată cu relaţia de ordine R se numeşte
mulţime ordonată (parţial) şi se notează (X, R).
Uneori vom nota o relaţie de ordine prin “≤” şi “x ≤ y” prin “y ≥ x”
(vom spune că x este mai mic decât y sau y este mai mare decât x). Spunem
că x este strict mai mic decât y sau y este strict mai mare decât x dacă x ≤ y
şi x ̸= y. Vom nota x < y sau y > x.

Definiţia 1.20. Fie (X, ≤) o mulţime ordonată şi ∅ ̸= A ⊂ X.

a) Un element α ∈ X se numeşte majorant pentru A dacă x ≤ α pentru

orice x ∈ A.
b) Un element β ∈ X se numeşte minorant pentru A dacă β ≤ x pentru
orice x ∈ A.
c) A se numeşte majorată dacă admite un majorant.
d) A se numeşte minorată dacă admite un minorant.
8

e) A se numeşte mărginită dacă este majorată şi minorată.

f) Dacă a ∈ A este un majorant pentru A, atunci a se numeşte maximum
sau cel mai mare element al mulţimii A şi se notează a = max A.
g) Dacă b ∈ A este un minorant pentru A, atunci b se numeşte minimum
sau cel mai mic element al mulţimii A şi se notează b = min A.
h) Dacă A este majorată şi dacă există α ∈ X cel mai mic majorant pen-
tru A, atunci α se numeşte margine superioară sau supremum pentru
A şi se notează α = sup A.
i) Dacă A este minorată şi dacă există β ∈ X cel mai mare minorant
pentru A, atunci β se numeşte margine inferioară sau infimum pentru
A şi se notează β = inf A.
j) Un element a ∈ A se numeşte element maximal al mulţimii A dacă din
x ∈ A şi a ≤ x rezultă x = a.
k) Un element b ∈ A se numeşte element minimal al mulţimii A dacă din
x ∈ A şi x ≤ b rezultă x = b.

Observaţia 1.21.

a) Dacă există marginea superioară (respectiv marginea inferioară, ma-

ximum, minimum) pentru mulţimea A, atunci aceasta este unică.
b) Dacă există α, β ∈ X astfel ı̂ncât α= inf A, β= sup A, atunci α ≤ β.
c) Dacă α ∈ A este majorant pentru A, atunci α = max A = sup A.
d) Dacă β ∈ A este minorant pentru A, atunci β = min A = inf A.
e) Dacă A = {a} unde a ∈ X, atunci max A = min A = sup A = inf A =
a, iar a este element maximal şi element minimal pentru A.

Definiţia 1.22. Se numeşte mulţime (sau sistem) de numere reale o

mulţime R cu cel puţin două elemente ı̂nzestrată cu două operaţii algebrice:
adunarea: (x, y) 7→ x + y ∈ R, ∀x, y ∈ R şi ı̂nmulţirea: (x, y) 7→ x · y = xy ∈
R, ∀x, y ∈ R şi cu o relaţie pe R, notată ≤, astfel ı̂ncât au loc următoarele
proprietăţi:
I. (R, +, ·) este corp comutativ total ordonat, adică:

a) (x + y) + z = x + (y + z), ∀x, y, z ∈ R.

b) x + y = y + x, ∀x, y ∈ R.

c) ∃0 ∈ R a.ı̂. x + 0 = x, ∀x ∈ R.
 9

d) ∀x ∈ R, ∃ − x ∈ R a.ı̂. x + (−x) = 0.

e) (xy)z = x(yz), ∀x, y, z ∈ R.

f) xy = yx, ∀x, y ∈ R.

g) ∃1 ∈ R, 1 ̸= 0 a.ı̂. 1 · x = x, ∀x ∈ R.
1
h) ∀x ∈ R, x ̸= 0, ∃x−1 ∈ R (notat şi ) a.ı̂. x · x−1 = 1.
x
i) x(y + z) = xy + xz, ∀x, y, z ∈ R.

j) ∀x ∈ R, x ≤ x.

k) ∀x, y ∈ R, (x ≤ y şi y ≤ x) ⇒ x = y.

l) ∀x, y, z ∈ R, (x ≤ y şi y ≤ z) ⇒ x ≤ z.

m) ∀x, y ∈ R, x ≤ y sau y ≤ x.

n) ∀x, y, z ∈ R, x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z.

o) ∀x, y, z ∈ R, (z ≥ 0 şi x ≤ y) ⇒ xz ≤ yz.

II. R verifică axioma de completitudine (sau axioma lui Cantor-Dedekind):
orice submulţime nevidă şi majorată a lui R admite margine superioară ı̂n R.
R este unic determinat până la un izomorfism de corpuri total ordonate,
adică pentru orice altă mulţime (R′ , ⊕, ⊙, ⃝
≤ ) cu proprietăţile de mai sus,

există o bijecţie φ : R → R′ astfel ı̂ncât:

i) φ(x + y) = φ(x) ⊕ φ(y), ∀x, y ∈ R;
ii) φ(x · y) = φ(x) ⊙ φ(y), ∀x, y ∈ R;
iii) ∀x, y ∈ R, x ≤ y ⇒ φ(x)⃝
≤ φ(y).

Observaţia 1.23.
i) Dacă x, y ∈ R, atunci uneori vom nota “x ≤ y” prin “y ≥ x”.
ii) (Q, +, ·, ≤) este un corp comutativ total ordonat care nu verifică a-
xioma de completitudine. De exemplu, mulţimea A ⊂ Q, A = {x ∈
Q|x2 < 2}, este nevidă şi majorată ı̂n Q dar nu admite supremum ı̂n
Q (vezi problema 1.64).

Definiţia 1.24. Fie a, b ∈ R, a < b. Se definesc următoarele tipuri de

intervale:
10

a) intervale mărginite:

[a, b] = {x ∈ R|a ≤ x ≤ b} (numit interval compact),

(a, b) = {x ∈ R|a < x < b},
[a, b) = {x ∈ R|a ≤ x < b},
(a, b] = {x ∈ R|a < x ≤ b};

b) intervale nemărginite:

[a, +∞) = {x ∈ R|x ≥ a},

(a, +∞) = {x ∈ R|x > a},
(−∞, a] = {x ∈ R|x ≤ a},
(−∞, a) = {x ∈ R|x < a}.

Vom nota R+ = (0, +∞), R− = (−∞, 0), R∗ = R+ ∪ R− = R\{0}.

Definiţia 1.25. Fie x, y ∈ R.

a) x se numeşte pozitiv (respectiv negativ) dacă x > 0 (respectiv x < 0).

b) x se numeşte nenegativ (respectiv nepozitiv) dacă x ≥ 0 (respectiv
x ≤ 0).
c) Fie X ̸= ∅ şi f : X → R. Funcţia f se numeşte nenegativă (respectiv
nepozitivă) dacă ia valori ı̂n [0, +∞) (respectiv ı̂n (−∞, 0]).

Teorema 1.26.{Fie ∅ ̸= A ⊂ R şi α, β ∈ R. Atunci:

1) ∀x ∈ A, x ≤ α;
i) sup A = α ⇔ .
2) ∀ε > 0, ∃xε ∈ A a.ı̂. xε > α − ε.
ii) A este nemajorată ⇔ ∀α ∈ R, ∃xα ∈ A a.ı̂. xα > α
{ ⇔ ∀ε > 0, ∃xε ∈ A a.ı̂. xε > ε.
1) ∀x ∈ A, x ≥ β;
iii) inf A = β ⇔ .
2) ∀ε > 0, ∃xε ∈ A a.ı̂. xε < β + ε.
iv) A este neminorată ⇔ ∀α ∈ R, ∃xα ∈ A a.ı̂. xα < α
⇔ ∀ε > 0, ∃xε ∈ A a.ı̂. xε < −ε.

Propoziţia 1.27. Fie A, B submulţimi nevide ale lui R astfel ı̂ncât

A ⊂ B.

i) Dacă B este majorată, atunci A este majorată şi sup A ≤ sup B.

ii) Dacă B este minorată, atunci A este minorată şi inf A ≥ inf B.
 11

Propoziţia 1.28. Fie ∅ ̸= A ⊂ R şi mulţimea −A = {−x|x ∈ A}.

i) Dacă A este majorată, atunci mulţimea −A este minorată şi
inf(−A) = − sup A.
ii) Dacă A este minorată, atunci mulţimea −A este majorată şi
sup(−A) = − inf A.
Teorema 1.29. Orice submulţime nevidă şi minorată a lui R admite
margine inferioară ı̂n R.

Teorema 1.30 (Proprietatea lui Arhimede). Pentru orice numere

reale x, y cu x > 0, există n ∈ N astfel ı̂ncât nx > y.

Teorema 1.31 (Existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi). Pentru

orice x ∈ R, există şi este unic k ∈ Z astfel ı̂ncât k ≤ x < k + 1. Se notează
k = [x] şi se numeşte partea ı̂ntreagă a lui x.
Diferenţa x − [x] ∈ [0, 1) se numeşte partea fracţionară a lui x.

Teorema 1.32 (Densitatea lui Q ı̂n R). Pentru orice numere reale
x, y cu x < y, există r ∈ Q astfel ı̂ncât x < r < y.

Observaţia 1.33. Un rezultat asemănător are loc şi pentru numere

iraţionale: pentru orice numere reale x, y cu x < y, există α ∈ R \ Q astfel
ı̂ncât x < α < y (vezi problema 1.65). De fapt (vezi problema 1.66), ı̂ntre
orice două numere reale diferite există o infinitate de numere raţionale şi o
infinitate de numere iraţionale.

Definiţia 1.34.
a) Vom nota prin “sgn” funcţia semn (sau signum) definită pe R astfel:


1, x>0
sgn x = 0, x=0


−1, x < 0.

b) Dacă x, y ∈ R, se notează:
{
x, dacă x ≥ y
max{x, y} =
y, dacă x < y
şi {
x, dacă x ≤ y
min{x, y} =
y, dacă x > y.
12

c) Fie ∅ ̸= A ⊂ R şi f, g : A → R. Spunem că f este mai mică sau egală

cu f (şi notăm f ≤ g) dacă f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ A. Analog se
definesc relaţiile: f ≥ g, f < g şi f > g.
d) Fie ∅ ̸= A ⊂ R şi f, g : A → R.

• f se numeşte majorată dacă mulţimea Imf = {f (x)|x ∈ A} este

majorată. In acest caz, vom nota sup(Im f ) = sup{f (x)|x ∈ A}
prin sup f (x).
x∈A
• f se numeşte minorată dacă mulţimea Im f este minorată şi vom
nota inf(Im f ) = inf{f (x)|x ∈ A} prin inf f (x).
x∈A
• f se numeşte mărginită dacă este majorată şi minorată.
• Dacă A = N şi f (n) = xn , ∀n ∈ N, atunci vom nota sup(Im f )
(respectiv inf(Im f )), dacă acesta există, prin sup xn sau sup xn
n∈N n
sau sup xn (respectiv inf xn sau inf xn sau inf xn ).
n∈N n
f
• Vom nota prin f + g, αf (α ∈ R), f · g = f g, (dacă g(x) ̸= 0,
g
∀x ∈ A) şi f g (dacă f (x) > 0, ∀x ∈ A) funcţiile definite astfel:
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (αf )(x) = αf (x), (f g)(x) = f (x)g(x),
(f g )(x) = [f (x)]g(x) . Uneori vom nota [f (x)]α prin f α (x).

Definiţia 1.35. Fie ∅ ̸= X ⊂ R. O funcţie f : X → R se numeşte:

a) crescătoare dacă pentru orice x1 , x2 ∈ X, din x1 < x2 rezultă f (x1 ) ≤

f (x2 );
b) strict crescătoare dacă pentru orice x1 , x2 ∈ X, din x1 < x2 rezultă
f (x1 ) < f (x2 );
c) descrescătoare dacă pentru orice x1 , x2 ∈ X, din x1 < x2 rezultă
f (x1 ) ≥ f (x2 );
d) strict descrescătoare dacă pentru orice x1 , x2 ∈ X, din x1 < x2 rezultă
f (x1 ) < f (x2 );
e) strict monotonă dacă este strict crescătoare sau strict descrescătoare;
f) monotonă dacă ı̂ndeplineşte una dintre condiţiile a), b), c), d).

Propoziţia 1.36. Fie ∅ ̸= X ⊂ R, funcţiile f, g : X → R şi α ∈ R.

i) Dacă f, g sunt crescătoare (respectiv descrescătoare), atunci f + g este

crescătoare (respectiv descrescătoare).
 13

ii) Dacă f este crescătoare, atunci αf este crescătoare pentru α > 0 şi
descrescătoare pentru α < 0.
Dacă f este descrescătoare, atunci αf este descrescătoare pentru α > 0
şi crescătoare pentru α < 0.
iii) Dacă f ≥ 0, g ≥ 0 şi f, g sunt crescătoare (respectiv descrescătoare),
atunci f g este crescătoare (respectiv descrescătoare).

Propoziţia 1.37. Fie ∅ ̸= X, Y ⊂ R şi f : X → Y , g : Y → R.

Dacă f, g sunt monotone de acelaşi sens, atunci g ◦ f este crescătoare.
Dacă f, g sunt monotone de sens contrar, atunci g◦f este descrescătoare.

Definiţia 1.38. Fie ∅ ̸= A ⊂ R şi funcţia f : A → R.

a) f se numeşte periodică dacă există T ∈ R∗ astfel ı̂ncât:

i) x + T ∈ A, pentru orice x ∈ A,
ii) f (x + T ) = f (x), ∀x ∈ A.

T se numeşte perioadă a funcţiei f .

b) Presupunând că f este periodică şi admite cel puţin o perioadă poz-
itivă, se spune că f are perioadă principală dacă f admite cea mai
mică perioadă pozitivă (aceasta se numeşte perioadă principală).

Definiţia 1.39. Vom nota R = R ∪ {−∞, +∞}, unde elementele

−∞, +∞ ∈ / R şi se numesc minus infinit, respectiv plus infinit.
Uneori vom scrie ı̂n loc de +∞ simplu ∞ şi vom spune, pe scurt, infinit
ı̂n loc de plus infinit. R se numeşte dreapta reală ı̂ncheiată.
Vom prelungi ordinea uzuală a lui R la R astfel:

−∞ < ∞, −∞ < x < +∞, ∀x ∈ R.

In felul acesta, mulţimea R devine total ordonată şi mărginită şi avem:
inf R = min R = −∞, sup R = max R = +∞. Dacă ∅ ̸= A ⊂ R este
nemajorată ı̂n R, atunci ea este majorată ı̂n R şi sup A = +∞. Analog,
dacă A este neminorată ı̂n R atunci ea este minorată ı̂n R şi inf A = −∞.
Operaţiile algebrice din R se vor prelungi la R, fără a fi definite peste
tot. Astfel vom avea:
x + ∞ = ∞ + x = ∞, ∀x ∈ R \ {−∞},
−∞ + x = x + (−∞) = −∞, ∀x ∈ R \ {+∞},
∞ · x = x · ∞ = ∞, ∀x ∈ R, x > 0,
∞ · x = x · ∞ = −∞, ∀x ∈ R, x < 0.
14

Următoarele operaţii nu au sens: ∞ + (−∞), (−∞) + ∞, 0 · ∞, 0 · (−∞),

0 ±∞ ∞ −∞ 0 0
, ,1 ,1 ,0 ,∞ .
0 ±∞
Dacă a ∈ R, se definesc intervalele:
[a, +∞] = {x ∈ R | x ≥ a},
(a, +∞] = {x ∈ R | x > a},
[−∞, a] = {x ∈ R | x ≤ a},
[−∞, a) = {x ∈ R | x < a},
[−∞, +∞) = {x ∈ R | x < +∞} = R \ {+∞},
(−∞, +∞] = {x ∈ R | x > −∞} = R \ {−∞},
[−∞, +∞] = R.

În continuare, considerăm U clasa tuturor mulţimilor. Proprietăţile

mulţimii U sunt contradictorii. Într-adevăr, fie A acea submulţime a lui
U formată din mulţimile care nu se conţin ca element. Avem două situaţii
posibile:
I. Dacă A se conţine ca element, atunci A ar conţine o mulţime ce se
conţine ca element, ceea ce contrazice definiţia lui A.
II. Dacă A nu se conţine ca element, atunci din definiţia lui A ar rezulta
că A aparţine ca element lui A, ceea ce contrazice ipoteza din II.
Această contradicţie a generat numeroase discuţii şi a condus la diferite
soluţii date de matematicieni, generând faimosul paradox al lui Russel, nu-
mit “mulţimea tuturor mulţimilor”. Pentru clarificări se poate consulta
Vasilache [22].
În cele ce urmează, vom presupune că U nu se conţine pe ea ı̂nsăşi ca
element.

Definiţia 1.40. Mulţimile nevide A şi B se numesc echipotente (sau

cardinal echivalente) dacă există o funcţie bijectivă f : A → B. Vom nota
aceasta prin A ∼ B. Prin convenţie, A ∼ ∅ dacă şi numai dacă A = ∅.

Teorema 1.41. Relaţia de echipotenţă “∼” este o relaţie de echivalenţă

pe mulţimea U. Pentru orice A ∈ U, clasa de echivalenţă a mulţimii A se
numeşte cardinalul lui A, notat card A. Deci card A = {B ∈ U|B ∼ A}.
Avem card A = card B ⇔ A ∼ B. Prin convenţie, card ∅ = 0.

Definiţia 1.42. O mulţime A se numeşte:

a) finită dacă este echipotentă cu o mulţime de forma {1, 2, ..., n}, unde
n ∈ N∗ . În acest caz, cardinalul lui A se numeşte finit şi vom scrie
card A = n. Se va considera card ∅ = 0 ca fiind un cardinal finit.
 15

b) infinită dacă nu este finită. Cardinalul unei mulţimi infinite se numeş-

te transfinit.
c) numărabilă dacă A este echipotentă cu N. Se notează card N = ℵ0
(alef zero).
d) cel mult numărabilă dacă A este finită sau numărabilă.

Definiţia 1.43. Fiind date α şi β cardinale, se definesc următoarele

operaţii:

a) adunarea: α+β = card(A∪B), unde A ∈ α, B ∈ β astfel ı̂ncât A∩B =

∅. Adunarea este corect definită deoarece putem alege reprezentanţi
disjuncţi pentru orice două cardinale.
b) ı̂nmulţirea: α · β = αβ = card(C × D), unde C ∈ α, D ∈ β.
c) ridicarea la putere: αβ = card C D dacă α ̸= 0, β ̸= 0, C ∈ α, D ∈ β
(unde prin C D am notat mulţimea funcţiilor definite pe D cu valori ı̂n
C).

Adunarea şi ı̂nmulţirea sunt comutative şi asociative, ı̂nmulţirea este dis-
tributivă faţă de adunare iar ridicarea la putere are următoarele proprietăţi:
αβ+γ = αβ ·αγ , (αβ)γ = αγ β γ , (αβ )γ = αβγ oricare ar fi α, β, γ ̸= 0 cardinale
arbitrare (vezi Tamaş şi Leoreanu [21]).

Propoziţia 1.44. O mulţime A este numărabilă dacă şi numai dacă

A se scrie ı̂n forma A = {x1 , x2 , ..., xn , ...}, unde (xn )n∈N∗ este un şir cu
termeni diferiţi.

Definiţia 1.45. Fie A, B mulţimi nevide. Se spune:

a) 0 ≤ card A şi card A ≤ card B dacă există o funcţie injectivă f : A →

B.
b) card A < card B dacă card A ≤ card B şi card A ̸= card B (rezultă că
0 < card A).

Propoziţia 1.46. Fie A şi B două mulţimi astfel ı̂ncât A ⊂ B. Atunci

card A ≤ card B.

Propoziţia 1.47. Fie A şi B două mulţimi.

a) Dacă A este infinită şi B cel mult numărabilă, atunci (A ∪ B) ∼ A.

b) Dacă A este infinită nenumărabilă şi B ⊂ A astfel ı̂ncât card B ≤ ℵ0 ,
atunci (A \ B) ∼ A.
16

Teorema 1.48. Fie A o mulţime nevidă cu card A = α. Atunci:

a) card P(A) = 2α ; b) α < 2α .

Propoziţia 1.49. Oricare ar fi cardinalul finit n, are loc: n < ℵ0 .

Teorema 1.50. Relaţia “≤” din definiţia 1.45 − a) este o relaţie de

ordine totală pe mulţimea U|∼ .

Propoziţia 1.51. Orice mulţime infinită conţine o submulţime număra-

bilă (rezultă că pentru orice cardinal transfinit α avem: ℵ0 ≤ α).

Teorema 1.52. Au loc următoarele proprietăţi:

i) Dacă A este numărabilă, B este nevidă şi cel mult numărabilă, atunci
A × B este numărabilă.
ii) Orice reuniune finită de mulţimi finite este finită.
iii) Orice reuniune nevidă finită de mulţimi numărabile este mulţime nu-
mărabilă.
iv) Orice reuniune numărabilă de mulţimi nevide finite şi mutual disjuncte
este mulţime numărabilă.
v) Orice reuniune numărabilă de mulţimi numărabile este mulţime numă-
rabilă.

Propoziţia 1.53. Următoarele mulţimi sunt numărabile:

i) Z, Q;
ii) mulţimea polinoamelor cu coeficienţi raţionali;
iii) mulţimea numerelor algebrice (amintim că un număr real se numeşte
algebric dacă este rădăcină a unui polinom de grad mai mare sau egal
ca 1 şi cu coeficienţi raţionali; exemple de numere algebrice: 3, −4, 35 ,
√ √
− 17 , 3, − 2).

Teorema 1.54. Mulţimea [0, 1] este nenumărabilă (infinită).

Definiţia 1.55. Cardinalul mulţimii [0, 1] se numeşte puterea continu-

ului.
Se notează card[0, 1] = c (c > ℵ0 ).

Propoziţia 1.56. Următoarele mulţimi au cardinalul c:

 17

i) [a, b], (a, b], [a, b), (a, b) pentru orice a, b ∈ R cu a < b;
ii) (−∞, a), (−∞, a], [a, +∞), (a, ∞) pentru orice a ∈ R;
iii) orice submulţime a lui R care include un interval;
iv) R \ Q;
v) mulţimea lui Cantor (vezi Precupanu A.M. [17] - Propoziţia 1.5-29);
vi) mulţimea numerelor transcendente (un număr real se numeşte tran-
scendent dacă nu este algebric, de exemplu: e, π).

Propoziţia 1.57. Fie α, β, γ cardinale α ̸= 0, β ̸= 0, γ ̸= 0. Dacă

α ≤ β, atunci:

i) α + γ ≤ β + γ;
ii) α · γ ≤ β · γ;
iii) γ α ≤ γ β ;
iv) αγ ≤ β γ .

Propoziţia 1.58.

i) n + ℵ0 = ℵ0 , ∀n ∈ N;
ii) n · ℵ0 = ℵ0 , ∀n ∈ N∗ ;
iii) (ℵ0 )n = ℵ0 , ∀n ∈ N∗ ;
iv) n + c = c, ∀n ∈ N;
v) ℵ0 + c = c.
18

Probleme
1.1 Fie X ̸= ∅ şi A, B, C ⊂ X. Atunci au loc:

a) A \ B = A ∩ cB;
b) A ∩ (B \ C) = (A ∩ B) \ (A ∩ C) = (A ∩ B) \ C;
c) (A ∩ B) \ C = (A \ C) ∩ (B \ C);
d) (A ∪ B) \ C = (A \ C) ∪ (B \ C).

1.2 Fie X ̸= ∅. Arătaţi că pentru orice (Ai )i∈I ⊂ P(X) (I ̸= ∅) au loc
relaţiile lui De Morgan:
(∪ ) ∩
c Ai = (cAi );
i∈I i∈I
(∩ ) ∪
c Ai = (cAi ).
i∈I i∈I

1.3 Fie X ̸= ∅. Arătaţi că pentru orice E ⊂ X, (Ai )i∈I ⊂ P(X)(I ̸= ∅) şi
(Bj )j∈J ⊂ P(X)(J ̸= ∅) au loc formulele generale de distributivitate:
(∪ ) ∪
a) E ∩ Ai = (E ∩ Ai );
i∈I i∈I
(∩ ) ∩
b) E ∪ Ai = (E ∪ Ai );
i∈I i∈I
(∪ ) ( ∪ ) ∪
c) Ai ∩ Bj = (Ai ∩ Bj );
i∈I j∈J (i,j)∈I×J
(∩ ) ( ∩ ) ∩
d) Ai ∪ Bj = (Ai ∪ Bj ).
i∈I j∈J (i,j)∈I×J

1.4 Fie X ̸= ∅. Pentru orice A ⊂ X şi (Bi )i∈I ⊂ P(X)(I ̸= ∅) au loc:

(∪ ) ∩
a) A \ Bi = (A \ Bi );
i∈I i∈I
(∪ ) ∪
b) Bi \ A = (Bi \ A);
i∈I i∈I
(∩ ) ∪
c) A \ Bi = (A \ Bi );
i∈I i∈I
(∩ ) ∩
d) Bi \ A = (Bi \ A).
i∈I i∈I
 19

1.5 Fie X ̸= ∅ şi A, B ⊂ X. Determinaţi E ⊂ X astfel ı̂ncât E△A = B.

1.6 Fie X, Y, T ̸= ∅. Atunci au loc:

a) X × (Y ∪ T ) = (X × Y ) ∪ (X × T );
b) X × (Y ∩ T ) = (X × Y ) ∩ (X × T );
c) X × (Y \ T ) = (X × Y ) \ (X × T );
d) X × (Y △T ) = (X × Y )△(X × T ).

1.7 Fie X, Y ̸= ∅, D ⊂ X, E ⊂ Y , (Ai )i∈I ⊂ P(X)(I ̸= ∅) şi (Bj )j∈J ⊂

P(Y )(J ̸= ∅). Să se arate că:
(∪ ) ∪ (∩ ) ∩
a) Ai × E = (Ai × E), Ai × E = (Ai × E);
i∈I i∈I i∈I i∈I
( ∪ ) ∪ ( ∩ ) ∩
b) D × Bj = (D × Bj ), D × Bj = (D × Bj );
j∈J j∈J j∈J j∈J
(∪ ) ( ∪ ) ∪
c) Ai × Bj = (Ai × Bj );
i∈I j∈J (i,j)∈I×J
(∩ ) ( ∩ ) ∩
d) Ai × Bj = (Ai × Bj );
i∈I j∈J (i,j)∈I×J
∩ (∩ ) (∩ )
e) (Ai × Bi ) = Ai × Bi ;
i∈I i∈I i∈I
∪ (∪ ) (∪ )
f) (Ai × Bi ) ⊂ Ai × Bi şi precizaţi exemple pentru inclu-
i∈I i∈I i∈I
ziune strictă şi pentru egalitate.

1.8 Fie (An )n∈N∗ ⊂ P(X).

(An )n se numeşte ascendent dacă An ⊂ An+1 , ∀n ∈ N∗ .
(An )n se numeşte descendent dacă An ⊃ An+1 , ∀n ∈ N∗ .
Se definesc următoarele submulţimi ale lui X:
∪
∞ ∩
∞
• lim inf An = Ak (notată şi lim inf An sau lim inf An ) numită
n→∞ n=1 k=n n
limita inferioară a şirului (An ) şi
∩
∞ ∪ ∞
• lim sup An = Ak (notată şi lim sup An sau lim sup An ) numită
n→∞ n=1 k=n n
limita superioară a şirului (An ).

Cele două mulţimi definite mai sus se numesc limitele extreme ale şirului
(An )n .
20

(An )n se numeşte convergent dacă lim inf An = lim sup An . Valoarea co-
mună a celor două limite se notează lim An (sau lim An ). Mulţimea lim An
n→∞ n n
se numeşte limita şirului (An )n .
Să se arate că:
∩
∞ ∪
∞
a) An ⊂ lim inf An ⊂ lim sup An ⊂ An ;
n=1 n=1
b) lim sup(cAn ) = c(lim inf An ) şi lim inf(cAn ) = c(lim sup An );
c) Dacă (An )n este ascendent, atunci el este convergent şi lim An =
n
∪
∞
An ;
n=1
d) Dacă (An )n este descendent, atunci el este convergent şi lim An =
n
∩
∞
An .
n=1

1.9 Fie X ̸= ∅. { orice mulţime A ⊂ X se defineşte funcţia

Pentru
1, x ∈ A
φA : X → R, φA (x) = numită funcţia caracteristică a lui
0, x ∈
/A
A.
Arătaţi că pentru orice A, B ∈ P(X) au loc următoarele proprietăţi:
a) A = B ⇔ φA = φB ;
b) A ⊂ B ⇔ φA ≤ φB ;
c) φαA = φA , ∀α > 0;
d) φA∩B = φA · φB ;
e) φA∪B = φA + φB − φA φB ;
f) φA\B = φA − φA φB ;
g) φcA = 1 − φA ;
h) φA△B = φA + φB − 2φA φB ;
i) φ∅ = 0, φX = 1;
j) φA = 0 ⇔ A = ∅;
k) φA = 1 ⇔ A = X.

1.10 Fie X ̸= ∅ şi A, B, C ∈ P(X).

Folosind proprietăţile funcţiei caracteristice arătaţi că:
a) A \ (B ∪ C) = (A \ B) ∪ (A \ C) ⇔ A ∩ (B△C) = ∅;
b) A \ (B ∩ C) = (A \ B) ∩ (A \ C) ⇔ A ∩ (B△C) = ∅;
 21

c) A ∪ (B \ C) = (A ∪ B) \ (A ∪ C) ⇔ A = ∅;
d) (A ∩ B) ∪ (C \ A) = C ⇔ A ∩ (B△C) = ∅;
e) (A△B)△C = A△(B△C).

1.11 Fie R = {(1, 2), (1, 3), (3, 2), (5, 4), (5, 5)} ⊂ N × N şi
S = {(2, 1), (2, 2), (3, 3), (5, 3)} ⊂ N × N.
Determinaţi: Dom R, Im R, △({1, 3, 9}), R−1 , R({1, 3}), R({4}),
R−1 ({2, 4}), S −1 ({2}), S ◦ R, R ◦ S.

1.12 Fie S = {(a2 , a)|a ∈ R} ⊂ R × R. Să se găsească Dom S, Im S.

1.13 Fie S ⊂ R × R, S = {(x, y) ∈ R × R | 0 ≤ x − y ≤ 1}. Determinaţi

S −1 şi S −1 ◦ S.

1.14 Fie X, Y, V, W ̸= ∅ şi R ⊂ X × Y , S ⊂ Y × V , T ⊂ Z × W ,

R1 ⊂ X × Y , R2 ⊂ X × Y . Arătaţi că:

a) R1 = R2 ⇔ R1 (A) = R2 (A), ∀A ⊂ X;
b) R1 = R2 ⇔ R1 ({x}) = R2 ({x}), ∀x ∈ X;
c) (R−1 )−1 = R;
d) Im R = Dom R−1 şi Dom R = Im R−1 ;
e) (S ◦ R)(A) = S(R(A)), ∀A ⊂ X;
f) (T ◦ S) ◦ R = T ◦ (S ◦ R);
g) (S ◦ R)−1 = R−1 ◦ S −1 ;
h) △(Im R) ⊂ R ◦ R−1 ;
i) △(Dom R) ⊂ R−1 ◦ R;
j) ∀A, B ∈ P(X), A ⊂ B ⇒ R(A) ⊂ R(B);
(∪ ) ∪
k) ∀(Ai )i∈I ⊂ P(X), R Ai = R(Ai );
i∈I i∈I
(∩ ) ∩
l) ∀(Ai )i∈I ⊂ P(X), R Ai ⊂ R(Ai ) şi precizaţi exemple pentru
i∈I i∈I
egalitate şi pentru incluziune strictă.

1.15 Pe N × N se defineşte relaţia: (a, b) ∼ (c, d) ⇔ a + d = b +

c, ∀(a, b), (c, d) ∈ N × N.
Arătaţi că relaţia “∼” este relaţie de echivalenţă şi apoi găsiţi C(7,3) ,
clasa de echivalenţă a elementului (7, 3).
22

1.16 Fie relaţia “∼” definită pe R×R prin: (x1 , y1 ) ∼ (x2 , y2 ) ⇔ x1 = x2 ,

∀(x1 , y1 ), (x2 , y2 ) ∈ R × R.
Arătaţi că relaţia “∼” este relaţie de echivalenţă şi determinaţi C(a,b) ,
clasa de echivalenţă a elementului (a, b) ∈ R × R.
∪
1.17 Fie X ̸= ∅ şi (Ai )i∈I o partiţie a lui X (I ̸= ∅). Fie R = (Ai ×Ai ) ⊂
i∈I
X × X. Arătaţi că R este o relaţie de echivalenţă pe X care determină pe
X aceeaşi partiţie ca familia (Ai )i∈I .

1.18 Pe N∗ se defineşte relaţia: x ≤ y ⇔ x|y (x divide y), ∀x, y ∈ N∗ .

Atunci:
a) Relaţia “≤” este relaţie de ordine pe N∗ . Este relaţia “≤” totală?
b) Dacă mulţimea A ⊂ N∗ este nevidă şi mărginită, arătaţi că A este
finită.
c) Să se arate că ı̂n spaţiul (N∗ , ≤) este satisfăcută axioma Cantor -
Dedekind.
d) Determinaţi mulţimea majoranţilor, mulţimea minoranţilor, inf, sup,
min, max, elementele maximale şi elementele minimale pentru mulţi-
mea A = {1, 2, 3, 5, 6, 7}.

.
1.19 Pe N∗ se defineşte relaţia: x ≤ y ⇔ x..y (x este divizibil cu y),
∀x, y ∈ N∗ .
a) Arătaţi că relaţia “≤” este relaţie de ordine pe N∗ . Este relaţia “≤”
totală?
b) Determinaţi mulţimea majoranţilor, mulţimea minoranţilor, inf, sup,
min, max, elementele maximale şi elementele minimale pentru mulţi-
mea B = {2, 3, 4, 6, 7, 9}.

1.20 Fie X ̸= ∅. Pe P(X) se defineşte relaţia “≤” prin: ∀A, B ∈ P(X),

A ≤ B ⇔ A ⊂ B.
a) Arătaţi că (P(X), ≤) este spaţiu ordonat. Este relaţia “≤” totală?
Determinaţi min P(X) şi max P(X).
b) Fie (Ai )i∈I ⊂ P(X) şi M = {Ai |i ∈ I}. Determinaţi sup M şi inf M.
Fie B ⊂ M. Presupunem∪că există A ∈ M astfel ı̂ncât
∪ A este majorant
pentru B. Arătaţi că E ⊂ A. Mulţimea E este majorant
E∈B E∈B
pentru B?
 23

c) Dacă X = N şi M ⊂ P(N), M = {{7}, {1, 3}, {1, 3, 9}, A}, unde
A = {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9}, determinaţi: un minorant pentru M,
un majorant pentru M, inf M, sup M, min M, max M, elementele
minimale şi elementele maximale pentru M.

1.21 Pe mulţimea F = {f |∅ ̸= A ⊂ R şi f : A → R} se defineşte relaţia

R = {(f, g) | f, g ∈ F şi g este prelungire pentru f }.
a) Verificaţi dacă R este relaţie de ordine pe F. Este relaţia R totală?
b) Fie A = {f, g, h, t} unde:
f : {1, 3} → R, −1,
f (x) = {
−1, x≤3
g : N → R, g(x) = ,
{ 2x, x>3
−1, x≤3
h : [0, ∞) → R, h(x) = ,
 2x, x>3
 x3 , −2 ≤ x < 0
t : [−2, 4] → R, t(x) = −1, 0≤x≤3

2x, 3 < x ≤ 4.
Determinaţi sup A şi inf A, dacă acestea există.

1.22 Pe R × R se defineşte relaţia: (x, y) ≤ (z, t) ⇔ x < z sau (x =

z şi y ≤ t).
a) Arătaţi că relaţia “≤” este relaţie de ordine totală pe R × R, numită
ordinea lexicografică.
b) Introduceţi simbolul corect ≤ sau ≥ ı̂ntre:
(2, 5) şi (1, 4)
(3, 6) şi (3, 10)
(6, 9) şi (7, 3).
c) În caz de existenţă, determinaţi max, min, sup, inf pentru următoarele
mulţimi:
A = {(x, y) ∈ R × R|x2 + y 2 < 4};
B = {(x, y) ∈ R × R||x| + |y| < 2};
C = {(x, y) ∈ R2 ||x| ≤ 2 şi |y| ≤ 2}.

1.23 Pe mulţimea X = {(xn )n∈N∗ |xn ∈ R, ∀n ∈ N∗ } se defineşte relaţia:

(xn )R(yn ) ⇔ xn = yn , ∀n ∈ N∗ sau xk < yk unde k este primul indice
pentru care xk ̸= yk .
Verificaţi dacă relaţia R este relaţie de ordine pe X. Este relaţia R
totală?
24

1.24 Fie α ∈ R, α > 0 şi n ∈ N∗ . Să se arate că există un unic număr real
pozitiv x astfel ı̂ncât xn = α.

1.25 Fie C[0,1] = {f |f : [0, 1] → R este funcţie continuă pe [0, 1]}, a fixat
ı̂n [0, 1] şi relaţiile de la C[0,1] la R definite astfel:

S1 = {(f, f (a))|f ∈ C[0,1] },

S2 = {(f, f ′ (a)|f ∈ C[0,1] },

S3 = {(f, sup f (x)) f ∈ C[0,1] },
x∈[0,1]

S4 = {(f, inf f (x)) f ∈ C[0,1] },
x∈[0,1]
∫ 1

S5 = {(f, f (x)dx) f ∈ C[0,1] }.
0

Precizaţi dacă acestea sunt funcţii şi, ı̂n caz afirmativ, dacă sunt injective
sau surjective.
Pentru rezolvarea acestei probleme recomandăm citirea capitolelor 5,6 şi
a manualelor de Analiză matematică pentru clasele a XI-a şi a XII-a.

1.26 Fie mulţimile nevide X, { Y şi f ⊂ X × Y o relaţie de la X la Y .

(i) f ◦ f −1 ⊂ △(Y ) şi
Arătaţi că f este funcţie ⇔
(ii) f −1 ◦ f ⊃ △(X).

1.27 Fie mulţimile X, Y ̸= ∅ şi funcţia f : X → Y . Arătaţi că:

(∩ ) ∩ −1
i) ∀(Bi )i∈I ⊂ P(Y ), f −1 Bi = f (Bi );
i∈I i∈I
ii) ∀B1 , B2 ∈ P(Y ), f (B1 \ B2 ) = f −1 (B1 )
−1 \ f −1 (B2 );
iii) ∀B ∈ P(Y ), f −1 (cB) = cf −1 (B);
iv) ∀A ∈ P(X), A ⊂ f −1 (f (A)) (precizaţi un exemplu pentru incluziunea
strictă; pentru egalitate vezi problema 1.29-vi));
v) ∀B ∈ P(Y ), f (f −1 (B)) ⊂ B (daţi un exemplu pentru incluziunea
strictă; pentru egalitate vezi problema 1.30-vi));
vi) ∀A ∈ P(X), f (cA) ⊃ f (X) \ f (A) (găsiţi un exemplu pentru incluzi-
unea strictă; pentru egalitate vezi problema 1.29-iv)).

1.28 Fie X, Y, T ̸= ∅ şi funcţiile f : X → Y , g : Y → T . Să se arate că:

a) dacă g ◦ f este injectivă, atunci f este injectivă;

 25

b) dacă g ◦ f este surjectivă, atunci g este surjectivă.

1.29 Fie X, Y ̸= ∅ şi funcţia f : X → Y . Arătaţi că următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
i) f este injectivă;
ii) f (A1 ∩ A2 ) = f (A1 ) ∩ f (A2 ), ∀A1 , A2 ∈ P(X);
iii) ∀A1 , A2 ∈ P(X), A1 ∩ A2 = ∅ ⇒ f (A1 ) ∩ f (A2 ) = ∅;
iv) f (cA) = f (X) \ f (A), ∀A ∈ P(X);
v) ∀A1 , A2 ∈ P(X), f (A1 ) ⊂ f (A2 ) ⇒ A1 ⊂ A2 ;
vi) f −1 (f (A)) = A, ∀A ∈ P(X);
vii) există o surjecţie g : Y → X astfel ı̂ncât g ◦ f = 1X ;
viii) card f −1 ({y}) ≤ 1 pentru orice y ∈ Y ;
ix) f −1 ◦ f = △(X);
x) ∀T ̸= ∅ şi h, k : T → X, f ◦ h = f ◦ k ⇒ h = k.

1.30 Fie X şi Y mulţimi nevide. Dacă f : X → Y este o funcţie oarecare,

atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) f este surjectivă;
ii) f (X) = Y ;
iii) f −1 (B) ̸= ∅ pentru orice B ∈ P(Y ), B ̸= ∅;
iv) Y \ f (A) ⊂ f (cA), ∀A ∈ P(X);
v) ∀B1 , B2 ∈ P(Y ), f −1 (B1 ) ⊂ f −1 (B2 ) ⇒ B1 ⊂ B2 ;
vi) f (f −1 (B)) = B, ∀B ∈ P(Y );
vii) există o injecţie g : Y → X astfel ı̂ncât f ◦ g = 1Y ;
viii) card f −1 ({y}) ≥ 1 pentru orice y ∈ Y ;
ix) f ◦ f −1 = △(Y );
x) ∀T ̸= ∅ şi h, k : Y → T , h ◦ f = k ◦ f ⇒ h = k.

1.31 Fie X, Y ̸= ∅. Să se arate că funcţia f : X → Y este bijectivă dacă

şi numai dacă f este inversabilă.

1.32 Fie X, Y ̸= ∅. Pentru o funcţie arbitrară f : X → Y fie funcţiile

f∗ : P(X) → P(Y ) şi f ∗ : P(Y ) → P(X) definite prin: f∗ (A) = f (A)
pentru orice A ∈ P(X) şi f ∗ (B) = f −1 (B) pentru orice B ∈ P(Y ). Arătaţi
că:
26

• următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a1 ) f este injectivă;
a2 ) f∗ este injectivă;
a3 ) f ∗ ◦ f∗ = 1P(X) ;
a4 ) f ∗ este surjectivă.
• următoarele afirmaţii sunt, de asemenea, echivalente:

b1 ) f este surjectivă;
b2 ) f∗ este surjectivă;
b3 ) f∗ ◦ f ∗ = 1P(Y ) ;
b4 ) f ∗ este injectivă.

1.33 Daţi exemplu de funcţie neinjectivă f : R → R astfel ı̂ncât f |Q să fie

injectivă.

1.34 Să se arate că orice funcţie f : R → R se poate scrie ca suma a două
funcţii surjective.

1.35 Fie X, Y ̸= ∅ şi f : X → Y o funcţie arbitrară. Să se arate că:

a) dacă f este injectivă, atunci card X ≤ card Y ;

b) dacă f este surjectivă, atunci card Y ≤ card X;
c) card(f (X)) ≤ card X.

1.36 Fie X o mulţime nevidă finită şi funcţia f : X → X. Arătaţi că

următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a) f este injectivă;
b) f este surjectivă;
c) f este bijectivă.

Dacă X nu este finită, atunci rezultatul nu se păstrează. De exemplu, funcţia

f : N → N, definită prin f (n) = n + 3, este injectivă dar nu este surjectivă.

1.37 Dacă ∅ ̸= A ⊂ R este o mulţime finită şi f : A → A este strict

crescătoare, atunci f este funcţia identică.

1.38 Fie ∅ =
̸ A ⊂ (0, +∞) o mulţime finită. Să se determine funcţiile
f : A → A cu proprietatea: yf (x) = xf (y), pentru orice x, y ∈ A.
 27

1.39 Fie ∅ ̸= A ⊂ R cu card A ≥ 3 şi funcţiile f, g : A → (0, +∞).

Arătaţi că f = g dacă şi numai dacă f (x1 )f (x2 ) = g(x1 )g(x2 ), pentru orice
x1 , x2 ∈ A, x1 ̸= x2 .

1.40 Să se găsească funcţiile f : R → R care verifică condiţiile:

a) f este injectivă;
b) f (x) = x, ∀x ∈ Q∗ \ {1};
c) f (x1 + x2 ) = f (x1 ) + f (x2 ), ∀x1 , x2 ∈ R;
d) f (x1 x2 ) = f (x1 )f (x2 ), ∀x1 , x2 ∈ R.

1.41 Dacă funcţia f : R → R este monotonă şi periodică, atunci ea este

constantă.

1.42 Să se verifice dacă următoarele funcţii sunt periodice şi, ı̂n caz afir-
mativ, dacă admit perioadă principală:
i) f : R → R, f (x) = c, unde c ∈ R;
ii) f : R → R, f (x) = ax + b, unde a, b ∈ R şi a ̸= 0.
{
1, x ∈ Z
iii) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ R \ Z
{
0, x ∈ Q
iv) f : R → R, f (x) = ;
1, x ∈ R \ Q
v) f : R → R, f (x) = [x] (partea ı̂ntreagă a lui x);
vi) f : R → R, f (x) = x − [x] (partea fracţionară a lui x).

1.43 Fie f : R → R o funcţie periodică şi T1 , T2 două perioade ale lui f .

Atunci T1 + T2 , −T1 , kT1 (k ∈ Z∗ ) sunt, de asemenea, perioade pentru f .

1.44 Fie f : R → R o funcţie periodică cu perioadă principală T . Atunci

singurele perioade ale lui f sunt de forma kT , k ∈ Z∗ .

1.45 Fie f : R → R o funcţie cu proprietatea că orice număr iraţional este

perioadă pentru f . Atunci f este constantă.

1.46 Fie f1 , f2 : R → R funcţii periodice de perioade T1 şi respectiv

T1 p
T2 astfel ı̂ncât = ∈ Q (p, q ∈ Z∗ ). Arătaţi că funcţiile αf1 + βf2
T2 q
f1
(α, β ∈ R), f1 f2 , (dacă f2 (x) ̸= 0 pentru orice x ∈ R) sunt periodice de
f2
perioadă T = qT1 = pT2 .
28

1.47 Aflaţi cardinalul mulţimii

{  }
 2n2 + 2

A = a ∈ R a = 2 , n ∈ {1, 2, ..., 2004}
3n + 2n + 1

(Examen Titularizare Profesori - 1993).

1.48 Dacă B1 , B2 , ..., Bn sunt mulţimi finite, să se arate că:

(∪
n ) ∑
n ∑
card Bi = card Bi − card(Bi ∩ Bj )+
i=1 i=1 1≤i<j≤n
∑ (∩
n )
+ card(Bi ∩ Bj ∩ Bk )−...+(−1) n−1
card Bi .
1≤i<j<k≤n i=1

1.49 Arătaţi că:

a) n · c = c, ∀n ∈ N∗ .
b) ℵ0 · c = c.
c) 2ℵ0 = nℵ0 = (ℵ0 )ℵ0 = c, ∀n ∈ N∗ , n ≥ 2 (rezultă că mulţimea NN , a
şirurilor de numere naturale, are cardinalul c).
d) cn = c, ∀n ∈ N∗ , n ≥ 2.
e) cℵ0 = c (deci mulţimea RN a şirurilor de numere reale are, de asemenea,
cardinalul c).
f) cc = 2c (ı̂n particular, mulţimea RR a tuturor funcţiilor reale de o
variabilă reală are cardinalul 2c ).
g) (ℵ0 )c = 2c .

1.50 Să se determine cardinalul mulţimii

A = {f |f : R → R este funcţie continuă pe R}

(pentru funcţii continue vezi capitolul 4).

1.51 Găsiţi cardinalul mulţimii polinoamelor cu coeficienţi reali.

1.52 Să se precizeze cardinalele următoarelor mulţimi:

a) A = [a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] ⊂ R2 unde a1 , a2 , b1 , b2 ∈ R şi a1 < b1 , a2 < b2 ;

b) B = {(x, y) ∈ R2 |(x − a)2 + (y − b)2 = r2 } unde a, b, r ∈ R cu r > 0.
 29

1
1.53 Dacă a ∈ R are proprietatea 0 ≤ a ≤ pentru orice n ∈ N∗ , atunci
n
a = 0.

1.54 Pentru ∅ ̸= A, B ⊂ R se defineşte mulţimea A + B = {x + y|x ∈

A şi y ∈ B}.
a) Dacă A, B sunt majorate, atunci A + B este majorată şi sup(A + B) =
sup A + sup B.
b) Dacă A, B sunt minorate, atunci A + B este minorată şi inf(A + B) =
inf A + inf B.
Dacă A = {a} ⊂ R, atunci A + B se notează a + B iar relaţiile din a) şi b)
devin: sup(a + B) = a + sup B şi respectiv inf(a + B) = a + inf B.

1.55 Fie f, g : R → R şi ∅ ̸= X ⊂ R.

a) Demonstraţi că:

inf f (x) + inf g(x) ≤ inf [f (x) + g(x)] ≤

x∈X x∈X x∈X

≤ sup [f (x) + g(x)] ≤ sup f (x) + sup g(x).

x∈X x∈X x∈X

b) Daţi exemple de funcţii f, g astfel ı̂ncât inegalităţile de la punctul a)

să fie stricte.
c) Dacă f este funcţie constantă, f (x) = a ∈ R pentru orice x ∈ R,
atunci inf [a + g(x)] = a + inf g(x) şi sup [a + g(x)] = a + sup g(x).
x∈X x∈X x∈X x∈X
d) Deduceţi din a) următoarele inegalităţi pentru orice şiruri de numere
reale (xn )n şi (yn )n :

inf xn + inf yn ≤ inf(xn + yn ) ≤ sup(xn + yn ) ≤ sup xn + sup yn .

e) Daţi exemple de şiruri pentru care ı̂n d) au loc inegalităţi stricte, apoi
de şiruri pentru care ı̂n d) au loc egalităţi.

1.56 Pentru ∅ ̸= A, B ⊂ R se defineşte mulţimea AB = {xy|x ∈ A şi y ∈

B}. În cazul când A, B ⊂ [0, +∞), demonstraţi:
a) Dacă A, B sunt majorate, atunci AB este majorată şi sup(AB) =
(sup A)(sup B).
b) Dacă A, B sunt minorate, atunci AB este minorată şi inf(AB) =
(inf A)(inf B).
30

1.57 a) Fie ∅ ̸= A ⊂ R şi f, g : A → R funcţii mărginite astfel ı̂ncât

f (x) ≤ g(x), pentru orice x ∈ A. Atunci inf f (x) ≤ inf g(x) şi sup f (x) ≤
x∈A x∈A x∈A
sup g(x).
x∈A
b) Din a) se deduce că oricare ar fi şirurile mărginite (xn )n , (yn )n ⊂ R
cu xn ≤ yn , pentru orice n ∈ N, au loc inegalităţile:

inf xn ≤ inf yn şi sup xn ≤ sup yn .

c) Daţi exemple de funcţii şi respectiv şiruri pentru care inegalităţile de

mai sus devin egalităţi, apoi exemple pentru inegalităţi stricte.

1.58 Fie A o submulţime nevidă şi mărginită a lui R. Dacă sup A = inf A,
ce se poate spune despre A?

1.59 Dacă A, B sunt submulţimi nevide şi mărginite ale lui R, arătaţi:
a) sup(A ∪ B) = max{sup A, sup B},
b) inf(A ∪ B) = min{inf A, inf B},
c) sup(A ∩ B) ≤ min{sup A, sup B},
d) inf(A ∩ B) ≥ max{inf A, inf B}.
La c) şi d) precizaţi exemple atât pentru egalitate cât şi pentru inegali-
tate strictă.

1.60 Fie ∅ ̸= A ⊂ R, A mulţime mărginită.

Atunci sup |x| = max{| sup A|, | inf A|}.
x∈A

1.61 Fie ∅ ̸= A, B ⊂ R care ı̂ndeplinesc condiţiile:

i) a < b pentru orice a ∈ A şi b ∈ B;

ii) pentru orice ε > 0, există a ∈ A şi b ∈ B astfel ı̂ncât b − a < ε.

Să se arate că A este majorată, B este minorată şi sup A = inf B.

1.62 Fie ∅ ̸= A ⊂ R.

a) Dacă α ∈ R este majorant pentru A şi există un şir (xn )n∈N ⊂ A astfel
ı̂ncât xn → α, atunci α = sup A.
b) Dacă β ∈ R este minorant pentru A şi există un şir (yn )n∈N ⊂ A astfel
ı̂ncât yn → β, atunci β = inf A.
 31

1.63 Pentru fiecare din următoarele submulţimi ale lui R precizaţi dacă
sunt majorate, minorate, ı̂n caz de existenţă determinaţi sup, inf, max, min
şi demonstraţi afirmaţiile făcute:

A = (−2, 5],
√
B = {− 7, 2} ∪ [4, +∞),
C = [2, 7),
{ }
1 ∗
D = + (−1) |n ∈ N
n
(Examen Titularizare Profesori - 2000),
n
{  }
2n + 1 
E = n∈N ,
3n + 5 
{ }
n+1 nπ  ∗
F = sin  n ∈ N ,
n 2
} {  }
{ nπ  n + 1 
G = cos  n ∈ N ∪ (−1) n n∈N ,
2 7n + 2 
H = {−n3 + 1|n ∈ N},
{ 2  }
n + 3 
I = n∈N ,
n+2 
{  }
1 1 
J = + n, m ∈ N ,
2n 7m 
∞ [
∩ ]
1
K = 0, .
n
n=1

1.64 Fie A = {x ∈ Q|x ≥ 0 şi x2 < 2}. Demonstraţi că A nu admite

supremum ı̂n Q.

1.65 Densitatea lui R \ Q ı̂n R

Să se arate că pentru orice x, y ∈ R cu x < y, există z ∈ R \ Q astfel
ı̂ncât x < z < y.

1.66 Să se arate că ı̂ntre oricare două numere reale diferite există o infini-
tate de numere raţionale şi o infinitate de numere iraţionale.

1.67 Fie α un număr iraţional fixat. Atunci, ı̂ntre oricare două numere
reale diferite, există un număr de forma mα + n unde m, n ∈ Z.

1.68 Fie {Iγ }γ∈Γ o familie de intervale mutual disjuncte ale lui R. Atunci
card Γ ≤ ℵ0 .
32

1.69 Teorema lui Knaster de punct fix

Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → [a, b] o funcţie crescătoare. Atunci
există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = x0 .

1.70 Arătaţi că orice submulţime nevidă şi bine ordonată a lui R este cel
mult numărabilă (o mulţime nevidă se numeşte bine ordonată dacă orice
submulţime nevidă a sa admite un cel mai mic element).

1.71 Fie I ̸= ∅ şi A = {ai |i ∈ I} ⊂ R.

a) Presupunem A mărginită şi fie sup A = α ∈ R, inf A = β ∈ R. Arătaţi

că:
∪
i) (−∞, ai ) = (−∞, α);
∪
i∈I
ii) (ai , +∞) = (β, +∞);
i∈I
∩ {
(−∞, β), dacă β ∈ A
iii) (−∞, ai ) =
(−∞, β], dacă β ∈
/ A;
i∈I
∩ {
(α, +∞), dacă α ∈ A
iv) (ai , +∞) =
(α, +∞), dacă α ∈
/ A.
i∈I
∪ ∩
b) Dacă A nu este majorată, atunci (−∞, ai ) = R şi (ai , +∞) = ∅.
i∈I i∈I
∩ ∪
c) Dacă A nu este minorată, atunci (−∞, ai ) = ∅ şi (ai , +∞) = R.
i∈I i∈I
 33

Soluţii
1.1 a) Arătăm prin dublă incluziune. Întâi A\B ⊂ A ∩ cB: x ∈ A\B ⇒
(x ∈ A şi x ∈/ B) ⇒ (x ∈ A şi x ∈ cB) ⇒ x ∈ A ∩ cB.
Pentru incluziunea A ∩ cB ⊂ A\B: x ∈ A ∩ cB ⇒ (x ∈ A şi x ∈ cB) ⇒
(x ∈ A şi x ∈/ B) ⇒ x ∈ A\B.
b) Să arătăm că A ∩ (B\C) = (A ∩ B)\(A ∩ C) cu echivalenţe. Astfel
x ∈ A ∩ (B\C) ⇔ (x ∈ A şi x ∈ B\C) ⇔ (x ∈ A, x ∈ B şi x ∈ / C)
⇔ (x ∈ A, x∈B şi x ∈ A, x ∈ / C) ⇔ (x ∈ A ∩ B şi x ∈ / A ∩ C) ⇔ x ∈
(A ∩ B)\(A ∩ C).
În acelaşi mod demonstrăm egalitatea A ∩ (B\C) = (A ∩ B)\C : x ∈
A ∩ (B\C) ⇔ (x ∈ A şi x ∈ B\C) ⇔ (x ∈ A, x ∈ B şi x ∈ / C)
⇔ (x ∈ A ∩ B şi x ∈ / C) ⇔ x ∈ (A ∩ B)\C.
c) Arătăm prin calcul direct, pornind de la membrul stâng sau membrul
drept al egalităţii, folosind a) precum şi proprietăţile intersecţiei. Astfel,
(A ∩ B)\C = (A ∩ B) ∩ cC = (A ∩ cC) ∩ (B ∩ cC) = (A\C) ∩ (B\C).
d) Se demonstrează analog, folosind una din metodele de mai sus.
∪ ∪
1.2 Vom arăta prima relaţie cu echivalenţe: x ∈ c( Ai ) ⇔ x ∈
/ Ai ⇔
∩ i∈I i∈I
(∀i ∈ I, x ∈
/ Ai ) ⇔ (∀i ∈ I, x ∈ cAi ) ⇔ x ∈ (cAi ).
i∈I

În mod asemănător se arată şi a doua relaţie.

∪ ∩ ∪
1.3 Vom arata doar c) prin echivalenţe: x ∈ ( Ai ) ( Bj ) ⇔
∪ ∪ i∈I j∈J
⇔ (x ∈ Ai şi x ∈ Bj ) ⇔ (∃i0 ∈ I a.ı̂. x ∈ Ai0 şi ∃j0 ∈ J a.ı̂.
i∈I ∪ j∈J ∩
x ∈ Bj0 ) ⇔ x ∈ (Ai Bj ).
(i,j)∈I×J

∪ ∪
1.4 a) Arătăm cu echivalenţe: x ∈ A\( Bi )⇔(x ∈ A şi x ∈
/ Bi )⇔
i∈I i∈I
(x ∈ A∩şi x ∈
/ Bi pentru orice i din I) ⇔ (x ∈ A\Bi pentru orice i din I)
⇔ x ∈ (A\Bi ).
i∈I
b), c), d) se arată analog.

1.5 Avem: E △ A = B ⇔ (E △ A) △ A = B △ A ⇔ E △ (A △ A) =
B △ A ⇔ E △ ∅ = B △ A ⇔ E = B △ A.

1.6 a) Demonstrăm prin echivalenţe: (x, t) ∈ X × (Y ∪ T ) ⇔ (x ∈ X şi

t ∈ Y ∪ T ) ⇔ (x ∈ X şi [ t ∈ Y sau t ∈ T ])⇔([ x ∈ X şi t ∈ Y ] sau
34

[x ∈ X şi t ∈ T ]) ⇔ ((x, t) ∈ X × Y sau (x, t) ∈ X × T ) ⇔ (x, t) ∈

(X × Y ) ∪ (X × T ).
La fel se arată b), c), d).
∪
1.7 Vom demonstra numai f): (x, y) ∈ (Ai × Bi ) ⇒ (∃i0 ∈ I a.ı̂.
i∈I ∪
(x, y) ∈ Ai0 × Bi0 ) ⇒ (∃i0 ∈ I a.ı̂. x ∈ Ai0 şi y ∈ Bi0 ) ⇒ (x ∈ Ai şi
∪ ∪ ∪ i∈I
y ∈ Bi ) ⇒ (x, y) ∈ ( Ai ) × ( Bi ). Pentru incluziune strictă, fie
i∈I i∈I i∈I
X = Y = N, A1 = {1, 2}, A2 = {3, 4}, B1 = {1, 2}, B2 = {2, 3}.
Atunci (A1 × B1 ) ∪ (A2 × B2 ) = {(1, 1), (1, 2), (2, 1), (2, 2), (3, 2), (3, 3),
(4, 2), (4, 3)}, (A1 ∪ A2 ) × (B1 ∪ B2 ) = {(1, 1), (1, 2), (1, 3), (2, 1), (2, 2), (2, 3),
(3, 1), (3, 2), (3, 3), (4, 1), (4, 2), (4, 3)} şi se observă că mulţimea (A1 × B1 ) ∪
(A2 × B2 ) este strict inclusă ı̂n mulţimea (A1 ∪ A2 ) × (B1 ∪ B2 ).
Pentru card I = 1, ı̂n f) avem evident egalitate.

1.8 a) Prima şi ultima dintre incluziuni sunt evidente. Să arătăm că
∪
∞ ∩ ∞
lim inf An ⊂ lim sup An : x ∈ lim inf An = Ak ⇒ (∃n0 ∈ N∗ a.ı̂.
n=1 k=n
∩
∞ ∪
∞
x ∈ Ak ) ⇒ (∃n0 ∈ N∗ a.ı̂. x ∈ Ak , ∀k ≥ n0 ) ⇒ (x ∈ Ak , ∀n ∈
k=n0 k=n
∩
∞ ∪
∞
N∗ ) ⇒ x ∈ Ak = lim sup An .
n=1 k=n
∩
∞ ∪
∞ ∩
∞ ∩
∞ ∪
∞ ∩
∞
b) lim sup(cAn ) = (cAk ) = c( Ak ) = c( Ak ) =
n=1 k=n n=1 k=n n=1 k=n
c(lim inf An ). La fel se arată şi a doua relaţie.
c) Presupunem că (An )n∈N∗ este ascendent deci An ⊂ An+1 pentru orice
∩
∞
n ∈ N∗ . În acest caz, Ak = An , ∀n ∈ N∗ de unde rezultă că lim inf An =
k=n
∪
∞
An .
n=1
d) se arată analog.

1.9 a) Implicaţia directă este evidentă. Invers, presupunem φA = φB .

Fie x din A. Atunci φA (x) = 1 = φB (x). Rezultă x ∈ B de unde A ⊂ B. La
fel se arată că şi B ⊂ A deci A = B.
b) se arată ı̂n acelaşi mod.
c) este evidentă.
d) Fie x arbitrar din X. Trebuie să arătăm

(1) φA∩B (x) = φA (x)φB (x).

 35

Dacă x ∈ A ∩ B, atunci φA ∩ B (x) = 1. Dar avem că x ∈ A şi x ∈ B de

unde φA (x) = φB (x) = 1 şi astfel (1) are loc.
Dacă x ∈/ A ∩ B, atunci φA∩B (x) = 0. În acest caz avem x ∈ / A sau
x∈/ B de unde rezultă că φA (x) = 0 sau φB (x) = 0 şi deci are loc (1).
Ultimele afirmaţii se demonstrează ı̂n mod analog.

1.10 a) Scriem funcţiile caracteristice ale mulţimilor A\(B∪C) şi (A\B)∪

(A\C) :
Conform problemei 1.9 avem

φA\(B∪C) = φA − φA φB∪C = φA − φA (φB + φC − φB φC ) =

= φA − φA φB − φA φC + φA φB φC ,
φ(A\B)∪(A\C) = φA\B + φA\C − φA\B φA\C şi
φA\B + φA\C −φA\B φA\C =
= φA − φA φB + φA − φA φC − (φA − φA φB )(φA − φA φC ) =
= 2φA − φA φB − φA φC − φ2A + φ2A φB + φ2A φC − φ2A φB φC =
= 2φA − φA φB − φA φC − φA + φA φB + φA φC − φA φB φC =
= φA − φA φB φC .

Folosind problema 1.9-a) se obţine

A\(B ∪ C) = (A\B) ∪ (A\C) ⇔ φA\(B∪C) = φ(A\B)∪(A\C) ⇔

⇔ φA − φA φB − φA φC + φA φB φC = φA − φA φB φC ⇔
⇔ φA φB + φA φC − 2φA φB φC = 0 ⇔
⇔ φA (φB + φC − 2φB φC ) = 0 ⇔ φA φB∆C = 0 ⇔
⇔ φA∩(B∆C) = 0 ⇔ A ∩ (B∆C) = ∅.

b), c), d) se demonstrează analog.

e) (A∆B)∆C = A∆(B∆C) ⇔ φ(A∆B)∆C = φA∆(B∆C) .

φ(A∆B)∆C = φA∆B + φC − 2φA∆B φC =

= φA + φB − 2φA φB + φC − 2(φA + φB − 2φA φB )φC =
= φA + φB − 2φA φB + φC − 2φA φC − 2φB φC + 4φA φB φC .

φA∆(B∆C) = φA + φB∆C − 2φA φB∆C =

= φA + φB + φC − 2φB φC − 2φA (φB + φC − 2φB φC ) =
36

= φA + φB + φC − 2φB φC − 2φA φB − 2φA φC + 4φA φB φC .

Se observă că φ(A∆B)∆C = φA∆(B∆C) .

1.11 Urmărind definiţiile 1.3, 1.4 şi 1.6 avem: Dom R = {1, 3, 5}, Im R =
{2, 3, 4, 5}, ∆({1, 3, 9}) = {(1, 1), (3, 3), (9, 9)}, R−1 = {(2, 1), (3, 1), (2, 3),
(4, 5), (5, 5)}, R({1, 3}) = {2, 3}, R({4}) = ∅, R−1 ({2, 4}) = {1, 3, 5},
S −1 ({2}) = {2}, S ◦ R = {(1, 1), (1, 2), (1, 3), (3, 1), (3, 2), (5, 3)} şi R ◦ S =
{(2, 2), (2, 3), (3, 2), (5, 2)}. Se observă că S ◦ R ̸= R ◦ S.

1.12 Arătăm că Dom S = [0, ∞) prin dublă incluziune. Fie x din Dom S.
Atunci există y real astfel ı̂ncât (x, y) ∈ S. Rezultă x = y 2 deci x ≥0. Invers,
√ √
fie x ≥0. Atunci există y = x astfel ı̂ncât (x, y) = (x, x) ∈ S deci x ∈
Dom S. Analog se arată că Im S = R.

1.13 Conform definiţiei 1.4-a), avem: S −1 = {(x, y) ∈ R × R | (y, x) ∈

S} = {(x, y) ∈ R × R | 0 ≤ y − x ≤ 1}. Folosind definiţia 1.6 avem: (x, z) ∈
S −1 ◦S ⇔ (∃y ∈ R a.ı̂. (x, y) ∈ S şi (y, z) ∈ S −1 ) ⇔ (∃y ∈ R a.ı̂. (x, y) ∈ S şi
(z, y) ∈ S) ⇔ (∃y ∈ R a.ı̂. 0 ≤ x−y ≤ 1 şi 0 ≤ z −y ≤ 1) ⇔ −1 ≤ x−z ≤ 1.
Arătăm ultima echivalenţă:
“⇒” Presupunem că există y ∈ R astfel ı̂ncât 0 ≤ x − y ≤ 1 şi 0 ≤
z − y ≤ 1. Rezultă y ≤ x ≤ 1 + y şi −1 − y ≤ −z ≤ −y. Prin adunare se
obţine −1 ≤ x − z ≤ 1.
“⇐” Presupunem că −1 ≤ x − z ≤ 1 şi considerăm y = x+z−1 2 ∈ R.
Atunci se constată că x − y = 2 ∈ [0, 1] şi z − y = 2 ∈ [0, 1].
x−z+1 z−x+1

În concluzie, S −1 ◦ S = {(x, z) ∈ R × R| − 1 ≤ x − z ≤ 1}.

1.14 a) Implicaţia directă “⇒” este evidentă. Pentru implicaţia inversă

“⇐”, vom arăta că R1 =R2 prin dublă incluziune. Fie (x, y) ∈ R1 . Con-
siderând A = {x}, avem y ∈ R1 (A) = R2 (A).
Din y ∈ R2 ({x}) rezultă (x, y) ∈ R2 deci R1 ⊂ R2 . În acelaşi mod se
arată că şi R2 ⊂ R1 .
b) Se demonstrează la fel ca punctul a).
c) Fie (x, y) ∈ X ×Y. Atunci (x, y) ∈ (R−1 )−1 ⇔ (y, x) ∈ R−1 ⇔ (x, y) ∈
R.
d) Pentru a stabili relaţia: Im R = Dom R−1 , fie y∈Y . Atunci y∈Im R
⇔ (∃x ∈ X a.ı̂. (x, y) ∈ R) ⇔ (∃x ∈ X a.ı̂. (y, x) ∈ R−1 ) ⇔ y ∈ Dom R−1 .
Conform c), Im R−1 = Dom (R−1 )−1 = Dom R.
e) z ∈ (S ◦ R)(A) ⇔ (∃x ∈ A a.ı̂. (x, z) ∈ S ◦ R) ⇔ (∃x ∈ A şi ∃y ∈ Y
a.ı̂. (x, y) ∈ R şi (y, z) ∈ S) ⇔ (∃y ∈ R(A) a.ı̂. (y, z) ∈ S) ⇔ z ∈ S(R(A)).
 37

f) Din e) rezultă: ((T ◦ S) ◦ R)(A) = (T ◦ S)(R(A)) = T (S(R(A))) =

T ((S ◦R)(A)) = (T ◦(S ◦R))(A), ∀A ⊂ X , iar din a) se obţine: (T ◦S)◦R =
T ◦ (S ◦ R).
g) Fie (z, x) din V × X. Atunci (z, x) ∈ (S ◦ R)−1 ⇔ (x, z) ∈ S ◦ R ⇔
(∃y ∈ Y a.ı̂. (x, y) ∈ R şi (y, z) ∈ S) ⇔ (∃y ∈ Y a.ı̂. (y, x) ∈ R−1 şi
(z, y) ∈ S −1 ) ⇔ (z, x) ∈ R−1 ◦ S −1 .
h) Fie y ∈ Y a.ı̂. (y, y) ∈ ∆(Im R) ⇒ y ∈ Im R ⇒ (∃x ∈ X a.ı̂.
(x, y) ∈ R) ⇒ (∃x ∈ X a.ı̂. (x, y) ∈ R şi (y, x) ∈ R−1 ) ⇒ (y, y) ∈ R ◦ R−1 .
i) Se arată similar cu punctul h).
j) Fie y ∈ Y astfel ı̂ncât y ∈ R(A). Atunci există x ∈ A astfel ı̂ncât
(x, y) ∈ R. Cum A ⊂ B, avem x ∈∪B şi (x, y) ∈ R.∪Rezultă y ∈ R(B).
k) Fie y ∈ Y. Atunci y ∈ R( Ai ) ⇔ (∃x ∈ Ai a.ı̂. (x, y) ∈ R) ⇔
i∈I i∈I
(∃i0∪∈ I a.ı̂. x ∈ Ai0 şi (x, y) ∈ R) ⇔ (∃i0 ∈ I a.ı̂. y ∈ R(Ai0 )) ⇔
y ∈ R(Ai ).
i∈I
l) Se demonstrează ca şi punctul k).
Pentru egalitate, fie R = {(1, 1), (2, 2)} ⊂ R × R, A1 = {1} si A2 = {2}.
Atunci R(A1 ) = {1}, R(A2 ) = {2} şi se observă că R(A1 ∩ A2 ) = ∅ =
R(A1 ) ∩ R(A2 ).
Pentru incluziune strictă, fie S = {(1, 2), (2, 2), (2, 4)} ⊂ R × R, B1 =
{1}, B2 = {2}. Atunci S(B1 ) = {2}, S(B2 ) = {2, 4}, S(B1 ∩B2 ) = ∅, S(B1 )∩
S(B2 ) = {2} şi se observă că S(B1 ∩B2 ) este strict inclusă ı̂n S(B1 )∩S(B2 ).

1.15 Se arată uşor că relaţia “∼” este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.

C(7,3) = {(m, n) ∈ N × N | (m, n) ∼ (7, 3)} =

= {(m, n) ∈ N × N | m + 3 = n + 7} =
= {(m, n) ∈ N × N | m = n + 4} =
= {(n + 4, n) | n ∈ N}.

1.16 Relaţia “∼” este reflexivă, simetrică şi tranzitivă deci este o relaţie
de echivalenţă.
C(a,b) = {(x, y) ∈ R × R | (x, y) ∼ (a, b)} = {(x, y) ∈ R × R | x = a}.
Reprezentând grafic mulţimea C(a,b) , se obţine o dreaptă paralelă cu axa
Oy care trece prin punctul (a, b).

1.17 Pentru reflexivitate: fie orice x din X. Deoarece (Ai )i∈I este partiţie
a lui X, există i0 ∈ I a.ı̂. x ∈ Ai0 ⇒ ∃ i0 ∈ I a.ı̂. (x, x) ∈ Ai0 × Ai0 deci
(x, x) ∈ R.
38

Simetria: (x, y) ∈ R ⇒ (∃ i0 ∈ I a.ı̂. (x, y) ∈ Ai0 × Ai0 ) ⇒ (y, x) ∈

Ai0 × Ai0 ⇒ (y, x) ∈ R.
Pentru tranzitivitate: presupunem (x, y), (y, z) ∈ R. Rezultă că există
i1 , i2 ∈ I astfel ı̂ncât (x, y) ∈ Ai1 × Ai1 şi (y, z) ∈ Ai2 × Ai2 . Atunci y ∈
Ai1 ∩ Ai2 şi cum mulţimile (Ai )i∈I sunt mutual disjuncte, i1 = i2 . Rezultă
(x, z) ∈ Ai1 × Ai1 deci (x, z) ∈ R.
Demonstrăm că X|R coincide cu partiţia (Ai )i∈I prin dublă incluziune.
(i) Fie Cx ∈ X|R , x ∈ X. Dar (Ai )i∈I este partiţie a lui X deci există
i ∈ I astfel ı̂ncât x ∈ Ai .
Arătăm că Cx = Ai . Pentru incluziunea Cx ⊂ Ai : y ∈ Cx ⇒ (y, x) ∈
R ⇒ (∃j ∈ I a.ı̂. (y, x) ∈ Aj × Aj ) ⇒ x ∈ Ai ∩ Aj şi pentru că mulţimile
(Ai )i∈I sunt mutual disjuncte, Ai = Aj deci y ∈ Ai . Pentru incluziunea
Ai ⊂ Cx : y ∈ Ai ⇒ (∃i ∈ I a.ı̂. (x, y) ∈ Ai × Ai ) ⇒ (x, y) ∈ R ⇒ y ∈ Cx .
Deci Cx = Ai .
(ii) Invers: fie i ∈ I. Deoarece Ai ̸= ∅, există x ∈ Ai . Să arătăm că
Ai = Cx :
y ∈ Ai ⇒ (x, y) ∈ Ai × Ai ⇒ (x, y) ∈ R ⇒ y ∈ Cx .
y ∈ Cx ⇒ (x, y) ∈ R ⇒ (∃j ∈ I a.ı̂. (x, y) ∈ Aj × Aj ). Cum x ∈ Ai ∩ Aj
şi (Ai )i∈I este partiţie a lui X, rezultă Ai = Aj deci y ∈ Ai .
Astfel Ai = Cx ∈ X|R .

1.18 a) Din proprietăţile relaţiei de divizibilitate se arată uşor că relaţia

“≤ ” este relaţie de ordine. Nu este totală pentru că există, de exemplu,
2, 3 ∈ N∗ a.i. 2 - 3 şi 3 - 2.
b) Dacă A este mărginită, atunci există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât x ≤ n pentru
orice x ∈ A ⇔ există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât x | n pentru orice x ∈ A. Cum n
are un număr finit de divizori, rezultă că A este finită.
c) Fie A o submulţime nevidă şi majorată a lui N∗ . Conform b), A este
finită şi fie A = {n1 , ..., nk }. Atunci există sup A =c.m.m.d.c.{n1 , ..., nk } ∈
N∗ .
d) Un element α ∈ N∗ este majorant pentru A dacă x ≤ α pentru orice
x ∈ A, echivalent cu x | α pentru orice x ∈ A. Deci α este un multiplu
comun al numerelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Cum c.m.m.d.c.{1, 2, 3, 4, 5, 6,
7} = 420, mulţimea majoranţilor lui A este {420k | k ∈ N∗ }. Rezultă că
există sup A = 420 dar nu există max A.
Un element β ∈ N∗ este minorant pentru A dacă β ≤ x pentru orice
x ∈ A. Rezultă β | x pentru orice x ∈ A. Deci β este un divizor comun al
numerelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Singurul divizor comun este 1 deci mulţimea
minoranţilor este {1}, iar inf A = min A = 1. În acelaşi timp, 1 este element
minimal pentru A, iar elementele maximale sunt 4, 5, 6, 7.
 39

1.19 Se rezolvă asemănător cu problema 1.18. Astfel, mulţimea majoran-

ţilor este {1}, sup B = 1, mulţimea minoranţilor este {756k|k ∈ N∗ }, inf B =
756 şi nu există max şi min pentru B. Elementele maximale ale lui B sunt
2, 3, 7, iar elementele minimale sunt 4, 6, 7, 9.

1.20 Se arată uşor că relaţia “≤ ” este reflexivă, antisimetrică şi tran-
zitivă.
Dacă X = {x}, atunci P(X) = {∅, X} şi relaţia este totală. Presupunem
că X are cel puţin două elemente şi fie x, y ∈ X, x ̸= y. În acest caz, relaţia
nu este totală pentru că există A = {x} şi B = {y} astfel ı̂ncât A nu este
inclusă ı̂n B şi B nu este inclusă ı̂n A.
Se observă că∪min P(X) = ∅ şi∩max P(X) = X.
b) sup M = Ai şi inf M = Ai .
i∈I i∈I
Dacă A este∪majorant pentru B, atunci
∪ E ⊂ A pentru orice E din B.
Avem evident E ⊂ A. Mulţimea E este majorant pentru B dacă şi
∪E∈B E∈B
numai dacă E ∈ M.
E∈B
c) ∅ este minorant, iar A este majorant pentru M.
inf M = ∅, nu există min M, sup M = max M = A. Elementele mini-
male sunt {7} şi {1,3}, iar A este elementul maximal pentru M.

1.21 a) Este evident că f Rf pentru orice f ∈ F.

Fie f, g ∈ F , f : A → R, g : B → R astfel ı̂ncât f ≤ g şi g ≤ f.
Din f Rg rezultă că A ⊂ B şi f (x) = g(x) pentru orice x din A. Analog,
din gRf rezultă că B ⊂ A şi g(x) = f (x) pentru orice x din B. Deci
A = B şi f (x) = g(x) pentru orice x din A. Rezultă f = g şi relaţia R este
antisimetrică. Fie f, g, h ∈ F, f : A → R, g : B → R, h : C → R astfel
ı̂ncât f Rg şi gRh. Din f Rg rezultă A ⊂ B şi f (x) = g(x) pentru orice x din
A. Din gRh rezultă B ⊂ C şi g(x) = h(x) pentru orice x din B. Din cele de
mai sus avem A ⊂ C şi f (x) = h(x) pentru orice x din A, adică f Rh. Deci
relaţia R este tranzitivă şi, ı̂n consecinţă, R este relaţie de ordine.
Relaţia R nu este totală. Pentru a vedea acest lucru, să considerăm A, B
două mulţimi nevide şi disjuncte şi două funcţii arbitrare f : A → R,
g : B → R. Atunci se observă că f R / g şi gR/ f.
b) Se observă că {1, 3} ⊂ N ⊂ [0, ∞), {1, 3} ⊂ [2, −4], f (x) = g(x) =
h(x) = t(x), pentru orice x ∈ {1, 3} şi g(x) = h(x) pentru orice x ∈ N.
Rezultă f Rg, gRh şif Rt deci inf A = f. Fie funcţia u : [−2, ∞) → R
 x3 , −2 ≤ x ≤ 0
definită prin u(x) = −1, 0 ≤ x ≤ 3

2x, x > 3.
40

Atunci u este majorant pentru A, iar dacă v este un majorant oarecare

pentru A, se observă că u ≤ v, de unde rezultă că u = sup A.

1.22 a) Reflexivitatea: pentru orice (x, y) ∈ R × R, (x, y) ≤ (x, y)

deoarece x = x şi y ≤ y.
Antisimetria: {(x, y) ≤ (z, t) şi (z, t) ≤ (x, y)} ⇔

{[x < z sau (x = z şi y ≤ t)] şi [z < x sau (z = x şi t ≤ y)]} ⇔

{x = z şi y = t} ⇔ (x, y) = (z, t).

Tranzitivitatea se arată la fel.
Relaţia este totală pentru că: oricare ar fi (x, y), (z, t) ∈ R × R, avem fie
x < z, fie x = z, fie z < x. Dacă x < z, atunci (x, y) ≤ (z, t). Dacă z < x,
atunci (z, t) ≤ (x, y). Dacă x = z, putem avea y ≤ t sau t ≤ y. Dacă x = z
şi y ≤ t, atunci (x, y) ≤ (z, t) iar dacă x = z şi t ≤ y, atunci (z, t) ≤ (x, y).
b) Avem: (2, 5) ≥ (1, 4), (3, 6) ≤ (3, 10) şi (6, 9) ≤ (7, 3).
c) Fie (a, b) ∈ R × R, fixat. Dacă (x, y) ∈ R × R astfel ı̂ncât (a, b) ≤
(x, y), atunci a < x sau a = x şi b ≤ y. Reprezentând grafic, (x, y) se află
fie ı̂n semiplanul drept determinat de dreapta x = a, fie pe semidreapta
x = a deasupra punctului (a, b). În mod analog, punctele (x, y) din plan
cu proprietatea (x, y) ≤ (a, b) se află fie ı̂n semiplanul stâng determinat de
dreapta x = a, fie pe semidreapta x = a sub punctul (a, b). Arătăm că nu
există max A. Reprezentând grafic, A este mulţimea punctelor din interiorul
cercului de centru (0, 0) şi rază 2, fără punctele de pe cerc. Fie (a, b) ∈ A,
ceea ce ı̂nseamnă că a2 + b2 < 4. Rezultă că −2 < a < 2. Dacă ducem
dreapta x = a, se constată că există puncte din A aflate ı̂n semiplanul drept
determinat de dreapta x = a (de exemplu, punctul de coordonate ( 2−a 2 , 0)).
Deci există ( 2−a
2 , 0) ∈ A astfel ı̂ncât (a, b) ≤ ( 2−a
2 , 0), ceea ce arată că nu
există max A. În acelaşi mod se demonstrează că nu există nici min A.
Mulţimea majoranţilor lui A este semiplanul drept ı̂nchis determinat de
dreapta x = 2 şi cum supremumul este cel mai mic majorant, rezultă că
nu există sup A. Analog, mulţimea minoranţilor lui A este semiplanul stâng
ı̂nchis determinat de dreapta x = −2, deci nu există nici inf A.
Pentru mulţimea B se procedează asemănător şi vom găsi că nu există
max, min, sup şi inf pentru B.
Pentru C, observăm că punctul (2, 2) ∈ C şi (x, y) ≤ (2, 2), oricare ar
fi (x, y) ∈ C. Rezultă că max C = sup C = (2, 2). Analog se găseşte că
min C = inf C = (−2, −2).

1.23 Reflexivitatea: evident (xn )R(xn ) pentru orice şir (xn ) ∈ X.

 41

Antisimetria: fie (xn ), (yn ) ∈ X astfel ı̂ncât (xn )R(yn ) şi (yn )R(xn ). Din
(xn )R(yn ) rezultă

(2) xn = yn , ∀n ∈ N∗

sau

(3) xk < yk si xi = yi , ∀i ∈ {1, 2, ..., k − 1}.

Dacă are loc (2), atunci (xn ) = (yn ). Presupunem că are loc (3). Din
(yn )R(xn ) rezultă

(4) yl < xl si yi = xi , ∀i ∈ {1, 2, ..., l − 1}.

Dacă l = k, atunci xk < yk şi yk < xk , absurd. Dacă l < k, atunci din
(3) avem xl = yl ceea ce contrazice (4). Dacă l > k, atunci din (4) rezultă
xk = yk , ı̂n contradicţie cu (3).
Pentru tranzitivitate, fie (xn )R(yn ) şi (yn )R(zn ). Atunci au loc (2) sau
(3) şi

(5) yn = zn , ∀n ∈ N∗

sau

(6) yl < zl şi yi = zi , ∀i ∈ {1, 2, ..., l − 1}.

Din (2) şi (5) rezultă xn = zn , ∀n ∈ N∗ . Dacă au loc (2) şi (6), atunci
xl < zl şi xi = zi , ∀i ∈ {1, 2, ..., l − 1}. Dacă au loc (3) şi (5), atunci xk < zk
şi xi = zi , ∀i ∈ {1, 2, ..., l − 1}. În sfârşit, din (3) şi (6) rezultă xp < zp şi
xi = zi , ∀i ∈ {1, 2, ..., p − 1} unde p = min{k, l}.
Relaţia este totală pentru că relaţia de ordine pe R este totală. În-
tr-adevăr, fie (xn ), (yn ) ∈ X. Dacă xn = yn pentru orice n ∈ N∗ , atunci
(xn )R(yn ). Dacă nu, atunci există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât xn ̸= yn şi fie k primul
indice pentru care xk ̸= yk . Atunci avem xk < yk sau yk < xk . Dacă xk < yk ,
atunci (xn )R(yn ), iar din yk < xk rezultă (yn )R(xn ).

1.24 Fie E = {y > 0 | y n ≤ α}. Se observă că E este( nevidă.

) Într-adevăr,
α n
dacă α ≥ 1, atunci 1 ∈ E. Dacă α < 1, atunci 2 < 1 şi 2 ≤ α deci α2 ∈ E.
α

Să arătăm că E este majorată. Dacă α ≤ 1, atunci y n ≤ α ≤ 1 pentru orice

y ∈ E. Rezultă y ≤ 1 şi astfel E este majorată de 1. Dacă α > 1, atunci
y n ≤ α pentru orice y ∈ E. Dacă y n < 1, atunci y < 1 < α. Dacă y n ≥ 1,
atunci 1 ≤ y ≤ y n ≤ α deci α este un majorant pentru E. Conform axiomei
42

de completitudine (II din definiţia 1.22), există x = sup E ∈ R. Cum orice

y din E este pozitiv, rezultă x > 0. Arătăm că xn = α. Presupunem că
xn < α. Fie ε = α − xn > 0. Atunci, pentru 0 < a ≤ min{1, (1+x)εn −xn },
avem:
(x + a)n = xn + Cn1 xn−1 a + Cn2 xn−2 a2 + ... + Cnn an =
( )
= xn + a Cn1 xn−1 + Cn2 xn−2 a + ... + Cnn an−1 ≤
( )
≤ xn + a Cn1 xn−1 + Cn2 xn−2 + ... + Cnn =
= xn + a[(1 + x)n − xn ] ≤ xn + ε = α.

Deci există x + a ∈ E astfel ı̂ncât x + a > x ceea ce contrazice faptul

că x = sup E. Dacă xn > α, se raţioneaza la fel. Pentru unicitate, fie
x1 , x2 ∈ (0, ∞) astfel ı̂ncât xn1 = xn2 = α. Dacă x1 ̸= x2 , rezultă x1 < x2 sau
x2 < x1 . Dacă x1 < x2 , atunci a = xn1 < xn2 = a ceea ce este absurd. Cazul
x2 < x1 se tratează la fel. Drept consecinţă, x1 = x2 .

1.25 Pentru S1 : oricare ar fi f din C[0,1] , există şi este unic f (a) ∈ R
deci S1 este funcţie definită pe C[0,1] şi cu valori in R, definită prin S1 (f ) =
f (a). S1 nu este injectivă deoarece există f, g ∈ C[0,1] , f ̸= g astfel ı̂ncât
f (a) = g(a). De exemplu, f, g ∈ C[0,1] , f (x) = 0 şi g(x) = x − a. Atunci
S1 (f ) = f (a) = 0, S1 (g) = g(a) = 0 deci S1 (f ) = S1 (g) dar f ̸= g. S1
este surjectivă: ı̂ntr-adevăr, pentru orice b ∈ R, există funcţia constantă
f : [0, 1] → R, f (x) = b astfel ı̂ncât S1 (f ) = f (a) = b.
Pentru S2 : ştim că există funcţii continue care nu sunt derivabile deci
nu există f ′ (a) pentru orice f din C[0,1] şi prin urmare, S2 nu este funcţie.
Pentru S3 : orice funcţie continuă pe un compact este marginită (conform
teoremei lui Weierstrass 5.46). Astfel, pentru orice f din C[0,1] , există şi este
unic sup f (x) ∈ R deci S3 este funcţie de la C[0,1] la R, definită prin
x∈[0,1]
S3 (f ) = sup f (x). S3 nu este injectivă: fie f, g ∈ C[0,1] , f (x) = 1 şi g(x) =
x∈[0,1]
x. Atunci f ̸= g dar sup f (x) = sup g(x) = 1 ⇔ S3 (f ) = S3 (g). S3 este
x∈[0,1] x∈[0,1]
surjectivă: pentru orice b ∈ R, există funcţia constantă f ∈ C[0,1] , f (x) = b
astfel ı̂ncât S3 (f ) = sup f (x) = b.
x∈[0,1]
Pentru S4 se procedează ca la S3 .
Pentru S5 : orice funcţie continuă pe un interval compact [a, b] este
integrabilă Riemann pe [a, b]. Astfel, pentru orice f din C[0,1] , există şi
∫1
este unică integrala sa Riemann 0 f (x)dx ∈ R deci S5 este funcţie de
∫1
la C[0,1] la R, definită prin S5 (f ) = 0 f (x)dx. S5 nu este injectivă: fie
 43

∫1
f, g ∈ C[0,1] , f (x) = 21 şi g(x) = 1 − x. Atunci S5 (f ) = 0 f (x)dx = 12 şi
∫1 ∫1 2
S5 (g) = 0 g(x)dx = 0 (1 − x)dx = x|10 − x2 |10 = 1 − 12 = 21 . Deci există
f, g ∈ C[0,1] , f ̸= g astfel ı̂ncât S5 (f ) = S5 (g). S5 este surjectivă: pen-
tru orice b ∈ R, există funcţia constantă f ∈ C[0,1] , f (x) = b astfel ı̂ncât
∫1
S5 (f ) = 0 f (x)dx = b.

1.26 Presupunem că f : X → Y este funcţie. Pentru a demonstra prima

incluziune, fie (y1 , y2 ) ∈ f ◦ f −1 cu y1 , y2 ∈ Y. Conform definiţiei 1.6, există
x ∈ X astfel ı̂ncât (y2 , x) ∈ f −1 şi (x, y1 ) ∈ f. Rezultă (x, y2 ) ∈ f şi
(x, y1 ) ∈ f. Cum f este funcţie, avem y1 = y2 deci (y1 , y2 ) ∈ ∆(Y ).
Pentru a doua incluziune, fie (x, x) ∈ ∆(X) cu x ∈ X. Notând f (x) =
y ∈ Y avem (x, y) ∈ f şi (y, x) ∈ f −1 . Rezultă (x, x) ∈ f −1 ◦ f adică (ii).
Invers, presupunem ca au loc (i) şi (ii). Fie x ∈ X. Atunci (x, x) ∈ ∆(X)
şi conform (ii), (x, x) ∈ f −1 ◦f. Rezultă că există y ∈ Y astfel ı̂ncât (x, y) ∈ f
şi (y, x) ∈ f −1 . Deci pentru orice x ∈ X, există y ∈ Y astfel ı̂ncât (x, y) ∈ f
ceea ce arată că Dom f = X. Fie acum x ∈ X şi y1 , y2 ∈ Y astfel ı̂ncât
(x, y1 ) ∈ f şi (x, y2 ) ∈ f. Atunci ((x, y1 ) ∈ f şi (y2 , x) ∈ f −1 ) ⇒ ((y2 , y1 ) ∈
f ◦ f −1 ⊂ ∆(Y )) ⇒ y1 = y2 . Conform definiţiei 1.7, f este funcţie.
∩ ∩
1.27 i) x ∈ f −1 ( Bi ) ⇔ f (x) ∈ Bi ⇔ (∀ i ∈ I, f (x) ∈ Bi ) ⇔ (∀i ∈
i∈I ∩ i∈I
I, x ∈ f −1 (Bi )) ⇔ x ∈ f −1 (Bi ).
i∈I
Analog se arată ii), iii).
iv) x ∈ A ⇒ f (x) ∈ f (A) ⇒ x ∈ f −1 (f (A)) deci A ⊂ f −1 (f (A)).
Pentru incluziune strictă, fie f : R → R, f (x) = x2 şi A = [0, 1]. Atunci
f (A) = [0, 1] şi f −1 (f (A)) = f −1 ([0, 1]) = [−1, 1]. Se vede că A este strict
inclusă ı̂n f −1 (f (A)).
v) Fie y ∈ f (f −1 (B)). Atunci există x ∈ f −1 (B) astfel ı̂ncât y = f (x).
Din x ∈ f −1 (B), avem f (x) ∈ B deci y ∈ B şi astfel, f (f −1 (B)) ⊂ B.
Pentru incluziune strictă, considerăm f : R → R, f (x) = x2 şi B =
[−1, 0]. Avem f −1 (B) = {0} şi f (f −1 (B)) = {0}. Deci mulţimea f (f −1 (B))
este strict inclusă ı̂n B.
vi) Fie y ∈ f (X)\f (A). Rezultă y ∈ f (X) şi y ∈ / f (A). Din y ∈ f (X)
rezultă că există x ∈ X astfel ı̂ncât y = f (x). Dar y ∈ / f (A) ⇒ x ∈ /
A ⇒ x ∈ cA. În consecinţă, y ∈ f (cA). Pentru incluziune strictă, alegem
aceeaşi funcţie ca mai sus, f : R → R, f (x) = x2 şi A = [0, 1]. Avem
f (R)\f (A) = [0, ∞)\[0, 1] = (1, ∞) care este strict inclusă ı̂n f (cA) =
f ((−∞, 0) ∪ (1, ∞)) = R∗ .

1.28 a) Fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ). Rezultă g(f (x1 )) =

44

g(f (x2 )) care este echivalent cu (g ◦ f ) (x1 ) = (g ◦ f ) (x2 ) . Dar g ◦ f este

injectivă deci x1 = x2 . Prin urmare f este injectivă.
b) Fie z ∈ T. Cum g ◦ f este surjectivă, există x ∈ X astfel ı̂ncât
(g ◦ f ) (x) = z echivalent cu g(f (x)) = z. Notând f (x) = y ∈ Y, avem
g(y) = z. Astfel, g este surjectivă.

1.29 i)⇒ii): fie A1 , A2 ∈ P(X). Cum incluziunea:

f (A1 ∩ A2 ) ⊂ f (A1 ) ∩ f (A2 )

are loc ı̂ntotdeauna, să arătăm incluziunea inversă. Fie y ∈ f (A1 ) ∩ f (A2 ).
Rezultă că există x1 ∈ A1 , x2 ∈ A2 astfel ı̂ncât y = f (x1 ) = f (x2 ). Din
injectivitatea lui f rezultă x1 = x2 ∈ A1 ∩ A2 . Deci y ∈ f (A1 ∩ A2 ).
ii) ⇒i): fie x1 , x2 ∈ X cu f (x1 ) = f (x2 ). Presupunând x1 ̸= x2 , se
consideră A1 = {x1 }, A2 = {x2 }. Atunci f (A1 ∩ A2 ) = ∅, f (A1 ) ∩ f (A2 ) =
{f (x1 )} şi din ii) rezultă ∅ = {f (x1 )} care este fals.
i)⇒ iii) rezultă din ii).
iii)⇒i): fie x1 , x2 ∈ X cu f (x1 ) = f (x2 ) şi să presupunem că x1 ̸= x2 .
Atunci, pentru A1 = {x1 } şi A2 = {x2 } avem A1 ∩ A2 = ∅ şi din iii) rezultă
f (A1 ) ∩ f (A2 ) = ∅ care este fals ı̂ntrucât f (x1 ) ∈ f (A1 ) ∩ f (A2 ).
i)⇒iv): fie A ∈ P(X). Conform problemei 1.27-vi), este suficient să
arătăm doar incluziunea f (cA) ⊂ f (X)\f (A). Fie y ∈ f (cA). Atunci există
x ∈ cA astfel ı̂ncât y = f (x). Deci y ∈ f (X). Dacă am avea y ∈ f (A), atunci
ar exista x′ ∈ A astfel ı̂ncât y = f (x′ ). Deci f (x) = f (x′ ) şi din injectivitatea
lui f rezultă x = x′ , ceea ce contrazice faptul că x ∈ cA şi x′ ∈ A.
iv)⇒i): fie x1 , x2 ∈ X cu f (x1 ) = f (x2 ) = y ∈ f (X). Presupunem
x1 ̸= x2 şi considerăm A = {x1 }. Atunci x2 ∈ cA de unde y ∈ f (cA). Dar
iv) implică

(7) y ∈ f (X)\f (A).

În acelaşi timp, y = f (x1 ) ∈ f (A), ceea ce contrazice (7).

i)⇒v): fie A1 , A2 ∈ P(X) astfel ı̂ncât f (A1 ) ⊂ f (A2 ). Avem: x ∈
A1 ⇒ y = f (x) ∈ f (A1 ) ⇒ y ∈ f (A2 ) ⇒ ∃ x′ ∈ A2 a.ı̂. y = f (x′ ).
Atunci f (x) = f (x′ ) şi pentru că f este injectivă, se obţine x = x′ ∈ A2 . În
concluzie, A1 ⊂ A2 .
v)⇒i): fie x1 , x2 ∈ X cu f (x1 ) = f (x2 ). Presupunem x1 ̸= x2 şi con-
siderăm A1 = {x1 },A2 = {x2 }. Atunci f (A1 ) = f (A2 ) şi folosind v) obţinem
A1 ⊂ A2 care este fals.
i)⇒vi): fie A ∈ P(X). Din problema 1.27-iv) avem A ⊂ f −1 (f (A)). Să
demonstrăm incluziunea inversă: x ∈ f −1 (f (A)) ⇒ y = f (x) ∈ f (A) ⇒ ∃
 45

x′ ∈ A a.ı̂. y = f (x′ ). Astfel f (x) = f (x′ ) şi cum f este injectivă, rezultă
x = x′ ∈ A.
vi)⇒i): fie x1 , x2 ∈ X cu f (x1 ) = f (x2 ). Dacă admitem că x1 ̸= x2 ,
atunci considerând A = {x1 }, rezultă f (x2 ) = f (x1 ) ∈ f (A). De aici obţinem
că x2 ∈ f −1 (f (A)) = A = {x1 }, ceea ce contrazice presupunerea făcută.
i)⇒vii):
{ fie funcţia g : Y → X, definită prin:
x, f (x) = y (unde x ∈ X este unic determinat din f injectivă)
g(y) =
x0 , y ∈/ f (X) (unde x0 ∈ Xeste fixat).
Se constată că g este bine definită, surjectivă şi (g ◦ f )(x) = g(f (x)) =
g(y) = x, ∀ x ∈ X.
vii)⇒i) rezultă din problema 1.28 -a).
i)⇒viii): fie y ∈ Y şi presupunem card f −1 ({y}) ≥ 2. Atunci există
x1 , x2 ∈ f −1 ({y}), x1 ̸= x2 . Rezultă f (x1 ) = f (x2 ) = y şi pentru că f este
injectivă, are loc x1 = x2 deci contradicţie.
viii)⇒i): fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) = y. Atunci x1 , x2 ∈
f −1 ({y}) şi din viii) rezultă x1 = x2 deci f este injectivă.
i)⇒ix): folosind problema 1.26-(ii), va fi suficient să demonstrăm doar
incluziunea:

(8) f −1 ◦ f ⊂ ∆(X).

Fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât (x1 , x2 ) ∈ f −1 ◦ f. Rezultă că există y ∈ Y astfel

ı̂ncât (x1 , y) ∈ f şi (y, x2 ) ∈ f −1 . Rezultă (x1 , y) ∈ f şi (x2 , y) ∈ f, adică
f (x1 ) = y = f (x2 ). Cum f este injectivă, rezultă x1 = x2 , de unde se obţine
(x1 , x2 ) ∈ ∆(X).
ix)⇒i): fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ) = y ⇒ (x1 , y) ∈ f şi
(x2 , y) ∈ f ⇒ (x1 , y) ∈ f şi (y, x2 ) ∈ f −1 ⇒ (x1 , x2 ) ∈ f −1 ◦ f. Din ix)
rezultă (x1 , x2 ) ∈ ∆(X). Astfel, x1 = x2 deci f este injectivă.
i)⇒x): fie T ̸= ∅ şi h, k : T → X astfel ı̂ncât f ◦ h = f ◦ k. Rezultă
f (h(z)) = f (k(z)), ∀ z ∈ T. Din faptul că f este injectivă se obţine h(z) =
k(z), ∀ z ∈ T adică h = k.
x)⇒i): fie x1 , x2 ∈ X astfel ı̂ncât f (x1 ) = f (x2 ). Considerând T = X şi
funcţiile h, k : X → X, h(x) = x1 , k(x) = x2 , avem pentru orice x ∈ X :
(f ◦ h)(x) = f (h(x)) = f (x1 ), (f ◦ k)(x) = f (k(x)) = f (x2 ) deci f ◦ h = f ◦ k.
Din x) rezultă h = k. Aşadar, x1 = x2 şi f este injectivă.

1.30 i)⇔ii) reiese imediat din definiţia 1.9-b) şi observaţia 1.8-a).
i)⇒iii): fie B ∈ P(Y ), B ̸= ∅ ⇒ ∃ y ∈ B. Avem: f surjectivă ⇒ ∃ x ∈ X
a.ı̂. f (x) = y ∈ B ⇒ x ∈ f −1 (B) deci f −1 (B) ̸= ∅.
46

iii)⇒i): fie y ∈ Y. Dacă notăm B = {y} ̸= ∅, atunci din iii) avem

f −1 ({y}) ̸= ∅ ⇒ ∃x ∈ f −1 ({y}), adică f (x) = y. Prin urmare, f este
surjectivă.
i)⇒iv): presupunem că f este surjectivă, deci f (X) = Y. Fie A ∈ P(X).
Dacă A = ∅, atunci Y \f (∅) = Y = f (X) = f (c∅). Fie atunci A ̸= ∅.
Dacă Y \f (A) = ∅, atunci evident Y \f (A) ⊂ f (cA). Dacă Y \f (A) ̸= ∅, fie
y ∈ Y \f (A). Rezultă y ∈ Y şi y ∈/ f (A). Cum f este surjectivă, există x ∈ X
astfel ı̂ncât f (x) = y. Din y ∈
/ f (A), rezultă x ∈ cA, deci y = f (x) ∈ f (cA).
iv)⇒i): luând A = ∅, din iv) rezultă Y \f (∅) ⊂ f (c∅) = f (X) ⇒ Y ⊂
f (X) adică f este surjectivă.
i)⇒v): fie B1 , B2 ∈ P(Y ) astfel ı̂ncât f −1 (B1 ) ⊂ f −1 (B2 ). Dacă B1 = ∅,
atunci evident B1 ⊂ B2 . Dacă B1 ̸= ∅, fie y ∈ B1 . Dar f surjectivă ⇒ ∃x ∈ X
astfel ı̂ncât f (x) = y ∈ B1 ⇒ x ∈ f −1 (B1 ) ⇒ x ∈ f −1 (B2 ) ⇒ f (x) = y ∈ B2
şi astfel, B1 ⊂ B2 .
v)⇒i): presupunem că f nu este surjectivă. Atunci există y ∈ Y astfel
/ f (X) ⇒ f −1 (Y ) = f −1 (Y \{y}) = X. Din iv) rezultă Y ⊂ Y \{y},
ı̂ncât y ∈
ceea ce este fals.
i)⇒vi): utilizând problema 1.27-v), vom demonstra doar incluziunea:
(9) B ⊂ f (f −1 (B)).
Pentru aceasta, fie y ∈ B. Cum f este surjectivă, există x ∈ X astfel ı̂ncât
f (x) = y ∈ B ⇒ x ∈ f −1 (B) ⇒ f (x) = y ∈ f (f −1 (B)) şi are loc (9).
vi)⇒i): fie y ∈ Y. Conform v), Y = f (f −1 (Y )) ⇒ y ∈ f (f −1 (Y )) ⇒ ∃
x ∈ f −1 (Y ) ⊂ X astfel ı̂ncât f (x) = y ⇒ f este surjectivă.
i)⇒vii): deoarece f este surjectivă, pentru orice y ∈ Y, există xy ∈ X
astfel ı̂ncât f (xy ) = y. Definim funcţia g : Y → X prin g(y) = xy . Atunci g
este bine definită, injectivă şi (f ◦ g)(y) = f (g(y)) = f (xy ) = y pentru orice
y ∈ Y.
vii)⇒i) rezultă din problema 1.28-b).
i)⇒viii): fie y ∈ Y. f fiind surjectivă, există x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y.
Rezultă x ∈ f −1 ({y}) deci card(f −1 (y)) ≥ 1.
viii)⇒i): fie y ∈ Y. Coform viii), există x ∈ f −1 ({y}) ⇒ ∃ x ∈ X a.ı̂.
f (x) = y ⇒ f este surjectivă.
i)⇒ix): folosind problema 1.26-(i), trebuie să arătăm doar incluziunea
inversă:
(10) ∆(Y ) ⊂ f ◦ f −1 .
Fie (y, y) ∈ ∆(Y ), unde y ∈ Y . Cum f este surjectivă, există x ∈ X astfel
ı̂ncât f (x) = y. Rezultă (x, y) ∈ f şi (y, x) ∈ f −1 . Atunci (y, y) ∈ f ◦ f −1 şi
are loc (10).
 47

ix)⇒i): fie y ∈ Y ⇒ (y, y) ∈ ∆(Y ) = f ◦ f −1 ⇒ ∃ x ∈ X astfel ı̂ncât

(y, x) ∈ f −1 şi (x, y) ∈ f ⇒ ∃ x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y ⇒ f este
surjectivă.
i)⇒x): fie T ̸= ∅ şi funcţiile h, k : Y → T astfel ı̂ncât h ◦ f = k ◦ f. Fie
y ∈ Y. Întrucât f este surjectivă, există x ∈ X astfel ı̂ncât f (x) = y. Atunci
avem: h(y) = h(f (x)) =(h ◦ f )(x) = (k ◦ f )(x) = k(f (x)) = k(y) ⇒ h = k.
x)⇒i): dacă avem card Y = 1, atunci evident f este surjectivă. Fie
acum card Y ≥ 2 şi presupunem, prin reducere la absurd, că există y0 ∈ Y
astfel ı̂ncât f (x) ̸= y0 pentru orice x ∈{X. Fie Z = X şi funcţiile h, k : Y →
y, y ̸= y0
Y definite astfel: h(y) = y, k(y) =
y1 , y = y0 (unde y1 ∈ Y, y1 ̸= y0 ).
Atunci (h◦f )(x) = h(f (x)) = f (x), iar (k ◦f )(x) = k(f (x)) = f (x) deoarece
f (x) ̸= y0 . Deci h ◦ f = k ◦ f şi din x) rezultă h = k ⇒ h(y0 ) = k(y0 ) ⇒
y0 = y1 , contradicţie!

1.31 Presupunem ı̂ntâi că f este bijectivă, adică injectivă şi surjectivă.
Conform problemelor 1.29-vii) şi 1.30-vii), există g1 , g2 : Y → X, g1 sur-
jectivă şi g2 injectivă astfel ı̂ncât g1 ◦ f = 1X şi f ◦ g2 = 1Y . Atunci avem:
g1 = g1 ◦ 1Y = g1 ◦ (f ◦ g2 ) = (g1 ◦ f ) ◦ g2 = 1X ◦ g2 = g2 . Deci există
g1 = g2 = g : Y → X bijectivă astfel ı̂ncât g ◦ f = 1X şi f ◦ g = 1Y , adică f
este inversabilă.
Implicaţia inversă rezultă imediat din problema 1.28.

1.32 a1 ) ⇒ a2 ): presupunem f injectivă şi fie A1 , A2 ∈ P(X) cu f∗ (A1 ) =

f∗ (A2 ) ⇒ f (A1 ) = f (A2 ). Conform problemei 1.29-v), A1 = A2 şi f∗ este
injectivă.
a2 ⇒ a3 ): presupunem f∗ injectivă şi fie A ∈ P(X). Avem: (f ∗ ◦f∗ )(A) =
f (f∗ (A)) = f ∗ (f (A)) = f −1 (f (A)). Să arătăm că f −1 (f (A)) ⊂ A. Fie
∗

x ∈ f −1 (f (A)) ⇒ f (x) ∈ f (A) ⇒ ∃ x′ ∈ A a.ı̂. f (x) = f (x′ ) ⇒

f ({x}) = f ({x′ }). Dar f∗ este injectivă ⇒ {x} = {x′ } şi deci x ∈ A.
Aşadar, f −1 (f (A)) ⊂ A. Cum incluziunea inversă are loc ı̂ntotdeauna (vezi
problema 1.27-iv), rezultă (f ∗ ◦ f∗ )(A) = A, ∀ A ∈ P(X).
a3 ) ⇒a4 ) rezultă din problema 1.28-b).
a4 ) ⇒a1 ): presupunem f ∗ surjectivă. Fie A1 , A2 ∈ P(X). Vom arăta

(11) f (A1 ) ∩ f (A2 ) ⊂ f (A1 ∩ A2 ).

Cum f ∗ este surjectivă, pentru A1 ,A2 , există B1 , B2 ∈ P(Y ) astfel ı̂ncât

f ∗ (B1 ) = A1 , f ∗ (B2 ) = A2 , adică f −1 (B1 ) = A1 , f −1 (B2 ) = A2 . Fie y ∈
f (A1 ) ∩ f (A2 ) ⇒ ∃ x1 ∈ A1 , x2 ∈ A2 a.ı̂. y = f (x1 ) = f (x2 ). Atunci
avem: y ∈ f (A1 ) = f (f −1 (B1 )) ⊂ B1 , y ∈ f (A2 ) = f (f −1 (B2 )) ⊂ B2 ⇒
48

y ∈ B1 ∩ B2 ⇒ x1 ∈ f −1 (B1 ∩ B2 ) = f −1 (B1 ) ∩ f −1 (B2 ) = A1 ∩ A2 ⇒

y = f (x1 ) ∈ f (A1 ∩ A2 ). Deci are loc (11). Cum incluziunea inversă are loc
(vezi problema 1.14-l)), rezultă f (A1 ∩ A2 ) = f (A1 ) ∩ f (A2 ). Din problema
1.29-ii), se obţine faptul că f este injectivă.
În acelaşi mod se arată şi echivalenţa afirmaţiilor b1 , b2 , b3 , b4 .
{
x, x ∈ Q
1.33 Fie f (x) = . Atunci f nu este injectivă pentru că
x2 , x ∈ R\Q
√ √ √ √ √ √
există 3, − 3 ∈ R, 3 ̸= − 3 astfel ı̂ncât f ( 3) = f (− 3) = 3. Dar
restricţia f |Q (x) = x, ∀ x ∈ Q, este evident injectivă.

1.34 Fie f : R → R. Cu ajutorul funcţiei u : (0, +∞) → R, u(x) = ln x,

se definesc aplicaţiile g, h : R → R prin:
 
 ln x, x > 0  f (x) − ln x, x > 0
g(x) = f (0), x = 0 , h(x) = 0, x = 0 .
 
f (x) − ln(−x), x < 0 ln(−x), x < 0

Evident g + h = f. În plus, avem R = u((0, ∞)) = g((0, ∞)) ⊂ g(R) ⊂ R şi
R = u((0, ∞)) = h((−∞, 0)) ⊂ h(R) ⊂ R. Rezultă g(R) = R şi h(R) = R
deci g şi h sunt surjective.

1.35 a) Presupunem f injectivă. Atunci funcţia f : X → f (X) este

bijectivă, de unde

(12) card X = card(f (X)).

Dar f (X) ⊂ Y. Conform propoziţiei 1.46,

(13) card(f (X)) ≤ card Y.

Din (12) şi (13) rezultă card X ≤ card Y.

b) Fie f surjectivă. Conform problemei 1.30-vii), există g : Y → X injectivă
astfel ı̂ncât f ◦ g = 1Y . Aplicând a), rezultă card Y ≤ card X.
c) Dacă f este surjectivă, atunci f (X) = Y deci card(f (X)) = card Y.
Din b) avem card Y ≤ card X şi de aici rezultă card(f (X)) ≤ card X.

1.36 Fie X = {x1 , x2 , . . . , xn } şi f (X) = {y1 , y2 , . . . , ym }.

a)⇒b) Presupunem că f este injectivă. Atunci funcţia f : X → f (X)
este bijectivă. Rezultă card X = card(f (X)), adică n = m. Cum f (X) ⊂ X,
rezultă f (X) = X deci f este surjectivă.
 49

b)⇒c). Fie f surjectivă. Conform problemei 1.30-vii), există o funcţie

injectivă g : X → X astfel ı̂ncât f ◦ g = 1X . Cum X este finită şi g
injectivă, rezultă de mai sus că g este surjectivă deci şi bijectivă. Atunci
g◦f = g◦f ◦1X = g◦f ◦(g◦g −1 ) = g◦(f ◦g)◦g −1 = g◦1X ◦g −1 = g◦g −1 = 1X .
Din problema 1.31 rezultă că f este bijectivă.
Implicaţia “c)⇒a)” este evidentă.

1.37 Fie A = {a1 , a2 , . . . , an }, n ∈ N∗ , astfel ı̂ncât a1 < a2 < . . . < an .

Presupunem, prin reducere la absurd că există i ∈ {1, 2, . . . , n} astfel ı̂ncât
f (ai ) ̸= ai .
I) Dacă f (ai ) > ai , atunci i < n. În caz contrar, am avea f (an ) > an ceea
ce este absurd, ı̂ntrucât f (an ) ∈ A. Din inegalităţile ai < ai+1 < . . . < an
rezultă că f (ai ) < f (ai+1 ) < . . . < f (an ). Dar f (ai ) > ai ⇒ f (ai ) ≥ ai+1 ⇒
f (ai+1 ) > ai+1 . După n − i paşi va rezulta că f (an ) > an , ceea ce este
absurd căci f (an ) ∈ A.
II) Dacă f (ai ) < ai , atunci i > 1. În caz contrar, am avea f (a1 ) < a1
ceea ce contrazice faptul că f (a1 ) ∈ A. Din inegalităţile a1 < a2 < . . . < ai
rezultă că f (a1 ) < f (a2 ) < . . . < f (ai ). Avem f (ai ) < ai ⇒ f (ai ) ≤ ai−1 ⇒
f (ai−1 ) < ai−1 . După i paşi va rezulta f (a1 ) < a1 , ceea ce este absurd
deoarece f (a1 ) ∈ A.

f (x) f (y)
1.38 Soluţia 1. Fie x, y ∈ A cu x > y. Cum = , rezultă
x y
f (x) > f (y). Rezultă că f este strict crescătoare şi din problema 1.37
obţinem f = 1A .
Soluţia a 2-a.
Din ipoteză rezultă că f (x) f (y)
x = y = k > 0 (constant). Deci f (x) =
kx, ∀x ∈ A.
Fie a ∈ A fixat, α = min A şi β = max A.
Dacă k < 1, atunci f (α) = kα < α, absurd.
Dacă k > 1, atunci f (β) = kβ > β, absurd.
Rezultă k = 1 deci f = 1A .

1.39 Soluţia 1. Implicaţia directă “⇒” este evidentă. Pentru implicaţia

inversă “⇐”, fie x, a1 , a2 ∈ A, x ̸= a1 ̸= a2 ̸= x. Atunci f (x)f (a1 ) =
g(x)g(a1 ),
f (a1 )f (a2 ) = g(a1 )g(a2 ), f (a2 )f (x) = g(a2 )g(x). Înmulţind cele trei relaţii
se obţine:

f 2 (x)f 2 (a1 )f 2 (a2 ) = g 2 (x)g 2 (a1 )g 2 (a2 ) ⇔ f 2 (x) = g 2 (x) ⇔ f (x) = g(x).
50

Cum x este arbitrar ı̂n A, rezultă că f = g.

Soluţia a 2-a.
Fie h = fg . Atunci h(x1 )h(x2 ) = 1, ∀x1 , x2 ∈ A cu x1 ̸= x2 . Fie a ∈ A
fixat. Atunci h(x) = h(a) 1
pentru orice x ∈ A\{a}.
Fie x, y ∈ A\{a} cu x ̸= y. Atunci h(x) = h(y) = h(a) 1
. Obţinem
( h(a) ) = 1 şi cum h : A → (0, +∞), rezultă h(a) = 1, ∀x ∈ A adică f = g.
1 2

1.40 Pentru x1 = x2 = 0, din c) obţinem f (0) = 0. Dacă x1 = x ∈ R şi

x2 = −x, tot din c) rezultă: 0 = f (0) = f (x) + f (−x) ⇒ f (−x) = −f (x)
pentru orice x ∈ R deci f este impară. Luând ı̂n d) x1 = x2 = 1 se obţine
f (1) = f 2 (1), de unde rezultă că f (1) = 0 sau f (1) = 1. Cum f (0) = 0 şi
f este injectivă, rezultă că f (1) = 1. Fie x arbitrar, x > 0. Conform d),
√ √ √
f (x) = f ( x · x) = f 2 ( x) ≥ 0 şi din injectivitate rezultă că f (x) > 0.
Deci f (x) > 0 pentru orice x > 0. Să arătăm că f este strict crescătoare.
Fie x1 , x2 ∈ R cu x1 < x2 . Atunci există a > 0 astfel ı̂ncât x2 = x1 + a şi
din c) rezultă:

f (x2 ) = f (x1 + a) = f (x1 ) + f (a) > f (x1 ).

Astfel f este strict crescătoare. Arătăm că f = 1R . Presupunem, prin

reducere la absurd, că există x0 ∈ R astfel ı̂ncât f (x0 ) ̸= x0 . Avem două
situaţii:
I) Dacă f (x0 ) < x0 , atunci există r ∈ Q astfel ı̂ncât f (x0 ) < r < x0 . Dar
f este strict crescătoare deci r = f (r) < f (x0 ), contradicţie!
II) Dacă f (x0 ) > x0 , se raţionează analog.
În concluzie, f = 1R .

1.41 f fiind periodică, există T > 0 astfel ı̂ncât f (x + T ) = f (x), ∀x ∈ R.

Va fi suficient de arătat că f este constantă pe [0, T ]. Să presupunem că f
este crescătoare. Atunci pentru orice x ∈ [0, T ], f (0) ≤ f (x) ≤ f (T ). Dar
f (T ) = f (0) deci f (x) = f (0) pentru orice x ∈ [0, T ]. Astfel f este constantă
pe [0, T ].

1.42 i) Se observă că pentru orice T ∈ R∗ , avem f (x + T ) = f (x), ∀x ∈ R.

Rezultă că f este periodică şi orice T ∈ R∗ este perioadă pentru f dar f nu
admite perioadă principală.
ii) Arătăm că f nu este periodică.
Soluţia 1. Presupunem, prin reducere la absurd, că există T ∈ R∗ astfel
ı̂ncât f (x + T ) = f (x), ∀x ∈ R. Rezultă a(x + T ) + b = ax + b, ∀x ∈ R. Deci
aT = 0, absurd căci a ̸= 0 şi T ̸= 0.
 51

Soluţia a 2-a. Rezultă direct, folosind problema 1.41.

iii) Fie T ∈ Z∗ . Dacă x ∈ Z, atunci x + T ∈ Z şi avem f (x + T ) = f (x) =
1. Dacă x ∈ R\Z, atunci x + T ∈ R\Z şi f (x + T ) = f (x) = 0.
Fie acum T ∈ R\Z. Pentru x ∈ Z avem f (x) = 1 ̸= 0 = f (x + T ). Deci
mulţimea perioadelor pentru f este Z∗ . Perioada principală este 1.
iv) f este periodică având ca perioadă orice T ∈ Q∗ dar f nu are perioadă
principală.
v) Arătăm că f nu este periodică.
Soluţia 1. Presupunem, prin reducere la absurd, că există T ∈ R∗ astfel
ı̂ncât f (x + T ) = f (x) pentru orice x ∈ R. Deci are loc

(14) [x + T ] = [x], ∀x ∈ R.

Pentru x = 0, din (14) rezultă [T ] = 0 de unde T ∈ (0, 1).

Considerând ı̂n (14) x = 1 − T , se obţine

(15) 1 = [1 − T ].

Deoarece T ∈ (0, 1) rezultă că 1 − T ∈ (0, 1) şi deci [1 − T ] = 0 ceea ce

contrazice (15).
Soluţia 2. Rezultă direct, conform problemei 1.41.
vi) Fie T ∈ R∗ astfel ı̂ncât f (x + T ) = f (x), ∀x ∈ R ⇔ ({x + T } =
{x}, ∀x ∈ R) ⇔ (x + T − [x + T ] = x − [x], ∀x ∈ R) ⇔

(16) [x + T ] = [x] + T, ∀x ∈ R.

Luând ı̂n (16) x = 0, se obţine [T ] = T deci T ∈ Z∗ .

Fie acum T ∈ Z∗ . Rezultă {x + T } = {x}, ∀x ∈ R ⇔ f (x + T ) =
f (x), ∀x ∈ R. În consecinţă, f este periodică de perioadă T ∈ Z∗ , iar
perioada principală este 1.

1.43 Pentru x arbitrar din R au loc relaţiile:

f (x + (T1 + T2 )) = f ((x + T1 ) + T2 ) = f (x + T1 ) = f (x) şi

f (x − T1 ) = f ((x − T1 ) + T1 ) = f (x)

ceea ce arată că

(17) T1 + T2 şi − T1 sunt perioade pentru f.

Pentru nT1 (n ∈ N∗ ) se arată prin inducţie. Pentru k = 2, 2T1 = T1 + T1 care

este perioadă pentru f , conform (17). Presupunem ca nT1 este perioadă
52

pentru f şi să demonstrăm că (n + 1)T este perioadă pentru f . Pentru orice
x ∈ R avem:

f (x + (n + 1)T1 ) = f (x + nT1 + T1 ) = f (x + nT1 ) = f (x)

deci nT1 este perioadă, ∀n ∈ N∗ . Din (17) obţinem apoi că −nT1 este de
asemenea perioadă şi ı̂n concluzie, kT1 este perioadă a funcţiei f pentru
orice k ∈ Z∗ .

1.44 Conform problemei 1.43, kT este perioadă pentru f, ∀k ∈ Z∗ . Pre-

supunem, prin reducere la absurd, că f admite o perioadă T ′ > 0 care nu
este de forma kT cu k ∈ Z∗ . Atunci există p ∈ N∗ şi r ∈ (0, T ) astfel ı̂ncât
T ′ = pT + r. Atunci avem:
f (x + T ′ ) = f (x), ∀x ∈ R ⇒ f (x) = f (x + T ′ ) =
= f (x + pT + r) = f (x + r), ∀x ∈ R.

Ar rezulta că r ∈ (0, T ) este perioadă pentru f ceea ce contrazice faptul că
T este perioada principală a lui f .

1.45 Fie b = f (a) unde a este fixat ı̂n R\Q. Fie x arbitrar ı̂n R. Dacă
x ∈ R\Q, avem f (x) = f (x + a) = f (a) = b deoarece x şi a sunt perioade
pentru f . Dacă x ∈ Q, atunci f (x) = f (x + a) = b pentru că x + a ∈ R\Q.
Deci f este constantă, f = b.

1.46 (αf1 + βf2 )(x + T ) = αf1 (x + qT1 ) + βf2 (x + pT2 ) = αf1 (x) +
βf2 (x), ∀x ∈ R deci T este perioadă pentru αf1 + βf2 . Analog se arată
f1 T1
şi pentru funcţiile f1 f2 şi . Dacă ∈
/ Q, atunci concluzia nu este
f2 T2
ı̂ntotdeauna √adevărată. De exemplu, √ f (x) = cos x are perioada T1 = 2π,
g(x) = cos x 2 are perioada T2 = π 2 dar f + g nu este periodică.

1.47 Mulţimea A are cel mult 2004 elemente. Două elemente din A
2n2 + 2 2m2 + 2
sunt egale dacă 2
= , n, m ∈ {1, 2, . . . , 2004} şi
3n + 2n + 1 3m2 + 2m + 1
presupunem n < m. Rezultă (n − m)(nm − m − n − 1) = 0. Dar n ̸= m ⇒
m+1
nm − m − n − 1 = 0 ⇒ n(m − 1) = m + 1. Cum m ̸= 1 ⇒ n = =
m−1
2
1+ . Se observă că n ∈ N ⇔ (m − 1) este divizor al lui 2. Se obţine
m−1
m = 3 şi n = 2. În concluzie, card A = 2003.

1.48 Se demonstrează prin inducţie.

 53

Pentru n = 2 : B1 ∩ (B2 \B1 ) = ∅ şi B1 ∪ (B2 \B1 ) = B1 ∪ B2 . Rezultă

(18) card(B1 ∪ B2 ) = card B1 + card(B2 \B1 ).

Analog, (B1 ∩ B2 ) ∩ (B2 \B1 ) = ∅ şi (B1 ∩ B2 ) ∪ (B2 \B1 ) = B2 , de unde

(19) card(B1 ∩ B2 ) + card(B2 \B1 ) = card B2 .

Adunând (18) şi (19) obţinem

card(B1 ∪ B2 ) = card B1 + card B2 − card(B1 ∩ B2 ).

Presupunem relaţia adevărată pentru n ∈ N, n ≥ 2 şi fie B1 , B2 , . . . , Bn ,

Bn+1 mulţimi finite. Atunci
( n+1
∪ ) (( ∪
n ) ) (∪
n )
card Bi = card Bi ∪ Bn+1 = card Bi +
i=1 i=1 i=1
(( ∪
n ) ) ∑
n
+ card Bn+1 − card Bi ∩ Bn+1 = card Bi −
i=1 i=1
∑ ∑
− card(Bi ∩ Bj ) + card(Bi ∩ Bj ∩ Bk )−
1≤i<j≤n 1≤i<j<k≤n

(∩
n ) (∪
n )
−. . .+(−1)n−1 card Bi + card Bn+1 − card (Bi ∩ Bn+1 ) =
i=1 i=1

∑
n+1 ∑ ∑
= card Bi − card(Bi ∩ Bj ) + card(Bi ∩ Bj ∩ Bk )−
i=1 1≤i<j≤n 1≤i<j<k≤n
[
(∩
n ) ∑
n
− . . . + (−1)n−1 card Bi − card(Bi ∩ Bn+1 )−
i=1 i=1
(n+1 )
∑ ∩
− card(Bi ∩ Bj ∩ Bn+1 ) + . . . + (−1)n−1 card Bi  =
1≤i<j≤n i=1

∑
n+1 ∑ ∑
= card Bi − card(Bi ∩ Bj ) + card(Bi ∩ Bj ∩ Bk )−
i=1 1≤i<j≤n+1 1≤i<j<k≤n+1
( n+1
∩ )
− . . . + (−1)n card Bi ,
i=1
ceea ce trebuia demonstrat.
54

1.49 a) Fie Z ∈ ℵ0 şi [0, 1) ∈ c. Atunci card(Z × [0, 1)) = ℵ0 · c, unde

Z × [0, 1) = {(k, x)|k ∈ Z, x ∈ [0, 1)}. Fie funcţia f : Z × [0, 1) → R
definită prin f (k, x) = k + x, ∀(k, x) ∈ Z × [0, 1). Arătăm că f este injectivă:
fie (k1 , x1 ), (k2 , x2 ) ∈ Z × [0, 1) astfel ı̂ncât f (k1 , x1 ) = f (k2 , x2 ). Rezultă:
k1 + x1 = k2 + x2 ⇔ k1 − k2 = x2 − x1 ∈ Z. Presupunând x1 ̸= x2 (de
exemplu, x2 > x1 ), am avea x2 − x1 > 0 şi x2 − x1 ∈ Z. Cum x1 , x2 ∈ [0, 1),
reiese că x2 − x1 < 1 deci x2 − x1 ∈ (0, 1) şi x2 − x1 ∈ Z, absurd. Atunci
x1 = x2 de unde k1 = k2 şi, prin urmare, (k1 , x1 ) = (k2 , x2 ). Arătăm acum
că f este surjectivă: fie y ∈ R scris ı̂n formă zecimală, y = a0 , a1 a2 . . . an . . .
Notând a0 = k ∈ Z şi 0, a1 a2 . . . an . . . = x ∈ [0, 1) avem (k, x) ∈ Z × [0, 1) şi
f (k, x) = k + x = y. Astfel f este bijectivă şi ı̂n consecinţă, ℵ0 · c = c.
b) Arătăm ı̂ntâi că 2ℵ0 = c.
Fie A = {f |f : N → {0, 1} este funcţie } ∈ 2ℵ0 , [0, 1) ∈ c şi funcţia
∑∞
f (n)
φ : A → [0, 1) definită prin φ(f ) = (pentru serii vezi capitolul 3).
3n
n=1
∑
∞
Cum f (n) ∈ {0, 1} pentru orice n ∈ N∗ , rezultă că 0 ≤ φ(f ) ≤ 1
3n =
n=1
1
2 < 1. Arătăm că φ este injectivă: fie f, g ∈ A, f ̸= g şi fie n0 ∈ N∗ primul
număr pentru care f (n0 ) ̸= g(n0 ) (de exemplu, f (n0 ) > g(n0 )). Atunci
0 −1
n∑ ∞
∑
f (k) − g(k) f (n0 ) − g(n0 ) f (k) − g(k)
φ(f ) −φ(g) = k
+ n
+ =
3 3 0 3k
k=1 k=n0 +1
∞
∑ ∞
∑
1 f (k) − g(k) 1 1 1
= + ≥ n0 − = >0
3n0 3k 3 3 k 2 · 3n0
k=n0 +1 k=n0 +1

⇒ φ(f ) ̸= φ(g) deci φ este injectivă. Conform problemei 1.35-a),

(20) 2ℵ0 ≤ c.
∑∞ x
n
Reciproc, orice x ∈ [0, 1) se poate scrie ı̂n forma x = n
(dezvoltarea
n=1 2
diadică a lui x), unde xn ∈ {0, 1}, ∀n ∈ N∗ şi xn = 0 pentru o infinitate de
indici (vezi definiţia 3.43 şi teoremele 3.41, 3.42, 3.44). Fie atunci funcţia
ψ : [0, 1) → A definită prin ψ(x) = f, unde f : N → {0, 1}, f (n) = xn , unde
xn sunt elementele din dezvoltarea diadică a lui x.
Arătăm că ψ este injectivă: fie x, y ∈ [0, 1) astfel ı̂ncât ψ(x) = ψ(y).
Avem f = g ⇒ (f (n) = g(n), ∀n ∈ N ) ⇒ (xn = yn , ∀n ∈ N) ⇒ x = y. Deci
ψ este injectivă şi conform problemei 1.35-a),

(21) c ≤ 2ℵ0 .
 55

Din (20) şi (21) rezultă 2ℵ0 = c. Apoi avem: c = 2ℵ0 ≤ nℵ0 ≤ (ℵ0 )ℵ0 ≤
(2ℵ0 )ℵ0 = 2ℵ0 ·ℵ0 = 2ℵ0 = c, de unde obţinem nℵ0 = (ℵ0 )ℵ0 = c.
c) Arătăm ı̂ntâi că c · c = c.
Conform celor de mai sus, card NN = c. Fie funcţia f : NN × NN → NN
definită astfel: pentru orice z = (x, y) ∈ NN × NN , x = (l1 , l2 , . . .), y =
(m1 , m2 , . . .) cu ln , mn ∈ N, ∀n ∈ N, f (x, y) = (l1 , m1 , l2 , m2 , . . .) ∈ NN .
Demonstrăm injectivitatea lui f : fie (x, y), (x′ , y ′ ) ∈ NN × NN astfel ı̂ncât
(x, y) ̸= (x′ , y ′ ) ⇒ (x ̸= x′ sau y ̸= y ′ ).
Să presupunem x ̸= x′ . Notând x = (l1 , l2 , . . .) şi x′ = (l′1 , l′2 , . . .), există
k ∈ N astfel ı̂ncât lk ̸= l′k . Atunci evident f (x, y) ̸= f (x′ , y ′ ). Pentru
surjectivitate: pentru orice z = (n1 , n2 , . . .) ∈ NN , există (x, y) ∈ NN × NN ,
unde x = (n1 , n3 , n5 , . . .) şi y = (n2 , n4 , n6 , . . .) astfel ı̂ncât f (x, y) = z. Deci
f este bijectivă şi astfel, c · c = c. Prin inducţie rezultă apoi că cn = c, ∀n ∈
N∗ , n ≥ 2.
d) cℵ0 = (2ℵ0 )ℵ0 = 2ℵ0 ·ℵ0 = 2ℵ0 = c.
e) cc = (2ℵ0 )c = 2ℵ0 ·c = 2c , datorită relaţiei din a).
f) Conform a) şi e) avem: (ℵ0 )c = (ℵ0 )ℵ0 ·c = [(ℵℵ0 0 )]c = cc = 2c .

1.50 Fie Q = {r1 , r2 , . . . , rn , . . .}. Fie funcţia φ : A → RN definită

prin φ(f ) = (f (r1 ), f (r2 ), . . . , f (rn ), . . .). Arătăm că φ este injectivă: fie
f, g ∈ A astfel ı̂ncât φ(f ) = φ(g). Rezultă (f (r1 ), f (r2 ), . . . , f (rn ), . . .) =
(g(r1 ), g(r2 ), . . . , g(rn ), . . . , ) deci f (x) = g(x) pentru orice x ∈ Q. Cum f
şi g sunt continue pe R, conform problemei 4.41, avem f = g. Din faptul că
φ este injectivă, folosind problema 1.35-a), rezultă card A ≤ card(RN ) = c.
Dacă notăm B = {f |f : R → R este funcţie constantă}, atunci evident
B ⊂ A şi card B = c deci c = card B ≤ card A. În concluzie, card A = c.

1.51 Fie P mulţimea polinoamelor cu coeficienţi reali. Atunci P ⊂ A,

unde A este mulţimea din problema 1.50. Rezultă card P ≤ card A = c.
Apoi avem evident R ⊂ P, de unde c = card R ≤ card P. Astfel, card P = c.

1.52 a) Deoarece card[a1 , b1 ] = card[a2 , b2 ] = c, conform problemei 1.49-

d), card A = c.
b) Funcţia f : [0, 2π) → B definită prin f (t) = (a + r cos t, b + r sin t)
este bijectivă deci card B = card[0, 2π) = c.

1.53 Presupunem, prin reducere la absurd, că a > 0. Din inegalitatea

1
a ≤ rezultă că na ≤ 1 pentru orice n ∈ N∗ deci mulţimea B = {na|n ∈ N∗ }
n
este majorată. Conform axiomei lui Cantor-Dedekind, există sup B = α ∈
R. Fie ε = a > 0. Folosind teorema 1.26, există nε ∈ N∗ astfel ı̂ncât
56

nε a > α − a. Rezultă nε a + a > α ⇔ (nε + 1)a > α. Deci există un element

(nε + 1)a ∈ B care este mai mare decât α, ceea ce contrazice faptul că
α = sup B.

1.54 i) Dacă A, B sunt majorate, atunci există m1 , m2 ∈ R astfel ı̂ncât

∀x ∈ A, x ≤ m1 şi ∀y ∈ B, y ≤ m2 . Rezultă că x + y ≤ m1 + m2 , pentru
orice z = x + y ∈ A + B deci A + B este majorată. Fie sup A = α ∈ R
şi sup B = β ∈ R. Atunci pentru orice x ∈ A, x ≤ α şi pentru orice
y ∈ B, y ≤ β. Rezultă z = x + y ≤ α + β pentru orice z ∈ A + B. Fie ε > 0.
ε
Conform teoremei 1.26, există xε ∈ A şi yε ∈ B astfel ı̂ncât xε > α − şi
2
ε
yε > β − . Fie zε = xε + yε ∈ A + B. Rezultă zε > α + β − ε. Prin urmare,
2
sup(A + B) = α + β = sup A + sup B.
ii) Se procedează ca la i).

1.55 a) Am notat (vezi definiţia 1.34-d)), pentru orice funcţie h : X → R,

inf h(X) cu inf f (x) şi respectiv sup h(X) = sup h(x).
x∈X x∈X
Fie A = {f (x) + g(x)|x ∈ X}. Se observă că A ⊂ f (X) + g(X) =
{f (x1 ) + g(x2 )|x1 , x2 ∈ X}. Atunci, conform problemei 1.54 şi propoziţiei
1.27, avem:

inf f (X) + inf g(X) = inf[f (X) + g(X)] ≤ inf A ≤

≤ sup A ≤ sup[f (X) + g(X)] = sup f (X) + sup g(X).

1 [ ]
b) f (x) = , g(x) = x şi X = 12 , 1 . Atunci inf f (x) = 1, inf g(x) =
x x∈X x∈X
1 5
, inf [f (x) + g(x)] = 2, sup [f (x) + g(x)] = , sup f (x) = 2, sup g(x) = 1 şi
2 x∈X x∈X 2 x∈X x∈X
1 5
avem 1 + < 2 < < 2 + 1.
2 2
c) Rezultă din problema 1.54.
d) Se obţine din a), făcând observaţia că orice şir (xn )n ⊂ R este o funcţie
f : N → R cu f (n) { = xn , ∀n ∈ N. {
1, pentru n impar 0, pentru n impar
e) Fie xn = şi yn = .
0, pentru n par 1, pentru n par
Atunci sup xn = 1, sup y{ n = 1, iar sup(xn +yn ) = 1 < 2 = sup xn +sup yn .
−1, pentru n impar
În mod analog, dacă xn = şi
0, pentru n par
 57
{
0, pentru n impar
yn = , atunci inf xn + inf yn = (−1) + (−1) < −1 =
−1, pentru n par
1
inf(xn + yn ). Apoi, fie xn = 1, yn = pentru orice n ∈ N∗ . Atunci
n
inf(xn + yn ) = 1 < 2 = sup(xn + yn ). Dacă (xn ) şi (yn ) sunt şiruri constante,
atunci ı̂n d) avem egalităţi.

1.56 a) Dacă A, B sunt majorate, atunci există m1 , m2 ∈ R astfel ı̂ncât

0 ≤ x ≤ m1 pentru orice x ∈ A şi 0 ≤ y ≤ m2 pentru orice y ∈ B .
Rezultă că xy ≤ m1 m2 pentru orice z = xy ∈ AB deci AB este majorată.
Fie sup A = α ∈ R, sup B = β ∈ R(α, β ∈ [0, ∞)). Fie ε > 0 şi ε′ > 0
astfel ı̂ncât ε′ α + ε′ β + (ε′ )2 < ε. Conform teoremei 1.26, există xε ∈ A şi
yε ∈ B astfel ı̂ncât xε > α − ε′ şi yε > β − ε′ . Fie zε = xε yε ∈ AB. Atunci
xε + ε′ > α, yε + ε′ > β ⇒ (xε + ε′ )(yε + ε′ ) > αβ ⇒ zε > αβ − ε′ xε − ε′ yε −
(ε′ )2 > αβ − ε′ α − ε′ β − (ε′ )2 = αβ − [ε′ α + ε′ β + (ε′ )2 ] > αβ − ε. Folosind
din nou teorema 1.26 rezultă că sup(AB) = αβ = (sup A)(sup B).
b) Se demonstrează analog cu punctul a).

1.57 a) Pentru orice x ∈ A avem inf f (x) ≤ f (x) ≤ g(x). Deci inf f (x) ≤
x∈A x∈A
g(x) pentru orice x ∈ A. Rezultă inf f (x) ≤ inf g(x). A doua inegalitate
x∈A x∈A
se arată la fel.
b) Se obţine din a) folosind faptul că orice şir (xn )n ⊂ R este o funcţie
f : N → R cu f (n) = xn , ∀n{∈ N.
x, x ≤ 1,
c) Fie f (x) = x, g(x) = şi h(x) = x2 .
x2 , x > 1
Atunci f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [0, 2] şi avem inf f (x) = 0 =
x∈[0,2]
inf g(x), iar sup f (x) = 2 < 4 = sup g(x). În acelaşi timp h(x) ≤ g(x)
x∈[0,2]
[1 ]
x∈[0,2] x∈[0,2]
pentru orice x ∈ 2 , 2 şi are loc:
1 1
inf h(x) = < = inf g(x), sup h(x) = 4 = sup g(x).
x∈[ 12 ,2] 4 2 x∈[ 12 ,2] x∈[ 12 ,2] x∈[ 21 ,2]

Dacă (xn )n , (yn )n sunt şiruri constante: xn = 1 şi yn = 2, ∀n ∈ N, atunci

xn < yn pentru orice n ∈ N şi inf xn = 1 < 2 = inf yn , sup xn = 1 < 2 =
sup yn .
1
Fie acum xn = 0, yn = , ∀n ∈ N∗ . Atunci xn < yn pentru orice n ∈ N∗
n
∗
dar inf xn = 0 = inf yn . În sfârşit, pentru xn = n−1 n şi yn = 1, ∀n ∈ N ,
∗
avem xn < yn , ∀n ∈ N iar sup xn = 1 = sup yn .
58

1.58 A fiind nevidă şi mărginită, rezultă că există sup A, inf A ∈ R. Vom
arăta că mulţimea A este formată dintr-un singur element. Presupunând
că ar exista a, b ∈ A, a ̸= b (fie, de exemplu, a < b), atunci ar rezulta
inf A ≤ a < b ≤ sup A, ceea ce contrazice presupunerea că sup A = inf A. În
concluzie, A conţine un singur element.

1.59 Fie sup A = α ∈ R, sup B = β ∈ R şi presupunem max{α, β} = α.

Fie orice x ∈ A ∪ B. Dacă x ∈ A, atunci x ≤ α, iar dacă x ∈ B, atunci
x ≤ β ≤ α. Rezultă x ≤ α. Fie orice ε > 0. Conform teoremei 1.26, există
xε ∈ A ⊂ A ∪ B astfel ı̂ncât xε > α − ε. Rezultă că sup(A ∪ B) = α. Se
raţionează la fel dacă max{α, β} = β. Deci sup(A∪B) = max{sup A, sup B}.
b) Se arată ı̂n acelaşi mod.
c) Conform propoziţiei 1.27, A ∩ B ⊂ A ⇒ sup(A ∩ B) ≤ sup A şi
A ∩ B ⊂ B ⇒ sup(A ∩ B) ≤ sup B. Deci sup(A ∩ B) ≤ min{sup A, sup B}.
d) Se procedează anlog ca la c).
Fie A = [−2, 3] ⊂ R şi b = [0, 4] ⊂ R. Atunci A ∩ B = [0, 3] deci
sup(A ∩ B) = 3 = min{sup A, sup B} şi inf(A ∩ B) = 0 = max{inf A, inf B}.
Pentru A = { n1 |n ∈ N∗ } ⊂ R şi b = [0, 12 ) ⊂ R avem sup(A ∩ B) = 31 <
∗
2 = min{sup A, sup B}. Dacă A = { n |n ∈ N } ⊂ R şi B = ( 2 , 1] ⊂ R,
1 n−1 1

atunci inf(A ∩ B) = 3 > 2 = max{inf A, inf B}.

2 1

1.60 Notăm sup A = α ∈ R, inf A = β ∈ R. Atunci pentru orice x ∈

A, β ≤ x ≤ α şi −α ≤ −x ≤ −β. Rezultă

(22) sup |x| ≤ max{|α|, |β|}.

x∈A

Pentru orice x ∈ A, −|x| ≤ x ≤ |x|. Conform propoziţiei 1.28 şi problemei

1.57 -a), avem:

− sup |x| = inf (−|x|) ≤ inf x ≤ sup x ≤ sup |x| ⇒

x∈A x∈A x∈A x∈A x∈A

⇒ − sup |x| ≤ β ≤ sup |x| ⇒

x∈A x∈A

(23) |β| ≤ sup |x|.

x∈A

De asemenea se obţine: − sup |x| ≤ α ≤ sup |x| ⇒

x∈A x∈A

(24) |α| ≤ sup |x|

x∈A
 59

Din (23) şi (24) rezultă: max{|α|, |β|} ≤ sup |x|, care ı̂mpreună cu (22)
x∈A
rezolvă problema.

1.61 Fixăm b ∈ B. Atunci a < b pentru orice a ∈ A, deci A este

majorată şi fie sup A = α ∈ R. Analog se obţine că B este minorată şi fie
inf B = β ∈ R. Vom arăta că sup A = β folosind teorema 1.26. Fie a ∈ A.
Conform i), a < b pentru orice b ∈ B. Rezultă a ≤ β. Deci are loc:

(25) ∀a ∈ A, a ≤ β.

Fie ε > 0 arbitrar. Din ii), există aε ∈ A şi bε ∈ B astfel ı̂ncât bε − aε <
ε ⇒ aε > bε − ε ≥ β − ε. Astfel,

(26) ∀ε > 0, ∃aε ∈ A, a.ı̂. aε > β − ε.

Din (25) şi (26) rezultă că sup A = β = inf B.

1.62 a) Deoarece α este majorant pentru A, avem xn ≤ α pentru orice

n ∈ N.
Fie ε > 0. Întrucât xn → α, conform propoziţiei 2.7, există nε ∈ N astfel
ı̂ncât |xn − α| = α − xn < ε, ∀n ≥ nε . Rezultă că xn > α − ε, ∀n ≥ nε .
Deci pentru orice ε > 0 există xnε ∈ A astfel ı̂ncât xnε > α − ε. Utilizând
teorema 1.26 se obţine că α = sup A.
b) Se demonstrează analog.

1.63 Mulţimea A este minorată de −2 şi majorată de 5 deci este măr-

ginită. Cum 5 ∈ A, rezultă sup A = 5 = max A. Să arătăm că inf A = −2.
Întâi, −2 este minorant pentru A. Apoi, fie ε > 0. Dacă ε ≥ 7, atunci
−2 + ε ≥ 5 şi există xε ∈ A (de exemplu xε = 4) astfel ı̂ncât xε < −2 + ε.
Dacă 0 < ε < 7, atunci −2 < −2 + ε < 5 şi fie xε = −2 + 2ε . Atunci
−2 < −2 + 2ε < −2 + ε < 5. Deci xε ∈ A şi xε < −2 + ε. Conform teoremei
1.26, inf A = −2. În plus, nu există min A. Să presupunem prin reducere la
absurd, că există min A = a ∈ A. Atunci a ∈ (−2, 5]. Fie b = a−2 2 . Atunci
−2 < b ⇔ −2 < 2 ⇔ −2 < a, adevărat. Analog, b < a ⇔ 2 < a ⇔
a−2 a−2

−2 < a, adevărat. Deci −2 < b < a ≤ 5 ⇒ b ∈ A. Deci există b ∈ A astfel

ı̂ncât b < a ceea ce contrazice presupunerea făcută. √
Pentru mulţimea B se obţine că min B = inf B = − 7. Arătăm că B nu
este majorată folosind teorema 1.26-ii). Fie ε > 0. Dacă ε < 4, atunci există
xε = 4 ∈ B astfel ı̂ncât xε = 4 > ε. Dacă ε ≥ 4, atunci există xε = ε + 1 ∈ B
astfel ı̂ncât xε = ε + 1 > ε. Mulţimea B nu are maximum.
60

Pentru mulţimea C se procedează la fel şi se găseşte: min C = inf C =

2, sup C = 7 şi nu există maximum pentru C.
Demonstrăm acum pentru D = { n1 +(−1)n |n ∈ N∗ } = { n1 +1|n = 2k, k ∈
N∗ } ∪ { n1 − 1|n = 2k + 1, k ∈ N}. Să notăm an = n1 + 1, bn = n1 − 1 pentru
orice n ∈ N∗ . Atunci D = {a2k |k ∈ N∗ } ∪ {b2k+1 |k ∈ N}. Se observă că
∀n ∈ N∗ , −1 < n1 − 1 < n1 + 1 ≤ 12 + 1 = a2 , de unde se obţine că D
este mărginită. Cum a2 = 32 ∈ D şi 32 este un majorant pentru D, rezultă
că sup D = 23 = max D. Mai observăm că an+1 < an şi bn+1 < bn pentru
orice n ∈ N∗ . Să arătăm acum că inf D = −1. Întâi, −1 este minorant
pentru D. Apoi, fie ε > 0. Să determinăm n ∈ N∗ , n impar astfel ı̂ncât
′
n − 1 < −1 + ε ⇔ n < ε ⇔ n > ε . Fie nε = [ ε ] + 1 şi luăm nε ∈ N, nε impar
1 1 1 1
′
astfel ı̂ncât nε ≥ nε . Deci există bnε = nε − 1 ∈ D astfel ı̂ncât bnε < −1 + ε.
1

Conform teoremei 1.26, inf D = −1. Nu există min D.

Analog se demonstrează pentru mulţimile E, F, G. Astfel, min E =
inf E = 15 , sup E = 23 şi E nu are maximum, min F = inf F = − 43 şi
max F = sup F = 2, iar min G = inf G = −1 şi max G = sup G = 1.
Pentru mulţimea H, să notăm xn = −n3 + 1, ∀n ∈ N. Observăm că
xn+1 < xn ≤ x0 = 1 pentru orice n ∈ N. Deci H este majorată de 1 şi cum
x0 = 1 ∈ H rezultă că sup H = 1 = max H. Arătăm că H nu este minorată.
Fie ε√ > 0. Să determinăm n ∈ N √ astfel ı̂ncât −n3 + 1 < −ε ⇔ n3 > 1 + ε ⇔
3 3
n > 1 + ε. Fie atunci nε = [ 1 + ε] + 1. Deci pentru orice ε > 0, există
nε ∈ N astfel ı̂ncât xnε < −ε, ceea ce spune că H nu este minorată. În plus,
nu există min H.
La fel se procedează pentru mulţimea I. Astfel, min I = inf I = 43 , I nu
este majorată şi nu admite nici supremum, nici maximum.
n = 2n + 7m , ∀n, m ∈ N. Atunci 0 <
1 1
Pentru mulţimea J să notăm am
amn ≤ 2 = a0 ∈ J, ∀n, m ∈ N, deci J este mărginită şi max J = sup J = 2.
Se observă că 0 este minorant pentru J şi există şirul yn = ann = 21n + 71n ∈
J, ∀n ∈ N astfel ı̂ncât yn → 0. Conform problemei 1.62-b), inf J = 0. Să
arătăm că J nu are minimum. Presupunem, prin absurd, că există b ∈ J
astfel ı̂ncât b = min J. Rezultă 0 < b ≤ am n , ∀n, m ∈ N. În particular, are
loc

1 1
(27) 0 < b ≤ ann = yn = n
+ n , ∀n ∈ N.
2 7

Făcând n → ∞ ı̂n (27) şi folosind teorema cleştelui (propoziţia 2.26-vi)),

rezultă că b = 0 ceea ce este absurd pentru că 0 ∈
/ J.
∗
Să arătăm egalitatea K = {0} : ∀n ∈ N , 0 ∈ [0, n1 ] deci {0} ⊂ K.
Pentru incluziunea inversă, fie a ∈ K. Rezultă 0 ≤ a ≤ n1 pentru orice
 61

n ∈ N∗ . Conform problemei 1.53, a = 0. Deci K = {0} şi ı̂n consecinţă,

inf K = min K = max K = sup K = 0.

1.64 Se observă că A este majorată de 2. Presupunem prin reducere la

absurd că există sup A = √b ∈ Q. Avem trei posibilităţi:
I) b = 2. Atunci b = 2 ∈
2 / Q.
II) b2 < 2. Să găsim n ∈ N∗ astfel ı̂ncât (b + n1 )2 < 2 ⇔ (2 − b2 )n2 −
2nb − 1 > 0.
√ √
2b − 8 b− 2 −1
∆ = 8 > 0 ⇒ n1 = = = √ < 0 şi
2(2 − b )
2 2−b 2
b+ 2
√ √
2b + 8 b+ 2 1
n2 = = =√ > 0.
2(2 − b )
2 2−b 2
2−b
( )2
Fie n0 = [n2 ] + 1 ∈ N∗ astfel ı̂ncât b + n10 < 2. Cum b + n10 ∈ Q, rezultă
n0 ∈ A.
1 1
că b + Dar b + n0 > b, absurd pentru că b = sup A.
2 ( )2
III) b2 > 2.Fie c = ∈ Q. Atunci c2 = b4 + 1 + b12 = 2 + 2b − 1b > 2.
b
2+b
1

Avem x2 < 2 < c2 pentru orice x ∈ A. Astfel c este majorant pentru A.

b 1 1 b
Avem c < b ⇔ + < b ⇔ < ⇔ 2 < b2 care este adevărat. Deci
2 b b 2
c este un majorant pentru A mai mic decât b, ceea ce contrazice faptul că
b = sup A.
Aşadar, A nu admite supremum ı̂n Q.

1.65 Fie x, y ∈ R cu x < y şi fie α ∈ R\Q. Atunci x − α < y − α şi

conform teoremei 1.32 (densitatea lui Q ı̂n R), există r ∈ Q astfel ı̂ncât
x − α < r < y − α. Rezultă x < r + α < y. Deci există z = r + α ∈ R\Q
astfel ı̂ncât x < z < y.

1.66 Fie x, y ∈ R cu x < y. Atunci există r ∈ Q astfel ı̂ncât x < r < y

(din densitatea lui Q ı̂n R). Apoi, ( din ) acelaşi motiv, există s ∈ ∗Q astfel
ı̂ncât r < s < y. Fie zn = n r + 1 − n s ∈ Q pentru orice n ∈ N . Avem
1 1

r < zn < s deci x < zn < y, ∀n ∈ N∗ . Se observă că zn ̸= zm oricare ar fi

n, m ∈ N∗ , n ̸= m.
La fel se arată că ı̂ntre orice două numere reale diferite există o infinitate
de numere iraţionale.

1.67 Fie ε > 0 arbitrar. Arătăm mai ı̂ntâi că ı̂ntre 0 şi ε există un
număr de forma mα + n cu m, n ∈ Z. Pentru t ∈ (0, ε), există n ∈ N∗
astfel ı̂ncât nt > 1 deci putem ı̂mpărţi intervalul [0, 1) ı̂ntr-un număr finit
62

de intervale de lungime t < ε. Pentru orice m ∈ Z, există n ∈ Z astfel ı̂ncât

mα + n ∈ [0, 1). Mulţimea Z fiind infinită, există două numere diferite de
forma z1 = m1 α + n1 , z2 = m2 α + n2 (presupunem z1 < z2 ) care se află
ı̂ntr-un interval de lungime t < ε. Rezultă m1 ̸= m2 şi fie cε = z2 − z1 =
(m2 − m1 )α + (n2 − n1 ). Evident cε ∈ (0, ε) şi cε are forma cerută.
Fie acum x, y ∈ R cu x < y. Fie ε ∈ (0, y−x 2 ). Conform celor de mai
sus, există cε = mα + n (cu m, n ∈ Z) astfel ı̂ncât cε ∈ (0, ε). Rezultă că
x y−x
0 < cε < y − x. Atunci cyε − = > 1 deci există p ∈ Z astfel ı̂ncât
( ) cε cε
p ∈ cxε , cyε . Notând pcε = z, se obţine z ∈ (x, y) şi z = (pm)α + (pn) este
ı̂n forma căutată.

1.68 Folosind densitatea lui Q ı̂n R, pentru orice γ ∈ Γ există rγ ∈ Q∩Iγ .

Atunci funcţia f : Γ → Q, definită prin f (γ) = rγ , este injectivă şi conform
problemei 1.35-a), card Γ ≤ card Q = ℵ0 .

1.69 Fie E = {x|x ∈ [a, b] şi x ≤ f (x)}.

f (a) ∈ [a, b] ⇒ a ≤ f (a) ⇒ a ∈ E deci E ̸= ∅. Cum E este majorată de
b, din axioma lui Cantor-Dedekind, există sup E = x0 ∈ R. Cum E ⊂ [a, b],
rezultă x0 ∈ [a, b] (conform propoziţiei 1.27). Fie x ∈ E. Atunci x ≤ x0 şi
deoarece f este crescătoare, avem f (x) ≤ f (x0 ). Pentru orice x ∈ E avem
x ≤ f (x) ≤ f (x0 ). Rezultă că f (x0 ) este un majorant pentru E deci are loc

(28) x0 ≤ f (x0 ).

Întrucât f este crescătoare, rezultă că f (x0 ) ≤ f (f (x0 )). Astfel f (x0 ) ∈ E
şi prin urmare,

(29) f (x0 ) ≤ x0 .

Din (28) şi (29) se obţine concluzia teoremei.

1.70 Fie ∅ ̸= M ⊂ R o mulţime bine ordonată. Fie x ∈ M astfel ı̂ncât x

să nu fie cel mai mare element al lui M (dacă acesta există, ı̂l notăm cu m).
Atunci mulţimea {z ∈ M |x < z} este nevidă şi deci are cel mai mic element,
notat s(x).
Pentru x < s(x), există rx ∈ Q astfel ı̂ncât x < rx < s(x). Fie funcţia
f : M \{m} → Q definită prin f (x) = rx . Arătăm că f este injectivă: fie
x, y ∈ M \{m}, x ̸= y (presupunem fără a micşora generalitatea că x < y).
Atunci x < rx < s(x) ≤ y < ry < s(y). Deci f (x) ̸= f (y). Deoarece
f este injectivă, rezultă card(M \{m}) ≤ card Q = ℵ0 , de unde obţinem
card M ≤ ℵ0 .
 63

∪
1.71 a) Fie x ∈ (−∞, ai ). Atunci există i0 ∈ I astfel ı̂ncât x ∈
i∈I
(−∞, ai0 ) ⇒ x < ai0 ≤ α deci x ∈ (−∞, α). Reciproc, fie x ∈ (−∞, α) ⇔
x < α. Conform teoremei
∪ 1.26, există ai1 ∈ A astfel ı̂ncât x < ai1 < α. Deci
x ∈ (−∞, ai1 ) ⊂ (−∞, ai ).
i∈I
La fel se arată ii).
iii) Presupunem
∩ β ∈ A ⇒ β = min A = ai0 .
Fie x ∈ (−∞, ai ). Rezultă că x ∈ (−∞, ai ) pentru orice i ∈ I, deci
i∈I
x ∈ (−∞, ai0 ). Invers, fie x ∈ (−∞,∩ai0 ). Rezultă că x < ai0 ≤ ai , ∀i ∈ I.
Deci x ∈ (−∞, ai ), ∀i ∈ I adică x ∈ (−∞, ai ).
∩ i∈I
Presupunem β ∈ / A. Fie x ∈ (−∞, ai ) deci x ∈ (−∞, ai ) pentru orice
i∈I
i ∈ I. Dacă am avea x > β = inf A, atunci din teorema 1.26 ar rezulta că
există ai1 ∈ A astfel ı̂ncât x > ai1 > β ceea ce ar contrazice alegerea lui x.
Astfel x ≤ β deci x ∈ (−∞, β].
iv) Se arată analog.
∪
b) Incluziunea (−∞, ai ) ⊂ R este evidentă. Invers, fie x ∈ R. Deoa-
i∈I
rece A nu este majorată, există ai0∪∈ A astfel ı̂ncât ai0 > x. Deci există
i0 ∈ I astfel ı̂ncât x ∈ (−∞, ai0 ) ⊂ (−∞, ai ).
∩ i∈I ∩
Să arătăm că (ai , +∞) = ∅. Presupunând contrariul, fie x ∈ (ai , +∞).
i∈I i∈I
Atunci x > ai , ∀i ∈ I şi ar rezulta că A este majorată, absurd.
c) Se demonstrează asemănător.
 Capitolul 2

ŞIRURI DE NUMERE REALE

Definiţia 2.1. Fie X o mulţime nevidă şi Nn0 = {n0 , n0 + 1, n0 + 2, . . .},

unde n0 ∈ N. O funcţie f : Nn0 → X se numeşte şir de elemente din X.
Dacă pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 , notăm f (n) = xn , atunci şirul f se va
nota prin (xn )n≥n0 , (xn )n sau simplu (xn ). Dacă n0 = 0 (respectiv n0 = 1),
atunci şirul f se mai notează prin (xn )n∈N (respectiv (xn )n∈N∗ ).
Faptul că (xn ) este un şir de elemente din X se va nota pe scurt prin
(xn ) ⊂ X. O funcţie f : Nn0 → R se numeşte şir numeric sau şir de numere
reale.
În acest capitol, cuvântul “şir” desemnează un şir de numere reale ı̂n
sensul definiţiei de mai sus.

Definiţia 2.2. Un şir se numeşte majorat (minorat, mărginit) dacă

mulţimea termenilor săi este majorată (minorată, mărginită), adică funcţia
corespunzătoare este majorată (minorată, mărginită).

Definiţia 2.3. Un şir (xn ) se numeşte crescător (strict crescător, des-

crescător, strict descrescător) dacă pentru orice n ∈ N, xn+1 ≥ xn (xn+1 >
xn , xn+1 ≤ xn , xn+1 < xn ). Un şir crescător sau descrescător se numeşte
monoton.

Definiţia 2.4. Se numeşte subşir al şirului (xn ) un şir (yk ) cu propri-

etatea că pentru orice k ∈ N, yk = xnk , unde (nk ) este un şir strict crescător
de numere naturale.

Definiţia 2.5. O submulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a punctului

x ∈ R dacă există ε > 0 astfel ı̂ncât (x − ε, x + ε) ⊂ V. Mulţimea tuturor
vecinătăţilor lui x se notează cu V(x).

64
 65

Definiţia 2.6. Un şir (xn ) se numeşte convergent dacă există x ∈ R cu

proprietatea:

∀V ∈ V(x), ∃nV ∈ N, a.ı̂. ∀n ≥ nV : xn ∈ V.

Numărul x se numeşte limita lui (xn ).

Vom folosi notaţiile xn → x, lim xn = x sau, mai simplu, lim xn = x
n→∞
pentru a descrie situaţia din definiţia precedentă. Are loc următorul rezultat
de caracterizare:

Propoziţia 2.7. Un şir (xn ) este convergent la limita x ∈ R dacă şi

numai dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ nε , |xn − x| < ε.

Definiţia 2.8. a) O submulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a lui +∞

dacă există ε > 0 astfel ı̂ncât (ε, ∞] ⊂ V. Mulţimea tuturor vecinătăţilor lui
∞ se notează cu V(∞).
b) O submulţime V ⊂ R se numeşte vecinătate a lui −∞ dacă există
ε > 0 astfel ı̂ncât [−∞, −ε) ⊂ V. Mulţimea tuturor vecinătăţilor lui −∞ se
notează cu V(−∞).

Definiţia 2.9. a) Spunem că şirul (xn ) are limita +∞ dacă

∀V ∈ V(+∞), ∃nV ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ nV , xn ∈ V.

b) Spunem că şirul (xn ) are limita −∞ dacă

∀V ∈ V(−∞), ∃nV ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ nV , xn ∈ V.

Rezultatele corespunzătoare de caracterizare sunt următoarele.

Propoziţia 2.10. a) Un şir (xn ) are limita +∞ dacă şi numai dacă

∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ nε , xn > ε.

b) Un şir (xn ) are limita −∞ dacă şi numai dacă

∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ nε , xn < −ε.

Definiţia 2.11. Şirul (xn ) se numeşte şir Cauchy sau fundamental dacă

∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. ∀n, m ≥ nε , |xn − xm | < ε.

66

Definiţia de mai sus poate fi reformulată astfel: (xn ) este şir Cauchy
dacă:

∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N, |xn+p − xn | < ε.

Definiţia 2.12. Un şir care nu este convergent se numeşte divergent.

În particular, dacă (xn ) are limita +∞ sau −∞, atunci el este divergent.
Prezentăm mai jos rezultate referitoare la operaţii cu şiruri care au
limită.

Propoziţia 2.13. Fie (xn ), (yn ), (zn ) şiruri de numere reale, x, y, a ∈ R.

i) dacă xn → x, yn → y, atunci xn + yn → x + y, xn yn → xy;

ii) dacă xn → x, atunci axn → ax, |xn | → |x| ;
iii) dacă xn → x ̸= 0, atunci şirul ( x1n ) este bine definit de la un rang
ı̂ncolo şi are limita x1 ;
iv) dacă xn → ∞ şi (yn ) este mărginit inferior, atunci xn + yn → ∞;
v) dacă xn → −∞ şi (yn ) este mărginit superior, atunci xn + yn → −∞;
vi) dacă xn → ±∞ şi yn → y ∈ R\{0}, atunci xn yn → ±∞ · sgn(y);
vii) dacă xn → ∞ şi yn → y, atunci şirul ( xynn ) este bine definit de la un
rang ı̂ncolo şi are limita 0;
yn
viii) dacă xn > 0, xn → 0 şi yn → y ∈ R\{0}, atunci xn → +∞ · sgn(y).

Definiţia 2.14. Fie (xn )n≥0 un şir. Se numeşte limita superioară a

şirului (xn ) elementul din R dat prin

lim sup xn = inf sup xk .

n∈N k≥n

Se numeşte limita inferioară a şirului (xn ) elementul din R dat prin

lim inf xn = sup inf xk .

n∈N k≥n

Cele două concepte definite mai sus se mai numesc şi limitele extreme
ale şirului (xn ).

Propoziţia 2.15. Au loc relaţiile: lim sup(−xn ) = − lim inf xn şi

lim inf(−xn ) = − lim sup xn .
 67

Prezentăm ı̂n continuare principalele proprietăţi ale şirurilor de numere

reale şi câteva criterii de convergenţă.

Propoziţia 2.16. Orice şir convergent este mărginit.

Observaţia 2.17. Reciproca acestei propoziţii este falsă. Contraexem-

plu: xn = (−1)n , ∀n ∈ N.

Teorema 2.18 (Cauchy). Un şir este convergent dacă şi numai dacă
este fundamental.

Observaţia 2.19. Conform teoremei 2.18 putem proba convergenţa

unui şir demonstrând o relaţie ı̂ntre termenii săi, deci fără a-i găsi efectiv
limita.

Teorema 2.20. Orice şir monoton are limită ı̂n R. Dacă, ı̂n plus, şirul
este mărginit, atunci el este convergent. Dacă este nemărginit, atunci are
limita +∞ sau −∞ după cum este crescător sau descrescător.

Teorema 2.21 (Weierstrass). Orice şir mărginit şi monoton este

convergent.

Observaţia 2.22. Reciproca teoremei 2.21 este falsă. Contraexemplu:

(−1)n
xn = n , ∀n ∈ N∗ .

Teorema 2.23 (Cesàro). Orice şir mărginit are un subşir convergent.

Teorema 2.24. Un şir este convergent la limita x ∈ R dacă şi numai

dacă orice subşir al său este convergent la limita x.

Teorema 2.25. Un şir (xn ) are limită ı̂n R dacă şi numai dacă

lim sup xn = lim inf xn ;

ı̂n această situaţie, valoarea limitei este egală cu valoarea comună a celor
două limite extreme.
Următoarea propoziţie grupează mai multe rezultate fundamentale.

Propoziţia 2.26. Fie (xn ), (yn ), (zn ) şiruri de numere reale, x, y ∈ R

şi n0 ∈ N.
68

i) (trecerea la limită ı̂n inegalităţi) dacă xn → x, yn → y şi xn ≤ yn ,

∀n ≥ n0 , atunci x ≤ y;
ii) (criteriul majorării) dacă |xn − x| ≤ yn , ∀n ≥ n0 şi yn → 0, atunci
xn → x;
iii) dacă xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 şi yn → +∞, atunci xn → +∞;
iv) dacă xn ≥ yn , ∀n ≥ n0 şi xn → −∞, atunci yn → −∞;
v) dacă (xn ) este mărginit şi yn → 0, atunci xn yn → 0;
vi) (teorema cleştelui) dacă xn ≤ yn ≤ zn , ∀n ≥ n0 şi xn → x, zn → x
atunci yn → x;
vii) xn → 0 ⇔ |xn | → 0 ⇔ x2n → 0.

Observaţia 2.27. În propoziţia 2.26-i) dacă ı̂ntre termenii a două şiruri
avem inegalitate strictă aceasta nu se transmite şi la limite. Exemplu: xn =
0 şi yn = n1 , ∀n ∈ N∗ .

Propoziţia 2.28. Fie (xn ) un şir de numere reale pozitive astfel ı̂ncât
există lim xxn+1
n
= x. Dacă x < 1, atunci xn → 0 iar dacă x > 1, atunci
xn → +∞.

Propoziţia 2.29. Fie (xn ) un şir de numere reale pozitive. Atunci

√ √
lim inf xxn+1 ≤ lim inf n xn ≤ lim sup n xn ≤ lim sup xxn+1 . În particular,
n √ n
dacă există lim xxn+1
n
= x, atunci există şi lim n x = x.
n
n→∞ n→∞

Propoziţia 2.30 (Stolz-Cesàro). Fie (xn ) şi (yn ) şiruri de numere

reale astfel ı̂ncât (yn ) este strict crescător şi cu limita +∞. Dacă există
n+1 −xn
lim xyn+1 −yn = x ∈ R, atunci există lim yn şi este egală cu x.
xn

Dacă (xn ) este un şir de numere reale, notăm mulţimea punctelor sale
limită prin L((xn )) = {x ∈ R | x = lim xnk , (xnk ) subşir al lui (xn )}.

Propoziţia 2.31. Fie (xn ) un şir de numere reale. Atunci

lim inf xn = min L((xn )),

iar
lim sup xn = max L((xn )).

Observaţia 2.32. Cum un şir este o funcţie f : N → R, dacă această

funcţie este dată explicit uneori este util să se considere o funcţie f :
 69

[0, +∞) → R a cărei restricţie la mulţimea numerelor naturale să fie f. Unele

proprietăţi ale şirului definit de f pot fi deduse din proprietăţile lui f : dacă f
este crescătoare (descrescătoare) atunci şirul este crescător (descrescător),
dacă f are limita x ∈ R la +∞ atunci şirul are limita x. Avantajul unei
asemenea abordări este acela că ı̂n condiţiile ı̂n care f este derivabilă putem
folosi derivata ı̂n studiul proprietăţilor menţionate.

Teorema 2.33. Pentru orice x ∈ R, există un şir (yn ) ⊂ Q astfel ı̂ncât

yn → x şi există un şir (zn ) ⊂ R\Q astfel ı̂ncât zn → x.

Observaţia 2.34. Reamintim ı̂n ı̂ncheierea acestei prezentări două li-

mite fundamentale.
(L1) Fie P (n) = ap np +ap−1 np−1 +...+a1 n+a0 , Q(n) = bs ns +bs−1 ns−1 +
... + b1 n + b0 , unde p, s ∈ N, ai , bj ∈ R, ∀i = 1, p, ∀j = 1, s, ap ̸= 0, bs ̸= 0.


 0, dacă s > p

 ap
P (n) , dacă s = p
lim = bs ( ) .
Q(n)  

+∞ · sgn
ap
, dacă s < p
bs

(L2) Fie a ∈ R. Atunci



 0, dacă a ∈ (−1, 1),


1, dacă a = 1,
lim an = .

 +∞, dacă a > 1,


nu există, dacă a ≤ −1.

Este de remarcat că, totuşi, dacă a < −1, atunci lim a1n = 0.

Observaţia 2.35. Reamintim de asemenea câteva inegalităţi foarte

importante, utilizate ı̂n multe dintre aplicaţiile care urmează.

(I1) [x] ≤ x < [x] + 1, ∀x ∈ R;

x2
(I2) x − 2 ≤ ln(x + 1) ≤ x, ∀x ≥ 0;
(I3) x + 1 ≤ ex , ∀x ∈ R;
(I4) sin x ≤ x, ∀x ≥ 0;
(I5) (Bernoulli) (1 + x)n > 1 + nx, ∀x ≥ −1, x ̸= 0, ∀n ∈ N, n ≥ 2.
70

Probleme

∗
3n+2 , ∀n ∈ N. Demonstraţi că există np ∈ N astfel ı̂ncât,
2.1 Fie xn = 2n−1
pentru orice n ≥ np să avem xn ∈ ( 3 − 10p , 3 + 10p ) pentru fiecare din
2 1 2 1

cazurile p = 1, 2, 3.
Demonstraţi apoi că xn → 23 , folosind definiţia.

2.2 Folosind propoziţiile 2.7 şi 2.10 arătaţi că:

3n + 1 3
a) lim = ;
n→∞ 5n +3 5
3n2 + 2 3
b) lim 2
= ;
n→∞ 2n + 1 2
2
2n + 1
c) lim = 0;
n→∞ 3n3 + 1

n2 + 2n + 5
d) lim = ∞;
n→∞ 2n + 3
n2 − 3n
e) lim = −∞.
n→∞ 3 − 2n

2.3 Fie (xn ) un şir de numere reale pozitive astfel ı̂ncât există lim xxn+1
n
=
x. Arătaţi că dacă x < 1, atunci xn → 0 iar dacă x > 1, atunci xn → +∞.
(Propoziţia 2.28).

2.4 Studiaţi convergenţa următoarelor şiruri:

√
a) xn = n n, n ∈ N, n ≥ 2;
√
b) xn = n a, a > 0, n ∈ N, n ≥ 2;
ln n
c) xn = k , n ∈ N∗ , k ∈ N∗ ;
n
nk
d) xn = n , n ∈ N, |a| > 1;
a
an
e) xn = , n ∈ N, a ∈ (1, ∞) ;
n!
f) xn = nk an , n ∈ N, |a| < 1.
( )n ( )n+1
2.5 Fie şirurile : xn = 1 + n1 , yn = 1 + n1 , zn = 1 + 1!1 + 2!1 + . . . +
∗
n! , n ∈ N . Demonstraţi că:
1
 71

a) şirul (xn ) este strict crescător iar (yn ) este strict descrescător (folosind,
de exemplu, inegalitatea lui Bernoulli ( sau )inegalitatea mediilor sau
x
considerând funcţia auxiliară f (x) = 1 + x1 , x ∈ (0, ∞));
b) şirurile (xn ) , (yn ) sunt convergente şi lim xn = lim yn . Limita comună
se
( notează
)n cu e şi( este baza
)n+1logaritmului natural. Deduceţi inegalitatea
1 + n1 < e < 1 + n1 , ∀n ∈ N∗ ;
c) demonstraţi că (zn ) converge şi lim zn = e. Arătaţi că e ∈ (2, 3) şi
deduceţi că e este un numar iraţional procedând prin reducere la ab-
surd şi evaluând diferenţa e − zn ;
d) arătaţi că are loc inegalitatea: n+1 1
< ln (n + 1) − ln n < n1 , n ∈ N∗ ,
fie folosind şirurile (xn ) , (yn ), fie aplicând teorema lui Lagrange (vezi
capitolul 6) unei funcţii convenabil alese şi arătaţi că şirul un = 1 +
∗ ∗
2 + 3 + ... + n , n ∈ N are limita ∞, iar şirul vn = un − ln n, n ∈ N
1 1 1

este convergent.

2.6 Fie (an )n∈N un şir strict crescător de numere naturale. Să se arate că
şirul xn = a10 ! + a11 ! + ... + a1n ! este convergent iar limita sa este un număr
iraţional.

2.7 Să se studieze monotonia şi convergenţa următoarelor şiruri:

(−1)n n3 + 3−n
a) xn = , n ∈ N∗ ;
n3
sin n
b) xn = , n ∈ N∗ ;
n
c) xn = en (sin n + 2) , n ∈ N.

2.8 Fie (xn ) şi (yn ) şiruri de numere pozitive astfel ı̂ncât xn = y1 y2 ...yn ,
∀n ≥ 1. Dacă yn → l ∈ (0, 1), atunci xn → 0 iar dacă yn → l ∈ (1, ∞),
atunci xn → ∞.

2.9 Determinaţi următoarele limite:

4 2π
a) lim (n3 ( )n + n2 sin n );
n→∞ 7 3
n
b) lim √ ;
n→∞ n n!

25 (3n − 1)
c) lim ...... ;
n→∞ 5 9 (4n + 1)
1
ln 2 + 13 ln 3 + ... n1 ln n
d) lim 2 √ ;
n→∞ n n
72

1 2 n
e) lim ( + 2 + ... + 2 );
n→∞ n2+1 n +2 n +n
12 22 n2
f) lim ( 3 + 3 + ... + 3 );
n→∞ n + 1 n +2 n +n
√
g) lim (n − 3 n3 − 3n2 + 2)n ;
n→∞
1 k
h) lim n[(1 + ) − 1], k ∈ N∗ ;
n→∞ n
1k + 2k + ... + nk ∗
i) lim ,N ;
n→∞ nk+1
[na]
j) lim , unde a ∈ R;
n→∞ n
√
k) lim n( n a − 1), unde a ∈ R∗+ ;
n→∞
√
n( n n − 1)
l) lim .
n→∞ ln n
2.10 Determinaţi următoarele limite de şiruri:
( )
1 1 1
a) lim + + ... + , k natural, mai mare decât 2;
n→∞ n + 1 n+2 kn
1 ∑ k
n
b) lim 2 ke n ;
n→∞ n
k=1
∫ 1
c) lim sinn x dx;
n→∞ 0
∫ 1
d) lim xn sin x dx;
n→∞ 0
1√ n
e) lim (n + 1)(n + 2)...2n;
n→∞ n
√
f) lim sin( n2 + 1π);
n→∞
√
g) lim cos(nπ 2n e);
[a] + [32 a] + ... + [(2n − 1)2 a]
h) lim , a ∈ R;
n3
1 3 (2n − 1)
i) lim ... ;
n→∞ 2 4 2n
a(a + 1)...(a + n − 1)
j) lim , a ∈ (0, 1);
n→∞ n!
∫ 1
k) lim n xn f (x) dx, unde f : [0, 1] → R este o funcţie derivabilă, cu
n→∞ 0
derivata continuă pe [0, 1].
 73

∫ π/2
2.11 Arătaţi că şirul xn = 0 sinn x d x, ∀n ∈ N este convergent şi
determinaţi limita sa.
1 3 (2n−1)
√
2.12 Determinaţi lim ... 2n 2n + 1.
n→∞ 2 4

2.13 Demonstraţi că orice şir nemărginit de numere reale are un subşir
cu limita +∞ sau −∞.

2.14 Demonstraţi că dacă şirul (xn ) de numere reale este convergent la
limita x atunci şirul mediilor aritmetice ale termenilor săi este convergent
la aceeaşi limită. Aceeaşi problemă pentru şirul mediilor geometrice ale
unui şir de numere pozitive şi pentru şirul mediilor armonice ale unui şir de
numere pozitive. Sunt reciprocele adevărate?

2.15 Dacă f : [1, ∞) → [0, ∞) este o funcţie ∫continuă, descrescătoare, pe

n
[1, ∞) atunci şirul f (1) + f (2) + . . . + f (n) − 1 f (x) dx este convergent.
Să se arate că următoarele şiruri sunt convergente: 1 + 12 + 13 + ..... n1 −
√
ln n(n ∈ N∗ ); 1 + √12 + ... + √1n − 2 n, n ∈ N∗ ; 1 + 2 ln 1
2 + ... + n ln n −
1

ln (ln n) , (n ∈ N\{0, 1}).

( √ ) √ √
2.16 Să se determine lim n an + n2 + bn + c şi lim( a n+b n + 1+
n→∞
√ n→∞
c n + 2), unde a, b, c ∈ R; discuţie după a, b, c.

2.17 Să se calculeze:

( )( ) (
1 2 n)
lim 1+ 2 1+ 2 ... 1 + 2 .
n→∞ n n n

2.18 Să se demonstreze că şirul xn = cos nα, n ≥ 1, α ∈ R, converge dacă

şi numai dacă α = 2kπ, k ∈ Z. Studiaţi convergenţa şirului yn = sin nα,
n ≥ 1.

2.19 Studiaţi convergenţa următoarelor şiruri:

( )
1
a) xn+1 = 1 − 2 xn , ∀n ≥ 1, x1 = 1;
4n
b) xn+1 = xn − 2xn + 2, n ∈ N∗ , x1 = a > 0;
2

c) xn+1 = e−1+xn , n ≥ 1, x1 ∈ (0, ∞) .

2.20 Fie x0 ∈ R\{0, 1} şi şirul (xn ) dat prin xn+1 = 1 − xn , ∀n

1
∈ N.
Studiaţi convergenţa şirului (xn ).
74

2.21 Daţi un exemplu de şir divergent (xn ) astfel ı̂ncât lim (xn+p −xn ) =
n→∞
0 pentru orice p ∈ N∗ fixat.

2.22 Arătaţi că şirul xn = nπ −2narctgn este convergent şi să se calculeze
limita sa.
√
2.23 Fie an = n(nz + n2 + nx + y), x, y, z ∈ R. Dacă lim an = 1, atunci
există un unic număr real α cu proprietatea lim nα ln an ∈ R∗ .

2.24 Fie şirul (xn ) dat prin relaţia de recurenţă xn+1 = xn − x2n , ∀n ∈ N,
∑
n
x0 ∈ [0, 1]. Studiaţi convergenţa acestui şir şi a şirului (yn ), yn = x2k .
k=0

2.25 a) Studiaţi convergenţa şirului (xn ) dat prin relaţia de recurenţă

xn+1 = xn + x2n , n ≥ 1, x1 ∈ R.
b) Fie şirul (xn ) dat prin relaţia de recurenţă yn+1 = yn2 − (2a − 1)yn +
a , n ≥ 1, y1 , a ∈ R. Studiaţi convergenţa acestui şir.
2

2.26 Studiaţi convergenţa şirului (xn ) dat prin xn+1 = 12 (xn + a

xn ), n≥
1, a, x1 > 0.
√
2.27 Studiaţi convergenţa şirului (xn ) dat prin xn+1 = 6 − xn , n ≥ 0,
x0 ∈ [0, 6].
√
2.28 Studiaţi convergenţa şirului (xn ) dat prin xn+1 = xn + 2, n ≥ 0,
x0 ∈ [−2, ∞].

2.29 Fie xn → x şi yn → y astfel ı̂ncât x < y. Arătaţi că există n0 ∈ N

ı̂ncât pentru orice n > n0 , xn < yn . Rămâne adevărată afirmaţia dacă x ≤ y?

2.30 Fie (xn ) şi (yn ) şiruri mărginite astfel ı̂ncât xn

yn → 1. Arătaţi că
xn − yn → 0. Este esenţială ipoteza de mărginire?

2.31 Fie (xn ) ⊂ R, xn+1 = xn (1 − n ), ∀n

xn
≥ 1.

a) Să se arate că pentru x1 < 0, xn → −∞.

b) Să se arate că pentru x1 ∈ [0, 1], xn → 0.
c) Ce se ı̂ntâmplă pentru x1 > 1?
(Concursul “Traian Lalescu” - etapa locală, Iaşi-2002).
 75

2.32 Fie (xn ) un şir mărginit de numere reale, astfel ı̂ncât xn+2 ≤ xn+12+xn ,
∀n ≥ 0 şi yn = max{xn, xn+1 }, ∀n ≥ 0. Arătaţi că (yn ) este convergent. Este
(xn ) convergent?

2.33 Fie (xn ) un şir dat prin x1 = 1, xn+1 = xn + 1

xn , ∀n ≥ 1 şi yn =
√xn , ∀n ≥ 1. Studiaţi convergenţa lui (yn ).
2n

2.34 Fie (xn )n∈N∗ ⊂ R, xn = axn−1 + b, ∀n ≥ 2 unde a, b sunt parametri

reali. Determinaţi termenul general al şirului (xn ) şi studiaţi convergenţa
sa.

2.35 Fie (xn )n∈N∗ ⊂ R, xn = axn−1 + bxn−2 , ∀n ≥ 2 unde a, b sunt

parametri reali. Determinaţi termenul general al şirului (xn ) şi studiaţi
convergenţa sa.

2.36 Determinaţi expresia termenului general al şirurilor date prin:

a) x0 = 0, x1 = 1, xn = xn−1 + xn−2 , ∀n ≥ 2 (şirul lui Fibonacci);

b) x0 = 1, x1 = 2, xn+1 = 2xn − xn−1 , ∀n ≥ 1;
c) x0 = 1, x1 = 1, xn+1 = xn − xn−1 , ∀n ≥ 2;
d) x0 = 3, x1 = 4, (n + 1)(n + 2)xn =
= 4(n + 1)(n + 3)xn−1 − 4(n + 2)(n + 3)xn−2 , ∀n ≥ 2.

2.37 Fie (xn )n , (yn )n ⊂ R date prin x0 = x > 0, y0 = y > 0, xn =

√
1
2 (xn−1+ yn−1 ), yn = xn−1 yn−1 , ∀n ≥ 1. Să se arate că cele două şiruri
sunt convergente şi au aceeaşi limită.

2.38 Fie a, b ∈ R, f : [a, b] → [a, b] o funcţie continuă şi (xn ) şirul dat prin
x0 ∈ [a, b], xn+1 = f (xn ), ∀n ≥ 0. Arătaţi că:

(i) dacă f este crescătoare, atunci şirul (xn ) este monoton, iar limita sa
este un punct fix al lui f (un număr x este punct fix pentru f dacă
f (x) = x) ;
(ii) dacă f este descrescătoare, atunci subşirurile (x2n ) şi (x2n+1 ) sunt
monotone de monotonii diferite şi convergente.

Studiaţi cazurile particulare: (a) x0 = 1, xn+1 = sin xn , ∀n ≥ 0; (b)

x0 = 21 , xn+1 = (xn − 1)2 , ∀n ≥ 0; (c) xn+1 = 1 + ln xn , x0 > 0.

2.39 Să se demonstreze convergenţa şirurilor:

76

1 1
a) xn = 1 + 2
+ ... + 2 , n ≥ 1;
2 n
cos x cos 2x cos nx
b) xn = + + ... + , n ≥ 1;
2 22 2n
cos α cos 2α cos nα
c) xn = 2 + 2
+ ... + , n ≥ 1;
1 2 n2
a1 a2 an
d) xn = p + p + ... + p , n ≥ 1; p ≥ 2, p ∈ R, (an )n şir mărginit de
1 2 n
numere reale;
e) xn = a1 + a2 q + a3 q 2 + ...an q n+1 , n ≥ 1, q ∈ (−1, 1) , (an )n şir mărginit
de numere reale;
1 1
f) xn = 1 − + ... + (−1)n+1 ;
2 n
∑n
arctg k
g) xn = .
3k
k=1

2.40 Să se demonstreze divergenţa şirurilor:

1 1
a) xn = 1 + + ... + ;
2 n
1 1
b) xn = 1 + √ + ... + √ .
2 n

2.41 Fie (an ) un şir convergent la numărul real a, (bn ) un şir de numere
∑
2n
pozitive şi cn = bk , ∀n ∈ N. Ştiind că (cn ) este convergent la un număr
k=n+1
∑
2n
real c, demonstraţi că şirul xn = ak bk este convergent şi are limita ac.
k=n+1

2.42 Determinaţi inf xn şi sup xn pentru şirurile definite prin:

n∈N n∈N

n+2
a) xn = ;
n+1
1 n nπ
b) xn = n(−1) + sin ;
n 2
1 + (−1)n n
c) xn = + .
2 n+1
2.43 Determinaţi lim sup şi lim inf pentru şirurile:
nπ
a) xn = cos ;
3
 77

1
b) xn = (− )n + (−1)n ;
3
n nπ
c) xn = sin ;
2n + 1 2
nπ 1 n
d) xn = cos + (1 + )(−1) n ;
2 n
[n ] nπ
e) xn = (−1) + sin
3 .
4
2.44 Fie şirul
{m
, dacă există m, k ∈ N∗ astfel ı̂ncât n = 2k 3m
xn = k
0, ı̂n rest.

Să se arate că L((xn )) = [0, ∞). Daţi un exemplu de şir (yn ) astfel ı̂ncât
L((yn )) = {1} ∪ [4, 5].

2.45 Fie (xn ) şi (yn ) şiruri de numere reale astfel ı̂ncât xn − yn → 0.
Arătaţi că L((xn )) = L((yn )); ı̂n particular, limitele extreme ale celor două
şiruri coincid.

2.46 Fie (xn ), (yn ) şi (zn ) şiruri de numere reale astfel ı̂ncât yn → 1 şi
zn = xn yn . Arătaţi că L((xn )) = L((zn )); ı̂n particular, limitele extreme ale
celor două şiruri coincid.

2.47 Fie şirul (xn ). Arătaţi că:

a) Dacă L ∈ R, atunci
{
∀c > L, ∃nc , a.ı̂. ∀n ≥ nc , xn < c,
lim sup xn = L ⇔
∀c < L, ∀n′ ≥ 1, ∃n > n′ , a.ı̂. xn > c.

b) Dacă l ∈ R, atunci
{
∀c < l, ∃nc , a.ı̂. ∀n ≥ nc , xn > c,
lim inf xn = l ⇔
∀c > l, ∀n′ ≥ 1, ∃n > n′ , a.ı̂. xn < c.

Formulaţi şi demonstraţi caracterizări similare pentru cazul lim inf xn = −∞

şi lim sup xn = +∞.

2.48 Fie (xn ) un şir de numere reale pozitive. Arătaţi că:

( )
xn+1 + 1
lim sup n − 1 ≥ 1.
xn
78

2.49 Dacă (xn ) , (yn ) sunt şiruri mărginite, atunci:

a) lim inf xn + lim inf yn ≤ lim inf(xn + yn ) ≤ lim sup(xn + yn ) ≤

lim sup xn + lim sup yn ;
b) dacă (xn ) ≥ 0, (yn ) ≥ 0, atunci lim inf xn · lim inf yn ≤ lim inf xn yn ≤
lim sup xn yn ≤ lim sup xn · lim sup yn ;
c) daţi exemple de şiruri pentru care inegalităţile de la a) şi b) să fie
stricte.

2.50 Fie şirul (xn ) mărginit de numere reale. Să se arate că (xn ) este con-
vergent dacă şi numai dacă pentru orice şir (yn ) de numere reale lim inf xn +
lim inf yn = lim inf(xn + yn ). Aceeaşi problemă pentru lim sup .

2.51 Fie (xn ) un şir de numere reale. Atunci inf xk ≤ lim inf xn ≤
k≥n
lim sup xn ≤ sup xk , ∀n ∈ N. Scrieţi aceaste inegalităţi pentru n = 0 şi
k≥n
dovediţi că pot fi stricte.

2.52 Fie (xn ) un şir de numere reale. Atunci:

a) lim sup xn < +∞ dacă şi numai dacă (xn ) este majorat;
b) lim inf xn > −∞ dacă şi numai dacă (xn ) este minorat.

2.53 Fie (xn ) un şir astfel ı̂ncât xm+n ≤ xm + xn , ∀m, n ∈ N∗ . Arătaţi că
şirul yn = xnn , ∀n ∈ N∗ are limită ı̂n R.

2.54 Fie A şi B submulţimi nevide ale lui R astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ A
şi orice y ∈ B avem x < y. Arătaţi că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a) sup A = inf B.
b) Există (xn ) ⊂ A şi (yn ) ⊂ B astfel ı̂ncât yn − xn → 0.
 79

Soluţii
2.1 Fie p = 1. Trebuie ca xn ∈ ( 23 − 10 1 2
, 3 + 10 1
), ∀n ≥ n1 , adică 30 17
<
3n+2 < 30 . Prima inegalitate se scrie 51n + 34 < 60n − 30, echivalent cu
2n−1 23

9n > 64, adică n > 64 9 . A doua inegalitate devine 60n − 30 < 69n + 46,
echivalent cu 9n > −76, ceea ce este adevărat pentru orice număr natural.
Aşadar ambele inegalitaţi sunt satisfăcute pentru n > 64 9 , deci este suficient
să considerăm n1 = 8.
Fie p = 2. Trebuie ca xn ∈ ( 23 − 100 1 2
, 3 + 100 1
), ∀n ≥ n2 , adică 300 197
<
2n−1 203
3n+2 < 300 . Prima inegalitate se scrie 591n+394 < 600n−300, echivalent cu
9n > 694, adică n > 694 9 . A doua inegalitate devine 600n−300 < 609n+406,
echivalent cu 9n > −706, ceea ce este adevărat pentru orice număr natural.
Aşadar ambele inegalitaţi sunt satisfăcute pentru n > 694 9 , deci, ţinând cont
de partea a doua a inegalităţii (I1) din observaţia 2.35, este suficient să
considerăm n2 = [ 6949 ] + 1 = 78.
Fie p = 3. Trebuie ca xn ∈ ( 23 − 1000 1
, 32 + 1000 1
), ∀n ≥ n3 , adică 1997
3000 <
2n−1 2003
3n+2 < 3000 . Prima inegalitate se scrie 5991n+3994 < 6000n−3000, echiva-
lent cu 9n > 994, adică n > 994 9 . A doua inegalitate devine 6000n − 3000 <
6009n + 4006, echivalent cu 9n > −7006, ceea ce este adevărat pentru orice
număr natural. Aşadar ambele inegalitaţi sunt satisfăcute pentru n > 994 8 ,
deci este suficient să considerăm n3 = [ 994 9 ] + 1 = 111.
Fie acum ε > 0, arbitrar. Conform definiţiei limitei  unui  şir trebuie să
 − 2
punem ı̂n evidenţă un  număr natural
 n ε astfel ı̂ncât x n 3 < ε, ∀n ≥ nε .
 2n−1 2 
Inegalitatea se scrie  3n+2 − 3  < ε, adică 9n+6 < ε, ceea ce revine la n >
7

7−6ε 7−6ε
9ε . Ca mai sus este suficient să luăm nε = [ 9ε ] + 1 dacă 7 − 6ε > 0 şi
nε = 0 dacă 7 − 6ε ≤ 0 pentru a avea ı̂ndeplinită cerinţa.

2.2 3a)  Fie ε > 0. Dorim să arătăm că, ı̂ncepând cu un anumit rang,
xn −  < ε, unde (xn ) este şirul din enunţ. Inecuaţia (ı̂n variabila n) se
5
4
scrie, 25n+15 < ε, de unde deducem 4 < 25nε+15ε, adică n > 4−15ε 25ε . Alegem
nε = [ 25ε − 5 ]+1 ∈ N. Folosind din nou inegalitatea (I1) din observaţia 2.35,
4 3

pentru orice n ≥ nε , are loc relaţia din definiţia limitei.  

 3
 2b) Fie ε > 0 şi (xn ) şirul din enunţ. Condiţia xn − 2 < ε se scrie
 3n +2 3 
 2n2 +1 − 2  < ε, adică 4n21+2 < ε. Obţinem n2 > 1−2ε 1
4ε . Evident, dacă ε > 2 ,
ultima inecuaţie are ca soluţie orice numar natural, deci putem lua nε = 0.
Dacă ε ≤ 12 , inecuaţia ı̂n discuţie are ca soluţii numerele naturale n > 1−2ε 4ε ,
şi deci este suficient să considerăm nε = [ 1−2ε4ε ] + 1.
2n2 +1
c) Fie ε > 0 şi (xn ) şirul din enunţ. Condiţia |xn − 0| < ε se scrie 3n3 +1 <
ε. Acestă inecuaţie este dificil de rezolvat, motiv pentru care vom folosi
80

2n2 +1
următoarea scriere, valabilă pentru orice număr natural nenul: 3n3 +1
=
1
n2 (2+ )
3
n2
1
n (3+ 3 )
≤ 3
3n = 1
n (am majorat numărătorul, ţinând cont de inegalitatea
n
1
n2
≤ 1, ∀n ∈ N∗ şi am minorat numitorul, pentru că n13 > 0, ∀n ∈ N∗ ). Este
deci suficient să găsim nε ı̂ncât pentru n ≥ nε , n1 < ε. Această inecuaţie este
uşor de rezolvat. Putem alege nε = [ 1ε ] + 1.
d) Fie ε > 0 şi (xn ) şirul din enunţ. Trebuie dovedit că există nε ∈ N,
ı̂ncât pentru n ≥ nε , xn > ε. Procedând ca la punctul precedent, pentru
5
n2 +2n+5 n(n+2+ n ) n+2
orice număr natural nenul avem 2n+3 = 3
n(2+ n )
> 5 . Este suficient
să rezolvăm inecuaţia n+25 > ε. Găsim n > 5ε − 2. Evident, dacă ε < 5 ,
2

ultima inecuaţie are ca soluţie orice număr natural, deci putem lua nε = 1.
Dacă ε > 25 , este suficient să considerăm nε = [5ε − 2] + 1.
e) Fie ε > 0 (oricât de mare) şi (xn ) şirul din enunţ. Trebuie dovedit că
2 −3n
există nε ∈ N, ı̂ncât pentru n ≥ nε , xn < −ε, adică n3−2n < − ε. Înmulţind
n2 −3n
cu (−1), inecuaţia devine 2n−3 >ε. Demonstraţia continuă ca la punctul d).

2.3 Considerăm situaţia x < 1. Fie ε > 0 astfel ı̂ncât x + ε < 1 şi
x − ε > 0 (de exemplu ε = min( 1−x x
2 , 2 )). Conform definiţiei,
 pentru acest
 
număr ε, există nε ∈ N, astfel ı̂ncât, pentru orice n ≥ nε ,  xxn+1
n
− x < ε,
ceea ce este echivalent cu −ε < xxn+1n
−x < ε, adică x−ε < xxn+1
n
< x+ε. Vom
scrie această inegalitate ı̂ncepând cu primul rang pentru care este valabilă,
adică nε şi mergând până la un rang n > nε , arbitrar. Avem:

xnε +1
0< < x + ε,
xnε
xn +2
0 < ε < x + ε,
xnε +1
...
xn+1
0< < x + ε.
xn

Prin ı̂nmulţirea acestor relaţii obţinem, 0 < xxn+1

nε
< (x+ε)n−nε +1 . Ţinând
cont de (L1) din observaţia 2.34, limita ultimului membru este 0 pentru că
x + ε < 1. Folosind propoziţia 1.3-vi), concluzionăm că xxn+1nε
→ 0. Cum xnε
este o constantă, xn+1 → 0, adică xn → 0.
Cazul x > 1 se rezolvă similar, considerând un număr ε > 0 astfel ı̂ncât
x − ε > 1.
 81

√
2.4 a) Avem xn = n
n > 1, ∀n ≥ 2. Putem scrie,

n = (xn )n = (1 + (xn − 1))n =

= Cn0 + Cn1 (xn − 1) + Cn2 (xn − 1)2 + ... + Cnn (xn − 1)n .

Toţi termenii dezvoltării binomiale sunt pozitivi, deci n > Cn2 (xn − 1)2 ,
adică (xn − 1)2 < n−1 2
. Din propoziţia 2.26-vi) şi vii), rezultă succesiv că
(xn − 1)2 → 0 şi, ı̂n consecinţă, xn − 1 → 0, adică xn → 1.
b) Presupunem pentru ı̂nceput că a > 1. Există na ∈ N astfel ı̂ncât
√
na > a. Evident 1 < xn < n n, ∀n ≥ na . Din punctul precedent şi propoziţia
2.26 -vi) obţinem că lim xn = 1. Să observăm că o demonstraţie a acestui fapt
folosind direct definiţia este de asemenea posibilă: inegalitatea |xn − 1| < ε
se scrie a < (1 + ε)n . Dar, conform inegalităţii lui Bernoulli, (1 + ε)n >
1 + nε, ∀n ≥ 2. Inecuaţia a < 1 + nε, are ca soluţii numerele naturale,
n > a−1 ε , deci pentru n ≥ nε = [ ε ] + 1, a < 1 + nε < (1 + ε) , adică
a−1 n

concluzia.
√
√ Fie a ∈ (0, 1). Considerăm numărul a1 = a1 > 1. Atunci | n a − 1| =
 n √a1 −1  √ √ √
 n a1  < n a1 − 1. Cum n a1 − 1 → 0, rezultă n a → 1.
Pentru a = 1, şirul este constant 1 şi deci are limita 1.
1 1 √
c) Avem xn = lnnkn = n1k ln n = ln n nk = ln(n n )k = ln( n n)k → ln 1k = 0.
Pentru trecerea la limită am folosit punctul a).
k k
d) Cum xn = nan , |xn | = |a|
n
n . Vom folosi propoziţia 2.28 pentru şirul de

numere pozitive (|xn |). Calculăm raportul şi avem:

|xn+1 | (n+1)k |a|n
|xn | = |a|n+1 nk = ( n ) |a| → |a| < 1. Putem aplica rezultatul amintit
n+1 k 1 1

pentru a obţine că lim |xn | = 0, adică lim xn = 0.

e) Procedăm ca la punctul precedent. Obţinem lim xn = 0.
k
f) Este suficient să notăm a1 = a1 . Atunci |a1 | > 1 şi xn = nan → 0,
1
conform punctului d).
Toate limitele din acest exerciţiu vor fi considerate ı̂n continuare limi-
te fundamentale şi vor fi utilizate fără a mai considera necesare justificări
suplimentare.

2.5 a) Vom justifica monotonia celor două şiruri ı̂n mai multe moduri.
Evident termenii şirurilor (xn ) şi (yn ) sunt pozitivi. Prima demonstraţie o
facem considerând raportul dintre doi termeni consecutivi şi comparându-l
82

cu 1. Astfel pentru (xn ) avem:

1 n+1 n+2 n+1
xn+1 (1 + n+1 ) ( n+1 ) ( n+2
n+1 )
n+1
n+1
= 1 n = n+1 n = n+1 n+1 =
xn (1 + n ) ( n ) ( n ) n
[ ] ( )n+1
n(n + 2) n+1 n + 1 n2 + 2n n+1
= 2
= 2
=
(n + 1) n n + 2n + 1 n
( )n+1
1 n+1
= 1− 2
>
(n + 1) n
[ ]
1 n+1
> 1 − (n + 1) 2
= 1, ∀n ∈ N∗ .
(n + 1) n

Pentru obţinerea inegalităţii am folosit inegalitatea lui Bernoulli (I5) din

observaţia 2.35 cu x = − (n+1) ∗
2 > −1, ∀n ∈ N . În concluzie, xn+1 > xn ,
1

∀n ∈ N∗ .
Pentru şirul (yn ) procedăm asemănător. Având ı̂n vedere că trebuie să
demonstrăm că şirul este descrescător, calculăm

yn (1 + n1 )n+1 ( n+1
n )
n+1 ( n+1
n )
n+1
n+1
= 1 n+2 = n+2 n+2 = n+2 n+1 n + 2 =
yn+1 (1 + n+1 ) ( n+1 ) ( n+1 )
[ ] n+1 ( )n+1
(n + 1)2 n+1 n2 + 2n + 1 n+1
= = =
n(n + 2) n+2 n2 + 2n n+2
( )n+1 [ ]
1 n+1 1 n+1
= 1+ 2 > 1 + (n + 1) 2 =
n + 2n n+2 n + 2n n + 2
n2 + 3n + 1 n + 1 n3 + 4n2 + 4n + 1
= = > 1, ∀n ∈ N∗ .
n2 + 2n n + 2 n3 + 4n2 + 4n
S-a folosit din nou inegalitatea lui Bernoulli. Aşadar, yn+1 < yn , ∀n ∈
N∗ .
O altă demonstraţie se poate da folosind inegalitatea mediilor. Pentru
şirul (xn ) folosim inegalitatea dintre media geometrică şi media aritmetică
pentru numerele pozitive a1 = (1 + n1 ), a2 = (1 + n1 ),..., an = (1 + n1 ), an+1 =
√
1. Cum n+1 a1 a2 ...an+1 < a1 +a2n+1 +...+an+1
(inegalitate strictă pentru că măcar
√
două dintre numere sunt diferite, an ̸= an+1 ), obţinem n+1
(1 + n1 )n <
1 √
(1+ n )n+1
n+1 , adică n+1 (1 + n1 )n < n+2 1 n
n+1 , de unde, (1 + n ) < (1 + n+1 )
1 n+1
.
Pentru (yn ) folosim inegalitatea dintre media armonică şi media ge-
1 1
ometrică pentru numerele pozitive a1 = (1 + n−1 ), a2 = (1 + n−1 ),...,
 83

1 n+1 √
an = (1 + n−1 ), an+1 = 1. Cum 1
+ a1 +...+ a 1
< n+1 a1 a2 ...an+1 , (inegali-
a1 2 n+1
tate strictă pentru că măcar
√ două dintre numere sunt √diferite, an ̸= an+1 ),
n+1 n+1 1 n n+1 n+1 1 n
obţinem 1+n 1 < (1 + n−1 ) , adică n < (1 + n−1 ) , de unde,
1
1+ n−1
1 n+1 1 n
(1 + n) < (1 + n−1 ) .
A treia demonstraţie pe care o prezentăm este bazată pe observaţia 2.32.
Astfel, considerăm funcţia f : [1, +∞) → R, f (x) = (1 + x1 )x şi studiem
monotonia sa. Calculul primei derivate a lui f se face mai simplu scriind
1
f (x) = ex ln(1+ x ) . Obţinem,
[ ]
′ x ln(1+ x1 ) 1 1 1
f (x) = e ln(1 + ) − =
x x 1 + x1
[ ]
x ln(1+ x1 ) 1 1
=e ln(1 + ) − .
x x+1

Trebuie să stabilim semnul lui f ′ pe [1, ∞). Notăm h(x) = ln(1+ x1 )− x+1
1

şi avem h′ (x) = − x12 1+1 1 + (x+1)

1
2 = − x(x+1) + (x+1)2 = − x(x+1)2 < 0,
1 1 1
x
∀x ≥ 1. Deducem că h este strict descrescătoare pe intervalul [1, ∞) şi cum
lim h(x) = 0, rezultă că h este pozitivă pe [1, ∞) şi deci f ′ este pozitivă.
x→∞
În concluzie funcţia f este strict crescătoare (vezi consecinţele teoremei lui
Lagrange (cap. 5)), deci f (n) < f (n + 1), ∀n ∈ N, adică şirul (xn ) este strict
crescător.
În cazul şirului (yn ) procedăm asemănător: considerăm g : [1, +∞) → R,
g(x) = (1 + x1 )x+1 şi demonstrăm că este strict descrescătoare.
b) Şirurile (xn ) şi (yn ) sunt monotone. Cum
( )
1
yn = 1 + xn
n

iar (1 + n1 ) > 1, ∀n ∈ N∗ , deducem că xn < yn , ∀n ∈ N∗ . Dar (xn ) este

mărginit inferior (de termenul x1 ) pentru că este un şir crescător, iar (yn )
este mărginit superior (de y1 ) pentru că este un şir descrescător şi, ı̂n con-
cluzie, ambele şiruri sunt mărginite. Conform teoremei lui Weierstrass 2.21,
ambele şiruri sunt convergente. Dacă notăm cu x limita lui (xn ), cu y limita
lui (yn ) şi trecem la limită ı̂n relaţia de mai sus obţinem y = x. Să notăm
această limită comună cu e. Din monotonia şirurilor rezultă că xn < e < yn ,
∀n ∈ N∗ , adică inegalitatea de demonstrat.
c) Demonstrăm mai intâi ı̂ncadrarea 2 < e < 3. Prima inegalitate este
clară: 2 = x1 < e, conform punctului precedent. Pentru a doua vom calcula
84

termeni ai lui (yn ) până obţinem unul mai mic decât 3. Astfel găsim e <
y5 = 46656
15625 < 3.
Pentru a studia convergenţa şirului (zn ), studiem legătura sa cu şirul
(xn ). Folosind binomul lui Newton, avem:
( )
1 n 1 1 1 1
xn = 1 + = 1 + Cn1 + Cn2 2 + . . . + Cnk k + . . . + Cnn n =
n n n n n
n n(n − 1) n(n − 1) . . . (n − k + 1)
=1+ + + ... + +
n 2!n2 k!nk
n(n − 1) . . . 1
+ ... + n
=
n!n
( ) ( ) ( )
1 1 1 1 k−1
=1+1+ 1− + ... + 1− ... 1 − + ...+
2! n k! n n
( ) ( )
1 1 n−1
+ 1− ... 1 − .
n! n n

Pe de o parte, având ı̂n vedere că toate parantezele sunt subunitare putem
scrie xn < 1 + 1 + 2!1 + ... + k!
1 1
+ ... + n! , adică xn < zn , ∀n ∈ N∗ . Pe de altă
parte, fixând k ∈ N∗ , avem xn ≥ 1 + 1 + 2!1 (1 − n1 ) + ... + k!
1
(1 − n1 )...(1 − k−1
n )
şi trecând la limită după n → ∞, avem e ≥ 1 + 1 + 2! + ... + k!
1 1
. Cum k a
fost ales arbitrar, deducem e ≥ zn , ∀n ∈ N∗ , deci xn < zn ≤ e, ∀n ∈ N∗ . Din
teorema cleştelui 2.26-vi) rezultă că zn → e.
Presupunem acum, prin reducere la absurd că e ∈ Q. Atunci e poate
∗
fi scris ı̂n forma e = m p , unde m, p ∈ N , p ̸= 1 (pentru că e ∈ / N) şi deci
∗
pe ∈ N unde p este un numar natural fixat. Evident şirul (zn ) este strict
crescător (deci, ı̂n particular, zn < e, ∀n ∈ N) şi pentru orice k ∈ N∗ putem
scrie
1 1 1
0 < zk+p − zp = + + ... + =
(p + 1)! (p + 2)! (p + k)!
[ ]
1 1 1
= 1+ + ... + ≤
(p + 1)! p+2 (p + 2)(p + 3)...(p + k)
[ ]
1 1 1
≤ 1+ + ... + =
(p + 1)! p+2 (p + 2)k−1
[ ]
1 1 − ( 1 k−1
) 1 − ( 1 k−1
p+2 ) (p + 2)
p+2
= = <
(p + 1)! 1 − p+2 1 (p + 1)!(p + 1)
p+2 1
< < .
(p + 1)!(p + 1) p!p
 85

Prima inegalitate a rezultat din majorarea fracţiilor (prin minorarea nu-

mitorilor), iar ultima inegalitate se poate verifica direct, fiind echivalentă cu
p(p + 2) < (p + 1)2 . Aşadar, 0 < zk+p − zp < p!p 1
, ∀k ∈ N∗ . Facem k → ∞ şi
obţinem 0 < e − zp ≤ p!p 1
. Deducem 0 < p!e − p!zp ≤ p1 < 1. Dar p!e ∈ N şi de
asemenea, p!zp ∈ N. Avem aşadar o diferenţă dintre două numere naturale
cuprinsă ı̂n intervalul (0, 1), ceea ce este o contradicţie. Presupunerea făcută
este falsă, deci e ∈
/ Q.
d) Aplicăm funcţia logaritm natural inegalităţii (cum e > 1 această
funcţie este monotonă) (1 + n1 )n < e, demonstrată la punctul a). Avem
n < 1, deci ln(n + 1) − ln n < n . Aplicăm funcţia logaritm natural
n ln n+1 1

inegalităţii (cum e > 1 această funcţie este monotonă) e < (1 + n1 )n+1 şi
obţinem 1 < (n + 1)[ln(n + 1) − ln n], deci n+1 1
< ln(n + 1) − ln n. Scriem
succesiv această dublă inegalitate pentru k = 1, 2, ..., n.

1 1
< ln 2 − ln 1 < ,
2 1
1 1
< ln 3 − ln 2 < ,
3 2
...
1 1
< ln(n + 1) − ln n < .
n+1 n
Sumând relaţiile, avem 12 + 13 + ... + n+11
< ln(n + 1) < 1 + 12 + ... + n1 ,
∗
∀n ∈ N . Cum lim ln(n + 1) = ∞, ultima inegalitate implică faptul că
lim un = ∞. (S-a aplicat propoziţia 2.26 -iii)). Considerăm şirul (vn ) şi
studiem monotonia sa. Avem vn+1 − vn = n+1 1
− ln(n + 1) + ln n < 0, deci
(vn ) este descrescător. În particular, (vn ) este mărginit superior. Pe de altă
parte, vn = 1 + 12 + ... + n1 − ln(n + 1) + ln(n + 1) − ln n > 0, ∀n ∈ N∗ , deci
(vn ) este mărginit şi inferior. Din teorema lui Weierstrass 2.21 rezultă că
(vn ) este convergent.

2.6 Această problemă este o generalizare a punctului c) din problema

precedentă. Considerăm şirul (zn ) din problema 2.5. Cum (an ) este un şir
strict crescător de numere naturale, an ≥ n, ∀n ∈ N. Prin urmare avem
relaţiile 0 < xn ≤ zn < e, deci (xn ) este mărginit. Evident şirul este strict
crescător, prin urmare este convergent. Notăm limita sa cu l. Mai ı̂ntâi să
observăm că acest număr nu poate fi natural. Într-adevăr, dacă 0 şi 1 sunt
primii doi termeni ai lui (an ), atunci 2 < xn < e, şi cum (xn ) este crescător,
l ∈ (2, 3). Dacă doar unul dintre numerele 0 şi 1 este termen al lui (an ),
atunci 1 < xn < zn+1 − 1 < e − 1, şi deci l ∈ (1, 2). În sfârşit, dacă nici 0
86

nici 1 nu sunt termeni ai lui (an ), avem 0 < xn < zn+2 − 2 < e − 2, şi deci
l ∈ (0, 1). Deci l ∈
/ N. Presupunem prin reducere la absurd că l ∈ Q. Atunci
∗
e poate fi scris ı̂n forma e = mp , unde m, p ∈ N , p ̸= 1 (pentru că l ∈
/ N)
şi deci pe ∈ N unde p este un număr natural fixat. Pentru orice k ∈ N∗
∗

putem scrie
1 1 1
0 < xk+p − xp = + + ... + =
ap+1 ! ap+2 ! ap+k !
[ ]
1 1 1
= 1+ + ... + ≤
ap+1 ! (ap+1 + 1)...ap+2 (ap+1 + 1)...ap+k
[ ]
1 1 1 1
≤ 1+ + +...+ ≤
ap+1 ! ap+1 +1 (ap+1 +1)(ap+1 +2) (ap+1 + 1)...ap+k
[ ]
1 1 1 1
≤ 1+ + ... + =
ap+1 ! ap+1 + 1 (ap+1 + 1)2 (ap+1 + 1)ap+k −ap+1
1 1 − ( ap+11 +1 )ap+k −ap+1 1 ap+1 + 1 1
= ≤ < .
ap+1 ! 1 − ( ap+11 +1 ) ap+1 ! ap+1 ap !ap

Prima inegalitate a rezultat din adăugarea unor termeni pozitivi supli-

mentari, a doua din majorarea fracţiilor (prin minorarea numitorilor), iar
ultima inegalitate se poate verifica direct, fiind echivalentă cu ap (ap+1 +1) <
ap+1 ap (ap + 1)...ap+1 , evident adevărată. Aşadar, 0 < xk+p − xp < ap1!ap ,
∀k ∈ N∗ . Facem k → ∞ şi obţinem 0 < l − xp ≤ ap1!ap . Deducem 0 <
ap !e − ap !xp ≤ a1p < 1. Dar ap !l ∈ N şi de asemenea, ap !xp ∈ N. Avem aşadar
la fel ca la problema precedentă o diferenţă dintre două numere na-turale
cuprinsă ı̂n intervalul (0, 1), ceea ce este o contradicţie. Presupunerea făcută
este falsă, deci l ∈
/ Q.

2.7 a) Se disting două subşiruri cu comportări diferite (subşirul format

din termenii de rang par şi subşirul format din termenii de rang impar).
Astfel,
(2n)3 + 3−2n 1
x2n = 3
=1+ →1
(2n) (2n)3 32n
şi este evident descrescător şi
−(2n + 1)3 + 3−(2n+1) 1
x2n+1 = 3
= −1 + → −1
(2n + 1) (2n + 1)3 32n+1
şi este tot descrescător. Cum cele două subşiruri nu au aceeaşi limită, şirul
nu este convergent. În plus,
...x2n+1 < x2n−1 < ... < x1 < 0 < ... < x2n < x2n−2 < ...x2
 87

de unde se observă că şirul nu este monoton.

b) Şirul nu este monoton: x1 = sin1 1 > 0, pentru că 1 ∈ (0, π) x4 =
4 < 0, pentru că 4 ∈ (π, 2π), iar x7 = 7 > 0, pentru că 7 ∈ (2π, 3π).
sin 4 sin 7

Deci x1 > x4 < x7 , ceea ce ı̂nseamnă că şirul nu este nici crescător, nici
descrescător. Observăm totuşi că şirul este convergent şi are limita 0, pentru
că funcţia sin este marginită, iar n1 → 0 (vezi propoziţia 2.26-v)).
c) Pentru a studia monotonia şirului considerăm funcţia f : [0, ∞) → R,
f (x) = ex (sin x + 2). Atunci, f ′ (x) = ex (sin x + cos x + 2) ≥ 0, ∀x ∈ [0, ∞).
Prin urmare funcţia este crescătoare, deci şirul este crescător. Arătaţi că
xn → ∞.
xn+1
2.8 Calculând raportul xn , avem

xn+1 y1 y2 ...yn yn+1

= = yn+1 → l.
xn y1 y2 ...yn

Ambele concluzii rezultă din propoziţia 2.28.

2.9 a) Folosind exerciţiul 2.4-f), lim n3 ( 47 )n = 0. Pe de altă parte,

2π
sin
lim n2 sin 2π
3n = lim
3n
2π
2π 2
3n n = 0; am folosit pe rând limita fundamentală
3n
de funcţii lim sin x
= 1 şi exerciţiul 2.4-d). Aşadar limita căutată este 0.
x→0 x √
n n nn
b) Fie an şirul din enunţ. Putem scrie an = √ n
n!
= n! . Suntem ı̂n
nn
situaţia ı̂n care putem aplica propoziţia 2.29: notăm xn = n! şi este suficient
n+1
să determinăm lim xxn+1 n
. Avem xxn+1
n
= (n+1) n!
(n+1)! nn = n ) = (1+ n ) → e.
( n+1 n 1 n

Limita căutată este e.

c) Este uşor de văzut că putem aplica propoziţia 2.28 (sau exerciţiul 2.8)
pentru xn = 25 59 ...... (3n−1) xn+1
(4n+1) . Astfel, xn = 4n+5 → 4 < 1 şi deci lim xn = 0.
3n+2 3

d) Vom aplica propoziţia 2.30 (criteriul Stolz-Cesàro). Notăm an =

1 √
2 ln 2+ 13 ln 3+... n1 ln n şi bn = n n. Evident şirul (bn ) este strict crescător şi
1 √ √
an+1 −an √
ln(n+1) ln(n+1) (n+1) n+1+n n
cu limita +∞. Atunci = n+1
√ = =
bn+1 −bn (n+1) n+1−n n n+1 (n+1)3 −n3
√ √
ln(n+1) (n+1) n+1+n n
n+1 3n2 +3n+1
= 0 (conform exerciţiului 2.4-c) şi limitei (L1) din
observaţia 2.34).
e) Fie xn = n21+1 + n22+2 + ... + n2n+n . Vom majora şi minora fracţiile
folosind acelaşi numitor (cel mai mare ı̂n cazul minorării şi cel mai mic ı̂n
cazul majorării). Astfel, xn > n21+n + n22+n + ... + n2n+n = 1+2+...+n
n2 +n
=
n(n+1) n(n+1)
2(n2 +n)
= 1
2 şi xn < 1
n2 +1
+ 2
n2 +1
+ ... + n
n2 +1
=1+2+...+n
n2 +1
= 2(n2 +1)
→ 12 .
Folosind teorema cleştelui, concluzionăm că lim xn = 12 .
88

f) Folosim aceeaşi tehnică ca la punctul precedent: utilizăm formula

12+ 22 + ... + n2 = n(n+1)(2n+1)
6 ; obţinem limita 13 .
g) La prima vedere, ı̂n paranteză, avem o nedeterminare de tip ∞ − ∞.
Pentru a examina mai bine natura√şirului, amplificăm√ expresia din paranteză
cu conjugata sa care este n2 + n 3 n3 − 3n2 + 2 + 3 (n3 − 3n2 + 2)2 . Astfel
√
xn = (n − n3 − 3n2 + 2)n =
3

( )n
n3 − n3 + 3n2 − 2
= √ √ =
n2 + n 3 n3 − 3n2 + 2 + 3 (n3 − 3n2 + 2)2
( )n
3n2 − 2
= √ √
n2 + n 3 n3 − 3n2 + 2 + 3 (n3 − 3n2 + 2)2

Acum este clar că avem de soluţionat o limită de tip 1∞ . Procedăm ı̂n
maniera cunoscută de rezolvare a acestui tip de limită:

( √ )n
lim xn = lim 1 + n − n3 − 3n2 + 2 − 1 =
3

[( √ ) 1 ]nyn
y
= lim 1 + n − n − 3n + 2 − 1 n
3 3 2 =

= elim nyn ,
√
unde am notat yn = n − 3 n3 − 3n2 + 2 − 1.
Dar
√
lim n(n − 1 − n3 − 3n2 + 2) =
3

[(n − 1)3 − n3 + 3n2 − 2]

= lim n √ √ =
(n − 1)2 + (n − 1) 3 n3 − 3n2 + 2 + 3 (n3 − 3n2 + 2)2
3n − 1
= lim n √ √ = 1.
(n − 1) + (n − 1) n − 3n2 + 2 + 3 (n3 − 3n2 + 2)2
2 3 3

În concluzie limita căutată este e.

h) Limita este de tip (∞ · 0). Putem proceda ı̂n mai multe moduri. Cum
k este număr natural, avem (1 + n1 )k = 1 + Ck1 n1 + Ck2 n12 + ... + Ckk n1k şi
[( ) ] ( )
1 k k Ck2 Ckk
xn = n 1 + −1 =n + 2 + ... + k =
n n n n
Ck2 Ckk
=k+ + ... + k−1 → k.
n n
 89

r −1
Putem de asemenea să folosim limita de funcţii lim (1+x)
x = r. Avem
x→0
) −1
1 k
(1+ n
xn = 1 şi cum 1
n → 0, obţinem din nou limita k.
n
i) Fie an = 1k + 2k + ... + nk şi bn = nk+1 . Suntem ı̂n condiţiile criteriu-
−an k (n+1)k
lui Stolz-Cesàro; abn+1
n+1 −bn
= (n+1)(n+1)
k+1 −nk+1 = C 1 nk +C 2 nk−1 +...+1
→ k+11
.
k+1 k+1
1
Deci limita şirului iniţial este k+1 .
j) Conform inegalităţii (I1), na − 1 < [na] ≤ na, ∀n ∈ N, ∀a ∈ R, deci
[na]
na < n ≤ a. Din teorema √
na−1
cleştelui rezultă că lim [na]
n = a.
√ n a−1
k) xn = n( a − 1) =
n
1 → ln a, conform limitei fundamentale
n
lim a x−1 = ln a.
x

x→0 √ √ √
n( n n−1) n n−1 n n−1 √
l) Putem scrie xn = ln n = 1
ln n
= ln
√
nn → 1, pentru că n
n−1 →
n

0 (vezi exerciţiul 2.4-a)) şi lim ln(x+1)

x = 1.
x→0

2.10 a) Vom folosi şirul (vn ) de la exerciţiul 2.5. Astfel,

( )
1 1 1
lim + + ... + =
n+1 n+2 kn
[ ( )]
1 1 1 1 1
= lim 1 + + ... + + ... + − 1 + + ... + =
2 n+1 nk 2 n
[( )
1 1 1
= lim 1 + + ... + + ... + − ln nk −
2 n+1 nk
( ) ]
1 1
− 1 + + ... + − ln n + ln nk − ln n =
2 n
= lim(vnk − vn + ln k) = ln k.

1 ∑
n k
b) Vom arăta că şirul xn = n2
ke n se poate pune sub forma unei sume
k=1
Riemann pentru o funcţie continuă (deci integrabilă) pe un interval pe care ı̂l
vom determina. Reamintim că dacă f : [a, b] → R este o funcţie şi ∆ = (a =
x0 < x1 < ... < xn = b) este o diviziune a intervalului [a, b], luând un sistem
de puncte intermediare ξ = (ξ1 , ξ2 , ..., ξn ) astfel ı̂ncât ξi ∈ [xi−1 , xi ], ∀i ∈ 1, n,
suma Riemann a funcţiei f asociată diviziunii ∆ şi sistemului de puncte
∑n
intermediare ξ este σ(f, ∆, ξ) = f (ξi )(xi −xi−1 ). Dacă atunci când norma
i=1
diviziunii tinde către 0 (unde norma diviziunii ∆ este ∥∆∥ = max(xi −xi−1 )),
i∈1,n
suma Riemann tinde către un număr real I (pentru orice alegere a punctelor
90

∫b
ξ), atunci f este integrabilă Riemann şi a f (x)dx = I. În cazul nostru,
∑n k
xn = n1 n e este suma Riemann ataşată funcţiei f : [0, 1] → R, f (x) =
k n
k=1
xex pentru ∆ = (0, n1 , n2 , ..., 1) şi ξ = ( n1 , n2 , ..., nn ). Cum ∥∆∥ = 1
→ 0,
∫1 n
xn → 0 f (x)dx. Dar
∫ ∫
1  1 
x
xe dx = xex 10 − ex dx = e − ex 10 = 1.
0 0

Aşadar xn → 1.
c) Este clar că [0, 1] ⊂ [0, π2 ], deci funcţia sin este pozitivă pe [0, 1] şi ı̂n
consecinţă, (xn ) este un şir de numere pozitive. În plus, folosind inegalitatea
∫ 1
n+1 
(I5) din observaţia 2.35, avem xn ≤ xn dx = xn+1 10 = n+1
1
→ 0. Aplicând
0
din nou teorema cleştelui, rezultă că lim xn = 0.
d) Din nou, ca mai sus, şirul este format din numere pozitive.
∫1 În plus,
cum funcţia sin este mărginită superior de 1, avem xn = 0 xn sin x dx ≤
∫1 n 
xn+1 1
0 x dx = n+1 0 = n+1 → 0, deci lim xn = √
1
0.
√
e) Fie xn = n1 n (n + 1)(n + 2)...2n = n (n+1)(n+2)...2n
nn . Notăm an =
(n+1)(n+2)...2n
nn şi aplicăm propoziţia 2.29. Astfel,

an+1 (n + 2)(n + 3)...2n(2n + 1)(2n + 2) nn

= =
an (n + 1)n+1 (n + 1)(n + 2)...2n
( )n
n 2(2n + 1) 4
= → .
n+1 n+1 e

Deci lim xn = 4e .
√
f) Fie xn = sin( n2 + 1π). Avem
 √   ( )

  π
|xn | = sin( n + 1π − nπ) = sin √
2  → 0.
n2 + 1π + nπ 

Conform propoziţiei 2.6-vii), xn → 0.

√
g) Procedăm similar punctului precedent. Fie xn = cos(nπ 2n e).
 ( )
 √   1
2n − 1 1
  π 
   e  
|xn | = cos(nπ e − nπ) = cos nπ
2n
 → cos  = 0.
 1
2n
2n  2

Deci, xn → 0.
 91

h) Folosim succesiv inegalitatea x − 1 < [x] ≤ x, ∀x ∈ R, similară cu

(I1) din observaţia 2.35, pentru fiecare din termenii sumei. Adunăm apoi
relaţiile şi folosim teorema cleştelui. Obţinem limita 34 .
i) Este uşor de văzut că nu se poate aplica propoziţia 2.28. Folosim
următoarea inegalitate evidentă:

(k − 1)(k + 1) < k 2 , ∀k ∈ N.
Înlocuim succesiv pe k cu toate numerele pare de la 2 la 2n. Avem:

1 · 3 < 22
3 · 5 < 42
...
(2n − 1)(2n + 1) < (2n)2 .

Înmulţind relaţiile avem 1·32 ·52 ·...·(2n−1)2 (2n+1) < 22 ·42 ·...·(2n)2 , deci
1·32 ·52 ·...·(2n−1)2
22 ·42 ·...·(2n)2
1
< 2n+1 1
şi prin urmare xn < √2n+1 , ∀n ∈ N∗ . În consecinţă,
xn → 0.
j) Fie xn = a(a+1)...(a+n−1)
n! , a ∈ (0, 1). Este uşor de verificat că şirul
este decrescător şi mărginit inferior de 0, deci este un şir convergent. Pen-
tru a-i determina limita, logaritmăm şirul şi folosim următoarea variantă a
inegalităţii (I2) din observaţia 2.35: ln x < x − 1, ∀x ≥ 1. Astfel,

a(a + 1)...(a + n − 1) aa+1 a+n−1

ln xn = ln = ln ... =
n! 1 2 n
a+1 a+n−1
= ln a + ln + . . . + ln <
(2 ) n( )
a+1 a+n−1
< (a − 1) + − 1 + ... + −1 =
2 n
( )
1 1
= (a − 1) 1 + + ... + → −∞
2 n

pentru că a − 1 < 0 şi, conform exerciţiului 2.5-d), lim 1 + 21 + ... + n1 = ∞.

Astfel, conform propoziţiei
∫1 2.6-iv), lim ln xn = −∞, deci lim xn = 0.
k) Fie xn = n 0 xn f (x)dx.
n
∫1 n n
∫ 1 n+1 ′
Putem scrie xn = n+1 0 (n + 1)x f (x) dx = n+1 0 (x ) f (x)dx.
∫ 1 n+1 ′
Integrând prin părţi obţinem xn = n+1 f (1) − n+1 0 x
n n
f (x)dx. Din
′
ipoteză f este continuă pe [0, 1] şi conform teoremei lui Weierstrass 4.67
(vezi capitolul 4) este mărginită: deci există M > 0 astfel ı̂ncât |f ′ (x)| ≤ M,
92

∀x ∈ [0, 1]. Atunci,

∫ 1  ∫ 1 ∫ 1
 
 x n+1
f (x)dx ≤
′
x n+1 ′
|f (x)|dx ≤ M xn+1 dx =

0 0 0

xn+2 1 M
=M = → 0.
n + 2 0 n + 2
∫1
În consecinţă, 0 xn+1 f ′ (x)dx → 0, şi, revenind la xn , avem lim xn = f (1).

2.11 Şirul este format din termeni pozitivi. Având ı̂n vedere că sinn+1 x ≤
sinn x, ∀n ∈ N, ∀x ∈ [0, π2 ], şirul este descrescător. În consecinţă şirul
este convergent. Se observă că forma şirului este asemănătoare celei de
la exerciţiul 2.10-c). Totuşi, metoda folosită acolo nu mai funcţionează pen-
( π2 )n
tru determinarea limitei pentru că lim n+1 = ∞. Vom face un calcul direct
al valorii integralei. Avem:
∫ π/2 ∫ π/2
xn = n
sin x d x = xn = (− cos x)′ sinn−1 x d x=
0 0
 ∫ π/2
π/2
= − cos x sinn−1 0 + (n − 1) cos2 x sinn−2 xdx =
0
∫ π/2
= (n − 1) (1 − sin2 x) sinn−2 xdx = (n − 1)xn−2 − (n − 1)xn .
0

Deci, nxn = (n − 1)xn−2 , adică xn = n−1 n xn−2 , ∀n ≥ 2. Aplicăm această

relaţie pentru valori pare şi respectiv impare ale rangului. Astfel,
2n − 1 2n − 1 2n − 3
x2n = x2n−2 = x2n−4 = ... =
2n 2n 2n − 2
2n − 1 2n − 3 1 1 · 3 · ... · (2n − 1) π
= ... x0 =
2n 2n − 2 2 2 · 4 · ... · (2n) 2

şi
2n 2n 2n − 2
x2n+1 = x2n−1 = x2n−3 = ... =
2n + 1 2n + 1 2n − 1
2n 2n − 2 2 2 · 4 · ... · (2n)
= ... x1 = ,
2n + 1 2n − 1 3 3 · 5 · ... · (2n + 1)

valorile pentru x0 şi x1 calculându-se direct. Conform exerciţiului 2.10-i),

lim x2n = 0. Folosind aceeaşi metodă ca ı̂n exerciţiul menţionat (ı̂nlocuind
 93

de această dată pe k cu volori impare), obţinem x2n+1 → 0. În consecinţă,

lim xn = 0.

2.12 Fie (xn ) şirul din problema precedentă şi (yn ) şirul din problema de
faţă. Evident şirul (yn ) este format din termeni pozitivi şi
√ √
yn+1 2n + 1 2n + 3 8n3 + 20n2 + 14n + 3
= √ =√ ≤ 1, ∀n ∈ N∗ ,
yn 2n + 2 2n + 1 8n3 + 20n2 + 16n + 1
deci şirul este descrescător şi ı̂n consecinţă este convergent. Conform cal-
culelor făcute ı̂n problema precedentă,

x2n 1 · 3 · ... · (2n − 1) π 3 · 5 · ... · (2n + 1) π

= = yn2 .
x2n+1 2 · 4 · ... · (2n) 2 2 · 4 · ... · (2n) 2
xn−1
Dar din relaţia de recurenţă, xxn−2
n
= n−1
n , deducem că lim xn = 1. Cum
(xn ) este descrescător, xn−2 > xn−1 > xn , de unde, folosind criteriul
√ cleş-
telui, lim xxn−1
n
= 1. Obţinem deci că lim yn2 π2 = 1, adică lim yn = 2
π.

2.13 Fie (xn )n∈N un şir nemărginit de numere reale. Atunci (xn )n∈N este
nemărginit inferior sau superior. Presupunem, fără a restrânge generalitatea
că este nemărginit superior. Aceasta ı̂nseamnă, negând definiţia, că pentru
orice M > 0, există nM ∈ N astfel ı̂nât xnM > M. Pentru M = 1, există
n1 ∈ N astfel ı̂ncât xn1 > 1. Considerăm acum şirul (xn )n>n1 . Acest şir,
obţinut prin ı̂ndepărtarea unui număr finit de termeni din şirul iniţial este
ı̂n continuare nemărginit superior (contrar (xn )n∈N este mărginit superior).
Pentru M = 2, există n2 > n1 astfel ı̂ncât xn1 > 2. Considerăm acum
şirul nemărginit (xn )n>n2 şi luăm M = 3. Procedând similar obţinem un
şir strict crescător de numere naturale (nk )k≥1 astfel ı̂ncât xnk > k, ∀k ≥ 1.
Să arătăm că (xnk )k≥1 are limita +∞. Fie ε > 0; există kε ∈ N astfel ı̂ncât
kε > ε. Atunci ∀k > kε , xk > k > kε > ε, adică exact caracterizarea cu ε
a faptului că xnk → ∞. Similar, dacă şirul iniţial este nemărginit inferior,
atunci va avea un subşir cu limita −∞.

2.14 Fie (xn )n≥1 un şir de numere reale convergent la x ∈ R, iar an =

x1 +x2 +...+xn
n , şirul mediilor aritmetice asociat. Pentru determinarea limitei
şirului (an ) putem utiliza criteriul Stolz-Cesàro: obţinem lim an = lim xn+1 =
x. Reciproca este falsă: considerăm următorul contraexemplu: xn = (−1)n ,
−1
∀n ∈ N∗ . Atunci a2n = 2n 0
= 0, iar a2n+1 = 2n+1 , ∀n ∈ N∗ , deci an → 0, dar
(xn ) este divergent.
94

Fie acum (xn )n≥1 un şir de numere reale pozitive convergent la x ∈ R

√
şi gn = n x1 x2 ...xn , n ≥ 2 şirul mediilor geometrice asociat. Folosind
propoziţia 2.29, avem lim gn = lim xn+1 = x. Reciproca este falsă. Con-
siderăm şirul xn = n1 , dacă n este număr par nenul şi xn = 1, dacă n este
√ √ √
impar. Atunci g2n = 2n n1n = n1 , ∀n ≥ 1 şi g2n+1 = 2n+1 n1n ,∀n ≥ 2. În
consecinţă gn → 0, dar (xn ) este divergent.
Fie acum (xn )n≥1 un şir de numere reale pozitive convergent la x ∈ R, iar
hn = 1 + 1 n+...+ 1 şirul mediilor armonice. Folosind criteriul Stolz-Cesàro
x1 x2 xn

pentru şirul ( h1n ) (sunt ı̂ndeplinite condiţiile aplicării acestui criteriu) este
uşor de văzut că lim h1n = lim xn+1
1
= x1 , deci lim hn = x. Reciproca este din
nou falsă. Este de ajuns să considerăm următorul contraexemplu: xn = 12 ,
dacă n este număr par nenul şi xn = 13 , dacă n este impar.
∫ n
2.15 Fie xn = f (1) + f (2) + . . . + f (n) − f (x) dx, ∀n ≥ 1. Studiem,
1
pe rând monotonia şi mărginirea şirului. Monotonia se studiază făcând
diferenţa dintre doi termeni consecutivi ai şirului şi comparând-o cu 0. Avem
∫ n+1 ∫ n
xn+1 − xn = f (n + 1) − f (x) dx + f (x) dx =
1 1
∫ n ∫ n+1 ∫ n
= f (n + 1) − f (x) dx − f (x) dx + f (x) dx =
1 n 1
∫ n+1
= f (n + 1) − f (x) dx.
n
Ştim că funcţia f este descrescătoare; atunci pentru orice x ∈ [n, n + 1],
f∫ (x) ≥ f (n + 1),∫ de unde, prin integrare obţinem

f (x) dx ≥ n f (n + 1) dx = f (n+1)·x n+1
n+1 n+1
n n = f (n+1). Prin urmare,
xn+1 − xn ≤ 0, ∀n ≥ 1, deci (xn ) este descrescător. Este suficient să mai
demonstrăm că şirul este mărginit inferior. Pentru aceasta scriem
∫ 2
xn = f (1) + f (2) + . . . + f (n) − f (x) dx−
1
∫ 3 ∫ n
− f (x) dx − ... − f (x) dx =
2 n−1
∫ 2
= f (1) + (f (2) − f (x) dx) + (f (3)−
1
∫ 3 ∫ n
− f (x) dx) + ... + (f (n) − f (x) dx).
2 n−1
 95

Prin ipoteză, f (1) ≥ 0, iar fiecare paranteză conţine o expresie de tip f (k) −
∫k
k−1 f (x) dx despre care se arată ca mai sus că este nenegativă (f (k) ≤
f (x), ∀x ∈ [k − 1, k]). Prin urmare xn ≥ 0, ∀n ≥ 1. Folosind teorema lui
Weierstrass 2.21 concluzionăm că şirul (xn ) este convergent.
Pentru a obţine convergenţa şirului 1+ 21 + 13 +..... n1 −ln n particularizăm
rezultatul de mai sus pentru f : [1, ∞) → R, f (x) = x1 , funcţie care verifică
toate ipotezele cerute.
√
Pentru şirul 1 + √12 + ... + √1n − 2 n luăm funcţia f : [1, ∞) → R,
f (x) = √1 . În sfârşit, pentru 1 + 1
+ ... + − ln (ln n) luăm f :
1
x 2 ln 2 n ln n ∫ n
[2, ∞) → R, f (x) = x ln x . Evident şirul xn = f (2) + . . . + f (n) −
1
f (x) dx
2
este de asemenea convergent (ca mai sus) şi diferă de şirul dat doar printr-o
constantă. Aşadar şirul considerat este convergent.

2.16 Discutăm limita

( √ )
( √ ) b c
lim n an + n2 + bn + c = lim n2 a+ 1+ + 2 .
n→∞ n→∞ n n

Evident, pentru a < −1, limita este −∞, iar pentru a > −1 limita este +∞.
Considerăm a = −1. Pentru a < 0 avem ı̂n paranteză o nedeterminare de
tipul (∞ − ∞), motiv pentru care amplificăm paranteza cu expresia conju-
gată. Astfel,

( √ ) n2 − n2 − bn − c
lim n −n + n2 + bn + c = lim n √ =
n2 + bn + c + n
−bn2 − cn
= lim √ .
n2 + bn + c + n

Dacă b ̸= 0 limita este −∞ · sgn(b), iar dacă b = 0 limita este − 2c .

√
Discutăm cea de-a doua limită. Scoatem factor comun n. Avem
( √ √ )
√ √ √ √ 1 2
lim(a n + b n + 1 + c n + 2) = lim n a + b 1 + + c 1 +
n n

Se observă că dacă a + b + c ̸= 0 limita este +∞ · sgn(a + b + c). Dacă

a + b + c = 0, atunci c = −a − b şi avem
96

√ √ √
lim(a n + b n + 1 + c n + 2) =
√ √ √ √
= lim(a n + b n + 1 − a n + 2 − b n + 2) =
[ √ √ √ √ ]
= lim a( n − n + 2) + b( n + 1 − n + 2) =
[ ]
−2 −1
= lim a √ √ + b√ √ = 0.
n+ n+2 n+1+ n+2

( )( ) ( )
2.17 Fie xn = 1 + n12 1 + n22 ... 1 + nn2 , n ≥ 1. După o metodă deja
folosită, logaritmăm şirul şi utilizăm inegalitatea (I2) din observaţia 2.35.
( ) ( ) (
1 2 n)
ln xn = ln 1 + 2 + ln 1 + 2 + ... + 1 + 2 .
n n n
Atunci
1 12 2 22 n n2 1 2 n
2
− 4
+ 2
− 4
+ ... + 2
− 4
≤ ln xn ≤ 2 + 2 + ... + 2 .
n 2n n 2n n 2n n n n
Efectuăm calculele şi obţinem

n(n + 1) n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)

2
− 4
≤ ln xn ≤ .
2n 2n 2n2
Cum ambii membri care ı̂ncadrează ln xn au limita 12 , lim ln xn = 21 , adică
1
lim xn = e 2 .

2.18 Fie şirurile xn = cos nα şi yn = sin nα. Vom trata simultan pro-
blema convergenţei celor două şiruri. Presupunem că xn → x. Din for-
mula trigonometrică cos(n + 1)α = cos nα cos α − sin nα sin α, avem xn+1 =
xn cos α − yn sin α. Dacă α ̸= kπ, k ∈ Z (adică sin α ̸= 0) avem
xn cos α − xn+1
yn = ,
sin α
ceea ce ı̂nseamnă că (yn ) este convergent (operaţii cu şiruri convergente).
Notând limita sa cu y avem

x = x cos α − y sin α.

Pe de altă parte, sin 2nα = 2 sin nα cos nα şi trecând la limită obţinem
y = 2xy, deci y = 0 sau x = 12 .
 97

Cazul y = 0. Din formula sin2 nα + cos2 nα = 1, avem x2 + y 2 = 1,

deci x = 1 sau x = −1. Din relaţia de mai sus obţinem cos α = 1, adică
α = ± π2 +2kπ. Dar, ı̂n oricare dintre aceste cazuri, xn = cos nπ2 , şir divergent
(pentru că subşirurile de rang 4p√şi 4p + 1 au limite√diferite).
Cazul x = 12 . Obţinem y = ± 23 şi 12 = 12 cos α∓ 23 sin α. De exemplu, ı̂n
√
situaţia ı̂n care luăm semnul +, avem 12 = 12 cos α + 23 sin α, adică cos π3 =
cos( π3 + α). Ajungem la contradicţia α = 2kπ, k ∈ Z (am luat α ̸= kπ) sau
α = − 2π 3 + 2kπ, k ∈ Z, caz ı̂n care (xn ) nu este convergent. Celălalt caz se
rezolvă la fel. Şirul nu este convergent.
În final, tratăm cazul α = kπ, k ∈ Z. Dacă α = 2kπ, k ∈ Z, atunci x = 1
şi y = 0. Dacă α = (2k + 1)π, k ∈ Z, xn = cos n(2k + 1)π = cos nπ = (−1)n ,
şir divergent. Prin urmare şirul (xn ) este convergent doar dacă α = 2kπ, k ∈
Z. Şirul (yn ) este convergent doar dacă α = kπ, k ∈ Z.
Reciproca este imediată.

2.19 a) xn+1 = (1− 4n1 2 )xn , ∀n ≥ 1, x1 = 1. Cum x1 > 0 şi 0 < (1− 4n1 2 ) <
1 pentru orice n ≥ 1, rezultă prin inducţie că xn > 0, ∀n ≥ 1 şi (xn ) este
descrescător. Obţinem că şirul este convergent. Se poate arăta că limita
este 0.
b) xn+1 = x2n − 2xn + 2, n ∈ N∗ , x1 = a > 0. Avem xn+1 − 1 = (xn − 1)2 .
Notăm xn − 1 = yn . Deci yn+1 = yn2 , ∀n ∈ N∗ , y1 = a − 1 > −1. Studiem
monotonia şirului (yn ). Avem yn+1 − yn = yn (yn − 1). Distingem mai multe
situaţii.
Dacă y1 > 1, atunci prin inducţie se obţine pe baza relaţiei de recurenţă
că toţi termenii şirului sunt supraunitari, deci yn+1 − yn ≥ 0, adică şirul
este crescător. Prin urmare şirul are limită ı̂n R. Presupunând că şirul are
limita reală y şi trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă, avem y 2 = y, adică
y = 0 sau y = 1. Un şir de numere supraunitare şi crescător nu poate avea
nici una dintre aceste limite, deci şirul are limita +∞, adică este divergent.
Revenind la (xn ), concluzionăm că acest şir este divergent dacă a > 2.
Dacă y1 = 1, atunci yn = 1, ∀n ∈ N, deci lim yn = 1. Deci, pentru a = 2,
lim xn = 2.
Dacă y1 ∈ (0, 1), atunci prin inducţie se obţine că toţi termenii şirului
sunt ı̂n acest interval şi deci diferenţa yn+1 − yn este negativă; şirul este
descrescător. Prin urmare şirul este convergent. Ca mai sus obţinem că
singura limită posibilă este 0. Deci pentru a ∈ (1, 2), (xn ) este convergent la
1.
Dacă y1 = 0, yn = 0, ∀n ∈ N, deci lim yn = 0. Deci, pentru a = 1,
lim xn = 1.
98

Dacă y1 ∈ (−1, 0), atunci y2 = y12 ∈ (0, 1) şi practic revenim la unul din
cazurile anterioare: toţi termenii şirului, ı̂ncepând cu ragul 2, sunt ı̂n (0, 1).
Şirul (yn ) este convergent la 0. Deci pentru a ∈ (0, 1), (xn ) este convergent
la 1.
c) xn+1 = e−1+xn , n ≥ 1, x1 ∈ (0, ∞) . Evident, toţi termenii şirului sunt
pozitivi. Din inegalitatea ex−1 ≥ x, ∀x ∈ R (egalitate pentru x = 1), rezultă
că şirul este crescător Şirul are limita ı̂n R. Distingem următoarele cazuri.
Dacă x1 > 1, atunci xn > 1, ∀ n ≥ 1. Presupunând că limita şirului este
numărul real x, avem ex−1 = x, adică x = 1, contradicţie. Prin urmare şirul
este divergent (are limita ∞).
Dacă x1 = 1, atunci şirul este constant 1, deci este convergent la 1.
Dacă x1 < 1, şirul este mărginit superior de 1 pentru că toţi termenii
sunt subunitari (inducţie). Limita şirului este 1.

2.20 Dacă x0 < 0, atunci x1 > 1, deci x2 ∈ (0, 1), adică x3 < 0. Prin
inducţie, rezultă că subşirul (x3k )k este format din numere negative, iar
(x3k+1 )k din numere supraunitare. Şirul nu poate fi convergent. Celelalte
situaţii se tratează asemănător.

2.21 Fie xn = 1 + 12 + ... + n1 , n ∈ N∗ . Am demonstrat că limita acestui

şir este +∞. Fie p ∈ N∗ fixat. Avem

1 1 1 p
0 ≤ xn+p − xn = + + ... + ≤ → 0,
n+1 n+2 n+p n+p

deci lim (xn+p − xn ) = 0.

n→∞

2.22 Studiul convergenţei şirului nu se poate face prea uşor prin metodele
utilizate până acum. Vom apela la funcţia f : [1, ∞) → R, f (x) = πx −
2x arctg x. Studiem monotonia funcţiei, calculând derivata de ordinul ı̂ntâi.
Astfel,
2x
f ′ (x) = π − 2 arctg x − .
1 + x2
Pentru a determina semnul derivatei ı̂ntâi vom calcula derivata a doua.

1 2 − 2x2 −4
f ′′ (x) = −2 2
− 2 2
= < 0, ∀x ≥ 1.
1+x (1 + x ) (1 + x2 )2

Deci derivata ı̂ntâi este o funcţie strict descrescătoare. Cum lim f ′ (x) = 0,
x→∞
deducem că f ′ (x) > 0, ∀x ≥ 1, adică funcţia f este crescătoare. Prin urmare
 99

şirul (xn ) este crescător, deci are limită ı̂n R. Pentru a determina limita
şirului este suficient să calculăm
−2
π − 2 arctg x 1+x2
lim f (x) = lim = lim = 2.
x→∞ x→∞ 1 x→∞ − 12
x x

Şirul este convergent şi are limita 2.

2.23 Mai ı̂ntâi determinăm constantele x, y, z astfel ı̂ncât limita şirului

(an ) să fie 1. Evident, dacă z ≥ 0, an → ∞. Deci z < 0. Atunci avem de
rezolvat (ı̂n paranteză) o nedeterminare de tip ∞ − ∞.
√ n2 + nx + y − n2 z 2
an = n( n2 + nx + y + nz) = n √ =
n2 + nx + y − nz
n3 (1 − z 2 ) + n2 x + ny
= √ .
n2 + nx + y − nz

Pentru ca lim an să fie 1 trebuie să avem 1√− z 2 = 0, x = 0, y = 1 − z, adică

z = −1, x = 0, y = 2. Prin urmare an = n( n2 + 2 − n). Acum
α
lim nα ln an = lim ln(an )n .

Dacă α ≤ 0, lim nα ln an = 0, prin urmare este necesar ca α > 0. În acest

caz sub logaritm avem o nedeterminare de tip 1∞ . Deci
√ α
lim nα ln an = lim ln(1 + n n2 + 2 − n2 − 1)n =
[ √ ]nα (n√n2 +2−n2 −1)
√ 1
= lim ln (1 + n n2 + 2 − n − 1) n n +2−n −1
2 2 2
=
√
α (n n2 +2−n2 −1)
= ln elim n =
√ n4 + 2n2 − n4 − 2n2 − 1
= lim nα (n n2 + 2 − n2 − 1) = lim nα √ =
n n2 + 2 + n2 + 1
−1
= lim nα √ .
n n2 + 2 + n2 + 1
Pentru ca ultima limită să fie finită şi nenulă trebuie ca α = 2, caz ı̂n care
limita este − 12 .

2.24 Din relaţia de recurenţă avem xn+1 − xn = −x2n ≤ 0, ∀n ∈ N, deci

şirul este descrescător. Pe de alta parte, xn+1 = xn (1 − xn ). Cum x0 ∈ [0, 1],
se obţine uşor prin inducţie că xn ∈ [0, 1], ∀n ∈ N, deci şirul este mărginit.
100

În concluzie (xn ) este convergent. Trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă,
avem lim xn = 0. Cum x2k = xk − xk+1 , avem yn = x0 − xn+1 , şir convergent
cu limita x0 .

2.25 a) Evident, şirul (xn ) este crescător. Pe de altă parte, xn+1 =

xn (1 + xn ), ∀n ≥ 1. În funcţie de poziţia primului termen faţă de −1 şi 0
distingem următoarele situaţii.
Dacă x1 > 0, atunci xn > 0,∀n ≥ 1. Presupunând că şirul are limita un
număr real x, obţinem din relaţia de recurenţă x = 0, ceea ce este imposibil.
Deci limita este +∞.
Dacă x1 = 0, atunci şirul este constant 0, deci convergent la 0.
Dacă x1 ∈ (−1, 0), atunci prin inducţie se arată imediat că toţi ter-
menii şirului sunt ı̂n acest interval, deci şirul este mărginit şi ı̂n consecinţă
convergent. Limita sa este 0.
Dacă x1 = −1, atunci x2 = 0 şi xn = 0, ∀n ≥ 2. Şirul are limita 0.
Dacă x1 < −1, atunci x2 > 0 şi revenim la primul caz.
b) Se observă că yn+1 − a = (yn − a) + (yn − a)2 . Problema se reduce la
cazul precedent cu şirul (yn − a) ı̂n loc de (xn ).

2.26 Se observă că toţi termenii şirului sunt pozitivi. Aplicând inega-
√
litatea mediilor ı̂n relaţia de recurenţă obţinem că xn ≥ a pentru orice
n ≥ 2. Studiem monotonia şirului:
( )
1 a 1
xn+1 − xn = − xn = (a − x2n ) ≤ 0.
2 xn 2xn

Prin urmare, şirul este monoton descrescător. Cum (xn ) este şi mărginit
inferior, rezultă că este convergent. Trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă
√ √ √
obţinem limita a (valoarea − a nu poate fi limita şirului pentru că − a <
0 şi termenii şirului sunt pozitivi).

2.27 Se arată fără dificultate că toţi termenii şirului sunt ı̂n intervalul
[0, 6] (inducţie), deci şirul este mărginit. Studiem monotonia şirului

√ 6 − xn − x2n (2 − xn )(3 + xn )
xn+1 − xn = 6 − xn − xn = √ = √ .
6 − xn + xn 6 − xn + xn

Trebuie să studiem aşadar poziţia şirului faţă de 2. Începem cu x0 .

√ √
Dacă x0 < 2, atunci x1 = 6 − x0 > 2, x2 = 6 − x1 < 2. Inductiv,
obţinem că x2k < 2, ∀k ∈ N şi x2k+1 > 2, ∀k ∈ N. Studiem monotonia
 101

subşirului (x2k ).
√ √
√ 6 − 6 − x2k − x22k
x2k+2 − x2k = 6 − 6 − x2k − x2k = √ √ =
6 − 6 − x2k + x2k
36 − 12x22k + x42k − 6 + x2k
= √ √ √ .
( 6 − 6 − x2k + x2k )(6 − x22k + 6 − x2k )

Cum numitorul este pozitiv, trebuie să decidem semnul expresiei de la

numărător. Avem

x42k − 12x22k + x2k + 30 = (x2k − 2)(x32k + 2x22k − 8x2k − 15) =

[ ]
= (x2k − 2) x2k (x22k + 2x2k − 8) − 15 > 0,

deci acest subşir este crescător. Similar se arată că subşirul (x2k+1 ) este
descrescător. Demonstraţia monotoniei celor două subşiruri se poate face
şi prin inducţie! Deci cele două subşiruri considerate sunt convergente.
Notăm √ cele două limite
√cu l1 şi respectiv l2 . Din relaţia de recurenţă obţinem
l1 = 6 − l2 şi l2 = 6 − l1 , de unde rezultă l1 = l2 = 2. Şirul (xn ) este
convergent la 2. Cazul x0 > 2 se rezolvă similar. Dacă x0 = 2, atunci şirul
este constant. A se vedea exerciţiul 2.38 pentru altă soluţie.

2.28 Studiem monotonia:

√ xn + 2 − x2n (2 − xn )(1 + xn )
xn+1 − xn = xn + 2 − xn = √ = √ .
xn + 2 + xn xn + 2 + xn

Trebuie să comparăm termenii şirului cu 2. Dacă x0 > 2, atunci (inducţie)

xn > 2, ∀n ∈ N. Şirul este descrescător ı̂n acest caz, deci convergent; limita
sa este 2. Dacă x0 = 2 şirul este constant, deci convergent la 2. Dacă x0 < 2,
termenii şirului sunt mai mici decât 2 şi şirul este crescător. Din nou limita
şirului este 2.

2.29 Dacă x < y, există ε > 0 astfel ı̂ncât x + ε < y − ε (de exemplu
ε = y−x4 ). Cum xn → x, există n0 ∈ N, astfel ı̂ncât ∀n ≥ n0 , |xn − x| < ε,
adică x − ε < xn < x + ε. Asemănător există n1 ∈ N, astfel ı̂ncât ∀n ≥ n1 ,
|yn − y| < ε, adică y−ε < yn < y+ε. Aşadar, pentru orice m ≥ max(n0 , n1 ),
xm < x + ε < y − ε < ym , adică ceea ce trebuia să arătăm. Dacă x = y
concluzia nu mai este adevărată: este suficient să luăm şirurile xn = (−1)n n1
şi yn = (−1)n+1 n1 , care au ambele limita 0.
102

2.30 Putem scrie

( )
xn
xn − yn = yn −1 → 0,
yn
pentru că (yn ) este mărginit. Dacă (yn ) este nemărginit, rezultatul nu se mai
păstrează. Dăm un contraexemplu: xn = n+1, yn = n. Evident, lim xynn = 1,
dar xn − yn = 1 → 1.
2
2.31 Avem următoarea relaţie: xn+1 − xn = − xnn ≤ 0, ∀n ≥ 1, deci (xn )
este descrescător.
a) Dacă x1 < 0, atunci toţi termenii şirului sunt negativi. Prin urmare
şirul are limita ı̂n R. Deci x2n ≥ x21 , ∀n ≥ 1. Avem
x2n x2
xn − xn+1 = ≥ 1 , ∀n ≥ 1.
n n
Deci
x21
x1 − x2 ≥
1
x21
x2 − x3 ≥
2
...
x21
xn − xn+1 ≥ .
n
Prin adunarea acestor relaţii obţinem
1 1
x1 − xn+1 ≥ x21 (1 + + ... + ),
2 n
deci
1 1
xn+1 ≤ x1 − x21 (1 + + ... + ) → −∞,
2 n
de unde deducem că limita lui (xn ) este −∞.
b) Dacă x1 ∈ [0, 1], atunci x2 = x1 (1 − x1 ) ∈ [0, 1]. Inductiv, obţinem
că şirul este cuprins ı̂ntre 0 şi 1, deci este mărginit. Prin urmare şirul este
convergent şi notăm l = lim xn . Dacă x1 = 0, atunci şirul este constant
0, deci cu limita 0. Dacă x1 = 1, atunci x2 = 0 şi şirul este constant 0
ı̂ncepând cu acest rang. Limita este din nou 0. Dacă x1 ∈ (0, 1), atunci,
folosind criteriul Stolz-Cesàro avem:
nxn − x2n (n + 1)xn+1 − x2n+1 − nxn + x2n
l = lim xn+1 = lim = lim =
n 1
= lim [n(xn+1 − xn ) + xn+1 ] = lim(−x2n + xn+1 ) = −l2 + l.
 103

Prin urmare limita este 0.

c) Dacă x1 > 1, atunci x2 < 0 şi revenim la primul caz. Limita şirului
este −∞.

2.32 Avem

xn+1 + xn 2 max{xn, xn+1 }

xn+2 ≤ ≤ = yn , ∀n ≥ 0.
2 2
Cum (xn ) este mărginit, (yn ) este minorat.
Fie n fixat. Dacă xn+1 ≥ xn+2 , atunci yn+1 = xn+1 ≤ max{xn, xn+1 } =
yn ; dacă xn+1 < xn+2 , atunci yn+1 = xn+2 ≤ yn , din relaţia de mai sus.
Prin urmare şirul (yn ) este descrescător. Concluzionăm că şirul (yn ) este
convergent. Să studiem convergenţa şirului (xn ). Adunând xn+12 la relaţia
xn+1 +xn xn+1
xn+2 ≤ 2 , obţinem xn+2 + 2 ≤ xn+1 + 2 , ∀n ≥ 0. Prin urmare şirul
xn

zn = xn+1 + x2n este monoton descrescător şi mărginit ((xn ) este mărginit),
deci este convergent. Notăm limita sa cu l. Pentru orice ε > 0, există nε ∈ N
astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , l − ε < zn < l + ε, adică,
xn
l − ε < xn+1 + < l + ε.
2
Putem presupune, fără a restrânge generalitatea că relaţiile de mai sus au
loc pentru orice n ∈ N. Paşii de urmat ı̂n continuare sunt următorii: se
scrie relaţia de mai sus pentru k = 0, n şi se ı̂nmulţeşte fiecare convenabil
pentru a se obţine prin adunare o sumă telescopică: prima cu (− 21 )n−1 , a
doua cu (− 12 )n−2 ş.a.m.d. Prin sumare obţinem o ı̂ncadrare care ne permite
să concluzionăm că lim xn = 2l3 .

2.33 Se obţine uşor prin inducţie că xn > 0, ∀n ∈ N. Scriem relaţia de

recurenţă pentru (xn ) pentru k ∈ 1, n şi prin adunare obţinem
( )
1 1 1
xn+1 = x1 + + + ... + .
x1 x2 xn

Ridicând la pătrat relaţia de recurenţă, avem x2n+1 = x2n + x12 + 2. Scriem şi
n
această relaţie pentru k ∈ 1, n şi prin adunare obţinem
( )
2 2 1 1 1
xn+1 = x1 + + + ... + 2 + 2n =
x21 x22 xn
( ) ( )
1 1 1
2
= x1 + 2 + + ... + 2 + 2n ≥ 2n + 2.
x1 x22 xn
104

Prin urmare x2n > 2n, ∀n ≥ 2, adică 1 ≤ √xn .

2n
Revenind la prima relaţie
dedusă prin adunare, avem

1 1 ∑ 1 n
xn+1 = 2 + + ... + ≤2+ √ =
x2 xn 2kk=2
1 ∑
n
1 1 ∑
n
2
=2− √ + √ ≤2− √ + √ √ =
2 k=1 2k 2 k=1 2k + 2k − 2
1 ∑√ n
√ 1 √
=2− √ + ( 2k − 2k − 2) = 2 − √ + 2n.
2 k=1 2
√ √
Prin urmare xn+1 ≤ 2− √12 + 2n, ∀n ≥ 1, adică xn ≤ 2− √12 + 2n − 2, ∀n ≥
2, deci √
xn 2 − √12 + 2n − 2
√ ≤ √ → 1.
2n 2n
Din teorema cleştelui obţinem că √x2n
n
→ 1.

2.34 Dacă a = 1, atunci şirul (xn ) este o progresie aritmetică de raţie b

şi prin urmare, xn = x1 + (n − 1)b. Acest şir are limita x1 , dacă b = 0 şi
limita (sgn b)(+∞) ı̂n caz contrar.
Dacă a ̸= 1, atunci xn−1 = axn−2 + b, de unde deducem

xn − xn−1 = a(xn−1 − xn−2 ) = a2 (xn−2 − xn−3 ) = ... =

= an−2 (x2 − x1 ), ∀n ≥ 2.

Deci

x2 − x1 = x2 − x1
x3 − x2 = a(x2 − x1 )
x4 − x3 = a2 (x2 − x1 )
...
xn − xn−1 = an−2 (x2 − x1 ).

Adunând aceste egalităţi obţinem ı̂n final

an−1 − 1
xn = an−1 x1 + b.
a−1
Convergenţa se studiază acum ı̂n funcţie de a, b, x1 folosind limita (L1) din
observaţia 2.34.
 105

2.35 Vom tranforma relaţia de recurenţă pentru a reduce problema la

problema precedentă. Mai ı̂ntâi observăm că dacă b = 0 suntem ı̂ntr-un caz
particular al problemei precedente. Presupunem b ̸= 0. Scriem relaţia de
recurenţă sub forma xn − axn−1 − bxn−2 = 0 ı̂n care ı̂nlocuim a = α + β, b =
−αβ (i.e. α, β sunt soluţiile, posibil complexe, ale ecuaţiei x2 − ax − b = 0).
Obţinem
xn − αxn−1 − βxn−1 + αβxn−2 = 0,
adică
xn − αxn−1 = β(xn−1 + αxn−2 ), ∀n ≥ 2.
Luând yn = xn −αxn−1 avem yn = βyn−1 , ∀n ≥ 2. Obţinem că yn = β n−1 y1 ,
adică
xn − αxn−1 = β n−1 y1 , ∀n ≥ 1.
Fie şirul zn = xn
βn (remarcăm că β ̸= 0 pentru că b ̸= 0). Atunci

α y1
zn = zn−1 + , ∀n ≥ 1.
β β

Dacă α ̸= β, din problema precedentă avem

( )n−1
α ( αβ )n−1 − 1 y1
zn = z1 +
β −1
α
β β

de unde deducem

αn − β n αn−1 − β n−1
xn = x1 − αβ x0 , ∀n ≥ 1.
α−β α−β
αn −β n
Dacă α = β ı̂n relaţia de mai sus scriem ı̂n loc de α−β

αn−1 + αn−2 β + ... + αβ n−1 + β n−1

−β
n−1 n−1
şi analog pentru α α−β .
Convergenţa se studiază ı̂n funcţie de a, b, x1 , x0 folosind limita (L1) din
observaţia 2.34.
Concluzionând, termenul general al şirului are forma de mai sus, unde
α si β sunt soluţiile ecuaţiei x2 − ax − b = 0, numită ecuaţia caracteristică
a şirului.

2.36 Folosim execiţiul precedent.

106

a) Ecuaţia caracteristică
√
a şirului
√
lui Fibonacci este x2 − x − 1 = 0, de
unde obţinem α = 1+2 5 , β = 1−2 5 . Din exerciţiul precedent, obţinem
[( √ )n ( √ )n ]
1 1+ 5 1− 5
xn = √ − , ∀n ∈ N.
5 2 2

b) Ecuaţia caracteristică asociată şirului (xn ) este x2 − 2x + 1 = 0, deci

α = β = 1. Obţinem

xn = (αn−1 + αn−2 β + ... + αβ n−1 + β n−1 )x1 −

− (αn−2 + αn−3 β + ... + αβ n−3 + β n−2 )x0 =
= n + 1, ∀n ∈ N.

c) Ecuaţia caracteristică asociată şirului (xn ) este x2 − x + 1 = 0, deci

3 + i sin 3 şi β = cos 3 − i sin 3 (am scris numerele ı̂n forma
α = cos 2π 2π 2π 2π

trigonometrică pentru a putea efectua mai uşor calculele). Obţinem

[ ]
2 2nπ 2(n − 1)π
xn = √ sin − i sin , ∀n ∈ N.
3 3 3

d) x0 = 3, x1 = 4, (n + 1)(n + 2)xn = 4(n + 1)(n + 3)xn−1 − 4(n + 2)(n +

3)xn−2 , ∀n ≥ 2. Împarţind relaţia de recurenţă prin (n + 1)(n + 2)(n + 3),
obţinem
xn xn−1 xn−2
=4 −4
n+3 n+2 n+1
xn
şi notând yn = n+3 , avem

yn = 4yn−1 − 4yn−2 , ∀n ≥ 2.

Ecuaţia caracteristică asociată şirului (yn ) este x2 − 4x + 4 = 0, deci α =

β = 2. Efectuând calculele obţinem

yn = 2n−1 (−n + 2), ∀n ∈ N,

deci
yn = (n + 3)(2 − n)2n−1 , ∀n ∈ N

2.37 Este clar că termenii ambelor şiruri sunt pozitivi. Dacă x0 = y0 ,
atunci se constată fără dificultate că şirurile sunt constante şi problema este
rezolvată. Presupunem acum că y0 < x0 . Folosim următoarele√inegalităţi
cunoscute (şi uşor de probat): ∀a > b > 0, b < a+b 2 < a, b < ab < b şi
 107
√ x0 +y0 √
ab < a+b2 . Astfel x1 = 2 ∈ (y0 , x0 ), y1 = x0 y0 ∈ (y0 , x0 ) şi y1 < x1 .
Aşadar, y0 < y1 < x1 < x0 . Prin inducţie se arată că şirul (yn ) este crescător,
iar şirul (xn ) este descrescător. Ambele şiruri sunt mărginite, deci sunt
convergente. Trecând la limită ı̂ntr-una din relaţiile de recurenţă, obţinem
că limitele celor două şiruri sunt egale. Cazul y0 > x0 se tratează analog.
Pentru amănunte privind limita comună precum şi pentru generalizări ale
acestei probleme a se vedea cartea “Privelişti matematice”, a autorului Isaac
J. Schoenberg [19].

2.38 (i) Pentru ı̂nceput să observăm că nu putem preciza poziţia lui
x1 = f (x0 ) faţă de x0 , aşa că vom considera două cazuri. Dacă x1 ≥ x0 ,
atunci folosind monotonia funcţiei putem scrie

x2 = f (x1 ) ≥ f (x0 ) = x1 .

Inductiv se arată că (xn ) este crescător. Dacă x1 ≤ x0 , atunci se arată

că şirul este descrescător. Evident, din definiţia funcţiei f toţi termenii
şirului (xn ) sunt ı̂n intervalul [a, b], deci şirul este mărginit şi prin urmare
convergent. Notând limita sa cu x, trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă
şi folosind continuitatea funcţiei f, obţinem că x = f (x), adică limita lui
(xn ) este un punct fix al lui f .
(ii) Cum f este descrescătoare, f ◦ f este crescătoare. Evident, x2n =
(f ◦ f )(x2n−2 ), ∀n ≥ 1 şi x2n+1 = (f ◦ f )(x2n−1 ), ∀n ≥ 1. În plus, dacă
x2 ≥ x0 , atunci x3 ≤ x1 , iar dacă x2 ≤ x0 , atunci x3 ≥ x1 . Aplicând
punctul precedent subşirurilor (x2n ) si (x2n+1 ) obţinem că ele sunt monotone
de monotonii diferite şi convergente. Evident, pentru ca şirul (xn ) să fie
convergent trebuie ca cele două limite să fie egale.
Studiem cazurile particulare.
(a) x0 = 1, xn+1 = sin xn , ∀n ≥ 0. Considerăm funcţia f : [0, 1] → [0, 1],
f (x) = sin x. Acestă funcţie este continuă şi crescătoare pe intervalul de
definiţie. Aplicând punctul (i), obţinem că şirul este monoton descrescător
(x1 = sin 1 < 1 = x0 ) şi convergent la soluţia ecuaţiei sin x = x care este 0.
(b) x0 = 12 , xn+1 = (xn − 1)2 , ∀n ≥ 0. Considerăm funcţia f : [0, 1] →
[0, 1], f (x) = (x − 1)2 . Acestă funcţie este continuă şi descrescătoare pe
intervalul de definiţie. Aplicând punctul (ii), obţinem că subşirul (x2n )
9
este monoton crescător (x2 = 16 > x0 ), iar subşirul (x2n+1 ) este monoton
1 49
descrescător (x1 = 4 > x3 = 256 ). Ambele subşiruri converg la limitele
notate a şi respectiv b. Constatăm că a ̸= b pentru că a > 21 şi b < 14 . Şirul
(xn ) este divergent. Cum x2n+1 = (x2n −1)2 şi x2n+2 = (x2n+1 −1)2 obţinem
b = (a − 1)2 şi a = (b − 1)2 . Făcând calculele şi ţinând cont de inegalităţile
de mai sus se obţine a = 1, b = 0.
108

(c) Se procedează ca la punctul (a).

Să mai remarcăm că şirurile de la exerciţiile 2.27 şi 2.28 puteau fi tratate
şi prin metoda expusă la acest exerciţiu.

2.39 Studiem convergenţa şirurilor de la acest exerciţiu folosind teorema

lui Cauchy: demonstrăm că şirurile sunt fundamentale.
a) Fie ε > 0; trebuie să determinăm un număr natural nε astfel ı̂ncât
pentru orice n ≥ nε şi orice p ∈ N, să aibă loc relaţia |xn+p − xn | < ε.
Evaluăm diferenţa |xn+p − xn | :

 1 1 1
|xn+p − xn | = 1 + 2 + ... + 2 + + ...+
2 n (n + 1)2

1 1 1 
+ − 1 − 2 − ... − 2  =
(n + p)2 2 n
1 1 1
= 2
+ 2
+ ... + .
(n + 1) (n + 1) (n + p)2

Pentru a putea continua calculele facem majorarea 1

k2
< 1
k(k−1) = 1
k−1 −
k , ∀k ≥ 2. Astfel
1

1 1 1 1 1 1
|xn+p − xn | < − + − + ... + − =
n n+1 n+1 n+2 n+p−1 n+p
1 1 1
= − < , ∀p ∈ N.
n n+p n

Am obţinut o majorare independentă de p şi, ı̂n plus, n1 → 0, deci, conform

definiţiei, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , n1 < ε. Prin urmare
şirul nostru este fundamental, deci convergent.
b) Fie ε > 0 şi n, p ∈ N. Avem

 cos x cos 2x cos nx
|xn+p − xn | =  + 2
+ ... + + ...+
2 2 2n

cos(n + p)x cos x cos nx 
+ − − ... − =
2n+p 2 2n 
 
 cos(n + 1)x cos(n + p)x 
=  n+1
+ ... + ≤
2 2n+p
   
 cos(n + 1)x   cos(n + p)x 
≤   ≤
2n+1  + ... +  2n+p 
 109

1 1 1 1 1 − ( 12 )p
≤ + + ... + = =
2n+1 2n+2 2n+p 2n+1 1 − 12
[ ( )p ]
1 1 1
= n 1− < n , ∀p ∈ N.
2 2 2

Am ţinut seama de faptul că modulul sumei este mai mic sau egal decât
suma modulelor şi de faptul că funcţia cos ia valori ı̂ntre −1 şi 1. Din nou
am obţinut o majorare independentă de p şi, ı̂n plus, 21n → 0, deci, conform
definiţiei, există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , 21n < ε. Prin urmare
şirul nostru este fundamental, deci convergent.
c) Se procedează ca la punctele precedente.
d) Scriem faptul că şirul numeric (an ) este mărginit: există M > 0 astfel
ı̂ncât pentru orice n ∈ N, |an | ≤ M. Fie ε > 0 şi n, m ∈ N. Avem

 a1 a2 an an+1
|xn+m − xn | =  p + p + ... + p + + ...+
1 2 n (n + 1)p

an+m a1 a2 an 
+ − p − p − ... − p  =
(n + m)p 1 2 n
 
 an+1 an+m  
=  + ... + ≤
(n + 1)p (n + m)p 
   
 an+1   an+m 
≤   + ... +  =
(n + 1)p  (n + m)p 
|an+1 | |an+m |
= + ... + ≤
(n + 1)p (n + m)p
M M M
≤ p
+ p
+ ... + ≤
(n + 1) (n + 2) (n + m)p
M M M
≤ 2
+ 2
+ ... + =
(n + 1) (n + 2) (n + m)2
( )
1 1 1
=M + + ... + <
(n + 1)2 (n + 2)2 (n + m)2
( )
1 1 M
<M − < , ∀m ∈ N
n n+m n

şi concluzia rezultă.

e) Procedăm ca la punctele precedente.
f) Fie ε > 0 şi n, p ∈ N. Atunci
 
 n+2 1 n+3 1 n+p+1 1 


|xn+p − xn | = (−1) + (−1) + ... + (−1) =
n+1 n+2 n + p
110
 
 1 1 1 
=  − + ... + (−1) p−1 .
n+1 n+2 n + p
Dacă p este par, atunci
( ) ( )
1 1 1 1 1
|xn+p − xn |= − − − ... − − −
n+1 n+2 n+3 n+p−2 n+p−1
1 1 1
− < < ,
n+p n+1 n
iar dacă p este impar,
( ) ( )
1 1 1 1 1 1
|xn+p −xn | = − − − ... − − < .
n+1 n+2 n+3 n+p−1 n+p n
Din nou şirul este fundamental, deci convergent.
g) Folosind faptul că arctg n ∈ [0, π2 ), ∀n ∈ N problema se reduce la
punctul b).

2.40 Este suficient să demonstrăm că şirurile nu sunt fundamentale, adică
∃ε > 0 a.ı̂. ∀n ∈ N∗ , ∃p ∈ N a.ı̂. |xn+p − xn | ≥ ε.
a) Pentru şirul xn = 1 + 12 + ... + n1 avem
1 1 1 p
|xn+p − xn | = + + ... + > .
n+1 n+2 n+p n+p
Luând ε = 12 , n ∈ N∗ arbitrar şi p = n, obţinem |xn+p − xn | ≥ ε. Şirul nu
este fundamental, deci este divergent. În plus, pentru că şirul este strict
crescător, putem trage concluzia că are limita +∞.
b) În cazul şirului xn = 1 + √12 + ... + √1n putem să procedăm ca la
punctul precedent sau să constatăm că termenii acestui şir sunt mai mari
decât termenii corespunzatori ai şirului precedent, deci şirul are limita +∞.

2.41 Şirul (cn ) este convergent, deci majorat: ∃M > 0 a.ı̂. cn < M, ∀n ∈
N. În plus, an cn → ac, iar (an ) este şir fundamental. Prin urmare, ∀ε >
0, ∃n0 ∈ N a.ı̂. ∀p ∈ N, |an cn − ac| < 2ε şi |an+p − an | < 2M ε
. Putem scrie
(pentru n ≥ n0 )
ε
|xn − ac| ≤ |xn − an cn | + |an cn − ac| < |xn − an cn | + =
2
ε
= |an+1 bn+1 + ... + a2n b2n − an bn+2 − ... − an b2n | + ≤
2
ε
≤ bn+1 |an+1 − an | + ... + b2n |a2n − an | + <
2
ε ε ε ε
< (bn+1 + ... + b2n ) + ≤ M+ =ε
2M 2 2M 2
 111

şi demonstraţia este ı̂ncheiată.

2.42 a) Se arată fără dificultate că şirul este strict descrescător. Deci
inf xn = lim xn = 1, iar sup xn = x0 = 2.
n∈N n∈N
b) Pentru a studia şirul ı̂l vom partiţiona ı̂n mai multe subşiruri con-
vergente. Ţinând cont că funcţia sin are perioada 2π vom studia sepa-
rat subşirurile (x4k ) , (x4k+1 ) , (x4k+2 ) , (x4k+3 ) . Este clar că orice termen al
şirului este termen al unuia dintre aceste subşiruri. Astfel
x4k = 1 + 0 = 1. Evident, inf x4k = sup x4k = 1.
k∈N k∈N
1 π 1
x4k+1 = (4k+1) 2 + sin(2kπ + 2 ) = (4k+1)2 + 1. Acest şir este strict des-

crescător şi are limita 1. Deci inf x4k+1 = 1 şi sup x4k+1 = x1 = 2.
k∈N k∈N
x4k+2 = 1 + sin(2kπ + π) = 1; inf x4k+2 = sup x4k+2 = 1. (Puteam să
k∈N k∈N
tratăm ı̂ntr-un singur subşir (x2k ) subşirurile (x4k ) şi (x4k+2 )).
2 + sin(2kπ + 2 ) = (4k+3)2 − 1; evident, acest şir este
1 3π 1
x4k+3 = (4k+3)
strict descrescător şi are limita −1. Deci inf x4k+3 = −1 şi sup x4k+3 =
k∈N k∈N
x3 = − 89 .
Din problema 1.59 putem trage concluzia că inf xn este minimul
infimumurilor subşirurilor considerate, adică −1, iar sup xn este maximul
supremumurilor considerate, adică 2.
c) Procedăm la fel: ı̂mpărţim şirul ı̂n două subşiruri (x2n ) şi (x2n+1 ). Se
obţine inf x2n = 1 şi sup x2n = 2, iar inf x2n+1 = 21 şi sup x2n+1 = 1. Deci
inf xn = 12 şi sup xn = 2.

2.43 Metoda de determinare a celor două limite extreme pe care o vom

folosi este următoarea: partiţionăm şirul ı̂n subşiruri convergente şi apoi
alegem dintre aceste limite pe cea mai mare care va fi limita superioară şi
pe cea mai mică care va fi limita inferioară.
a) Ţinând cont de periodicitatea funcţiei cos şi de numitorul 3 vom
ı̂mpărţi şirul ı̂n cele 6 subşiruri corespunzătoare claselor de resturi modulo
6. Astfel
x6k = cos(2kπ) = 1 → 1; x6k+1 = cos(2kπ + π3 ) = 12 → 12 ; x6k+2 =
cos(2kπ + 2π 3 ) = − 2 → − 2 ; x6k+3 = cos(2kπ + π) = −1 → −1; x6k+4 =
1 1

cos(2kπ + 3 ) = − 2 → − 2 şi x6k+5 = cos(2kπ + 5π

4π 1 1
3 ) = 2 → 2 . Prin urmare
1 1

lim sup xn = 1 şi lim inf xn = −1.

b) Considerăm subşirurile (x2n ) şi (x2n+1 ) care au limitele 1 şi respectiv
−1. Deci lim sup xn = 1 şi lim inf xn = −1.
c) Considerăm subşirurile (x4n ), (x4n+1 ), (x4n+2 ) şi (x4n+3 ). Obţinem
lim sup xn = 12 şi lim inf xn = − 21 .
112

d) Considerăm subşirurile (x4n ), (x4n+1 ), (x4n+2 ) şi (x4n+3 ). De exemplu

subşirul (x4k ) are limita 1 + e.
n
e) xn = (−1)[ 3 ] + sin nπ
4 . Pentru a epuiza toate situaţiile posibile trebuie
să considerăm subşirurile (x12k ), ..., (x12k+11 ).

2.44 Fie x = 0; luând de exemplu subşirul (x5n )n , acest subşir este format
doar din termeni nuli, deci limita sa este 0; prin urmare, 0 ∈ L((xn )). Fie
x ∈ (0, ∞). Dacă x ∈ Q, atunci există m, k ∈ N∗ astfel ı̂ncât x = m k.
Subşirul (x2kp 3mp )p este constant x, deci are limita x. Prin urmare, (0, ∞) ∩
Q ⊂ L((xn )). Fie acum x ∈ (0, ∞)\Q. Conform teoremei 2.35, există un
şir de numere raţionale (rl )l = ( mkl )l → x, unde (ml ) şi (kl ) sunt şiruri
l

de numere naturale nenule. Subşirul (x2kl 3ml )l coincide cu şirul (rl ), deci
are limita x. Obţinem că [0, ∞) ⊂ L((xn )). Cum şirul (xn ) este format din
numere nenegative, nu poate conţine un subşir cu limita negativă şi deci
L((xn )) ⊂ [0, ∞), de unde rezultă egalitatea.
Raţionând ca mai sus se poate arăta că şirul
{m
, dacă există m, k ∈ N∗ , 4k ≤ m ≤ 5k astfel ı̂ncât n = 2k 3m
yn = k
1, ı̂n rest

satisface condiţia L((yn )) = {1} ∪ [4, 5].

2.45 Fie x ∈ L((xn )); conform definiţiei, există un subşir (xnk )k conver-
gent la x. Atunci (xnk − ynk )k este subşir al lui (xn − yn )n , deci are limita 0.
Prin urmare lim ynk = x, deci x ∈ L((yn )). Am demonstrat că L((xn )) ⊂
k→∞
L((yn )). Schimbând rolurile celor două şiruri, obţinem incluziunea inversă,
deci egalitatea. Cum lim inf xn = min L((xn )) şi lim sup xn = max L((xn ))
(vezi propoziţia 2.31) rezultă imediat şi egalitea limitelor extreme.

2.46 Se raţionează ca la exerciţiul precedent.

2.47 a) Pornim de la definiţie: L = lim sup xn = inf sup xk . Fie c > L,

n∈N k≥n
adică c > inf sup xk . Din definiţia marginii inferioare, rezultă că există nc ∈
n∈N k≥n
N astfel ı̂ncât c > sup x, deci c > xn , ∀n ≥ nc . Fie c < L; rezultă că pentru
k≥nc
orice n ∈ N, sup xk > c, deci există k > n astfel ı̂ncât xk > c. Am demonstrat
k≥n
ambele proprietăţi. Invers, presupunem că L satisface proprietăţile. Prima
dintre ele ı̂nseamnă că pentru orice c > L, c ≥ sup x ≥ inf sup xk , deci
k≥nc n∈N k≥n
 113

L ≥ lim sup xn , iar a doua ı̂nseamnă că pentru orice c < L, c ≤ sup xk
k≥n
pentru orice n, deci c ≤ inf sup xk şi prin urmare L ≤ lim sup xn . Obţinem
n∈N k≥n
egalitatea.
b) Se procedeză la fel.

2.48 Notăm yn = n( xn+1 xn

+1
− 1) şi presupunem prin reducere la absurd că
lim sup yn < 1. Din caracterizarea limitei superioare (exerciţiul precedent)
rezultă că există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n0 , yn < 1. Făcând
calculele obţinem că pentru n ≥ n0 , n < (n + 1)xn − nxn+1 . Prin ı̂nmulţire
1
cu n(n+1) obţinem

1 xn xn+1
< − , ∀n ≥ n0 .
n+1 n n+1
Scriind succesiv această relaţie pentru k ∈ n0 , n şi sumând obţinem
1 1 1 xn xn+1 xn
+ + ... + < 0 − < 0.
n0 + 1 n0 + 2 n n0 n+1 n0
Cum lim ( n01+1 + n01+2 + ... + n1 ) = ∞, relaţia de mai sus este absurdă, deci
n→∞
presupunerea facută este falsă.

2.49 a) Fie (xnk + ynk )k un subşir al şirului (xn + yn )n convergent la

lim inf(xn + yn ) (conform propoziţiei 2.31 un asemenea subşir există). Sub-
şirul (xnk ) este mărginit şi prin urmare admite un subşir convergent, (xnkp )p .
Evident lim xnkp ≥ lim inf xn . Subşirul (ynkp )p este de asemenea convergent
pentru că (xnkp +ynkp )p este subşir al şirului (xnk +ynk )k , deci xnkp +ynkp →
lim inf(xn + yn ). Din nou lim ynkp ≥ lim inf yn . Prin urmare

lim inf(xn + yn ) = lim(xnkp + ynkp ) = lim xnkp + lim ynkp ≥

≥ lim inf xn + lim inf yn .

Prima inegalitate este dovedită. Inegalitatea a doua este evidentă. Cea de-a
treia inegalitate se arată la fel ca prima. Demonstraţi şi folosind definiţiile
limitelor extreme.
b) Procedăm ı̂ntocmai ca la punctul precedent.
c) Pentru punctul a) considerăm xn = 2 · (−1)n şi yn = (−1)n+1 . Cum
xn + yn = (−1)n , ∀n ∈ N, avem lim inf xn + lim inf yn = −3 < lim inf(xn +
yn ) = −1 < lim sup(xn + yn ) = 1 < lim sup xn + lim supn = 3.
Pentru punctul b) luăm xn = 2 + (−1)n şi yn = 1 + (−1)n+1 . Atunci
xn yn = 3 + (−1)n+1 . Se constată că inegalităţile sunt stricte.
114

2.50 Presupunem că xn → x. Atunci lim inf xn = x. Din exerciţiul prece-

dent ştim că x + lim inf yn ≤ lim inf(xn + yn ). Demonstrăm inegalitatea
inversă. Fie (ynk )k → lim inf yn . Atunci (xnk + ynk ) → x + lim inf yn ≥
lim inf(xn + yn ) pentru că limita inferioară a unui şir este minimul mulţimii
punctelor limită ale acelui şir. Aşadar x + lim inf yn = lim inf(xn + yn ). In-
vers, ştim că pentru orice şir (yn ) are loc lim inf xn +lim inf yn = lim inf(xn +
yn ), deci, ı̂n particular, are loc egalitatea şi pentru şirul (−xn ). Obţinem
lim inf xn + lim inf(−xn )=0, adică lim inf xn − lim sup xn =0, deci lim inf xn =
lim sup xn , deci şirul este convergent. Pentru lim sup se procedează analog.
O proprietate asemănătoare are loc şi pentru ı̂nmulţire, corespunzător
punctului b) din exerciţiul precedent. Scrierea şi demonstrarea acestei pro-
prietăţi este lăsată pe seama cititorului.

2.51 Toate inegalităţile rezultă direct din definiţiile limitelor extreme.

Astfel, de exemplu, lim sup xn = inf sup xk ≤ sup xk , ∀n ∈ N. Pentru n = 0
n∈N k≥n k≥n
inegalităţile devin
inf xn ≤ lim inf xn ≤ lim sup xn ≤ sup xn .
Pentru a dovedi că aceste inegalităţi pot fi stricte considerăm următorul e-
n−2
xemplu: xn = (−1)n 2n−3 . Se arată ca la exerciţiile precedente că lim inf xn =
− 2 , lim sup xn = 2 , sup xn = x0 = 23 , iar inf xn = x1 = −1.
1 1

2.52 a) Pentru ı̂nceput presupunem că lim sup xn = L < +∞. Din carac-
terizarea limitei superioare (exerciţiul 2.45), avem
∀c > L, ∃nc ∈ N, a.ı̂. ∀n ≥ nc , xn < c.
Fie c > L fixat. Luăm M = max{c, x0 , x1 , ..., xnc −1 }. Atunci xn ≤ M, ∀n ∈
N, adică şirul este majorat.
Invers, presupunem că şirul este majorat, adică sup xn < ∞. Din pro-
blema precedentă, lim sup xn ≤ sup xn < ∞ şi demonstraţia este ı̂ncheiată.
b) Procedăm analog.

2.53 Fie y = inf yn ∈ R ∪ {−∞}. Dacă y > −∞, conform caracterizării

marginii inferioare,
xm
∀ε > 0, ∃m ∈ N∗ a.ı̂. < y + ε.
m
Pentru ε fixat, fie n ≥ m. Din teorema ı̂mpărţirii cu rest există q, r ∈ N
astfel ı̂ncât n = mq + r, r ∈ {0, 1, 2, ..., m − 1}. Avem
xn = xmq+r ≤ xmq + xr ≤ qxm + xr .
 115

Obţinem
xn qxm + xr xm mq xr xm mq xr xr
< = + = + <y+ε+ .
n n m n n m mq + r n n
Deci, trecând la lim sup, avem lim sup yn ≤ y + ε. Cum

y = inf yn ≤ lim inf yn ≤ lim sup yn ≤ y + ε, ∀ε > 0

rezultă că există lim yn = y.

Dacă y = −∞, atunci ∀ε > 0, ∃m ∈ N∗ a.ı̂. xmm < −ε. Ca mai sus se
arată că
xn xr
< −ε + , ∀n ≥ m,
n n
deci lim sup yn ≤ −ε, ∀ε > 0. Prin urmare, lim sup yn = −∞, deci există
lim yn = −∞.

2.54 Presupunem că a) este adevărată, adică sup A = inf B. Din carac-
terizarea marginii superioare şi marginii inferioare deducem că pentru orice
număr natural nenul există xn ∈ A astfel ı̂ncât
1
sup A − < xn .
n
şi yn ∈ B astfel ı̂ncât
1
yn < inf B + .
n
Astfel
1 1
sup A − < xn ≤ yn < inf B + , ∀n ∈ N∗ ,
n n
deci
2
0 ≤ y n − xn <
n
ceea ce implică yn − xn → 0.
Presupunem că este adevărată condiţia b). Din ipoteza asupra mulţi-
milor A şi B avem sup A ≤ inf B. Dacă sup A < inf B, atunci pentru orice
(xn ) ⊂ A şi pentru orice (yn ) ⊂ B avem

yn − xn ≥ inf B − sup A > 0, ∀n ∈ N.

Cum inf B−sup A este o constantă, nu putem avea yn −xn → 0, contradicţie.

 Capitolul 3

SERII NUMERICE

Definiţia 3.1. Fie (an )n≥n0 (n0 ∈ N) un şir de numere reale şi (sn )n≥n0
şirul definit prin:

sn0 = an0 ,
sn0 +1 = an0 + an0 +1 ,
sn0 +2 = an0 + an0 +1 + an0 +2 ,
......................................
sn = an0 + an0 +1 + ... + an , n ∈ N, n ≥ n0 .

Se numeşte serie de numere reale (sau serie numerică) perechea

{(an )n , (sn )n }

formată din şirurile (an )n şi (sn )n .

an se numeşte termenul general al seriei, iar (sn )n se numeşte şirul
sumelor parţiale asociat şirului (an )n .
Vom nota seria prin:
∑
∞ ∑
an , an sau an0 + an0 +1 + an0 +2 + ... + an + ....
n=n0 n≥n0

∑
∞
Definiţia 3.2. Fie an (n0 ∈ N) o serie numerică şi (sn ) şirul sumelor
n=n0
parţiale.
∑
∞ ∑
∞
a) Seria an se numeşte convergentă (sau seria an converge) dacă
n=n0 n=n0
(sn ) este convergent. În acest caz, limita şirului (sn ) se numeşte suma
∑
∞
seriei şi se notează prin an .
n=n0

116
 117

∑
∞ ∑
∞
b) Seria an se numeşte divergentă (sau seria an diverge) dacă
n=n0 n=n0
nu este convergentă deci dacă (sn ) este divergent. Dacă limita şirului
(sn ) este +∞ sau −∞, atunci se spune că suma seriei este +∞ sau
∑∞ ∑∞
−∞ şi se notează an = +∞ sau an = −∞.
n=n0 n=n0

Observaţia 3.3 (Serii remarcabile).

∑
∞
a) Seria geometrică de raţie q: q n , q ∈ R (q 0 = 1).
n=0
Dacă q ∈ (−∞, −1], atunci seria este divergentă.
∑
∞
Dacă q ∈ (−1, 1), atunci seria este convergentă şi are suma qn =
n=0
1
1−q .
∑
∞
Dacă q ≥ 1, atunci seria este divergentă şi are suma q n = +∞.
n=0
∑
∞
b) Seria armonică generalizată: 1
nα , α ∈ R.
n=1
Dacă α > 1, atunci seria este convergentă.
∑
∞
Dacă α ≤ 1, atunci seria este divergentă. Pentru α = 1, seria 1
n se
n=1
numeşte seria armonică.
∑
∞
Observaţia 3.4. Fie seria α cu termen general an = α ∈ R, ∀n ∈ N
n=0
(şirul (an ) este constant).
Dacă α = 0, atunci seria este convergentă şi are suma 0.
Dacă α ̸= 0, atunci seria este divergentă.

Definiţia 3.5. Fie (bn )n≥n0 (n0 ∈ N) un şir de numere reale. O serie
∑∞
de forma (bn − bn−1 ) se numeşte serie telescopică. În acest caz, şirul
n=n0 +1
sumelor parţiale este sn = bn − bn0 , ∀n ∈ N∗ , n ≥ n0 + 1.
∑
∞ ∑
∞
Definiţia 3.6. Dacă două serii an şi bn (n0 ∈ N) au aceeaşi
n=n0 n=n0
natură (adică sunt ı̂n acelaşi timp convergente sau divergente), atunci vom
∑∞ ∑
∞
nota an ∼ bn .
n=n0 n=n0
118

Teorema 3.7 (Condiţia necesară de convergenţă). Dacă seria

∑
∞
an (n0 ∈ N) este convergentă, atunci lim an = 0.
n=0 n→∞

În consecinţă, rezultă:

Corolar 3.8. Dacă (an )n este convergent şi lim an ̸= 0 sau dacă (an )
n→∞
∑
∞
este divergent (ceea ce vom nota prin an 9 0), atunci seria an este
n=n0
divergentă.

Propoziţia 3.9 (Proprietăţi generale ale seriilor convergente).

∑∞
i) Fie seria an (n0 ∈ N). Dacă din şirul (an ) se elimină sau se
n=n0
adaugă un număr finit de termeni, atunci natura seriei nu se schimbă
(dar ı̂n caz de convergenţă, suma∑seriei se modifică). Astfel, vom face
convenţia de a nota o serie prin an atunci când ne va interesa doar
natura seriei (nu şi suma seriei).
ii) Dacă ı̂ntr-o serie convergentă se asociază termenii seriei ı̂n grupe fi-
nite, cu păstrarea ordinii termenilor, atunci se obţine tot o serie con-
vergentă şi cu aceeaşi sumă. Dacă seria este divergentă, atunci rezul-
∑∞
tatul nu se mai păstrează. De exemplu, fie seria divergentă (−1)n−1
n=1
şi seria:
(1) [1 + (−1)] + [1 + (−1)] + ... + [1 + (−1)] + ....
obţinută prin asocierea termenilor ı̂n grupe de câte doi termeni. Se
observă că seria (1) este convergentă şi are suma 0.
∑
∞ ∑∞ ∑
∞
iii) Fie seria an (n0 ∈ N) şi k ∈ N∗ . Atunci an ∼ an+k .
n=n0 n=n0 n=n0
∑
∞ ∑
∞
În caz de convergenţă, dacă an = s, atunci an+k = s −
n=n0 n=n0
∑
∞
(an0 + an0 +1 + ... + an0 +k−1 ). Invers, dacă an+k = t, atunci
n=n0
∑
∞
an = t + (an0 + an0 +1 + ... + an0 +k−1 ).
n=n0
∑
∞
iv) Fie an (n0 ∈ N) o serie numerică şi pentru orice p ∈ N, fie seria
n=n0
∑
∞ ∑
∞ ∑
∞
an . Atunci an ∼ an . În caz de convergenţă,
n=n0 +p+1 n=n0 n=n0 +p+1
 119

∑
∞ ∑
∞
se notează an =rp (numit restul de ordin p al seriei an ) şi
n=p+1 n=n0
avem lim rp = 0.
p→∞

Teorema 3.10 (Teorema lui Cauchy de caracterizare). O serie

∑
∞
an (n0 ∈ N) este convergentă dacă şi numai dacă ∀ε > 0,
n=n0
∃N (ε) = N ∈ N, astfel ı̂ncât ∀n ≥ N, n ≥ n0 şi ∀p ∈ N∗ , |an+1 + an+2 +
... + an+p | < ε.

∑
∞
Observaţia 3.11. Dacă seria an (n0 ∈ N) are proprietatea că
n=n0
an ≥ 0, ∀n ≥ n0 , atunci şirul sumelor parţiale este crescător. În acest caz,
se spune că seria este cu termeni nenegativi.
∑
Teorema 3.12. Fie an ∑
o serie cu termeni nenegativi şi (sn ) şirul
sumelor parţiale. Atunci seria an este convergentă dacă şi numai dacă
(sn ) este majorat.

Observaţia 3.13.
∑
∞
a) O serie cu termeni nenegativi an (n0 ∈ N) este divergentă dacă
n=n0
şi numai dacă (sn ) este nemajorat ceea ce este echivalent cu faptul că
lim sn = +∞.
n→∞
b) O serie cu termeni nenegativi are ı̂ntotdeauna sumă ı̂n [0, +∞].
∑
Teorema 3.14 (Criteriul de comparaţie de specia I). Fie an
∑ n≥n0
şi bn (n0 ∈ N) serii cu termeni nenegativi astfel ı̂ncât an ≤ bn , ∀n ≥ n0 .
n≥n0
∑ ∑
i) Dacă seria bn converge, atunci seria an converge.
∑ ∑
ii) Dacă seria an diverge, atunci seria bn diverge.

Teorema 3.15 (Criteriul de comparaţie de specia a II-a). Fie

∑ ∑
seriile an şi bn (n0 ∈ N) astfel ı̂ncât an > 0, bn > 0 şi an+1 bn+1
an ≤ bn
n≥n0 n≥n0
pentru orice n ≥ n0 .
∑ ∑
i) Dacă seria bn este convergentă, atunci seria an este convergentă.
∑ ∑
ii) Dacă seria an este divergentă, atunci seria bn este divergentă.
120

∑
Teorema 3.16 (Criteriul de comparaţie cu limită). Fie an
∑ an
şi bn serii cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât există limita lim = λ ∈
n→∞ bn
[0, +∞].
∑ ∑
i) Dacă λ ∈ (0, +∞), atunci an ∼ bn .
ii) Pentru λ = 0,
∑ ∑
• dacă seria bn converge, atunci seria an converge;
∑ ∑
• dacă seria an diverge, atunci seria bn diverge.
iii) Pentru λ = +∞,
∑ ∑
• dacă seria an converge, atunci seria bn converge;
∑ ∑
• dacă seria bn diverge, atunci seria an diverge.

∑
∞
Corolar 3.17. Fie seria an bn (n0 ∈ N) unde an > 0, bn > 0, ∀n ≥
n=n0 ∑ ∑
n0 . Dacă există limita lim bn = λ şi λ ∈ (0, +∞), atunci an bn ∼ an .
n→∞
∑
Teorema 3.18 (Criteriul lui Cauchy de condensare). Fie an o
serie
∑ cu termeni
∑ nenegativi astfel ı̂ncât şirul (an ) este descrescă-tor. Atunci
an ∼ 2n a2n .
∑
Teorema 3.19 (Criteriul rădăcinii cu mărginire). Fie seria an
n≥n0
(n0 ∈ N) cu termeni nenegativi.
√ ∑
i) Dacă există M < 1 astfel ı̂ncât n an ≤ M , ∀n ≥ n0 , atunci seria an
converge.
√ ∑
ii) Dacă există M ≥ 1 astfel ı̂ncât n an ≥ M , ∀n ≥ n0 , atunci seria an
diverge.

∑ Teorema 3.20 (Criteriul rădăcinii cu limită superioară). Fie

an o serie cu termeni nenegativi.
√ ∑
i) Dacă lim sup n
an < 1, atunci seria an este convergentă.
n→∞
√ ∑
ii) Dacă lim sup n
an > 1, atunci seria an este divergentă.
n→∞
∑
Teorema 3.21 (Criteriul rădăcinii cu limită). Fie seria an cu
√
termeni nenegativi astfel ı̂ncât există limita lim n an = α.
n→∞
 121

∑
i) Dacă α < 1, atunci seria an converge.
∑
ii) Dacă α > 1, atunci seria an diverge.

∑
Teorema 3.22 (Criteriul raportului cu mărginire). Fie an
n≥n0
(n0 ∈ N) o serie cu an > 0 pentru orice n ≥ n0 .
an+1 ∑
i) Dacă există M < 1 astfel ı̂ncât an ≤ M, ∀n ≥ n0 , atunci seria an
este convergentă.
an+1 ∑
ii) Dacă există M ≥ 1 astfel ı̂ncât an ≥ M, ∀n ≥ n0 , atunci seria an
este divergentă.

∑ Teorema 3.23 (Criteriul raportului cu limite extreme). Fie

an (n0 ∈ N) o serie cu an > 0 pentru orice n ≥ n0 .
n≥n0

an+1 ∑
i) Dacă lim sup < 1, atunci seria an converge.
n→∞ an
an+1 ∑
ii) Dacă lim inf > 1, atunci seria an diverge.
n→∞ an

∑
Teorema 3.24 (Criteriul raportului cu limită). Fie an (n0 ∈
n≥n0
an+1
N) o serie cu an > 0 pentru orice n ≥ n0 astfel ı̂ncât există limita lim =
n→∞ an
α.
∑
i) Dacă α < 1, atunci seria an este convergentă.
∑
ii) Dacă α > 1, atunci seria an este divergentă.

∑
Teorema 3.25 (Criteriul lui Raabe - Duhamel). Fie an (n0 ∈N)
n≥n0 ( )
an
o serie cu an > 0 pentru orice n ≥ n0 astfel ı̂ncât există limita lim n −1 =
n→∞ an+1
β.
∑
i) Dacă β > 1, atunci seria an converge.
∑
ii) Dacă β < 1, atunci seria an diverge.
122

∑
Teorema 3.26 (Criteriul lui Gauss). Fie seria an (n0 ∈ N)
n≥n0
cu an > 0 pentru orice n ≥ n0 astfel ı̂ncât an
an+1 se poate scrie ı̂n forma:
β
an
an+1 = 1+ n + xn
n1+α
, ∀n ≥ n0 , unde α, β ∈ R, α > 0 şi (xn ) ⊂ R este un şir
mărginit.
∑
i) Dacă β > 1, atunci seria an converge.
∑
ii) Dacă β ≤ 1, atunci seria an diverge.
∑
Corolar 3.27 (Gauss). Fie seria an (n0 ∈ N) cu an > 0 pentru
n≥n0
orice n ≥ n0 având proprietatea:

an P1 (n) P2 (n) Pk (n) xn

=1+ + + ··· + + 1+α ,
an+1 Q1 (n) Q2 (n) Qk (n) n

∀n ≥ n0 , unde Pi , Qi sunt polinoame cu coeficienţi reali astfel ı̂ncât:

grad Qi − grad Pi = 1, ∀i = 1, k, α ∈ (0, ∞) şi (xn ) ⊂ R este un şir
mărginit. Notând cu bi respectiv ci , coeficientul dominant al polinomului Pi
∑k b
i
respectiv al polinomului Qi , ∀i = 1, k şi cu β = , avem:
∑ c
i=1 i
• pentru β > 1, seria a converge,
∑ n
• pentru β ≤ 1, seria an diverge.
∑
Teorema 3.28 (Criteriul lui Dirichlet). Fie seria an bn (n0 ∈ N)
n≥n0
care verifică condiţiile:
∑
i) seria an are şirul sumelor parţiale (sn ) mărginit (adică există
n≥n0
α ≥ 0 astfel ı̂ncât |sn | ≤ α, ∀n ≥ n0 ),
ii) (bn ) este un şir descrescător cu lim bn = 0.
n→∞

∑
Atunci seria an bn este convergentă.
∑
Teorema 3.29 (Criteriul lui Abel). Fie an bn o serie pentru care
au loc afirmaţiile:
∑
i) seria an este convergentă,
ii) (bn ) este un şir monoton şi mărginit.
 123

∑
Atunci seria an bn este convergentă.
∑
Definiţia 3.30. O serie numerică an (n0 ∈ N) se numeşte serie
n≥n0
alternată dacă
an · an+1 < 0, ∀n ≥ n0 .
În acest caz, an se mai scrie ı̂n forma an = (−1)n bn pentru orice n ≥ n0 sau
an = (−1)n+1 bn pentru orice n ≥ n0 , unde bn > 0 pentru orice n ≥ n0 (se
observă că bn = |an | pentru orice n ≥ n0 ).
∑
Teorema 3.31 (Criteriul lui Leibniz). Fie (−1)n bn (n0 ∈ N) o
n≥n0
serie alternată (bn > 0, ∀n ≥
∑n0 ) astfel ı̂ncât şirul (bn ) este descrescător şi
lim bn = 0. Atunci seria n
(−1) bn este convergentă.
n→∞ n≥n0

Definiţia 3.32.
∑ ∑
a) O serie an se numeşte absolut convergentă dacă seria |an | este
convergentă.
∑
b) Seria an∑se numeşte semiconvergentă (sau∑condiţionat convergentă)
dacă seria an este convergentă, iar seria |an | este divergentă.
∑
Teorema
∑ 3.33. Dacă o serie an este absolut convergentă, atunci
seria an este convergentă.

Observaţia 3.34.

a) Reciproca teoremei 3.33 nu este adevărată (vezi problema 3.1-10).

b) Dacă
∑ se aplică criteriul raportului sau cel al rădăcinii
∑ pentru seria
|an | şi aceasta este divergentă, atunci şi seria an este divergentă
(vezi problema 3.5).
∑
Teorema 3.35 (Produs cu un scalar). Fie seria an (n0 ∈ N) şi
∑ ∑ n≥n0
∈ R. Dacă λ ̸=
λ∑ ∑0, atunci (λan ) ∼ an şi ı̂n caz de convergenţă avem
(λan ) = λ an .
n≥n0 n≥n0

∑ ∑
Teorema 3.36 (Suma a două serii). Fie seriile an şi bn
n≥n0 n≥n0
(n0 ∈ N).
124

∑
i) Dacă ambele serii
∑ sunt convergente,
∑ atunci∑şi seria (an + bn ) este
convergentă şi (an + bn ) = an + bn .
n≥n0 n≥n0 n≥n0
∑ ∑
ii) Dacă ∑
seria an converge şi seria bn diverge (sau invers), atunci
seria (an + bn ) diverge.
∑
∞
Definiţia 3.37 (Produsul Cauchy al două serii). Fie seriile an ,
n=0
∑
∞
bn şi fie (cn ) şirul definit prin:
n=0
c0 = a0 b0 ,
c1 = a0 b1 + a1 b0 ,
c2 = a0 b2 + a1 b1 + a2 b0 ,
.........................................,
∑
n
cn = a0 bn + a1 bn−1 + ... + an b0 = ak bn−k , ∀n ∈ N.
k=0
∑
∞ ∑
∞ ∑
∞
Atunci seria cn se numeşte produs Cauchy al seriilor an şi bn .
n=0 n=0 n=0

∑
∞ ∑
∞
Teorema 3.38 (Mertens). Fie an şi bn serii convergente.
n=0 n=0
Dacă cel puţin una dintre serii este absolut convergentă, atunci seria produs
∑∞ ∑∞ (∑∞ )( ∑∞ )
Cauchy, cn , este convergentă şi cn = an bn .
n=0 n=0 n=0 n=0
(∑∞ )( ∑∞ ) (∑∞ )2
Dacă an = bn , ∀n ∈ N, atunci vom nota an bn prin an .
n=0 n=0 n=0
∑
∞
A ridica seria an la pătrat ı̂nseamnă a efectua produsul Cauchy al seriei
n=0
∑
∞
an cu ea ı̂nsăşi.
n=0

∑
∞ ∑
∞
Corolar 3.39 (Teorema lui Cauchy). Dacă două serii an şi bn
n=0 n=0
∑
∞
sunt absolut convergente, atunci seria produs Cauchy, cn , este absolut
n=0
∑
∞ (∑
∞ )( ∑
∞ )
convergentă şi cn = an bn .
n=0 n=0 n=0

Observaţia 3.40 (Calculul aproximativ al sumelor de serii). Fie

∑
∞
an o serie convergentă cu suma s. În acest caz, şirul sumelor parţiale
n=0
sn = a0 + a1 + · · · + an converge la s iar restul de ordin n al seriei,
 125

∑
∞
rn = ak = s − sn , converge la 0. Pentru determinarea cu aproximaţie
k=n+1
a sumei s, se poate folosi formula de aproximare:

s∼
= sn ,

fiind necesară o evaluare a erorii absolute |rn | = |s − sn |.

De exemplu:  
 an+1 
a) Presupunem că există n0 ∈ N şi λ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât   ≤λ
an 
pentru orice n ≥ n0 . Atunci |an+1 | ≤ λ|an |, |an+2 | ≤ λ|an+1 | ≤ λ2 |an |,
|an+3 | ≤ λ3 |an |, ·· · , |an+p| ≤ λp |an |, ∀p ∈ N∗ . Conform problemei 3.19,
 ∑  ∑ ∑
 ∞  ∞ ∞ λ
|s − sn | = |rn | =  ak  ≤ |ak | ≤ |an | · λk = |an | · . Deci
k=n+1  k=n+1 k=1 1−λ
λ
|s − sn | ≤ |an | · , ∀n ≥ n0 .
1−λ
Să presupunem că vrem să calculăm s cu o aproximaţie dată ε > 0.
Pentru aceasta, vom determina N ∈ N, N minim şi N ≥ n0 astfel ı̂ncât
λ
|an | · ≤ ε pentru n ≥ N . Atunci s ∼ = sN .
1−λ
b) Fie (an ) un şir descrescător de numere pozitive, cu an → 0 astfel ı̂ncât
∑
∞
seria (−1)n an este convergentă şi are suma s. Să arătăm că |rn | ≤ an+1 ,
n=0
∀n ∈ N. Fixând n ∈ N, pentru orice k ∈ N∗ avem:

an+1 − an+2 ≤an+1 − an+2 + · · · + (−1)k+1 an+k + (−1)k+2 an+k+1 ≤an+1 .

Trecând la limită pentru k → ∞ se obţine an+1 −an+2 ≤ (−1)n+1 rn ≤ an+1 .

Rezultă |s − sn | = |rn | ≤ an+1 , ∀n ∈ N. Dacă vrem să calculăm s cu o
aproximaţie dată ε > 0, atunci vom determina N ∈ N, N minim astfel
ı̂ncât an+1 ≤ ε pentru orice n ≥ N . Atunci s ∼
= sN .

Scrierea p-adică a numerelor reale

Următoarele enunţuri au fost extrase din cartea d-nei prof. dr. Anca
Maria Precupanu, Bazele Analizei Matematice [17].

Teorema 3.41. Fie p ∈ N, p ≥ 2 şi (an )n∈N∗ ⊂ Z cu proprietatea

∑∞ a
0 ≤ an ≤ p − 1, ∀n ∈ N∗ . Atunci seria
n
n
este convergentă iar suma sa
n=1 p
este un număr a ∈ [0, 1].
126

Teorema 3.42. Fie p ∈ N, p ≥ 2 şi a ∈ (0, 1]. Atunci există un şir

(an )n∈N∗ ⊂ Z, cu an ̸= 0 pentru o infinitate de valori ale lui n, astfel ı̂ncât
∑∞ a
0 ≤ an ≤ p − 1, ∀n ∈ N∗ şi
n
n
= a.
n=1 p

∑∞ a
n
Definiţia 3.43. Seria n
din teorema precedentă se numeşte dez-
n=1 p
voltare p−adică a numărului a. Se mai scrie a = 0,p a1 a2 a3 ....
Vom spune dezvoltare diadică ı̂n cazul p = 2.
Dacă p = 10, atunci se obţine dezvoltarea zecimală obişnuită a numărului
a.
Numerele din (0, 1] pot avea mai multe dezvoltări p−adice.

∑∞ a
n
Teorema 3.44. Fie p ∈ N, p ≥ 2, a ∈ (0, 1] şi a = n
dezvoltarea
n=1 p
p−adică a lui a.
∑∞ b
Dacă (bn )n∈N∗ ⊂ Z, 0 ≤ bn ≤ p − 1 pentru orice n ∈ N∗ şi a =
n
n
,
n=1 p
atunci există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât:

i) bn = an , 1 ≤ n < n0 :
ii) bn0 = an0 + 1;
iii) an = p − 1, bn = 0, n > n0 ,

adică a are o singură dezvoltare p−adică cu elemente nenule. Mai mult,

a are două dezvoltări p−adice dacă şi numai dacă există m, n0 ∈ N∗ astfel
m
ı̂ncât a = n0 unde a < pn0 .
p
 127

Probleme
3.1 Stabiliţi natura următoarelor serii folosind definiţia 3.2 şi ı̂n caz de
convergenţă determinaţi sumele lor:
∞
∑ 1
1. ;
4n2 −1
n=1
∑∞
1
2. , x > 0;
(n + x)(n + x + 1)
n=1
∑∞ ( )
1 n+1
3. + ln ;
n n
n=1
∑∞
1
4. √ √ ;
n=1
n+ n+1
∑∞
1
5. arctg ;
n2 +n+1
n=0
∑∞ 2
+n−1
n
6. ;
(n + 1)!
n=1
∑∞ ( )
1 n
7. + ln ;
n n+1
n=1
∑∞
(n − 1)!
8. , p fixat din N∗ ;
(n + p)!
n=1
∑∞
2n + 1
9. √ √ , unde (2n)!! = 2 · 4 · 6 · · · (2n);
n=1 (2n)!!(2n + 2 + 2n + 2)
∑∞ (−1)n−1
10. ;
n=1 n
∑∞
11. (n + 1)xn , x ∈ R;
n=0
∑∞
xn
12. , x ∈ R;
3n+2
n=0
∑∞ ( ) { }
2a + 3 n 1
13. , a∈R\ .
3a − 1 3
n=0
128

∑
∞
n+1
3.2 Arătaţi că seria n2 ·n!
este convergentă şi calculaţi suma seriei cu
n=1
aproximaţie de 10−2 .

∑
∞
(−1)n
3.3 Demonstraţi că seria (2n+1)3
este convergentă şi calculaţi suma
n=0
seriei cu aproximaţie de 10−3 .

3.4 Să se studieze convergenţa următoarelor serii folosind teoremele pre-

cizate.
Corolarul 3.8:
∑ ∞ ( 2 )n
n −n+1
1. ;
n2 + n + 1
n=1
∑∞
5n
2. ;
n3 + 5 n
n=1

Teorema lui Cauchy de caracterizare (3.10):

∞
∑ cos n
3. ;
7n
n=0
∑∞ √
n n
4. ;
n2 + 1
n=1

Teorema 3.12:
∞
∑ 1
5. ;
(n + 1) · 3n
n=0
∑∞
1 + sin n
6. ;
n2+ 3n + 4
n=1

Criteriul de comparaţie de specia I (3.14):

∞
∑ 1
7. arctg ;
n3
n=1
∑∞
n
8. ;
n2 + cos2 n
n=1

Criteriul de comparaţie de specia a II-a (3.15):

 129

∞
∑ (2n + 1)!!
9. √ , unde (2n + 1)!! = 1 · 3 . . . (2n + 1);
n=1
(2n)!! · n + 1
∞
∑ 1 1 1
10. (2 − e 2 )(2 − e 3 )...(2 − e n );
n=2

Criteriul de comparaţie cu limită (3.16, 3.17):

∑
∞
n+3
11. 2n4 +1
;
n=1
∞ 2 √ √
∑ n + 2n n3
4
+ n7
12. √3 √ ;
n 4 + n3 n + 3
n=1
∑∞ √ √
3
n+3− 3n+1
13. √3
;
n 2+4
n=1

Criteriul lui Cauchy de condensare (3.18):

∞
∑ 1
14. ;
n ln n
n=2
∑∞
1
15. ;
(ln n)ln n
n=2

Criteriul rădăcinii cu mărginire (3.19):

∑∞ ( )
8n + 1 n
16. ;
n3 + 2
n=1

Criteriul rădăcinii cu limită superioară (3.20):

∞
∑ 1 1
17. an , unde an = pentru n par şi an = n pentru n impar;
3n 7
n=0

Criteriul rădăcinii cu limită (3.21):

∞
∑ (√ √ )n
18. n+2− n+1 ;
n=1
∑∞ ( 2 )n
1 + 22 + ... + n2 n
19. − ;
n2 3
n=1

Criteriul raportului cu mărginire (3.22):

130

∞
∑ 32n
20. ;
(n + 1)!
n=0

Criteriul raportului cu limită (3.24):

∞
∑ 1 · 3 · 5 . . . (2n − 1)
21. ;
2 · 5 · 8 . . . (3n − 1)
n=1
∑∞
n!
22. ;
nn
n=1

Criteriul lui Raabe - Duhamel (3.25):

∞
∑ 2 · 7 · 12 . . . (5n − 3)
23. ;
3 · 8 · 13 . . . (5n − 2)
n=1
∑∞
(2n)!
24. ;
(n!)2 · 22n
n=1

Criteriul lui Gauss (3.26, 3.27):

∞
∑ 12 · 52 · 92 . . . (4n − 3)2
25. .
32 · 72 · 112 . . . (4n − 1)2
n=1

Observaţie
a) Dacă M ̸= 1 ı̂n criteriul rădăcinii cu mărginire, atunci se poate aplica
criteriul rădăcinii cu limită superioară sau criteriul rădăcinii cu limită. Ast-
√ √
fel, dacă M < 1 şi n an ≤ M pentru orice n ≥ n0 , atunci lim sup n an ≤
√ n→∞
M < 1, iar dacă M > 1 şi n an ≥ M pentru orice n ≥ n0 , atunci
√
lim sup n an ≥ M > 1 şi se obţin concluziile din criteriul rădăcinii cu limită
n→∞ √
superioară sau din criteriul rădăcinii cu limită dacă există lim n an .
n→∞
La fel stau lucrurile şi ı̂n cazul criteriului raportului.
Pentru M = 1, există serii pentru care se poate aplica criteriul rădăcinii
cu mărginire dar criteriul rădăcinii cu limită superioară (sau criteriul rădă-
cinii cu limită) nu poate preciza natura seriei. De exemplu, fie seria
∞
∑ en · n2n
.
(n + 1)2n
n=1
√
Atunci n an = e·nn
(n+1)n = e
(1+ n
∈ N∗ şi conform criteriului rădăcinii
1 n , ∀n
)
√
cu mărginire, seria dată este divergentă. Dar lim n an = 1 şi nu se poate
n→∞
folosi criteriul rădăcinii cu limită.
 131

Aceeaşi situaţie are loc pentru M = 1 ı̂n criteriul raportului. De exem-

∑
∞
2·5·8·...·(3n+2) an+1
1·4·7·...·(3n+1) . Avem an = 3n+4 > 1, ∀n ∈ N şi conform
3n+5
plu, fie seria
n=0
criteriului raportului cu mărginire, seria este divergentă. Dar lim an+1 =1
n→∞ an
şi nu putem aplica criteriul raportului cu limită.
b) Este evident că criteriul rădăcinii cu limită (respectiv criteriul rapor-
tului cu limită) implică criteriul rădăcinii cu limită superioară (respectiv cri-
√
teriul raportului cu limite extreme) deoarece dacă există lim n an (respectiv
n→∞
an+1
lim ), atunci
n→∞ an
√ √
lim sup n
an = lim n
an
n→∞ n→∞

(respectiv lim sup an+1

an = lim inf
an+1
an = liman+1
).
n→∞ n→∞ n→∞ an
Există ı̂nsă situaţii ı̂n care se poate folosi criteriul rădăcinii cu limită
superioară (respectiv criteriul raportului cu limite extreme) şi nu se poate
aplica criteriul rădăcinii cu limită (respectiv criteriul raportului cu limită).
∑
∞
De exemplu, pentru seria din exerciţiul 3.4-17, an cu an = 31n pentru
n=0
√
n par şi an = 71n pentru n impar, se vede că nu există lim n an (deci nu
√
n→∞
putem utiliza criteriul rădăcinii cu limită), dar lim sup n an = 31 < 1 şi
n→∞
conform criteriului rădăcinii cu limită superioară, seria este convergentă.
c) Criteriul raportului cu limită (sau cu limite extreme) implică cri-
teriul rădăcinii cu limită (sau cu limită superioară) şi acest lucru rezultă din
propoziţia 2.29. Astfel dacă an > 0, ∀n ∈ N, atunci
an+1 √ √ an+1
(2) lim inf ≤ lim inf n an ≤ lim sup n an ≤ lim sup .
n→∞ an n→∞ n→∞ n→∞ an

Dar există situaţii ı̂n care natura unei serii se poate preciza cu criteriul
rădăcinii şi nu cu criteriul raportului. Astfel, seria de la b) este convergentă
conform criteriului rădăcinii cu limita superioară. Dar lim inf an+1 an = 0 < 1
n→∞
şi lim sup an+1
an = ∞ > 1 şi nu se poate aplica criteriul raportului cu limită
n→∞
sau cu limite extreme.
√
d) Dacă lim an+1 = 1, atunci din (2) rezultă că şi lim n an = 1 şi
n→∞ an n→∞
nu se poate utiliza nici criteriul raportului cu limită, nici criteriul rădăcinii
∑
∞
1 an+1
cu limită. Spre exemplu, fie seria n ln n . Avem lim an = 1 deci
n=2 n→∞
nu merge aplicat nici criteriul raportului, nici criteriul rădăcinii. Trebuie
găsit un alt criteriu, de exemplu criteriul lui Cauchy de condensare. Astfel
132

∑
∞
2n · a2n = 2n · 1
2n ·ln 2n = 1
n ln 2 şi seria 1
n ln 2 este divergentă. Rezultă că şi
n=2
∑
∞
1
seria n ln n este divergentă.
n=2
e) Criteriul raportului cu limită implică criteriul lui Raabe-Duhamel.
Într-adevăr, dacă lim an+1
an = α ̸= 1, atunci
n→∞

( ) {
an −∞, dacă α > 1
lim n −1 =
n→∞ an+1 +∞, dacă α < 1

şi putem aplica criteriul lui Raabe-Duhamel.

Există serii pentru care lim an+1 = 1 deci nu putem folosi criteriul ra-
n→∞ an
portului cu limită dar se poate utiliza criteriul lui Raabe-Duhamel.
( De exem-)
plu, pentru seria din exerciţiul 3.4-23, lim an+1
an = 1 dar lim n an
an+1 − 1 =
n→∞ n→∞
1
5 < 1 şi conform criteriului lui Raabe-Duhamel, seria diverge.
∑
3.5 Să se arate că dacă seria an (n0 ∈ N) ı̂ndeplineşte una din
n≥n0
următoarele condiţii:
|an+1 |
(i) ∃M ≥ 1 a.ı̂. ≥ M, ∀n ≥ n0 ,
|an |
|an+1 |
(ii) lim inf > 1,
|an |
|an+1 |
(iii) ∃ lim = α şi α > 1,
n→∞ |an |
√
(iv) ∃M ≥ 1 a.ı̂. n |an | ≥ M, ∀n ≥ n0 ,
√
(v) lim sup n |an | > 1,
√
(vi) ∃ lim n |an | = α şi α > 1,
n→∞
∑
atunci seria an este divergentă.
n≥n0

3.6 Determinaţi natura următoarelor serii:

∞
∑ ( ) 2
−n n+1 n
1. e 3 · ;
n
n=1
∑∞ ( )n
√ √
2. 3
n3 + n2 + 2 − 3
n3 − n2 + 2 ;
n=1
 133

∞
∑ 1
3. ;
ln(n!)
n=2
∑∞
1
4. sin3 ;
n
n=1
∑∞
1
5. √ √
3 √ ;
n=1
1+ 2+ 3 + ... + n n
∑∞
1
6. arctg ;
n
n=1
∑∞
(2n)n
7. √ ;
n=1 (4n2 + 3n + 1)n+1
∑∞ ( ) ( )
1 1
8. ln n · ln 1 + · ln 1 + 2 ;
n n
n=2
∑∞
1 n+1
9. ln ;
n n
n=1
∑∞ 1 1
1+ 2 + ... + n
10. ;
n2
n=1
∑∞
1
11. ;
[n + (−1)n ]2
n=2
∑∞
5 + sin 4n
12. ;
2n
n=0
∑∞
(2n − 1)!! 1
13. · ;
(2n)!! 2n + 1
n=1
∑∞
1
14. ;
[3 + (−1)n ]n
n=1
∑∞
nn
15. ;
en · n!
n=1
∑∞ ( )n
1 2 n
16. + + ... + 2 ;
n2 + 2 n2 + 4 n + 2n
n=1
∑∞
ln(n + 1)
17. .
n2
n=2
134

3.7 Precizaţi natura seriilor următoare ı̂n funcţie de parametrii respectivi:

∞
∑ n
1. , x > 0;
xn
n=1
∑∞
1
2. , x > 0;
n(1 + x + x2 + . . . + xn )
n=1
∑∞ √
n
3. a , a > 0;
n=1
∑∞
4. aln n , a > 0;
n=1
∑∞
5. nα ln n, α ∈ R;
n=2
∑∞ ( )n
an2 + n + 1
6. , a > 0;
n2
n=1
∑∞
an
7. √
n
, a > 0;
n=1 n!
∑∞
(an)n
8. , a > 0;
n!
n=1
∑∞ [ ]
α(α − 1) . . . (α − n + 1) 2
9. (2n + 1) , α ∈ R \ {−1, −2, −3, . . .};
(α + 1)(α + 2) . . . (α + n)
n=1
∑∞
ln(1 + xn )
10. , x > 0, α ∈ R;
nα
n=2
∑∞
√ √ n+1
11. ( n + 1 − n)α · ln , α ∈ R;
n−1
n=2
∑∞
1 1
12. a1+ 2 +...+ n , a > 0;
n=1
∑∞
(−1)n+1
13. 1 , α ∈ R;
n=1 nα+ n
∑∞
1
14. , α ∈ R.
n(ln n)α
n=2
 135

3.8 Studiaţi convergenţa următoarelor serii folosind teoremele precizate:

∑∞
cos nx
a) Criteriul lui Dirichlet: √ , x ∈ R;
n=1
n
∑∞
cos n · cos n1
b) Criteriul lui Abel: √7
;
n 3
n=1
∞
∑ (−1)n
c) Criteriul lui Leibniz: ;
ln n
n=2
∞
∑ n2 +n n
d) Teorema 3.33: (−1) 2 · .
5n
n=1

3.9 Daţi exemple de serii divergente a căror sumă să fie:

a) convergentă;
b) divergentă.

3.10 Daţi exemple de:

∑
a) serie alternată divergentă, (−1)n an (an > 0, ∀n ≥ n0 ), cu propri-
n≥n0
etatea an → 0;
b) serie alternată convergentă care nu verifică condiţiile din criteriul lui
Leibniz.
∑
∞
3.11 Fie seria an şi seria
n=1

(a1 + a2 + ... + an1 ) +(an1 +1 + an1 +2 + ... + an2 ) + . . .

(∗)
... + (ank +1 + ank +2 + ... + ank+1 ) + ...

obţinută prin gruparea termenilor ı̂n grupe finite, cu păstrarea ordinii ter-
menilor, astfel ı̂ncât termenii din fiecare grupă∑ au acelaşi semn. Arătaţi că
dacă seria (∗) este convergentă, atunci şi seria an este convergentă şi are
aceeaşi sumă. √
∞
∑ (−1)[ n]
Aplicaţie: stabiliţi natura seriei .
n
n=1

3.12 Studiaţi natura seriilor:

136

∑∞
sin n cos n2
1. √ ;
n=1
n+ n
∞
∑ (−1)n
2. ;
3 + sin n
n=0
∑∞
ln(5 + e3n )
3. (−1)n−1 ;
ln(3 + e5n )
n=1
∑∞ 1
(1 + + ... + n1 ) sin nx
4. 2
, x ∈ R;
n
n=1
∑∞
(n!)2 · xn
5. , x ∈ R;
(2n)!
n=1
∑∞
√ √
6. ( n2 + 1 − a n2 − 1) · xn , a, x ∈ R
n=1
(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiză matematică I);
∑∞ ( )n
n+a
7. b· ; a, b ∈ R;
n+a−1
n=1
∑∞ ( )n
n(n+1)(n+2) n
8. (−1) 3 · ;
4n + 1
n=1
∑∞
9. nα · an ; a, α ∈ R;
n=1
∑∞
xn
10. , x ∈ R \ {1, −1};
1 − xn
n=1
∑∞
xn
11. √ , x ∈ R;
n=2
xn + n
∞
∑ xn
12. , x ∈ R \ {−1};
(1 + x)(1 + x2 ) . . . (1 + xn )
n=1
∑∞
an · bn
13. ; a, b ∈ R cu a + b ̸= 0;
an + bn
n=1
∑∞
1 + (−1)n n
14. · x , x ∈ R;
n
n=1
 137

∞
∑ xn − 1
15. · y n ; x, y ∈ R;
n
n=1
∑∞
nx + 3 n
16. · a ; x, y, a ∈ R;
ny + 7
n=1
∑∞
n! · an
17. ; a ∈ R, α > 0;
α(α + 1) . . . (α + n)
n=1
∑∞
an
18. ; a ∈ R, b > 0
n(1 + bn )
n=1
(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiză matematică I);
∑∞ √
19. ( n2 + 1 − an) · xn ; a, x ∈ R
n=1
(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiză matematică I);
∑∞ (√ )
β
20. n + 1 − αn −
2 · xn ; α, β, x ∈ R
n
n=1
(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiză matematică I);
∑∞ [ ]
(2n − 1)!! α n
21. · x ; α, x ∈ R;
(2n)!!
n=1
∑∞
x(x + 1) . . . (x + n) n
22. · a ; a ∈ R, 0 < x < y;
y(y + 1) . . . (y + n)
n=1
∑∞ √
(α − 1)(α − 2) . . . (α − n + 1) n
23. , α ∈ R \ Z− ;
(α + 1)(α + 2) . . . (α + n)
n=1
∑∞
n!
24. ; α ∈ R, b > 0;
b(b + 1) . . . (b + n) · nα
n=1
∑∞ √ √ √
n(n+1) e · e · 3 e... n e
25. (−1) 2 , α ∈ R;
nα
n=1
∑∞ ( ) 2
1 n
26. (a − 2) · 1 +
n
, a ∈ R, a > 2
n
n=1
(Examen de Licenţă-iunie 2004).

3.13 Criteriul logaritmic

∑
Fie seria an (n0 ∈ N) cu an > 0, ∀n ≥ n0 .
n≥n0
138

ln a1n ∑
a) Dacă lim inf > 1, atunci seria an converge.
ln n
ln a1n ∑
b) Dacă lim sup < 1, atunci seria an diverge.
ln n
ln a1n
c) Presupunând că există lim = α, avem:
n→∞ ln n
∑
• dacă α > 1, atunci seria an este convergentă;
∑
• dacă α < 1, atunci seria an este divergentă.

3.14 Folosind criteriul logaritmic (problema 3.13), studiaţi convergenţa

seriilor:
∑∞ ( )ln(n+1)
1
a) ;
n3 + 2n + 1
n=1
∑∞
1
b) , α ∈ R;
(ln n)α
n=2

∞ 2 ln n + 1
∑
c) e 3 ln n − 1 .
n=e

∑
∞ √ √
3.15 Precizaţi natura seriei ( n + a n + 1 + b) · cn , unde a, b, c ∈ R
n=1
şi determinaţi suma seriei ı̂n cazul a= − c, b=1, |c|<1.
(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiză matematică I).
√ √
3.16 Fie şirul bn = nα · an + n, n ∈ N∗ , a, α ∈ R, a > 0.

a) Determinaţi a şi α astfel ı̂ncât (bn ) să fie convergent şi calculaţi lim bn .
n→∞
∑
∞
b) Pentru a = 1, studiaţi natura seriei bn · xn , x ∈ R.
n=1

3.17 Să se studieze natura seriei

∞
∑ (2n + 1)(a − 1)(a − 2) . . . (a − n + 1) · xn
(a + 1)(a + 2) . . . (a + n + 1)
n=1

unde a, x ∈ R şi pentru a = 0, x = 1 să se calculeze suma seriei.

(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiză matematică I).
 139

∑
∞
3.18 Fie seria convergentă an cu an > 0, ∀n ∈ N∗ . Arătaţi că seriile
n=1
∑
∞ √ ∑
∞
an an+1 şi (a−1
n + a−1
n+1 )
−1 sunt convergente.
n=1 n=1

∑
∞
3.19 Dacă seria an (n0 ∈ N) este convergentă, atunci
n=n0
 ∞ 
∑  ∞
∑
 
 an  ≤ |an |.
 
n=n0 n=n0

∑
∞ ∑
∞ ∑
∞
3.20 Fie seria an cu an > 0, ∀n ∈ N∗ . Arătaţi că an ∼ an
1+an .
n=1 n=1 n=1

∑
∞ ∑
n
3.21 Fie an o serie cu an > 0, ∀n ∈ N∗ şi sn = ak pentru orice
n=1 k=1
n ∈ N∗ . Arătaţi că:
∑
∞ ∑
∞
an ∑
∞
an
a) dacă seria an converge, atunci seriile sn şi s2n
sunt conver-
n=1 n=1 n=1
gente;
∑
∞ ∑
∞
an ∑
∞
an
b) dacă seria an diverge, atunci seria sn diverge şi s2n
converge.
n=1 n=1 n=1

3.22 Dacă (an )n∈N∗ ⊂ (0, ∞), precizaţi natura seriilor:

∞
∑ an
a) ;
1 + a3n
n=1
∑∞
an
b) , α ∈ R.
1 + nα an
n=1

∑
∞
3.23 Să se arate că dacă seria nan este convergentă, atunci şi seria
n=1
∑
∞
an converge.
n=1

∑
∞ ∑
∞
an
3.24 Dacă seria a2n este convergentă, care este natura seriei n ?
n=1 n=1

∑
∞
3.25 Fie an o serie cu termeni nenegativi.
n=1
140

∑
∞
a) Teorema lui Olivier: dacă seria an este convergentă şi (an ) este
n=1
descrescător, atunci lim nan = 0.
n→∞
b) Arătaţi că ipoteza de monotonie este esenţială.
c) Reciproca teoremei lui Olivier este adevărată?
∑
∞
3.26 Fie seria an cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât an → 0, fie sn =
n=1
∑
n
ak termenul general al şirului sumelor parţiale şi tn = sn − [sn ] (partea
k=1
∑
∞
fracţionară a lui sn ), n ∈ N∗ . Să se arate că seria an este convergentă
n=1
dacă şi numai dacă şirul (tn )n este convergent.
(Concursul studenţesc “Traian Lalescu”, faza finală Constanţa - 2003)
∑
∞
1 π2 ∑
∞
1 π4
3.27 Arătaţi că n2
= 6 şi n4
= 90 .
n=1 n=1

3.28 Daţi exemple pentru următoarele situaţii:

a) două serii convergente care au produsul Cauchy divergent;
b) două serii divergente pentru care produsul Cauchy este absolut con-
vergent.
∑
∞
1 ∑
∞
(−1)n
3.29 Să se efectueze produsul Cauchy al seriilor n! şi n! şi să se
n=0 n=0
∑
∞
(−1)n
deducă de aici suma seriei n! .
n=0

3.30 Demonstraţi că

( ∞ )( ∞ )
∑1 ∑ 1 √
(−1)n · √ = e(2 − 2).
n! ( 2)n
n=0 n=0

3.31 Să se ridice la pătrat următoarele serii, să se arate că seriile obţinute
sunt convergente şi să se determine sumele lor:
∞
∑ 1
a) (−1)n · ;
5n
n=0
∑∞
b) nan cu a ∈ (−1, 1);
n=1
 141

∞
∑ n−1
c) .
2n+1
n=1

3.32 Dacă |x| < 1 (x0 = 1), arătaţi că

(∑
∞ )2 ∞
∑
xn = (n + 1) · xn .
n=0 n=0

∑
∞
xn
3.33 Arătaţi că seria n! este absolut convergentă pentru orice x ∈ R
n=0
(x0 = 1) şi apoi, notând cu E(x) suma acestei serii, demonstraţi relaţia:
E(x + y) = E(x) · E(y), ∀x, y ∈ R.

∑
∞
x2n ∑
∞
x2n+1
3.34 Să se demonstreze că seriile (−1)n · (2n)! şi (−1)n · (2n+1)!
n=0 n=0
sunt absolut convergente pentru orice x ∈ R şi apoi, notând sumele lor cu
C(x) şi respectiv S(x), să se arate că: S(x + y) = S(x)C(y) + C(x)S(y) şi
C(x + y) = C(x)C(y) − S(x)S(y), ∀x, y ∈ R.

3.35 Fie f : [0, +∞) → [0, +∞) o funcţie continuă şi descrescătoare. Fie
∑∞ ∑∞
seria an cu termen general an = f (n), n ∈ N. Să se arate că seria an
n=0 ∫n n=0
este convergentă dacă şi numai dacă limita lim 0 f (x)dx există şi este
n→∞
finită.
142

Soluţii
( )
3.1 1. Seria este telescopică având an = 12 1
2n−1 − 1
2n+1 , ∀n ∈ N∗ .
∑
n ∑n ( ) ( )
Atunci sn = 1
4k2 −1
= 1
2 2k−1
1
− 1
2k+1 =
1
2 1− 1
2n+1 . Se observă
k=1 k=1
1
că lim sn = 2 deci seria este convergentă şi are suma 12 .
n→∞
2. Seria este telescopică: an = n+x 1
− n+x+1
1
, ∀n ∈ N∗ . Rezultă sn =
∗
1+x − n+x+1 , ∀n ∈ N deci seria este convergentă cu suma 1+x .
1 1 1

3. an = n1 + ln(n + 1) − ln n, sn = 1 + 12 + . . . + n1 + ln(n + 1) → +∞
deci seria diverge.
√ √
4. an = √n+√ 1
= n + 1 − n, ∀n ∈ N∗ (serie telescopică). Rezultă
√ n+1
sn = n + 1 − 1 → +∞ deci seria este divergentă.
5. an = arctg(n + 1) − arctgn (serie telescopică). Rezultă
∑∞
1
arctg n2 +n+1 = π2 .
n=0
6. Este o serie telescopică: an = 1
(n−1)! − (n+1)! , ∀n
1
∈ N∗ . Atunci
∑
∞
n2 +n−1
(n+1)! = 1.
n=0
7. an = n1 + ln n − ln(n + 1), ∀n ∈ N∗ ⇒ sn = 1 + 21 + . . . + n1 − ln(n + 1) =
n
vn + ln n+1 → c, unde vn = 1 + 12 + . . . + n1 − ln n → c (constanta lui Euler),
conform problemei
[ 2.5-d). ]
− ∗
(n+1)(n+2)...(n+p) , ∀n ∈ N (avem o serie
1 1 1
8. an = p n(n+1)...(n+p−1)
1
telescopică). Astfel suma seriei este p·p! .
9. an = √ 1
−√ 1 ∗
, ∀n ∈ N (serie telescopică). Suma seriei este
(2n)!! (2n+2)!!
√1 .
2
n−1 n−1
10. an = (−1)n şi sn (= 1 − 12 + 13 − . . . +)(−1)n ( , ∀n ∈ N∗ . Avem )
s2n = 1 − 12 + 13 − . . . − 2n
1
= 1 + 12 + 13 + . . . + 2n1
− 2 12 + 41 + . . . + 2n
1
=
v2n + ln(2n) − vn − ln n = v2n − vn + ln 2 → ln 2 şi s2n+1 = 1 − 12 + 13 − 14 +
. . . − 2n
1 1
+ 2n+1 = s2n + 2n+1 1
→ ln 2. Deci seria converge şi are suma ln 2.
∑
∞ ∑∞ ∑
∞
(−1)n−1
Se observă că seria |an | = 1
n este divergentă. Astfel seria n
n=1 n=1 n=1
este convergentă dar nu este absolut convergentă.
∑
∞
11. Pentru x = 1, seria devine (n+1) care diverge pentru că termenul
n=0
general nu tinde la 0 (conform corolarului 3.8). Pentru x ̸= 1,( sn = )1′ +
2x + 3x2 + . . . + (n + 1)xn = (x + x2 + x3 + . . . + xn+1 )′ = x 1−x
n
1−x =
 143

1−(n+1)xn +n·xn+1
2 dacă |x| < 1 şi este divergent dacă
1
(1−x)2
care converge la (1−x)
x ∈ (−∞, −1] ∪ (1, ∞).
( )n ∑
∞ ∑∞ ( )
x n
12. an = 312 · x3 şi conform teoremei 3.35, an ∼ 3 care
n=0 n=0
x
este seria geometrică cu raţia q = (vezi observaţia 3.3-a)). În consecinţă,
3
∑
∞
seria an este convergentă cu suma 312 · 1−1 x = 3(3−x)
1
dacă şi numai dacă
 x  n=0 3
  < 1 adică pentru x ∈ (−3, 3) şi divergentă pentru x ∈ (−∞, −1] ∪ (1, ∞)
3 3
adică pentru x ∈ (−∞, −3] ∪ [3, ∞).
13. Este o serie geometrică cu raţia q = 2a+3
3a−1 .

an+1 n2 (n+2)
3.2 Fie an = n+1
n2 ·n!
. Atunci an = (n+1)4
→ 0 < 1 şi din criteriul
raportului cu limită rezultă că seria converge. Se observă că an+1 an ≤ 2 , ∀n ≥
1

1. Aplicând observaţia 3.40-a) cu λ = 12 vom avea |an | · 1−λ λ

= nn+12 ·n! ≤
−2
10 ⇔ 100(n + 1) ≤ n · n!, ∀n ≥ 5. Putem atunci considera N = 5 şi astfel
2

s∼= s5 = a1 + a2 + . . . + a5 = 12 + 223·2! + 324·3! + 425·4! + 526·5! ∼

= 2, 46.

(−1)n
3.3 Fie an = (2n+1)3
şi bn = > 0, ∀n ∈ N. Se observă că şirul (bn )
1
(2n+1)3
∑∞
este descrescător şi cu limita 0 deci seria an este convergentă datorită
n=0
−3
3 ≤ 10
1
criteriului lui Leibniz. Să determinăm n minim astfel ı̂ncât (2n+3)
(vezi observaţia 3.40-b)). Ultima inegalitate este echivalentă cu (2n + 3)3 ≥
103 care este adevărată pentru n ≥ 4. Atunci |s − sn | = |rn | ≤ an+1 < 10−3
pentru n ≥ 4. Prin urmare, s ∼ = s4 = a0 + a1 + a2 + a3 + a4 = 1 − 313 + 513 −
1
73
+ 913 ∼
= 0, 969.

( 2 )n ( )n lim −2n
2

3.4 1. lim nn2 −n+1+n+1

= lim 1 + −2n
n2 +n+1
= en→∞ n2 +n+1 = e−2 ̸= 0
n→∞ n→∞
deci seria diverge.
n
2. lim n35+5n = lim n31 = 1 ̸= 0 şi seria este divergentă.
n→∞ n→∞ 5n +1
∗
 3. Dacă an = 7n , ∀n ∈ N , atunci |an+1 + an+2 + . . . + an+p | =
cos n
 cos(n+1) cos(n+2) cos(n+p) 
 7n+1 + 7n+2 + . . . + 7n+p  ≤ 7n+1 1
+ 7n+21 1
+ . . . + 7n+p =
( ) 1− 1 ( )
1
7n+1
1
1 + 17 + . . . + 7p−1 1
= 7n+1 · 1−71p = 6·71 n 1 − 71p < 6·71 n , ∀p ∈ N∗ .
7
Dar lim 6·71 n = 0 şi atunci pentru orice ε > 0, există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
n→∞
1
6·7 n < ε pentru orice n ≥ n0 . Rezultă |an+1 +an+2 +. . .+an+p | < ε, ∀n ≥ n0
şi ∀p ∈ N∗ . Astfel seria este convergentă.
144
√
4. Fie an = n n
n2 +1
, ∀n ∈ N∗ . Se observă că an ≥ ∗
n+1 , ∀n ∈ N . √Atunci
1
√ √
|an+1 + an+2 + . . . + an+p | = (n+1) n+1
(n+1)2 +1
+ (n+2) n+2
(n+2)2 +1
+ . . . + (n+p) n+p
(n+p)2 +1
≥
p p ∗
n+2 + n+3 +. . .+ n+p+1 ≥ n+p+1 . Pentru p = n, n+p+1 = 2n+1 ≥ 3 , ∀n ∈ N .
1 1 1 n 1

Deci există ε = 13 > 0 astfel ı̂ncât pentru orice n ∈ N∗ , există p = n cu

proprietatea |an+1 + an+2 + . . . an+p | ≥ 13 . Astfel seria este divergentă.
n , ∀n ∈ N. Atunci sn = a0 + a1 + a2 + . . . + an =
1
5. Fie an = (n+1)·3
1
1− n+1 ( )
n ≤ 1 + 3 + 32 + . . . + 3n = 2 1−
1
1 + 2·3 + 3·31 2 + . . . (n+1)·3
1 1 1 1 3
1
1− 3
= 3
3n+1
1
< 23 ,
∑
∞
∀n ∈ N şi conform teoremei 3.12, seria an converge.
n=0
∗
2 +3n+4 ≥ 0, ∀n ∈ N şi avem
6. Observăm că an = n1+sin n

∑n ∑n n (
∑ ) ( )
sn = 1+sin k
2
k +3k+4
≤ 2
2
k +3k+4
≤ 2 1
k+1 − 1
k+2 =2 1
− 1
2 n+2 <1,
k=1 k=1 k=1
∀n ∈ N∗ . Deci (sn ) este majorat şi teorema 3.12 arată că seria este conver-
gentă.
7. Fie an = arctg n13 > 0, ∀n ∈ N∗ . Avem an = arctg n13 ≤ n13 , ∀n ∈
∑
∞
N∗ , iar 1
n3
este seria armonică generalizată cu α = 3 > 1 care este
n=1
convergentă (vezi observaţia 3.3-b)). Criteriul de comparaţie de specia I
∑
∞
stabileşte atunci că şi seria an este convergentă.
n=1
∑
∞
8. Avem an = n
n2 +cos2 n
≥ 1
n+1 = bn > 0, ∀n ∈ N∗ şi cum seria 1
n+1
n=1
este divergentă, acelaşi criteriu de comparaţie de specia I ne arată că seria
∑∞
an diverge.
n=1
√
9. Fie an = (2n+1)!!
√
(2n)!! n+1
> 0, ∀n ∈ N∗ . Avem an+1
an = (2n+3) n+1
√
(2n+2) n+2
≥ n
n+1 =
1 ∑
∞
n+1
1 , ∀n ∈ N∗ , iar seria 1
n este divergentă. Din criteriul de comparaţie de
n n=1
∑
∞
specia a II-a se obţine că şi seria an este divergentă.
n=1
1 1 1
10. Fie an = (2 − e 2 )(2 − e 3 ) . . . (2 − e n ) > 0, ∀n ≥ 2. Avem an+1 an =
1 ( ) n+1 1
2 − e n+1 . Se ştie că e < 1 + n1 , ∀n ∈ N∗ . Rezultă că e n+1 < 1 + n1 , ∀n ∈
1 ∑
∞
N∗ . Atunci an+1 an > 2 − 1 − 1
n = n−1
n = n
1 , ∀n ≥ 2, iar seria 1
n−1 este
n−1 n=2
∑
∞
divergentă. Conform criteriului de comparaţie de specia a II-a, seria an
n=2
diverge.
 145

3 3
n(1+ n )) 1+ n
11. an = n+3
2n4 +1
= 4
(
1
= 1
n3
· bn , unde bn =
. Avem lim bn = 2+ 14
n 2+ 4 n→∞
n
∑ ∑ 1 n

2 ∈ (0,
∑ ∞) an ∼
1
şi conform corolarului 3.17 obţinem că n3
. Cum
1
seria n3 este convergentă
∑ (este seria armonică generalizată cu α = 3 > 1)
rezultă că şi seria an este convergentă.
√ √ 5 1 3
n 2 (n− 2 +2+n− 4 )
4 5 7
n2√+2n n3 + n7 n2 +2n 2 +n 4
n ·bn ,
1
12. an = 3 4 √ = 4 7 = 7 13 7 = unde
3
n +n n+3 n 3 +n 2 +3 n 2 (n− 6 +1+3n− 2 )
−1 −3
bn = n− 132 +2+n −47 . Avem lim bn = 2 ∈ (0, ∞) şi conform corolarului 3.17,
∑ n 6∑ +1+3n 2 n→∞
∑1 ∑
an ∼ 1
n . Dar seria armonică n este divergentă deci şi seria an
este divergentă.
13.
√ √
3
n+3− 3n+1
an = √3
=
n2 + 4
2
= √3
√ √ √ =
n + 4[ (n + 3) + (n + 3)(n + 1) + 3 (n + 2)2 ]
2 3 2 3

2 1
= √ [√ √( √( ] = 4 · bn ,
2 2 ( ) 2 ) ( ) ) 2 n3
n 3 3 1 + n42 · n 3 3 1+ n3 + 3 1+ n3 1+ n1 + 3 1+ n1

unde bn = √ [√ √
2 √ ]. Avem lim bn = 2
3 ∈
4 3 3 2 3 1 3 1 2 n→∞
3 1+
(1+ n +3
) ( 1+ n )( 1+ n )+ ( 1+ n )
n2
∑ ∑
(0, +∞) şi la fel ca la seria precedentă, obţinem că an ∼ 1
4 care este
n3
convergentă
∑ (ca serie armonică generalizată cu α = 43 > 1). Astfel seria
an converge.
n > 0, ∀n ≥ 2. Se observă că (an ) este descrescător.
1
14. Fie an = n ln
∑
∞ ∑∞
Aplicând criteriul lui Cauchy de condensare, an ∼ 2n · a2n . Fie
n=2 ∑ n=2∑
bn = 2n · a2n = n ln 1
. Conform teoremei 3.35, b n ∼ 1
n care este
2 ∑
divergentă. În consecinţă, seria an diverge.
15. Fie an = (ln n)ln n > 0, ∀n ≥ 2. Şirul (an ) fiind descrescător, putem
1

∑
∞ ∑
∞
aplica criteriul lui Cauchy de condensare, deci an ∼ 2n · a2n . Fie
n=2 n=2
n
bn = 2n · a2n = 2n · (n ln 2) 1
n ln 2 = (ln 2)ln 2 · nn ln 2 . Conform teoremei 3.35,
1 2
∑ ∑ 2n ∑ 2n
bn ∼ . Pentru seria se aplică criteriul rădăcinii cu limită.
nn ln 2
2n
nn ln 2 √
Astfel, dacă notăm cn = nn ln 2 , avem lim n cn = lim nln2 2 = 0 < 1. Rezultă
∑ n→∞ n→∞ ∑
că seria cn este convergentă şi, prin urmare, seria an este de asemenea
convergentă.
146
( )n √
16. Fie an = 8n+13
n +2
> 0, n ∈ N∗ . Avem n an = 8n+1n3 +2
≤ 21 < 1 pentru
n ≥ 4. Rezultă că seria este convergentă.
√ √
17. Pentru n par, n an = 31 şi pentru n impar, n an = 17 . Rezultă că
√
lim sup n an = 13 < 1. Astfel seria este convergentă.
n→∞ √ √ √
18. Notând an = ( n + 2− n + 1)n > 0 pentru n≥1, avem lim n an =
√ √ n→∞
lim ( n + 2 − n + 1) = lim √n+2+1 √n+1 = 0 < 1. Rezultă că seria con-
n→∞ n→∞
verge. ( 2 2 )n
2
19. Fie an = 1 +2 n+...+n2 − n
3 . Se ştie că 12 + 22 + . . . + n2 =
n(n+1)(2n+1)
6 , ∀n ∈ N∗ . Atunci
( n(n+1)(2n+1) )
√ n 3n + 1 1
lim n
an = lim 6
− = lim = <1
n→∞ n→∞ n2 3 n→∞ 6n 2

şi seria este convergentă.

32n
20. Fie an = (n+1)! > 0, ∀n ∈ N. Avem an+1 an = n+2 ≤ 2 < 1 pentru
9 1

n ≥ 16. Conform criteriului raportului cu mărginire, seria converge.

21. Fie an = 1·3·5...(2n−1) ∗ an+1
2·5·8...(3n−1) , ∀n ∈ N . Atunci an = 3n+2 → 3 < 1 şi seria
2n+1 2

este convergentă.
22. Fie an = nn!n , ∀n ∈ N∗ . Atunci an+1 nn
an = (n+1)n = (1+ 1 )n → e < 1.
1 1
n
Astfel seria converge.
23. Dacă an = 2·7·12...(5n−3) , se observă că an+1
an = 5n+3 → 1. Atunci
5n+2
( ) 3·8·13...(5n−2)
( )
an
lim n an+1 − 1 = lim n 5n+3 5n+2 − 1 = 5 < 1 şi conform criteriului lui
1
n→∞ n→∞
Raabe-Duhamel, seria diverge.
(2n)! an+1
an = 2(n+1) → 1. Atunci
2n+1
24. Fie an = (n!)2 ·22n . Avem

( )
an 1
lim n −1 = <1
n→∞ an+1 2

şi seria este divergentă.

25. Fie an = 312 ·7·52 ·11
2 2 ·92 ...(4n−3)2 2
2 ...(4n−1)2 . Se observă că an+1 = (4n+1) 2 → 1,
( ) 2
a n (4n+3)
n an+1an
− 1 = 16n 2 +8n+1 → 1 şi astfel nu putem aplica criteriul lui Raabe-
16n +8n

an an 4 4
Duhamel. Atunci scriem an+1 ı̂n forma an+1 = 1+ 4n+1 + (4n+1)2
= 1+
1
2+ 1
4+ n
4
4n+1 + n2
n2
, ∀n ∈ N∗ . În criteriul lui Gauss (corolarul 3.27), avem β =
β1 4
β2 = 4 = 1, α = 1 > 0 şi xn = 4+ 21+ 1 care converge la 41 deci este mărginit.
n n2
Deoarece β = 1 rezultă că seria diverge.
 147

3.5 (i) Din |a|an+1 n|

|
≥ M ≥ 1, ∀n ≥ n0 se obţine |an+1 | ≥ |an |, ∀n ≥ n0
adică şirul |an | este crescător.∑Atunci |an | 9 0 ceea ce implică an 9 0 şi
conform corolarului 3.8, seria an este divergentă.
|an+1 | |a |
(ii) dacă lim inf |an | = sup inf |ak+1 k|
> 1, atunci există n0 ∈ N astfel
n∈N k≥n
|a |ak+1 |
ı̂ncât inf k+1 > 1. Rezultă că există n0 ∈ N astfel ı̂ncât > 1 pentru
k≥n0 |ak | |ak |
orice k ≥ n0 . Astfel există n0 ∈ N astfel ı̂ncât ∑|ak+1 | > |ak |, ∀k ≥ n0 . De
aici se obţine că |an | 9 0 deci an 9 0 şi seria an este divergentă.
(iii) Rezultă din (ii) deoarece lim inf |an | = lim |a|an+1
|an+1 |
n|
|
> 1.
√ n→∞
(iv) Din n |an | ≥ M ≥ 1, ∀n ≥ n0 , rezultă |an | ≥ 1, ∀n ≥ n ∑0 şi deci
|an | 9 0. Aceasta implică an 9 0 şi conform corolarului 3.8, seria an este
divergentă. √ √ √
(v) lim sup n |an | = inf sup k |ak | > 1 ⇒ ∀n ∈ N, sup k |ak | > 1 ⇒
n∈N
√ k≥n k≥n
∀n ∈ N, ∃kn ≥ n a.ı̂. kn
|akn | >∑1 ⇒ ∀n ∈ N, ∃kn ≥ n a.ı̂. |akn | > 1 ⇒
|an | 9 0 ⇒ an 9 0. Astfel seria an diverge.
√ √
(vi) rezultă din (v) ı̂ntrucât lim sup n |an | = lim n |an | > 1.
n→∞
( )n2
3.6 1. Fie an = e− 3 · n+1
n
n( , ∀n ∈ N ∗ . Aplicăm criteriul rădăcinii cu
√ )n
limită: lim n an = lim e− 3 1 + n1 = e 3 > 1 şi seria este divergentă.
1 2

n→∞ n→∞
2. Se aplică criteriul rădăcinii cu limită:
√
lim n an =
n→∞
√ √
= lim ( n3 + n2 + 2 − n3 − n2 + 2) =
3 3

n→∞
(n3 + n2 + 2) − (n3 − n2 + 2)
= lim √ √ √ =
3
n→∞ (n3 +n2 +2)2 + 3 (n3 +n2 +2)(n3 −n2 +2)+ 3 (n3 −n2 +2)2
2
= < 1.
3
Rezultă că seria converge.
3. Avem n! ≤ nn , ∀n ≥ 2 ⇒ ln(n!) ≤ n ln n, ∀n ≥ 2 ⇒
1 1
(1) ≥ , ∀n ≥ 2.
ln(n!) n ln n
∑∞
1
Am arătat (ı̂n problema 3.4-14) că seria n ln n este divergentă. Atunci
n=2
∑
∞
1
din (1) şi criteriul de comparaţie de specia I, rezultă că seria ln(n!) este
n=2
de asemenea divergentă.
148

4. Fie an = sin3 n1 > 0 şi bn = n13 , ∀n ∈ N∗ . Avem lim abnn =

n→∞
( 1 )3 ∑
sin n
lim 1 = 1. Conform criteriului de comparaţie cu limită, an ∼
∑
n→∞
1
n

n3
care este
∑ seria armonică generalizată cu α = 3 > 1 deci convergentă.
Astfel seria an converge.
5. Fie an = √ √ 3
1
√n > 0, ∀n ∈ N∗ .
1+ 2+ 3+...+ n √ √ √
1+ 2+ 3 3+...+ n n
Soluţia 1. Fie bn = n1 , n ∈ N∗ . Avem bn
an = n . Folosim
√
bn+1 −bn n+1
n+1
criteriul lui Stolz-Cesàro (propoziţia 2.30): lim an+1 −an = lim 1 =
n→∞ n→∞ ∑
1 ⇒ lim bn = 1. Conform criteriului de comparaţie cu limită, an ∼
∑ n→∞ an ∑ ∑
bn . Cum seria bn este divergentă, rezultă că seria an diverge.
Soluţia a 2-a. √ √
√ √
Ştim că n n < 2, ∀n ∈ N∗ . Rezultă că 1 + 2 + 3 3 + . . . + n n <
2(n + 1), ∀n ∈ N∗ . De aici obţinem an > 2(n+1) 1
, ∀n ∈ N∗ şi cum seria
∑∞
1
2(n+1) este divergentă, conform criteriului de comparaţie de specia I,
n=1
∑
∞
seria an este divergentă.
n=1
6. Fie an = arctg n1 şi bn = ∈ N∗ . Atunci lim abnn = 1 şi din
n , ∀n
1
∑ n→∞
criteriul de comparaţie cu limită, seria an diverge.
7. Termenul general se scrie
nn · 2n
an = √( ) √ =
1 n
nn+1 · 4 + n + n2 · 4 +
3 3
n + 1
n2
1 1 1
= · √( )n √ = · bn ,
n 1+ 3
+ 4n1 2 · 4 + 3
+ 1 n
4n n n2

unde bn = √( 1
)n √ . Avem lim bn = √1 3 · 1
2 şi conform
3
1+ 4n + 1
· 4+ n
3
+ 1 n→∞ e4
4n2 n2
∑ ∑1 ∑1
criteriului de comparaţie
∑ cu limită, an ∼ n . Seria n fiind divergentă,
rezultă că şi seria an este
( divergentă.
) ( )
8. Fie an = ln n · ln 1 + n1 ln 1 + n12 . Utilizând inegalităţile ln x ≤
∑∀x
x,
1
> 0 şi ln(1 + x) ≤ x, ∀x ≥ 0, rezultă: an ≤ n12 , ∀n ≥ 2. Cum seria
n2 ∑
este convergentă, din criteriul de comparaţie de specia I se obţine că
seria an converge.
9. Se procedează ca la 8. Va rezulta că seria este convergentă.
10. Se scrie termenul general ı̂n forma: an = nvn2 + lnn2n , unde vn =
1 + 12 + . . . + n1 − ln n. Notăm xn = nvn2 şi yn = lnn2n . Şirul (vn ) fiind convergent
 149

rezultă că este mărginit deci există∑ α > 0 astfel ı̂ncât |vn | ≤ α, ∀n ∈ N∗ .
Atunci |xn | ≤ n2 , ∀n ∈ N∗ . Seria ∑ n2 fiind convergentă, conform criteriului
α 1

de comparaţie de specia∑I, seria |xn | este convergentă. Folosind teorema

3.33, rezultă că seria xn converge. ∑ Şirul∑(ynn ) este descrescător.
∑ n·ln 2 Din
criteriul lui Cauchy de condensare, yn ∼ 2 · y2n = care este
√ 2n
n n ln 2 1
convergentă datorită criteriului rădăcinii cu limită: lim 2n = 2 < 1.
∑ n→∞
∑
Astfel seria yn converge. În sfârşit, conform teoremei 3.36, seria an
este convergentă.
n ]2 > 0, ∀n ≥ 2. Avem an ≤ (n−1)2 pentru orice
1 1
11. Fie an = [n+(−1)
∑ 1 ∑ 1
n ≥ 2, iar din criteriul de comparaţie cu limită, (n−1)2
∼ n2
care este
convergentă.
∑ Atunci criteriul de comparaţie de specia I asigură faptul că
seria an este convergentă.
∑ 6 ∑ 1
12. Avem 0 ≤ 5+sin 2n
4n
≤ 26n , ∀n ∈ N, iar 2n ∼ 2n care converge
1
(ca serie geometrică cu
∑ 5+sin 4n raţia q = 2 ). Conform criteriului de comparaţie de
specia I, seria 2n converge.
13. Notăm cu an termenul( general al ) seriei. Se aplică criteriul lui Raabe-
Duhamel şi se obţine lim n an+1 − 1 = 32 > 1 deci seria converge.
an
n→∞
∑
∞
1
14. Analog cu seria din 11 se demonstrează că seria [3+(−1)n ]n este
n=1
convergentă.
nn ∗
15. Fie an = en ·n! , n ∈ n N .
Se utilizează criteriul de comparaţie de
n
1 1
an+1 (1+ n1 )
(1+ n ) 1 n n+1
specia a II-a: an = e > n+1 = 1 = n+1 = 1 , iar seria
∑1 (1+ n1 )
∑
1+ n n

n diverge. Rezultă că şi seria an diverge.

16. Fie an > 0 termenul general al seriei. Se aplică criteriul rădăcinii
√ ∑n
cu limită: n an = k
n2 +2k
. Pentru orice 1 ≤ k ≤ n şi n ∈ N∗ , n2 +2n
k
≤
k=1
∑
n ∑
n ∑
n
k
n2 +2k
≤ k
n2 +2
. Rezultă k
n2 +2n
≤ k
n2 +2k
≤ k
n2 +2
, ∀n ∈ N∗ . Avem:
k=1 k=1 k=1
∑
n
n(n+1) ∑n
lim k
n2 +2n
= lim 1
n2 +2n
· = 12
şi analog, lim
2 2
k
= 12 .
n→∞ k=1 n→∞ n→∞ k=1 n +2
√
Conform teoremei cleştelui (propoziţia 2.26-vi)), lim n an = 12 < 1 şi seria
∑ n→∞
an converge.
17. Notăm an = ln(n+1)
n2
, n ≥ 2. Se scrie an = ln(n+1)
ln n · n2 şi se observă
ln n

∑
∞ ∑
∞
că lim ln(n+1)
ln n = 1. Conform corolarului 3.17, an ∼ ln n
n2
. Am arătat
n→∞ n=2 n=2
∑
∞
ln n
la seria de la punctul 10 că seria n2
este convergentă. În consecinţă,
n=2
150

∑
seria an este convergentă.

3.7 Convenim să notăm termenul general al seriilor cu an . √

√ n n
1
1. Se aplică criteriul rădăcinii cu limită: lim n an = lim = x.
n→∞ n→∞ x
Pentru x1 < 1 ⇔ x > 1, seria converge iar pentru x1 > 1 ⇔ x < 1, seria
diverge. Pentru x1 = 1 ⇔ x = 1, ı̂nlocuind ı̂n an obţinem an = n 9 0 deci
seria diverge. În concluzie, seria converge pentru x > 1 şi diverge pentru
0 < x ≤ 1.
1
2. Pentru x = 1, an = n(n+1) . Aplicând criteriul de comparaţie cu limită
∑ ∑ 1 ∑
se obţine: an ∼ n2
care este convergentă. Deci seria an converge.
Pentru x > 1, an = n(xx−1
n+1 −1) > 0. Conform criteriului rădăcinii cu limită,
√ 1 ∑ 1−x
lim n an = x < 1 deci seria an converge. Pentru x < 1, an = n(1−x n+1 ) .
n→∞
Întrucât lim 1−x
n+1 = 1 − x ∈ (0, ∞), folosind criteriul de comparaţie
n→∞ 1−x ∑ ∑1 ∑
cu limită, rezultă că an ∼ n care este divergentă deci şi seria an
diverge. Astfel: seria converge pentru x ≥ 1 şi diverge pentru x < 1.
3. Dacă a ≥ ∑ 1, atunci an ≥ 1, pentru orice n ≥ 1 deci an 9 0 de unde
rezultă că seria an diverge. Dacă a < 1 se aplică criteriul lui Raabe-
Duhamel:
( ) ( √ √ ) ( √ −1 )
an √
lim n − 1 = lim n a n− n+1 − 1 = lim n a n+ n+1 − 1 =
n→∞ an+1 n→∞ n→∞
√ −1
√
−n a n+ n+1 −1
= lim √ √ · = −∞ · ln a = +∞ > 1
n→∞ n+ n+1 √ −1
√
n+ n+1
∑
şi rezultă că seria an converge. Deci seria diverge pentru a ≥ 1 şi converge
pentru a ∈ (0, 1). ∑
4. Dacă a ≥ 1, atunci an ≥ 1, ∀n ≥ 1 deci an 9 0 şi seria an diverge.
Dacă a < 1, se aplică criteriul lui Raabe-Duhamel:
( ) [ ]
an
lim n an+1 − 1 = lim n aln n−ln(n+1) − 1 =
n→∞ n→∞
n
n aln n+1 − 1
= lim n ln · n =
n→∞ n+1 ln n+1
( )n ln n
n a n+1 − 1 1
= lim ln · n = (−1) · ln a = ln a−1 = ln .
n→∞ n+1 ln n+1 a
∑
Dacă ln a1 < 1 ⇔ a > 1e , seria an diverge, iar dacă ln a1 > 1 ⇔ a < 1e , seria
∑ ( )ln n
an converge. Pentru ln a1 = 1 ⇔ a = 1e se obţine an = 1e = n1 şi seria
 151

∑
∞ ( )
1
n este divergentă. În concluzie, dacă a ∈ 0, 1e seria este convergentă
n=1
iar dacă a ∈ [ 1e , ∞) seria este divergentă.
∑
5. Dacă α ≥ 0, atunci lim nα ln n = +∞ şi astfel seria an diverge.
n→∞
Pentru α < 0, există n0 ∈ N astfel ı̂ncât an ≥ an+1 pentru n ≥ n0 . Folosind
∑∞ ∑
∞
criteriul lui Cauchy de condensare avem an ∼ 2n · a2n . Fie bn =
∑ n=2 n=2
2n · a2n = n · √2n(1+α) · ln 2. Pentru seria bn se aplică criteriul
∑ rădăcinii cu
n
limită: lim bn = 2 1+α . Dacă 2 1+α < 1 ⇔ α < −1, seria bn converge
n→∞ ∑ ∑
deci şi seria an converge.
∑ Dacă 2 1+α > 1 ⇔ α ∈ (−1, 0), seria bn
diverge. Rezultă
∑ că an diverge. Dacă∑2 1+α = 1 ⇔ α = −1, bn = n ln 2 9
0 deci seria bn este divergentă şi seria an este la fel: divergentă. Rezultă
că seria converge pentru α < −1 şi diverge pentru α ∈ [−1, ∞).
√
6. Se aplică criteriul rădăcinii cu limită: lim n an = a. Dacă a < 1, seria
∑ ∑ n→∞
an converge, iar dacă a > 1, seria an diverge. Pentru a = 1, lim an =
( n+1 n
) ∑ n→∞
lim 1 + n2 = e ̸= 0 şi seria an este divergentă. Deci pentru a ∈ (0, 1)
n→∞
seria este convergentă şi pentru a ∈ [1, ∞) seria este divergentă.
an
7. Presupunem ı̂ntâi a ≥ 1. Atunci an = √ n ≥ √n
1
≥ n1 , ∀n ≥ 1. Cum
∑1 n! n!
seria ∑ n este divergentă, din criteriul de comparaţie de specia I rezultă că
an
seria an diverge. Dacă a ∈ (0, 1), atunci √ ≤ an , iar seria geometrică
∑ n
n
n!
∑ a este convergentă. Conform criteriului de comparaţie de specia I, seria
an este convergentă. În concluzie, seria converge pentru a ∈ (0, 1) şi
diverge pentru a ≥ 1.
8. Se aplică criteriul raportului cu limită:

an+1 ·(n+1)n+1
lim an+1 = lim = · n!
an ·nn
n→∞ an n→∞ (n+1)!
) (
a(n + 1)n 1 n
= lim = lim a 1 + = ae.
n→∞ nn n→∞ n

∑
Dacă ae < 1 ⇔ a < 1e , seria an converge iar dacă ae > 1 ⇔ a > 1e , seria
∑ (1+ n1 )
n
an diverge. Pentru a = 1e , an+1an = e . Conform problemei 2.5 -b),
( ) n+1 1 n
(1+ n ) 1
e < 1 + n1 . Rezultă an+1
an > (1+ 1 )n+1 = 1+ 1 = n+1 = 1 , ∀n ≥ 1,
1 n n+1

∑1 n n n

iar seria n∑ este divergentă. Datorită criteriului de comparaţie de specia

a II-a, seria an este de asemenea divergentă. Astfel, dacă a ∈ (1, 1e ) seria
este convergentă, iar dacă a ≥ 1e seria este divergentă.
152

9. Se aplică criteriul lui Raabe-Duhamel:

( ) [ ]
an (2n + 1)(α + n + 1)2
lim n − 1 = lim n − 1 = 4α + 1.
n→∞ an+1 n→∞ (2n + 3)(α − n)2
∑
Dacă ∑4α + 1 > 1 ⇔ α > 0, seria an converge iar dacă 4α + 1 < 1 ⇔ α∑ < 0,
seria an diverge. Pentru α = 0, an = 0 pentru orice n ≥ 1 şi seria an
este convergentă. Aşadar, seria converge pentru α ≥ 0 şi diverge pentru
α < 0.
10. I) Dacă x (∈ (0, )
1), se aplică criteriul raportului cu limită:
α n+1 ) ∑
lim an = lim n+1 · ln(1+x
an+1 n
ln(1+x n ) = x < 1 şi seria an converge.
n→∞ n→∞ ∑
II) Dacă x = 1, an = ln 2
nα . Astfel seria an converge pentru α > 1 şi
diverge pentru α ≤ 1.
n
ln xn (1+ x1n ) ln(1+( x1 ) )
III) Dacă x > 1, se scrie an = nα = nlnα−1
x
+ nα = bn + cn ,
n
ln x ln(1+( x1 ) ) 1
unde bn = nα−1 şi cn = nα . Deoarece x < 1, folosind I) rezultă că
∑ ∑∞ ∑∞
seria cn este convergentă pentru orice α ∈ R. Seria ln x
nα−1
∼ 1
nα−1
n=2 n=2
care converge pentru α−1 > 1 ⇔ α > 2 şi diverge pentru α−1 ≤ 1 ⇔ α ≤ 2.
Conform teoremei 3.36, avem:
∑
• α>2⇒ an converge şi
∑
• α≤2⇒ an diverge.
În concluzie, dacă
• x ∈ (0, 1) şi α ∈ R, seria converge;
• x = 1 şi α > 1, seria converge;
• x = 1 şi α ≤ 1, seria diverge;
• x > 1 şi α > 2, seria converge;
• x > 1 şi α ≤ 2, seria diverge.
11. ( )
an = √ 1 √
( n+1+ n)α
· ln 1 + 2
n−1 =
1 2
ln(1+ n−1 )
= √ n−1√
( n+1+ n)α
· 1 =
n−1
2
ln(1+ n−1 )
= √1 √
(n−1)( n+1+ n)α
· 1
n−1

Fie bn = √1
n( n)α
= 1
α , n ≥ 2. Atunci lim abnn = 12 şi din criteriul de
∑2
n1+ ∑ n→∞
comparaţie cu limită, an ∼ bn care este seria armonică generalizată.
 153

∑ ∑
Astfel, pentru 1 + α2 > 1 ⇔ α > 0, seria bn converge
∑ deci şi seria an
converge
∑ şi pentru 1 + 2 ≤ 1 ⇔ ∑
α
α ≤ 0, seria bn diverge şi deci seria
an diverge. Prin urmare, seria an este convergentă pentru α > 0 şi
divergentă pentru α ≤ 0.
∑ a ≥ 1, atunci an ≥ 1 pentru orice n ≥ 1 deci an 9 0 şi rezultă
12. Dacă
că seria an diverge. Dacă a ∈ (0, 1), se aplică criteriul lui Raabe-Duhamel:
( ) ( −1 ) −1
−n
− 1 = lim n a n+1 − 1 = lim n+1 · a −1 −1 = (−1) ln a.
an n+1
lim n an+1
n→∞ n→∞ n→∞
∑ n+1

Pentru − ln a > 1 ⇔ a < 1e , seria an converge.

∑
Pentru − ln a < 1 ⇔ a > 1e , seria an diverge.
Pentru − ln a = 1 ⇔ a = e , an = 1+ 1 +...+
1 1 1 1
1 = 1+ 1 +...+ 1 −ln n+ln n = evn ·n ,
e 2 n e 2 n
unde vn = 1 + 21 + . . . + n1 − ln n → ∑ c. Atunci ∑e1 → e ∈ (0, ∞) şi conform
vn c

∑ de comparaţie cu limită,∑ an ∼
criteriului n care este divergentă. Deci
şi seria an diverge. Astfel, seria an converge pentru a ∈ (0, 1e ) şi diverge
pentru a ≥ 1e .
{
+∞, α < 0,
13. Fie α ≤ 0. Atunci lim |an | = . Rezultă că an 9 0
n→∞ 1 α=0
∑
1 = 0 şi există n0 ∈ N astfel
1
deci seria an diverge. Pentru α > 0, lim α+
n→∞ n n
an ≥ an+1 , pentru orice n ≥ n0 . Din criteriul lui Leibniz obţinem că
ı̂ncât ∑
seria an este convergentă. Deci seria diverge pentru α ≤ 0 şi converge
pentru a > 0.
∑
14. Dacă α = 0, an = n1 şi seria an este divergentă. Dacă α > 0, an
este
∑ un şir ∑descrescător şi se aplică criteriul lui Cauchy ∑ de condensare.
∑ 1 Astfel
an ∼ 2n · a2n . Avem 2n · a2n = nα ·(ln 1
, iar 2 n·a n ∼
2 nα . Deci
∑ 2) α
∑
dacă α > 1, seria an converge iar dacă α ≤ 1, seria an diverge. Dacă
α < 0, lim a1n = +∞ şi conform criteriului de comparaţie cu limită, seria
∑ n→∞ n
an este divergentă. Aşadar, seria converge pentru α > 1 şi diverge pentru
α ≤ 1.

∑
∞
3.8 a) Dacă x = 2kπ(k ∈ Z), atunci seria devine √1
n
care diverge.
n=1
Pentru x ̸= 2kπ(k ∈ Z), fie an = cos nx şi bn = √1 , n
n
≥ 1. Şirul (bn ) este
descrescător şi cu limita 0, iar

| cos x + cos 2x + . . . + cos nx| =

|2 sin x2 cos x + 2 sin x2 cos 2x + . . . + 2 sin x2 cos nx|

= =
2| sin x2 |
154

(2n+1)x
| sin 3x
2 − sin 2 + sin 2 − sin 2 + . . . + sin
x 5x 3x
2 − sin (2n−1)x
2 |
= =
2| sin 2 |
x

| sin (2n+1)x − sin x2 | 1

= 2
≤ , ∀n ∈ N∗ .
2| sin 2 |
x
| sin x2 |
∑
∞
cos
Astfel, sunt ı̂ndeplinite condiţiile din criteriul lui Dirichlet deci seria √ nx
n
n=1
este convergentă.
∗
b) Fie an = cos7 3 şi bn = cos n , n ∈ N . Folosind criteriul lui Dirichlet
√ n 1
n ∑ cos n
se arată (ca la punctul a)) că seria √
7 3 este convergentă. Din faptul că
n
−1 ≤ cos n1 ≤ 1 pentru orice n ≥ 1, rezultă că (bn ) este mărginit. Funcţia
cosinus fiind descrescătoare pe [0, π2 ] iar şirul n1 este descrescător, conform
propoziţiei 1.37, şirul (bn ) este crescător. Deoarece sunt ı̂ndeplinite condiţiile
∑ cos n·cos n1
din criteriul lui Abel, seria √
7 3 converge.
n
c) Fie an = ≥ 2. Avem an > 0 pentru orice n ≥ 2, şirul (an ) este
1
ln n , n
∑
∞
(−1)n
descrescător şi lim an = 0. Din criteriul lui Leibniz, seria ln n este
n→∞ n=2
convergentă.
n2 +n
d) Fie an = (−1) 2 · n
5n , n ≥ 1. Se consideră seria modulelor

∞
∑ ∞
∑ n
|an | =
5n
n=1 n=1

√
şi pentru această serie se aplică criteriul rădăcinii cu limită: lim n |an | =
√ n→∞
n ∑
lim 5n = 51 < 1 deci seria |an | este convergentă. Aplicând teorema 3.33,
n→∞ ∑
rezultă că şi seria an converge.

∑
∞ ∑
∞ ∑
∞ ∑
∞
3.9 a) Seriile an = (−3)n şi bn = (−1)n+1 · 3n sunt diver-
n=0 n=0 n=0 n=0
gente pentru că şirurile (an ) şi (bn ) nu converg la zero. Atunci an + bn =
(−3)n + (−1)n+1 · 3n = (−3)n [1 + (−1)] = 0 pentru orice n ∈ N∗ deci seria
∑
∞
(an + bn ) este convergentă.
n=1
∑
∞ ∑
∞
b) Seriile n2 şi n sunt divergente pentru că lim n2 = lim n = ∞,
n=0 n=0 n→∞ n→∞
∑
∞
iar seria (n2 + n) este divergentă din acelaşi motiv.
n=0
 155

3.10 a) Fie seria alternată 1 − 17 + 12 − 712 + 13 − 713 + . . . + n1 − 71n + . . .

şi notăm şirul sumelor parţiale cu (sn ). Se observă că an → 0 dar seria
este divergentă pentru că lim s2n = lim (1 − 17 + 12 − 712 + . . . + n1 − 71n ) =
[( ) n→∞
( n→∞ )]
lim 1 + 21 + . . . + n1 − 17 + 712 + . . . + 71n = +∞.
n→∞
∑
∞
b) Fie seria alternată (−1)n−1 an = 1 − 212 + 313 − 412 + 513 − 612 + . . . +
n=1
1
(2n−1)3
− (2n)
1
2 + . . ., unde an =
1
n3
pentru n impar şi an =
pentru n par. 1
n2
∑ 1
Avem |(−1)n−1 an |
≤ pentru orice n ∈
1
n2
N∗
şi cum seria ∑ n2 este con-
vergentă, conform criteriului de comparaţie de specia I, seria
∑ |(−1)n−1 an |
converge. Atunci teorema 3.33 asigură faptul că şi seria (−1)n−1 an con-
verge. Se observă că lim an = 0 dar (an ) nu este descrescător.
n→∞

∑
∞
3.11 Să notăm prin (sn ) şirul sumelor parţiale pentru seria an , prin
n=1
(tk ) şirul sumelor parţiale pentru seria (∗) şi prin t suma seriei (∗). Deci
t = lim tk ⇔ (∀ε > 0, ∃k0 (ε) = k0 ∈ N∗ a.ı̂. t − ε < tk < t + ε, ∀k ≥ k0 ).
k→∞
Pentru că ı̂n seria (∗), termenii din fiecare grupă au acelaşi semn, avem
tk−1 < sn < tk sau tk < sn < tk−1 , n ∈ {nk−1 +1, . . . , nk }, unde tk−1 = snk−1
şi tk = snk . Pentru k ≥ k0 + 1, avem t − ε < tk−1 < tk < t + ε sau
t − ε < tk < tk−1 < t + ε. Rezultă că t − ε < sn < t + ε, ∀n ≥ nk0 + 1 adică
∑
∞
lim sn = t sau altfel spus, seria an converge şi are suma t.
n→∞ n=1
∑
∞
(−1)[
√
n]
Pentru aplicaţie: n = −1 − 12 − 13 + 14 + 15 + 16 + 17 + 18 − 19 − . . ..
n=1
√
[ n] √ √
Notăm an = (−1)n , n ≥ 1. Fie [ n] = k ∈ N∗ ⇔ k ≤ n < k + 1 ⇔
k 2 ≤ n < (k + 1)2 ⇔ k 2 ≤ n ≤ (k + 1)2 − 1 = k 2 + 2k. Atunci pentru
n ∈ {k 2 , k 2 + 1, . . . , k2 + 2k}, termenii an au acelaşi semn. Grupând termenii
cu acelaşi semn (ca ı̂n problema precedentă), obţinem seria alternată:
( ) ( )
1 1 1 1 1 1 1
− 1+ + + + + + + −
2 3 4 5 6 7 8
(2) ( ) ∑∞ [ ]
1 1 1 1 1
− + + ... + + ... = (−1) k
+ ... + 2
9 10 15 k2 k + 2k
k=1

Să notăm ( ) ( )
bk = k12 + . . . + 1
k2 +2k
= 1
k2
+ ... + 1
k2 +k−1
+ 1
k2 +k
+ ... + 1
k2 +2k
=
xk + yk , unde
1 1
xk = + ... + 2
k2 k +k−1
156

1 1
şi yk = k2 +k
+ ... + k2 +2k
. Avem

1 1 1 1
+ ... + 2 ≤ xk ≤ 2 + . . . + 2
k2
| + k {z k + k} |k {z k }
de k ori de k ori
şi
1 1 1 1
+ ... + ≤ yk ≤ 2 + ... + 2 ⇒
(k + 1)2 (k + 1)2 k
| + k {z k + k
}
| {z }
de k+1 ori de k+1 ori
k k 1
≤ xk ≤ 2 şi (k+1)
k+1
2 ≤ yk ≤ k 2 +k ⇒ k+1 ≤ xk ≤ k şi
k+1 1 1
≤ yk ≤
k2 +k k k+1
1 2
. Prin adunare se obţine k+1 ≤ xk + yk ≤ k2 ⇔ k+1 2
≤ bk ≤ k2 , ∀k ∈ N∗ .
k
Rezultă lim bk = 0 din teorema cleştelui (propoziţia 2.6-vi)). În plus, din
k→∞
inegalităţile de mai sus avem: k+2 2
< bk+1 < k+1 2
< bk < k2 , ∀k ∈ N∗ de
unde rezultă că şirul (bn ) este descrescător. Din criteriul lui Leibniz, ∑
seria
(2) este convergentă. Folosind acum problema 3.11 rezultă că şi seria an
converge.

3.12 1. Să notăm an = sin n cos n2 şi bn = 1√

n+ n
,n ≥ 1. Atunci (bn ) este
descrescător cu lim bn = 0. Apoi avem
n→∞

|a1 + a2 + . . . + an | =
 n 
1 ∑  1
 1
=  [sin k(k + 1) − sin k(k − 1)] = | sin n(n + 1)| ≤ , ∀n ≥ 1
2  2 2
k=1
∑ sin n cos n2
şi se aplică criteriul lui Dirichlet. Rezultă că seria √ este conver-
n+ n
gentă.
(−1)n
2. Fie an = 3+sin n , n ∈ N. Din faptul că −1 ≤ sin n ≤ 1 pentru orice
n ∈ N se obţine 4 ≤ |an | ≤ 12 pentru orice n ∈ N de unde rezultă că an 9 0
1

şi conform corolarului 3.8, seria diverge.

3n ) 3n )
3. Fie an = (−1)n−1 · ln(5+e
ln(3+e5n )
, n ≥ 1. Avem lim |an | = lim ln(5+e
ln(3+e 5n ) =
∑ n→∞ n→∞
5 . Deci an 9 0 şi seria
3
an diverge.
1+ 1 +...+ 1
4. Se aplică criteriul lui Dirichlet. Fie an = sin nx şi bn = 2 n n , n ≥
∑
∞
1. Se arată la fel ca ı̂n seria din problema 3.8-a), că seria sin nx are şirul
n=1
sumelor parţiale mărginit. Pentru a calcula limita şirului (bn ) se aplică
 157

(1+ 12 +...+ n+1

1
)−(1+ 12 +...+ n1 )
criteriul Stolz-Cesàro (propoziţia 2.30): lim (n+1)−n =
n→∞
1
lim n+1
= 0. Rezultă că lim bn = 0. Pentru monotonie: bn+1 − bn =
n→∞ 1 n→∞
−n
< 0 pentru orice n ≥ 1 deci şirul (bn ) este descrescător. Deoarece
(n+1)2 ∑
sunt ı̂ndeplinite condiţiile din criteriul lui Dirichlet, seria an bn converge
pentru orice x ∈ R.
5. Pentru x = 0, seria evident converge. Presupunem x ̸= 0. Fie an =
(n!)2 ·xn
(2n)! , n ≥ 1. Se aplică criteriul raportului cu limită pentru seria modulelor.
∑
Avem lim |a|an+1 n |
|
= |x|
4 . Astfel, dacă |x| < 4, seria an converge iar dacă
n→∞
∑
|x| > 4, seria an diverge. Pentru |x| = 4, avem |a|an+1 n|
|
2n+1 > 1, ∀n ≥ 1.
= 2n+2
∑
Conform problemei 3.5-(i), seria an diverge. Prin urmare, seria converge
pentru x ∈ (−4, 4) √ şi diverge √pentru x ∈ (−∞, −4] ∪ [4, ∞)
6. Fie an = ( n + 1 − a n − 1) · xn , n ≥ 1. Se aplică criteriul rapor-
2 2

tului cu limită pentru seria modulelor. Avem lim |a|an+1 n|

|
= |x|.
∑ n→∞
∑ |x| < 1, seria
Pentru |an | este convergentă şi conform teoremei 3.33,
seria an este convergentă.
∑
Pentru |x| > 1 se utilizează problema 3.5-(ii) şi seria an diverge.
∑
Dacă |x| = 1 şi a ̸= 1, atunci an 9 0 şi seria an diverge.
Pentru x = 1 şi a = 1, an = √n2 +1+2 √n2 −1 . În acest caz, aplicând criteriul
∑∞ ∑∞
1
de comparaţie cu limită, seria an are aceeaşi natură cu seria n deci
∑ n=1 n=1
seria an diverge.
(−1)n ∑
Dacă x = −1 şi a = 1, atunci an = √n2 +1+ √
n2 −1
şi seria an este
convergentă datorită criteriului lui Leibniz. În concluzie:

• dacă |x| < 1 şi a ∈ R, atunci seria converge;

• dacă |x| > 1 şi a ∈ R, atunci seria diverge;
• dacă |x| = 1 şi a ̸= 1, atunci seria diverge;
• dacă x = 1 şi a = 1, atunci seria diverge;
• dacă x = −1 şi a = 1, atunci seria converge.

7. Să notăm cu an termenul general al seriei.√Se aplică criteriul rădăcinii

cu limită pentru seria modulelor şi avem lim n |an | = |b|.
∑ n→∞ ∑
Pentru |b| < 1, seria |an | converge deci şi seria a converge.
∑n
Pentru |b| > 1 se foloseşte problema 3.5-(ii) şi seria an diverge.
∑
Pentru |b| = 1, lim |an | = e ̸= 0 deci seria an este divergentă.
n→∞
158

n(n+1)(n+2)
( )n
8. Fie an = (−1) 3 · , n ≥ 1. Conform criteriului rădăci-
n
4n+1
√ ∑
nii cu limită pentru seria modulelor, lim n |an | = 14 < 1 deci seria |an |
n→∞ ∑
converge şi conform teoremei 3.33, seria an este convergentă.√
9. Fie an = n ·a , n ≥ 1. La fel ca la seria precedentă, lim n |an | = |a|.
α n
∑ n→∞
Astfel, seria an converge pentru |a| < 1 şi diverge pentru |a| > 1. Pentru
∑∞
1
a = 1 se obţine seria armonică generalizată n−α
care converge pentru
n=1
−α > 1 ⇔ α < −1 şi diverge∑ pentru −α ≤ 1 ⇔ α ≥ −1. Pentru a = −1 ∑ şi
α ≥ 0, an 9 0 deci seria an diverge. Pentru a = −1 şi α < 0, seria an
converge datorită criteriului lui Leibniz.
Deci pentru:

• |a| < 1 şi α ∈ R, seria converge;

• |a| > 1 şi α ∈ R, seria diverge;
• a = 1 şi α < −1, seria converge;
• a = 1 şi α ≥ −1, seria diverge;
• a = −1 şi α ≥ 0, seria diverge;
• a = −1 şi α < 0, seria converge.
xn
10. Să notăm an = 1−xn , n ≥ 1. Dacă |x| > 1, atunci an 9 0 şi seria
∑
an diverge. Dacă |x| < 1, lim |a|an+1 |
= |x| < 1 şi criteriul raportului cu
∑ n→∞ n | ∑
limită stabileşte că seria |an | converge deci şi seria an converge. Aşadar,
seria converge pentru x ∈ (−1, 1) şi diverge pentru x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞).
n
11. Să notăm an = xnx+√n şi şirul sumelor parţiale cu (sn )n≥2 .
∑
Pentru |x| > 1, an 9 0 deci seria an diverge.
|an+1 | ∑
Pentru |x| < 1, lim |an | = |x| < 1 şi seria an converge.
n→∞
∑
∞
Pentru x = 1, seria devine √1 care diverge pentru că are aceeaşi
n+1
n=2
∑
∞
1
natură cu seria n1/2
(conform criteriului de comparaţie cu limită).
n=2
(−1)n
Pentru x = −1, an = √
(−1)n + n
şi

1 −1 1 −1 1
s2n = √ +√ +√ +√ +√ + ...+
2+1 3−1 4+1 5−1 6+1
−1 1 1 −1 1
+√ +√ <√ +√ +√ +
2n − 1 + 1 2n + 1 2+1 3−1 3+1
 159

−1 1 −1 1
+√ +√ + ... + √ +√ =
5−1 5+1 2n − 1 + 1 2n − 1 + 1
( )
1 1 1 1
= √ − 1 + + + ... + → −∞
2+1 2 3 n−1

(vezi problema 2.5-d)). ∑Rezultă, conform propoziţiei 2.26-iv), că sn → −∞

şi, prin urmare, seria an diverge.  
 x 
12. Notăm cu an termenul general al seriei. Avem |a|an+1 n|
|
=  1+xn+1 .
|an+1 | ∑
Dacă |x| < 1, atunci lim |an | = |x| < 1 şi seria an converge.
n→∞
|an+1 | ∑
Dacă |x| > 1, atunci lim |an | = 0 < 1 deci seria an este convergentă.
n→∞
∑
∞
1
Dacă x = 1, atunci seria devine 2n care converge (ca serie geometrică
n=1
cu raţia 21 ).  n n 
an ·bn |an+1 |  a +b 
13. Fie an = an +bn , n ≥ 1. Avem |an | = |ab| ·  an+1 +bn+1 
, n ≥ 1.
I) Cazul |a| < |b|. Atunci lim |an+1 | = |a|.
∑ n→∞ |an |
Dacă |a| < 1, seria a converge.
∑ n
Dacă |a| > 1, seria an diverge.
∑
Dacă |a| = 1 < |b|, atunci an 9 0 deci seria an diverge.
II) Cazul |a| > |b| se tratează analog.
n ∑
III) Cazul |a| = |b| ⇔ a = b. În acest caz, an = a2 şi seria an este
convergentă pentru |a| < 1 şi divergentă pentru |a| ≥ 1.
n
14. Fie an = 1+(−1) · xn , ∀n ∈ N∗ . Pentru x = 0, seria este evident
n
√ √
convergentă. Să presupunem că x ̸= 0. Pentru n par, n |an | = n n2 · |x| > 0
√ √
şi pentru n impar, n |an | = 0. Rezultă că lim sup n |an | = |x|.
Dacă |x| < 1,∑atunci se aplică criteriul rădăcinii
∑ cu limită superioară.
Rezultă că seria |an | converge deci şi seria an converge.
∑
Dacă |x| > 1, atunci se aplică problema 3.5-(v) şi se obţine că seria an
diverge.
n ∑1
Dacă |x| = 1, atunci an = n1 + (−1) n . Cum seria n este divergentă
∑ (−1)n
şi seria n este convergentă
∑ (din criteriul lui Leibniz), rezultă conform
teoremei 3.36 că seria an diverge.
15. Seria converge pentru x = 1 sau y = 0. Presupunem x ̸= 1 şi y ̸= 0.
Fie an = x n−1 · y n , n ≥ 1. Rezultă an+1 xn+1 −1
n
an = y · n+1 · xn −1 .
n

|an+1 |
I. |x| < 1 ⇒ lim = |y|.
n→∞ |an | ∑
(i) Dacă |y| < 1, seria a este convergentă.
∑ n
(ii) Dacă |y| > 1, seria an este divergentă.
160

n n
(iii) Dacă y =∑1, an = xn − n1 = bn + cn , unde bn = x∑ n şi cn =
−1
n , n√ ≥ 1. Seria cn este evident divergentă. Pentru seria bn avem
∑
lim n |bn | = |x| < 1 şi conform criteriului rădăcinii cu limită, seria bn
n→∞ ∑
converge. Aplicând teorema 3.36, se obţine că seria an diverge.
(−1)n ·xn
= xn + yn , unde xn = (−1)n ·x
n+1 n n
(iv) Dacă y = −1, an = n + (−1)n
n+1 ∑
şi yn = (−1)n , n ≥ 1. Ca mai sus se arată că seria
∑ xn converge, iar seria
yn este convergentă
∑ utilizând criteriul lui Leibniz. Aplicând teorema 3.36,
obţinem că seria an converge.
|an+1 |
II. |x| > 1 ⇒ lim = |xy|.
n→∞ |an | ∑
(i) Dacă |xy| < 1, seria an converge.
∑
(ii) Dacă |xy| > 1, seria an diverge.
n
( x1 ) −1  
(iii) Dacă y = x1 , atunci an = xn −1
n · 1
xn = − n cu  x1  < 1 şi se
reduce la cazul I-(iii).
n
−1 xn −1 (−1)n (−1)n +(−1)n+1 ·( x1 )
1 (iv) Dacă y = x , atunci an = n · x n = n cu
  < 1 şi se reduce la cazul I-(iv).
x ∑
III. Dacă x = 1, atunci an = 0 pentru orice n ≥ 1 şi seria an converge.
∑
∞ ∑
∞
IV. Dacă x = −1, atunci an = (−1)n −1 · y n şi
n 1−(−1)n
an ∼ n · yn .
n √ n=1 n=1
Fie bn = 1−(−1)n ∑ sup |bn | = |y|. Conform criteriului
· y n , n ≥ 1. Atunci lim n

rădăcinii cu limită superioară, seria bn converge pentru |y| < 1 şi diverge
n ∑
∞
(−1)n
pentru |y| > 1. Dacă |y| = 1, atunci an = (−1) n − n
1
. Cum seria n
n=1
∑
∞
1
este convergentă (din criteriul lui Leibniz) iar seria n este divergentă,
n=1
∑
∞
rezultă conform teoremei 3.36 că seria an este divergentă.
n=1
x
16. Fie an = nny +7 +3
· an , n ≥ 1. Dacă a = 0, atunci an = 0, ∀n ≥ 1 şi
∑ (n+1)x +3 ny +7
seria an converge. Pentru a = ̸ 0 avem an+1
an = nx +3 (n+1)y +7 · a şi
∑
lim |a|an+1
n|
|
= |a|. Rezultă că seria an converge pentru |a| < 1 şi diverge
n→∞
pentru |a| > 1.
x +3
Dacă a = 1, an = nny +7 , n ≥ 1. Avem următoarele situaţii:
∑
(i) x ≥ y. Atunci an 9 0 deci seria an diverge.
∑∞ ∑
∞
(ii) 0 < x < y. Atunci an ∼ 1
ny−x
(conform criteriului de
n=1 n=1
comparaţie cu limită) deci converge pentru y − x > 1 şi diverge pentru
y − x ≤ 1.
 161

∑
∞ ∑
∞
(iii) x < 0 ≤ y. Atunci an ∼ 1
ny (conform criteriului de compara-
n=1 n=1
ţie cu limită) deci converge pentru y > 1 şi diverge pentru y ≤ 1.
∑
(iv) x < y < 0. Atunci an 9 0 şi seria an este divergentă.
x
Dacă a = −1, an = nny +7
+3
· (−1)n , n ≥ 1.
∑
(i) Dacă x ≥ y, atunci an 9 0 şi seria an diverge.
x +3 x +3
(ii) Dacă 0 < x < y sau x < 0 < y, atunci lim nny +7 = 0 iar şirul nny +7
n→∞ ∑
este descrescător. Utilizând criteriul lui Leibniz, seria an converge.
∑
(iii) Dacă x < y ≤ 0, atunci an 9 0 şi seria an este divergentă.
17. Să notăm cu an termenul general al seriei. Pentru a = 0, seria
converge. Presupunem a ̸= 0. Avem an+1 a(n+1)
an = α+n+1 şi n→∞ lim |a|an+1
n|
|
= |a|.
∑
I. Pentru |a| < 1,∑seria an converge conform criteriului raportului cu
limită pentru seria |an |.
∑
II. Pentru |a| > 1, seria an diverge conform problemei 3.5-(iii).
III.(Pentru a )= 1 se aplică criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim n an+1an
− 1 = α.
n→∞ ∑
(i) Dacă α > 1, atunci seria an este convergentă.
∑
(ii) Dacă 0 < α < 1, atunci seria an este divergentă.
1 ∑
(iii) Dacă α = 1, atunci an = n+1 şi seria an diverge.
IV. Pentru a = −1, an = (−1) ·bn , unde bn = α(α+1)·...·(α+n)
n n!
> 0, ∀n ≥ 1.
Avem bn+1bn = α+n+1 < 1, ∀n ≥ 1 deci bn este descrescător. Aplicând de două
n+1

ori teorema lui Stolz-Cesàro (propoziţia 2.30) şirului bn , obţinem lim bn =

∑ n→∞
0. Prin urmare, seria an este convergentă cu criteriul lui Leibniz.
an an+1 1+bn
n ) , n ≥ 1. Atunci an = a · n+1 · 1+bn+1 şi avem
n
18. Fie an = n(1+b
cazurile:
I. 0 < b < 1 ⇒ lim |a|an+1 |
= |a| (am aplicat criteriul raportului cu limită
∑ n→∞ n |
pentru seria |an |).
∑
(i) Pentru |a| < 1, seria a este convergentă.
∑ n
(ii) Pentru |a| > 1, seria an este divergentă.
∑∞ ∑
∞
(iii) Pentru a = 1, an = n(1+b 1
n ) şi an ∼ 1
n (conform criteriului de
∑ n=1 n=1
comparaţie cu limită) deci seria an diverge.
(−1)n
(iv) Pentru a = −1, an = n(1+bn ) . Avem lim n(1+b 1 1
n ) = 0, şirul n(1+bn )
n→∞ ∑
este descrescător şi aplicând criteriul lui Leibniz se obţine că seria an
converge.
∑
II. b = 1 ⇒ lim |a|an+1 n|
|
= |a| deci seria an converge pentru |a| < 1 şi
n→∞
diverge pentru |a| > 1.
162

1 ∑
Dacă a = 1, atunci an = 2n şi seria an diverge.
(−1)n ∑
Dacă a = −1, atunci an = 2n şi seria an converge (din criteriul lui
Leibniz).
∑
III. b > 1 ⇒ lim |a|an+1
n |
|
= |a|
b deci seria an converge pentru |a| < b şi
n→∞
diverge pentru |a| > b.
bn
Dacă a = b, atunci an = n(1+bn ) = 1
n , unde 1
∈ (0, 1) şi se reduce
n[1+( 1b ) ] b
la cazul I -(iii).
(−1)n ·bn (−1)n
Dacă a = −b, atunci an = n(1+bn ) = n , unde 1
∈ (0, 1) şi se
n[1+( 1b ) ] b
reduce la cazul I-(iv).
√
19. Fie an = ( n2 + 1 − an) · xn , n ≥ 1. Avem lim |a|an+1
n|
|
= |x|.
∑ n→∞
I. Pentru |x| < 1,
∑seria an converge conform criteriului raportului cu
limită pentru seria |an |. ∑
II. Pentru |x| > 1, seria an diverge conform problemei 3.5-(iii).
III. x = 1.
∑
(i) Dacă a ̸= 1, atunci an 9 0 şi seria an diverge.
1
(ii) Dacă a = 1, atunci an = √n2 +1+n şi conform criteriului de comparaţie
∑∞ ∑∞ ∑1
cu limită, an ∼ 1
n . Cum seria n diverge, rezultă că şi seria
∑ n=1 n=1
an diverge.

IV. x = −1.
∑
(i) Dacă a ̸= 1, atunci an 9 0 şi seria an diverge.
(−1)n ∑
(ii) Dacă a = 1, atunci an = √ şi seria an este convergentă din
n2 +1+n
criteriul lui Leibniz.
√ √
20. Fie an = ( n2 + 1 − αn − βn ) · xn , ∀n ∈ N∗ . Avem lim n |an | = |x|.
n→∞ ∑
I. Dacă |x| < 1, atunci
∑ conform criteriului rădăcinii cu limită, seria |an |
converge deci şi seria an converge
∑ (din teorema 3.33).
II. Dacă |x| > 1, atunci seria an diverge conform√ problemei 3.5-(vi).
β
∑ |x| = 1 şi α = −1, atunci |an | = n + 1 + n − n → +∞,
III. Dacă
deci seria an diverge. Dacă |x| = 1 şi α ∈ R\{−1, 1}, atunci |an | =
n[(1−α2 )+ 12 ] ∑
√
1
n
− βn → (1 − α)∞, deci seria an diverge.
1+ +α
n2
1 √
IV. Dacă x = 1, α = 1 şi β ̸= , atunci an = n2 + 1 − n − βn =
√ √ 2
(1−β)−β 1+ 1
(1−β)−β 1+ 12 ∑
(√
1
n2
) şi lim √ n
= 1−2β2 ̸= 0. Se obţine că an ∼
n 1+ +1 n→∞ 1+ 12 +1
n2 n
 163

∑ 1 ∑1
(conform criteriului
n ∑ de comparaţie cu limită). Cum seria n diverge,
rezultă că şi seria an diverge. √
V. Dacă x = 1, α = 1 şi β =∑12 , atunci ∑ an = n2 + 1 − ∑ n − 2n1
=
−1
√
2n( n2 +1+n)2
, de unde rezultă că a n ∼ 1
n3
. Astfel, seria a n este
convergentă. √
VI. Dacă x = −1 şi α = 1, atunci an = ( n2 + 1 − n − βn ) · (−1)n =
(−1)n n ∑ (−1)n ∑ (−1)n
√ − β · (−1)n . Cum seriile
√ şi sunt convergente
n+ n2 +1 ∑
n+ n2 +1 n
(din criteriul lui Leibniz), rezultă că seria an este convergentă conform
teoremelor 3.35 şi [3.36. ]
α
21. Fie an = (2n−1)!! · xn , n ≥ 1. Avem lim |a|an+1n|
|
= |x| deci seria
∑ (2n)!! n→∞
an converge pentru |x| < 1 şi diverge ( )αpentru |x| > 1.
an+1
I. x = 1 şi α ≤ 0 ⇒ an = 2n+2 2n+1
≥ 1, ∀n ≥ 1 ⇒ an este crescător
∑
deci an 9 0 şi seria an diverge.
II. x = 1 şi α > 0. Se pot demonstra prin inducţie următoarele ine-
galităţi:

1 1 · 3 · . . . · (2n − 1) 1
(3) √ ≤ ≤√ , ∀n ∈ N∗ .
2 n 2 · 4 · . . . · (2n) 2n + 1

Rezultă că 1
2α ·nα/2
≤ an ≤ 1
(2n+1)α/2
, ∀n ∈ N∗ şi aplicând criteriul de
∑∞ ∑
∞
comparaţie de specia I se obţine că an ∼ 1
nα/2
care converge pen-
n=1 n=1
tru α > 2 şi diverge pentru α ≤ 2.
III. x = −1 şi α ≤ 0 ⇒ |a|an+1 |
≥ 1, ∀n ≥ 1. Rezultă că şirul |an | este
∑n |
crescător deci an 9 0 şi seria an diverge. [ ]α
IV. x = −1 şi α > 0. Atunci an = (−1)n · bn , unde bn = 1·3·...·(2n−1)
2·4·...·(2n) >
( )α
0, ∀n ≥ 1. Şirul (bn ) este descrescător ı̂ntrucât bn+1 2n+1
bn = 2n+2 < 1, ∀n ≥
1. Din (3) rezultă că 0 < bn < 1
(2n+1)α/2
,n ≥ 1, iar lim 1
α/2 =
n→∞ (2n+1)
0. Din teorema cleştelui (propoziţia 2.26-vi)) se obţine că lim bn = 0. În
∑ n→∞
consecinţă, seria an este convergentă cu criteriul lui Leibniz.

22. Fie an = x(x+1)·...·(x+n) n , ∀n ∈ N∗ . Avem lim  an+1  = |a|.
y(y+1)·...·(y+n) a  an 
n→∞

∑ I. Dacă |a| < 1, atunci conform

∑ criteriului raportului cu limită, seria
|an | converge deci şi seria an converge (din teorema 3.33).
∑
II. Dacă |a| > 1, atunci seria an diverge conform problemei 3.5-(iii).
III. Dacă a = 1, atunci lim an+1 = lim x+n+1 = 1 şi aplicăm criteriul
n→∞ an n→∞ y+n+1
lui Raabe-Duhamel.
164
( )
Avem lim n an+1 an
− 1 = y − x deci seria converge pentru y − x > 1 şi
n→∞
diverge pentru y − x < 1. Dacă y − x = 1 ⇔ y = x + 1, atunci an = x+n+1 x
∑ ∑1
∑ 1 an ∼
şi ı̂n acest caz, n (conform criteriului de∑comparaţie cu limită).
Cum seria n este divergentă, rezultă că seria an este de asemenea
divergentă.
IV. Dacă a = −1, atunci an = (−1)n · bn , unde bn = x(x+1)·...·(x+n)
y(y+1)·...·(y+n) >
0, ∀n ∈ N∗ .
Avem bn+1 ∗
bn y+n+1 < 1, ∀n ∈ N deci şirul (bn ) este descrescător.
= x+n+1
Aplicând şirului (bn ) de două ori criteriul lui Stolz-Cesàro (propoziţia
∑ 2.30),
obţinem că lim bn = 0. Conform criteriului lui Leibniz, seria an este
n→∞
convergentă. √
23. Notăm cu an termenul general al seriei. Avem an+1 an = n+1
√
n
·
α−n
α+n+1 , n ≥ 1.
∑
I. Pentru α >( 14 se aplică)criteriul lui Raabe-Duhamel pentru seria |an |
∑
şi avem: lim n |a|an+1 n|
| − 1 = 4α+1 2 > 1. Rezultă că seria |an | este con-
n→∞ ∑
vergentă şi conform teoremei 3.33, seria an converge de asemenea.
−1 |an+1 |
II. Pentru α ≤ 4 , |an | ≥ 1, ∀n ≥ 1 deci şirul |an | este crescător. Atunci
∑
an 9 0 şi seria an diverge. √
III. Pentru α = 14 , an = (−1)n−1 bn , unde bn = 4 · 3·7·11··...·(4n−5) ·
5·9·13·...·(4n−3) 4n+1 >
n

bn+1
0, n ≥ 2. Şirul (bn ) este descrescător deoarece bn ≥ 1, ∀n ≥ 2. Pen-
3·7·11·...·(4n−5)
tru a determina limita şirului (bn ) se foloseşte inegalitatea 5·9·13·...·(4n−3) ≤
√
8 √n
√ 2 , ∀n ≥ 2, de unde rezultă că 0 < bn ≤ , ∀n
≥ 2. Din teo-
4n−1 (4n+1) 4n−1 ∑
rema cleştelui (propoziţia 2.26-vi)) obţinem lim bn = 0. Astfel seria an
n→∞
converge cu criteriul lui Leibniz.
IV. Pentru α ∈ (− 41 , 14 ), an = (−1)n · bn , unde
√
(1 − α)(2 − α) . . . (n − 1 − α) n
bn = > 0, ∀n ≥ 2.
(1 + α)(2 + α) . . . (n + α)

Avem bn+1bn ≤ 1, ∀n ≥ 2 deci (bn ) este descrescător. Fiind şi minorat de 0,

rezultă că (bn ) este convergent. Să notăm lim bn = b ∈ R. Determinăm
n→∞
acum un şir (xn ) cu proprietatea bn = x1 +x2 +...+x
n
n
, n ∈ N∗ . Avem x1 = b1 .
Apoi 2b2 = x1 + x2 , de unde x2 = 2b2 − b1 . Prin inducţie se arată că xn+1 =
(n+1)bn+1 −nbn , pentru orice n ∈ N∗ . Rezultă xn+1 = bn [(n+1) bn+1 bn −n] =
√
bn+1
bn yn , unde am notat yn = (n + 1) bn − n = n+α+1(n+1)(n−α) ∗
n − n, n ∈ N .
n+1

Acum se obţine că lim yn = 12 , deci lim xn = 2b . Conform problemei 2.14,

n→∞ n→∞
 165

b
avem că lim bn = lim xn , deci b = . Rezultă lim bn = 0. Conform
n→∞ n→∞ ∑ 2 n→∞
criteriului lui Leibniz, seria an este convergentă.
24. Notând cu an termenul general
) al seriei, utilizăm criteriul lui Gauss
( ) (
1 α
an
şi scriem: an+1 = 1 + n 1 + n+1 , n ≥ 1. Se aplică formula lui Taylor
b

ı̂n punctul 0 cu restul Lagrange de ordinul 2 (teorema 5.26) ( funcţiei

) f (x) =
(1 + x)α şi obţinem: pentru orice n ∈ N∗ , există tn ∈ 0, n1 astfel ı̂ncât
( )α
1 + n1 = 1 + αn + α(α−1)
2n2
(1 + tn )α−2 . Atunci vom putea scrie an+1 an
=
α(α−1)
n + n2 , n ≥ 1, unde xn =
xn
1 + α+b 2∑ (1 + tn )
α−2 este un şir mărginit.

Astfel, din criteriul lui Gauss, seria an converge pentru α + b > 1 şi
diverge pentru α + b ≤ 1.
√ √
3
√
n 1+ 1 +...+ 1
25. Fie an = (−1)n(n+1)/2 · bn , unde bn = e· e· ne·...·
α
e
= e 2nα n =
n1−α e1+ 2 +...+ n −ln n . Conform problemei 2.5-d), şirul e1+ 2 +...+ n −ln n este
1 1 1 1

convergent.
∑
Dacă α ≤ 1, atunci an 9 0 deoarece bn 9 0. Astfel seria an este
divergentă.
∑∞
Dacă α > 1, atunci se aplică criteriul lui Dirichlet: seria (−1)n(n+1)/2
n=1
are şirul sumelor parţiale mărginit iar şirul (b
∑n ) este descrescător cu limita
0, deoarece lim n1−α = 0. Rezultă că seria an converge.
n→∞
( ) n2
26. Notăm an = (a − 2)n · 1 + n1 > 0, ∀n ∈ N∗ şi aplicăm criteriul
√
rădăcinii cu limită: lim n an = (a − 2)e.
n→∞ ∑
I. Dacă (a − 2)e < 1 ⇔ a < 2 + 1e , atunci seria a converge.
∑n
II. Dacă (a − 2)e > 1 ⇔ a > 2 + e , atunci seria
1
an diverge.
( )n2
III. Dacă (a − 2)e = 1 ⇔ a = 2 + e , atunci an = en · 1 + n1
1 1
, n ∈ N∗ .
( ) n+1
Conform problemei 2.5-b), e < 1 + n1 , ∀n ∈ N∗ . Atunci avem:
( )(n+1)n
1 1 1
n
e < 1+ ⇒ n
>( )(n+1)n ⇒
n e 1 + n1
( ) 2
1 n
1+ 1
⇒ an > ( n
) 2 =( )n , ∀n ∈ N∗ .
1+ 1 n +n 1 + n1
n
∑
Dar lim 1
1 n = 1
e de unde rezultă că an 9 0 deci seria an este diver-
n→∞ (1+ n )
gentă.

ln a1
3.13 a) Alegem α astfel ı̂ncât 1 < α < lim inf n
ln n . Din definiţia limitei
166

1
ln
inferioare rezultă că există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât lnann > α pentru orice
n ≥ n0 . Rezultă ∑că an < n1α , ∀n ≥ n0 şi conform criteriului de comparaţie
de specia I, seria an converge.
b) Se procedează analog.
c) Rezultă din a) şi b) folosind teorema 2.25.
( )ln(n+1) ln 1
3.14 1
a) Dacă notăm an = n3 +2n+1 , n ≥ 1, atunci lim lnann =
∑ n→∞
∞ > 1 deci seria an este convergentă.
ln 1 ∑
b) Fie an = (ln1n)α , n ≥ 2. Atunci lim lnann = 0 < 1 deci seria an
n→∞
diverge.
2 ln n+1 ln a1 2+ ln1n
c) Fie an = e 3 ln n−1 , n ≥ e. Avem lim n
ln n = − lim = 0 < 1,
∑ n→∞ n→∞ 3 ln n−1
deci seria an diverge.
√ √  
 
3.15 Fie an = ( n + a n + 1 + b) · cn , n ≥ 1. Avem lim  an+1 a  = |c|.
∑ n→∞ n

I. Dacă |c| < 1, atunci seria∑ |an | converge conform criteriului rapor-
tului cu limită. Atunci şi seria ∑an converge (datorită teoremei 3.33).
II. Dacă |c| > 1, atunci seria an diverge conform∑problemei 3.5-(iii).
III. Dacă |c| = 1 şi a ̸= −1, atunci an 9 0 şi seria √an diverge.
√
∑ |c| = 1, a = −1 şi b ̸= 0, atunci an = ( n − n + 1 + b) · c 9 0
IV. Dacă n

şi seria an diverge. √ ∑

√
V. Dacă c = 1, a = −1 şi b = 0, atunci an = n − n√ + 1 şi seria an
este telescopică.
∑ În acest caz, sn = a 1 + . . . + an = 1 − n + 1 → −∞ şi
seria an diverge. √
√
VI. Dacă c = −1, a = −1 şi b = 0, atunci an = ( n − n + 1) · (−1)n =
(−1)n+1 ∑
√ √ şi seria an converge conform criteriului lui Leibniz.
n+ n+1
√
În cazul a = −c, b = 1 şi |c| < 1, sn = a1 +a2 +. . .+an = c−cn+1 n + 1+
n 2c−c2
c · 1−c
1−c , n ≥ 1. Suma seriei este lim sn = 1−c .
n→∞
√ √
α+ 12
3.16 a) bn = n a + nn , n ≥ 1.
Dacă α + 12 < 0 ⇔ α < − 12 , atunci lim bn = 0.
n→∞ √
Dacă α + 12 = 0 ⇔ α = − 21 , atunci lim bn = a.
n→∞
Dacă α + > 0 ⇔ α > − 12 , atunci lim bn = ∞.
1
2
√ √
n→∞
b) an = n ( n + n) · x , n ≥ 1. Avem lim |a|an+1
α n
n|
|
= |x|.
∑ n→∞
Dacă |x| < 1, atunci seria |an | converge conform ∑criteriului raportului cu
limită. Folosind teorema 3.33 obţinem că şi seria an converge.
 167

∑
Dacă |x| > 1, atunci seria √an diverge conform problemei
√ 3.5-(iii).
√ √
Pentru x = 1, an = −α− 1
1 · 1 + n , n ≥ 1 şi lim 1 + nn = 1. Din cri-
n
n 2 n→∞
∑
∞ ∑
∞
teriul de comparaţie cu limită se obţine că an ∼ 1
−α− 1
care converge
n=1 n=1 n 2

pentru −α − > 1 şi diverge pentru −α

1
2 − 12 ≤
1.
Pentru x = −1, an = (−1)n · bn , n ≥ 1. ∑
Dacă α ≥ − 12 , atunci bn 9 0 (vezi punctul a)), deci an 9 0 şi seria an
diverge.
Dacă α < − 12 , atunci bn → 0 (conform a)). Pentru a demonstra că şirul (bn )
este descrescător,
√ şirului (bn ) i se asociază funcţia f : [1, ∞) → R, f (x) =
√
bx = xα x + x (vezi observaţia 2.32) şi se studiază monotonia funcţiei f .
1 √
xα− 2 [(4α+2) x+(4α+1)]
Avem f ′ (x) = √ √ . Cum α < − 12 , avem 4α + 2 < 0 deci
4 x+ x
( )2
f ′ (x) < 0 pentru x > −4α−24α+1
. Atunci f este descrescătoare pe intervalul
[( )2 )
4α+1
−4α−2 , ∞ . Rezultă că există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât bn ≥ bn+1 , ∀n ≥ n0
un anumit rang n0 ∈ N∗ ).
(adică şirul (bn ) este descrescător ı̂ncepând cu ∑
Acum putem aplica criteriul lui Leibniz şi seria an converge.

3.17 Notăm cu an termenul general al seriei.

Avem an+1
an = 2n+1 · n+a+2 · x, n ≥ 1 şi n→∞
2n+3 n−a
lim |a|an+1
n|
|
= |x|.
∑
I. Pentru |x| < 1, seria |an∑ | converge (din criteriul raportului cu limită)
şi conform teoremei 3.33, seria ∑ an converge.
II) Pentru |x| > 1, seria an diverge ( conform)problemei 3.5-(iii).
III) Pentru |x| = 1 şi a > 0, lim n |a|an+1 n|
| − 1 = 2a + 1 > 1 şi din cri-
∑n→∞ ∑
teriul lui Raabe-Duhamel, seria |an | converge deci şi seria an converge.
IV) Pentru |x| ∑ = 1 şi a ≤ − 2 , |an+1 | ≥ |an | pentru orice n ∈ N. Rezultă
1

că an 9 0 şi seria an este divergentă.

∑
∞
2n+1
V) Pentru x = 1 şi a = 0 seria devine n(n+1) care are aceeaşi natură
n=1
∑
∞
1
cu seria n (din criteriul de comparaţie cu limită) deci seria diverge.
n=1
VI) Pentru x = 1 şi a ∈ (− 21 , 0), avem
(2n + 1)(1 − a)(2 − a) . . . (n − 1 − a)
an = (−1)n · .
(1 + a)(2 + a) . . . (n + 1 + a)
Fie
(2n + 1)(1 − a) . . . (n − 1 − a)
bn = , n ∈ N∗ .
(1 + a) . . . (n + 1 + a)
168

Atunci bn > 0 şi bn+1 ∗

bn = 2n+1 · n+a+2 < 1, pentru orice n ∈ N , deci (bn ) este
2n+3 n−a

descrescător. Ca ı̂n problema 3.12-23(IV) se arată că lim bn = 0. Conform

∑ n→∞
criteriului lui Leibniz, seria an converge.
∑
∞
(2n+1)(−1)n
VII) Pentru x = −1 şi a = 0 seria devine n(n+1) care este con-
n=1
vergentă cu criteriul lui Leibniz.
−2 2(2a+2)
VIII) Pentru x = −1 şi a ∈ (− 12 , 0), an+1
an
= 1+ 2n+3 n−a − (2n+3)(n−a) .
+ 2a+2
∑ 3.27). Avem β = −1 + 2a + 2 =
Se aplică criteriul lui Gauss (corolarul
2a + 1 < 1 de unde rezultă că seria an diverge.
∑∞
2n+1 ∑
∞
Pentru a = 0 şi x = 1, seria devine (−1)n−1 n(n+1) = (−1)n−1 ( n1 +
n=1 n=1
1 ∑n
n+1 ). Dacă (sn ) este şirul sumelor parţiale, atunci sn = (−1)k−1 ( k1 +
k=1
1 (−1)n−1
k+1 ) =1+ n+1 . Avem lim sn = 1 şi prin urmare, suma seriei este 1.
n→∞

3.18 Rezultă din inegalităţile mediilor:

2 √ an + an+1
1 1 ≤ an an+1 ≤ ,n ≥ 1
an + an+1 2

şi din criteriul de comparaţie de specia I.

∑
3.19 Notăm cu (sn )n≥n0 şirul sumelor parţiale pentru seria an şi cu
∑ n≥n0
(tn )n≥n0 şirul sumelor parţiale pentru seria |an |. Avem
n≥n0

(4) |sn | = |an0 +an0 +1 +. . .+an | ≤ |an0 |+|an0 +1|+. . .+|an | = tn , ∀n ≥ n0 .

Conform observaţiei 3.13-b), există lim tn ∈ [0, +∞]. Trecând ı̂n (4) la
n→∞ ∑ ∑
limită se obţine | lim sn | ≤ lim tn , adică | an | ≤ |an |.
n→∞ n→∞ n≥n0 n≥n0

∑
3.20∑ Este suficient de arătat că seria an converge dacă şi numai dacă
an
seria 1+an converge. ∑
i) Presupunem că seria an converge. Din inegalitatea∑1+a an
n
< an , ∀n ∈
∗
N şi din criteriul de comparaţie de specia I rezultă că seria an
∑ an 1+an converge.
an
ii) Dacă seria 1+an este convergentă, atunci lim 1+an = 0. Rezultă
n→∞
că lim an = 0. De aici se obţine lim aann = 1 şi conform criteriului de
n→∞ ∑ n→∞ 1+an
comparaţie cu limită, seria an este convergentă.
 169

∑
∞
3.21 a) Presupunem că seria an este convergentă. Rezultă că şirul
n=1
∑
n
ak
(sn ) este crescător şi majorat. Fie tn = sk şirul sumelor parţiale pentru
k=1
∑
∞ ∑
n
seria an
sn . Pentru că s1 ≤ sk , ∀k ∈ N∗ , avem tn ≤ ak
s1 = s1 , ∀n
sn
∈ N∗
n=1 k=1
∑∞
an
deci (tn ) este majorat. Conform teoremei 3.12, seria sn este convergentă.
n=1
∑
∞
an
Pentru seria s2n
se procedează la fel.
n=1
∑
∞
b) Dacă seria an diverge, atunci şirul (sn ) este nemajorat (din obser-
n=1
vaţia 3.13) şi sn → +∞. Rezultă că pentru orice n ∈ N∗ , există p ∈ N∗
astfel ı̂ncât sn+p ≥ 2sn . Utilizăm teorema lui Cauchy de caracterizare:
an+1 an+2 an+p sn+p −sn ∑ an
sn+1 + sn+2 + . . . + sn+p ≥ sn+p ≥ 12 . Astfel seria
 sn diverge.

Analog
∑ an
∞  
. Astfel  as2n+1 + as2n+2 + . . . + s2n+p  ≤ sna·sn+1
a
se arată pentru seria s2 n+1
+
n=1 n n+1 n+2 n+p
an+2 an+p
sn+1 ·sn+2 + . . . + sn+p−1 ·sn+p = sn − sn+1 + sn+1 − sn+2 + . . . + sn+p−1 − sn =
1 1 1 1 1 1

∗
sn − sn+p < sn , ∀p ∈ N . Dar sn → 0 şi conform teoremei lui Cauchy de
1 1 1 1

∑∞
an
caracterizare, seria s2
converge.
n=1 n

3 , n ≥ 1.
an
3.22 a) Să notăm bn = 1+a
n
∑∞ ∑
I. Dacă seria an converge, atunci lim an = 0. Rezultă că bn ∼
n→∞
∑ n=1 ∑
an din criteriul de comparaţie cu limită deci seria bn converge.
∑
∞
II. Dacă seria an diverge, atunci nu se poate spune nimic despre
∑ n=1
seria bn . Astfel, dacă an = n pentru orice n ≥ 1, atunci bn = 1+n n
3 şi
∑
∞ ∑ 1
∞ ∑
bn ∼ n2
(conform criteriului de comparaţie cu limită) deci seria an
n=1 n=1 ∑
converge. Iar dacă an = 1 pentru orice n ≥ 1, atunci bn = 12 şi seria bn
este divergentă.
b) Fie bn = 1+nanα an , n ≥ 1 şi (sn ) şirul sumelor parţiale pentru seria
∑
∞
bn .
n=1 ∑
I. Dacă seria an converge, atunci din faptul că ∑bn < an , ∀n ≥ 1 şi din
criteriul de comparaţie de specia I se obţine că seria bn converge.
∑
II. Presupunem că seria an diverge şi α > 1. Avem bn < n1α , ∀n ≥ 1.
170

∑
∞
1 ∑
Cum seria nα este convergentă, rezultă că seria bn este convergentă
n=1
(conform criteriului de comparaţie de specia I).
∑
III. Presupunem că seria an diverge şi α = 1.Avem mai multe situaţii:
1) Şirul (nan ) este majorat. Atunci există M > 0 astfel ı̂ncât na ∑n ≤
M, ∀n ∈ N∗ . Se obţine bn = 1+na an
≥ 1
1+M n a , ∀n ∈ N ∗ . Cum seria an
∑ 1 n ∑
diverge, rezultă că şi seria 1+M an diverge. Atunci seria bn diverge,
conform criteriului de comparaţie de specia I.
2) nan → +∞. În acest caz, bn = 1+na an
n
nan
= 1+na n
· n1 pentru orice
∗
n ∈ N , iar lim 1+nan = 1. Conform criteriului de comparaţie cu limită,
nan
∑ ∑ 1n→∞ ∑1 ∑
bn ∼ n . Cum seria n este divergentă, rezultă că seria bn este
divergentă.
3) (nan ) nu este majorat şi nan 9 +∞. Atunci există (nk ank )k∈N∗ un
subşir al şirului (nan )n astfel ı̂ncât lim nk ank = +∞. Conform cazului 2),
k→∞
∑∞ ank
seria 1+nk an este divergentă. Notând cu (tk )k şirul sumelor parţiale
k
k=1
∑
∞ ank
pentru seria 1+nk ank , avem lim tk = +∞. Dar snk ≥ tk , ∀k ∈ N∗ , de
k=1 k→∞
unde rezultă că lim snk = +∞. Deci (sn ) este divergent şi ı̂n consecinţă,
∑ k→∞
seria bn este divergentă.
∑
IV. Presupunem că seria an diverge şi α < 1. Atunci nα < n şi de
aici
∑ rezultă că bn = 1+nα an ≥ 1+na
an an
n
, ∀n ∈ N∗ . Conform cazului III, seria
an
1+na∑n diverge. Utilizând criteriul de comparaţie de specia I, obţinem că
seria bn diverge.

3.23 Se scrie an = nan · n1 , n ∈ N∗ şi se utilizează criteriul lui Abel.

 
3.24 Conform ingalităţii  ann  ≤ 12 a2n + 2n1 2 , n ≥ 1 şi criteriului de compara-
∑
∞
an
ţie de specia I, seria n converge.
n=1

∑
∞
3.25 a) Seria an fiind convergentă, din criteriul lui Cauchy de ca-
n=1
racterizare rezultă: ∀ε > 0, ∃n0 (ε) = n0 ∈ N∗ a.ı̂. ∀n ≥ n0 şi ∀m >
n, an+1 + an+2 + . . . + am < 2ε . În particular, pentru m > 2n0 şi deoarece
(an ) este descrescător, avem:
m
2 am < (m − n0 )am < an0 +1 + an0 +2 + . . . + am < ε
2 ⇒
⇒ mam < ε, ∀m > 2n0 ⇒ nan → 0.
 171
{
1 k
b) Într-adevăr, pentru an = n, n = 3 ,
1
n2
, n ̸= 3k
∑
∞
seria an este convergentă, şirul (an ) nu este descrescător iar nan 9 0.
n=1
n pentru n ≥ 2,
1
c) Reciproca este falsă. De exemplu, dacă an = n ln
∑
∞
atunci (an ) este descrescător, lim nan = 0 dar seria an este divergentă.
n→∞ n=2

∑
∞
3.26 Presupunem că seria an converge deci (sn ) este convergent, strict
n=1
crescător şi majorat. Dacă [sn ] este partea ı̂ntreagă a lui sn , atunci [sn ] ≤
[sn+1 ], ∀n ∈ N∗ deci şirul ([sn ]) este de asemenea crescător. Din inegalitatea
[sn ] ≤ sn , ∀n ∈ N∗ , rezultă că şirul ([sn ]) este şi majorat şi prin urmare, este
convergent. Atunci şirul (tn ) este convergent.
Presupunem că şirul (tn ) este convergent. Avem an+1 = sn+1 − sn =
[sn+1 ] − [sn ] + tn+1 − tn , de unde obţinem lim ([sn+1 ] − [sn ]) = 0. Cum
n→∞
[sn+1 ] − [sn ] ∈ N pentru orice n ∈ N∗ , rezultă că şirul ([sn ]) este constant
de la un rang ı̂ncolo deci este convergent. Dar sn = [sn ] + tn , ∀n ∈ N∗ . În
∑
∞
consecinţă, şirul (sn ) este convergent. Astfel seria an converge.
n=1

3.27 Această soluţie se găseşte ı̂n Iaglom A.M., Iaglom I.M. [10].
În primul rând, din inegalitatea: sin x < x < tgx, ∀x ∈ (0, π2 ) rezultă
1 π
(5) ctg2 x < < 1 + ctg2 x, ∀x ∈ (0, ) şi
x2 2

1 π
(6) ctg4 x < 4
< 1 + 2 ctg2 x + ctg4 x, ∀x ∈ (0, ).
x 2
În al doilea rând, pentru determinarea rădăcinilor ecuaţiei:
(7) 1
C2n+1 X n − C2n+1
3
X n−1 + C2n+1
5
X n−2 − . . . = 0,
se utilizează binomul lui Newton pentru (cos x + i sin x)2n+1 = cos(2n + 1)+
i sin(2n+1)x= cos2n+1 x+iC2n+11 ·cos2n x sin x+i2 C2n+1
2 cos2n−1 x sin2 x+. . . .
De aici, pentru sin x ̸= 0 se obţine sin(2n + 1)x = sin 2n+1 1
x(C2n+1 ctg2n x −
3
C2n+1 ctg2n−2 x + C2n+1
5 ctg2n−4 x − . . .). Rezultă că rădăcinile ecuaţiei (7)
2 kπ
sunt ctg 2n+1 , k = 1, n. Conform relaţiilor lui Viete, avem
∑
n
kπ C2 n(2n − 1)
(8) ctg2 = 2n+1
1 = şi
2n + 1 C2n+1 3
k=1
172

∑
n ( 3 )2 5
kπ C2n+1 C2n+1
(9) ctg 4
= 1 −2 1 ,
2n + 1 C2n+1 C2n+1
k=1

kπ
Pentru x = 2n+1 , k = 1, n din (5) rezultă

∑
n
kπ (2n + 1)2 ∑ 1
n ∑
n
kπ
ctg2 < · < n + ctg2 , ∀n ∈ N∗ .
2n + 1 π2 k2 2n + 1
k=1 k=1 k=1

Din (8) se obţine:

n(2n − 1)π 2 ∑ 1
n
nπ 2 n(2n − 1)π 2
(10) < < + , ∀n ∈ N∗
3(2n + 1)2 k2 (2n + 1)2 3(2n + 1)2
k=1

Trecând la limită pentru n → ∞ ı̂n (10) şi din teorema cleştelui (propoziţia
∑
∞
1 π2 ∑
∞
1
2.26-vi)) rezultă n 2 = 6 . Analog, folosind (6) şi (9) se obţine: n4
=
n=1 n=1
π4
90 .

3.28 Aceste exemple se găsesc ı̂n Gelbaum B.R., Olmsted J.M.H. [9].
(−1)n ∑
∞
a) Pentru an = bn = √ n+1
, n ∈ N, seria an este convergentă (din
n=0
∑
∞
criteriul lui Leibniz). Notând prin cn seria produs Cauchy al seriilor
n=0
∑
∞ ∑
∞
an şi bn (conform definiţiei 3.37), avem:
n=0 n=0

1 1 1 1 1
|cn | = √ √ +√ √ +√ √ +...+ √ √ + √ √ .
1 n+1 2· n 3· n−1 n· 2 n+1· 1

Utilizând inegalitatea √1
ab
≥ 2
a2 +b2
,a
> 0, b > 0 pentru fiecare termen din
2 2 2 ∗
|cn | se obţine: |cn | ≥ + + ... + = 2(n+1)
n+2 ≥ 1, ∀n ∈ N ,
n
| + 2 n + 2
{z n + 2
}
de n+1 ori
∑
∞
de unde rezultă că seria cn este divergentă.
n=0
b) Fie a1 = 2, a2 = 2, a3 = 22 , . . . , an = 2n−1 , . . . şi b1 = −1, bn = 1
∑
∞ ∑∞
pentru n ≥ 2. Evident seriile an şi bn sunt divergente. Avem:
n=1 n=1
 173

c1 = a1 b1 = −1
c2 = a1 b2 + a2 b1 = 0
............................................
cn = a1 bn + a2 bn−1 + . . . + an−1 b2 + an b1 = 0
............................................
∑
∞
deci seria cn este absolut convergentă.
n=1

∑
∞
1 ∑
∞
(−1)n
3.29 Seriile n! şi n sunt absolut convergente şi conform teore-
n=0 n=0
∑
∞
mei lui Cauchy (3.39), seria produs Cauchy cn este absolut convergentă
n=0
şi
∞
( ∞
)( ∞
)
∑ ∑ 1 ∑ (−1)n
(11) cn = .
n! n!
n=0 n=0 n=0
∑
∞
1
Conform problemei 2.5-c), are loc n! = e. Avem c0 = 1, cn = 0 pentru
n=0
∑
∞ ∑
∞
(−1)n
n ≥ 1 deci cn = 1 şi din (11) rezultă că n! = 1e .
n=0 n=0

3.30 Se procedează ca ı̂n problema precedentă, observând că seria

∑
∞
−1
(−1)n · (√12)n este seria geometrică cu raţia √ 2
.
n=0

3.31 a) Seria geometrică cu raţia − 51 este absolut convergentă şi are suma
∑
∞
(−1)n 51n = 1+1 1 = 56 . Se aplică teorema lui Mertens (3.38) şi se obţine:
n=0 5
( ∞
) ( ∞
) ∞ ( )2
∑ (−1)n ∑ (−1)n ∑ n+1 5 25
· = (−1) · n =
n
= .
5n 5n 5 6 36
n=0 n=0 n=0

Pentru b) şi c) se raţionează analog.

∑
∞
3.32 Să notăm an = xn , n ∈ N. Seria xn este absolut convergentă şi
n=0
∑
n
se aplică teorema lui Cauchy 3.39. Avem cn = ak · an−k = (n + 1)xn
k=0
pentru orice n ∈ N, de unde rezultă concluzia problemei.
174

n
3.33 Pentru x ∈ R notăm an = xn! , n ∈ N. Se aplică criteriul raportu-
∑
∞ ∑
∞
lui cu limită pentru seria |an | şi se obţine că seria an este absolut
n=0 n=0
yn
convergentă. Pentru y ∈ R, fie bn = ∈ N. Conform teoremei lui
n! , n
∑∞ ∑∞ ∑∞
Cauchy 3.39, seria produs Cauchy al seriilor an şi bn , notată cn ,
( )
n=0( )
n=0 n=0
∑
∞ ∑
∞ ∑
∞
este convergentă şi are loc: cn = an bn = E(x)E(y). Dar
n=0 n=0 n=0
∑
n ∑
n
xk y n−k ∑
n
(x+y)n
cn = ak · bn−k = k! · (n−k)! = 1
n! Cnk · xk y n−k = n! , ∀n ∈ N.
k=0 k=0 k=0
∑
∞ ∑∞
(x+y)n
Rezultă că cn = n! = E(x + y) şi de aici se obţine relaţia din
n=0 n=0
enunţ.

3.34 Folosind criteriul raportului cu limită pentru seriile modulelor se

obţine că ambele serii sunt absolut convergente. Pentru x, y ∈ R, notăm
x2n+1 y 2n ∑
∞
an = (−1)n · (2n+1)! , bn = (−1)n · (2n)! , n ∈ N. Dacă notăm prin cn
n=0
∑
∞ ∑
∞
seria produs Cauchy al seriilor an şi
bn , conform teoremei lui Cauchy
n=0 (∞ )( ∞ )
n=0
∑
∞ ∑∞ ∑ ∑
3.39, seria cn este absolut convergentă şi cn = an bn =
n=0 n=0 n=0 n=0
∑
n
(−1)n ∑
n
S(x)C(y). Avem cn = ak bn−k = (2n+1)!
2k+1
C2n+1 · x2k+1 · y 2n−2k , n ∈ N.
k=0 k=0
∑
∞
(−1)n ∑
n
În mod analog rezultă C(x)S(y) = dn , unde dn = (2n+1)!
2k
C2n+1 · x2k ·
n=0 k=0
y 2n−2k+1 , n ∈ N. Utilizând teorema 3.36 obţinem:
∞
∑ ∞
∑ (−1)n
S(x)C(y) + C(x)S(y) = (cn + dn ) = (x + y)2n+1 = S(x + y).
(2n + 1)!
n=0 n=0

A doua relaţie se arată analog.

∑
n ∫n
3.35 Fie sn = ak şi yn = 0 f (x)dx, n ∈ N. Deoarece f este des-
k=0
crescătoare, avem f (k + 1) ≤ f (x) ≤ f (k), ∀x ∈ [k, k + 1], ∀k ∈ N. Cum f
este continuă, rezultă
∫ k+1
(12) ak+1 = f (k + 1) ≤ f (x)dx ≤ f (k) = ak , ∀k = 0, n, n ∈ N.
k
 175

∑
n ∫ n+1 ∑
n
Adunând inegalităţile (12), rezultă că ak+1 ≤ 0 f (x)dx ≤ ak ,
k=0 k=0
adică sn+1 − a0 ≤ yn+1 ≤ sn , ∀n ∈ N. De aici se obţine uşor concluzia.
 Capitolul 4

LIMITE DE FUNCŢII. CONTINUITATE

Definiţia 4.1. Fie x ∈ R şi ε > 0.

(i) Se numeşte bilă deschisă de centru x şi rază ε mulţimea

B(x, ε) = {y ∈ R | |x − y| < ε}.

(ii) Se numeşte bilă ı̂nchisă (sau disc) de centru x şi rază ε mulţimea

D(x, ε) = {y ∈ R | |x − y| ≤ ε}.

De fapt, se observă că B(x, ε) = (x − ε, x + ε), iar D(x, ε) = [x − ε, x + ε].

Definiţia 4.2. Fie x ∈ R. O submulţime V a lui R se numeşte vecinătate

a lui x dacă există o bila deschisă cu centrul ı̂n x conţinută ı̂n V.
Notăm cu V(x) mulţimea tuturor vecinătăţilor lui x ∈ R. Are loc urmă-
toarea proprietate de separaţie, numită separaţie Hausdorff.

Teorema 4.3. Fie x, y ∈ R, x ̸= y. Atunci există U ∈ V(x) şi V ∈ V(y)

astfel ı̂ncât U ∩ V = ∅.

Definiţia 4.4. Fie x ∈ R. O famillie U de submulţimi ale lui R se

numeşte sistem fundamental de vecinătăţi al lui x dacă:
(a) U ⊂ V(x);
(b) ∀V ∈ V(x), ∃U ∈ U a.ı̂. U ⊂ V.

Definiţia 4.5. O submulţime D ⊂ R se numeşte deschisă dacă D = ∅

sau D este vecinătate pentru orice punct al său.

Definiţia 4.6. O submulţime F a lui R se numeşte ı̂nchisă dacă R \ F

este deschisă.

176
 177

Teorema 4.7.

(i) Orice reuniune (respectiv intersecţie) de mulţimi deschise (respectiv

ı̂nchise) este mulţime deschisă (respectiv ı̂nchisă).
(ii) Intersecţia (respectiv reuniunea) unui număr finit de mulţimi deschise
(respectiv ı̂nchise) este mulţime deschisă (respectiv ı̂nchisă).

Definiţia 4.8. (i) O mulţime A ⊂ R se numeşte de tip Gδ dacă se poate

reprezenta ca o intersecţie numărabilă de mulţimi deschise.
(ii) O mulţime A ⊂ R se numeşte de tip Fσ dacă se poate reprezenta ca
o reuniune numărabilă de mulţimi ı̂nchise.

Definiţia 4.9. Fie A ⊂ R. Un punct x ∈ R se numeşte punct interior

mulţimii A dacă A ∈ V(x). Mulţimea tuturor punctelor interioare ale lui A
◦
se numeşte interiorul lui A şi se notează cu A sau int A.
◦ ◦
Propoziţia 4.10. Fie A ⊂ R. Atunci A este o mulţime deschisă, A ⊂ A,
◦
iar A este deschisă dacă şi numai dacă A = A.

Definiţia 4.11. Fie A ⊂ R. Un punct x ∈ R se numeşte punct aderent

mulţimii A dacă oricare ar fi V ∈ V(x), V ∩ A ̸= ∅.
Mulţimea tuturor punctelor aderente ale lui A se notează cu A şi se
numeşte aderenţa sau ı̂nchiderea lui A.

Propoziţia 4.12. Punctul x ∈ R este aderent mulţimii A dacă şi numai

dacă pentru orice ε > 0, B(x, ε) ∩ A ̸= ∅.

Teorema 4.13 (Caracterizarea punctelor aderente cu ajutorul

şirurilor). Fie A ⊂ R. Un punct x ∈ R este aderent mulţimii A dacă şi
numai dacă există un şir (xn ) de puncte din A astfel ı̂ncât xn → x.

Propoziţia 4.14. Fie A ⊂ R. Atunci A este o mulţime ı̂nchisă, A ⊂ A,

iar A este ı̂nchisă dacă şi numai dacă A = A.

Propoziţia 4.15. Mulţimea A ⊂ R este ı̂nchisă dacă şi numai dacă

limita oricărui şir convergent de puncte din A aparţine lui A.

Propoziţia 4.16. Fie A ⊂ R. Atunci au loc relaţiile int(R \ A) = R \ A

şi R \ A = R \ int A.
178

Definiţia 4.17. Fie A ⊂ R. Se numeşte frontiera mulţimii A mulţimea

◦
Fr A = A \ A = A ∩ R \ A.
Evident, Fr(R \ A) = Fr A.

Definiţia 4.18. Fie A ⊂ R. Un punct x ∈ R se numeşte punct de

acumulare pentru mulţimea A dacă pentru orice V ∈ V(x), (V \{x})∩A ̸= ∅.
Un punct din A care nu este punct de acumulare pentru A se numeşte punct
izolat. Mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii A se numeşte derivata
lui A şi se notează cu A′ .

Propoziţia 4.19. Punctul x ∈ R este punct de acumulare pentru A

dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0, (B(x, ε) \ {x}) ∩ A ̸= ∅.

Propoziţia 4.20 (Caracterizarea punctelor de acumulare cu aju-

torul şirurilor). Fie A ⊂ R. Un punct x ∈ R este punct de acumulare
pentru mulţimea A dacă şi numai dacă există un şir (xn ) de puncte din
A \ {x} astfel ı̂ncât xn → x.

Propoziţia 4.21. Fie A ⊂ R. Atunci au loc următoarele proprietăţi:

(i) A = A ∪ A′ .
(ii) Mulţimea A este ı̂nchisă dacă şi numai dacă A′ ⊂ A.

Definiţia 4.22. O submulţime A ⊂ R se numeşte compactă dacă este

mărginită şi ı̂nchisă.

Teorema 4.23. Fie A ⊂ R. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) A este compactă;

(ii) orice şir de puncte din A admite un subşir convergent la un punct din
A.
(iii) din orice acoperire a lui A cu mulţimi deschise se poate extrage o
subacoperire finită,
∪ adică: pentru orice familie (Di )i∈I , de mulţimi
∪
deschise, cu A ⊂ Di , există J ⊂ I, J finită, asfel ı̂ncât A ⊂ Di .
i∈I i∈J

Definiţia 4.24. Fie A, B ⊂ R mulţimi nevide şi fie x ∈ R. Definim:

(i) distanţa de la x la A:

d(x, A) = inf{|x − a| ; a ∈ A};

 179

(ii) distanţa dintre A şi B:

d(A, B) = inf{|a − b| ; a ∈ A, b ∈ B};

(iii) diametrul mulţimii A:

diam A = sup{|a − b| ; a, b ∈ A}.

Definiţia 4.25. Fie f : A → R o funcţie, A ⊂ R o mulţime nevidă şi

a punct de acumulare pentru A. Spunem că elementul l ∈ R este limita
funcţiei f ı̂n punctul a, dacă pentru orice V ∈ V(l), există U ∈ V(a) astfel
ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ A, x ̸= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz, vom scrie
lim f (x) = l.
x→a

Teorema 4.26. Fie funcţia f : A → R, mulţimea nevidă A ⊂ R,

elementul l ∈ R şi a punct de acumulare pentru A. Următoarele afirmaţii
sunt echivalente:

(i) lim f (x) = l;

x→a
(ii) pentru orice ε > 0, există δ > 0, astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δ, x ∈
A, x ̸= a are loc |f (x) − l| < ε (caracterizarea ε − δ);
(iii) pentru orice (xn ) ⊂ A \ {a}, xn → a implică f (xn ) → l (caracterizarea
cu şiruri).

Observaţia 4.27. Dacă există două şiruri (x′n ), (x′′n ) ⊂ A \ {a}, x′n →
a, x′′n
→ a astfel ı̂ncât f (x′n ) → l′ , f (x′′n ) → l′′ şi l′ ̸= l′′ , atunci funcţia f nu
are limită ı̂n a ∈ A′ .

Definiţia 4.28. Fie a ∈ R, A ⊂ R şi notăm As = A ∩ (−∞, a], Ad =

A ∩ [a, ∞). Punctul a se numeşte punct de acumulare la stânga (respec-
tiv dreapta) pentru A, dacă este punct de acumulare pentru mulţimea As
(respectiv Ad ). Vom nota mulţimea punctelor de acumulare la stânga (re-
spectiv dreapta) cu A′s (respectiv A′d ).

Definiţia 4.29. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a punct de acumulare la

stânga (respectiv dreapta) pentru A. Spunem că elementul l ∈ R este limita
la stânga (respectiv dreapta) a funcţiei f ı̂n punctul a dacă pentru orice
vecinătate V ∈ V(l) există U ∈ V(a), astfel ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ As (respectiv
180

x ∈ U ∩ Ad ), x ̸= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz, vom scrie x→a

lim f (x) = l
x<a
(respectiv x→a
lim f (x) = l).
x>a
Vom mai nota uneori x→a
lim f (x) = ls şi x→a
lim f (x) = ld .
x<a x>a

Teorema 4.30. Fie f : I → R, I ⊂ R, I interval deschis, a ∈ I şi l ∈ R.

Atunci există lim f (x) = l dacă şi numai dacă există limitele laterale (la
x→a
stânga şi la dreapta) ı̂n a şi sunt egale. În acest caz, toate cele trei limite
sunt egale: x→a
lim f (x) = x→a
lim f (x) = l.
x<a x>a

Teorema 4.31 (Criteriul majorării). Fie funcţiile f, g : A → R,

A ⊂ R şi a ∈ A′ . Dacă există l ∈ R şi U ∈ V(a) astfel ı̂ncât |f (x) − l| ≤ g(x)
pentru orice x ∈ U ∩ A, x ̸= a şi lim g(x) = 0, atunci există lim f (x) = l.
x→a x→a

Teorema 4.32 (Trecerea la limită ı̂n inegalităţi).

(i) Fie f, g : A → R, A ⊂ R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât există limitele lim f (x) =

x→a
l1 , lim g(x) = l2 şi l1 , l2 ∈ R.
x→a
Dacă există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ U ∩ A, x ̸= a,
f (x) ≤ g(x) (sau f (x) < g(x)) atunci l1 ≤ l2 .
(ii) Fie f : A → R, A ⊂ R, a ∈ A′ astfel ı̂ncât există lim f (x) = l ∈ R.
x→a
Dacă există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ U ∩ A, x ̸= a,
α ≤ f (x) ≤ β (sau α < f (x) < β) atunci α ≤ l ≤ β.

Teorema 4.33 (Operaţii cu limite de funcţii). Dacă funcţiile f, g :

A → R, A ⊂ R, au limite finite ı̂n punctul a ∈ A′ , iar α ∈ R, atunci funcţiile
f + g, αf, f g au limită ı̂n a şi au loc relaţiile:

(i) lim (f (x) + g(x)) = lim f (x) + lim g(x).

x→a x→a x→a
(ii) lim (αf (x)) = α lim f (x).
x→a x→a
(iii) lim (f (x)g(x)) = lim f (x) lim g(x).
x→a x→a x→a
(iv) Dacă, ı̂n plus, lim g(x) ̸= 0, atunci există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare
x→a
f
ar fi x ∈ U ∩ A, x ̸= a, avem g(x) ̸= 0, funcţia g are limită ı̂n a şi
lim f (x)
lim f (x) = x→a
lim g(x) .
x→a g(x) x→a
 181

Teorema 4.34. Fie f, g : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Dacă lim f (x) =

x→a
0 şi există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât g este mărginită pe U , atunci există
lim f (x)g(x) = 0.
x→a

Teorema 4.35. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Dacă există lim f (x) =

x→a
l, l > 0 (respectiv l < 0), atunci există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice
x ∈ U ∩ A, x ̸= a, are loc f (x) > 0 (respectiv f (x) < 0).

Teorema 4.36. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Dacă există lim f (x) =

x→a
l ∈ R, atunci există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât f este mărginită pe U (adică există
M ≥ 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc |f (x)| ≤ M ).

Definiţia 4.37. Se numeşte vecinătate a lui +∞ o submulţime a lui

R care conţine un interval de forma (α, +∞], unde α ∈ R. Vecinătăţile
pentru −∞ se definesc analog. Vom nota cu V(+∞) şi V(−∞) mulţimile
vecinătăţilor lui +∞ şi respectiv −∞.

Definiţia 4.38. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Spunem că funcţia

f are limita ∞ (respectiv −∞) ı̂n punctul a, dacă pentru orice V ∈ V(∞)
(respectiv V ∈ V(−∞)), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A,
x ̸= a, are loc f (x) ∈ V. În acest caz, vom scrie lim f (x) = ∞ (respectiv
x→a
lim f (x) = −∞).
x→a

Teorema 4.39. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ . Atunci există

lim f (x) = ∞ (respectiv lim f (x) = −∞), dacă şi numai dacă oricare ar fi
x→a x→a
ε > 0, există δε > 0, astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δε , x ∈ A, x ̸= a are loc
f (x) > ε (respectiv f (x) < −ε).

Definiţia 4.40. Fie A ⊂ R. Spunem că +∞ (respectiv −∞) este

punct de acumulare pentru A dacă există a ∈ R, astfel ı̂ncât (α, +∞) ⊂ A
(respectiv (−∞, α) ⊂ A).

Definiţia 4.41. Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât ∞ (respectiv − ∞)

este punct de acumulare pentru A. Spunem că elementul l ∈ R este limita
funcţiei f ı̂n punctul ∞ (respectiv −∞), dacă pentru orice V ∈ V(l), există
U ∈ V(∞) (respectiv U ∈ V(−∞)) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are
loc f (x) ∈ V. În acest caz, vom scrie lim f (x) = l (respectiv lim f (x) = l).
x→∞ x→−∞

Teorema 4.42. Fie l ∈ R, f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât ∞

(respectiv −∞) este punct de acumulare pentru A. Atunci există lim f (x) =
x→∞
182

l (respectiv lim f (x) = l) dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există
x→−∞
δ > 0, astfel ı̂ncât dacă x > δ (respectiv x < −δ), x ∈ A, are loc

|f (x) − l| < ε.

Definiţia 4.43. Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât ∞ (respectiv − ∞)

este punct de acumulare pentru A. Spunem că limita funcţiei f ı̂n punctul
∞ (respectiv −∞ ) este ∞, dacă pentru orice V ∈ V (∞) , există U ∈ V (∞)
(respectiv U ∈ V (−∞)) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩A, are loc f (x) ∈ V.
În acest caz, vom scrie lim f (x) = ∞ (respectiv lim f (x) = ∞).
x→∞ x→−∞

Teorema 4.44. Fie f : A → R, A ⊂ R, astfel ı̂ncât ∞ (respectiv −∞)

este punct de acumulare pentru A. Atunci există lim f (x) = ∞ (respectiv
x→∞
lim f (x) = ∞) dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δε > 0,
x→−∞
astfel ı̂ncât dacă x > δε (respectiv x < −δε ), x ∈ A, are loc f (x) > ε.

Teorema 4.45. Fie f, g : A → R, A ⊂ R, a ∈ A′ şi există lim f (x) = ∞

x→a
(respectiv lim g(x) = −∞). Dacă există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât oricare ar
x→a
fi x ∈ U ∩ A, x ̸= a, f (x) ≤ g(x), atunci există lim g(x) = ∞ (respectiv
x→a
lim f (x) = −∞).
x→a

Definiţia 4.46. Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât ∞ (respectiv −∞)

este punct de acumulare pentru A. Spunem că dreapta y = l, l ∈ R, este
asimptotă orizontală la +∞ (respectiv −∞) pentru funcţia f dacă există
lim f (x) = l (respectiv lim f (x) = l).
x→∞ x→−∞

Definiţia 4.47. Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât ∞ (respectiv −∞)

este punct de acumulare pentru A. Spunem că dreapta y = mx+n, m, n ∈ R,
m ̸= 0, este asimptotă oblică la +∞ (respectiv −∞) pentru funcţia f dacă
există lim |f (x) − mx − n| = 0 (respectiv lim |f (x) − mx − n| = 0).
x→∞ x→−∞

Teorema 4.48. Fie f : A → R, A ⊂ R astfel ı̂ncât ∞ (respectiv −∞)

este punct de acumulare pentru A. Dreapta y = mx + n, m, n ∈ R, m ̸= 0,
este asimptotă oblică la +∞ (respectiv −∞) pentru funcţia f dacă şi numai
dacă există lim f (x)
x = m şi lim (f (x) − mx) = n (respectiv lim
f (x)
x =m
x→∞ x→∞ x→−∞
şi lim (f (x) − mx) = n).
x→−∞
 183

Definiţia 4.49. (i) Spunem că dreapta x = a este asimptotă verticală

la stânga (respectiv dreapta) pentru funcţia f : A → R, A ⊂ R, a ∈ A′s
(a ∈ A′d ) dacă există x→a
lim f (x) = +∞ sau −∞ (respectiv x→a
lim f (x) = +∞
x>a x<a
sau −∞).
(ii) Spunem ca dreapta x = a este asimptotă verticală pentru funcţia
f : A → R, A ⊂ R, a ∈ A′ dacă ea este asimptotă verticală la stânga sau
asimptotă verticală la dreapta pentru f.

Observaţia 4.50.

(i) lim (1 + x1 )x = e;
x→∞
1
(ii) lim (1 + x) x = e;
x→0

(iii) lim ln(1+x)

x = 1;
x→0
(iv) lim a x−1 = ln a, a > 0;
x

x→0
(v) lim sinx x = 1;
x→0
(vi) lim tgxx = 1;
x→0
(vii) lim arcsin
x
x
= 1;
x→0
(viii) lim arctg
x
x
= 1;
x→0
ln x
(ix) lim = 0;
x→∞ x
(x) lim xα ln x = 0, ∀α ∈ (0, +∞);
x→0
x>0
n
(xi) lim xx = 0, n ∈ N, a > 1;
x→∞ a
(xii) a > 1 ⇒ lim loga x = +∞; lim loga x = −∞;
x→∞ x→0
x>0

a ∈ (0, 1) ⇒ lim loga x = −∞; lim loga x = +∞;

x→∞ x→0
x>0
(xiii) lim arctg x = π/2; lim arctg x = −π/2;
x→∞ x→−∞
(xiv) lim tg x = +∞; lim tg x = −∞.
x→π/2 x→−π/2
x<π/2 x>−π/2


0, −1 < a < 1
(xv) a ∈ R ⇒ lim a = 1,
x
a=1
x→∞ 

+∞, a > 1
184

Pentru a ≤ −1, această limită nu există.

Observaţia 4.51. Eliminarea nedeterminărilor se face, de obicei, astfel:

(i) Cazurile 00 , ±∞
±∞ se elimină fie folosind limitele fundamentale, fie cu
regula lui L′ Hôspital (vezi capitolul următor).
(ii) Cazurile 0 · ∞, 0 · (−∞) se reduc la cazurile 00 , ±∞
±∞ astfel: fie f, g :
A → R, a ∈ A′ , astfel ı̂ncât există lim f (x) = 0, lim g(x) = ∞(−∞) şi
x→a x→a
există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât, f (x) ̸= 0, g(x) ̸= 0, ∀x ∈ U \ {a}; putem scrie
f (x)g(x) = f (x)
1 şi astfel nedeterminarea dată se reduce la o nedeterminare
g(x)
0 g(x) ∞
0 sau f (x)g(x) = 1 şi vom obţine o nedeterminare ∞.
f (x)
(iii) Cazul ∞ − ∞ se reduce, de obicei, la cazul 0 · ∞ astfel: fie f, g : A →
R, a ∈ A′ , astfel ı̂ncât există lim f (x) = ∞, lim g(x) = ∞ şi există U ∈ V(a)
x→a x→a
astfel ı̂ncât f (x) ̸= 0, ∀x ∈ U \{a}; putem scrie (f (x)−g(x)) = f (x)(1− fg(x)
(x) ).
Dacă lim fg(x)
(x) = 1, atunci nedeterminarea dată se reduce la o nedeterminare
x→a
0 · ∞; dacă lim fg(x)
(x) > 1(< 1), atunci lim (f (x) − g(x)) = −∞(+∞).
x→a x→a
(iv) Cazurile 00 , ∞0 se reduc la cazul 0·∞ astfel: fie f, g : A → R, a ∈ A′ ,
astfel ı̂ncât există lim f (x) = 0 (+∞), lim g(x) = 0 şi există U ∈ V(a) astfel
x→a x→a
ı̂ncât f (x) > 0, ∀x ∈ U ∩ A \ {a}. Putem scrie f (x)g(x) = eg(x) ln f (x) şi limita
de la exponent este o nedeterminare 0 · (−∞) (respectiv 0 · ∞).
(v) Cazul 1∞ se reduce tot la cazul 0 · ∞ fie prin metoda de la punctul
iv), fie astfel: dacă f, g : A → R, a ∈ A′ , astfel ı̂ncât există lim f (x) = 1,
x→a
lim g(x) = ∞ şi există U ∈ V (a) astfel ı̂ncât , f (x) ̸= 1, ∀x ∈ U \ {a}, atunci
x→a
1
vom scrie f (x)g(x) = {[1+(f (x)−1)] f (x)−1 }g(x)(f (x)−1) . Avem lim [1+(f (x)−
x→a
1
1)] f (x)−1 = e, iar lim g(x)(f (x) − 1) este o nedeterminare 0 · ∞.
x→a

Definiţia 4.52. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Spunem că funcţia f

este continuă ı̂n punctul a dacă oricare ar fi V ∈ V(f (a)), există U ∈ V(a)
astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ U ∩ A, are loc f (x) ∈ V.
Dacă f nu este continuă ı̂n a, vom spune ca f este discontinuă ı̂n a sau
că a este punct de discontinuitate al funcţiei f .

Teorema 4.53. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A′ ∩ A. Atunci f este

continuă ı̂n a dacă şi numai dacă există lim f (x) = f (a). Dacă a este un
x→a
punct izolat al lui A, atunci f este continuă ı̂n a.
 185

Teorema 4.54. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:

(i) f este continuă ı̂n a;

(ii) pentru orice ε > 0, există δ > 0, astfel ı̂ncât dacă |x − a| < δ, x ∈ A,
să rezulte |f (x) − f (a)| < ε (caracterizarea ε − δ);
(iii) pentru orice (xn ) ⊂ A, xn → a implică f (xn ) → f (a) (caracterizarea
cu şiruri).

Definiţia 4.55. Fie f : A → R, A ⊂ R şi a ∈ A. Spunem că funcţia

f este continuă la stânga (respectiv dreapta) ı̂n punctul a, dacă oricare ar
fi V ∈ V(f (a)), există U ∈ V(a) astfel ı̂ncât dacă x ∈ U ∩ As (respectiv
x ∈ U ∩ Ad ) are loc f (x) ∈ V.

Teorema 4.56. Funcţia f : A → R, A ⊂ R este continuă la stânga

(respectiv la dreapta) ı̂n a ∈ A, punct de acumulare la stânga (respectiv la
dreapta) pentru A, dacă şi numai dacă există x→a
lim f (x) = f (a) (respectiv
x<a
lim f (x) = f (a)).
x→a
x>a

Teorema 4.57. Fie f : I → R, I ⊂ R, I interval deschis şi a ∈ I.

Atunci f este continuă ı̂n a dacă şi numai dacă f este continuă la stânga
şi la dreapta ı̂n a.

Teorema 4.58. Fie f : A → R şi a ∈ A. Dacă f este continuă ı̂n a

şi f (a) ̸= 0, atunci există o vecinătate U a lui a astfel ı̂ncât pentru orice
x ∈ U ∩ A, f (x) are acelaşi semn cu f (a).

Definiţia 4.59. Spunem că funcţia f : A → R, A ⊂ R este continuă (pe

A), dacă f este continuă ı̂n orice punct a ∈ A.
Funcţiile polinomiale, logaritmice, exponenţiale, putere, radical, sin, cos,
arcsin, arccos sunt continue pe ı̂ntreg domeniul de definiţie.

Teorema 4.60 (Caracterizare a continuităţii globale). Fie funcţia

f : R → R. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) f este continuă pe R;

(ii) pentru orice mulţime deschisă D ⊂ R, f −1 (D) este mulţime deschisă;
(iii) pentru orice mulţime ı̂nchisă F ⊂ R, f −1 (F ) este mulţime ı̂nchisă.
186

(iv) pentru orice A ⊂ R, are loc f (A) ⊂ f (A).

Teorema 4.61. Dacă f, g : A → R, A ⊂ R sunt funcţii continue pe

A, λ ∈ R atunci:

(i) f + g, λf sunt funcţii continue pe A;

(ii) f g este continuă pe A;
f
(iii) g este continuă pe mulţimea A\{x ∈ A | g(x) = 0};
(iv) |f |, min(f, g), max(f, g) sunt funcţii continue pe A.

Teorema 4.62 (Compunerea funcţiilor continue). Fie A şi B

submulţimi nevide ale lui R şi funcţiile f : A → B, g : B → R.

(i) Dacă f este continuă ı̂n a ∈ A, iar g este continuă ı̂n f (a), atunci
g ◦ f este continuă ı̂n a.
(ii) Dacă f este continuă pe A, iar g este continuă pe B atunci g ◦ f este
continuă pe A.

Teorema 4.63. Dacă A ⊂ R, f : A \ {a} → R, a ∈ A′ şi există

lim f (x) = l ∈ R, atunci funcţia
x→a
{
f (x), x ∈ A\{a}
fe(x) =
l, x=a

este continuă ı̂n a (fe se numeşte prelungirea prin continuitate a funcţiei f ).

Definiţia 4.64. Fie I ⊂ R un interval şi fie f : I → R. Un punct de

discontinuitate a ∈ I se numeşte punct de discontinuitate de specia I dacă
există limitele laterale ı̂n a şi ele sunt finite. În caz contrar vom spune că a
este punct de discontinuitate de specia a II-a.

Teorema 4.65. Fie I ⊂ R un interval deschis. Dacă f : I → R este o

funcţie monotonă pe I, atunci punctele sale de discontinuitate sunt de specia
I. În plus, mulţimea punctelor de discontinuitate este cel mult numărabilă.

Teorema 4.66. Dacă A ⊂ R este o mulţime compactă şi f : A → R

este continuă, atunci f (A) este compactă.
 187

Teorema 4.67 (Weierstrass). Dacă A este o submulţime nevidă şi

compactă a lui R şi f : A → R este continuă pe A, atunci f este mărginită
pe A (adică f (A) este o mulţime mărginită) şi ı̂şi atinge marginile (adică
există a, b ∈ A, astfel ı̂ncât sup f (x) = f (a) şi inf f (x) = f (b)).
x∈A x∈A

Definiţia 4.68. Fie ∅ ̸= A ⊂ R. Funcţia f : A → R se numeşte uniform

continuă pe mulţimea B ⊂ A dacă pentru orice ε > 0, există δ > 0 astfel
ı̂ncât pentru orice x, y ∈ B, |x − y| < δ are loc |f (x) − f (y)| < ε.

Observaţia 4.69. f nu este uniform continuă pe A dacă şi numai dacă

există ε > 0 şi (xn ), (yn ) ⊂ A astfel ı̂ncât xn − yn → 0 şi |f (xn ) − f (yn )| ≥ ε
pentru orice n ∈ N.

Propoziţia 4.70. Fie ∅ ̸= A ⊂ R, f : A → R o funcţie uniform

continuă pe A şi B ⊂ A. Atunci:

(i) f este continuă pe A;

(ii) f este uniform continuă şi pe mulţimea B.

Definiţia 4.71. Funcţia f : A ⊂ R → R se numeşte lipschitziană (sau

L−lipschitziană) pe A, dacă există L > 0 astfel ı̂ncât |f (x)−f (y)| ≤ L|x−y|,
pentru orice x, y ∈ A (L se numeşte constantă Lipschitz a funcţiei f ).

Teorema 4.72. Dacă f : A ⊂ R → R este lipschitziană, atunci f este

uniform continuă pe A.

Observaţia 4.73. Dacă f este derivabilă pe A (a se vedea capitolul

următor) şi f ′ este mărginită pe A, atunci f este lipschitziană pe A.

Teorema 4.74 (Cantor). Fie ∅ = ̸ A ⊂ R. Dacă f : A → R este

continuă pe A, iar A este compactă, atunci f este uniform continuă pe A.

Teorema 4.75 (Prelungire prin continuitate). Fie ∅ ̸= A ⊂ R

mărginită şi f : A → R continuă pe A. Funcţia f este uniform continuă pe
A dacă şi numai dacă f se poate prelungi prin continuitate la A.

Definiţia 4.76 Fie I ⊂ R un interval. Spunem că funcţia f : I → R

are proprietatea lui Darboux dacă pentru orice a, b ∈ I, a < b şi orice λ ∈
(f (a), f (b)) sau λ ∈ (f (b), f (a)) există cλ ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (cλ ) = λ.
188

Teorema 4.77. Fie I ⊂ R un interval. Funcţia f : I → R are propri-

etatea lui Darboux dacă şi numai dacă pentru orice J ⊂ I, J interval, f (J)
este interval.

Teorema 4.78. Fie I ⊂ R, I interval. Dacă funcţia f : I → R este

continuă şi a, b ∈ I, a < b, astfel ı̂ncât f (a)f (b) < 0, atunci există c ∈ (a, b)
astfel ı̂ncât f (c) = 0.

Teorema 4.79. Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este continuă,

atunci f are proprietatea lui Darboux.

Propoziţia 4.80. Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este continuă,

atunci f (I) este interval.

Teorema 4.81. Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R are proprietatea

lui Darboux, atunci f are numai discontinuităţi de specia a II-a.

Teorema 4.82. Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R are proprietatea

Darboux şi f este monotonă, atunci f este continuă.

Teorema 4.83. Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este injectivă şi

continuă, atunci f este strict monotonă pe I.

Teorema 4.84. Fie I şi J intervale din R şi funcţia f : I → J, continuă

pe I, astfel ı̂ncât f (I) = J. Atunci f este bijectivă dacă şi numai dacă este
strict monotonă. În acest caz, f −1 : J → I este continuă.

Definiţia 4.85. Fie A, B ⊂ R. Funcţia f : A → B se numeşte home-

omorfism dacă f este bijectivă şi bicontinuă (adică f, f −1 sunt funcţii con-
tinue).
 189

Probleme
4.1 Să se determine aderenţa, interiorul, mulţimea derivată, frontiera,
aderenţa interiorului şi interiorul aderenţei pentru mulţimile de mai jos.
Să se precizeze de asemenea ı̂n fiecare caz dacă mulţimea este mărginită sau
compactă.

(i) A ⊂ R, A = [2, 3) ∪ {4} ∪ (5, 7);

(ii) A ⊂ R, A = { n1 | n ∈ N∗ };
(iii) A ⊂ R, A = { n+1 ∗
n sin 2 | n ∈ N };
nπ

(iv) A ⊂ R, A = (R \ Q)∩[−1, 5].

(−1)n n
4.2 Fie mulţimea A = n
n+1 sin nπ
3 + (1 + n ) ⊂ R, n ∈ N. Să se deter-
◦
mine A, A.

4.3 Fie α, β : P(R) → P(R), α(A) = int A, β(A) = int A. Arătaţi că:

(i) dacă A este deschisă, atunci A ⊂ α(A);

(ii) dacă A este ı̂nchisă, atunci β(A) ⊂ A;
(iii) pentru orice A ⊂ R, α(α(A)) = α(A) şi β(β(A)) = β(A).

Daţi exemplu de mulţime A pentru care A, int A, A, α(A), β(A), α(int A),
β(A) sunt toate diferite ı̂ntre ele.

4.4 Arătaţi că A ⊂ R este deschisă dacă şi numai dacă A ∩ Fr A = ∅ şi
este ı̂nchisă dacă şi numai dacă Fr A ⊂ A.

4.5 Fie (xn ) un şir de puncte din R. Arătaţi că mulţimea punctelor limită
ale şirului (xn ), definită (ca ı̂n Capitolul 2) prin

L((xn )) = {x ∈ R | x = lim xnk , (xnk ) subşir al lui (xn )}

este ı̂nchisă.

4.6 Fie (xn ) ⊂ R un şir şi An = {xm | m ≥ n}. Arătaţi că (xn ) este
convergent dacă şi numai dacă diam An → 0.

4.7 Fie a ∈ R. Arătaţi că mulţimile de forma (a − 2ε, a + ε), ε > 0

formează un sistem fundamental de vecinătăţi pentru punctul a. Aceeaşi
problemă pentru mulţimile (a − n3 , a + n+1
1
), n ∈ N∗ .
190

4.8 (Principiul lui Banach de punct fix.) Fie f : R → R o funcţie Lipschitz

de constantă Lipschitz L ∈ (0, 1) (o astfel de funcţie se numeşte contracţie).
Fie şirul (xn ) definit prin x0 ∈ R, xn+1 = f (xn ), pentru orice n ≥ 0. Arătaţi
că (xn ) este convergent, iar limita sa este un punct fix al lui f. Deduceţi
că o funcţie cu proprietatea de mai sus admite un punct fix unic. Rămân
adevărate rezultatele dacă L = 1?

4.9 Să se arate că dacă D ⊂ R este o mulţime deschisă, iar A ⊂ R este o
mulţime arbitrară, atunci mulţimea A + D = {a + d | a ∈ A, d ∈ D} este
deschisă.

4.10 Fie A, D două submulţimi ale lui R. Să se arate că dacă D este des-
chisă, atunci D ∩ A ⊂ D ∩ A. Să se arate că ipoteza asupra submulţimii D
este esenţială.

4.11 Fie A, D două submulţimi ale lui R. Să se arate că dacă D este des-
chisă, atunci D ∩A ̸= ∅ dacă şi numai dacă D ∩A ̸= ∅. Să se arate că ipoteza
asupra submulţimii D este esenţială.

4.12 Fie A, D două submulţimi ale lui R. Să se arate că dacă D este
deschisă, atunci D + A = D + A. Să se arate că ipoteza asupra submulţimii
D este esenţială.

4.13 Fie A, B două submulţimi compacte ale lui R. Să se arate că A + B
este compactă. Demonstraţi ı̂n trei moduri: cu definiţia, cu şiruri şi cu
acoperiri deschise.

4.14 Arătaţi că orice reuniune finită de mulţimi compacte este compactă
şi orice intersecţie de mulţimi compacte este mulţime compactă. Este orice
reuniune de mulţimi compacte o mulţime compactă?

4.15 Fie (xn ) ⊂ R un şir convergent şi A = {xn | n ∈ N} ∪ {lim xn }. Să

se arate că A este compactă.

4.16 Arătaţi că dacă A ⊂ R este mulţime mărginită, atunci A şi A′ sunt
compacte.

4.17 Fie A, B ⊂ R mulţimi nevide, disjuncte. Să se arate că dacă A este
ı̂nchisă şi B compactă, atunci d(A, B) > 0. Rămâne adevărată proprietatea
dacă B este doar ı̂nchisă?
 191

4.18 Arătaţi că pentru orice submulţime A a lui R există o submulţime

B a lui R cel mult numărabilă astfel ı̂ncât B ⊂ A ⊂ B.

4.19 Arătaţi că pentru orice mulţime ı̂nchisă A ⊂ R există un şir de

puncte (xn ) astfel ı̂ncât L((xn )) = A.

4.20 Să se arate că pentru orice submulţime a lui R, mulţimea punctelor
izolate este cel mult numărabilă.

4.21 Fie A ⊂ R nevidă, cel mult numărabilă. Să se arate că (R \ A)′ = R.

4.22 Fie A ⊂ R nenumărabilă. Să se arate că A′ ̸= ∅.

4.23 Fie A ⊂ R nevidă, cel mult numărabilă. Să se arate că int A = ∅.

4.24 Fie f : R → R, f (x) = 3x − 2. Demonstraţi că:

( )
(i) ∃δ > 0 a.ı̂. x ∈ (2 − δ, 2 + δ) ⇒ f (x) ∈ 4 − 1
100 , 4 + 1
100 ;
(ii) ∃δ1 > 0 a.ı̂. |x − 2| < δ1 ⇒ |f (x) − 4| < 1
1000 ;
(iii) demonstraţi, folosind caracterizarea ε − δ, că lim f (x) = 4.
x→2

4.25 (i) Dovediţi că există δ > 0 aşa ı̂ncât dacă |x − 1| < δ atunci
( )
1 1
x +x∈ 2−
2
,2 + .
100 100

(ii) Demonstraţi, folosind caracterizarea ε − δ, iar apoi caracterizarea cu

şiruri, că lim (x2 + x) = 2.
x→1

4.26 Demonstraţi că:

(i) există A ∈ R+ aşa ı̂ncât dacă |x| > A, să rezulte

( )
2x + 3 1 1
∈ 2 − 3,2 + 3 ;
x+4 10 10

(ii) lim 2x+3

= 2, folosind caracterizarea ε − δ;
x→∞ x+4
(iii) lim x+1 = 12 , folosind definiţia cu vecinătăţi.
x→∞ 2x+3

4.27 Folosind definiţia dovediţi că:

192

x2 +1
(i) lim = ∞;
x→∞ x+1
x2 +2
(ii) lim 2x+1 = −∞.
x→−∞

4.28 Demonstraţi că există A, M ≥ 0, aşa ı̂ncât pentru orice x ≥ A,

 3 
 2x + 5x + 1  M
 
 5x7 + 2x3 + 1  ≤ x4 .

4.29 Demonstraţi că funcţiile următoare nu au limită ı̂n punctele indicate:

(i) f (x) = sin x la ∞;

(ii) f (x) = cos x21+x ı̂n 0;
[ ]
(iii) f (x) = x1 ı̂n 0.

4.30 Calculaţi limitele laterale ı̂n punctele precizate:

1
(i) f (x) = e 4−x2 , x = 2;
1
(ii) f (x) = 1 , x = 1;
1+2 x2 −1
[ ]
(iii) f (x) = x x1 , x = 0;
 
 
(iv) f (x) = ln  12 − sin(x−1)
(x−1) 
2 ,x = 1.

4.31 Calculaţi limitele:

1 − cos x
(i) lim ;
x→0 x2
x3
(ii) lim ;
x→0 sin 2x − 2 sin x
( x )1 ( x )1 ( x )1
a + bx x a + bx x a + bx x
(iii) lim , lim ; lim , a, b > 0;
x→0 2 x→+∞ 2 x→−∞ 2
1 − cos3 x
(iv) lim ;
x→0 sin2 x
2
(2sin x − 1) ln(1 + x2 )
(v) lim ;
x→0 arcsin(x4 + x)
x3 + 1
(vi) lim 2 ;
x→∞ (x + 1) ln x
( √ ) x √
x+ x
(vii) lim √ ;
x→∞ x − x
 193

1
(viii) lim (2x + sin x) x ;
x→0
√
x2 − x
(ix) lim √ ;
x→1 x−1
√
x2 + 3 + 2x
(x) lim ;
x→−1 3x2 + 5x + 2
√
3x − x2 + 8
(xi) lim √ √ ;
x→1 2x + 2 − x + 3
√ √
3
x+7+2 x+3−6
(xii) lim ;
x→1 x2 + x − 2
2x + 23−x + 6
(xiii) lim √ ;
x→2 2−x − 21−x
( )
3 3x2 + 2
(xiv) lim − ;
x→−1 1 + x3 1 + x5
√ √
x+1− x−2
(xv) lim √ √ ;
x→∞ x3 + x2 − 2 − x3 − x2 + 1
( )
5 3
(xvi) lim − ;
x→1 1 − x5 1 − x3
1 2
(xvii) lim ( )ln(1+sin x) ;
x↘0 x
(π − x) sin x
(xviii) lim ;
x→π 1 + cos x
( )
3 +2
(xix) lim − 2 ;
x→0 x3 − 1 x −1
2
esin− cos xx
(xx) lim ;
x→0 x sin x
√ √
(xxi) lim ( x2 + x + 1 + 3 x2 + x + 2 − 4x);
x→∞
√ √ √
(xxii) lim x sin( x + 1 − x);
x→∞
1
(xxiii) lim sin x sin ;
x→∞ x
sin x − cos x
(xxiv) lim ;
x→∞
√ x √
3
x+7+2 x+3−6
(xxv) lim ;
x→1 x2 + x + 2
( )
k√ 1 1
(xxvi) lim 2x x √ −√ ;
x→∞ x−1 x+1
 194

(xxvii) limπ (2x − π) tg x;

x→ 2
( )
21 1
(xxviii) lim x + x ;
x→0 sin x e − 1
(xxix) lim (1 + sin x) ln x;
x→∞
(xxx) lim (2 + cos x) ln x;
x→∞
[ ] 16
sin(x + π4 ) (π−4x)2
(xxxi) limπ .
x→ 2 sin 2x
x3 + 1
(xxxii) lim ln x;
x→0,x>0 x2 + 1
( 1 )sin(x−1)2
(xxxiii) lim e x−1 ;
x→1,x<1
( )ln(1+sin2 x)
1
(xxxiv) lim ;
x→0,x>0 x
( α ) √ 2
x + x + 1 γx− x −x
(xxxv) lim , α, β, γ ∈ N∗ .
x→∞ xβ − 1

4.32 Studiaţi continuitatea funcţiilor:

 x2
 x2 −1 , x ∈ [0, 1)

(i) f : [0, ∞) → R, f (x) = 1, x=1

 x−11
e , x ∈ (1, ∞)
{
1
arctg x−1 , x ̸= 1
(ii) f : R → R, f (x) = ,a ∈ R
a, x=1
nx
(iii) f : R → R, f (x) = limn eenx+x
+1 ;
√ 2


x +1−1
x , x ∈ (−∞, 0)
(iv) f : R → R, f (x) = ax + b, x ∈ [0, 2] , a, b ∈ R

 2x −4
x−1 , x ∈ (2, ∞)
{ √
2( 1−x−a)
, x ∈ (−∞, 0)
(v) f : R → R, f (x) = x , a, b ∈ R
be − 2,
x x ∈ [0, ∞)

 2 1 x ∈ (−∞, 0)
x e x ,
(vi) f : R → R, f (x) = 0, x=0 .

 ln(2−cos x)
x2
, x ∈ (0, ∞)
 195

4.33 Fie g, h : R → R funcţii continue. Definim f : R → R dată prin

{
g(x), x ∈ Q
f (x) = .
h(x), x ∈ R \ Q

Studiaţi continuitatea lui f.

4.34 Fie funcţia lui Riemann f : [0, 1] → R dată prin

{
1
, x ∈ (0, 1], x = m
n , m, n ∈ N,(m, n) = 1 .
f (x) = n
0, x ∈ [0, 1] \ Q sau x = 0

Determinaţi mulţimea punctelor de continuitate ale lui f. Are f proprietatea

lui Darboux?

4.35 Fie funcţia f : R → R,

{
sin x1 , x ̸= 0
f (x) = .
α, x=0

(i) f este continuă ı̂n punctele x = p1 , unde p ∈ N∗ ?

(ii) Determinaţi α ∈ R astfel ı̂ncât:
- f să fie continuă;
- f să aibă proprietatea lui Darboux.
(iii) Aceeaşi problemă pentru funcţia
{
sin x sin x1 , x ̸= 0
f (x) = .
α, x=0

Generalizare.

4.36 Precizaţi dacă următoarele funcţii sunt continue şi dacă au propri-
etatea lui Darboux:
{ 1
e− x2 sin x1 , x<0
(i) f (x) = x2 , β ∈ R;
x+1 cos x + β, x ≥ 0
{
x2 , x ∈ Q
(ii) f (x) = ;
x3 , x ∈ R \ Q
196

cos x+|x−1|enx
(iii) f (x) = lim 1+enx .
n→∞

4.37 Fie ∅ ̸= A ⊂ R şi f : A → R continuă. Atunci f = 0 dacă şi numai

dacă pentru orice a ∈ A şi orice V ∈ V(a), există x ∈ V ∩ A astfel ı̂ncât
f (x) = 0.

4.38 Fie f : R → R o funcţie neconstantă cu proprietatea că f (x + r) =

f (x) pentru orice x ∈ R şi orice r ∈ Q. Să se arate că f este discontinuă ı̂n
orice punct din R. Să se dea un exemplu de astfel de funcţie.

4.39 Fie I un interval deschis din R, a ∈ I şi f : I → R o funcţie mărginită

pe I. Numim oscilaţia funcţiei f ı̂n punctul a numărul

ωf (a) = inf {diam (f (V ∩ I)) |V ∈ V (a)} .

Să se arate că:

(i) f este continuă ı̂n a dacă şi numai dacă ωf (a) = 0;

(ii) pentru orice ε > 0, mulţimea Aε = {x ∈ I | ωf (x) ≥ ε} este ı̂nchisă;
(iii) mulţimea Df a punctelor de discontinuitate ale lui f este de tip Fσ .

4.40 (i) Există funcţii f : R → R continue pe Q şi discontinue pe R \ Q?

(ii) Există funcţii f : [0, 1] → R continue pe [0, 1] \ Q şi discontinue pe
[0, 1] ∩ Q?

4.41 Fie f, g : R → R continue pe R astfel ı̂ncât f (x) = g(x) pentru orice

x ∈ Q. Arătaţi că f = g.

4.42 Fie f : R → R atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) f este continuă pe R;

(ii) ∀B ⊂ R, f −1 (int B) ⊂ int f −1 (B);
( )
(iii) ∀B ⊂ R, f −1 (B) ⊂ f −1 B .

4.43 (i) Dacă (f ): R → R este continuă, este adevărat că pentru orice
A ⊂ R are loc f A ⊃ f (A)?
(ii) Dacă f este bijectivă,
( )atunci f este homeomorfism dacă şi numai
dacă pentru orice A ⊂ R, f A = f (A).

4.44 Determinaţi mulţimile A ⊂ R cu proprietatea că funcţia caracteris-

tică asociată, φA , este continuă pe R.
 197

4.45 (i) Dacă f : [a, ∞) → R este continuă, iar graficul lui f admite
asimptotă la +∞, atunci f este uniform continuă pe mulţimea de definiţie.
(ii) Dacă f : R → R este continuă, iar graficul lui f admite asimptotă la
+∞ şi la −∞, atunci f este uniform continuă pe R.
(iii) Dacă f : (a, ∞) → R este continuă, iar graficul lui f admite asimp-
totă verticală la dreapta ı̂n x = a, atunci f nu este uniform continuă pe
(a, ∞).

4.46 Dacă f : R → R este continuă şi periodică, atunci f este uniform

continuă.

4.47 Să se studieze uniforma continuitate a funcţiilor:

x−2 pe intervalele: (3, 4] ; (2, 4] ; [4, ∞) ;

1
(i) f (x) =
f (x) = x x−1 pe intervalele: (1, 2); (1, ∞); (0, ∞);
2
(ii)
√
(iii) ex , ln x, sin x, cos x, tg x, arctg x, sin x2 , x2 + x + 1 pe domeniul maxim
de definiţie.

4.48 Studiaţi uniforma continuitate a funcţiilor pe mulţimile de definiţie:

{
ln x ln (1 − x) , x ∈ (0, 1)
(i) f (x) = ;
ctg (x − 1) − x−1 , x ∈ (1, 2)
1
{ x sin x ( π )
a −a
3 , x ∈ −2,0
(ii) f (x) = ( 2 x )1 , a > 0;
π arccos x
x
, x ∈ (0, 1)
{ arctg(1+x)−arctg(1−x)
2x −2sin x
, x ∈ (0, 1)
(iii) f (x) = ( tg x ) x1 ( ).
α+ x , x ∈ − π4 , 0

4.49 Fie ∅ ̸= D ⊂ R. Să se arate că o funcţie f : D → R uniform continuă

transformă şirurile Cauchy ı̂n şiruri Cauchy. Daţi un exemplu de funcţie
continuă pentru care proprietatea nu este adevărată.

4.50 Fie ∅ ̸= A ⊂ R. Definim dA : R → R prin dA (x) = d(x, A) =

inf{|x − a| ; a ∈ A}. Demonstraţi că:

(i) d (x, A) = 0 dacă şi numai dacă x ∈ A.

(ii) Funcţia dA este 1−Lipschitz (deci este uniform continuă).
(iii) Dacă A este compactă, atunci pentru orice x ∈ R \ A, există a ∈ A
astfel ı̂ncât d (x, A) = |x − a| . Este a unic? Dacă A este doar ı̂nchisă
rezultatul se mai păstrează?
198

(iv) Dacă A este ı̂nchisă (respectiv deschisă), atunci A este o mulţime de

tip Gδ (respectiv Fσ ).

4.51 Demonstraţi următoarea reciprocă a Teoremei lui Weierstrass: dacă

A ⊂ R şi orice funcţie f : A → R, continuă pe A, este mărginită, atunci A
este compactă.

4.52 Fie funcţia f : R → R continuă astfel ı̂ncât f ◦ f admite puncte fixe.

Atunci şi f admite puncte fixe.

4.53 Să se arate că nu există o funcţie f : [0, 1] → (0, 1) continuă şi
surjectivă.

4.54 Daţi exemplu de funcţie f : (0, 1) → [0, 1] continuă şi surjectivă.

Arătaţi că o asemenea funcţie nu poate fi injectivă.

4.55 Fie a, b ∈ R cu a < b şi f : [a, b] → [a, b] continuă. Să se arate că f
are punct fix.

4.56 Fie f : R → R o funcţie continuă pe R şi α, β ∈ R. Considerăm

mulţimile A = {x ∈ R | f (x) < α}, B = {x ∈ R | f (x) > α}, C = {x ∈
R | f (x) ≤ α}, D = {x ∈ R | f (x) ≥ α}, E = {x ∈ R | α < f (x) < β},
F = {x ∈ R | α ≤ f (x) ≤ β}, G = {x ∈ R | f (x) = α}. Să se arate că
mulţimile A, B, E sunt deschise, iar mulţimile C, D, F, G sunt ı̂nchise.

4.57 Fie f : R → R continuă astfel ı̂ncât f (x + 1) = f (x) pentru orice

x ∈ R. Să se arate că f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe R. Să se
arate că există x ∈ R astfel ı̂ncât f (x + π) = f (x). Daţi exemplu de funcţie
f : R → R continuă şi mărginită care nu ı̂şi atinge marginile pe R.

4.58 Fie f : [0, 2] → R continuă cu f (0) = f (2). Să se arate că există
c ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât f (c) = f (c + 1).

4.59 Fie f : [0, 1] → R continuă cu f (0) = f (1). Să se arate că pentru
orice n ∈ N∗ există c ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât f (c) = f (c + n1 ).

4.60 Fie f : [0, ∞) → R continuă şi a, b ∈ R, a < b. Presupunem că există

(xn ), (yn ) → ∞ astfel ı̂ncât f (xn ) → a, f (yn ) → b. Să se arate că pentru
orice c ∈ (a, b) există (zn ) → ∞ astfel ı̂ncât f (zn ) → c.
 199

4.61 Fie f : (0, ∞) → (−1, 1) continuă. Presupunem că există (xn ), (yn ) →
∞ astfel ı̂ncât f (xn ) → −1, f (yn ) → 1. Să se arate că există (zn ) → ∞ astfel
ı̂ncât f (zn ) → 0. Există astfel de funcţii?

4.62 Fie (an ) un şir de numere strict pozitive, an → 0. Fie f : R → R

continuă astfel ı̂ncât f (x + an ) = f (x) pentru orice x ∈ R şi orice n ∈ N. Să
se arate că f este funcţie constantă.

4.63 Fie A, B submulţimi nevide ale lui R aşa ı̂ncât d(A, B) > 0 şi funcţia
f : A ∪ B → R. Dacă f este uniform continuă pe A şi pe B, atunci f este
uniform continuă pe A ∪ B. Are loc proprietatea dacă d(A, B) = 0?

4.64 Fie I1 , I2 intervale ı̂nchise din R şi funcţia f : I1 ∪ I2 → R. Dacă

f este uniform continuă pe I1 şi pe I2 , atunci f este uniform continuă pe
I1 ∪ I2 .
200

Soluţii

4.1 Pentru rezolvarea acestui exerciţiu vom face uz de definiţiile punctelor

interioare, aderente, de acumulare precum şi de caracterizările lor fără a le
mai preciza de fiecare dată.
◦
(i) A = (2, 3) ∪ (5, 7), A = [2, 3] ∪ {4} ∪ [5, 7], A′ = [2, 3] ∪ [5, 7],
Fr A = {2, 3, 4, 5, 7}. Evident, A ⊂ D(0, 7) = [−7, 7], deci A este mărginită.
Mulţimea A nu este compactă pentru că nu este ı̂nchisă (A ̸= A).
(ii) Mulţimea este formată din termenii unui şir de numere reale cu
limita 0. Pentru a deduce A, A′ putem utiliza (şi) caracterizarea cu şiruri a
◦
punctelor aderente şi de acumulare. Astfel A = ∅ deoarece nu există nici o
bilă deschisă (adică interval deschis) inclusă ı̂n A; A = A ∪ {0}; A′ = {0};
Fr A = A. Mulţimea A este mărginită: A ⊂ D(0, 1) = [−1, 1] şi nu este
compactă, nefiind ı̂nchisă.
Problema se poate generaliza astfel: dacă (xn ) ⊂ R, (xn ) monoton,
◦
convergent la x ∈ R şi A este mulţimea termenilor săi, atunci A = ∅, A =
A ∪ {x}, A′ = {x}, Fr A = A.
(iii) Mulţimea este formată din termenii unui şir divergent de numere
reale. Pentru a studia punctele aderente este nevoie să determinăm punctele
n sin 2 . Atunci x2k = 0, x4k+1 = 4k+1 → 1
limită ale şirului. Fie xn = n+1 nπ 4k+2
◦
şi x4k+3 = − 4k+3
4k+4
→ 1. Prin urmare, A = ∅ (ca mai sus), A = A ∪ {−1, 1},
′
A = {−1, 1}, Fr A = A. A este mărginită, dar nu este compactă.
(iv) Ţinând cont de densitatea mulţimilor Q şi R \ Q ı̂n R se obţine
◦
A = ∅ (ı̂n orice interval deschis există atât numere raţionale cât şi nu-
mere iraţionale), A = [−1, 5], A′ = [−1, 5], Fr A = [−1, 5]. Mulţimea este
mărginită dar nu este ı̂nchisă, deci nu este compactă.

4.2 Se procedează ca la exerciţiul precedent (punctul (iii)).

4.3 (i) Dacă A este deschisă, atunci int A = A ⊂ A, deci int A ⊂ int A =
α(A).
(ii) Dacă A este ı̂nchisă, atunci A = A, deci β(A) = int A ⊂ A ⊂ A.
(iii) Deoarece α(A) este deschisă, α(A) ⊂ α(α(A)). Dar A este ı̂nchisă,
deci β(A) ⊂ A, de unde rezultă int(β(A)) ⊂ α(A), adică α(α(A)) ⊂ α(A).
Astfel, are loc egalitatea. Pentru cealaltă egalitate se procedează analog.
Fie A = [0, 1) ∪ (1, 2] ∪ {3} ∪ [Q ∩ (4, 5)]. Această mulţime verifică pro-
prietăţile cerute.
 201

4.4 Avem echivalenţele:

◦ ◦
A ∩ Fr A = ∅ ⇔ A ∩ (A \ A) = ∅ ⇔ A ∩ (A ∩ (R \ A)) = ∅ ⇔ (A ∩ A) ∩
◦ ◦ ◦
(R \ A) = ∅ ⇔ A ∩ (R \ A) = ∅ ⇔ A ⊂ A ⇔ A este deschisă
şi
A este ı̂nchisă ⇔ R\A este deschisă ⇔ R\A∩Fr(R\A) = ∅ ⇔ Fr(R\A) ⊂
A ⇔ Fr A ⊂ A.

4.5 Fie x ∈ R \ L((xn )). Există ε > 0 astfel ı̂ncât B(x, ε) nu conţine nici
un element al şirului (xn ). Arătăm că B(x, 2ε ) ⊂ R \ L((xn )); din această
incluziune rezultă că R \ L((xn )) este deschisă, deci L((xn )) este ı̂nchisă.
Într-adevăr, dacă există y ∈ B(x, 2ε ) ∩ L((xn )), atunci B(y, 2ε ) ar conţine o
infinitate de termeni ai şirului; cum B(y, 2ε ) ⊂ B(x, ε), aceasta reprezintă o
contradicţie.

4.6 Remarcăm că dacă n ≤ p, atunci Ap ⊂ An , deci diam Ap ≤ diam An .

Presupunem că (xn ) este convergent; atunci (xn ) este şir fundamental:
pentru orice ε > 0, există nε ∈ N, ı̂ncât pentru orice n, m ≥ nε , |xn − xm | <
ε. Aceasta ı̂nseamnă că supm,n≥nε |xn − xm | ≤ ε, adică diam Anε ≤ ε. Cum
pentru orice n ≥ nε , diam An ≤ diam Anε ≤ ε, rezultă că diam An → 0.
Invers, presupunem că diam An → 0. Pentru orice ε > 0, există nε ∈ N,
ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , diam An < ε, adică pentru orice m, p ≥ nε ,
|xm − xp | < ε. Prin urmare şirul (xn ) este fundamental, deci convergent.

4.7 Vom verifica cele două proprietăţi ale sistemelor fundamentale de

vecinătăţi. Astfel pentru orice ε > 0, (a − ε, a + ε) ⊂ (a − 2ε, a + ε) şi prin
urmare, (a − 2ε, a + ε) ∈ V(a). Fie acum V ∈ V(a); conform definiţiei, există
ε > 0 astfel ı̂ncât (a − ε, a + ε) ⊂ V. Atunci intervalul (a − ε, a + 2ε ) are
forma căutată şi este inclus ı̂n V. Prin urmare, familia (a − 2ε, a + ε), ε > 0
formează un sistem fundamental de vecinătăţi pentru punctul a.
Evident, (a − n+1 1 1
, a + n+1 ) ⊂ (a − n3 , a + n+1
1
), pentru orice n ∈ N∗ , deci
(a− n , a+ n+1 ) ∈ V(a). Fie ∈ V(a); există ε > 0 astfel ı̂ncât (a−ε, a+ε) ⊂ V.
3 1

Căutăm un număr natural n astfel ı̂ncât (a − n3 , a + n+1 1

) ⊂ (a − ε, a + ε).
Este de ajuns să găsim n cu proprietatea n ≤ ε. Un asemenea număr este
3

n = [ 3ε ] + 1. Astfel obţinem concluzia.

4.8 Fie x0 ∈ R, xn+1 = f (xn ), pentru orice n ≥ 0. Arătăm că şirul (xn )
este şir Cauchy. Avem
|x2 − x1 | = |f (x1 ) − f (x0 )| ≤ L |x1 − x0 | ,
|x3 − x2 | = |f (x2 ) − f (x1 )| ≤ L |x2 − x1 | ≤ L2 |x1 − x0 | .
202

Prin inducţie rezultă că

|xn+1 − xn | ≤ Ln |x1 − x0 | , ∀n ∈ N∗ .

Fie acum n, p ∈ N∗ . Avem inegalităţile

|xn − xn+p | ≤ |xn − xn+1 | + |xn+1 − xn+2 | + ... + |xn+p−1 − xn+p | ≤

≤ Ln |x1 − x0 | + Ln+1 |x1 − x0 | + ... + Ln+p−1 |x1 − x0 | =
1 − Lp
= |x1 − x0 | (Ln + Ln+1 + ... + Ln+p−1 ) = |x1 − x0 | Ln ≤
1−L
Ln
≤ |x1 − x0 | .
1−L
Dacă x1 = x0 , din relaţia de mai sus deducem că şirul este constant şi deci
limita sa este x0 ; ı̂n plus, x0 = f (x0 ), adică x0 este punct fix al funcţiei f.
Dacă x1 ̸= x0 , atunci deoarece lim Ln = 0 obţinem că pentru orice ε > 0,
există nε ∈ N∗ astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi pentru orice p ∈ N∗ are loc
Ln
|xn − xn+p | ≤ |x1 − x0 | < ε.
1−L
Prin urmare, şirul (xn ) este fundamental, deci convergent. Să notăm limita
sa cu x. Avem:

|x − f (x)| ≤ |x − xn+1 | + |xn+1 − f (x)| = |x − xn+1 | + |f (xn ) − f (x)|

≤ |x − xn+1 | + L |xn − x| → 0.

Deducem că |x − f (x)| = 0, adică x este punct fix al funcţiei f. Prespunând

că ar exista două puncte fixe x, y, x ̸= y, ale funcţiei f , atunci se obţine
contradicţia

|x − y| = |f (x) − f (y)| ≤ L |x − y| < |x − y| .

Punctul fix este unic. Dacă L = 1, rezultatele nu sunt adevărate. De

exemplu, funcţia f : R → R, f (x) = x + 1 (L = 1) nu are puncte fixe şi orice
şir definit ca mai sus este divergent la +∞.
∪
4.9 Putem scrie A + D = (a + D) unde a + D = {a + d | d ∈ D}.
a∈A
Având ı̂n vedere că orice reuniune de mulţimi deschise este mulţime deschisă,
este suficient să arătăm că a + D este deschisă pentru orice a ∈ A. Fie
a + d ∈ a + D unde d ∈ D. Cum D este deschisă, există ε > 0 astfel ı̂ncât
B(d, ε) ⊂ D. Dar a + B(d, ε) = B(a + d, ε); ı̂ntr-adevăr, dacă y ∈ a + B(d, ε),
 203

atunci y − a ∈ B(d, ε), deci |y − a − d| < ε, adică y ∈ B(a + d, ε). Invers,

dacă y ∈ B(a + d, ε), atunci |y − a − d| < ε, deci y − a ∈ B(d, ε), adică
y ∈ a + B(d, ε). Cum a + B(d, ε) ⊂ a + D, obţinem că această mulţime este
deschisă, adică ceea ce doream să arătăm.

4.10 Fie x ∈ D ∩ A, adică x ∈ D şi x ∈ A. Fie V ∈ V(x). Atunci, cum D

este deschisă, D ∈ V(x), deci D ∩ V ∈ V(x). Prin urmare, A ∩ (D ∩ V ) ̸= ∅,
deci (A ∩ D) ∩ V ̸= ∅. Cum vecinătatea V a fost aleasă arbitrar, obţinem
x ∈ D ∩ A. Dacă D nu este deschisă, incluziunea nu se păstrează. Fie de
exemplu D = (0, 1] şi A = (1, 2). D ∩ A = {1} şi D ∩ A = ∅.

4.11 Presupunem că D ∩ A ̸= ∅, adică există x ∈ D ∩ A. Cum D este

deschisă, avem D ∈ V(x), iar din x ∈ A obţinem D ∩ A ̸= ∅. Presupunem
acum că D ∩ A ̸= ∅. Cum D ∩ A ⊂ D ∩ A, rezultă că D ∩ A ̸= ∅. Dacă D nu
este deschisă, proprietatea nu mai este adevărată. Putem considera acelaşi
exemplu ca la exerciţiul precedent.

4.12 Este clar că D + A ⊂ D + A. Rămâne să arătăm incluziunea inversă.

Fie x ∈ D + A; există d ∈ D şi a ∈ A astfel ı̂ncât x = a + d. Cum a ∈ A,
există un şir (an ) ⊂ A, an → a. Dar a − an + d → d ∈ D şi cum D este
deschisă, există n0 ∈ N ı̂ncât pentru orice n ≥ n0 , a − an + d ∈ D. Atunci
a + d = an + (a − an + d) ∈ A + D. Rezultă egalitatea dorită. Dacă D nu
este deschisă, proprietatea nu este adevărată. Fie D = [0, 1] şi A = (0, 1].
D + A = (0, 2] şi D + A = [0, 2].

4.13 Demonstraţia este imediată.

∪
n
4.14 Fie A1 , A2 , ..., An mulţimi compacte şi (xn ) ⊂ Ak . Având ı̂n
k=1
vedere că mulţimea termenilor şirului este numărabilă şi că avem un număr
finit de mulţimi, există o mulţime Ai care să conţină un număr infinit de
termeni ai şirului. Atunci (xn ) are un subşir inclus ı̂n Ai . Deoarece Ai este
compactă, există un subşir al acestui subşir (deci un subşir al şirului (xn ))
∪n ∪
n
convergent la un punct x ∈ Ai ⊂ Ak . Aşadar orice şir din Ak are un
k=1 k=1
∪n ∪
n
subşir convergent la un punct din Ak , adică Ak este compactă. O
k=1 k=1
∪
n
soluţie chiar mai simplă poate fi dată arătând că Ak este mărginită şi
k=1
ı̂nchisă. O reuniune arbitrară de mulţimi compacte nu este compactă: de ex-
204

∪
∞
emplu, [−n, n] = R. Fie acum (Ai )i∈I o familie arbitrară de mulţimi com-
n=1 ∩
pacte. Evident Ai este ı̂nchisă (intersecţie de mulţimi ı̂nchise) şi mărginită
i∈I ∩
(este inclusă ı̂n orice mulţime Ai , i ∈ I). Rezultă că Ai este compactă.
i∈I

4.15 Orice şir de elemente din A este convergent la lim xn ∈ A, deci A este
compactă. Remarcăm că pentru un şir (xn ) convergent, mulţimea termenilor
săi nu este neapărat compactă, nefiind ı̂nchisă. De exemplu xn = n1 , n ∈ N∗ .

4.16 Dacă A este mărginită, există M > 0 astfel ı̂ncât A ⊂ D(0, M ).

Atunci A′ ⊂ A ⊂ D(0, M ) (D(0, M ) este mulţime ı̂nchisă), deci A′ şi A sunt
mărginite. Evident A este ı̂nchisă, deci este compactă. Fie x ∈ / A′ . Dacă
x ∈ A, atunci x este punct izolat al mulţimii A, deci există ε > 0 astfel
ı̂ncât B(x, ε) ∩{A = {x}. Fie y ∈ B(x, 2ε ). Cum B(y, 2ε ) ⊂ B(x, ε), rezultă că
∅, dacă y ̸= x
B(y, 2ε ) ∩ A = / A′ . Dacă x ∈
, adică y ∈ / A, atunci există
{x}, dacă y = x
ε > 0 astfel ı̂ncât B(x, ε) ∩ A = ∅. Fie y ∈ B(x, 2ε ). Cum B(y, 2ε ) ⊂ B(x, ε),
rezultă că B(y, 2ε ) ∩ A = ∅. Prin urmare, complementara lui A′ este deschisă,
deci A′ este ı̂nchisă. Obţinem că A′ este compactă.

4.17 Fie A, B mulţimi compacte nevide. Presupunem prin reducere la ab-

surd că inf a∈A,b∈B |a − b| = 0. Din caracterizarea marginii inferioare, pen-
tru orice n ∈ N∗ , există an ∈ A, bn ∈ B astfel ı̂ncât |an − bn | < n1 , deci
an − bn → 0. Deoarece B este compactă, şirul (bn ) admite un subşir (bnk )k
convergent la un punct x ∈ B. Atunci (ank )k → x ∈ A. Cum A este ı̂nchisă,
rezultă că x ∈ A, adică x ∈ A ∩ B, contradicţie.
Dacă
√ mulţimile sunt ı̂nchise, proprietatea nu se păstrează. De exemplu
√
A = { n + 1 | n ∈ N} şi B = { n√| n ∈ N}. Mulţimile sunt ı̂nchise şi
√
nemărginite, iar inf a∈A,b∈B |a − b| ≤ ( n + 1 − n) → 0, deci d(A, B) = 0.

4.18 Dacă A = ∅, luăm B = ∅ şi proprietatea este verificată. Pre-

supunem că A ̸= ∅. Mulţimea numerelor raţionale este numărabilă şi o
putem pune ı̂n forma Q = {r1 , r2 , ..., rn∪
...}. Evident Q = R. Fie mulţimile
Bn,q = B(rn , q), q ∈ Q∗ . Atunci R = Bn,q ; evident,
n∈N∗ ,q∈Q
∪ ∪
A=A∩R=A∩ Bn,q = (A ∩ Bn,q ).
n∈N∗ ,q∈Q n∈N∗ ,q∈Q

Fie I = {(n, q) ∈ N∗ × Q | A ∩ Bn,q ̸= ∅}; pentru fiecare i ∈ I, alegem

xi ∈ A∩Bn,q şi luăm B = {xi | i ∈ I}. Evident, B este cel mult numărabilă şi
 205

B ⊂ A. Fie a ∈ A; cum Q = R, pentru orice ε > 0, există rn ∈ Q astfel ı̂ncât

|a − rn | < 2ε . Fie q ∈ Q astfel ı̂ncât |a − rn | < q < 2ε . Rezultă că a ∈ Bn,q .
Fie y elementul xi din A ∩ Bn,q ; atunci |a − y| ≤ |a − rn | + |rn − y| < ε.
Rezultă că putem construi un şir de puncte din B cu limită a, adică A ⊂ B.

4.19 Folosind exerciţiul precedent, există o mulţime cel mult numărabilă

B astfel ı̂ncât A = B. Putem exprima mulţimea B ı̂n forma B = {bn | n =
1, 2, . . .}. Fie şirul

(xn ) = (b1 , b1 , b2 , b1 , b2 , b3 , b1 , b2 , b3 , b4 , b1 , b2 , b3 , b4 , b5 , . . .) .

Pentru acest şir, mulţimea punctelor limită coincide cu A.

4.20 Fie A ⊂ R. Conform exerciţiilor precedente, există B astfel ı̂ncât

B ⊂ A ⊂ B. Fie a un punct izolat al mulţimii A; atunci există V ∈ V(x)
astfel ı̂ncât V ∩ A = {a}. Dar x ∈ B, deci B ∩ V ̸= ∅. Dar B ∩ V ⊂ V ∩ A =
{a}, ceea ce ı̂nseamnă că a ∈ B. Aşadar mulţimea punctelor izolate ale lui
A este inclusă ı̂n B, deci este cel mult numărabilă.

4.21 Presupunem prin reducere la absurd că există x ∈ R\(R\A)′ . Atunci

există ε > 0 astfel ı̂ncât [B(x, ε) \ {x}] ∩ (R \ A) = ∅, ceea ce ı̂nseamnă că
B(x, ε) \ {x} ⊂ A. Cum B(x, ε) \ {x} este nenumărabilă, am ajuns la o
contradicţie.

4.22 Presupunem prin reducere la absurd ca A′ = ∅. Pentru orice n ∈ N∗

definim { }
1
An = x ∈ A | d(x, A \ {x}) ≥ .
n
∪
∞ ∪
∞
Arătăm că An = A : contrar, există x ∈ A \ An , adică pentru orice
n=1 n=1
n ∈ N∗ , d(x, A\{x} < n1 , deci există xn ̸= x, xn ∈ A, cu |xn −x| < n1 . Aceasta
implică faptul că xn → x, deci x ∈ A′ , contradicţie. Fie acum x ∈ An . Atunci
B(x, 2n1
) ∩ A = {x}, iar dacă y ∈ A, y ̸= x, B(x, 2n 1
) ∩ B(y, 2n
1
) = ∅. Cum
Q = R putem alege qx ∈ Q ∩ B(x, 2n ). Dacă x ̸= y, qx ̸= qy . Definim funcţia
1

injectivă fn : An → Q, f (x) = qx . Cum Q este numărabilă, rezultă că An

∪
∞
este cel mult numărabilă. Prin urmare, An este cel mult numărabilă,
n=1
deci A este cel mult numărabilă. Am ajuns la o contradicţie, deci problema
este rezolvată.
206

4.23 Dacă interiorul mulţimii A ar fi nevid, atunci A ar trebui să conţină

o bilă deschisă; cum orice bilă deschisă este nenumărabilă, rezultă că nu
poate fi conţinută ı̂n A.

4.24 (i) Are loc echivalenţa

( ) {
1 1 3x − 2 > 4 − 1
f (x) ∈ 4− ,4 + ⇐⇒ 100 .
100 100 3x − 2 < 4 + 1
100
( )
Mulţimea soluţiilor acestui sistem este S = 2 − 300 1 1
, 2 + 300 . Vom alege
δ( > 0, astfel ı̂ncât
) (2 − δ, 2 + δ) ⊂ S, de exemplu
( δ = 400). Dacă x ∈
1

2 − 400
1 1
, 2 + 400 , atunci x ∈ S şi deci f (x) ∈ 4 − 100
1 1
, 4 + 100 . Bineı̂nţeles,
sunt posibile şi alte valori pentru δ.
(ii) Avand ı̂n vedere că

|x − 2| < δ1 ⇐⇒ x ∈ (2 − δ1 , 2 + δ1 )

şi ( )
1 1 1
|f (x) − 4| < ⇐⇒ f (x) ∈ 4− ,4 + ,
1000 1000 1000
rezolvarea este similară cu cea de la punctul anterior.
(iii) Fie ε >( 0. Relaţia |f) (x) − 4| < ε (se mai scrie:) |x − 2| < 3ε sau
echivalent: x ∈ 2 − 3ε , 2 + 3ε . Notăm S = 2 − 3ε , 2 + 3ε . Orice δ > 0, cu
δ < 3ε , verifică condiţia din ipoteză: dacă x ∈ (2 − δ, 2 + δ) rezultă că x ∈ S
şi deci |f (x) − 4| < ε, adică ceea ce trebuia demonstrat.

4.25 (i) Are loc echivalenţa

( ) {
1 1 x2 + x > 2 − 1
x +x∈
2
2− ,2 + ⇐⇒ 100
1
.
100 100 x2 + x < 2 + 100

Mulţimea soluţiilor acestui sistem este

( ) ( )
1 1√ 1 1√ 1 1√ 1 1√
S= − − 904, − − 896 ∪ − + 896, − + 904 .
2 20 2 20 2 20 2 20

Dar relaţia |x − 1| < δ este echivalentă cu x ∈ √ (1 − δ, 1 + δ) şi pentru că

(1 − δ, 1 + δ) ⊂ S este suficient ca δ < − 21 + 20 1
904 −( 1. Cu un δ astfel )
ales, dacă |x − 1| < δ, va rezulta x ∈ S şi deci x2 + x ∈ 2 − 100 1 1
, 2 + 100 .
(ii) (a) Considerând ε > 0, fixat, trebuie demonstrat
 că există δ > 0 astfel
ı̂ncât pentru orice x cu |x − 1| < δ, are loc x2 + x − 2 < ε. O variantă ar
 207

fi o rezolvare similară cu cea de la punctul (i). O altă se obţine după cum

urmează. Avem:
 2 
x + x − 2 = |x − 1| |x + 2| ≤ δ |(x − 1) + 3| ≤ δ 2 + 3δ < 4δ,

ultima inegalitate fiind adevărată ı̂n ipoteza δ < 1 care nu restrânge

 2 general-

itatea. Alegând acum δ < min{ 4 , 1}, obţinem 4δ < ε, deci x + x − 2 < ε.
ε 
(b) Vom considera un şir arbitrar (xn ) ⊂ R, xn → 1 şi calculăm:
( )
lim f (xn ) = lim x2n + xn = 2.
n→∞ n→∞
( )
4.26 (i) Notăm 2 − 1
103
,2 + 1
= V. Avem
103
 
2x + 3  2x + 3  1
∈ V ⇐⇒   − 2 < 3
x+4 x+4 10
 
 5 
⇐⇒    < 1 ⇐⇒ |x + 4| > 5000
x + 4  103
⇐⇒ x > 4996 sau x < −5004

Deci pentru A = 5004, dacă |x| ≥ A, atunci are loc |x + 4| > 5000 şi deci
x+4 ∈ V.
2x+3

(ii) Deoarece x → ∞, putem presupune că x > 0. Avem : lim 2x+3 =2

x→∞ x+4
dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0, există A > 0 aşa ı̂ncât dacă x > A,
x+4 ∈ (2 − ε, 2 + ε) . Dar aceasta relaţie este echivalentă cu
atunci are loc 2x+3
x + 4 > 5ε sau x > 5ε − 4. Deci există A = 5ε − 4, care verifică relaţia din
definiţie.

4.27 (i) Vom demonstra că pentru orice A > 0, există δA > 0 astfel
ı̂ncât dacă x > δA , are loc f (x) > A. Fără a restrânge generalitatea, putem
presupune că A > 1 şi x > 0. Avem echivalenţele:

x2 + 1
> A ⇔ x2 − Ax + 1 − A > 0 (pentru că x + 1 > 0)
x+1 ( ) ( )
√ √
A − A2 + 4A − 4 A + A2 + 4A − 4
⇔ x ∈ −∞, ∪ , ∞ = S.
2 2
√
A+ A2 +4A−4
Impunem condiţia (δA , ∞) ⊂ S şi obţinem că δA ≥ . De exem-
√ 2
A+ A2 +4A−4
plu, putem lua δA = 2 .Într-adevăr, dacă x > δA , atunci x ∈ S şi,
x2 +1
ı̂n final, x+1 ≥ A, ceea ce trebuia arătat. Pentru punctul (ii) se procedează
similar.
208
 7 5 4
 +5x +x 
4.28 Relaţia dată se mai scrie: pentru orice x ≥ A are loc  2x
5x7 +2x3 +1 
≤
2x7 +5x5 +x4 2
M. Notând 5x7 +2x3 +1
= f (x) şi observând că lim f (x) = 5, rezultă că
x→∞
există o vecinătate (A, ∞] a punctului ∞ astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (A, ∞]
are loc |f (x)| ≤ M, ceea ce trebuia arătat.

4.29 (i) Rezolvând ecuaţiile sin x = 0 şi sin x = 1 obţinem soluţiile:

x = kπ, k ∈ Z şi x = π2 + kπ, k ∈ Z. Considerând şirurile x′n = nπ →
∞, x′′n = π2 + 2nπ → ∞, observăm că f (x′n ) = 0 şi f (x′′n ) = 1, oricare ar fi
n ∈ N.
Prin urmare, f (x′n ) → 0, f (x′′n ) → 1 şi conform observaţiei 4.27, rezultă
concluzia.
(ii) La fel ca ı̂n exerciţiul anterior găsim
( √ )
′ 1 4
xn = 1− 1+ → 0, x′n < 0,
2 2nπ
( √ )
1 4
x′′n = 1− 1+ π → 0, x′′n < 0.
2 2nπ + 2

Avem f (x′n ) → 1, f (x′′n ) → 0 şi deci nu există lim f (x) . Asemănător se

x→0,x<0
poate arăta că nu există nici lim f (x) .
x→0,x>0
[1]
(iii) Demonstrăm că lim f (x) = ∞. Conform definiţiei, x = k ∈ Z,
x→0
x>0
dacă k ≤ x1 < k + 1. Dacă x → 0, x > 0 din k + 1 > x1 rezultă k →
[ ]
∞ şi lim x1 = ∞. Se demonstrează analog că lim f (x) = −∞. În final,
x→0 x→0
x>0 x<0
concluzionăm că nu există lim f (x) .
x→0
( )
4.30 (i) Dacă x → 2, x < 2 atunci 4 − x2 → 0, 4 − x2 > 0 şi avem
1
ls = e 0+ = e∞ = ∞. Dacă x → 2, x > 2 atunci 4 − x2 → 0, 4 − x2 < 0 şi
1
avem ld = e 0− = e−∞ = 0. O altă variantă ar fi să substituim 4 − x2 = y,
1
caz ı̂n care limita la stânga devine: ls = lim e y = e∞ = ∞.
y>0
y→0
(ii) Se procedează ca [la ]punctul precedent şi obţinem ls = 1 şi ld = 0.
(iii) Relaţia x1 − 1 < x1 [ ≤] x1 are loc pentru orice x ̸= 0 şi ı̂nmulţind cu
x > 0 obţinem: 1 − x1 < x x1 ≤ 1 deci lim f (x) = 1. Limita la stânga se
x→0
x>0
calculează similar.
 209

(iv)
   
 1 sin(x − 1)   1 sin y 1 

lim ln  −  
= lim ln −  = ∞.
x→1,x<1 2 (x − 1)2  y→0,y<0  2 y y

4.31 Vom prezenta doar câteva dintre soluţii, modalitatea generală de

lucru fiind cea din observaţia 4.51, cu privire la eliminarea nedeterminărilor.
(i) Prima limită este o nedeterminare de tip 00 ce se rezolvă folosind o
formulă trigonometrică şi o limită fundamentală, după cum urmează
x
1 − cos x 2 sin2 2 2 sin2 x 1
lim = lim = lim ( )22 =
x→0 x2 x→0 x2 4 x 2
x→0 2

(ii) Avem din nou 00 . Procedăm similar:

x3 x3
lim = lim =
x→0 sin 2x − 2 sin x x→0 2 sin x cos x − 2 sin x
x3 1 x · x2 (i)
= lim = lim = −1
x→0 2 sin x(cos x − 1) 2 x→0 sin x(cos x − 1)

(iii) Prima limită este de tip 1∞ .

( )1 {[( )] 2 } x1 ax +b2x −2
ax + bx x ax + bx −2 ax +bx −2
lim = lim 1+ =
x→0 2 x→0 2
lim 1 ax +bx −2 1
lim
(ax −1)+(bx −2) √
= ex→0 x 2
= e 2 x→0 x
= ab.

(iv)
( )
1 − cos3 x (1 − cos x) 1 + cos x + cos2 x x2 3
lim 2 = lim 2 2 = .
x→0 sin x x→0 x sin x 2
(v) Limita devine:
2 ( )
2sin x − 1 sin2 x x4 + x ln 1 + x2 x4
lim = (ln 2) · 0 = 0.
x→0 sin2 x x2 arcsin (x4 + x) x2 x4 + x

(vi) Este o nedeterminare de tip 0·∞ ce se poate elimina folosind limitele

fundamentale:
x3 + 1 x3 + 1 x
lim = lim = 1 · ∞ = ∞.
x→∞ (x2 + 1) ln x x→∞ (x3 + x) ln x
210

√
(vii) Cu substituţia x = y obţinem o nedeterminare 1∞ . Avem:
( )y ( )y 2y 2
y2 + y 2y lim
= e2 .
2 −y
lim = lim 1+ 2 = ey→∞ y
y→∞ y2 − y y→∞ y −y

(xxiii) Avem produsul dintre o funcţie cu limita 0 la +∞ şi o funcţie

mărginită. Deci limita este 0.
(xxix) Vom arăta că limita nu există. Considerăm şirurile cu limita +∞,
(xn ) = (2nπ) şi (yn ) = (2nπ + 3π
2 ). Notând cu f funcţia de sub limită avem
f (xn ) = ln(2nπ) pentru orice n şi deci f (xn ) → +∞ ı̂n timp ce f (yn ) = 0
pentru orice n şi deci f (yn ) → 0.
(xxx) Este clar că (2 + cos x) ln x ≥ ln x pentru orice x > 1. Deci limita
căutată este +∞.
(xxxiii) Este o nedeterminare 00 . Calculăm
( 1 )sin(x−1)2 [ ] 1
lim ln e x−1 = lim sin (x − 1)2 = 0,
x→1 x→1 x−1
x<1 x<1

deci
( 1 )sin(x−1)2
lim e x−1 = 1.
x→1,x<1

4.32 (i) Funcţia este evident continuă pe R \ {1} ca fiind o compunere de

funcţii elementare. Calculăm limitele laterale ı̂n x = 1 şi comparăm valorile
obţinute cu valoarea funcţiei ı̂n punctul respectiv, f (x) = f (1) = 1. Astfel,

x2
lim f (x) = lim = +∞,
x→1 x→1 x2 − 1
x>1 x>1

iar 1
lim f (x) = lim e x−1 = 1.
x→1 x→1
x<1 x<1

Funcţia este continuă doar la stânga ı̂n x.

(ii) Din nou, f este evident continuă pe R \ {1}. În privinţa continuităţii
ı̂n x = 1, avem:
1 π
lim f (x) = lim arctg = ,
x→1
x>1
x→1
x>1
x−1 2
iar
1 π
lim f (x) = lim arctg =− .
x→1
x<1
x→1
x<1
x−1 2
 211

Prin urmare, dacă a = π2 , f este continuă la dreapta ı̂n x, dacă a = − π2 , f

este continuă la stânga ı̂n x, iar dacă a ∈ R \ {− π2 , π2 }, f nu este continuă
nici la stânga, nici la dreapta ı̂n x. Să mai observăm că f nu este niciodată
continuă ı̂n x.
(iii) Mai ı̂ntâi trebuie să explicităm funcţia f. Ţinând seama de conver-
genţa şirului (enx )x după diverse valori ale lui x, obţinem:


x, dacă x < 0
f (x) = 12 , dacă x = 0


1, dacă x > 0.

În continuare la acest punct, cât şi la cele care urmează, se aplică modalităţile
de lucru de la primele două puncte.

4.33 Fie x0 ∈ R şi (x′n ) ⊂ Q, (x′′n ) ⊂ R \ Q, x′n → x0, x′′n → x0 . Atunci

f (x′n ) → g(x0 ), f (x′′n ) → h(x0 ) (funcţiile g şi h sunt continue) şi pentru ca
f să fie continuă ı̂n x0 , o condiţie necesară este ca g(x0 ) = h(x0 ). Să demon-
străm că aceasta este şi condiţia suficientă de continuitate. Vom utiliza tot
caracterizarea cu şiruri a continuităţii. Fie aşadar x0 ∈ R cu proprietatea că
g(x0 ) = h(x0 ) şi fie (xn ) ⊂ R astfel ı̂ncât xn → x0 . Dacă şirul (xn ) ⊂ R are
un număr finit de termeni din Q (sau din R \ Q) atunci eliminând aceşti ter-
meni obţinem lim f (xn ) = g(x0 ) (respectiv lim f (xn ) = h(x0 ) = g(x0 )).
n→∞ n→∞
( ) de termeni din Q şi o infinitate(de2 termeni
Dacă şirul are o infinitate ) din R\Q,
atunci notăm cu x1n subşirul termenilor
( ) din Q şi cu x
( )n subşirul terme-
nilor din R \ Q. Calculăm lim f x1n = g(x0 ), lim f x2n = h(x0 ) = g(x0 ),
n→∞ n→∞
prin urmare există lim f (xn ) = h(x0 ) = g(x0 ). Cum raţionamentul a
n→∞
epuizat toate posibilităţile privind convergenţa lui (xn ) către x0 , deducem
că lim f (x) = g(x0 ) = h(x0 ). Cum f (x0 ) are aceeaşi valoare, rezultă că f
x→x0
este continuă ı̂n x0 . În concluzie, f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă
g(x0 ) = h(x0 ).

4.34 Fie mai ı̂ntâi a ∈ (0, 1]∩Q. Atunci există (xn ) ⊂ [0, 1]∩(R \ Q) astfel
ı̂ncât xn → a. Atunci f (xn ) → 0, dar f (a) ̸= 0, deci f nu este continuă ı̂n
a. Fie acum a ∈ [0, 1] ∩ (R \ Q) şi fie ε > 0 fixat. Considerăm mulţimea
{ }
m 1
Aε = ∈ Q∩[0, 1] | ≥ ε .
n n
Evident, această mulţime este finită. Definim
{
 m  m m }
δ = min a −  | ∈ Aε , ̸= a .
n n n
212

Este din nou clar că δ > 0. Fie acum x ∈ [0, 1] cu |x − a| < δ. Dacă x este
iraţional sau 0, atunci
|f (x) − f (a)| = 0 < ε.
Dacă x este raţional diferit de 0, atunci poate fi scris in forma x = m
n cu
m, n numere naturale prime ı̂ntre ele. Din inegalitatea |x − a| < δ deducem
n ∈
că m / Aε , deci n1 < ε. Prin urmare
1
|f (x) − f (a)| = < ε.
n
Aşadar, f este continuă ı̂n orice punct din a ∈ [0, 1] ∩ (R \ Q). Analog
se arată că f este continuă şi ı̂n 0. Deci f este continuă pe [0, 1]\Q ∪ {0}.
În plus, se mai observă că dacă modificăm valoarea lui f ı̂n 0 (de exem-
plu, f (0) = 1) funcţia obţinută va fi continuă pe [0, 1]\Q şi discontinuă pe
[0, 1]∩Q. Se poate observa, din demonstraţia de mai sus, că, de fapt, pentru
orice a ∈ (0, 1), limx→a f (x) = 0. Deci f nu are proprietatea lui Darboux.

4.35 (i) Funcţia f este continuă ı̂n x = p1 , pentru orice p ∈ N∗ , deoarece,

evident, pentru orice astfel de punct, există o vecinătate a lui p1 , de exemplu
V = B(0, p2 ), astfel ı̂ncât 0 ∈
/ V, şi atunci f (x) = sin x1 , pentru orice x ∈ V.
Astfel f este o compunere de funcţii elementare pe V, deci continuă pe V .
(ii) (a) Se arată uşor (ca mai sus) că f nu are limită nici la stânga, nici
la dreapta şi astfel pentru orice α ∈ R, f nu este continuă ı̂n 0.
(b) Vom demonstra, mai ı̂ntâi, că dacă α ∈ [−1, 1] atunci f are propri-
etatea lui Darboux, adică:

∀a, b ∈ [−1, 1] şi ∀λ ∈ (f (a) , f (b)) sau (f (b) , f (a)) ,

∃cλ ∈ (a, b) a.ı̂. f (cλ ) = λ.

Să presupunem, mai ı̂ntâi, că a < b < 0 sau 0 < a < b. În ambele situaţii,
f este continuă pe [a, b] , deci are proprietatea Darboux pe [a, b] şi relaţia
de mai sus este verificată. Fie acum a ≤ 0 < b şi λ ∈ (f (a) , f (b)) . Să
observăm că λ ∈ [−1, 1] (şi din faptul că α ∈ [−1, 1]) şi că
[ ]
2 2
∃n ∈ N a.ı̂. , ⊂ (a, b) .
(2n − 1) π (2n + 1) π
([ ])
2 2
Dar f (2n−1)π , (2n+1)π = [−1, 1]. Prin urmare,
[ ]
2 2
∃cλ ∈ , a.ı̂. f (cλ ) = λ,
(2n − 1) π (2n + 1) π
 213

ceea ce trebuia demonstrat. Cazul a < 0 ≤ b se rezolvă analog. Să pre-

supunem acum că α ∈ / [−1, 1] , de exemplu α > 1, a = 0 < b şi să luăm un
λ0 ∈ (1, α) ⊂ (f (b) , f (a)) . Cum pentru orice x ∈ (a, b) , f (x) ∈ [−1, 1],
rezultă că pentru orice x ∈ (a, b) , f (x) ̸= λ şi astfel nu este verificată
definiţia.
Generalizarea poate fi făcută ı̂n două sensuri: considerând
{ ( )
g x1 , x ̸= 0
f (x) = ,
α, x=0

unde g : R → R este periodică{de perioadă principală T > 0, pentru funcţia

g (x) sin x1 , x ̸= 0
de la punctul (i) sau f (x) = , g : R → R, g continuă,
α, x=0
pentru funcţia de la punctul (iii).

4.36 (i) Funcţia f este continuă pe R \ {0} fiind aici o compunere de

funcţii elementare. Studiem continuitatea ı̂n punctul x = 0 : ls = 0; ld = β.
Deci f este continuă ı̂n 0 dacă şi numai dacă β = 0. Dacă β = 0, atunci f
este continuă (pe R) şi deci are proprietatea Darboux; dacă β ̸= 0 atunci
f are ı̂n 0 o discontinuitate de specia I. Prin urmare, f nu are proprietatea
Darboux.
(ii) Raţionamentul este similar celui de la exerciţiul 4.33. Funcţia f este
continuă doar ı̂n 0 şi 1.
(iii) Notând lim enx = l, avem: (i) l = ∞ dacă x > 0; (ii) l = 1, dacă
n→∞
∞
x = 0; (iii) l = 0, dacă x < 0. Astfel pentru x > 0 (nedeterminare ∞) avem:
( x )
enx cos + |x − 1|
f (x) = lim (
enx
1
) = |x − 1| .
n→∞ enx 1 + enx

Pentru x = 0, f (0) = 1, iar pentru x < 0, f (x) = cos x. Discuţia urmează

ı̂n continuare paşi similari celor de mai sus.

4.37 Implicaţia directă este evidentă. Pentru implicaţia reciprocă, fie

a ∈ A, arbitrar ales şi
( )
1 1
Vn = a − , a + ∈ V (a) , n ∈ N∗ .
n n

Din ipoteză avem că există xn ∈ Vn ∩ A astfel ı̂ncât f (xn ) = 0, pentru orice
n ∈ N∗ . Dar xn ∈ Vn ∩ A antrenează |xn − a| < n1 , oricare ar fi n ∈ N∗ adică
xn → a. Cum f este continuă, rezultă f (xn ) → f (a) , deci f (a) = 0.
214

4.38 Vom presupune că f este continuă ı̂n x ∈ R şi fie x0 ∈ R arbitrar

fixat. Considerăm un şir (rn ) ⊂ Q cu proprietatea că rn → x − x0 . Faptul că
x0 +rn → x antrenează limn→∞ f (x0 +rn ) = f (x) (din continuitatea lui f ı̂n
x), iar egalităţile f (x0 + rn ) = f (x0 ) pentru orice n ∈ N (din periodicitatea
lui f ) implică limn→∞ f (x0 + rn ) = f (x0 ). Prin urmare, f (x) = f (x0 ). Cum
x0 a fost ales arbitrar, obţinem că f este constantă, adică o contradicţie.
Presupunerea făcută este falsă şi deci f nu este continuă ı̂n nici un punct
din R. O funcţie cu proprietatea dată este funcţia lui Dirichlet, f : R → R
dată prin {
1, dacă x ∈ Q
f (x) = .
0, dacă x ∈ R \ Q

4.39 (i) Dacă f este continuă ı̂n a şi luăm ε > 0, atunci există V
o vecinătate a lui a astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ V ∩ I are loc relaţia
|f (x) − f (a)| < 2−1 ε. Dacă x′ , x′′ ∈ V ∩ I, atunci
     
f (x′ ) − f (x′′ ) ≤ f (x′ ) − f (a) + f (a) − f (x′′ ) < ε.

Trecând la supremum după x′ şi x′′ obţinem

diam(f (V ∩ I)) ≤ ε.

Trecem acum la infimum ı̂n raport cu V şi avem

ωf (a) ≤ ε.

Cum ε a fost ales arbitrar, deducem ωf (a) = 0. Reciproca urmează drumul

invers cu unele modificări evidente.
(ii) Este suficient să arătăm că Aε ⊂ Aε . Fie deci x ∈ Aε şi fie V o
vecinătate a lui x. Există D o mulţime deschisă astfel ı̂ncât x ∈ D ⊂ V şi
D ∩ Aε ̸= ∅. Fie y ∈ D ∩ Aε . Atunci D este vecinătate a lui y şi

diam(f (D ∩ I)) ≥ ωf (y) ≥ ε.

Obţinem
diam(f (V ∩ I)) ≥ diam(f (D ∩ I)) ≥ ε.
Cum vecinătatea V a lui x a fost arbitrar aleasă, deducem că x ∈ Aε .
(iii) Conform punctului (i) mulţimea (notată Df ) a punctelor de discon-
tinuitate a lui f se poate scrie ı̂n forma următoare:
∪ { 1
} ∪
Df = {x ∈ I | ωf (x) > 0} = x ∈ I | ωf (x) ≥ = A1
∗
n ∗
n
n∈N n∈N
 215

şi, conform punctului (ii), rezultă concluzia. Să mai observăm că, deoarece
I este interval deschis, mulţimea punctelor de continuitate (notată Cf ) este
o mulţime Gδ pentru că:
( )
∪ ∩ ( )
Cf = I \ Df = I ∩ c A1 = I ∩ cA 1 .
n n
n∈N∗ n∈N∗

4.40 (i) Nu există astfel de funcţii pentru că mulţimea Q nu este mulţime
Gδ (a se vedea problema anterioară)
(ii) Un exemplu de astfel de funcţie este funcţia lui Riemann modificată
ı̂n 0 (a se vedea exerciţiul 4.34).

4.41 Fie x ∈ R. Atunci există (yn ) ⊂ Q astfel ı̂ncât yn → x. Cum f şi

g sunt continue, avem f (yn ) → f (x) şi g(yn ) → g(x). Dar f (yn ) = g(yn )
pentru orice n ∈ N şi din unicitatea limitei unui şir rezultă f (x) = g(x).

4.42 Să demonstrăm (i)⇒(ii). Vom folosi ı̂n mod esenţial caracterizarea:
f este continuă dacă şi numai dacă

(1) ∀D ⊂ R, mulţime deschisă, f −1 (D) este deschisă ı̂n A.

Fie B ⊂ R. Avem implicaţiile

(2) int B ⊂ B ⇒ f −1 (int B) ⊂ f −1 (B) ⇒ int f −1 (int B) ⊂ int f −1 (B) .

Luând ı̂n (1) D = int B (care este deschisă) va rezulta că f −1 (int B) deschisă
şi deci int f −1 (int B) = f −1 (int B) . Relaţia (2) devine astfel:

(3) f −1 (int B) ⊂ int f −1 (B) .

Să demonstrăm (ii) ⇒ (i). Pentru a demonstra relaţia (1), fie D ⊂ R, D

◦
deschisă. În (3) luăm B = D = D şi avem f −1 (D) ⊂ int f −1 (D) , relaţie
care antrenează faptul că f −1 (D) deschisă.
Echivalenţa dintre (i) şi (iii) se demonstrează similar.

4.43 (i) Relaţia nu este adevărată. Ca exemplu, luăm funcţia continuă

f : R → R dată prin
{
sin x
x , dacă x ̸= 0
f (x) =
1, dacă x = 0
216

( )−1
şi A = {2nπ + π2 | n ∈ N}. Avem f (A) = f (A) = { 2nπ + π2 | n ∈ N},
iar f (A) = f (A) ∪ {0}.
(ii) Presupunem mai ı̂ntâi că f este homeomorfism. Incluziunea f (A) ⊂
f (A) este adevărată din teorema de caracterizare a continuităţii globale.
Deoarece f −1 este continuă rezultă că
( )
(4) ∀B ⊂ R, f −1 B ⊂ f −1 (B).
( )
Luând ı̂n această relaţie B = f (A) , obţinem f −1 f (A) ⊂ A ⊂ A şi
aplicând f, concluzia urmează.
( )
Pentru reciprocă, din f A ⊂ f (A) rezultă că f este continuă, iar similar
( )
cu şirul de relaţii de mai sus, din f (A) ⊂ f A rezultă (4), deci f este
bicontinuă.

4.44 Dacă D este o mulţime deschisă din R, atunci φ−1 A (D) = R, dacă
−1 −1
0, 1 ∈ D; φA (D) = R \ A, dacă 0 ∈ D, 1 ∈/ D; φA (D) = A, dacă 0 ∈ / D, 1 ∈
D şi φ−1
A (D) = ∅, dacă 0 ∈
/ D, 1 ∈
/ D. Funcţia f va fi continuă dacă şi numai
dacă A şi R \ A sunt deschise sau, echivalent, A este simultan şi ı̂nchisă, şi
deschisă. Rezultă că A = ∅ sau A = R.

4.45 (i) Vom lua cazul a > 0 şi situaţia ı̂n care f are asimptotă orizontală
la +∞. În ipotezele date, ştim că există l ∈ R astfel ı̂ncât
ε
∀ε > 0, ∃A ∈ R : ∀x ≥ A, x ∈ [a, ∞) ⇒ |f (x) − l| < .
2
Fie ε > 0 fixat. Dacă x, y ≥ A, atunci:

(5) |f (x) − f (y)| < |f (x) − l| + |f (y) − l| < ε.

Pe de altă parte, funcţia f este uniform continuă pe [a, A + ε]. Prin urmare,
pentru ε > 0 (fixat anterior) există δ1 > 0 astfel ı̂ncât:

(6) ∀x, y ∈ [a, A + ε] , |x − y| < δ1 ⇒ |f (x) − f (y)| < ε.

Fie acum 0 < δ < min{δ1 , ε} cu x < A şi |x − y| < δ. Avem:

y = |y| ≤ |x − y| + |x| < δ + A < ε + A

şi prin urmare, x, y ∈ [a, A + ε] . Atunci pentru x, y ∈ [a, ∞) , |x − y| < δ

are loc una din relaţiile (5) sau (6), adică concluzia. Cazul a < 0 se rezolvă
similar.
 217

(ii) Rezultă din (i).

(iii) Dacă presupunem că f este uniform continuă pe (a, ∞) , atunci f
va fi uniform continuă pe (a, b] pentru orice b ∈ R, a < b. Conform teoremei
lim f (x) ∈
4.75, f se poate prelungi prin continuitate ı̂n x = a, adică există x→a
x>a
R, ceea ce este fals.

4.46 Dacă T > 0 este perioadă principală a funcţiei, atunci f este uniform
continuă pe mulţimea [0, 2T ] , adică
   ( ) ( )
∀ε > 0, ∃δ ′ > 0 : ∀x′ , y ′ ∈ [0, 2T ] , x′ − y ′  < δ ′ ⇒ f x′ − f y ′  < ε.

Trebuie să demonstrăm că f este uniform continuă pe R, adică:

∀ε > 0, ∃δ > 0 : ∀x, y ∈ R, |x − y| < δ ⇒ |f (x) − f (y)| < ε.

Să demonstrăm mai ı̂ntâi următoarea afirmaţie: dacă x, y ∈ R, |x − y| < T,

atunci
∃n0 ∈ N : x − n0 T, y − n0 T ∈ [0, 2T ] .
În primul rând există m0 ∈ N astfel ı̂ncât x ∈ [m0 T, (m0 + 1) T ] şi să pre-
supunem că x ≤ y. Atunci y ∈ [m0 T, (m0 + 2) T ] şi relaţia de mai sus este
adevărată cu n0 = m0 . Cazul x > y se rezolvă similar. Fie ε > 0. Să
alegem acum δ > 0, δ < min(T, δ ′ ), x, y ∈ R cu |x − y| < δ şi să notăm
x′ = x − n0 T, y ′ = y − n0 T. Vom avea |x′ − y ′ | = |x − y| < δ ′ , iar
 
|f (x) − f (y)| = |f (x − n0 T ) − f (y − n0 T )| = f (x′ ) − f (y ′ ) < ε

şi relaţia dorită este demonstrată.

4.47 În cazul mai multor funcţii de la acest exerciţiu se pot aplica con-
cluziile problemei 4.45. Vom preciza explicit doar câteva situaţii.
(i) (a) Intervalul (3, 4] este mărginit, iar f se prelungeşte prin continu-
itate ı̂n x = 3 (pentru că există lim f (x) = 1) şi din teorema 4.75, rezultă
x→3
că f este uniform continuă pe (3, 4] .
(b) f nu este uniform continuă (vezi problema 4.45-(iii)).
(c) f este uniform continuă pe [4, ∞), pentru că se aplică problema 4.45-
(i).
(iii) (a) Vom demonstra că funcţia f : R → R, f (x) = ex nu este uniform
continuă, folosind negaţia definiţiei. Deoarece f este continuă pe un compact
de tipul [0, b] , cu b > 0, va fi necesar să considerăm două şiruri cu limita ∞.
218

Varianta I: Fie
1
x′n = n, x′′n = n + , ∀n ∈ N.
2n
Evaluăm
  1
f (x′n ) − f (x′′n ) = en+ 2n
1 1
− en = en (e 2n − 1) > en > 1, ∀n ∈ N
2n
(pentru ultimele două relaţii am folosit inegalităţile: ex > 1+x, pentru orice
x > 0 şi respectiv ex > 2x, pentru orice x > 1; acestea pot fi demonstrate,
de exemplu, folosind derivate). Aşadar există ε0 = 1 şi (x′n ), (x′′n ) astfel
ı̂ncât ∀n ∈ N, |x′n − x′′n | < n1 şi |f (x′n ) − f (x′′n )| ≥ ε0 ; prin urmare, f nu este
uniform continuă.
Varianta a II-a: se consideră şirurile x′n = ln n, x′′n = n1 + ln n, n ∈ N∗ .
Totuşi, se observă că f este uniform continuă pe (−∞, b) , pentru orice
b ∈ R.
(c) Avem:
 
 x−y x + y 

|sin x − sin y| = 2 sin cos ≤
2 2 
 
 x − y 

≤ 2 sin ≤ |x − y| , ∀x, y ∈ R;
2 
funcţia f : R → R, f (x) = sin x este lipschitziană şi deci uniform continuă.
(g) Funcţia f : R →√R, f (x) = sin √ x2 , nu este uniform continuă. Putem
considera şirurile x′n = 2nπ, x′′n = 2nπ + π2 , n ∈ N∗ .
(h) Observăm că f ′ (x) = 2√2x+1 x2 +x+1
, pentru orice x ∈ R şi |f ′ (x)| ≤ 1
pentru orice x ∈ R. Prin urmare, f are derivata mărginită pe R, ceea ce
antrenează că f este lipschitziană, deci uniform continuă.

4.48 a) Vom studia dacă f se prelungeşte prin continuitate la mulţimea

(0, 1) ∪ (0, 2) = [0, 2]. Calculăm mai ı̂ntâi lim ln x ln(1 − x) ı̂n trei moduri:
x→0
x>0
I) Se aplică regula lui l′ Hôspital: lim ln x ln(1 − x) = lim ln(1−x)
1 = 0.
x→0 x→0 ln x
x>0 x>0
(−∞·0) ln(1−x) −x
II) lim ln x ln (1 − x) = lim −x ln x = − lim x
= 0.
x→0 x→0 x→0 ln x
x>0 x>0 x>0
III) Facem substituţia ln (1 − x) = y, echivalentă cu x = 1 − ey şi avem:
ln (1 − ey )
lim ln x ln (1 − x) = lim y ln (1 − ey ) = lim 1 =
x→0 y→0 y→0
y
−ey −y 2 y2
= lim · = lim = 0.
y→0 1 − ey 1 y→0 1 − ey
 219

Aşadar, f se prelungeşte prin continuitate la dreapta ı̂n x = 0. Printr-o

substituţie, calculăm lim ln x ln (1 − x) = 0. Să determinăm acum
x→1,x<1
( ) ( )
1 ∞−∞ cos y 1
lim ctg(x − 1) − = lim − =
x→1 x−1 y→0 sin y y
x>1 y>0
y cos y − y + y − sin y cos y − 1 y − sin y
= lim = lim + lim =
y→0 y sin y y→0 sin y y→0 y sin y
y>0 y>0 y>0
cos y − 1 y − sin y
= lim + lim = 0.
y→0 y y→0 y2
y>0 y>0

Deci f se prelungeşte prin continuitate ı̂n x = 1. Funcţia are aceeaşi propri-

etate şi la stânga punctului x = 2 deoarece
1
lim (ctg(x − 1) − ) = ctg 1 − 1.
x→2
x<2
x−1

În concluzie, f este uniform continuă pe mulţimea de definiţie.

Pentru celelalte funcţii se aplică acelaşi raţionament.

4.49 Funcţia f este uniform continuă pe D, deci

∀ε > 0, ∃δε > 0 : ∀x, y ∈ D, |x − y| < δε ⇒ |f (x) − f (y)| < ε.

Fie (xn ) ⊂ D un şir Cauchy. Să demonstrăm că (f (xn )) este un şir Cauchy
adică:
∀ε > 0, ∃nε ∈ N : ∀n, m ≥ nε ⇒ |f (xn ) − f (xm )| < ε
Pentru δε > 0, din proprietatea Cauchy a şirului (xn ),

∃nε ∈ N : ∀n, m ≥ nε ⇒ |xn − xm | < δε

Revenind ı̂n prima relaţie cu x = xn , y = xm , atunci pentru n, m ≥ nε va

rezulta că |f (xn ) − f (xm )| < ε, adică concluzia.
Pentru implicaţia reciprocă considerăm următorul exemplu, f : (0, 1) →
R, f (x) = x1 şi xn = n1 , n ≥ 1. Evident (xn ) este şir Cauchy, ı̂n timp ce
(f (xn ))n = (n)n nu este fundamental.

4.50 (i) Au loc echivalenţele:

d (x, A) = 0 ⇔ inf |x − a| = 0
a∈A
⇔ ∃ (an ) ⊂ A cu lim |x − an | = 0 ⇔ x ∈ A.
n→∞
220

(ii) Pentru orice x, y ∈ R şi orice a ∈ A au loc relaţiile:

d (x, A) ≤ |x − a| ≤ |x − y| + |y − a| .

Cum a este arbitrar ı̂n A deducem

d (x, A) ≤ |x − y| + d (y, A) ,

adică
d (x, A) − d (y, A) ≤ |x − y| .
Inversând rolurile lui x şi y avem:

|d (x, A) − d (y, A)| ≤ |x − y| ,

adică concluzia.
(iii) Funcţia g : A → R, g (y) = d (x, y) este continuă pe o mulţime
compactă, deci, conform teoremei lui Weierstrass, ı̂şi atinge minimul pe A,
adică există a ∈ A : g (a) = inf g (y) = d(x, A). Dacă A este ı̂nchisă,
y∈A
rezultatul se păstrează. Într-adevar, fie r > 0, fixat şi să notăm A1 =
A∩B (x, r) . Mulţimea A1 este compactă şi aplicând rezultatul anterior există
a ∈ A1 ⊂ A cu d (x, a) = d (x, A1 ) . Dar se observă că d (x, A1 ) = d (x, A) şi
concluzia urmează.
(iv) Fie A ⊂ R, ı̂nchisă şi
{ }
1
Dn = x ∈ R | d (x, A) < , n ∈ N∗
n

care sunt mulţimi deschise (funcţia dA este continuă şi se aplică problema
4.56). Să demonstrăm acum relaţia A = ∩ ∗ Dn . Evident A ⊂ Dn , pentru
n∈N
orice n ∈ N, prin urmare A ⊂ ∩ ∗ Dn . Invers,
n∈N

x ∈ ∩ ∗ Dn ⇒ x ∈ Dn , ∀n ∈ N
n∈N
1
⇒ 0 ≤ d (x, A) < , ∀n ∈ N
n
⇒ d (x, A) = 0 ⇒ x ∈ A = A.

Dacă A este deschisă, atunci cA este ı̂nchisă. Prin urmare, conform

demonstraţiei precedente, există (Dn ) un şir de mulţimi deschise astfel ı̂ncât

cA = ∩ Dn .
n∈N
 221

Dar atunci ∩ ∪
A = c( Dn ) = cDn ,
n∈N n∈N
iar (cDn ) este un şir de mulţimi ı̂nchise.

4.51 Observăm mai ı̂ntâi că mulţimea A este mărginită pentru că funcţia
f : A → R, f (x) = |x| este continuă, deci, conform ipotezei, trebuie să
fie mărginită, iar aceasta ı̂nseamnă exact mărginirea lui A. Pentru a arăta
că mulţimea este ı̂nchisă, presupunem că există a ∈ A \ A. Atunci funcţia
f : A → R, f (x) = |x−a| 1
este bine definită şi continuă, deci trebuie să fie
mărginită. Cum a ∈ A, există (xn ) ⊂ A astfel ı̂ncât xn → a. Dar atunci
1
lim f (xn ) = lim = +∞,
n n |x − a|
ceea ce este ı̂n contradicţie cu mărginirea lui f .

4.52 Presupunem că f nu admite puncte fixe. Atunci, din ipoteza de

continuitate rezultă că fie f (x) > x, pentru orice x ∈ R, fie f (x) < x,
pentru orice x ∈ R. În prima situaţie, trecând x ı̂n f (x) obţinem: f (f (x)) >
f (x) > x, pentru orice x ∈ R, deci (f ◦ f ) (x) > x, pentru orice x ∈ R. Prin
urmare, f ◦ f nu admite puncte fixe, ceea ce este fals.

4.53 Dacă ar exista o astfel de funcţie, atunci f ([0, 1]) = (0, 1), relaţie
imposibilă, ı̂ntrucât o funcţie continuă duce intervale compacte ı̂n intervale
compacte.

4.54 O intuiţie a graficului unei astfel de funcţii poate fi mai folositoare

decât scrierea efectivă a expresiei sale analitice. Luăm aşadar funcţia care
are graficul format din trei segmente din R2 : ((0, 1); ( 13 , 0)]; [( 31 , 0), ( 32 , 1)];
[( 32 , 1), (1, 0)). Acum scrierea expresiei funcţiei este un exerciţiu simplu de
geometrie analitică. Dacă f ar fi bijectivă, atunci inversa sa ar fi continuă şi
surjectivă de la [0, 1] ı̂n (0, 1), ceea ce, conform exerciţiului de mai sus, este
imposibil.

4.55 Definim funcţia auxiliară g : [a, b] → R dată prin g(x) = f (x) −

x. Este evident că g este continuă că diferenţă de funcţii continue şi ı̂n
particular are proprietatea lui Darboux. Evident, din cauză că f (a), f (b) ∈
[a, b], avem inegalităţile
g (a) = f (a) − a ≥ 0
g(b) = f (b) − b ≤ 0
222

deci g(a) · g(b) ≤ 0 şi din proprietatea lui Darboux, deducem existenţa unui
punct x ∈ [a, b] având proprietatea că g(x) = 0, adică f (x) = x.

4.56 Observaţia principală este că, de exemplu, mulţimea A se poate scrie

ı̂n forma
A = {x ∈ R |f (x) ∈ (−∞, a)} = f −1 ((−∞, a)).
Cum (−∞, a) este deschisă şi f este continuă obţinem concluzia pe baza
teoremei de caracterizare a continuităţii globale care spune că o funcţie
continuă ”ı̂ntoarce” mulţimi deschise ı̂n mulţimi deschise şi mulţimi ı̂nchise
ı̂n mulţimi ı̂nchise. Pentru celelalte mulţimi se procedează analog.

4.57 Cum f este periodică de perioadă 1, deducem că Im f = f ([0, 1]) .

Cum pe intervalul [0, 1] putem aplica teorema lui Weierstrass, deducem că f
este mărginită pe R şi ı̂şi atinge marginile. Prin urmare există xm , xM ∈ R
astfel ı̂ncât f (xm ) = minx∈R f (x), iar f (xM ) = maxx∈R f (x). Considerăm
funcţia continuă g : R → R definită prin g(x) = f (x + π) − f (x). Atunci

g(xm ) = f (xm + π) − f (xm ) ≥ 0

g(xM ) = f (xM + π) − f (xM ) ≤ 0

deci g(xm )·g(xM ) ≤ 0. Folosind proprietatea lui Darboux, rezultă concluzia.

Funcţia f : R → (− π2 , π2 ), f (x) = arctg x este continuă şi mărginită pe R
fără a-şi atinge marginile.

4.58 Fie funcţia continuă g : [0, 1] → R definita prin g(x) = f (x + 1) −

f (x). Atunci

g(0) = f (1) − f (0)

g(1) = f (2) − f (1) = f (0) − f (1).

Deducem că g(0) · g(1) = −(f (1) − f (0))2 ≤ 0. Din proprietatea lui Darboux
obţinem că g se anulează ı̂n intervalul [0, 1], adică concluzia.

4.59 Fie n ∈ N∗ . Considerăm funcţia continuă g : [0, 1 − 1

n ], g(x) =
f (x + n1 ) − f (x). Atunci

g(0) = f ( n1 ) − f (0)
g( n1 ) = f ( n2 ) − f ( n1 )
..........................
g(1 − n1 ) = f (1) − f (1 − n1 ).
 223

Se observă că dacă toate expresiile de mai sus ar fi strict pozitive sau strict
negative, atunci f (0) < f (1) sau f (0) > f (1), ceea ce nu se poate. Prin
urmare, funcţia g ı̂şi schimbă semnul ı̂n mulţimea de definiţie şi deci se va
anula măcar ı̂ntr-un punct.

4.60 Fie c ∈ (a, b) şi ε > 0 astfel ı̂ncât c ∈ (a + ε, b − ε). Cum f (xn ) → a,
există n1 ∈ N astfel ı̂ncât

f (xn ) < a + ε < c, ∀n ≥ n1 .

Din faptul că f (yn ) → b, deducem existenţa unui rang n2 ∈ N aşa ı̂ncât

c < b − ε < f (yn ), ∀n ≥ n2 .

Aşadar, pentru n > max{n1 , n2 },

f (xn ) < c < f (yn )

şi, folosind proprietatea valorii intermediare, există zn ı̂ntre xn şi yn astfel

ı̂ncât f (zn ) = c (pentru orice n > max{n1 , n2 }). În particular, f (zn ) → ∞.
În plus, cum xn , yn → ∞, deducem că zn → ∞.

4.61 Se procedează ca la problema anterioară. Se poate astfel demonstra

că pentru orice x ∈ (−1, 1) există un şir cu limită +∞ pentru care f are
valoarea staţionară x. Pentru a ne imagina o astfel de funcţie, e suficient să
ne gândim la o funcţie ”fierastrău” cu ”dinţii” situaţi pe graficele funcţiilor
π arctg x şi − π arctg x.
2 2

4.62 Presupunem că f nu este constantă. Atunci există x, y ∈ R cu

x ̸= y şi f (x) ̸= f (y). Fără a restrânge generalitatea, presupunem că x < y
şi f (x) < f (y). Folosind o proprietate de ”inerţie” a funcţiilor continue
(teorema 4.35), există µ > 0 astfel ı̂ncât x < y − µ şi pentru orice z ∈ (y −
µ, y +µ) are loc relaţia f (x) < ∪ f (z). Pentru k ∈ N∗ considerăm intervalele de
y−x−µ y−x+µ
forma ( k , k ). Cum ( y−x−µ
k , y−x+µ
k ) = (0, y − x + µ) şi an → 0,
k∈N∗
vom găsi un k ∈ N∗ şi un n ∈ N astfel ı̂ncât
( )
y−x−µ y−x+µ
an ∈ , .
k k

Atunci x + kan ∈ (y − µ, y + µ). Dar f (x + kan ) = f (x), ceea ce reprezintă

o contradicţie cu presupunerea făcută. Deci funcţia este constantă.
224

4.63 Fie ε > 0. Deoarece f este uniform continuă pe A şi pe B, rezultă

că există δ1 > 0, δ2 > 0 aşa ı̂ncât:
(7) |f (x) − f (y)| < ε, pentru orice x, y ∈ A cu |x − y| < δ1 ,

(8) |f (x) − f (y)| < ε, pentru orice x, y ∈ B cu |x − y| < δ2 .

Considerând acum δ = min{δ1 , δ2 , d(A, B)}, pentru orice x, y ∈ A ∪ B
cu |x − y| < δ, din (7) şi (8) rezultă |f (x) − f (y)| < ε, ceea ce arată că f este
uniform continuă pe A ∪ B. Dacă d(A, B) = 0, atunci concluzia nu mai are
loc. Într-adevăr, se consideră A = (−1, 0), B = (0, 1) şi funcţia f : R → R,


1, x > 0
f (x) = 2, x = 0


3, x < 0.
Avem d(A, B) = 0, f este uniform continuă pe A şi pe B, dar f nu este
uniform continuă pe A ∪ B deoarece, conform teoremei 4.75, f nu se poate
prelungi prin continuitate la A ∪ B.

4.64 Avem două situaţii:

a) I1 ∩ I2 = ∅. Atunci d(I1 , I2 ) > 0 şi se aplică problema precedentă.
b) I1 ∩ I2 ̸= ∅. Fie a ∈ I1 ∩ I2 . Fie A1 = {x ∈ I1 ∪ I2 |x ≤ a} şi
A2 = {x ∈ I1 ∪ I2 |x ≥ a}. Rezultă că A1 ∪ A2 = I1 ∪ I2 şi A1 ⊂ I1 , A2 ⊂ I2
sau A1 ⊂ I2 , A2 ⊂ I1 .
Fie ε > 0. Deoarece f este uniform continuă pe A1 şi pe A2 , rezultă că
există δ1 > 0, δ2 > 0 aşa ı̂ncât:
ε
(9) |f (x) − f (y)| < , pentru orice x, y ∈ A1 cu |x − y| < δ1 ,
2
ε
(10) |f (x) − f (y)| < , pentru orice x, y ∈ A2 cu |x − y| < δ2 .
2
Considerând δ = min{δ1 , δ2 } şi orice x, y ∈ I1 ∪I2 = A1 ∪A2 cu |x−y| < δ,
avem:
(i) x, y ∈ A1 ⇒ |x − y| < δ ≤ δ1 ⇒ |f (x) − f (y)| < 2ε < ε,
(ii) x, y ∈ A2 ⇒ |x − y| < δ ≤ δ2 ⇒ |f (x) − f (y)| < 2ε < ε,
(iii) x ∈ A1 şi y ∈ A2 (sau invers).
Rezultă x ≤ a ≤ y şi din (9) şi (10) obţinem:
ε ε
|f (x) − f (y)| ≤ |f (x) − f (a)| + |f (a) − f (y)| < + = ε.
2 2
Astfel f este uniform continuă pe I1 ∪ I2 .
 Capitolul 5

FUNCŢII DERIVABILE

În continuare vom considera A o submulţime nevidă a lui R.

Definiţia 5.1. Spunem că funcţia f : A → R are derivată ı̂n punctul

a ∈ A′ ∩ A dacă există ı̂n R limita lim f (x)−f
x−a
(a)
. Vom nota această limită cu
x→a
f ′ (a). Dacă f ′ (a) ∈ R vom spune că f este derivabilă ı̂n a.

Definiţia 5.2. Spunem că funcţia f : A → R este derivabilă pe mulţimea

B ⊂ A dacă f este derivabilă ı̂n fiecare punct din B. Funcţia notată f ′ ,
f ′ : B → R, care asociază fiecărui punct x ∈ B derivata f ′ (x) se numeşte
derivata funcţiei f pe mulţimea B.

Teorema 5.3. Dacă f : A → R este derivabilă ı̂n punctul a ∈ A′ ∩ A,

atunci f este continuă ı̂n a.

Observaţia 5.4. Reciproca teoremei anterioare nu este adevărată. Ast-

fel, funcţia f : R → R, f (x) = |x| este continuă ı̂n punctul x = 0, dar nu
este derivabilă ı̂n acest punct.

Definiţia 5.5. Spunem că funcţia f : A → R are derivată la stânga ı̂n

punctul a ∈ A′s ∩ A dacă există ı̂n R limita x→a
lim f (x)−f
x−a
(a)
. Vom nota această
x<a
limită cu fs′ (a). Dacă fs′ (a) ∈ R vom spune că f este derivabilă la stânga ı̂n a.
Analog se definesc noţiunile de derivată la dreapta ı̂n a şi funcţie derivabilă
la dreapta ı̂n a.

Teorema 5.6. Funcţia f : A → R este derivabilă ı̂n punctul a ∈ A′s ∩ A′d

dacă şi numai dacă f este derivabilă la stânga şi la dreapta ı̂n a şi fs′ (a) =
fd′ (a). În acest caz, ele sunt egale şi cu f ′ (a).

225
226

Teorema 5.7 (Derivabilitatea funcţiilor compuse). Fie I, J ⊂

R, I, J intervale. Dacă funcţia u : I → J, este derivabilă ı̂n a ∈ I, iar
funcţia f : J → R este derivabilă ı̂n punctul u(a) ∈ J, atunci compusa lor
f ◦ u este derivabilă ı̂n a şi (f ◦ u)′ (a) = f ′ (u(a))u′ (a).

Teorema 5.8 (Derivabilitatea funcţiei inverse-varianta locală).

Fie I, J ⊂ R, I, J intervale, funcţia f : I → J, strict monotonă şi surjectivă.
Dacă f este derivabilă ı̂n a ∈ I şi f ′ (a) ̸= 0, atunci funcţia inversă f −1 este
derivabilă ı̂n b = f (a) ∈ J şi (f −1 )′ (b) = f ′1(a) .

Teorema 5.9 (Derivabilitatea funcţiei inverse-varianta globală).

Fie I, J ⊂ R, I, J intervale. Dacă funcţia f : I → J este strict monotonă,
surjectivă, derivabilă şi f ′ (x) ̸= 0, pentru orice x ∈ I, atunci funcţia inversă
f −1 este derivabilă şi (f −1 )′ (y) = f ′ (f −1
1
(y))
, ∀y ∈ J.

Definiţia 5.10. Fie funcţia f : A → R. Spunem că a ∈ A este punct

de minim (respectiv maxim) local pentru f dacă există o vecinătate V a
punctului a astfel ı̂ncât f (a) ≤ f (x) (respectiv f (a) ≥ f (x)), pentru orice
x ∈ A ∩ V. Punctele de maxim sau de minim local se numesc puncte de
extrem local.
Dacă f (a) ≤ f (x) (respectiv f (a) ≥ f (x)) pentru orice x ∈ A, se mai
spune că a este punct de minim (respectiv maxim) absolut (sau global).

Teorema 5.11 (Fermat). Fie I ⊂ R, I interval şi a ∈ int I. Dacă

f : I → R este derivabilă ı̂n a, iar a este punct de extrem local pentru f,
atunci f ′ (a) = 0.

Teorema 5.12 (Rolle). Fie a, b ∈ R, a < b. Dacă f : [a, b] → R este

o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b) şi f (a) = f (b), atunci există
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f ′ (c) = 0.

Teorema 5.13 (Lagrange). Fie a, b ∈ R, a < b. Dacă f : [a, b] → R

este o funcţie continuă pe [a, b] şi derivabilă pe (a, b), atunci există c ∈ (a, b)
astfel ı̂ncât f (b) − f (a) = f ′ (c)(b − a).

Propoziţia 5.14. Fie I ⊂ R, I interval şi f : I → R derivabilă.

(i) Dacă f ′ (x) = 0 pentru orice x ∈ I, atunci f este constantă pe I.

(ii) Dacă f ′ (x) > 0 (respectiv f ′ (x) ≥ 0) pentru orice x ∈ I, atunci f este
strict crescătoare (respectiv crescătoare) pe I.
 227

(iii) Dacă f ′ (x) < 0 (respectiv f ′ (x) ≤ 0), pentru orice x ∈ I, atunci f este
strict descrescătoare (respectiv descrescătoare) pe I.

Teorema 5.15. Fie I ⊂ R, I interval, a ∈ I şi f : I → R con-

tinuă. Dacă f este derivabilă pe I\{a} şi există lim f ′ (x) (finită sau in-
x→a
finită), atunci există derivata funcţiei f ı̂n a, f ′ (a) şi f ′ (a) = lim f ′ (x).
x→a

Teorema 5.16. Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este o funcţie

derivabilă cu derivata marginită, atunci f este lipschitziană.

Teorema 5.17 (Cauchy). Fie a, b ∈ R, a < b. Dacă f, g : [a, b] → R

sunt două funcţii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) şi g ′ (x) ̸= 0, pentru
orice x ∈ (a, b), atunci g(b) − g(a) ̸= 0 şi există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b)−f (a) f ′ (c)
g(b)−g(a) = g ′ (c) .

Teorema 5.18 (Darboux). Fie I ⊂ R, I interval. Dacă f : I → R este

o funcţie derivabilă pe I, atunci derivata sa f ′ are proprietatea lui Darboux.

Teorema 5.19 (Cauchy). Fie I ⊂ R, I interval, a ∈ I şi funcţiile

f, g : I → R care verifică condiţiile:

(i) f (a) = g(a) = 0;

(ii) f, g sunt derivabile ı̂n a;
(iii) g ′ (a) ̸= 0.
Atunci există V ∈ V(a) astfel ı̂ncât g(x) ̸= 0, pentru orice x ∈ V \{a}
′ (a)
şi lim fg(x)
(x)
= fg′ (a) .
x→a

Teorema 5.20 (Regula lui L′Hôspital-cazul 00 ). Fie I ⊂ R, I inter-

val, a ∈ I ′ şi funcţiile f, g : I\{a} → R, derivabile, care verifică condiţiile:

(i) lim f (x) = lim g(x) = 0;

x→a x→a
(ii) g ′ (x) ̸= 0, ∀x ∈ I\{a};
′
(iii) există lim fg′ (x)
(x)
= L ∈ R.
x→a

Atunci există lim fg(x)

(x)
= L.
x→a

Teorema 5.21 (Regula lui L′Hôspital-cazul ∞ ∞ ). Fie I ⊂ R, I in-

terval, a ∈ I ′ şi funcţiile f, g : I\{a} → R derivabile, care verifică condiţiile:
228

(i) lim |g(x)| = ∞;

x→a
(ii) g′(x) ̸= 0, ∀x ∈ I\{a};
′
(iii) există lim fg′ (x)
(x)
= L ∈ R.

Atunci există lim fg(x)

(x)
= L.
x→a

Teorema 5.22 (Şirul lui Rolle). Fie I ⊂ R, I interval şi f : I → R

o funcţie derivabilă. Dacă x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 sunt rădăcini consecutive ale
derivatei f ′ (adică f ′ (x1 ) = 0, f ′ (x2 ) = 0 şi nu există x ∈ (x1 , x2 ) astfel
ı̂ncât f ′ (x) = 0), atunci:
(i) dacă f (x1 )f (x2 ) < 0, ecuaţia f (x) = 0 are exact o rădăcina ı̂n inter-
valul (x1 , x2 );
(ii) dacă f (x1 )f (x2 ) > 0, ecuaţia f (x) = 0 nu are nici o rădăcină ı̂n
intervalul (x1 , x2 );
(iii) dacă f (x1 ) = 0 sau f (x2 ) = 0, atunci x1 sau x2 este o rădăcină mul-
tiplă a ecuaţiei f (x) = 0 şi ecuaţia nu are nicio rădăcină ı̂n intervalul
(x1 , x2 ).
Definiţia 5.23. Fie A mulţime deschisă. Spunem că funcţia f : A → R
este derivabilă de două ori ı̂n punctul a ∈ A, dacă f este derivabilă ı̂ntr-o
vecinătate a punctului a şi funcţia derivată f ′ este derivabilă ı̂n a. În acest
caz, derivata lui f ′ ı̂n a se numeşte derivata a doua a lui f ı̂n a şi se notează
f ′′ (a).

Definiţia 5.24. Fie A mulţime deschisă. Spunem că funcţia f : A → R

este derivabilă de n ori ı̂n punctul a ∈ A (n ∈ N, n ≥ 2), dacă f (n−1)
este derivabilă ı̂ntr-o vecinătate a punctului a şi funcţia derivată f (n−1) este
(n−1)
derivabilă ı̂n a. În acest caz, derivata lui f ı̂n a se numeşte derivata de
ordin n a lui f ı̂n a şi se notează f (n) (a).

Teorema 5.25 (Formula lui Taylor cu restul lui Peano). Fie

I ⊂ R, I interval deschis şi n ∈ N∗ . Dacă f : I → R este o funcţie de n
ori derivabilă ı̂n a ∈ I, atunci există o funcţie α : I → R cu proprietatea
lim α(x) = α(a) = 0, astfel ı̂ncât
x→a

f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + .....+
1! 2!
f (n) (a) (x − a)n
+ (x − a)n + α(x) ,
n! n!
 229

pentru orice x ∈ I.
′ ′′ (n)
Vom nota Tn (x) = f (a)+ f 1!(a) (x−a)+ f 2!(a) (x−a)2 +. . .+ f n!(a) (x−a)n ,
n
Rn (x) = α(x) · (x−a) ∗
n! , n ∈ N şi le vom numi polinomul Taylor, respectiv
restul lui Peano, de ordin n ı̂n punctul a.

Teorema 5.26 (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange). Fie

I ⊂ R, I interval deschis, a ∈ I şi n ∈ N. Dacă f : I → R este o funcţie de
(n + 1) ori derivabilă pe I, atunci pentru orice x ∈ I, x ̸= a există c ∈ (x, a)
sau c ∈ (a, x) astfel ı̂ncât

f ′ (a) f ′′ (a)
f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + .....+
1! 2!
f (n) (a) f (n+1) (c)
+ (x − a)n + (x − a)n+1 .
n! (n + 1)!

Particularizând a = 0, se obţine formula lui Maclaurin. Vom nota Rn (x) =

f (n+1) (c)
(n+1)!· (x − a)n , n ∈ N şi-l vom numi restul lui Lagrange de ordinul n ı̂n
punctul a.

Teorema 5.27 (Puncte de extrem). Fie I ⊂ R, interval deschis

f : I → R, o funcţie de n ori derivabilă ı̂n a ∈ I, (n ∈ N, n ≥ 2), astfel ı̂ncât
f ′ (a) = 0, f ′′ (a) = 0, ..., f (n−1) (a) = 0, f (n) (a) ̸= 0.

(i) Dacă n este par, atunci a este punct de extrem, mai exact: punct de
maxim local dacă f (n) (a) < 0 şi punct de minim local dacă f (n) (a) > 0.
(ii) Dacă n este impar, atunci a nu este punct de extrem.

Definiţia 5.28. a) Fie I interval deschis, I ⊂ R şi funcţia f : I → R.

a) Spunem că f este diferenţiabilă ı̂n a ∈ I dacă există c ∈ R şi α : I → R
continuă ı̂n a, lim α(x) = 0, astfel ı̂ncât
x→a

f (x) = f (a) + c(x − a) + α(x)(x − a),

pentru orice x ∈ I.
b) Spunem că f este diferenţiabilă pe I dacă f este diferenţiabilă ı̂n orice
punct a ∈ I.

Teorema 5.29. Dacă I ⊂ R, I interval deschis, atunci f : I → R este

diferenţiabilă ı̂n a ∈ I dacă şi numai dacă f este derivabilă ı̂n a. În acest
caz, c = f ′ (a) (c ∈ R fiind constanta din definiţia 5.28).
230

Definiţia 5.30. Fie I ⊂ R, I interval deschis şi funcţia f : I → R

derivabilă ı̂n a ∈ R. Funcţia notată df (a), df (a) : R → R, df (a)(h) = f ′ (a)h,
∀h ∈ R, se numeşte diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul a.

Definiţia 5.31. Fie A mulţime deschisă, f : A → R şi n ∈ N∗ . Spunem

că f este de clasă C n pe A, dacă f este de n ori derivabilă pe A, iar derivata
de ordin n, f (n) , este continuă pe A. Vom nota C n (A) = {f |f : A →
R, f este de clasă C n pe A}, n ∈ N∗ şi, prin convenţie, C 0 (A) = {f | f :
A → R, f continuă pe A}.

Definiţia 5.32. Fie A mulţime deschisă. Spunem că f : A → R este

de clasă C ∞ pe A dacă f este derivabilă de orice ordin pe A. Vom nota
C ∞ (A) = {f |f : A → R, f este de clasă C ∞ pe A}.
 231

Probleme
5.1 Studiaţi{continuitatea şi derivabilitatea funcţiilor:
x3 − x2 , x ∈ Q
a) f (x) = . Generalizare.
0, x ∈ R\Q
{
xn cos x1 , x ̸= 0
b) f (x) = , n ∈ N.
0, x = 0.

5.2 Fie D ⊂ R, D mulţime deschisă şi f : D → R derivabilă ı̂n a ∈ D.

Atunci pentru orice două şiruri (xn ), (yn ) ⊂ D cu proprietatea xn < a <
yn , pentru orice n ∈ N, xn → a, yn → a, avem lim f (yynn)−f
−xn
(xn )
= f ′ (a).
n→∞

5.3 Fie I ⊂ R, I interval deschis, a ∈ I şi f : I → R.

a) Dacă f este continuă ı̂n a şi f (a) ̸= 0, atunci |f | este derivabilă ı̂n a
dacă şi numai dacă f este derivabilă ı̂n a.
b) Dacă f (a) = 0, atunci |f | este derivabilă ı̂n a dacă şi numai dacă f
′
este derivabilă ı̂n a şi f (a) = 0.
c) Aplicaţie pentru funcţia f : R → R, f (x) = |(x − α) sin x|, α ∈ R.

5.4 a) {Există valori a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât funcţiei

ax2 + bx + c, x ∈ [−1, 0]
f (x) = arcsin x să-i putem aplica teorema lui Rolle?
x , x ∈ (0, 1]
Dar pentru funcţiile:
{
arctg x
x ,√ x ∈ [−1, 0)
b) f (x) = ;
ax + b 1 − x , x ∈ [0, 1]
2
{
ax2 + b, x ∈ [−1, 0]
c) f (x) = ;
x2 ln x, x ∈ (0, 1]
{ √
| sin x| α2 − x2 , x ∈ [−α, α] − {0}
d) f (x) = ; a ∈ R, α ∈ (0, ∞)?
a, x=0

∑
n
5.5 Fie n ∈ N∗ şi ak , bk ∈ R, k ∈ {0, 1, . . . , n}. Atunci ecuaţia (ak sin kx+
k=1
bk cos kx) = 0 are cel puţin o soluţie ı̂n (0, 2π).

5.6 Fie 1 < a < b şi f : [a, b] → R derivabilă aşa ı̂ncât f (a) = f (b) = 0
şi f (x) ̸= 0, oricare ar fi x ∈ (a, b). Atunci există un punct c ∈ (a, b) astfel
′ (c)
ı̂ncât | ff (c) | < a ln
1
a.
232

5.7 Demonstraţi inegalităţile:

b−a b−a
a) 2
< tg a − tg b < , 0 < a < b < π2 ;
cos a √ cos2 b
b2 −ab b2 + 1 ab−a2
b) e b2 +1 < < e a2 +1 , 1 < a < b;
a2 + 1
( ) 1
1 bb b−a
c) a < < b, 0 < a < b (Examen de Admitere la Facultatea
e aa
de Informatică, 1999).
1 1
5.8 a) Calculaţi limitele laterale ale funcţiei f (x) = x2 (e x − e x+1 ) ı̂n
punctele x = 0, x = −1 şi lim f (x).
x→∞
1 1
b) Calculaţi lim (nα + 1)(2 n − 2 n+1 ), α ∈ R.
n→∞
1
c) Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f (x) = e x pe intervalul [t, t +
1], t > 0 se obţine punctul c(t). Calculaţi lim t12 c2 (t).
t→∞

5.9 a) Dacă A = {α ∈ R|arctg x < αx, ∀x > 0}, demonstraţi că A ̸= ∅ şi
determinaţi inf A.

b) Demonstraţi că oricare ar fi a > 0, există α > 0, astfel ı̂ncât

arctg x > αx, ∀x ∈ (0, a).
c) Dacă h : (0, ∞) → R, h(a) = sup{α > 0|arctg x > αx, ∀x ∈ (0, a)},
calculaţi lim h(a) şi lim h(a).
a→0 a→∞
a>0
d) Studiaţi convergenţa şirului an = (arctg ◦ ... ◦ arctg)(x) (compunerea
se face de n ori), n ∈ N∗ , x ∈ R.

5.10 Determinaţi punctele de extrem ale următoarelor funcţii:

a) f : [−10, 10] → R, f (x) = |x2 − 3x + 2|;
 [ ]

 3π
| sin x|, x ∈ 0,
b) f : [0, 2π] → R, f (x) = ( 2 ];

 4 3π
 2 (x − 2π), x ∈ , 2π
π 2

 10x , 0≤x≤3
c) f : [0, 4] → R, f (x) = 3(x2 + 1) ;

ln(x + e − 3), 3 < x ≤ 4
(Prof. dr. Anca Precupanu, Examen Analiză matematică I.)
 233
{
x3 , x≤0
d) f : R → R, f (x) = − 1 ;
x3 + e , x>0
x2

mx + 1
e) f : R\{−2, 1} → R, f (x) = 2 , m ∈ R;
x +x−2
f) f : R → R, f (x) = e−x (ax2 + bx + b), a, b ∈ R;
( )
1 2 sin 2x
g) f : R → R, f (x) = (x + x + 2) − − cos x .
2 4

5.11 a) Determinaţi
{ punctele de extrem ale funcţiei
sin x1 , x ̸= 0
f : R → R, f (x) = .
2, x=0

b) Există V ∈ V(0) astfel ı̂ncât f să fie monotonă pe V ∩ (0, ∞)?

5.12 Fie I ⊂ R, I interval, f : I → R continuă. Demonstraţi că dacă

a, b ∈ I sunt puncte de maxim local, atunci există c ∈ (a, b), punct de
minim local. Proprietatea se păstrează dacă I nu este interval?

5.13 Fie f : [a, b] → R, continuă pe [a, b], derivabilă ı̂n punctele a, b astfel
ı̂ncât f ′ (a) < 0 şi f ′ (b) > 0. Să se arate că f admite un punct de minim
local ı̂n (a, b).

5.14 a) Determinaţi m ∈ R, astfel ı̂ncât ecuaţia m arctg (x−1)+arctg x−2

x
=
− 4 , x ∈ R, să aibă o infinitate de soluţii.
π

2 = π, x ∈ R.
2x
b) Rezolvaţi ecuaţia 2arctgx + arcsin 1+x

5.15 a) Arătaţi că dacă α > 1, atunci xα ≥ 1+α(x−1), pentru orice x > 0
(inegalitatea lui Bernoulli), iar dacă α ∈ (0, 1), atunci xα ≤ 1 + α(x − 1),
pentru orice x > 0.
p q
b) Deduceţi inegalitatea lui Young: ap + bq ≥ ab, oricare ar fi a, b ≥ 0 şi
p, q > 1, p1 + 1q = 1.

5.16 Fie f (x) = 3x +ax − 4x − 6x , x ∈ R. Determinaţi a > 0, astfel ı̂ncât

f (x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ R.

5.17 Dacă a > 0, atunci ax ≥ xa , pentru orice x > 0, dacă şi numai dacă
a = e.

5.18 Fie a1 , a2 , ..., an > 0. Demonstraţi că ax1 + ax2 + .... + axn ≥ n, pentru
orice x ∈ R, dacă şi numai dacă a1 a2 ...an = 1.
234

π
5.19 Demonstraţi inegalitatea (x + 1) cos x+1 − x cos πx > 1, pentru orice
x ≥ 2.
x2 x2 x3
5.20 a) Demonstraţi : x − 2 ≤ ln(1 + x) ≤ x − 2 + 3 , pentru orice
x ≥ 0.
x−ln(x+1)
b) Calculaţi lim x2
prin două metode.
x→0
x>0
c) Definim şirurile un+1 = ln(1 + un ), n ≥ 0, u0 = 1 şi vn = 1
un , n ≥ 0.
Determinaţi: i) lim un ; ii) lim(vn+1 − vn )
n→∞ n→∞
d) Demonstraţi că oricare ar fi x ∈ (0, 1] are loc inegalitatea:

1 3 1 1 1
− x≤ − ≤
2 16 ln(1 + x) x 2

e) Deduceţi că 1
4 ≤ vn+1 − vn ≤ 12 , ∀n ∈ N şi 2
n+2 ≤ un ≤ n+4 , ∀n
4
∈ N;
f) Demonstraţi că oricare ar fi n ∈ N, 1
4 + 1
5 + ... + 1
n+3 < ln(n + 3) şi
calculaţi apoi lim nun .
n→∞

5.21 Fie funcţia f : R → R, f (x) = x3 + 3x2 + 3mx + 5, m ∈ R.

a) Determinaţi m astfel ı̂ncât funcţia să fie crescătoare pe: i) R; ii) (0, ∞).
b) Dacă m = 0 şi I = (−∞, −2) demonstraţi că restricţia f : I → f (I)
este inversabilă, iar f −1 este derivabilă de două ori pe f (I). Calculaţi
(f −1 )′ (5), (f −1 )′′ (5).
c) Determinaţi m ∈ R cu proprietatea că există I, J vecinătăţi ale lui 0,
respectiv 5 astfel ı̂ncât f : I → J să fie bijectivă. În acest caz, calculaţi
(f −1 )′ (5), (f −1 )′′ (5).

5.22 a) Demonstraţi că funcţia f : R → R, f (x) = x3 + x + 1 + π4 arctg x,

este inversabilă, cu inversa derivabilă de două ori pe R.
b) Calculaţi: (f −1 )′ (4) şi (f −1 )′′ (4).
−1 (x)]3
c) Calculaţi lim x−[f
√
x−f −1 (x)
.
x→∞

5.23 Fie f : [a, b] → R, o funcţie derivabilă, având derivata f ′ strict

crescătoare.

a) Demonstraţi că pentru orice x ∈ (a, b], există şi este unic determinat
un număr cx ∈ (a, x) astfel ı̂ncât f (x) − f (a) = (x − a)f ′ (cx ).
 235

b) Definim funcţia g : [a, b] → R, g(t) = f (t)−f

t−a
(a)
, pentru orice t ∈ (a, b] şi
′
g(a) = f (a). Să se arate că g este continuă pe [a, b] şi strict crescătoare
pe (a, b].
c) Definim funcţia φ : [a, b] → R, φ(a) = a, φ(x) = cx , unde cx este
numărul definit la punctul a). Să se demonstreze că φ este strict
crescătoare pe [a, b], iar mulţimea valorilor funcţiei este [a, φ(b)].
d) Dacă, ı̂n plus, presupunem că f este de două ori derivabilă pe [a, b], f ′′
continuă şi f ′′ (x) ̸= 0, ∀x ∈ [a, b], atunci φ este derivabilă cu derivata
continuă.

5.24 Determinaţi a ∈ (0, ∞) astfel ı̂ncât asimptotele funcţiei

f : R\{− ln a} → R, f (x) = 3x − 3 ln |aex − 1|, să fie concurente.

5.25 Fie f : [a, b] → R, derivabilă astfel ı̂ncât f (a) ≤ f (x) ≤ f (b), pentru
orice x ∈ (a, b). Atunci există o funcţie fe : R → [f (a), f (b)] derivabilă pe R
şi fe(x) = f (x), pentru orice x ∈ [a, b] dacă şi numai dacă f ′ (a) = f ′ (b) = 0.

5.26 Dacă f : (−1, 1) → R, f derivabilă ı̂n 0 şi g : (−1, 1) → R, g(x) =

f (| sin x|), atunci g este derivabilă ı̂n 0 dacă şi numai dacă f ′ (0) = 0.

5.27 Determinaţi{funcţia polinomială P astfel ı̂ncât funcţia

1
e x2 −1 , |x| < 1
f : R → R, f (x) = să fie de clasă C ∞ pe R.
P (x), |x| ≥ 1

(Examen Titularizare Profesori, 2000).

5.28 Fie funcţia f : R \ {α1 , α2 , ..., αn } → R, f (x) = x−α a1

1
+ x−αa2
2
+.... +
an
x−αn − b, α 1 , α 2 , ..., αn , b ∈ R, b ̸
= 0, a 1 , a 2 , .., an > 0, α i ̸
= α j , pentru orice
i, j ∈ {1, . . . , n}, i ̸= j. Demonstraţi că ecuaţia f (x) = 0 are toate soluţiile
reale.

5.29 Fie I ⊂ R, I interval deschis, 0 ∈ I, f : I → R continuă aşa ı̂ncât

∑
n
f (0) = 0 şi f este derivabilă la dreapta ı̂n x = 0. Atunci lim f ( nk2 ) =
n→∞ k=1
1 ′
2 fd (0).

5.30 Fie f : R → R o funcţie derivabilă. Presupunem că f ′ (x) > f (x),

pentru orice x ∈ R şi f (0) = 0. Arătaţi că f (x) > 0, pentru orice x > 0.
236

5.31 Să se determine funcţiile f : R → R derivabilă şi g : R → R

mărginită, care verifică relaţia f (x + y) − f (x − y) = y 2 g (xy) + y, oricare
ar fi x, y ∈ R.

5.32 Fie f : R → R o funcţie continuă, derivabilă pe R∗ , cu proprietăţile

′
tf (t) > 0, pentru orice t ∈ R∗ şi lim f (t) = lim f (t) = +∞.
t→∞ t→−∞

a) Arătaţi că pentru orice x ∈ R∗ , există y ∈ R∗ , y ̸= x, astfel ı̂ncât

f (x) = f (y). Notăm elementul y prin φ(x) şi considerăm φ(0) = 0.
b) Arătaţi că φ : R → R este bijectivă şi φ−1 = φ.
c) Arătaţi că φ este continuă pe R.
d) Arătaţi că φ este derivabilă pe R∗ .
(Examen de Licenţă, 1996).

5.33 Aplicând reguli de tip L′Hôspital, calculaţi:

a) lim xα ln x, α ∈ R;
x→0
x>0

b) lim xα (− ln x)β ; α, β > 0;

x→0
x>0
(− ln x)β
c) lim ; α, β > 0;
x→0 xα
x>0
xx − x
d) lim ;
x→1 ln x − x + 1
P (x)
e) lim ax , P polinom, a ∈ R;
x→∞ e
( )
1
f) lim − x , α ∈ R;
α
x→0 sin x
x>0
g) lim sin x ln x;
x→0
x>0
h) lim xtgx ;
x→0
x>0
1
i) lim (cos x) x2 ;
x→0
( ) 12
x x
j) lim ;
x→0 arctgx
sin 3x − sin x
k) lim ;
x→0 x − sin x
 237

e3x − 3ex + 2
l) lim ;
x→0 x2 (x + 1)
1 1+x
m) lim 2 ln ;
x→0 x 1−x
√3
1 + x4 − 1
n) lim ;
x→0 x4
xe − ex
o) lim ;
x→e (x − e)2
{ 1
f (x) e− x2 sin2 x, x < 0
p) lim , f (x) = şi g(x) = ln cos x;
x→0 g(x) x3 , x≥0
r) limπ (tgx)tg2x ;
x→ 4

xn − sinn x
s) lim ;
x→0 xn+2
√ √
t) lim ( xn + axn−1 − xn − axn−1 ).
n n

x→∞

5.34 Demonstraţi că pentru orice α ≥ 0, există m ≥ 0 astfel ı̂ncât x4 e−x <
1
xα ,pentru orice x ≥ m.

−e x sin x
5.35 Calculaţi lim ex−sin x :
x→0

a) aplicând regula lui L′Hôspital de 3 ori;

b) folosind limite fundamentale.
tgx−arctgx
Acelaşi exerciţiu pentru lim sin x−x cos x .
x→0

5.36 Arătaţi că reciproca teoremei lui L′Hôspital nu este adevărată pentru
funcţiile:
{
x2 sin x1 , x ̸= 0
a) f (x) = şi g(x) = ln(1 + x) ı̂n x = 0;
0, x=0
{
x2 cos x1 , x ̸= 0
b) f (x) = şi g(x) = sin x ı̂n x = 0.
0, x=0

5.37 Să se arate că nu se poate aplica regula lui L′Hôspital (cazul ∞
∞)
funcţiilor:

a) f (x) = e−2x (cos x + 2 sin x), g(x) = e−x (cos x + sin x);
238

b) f (x) = e−2x (cos x + 2 sin x) + e−x sin2 x, g(x) = e−x ;

2 2

c) f (x) = x − sin x, g(x) = x + sin x.

5.38 Se poate aplica teorema lui Cauchy funcţiilor de mai jos ı̂n punctul
x=0?
{
x3 , x ∈ Q
a) f : R → R, f (x) = şi g : [−1, 1] → R, g(x) = arcsin x;
0, x ∈ R\Q
{
x2 sin x1 , x ̸= 0
b) f , g : R → R, f (x) = şi g(x) = sin x;
0, x=0
{
sin2 x, x < 0
c) f : R → R, f (x) = şi g : (− π2 , π2 ) → R, g(x) = ln cos x.
2
x , x≥0

5.39 Calculaţi următoarele limite:

a) lim tgn ( π4 + n1 );
n→∞
b) lim ( π2 arctgn)n ;
n→∞
2
c) lim [cos(sin n1 )]n .
n→∞
[ √ √ ]
d) lim (n + 1) n+1 n + 1 − n n n .
n→∞

5.40 Scrieţi formula lui Taylor de ordinul n (n ∈ N∗ ) pentru funcţiile:

a) f (x) = (1 + x)α , f : (−1, ∞) → R, α ∈ R, ı̂n x = 0. Particularizaţi ı̂n

cazul α = 12 .
√
b) f (x) = 2 + x ı̂n punctul x = −1;
c) f (x) = x1 , ı̂n x = 1;
d) f (x) = arcsin x, f : [−1, 1] → R ı̂n x = 0;
e) f (x) = sin x ı̂n x = π2 .

5.41 a) Fie f : R → R, f (x) = ex .

(i) Scrieţi formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin n pentru funcţia
f , ı̂n punctele x = 0, x = 1.
(ii) Determinaţi n ∈ N∗ astfel ı̂ncât polinomul Taylor Tn asociat funcţiei
f ı̂n punctul x = 0 să aproximeze f ı̂n intervalul [−1, 1] cu o precizie
de 3 zecimale exacte.
 239

(iii) Dacă n = 4, să se determine p ∈ R+ astfel ı̂ncât T4 să aproximeze f

ı̂n intervalul [−p, p] cu o precizie de 0, 001.
√
(iv) Calculaţi 3 e cu o precizie de 0, 001.

b) Aceeaşi problemă pentru

√ funcţiile f : (−1, ∞) → R, f (x) = ln(1 + x);
g : (−1, ∞) → R, g(x) = 1 + x, h : R → R, h(x) = sin x.

5.42 Să se calculeze limitele de la exerciţiul 5.33, punctele k, l, m, n, t,

folosind formula lui Taylor.

5.43 a) Să se determine cel mai mare n ∈ N∗ , astfel ı̂ncât funcţiei f (x) =
|x| ln(1 + |x|), f : R → R să i se poată aplica formula lui Taylor cu rest
Lagrange (Peano) de ordin n ı̂n punctul x = 0. Scrieţi formula ı̂n acest caz.
(Prof. dr. Anca Precupanu, Examen Analiză matematică I).
Aceeaşi problemă pentru funcţiile:
b) g : R → R, g(x) = ln(2 − sin x) + |x|3 (x + 1);
(Examen Analiză matematică I).
c) h : R → R, h(x) = x3 e1+2|x| .

5.44 {Există valori a, b, c ∈ R, astfel ı̂ncât funcţiei

e−x +x ,
2
x<1
f (x) = să-i putem aplica formula lui Taylor cu restul
ax2 + bx + c, x ≥ 1
lui Peano (respectiv Lagrange) de ordin 2?

5.45 Există ai ∈ R, i ∈ {0, 1, 2, 3} astfel ı̂ncât

∑
3
x − 2x + 5x + 4 =
3 2
ai (x − 1)i ?
i=0

∑
∞
5.46 Determinaţi α ∈ R astfel ı̂ncât seria ( n1 − sin n1 )α să fie conver-
n=1
gentă.

5.47 Să se determine limita şirului an = sin n12 +sin n22 +...+sin nn2 , n ∈ N∗ .

5.48 Studiaţi uniforma continuitate a funcţiei f : (0, ∞) → R, f (x) = xα ,

α ∈ R.

5.49 Fie f : R → R, de clasă C ∞ pe R, astfel ı̂ncât f ( n1 ) = 0 şi |f (n) (x)| ≤

2, pentru orice x ∈ R şi n ∈ N∗ . Atunci f (x) = 0, pentru orice x ∈ R.
240

5.50 Fie a ∈ R, f : (a, ∞) → R, o funcţie de clasă C 3 , astfel ı̂ncât există

′′′ ′ ′′
lim f (x) = 1 şi lim f (x) = 0. Demonstraţi că lim f (x) = lim f (x) =
x→∞ x→∞ x→∞ x→∞
0.

5.51 Se consideră s, t ∈ N∗ , a ∈ (0, ∞) , a ̸= 1, funcţia f : R → R,

f (x) = ax şi numerele reale a1 , a2 , . . . , as şi b1 , b2 , . . . , bs , aşa ı̂ncât 0 < a1 ≤
√ √ √
a2 ≤ . √
. . ≤ as√
, 0 < b1 ≤ b2√≤ . . . ≤ bs . Notăm Ak = k a1 + k a2 + . . . + k as ,
Bk = k b1 + k b2 + . . . + k bs , oricare ar fi k ∈ N, k ≥ 2. Se ştie că Ak = Bk ,
oricare ar fi k ∈ N, k ≥ 2.

a) Să se calculeze lim An .

n→∞
b) Să se arate că s = t.
c) Să se arate că f (n) (x) = ax (ln a)n , oricare ar fi n ∈ N∗ , x ∈ R.
f (x)−f (0)
d) Să se calculeze lim x .
x→0
f ′ (0) f ′′ (0) f (n) (0)
f (x)−(f (0)+ x+ 21 x2 +...+ n! xn ) f (n+1) (0)
e) Să se arate că lim 1!
xn+1
= (n+1)! ,
x→0
oricare ar fi n ∈ N∗ .
f) Să se arate că (ln a1 )n + (ln a2 )n + . . . + (ln as )n = (ln b1 )n + (ln b2 )n +
. . . + (ln bs )n , oricare ar fi n ∈ N.
g) Să se arate că ak = bk , oricare ar fi k ∈ {1, 2, .., s} .
(Examen Titularizare Profesori I, 2004).
 241

Soluţii

5.1 a) i) Studiul continuităţii se face la fel ca ı̂n exerciţiul 4.36-ii).

ii) Vom studia derivabilitatea doar ı̂n punctele ı̂n care f este continuă,
adică ı̂n punctele x0 = 0 sau x0 = 1. Funcţia f este derivabilă ı̂n x = x0 ,
dacă funcţia g : R\{x0 } → R, g(x) = f (x)−f x−x0
(x0 )
admite limită finită ı̂n
punctele x = x0 ∈ {0, 1}. Fie (xn ) ⊂ Q, xn → x0 ;

x3n − x2n − x30 − x20

l1 = lim g(xn ) = lim = 3x20 − 2x0 .
n→∞ n→∞ xn − x0

Dacă (xn ) ⊂ R\Q, xn → x0 , l2 = lim g(xn ) = lim 0

= 0. Condiţia
n→∞ n→∞ xn −x0
l1 = l2 este verificată dacă şi numai dacă x0 = 0. Fie acum (xn ) ⊂ R, xn →
x0 , astfel ı̂ncât (xn ) conţine o infinitate de termeni din Q şi o infinitate
de termeni din R\Q. La fel ca ı̂n exerciţiul 4.36-ii) demonstrăm că există
lim g(xn ) = 0. În concluzie, f este derivabilă ı̂n punctul x0 = 0.
n→∞
b) În mod evident, funcţia f este continuă şi derivabilă pe mulţimea
R \ {0} , fiind aici o compunere de funcţii elementare. Dacă n = 0, funcţia
f nu are limită ı̂n x = 0, prin urmare, nu este continuă şi nici derivabilă
ı̂n acest punct. Dacă n = 1, lim x cos x1 = 0 (conform teoremei 4.34) şi f
x→0
x cos x1 −0
este continuă ı̂n x = 0. Observând că lim x−0 nu există, concluzionăm
x→0
că f nu este derivabilă ı̂n x = 0. În mod analog, se demonstrează că, dacă
n ≥ 2, atunci f este derivabilă ı̂n x = 0. În cazul n = 2, vă propunem să
demonstraţi că funcţia derivată, f ′ , nu este continuă ı̂n x = 0.

5.2 Avem:
 
 f (yn ) − f (xn ) 
 − f (a) =
′
 yn − xn
 
 yn − a f (yn ) − f (a) xn − a f (xn ) − f (a) 
= ( ′
− f (a)) − ( − f (a)) ≤
′
yn − xn yn − a yn − xn xn − a
   

yn − a  f (yn ) − f (a)  
a − xn  f (xn ) − f (a) 
≤ − f ′
(a) + − f ′
(a)≤
y n − xn  y n − a  yn − xn  xn − a 
   
 f (yn ) − f (a)   f (xn ) − f (a) 
≤  − f ′ (a) +  − f ′ (a) → 0 (n → ∞),
yn − a xn − a

prin urmare, concluzia are loc. Studiaţi dacă are loc proprietatea reciprocă.
242

5.3 a) Dacă, de exemplu, f (a) > 0 atunci există V ∈ V(a), astfel ı̂ncât
pentru orice x ∈ V să avem f (x) > 0 (teorema 4.35). Presupunând că f
este derivabilă ı̂n x = a putem scrie:

|f (x)| − |f (a)| |f (x)| − |f (a)| f (x) − f (a)

lim = x→a
lim = x→a
lim = f ′ (a)
x→a x−a x∈V
x − a x∈V
x − a

şi concluzionăm că |f | este derivabilă ı̂n x = a. Implicaţia inversă rezultă

analog.
b) i) Dacă f este derivabilă ı̂n x = a şi f ′ (a) = 0 vom avea:
   
|f (x)| − |f (a)|  f (x)   f (x) 

lim = lim   =  lim  = |f ′ (a)| = 0
x→a x − a x→a  x − a   x→a x − a 
x>a x>a x>a

şi astfel, |f | este derivabilă la dreapta ı̂n x = a, cu (|f |)′d (a) = |f ′ (a)| =
0. Analog x→a lim |f (x)|−|f
x−a
(a)|
lim | fx−a
= − x→a (x)
| = −|f ′ (a)| = 0 şi astfel, |f | este
x<a x<a
derivabilă şi la stânga ı̂n x = a, cu (|f |)′s (a) = −|f ′ (a)| = 0. Prin urmare,
|f | este derivabilă ı̂n x = a şi (|f |)′ (a) = 0.
ii) Să presupunem acum că |f | este derivabilă ı̂n x = a. Relaţiile
lim |fx−a
(|f |)′ (a) = x→a (x)|
lim |fx−a
≥ 0 şi (|f |)′ (a) = x→a (x)|
≤ 0 implică (|f |)′ (a) =
x>a x<a
0. O altă variantă pentru a demonstra că (|f |)′ (a) = 0 este următoarea:
|f |(x) ≥ |f |(a) = 0, pentru orice x ∈ I şi concluzia rezultă cu teorema lui
Fermat. Avem:

lim |f (x)|
x→a x−a
lim | fx−a
= 0 ⇔ x→a (x)
|=0⇔
x>a x>a
f (x) f (x) − f (a)
⇔ x→a
lim = 0 ⇔ x→a
lim = 0,
x>a
x−a x>a
x−a

prin urmare, f este derivabilă la dreapta ı̂n x = a şi fd′ (a) = 0. Analog se
demonstrează că există fs′ (a) = 0.

5.4 a) Pe fiecare din intervalele [−1, 0) şi (0, 1], f este continuă, fiind o
funcţie elementară. Pentru ca f să fie continuă ı̂n x = 0 trebuie ca c = 1;
condiţia f (−1) = f (1) antrenează că a − b = π2 − 1. Funcţia f este derivabilă
{
2ax + b, x ∈ [−1, 0)
pe [−1, 1] \ {0} şi f ′ (x) = x−√1−x2 arcsin x .
√
x2 1−x2
, x ∈ (0, 1]
 243

Studiem acum derivabilitatea funcţiei ı̂n punctul x = 0. Avem:

′ ax2 + bx + c − c
fs (0) = lim = b;
x→0 x−0
x<0

′ arcsin x − x √ 1
1−x2
−1
fd (0) = lim = lim =
x→0 x2 x→0 2x
x>0 x>0
√
1− 1− x2 x2
lim = lim ( √ ) = 0,
x→0 2x x→0
2x 1 + 1 − x2
x>0 x>0

prin urmare, f este derivabilă ı̂n x = 0 dacă şi numai dacă b = 0.

În concluzie, dacă a = π2 − 1, b = 0, c = 1, vom putea aplica teorema lui
Rolle. Determinaţi ξ ∈ [−1, 1] astfel ı̂ncât f ′ (ξ) = 0.
d) Studiem continuitatea
√ lui f ı̂n punctul x = 0 :
lim f (x) = lim | sin x| α2 − x2 = 0; condiţia f (0) = lim f (x) implică a = 0.
x→0 x→0 x→0
Pentru a studia derivabilitatea funcţiei f avem două variante:
Varianta I. √
Scrierea funcţiei f ı̂n forma f (x) = | sin x α2 − x√ 2 |, x ∈ [−1, 1] , ne su-

√x α − x , x ∈ [−α,
gerează să aplicăm exerciţiul 5.3. Funcţia g (x) = sin 2 2 α]
′
este derivabilă pe intervalul (−α, α) , g (x) = cos x α − x − sin x √α2x−x2 .
2 2

Funcţia f este derivabilă ı̂n x = 0, dacă există g ′ (0) = 0, relaţie echivalentă

cu α = 0, fals!
Varianta a II-a. Explicităm f şi obţinem:
{ √
− sin x α2 − x2 , x ∈ [−α, 0]
f (x) = √ .
sin x α2 − x2 , x ∈ (0, α].

Funcţia f este derivabilă la stânga, ı̂n x = 0, deoarece există limita

√
f (x) − f (0) − sin x α2 − x2
lim = lim = −α ∈ R(fs′ (0) = −α);
x→0 x x→0 x
x<0

analog f este derivabilă la dreapta ı̂n x = 0 şi fd′ (0) = α. Aşadar f va fi

derivabilă ı̂n x = 0 dacă şi numai dacă α = 0, fals! Rezultă că nu putem
aplica teorema lui Rolle funcţiei f !
∑
n
5.5 Considerăm funcţiile f : [0, 2π] → R, f (x) = (ak sin kx + bk cos kx)
k=1
∑
n
şi F : [0, 2π] → R, F (x) = (− akk cos kx + bk
k sin kx) (F este de fapt o
k=1
244

primitivă a funcţiei f, adică F ′ (x) = f (x), ∀x ∈ R). Funcţiei F ı̂i aplicăm

teorema lui Rolle: F este derivabilă pe [0, 2π], deci şi continuă pe [0, 2π],
∑n
′
F (0) = F (2π) = − k ak ; rezultă că există c ∈ (0, 2π) astfel ı̂ncât F (c) =
1
k=1
0 sau, echivalent, f (c) = 0, ceea ce trebuia demonstrat.

5.6 Aplicând funcţiei g : (1, ∞) → R, g(x) = f (x) ln x, teorema lui Rolle

pe intervalul [a, b], va exista c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât g ′ (c) = 0. Această relaţie
′ (c)
antrenează | ff (c) | = c ln
1 1
c < a ln a .

5.7 a) Aplicând funcţiei tangentă teorema lui Lagrange pe intervalul [a, b],
rezultă că există ξ ∈ (a, b) astfel ı̂ncât tg b − tg a = cos12 ξ (b − a). Funcţia
cosinus este descrescătoare pe (a, b) ⊂ (0, π2 ) şi cum a < ξ < b urmează că
1
cos2 a
< cos12 ξ < cos12 b . Înmulţind cu (b − a) concluzia este imediată.
b) Aplicând funcţia logaritm relaţiei date, obţinem :
2b 2a
(b − a) < ln(b2 + 1) − ln(a2 + 1) < 2 (b − a).
b2 +1 a +1
Vom aplica teorema lui Lagrange funcţiei f (x) = ln(x2 + 1) pe intervalul
[a, b] şi va rezulta existenţa unui punct ξ ∈ (a, b) cu proprietatea:
2ξ
ln(b2 + 1) − ln(a2 + 1) = (b − a).
ξ2 +1
2ξ
Dar funcţia g : (1, ∞) → R, g(ξ) = ξ 2 +1
este strict descrescătoare şi cum
a, b ∈ (1, ∞), urmează concluzia.

5.8 a) i) Avem:
1 0·∞ ey
lim f (x) = lim x2 e x = lim = ∞;
x→0 x→0 y→∞ y 2
x>0 x>0

lim f (x) = lim x2 e x = 0 · e−∞ = 0.

1

x→0 x→0
x<0 x<0

ii) Limitele laterale ı̂n x = −1 se calculează asemănător.

iii)

lim x2 (e x − e x+1 ) = lim x2 e x+1 (e x − x+1 − 1) =

1 1 1 1 1

x→∞ x→∞
1 x2 1
= lim [(e x(x+1) − 1)x(x + 1)] lim lim e x+1 = ln e = 1.
x→∞ x→∞ x(x + 1) x→∞
 245

b)
1 1 1 1
lim (nα + 1)(2 n − 2 n+1 ) = lim nα (2 n − 2 n+1 )
n→∞ n→∞

şi limita se calculează analog cu cea de la punctul a) –iii).

Limita va fi 0 pentru α < 2, ln 2 pentru α = 2 şi ∞ pentru α > 2.
c) Avem:
1 1 1 1
e t − e t+1 = 2 e c(t) , c(t) ∈ (t, t + 1),
c (t)
deci 1 1
c2 (t) = e c(t) (e t − e t+1 )−1 ,
1

de unde,
1 t+11 1 1 1 1 1 1
e (e t − e t+1 )−1 < 2 c2 (t) < 2 e t (e t − e t+1 )−1 .
1

t 2 t t
Dar
1 1 1 1 1
e t+1 (e t − e t+1 )−1 = lim e t (e t − e t+1 )−1 = 1
1 1 1
lim
t→∞ t2 t→∞ t2
1 2
(conform punctului a)), prin urmare lim 2 c (t) = 1.
t→∞ t

5.9 a) Cu siguranţă că problema va fi pe jumătate rezolvată, dacă trasăm

graficul funcţiei arctg şi dreapta y = αx, α ∈ R. Definim f : R→R, f (x) =
arctgx − αx şi va trebui să determinăm α ∈ R, astfel ı̂ncât pentru orice
x > 0, f (x) < 0. Această inegalitate este echivalentă cu arctgx x < α, oricare
′
ar fi x > 0 şi găsim o condiţie necesară, 1 ≤ α. În această situaţie, f (x) =
1
x2 +1
− α < 0, oricare ar fi x > 0 şi constatăm că f este strict descrescătoare
pe (0, ∞) , deci pentru orice x > 0, f (x) < 0. Concluzionăm că A = [1, ∞)
şi inf A = 1.
b) Vom demonstra că există α = arctg a
a
astfel ı̂ncât arctg x > arctg a
a x,
pentru orice x ∈ (0, a) şi este clar că monotonia funcţiei g : (0, a] → R,
g(x) = arctg x
x
ne va oferi răspunsul. Constatăm că g este descrescătoare.
Prin urmare, pentru orice x ∈ (0, a), arctg x
x
> arctg a
a , ceea ce ı̂ncheie demon-
straţia.
c) Vom determina mulţimea B = {α > 0|arctg x > αx, ∀x ∈ (0, a)}.
Dacă 0 < α ≤ arctg a
a , atunci αx ≤
arctg a
a x < arctg x, pentru orice x ∈ (0, a),
deci (0, a ] ⊂ B. În cazul ı̂n care α > arctg
arctg a a
a , vom avea f (a) = arctg a −
αa < 0 şi cu teorema 4.35, va rezulta existenţa unui interval (a′ , a′′ ), 0 <
a′ < a < a′′ , astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (a′ , a′′ ), f (x) < 0. Concluzionăm
că α ∈ / B şi B = (0, arctg a
a ]. În final lim h(a) = 1, iar lim h(a) = 0.
a→0 a→∞
a>0
246

d) Adaugăm şirului (an ) elementul a0 = x, ceea ce nu schimbă natura

lui. Dacă x > 0, vom avea a0 > a1 şi, prin inducţie, se demonstrează că an >
an+1 , pentru orice n ∈ N. Şirul fiind mărginit inferior, el va fi convergent;
trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă (an+1 = arctgan , n ∈ N∗ ) obţinem
lim an = 0. Cazul x < 0 se rezolvă analog.
n→∞

5.10 { a) Studiul funcţiei explicitate

x2 − 3x + 2, x ∈ [−10, 1] ∪ [2, 10]
f (x) =
−(x − 3x + 2), x ∈ (1, 2)
2

ne arată că f este derivabilă pe [−10, 1) ∪ (1, 2) ∪ (2, 10] şi

{
′ 2x − 3, x ∈ [10, 1) ∪ (2, 10]
f (x) =
−2x + 3, x ∈ (1, 2).
Punctele de extrem se determină astfel: i) cele situate ı̂n interiorul inter-
valelor de derivabilitate ale funcţiei (ı̂n cazul nostru (−10, 1), (1, 2), (2, 10))
se găsesc printre punctele critice (conform teoremei lui Fermat); ele se deter-
mină apoi, fie folosind monotonia funcţiei, fie cu derivata a doua a funcţiei.
ii) ı̂n plus, mai pot fi puncte de extrem extremităţile intervalelor de deri-
vabilitate ale funcţiei f (ı̂n cazul nostru x = −10, x = 10, x = 1, x = 2).
i) Pentru a determina punctele critice vom rezolva, mai ı̂ntâi, ecuaţia
f ′ (x) = 0. Dacă x ∈ [−10, 1) ∪ (2, 10], obţinem 2x − 3 = 0 şi soluţia nu
convine; dacă x ∈ (1, 2), obţinem −2x + 3 = 0 şi x = 32 este punct critic.
Funcţia este crescătoare la stânga şi descrescătoare la dreapta punctului
x = 32 (faceţi tabelul de variaţie), prin urmare el este punct de maxim.
ii) Să studiem dacă x = −10 este punct de extrem. Funcţia f este
descrescătoare la dreapta punctului x = −10, deci există V ∈ V(−10) astfel
ı̂ncât pentru orice x ∈ V ∩ [−10, 10], f (x) ≤ f (−10), adică x = −10 este
punct de maxim. Analog x = 10 este punct de maxim. Studiem dacă x = 1
este punct de extrem. Pentru x < 1, f ′ (x) < 0 şi astfel, f este descrescătoare
pe [−10, 1); pentru x ∈ (1, 23 ), f ′ (x) > 0 şi f este crescătoare pe (1, 23 ).
În concluzie, x = 1 este punct de minim. Demonstraţi că şi x = 2 este
punct de minim.
b) Se explicitează funcţia şi se studiază derivabilitatea lui f ı̂n punctele
x = π, x = 3π 2 ; rezolvarea este apoi analoagă cu cea de la punctul a). În final,
vom obţine că x = 0, x = π sunt puncte de minim, iar x = π2 , x = 3π 2 , x = 2π
sunt puncte de maxim (x = π2 este punct critic; x = π, x = 3π 2 sunt puncte
ı̂n care funcţia nu este derivabilă).
2)
c) Avem f ′ (x) = 10(1−x
3(x2 +1)2
, pentru x ∈ [0, 3) şi f ′ (x) = x+e−3
1
, pentru
x ∈ (3, 4]. Studiem derivabilitatea ı̂n punctul x = 3 : observăm că funcţia
 247

g : R → R, g(x) = 10x
3(x2 +1)
admite derivată ı̂n x = 3, deci fs′ (3) = gs′ (3) =
2)
g ′ (3) = 10(1−3
3(32 +1)2
= − 15
4
. Analog fd′ (3) = 1e şi concluzionăm că f nu este
derivabilă ı̂n x = 3. Rezolvând ecuaţia f ′ (x) = 0 ı̂n cazurile x ∈ [0, 3)
şi x ∈ (3, 4] găsim punctul critic x = 1, iar studiul monotoniei funcţiei ne
arată că f este descrescătoare pe intervalul [1, 3] şi crescătoare pe intervalele
[0, 1) şi (3, 4]. Prin urmare x = 0 este punct de minim, x = 4 este punct de
maxim (deşi ele nu sunt puncte critice!), x = 1 este punct de maxim, el fiind
o rădăcină a derivatei, iar punctul x = 3 este şi el punct de extrem, deşi el
nu este punct de derivabilitate
{ al funcţiei.
2
3x , x<0
d) Avem f ′ (x) = 2 2 − x2
1 şi studiem derivabilitatea ı̂n
3x + x3 e , x>0
x = 0, folosind o consecinţă a teoremei lui Lagrange (propoziţia 6.15).
Funcţia f este continuă; lim f ′ (x) = 0, lim f ′ (x) = 0 + lim uu2 = 0 (u = x1 ).
3

x→0 x→0 u→∞ e

x<0 x>0
Astfel va exista lim f ′ (x) = 0 şi rezultă că f este derivabilă ı̂n x = 0,
x→0
f ′ (0) = 0. Singurul punct critic este x = 0, dar f este crescătoare şi la
stânga şi la dreapta acestuia, prin urmare x = 0 nu este punct de extrem.
f) Calculăm f ′ (x) = e−x [−ax2 + (2a − b)x] şi aflăm punctele critice x = 0
şi x = 2a−ba (dacă a ̸= 0) sau x = 0 (dacă a = 0). În primul caz ambele
puncte critice sunt puncte de extrem (faceţi tabelul de variaţie!). Dacă
a = 0, atunci x = 0 nu este punct de extrem.
g) Calculăm f ′ (x) = x + 12 − ( cos22x + sin x) şi folosind şirul lui Rolle, se
arată că singurul punct critic este x = 0. Calculăm: f ′′ (x) = 1 + sin 2x −
cos x, f ′′ (0) = 0; f ′′′ (x) = 2 cos 2x + sin x, f ′′′ (0) = 2 ̸= 0 şi, conform
teoremei 5.27, rezultă că x = 0 nu este punct de extrem. Să remarcăm că ı̂n
acest caz, studiul monotoniei funcţiei f ı̂ntr-o vecinătate a punctului x = 0
este destul de complicat.

5.11 a) Observăm mai ı̂ntâi că f nu este derivabilă ı̂n x = 0. Rezolvând

ecuaţia f ′ (x) = 0, obţinem soluţiile x = (2k+1)π2
, k ∈ Z (punctele critice).
Analizând semnul derivatei constătăm că f este crescătoare pe fiecare din
2
intervalele [ (4k+3)π 2
, (4k+1)π ], k ∈ Z\{0}, şi descrescătoare pe fiecare din in-
tervalele [ (4k+5)π , (4k+3)π ], k ∈ Z. Astfel punctele x = (4k+1)π
2 2 2
vor fi puncte
de maxim, iar x = (4k+3)π puncte de minim. Deoarece f (x) ≤ f (0) pentru
2

orice x ∈ R, punctul x = 0 este punct de maxim (deşi f nu este nici măcar

continuă ı̂n 0). Demonstraţi că dacă valoarea funcţiei f ı̂n punctul x = 0 ar
fi 0, atunci x = 0 nu ar fi punct de extrem.
b) pentru orice V ∈ V(0), există k ∈ Z, k > 0 astfel ı̂ncât (0, (4k+3)π
2
)⊂
248

V ∩ (0, ∞) şi având ı̂n vedere punctul a), f nu este monotonă pe V ∩ (0, ∞).

5.12 Fie a, b ∈ I, a < b, puncte de maxim local pentru f . Restricţia lui

f la intervalul [a, b] (pe care o notăm tot f ) este o funcţie continuă pe un
compact, prin urmare ı̂şi atinge marginea inferioară, adică există xm ∈ [a, b],
astfel ı̂ncât inf f (x) = f (xm ). Evident, xm este punct de minim local
x∈[a,b]
pentru f pe intervalul [a, b]. Dacă xm ∈ (a, b) atunci problema e rezolvată.
Dacă xm = a, atunci există V ∈ V(a), astfel ı̂ncât f (x) ≥ f (xm ) = f (a)
şi f (x) ≤ f (a), pentru orice x ∈ V ∩ (a, b). Rezultă că f (x) = f (a) pentru
orice x ∈ V ∩ (a, b) şi astfel, orice punct x ∈ V ∩ (a, b) este un punct de
minim local situat ı̂ntre a şi b. Cazul xm = b se rezolvă analog. Dacă I nu
este interval, proprietatea nu se păstrează, un exemplu fiind funcţia
{
x , x ∈ [−1, 0)
x+1
f : [−1, 0) ∪ (0, 1], f (x) = x−1
x , x ∈ (0, 1],

care este continuă, x = −1, x = 1 sunt puncte de maxim local, dar ea nu

admite nici un punct de minim local pe I.

5.13 Relaţia f ′ (a) < 0 antrenează că există V ∈ V(a) astfel ı̂ncât, pentru
orice x ∈ V ∩ (a, b], să avem f (x)−f
x−a
(a)
< 0 sau, echivalent, f (x) < f (a). Deci
x = a este punct de maxim local pentru f. Analog se demonstrează că x = b
este tot punct de maxim local pentru f. Concluzia rezultă acum conform
problemei precedente.

5.14 a) Notăm x − 1 = t şi definim :

t+1
f (t) = marctgt + arctg , ∀t ∈ R\{1}.
t−1
Atunci f ′ (t) = m−1
1+t2
oricare ar fi t ∈ R\{1}. Dacă m = 1, atunci f (t) =
c1 ∈ R, pentru orice t ∈ (−∞, 1) şi particularizând t = 0, obţinem c1 = − π4 ;
de asemenea f (t) = c2 ∈ R, pentru orice t ∈ (1, ∞), c2 = arctg2 + arctg3.
Astfel, ecuaţia dată va avea o infinitate de soluţii, mai exact toate valorile
x ∈ (−∞, 2) (cores-punzătoare valorilor t ∈ (−∞, 1)). Dacă m < 1, atunci
vom avea f ′ (t) < 0, deci f este strict descrescătoare pe intervalele (−∞, 1)
şi (1, ∞). Rezultă că ecuaţia dată admite cel mult o soluţie pe fiecare din
aceste intervale, altfel spus cel mult două soluţii pe R \ {2}. Cazul m > 1
se rezolvă analog.

5.15 a) Să presupunem că α > 1 şi să considerăm funcţia f : [0, ∞) → R,
f (x) = xα −α(x−1)−1. Studiul monotoniei funcţiei se face astfel: f ′ (x) > 0
 249

este echivalentă cu α(xα−1 − 1) > 0 sau cu x > 1, prin urmare f este

crescătoare pe intervalul (1, ∞) şi descrescătoare pe intervalul (0, 1). Rezultă
că f (x) ≥ f (1) = 0, pentru orice x > 0, adică inegalitatea lui Bernoulli. Cea
de-a doua inegalitate se poate demonstra la fel ca mai sus sau astfel: ı̂n prima
inegalitate, notăm α = β1 , β ∈ (0, 1) şi trecem x ı̂n xβ . Vom obţine:

1 β
x≥ (x − 1) + 1 ⇔ xβ ≤ β(x − 1) + 1, ∀x > 0, β ∈ (0, 1)
β

şi a doua inegalitate este demonstrată.

b) Varianta I. În cea de-a doua inegalitate de la punctul a) facem α = p1 ,
p > 1, x = ab , a > 0, b > 0 şi avem:
(a)1 1a 1 1 1 a b
p
− ≤ ⇔ ap bq ≤ + .
b pb q p q

Trecem apoi a ı̂n ap şi b ı̂n bq şi inegalitatea lui Young este demonstrată.
Varianta a II-a. Vom da şi o demonstraţie directă a inegalităţii. Con-
p q
siderăm funcţia f : (0, ∞) → R, f (a) = ap + bq − ab ( b > 0, fixat) şi
studiem variaţia acestei funcţii. Rezolvând ecuaţia f ′ (a) = 0, obţinem
1
soluţia a = b p−1 care este punct critic. Studiem apoi semnul derivatei:
1
f ′ (a) > 0 dacă şi numai dacă a > b p−1 , prin urmare f este strict crescătoare
1 1 1
pe intervalul (b p−1 , ∞) şi strict descrescătoare (0, b p−1 ) şi, astfel, b p−1 este
punct de minim pentru f . Urmează că
1 1 p bq 1
+1 1 bq
f (a) ≥ f (b p−1 ) = b p−1 + − b p−1 = bq + − bq = 0, ∀a > 0,
p q p q

adică concluzia.

5.16 Ipoteza f (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ R, implică faptul că x = 0 este

◦
punct de minim al funcţiei f şi cum 0 ∈ R, urmează că f ′ (0) = 0. Această
relaţie antrenează a = 8, condiţie necesară. Înlocuind ı̂n f obţinem:

f (x) = 3x + 8x − 4x − 6x = (4x − 3x )(2x − 1) ≥ 0, ∀x ∈ R,

deci condiţia este şi suficientă.

5.17 Avem ax ≥ xa , ∀x > 0 ⇔ x ln a ≥ a ln x, ∀x > 0 ⇔ lnxx ≤ lnaa ,

x > 0. Prin urmare, x = a este punct de maxim pentru funcţia f (x) = lnxx
pe intervalul (0, ∞) şi deci f ′ (a) = 0. Ultima relaţie antrenează a = e.
250

Reciproc, dacă a = e, va trebui să demonstrăm că pentru orice x > 0, are
loc ex ≥ xe sau echivalent x − e ln x ≥ 0. Funcţia g : (0, ∞) → R, g (x) =
x − e ln x, are minimul absolut ı̂n x = e. Prin urmare, g (x) ≥ g (e) = 0,
pentru orice x > 0, ceea ce trebuia demonstrat.

5.18 Implicaţia “⇒ ” se rezolvă analog cu cea de la problema 5.17. Re-

ciproc, presupunând că a1 a2 ...an = 1 şi scriind inegalitatea mediilor avem:
1
ax1 + ax2 + .... + axn ≥ n (ax1 ax2 ...axn ) n = n, pentru orice x ∈ R.

5.19 O abordare ı̂n maniera problemelor precedente nu va da rezultate

ı̂n acest caz. Aplicând funcţiei f : [2, ∞) → R, f (t) = t cos πt , teorema lui
Lagrange pe intervalul [x, x + 1], rezultă că există cx ∈ (x, x + 1), astfel
ı̂ncât f (x + 1) − f (x) = cos cπx + cπx sin cπx . Pentru a evalua această expresie,
vom studia variaţia funcţiei g(y) = cos y + y sin y, y ∈ (0, π2 ]. Funcţia g este
strict crescătoare, deci g(y) > g(0) = 1, pentru orice y ∈ (0, π2 ]. Luând ı̂n
particular y = cπx , obţinem f (x + 1) − f (x) > 1, adică concluzia.

5.20 a) Notăm f (x) = ln(x + 1) − x + x2 , x ≥ 0 şi avem f ′ (x) = x+1

2 2
x
≥ 0,
pentru orice x ≥ 0. Rezultă că f este crescătoare pe [0, ∞), deci f (x) ≥
f (0) = 0, pentru orice x ≥ 0. A doua inegalitate se rezolvă analog.
b) Conform punctului a) avem:
1 x x − ln(x + 1) 1
− ≤ ≤ , ∀x ≥ 0
2 3 x2 2
x−ln(x+1)
şi trecând la limită pentru x → 0, obţinem lim x2
= 12 .
x→0
x>0
Limita se poate calcula şi folosind regula lui L′Hôspital.
c) i) Prin inducţie rezultă imediat că un > 0, pentru orice n ∈ N. Având
ı̂n vedere inegalitatea ln(1 + x) < x, pentru orice x > 0, urmează că un+1 =
ln(1 + un ) < un , pentru orice n ∈ N, adică (un ) este strict descrescător.
Concluzionăm că (un ) este convergent şi fie lim un = l ≥ 0. Trecând la
n→∞
limită ı̂n relaţia de recurenţă obţinem l = ln(1 + l), cu soluţia unică l = 0.
c) ii) Avem
un − ln(1 + un )
lim (vn+1 − vn ) = lim =
n→∞ n→∞ un ln(1 + un )
un − ln(1 + un ) un
= lim 2
lim =
n→∞ un n→∞ ln(1 + un )
x − ln(x + 1) x 1
= lim 2
lim = .
x→0 x x→0 ln(1 + x) 2
 251

d) Inegalitatea din stânga este echivalentă cu :

16x
ln(x + 1) ≤ , x ∈ (0, 1].
−3x2 + 8x + 16
Considerând funcţia h : [0, 1] → R, h(x) = ln(1 + x) − −3x216x +8x+16
se demon-
strează h′ (x) < 0, pentru orice x ∈ [0, 1], ceea ce implică h(x) < 0, pentru
orice x ∈ [0, 1]. Inegalitatea din dreapta rezultă analog.
e) i) În inegalitatea de la punctul d) luăm x = un ∈ (0, 1], ∀n ∈ N şi
obţinem 21 − 3u16 ≤ vn+1 − vn ≤ 2 , pentru orice n ∈ N; pentru a demonstra
n 1

partea stângă a inegalităţii din enunţ, rămâne să arătăm că 21 − 3u16 ≥ 4 ,
n 1

pentru orice n ∈ N. Relaţie care este echivalentă cu un ≤ 3 , pentru orice

4

n ∈ N, ceea ce este adevărat!

ii) Scriem inegalităţile anterioare pentru n ∈ {0, 1, . . . , p − 1}, sumăm de
la 0 la p − 1 şi vom avea:
p p 2 4
≤ vp − v0 ≤ , ∀p ∈ N ⇔ ≤ up ≤ , ∀p ∈ N.
4 2 p+2 p+4
f) Prima afirmaţie rezultă din exerciţiul 2.5-d). Pentru a găsi lim nun ,
n→∞
vom determina o ı̂ncadrare a şirului, iar apoi vom aplica teorema cleştelui
(propoziţia 2.26-vi). În inegalităţile 12 − 3u
16 ≤ vk+1 − vk ≤ 2 , k ∈ N facem
k 1

k = 0, k = 1,. . .,k = n − 1 şi sumând vom obţine:

n 3 n
− (u0 + u1 + .. + un−1 ) ≤ vn − v0 ≤ , ∀n ∈ N∗ .
2 16 2
Dar conform celei de a doua inegalităţi de la punctul e) avem:
( )
1 1 1
u0 + u1 + .. + un−1 ≤ 4 + + .. + ≤ 4 ln(n + 3), ∀n ∈ N
4 5 n+3

şi rezultă că: n2 − 34 ln(n + 3) ≤ vn − v0 ≤ n2 , oricare ar fi n ∈ N. Înlocuind

vn = u1n , v0 = 1 vom găsi ı̂ncadrarea pentru şirul (nun ) :

1 3 ln(n + 3) 1 1 1 1
− + ≤ ≤ + , ∀n ∈ N.
2 4 n n nun 2 n
La limită, pentru n → ∞, rezultă că lim nu1 n = 12 şi lim nun = 2. Să
n→∞ n→∞
observăm că, folosind criteriul Stolz-Cesàro, putem calcula mult mai simplu
limita şirului ( nu1 n ) :
1 ( )
1 1 1 1
lim = lim un = lim − = lim (vn+1 − vn ) = .
n→∞ nun n→∞ n n→∞ un+1 un n→∞ 2
252

5.21 a) Funcţia f este crescătoare pe R dacă şi numai dacă f ′ (x) ≥ 0,

pentru orice x ∈ R, ceea ce antrenează că ∆ ≤ 0, adică m ≥ 1. Pentru ca f să
fie crescătoare pe (0, ∞), ı̂n plus faţă de situaţia anterioară, vom considera
√
şi cazul când ∆ > 0 (m < 1). Rădăcinile derivatei sunt x1,2 = −1 ± 1 − m
şi impunând condiţia (0, ∞) ⊂ (x2 , ∞), obţinem şi soluţia m ∈ [0, 1). În
final, m ∈ [0, 1) ∪ [1, ∞) = [0, ∞).
b) Scrieţi tabelul de variaţie al funcţiei şi observaţi că f (I)=(−∞, f (−2))
= (−∞, 9). Funcţia este surjectivă şi, fiind strict crescătoare, este şi in-
jectivă. Ecuaţia f ′ (x) = 0 are soluţiile x = 0 şi x = −2. Prin ur-
mare, f −1 este derivabilă pe mulţimea (−∞, −2) (teorema 5.9). Avem
(f −1 )′ (5) = f ′ (−3)
1
= 19 , iar
( )′
−1 ′′ 1 1
(f ) (y) = =− f ′′ (f −1 (y))[f −1 (y)]′ =
f ′ (f −1 (y)) [f ′ (f −1 (y))]2
1 ′′ −1 f ′′ (x)
=− f (f (y)) = − , ∀x ∈ (−∞, −2), y = f (x),
[f ′ (f −1 (y))]3 f 3 (x)
deci (f −1 )′′ (5) = 12
53
= 12
125 .

5.22 a) Funcţia f este strict crescătoare pe R, fiind suma a trei funcţii

strict crescătoare pe R (sau deoarece f ′ (x) = 3x2 + 1 + π4 1+x
1
2 > 0, pentru
orice x ∈ R). Ea este de asemenea continuă şi lim f (x) = −∞, lim f (x) =
x→−∞ x→∞
∞. Aşadar f este surjectivă şi cum f ′ (x) ̸= 0, oricare ar fi x ∈ R, rezultă că
f −1 este derivabilă pe R (teorema 5.9).
La fel ca ı̂n exerciţiul precedent se demonstrează că f −1 este derivabilă
de două ori pe R.
b) Se rezolvă analog cu problema 5.21-b).
c) Notând f −1 (x) = u, observăm că, lim f −1 (x) = ∞ şi avem:
x→∞
[ ]3
x − f −1 (x) f (u) − u3
lim √ = lim √ =
x→∞ x − f −1 (x) x→∞ f (u) − u

u + 1 + π4 arctgu
= lim √ =
x→∞
u3 + u + 1 + π4 arctgu − u
( )
u 1 + u1 + π4 arctgu
= lim (√ u ) =0
u→∞ 3
u2 1 + u12 + u13 + π4 arctgu
u3
− √1
u
( π )
arctgu
lim = 2
∞ = 0! .
u→∞ u
 253

5.23 a) Existenţa numărului cx este asigurată de teorema lui Lagrange.

Dacă am presupune că c1x , c2x ∈ (a, x), c1x < c2x , sunt două numere care
verifică teorema atunci ar rezulta că f ′ (c1x ) = f ′ (c2x ). Dar cum f ′ este strict
crescătoare, vom avea f ′ (c1x ) < f ′ (c2x ), contradicţie!
b) i) Funcţia g este continuă pe intervalul (a, b] ca o compunere de funcţii
continue; egalitatea lim g(t) = lim f (t)−f t−a
(a)
= f ′ (a) = g(a) ne asigură că g
t→a t→a
este continuă şi ı̂n t = a.
b) ii) Este suficient să demonstrăm că g ′ (t) > 0, pentru orice t ∈ (a, b].
Avem:
f ′ (t)(t − a) − (f (t) − f (a))
g ′ (t) = > 0, ∀t ∈ (a, b] ⇔
(t − a)2
f (t) − f (a)
⇔ f ′ (t) > , ∀t ∈ (a, b] ⇔ f ′ (t) > f ′ (ct ), ∀t ∈ (a, b],
t−a
ultima relaţie fiind adevărată deoarece ct < t şi f ′ este strict crescătoare.
c) i) Funcţia f ′ : [a, b] → [f ′ (a), f ′ (b)] este inversabilă. Prin urmare,
egalitatea f ′ (φ(x)) = f ′ (cx ) = g(x), pentru orice x ∈ [a, b] implică φ(x) =
(f ′ )−1 (g(x)), oricare ar fi x ∈ [a, b]. Dar f ′ şi g sunt strict crescătoare şi
astfel rezultă concluzia.
c) ii) Faptul că φ este strict crescătoare implică φ([a, b]) ⊂ [φ(a), φ(b)] =
[a, φ(b)]. Reciproc să demonstrăm că pentru orice y ∈ [a, φ(b)], există x ∈
[a, b] astfel ı̂ncât y = φ(x). Această ultimă egalitate fiind echivalentă cu
f ′ (y) = f ′ (φ(x)) = g(x), dacă am demonstra că f ′ (y) ∈ [g(a), g(b)], atunci
numărul căutat va fi x = g −1 (f ′ (y)). Într-adevăr constatăm că g(a) ≤
f ′ (a) ≤ f ′ (y) ≤ f ′ (φ(b)) = f ′ (cb ) = g(b), ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
d) Cum φ = (f ′ )−1 ◦ g, vom studia dacă (f ′ )−1 şi g sunt derivabile cu
derivata continuă. Funcţia g este evident derivabilă, cu derivata continuă
pe (a, b]. Relaţiile
g(t) − g(a) f (t) − f (a) − f ′ (a)(t − a)
lim = x→a
lim =
x→a
x>a
t−a x>a
(t − a)2
f ′ (t) − f ′ (a) 1
= x→a
lim = f ′′ (a)
x>a
2(t − a) 2
ne dovedesc derivabilitatea ı̂n x = a, iar
f ′ (t)(t − a) − f (t) + f (a) 1
lim g ′ (t) = x→a
lim = f ′′ (a) = g ′ (a)
x→a
x>a x>a
(t − a)2 2

continuitatea lui g ′ ı̂n x = a. Să observăm acum că f ′ este derivabilă,

(f ′ )′ (x) ̸= 0, pentru orice x ∈ [a, b]. Prin urmare, conform teoremei 5.9,
254

(f ′ )−1 este derivabilă; ı̂n plus, deoarece f ′′ este continuă, derivata este chiar
continuă. În concluzie, φ este derivabilă, cu derivata continuă.

5.24 Studiem existenţa asimptotelor:

lim f (x) = lim (3x − 3 ln |aex − 1|) = −∞,
x→−∞ x→−∞

prin urmare nu avem asimptote orizontale la −∞. Calculăm: lim (f (x) −

x→−∞
3x) = lim (−3 ln |aex − 1|) = 0 şi, conform definiţiei 4.47, concluzionăm
x→−∞
că dreapta y = 3x este asimptotă oblică la −∞. Egalităţile
( ) ( )
1 1
lim f (x) = lim 3x − 3 ln e |a − x | = lim −3 ln |a − x | = −3 ln a,
x
x→∞ x→∞ e x→∞ e
dovedesc că dreapta y = −3 ln a este asimptotă orizontală la +∞. Observăm
că f este definită atât la stânga, cât şi la dreapta punctului x = − ln a, deci
putem calcula limita lim = (3x − 3 ln |aex − 1|) = −3 ln a − 3 ln(0+ ) =
x→− ln a
+∞. Prin urmare, dreapta x = − ln a este asimptotă verticală pentru f.
Observăm că cele trei asimptote sunt concurente pentru orice a > 0.

5.25 Pentru implicaţia directă, presupunem că există fe : R → [f (a), f (b)],

cu proprietăţile menţionate. În acest caz, fe(x) ≥ f (a) = fe(a), pentru orice
x ∈ R, deci x = a este punct de minim pentru fe. Rezultă că fe′ (a) = 0 şi
cum fe′ (a + 0) = f ′ (a + 0) = f ′ (a), ı̂n final f ′ (a) = 0. Analog f ′ (b) = 0.
Invers, definim fe : R → [f (a), f (b)],


f (a), x < a
e
f (x) = f (x), x ∈ [a, b]


f (b), x > b

şi se demonstrează că fe este derivabilă pe R şi are proprietăţile cerute.

{
f (− sin x), x ∈ [−1, 0]
5.26 Explicităm funcţia g : g(x) = şi calculăm:
f (sin x), x ∈ (0, 1]
g(x) − g(0) f (− sin x) − f (0)
gs′ (0) = lim = lim
x→0 x−0 x→0 x−0
x<0 x<0
f (− sin x) − f (0) − sin x − 0
= lim lim
x→0 − sin x − 0 x→0 x−0
x<0 x<0
f (y) − f (0)
= − lim = −fd′ (0)(y = − sin x!).
y→0 y−0
y>0
 255

Analog gd′ (0) = fd′ (0). Vom avea:

∃g ′ (0) ⇔ −fd′ (0) = fd′ (0) ⇔ fd′ (0) = 0 ⇔ f ′ (0) = 0.

5.27 Funcţia f este indefinit derivabilă pentru |x| > 1 şi f (n) (x) =
P (x) , oricare ar fi n ∈ N∗ . Să demonstrăm acum prin inducţie că f este
(n)

( )−2n 21
indefinit derivabilă pe mulţimea |x| <1 şi f (n) (x) =Qn (x) x2 − 1 e x −1 ,
∗
oricare ar fi n ∈ N , Qn fiind un polinom. În cazul n = 1, f este derivabilă
′ 1
şi f (x) = − (x22x
−1) 2e
x2 −1 , |x| < 1. Dacă presupunem propoziţia adevărată

pentru n, atunci, ı̂n mod evident, f (n) este derivabilă, deci f este de (n + 1)
ori derivabilă şi
( )′ ( )−2n 21 ′
f (n) (x) = (Qn (x) x2 − 1 e x −1 ) =
( 2 )−2n−2 21
= Qn+1 (x) x − 1 e x −1 = f (n+1) (x) , |x| < 1.

Aşadar f este indefinit derivabilă pe mulţimea R \ {−1, 1} . Pentru ca f (n)

să fie derivabilă ı̂n x = 1 (n ∈ N) , este necesar ca ea să fie continuă ı̂n acest
punct. Avem:
(n) (n)
lim f (n) (x) = lim P (x) = P (1) şi
x→1 x→1
x>1 x>1
( )−2n 21
lim f (n) (x) = lim Qn (x) x2 − 1 e x −1 = Qn (1) lim u2n eu = 0,
x→1 x→1 u→−∞
x<1 x<1

(n)
unde am notat 1
x2 −1
= u. Prin urmare, P (1) = 0, oricare ar fi n ∈ N.
(n)
Analog, P (−1) = 0. Presupunem prin reducere la absurd că P ̸= 0 şi
(m)
fie m gradul lui P. Atunci P (1) ̸= 0, fals, deci P = 0. Vom demonstra
acum prin inducţie că, dacă P = 0, funcţia f este derivabilă de n ori ı̂n
x = 1, oricare ar fi n ∈ N. În cazul n = 1, funcţia f este continuă ı̂n x = 1,
′
există lim f (x) = 0 ceea ce implică, conform unei consecinţe a teoremei
x→1
′
lui Lagrange (teorema 5.15), că f este derivabilă ı̂n x = 1 şi f (1) = 0.
Presupunem acum că f este derivabilă de n ori ı̂n x = 1 şi să demonstrăm
că este derivabilă de (n + 1) ori ı̂n acest punct. Aceeaşi consecinţă a teoremei
lui Lagrange este utilă: funcţia f (n) este continuă ı̂n x = 1; relaţiile
( )−2n−2 21
lim f (n+1) (x) = lim Qn+1 (x) x2 − 1 e x −1 = 0 = lim f (n+1) (x)
x→1 x→1 x→1
x<1 x<1 x>1
256

justifică faptul că există lim f (n+1) (x) = 0 şi concluzionăm că f (n) este
x→1
( (n) )′
derivabilă ı̂n x = 1 şi f (1) = f (n+1) (1) = 0. Analog se demonstrează
că f este indefinit derivabilă ı̂n x = −1 .

5.28 Avem f ′ (x) = − (x−α a1

1)
2 − ... − (x−α )2 şi, fără a restrânge ge-
an
n
neralitatea, putem presupune că α1 < α2 < ... < αn . Deoarece f (α1 +
lim f (x) = ∞, rezultă că există x1 > α1 , astfel ı̂ncât f (x1 ) > 0; analog
0)= x→α
1
x>α1
există x2 < α2 , astfel ı̂ncât f (x2 ) < 0. Deci f (x1 )f (x2 ) < 0 şi urmează că
există c1 ∈ (x1 , x2 ) ⊂ (α1 , α2 ) astfel ı̂ncât f (c1 ) = 0. Să mai observăm că, f
fiind strict descrescătoare pe (α1 , α2 ), rădăcină c1 este unică ı̂n acest inter-
val. La fel ca mai sus se demonstrează că există ci ∈ (αi , αi+1 ), astfel ı̂ncât
f (ci ) = 0, pentru orice i ∈ {2, . . . , n − 1}. Dacă b < 0, f (−∞)f (α1 − 0) < 0,
iar dacă b > 0, f (αn + 0)f (+∞) < 0; prin urmare, a n− a rădăcină a lui
f există ı̂n intervalul (−∞, α1 ) sau ı̂n intervalul (αn , +∞), unde s-a notat
f (−∞) = lim f (x) şi analog pentru f (+∞).
x→−∞

5.29 Din definiţia derivabilităţii la dreapta ı̂n x = 0 rezultă că

( )−1 [ ( ) ]
k k
lim · f − f (0) = fd′ (0), k ∈ {1, . . . , n}.
n→∞ n2 n2
Rezultă că oricare ar fi ε > 0, există nε ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice
n ≥ nε şi orice k ∈ {1, . . . , n} să avem:
( )
k ′ k k
(f (0) − ε) < f < 2 (fd′ (0) + ε)
n2 d n2 n
(demonstraţi că nε nu depinde de k).
fd′ (0)−ε n(n+1) ∑
n ( ) fd′ (0)+ε n(n+1)
Prin sumare rezultă n2
· 2 < f k
n2
< n2
· 2 şi
k=1
trecând la limită pentru n → ∞, obţinem că:
 n 
∑ k 1 ′  ε
lim  f ( 2 ) − fd (0) ≤ < ε,
n→∞  n 2 2
k=1

ceea ce antrenează concluzia.

5.30 Considerăm funcţia g : R → R, g(x) = e−x f (x); avem

f ′ (x)ex − f (x)ex
g ′ (x) = > 0, ∀x ∈ R.
e2x
 257

Prin urmare, g este strict crescătoare, deci pentru orice x > 0, g(x) > g(0) =
0 şi rezultă concluzia.

5.31 Pentru y ̸= 0, avem

f (x + y) − f (x) f (x − y) − f (x)
+ = yg (xy) + 1,
y −y

oricare ar fi x, y ∈ R; trecând la limită pentru y → 0, vom obţine f ′ (x) +

f ′ (x) = 1 şi, ı̂n final, f (x) = 21 x + c, c ∈ R. Înlocuind acum f ı̂n relaţia
iniţială şi luând y = 1, rezultă g (x) = 0, oricare ar fi x ∈ R.

5.32 Relaţia tf ′ (t) > 0 antrenează faptul că f este strict descrescătoare
pe (−∞, 0) şi strict crescătoare pe (0, ∞). Să demonstrăm că f este strict
descrescătoare chiar pe (−∞, 0]. Este suficient să arătăm că pentru orice x <
0, f (x) > f (0). Fie şirul (yn ), strict crescător, yn → 0, x < yn < 0, pentru
orice n ∈ N; avem f (x) > f (yn ) şi, la limită, f (x) > f (yn ) ≥ lim f (yn ) =
n→∞
f (0), ceea ce trebuia demonstrat. Analog se demonstrează că f este strict
crescătoare pe [0, ∞). Funcţia f1 , restricţia lui f la (−∞, 0], este inversabilă,
f1−1 fiind continuă pe (−∞, 0] şi derivabilă pe (−∞, 0) (justificaţi). Analog
f2 , restricţia lui f la [0, ∞), este inversabilă, f2−1 fiind continuă (pe [0, ∞))
şi derivabilă pe (0, ∞).
Să observăm că f1 ([0, ∞)) = [f1 (0), ∞) = [f (0), ∞) = [f2 (0), ∞) =
f2 ([0, ∞)).
a), b) Fie x ∈ (−∞, 0); cum f (x) ∈ (f (0), ∞) = f2 ((0, ∞)), urmează
că există y > 0 (unic), astfel ı̂ncât f2 (y) = f (y) = f (x), ceea ce trebuia
demonstrat. De fapt, y = f2−1 (f1 (x)). Analog, dacă x > 0, există y < 0
(unic), mai exact y = f1−1 (f2 (x)) astfel ı̂ncât f (y) = f (x). Funcţia
 −1

f2 (f1 (x)), x < 0
φ : R → R, φ(x) = f1−1 (f2 (x)), x > 0


0, x=0

este bijectivă. Pentru y < 0, φ−1 (y) = x, astfel ı̂ncât φ(x) = y, x > 0. Dar
ultima relaţie este echivalentă cu

(f1−1 ◦ f2 )(x) = y ⇔ f2 (x) = f1 (y) ⇔ x = (f2−1 ◦ f1 )(y) = φ(y)

şi rezultă că φ−1 (y) = φ(y). Egalitatea se demonstrează analog dacă y > 0.
258

c), d) Funcţia φ este evident derivabilă pe (−∞, 0) şi pe (0, ∞) fiind o

compunere de funcţii derivabile. Studiem continuitatea ı̂n x = 0 :

lim φ(x) = f2−1 (f1 (0)) = f2−1 (f (0)) = 0;

x→0
x<0

analog lim φ(x) = 0, deci φ este continuă şi ı̂n x = 0.

x→0
x>0

5.33 a) Dacă α ≤ 0, atunci lim xα ln x = −∞. Dacă α > 0, atunci

x→0
x>0

ln x
lim xα ln x = lim
x→0 x→0 x−α
x>0 x>0

′
şi avem o nedeterminare ∞ ∞
∞ . Vom aplica regula lui L Hôspital, cazul ∞ :
funcţiile f, g : (0, ∞) → R, f (x) = ln x, g(x) = xα , sunt derivabile şi avem
1

lim |g(x)| = ∞, g ′ (x) ̸= 0, pentru orice x ∈ (0, ∞). Existenţa limitei

x→0
x>0

f ′ (x) 1
x 1
lim ′
= lim −α−1
= lim =0
x→0 g (x) x→0 −αx x→0 −αx−α
x>0 x>0 x>0

f (x)
antrenează faptul că există şi limita lim = 0.
x→0 g(x)
x>0
α
b) Avem: lim xα (− ln x)β = lim (−x β ln x)β = 0β = 0 (conform punctu-
x→0 x→0
x>0 x>0
lui a)).
d) Aplicăm regula lui L′Hôspital pentru cazul 00 : funcţiile f, g : (0, ∞) →
R, f (x) = xx −x, g(x) = ln x−x+1 sunt derivabile, lim f (x) = lim g(x) = 0,
x→1 x→1
g ′ (x) = 1
x − 1 ̸= 0, ∀x ∈ (0, ∞) \ {1}. Calculăm

f ′ (x) xx ln x + xx − 1 ln x
lim = lim = lim xx+1
x→1 g ′ (x) −x
x −1
x→1 1 x→1 1
x(xx − 1) ln x xx − 1
− lim = lim − lim .
x→1 x − 1 x→1 1 − x x→1 x − 1

Limitele obţinute se calculează tot cu regula lui L′Hôspital, cazul 0

0 :
1 x −1 x x
lim ln x = lim −1 = −1; lim xx−1
x
= lim x ln1x+x = 1. Revenind la limita
x→1 1−x x→1 x→1 x→1
′ (x)
iniţială, deoarece există lim fg′ (x) = −2, va rezulta că există şi lim fg(x)
(x)
= −2.
x→1 x→1
 259

e) Vom calcula mai ı̂ntâi l = lim xn

e ax , n ∈ N∗ . Dacă a > 0, aplicând
x→∞
regula lui L′Hôspital (cazul ∞
∞ ) de n ori obţinem că:

xn nxn−1 n!
lim ax
= lim ax
= ... = lim n ax = 0.
x→∞ e x→∞ ae x→∞ a e

∑
p
Dacă a ≤ 0 atunci l = ∞. Fie acum P (x) = ap−k xk , p ∈ N∗ .
k=0
∑
p k
Dacă a > 0, lim P (x)
ax = ap−k lim exax = 0.
x→∞ e k=0 x→∞
P (x)
Dacă a ≤ 0, atunci lim eax = (sgn a0 ) · ∞.
x→∞
f) Fie l = lim ( sin1 x − xα ), α ∈ R. Dacă α > 0, atunci l = 1
0+
− 0 = +∞;
x→0
x>0
dacă α = 1, l = ∞. Dacă α < 0, atunci avem o nedeterminare ∞ − ∞.
Notăm
( β )
1 1 x 1 ( x β−1 )
α
x = β , β > 0; l = lim β − 1 = lim β x −1 .
x x→0 x sin x x→0 x sin x
x>0 x>0

Dacă 0 < β < 1, atunci l = ∞(∞ − 1) = ∞; dacă β > 1, l = −∞; dacă

β = 1, obţinem o nedeterminare ∞ · 0 :

1( x ) x − sin x x − sin x
lim − 1 = lim = lim =
x→0 x sin x x→0 x sin x x→0 x2
x>0 x>0 x>0
1 − cos x sin x
= lim = lim = 0.
x→0 2x x→0 2
x>0 x>0

( ) 1 [( ) arctg x ] x−arctg x
· 1
arctg x x2
x x2 x − arctg x x−arctg x
j) lim = lim 1+ =
x→0 arctg x x→0 arctg x
x−arctg x 1 1
lim arctg x
· 2 x−arctg x
1−
1+x2
x→0 x lim lim 1
x3 3x2
=e =e = ex→0
x→0 = e3 .
sin 3x − sin x 3 cos 3x − cos x −9 sin 3x + sin x
k) lim = lim = lim =
x→0 x − sin x x→0 1 − cos x x→0 sin x
−26.
e3x − 3ex + 2 3e3x − 3ex 9e3x − 3ex
l) lim = lim = lim = 3.
x→0 x3 + x2 x→0 3x2 + 2x x→0 6x + 2
m) În acest caz nu putem aplica regula lui L′Hôspital pentru că limita
2
′
lim fg′ (x)
(x)
= lim 1−x2
= lim x1 nu există (atenţie! nu rezultă că nu există
x→0 x→0 2x x→0
260

lim f (x) ). Vom avea:

x→0 g(x)
2x
1 1+x ln(1 + 1−x ) 2x 1 1
lim ln = lim lim · 2 = 2 lim = +∞;
x→0 x2 1 − x x→0 2x
1−x
x→0 1 − x x x→0 x
x>0 x>0 x>0 x>0

x→0 1−x = −∞ şi, ı̂n concluzie,

analog lim x12 ln 1+x limita nu există.
x<0
√ 2
3 4 −1
1
(1+x4 )− 3 4x3
n) lim 1+x x 4 = lim 3
4x 3 = 13 .
x→0 x→0
p) Vom calcula limitele laterale astfel:

e− x2 sin2 x e− x2 x2
1 1

ls (0) = lim = lim =

x→0 ln(cos x) x→0 ln(cos x)
x<0 x<0
− 1
− 1
e− x2
1
2 2
e x2
x3
x +e x2 2x x
= lim = − lim 2 lim (2 + 2x2 ) lim =
x→0
x<0
− cos
sin x
x
x→0 x
x<0
x→0
x<0
x→0 sin x
x<0
( )
e− x2
1
u 1
= −2 lim = lim u =0 u = 2 ;
x→0 x2 u→∞ e x
x<0
x3 3x2
ld (0) = lim = lim sin x = 0.
x→0 ln(cos x) x→0 −
x>0 cos x
x>0

Prin urmare, limita cerută este 0.

r) Este o nedeterminare de tipul 1∞ şi calculăm:
ln[1 + (tgx − 1)]
limπ ln f (x) = limπ tg2x ln tgx = limπ lim (tgx − 1)tg2x.
x→ 4 x→ 4 x→ 4 tgx − 1 x→ π4

Prima limită se calculează astfel:

ln[1 + (tgx − 1)] ln(1 + y)
limπ = lim = 1;
x→ 4 tgx − 1 y→0 y

cea de-a doua este o nederminare 0 · ∞, care se transformă ı̂ntr-una 00 , iar

apoi se aplică regula lui L′Hôspital:
1
tgx − 1 cos2 x
limπ (tgx − 1)tg2x = limπ = limπ = −1.
x→ 4 x→ 4 1
tg2x
x→ 4 − tg212x cos12 2x 2

O altă variantă, dar fără a folosi regula lui L′Hôspital, este:

2tgx −2 sin x
limπ (tgx − 1)tg2x = limπ (tgx − 1) · = limπ = −1.
x→ 4 x→ 4 1 − tg x x→ 4 sin x + cos x
2
 261

s) Varianta I.

xn − sinn x 1 − ( sinx x )n −n( sinx x )n−1 x cos x−sin

x2
x
lim = lim = lim =
x→0 xn+2 x→0 x2 x→0 2x
n x cos x − sin x n
= − lim = .
2 x→0 x3 6
Varianta a II a. Avem:
xn − sinn x
lim =
x→0 xn+2
( )
(x − sin x) xn−1 + xn−2 sin x + . . . + sinn−1 x
= lim =
x→0 xn+2
( )
x − sin x sin x sin2 x sinn−1 x
= lim 1+ + + ... + =
x→0 x3 x x2 xn−1
1 − cos x sin x n
= n lim 2
= n lim = .
x→0 3x x→0 6x 6

5.34 Fie α ≥ 0. Inegalitatea se rescrie xα+4 < ex sau, notând α + 4 = β,

xβ < ex . Aplicând regula lui L′Hôspital, se demonstrează că lim xex = 0 şi,
β

x→∞
din definiţia limitei, rezultă că există m ≥ 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ≥ m,
xβ
ex < 1, ceea ce trebuia demonstrat.

5.35 a) Avem
ex − esin x ex − esin x cos x ex − esin x (cos2 x − sin x)
lim = lim = lim =
x→0 x − sin x x→0 1 − cos x x→0 sin x
ex − esin x (cos3 x − 3 cos x sin x − cos x)
= lim = 1.
x→0 cos x
b)
ex − esin x esin x (ex−sin x − 1)
lim = lim =
x→0 x − sin x x→0 x − sin x
ex−sin x − 1
= lim esin x · lim = 1 · ln e = 1.
x→0 x→0 x − sin x

1
x2 sin
5.36 a) Observăm că există lim fg(x)
(x)
= lim x
x x
ln(1+x) = 0, dar dacă
x→0 x→0
presupunem că există
f ′ (x) 2x sin x1 − cos x1 1
lim = lim = − lim cos ,
x→0 g ′ (x) x→0 1 x→0 x
1+x
262

atunci rezultă că există lim cos x1 , fals!

x→0

5.37 a) Cu teorema 4.34 rezultă că există lim f (x) = 0 şi lim g(x) = 0.
x→∞ x→∞
Calculăm
f ′ (x) = −2e−2x (cos x + 2 sin x) + e−2x (− sin x + 2 cos x) = −5e−2x sin x
g ′ (x) = −e−x (cos x + sin x) + e−x (− sin x + cos x) = −2e−x sin x.
f ′ (x)
Avem lim ′ = lim 52 e−x = 0, dar lim f (x)
= lim e−x 1+2tgx
1+tgx nu există
x→∞ g (x) x→∞ x→∞ g(x) x→∞
(demonstraţi!). Regula nu se poate aplica, deoarece pentru orice α ∈ R,
condiţia g ′ (x) ̸= 0, pentru orice x ∈ (α, ∞) nu este ı̂ndeplinită.
′ (x)
c) Nu se poate aplica regula pentru că nu există lim fg′ (x) = lim 1−cos x
1+cos x .
x→∞ x→∞
x(1− sin x )
Totuşi există lim f (x) = lim x(1+ sinx x ) = 1.
x→∞ g(x) x→∞ x

5.38 a) Sunt ı̂ndeplinite condiţiile teoremei lui Cauchy 5.19 (f (0) =

′ (0)
g(0) = 0, există f ′ (0) = 0, g ′ (0) = 1 ̸= 0), deci există lim fg(x)
(x)
= fg′ (0) = 0.
x→0
Să mai observăm că x = 0 este singurul punct de derivabilitate al funcţiei
f, deci ı̂n acest caz nu putem aplica regula lui L′Hôspital, cazul 00 .
′ (0)
b) Aplicând tot teorema lui Cauchy, rezultă că lim fg(x)
(x)
= fg′ (0) = 0.
x→0
Nici ı̂n acest caz nu putem aplica regula lui L′Hôspital, deoarece nu există
′ (x)
lim fg′ (x) .
x→0
c) Se rezolvă analog cu punctul a).

5.39 a) Notăm
( ) ( )
n π 1 x π 1 lim x ln tg( π4 + x1 )
l = lim tg + = lim tg + = ex→∞
n→∞ 4 n x→∞ 4 x

şi calculăm
( ) (π 1
)
π 1 ln tg 4 + x 1
lim x ln tg + = lim 1 = lim = 2.
x→∞ 4 x x→∞ x→∞ cos2 ( π + x1 )
x 4

Prin urmare l = e2 . Calculaţi limita şi ı̂n alt mod!

d) Avem o nedeterminare ∞−∞. Este clar că metoda dată de observaţia
4.51 nu este aplicabilă, aşa ı̂ncât vom evalua termenul an cu ajutorul teo-
1
remei lui Lagrange. Fie funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = x1+ x ; ea satisface
condiţiile teoremei pe intervalul [n, n + 1] , oricare ar fi n ∈ N∗ , prin urmare
 263

există ξn ∈ (n, n + 1) , astfel ı̂ncât f (n + 1) − f (n) = f ′ (ξn ) sau echivalent

an = f ′ (ξn ) , oricare ar fi n ∈ N∗ . Dar
[( ) ( ) ]
′ 1 1 1 1
lim f (x) = lim 1+ x x − x x − 2 ln x =
1+
x→∞ x→∞ x x
( )
1 1 ln x ln x
= lim x x lim 1 + + = lim e x = 1.
x→∞ x→∞ x x x→∞

Cum lim ξn = ∞, va rezulta că există lim f ′ (ξn ) = lim f ′ (x) = 1 şi
n→∞ n→∞ n→∞
deci, lim an = 1.
n→∞

5.40 a) Calculăm

f (n) (x) = α(α − 1)...(α − n + 1)(1 + x)α−n , ∀n ∈ N∗ , x > −1,

deci pentru orice x > −1, există ξ ∈ (0, x) sau ξ ∈ (x, 0) astfel ı̂ncât are loc
dezvoltarea binomială:
α α(α − 1) 2 α(α − 1)...(α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + x+ x + ... + x +
1! 2! n!
α(α − 1)...(α − n)
+ (1 + ξ)α−n−1 xn+1 .
(n + 1)!

În cazul α = 12 , dezvoltarea binomială devine:

√ 1 1 2 1 · 3 · ... · (2n − 3) n
1+x=1+ x− x + ... + (−1)n−1 x +
1!2 2!22 n!2n
1 · 3 · .. · (2n − 1)
(1 + ξ) 2 −n−1 xn+1 .
1
+(−1)n n+1
(n + 1)!2
b) Dacă scriem formula lui Taylor ı̂n punctul x = −1, polinomul Taylor
va conţine puterile lui (x + 1). Folosind dezvoltarea precedentă, obţinem că
oricare ar fi x > −2, există ξ ∈ (0, x + 1) sau ξ ∈ (x + 1, 0) astfel ı̂ncât
√ √ 1 1
2+x= 1 + (1 + x) = 1 + (x + 1) − (x + 1)2 + ...
1!2 2!22
1 · 3 · ... · (2n − 3)
... + (−1)n−1 (x + 1)n +
n!2n
1 · 3 · .. · (2n − 1)
(2 + ξ) 2 −n−1 (x + 1)n+1 .
1
(−1)n n+1
(n + 1)!2
264

1
c) Varianta I. Prin inducţie: f (n) (x) = (−1)n n! xn+1 , pentru orice x ̸= 0
ceea ce ı̂nseamnă că pentru orice x ∈ R, există ξ ∈ (1, x) sau (x, 1) astfel
ı̂ncât
∑n
1
f (x) = (−1)k (x − 1)k + (−1)n+1 n+2 (x − 1)n+1 .
ξ
k=0

Varianta a II-a. Scriem x1 = 1̄+(x−1)1

= 1+y1
(am notat x − 1 = y) şi ı̂n
dezvoltarea binomială luăm α = −1 şi trecem x ı̂n y. Obţinem că pentru
orice y > −1, există ξ1 ∈ (0, y) sau ξ1 ∈ (y, 0) astfel ı̂ncât

1
= 1 − y + y 2 − ... + (−1)n y n + (−1)n+1 (1 + ξ1 )−n−2 y n
1+y

şi, ı̂nlocuind y = x − 1, regăsim formula pentru funcţia f.

5.41 a) (i) Determinăm f (n) (x) = ex , f (n) (0) = 1, pentru orice n ∈ N∗ ,

deci pentru orice x ∈ R, există ξ ∈ (0, x) sau (x, 0) astfel ı̂ncât :

x x2 xn eξ
ex = 1 + + + .. + + xn+1 .
1! 2! n! (n + 1)!

(ii) Să remarcăm, ı̂n primul rând, că dacă x ∈ [−1, 1], atunci ξ ∈ (−1, 1).
Eroarea de aproximare este

eξ eξ e
|ex − Tn (x)| = |Rn (x)| = | xn+1 | ≤ ≤ .
(n + 1)! (n + 1)! (n + 1)!

(n+1)! < 1000 rezultă n ≥ 6.

e 1
Impunând condiţia
eξ p5 ep p5
(iii) |R4 (x)| ≤ 5! ≤ 5! < 1000 . De exemplu,
1
p = 21 este o alegere
convenabilă; cu cât p este mai mic, cu atât aproximarea este mai bună.
(iv) Cum, ı̂n acest caz, x = 13 ∈ [− 12 , 12 ], rezultă că T4 ( 31 ) aproximează
√ √
pe 3 e cu precizia dorită; găsim că 3 e ≈ 1, 3955.
b) Fie acum funcţia f (x) = ln(x + 1). Prin inducţie găsim

f (n) (x) = (−1)n−1 (n − 1)!(1 + x)−n , ∀x ∈ (−1, ∞), ∀n ∈ N∗ ;

obţinem f (n) (0) = (−1)n−1 (n − 1)!, deci pentru orice x ∈ (−1, ∞), există
ξ ∈ (0, x) sau ξ ∈ (x, 0) astfel ı̂ncât:

x2 xn (−1)n xn+1
ln(1 + x) = x − + ... + (−1)n−1 + .
2 n (n + 1)(1 + ξ)n+1
 265

Pentru cerinţa de la punctul b), spre deosebire de funcţia precedentă vom

considera x ∈ [−p, p], p ∈ (0, 1) (fixat). Eroarea este:

| ln(1 + x) − Tn (x)| = |Rn (x)| =

 
 (−1)n xn+1  pn+1
= ≤
(n + 1)(1 + ξ)n+1  (n + 1)(1 + ξ)n+1

şi trebuie să găsim o majorare pentru 1

(1+ξ)n+1
. Dar (1+ξ) ∈ (1−p, 1+p); prin
1 1 1 p n+1
urmare, 1+ξ ≤ 1−p şi |Rn (x)| ≤ n+1 ( 1−p ) , oricare ar fi n ∈ N∗ , oricare ar
fi x ∈ [−p, p]. Observăm că există n0 ∈ N∗ astfel ı̂ncât n+11 p n+1
( 1−p ) 1
< 1000 ,
p
pentru orice n ≥ n0 , dacă şi numai dacă 1−p ≤ 1, adică p ≤ 2 . De exemplu
1

dacă luăm p = 21 vom obţine n ≥ 1000. Pentru cerinţa de la punctul c) este

√
5
p 5 200
suficient ca 15 ( 1−p 1
) < 1000 , ceea ce antrenează p < √ .
1+ 5 200

5.42 k) Scriem formula lui Taylor cu rest Peano de ordinul 3 ı̂n punctul
x = 0:
x3
sin x = x − + α1 (x)x3 , x ∈ R, lim α1 (x) = 0;
3! x→0
(3x)3
sin 3x = 3x − + α1 (3x)(3x)3 , x ∈ R, lim α1 (3x) = 0.
3! x→0

Avem:
sin 3x − 3 sin x
lim =
x→0 x − sin x
(3x)3 3x3
3x − 3! + α1 (3x)(3x)3 − 3x + 3! − 3α1 (x)x3
= lim x3
=
x→0 x−x+ 3! − α1 (x)x3
x3 [−4 + 27α1 (3x) − 3α1 (x)]
= lim = −24.
x→0 x3 ( 16 − α1 (x))

l) Se procedează analog cu punctul precedent.

m) Scriem mai ı̂ntâi f (x) = x12 [ln(1+x)−ln(1−x)] şi aplicăm formula lui
Taylor cu rest Peano de ordinul 2 pentru fiecare logaritm: există funcţiile
α1 , α2 : R → R, lim α1 (x) = 0, lim α2 (x) = 0 astfel ı̂ncât ln(x + 1) =
x→0 x→0
x2 x2
x− 2 + α1 (x)x2 , ln(1 − x) = −x − 2 + α2 (x)x2 , ∀x ∈ (−1, 1). Egalităţile

1 2
lim f (x) = lim 2
[2x + α1 (x)x2 − α2 (x)x2 ] = lim = +∞
x→0 x→0 x x→0 x
x>0 x>0 x>0
266

şi lim f (x) = −∞ implică faptul că limita dată nu există.

x→0
x<0
n) Aplicăm formula lui Taylor, dar cu rest Peano de la √ exerciţiul 5.40-
a); luăm n = 1, α = 3 şi trecem x → x . Vom obţine:
1 4 3
1 + x4 = 1 +
3 1! x + α(x) · x , pentru orice x ∈ R, lim α(x) = 0 şi limita devine:
1 1 4 4
x→0
[ ]
1 11 4 1
lim x + α(x) · x = .
4
x→0 x4 3 1! 3
t) Vom aplica din nou dezvoltarea binomială (exerciţiul 5.40-a)).
(√ √ ) (√ √ )
a a
− x − ax 1+ − 1−
n n n−1 n n n−1 n n
lim x + ax = lim x =
x→∞ x→∞ x x
[ ( )( ) ( a ) ( a )n
1 a 1 1 1 a 2
= lim x 1 + + −1 + .. + α −
x→∞ 1!n x 2! n n x x x
( ( )( ) ( a ) ( a )n )]
1 a 1 1 1 a 2
− 1− + −1 − .. + α − − =
1!n x 2! n n x x x
[ ( )( )( ) ]
2a 2 1 1 1 a 3 2a
= lim x + −1 −2 + .. =
x→∞ n x 3! n n n x n
( ( ) ( ) )
lim α xa = 0, lim α − xa = 0! .
x→∞ x→∞

5.43 a) Pentru a aplica formula lui Taylor cu rest Peano (respectiv La-
grange) f trebuie să fie derivabilă de n ori ı̂n x = 0 (respectiv de (n + 1) ori
pe R). Explicităm f şi studiem derivabilitatea ı̂n x = 0:
−x ln(1 − x) x ln(1 + x)
fs′ (0) = lim = 0, fd′ (0) = lim = 0.
x→0 x x→0 x
x<0 x>0

Prin urmare, f este derivabilă ı̂n x = 0;

{
′ − ln(1 − x) + 1−x
x
, x≤0
f (x) = x
.
ln(1 + x) + 1+x , x>0
{
2−x
, x≤0
Analog se arată că există f ′′ (0) = 2 şi f ′′ (x) = (1−x)2
2+x
. Studiem
(1+x)2
, x>0
derivabilitatea de ordinul 3 ı̂n punctul x = 0 :
1 2−x
fs′′′ (0) = lim [ − 2] = 3;
x→0 x − 0 (1 − x)2
x<0
 267

analog fd′′′ (0) = −3. Concluzionăm că n maxim pentru care putem aplica
formula lui Taylor cu rest Peano (respectiv Lagrange) este n = 2 (respectiv
n = 1).

5.44 Procedăm la fel ca ı̂n exerciţiul 5.43.

5.45 Cum p(x) = x3 − 2x2 + 5x + 4 este polinom, rezultă că ı̂n formula
lui Taylor cu rest Peano de ordinul 3, ı̂n x = 1, restul este 0, prin urmare

p(i) (1)
ai = , ∀i ∈ {0, 1, 2, 3}.
i!
5.46 Vom scrie, mai ı̂ntâi, formula lui Taylor cu rest Peano de ordinul 3
pentru funcţia f (x) = sin x, ı̂n punctul x = 0, ı̂n care vom trece x ı̂n n1 :
( )3 ( ) ( )3 ( )
1 1 1 1 1 1 ∗ 1
sin = − +α , ∀n ∈ N , lim α = 0.
n n 3! n n n n→∞ n
Vom aplica criteriul de comparaţie cu limită:
( )α
( 1 − sin 1 )α [ 1 ( 1 )3 − α( n1 )( n1 )3 ]α 1
lim n 1 3 αn = lim 3! n = ∈ (0, ∞)
n→∞ [( n ) ] n→∞ [( n1 )3 ]α 3!

∑
n
pentru orice α ∈ R, deci seria dată are aceeaşi natura cu seria ( n1 )3α , care
k=0
este convergentă pentru α > 1
3 şi divergentă pentru α ≤ 13 .

5.47 Vom ı̂ncerca să găsim o ı̂ncadrare a funcţiei sin ı̂ntre două polinoame.
Scriind formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordinul 3, ı̂n punctul x = 0,
pentru funcţia sin vom avea:

x3 x4
sin x = x − + sin ξ, ξ ∈ (0, x) sau(x, 0).
3! 4!
Dacă x ∈ (0, π), atunci sin ξ > 0 şi obţinem că x − 3!1 x3 ≤ sin x, pentru orice
x ∈ [0, π]. Relaţia sin x ≤ x, ∀x > 0 este cunoscută. Luând x = nk2 ı̂n aceste
două inegalităţi şi sumând pentru k ∈ {1, . . . , n} obţinem

n(n + 1) 1 [n(n + 1)]2 n(n + 1)

2
− 6
≤ an ≤ , ∀n ∈ N∗
2n 3! 4n 2n2
şi, ı̂n final, lim an = 21 . Să mai observăm că o altă soluţie se poate obţine
n→∞
folosind exerciţiul 5.29.
268

5.48 i) Dacă α < 0, atunci f admite ı̂n x = 0 asimptotă verticală la

stânga, deci, conform problemei 4.45, ea nu este uniform continuă.
ii) Dacă α > 1, vom demonstra că f nu este uniform continuă.
Varianta I. Pentru y > x > 0, avem că y α − xα = αξ α−1 (y − x) ≥
( ) 1
αxα−1 (y − x) , unde ξ ∈ (x, y) . Luând xn = n, yn = n + n1 1−α , avem că
yn − xn → 0 şi f (yn ) − f (xn ) ≥ α. Deci, f nu este uniform continuă.
Varianta a II-a. Considerând β ∈ R, 0 < β < α − 1, xn = n + n1β , yn = n,
n ∈ N∗ , egalitatea
( )α 

α 1 
lim |f (xn ) − f (yn )| = lim n  1 + 1+β − 1
n→∞ n→∞ n
ne sugerează scrierea dezvoltării binomiale de ordin m ∈ N∗ cu rest Peano,
1
trecând x ı̂n n1+β :
( )α ( )2
1 α 1 α (α − 1) 1
1 + 1+β =1+ + + ...+
n 1! n1+β 2! n1+β
( )m ( )
α (α − 1) .. (α − m + 1) 1 1
+ + Rm ,
m! n1+β n1+β
( 1 ) ( 1 ) ( 1 )m ( 1 )
unde Rm n1+β = g n1+β n1+β
, lim g n1+β = 0. Astfel limita ante-
n→∞
rioară devine:
 ( )( )m 

α−β−1  α α (α − 1) 1 1 1 
lim n + + ... + g  = ∞,
n→∞  1! 2! n1+β n1+β n1+β 

şi rezultă concluzia.

iii) Dacă α ∈ [0, 1] , atunci f este uniform continuă pe (0, 1]; pe intervalul
′
[1, ∞) f este lipschitziană, fiind derivabilă cu derivata mărginită (|f (x)| =
|αxα−1 | ≤ α, ∀x ∈ [1, ∞)), prin urmare f este şi aici uniform continuă.
Vom demonstra acum că f este uniform continuă pe (0, ∞) adică oricare
ar fi ε > 0, există δε > 0, astfel ı̂ncât oricare ar fi x, y ∈ (0, ∞) , |x − y| < δε ,
să rezulte |f (x) − f (y)| < ε. Pentru că f este uniform continuă pe (0, 1] ,
oricare ar fi ε > 0, există δε′ > 0, astfel ı̂ncât oricare ar fi x, y ∈ (0, 1] ,
|x − y| < δε′ , să avem |f (x) − f (y)| < ε. În mod analog oricare ar fi ε > 0,
există δε′′ > 0, astfel ı̂ncât oricare ar fi x, y ∈ [1, ∞) , |x − y| < δε′′ , să avem
|f (x) − f (y)| < ε. Fie acum δε = min (δε′ , δε′′ ) , x ∈ (0, 1] , y ∈ [1, ∞) , astfel
ı̂ncât |x − y| < δε . În primul rând să observăm că vom avea şi |x − 1| <
δε ≤ δε′ , |y − 1| < δε ≤ δε′′ , ceea ce, ı̂n virtutea relaţiilor anterioare, va
antrena |f (x) − f (y)| ≤ |f (x) − f (1)| + |f (1) − f (y)| < 2ε şi concluzia
este imediată.
 269

5.49 Vom demonstra, mai ı̂ntâi, prin inducţie că f (p) (0) = 0, pentru orice
p ∈ N. Din f ( n1 ) = 0, oricare ar fi n ∈ N∗ şi f continuă rezultă că f (0) = 0.
Presupunem că f (0) = 0, f ′ (0) = 0, ..., f (p) (0) = 0 şi să demonstrăm că
f (p+1) (0) = 0. Pentru aceasta vom scrie formula lui Taylor cu rest Lagrange
de ordin (p + 1) : pentru orice x ∈ R, există ξp ∈ (0, x) sau ξp ∈ (x, 0) astfel
ı̂ncât
f (p+1) (0) p+1 f (p+2) (ξp ) p+2
f (x) = x + x .
(p + 1)! (p + 2)!
Luând x = n1 obţinem |f (p+1) (0)| = | p+2 1
f (p+2) (ξp ) n1 | ≤ p+22 1
n , pentru orice
n ∈ N∗ şi, trecând la limita pentru n → ∞, rezultă f (p+1) (0) = 0. Aşadar
f (p) (0) = 0, pentru orice p ∈ N. Rescriem prima relaţie:
   
 f (p+2) (ξ )   
 p+2  2
x  ≤  xp+2  , ∀p ∈ N
p
0 = |f (x)| = 
 (p + 2)!  (p + 2)!

şi pentru p → ∞, vom avea f (x) = 0, pentru orice x ∈ R, adică concluzia.

5.50 Considerăm un şir (an ) având limita ∞, astfel ı̂ncât an > a+1, ∀n ∈
N şi scriem formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin 3, ı̂n punctul an :
f ′ (an ) f ′′ (an ) f ′′′ (ξn )
f (an + 1) = f (an ) + + + ,
(1) 1! 2! 3!
ξn ∈ (an , an + 1) , n ∈ N

f ′ (an ) f ′′ (an ) f ′′′ (ηn )

f (an − 1) = f (an ) − + − ,
(2) 1! 2! 3!
ηn ∈ (an − 1, an ) , n ∈ N .
Egalitatea
f ′′′ (ξn ) f ′′′ (ηn )
f (an + 1) − f (an − 1) = 2f ′ (an ) + + ,
3! 3!
obţinută prin scăderea relaţiilor (1) şi (2) justifică existenţa limitei lim f ′ (an )
n→∞
şi, trecând la limită, obţinem că lim f ′ (an ) = 0. Cum şirul (an ) a fost ales
n→∞
oarecare, rezultă că există lim f ′ (x) = 0. În mod analog se demonstrează
x→∞
că lim f ′′ (x) = 0.
x→∞

5.51 a) Avem:
√ √ √
lim An = lim ( n a1 + n a2 + .. + n as ) =
n→∞ n→∞
270

√ √ √
= lim n
a1 + lim n
a2 + ..+ lim n
as = s.
n→∞ n→∞ n→∞

b) În mod analog:

(√ √√ )
n n
lim Bn = lim b2 + .. + n bt =
b1 +
n→∞ n→∞
√ √ √
= lim n b1 + lim n b2 + ..+ lim n bt = t,
n→∞ n→∞ n→∞

şi având ı̂n vedere egalitaţile Ak = Bk , oricare ar fi k ∈ N, k ≥ 2, rezultă că

s = t.
c) Folosind metoda inducţiei matematice, rezolvarea este imediată.
d) Limita cerută este f ′ (0) = ln a.
e) Scriind formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin n, ı̂n punctul
x = 0, pentru funcţia f , rezultă că oricare ar fi x ∈ R, există ξx ∈ (0, x)
′ ′′ (n) (0)
sau ξx ∈ (x, 0) astfel ı̂ncât f (x) = f (0) + f 1!(0) x + f 2!(0) x2 + ... + f n! xn +
f (n+1) (ξ x)
(n+1)! xn+1 . Observând că, dacă x → 0, atunci ξx → 0, vom avea: lim
x→0
f ′ (0) f ′′ (0) f (n) (0)
f (x)−(f (0)+ x+ 21 x2 +...+ n! xn ) (n+1) (ξ ) f (n+1) (0)
1!
xn+1
= lim f (n+1)! x
= (n+1)! oricare ar fi
x→0
n ∈ N (ultima egalitate fiind justificată de continuitatea funcţiei f (n+1) ).
f) Notând g (x) = ax1 + ax2 +( 1..) + as − b1 − b2 − .. − bs , x ∈ R, g este
x x x x

indefinit derivabilă, g (0) = 0, g k = 0, oricare ar fi k ∈ N, k ≥ 2, şi trebuie

să demonstrăm că g (n) (0) = 0, oricare ar fi n ∈ N∗ .
Varianta I. Folosind punctul e) se arată că
( )
g ′ (0) g ′′ (0) 2 g (n) (0) n
g (x) − g (0) + 1! x + 21 x + ... + n! x g (n+1) (0)
lim = ,
x→0 xn+1 (n + 1)!

oricare ar fi n ∈ N. Să presupunem acum că g (k) (0) = 0, oricare ar fi

(n+1) (0) g ( k1 )
k ∈ N∗ . Avem: g (n+1)! = lim xg(x)
n+1 = lim n+1 = lim 0 = 0, ceea ce
x→0 k→∞ ( k1 ) k→∞
implică g (n+1) (0) = 0. Prin urmare, conform metodei inducţiei matematice,
rezultă concluzia.  
Varianta a II-a. Există două constante c, M ∈ R, astfel ı̂ncât g (n) (x) ≤
cM n , oricare ar fi x ∈ [−α, α] , α ∈ R, deci g este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor
pe R, ı̂n jurul punctului x = 0. Mulţimea zerourilor lui g are un punct de
acumulare, x = 0, ceea ce antrenează că g este identic zero.
g) Să presupunem, mai ı̂ntâi, că as < bs , deci vom avea şi ln as < ln bs .
Împărţim relaţia de la punctul f) prin (ln bs )n şi trecem la limită pentru
 271

n→∞:
[( ) ( ) ( ) ]
ln a1 n ln a2 n ln as n
lim + + ... + =
n→∞ ln bs ln bs ln bs
[( ) ( ) ( ) ]
ln b1 n ln b2 n ln bs−1 n
= lim + + ... + +1 .
n→∞ ln bs ln bs ln bs

Dar limita din stânga este 0, iar cea din dreapta, mai mare sau egală cu
1, contradicţie! Daca as > bs , obţinem de asemenea o contradicţie şi ast-
fel, as = bs . Egalitatea de la punctul f) devine (ln a1 )n + (ln a2 )n + ... +
(ln as−1 )n = (ln b1 )n + (ln b2 )n + ... + (ln bs−1 )n , oricare ar fi n ∈ N şi analog,
se arată că as−1 = bs−1 . În final, vom obţine concluzia.
 Capitolul 6

ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII

Şiruri de funcţii

Definiţia 6.1. Fie E o mulţime nevidă şi F(E, R) = {f |f : E → R}

spaţiul tuturor funcţiilor reale, definite pe E. Un şir de elemente din F(E, R)
se numeşte şir de funcţii. Vom nota aceasta prin (fn )n≥n0 ⊂ F(E, R), unde
n0 ∈ N sau pe scurt (fn ).

În continuare vom considera o mulţime nevidă D ⊂ R, n0 ∈ N şi un şir

(fn )n≥n0 de funcţii reale, definite pe D.

Definiţia 6.2. Un punct x ∈ D se numeşte punct de convergenţă pentru

şirul de funcţii (fn )n≥n0 dacă şirul numeric (fn (x))n≥n0 este convergent.
Mulţimea punctelor de convergenţă a şirului (fn )n≥n0 se numeşte mulţime
de convergenţă. Dacă A ⊂ D este mulţimea de convergenţă, atunci fiecărui
x ∈ A putem să-i asociem numărul real notat f (x) = lim fn (x). Această
n→∞
asociere este o funcţie f : A → R pe care o vom numi limita punctuală (sau
simplă) a şirului de funcţii (fn ).
Spunem că şirul de funcţii (fn ) converge punctual (sau simplu) la funcţia
f pe mulţimea A ⊂ D, dacă pentru orice x ∈ A, şirul numeric (fn (x))n≥n0
este convergent la f (x) sau, ı̂ntr-o scriere explicită, dacă pentru orice x ∈ A
şi pentru orice ε > 0, există un rang nε,x ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice n ≥
p s
nε,x , să avem |fn (x) − f (x)| < ε. În acest caz, vom scrie fn → f sau fn → f .
A A
Faptul că (fn ) nu converge punctual la f pe A va fi notat uneori prin
p
fn 9 f.
A

Definiţia 6.3. Spunem că şirul de funcţii (fn ) este uniform convergent
la funcţia f : D → R pe mulţimea A ⊂ D dacă pentru orice ε > 0, există

272
 273

nε ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi pentru orice x ∈ A, să avem

u
|fn (x) − f (x)| < ε. În acest caz, vom nota fn → f .
A

Observaţia 6.4. Fie A ⊂ D.

a) Scriind condiţia de uniformă convergenţă ı̂n forma: pentru orice ε > 0,
există nε ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ nε şi pentru orice x ∈ A, să
avem f (x) − ε < fn (x) < f (x) + ε, obţinem interpretarea geometrică
a convergenţei uniforme şi anume: şirul (fn ) converge uniform la f
pe A dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0, există nε ∈ N, astfel
ı̂ncât pentru orice n ≥ nε , graficul funcţiei fn este situat ı̂n banda
determinată de graficele funcţiilor f − ε şi f + ε.
p p
b) Dacă fn → f şi B ⊂ A, atunci fn → f .
A B
u u
c) Dacă fn → f şi B ⊂ A, atunci fn → f .
A B
d) Dacă există ε > 0 cu proprietatea că pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 ,
există xn ∈ A astfel ı̂ncât |fn (xn ) − f (xn )| ≥ ε, atunci şirul de funcţii
(fn ) nu converge uniform la f pe A.
u
În acest caz, vom nota fn 9 f.
A
u p
Propoziţia 6.5. Dacă fn → f , atunci fn → f .
A A
p u
Observaţia 6.6. Dacă fn 9 f, atunci fn 9 f.
A A

Definiţia 6.7. Spunem că şirul de funcţii (fn )n≥n0 este şir uniform
Cauchy pe mulţimea A ⊂ D dacă pentru orice ε > 0, există un rang nε ∈ N,
astfel ı̂ncât pentru orice m, n ≥ nε şi pentru orice x ∈ A, avem |fm (x) −
fn (x)| < ε.

Propoziţia 6.8. Şirul (fn )n≥n0 este uniform Cauchy pe mulţimea A ⊂

D dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0, există nε ∈ N, astfel ı̂ncât pentru
orice n ≥ nε , orice p ∈ N şi orice x ∈ A, avem |fn+p (x) − fn (x)| < ε.

Teorema 6.9 (Criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă a

şirurilor de funcţii). Şirul de funcţii (fn )n≥n0 este uniform convergent pe
D dacă şi numai dacă (fn )n≥n0 este şir uniform Cauchy pe mulţimea D.

Teorema 6.10. Fie funcţia f : D → R. Şirul (fn ) converge uniform la

f pe D dacă şi numai dacă
lim (sup |fn (x) − f (x)|) = 0.
n→∞ x∈D
274

Teorema 6.11 (Criteriul majorării). Fie funcţia f : D → R. Dacă

există un şir (αn ) ⊂ [0, +∞), convergent la 0, şi există n1 ∈ N, astfel ı̂ncât
pentru orice n ∈ N, n ≥ n1 şi pentru orice x ∈ D, avem |fn (x) − f (x)| ≤ αn ,
atunci şirul (fn ) converge uniform la f pe D.

Teorema 6.12 (Criteriul lui Dini). Fie D ⊂ R o mulţime compactă

p
şi f : D → R o funcţie continuă pe D, cu proprietatea că fn → f . Dacă fn
D
este continuă pe D, pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 şi fn (x) ≤ fn+1 (x), oricare
u
ar fi x ∈ D, atunci fn → f .
D

Teorema 6.13 (Transfer de mărginire la şiruri de funcţii). Fie

funcţia f : D → R şi (fn )n>n0 , un şir de funcţii mărginite. Dacă (fn )
converge uniform la f pe D, atunci f este mărginită.
u
Teorema 6.14 (Transfer de limită la şiruri de funcţii). Fie fn →
D
f şi a ∈ D′ . Presupunem că pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 , există limita
lim fn (x) = ln ∈ R. Atunci există şi sunt finite lim ln şi lim f (x) şi acestea
x→a n→∞ x→a
sunt egale, adică, lim ( lim fn (x)) = lim ( lim fn (x)).
x→a n→∞ n→∞ x→a

Teorema 6.15 (Transfer de continuitate la şiruri de funcţii). Fie

funcţia f : D → R. Presupunem că fn este continuă ı̂n a ∈ D, pentru orice
u
n ∈ N, n ≥ n0 . Dacă fn → f , atunci f este continuă ı̂n a.
D

Corolarul 6.16. Fie funcţia f : D → R. Presupunem că fn este

u
continuă pe D, oricare ar fi n ∈ N, n ≥ n0 . Dacă fn → f , atunci f este
D
continuă pe D.

Teorema 6.17 (Transfer de derivabilitate la şiruri de funcţii sau

derivarea termen cu termen a unui şir de funcţii). Fie I ⊂ R un
interval mărginit şi fn : I → R un şir de funcţii derivabile pe I, n ≥ n0 .
Dacă există un punct a ∈ I astfel ı̂ncât şirul (fn (a))n≥n0 este convergent şi
u
există o funcţie g : I → R aşa ı̂ncât fn′ → g, atunci:
I
u
(i) există o funcţie f : I → R cu proprietatea fn → f şi
I
(ii) f este derivabilă pe I iar f ′ = g, adică
( lim fn )′ = lim fn′ .
n→∞ n→∞

Teorema 6.18 (Transfer de integrabilitate la şiruri de funcţii sau

integrarea termen cu termen a unui şir de funcţii). Fie fn : [a, b] →
 275

R, funcţie integrabilă Riemann pe [a, b], pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 . Dacă

u
fn → f , atunci f ∈ R[a,b] şi are loc:
[a,b]

∫ b ∫ b
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n→∞ a a

Definiţia 6.19. Fie funcţia f : [0, 1] → R. Polinomul

∑
n ( )
k
Bn = Cnk X k (1 − X) n−k
f
n
k=0

se numeşte polinomul Bernstein de grad n asociat funcţiei f .

Teorema 6.20 (Teorema lui Bernstein). Dacă f : [0, 1] → R este

o funcţie continuă pe [0, 1], atunci şirul funcţiilor polinomiale asociate poli-
noamelor Bernstein converge uniform la f pe [0, 1].

Teorema 6.21 (Teorema lui Weierstrass). Dacă f : [a, b] → R este

o funcţie continuă pe [a, b], atunci există (Pn ) un şir de polinoame algebrice,
u
Pn ∈ R[X], n ∈ N, astfel ı̂ncât Pn → f .
[a,b]

Serii de funcţii

Definiţia 6.22. Fie n0 ∈ N şi (fn )n≥n0 un şir de funcţii reale, definite
pe D. Se numeşte serie de funcţii perechea {(fn ), (sn )} formată din şirurile
(fn ) şi (sn ), unde (sn ) este şirul de funcţii definit prin:
sn0 = fn0 ,
sn0 +1 = fn0 + fn0 +1 ,
sn0 +2 = fn0 + fn0 +1 + fn0 +2 ,
.....................................................
sn = fn0 + fn0 +1 + . . . + fn ,
.....................................................
fn se numeşte termenul general al seriei iar (sn ) se numeşte şirul sumelor
parţiale.
∑∞ ∑
Vom nota seria de funcţii prin fn , fn sau
n=n0 n≥n0

fn0 + fn0 +1 + fn0 +2 + . . . + fn + . . .

276

Definiţia 6.23. Un punct x ∈ D se numeşte punct de convergenţă pen-

∑
∞ ∑
∞
tru seria fn , dacă seria numerică fn (x) este convergentă. Mulţimea
n=n0 n=n0
∑
∞
punctelor de convergenţă a seriei fn se numeşte mulţime de convergenţă
n=n0
a seriei. Dacă A ⊂ D este mulţimea de convergenţă a seriei, atunci fiecărui
∑∞
punct x ∈ A ı̂i putem asocia numărul real notat f (x) = fn (x). Această
n=n0
asociere este o funcţie f : A → R, numită funcţia sumă punctuală (sau
∑
∞
simplă) a seriei de funcţii fn .
n=n0
∑
∞
Spunem că seria fn este convergentă punctual (sau simplu) la funcţia
n=n0
∑
n
f pe mulţimea A ⊂ D dacă şirul sumelor parţiale (sn ), unde sn = fk ,
k=n0
∑
∞
este convergent punctual la f pe mulţimea A. Vom nota aceasta prin fn =
n=n0
∑
∞ p ∑
∞
s
f, fn = f sau fn = f.
n=n0 n=n0

∑
∞
Definiţia 6.24. Spunem că seria de funcţii fn este uniform con-
n=n0
vergentă pe mulţimea D dacă şirul sumelor parţiale (sn )n≥n0 este uniform
u
convergent pe D. Dacă sn − → f, atunci f se numeşte suma uniformă a seriei
D
∑
∞ ∑
∞
u
fn şi notăm aceasta prin fn = f.
n=n0 n=n0

Definiţia 6.25. Fie (fn )n≥n0 un şir de funcţii fn : D → R. Spunem că

∑
∞ ∑∞
seria de funcţii fn converge absolut pe D dacă seria numerică fn (x)
n=n0 n=n0
este absolut convergentă, pentru orice x ∈ D.
Teorema 6.26 (Criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă a
∑
∞
seriilor de funcţii). Seria fn este uniform convergentă pe mulţimea
n=n0
D dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0 există nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru
orice n ≥ nε , orice p ∈ N∗ şi orice x ∈ D are loc
|fn+1 (x) + fn+2 (x) + ... + fn+p (x)| < ε.

Teorema 6.27 (Criteriul lui Weierstrass). Fie (fn )n≥n0 un şir de

funcţii reale, definite pe D. Dacă există o serie numerică convergentă cu
 277

∑
∞
termeni pozitivi, an , astfel ı̂ncât pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 şi orice
n=n0
x ∈ D are loc
|fn (x)| ≤ an ,
∑
∞
atunci seria de funcţii fn este uniform şi absolut convergentă pe D.
n=n0

Teorema 6.28 (Criteriul lui Abel). Fie (fn )n≥n0 , (gn )n≥n0 , şiruri de
∑
∞
funcţii reale, definite pe D. Dacă seria fn este uniform convergentă pe
n=n0
D, iar şirul (gn ) este uniform mărginit şi monoton pentru fiecare x ∈ D,
∑
∞
atunci seria fn gn este uniform convergentă pe D.
n=n0

Teorema 6.29 (Criteriul lui Dirichlet). Fie (fn )n≥n0 , (gn )n≥n0
∑
∞
şiruri de funcţii reale, definite pe D. Dacă seria fn are şirul sumelor
n=n0
parţiale uniform mărginit pe D iar şirul (gn ) este descrescător (punctual
∑
∞
pe D) şi convergent uniform la 0 pe D, atunci seria fn gn este uniform
n=n0
convergentă pe D.

Teorema 6.30 (Criteriul lui Leibniz). Fie (fn )n≥n0 un şir de funcţii
reale, definite pe D. Dacă şirul (fn ) este descrescător (punctual pe D)
∑∞
şi uniform convergent la 0 pe D, atunci seria (−1)n fn este uniform
n=n0
convergentă pe D.

Teorema 6.31 (Teorema lui Dini). Fie mulţimea compactă D ⊂ R

şi f, fn : D → [0, +∞) funcţii continue pe D, pentru orice n ≥ n0 , aşa ı̂ncât
∑
∞ ∑
∞
seria de funcţii fn converge punctual la f pe D. Atunci seria fn
n=n0 n=n0
converge uniform la f pe D.

Propoziţia 6.32 (Transfer de mărginire la serii de funcţii). Fie

∑
∞
(fn )n≥n0 un şir de funcţii mărginite pe D. Dacă seria fn este uniform
n=n0
convergentă pe D la funcţia f : D → R, atunci f este mărginită pe D.

Teorema 6.33 (Transfer de limită la serii de funcţii). Fie funcţia

fn : D → R pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 şi a ∈ D′ . Presupunem că seria de
278

∑
∞
funcţii fn este uniform convergentă pe D şi pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 ,
n=n0
∑
∞
există şi este finită lim fn (x). Atunci seria numerică lim fn (x) este
x→a n=n0 x→a
∑
∞ ∑
∞
convergentă şi există şi este finită lim fn (x). În plus, lim fn (x) =
x→a n=n0 n=n0 x→a
∑
∞
lim fn (x).
x→a n=n0

Teorema 6.34 (Transfer de continuitate la serii de funcţii). Fie

fn : D → R pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 şi a ∈ D. Presupunem că seria de
∑
∞
funcţii fn este uniform convergentă pe D la funcţia f şi pentru orice
n=n0
n ∈ N, n ≥ n0 , funcţia fn este continuă ı̂n a. Atunci funcţia f , suma seriei
∑
∞
fn , este continuă ı̂n a.
n=n0

Corolarul 6.35. Fie fn : D → R funcţie continuă pe D, pentru orice

∑
∞
n ∈ N, n ≥ n0 . Dacă seria de funcţii fn converge uniform pe D la
n=n0
funcţia f , atunci f este continuă pe D .

Teorema 6.36 (Transfer de derivabilitate la serii de funcţii sau

derivarea termen cu termen a unei serii de funcţii). Fie I ⊂ R un
interval mărginit şi fn : I → R funcţie derivabilă pe I, pentru orice n ∈ N,
n ≥ n0 . Presupunem că sunt ı̂ndeplinite condiţiile:

∑
∞
(i) există a ∈ I astfel ı̂ncât seria numerică fn (a) este convergentă,
n=n0
∑
∞
(ii) seria de funcţii fn′ converge uniform pe I la funcţia g.
n=n0

∑
∞
Atunci seria fn converge uniform pe I la funcţia dervabilă f şi
n=n0
∑
∞ ∑
∞ ∑
∞
f ′ = g, adică ( fn )′ = fn′ (se mai spune că seria fn se poate
n=n0 n=n0 n=n0
deriva termen cu termen).

Teorema 6.37 (Teorema de integrabilitate la serii de funcţii

sau integrarea termen cu termen a unei serii de funcţii). Dacă
fn : [a, b] → R este integrabilă Riemann pe [a, b], pentru orice n ∈ N, n ≥ n0
 279

∑
∞
şi seria de funcţii fn converge uniform la o funcţie f pe [a, b], atunci
n=n0
∫b ∑ ∞ ∞ ∫
∑ b
f ∈ R[a,b] şi are loc relaţia a ( fn (x))dx = a fn (x)dx (se mai
n=n0 n=n0
∑
∞
spune că spune că seria fn se poate integra termen cu termen).
n=n0

Serii de puteri

Definiţia 6.38. Fie (an )n∈N un şir de numere reale şi x0 ∈ R. O serie
de funcţii de forma
∞
∑
an (x − x0 )n = a0 + a1 (x − x0 ) + a2 (x − x0 )2 + ... + an (x − x0 )n + . . .
n=0

se numeşte serie Taylor ı̂n punctul x0 (prin convenţie, (x − x0 )0 = 1, pentru

orice x ∈ R). În cazul ı̂n care x0 = 0, seria devine
∞
∑
an xn = a0 + a1 x + a2 x2 + ... + an xn + . . .
n=0

şi se numeşte serie de puteri (sau serie Maclaurin).

Numerele an , n ∈ N, se numesc coeficienţii seriei Taylor.

Teorema 6.39 (Teorema lui Abel a razei de convergenţă). Fie

∑
∞
an xn o serie de puteri. Atunci există şi este unic determinat un număr
n=0
r ∈ [0, ∞], astfel ı̂ncât:

(i) dacă 0 < r < +∞, atunci seria este absolut convergentă pe intervalul
(−r, r) şi divergentă pe (−∞, −r)∪(r, +∞). Mai mult, ea este uniform
convergentă pe orice interval ı̂nchis şi mărginit [α, β] ⊂ (−r, r), α, β ∈
R, α < β.
(ii) dacă r = 0, atunci seria converge doar pentru x = 0.
(iii) dacă r = +∞, atunci seria converge pentru orice x ∈ R.

Numărul r se numeşte raza de convergenţă a seriei.

Observaţia 6.40. Dacă r este raza de convergenţă şi A mulţimea de

∑
∞
convergenţă a unei serii de puteri an xn , atunci au loc următoarele pro-
n=0
prietăţi:
280

i) Dacă 0 < r < +∞, atunci (−r, r) ⊂ A ⊂ [−r, r] (rezultă că A este
unul din următoarele intervale mărginite: (−r, r), [−r, r), (−r, r] sau
[−r, r]). Intervalul (−r, r) se numeşte interval de convergenţă.
Teorema precedentă nu precizează nimic ı̂n ceea ce priveşte convergenţa
ı̂n extremităţile intervalului de convergenţă; studiul ı̂n această situaţie
se face de la caz la caz.
ii) Dacă r = 0, atunci A = {0}.
iii) Dacă r = +∞, atunci A = R.
∑
∞
Teorema 6.41. Fie an xn o serie de puteri şi A, mulţimea sa de
n=0
convergenţă. Atunci seria este uniform convergentă pe orice interval ı̂nchis
şi mărginit [α, β] ⊂ A, α, β ∈ R, α < β.

Teorema 6.42 (Teorema lui Abel de continuitate). Dacă A este

∑
∞
mulţimea de convergenţă a unei serii de puteri an xn şi f este suma sa,
n=0
atunci f este continuă pe A.
∑∞
Teorema 6.43 (Cauchy-Hadamard). Fie an xn o serie de puteri,
√ n=0
r raza sa de convergenţă şi notăm l = lim sup n |an |. Atunci:

(i) l = 0 ⇒ r = +∞.
(ii) l = +∞ ⇒ r = 0.
(iii) l ∈ (0, +∞) ⇒ r = 1l .

∑
∞
Teorema 6.44. Fie an xn o serie de puteri şi să presupunem că
n=0
există un indice n0 ∈ N astfel ı̂ncât an ̸= 0, pentru orice n ≥ n0 . Presupunem
că exista lim |a|an+1
n|
|
= ρ ∈ [0, +∞]. Atunci:
n→∞

(i) ρ = 0 ⇒ r = +∞.
(ii) ρ = +∞ ⇒ r = 0.
(iii) ρ ∈ (0, +∞) ⇒ r = ρ1 .

∑
∞
Teorema 6.45. Dacă seria de puteri an xn are raza de convergenţă
n=0
r, atunci seriile de puteri:
 281

(i) a1 + 2a2 x + 3a3 x2 + . . . + nan xn−1 + . . .

∑
∞
(obţinută prin derivarea termen cu termen a seriei an xn ) şi
n=0
a1 2 a2 3 an n+1
(ii) a0 x + 2 x + 3 x + ... + n+1 x + ...
∑
∞
(obţinută prin integrarea termen cu termen a seriei an xn )
n=0
au aceeaşi rază de convergenţă r.

∑
∞
Teorema 6.46. Dacă seria de puteri an xn are raza de convergenţă
n=0
r > 0, mulţimea de convergenţă A şi suma f , atunci f este integrabilă
Riemann pe orice interval compact [a, b] ⊂ A şi are loc:
∫ b ∞
∑ ∫ b
f (x)dx = an xn dx.
a n=0 a

Corolarul 6.47. În ipotezele Teoremei 6.46, are loc relaţia:

∫ x ∞
∑ an n+1
f (t)dt = x ,
0 n +1
n=0

pentru orice x ∈ A.
∑
∞
Teorema 6.48. Fie seria de puteri an xn cu raza de convergenţă
n=0
r > 0 şi suma f . Atunci f este derivabilă pe (−r, r) şi are loc:

f ′ (x) = a1 + 2a2 x + 3a3 x2 + . . . + nan xn−1 + . . . , ∀x ∈ (−r, r).

Mai mult, f ∈ C ∞ ((−r, r)) şi are loc:

∞
∑
f (k)
(x) = n(n − 1) . . . (n − k + 1)an xn−k , ∀x ∈ (−r, r),
n=k

f (n) (0) = n!an , ∀n ∈ N.

Teorema 6.49 (Teorema de unicitate a seriilor de puteri). Dacă

∑
∞ ∑
∞
seriile de puteri an xn şi bn xn au aceeaşi rază de convergenţă r > 0
n=0 n=0
şi aceeaşi sumă f pe (−r, r), atunci an = bn , pentru orice n ∈ N.
282

∑
∞ ∑
∞
Teorema 6.50. Dacă seriile de puteri an xn şi bn xn au razele de
n=0 n=0
∑
∞
convergenţă r1 şi respectiv r2 , atunci seria de puteri (an + bn )xn are raza
n=0
∑
∞ ∑∞ ∑
∞
de convergenţă r ≥ min{r1 , r2 } şi (an + bn )xn = an xn + bn xn ,
n=0 n=0 n=0
pentru orice x ∈ (−r1 , r1 ) ∩ (−r2 , r2 ). Dacă r1 ̸= r2 , atunci r = min{r1 , r2 }.

Observaţia 6.51. Inegalitatea r ≥ min{r1 , r2 } poate fi strictă. De

∑
∞ ∑
∞
exemplu, fie an = n! şi bn = −n!, n ∈ N. Atunci seriile an xn şi bn xn
n=0 n=0
∑
∞
au razele de convergenţă r1 = r2 = 0, iar seria (an + bn )xn are raza de
n=0
convergenţă r = +∞.

∑
∞
Teorema 6.52. Fie λ∈R\{0}. Dacă seria de puteri an xn are raza
n=0
∑
∞
de convergenţă r, atunci seria de puteri (λan )xn are raza de convergenţă
n=0
r.

∑
∞ ∑
∞
Teorema 6.53. Fie an xn şi bn xn cu razele de convergenţă r1 , r2
n=0 n=0
şi cu mulţimile de convergenţă A1 şi respectiv A2 . Atunci seria de puteri
∑
∞ ∑
n
produs Cauchy al celor două serii şi anume, cn xn , unde cn = ak bn−k
n=0 k=0
pentru orice n ∈ N, are raza de convergenţă r ≥ min{r1 , r2 } şi are loc relaţia:

∞
( ∞
)( ∞
)
∑ ∑ ∑
cn xn = an xn b n xn ,
n=0 n=0 n=0

oricare ar fi x ∈ A1 ∩ A2 .

Definiţia 6.54. Fie a, b ∈ R, a < b şi f : (a, b) → R o funcţie derivabilă

de orice ordin ı̂n x0 ∈ (a, b). Seria de puteri

f ′ (x0 ) f ′′ (x0 ) f (n) (x0 )

(∗) f (x0 )+ (x−x0 )+ (x−x0 )2 +. . .+ (x−x0 )n +. . . ,
1! 2! n!

x ∈ (a, b), se numeşte serie Taylor asociată funcţiei f ı̂n punctul x0 . În cazul
ı̂n care x0 = 0, seria (∗) se mai numeşte şi serie Maclaurin.
 283

Definiţia 6.55. Funcţia f : D → R se numeşte dezvoltabilă ı̂n serie

Taylor ı̂n punctul x0 dacă există r ∈ (0, +∞) astfel ı̂ncât (x0 −r, x0 +r) ⊂ D
şi suma seriei (∗) este egală cu f (x), pentru orice x ∈ (x0 − r, x0 + r).
Dacă x0 = 0 se mai spune că f este dezvoltabilă ı̂n serie de puteri (sau
ı̂n serie Maclaurin).
Dacă D este mulţime deschisă, spunem că f este funcţie analitică pe D
dacă f este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n orice punct din D.

Teorema 6.56. Fie I ⊂ R, I un interval deschis aşa ı̂ncât 0 ∈ I şi

f : I → R o funcţie de clasă C ∞ pe I. Considerăm x ∈ I. Atunci suma
seriei
f ′ (0) f ′′ (0) 2 f (n) (0) n
f (0) + + x + ... + x + ...
1! 2! n!
este egală cu f (x) dacă şi numai dacă şirul (Rn (x))n∈N converge la 0, unde
Rn (x) este restul de ordin n din formula lui Maclaurin (a se vedea Teorema
5.26).

Teorema 6.57. Fie a ∈ (0, +∞) şi f : (−a, a) → R o funcţie de

clasă C ∞ pe (−a, a). Dacă există α ∈ (0, +∞) astfel ı̂ncât |f (n) (x)| ≤ α,
∑
∞ (n)
f (0) n
oricare ar fi x ∈ (−a, a) şi n ∈ N, atunci n! x = f (x), pentru orice
n=0
x ∈ (−a, a).

Corolarul 6.58. Au loc următoarele relaţii:

α α(α−1) 2 α(α−1)...(α−n+1) n
I. (1 + x)α = 1 + 1! x + 2! x + ... + n! x + ...,
∀x ∈ (−1, 1), α ∈ R (seria binomială).
∑
∞
1
II. 1−x = 1 + x + x2 + . . . = xn , ∀x ∈ (−1, 1) (seria geometrică).
n=0
∑∞
III. 1
1+x = 1 − x + x2 − . . . = (−1)n xn , ∀x ∈ (−1, 1).
n=0

x2 ∑∞ n
IV. ex = 1 + x
1! + 2! + ... = x
n! , ∀x ∈ R.
n=0

x3 x5 ∑
∞
(−1)n 2n+1
V. sin x = x − 3! + 5! − ... = (2n+1)! x , ∀x ∈ R.
n=0

x2 x4 ∑
∞
(−1)n 2n
VI. cos x = 1 − 2! + 4! − ... = (2n!) x , ∀x ∈ R.
n=0
284

Probleme
Şiruri de funcţii

6.1 Determinaţi mulţimea de convergenţă şi limita punctuală pentru şirurile

de funcţii:

n2 x3
(i) fn (x) = (x2 +1)n2 +nx+1
, x ∈ R, n ∈ N.
(ii) fn (x) = n3 xn , x ∈ R, n ∈ N.
ln(1+n2 x)
(iii) fn (x) = n3 x2 +1
, x ∈ [0, +∞), n ∈ N.
(iv) fn (x) = arctg(nx), x ∈ [0, +∞), n ∈ N.
1
(v) fn (x) = [( 12 )n + | sin x|n ] n , x ∈ [0, 2π], n ∈ N∗ .

6.2 Fie şirul de funcţii fn : R → R, fn (x) = xn , n ∈ N∗ .

(i) Precizaţi care din următoarele numere sunt puncte de convergenţă

pentru şirul (fn ) : x = 12 ; x = − 23 ; x = 3, 2; x = −1, apoi determinaţi
mulţimea de convergenţă şi funcţia limită a şirului.
(ii) Demonstraţi, folosind definiţia, apoi teorema 6.11 (criteriul majorării)
şi teorema 6.10 că, dacă α, β ∈ (0, 1) , atunci şirul (fn ) este uniform
convergent pe intervalele [0, β] şi [α, β] .
(iii) Demonstraţi, folosind definiţia, apoi teorema 6.14, că şirul (fn ) nu este
uniform convergent pe intervalul [0, 1).
(iv) Justificaţi că (fn ) nu este uniform convergent pe intervalul [0, 1] , de
data aceasta cu ajutorul teoremei 6.15.

6.3 Fie şirul de funcţii fn (x) = nx , x ∈ [0, +∞), n ∈ N∗ .

(i) Determinaţi A, mulţimea de convergenţă şi f , funcţia limită punctuală

a şirului (fn ).
(ii) Dacă ε = 12 , atunci pentru fiecare din valorile x = 5, x = 50, x =
500, determinaţi n 1 ,x ∈ N∗ , astfel ı̂ncât dacă n ≥ n 1 ,x , să avem
2 2
|fn (x) − f (x)| < ε.
(iii) Demonstraţi că şirul (fn ) este uniform convergent pe intervalul [0, 500] ,
folosind definiţia, apoi folosind teorema 6.11 (criteriul majorării).
(iv) Demonstraţi că şirul (fn ) nu este uniform convergent pe intervalul
[0, +∞) , folosind din nou definiţia, apoi teorema 6.10.
 285

6.4 Fie fn (x) = x

2n+3x , x ∈ [0, +∞), n ∈ N∗ .

(i) Arătaţi că şirul de funcţii (fn ) converge punctual pe [0, +∞).
(ii) Converge (fn ) uniform pe [0, +∞)? Dar pe [0, α], cu α ∈ (0, +∞)?

6.5 Studiaţi uniforma convergenţă a şirurilor de funcţii pe mulţimile in-

dicate:

(i) fn (x) = x
1+nx2
, x ∈ R, n ∈ N.
(ii) fn (x) = nx
1+n2 x2
, x ∈ [0, 1], n ∈ N.
(iii) fn (x) = 3xn + 2, x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ .
(iv) fn (x) = n2 x2 e−n
2 x2
, x ∈ [0, 1], n ∈ N.
(v) fn (x) = 1
n2 +x4
, x ∈ R, n ∈ N∗ .

6.6 Fie şirul de funcţii (fn ), unde fn (x) = xn (1 − xn ), x ∈ R, n ∈ N∗ .

(i) Determinaţi mulţimea de convergenţă A şi limita punctuală a şirului
(fn ) pe A.
(ii) Demonstraţi că (fn ) converge uniform pe orice interval [0, α], unde
α ∈ (0, 1).
(iii) Arătaţi că (fn ) nu converge uniform pe [0, 1].
√ √
6.7 Fie fn (x) = n2 ( n x − n+1 x), x ∈ (0, +∞), n ∈ N, n ≥ 2. Comparaţi
limitele lim ( lim fn (x)) şi lim ( lim fn (x)) şi explicaţi rezultatul.
x→0 n→∞ n→∞ x→0
x>0 x>0

∑
n
6.8 Fie fn (x) = sin kx
k4
, x ∈ R, n ∈ N∗ . Arătaţi că şirul (fn ) converge
k=1
uniform pe R iar f , limita şirului (fn ), este de clasă C 1 pe R.

6.9 Fie fn (x) = xn

n , x ∈ R, n ∈ N∗ .
(i) Studiaţi convergenţa punctuală şi convergenţa uniformă a şirului (fn ),
apoi a şirului derivatelor (fn )′ pe mulţimile lor de convergenţă.
(ii) Arătaţi că limita şirului derivatelor este diferită de derivata limitei
şirului iniţial.

6.10 Fie fn (x) = n1 arctg xn , x ∈ R, n ∈ N∗ . Arătaţi că şirul de funcţii (fn )

converge uniform pe R la o funcţie f , derivabilă pe R, dar lim fn′ (1) ̸= f ′ (1).
n→∞
Explicaţi rezultatul.
286

6.11 Fie fn (x) = cos nx

n , x ∈ R, n ∈ N∗ .

(i) Determinaţi mulţimea de convergenţă şi limita punctuală a şirului de

funcţii (fn ).
(ii) Studiaţi convergenţa uniformă a şirului (fn ) pe R, apoi pe [0, π].
(iii) Cercetaţi dacă şirul derivatelor, (fn′ ), converge uniform pe [0, π].
4 2
6.12 Fie fn (x) = ln(1+n 2n
x )
, x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ . Arătaţi că limita şirului
derivatelor este egală cu derivata limitei şirului (fn ), fără ca şirul derivatelor,
(fn′ ), să fie uniform convergent.

6.13 Fie fn (x) = 2n+sin x

5n3 +cos2 n
, x ∈ R, n ∈ N∗ .

(i) Studiaţi convergenţa uniformă a şirului de funcţii (fn ).

∫4
(ii) Calculaţi lim 1 fn (x)dx.
n→∞

6.14 Fie fn (x) = nxn (1 − x), x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ .

(i) Determinaţi mulţimea de convergenţă şi limita punctuală f a şirului

de funcţii (fn ).
(ii) Converge (fn ) uniform la f pe [0, 1]?
∫1 ∫1
(iii) Este adevărat că lim 0 fn (x)dx = 0 f (x)dx? Comentarii.
n→∞
∫1
6.15 Fie fn (x) = sin nx , x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ . Demonstraţi că lim sin nx dx =
n→∞ 0
0 ı̂n două moduri (direct şi apoi aplicând teorema 6.18, de integrare termen
cu termen a şirului (fn )).
Aceeaşi problemă pentru şirul gn (x) = cos nx , x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ .

6.16 Fie fn (x) = x + n1 , x ∈ R, n ∈ N∗ . Studiaţi convergenţa uniformă a

u u
şirului de funcţii (fn ). Dacă fn −
→ f , este adevărat că fn2 −
→ f 2?
R R

6.17 Fie f : R → R o funcţie uniform continuă pe R şi fn (x) = f (x + n1 ),

u
x ∈ R, n ∈ N∗ . Arătaţi că fn −
→ f.
R


−1, x=0
∗
6.18 Pentru orice n ∈ N , fie fn (x) = nx − 1, x ∈ (0, n1 ) , x ∈ [0, 1].


0, x ∈ [ n1 , 1]
Studiaţi convergenţa uniformă a şirului (fn ) şi comentaţi rezultatul.
 287

6.19 Fie a, b ∈ R, a < b şi f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b] astfel

∫b
ı̂ncât a xn f (x)dx = 0, pentru orice n ∈ N. Arătaţi că f (x) = 0, pentru
orice x ∈ [a, b].

Serii de funcţii

∑
∞
6.20 Fie seria de funcţii 1 + (xn − xn−1 ), x ∈ R.
n=1

(i) Precizaţi care din următoarele numere sunt puncte de convergenţă ale
seriei de funcţii: x = 31 , x = 1, x = 2, x = − 12 , x = −3.
(ii) Determinaţi mulţimea de convergenţă A şi suma punctuală a seriei de
funcţii.
(iii) Studiaţi convergenţa uniformă a seriei de funcţii pe A.

6.21 Determinaţi mulţimea de convergenţă a seriilor de funcţii:

∞
∑ 1 nx
(i) (1 + ) , x ∈ R.
n
n=1
∑∞
(n + 1)n
(ii) , x ∈ R.
nn+x
n=1
∑∞
x
(iii) xn arctg , x ∈ (0, +∞).
2n
n=1
∑∞
(ln x)n
(iv) (−1)n+1 , x ∈ (0, +∞).
nln x
n=1

6.22 Arătaţi că următoarele serii de funcţii sunt uniform convergente,

folosind criteriul lui Weierstrass:
∞
∑ 1
(i) , x ∈ R.
n 3 + x2
n=1
∑∞
sin nx
(ii) √ , x ∈ R.
n=1
x4 + n3

∑
∞
6.23 Arătaţi că seria de funcţii sin nx
n2 +x2
, x ∈ R, este uniform şi absolut
n=1
convergentă pe R.
288

∑
∞ 2
2 )n , x ∈ R, este uniform şi absolut
x
6.24 Arătaţi că seria (−1)n+1 (1+x
n=1
convergentă pe R, dar seria modulelor nu converge uniform pe R.

6.25 Studiaţi convergenţa uniformă a seriilor de funcţii:

∞
∑
(i) x−nx , x ∈ (0, +∞);
n=1
∑∞
sin nx
(ii) , x ∈ [ π2 , π];
n
n=1
∑∞
(−1)n e−nx
(iii) , x ∈ [0, +∞);
n
n=1
∑∞
n
(iv) , x ∈ R.
enx
n=1

∑
∞
n2 +x−1
6.26 Calculaţi lim 4 3 3.
x→1 n=1 n +2n x

∑
∞
6.27 Demonstraţi că funcţia sumă f a seriei de funcţii cos nx
n3
, x ∈ R,
n=1
este de clasă C 1 pe R.

6.28 Verificaţi dacă se poate aplica teorema 6.36, de derivare termen cu

∑
∞
(e−nx − e−(n−1)x ), x ∈ [0, 1].
2 2
termen, pentru seria de funcţii
n=1

n
n , x ∈ D, unde D este domeniul maxim de definiţie
x
6.29 Fie fn (x) = √n+x
∗
al funcţiilor fn , n ∈ N .

∑
∞
(i) Determinaţi A, mulţimea de convergenţă a seriei fn (x).
n=2
(ii) Studiaţi convergenţa uniformă a seriei de funcţii pe A.
∑
∞
(iii) Fie f (x) = fn (x), x ∈ (−1, 1). Este f de clasă C 1 pe A?
n=2

6.30 Fie fn (x) = xn − x2n − xn−1 + x2n−2 , x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ .

∑
∞
(i) Studiaţi convergenţa uniformă a seriei de funcţii fn (x).
n=1
 289

∫1 ∑∞ ∞ ∫
∑ 1
(ii) Este adevărat că 0( fn (x))dx = ( 0 fn (x)dx)? Se poate aplica
n=1 n=1
∑
∞
teorema 6.37, de integrare termen cu termen, pentru seria fn ?
n=1
Explicaţi.

6.31 Fie fn (x) = e−n sin nx, x ∈ R, n ∈ N.

∑
∞
(i) Arătaţi că seria de funcţii fn converge uniform pe R la o funcţie
n=1
f , apoi că f este integrabilă Riemann pe [0, 2π].
∫ 2π
(ii) Calculaţi 0 xf (x)dx.

Serii de puteri
∑
∞
6.32 Fie seria de puteri (−1)n n n
2n x , x ∈ R. Determinaţi A, mulţimea
n=0
de convergenţă ı̂n două moduri:

(i) fixând x ∈ R şi studiind convergenţa seriei numerice obţinute folosind

criteriile corespunzătoare (vezi capitolul 3);
(ii) determinând raza de convergenţă, iar apoi mulţimea A, folosind rezul-
tatele din prezentul capitol.

6.33 Să se determine raza de convergenţă şi A, mulţimea de convergenţă

pentru următoarele serii de puteri:
∑∞
xn
(i) √ ;
n=1
n
∞
∑ 2n + 1
(ii) xn
n3 + n + 1
n=0
∑∞
(3n + 1) xn
(iii) ;
n2 + 3
n=0
∑∞
xn
(iv) (−1)n ;
2n + 3n
n=0
∑∞
(v) (n + 1)!xn ;
n=0
290

∞
∑
(vi) nβ xn ; β ∈ R;
n=1
∑∞
2n n
(vii) (−1)n x ;
n!
n=0
∑∞
1 · 3 · ... · (2n − 1) n
(viii) y ;
2 · 4 · ... · (2n)
n=1
∑∞
(n!)2 xn
(ix) ;
(2n)!
n=0
∑∞
a (a + 1) (a + 2) ..... (a + n) n
(x) x , 0 < a < b;
b (b + 1) (b + 2) .... (b + n)
n=0
∞
{
∑ 1
, n par
(xi) n
an x , unde an = n 1 , n ∈ N;
n=1 2n+1
, n impar
∞
∑ 1 + (−1)n
(xii) yn;
n
n=1
∑∞
x2n
(xiii) (−1)n ;
n!
n=0
∑∞
(−1)n 3n n
(xiv) x .
4n (n + 2)
n=0

6.34 Determinaţi A, mulţimea de convergenţă a următoarelor serii de

funcţii, utilizând teoria seriilor de puteri:
∞ (√
∑ )
(i) n2 + 1 − n (x − 1)n , x ∈ R;
n=1
∑∞
(2x − 5)n
(ii) (−1)n−1 , x ∈ R;
(3n + 2) 3n
n=1
∑∞
n+1
(iii) (−1)n, x ∈ R\{0};
xn
n=0
∑∞ ( )
nn 1−x n 1
(iv) , x ∈ R\{− };
e · n! 2x + 1
n 2
n=0
∑∞
(v) [2n + (−3)n ] xn .
n=0
 291

∑
∞
x2n+1
6.35 Fie seria de puteri (−1)n 2n+1 .
n=0

(i) Precizaţi coeficienţii an , n ∈ N, iar apoi determinaţi raza de convergenţă

şi mulţimea de convergenţă a seriei.
( )
(ii) Demonstraţi că seria data este uniform convergentă pe intervalul − 21 , 21 .
Dar pe intervalele [−1, 0], [0, 1]?
(iii) Notând suma seriei date cu f (x) , justificaţi faptul că f este continuă
pe intervalul [−1, 1] şi derivabilă pe (−1, 1) .
(iv) Calculaţi lim f (x) , fără a determina funcţia f.
x→0
(v) Determinaţi f ′ (x) , iar apoi suma seriei f (x) .
∑
∞ ∑
∞
(vi) Calculaţi suma seriilor numerice (−1)n 2n+11
, (−1)n 1
3n (2n+1) .
n=0 n=0

∑
∞
xn
6.36 Fie seria de puteri n2
.
n=1

(i) Determinaţi A, mulţimea de convergenţă a seriei şi precizaţi convergenţa

uniformă.
(ii) Precizaţi mulţimea de convergenţă a seriei derivatelor; explicaţi de ce
seria iniţială converge ı̂n x = 1, iar seria derivatelor nu converge ı̂n
acest punct.
(iii) Dacă f (x) este suma seriei date, justificaţi că f este continuă pe in-
tervalul [−1, 1] şi de două ori derivabilă pe intervalul (−1, 1) .
(iv) Determinaţi punctele x ∈ A pentru care are loc relaţia

1
xf ′′ (x) + (1 + x) f ′ (x) = − ln (1 − x) .
1−x

∑
∞
(x+4)n
6.37 Fie seria de puteri (−1)n 3n n2
.
n=1

(i) Găsiţi A, mulţimea de convergenţă a seriei.

(ii) Justificaţi că f , suma seriei, verifică relaţia f ′ (x) + (x + 4) f ′′ (x) =
′
x+7 , pentru orice x ∈ (−7, −1), iar apoi aflaţi f (x) .
3

f (x)
(iii) Calculaţi lim , ı̂n două moduri.
x→−4 x+4

6.38 Determinaţi A, mulţimea de convergenţă şi suma seriilor:

292

∞
∑
(i) nxn ;
n=1
∑∞
(ii) n 2 xn ;
n=1
∑∞
x3n+4
(iii) (−1)n ;
3n + 4
n=0
∑∞
(iv) (−1)n (n + 1) (n + 2) xn ;
n=0
∑∞
(v) n2 (x − 1)n ;
n=1
∑∞
xn+1
(vi) ;
n (n + 1)
n=1
∑∞
xn
(vii) (−1)n .
n+2
n=0

∑
∞
x2n+1
6.39 Fie seria de puteri (−1)n (2n+1)! .
n=0

(i) Demonstraţi că seria este absolut convergentă pe R folosind, mai ı̂ntâi,
criteriul raportului, iar apoi cu teorema lui Cauchy-Hadamard.
(ii) Notând cu sn şirul sumelor parţiale al seriei, justificaţi inegalitatea

|x|2n+3
|sin x − s2n+1 | ≤ , pentru orice x ∈ R.
(2n + 3)!
Deduceţi că suma seriei este sin x.
∑
∞
xn
6.40 Fie funcţia f : D → R, f (x) = (−1)n−1 n .
n=1

(i) Determinaţi D, domeniul de definiţie al funcţiei f.

(ii) Demonstraţi că f este o funcţie derivabilă cu derivata continuă pe
intD.
(iii) Determinaţi f ′ (x) , iar apoi f (x) .
∑
∞
(iv) Justificaţi egalitatea (−1)n−1 n1 = ln 2. Câţi termeni ai seriei tre-
n=1
buie ı̂nsumaţi pantru a calcula ln 2 cu o precizie de 10−4 .
 293

∞ [
∑ ]2
(2n−1)!!
6.41 Fie seria de funcţii 1 + (2n)!! xn , x ∈ R.
n=1

(i) Determinaţi A, mulţimea de convergenţă a seriei de puteri.

(ii) Dacă f este suma seriei, demonstraţi că f este de clasă C 2 pe intA.
(iii) Calculaţi valoarea expresiei E (x) = x (1 − x) f ′′ (x) + (1 − 2x) f ′ (x) −
f (x) /4, pentru orice x ∈ intA.
∞ (
∑ )
1
6.42 Comparaţi mulţimea de convergenţă a seriei 1+ n xn cu mul-
n=1
ţimea de convergenţă a seriei obţinute prin integrarea termen cu termen.
∑∞
Aceeaşi problemă pentru seria (n + 1) xn .
n=0

∑
∞
x3n+1
6.43 Justificaţi că funcţia f (x) = (−1)n 3n+1 este definită şi continuă
n=0
pe intervalul (−1, 1] şi derivabilă pe (−1, 1) .
Calculaţi f ′ (x) şi deduceţi expresia explicită pentru f (x) . Aflaţi apoi
∑
∞
S= (−1)n 3n+1 1
, n ∈ N.
n=0
Pentru ce valori ale lui n putem fi siguri că:
 ( )
 n 
S − 1 − 1 + 1 − ... + (−1)  < 1 .
 4 7 3n + 1  100

(Examen de Licenţă, iunie 1999, Facultatea de Matematică, Universi-

tatea ”Al.I. Cuza” Iaşi).

6.44 Să se arate că următoarele serii numerice sunt convergente şi să se
calculeze suma lor cu ajutorul seriilor de puteri:
∞
∑ 1
(i) (−1)n−1 ;
n
n=0
∑∞
1
(ii) ;
3n (n + 1)
n=0
∑∞
2n + 3
(iii) (−1)n ;
n!
n=0
∑∞
n2
(iv) (−1)n ;
(n + 1)!
n=1
294

∞
∑ π 2n
(v) (−1)n ;
62n (2n)!
n=1
∑∞
(n + 1) (n + 2)
(vi) .
n!
n=0

6.45 (i) Folosind seria binomială,

√ dezvoltaţi ı̂n serie Maclaurin funcţiile
f, g : [−3, ∞) → R, f (x) = x + 3, g (x) = √x+3x
.

(ii) Determinaţi dezvoltarea ı̂n serie de puteri a funcţiei g : R → R, g (t) =

√ 1 , apoi prin integrare termen cu termen pe intervalul [0, x] , |x| <
1−t2
1, deduceţi dezvoltarea pentru funcţia h : R → R, h (x) = arcsin x.
Găsiţi mulţimea de convergenţă pentru seria obţinută, iar apoi o for-
mulă pentru calculul numărului π2 .

∑
∞
6.46 (i) Folosind dezvoltarea 1
1−x = xn , x ∈ (−1, 1), aflaţi dezvoltările
n=0
1
ı̂n serie Taylor a funcţiei f (x) = x+2 ı̂n jurul punctelor x = 0 şi x = 1.
1 x
(ii) Aceaşi problemă pentru funcţiile g (x) = x+3 , h (x) = x2 +5x−6
.

6.47 (i) Justificaţi, ı̂n două moduri, egalitatea

∞
( ) ∑ (−1)n−1 ( 3n )
ln 1 − x + x2 = x − xn , |x| < 1.
n
n=1

(ii) Verificaţi că raza de convergenţă a seriei din dreapta este 1.

6.48 Determinaţi dezvoltările ı̂n serie de puteri ale funcţiilor:

1
(i) f (x) = 1+x2
;
(ii) f (x) = arctgx;
1
(iii) f (x) = (1−x)2
;
2
(iv) f (x) = sin x;
{
1−cos x
x2
, x ̸= 0
(v) f (x) = 1
;
2, x = 0
1 1+x 1
(vi) f (x) = 4 ln 1−x + 2 arctgx;
(vii) f (x) = e2x ı̂n punctul x = 1.
 295

∑
∞
6.49 Dezvoltarea Maclaurin a unei funcţii f este f (x) = an xn , pentru
n=0
orice x ∈ (−r, r), raza de convergenţă fiind r > 0. Demonstraţi că dacă f
este pară (respectiv impară) atunci a2n+1 = 0 (respectiv a2n = 0), pentru
orice n ∈ N.

6.50 Determinaţi şirul (an ) ⊂ R şi numărul r ∈ R, r ≥ 0, astfel ı̂ncât să

aibă loc egalitatea:
∞
1 ∑
= an (x − 1)n , |x − 1| < r.
x
n=0

6.51 Determinaţi o relaţie de recurenţă pentru termenul general al şirului

(an ) ⊂ R, astfel ı̂ncât să aibă loc egalitatea:
∞
∑ π
tg x = an xn , |x| < .
2
n=0

Calculaţi apoi primii trei termeni ai şirului.

6.52 (i) Să se determine dezvoltarea funcţiei f (x) = ln x, după puterile

x−1
funcţiei g (x) = x+1 , precizând intervalul pe care are loc dezvoltarea.
(ii) Găsiţi n ∈ N, astfel ı̂ncât şirul sumelor parţiale al seriei
( obţinute
) să
aproximeze ln x cu precizie de 10−3 , pentru orice x ∈ 12 , 1 .
(iii) Calculaţi ln 2 cu o precizie de 10−5 .
{ 1
e− x2 , x ̸= 0
6.53 Să se demonstreze că funcţia f : R → R, f (x) = ,
0, x=0
este de clasă C ∞ , dar nu este analitică.
∫x
6.54 Determinaţi dezvoltarea Maclaurin a funcţiei f (x) = 0 sint t dt, x ∈
∫1
R, iar apoi determinaţi, cu o precizie de 10−4 , valoarea integralei 02 sint t dt.

6.55 Folosind dezvoltarea Maclaurin a unei funcţii, găsiţi cu o precizie de

∫1 ∫1
10−3 valorile următoarelor integrale: a) 0 sin x2 dx; b) 02 arctgt t dt;
∫ 12 t2
c) 0 e dt.

1 ∑
∞
6.56 (i) Folosind dezvoltarea 1+x = (−1)n xn , aflaţi dezvoltarea pentru
n=0
1
funcţia f (x) = 1+x6
ı̂n jurul punctului x = 0.
296

(ii) Determinaţi f (100) (0) .

∫x 1
(iii) Găsiţi o reprezentare ı̂n serie de puteri pentru funcţia g (x) = 0 1+t4
dt
şi determinaţi mulţimea de convergenţă pentru seria obţinută.
∫1 1
(iv) Găsiţi cu o precizie de 10−3 integrala 0 1+x 4 dx.

( )
∑
∞ ∫1 ∑
∞ ∑
∞
6.57 Arătaţi că dacă |an | < ∞, atunci 0 an xn dx = an
n+1 .
n=0 n=0 n=0
{
ln(1+x)
x ̸= 0 ,
6.58 Fie funcţia f : (−1, ∞) → R, f (x) = x .
1, x=0
Studiaţi derivabilitatea funcţiei f şi determinaţi valorile lui x pentru care
are loc egalitatea:

x x2 x4
f (x) = 1 − + − + .... .
2 3 4
6.59 (i) Arătaţi că pentru orice n ∈ N∗ , există numerele cn ∈ R, astfel
∑
∞
ı̂ncât |xn ln x| ≤ cn , pentru orice x ∈ (0, 1] , iar seria cn
n să fie convergentă.
n=1

∑
∞
(−1)n−1 xn
(ii) Folosind faptul că ln (1 + x) = n , pentru orice x ∈ (−1, 1] ,
n=1
deduceţi că
∫ 1 ∞
∑ 1
f (x) dx = 2 − ,
0 n2
n=1
{
ln x ln(1 − x), 0 < x < 1
unde f (x) = .
0, x ∈ {0, 1}

(Examen de Licenţă, februarie 1995, Facultatea de Matematică, Universi-

tatea ”Al.I. Cuza” Iaşi)

6.60 Să se rezolve ecuaţiile diferenţiale:

(i) y ′′ − y = 0, y (0) = 0, y ′ (0) = 1,

(ii) y ′′ − xy − y = 1, y (0) = 0, y ′ (0) = 1,
∑
∞
căutând o soluţie de forma y (x) = an xn .
n=0
 297

Soluţii

3
6.1 (i) Fixând x ∈ R, avem lim fn (x) = x2x+1 . Deci mulţimea de
n→∞
convergenţă a şirului de funcţii este A = R, iar limita punctuală este funcţia
3
f : R → R, f (x) = x2x+1 .
(ii) Fixăm x ∈ R. Avem:


+∞, x≥1
3 n
lim fn (x) = lim n x = 0, −1 < x < 1 .
n→∞ n→∞ 

nu există, x ≤ −1

În consecinţă, mulţimea de convergenţă este A = (−1, 1), iar limita

punctuală este f (x) = 0, ∀x ∈ (−1, 1).
Analog se procedează la punctele (iii), (iv), (v) şi se obţine:
(iii) lim fn (x) = 0, x ∈ [0, +∞).
n→∞ {
0, x = 0
(iv) lim fn (x) = π
n→∞ , x > 0.
{ 2
1
, | sin x| ∈ [0, 21 ] ⇔ x ∈ [0, π6 ] ∪ [ 5π
6 , 6 ] ∪ [ 6 , 2π]
7π 11π
(v) lim fn (x) = 2
n→∞ | sin x|, | sin x| ∈ ( 21 , 1] ⇔ x ∈ ( π6 , 5π
6 ) ∪ ( 6 , 6 ).
7π 11π

Deci lim fn (x) = max{ 12 , | sin x|}, x ∈ [0, 2π].

n→∞

6.2 (i) Avem lim fn ( 21 ) = lim ( 12 )n = 0, lim fn (− 23 ) = lim (− 23 )n = 0,

n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
lim (3, 2)n = +∞. Pentru x = −1, nu există limita şirului (−1)n . Rezultă
n→∞
şi − 32 sunt puncte de convergenţă, iar 3, 2 şi −1 nu sunt puncte de
că 12
convergenţă. 

 +∞, x>1


1, x=1
Fixând x ∈ R, avem lim xn = . Deci mulţimea
n→∞ 
 0, −1 < x < 1


nu există , x ≤ −1
de convergenţă este A = (−1, 1], iar limita punctuală este
{
1, x = 1
f (x) =
0, −1 < x < 1

(ii) Fie β ∈ (0, 1) şi ε > 0. Atunci, pentru orice x ∈ [0, β], avem:
|fn (x) − f (x)| = xn ≤ β n .
298

Trebuie găsit nε ∈ N astfel ı̂ncât β n < ε. Se găseşte uşor:

a) pentru ε ∈ (0, 1), considerăm nε = [ lnln ε
β ] + 1;
b) pentru ε ≥ 1, luăm nε = 1.
Astfel, pentru orice ε > 0, există nε ∈ N aşa ı̂ncât |fn (x) − f (x)| < ε,
u
pentru orice n ≥ nε şi x ∈ [0, β]. Conform definiţiei 6.3, rezultă fn −−−→ f .
[0,β]
Pe de altă parte, se observă că are loc inegalitatea |fn (x) − f (x)| = xn ≤
β n , pentru orice x ∈ [0, β] şi orice n ∈ N∗ , iar lim β n = 0. Conform teoremei
n→∞
u
6.11 (criteriul majorării), avem că fn −−−→ f.
[0,β]
Pentru intervalul [α, β] vom utiliza teorema 6.10. Astfel, lim sup xn =
n→∞ x∈[α,β]
lim β n = 0, ceea ce arată convergenţa uniformă a şirului (fn ).
n→∞
(iii) Soluţia 1. Există ε ∈ (0, 12 ) (de exemplu ε = 13 ) astfel ı̂ncât oricare ar
fi n ∈ N, n ≥ 2, există xn = √ n
1
2
∈ [0, 1) astfel ı̂ncât |fn (xn )−f (xn )| = 12 > ε.
Conform observaţiei 6.4-d), şirul (fn ) nu converge uniform pe [0, 1).
Soluţia a 2-a. Se observă că lim fn (x) = 1. Presupunem, prin reducere
x→1
x<1
u
la absurd că, fn −−−→ f . Conform teoremei 6.14, am avea lim f (x) =
[0,1) x→1
x<1
lim ( lim fn (x)). Dar lim f (x) = 0, lim ( lim fn (x)) = 1, contradicţie care
n→∞ x→1 x→1 n→∞ x→1
x<1 x<1 x<1
arată că (fn ) nu converge uniform pe [0, 1).
u
(iv) În final, presupunem, prin reducere la absurd, că fn −−→ f . Cum
[0,1]
fn este continuă pe [0, 1], pentru orice n ∈ N∗ , ar rezulta, conform teoremei
6.15, că şi f este continuă pe [0, 1]. Ceea ce este fals, căci funcţia f nu este
continuă pe [0, 1] (deoarece nu este continuă ı̂n x = 1).

x
6.3 (i) Pentru x fixat ı̂n [0, +∞), avem lim = 0, deci mulţimea de
n→∞ n
convergenţă este A = [0, +∞), iar limita punctuală este funcţia constantă
f = 0.
(ii) Fie ε = 12 . Pentru x = 5, avem |fn (5) − f (5)| = n5 < 12 ⇔ n > 10.
Atunci putem considera n 1 ,5 = 11. Pentru x = 50, n 1 ,50 = 101, iar pentru
2 2
x = 500, n 1 ,500 = 1001.
2
Pentru (iii) şi (iv) se procedează ca la problema precedentă.

x
6.4 (i) Pentru orice x fixat din [0, +∞), avem lim fn (x) = lim =
n→∞ n→∞ 2n+3x
0, deci mulţimea de convergenţă este A = [0, +∞) şi limita punctuală este
funcţia constantă f = 0.
 299

(ii) Avem lim sup |fn (x) − f (x)| = lim sup x

= 1
̸= 0.
n→∞ x∈[0,+∞) n→∞ x∈[0,+∞) 2n+3x 3

Conform teoremei 6.10, (fn ) nu converge uniform pe [0, +∞). Pentru α ∈

(0, +∞), avem |fn (x) − f (x)| = 2n+3x
x
≤ 2n
α
, pentru orice x ∈ [0, α] şi orice
∗ u
n ∈ N . Astfel, conform teoremei 6.11 (criteriul majorării), fn −−−→ f .
[0,α]

6.5 (i) Pentru x fixat din R, avem lim fn (x) = lim 1+nx x
2 = 0. Deci
n→∞ n→∞
mulţimea de convergenţă este A = R, iar limita punctuală este funcţia
constantă f = 0.
Pentru studiul convergenţei uniforme putem proceda ı̂n două moduri.
|x|
Soluţia 1. Avem |fn (x) − f (x)| = 1+nx 2 ≤ 2 n , pentru orice x ∈ R
1
√

şi orice n ∈ N∗ , iar lim 1

√ = 0. Conform criteriului majorării (teorema
n→∞ 2 n
u
6.11), rezultă fn −
→ f.
R
|x|
Soluţia a 2-a. sup |fn (x) − f (x)| = sup 1+nx 2 =
1
√
2 n
şi lim1
√ = 0.
x∈R x∈R n→∞ 2 n
u
Conform teoremei 6.10, rezultă fn −
→ f.
R
(ii) Fixând x ∈ [0, 1], avem lim fn (x) = lim nx
2 2 = 0, deci mulţimea
n→∞ n→∞ 1+n x
de convergenţă este A = [0, 1], iar limita punctuală este funcţia constantă
f = 0.
Soluţia 1. Există ε = 12 cu proprietatea că pentru orice n ∈ N∗ , există
xn = n1 ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât |fn ( n1 ) − f ( n1 )| = 12 . Conform observaţiei 6.4-d),
rezultă că (fn ) nu converge uniform pe [0, 1].
Soluţia a 2-a. lim sup |fn (x) − f (x)| = lim sup 1+n 2 x2 = 2 ̸= 0.
nx 1
n→∞ x∈[0,1] n→∞ x∈[0,1]
Conform teoremei 6.10, (fn ) nu converge uniform { pe [0, 1].
0, 0 ≤ x < 1
(iii) Fixând x ∈ [0, 1], avem lim (3xn + 2) = . Mulţimea
n→∞ 5, x = 1
{
0, x ∈ [0, 1)
de convergenţă este A = [0, 1], iar limita punctuală, f (x) = .
5, x = 1
u
Presupunem, prin reducere la absurd, că fn −
→ f . Cum fn este continuă
A
pe A, pentru orice n ∈ N, conform corolarului 6.16 (transfer de continuitate),
rezultă f continuă pe A, ceea ce, evident, este absurd. În concluzie, (fn ) nu
converge uniform pe A.
La punctele (iv) şi (v) se procedează analog (aplicând una sau alta din
metodele prezentate mai ı̂nainte) şi se obţine:
p u
(iv) fn −−→ 0, dar fn 9 0.
[0,1] [0,1]
300

u
(v) fn −
→ 0.
R


0, x ∈ (−1, 1]
6.6 (i) lim x (1−x ) = −∞,
n n
x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) . Mulţimea
n→∞ 

nu există, x = −1
de convergenţă este A = (−1, 1], iar limita punctuală este funcţia constantă
f = 0.
(ii) Pentru α ∈ (0, 1) aplicăm criteriul majorării 6.11: |fn (x) − f (x)| =
xn (1 − xn ) ≤ αn (1 − αn ), pentru orice x ∈ [0, α] şi orice n ∈ N∗ . Astfel
u
fn −−−→ f .
[0,α]
(iii) Fie ε ∈ (0, 14 ). Pentru orice n ∈ N∗ , există xn = 2− n ∈ [0, 1] astfel
1

ı̂ncât |fn (xn ) − f (xn )| = fn (2− n ) = 14 > ε. Conform observaţiei 6.4-d), (fn )
1

nu converge uniform pe [0, 1].

6.7 Pentru x fixat din (0, +∞), folosind limita fundamentală (iv) din
1
1 1
x n+1 · x 1 −1
1 n(n+1)
observaţia 4.50, avem lim n2 (x n −x n+1 ) = lim n
= ln x.
n→∞ n→∞ n+1 n(n+1)
Deci mulţimea de convergenţă este A = (0, +∞), iar limita punctuală este
f : (0, +∞) → R, f (x) = ln x. Cele două limite sunt diferite:

lim ( lim fn (x)) = lim ln x = −∞,

x→0 n→∞ x→0
x>0 x>0

lim ( lim fn (x)) = lim 0 = 0,

n→∞ x→0 n→∞
x>0

ceea ce arată că (fn ) nu converge uniform pe (0, +∞) (a se vedea teorema
6.14).

6.8 Aplicăm criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă (teorema 6.9):

 
 sin(n + 1)x sin(n + 2)x sin(n + p)x 

|fn+p (x) − fn (x)| =  + + ... + ≤
(n + 1)4 (n + 2)4 (n + p)4 
| sin(n + 1)x| | sin(n + 2)x| | sin(n + p)x|
≤ 4
+ 4
+ ... + ≤
(n + 1) (n + 2) (n + p)4
1 1 1
≤ + + ... + < ε,
(n + 1)4 (n + 2)4 (n + p)4
pentru orice x ∈ R şi orice n ≥ nε , unde nε este rangul dat de criteriul lui
∑
∞
1
Cauchy de convergenţă (teorema 3.10) aplicat seriei numerice n4
, care
n=1
 301

este serie numerică convergentă. Deci şirul (fn ) converge uniform pe R la

o funcţie f : R → R. Deoarece fn este funcţie continuă pe R, pentru orice
n ∈ N, din teorema 6.15 rezultă că f este continuă pe R.
∑n
Pentru orice n ∈ N∗ , avem fn′ (x) = cos kx
k3
, ∀x ∈ R. Aplicând din
k=1
nou criteriul lui Cauchy (teorema 6.9), rezultă că (fn′ ) converge uniform
pe R. Deoarece sunt ı̂ndeplinite condiţiile teoremei 6.17, rezultă că f este
u
derivabilă pe R şi fn′ −
→ f ′ . Cum fn′ este continuă pe R, pentru orice n ∈ N∗ ,
R
din teorema 6.15 rezultă că f ′ este continuă pe R, adică f ∈ C 1 (R).


0, x ∈ [−1, 1]
xn
6.9 (i) Pentru x fixat din R, avem lim n = +∞, x>1 .
n→∞ 

nu există, x < −1
Mulţimea de convergenţă este A = [−1, 1], iar limita punctuală este
f = 0. Din |fn (x) − f (x)| = | xn | ≤ n1 , pentru orice x ∈ [−1, 1] şi n ∈ N∗ ,
n

cum lim n1 = 0, conform criteriului majorării (teorema 6.11), rezultă că

n→∞
u
fn −−−→ f.
[−1,1]
Pentru şirul derivatelor avem: f1′ (x) = 1, fn′ (x) = xn−1 , ∀n ∈ N, n ≥ 2,
x ∈ R.
p
Aşa cum am văzut ı̂n problema 6.2, avem fn′ −−−−→ g, unde
(−1,1]

{
0, −1 < x < 1
g(x) = .
1, x = 1

Conform teoremei 6.15, şirul derivatelor nu converge uniform pe (−1, 1].

(ii) Din punctul (i) se observă că f ′ = 0 ̸= g, adică ( lim fn )′ ̸= lim fn′
n→∞ n→∞
pe (−1, 1].

6.10 Avem |fn (x)−0| ≤ n1 · π2 , pentru orice x ∈ R şi n ∈ N∗ , iar lim ·

1 π
=
n→∞ n 2
u
0. Criteriul majorării (teorema 6.11) arată astfel că fn −
→ f , unde f = 0
R
(funcţia constantă 0). Evident, f este derivabilă pe R şi f ′ (1) = 0.
Avem fn′ (x) = 1+x
xn−1 ∗
2n , pentru orice x ∈ R şi n ∈ N . Deci



0, x ∈ R\{−1, 1}
xn−1 1
lim = 2, x=1
n→∞ 1 + x2n 

nu există, x = −1.
302

Se observă că f ′ (1) = 0 ̸= 1

2 = lim fn′ (1), de unde se deduce că şirul de
n→∞
funcţii (fn′ ) nu converge uniform pe mulţimea sa de convergenţă, care este
R\{−1} (a se vedea teorema 6.14).

6.11 (i) Se aplică criteriul majorării (teorema 6.11): | cosnnx − 0| ≤ 1

n,
u
pentru orice x ∈ R, n ∈ N∗ . Rezultă fn −
→ 0.
R
u
(ii) Conform observaţiei 6.4-c), avem fn −−→ 0.
[0,π]
(iii) Avem fn′ (x) = − sin nx, pentru orice x ∈ R, n ∈ N∗ . Se constată că
pentru x = 1, nu există lim fn′ (1), deci (fn′ ) nu converge punctual pe [0, π].
n→∞
Conform observaţiei 6.6, rezultă că (fn′ ) nu converge uniform pe [0, π].
ln(1+n4 x2 )
6.12 Avem lim 2n = 0, pentru orice x ∈ [0, 1] şi n ∈ N∗ . Deci
n→∞
p
fn −−→ f , unde f este funcţia constantă 0. Apoi fn′ (x) = n3 x
1+n4 x2
, pentru
[0,1]
orice x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ . Rezultă lim fn′ (x) = 0 = f ′ = ( lim fn )′ , dar
n→∞ n→∞
lim sup |fn′ (x) − 0| = lim n
= +∞, deci şirul (fn′ ) nu converge uniform
n→∞ x∈[0,1] n→∞ 2
pe [0, 1].
p
6.13 (i) Pentru x fixat din R, avem lim 2n+sin x
3 2 = 0. Deci fn −
→ 0.
n→∞ 5n +cos x R
Deoarece |fn (x)−0| ≤ 2n+1
5n3
, pentru orice x ∈ R şi n ∈ N∗ , iar lim 2n+1
3 = 0,
n→∞ 5n
u
din criteriul majorării (teorema 6.11) se obţine că fn −
→ 0.
R
(ii) Sunt ı̂ndeplinite
∫4 condiţiile
∫ 4 teoremei de integrare termen cu termen
6.18 şi avem lim 1 fn (x)dx = 1 ( lim fn (x))dx = 0.
n→∞ n→∞

p
6.14 (i) fn −−→ 0.
[0,1]
u
(ii) lim sup |fn (x) − 0| = 1e ̸= 0, deci fn 9 0.
n→∞ x∈[0,1] [0,1]
∫1 ∫1 ∫1
(iii) lim 0 fn (x)dx = lim 0 (nx − nxn n+1 )dx = 0 = 0 f (x)dx. Acest
n→∞ n→∞
rezultat arată că reciproca teoremei 6.18 nu este adevărată. Astfel, un şir
de funcţii se poate integra termen cu termen, fără ca şirul să fie uniform
convergent.

6.15 Direct:
∫ (  ) ( )
1
x x 1 1
(1) lim sin dx = lim −n cos  = lim n 1 − cos = 0.
n→∞ 0 n n→∞ n 0 n→∞ n
 303

p
Se observă că fn −−→ 0. Apoi lim sup |fn (x) − 0| = lim sin n1 = 0, deci
[0,1] n→∞ x∈[0,1] n→∞
u
fn −−→ 0. Aplicând teorema 6.18, de integrare termen cu termen, rezultă
[0,1]
din nou relaţia (1).
p
6.16 Pentru x fixat din R, avem lim fn (x) = x. Deci fn −
→ f, unde
n→∞ R
f (x) = x, pentru orice x ∈ R. Se aplică criteriul majorării (teorema 6.11):
1
|fn (x) − f (x)| = , ∀x ∈ R, n ∈ N∗ ,
n
u u
de unde rezultă că fn −
→ f. Dar fn2 9 f 2 . Într-adevăr, considerând ε = 2,
R R
pentru orice n ∈ N∗ , există xn = n ∈ R, astfel ı̂ncât |fn2 (xn ) − f 2 (xn )| =
2 + n12 > ε.

6.17 Fie ε > 0. Deoarece f este unifrm continuă pe R, există δε > 0 astfel
ı̂ncât pentru orice x, y ∈ R, cu |x − y| < δε , avem

(2) |f (x) − f (y)| < ε.

Din faptul că lim 1

= 0, pentru δε de mai sus, există nε ∈ N aşa ı̂ncât
n→∞ n
1
n < δε , oricare ar fi n ∈ N, n ≥ nε .
Din (2) rezultă atunci că |fn (x) − f (x)| < ε, pentru orice x ∈ R şi n ∈ N,
u
n ≥ nε , care arată că fn −
→ f.
R

6.18 Avem lim fn (0) = −1. Pentru x fixat din (0, 1], există n0 ∈ N∗
n→∞
astfel ı̂ncât < x, pentru orice n ∈ N, n ≥ n0 . Rezultă că lim fn (x) = 0.
1
n
{ n→∞
p −1, x = 0
Deci fn −−→ f, unde f (x) = . Se observă că fn este
[0,1] 0, x ∈ (0, 1]
continuă pe [0, 1], oricare ar fi n ∈ N∗ , dar f nu este continuă pe [0, 1]
(pentru că nu este continuă ı̂n punctul x = 0). Folosind teorema 6.15, se
u
deduce că fn 9 f. Deşi (fn ) este un şir crescător (punctual pe [0, 1]), adică
[0,1]
fn (x) ≤ fn+1 (x), oricare ar fi x ∈ [0, 1] şi n ∈ N∗ , totuşi nu se poate aplica
criteriul lui Dini, deoarece f nu este continuă pe [0, 1].

6.19 Fie M = sup |f (x)|. Conform teoremei lui Weierstrass (6.21),

x∈[a,b]
u
există (Pn ) ⊂ R[X], un şir de polinoame algebrice, astfel ı̂ncât Pn −−→ f.
[a,b]
304

Deci are loc

(∗) lim sup |f (x) − Pn (x)| = 0.

n→∞ x∈[a,b]

∫b
Din ipoteză rezultă că a Pn (x)f (x)dx = 0, pentru orice n ∈ N. De aici se
obţine:
∫ b ∫ b
2
f (x)dx = f (x)(f (x) − Pn (x))dx ≤ M (b − a) sup |f (x) − Pn (x)|.
a a x∈[a,b]

∫b
Din (∗) rezultă că a f 2 (x)dx = 0. Cum f 2 este funcţie continuă şi pozitivă
pe [a, b], rezultă f = 0.
1
6.20 (i) Pentru x = 3se obţine seria numerică
[
∞ ( )n ( )n−1 ]
∑ 1 1
(3) 1+ − .
3 3
n=1

Fiind o serie telescopică,

∑ calculăm şirul sumelor parţiale:
sn = 1 + nk=1 [( 31 )k − ( 13 )k−1 ] = 31n , ∀n ∈ N∗ . Şirul (sn ) este conver-
gent, cu limita 0, deci seria (3) este convergentă. Rezultă că 31 este punct
de convergenţă al seriei de funcţii. Analog se procedează pentru celelalte
puncte. Se obţine că 1 şi − 21 sunt puncte de convergenţă, nu şi 2, −3.
∑n
(ii) sn (x) = 1 + (xk − xk−1 ) = xn , ∀n ∈ N∗ .
k=1 

 0, x ∈ (−1, 1)


1, x=1
lim sn (x) = lim xn = .
n→∞ n→∞ 
 +∞, x > 1


nu există, x ≤ −1
Mulţimea de convergenţă
{ a seriei este A = (−1, 1], iar suma punctuală
0, x ∈ (−1, 1)
este f : A → R, f (x) = .
1, x = 1
Cum şirul de funcţii (sn ) nu converge uniform pe A (vezi problema 6.2),
rezultă că seria de funcţii nu converge uniform pe A.

6.21 (i) Pentru a determina mulţimea de convergenţă, se fixează x ∈ R

∑
∞
şi se studiază convergenţa seriei numerice (1 + n1 )nx , x ∈ R. Notăm
n=1
fn (x) = (1 + n1 )nx , x ∈ R, n ∈ N∗ .
 305

lim (1 + n1 )nx = ex ̸= 0. Conform teoremei 3.7, seria numerică diverge.

n→∞
În concluzie, A = ∅.
La fel se procedează ı̂n continuare.
(ii) A = (1, +∞); (iii) A = (0, 2); (iv) A = ( 1e , e].

6.22 (i) | n3 +x
1
2| ≤
1
n3
, pentru orice x ∈ R, n ∈ N∗ , iar seria numerică
∑
∞
1
n3
este convergentă.
n=1
(ii) | √sin nx
x4 +n3
| ≤ √1 3 , pentru orice x ∈ R, n ∈ N∗ , seria numerică
n
∑
∞ ∑∞
√1 = 1
3 fiind convergentă.
3 n
n=1 n=1 n 2

6.23 Se aplică criteriul lui Weierstrass: | nsin

2 +x2 | ≤
nx 1
n2
, pentru orice x ∈
∗
R, n ∈ N .
2
∗
2 )n , x ∈ R, n ∈ N .
x
6.24 Fie fn (x) = (−1)n+1 (1+x
∑∞
Pentru x = 0, seria numerică fn (0) este absolut convergentă.
n=1
∑
∞ ∑
∞
Pentru x ̸= 0, avem |fn (x)| ∼ 1
(1+x2 )n
care este convergentă ca
n=1 n=1
∑
∞
serie geometrică cu raţia 1
1+x2
∈ (0, 1). Deci seria fn (x) converge absolut
n=1
pe R.
x2 ∗
Să notăm gn (x) = (1+x 2 )n , x ∈ R, n ∈ N . Se verifică uşor că şirul de

funcţii (gn ) este descrescător (punctual pe R), adică pentru orice x ∈ R,

avem gn+1 (x) ≤ gn (x), oricare ar fi n ∈ N∗ .
p
Pentru x fixat din R, avem lim gn (x) = 0, deci gn − → 0.
n→∞ R
Din faptul că lim sup |gn (x) − 0| = lim 1
n n = 0, rezultă că
n→∞ x∈R n→∞ (n−1)( n−1 )
u
gn −
→ 0.
R
Acum, utilizând criteriul lui Leibniz (teorema 6.30), rezultă că seria de
∑
∞
funcţii (−1)n+1 gn este uniform convergentă pe R.
n=1
∑
∞
x2
Să considerăm seria modulelor (1+x2 )n
. Se arată că şirul sumelor
n=1
parţiale, sn (x) = 1 − (1+x1 2 )n converge punctual pe R la funcţia f (x) =
{
0, x = 0
, care nu este continuă pe R, de unde rezultă că seria modulelor
1, x ̸= 0
nu converge uniform (a se vedea teorema 6.34 de transfer a continuităţii).
306

∑
∞
6.25 (i) Pentru x fixat din (0, +∞), notăm a = x−x . Seria devine an .
n=1
∑
∞
Pentru x = 1(a = 1), seria numerică 1 este divergentă.
n=1
n
Pentru x ̸= 1 (a ̸= 1), şirul sumelor parţiale este sn (x) = a(1−a )
1−a .
{
a
, x>1
lim sn (x) = 1−a . Astfel, mulţimea de convergenţă
n→∞ nu există, x ∈ (0, 1)
este A = (1, +∞).
Fie fn (x) = x−nx , x ∈ (1, +∞), n ∈ N∗ . Avem lim fn (x) = 1, pentru
x→1
x>1
orice n ∈ N∗ .
∑
∞
Rezultă că seria de funcţii fn (x) nu converge uniform pe (1, +∞)
n=1
∑
∞
deoarece seria numerică lim fn (x) este divergentă (am utilizat teorema
n=1 x→1
x>1
6.33).
(ii) Se aplică criteriul lui Dirichlet (6.29). Fie fn (x) = sin nx şi gn (x) =
∗
n , pentru orice n ∈ N şi x ∈ [ 2 , π]. Se observă că (gn ) este descrescător
1 π
u
(punctual) pe [ 2 , π] şi gn −−
π
π
−→ 0. Apoi avem:
[ 2 ,π]

 n 
∑  |2 sin x (sin x + sin 2x + . . . + sin nx)|
 
|sn (x)| =  fk (x) = 2
=
  |2 sin x2 |
k=1
(2n+1)x
| cos x2 − cos 3x 2 + cos 2 − . . . − cos
3x
2 |
= x =
2 sin 2
| sin (n+1)x √ [π ]
2 |
sin nx 1
= 2
≤ ≤ 2, ∀x ∈ , π , ∀n ∈ N∗ .
sin x2 sin x2 2

∑
∞
Deci seria fn are şirul sumelor parţiale uniform mărginit pe [ π2 , π]. Con-
n=1
∑
∞
sin nx
form criteriului lui Dirichlet (6.29), seria n converge uniform pe
n=1
[ π2 , π].
(iii) Se foloseşte criteriul lui Leibniz şi rezultă că seria converge uniform
pe [0, +∞).
(iv) Fie x fixat ı̂n R şi notăm fn (x) = enx n
.
Dacă x ≤ 0, atunci fn (x) ≥ n, ∀n ∈ N∗ şi, conform criteriului de
∑
∞
comparaţie de specia I (teorema 3.14), seria numerică fn (x) este di-
n=1
 307

vergentă.
Dacă x > 0, atunci se aplică criteriul rădăcinii cu limită (teorema 3.21)
∑
∞
şi rezultă că seria numerică fn (x) este convergentă.
n=1
În consecinţă, mulţimea de convergenţă este A = (0, +∞), deci seria
∑
∞ ∑
∞
de funcţii fn converge punctual pe A. Dar seria fn nu converge
n=1 n=1
şi uniform pe A, deoarece lim fn (x) = n, pentru orice n ∈ N∗ , iar seria
x→0
x>0
∑
∞
lim fn (x) este divergentă (a se vedea teorema 6.33).
n=1 x→0
x>0

6.26 Se aplică teorema 6.33, de transfer a limitei, pentru seria de funcţii

∑
∞
n2 +x−1 ∑
∞
n2 +x−1 ∑
∞
n2
4 3
n +2n x 3 , x ∈ ( 1
2 , 2). Rezultă că lim 4 3
n +2n x 3 = n4 +2n3
=
n=1 x→1 n=1 n=1
∑∞
1 ∑
∞
1 3 ∑
∞
1
n2 +2n
= n(n+2) = 4 (se observă că seria numerică n(n+2) este
n=1 n=1 n=1
serie telescopică).

6.27 Notăm fn (x) = cos nx

n3
, x ∈ R, n ∈ N∗ . Avem |fn (x)| ≤ n13 , pen-
∑
∞
tru orice x ∈ R şi n ∈ N∗ , iar seria numerică 1
n3
este convergentă.
n=1
∑
∞
cos nx
Conform criteriului lui Weierstrass, rezultă că seria de funcţii n3
con-
n=1
verge uniform pe R la o funcţie f : R → R. Din teorema 6.34 (transfer de
continuitate), obţinem că f este continuă pe R.
Funcţia fn este derivabilă pe R, oricare ar fi n ∈ N∗ şi fn′ (x) = − sinn2nx ,
pentru orice x ∈ R, n ∈ N∗ .
∑
∞
Seria derivatelor, fn′ (x), converge uniform pe R (se poate aplica cri-
n=1
teriul lui Weierstrass). Conform teoremei 6.36 (transfer de derivabilitate),
∑
∞
u ∑
∞
u
rezultă că f este derivabilă pe R, fn = f şi fn′ = f ′ . Aplicând acum
n=1 R n=1 R
∑
∞
teorema 6.34, de transfer de continuitate, seriei fn′ , se obţine că f ′ este
n=1
continuă pe R.

Fie fn (x) = e−nx − e−(n−1)x , x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ . Funcţiile fn sunt

2 2
6.28
∑
n
fk (x) = e−nx −1, iar
2
derivabile pe R. Şirul sumelor parţiale este sn (x) =
k=1
308

∑
∞ p
lim sn (x) = 0. Rezultă că fn (x) = 0. Să considerăm seria derivatelor
n→∞ n=1 [0,1]
∑∞ ∑
∞
fn′ (x) = (−2nxe −nx2 + 2(n − 1)xe−(n−1) x2 ). Şirul sumelor parţiale
n=1 n=1
este tn (x) = −2nxe−nx , x ∈ [0, 1], n ∈ N∗ , iar lim tn (x) = 0, pentru orice
2

n→∞
p
x ∈ [0, 1]. Deci tn −−→ 0. Dar (tn ) nu converge uniform pe [0, 1] (se poate
[0,1]
∑
∞
aplica, de exemplu, definiţia), deci seria fn′ nu converge uniform pe [0, 1].
n=1
Prin urmare, nu se poate aplica teorema 6.36.
∑
∞
xn√
6.29 (i) Se fixează x şi se studiază convergenţa seriei numerice xn + n
n=2
(a se vedea problema 3.12-11). Mulţimea de convergenţă a seriei este A =
(−1, 1).
n
(ii) Dacă notăm fn (x) = xnx+√n , x ∈ (−1, 1), n ∈ N, n ≥ 2, atunci
avem lim fn (x) = 1√
1+ n
, pentru orice n ∈ N, n ≥ 2. Dar seria numerică
x→1
x<1
∑
∞ ∑
∞ ∑
∞
1√
1+ n
∼ 1
1 este divergentă. Rezultă că seria de funcţii fn (x) nu
n=1 n=1 n2 n=1
converge uniform pe A (a se vedea teorema 6.33).
(iii) Fie x0 fixat ı̂n (−1, 1). Atunci există r ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât x0 ∈
n
[−r, r]. Acum avem |fn (x)| ≤ √rn−1 , pentru orice n ∈ N, n ≥ 2 şi orice x ∈
∑∞ n
[−r, r]. Cum seria numerică √r este convergentă (cu criteriul raportu-
n−1
n=2
lui (teorema 3.24), de exemplu), conform criteriului lui Weierstrass (teorema
∑
∞
6.27), rezultă că seria fn (x) converge uniform pe [−r, r]. Aplicând teo-
n=2
rema de transfer de derivabilitate (6.35), se obţine că f este derivabilă pe
[−r, r], deci şi ı̂n x0 . Cum x0 era arbitrar ı̂n (−1, 1), rezultă că f este
derivabilă pe (−1, 1). În mod asemănător, utilizând teorema de transfer de
continuitate (6.34), obţinem că f ′ este continuă pe [−r, r]. Dar x0 era arbi-
trar ı̂n (−1, 1) şi prin urmare, f ′ este continuă pe (−1, 1). În consecinţă, f
este de clasă C 1 pe A.
∑
n
6.30 (i) Şirul sumelor parţiale este sn (x) = fk (x) = xn −x2n , x ∈ [0, 1],
k=1
∑
∞ p
n∈ N∗ . Aşa cum am văzut ı̂n problema 6.6, rezultă că fn = 0, dar
n=1 [0,1]
∑
∞
seria fn nu converge uniform pe [0, 1].
n=1
 309

∫1 ∑∞ ∫1 ∫1
(ii) 0( fn (x))dx = 0; 0 fn (x)dx = 0 (xn − x2n − xn−1 + x2n−2 )dx =
n=1
1
n+1 − 2n+1 − n
1 1
+ 1
2n−1 , ∀n ∈ N∗ .
∑
∞
Seria numerică 1
( n+1 − 2n+1
1
− n1 + 2n−1
1
) este o serie telescopică, care
n=1
este convergentă şi are suma 0, deci egalitatea de la (ii) este adevărată. Nu
∑∞
se poate aplica teorema 6.37 pentru că seria fn nu converge uniform pe
n=1
[0, 1]. Totuşi, egalitatea are loc, fapt ce arată că reciproca teoremei 6.37 nu
este adevărată.

6.31 (i) Din inegalitatea |fn (x)| ≤ e−n , pentru orice x ∈ R, n ∈ N, rezultă
∑∞
că seria fn converge uniform pe R (conform criteriului lui Weierstrass)
n=1
la o funcţie f : R → R. Iar din teorema 6.37 (de integrabilitate), rezultă că
f este integrabilă Riemann pe [0, 2π].
(ii) Fie g(x) = xf (x), pentru orice x ∈ [0, 2π]. Rezultă că g este integra-
bilă Riemann pe [0, 2π].
Utilizând teorema 3.35 (produsul cu scalari al unei serii), se obţine că
∑∞
g(x) = xe−n sin nx, pentru orice x ∈ [0, 2π]. La fel ca la (i) se arată că
n=1
∑
∞
seria de funcţii xe−n sin nx converge uniform pe [0, 2π]. Se poate atunci
n=1
aplica teorema 6.37 (de integrabilitate termen cu termen a unei serii de
∫ 2π ∞ ∫
∑ 2π −n sin nxdx = −2π
∑
∞
1
funcţii) şi rezultă că 0 xf (x)dx = 0 xe nen =
n=1 n=1
2π ln e−1
e .

6.32 (i) Pentru o mai bună ı̂nţelegere, vom studia dacă, de exemplu,
x = 13 este un punct de convergenţă pentru seria dată. În acest caz, seria
devine:
∑∞ ( )n ∑ ∞ ∑∞
n n 1 n n
(−1) n + = (−1)n n n = (−1)n n ;
2 3 2 3 6
n=0 n=0 n=0

vom stabili, acum, convergenţa ei folosind criteriile obişnuite de la serii nu-

merice.
Notând un = (−1)n 6nn , pentru orice n ∈ N, studiem convergenţa absolută
a seriei cu criteriul raportului:
|un+1 | n + 1 6n 1 n+1 1
lim = lim n+1 · = lim = .
n→∞ |un | n→∞ 6 n 6 n→∞ n 6
310

Deoarece 16 < 1, rezultă că seria este absolut convergentă, deci şi conver-
gentă. Concluzionăm că x = 13 este punct de convergenţă al seriei de puteri.
Studiul ı̂n cazul general este similar. Dacă x este un număr real fixat, atunci
∑∞
(−1)n 2nn xn este o serie numerică.
n=0
Notăm vn = (−1)n 2nn xn , pentru orice n ∈ N şi aplicăm criteriul rapor-
tului pentru seria modulelor:
   
|vn+1 |    1 2n 1  |x|
n+1 n + 1 n+1  
 · n+1 x 
lim
n→∞ |vn |
= lim (−1)
n→∞ 2  ·  (−1)n n xn  = 2 .

Prin urmare:
I) dacă |x| < 2, seria este absolut convergentă, deci şi convergentă.
II) dacă |x| > 2, folosind observaţia 3.34 punctul b), rezultă că seria nu
este convergentă.
III) ı̂n cazul ı̂n care x = −2 sau x = 2, vom studia ı̂n mod direct dacă
∑∞
seria este convergentă. Pentru x = −2, obţinem seria (−1)n 2nn (−1)n 2n =
n=0
∑
∞
n, care este, evident, divergentă (termenul general n nu converge la 0).
n=0
∑
∞ ∑
∞
Pentru x = 2, seria (−1)n 2nn 2n = (−1)n n este tot divergentă (şirul
n=0 n=0
(−1)n n nu converge la 0).
Deci x = −2 şi x = 2 nu sunt puncte de convergenţă pentru seria iniţială.
În concluzie, mulţimea de convergenţă a seriei de puteri este A = (−2, 2).
(ii) Coeficienţii seriei de puteri sunt an = (−1)n 2nn , pentru orice n ∈ N
şi să calculăm raza de convergenţă r:

1 |an+1 | |(−1)n+1 2n+1

n+1 | 1
r= , ρ = lim = lim = .
ρ n→∞ |an | n→∞ |(−1) 2n |
n n
2

Prin urmare, r = 2.
Conform teoremei razei de convergenţă, mulţimea de convergenţă A va
include intervalul (−2, 2) şi nu va conţine nici un punct x ∈ (−∞, −2) ∪
(2, ∞). Convergenţa seriei ı̂n punctele x = −2 şi x = 2 nu este precizată de
teoremă, aşa ı̂ncât va trebui să o aflăm direct.
Studiul este identic cu cel de la punctul (i). Prin urmare, x = −2 şi
x = 2 nu sunt puncte de convergenţă.
Deci am stabilit, din nou, că mulţimea de convergenţă este A = (−2, 2).

6.33 (i) Coeficienţii seriei de puteri sunt an = √1 ,

n
pentru orice n ∈ N∗ şi
 311

să calculăm, mai ı̂ntâi, numărul ρ :

√
|an+1 | n
ρ = lim = lim √ = 1.
n→∞ |an | n→∞ n + 1

Rezultă că raza de convergenţă este r = ρ1 = 1. Studiem acum dacă ex-

tremităţile intervalului (−1, 1) sunt puncte de convergenţă pentru seria de
∑
∞
puteri. În cazul ı̂n care x = −1, seria numerică (−1)n √1n obţinută este o
n=1
serie alternată. Şirul ( √1n )n∈N∗ este descrescător la 0, deci aplicând criteriul
lui Leibniz rezultă că seria este convergentă. Dacă x = 1, seria numerică
∑
∞ ∑
∞
√1 = 1 1
1 este seria armonică pentru α = 2 , prin urmare ea este di-
n
n=1 n=1 n 2
vergentă. În concluzie, x = −1 este punct de convergenţă al seriei de puteri,
astfel mulţimea de convergenţă este intervalul [−1, 1) .
(ii) Raza de convergenţă a seriei este:
 
1  an+1  2n + 3 n3 + n
r = , ρ = lim    = lim · =
ρ n→∞ an  n→∞ (n + 1)3 + (n + 1) + 1 2n + 1
2n + 3 n3 + n + 1
= lim lim = 1.
n→∞ 2n + 1 n→∞ (n + 1)3 + (n + 1) + 1

Prin urmare, r = 1.
Studiem acum dacă extremităţile intervalului (−1, 1), adică x = −1 şi
x = 1 sunt puncte de convergenţă pentru seria de puteri.
În cazul ı̂n care x = −1, obţinem seria numerică cu termeni oarecare
∑∞
(−1)n n32n+1
+n+1
.
n=0
Aplicând criteriul lui Leibniz (teorema 3.31), rezultă că seria este con-
vergentă.
∑
∞
2n+1 ∑
∞
1
Dacă x = 1, comparăm seria 3
n +n+1
cu seria n2
, folosind criteriul
n=0 k=1
de comparaţie cu limită. Avem:
2n + 1
lim n2 = 2
n→∞ n3 + n + 1
şi cum 2 ∈ (0, ∞) urmează că cele două serii au aceeaşi natură. Pentru că
∑∞
1
n2
este convergentă (fiind seria armonică având α > 1 - vezi observaţia
n=1
∑
∞
2n+1
3.3-b), rezultă că şi seria n3 +n+1
este convergentă, deci şi x = 1 este
n=0
punct de convergenţă pentru seria de puteri.
312

În final, obţinem că mulţimea de convergenţă este A = [−1, 1].

n +1
(iii) Fie an = 3n2 +3 , n ∈ N. Calculăm, mai ı̂ntâi, raza de convergenţă:
 n   
|an |  3 + 1   (n + 1)2 + 3 
r = lim 
= lim  2  ·  =
n→∞ |an+1 | n→∞ n + 3   3n+1 + 1 

3n + 1 (n + 1)2 + 3 1
= lim n+1 lim = .
n→∞ 3 + 1 n→∞ n2 + 3 3

Deci intervalul de convergenţă este (− 13 , 31 ). Studiem acum convergenţa ı̂n

punctele x = − 13 şi x = 31 .
∑
∞ n +1 ∑
∞
3n +1
Dacă x = − 13 , seria devine (−1)n 3n2 +3 (−1)n 31n = 3n (n2 +3)
. Ea
n=0 n=0
este convergentă, deoarece au loc relaţiile:
∞
∑ ∑ 1 ∞
∑ 1 ∞
3n + 1
n 2
∼ 2
∼ ,
3 (n + 3) n +3 n2
n=0 n=0 n=0

iar ultima serie este convergentă fiind seria armonică (α = 2 > 1). În cazul
∑
∞ n
x = 13 , obţinem seria absolut convergentă (−1)n 3n3(n+1
2 +1) (seria modulelor
n=0
coincide cu seria studiată la cazul precedent).
Aşadar, mulţimea de convergenţă este A = [− 31 , 13 ].
(iv) Avem două variante de a afla raza de convergenţă. Prima metoda
este să aplicăm formula
( √ )−1
 n  √
1 n  (−1) 
r= √ = lim  n  = lim n 2n + 3n =
lim n
|an | n→∞ 2 +3 n n→∞
n→∞
√ ( )n √( )
n 2 2 n
= lim 3n ( + 1) = 3 lim n + 1 = 3.
n→∞ 3 n→∞ 3

Cea de-a doua este similară cu metoda din exerciţiul precedent:

1 |an | 2n+1 + 3n+1

r= = lim = lim = 3.
lim |an+1 | n→∞ |an+1 | n→∞ 2n + 3n
n→∞ |an |

Studiem acum convergenţa ı̂n punctul x = −3. În această situaţie, seria
∑
∞
3n
numerică obţinută 2n +3n este divergentă deoarece şirul (αn )n∈N , unde
n=0
3n
αn = 2n +3n , pentru orice n ∈ N, are limita diferită de 0. Dacă x = 3,
 313

n
atunci se demonstrează că şirul (βn )n∈N , unde βn = (−1)n 2n3+3n , pentru
∑
∞ n
orice n ∈ N, nu are limită, deci, din nou seria obţinută (−1)n 2n3+3n este
n=0
divergentă. În concluzie, mulţimea de convergenţă este intervalul (−3, 3) .
(v) Avem

|an | (n + 1)! 1
r = lim = lim = lim = 0,
n→∞ |an+1 | n→∞ (n + 2)! n→∞ n + 2

prin urmare seria de puteri converge doar ı̂n punctul x = 0.

(vi) Calculăm, mai ı̂ntâi, raza de convergenţă:
( )β
|an | nβ n
r = lim = lim = lim = 1β = 1.
n→∞ |an+1 | n→∞ (n + 1)β n→∞ n+1

Conform teoremei razei de convergenţă, avem A ⊇ (−1, 1) şi A∩(−∞, −1)∪

(1, ∞) = ∅.
Studiem acum dacă x = −1 şi x = 1 sunt puncte de convergenţă.
∑
∞ ∑
∞
1
În situaţia ı̂n care x = 1, obţinem nβ = n−β
care reprezintă seria
n=1 n=1
armonică având α = −β (vezi observaţia 3.3-b). Prin urmare, dacă −β > 1,
seria converge, iar dacă −β ≤ 1, seria diverge.
∑
∞
Să analizăm acum cazul x = −1: seria (−1)n nβ este cu termeni
n=0
oarecare.
∑
∞
Seria modulelor coincide cu seria din cazul anterior, deci (−1)n nβ
n=1
este absolut convergentă pentru −β > 1 (echivalent β < −1). În cazul ı̂n
care −β ∈ (0, 1], şirul ( n−β
1
)n≥1 este descrescător şi, aplicând criteriul lui
Leibniz, obţinem că seria este convergentă.
n
Dacă −β < 0, şirul ( (−1) )
n−β n≥1
nu converge la 0, deci seria este divergentă.
(vii) Raza de convergenţă este
 
|an | (−1)n 2n 
r = lim = lim  n!  =
n→∞ |an+1 | n→∞ n+1 2n+1 
(−1) (n+1)! 
2n (n + 1)! n+1
= lim · = lim = ∞,
n→∞ n! 2n+1 n→∞ 2

prin urmare, orice număr real este punct de convergenţă al seriei de puteri
(mulţimea de convergenţă este intervalul (−∞, ∞) = R).
314

(viii) Fie an = 1·3·...·(2n−1)

2·4·...·(2n) , n ∈ N∗ . Calculul razei de convergenţă este
imediat:
|an | (2n − 1)!! (2n + 2)!! 2n + 2
r = lim = lim · = lim = 1.
n→∞ |an+1 | n→∞ (2n)!! (2n + 1)!! n→∞ 2n + 1
În cazul ı̂n care y = −1 seria numerică obţinută este convergentă (rezolvarea
poate fi găsită la exerciţiul 3.12, punctul 21, cazul IV), iar dacă y = 1 seria
∑∞
1·3·...·(2n−1)
2·4·...·(2n) este divergentă (conform aceluiaşi exerciţiu 3.12, punctul 21,
n=1
cazul II). Deci mulţimea de convergenţă este [−1, 1) .
(n!)2
(ix) an = (2n)! , n ∈ N; ρ = lim |a|an+1
n|
|
= 41 ⇒ r = 4.
n→∞
∑
∞
(n!)2 4n
Pentru x = 4 şi x = −4 se obţin seriile numerice (2n)! şi re-
n=0
∑
∞
(n!)2 (−4)n
spectiv (2n)! , care sunt divergente (vezi seria 3.12-5). Mulţimea
n=0
de convergenţă este A = (−4, 4).
(x) an = a(a+1)(a+2)...(a+n) lim |a|an+1
b(b+1)(b+2)...(b+n) , n ∈ N; ρ = n→∞ n|
|
= 1 ⇒ r = 1.
∑
∞
a(a+1)...(a+n)
Pentru x = 1, seria numerică b(b+1)...(b+n) este divergentă, iar pentru
n=0
∑
∞
a(a+1)...(a+n)
x = −1, seria numerică obţinută, b(b+1)...(b+n) (−1)
n este convergentă (a
n=0
se vedea problema
√ 3.12-22). Rezultă√A = [−1, 1). 1√
(xi) lim 2k |a2k | = 1 şi lim 2k+1 |a2k+1 | = 12 ⇒ r = = 1.
k→∞ k→∞ lim sup n |an |
Notăm cu (sn ) şirul sumelor parţiale.
∑
∞
Pentru x = 1 se obţine an . Avem lim s2n+1 = lim (a1 + a2 + . . . +
n=1 n→∞ n→∞
1
1−
a2n+1 ) = lim ( 212 + 12 + 214 + 14 +. . .+ 2n
1 1
+ 22n+2 ) = lim [ 212 1−4n+1
1 + 21 (1+ 12 +
n→∞ n→∞ 4
∑
∞
. . . + n1 )] = +∞ (vezi problema 2.5). Rezultă că seria an este divergentă.
n=1
∑
∞
Analog, pentru x = −1, se obţine an (−1)n . Avem lim s2n+1 =
n=1 n→∞
1
1− n+1
lim (−a1 + a2 − a3 + a4 − . . . + a2n − a2n+1 ) = lim [− 212 1−
+ 12 (1 + 12 +
4
1
n→∞ n→∞ 4
∑
∞
. . . + n1 )] = +∞. Rezultă că seria an (−1)n este divergentă.
n=1
În consecinţă, mulţimea de convergenţă este A = (−1, 1).
n √
∗ . Avem lim 2k |a | = 1, lim
√
(xii) an = 1+(−1)n , n ∈ N 2k
2k+1
|a2k+1 | =
k→∞ k→∞
1√
0⇒r = = 1. Pentru x = 1 şi x = −1 se obţine aceeaşi serie
lim sup n |an |
 315

∑
∞
1+(−1)n
numerică n , care este divergentă (vezi problema 3.12-14). Rezultă
n=1
că A = (−1, 1). {
0, n = 2k + 1 √
(xiii) an = (−1)k , k ∈ N. Avem lim sup
|an | = 0 şi n

, n = 2k
k!
r = +∞. Rezultă că A = R.
n 3n
(xiv) an = 4(−1)
n (n+2) , n ∈ N. Procedând la fel ca la punctele anterioare,

obţinem r = 34 , A = (− 43 , 43 ].

6.34 (i) Făcând substituţia x − 1 = y, obţinem seria de puteri

∞ √
∑
( n2 + 1 − n)y n .
n=1
√ |an |
an = n2 + 1 − n = √ 1 , n ∈ N∗ , r = lim
= 1.
n2 +1+n n→∞ |an+1 |
∑
∞
Dacă y = 1 (echivalent x = 2), atunci seria numerică √ 1
n2 +1+n
∼
n=1
∑
∞
1
n este divergentă. Dacă y = −1 (echivalent x = 0), seria numerică
n=1
∑∞
1
√
n2 +1+n
(−1)n este convergentă (conform criteriului lui Leibniz). Rezultă
n=1
că A = [0, 2).
În continuare, se procedează ca la (i).
(ii) Se pot face substituţiile 2x − 5 = y sau 2x−5
3 = z; A = (1, 4].
(iii) x = y ̸= 0; A = (−∞, −1) ∪ (1, +∞).
1
1−x
(iv) 2x+1 = y; A = (−∞, −2) ∪ (0, +∞) (vezi problema 3.6-15).
(v) Metoda I: an = 2n + (−3)n , n ∈ N. Rezultă r = lim |a|an+1 n| 1
| = 3.
n→∞
∑
∞ ∑
∞
Pentru x = 13 şi x = − 31 , seriile numerice [2n + (−3)n ]( 13 )n şi [2n +
n=0 n=0
(−3)n ](− 31 )n sunt divergente, deci A = (− 31 , 13 ).
∑∞ ∑∞
Metoda a II-a: [2n + (−3)n ]xn = [2n xn + (−3n xn )]; an = 2n ,
n=0 n=0
bn = (−3)n , ∀n ∈ N.
∑
∞ ∑
∞
1
Seriile de puteri 2n xn şi (−3)n xn au razele de convergenţă r1 = 2
n=0 n=0
∑
∞
şi respectiv r2 = 31 . Conform teoremei 6.50, seria de puteri (an + bn )xn
n=0
−1
are raza de convergenţă r = 13 . Pentru punctele 1
3 şi 3 se verifică punctual,
ca la metoda I.
316

6.35 (i) Coeficienţii seriei sunt:

{
0, n = 2k
an = n 1 , k ∈ N;
(−1) 2n+1 , n = 2k + 1

pentru a calcula raza de convergenţă, vom folosi, la fel ca ı̂n exerciţiul 6.33-
1√
(xi), formula r = .
lim sup n |an |
√
Avem lim 2k |a2k | = 0 şi
k→∞
√ 
√ 
n  1  1
(−1) 2n + 1  = lim √
n
lim 2k+1
|a2k+1 | = lim
n→∞ n
= 1.
k→∞
n=2k+1 2n + 1
n→∞
√
Prin urmare, lim sup |an | = 1 şi r = 1.
n

Studiem acum convergenţa seriei ı̂n punctele x = −1 şi x = 1. În cazul

∑
∞
când x = −1, seria numerică (−1)n+1 2n+1
1
este convergentă, conform
n=0
criteriului lui Leibniz. Analog rezultă convergenţa seriei obţinute pentru
x = 1. Mulţimea de convergenţă a seriei de puteri este, aşadar, intervalul
[−1, 1] .
(ii) Având ı̂n vedere teorema 6.41, seria este uniform convergentă pe
[−1, 1], ceea ce antrenează acelaşi tip de convergenţă pe orice interval inclus
ı̂n [−1, 1] .
(iii) Funcţia sumă, f, este continuă pe intervalul [−1, 1] conform teoremei
de continuitate a lui Abel 6.42 şi derivabilă pe intervalul (−1, 1), conform
teoremei 6.48.
(iv) Deoarece funcţia f este continuă ı̂n punctul x = 0, rezultă că
∑
∞ 2n+1
lim f (x) = f (0) . Dar funcţia f este definită prin f (x) = (−1)n x2n+1 ,
x→0 n=0
∑
∞ 2n+1
x ∈ [−1, 1] , ceea ce implică f (0) = (−1)n 02n+1 = 0 şi, ı̂n final, lim f (x) =
n=0 x→0
0.
(v) Pentru a determina f ′ (x) vom aplica teorema 6.48, de derivare ter-
men cu termen:
∞ ( ) ∞ ( 2n+1 )′
∑ x 2n+1 ′ ∑ x
f ′ (x) = (−1) n
= (−1) n
=
2n + 1 2n + 1
n=0 n=0
∑∞ ∑∞
(2n + 1) x2n
= (−1)n = (−1)n x2n , ∀x ∈ [−1, 1] .
2n + 1
n=0 n=0
 317

Calculăm suma seriei de puteri obţinute:

∞
∑ ∞
∑ ∞
∑
n ( )
2 n
(−1) x 2n
= −x = yn,
n=0 n=0 n=0

∑
∞
unde am notat y = −x2 . Folosind acum seria geometrică yn = 1
1−y ,
n=0
y ∈ (−1, 1) găsim că f ′ (x) = 1+x1
2 , pentru orice x ∈ (−1, 1). Pentru a afla
funcţia f, integrăm această relaţie şi obţinem
∫
1
f (x) = dx = arctgx + c, ∀x ∈ (−1, 1), c ∈ R.
1 + x2
Considerând x = 0 ı̂n ultima egalitate, avem f (0) = arctg0+c. Prin urmare,
constanta c = 0. În final, f (x) = arctgx, pentru orice x ∈ [−1, 1] .
(vi) I. Conform teoremei de continuitate a lui Abel 6.42, deoarece seria
este convergentă ı̂n x = 1, rezultă că f , funcţia sumă, este continuă ı̂n
acest punct, ceea ce ı̂nseamnă că lim f (x) = f (1) . Dar lim f (x) =
x→1,x<1 x→1,x<1
π
lim arctgx = 4, iar valoarea f (1) o calculăm folosind scrierea funcţiei
x→1,x<1
∑
∞
f ca sumă a seriei de puteri iniţiale: f (1) = (−1)n 1
2n+1 . Prin urmare,
n=0
∑
∞
(−1)n 1
2n+1 = π4 .
n=0
∑∞
II. Observăm că seria dată (−1)n 3n (2n+1)
1
reprezintă, de fapt, val-
√ ( 1 )
n=0
oarea 3f √3 (dacă folosim scrierea funcţiei ca serie de puteri); dar, ı̂n
√ ( ) √ √ ∑
∞
acelaşi timp, 3f √13 = 3arctg √13 = 3 π6 , deci (−1)n 3n (2n+1)
1
=
√ π n=0
36.

6.36 (i) an = n ∈ N; r = lim |a|an+1

1
n2
, n|
| = 1; pentru x = 1 şi x =
n→∞
∑
∞ ∑
∞
(−1) n
−1, seriile numerice 1
n2
şi n2
sunt convergente, deci mulţimea de
n=1 n=1
convergenţă este A = [−1, 1]. Se aplică criteriul lui Weierstrass (6.27) şi
rezultă că seria converge uniform şi absolut pe [−1, 1].
∑∞ n−1
x
(ii) Seria derivatelor este n . Raza de convergenţă este r = 1,
n=1
iar mulţimea de convergenţă A = [−1, 1). Dacă f este suma seriei iniţiale,
atunci f este derivabilă pe (−1, 1), nu şi ı̂n punctul 1, deşi 1 este punct de
convergenţă pentru seria iniţială.
318

∑
∞
xn
(iii) f este continuă pe [−1, 1], mulţimea de convergenţă a seriei n2
,
n=1
conform teoremei lui Abel de continuitate, iar f este de două ori derivabilă
pe (−1, 1) datorită teoremei 6.48.
∑
∞ n
′ (x) =
∑
∞ n−1
(iv) Dacă f (x) = x
n 2 , x ∈ [−1, 1], atunci f x
n , x ∈
n=1 n=1
∑
∞
(n−1)xn−2
(−1, 1). Rezultă f ′′ (x) = n , x ∈ (−1, 1). Atunci avem:
n=2

∞
∑ ∞
∑ ∞
∑
′′ ′ (n − 1)xn−1 xn−1 xn
xf (x) + (1 + x)f (x) = + + =
n n n
n=2 n=1 n=1
∞
∑ ∞
∑ ∞
∑ ∞ (
∑ )
nxn xn xn n 1 1
= + + =1+ + + xn =
n+1 n+1 n n+1 n+1 n
n=1 n=0 n=1 n=1
∞
∑ ∞
∑ ∞
∑ ∑ xn ∞
n+1 xn 1
=1+ n
x = n
x + = + , x ∈ (−1, 1).
n n 1−x n
n=1 n=0 n=1 n=1

∑
∞
xn
Pentru a afla suma seriei n se integrează termen cu termen seria
n=1
∑
∞ ∑
∞
xn
tn−1 = 1
1−t pe intervalul [0, x], unde x ∈ (−1, 1). Rezultă că n =
n=1 n=1
− ln(1 − x), x ∈ (−1, 1). În concluzie, are loc relaţia xf ′′ (x) + (1 + x)f ′ (x) =
1−x − ln(1 − x), pentru orice x ∈ (−1, 1).
1

6.37 (i) x + 4 = y; A = [−7, −1].

(ii) Dacă f este suma seriei, atunci conform teoremei 6.48, f este deriv-
abilă de orice ordin pe (−7, −1) şi are loc:
∞
∑ ∞
(x + 4)n−1 ∑ n (n − 1)(x + 4)
n−1
f ′ (x) + (x + 4)f ′′ (x) = + (−1)n
(−1) =
3n n 3n n
n=1 n=2
∞ ( )n−1 ∞ ( )n
1 1∑ n x+4 2 1∑ n x+4
=− − (−1) =− + (−1) =
3 3 3 3 3 3
n=2 n=0
2 1 1 −2x − 11
=− + · x+4 = , ∀x ∈ (−7, −1).
3 3 1+ 3 3(x + 7)

Se observă că ((x + 4)f ′ (x))′ = f ′ (x) + (x + 4)f ′′ (x) = −2x−11

3(x+7) , oricare ar
′
fi x ∈ (−7, −1). Rezultă (x + 4)f (x) = − 3 + ln(x + 7) + c, pentru orice
2x

x ∈ (−7, −1).
Pentru x = −4 obţinem c = − 83 − ln 3.
 319

Din (x + 4)f ′ (x) = − 2x

3 + ln(x + 7) −
8
3 − ln 3 rezultă
− 2x
3 + ln(x + 7) −
8
− ln 3
f ′ (x) = 3
, x ̸= −4.
x+4
∑
∞ n−1
Din f ′ (x) = (−1)n (x+4)
3n n , x ∈ (−7, −1) obţinem f ′ (−4) = − 31 .
{ 2x
n=1
− 3 +ln(x+7)− 38 −ln 3
′ x+4 , x ̸= −4
Deci f (x) =
−3,
1
x = −4.
(iii) Aplicând regula lui L′ Hôspital, avem lim f (x)
= lim f ′ (x) = 1.
x→−4 x+4 x→−4

6.38 (i) Raza de convergenţă a seriei este r = 1, iar mulţimea de con-

∑
∞
vergenţă A = (−1, 1). Derivând termen cu termen seria xn = 1−x1
,x∈
n=0
∑
∞
(−1, 1), se obţine nxn−1 = 1
(1−x)2
, x ∈ (−1, 1). Pentru x ∈ (−1, 1)\{0},
n=1
∑
∞
x
rezultă nxn = (1−x)2
, relaţie care este adevărată şi pentru x = 0. Deci
n=1
∑
∞
nxn = x
(1−x)2
, pentru orice x ∈ (−1, 1).
n=1
(ii) Mulţimea de convergenţă este A = (−1, 1). Folosind (i), se derivează
∑∞
x ∑
∞
1+x
seria nxn = (1−x) 2 termen cu termen şi se obţine n2 xn−1 = (1−x) 3,
n=1 n=1
pentru orice x ∈ (−1, 1).
∑
∞
(1+x)x
De aici rezultă n2 xn = (1−x)3
, pentru orice x ∈ (−1, 1).
n=1
(iii) Avem r = 1 şi A = (−1, 1]. Pentru aflarea sumei, se pot aplica două
metode:
I) Pentru x ∈ (−1, 1), x fixat, se integrează termen cu termen seria
∑∞
t3 ∑∞ ∫x
(−1)n t3n+3 = 1+t 3 pe intervalul [0, x]. Se obţine (−1)n 0 t3n+3 dt =
∫n=0
x t3
n=0

0 1+t3 dt ⇔
∞
∑ x3n+4 1
(−1)n = x + ln(x + 1) − ln(x2 − x + 1)+
3n + 4 6
n=0
1 2x − 1 π
(∗) + √ arctg √ + √ , x ∈ (−1, 1).
3 3 6 3
∑
∞ 3n+4
Pentru că seria (−1)n x3n+4 este convergentă şi ı̂n punctul x = 1, rezultă
n=0
că egalitatea (∗) are loc pentru orice x din (−1, 1].
320

∑
∞ 3n+4
II) Fie f (x) = (−1)n x3n+4 , x ∈ (−1, 1]. Conform teoremei 6.48, are
n=0
loc:
∞
∑ ∞
∑ x3
f ′ (x) = (−1)n x3n+3 = x3 (−1)n (x3 )n = , x ∈ (−1, 1).
1 + x3
n=0 n=0
∫ x3
Rezultă f (x) = 1+x3
dx = x+ln(x+1)− 16 ln(x2 −x+1)+ √13 arctg 2x−1
√ +c,
3
x ∈ (−1, 1). Dacă se consideră acum x = 0, se obţine c = √13 arctg √13 = 6√
π
3
.
La punctele (iv)-(viii) se procedează analog.
∑
∞
(iv) A = (−1, 1). Din dezvoltarea (−1)n xn = 1+x1
, x ∈ (−1, 1) se
n=0
∑
∞
x2
obţine (−1)n xn+2 = 1+x , x ∈ (−1, 1). De aici, prin derivare termen cu
n=0
∑
∞
termen de două ori se obţine suma seriei (−1)n (n + 1)(n + 2)xn .
n=0
(v) Se foloseşte seria de la punctul (ii), făcând substituţia x − 1 = y.
∑
∞
(vi) A = [−1, 1]. Se integrează termen cu termen dezvoltarea tn−1 =
n=1
∑
∞
xn+1
1
1−t , t ∈ (−1, 1) şi se obţine n(n+1) = (1 − x) ln(1 − x) + x, x ∈ [−1, 1].
n=1
∑
∞
(vii) A = (−1, 1]. Din (−1)n tn = 1
1+t , t ∈ (−1, 1) se obţine suma
n=0
∑
∞
seriei (−1)n tn+1 = t
1+t , t ∈ (−1, 1). De aici, prin integrare termen cu
n=0
∑
∞ n+2
termen pe [0, x], pentru x ∈ (−1, 1), se obţine (−1)n xn+2 = x − ln(1 + x),
n=0
x ∈ (−1, 1], de unde rezultă că:
∞
{
∑ xn
x−ln(1+x)
, x ∈ (−1, 1]\{0}
n x2
(−1) = 1
n+2 2, 0.
n=0

∑
∞
x 2n+1
6.39 (i) Considerând seria (−1)n (2n+1)! ca o serie numerică şi notând
n=0
2n+1
x
bn = (−1)n (2n+1)! , n ∈ N, aplicăm criteriul raportului cu limită (teorema
3.24) pentru seria modulelor: lim |b|bn+1n|
|
= 0 < 1. Rezultă că seria este
n→∞
absolut convergentă pentru orice x ∈ R. Considerând seria cano serie de
(−1)
puteri, coeficienţii seriei de puetri sunt a2n = 0, a2n+1 = (2n+1)! , n ∈ N.
√
Avem l = lim sup |an | = 0. Rezultă r = +∞, deci A = R.
n
 321

(ii) Se aplică formula lui Maclaurin pentru funcţia f (x) = sin x, cu restul
de ordin 2n+3. Astfel, pentru orice x ∈ R\{0}, există c ∈ (x, 0) sau c ∈ (0, x)
astfel ı̂ncât:
x3 x5 x2n+1 (−1)n+1 cos c 2n+3
sin x = x − + − . . . + (−1)n + x =
3! 5! (2n + 1)! (2n + 3)!
(−1)n+1 cos c 2n+3
= s2n+1 + x .
(2n + 3)!

De aici se obţine
 
 (−1)n+1 cos c 2n+3 
 ≤ |x|
2n+3

| sin x − s2n+1 | =  x ,
(2n + 3)!  (2n + 3)!
|x| 2n+3
inegalitate care este adevărată şi pentru x = 0. Cum lim (2n+3)! = 0,
n→∞
rezultă că lim s2n+1 = sin x. Ceea ce ı̂nseamnă că suma seriei este sin x.
n→∞

n−1
6.40 (i) f este suma unei serii de puteri, de coeficienţi an = (−1)n ,
n ∈ N∗ . Raza de convergenţă este r = 1, iar mulţimea de convergenţă
A = (−1, 1]. Deci D = A = (−1, 1].
(ii) Se aplică teoremele 6.42 şi 6.48.
∑∞
(iii) f ′ (x) = (−1)n−1 xn−1 = 1+x 1
, x ∈ (−1, 1). Rezultă f (x) =
∫ 1 n=1
1+x dx = ln(1 + x) + c, x ∈ (−1, 1). Pentru x = 0 se obţine c = f (0) = 0.
Deci f (x) = ln(1 + x), x ∈ D.
(iv) Aplicând teorema lui Abel de continuitate ı̂n x = 1, rezultă egali-
∑
∞
tatea (−1)n−1 n1 = ln 2. Să notăm cu (sn ) şirul sumelor parţiale pentru
n=1
∑
∞
seria (−1)n−1 n1 . Conform observaţiei 3.40-b), avem:
n=1

1
| ln 2 − sn | ≤ , ∀n ∈ N∗ .
n+1

Pentru a calcula ln 2 cu o precizie de 10−4 , este suficient ca n+1

1
< 10−4 ,
echivalent cu n > 9999. Deci trebuie ı̂nsumaţi 10000 de termeni pentru a
obţine precizia dorită.

6.41 (i) Fie an = [ (2n−1)!! ∗

(2n)!! ] , n ∈ N şi a0 = 1.
2

Raza de convergenţă este r = 1, iar mulţimea de convergenţă A = [−1, 1)

(vezi problema 3.12-21).
322

(ii) Se aplică teoremele 6.42 şi 6.48.

(iii) Derivând seria de puteri termen cu termen, obţinem:
∑∞ ∑
∞
f ′ (x) = [ (2n−1)!! 2
(2n)!! ] nx
n−1 şi f ′′ (x) = [ (2n−1)!!
(2n)!! ] n(n − 1)x
2 n−2 , x ∈
n=1 n=2
(−1, 1). Se obţine E(x) = 0, ∀x ∈ (−1, 1).

6.42 Raza de convergenţă a seriei iniţiale este r = lim |a|an+1n|

| = 1. În
n→∞
punctele x = −1, x = 1, seria este divergentă deoarece termenul ei general
nu converge la 0. Prin urmare, mulţimea ei de convergenţă este intervalul
∞ (
∑ )
(−1, 1) . Dacă notăm 1 + n1 xn = f (x) , suma seriei iniţiale, integrând
n=0
termen cu termen egalitatea avem
∫ x ∞ (
∑ )∫ x ∞
∑
1 n xn+1
f (t) dt = 1+ t dt = ,
0 n 0 n
n=0 n=0

∑
∞
xn+1
pentru orice x ∈ (−1, 1) . Mulţimea de convergenţă a seriei obţinute, n ,
n=0
este intervalul [−1, 1) ; ea nu coincide, aşadar, cu mulţimea de convergenţă
a seriei iniţiale.

6.43 Domeniul de definiţie al funcţiei f reprezintă, de fapt, mulţimea

de convergenţă a seriei de puteri din partea dreaptă a egalităţii. Raza de
convergenţă a acestei serii este 1. Seria numerică obţinută ı̂n cazul x = 1
este convergentă conform criteriului lui Leibniz, ı̂n timp ce, dacă x = −1,
∑
∞
−1 ∑
∞
1
seria 3n+1 este divergentă deoarece seria 3n+1 are aceeaşi natură cu
n=0 n=0
∑
∞
1
seria armonică n. Concluzionăm că domeniul de definiţie al funcţiei f
n=0
este intervalul (−1, 1] .
Conform teoremei de continuitate a lui Abel 6.42, rezultă că funcţia f
este continuă pe intervalul (−1, 1] , iar teorema de derivare termen cu termen
6.48 justifică derivabilitatea funcţiei pe intervalul (−1, 1) .
Avem:
(∞ )′ ∞
∑ x3n+1 ∑ (3n + 1) x3n
′ n
f (x) = (−1) = (−1)n =
3n + 1 3n + 1
n=0 n=0
∞
∑ 1
= (−1)n x3n = , ∀x ∈ (−1, 1) .
1 + x3
n=0
 323

Integrăm acum şi avem:

∫ x
1 1 (x + 1)2 1 2x − 1 π
f (x) = dt = ln + √ arctg √ + √ , x ∈ (−1, 1) .
0 1+t
3 6 x −x+1
2
3 3 6 3
Aplicând ı̂n punctul x = 1 teorema de continuitate a lui Abel 6.42 obţinem
∞
∑ 1 1 π
(−1)n = f (1) = lim f (x) = ln 2 + √ .
3n + 1 x→1,x<1 3 6 3
n=0

Folosind observaţia 3.40-b) rezultă că

 ( )
 1 1 (−1) n  1
S − 1 − + − ... + < , ∀n ∈ N.
 4 7 3n + 1  3n + 4
În consecinţă, pentru a fi siguri că are loc relaţia din enunţ ar fi suficient ca
1 1
3n+4 < 100 , relaţie echivalentă cu n > 32.

∑
∞ n
6.44 (i) În problema 6.40 am văzut că (−1)n−1 xn = ln(1 + x), x ∈
n=1
(−1, 1]. Conform teoremei lui Abel de continuitate pentru x = 1, rezultă
∑
∞
(−1)n−1 n1 = ln 2.
n=1
∑
∞
xn
(ii) Întâi, se arată că n+1 = − ln(1−x)
x , x ∈ (−1, 1). Apoi, facând
n=0
1
x= 3 se obţine suma seriei cerute.
∑
∞ n
x x , x ∈ R, se obţine:
∑
∞
(iii) Utilizând dezvoltarea n! = e (−1)n 2n+3
n! =
n=0 n=0
∑
∞
(−1)n−1 ∑
∞
(−1)n
−2 (n−1)! +3 n! = −2e−1 + 3e−1 = e−1 .
n=1 n=0
(iv) Se procedează ca la (iii).
∑
∞
x2n
(v) Folosind dezvoltarea (−1)n (2n)! = cos x, x ∈ R, obţinem
n=0
∞
∑ ∑ ∞
π 2n
π 2n n(6) π
n
(−1) 2n = (−1) = cos − 1.
6 (2n!) (2n)! 6
n=1 n=1

(vii) Se procedează ca la (iii).

∑
∞
α(α−1)...(α−n+1) n
6.45 (i) În seria binomială (1 + y)α = 1 + n! y , y ∈
n=1
√ √ 1
(−1, 1), se consideră y = x3 şi α = 12 . Rezultă f (x) = x+3= 3(1+ x3 ) 2 =
∑∞ √
3 (−1) ·3·5·...·(2n−3)
n−1
1+ 6n ·n! xn , x ∈ (−3, 3).
n=1
324

Apoi, ı̂n seria binomială se consideră y = x3 şi α = − 12 . Rezultă g(x) =

∑
∞
(−1)n ·3·5...·(2n−1) n+1
√x (1 + x )− 2 = 1 +
1
√x
x+3
= 3 3
√1
3 6n ·n! x , x ∈ (−3, 3).
n=1
(ii) Tot ı̂n seria binomială considerăm y = −t2 şi α = − 12 . Rezultă
∑
∞
= (1 − t2 )− 2 = 1 +
1 (2n−1)!! 2n
(2n)!! t , t ∈ (−1, 1).
1
g(t) = √1−t 2
n=1
∑
∞
(2n−1)!! x2n+1
Prin integrare termen cu termen obţinem arcsin x = x+ (2n)!! 2n+1 ,
n=1
x ∈ (−1, 1). Deoarece seria de puteri din membrul drept este conver-
gentă şi ı̂n punctele 1 şi −1 (vezi problema 3.6-13), rezultă că mulţimea
∑
∞
(2n−1)!! 1
de convergenţă este [−1, 1]. Pentru x = 1 se obţine π2 = 1 + (2n)!! 2n+1 .
n=1

6.46 (i) Dezvoltarea ı̂n jurul punctului x = 0 se obţine astfel:

1 1 1 1∑
∞ ( x )n 1 ∑ (−1)n ∞
= x = (−1)n = xn ,
x+2 21+ 2 2 2 2 2n
n=0 n=0

pentru orice x ∈ R astfel ı̂ncât x2 ∈ (−1, 1) sau, echivalent, x ∈ (−2, 2).

Dezvoltarea funcţiei f ı̂n jurul punctului x = 1 are forma:
∞
∑
f (x) = an (x − 1)n , (an )n∈N ⊆ R, |x − 1| < r,
n=0

unde r ≥ 0 este raza de convergenţă a seriei. Avem:

∑ ∞
1 1
= = (−1)n (x − 1)n , |x − 1| < 1.
x+2 1 + (x − 1)
n=0

(ii) Rezolvarea ı̂n cazul funcţiei g este analogă cu cea de la punctul (i),
iar pentru funcţia h vom scrie:
x x 3 2
h(x) = = = − .
x2 + 5x − 6 (x − 2)(x − 3) x−3 x−2

Vom dezvolta apoi ı̂n serie funcţiile h1 (x) = 1

x−3 , x ∈ R\{3}, respectiv
1
h2 (x) = x−2 , x ∈ R\{2}.
De exemplu, ı̂n jurul punctului x = 0 avem

1 ∑ ( x )n
∞ ∑ 1 ∞
1 −1 1
= =− =− xn ,
x−3 3 1− x
3 3 3 3n+1
n=0 n=0
 325

∑
∞
pentru x ∈ (−3, 3) şi, analog, 1
x−2 =− 1
2n+1
xn , pentru x ∈ (−2, 2). În
n=0
final, obţinem dezvoltarea ı̂n jurul punctului x = 0 pentru funcţia h:
( ∞ ) ( ∞ )
x ∑ 1 ∑ 1
h(x) = 2 =3 − xn
−2 − x n
=
x + 5x − 6 3n+1 2n+1
n=0 n=0
∞ (
∑ )
−1 1
= + n xn ,
3n 2
n=0

pentru x ∈ (−3, 3) ∩ (−2, 2) sau, echivalent, x ∈ (−2, 2).

6.47 (i) O primă variantă este ca, folosind dezvoltarea ı̂n serie de pu-
∑∞ n
teri ln (1 + x) = (−1)n−1 xn , x ∈ (−1, 1), să găsim scrierea funcţiei
( ) n=1
ln 1 − x + x2 ca o serie de puteri. Avem:

( ) 1 + x3 ( )
ln 1 − x + x2 = ln = ln 1 + x3 − ln (1 + x) =
1+x
∑∞ ∑∞ ∑ ∞
n−1 x
3n
n−1 x
n (−1)n−1 ( 3n )
= (−1) − (−1) = x − xn ,
n n n
n=1 n=1 n=1

relaţiile având loc pentru orice x ∈ (−1, 1) . Faptul că dezvoltările precedente
au loc pe intervalul (−1, 1) justifică şi că raza de convergenţă a seriei din
partea dreaptă a semnului egal este 1.
Cea de-a două variantă este că, ı̂n egalitatea din enunţul problemei, să
considerăm seria( din dreapta ) semnului egal şi să demonstrăm că suma ei
este egală cu ln 1 − x + x2 , oricare ar fi x ∈ (−1, 1) . Pentru aceasta nu
avem decât să scriem şirul de egalităţi precedent ı̂n ordine inversă.
Ar mai fi şi o (a treia variantă,
) dar mai complicată: calculăm derivata
funcţiei f (x) = ln 1 − x + x2 , x ∈ R şi dezvoltăm ı̂n serie de puteri funcţia
f ′ (x) = 1−x+x
2x−1
2 . În final, integrăm termen cu termen egalitatea obţinută.

(ii) Să scriem explicit seria din dreapta semnului egal:

∞
∑ (−1)n−1 ( 3n ) ( ) −1 ( 6 ) 1( 9 )
x − xn = x3 − x + x − x2 + x − x3 + ...,
n 2 3
n=1

pentru orice x ∈ (−1, 1) şi să observăm că ea este ı̂ntr-adevăr o serie de
326

puteri. Avem:
∞
∑ ∞ ∞
(−1)n−1 ( 3n ) ∑ (−1)n−1 3n ∑ (−1)n−1 n
x −x =
n
x − x =
n n n
n=1 n=1 n=1
∞
∑ ∞
∑ ∞
∑
(−1)k−1 n−1
(−1) (−1)3k−1
= x3k − xn − x3k =
k n 3k
k=1 n=1,n̸=3k k=1
∞
( ) ∞
∑ (−1)k−1 (−1)3k−1 ∑ (−1)n−1 n
= − x −
3k
x .
k 3k n
k=1 n=1
n̸=3k

Prin urmare, coeficienţii acesteia sunt



 (−1)n−1
 − , n = 3k + 1 sau n = 3k + 2
n
an = , k ∈ N.
 (−1) 3 −1 (−1)n−1
n

 − , n = 3k
n/3 n

1√
Raza de convergenţă se calculează folosind formula r = . Mai ı̂ntâi,
lim n
|an |
n→∞
avem:
v 
u √
√ u (−1)n−1  n 1
lim n
|an | = lim t
n
 −  = lim = 1 şi
n→∞
n̸=3k
n→∞
n̸=3k
 n  n→∞
n̸=3k
n
v 
u
√ u (−1)k−1 (−1)3k−1 
lim n |an | = lim 3k t− −  = 1,
n→∞
n=3k
k→∞  k 3k 

deci r = 1.

1
6.48 (i) Se foloseşte dezvoltarea III din corolarul 6.57 şi se obţine 1+x2
=
∑
∞
(−1)n x2n , x ∈ (−1, 1).
n=0
∑
∞
1
(ii) Se integrează termen cu termen seria de la (i) (−1)n t2n = 1+t2
,
n=0
∑
∞ 2n+1
t ∈ (−1, 1), pe [0, x], unde x ∈ (−1, 1) şi se obţine arctgx = (−1)n x2n+1 ,
n=0
x ∈ [−1, 1], deoarece seria de puteri din dezvoltarea funcţiei arctgx este
convergentă şi ı̂n punctele 1 şi −1.
 327

(iii) În seria binomială

α α(α − 1) 2 α(α − 1) . . . (α − n + 1) n
(1 + y)α = 1 + y+ y + ... + y + ...,
1! 2! n!
y ∈ (−1, 1),

se consideră y = −x şi α = −2. Rezultă

1
= 1 + 2x + 3x2 + . . . + (n + 1)xn + . . . , x ∈ (−1, 1).
(1 − x)2

(iv) sin2 x = 12 − 12 cos 2x, pentru orice x ∈ R şi utilizând dezvoltarea

ı̂n serie de puteri a funcţiei cos x (VI din corolarul 6.57), obţinem sin2 x =
∑∞
(−1)n ·22n 2n
(2n)! x , x ∈ R.
n=1
∑
∞
x 2n
(v) Folosind dezvoltarea funcţiei cos x se obţine f (x) = (−1)n (2n+2)! ,
n=0
x ∈ R.
(vi) f (x) = ln(1 + x) − 41 ln(1 − x) + 12 arctgx.
1
4
∑∞ n
Din problema 6.40 avem ln(1 + x) = (−1)n−1 xn , x ∈ (−1, 1). În
n=1
dezvoltarea funcţiei ln(1 + x), se trece x ı̂n −x şi se găseşte ln(1 − x) =
∑∞ n
− n , x ∈ (−1, 1).
x
n=1
Dezvoltarea funcţiei arctgx o avem la punctul (ii) de mai sus. Astfel
∑
∞ 4n+1
4n+1 , x ∈ (−1, 1).
x
obţinem f (x) =
n=0
∑
∞
xn
(vii) Folosind dezvoltarea ex = n! , x ∈ R, se obţine dezvoltarea
n=0
∑
∞
e2 2n (x−1)n
cerută e2x = n! , x ∈ R.
n=0

∑
∞
6.49 Se foloseşte teorema 6.49 şi relaţia f (−x) = (−1)n an xn , x ∈
n=0
(−r, r).

6.50 De fapt, trebuie să scriem dezvoltarea funcţiei f (x) = x1 ı̂n serie
Taylor ı̂n jurul punctului x = 1. Considerând y = x − 1 ı̂n dezvoltarea
∑
∞
1
1+y = (−1)n y n , |y| < 1, avem:
n=0

∑ ∞
1 1
= = (−1)n (x − 1)n , pentru |x − 1| < 1.
x 1 + (x − 1)
n=0
328

Prin urmare, an = (−1)n , pentru orice n ∈ N, iar r = 1.

6.51 Egalitatea din enunţul problemei se poate scrie şi ı̂n forma: sin x =
∑
∞
( an xn ) cos x, |x| < π2 . Să considerăm dezvoltările ı̂n serie ale funcţiilor
n=0
trigonometrice:
∞
∑ (−1)n
sin x = cn xn , unde c2n+1 = şi c2n = 0, ∀n ∈ N, x ∈ R,
(2n + 1)!
n=0

şi
∞
∑ (−1)n
cos x = bn xn , unde b2n = şi c2n+1 = 0, ∀n ∈ N, x ∈ R.
(2n)!
n=0

Deoarece funcţia tangentă este impară, coeficienţii de rang par, a2n , sunt
egali cu 0 (conform problemei 6.49). Relaţia iniţială se rescrie acum:
∞
(∞ )( ∞ )
∑ ∑ ∑ π
cn xn = an xn bn xn , |x| < .
2
n=0 n=0 n=0

În partea dreaptă a relaţiei anterioare vom face produsul Cauchy al seriilor,
iar apoi, folosind teorema 6.49, vom identifica coeficienţii seriei obţinute cu
cei ai seriei din partea stânga. Vom obţine:

∑
2n+1
c2n+1 = ak b2n+1−k = a0 b2n+1 + a1 b2n + ... + a2n b1 + a2n+1 b0 =
k=0
= a1 b2n + a3 b2n−2 + ... + a2n−1 b2 + a2n+1 b0 , ∀n ∈ N

şi prin ı̂nlocuirea coeficienţilor obţinem relaţia de recurenţă căutată:

(−1)n (−1)n (−1)n−1 (−1)2

= a1 + a3 + ... + a2n−1 + a2n+1 · 1, ∀n ∈ N.
(2n + 1)! (2n)! (2n − 2)! (2)!

În cazul n = 0, rezultă 1 = a1 · 1, deci a1 = 1. Dacă n = 1, avem −1 3! =

a1 −1
2! + a3 , deci a3 = 1
3 , iar ı̂n situaţia ı̂n care n = 2, relaţia devine 1
5! =
a1 −1 −1
4! + a3 2! + a5 . Prin urmare, a5 = 15 .
2

6.52 (i) x−1x+1 = t ⇔ x = 1−t ; funcţia g : (0, +∞) → (−1, 1), g(x) = x+1 ,
1+t x−1

1−t = ln(1 + t) − ln(1 − t)

este bijectivă. Din problema 6.49-(vi) rezultă ln 1+t
 329

∑
∞
t2n+1
= 2 2n+1 , t ∈ (−1, 1). Făcând substituţia 1+t
1−t = x, se obţine ln x =
n=0
∑∞ 2( x−1 )n
x+1
2n+1 , x > 0.
n=0
(ii) Pentru x ∈ ( 12 , 1), avem x−1
x+1 ∈ (− 31 , 0), deci | x−1
x+1 | < 3 . Dacă notăm
1

2( x−1 )n ∗
an = 2n+1 , n ∈ N, atunci se observă că | an+1
x+1
an | ≤ 3 = λ, ∀n ∈ N . Conform
1

observaţiei 3.40-a), pentru a aproxima ln x cu o precizie de 10−3 , trebuie să

determinăm n ∈ N∗ , astfel ı̂ncât |an | · 1−λ
λ
≤ ε, pentru n ∈ N. Pentru
∗
aceasta, este suficient să găsim N ∈ N astfel ı̂ncât 2n+1 1
· 1−λ
λ
≤ 10−3 . Se
găseşte N = 250.
(iii) Considerând x = 2 ı̂n dezvoltarea obţinută la punctul (i), se găseşte
∑
∞
1
ln 2 = 2 (2n+1)3n . Procedând ca la (ii), se găseşte N = 2500. Conform
n=0
observaţiei 3.40-a), ln 2 este aproximativ egal cu numărul sN = s2500 =
1
a0 + a1 + a2 + . . . + a2500 = 2(1 + 3·3 + 5·31 2 + . . . + 5001·3
1
2500 ).

6.53 Teorema de derivare termen cu termen justifică faptul că pentru

ca o funcţie să fie dezvoltabilă ı̂n serie de puteri pe un interval (a, b) este
necesar ca ea să fie de clasă C ∞ pe (a, b) . Funcţia din enunţul problemei
este un exemplu (datorat lui Cauchy) care ilustrează că această condiţie nu
este şi suficientă: f este de clasă C ∞ pe R, dar nu este dezvoltabilă ı̂n serie
Taylor ı̂n jurul originii. Să argumentăm, mai ı̂ntâi, prima afirmaţie. Pentru
orice x ̸= 0 există derivata de ordinul n a funcţiei şi este dată de formula
( )
f (n) (x) = P3n x1 e− x2 , n ∈ N, unde (P3n )n∈N este un şir de polinoame care
1

se poate determina (P3n este un polinom de grad 3n). Vom demonstra acum
că f este indefinit derivabilă ı̂n punctul x = 0 prin inducţie. Considerăm
propoziţia Q (n) : ”f este de n ori derivabilă ı̂n x = 0 şi f (n) (0) = 0” şi să
justificăm că Q (1) este adevărată. Pentru aceasta aplicăm teorema 5.15 (o
consecinţă a teoremei lui Lagrange): funcţia f este continuă pe R, derivabilă
pe R {0}, există lim f ′ (x) = lim x23 e− x2 = 0, prin urmare există f ′ (0) = 0.
1

x→0 x→0
Pentru a justifica implicaţia Q (n) =⇒ Q (n + 1) se procedează similar: se
aplică teorema 5.15 funcţiei f (n) : R → R ı̂n punctul x = 0; va rezulta
că există f (n+1) (0) = 0. Deci propoziţia Q (n) este adevărată pentru orice
n ∈ N, ceea ce ı̂nseamnă că f este indefinit derivabilă ı̂n x = 0. În concluzie,
f este de clasă C ∞ pe R.
Să presupunem acum că f este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n jurul punc-
tului x = 0 :
∑∞
f (x) = an xn , pentru orice x ∈ (−r, r) , r > 0.
n=0
330

(n)
Aplicând teorema de unicitate 6.49 obţinem că an = f n!(0) = 0, pentru
orice n ∈ N, deci f (x) = 0, pentru orice x ∈ (−r, r) , absurd!
∑∞
 (−1)n 2n
t ∈ R\{0}
sin t (2n+1)! t ,
6.54 = n=0
t 
1, t = 0.
Integrând seria termen cu termen pe [0, x], x ∈ R, se obţine:
∫ x ∑ ∞
sin t (−1)n x2n+1
f (x) = dt = , x ∈ R.
0 t (2n + 1)!(2n + 1)
n=0

∫ 1 ∑
∞
(−1)n
Pentru x = 12 , avem f ( 21 ) = 2
0
sin t
t dt = (2n+1)!(2n+1)·22n+1
. În continuare
n=0
se procedează ca la problema 6.51-(iii).

6.55 a) Integrând termen cu termen pe intervalul [0, 1] dezvoltarea sin x2 =

∑
∞
(−1)n 4n+2
(2n+1)! x , x ∈ R (teorema 6.46) obţinem:
n=0

∫ ∞
∑ ∫ 1 ∞
∑
1
2 (−1)n 4n+2 (−1)n
sin x dx = x dx = .
0 (2n + 1)! 0 (4n + 3) (2n + 1)!
n=0 n=0

Putem aproxima integrala (suma seriei) prin suma parţială Sn a seriei nu-
merice din dreapta semnului egal:
∫ 
 1  1
 sin x dx − sn  = |rn | ≤
2
, ∀n ∈ N,
 (4n + 7) (2n + 3)!
0

unde prin rn am notat restul de ordin n al seriei (vezi observaţia 3.40-b).

Prin urmare, pentru a calcula integrala cu precizie de 10−3 este suficient să
alegem n ∈ N, astfel ı̂ncât (4n+7)(2n+3)!
1
≤ 1013 . Inegalitate care este adevărată
pentru orice n natural, n ≥ 1. Se calculează atunci s1 ∫= a0 + a1 , unde am
(−1)n 1
notat an = (4n+3)(2n+1)! . Astfel s1 = 13 − 42
1
= 1342 deci 0 sin x dx ≈ 42 .
2 13

∑
∞ 2n+1
b) Integrăm termen cu termen dezvoltarea arctgt = (−1)n t2n+1 , t ∈
[ ] n=0
[−1, 1] pe intervalul 0, 12 şi obţinem:
∫ 1
∑ (−1)n ∞ ∫ 1 ∞
∑
2 arctg t 2 (−1)n
dt = t2n dt = .
0 t 2n + 1
n=0 0 n=0
(2n + 1)2 22n+1
 331

La fel ca la punctul a) avem:

∫ 1 
 2 arctg t 
  1
 dt − sn  = |rn | ≤ , ∀n ∈ N
 0 t  (2n + 3)2 22n+3

şi pentru a calcula integrala cu o precizie de 10−3 vom alege n aşa ı̂ncât
1
(2n+3)2 22n+3
≤ 1013 . Inegalitate care este verificată pentru orice n ∈ N, n ≥ 2.
(−1) n
2 22n+1 , vom calcula s2 = a0 +a1 +a2 = 2 − 72 + 800 = 7200 .
1 1 1 3509
Notând an = (2n+1)
∫1
Deci 02 arctgt
t dt ≈ 7200 .
3509
∫ 1
2 ∑
∞
1
c) 02 et dt = n!·22n+1 (2n+1)
. Notând an = n!·22n+11 (2n+1) pentru orice
n=0
n ∈ N şi cu (sn ) şirul sumelor parţiale asociat, avem:
∫ 1 
 2 2  1
  1 1
 et dt − sn  ≤ an 4 1 = < 3 , ∀n ∈ N, n ≥ 3
 0  1− 4 3 · n! · 22n+1 (2n + 1) 10

∫ 1
2
(conform observaţiei 3.40-a). Atunci 2
0 et dt ≈ s3 = a0 +a1 +a2 +a3 = 14649
26880 .

∑
∞
6.56 (i) f (x) = (−1)n x6n , x ∈ (−1, 1).
n=0
(ii) Se aplică teorema 6.48 şi se găseşte f (100) (0) = 0.
∑∞
(iii) Avem 1+t 1
4 = (−1)n t4n , t ∈ (−1, 1) şi, prin integrare termen cu
n=0
∑
∞ 4n+1
termen pe [0, x], cu x ∈ (−1, 1), se obţine g(x) = (−1)n x4n+1 , x ∈ (−1, 1).
n=0
Seria obţinută este convergentă şi ı̂n punctele 1 şi −1 deci mulţimea sa de
convergenţă este A = [−1, 1].

6.57 Se foloseşte criteriul lui Weierstrass (teorema 6.27) şi teorema 6.37.

6.58 Se arată uşor că f este derivabilă pe (−1, ∞) (ı̂n punctul 0 se poate
aplica, de exemplu, definiţia).
∑
∞ n+1
Din dezvoltarea ln(1 + x) = (−1)n xn+1 , x ∈ (−1, 1) (vezi problema
n=0
ln(1+x) ∑
∞ n
6.49) se obţine că f (x) = x = x
(−1)n n+1 , x ∈ (−1, 1)\{0}, egalitate
n=0
ce se verifică şi pentru x = 0.
Cum seria de puteri obţinută este convergentă ı̂n punctul 1, rezultă că
∑∞
xn
egalitatea f (x) = (−1)n n+1 are loc pentru orice x ∈ (−1, 1].
n=0
332

6.59 (i) Să notăm f (x) = xn ln x, x ∈ (0, 1] , n ∈ N∗ fiind fixat şi să
studiem variaţia funcţiei f pe domeniul de definiţie. Soluţia ecuaţiei f ′ (x) =
0 este x) = e− n , n ∈ N∗(. Pentru
1
( ] că f este descrescătoare pe intervalul
−n
1
−n1
−n
1
0, e şi crescătoare pe e , 1 , rezultă că x = e este punct de minim
( 1)
pentru f . Avem 0 ≥ f (x) ≥ f e− n = − en 1
, pentru orice n ∈ N∗ , ceea ce
∑
∞ ∑
∞
antrenează |xn ln x| ≤ en 1
, pentru orice n ∈ N∗ . Seria 1
en2
= 1e n2
1
este
n=1 n=1
evident convergentă, prin urmare cn = en 1
, pentru orice n ∈ N∗ .
(ii) Funcţia f este continuă pe [0, 1] (a se vedea problema 4.48-(i)), deci
integrabilă Riemann pe [0, 1]. În dezvoltarea dată trecem x ı̂n −x şi obţinem
∑∞ n
ln (1 − x) = − x
n , x ∈ [−1, 1) . Aplicăm această relaţie ı̂n calculul inte-
n=1
gralei:
∫ 1 ∑∞ ∫
1 1 n
f (x) dx = − x ln xdx =
0 n 0
n=1
∞
(( ) 1 ∫ 1 )
∑ 1 xn+1  x n
=− ln x  − dx =
n n+1 0 0 n+1
n=1
∑∞ ∫ 1 ∑∞
1 1
= xn dx = 2 =
n (n + 1) 0 n (n + 1)
n=1 n=1
∑∞ [ ] ∞
∑
1 1 π2 1
= − = 2 − = 2 − .
n(n + 1) (n + 1)2 6 n2
n=1 n=1

∑
∞ ∑
∞
6.60 (i) Din y(x) = an xn , rezultă y ′ (x) = nan xn−1 , y ′′ (x) =
n=0 n=1
∑
∞
n(n − 1)an xn−2 ;
n=2
y(0) = 0 ⇒ a0 = 0;
y ′ (0) = 1 ⇒ a1 = 1;
∑
∞ ∑
∞
y ′′ − y = 0 ⇔ n(n − 1)an xn−2 − nan xn−1 = 0
n=2 n=1
∑
∞
⇔ [(n + 1)nan+1 − nan ]xn−1 = 0.
n=1
Utilizând teorema 6.49, rezultă (n+1)an+1 −an = 0, pentru orice n ∈ N∗ .
∑
∞ n
1
Rezultă an = n! , n ∈ N∗ . Deci y(x) = n! = e − 1.
x x
n=1
La fel se procedează pentru (ii).
 Note istorice

Prezentăm ı̂n continuare un scurt istoric al câtorva noţiuni utilizate ı̂n acest
volum. Menţionăm că sursa acestor note o constituie cărţile scrise de Bour-
baki [3], Florica Câmpan [5], [6], Solomon Marcus [12], Dan I. Papuc [13] şi
Isaac Schoenberg [19].
Este firesc să precizăm pentru ı̂nceput semnificaţia acestui domeniu fun-
damental al Matematicii, cel al Analizei matematice. Cuvântul Matematică
provine din grecescul matima care ı̂nseamnă cunoaştere, ştiinţă, iar termenul
de Analiză a fost introdus ı̂n Matematică de Viète (1540-1603), cu sensul său
obişnuit şi anume: cercetarea unui fenomen prin determinarea şi analizarea
fiecărui element al său.

Mulţimea numerelor reale

Probabil că primele elemente ştiinţifice de astronomie, biologie sau me-
dicină au apărut ı̂ncă din preistorie, acum aproximativ trei milioane de ani.
Sunt consemnate primele desene rupestre, multe conţinând figuri geome-
trice. Aspectele practice ale vieţii primitive, nevoia de a evalua şi compara
au condus la introducerea conceptului de număr. Au fost descoperite tăbliţe
datate acum cinci mii de ani (ce constituiau adevărate dicţionare) care
conţin clasificări şi cunoştinţe despre animale, plante, elemente de medicină,
astronomie dar şi elemente de matematică, de exemplu: tabele numerice
sau probleme şi soluţii concrete, particulare ale acestora, neexistând ı̂nsă
demonstraţii globale. Există documente vechi de peste două mii de ani
despre existenţa numerelor raţionale pozitive care erau cunoscute de către
egipteni şi babilonieni. Grecii antici foloseau denumirea de număr pentru
număr natural şi mărime pentru număr raţional pozitiv. În matematica
greacă era admisă ideea că lungimea unui segment poate fi reprezentată

333
334

doar prin numere sau mărimi. Eudoxos din Cnid (408-355 ı̂.H.) a scris o
teorie completă a numerelor raţionale. Un rezultat remarcabil este obţinut
de matematicienii din Şcoala lui Pitagora (sec. 6-5 ı̂.H.): existenţa seg-
mentelor a căror lungime nu este nici număr (număr natural), nici mărime
(număr raţional pozitiv), pe care le-au numit segmente incomensurabile, iar
lungimile acestora mărimi incomensurabile (de fapt numere iraţionale). S-a
demonstrat prin reducere la absurd că lungimea diagonalei unui pătrat nu
poate fi nici număr natural, nici număr raţional pozitiv. În Elementele lui
Euclid se scrie că: ”mărimile incomensurabile nu sunt rapoarte de numere”.
Mai târziu, odată cu descoperirea a două sensuri diferite pentru anumite
mărimi, au fost introduse şi numerele negative. Aceste numere apar ı̂n
lucrările lui Diofante din Alexandria (sec. 3 d.H.). Prin descoperirea nu-
merelor iraţionale şi a numerelor negative s-a ajuns la mulţimea numerelor
reale (denumite aşa probabil ı̂n sec. 16-17, odată cu descoperirea numerelor
imaginare ı̂n analiza complexă). Un număr real era definit ca lungime a
unui segment de dreaptă măsurat cu un segment unitate fixat. Această
definiţie geometrică (număr real = lungimea unui segment) avea să fie uti-
lizată până ı̂n secolul 19 când s-a realizat o teorie riguroasă a numerelor
reale prin construcţiile1 lui Weierstrass (1815-1897), Cantor (1845-1918)
şi Dedekind (1831-1916). În 1900, Hilbert (1862-1943) a dat o definiţie
axiomatică a structurii numerelor reale (fără a utiliza mulţimea numerelor
raţionale), definiţie care este folosită ı̂n mod curent (definiţia 1.22).
La mijlocul secolului 19 s-au introdus numerele reale algebrice şi nu-
merele reale transcendente (termenul transcendent a fost definit de Leibniz
ı̂n 1679). În 1844, Liouville (1809-1882) a demonstrat existenţa numerelor
transcendente, construind efectiv astfel de numere, numite numere Liou-
ville. În 1937, Mahler a arătat că există numere transcendente care nu sunt
numere Liouville. Gelfond ı̂n 1934 şi Schneider ı̂n 1935 au demonstrat că
orice număr de forma ab (unde a este un număr algebric diferit de 0 şi 1, iar
b este un număr algebric iraţional) este un număr transcendent.
Existenţa numărului π a fost bănuită ı̂ncă din preistorie, când s-a con-
statat că raportul dintre lungimea unui cerc şi diametrul său era apropiat de
3. Astfel, pe tăbliţele de lut ars descoperite ı̂n Mesopotamia apare valoarea
π = 3. Egiptenii, aproximând( aria )3 cercului cu aria octogonului regulat
ı̂nscris ı̂n cerc, au găsit π = 4 89 = 3, 16 valoare care, deşi nu oferea o
aproximaţie satisfăcătoare, reprezenta un mare progres. Arhimede (287-
212 ı̂.H.) a determinat primele două zecimale corecte şi anume π = 3, 14.
În secolul 5 d.H., Aryabhatta folosea valoarea π = 3, 1416 ca să constru-
1
vezi Precupanu A.M. [17] şi Macovei E. [11]
 335

iască un tabel de sinusuri. Matematicianul chinez Tzu Ciun-Ciji (430-501)

a stabilit primele şase zecimale exacte ale numărului π, prin inegalitatea
3, 1415926 < π < 3, 1415927. În 1882, Lindemann (1852-1939) a demonstrat
că π este transcendent, arătând astfel imposibilitatea realizării cuadraturii
cercului şi anume, construirea unui pătrat cu arie egală cu aria unui cerc
dat.
Numărul e a fost introdus pentru prima dată ı̂n 1748 de către Euler
((1707-1783)
)n ca bază a logaritmilor naturali. Convergenţa şirului xn =
1 + n1 a fost pusă ı̂n evidenţă ı̂n 1728 de către Daniel Benoulli (1700-
1782), rezultat generalizat ı̂n 1743 de către Euler pentru ex . Iraţionalitatea
lui e a fost demonstrată ı̂n 1815 de către Fourier (1768-1830). Mai mult,
Hermite (1822-1901) a demonstrat ı̂n 1873 că numărul e este transcendent.
Faptul că şirul un = 1 + 12 + 13 + . . . + n1 este divergent a fost stabilit ı̂n 1689
de către Iacob Bernoulli (1654-1705). Euler a fost cel care a demonstrat
convergenţa şirului vn = 1 + 12 + . . . + n1 − ln n ı̂n 1734 şi a notat limita sa cu
c, constanta care ı̂i poartă numele; tot el a obţinut valoarea aproximativă a
lui c cu 16 zecimale exacte: 0,5772156649015329. Nu se cunoaşte ı̂ncă dacă
c este un număr raţional sau nu.√
Numărul iraţional Φ = 1+2 5 = 1, 6180339887... este numit numărul de
aur pentru că simbolizează armonia şi frumuseţea. Numărul de aur apare ı̂n
construcţia laturii pentagonului regulat. Proprietăţile acestui poligon, stu-
diate de Şcoala lui Pitagora, au contribuit probabil la alegerea pentagonului
regulat stelat ca semn de recunoaştere pentru membrii acestei şcoli. În
studiul rapoartelor şi proporţiilor, Eudoxos din Cnid a numit acest raport
secţiunea de aur (sectio aurea): a+b a
a = b = Φ.

a b

La grecii antici, un om era considerat frumos dacă anumite distanţe din-

tre părţile corpului se aflau ı̂n raportul de aur. Pictorul olandez Mondrian a
folosit ı̂n tablourile sale dreptunghiul de aur cu raportul de 1,6 ı̂ntre lungimea
şi lăţimea laturilor tabloului. Numărul de aur se regăseşte şi ı̂n şirul (xn )
definit de Fibonacci (1170-1240): lim xxn+1 n
= Φ (vezi problema 2.36-a)).
n→∞
Regulile de calcul cu ∞ au fost stabilite de Wallis (1616-1703). Cer-
cetarea riguroasă a infinitului a ı̂nceput ı̂n secolul 19, odată cu lucrarea
”Paradoxurile infinitului” a lui Bolzano (1781-1848) publicată postum ı̂n
1850. O contribuţie esenţială la dezvoltarea teoriei mulţimilor a fost adusă
de matematicianul german Cantor (1845-1918). În 1873 el a publicat lu-
crarea ”Grundlegen allgemeinen Mannigfoltigkeitslehre” (Fundamentele unei
336

teorii generale a mulţimilor) ı̂n care introduce noţiunile de relaţie, element,

mulţime, relaţia ”a aparţine” ı̂ntre element şi mulţime, operaţii cu mulţimi
şi defineşte noţiunile de relaţie de echipotenţă şi cardinal, punând bazele
Teoriei mulţimilor. Cu ajutorul noţiunii de cardinal a putut fi posibilă cerce-
tarea şi cunoaşterea infinitului. Cantor a obţinut rezultate uluitoare despre
mulţimile infinite, de exemplu: mulţimea numerelor reale cuprinse ı̂ntre 0 şi
1 este echivalentă cu mulţimea punctelor planului şi echivalentă de aseme-
nea cu mulţimea punctelor spaţiului. Sau mulţimea numerelor algebrice este
mai mică decât mulţimea numerelor transcendente, afirmaţie care a provo-
cat o polemică aprinsă pentru că ı̂n acea vreme nu se cunoşteau prea multe
exemple de numere transcendente. Lumea matematică a fost ı̂mpărţită ı̂n
două tabere: cei care admiteau noua teorie a lui Cantor şi cei care o con-
testau. Cantor a enunţat ı̂n 1878 celebra ipoteza a continuumului: ı̂ntre ℵ0
şi c nu există alte cardinale (cu alte cuvinte, nu există nici o mulţime A cu
proprietatea ℵ0 < card A < c). Ipoteza continuumului va deveni o axiomă
independentă ı̂n sistemul de axiome ce stau la baza teoriei mulţimilor. Ast-
fel, Gödel ı̂n 1940 şi Cohen ı̂n 1963 au arătat că ipoteza continuumului nu
este nici adevărată nici falsă. Pot fi construite două structuri ale mulţimilor:
una ı̂n care propoziţia este adevărată şi alta ı̂n care aceeastă propoziţie este
falsă.

Şiruri numerice. Serii numerice

Studiul şirurilor şi al seriilor numerice datează din secolul 17, deşi noţi-
unile de convergenţă şi divergenţă nu erau clar precizate. Erau considerate
mai ales cazuri particulare de şiruri sau serii, stabilindu-se prin metode
concrete convergenţa sau divergenţa acestora. Convergenţa şirurilor şi a
seriilor a fost riguros definită şi studiată ı̂n 1812 de către Gauss (1777-
1855) şi ı̂n 1821 de către Cauchy (1789-1857). Convergenţa seriilor alter-
nate cu termen general tinzând la zero a fost stabilită de Leibniz (1646-
1716). Cauchy a definit noţiunile de şir convergent şi de şir fundamental
ı̂n R. A fost studiată problema aproximării numerelor reale cu şiruri de
numere raţionale de către Dirichlet (1805-1859), Liouville, Cebı̂şev (1821-
1894), Kronecker (1823-1891), Minkowski (1864-1909). Au fost stabilite
criterii de convergenţă pentru serii de către Abel (1802-1829), Dirichlet,
Raabe (1801-1859), Kummer (1810-1893). Simpla convergenţă şi absoluta
convergenţă a seriilor numerice au fost studiate de Cauchy, Dirichlet, Rie-
mann (1826-1866). Spre sfârşitul secolului 19, Poincaré (1854-1912), Borel
(1871-1956), Stieltjes (1856-1894), Hadamard (1865-1963) şi-au ı̂ndreptat
atenţia şi spre studiul seriilor divergente care i-au intrigat atât de mult pe
matematicieni.
 337

Topologie
Termenul de topologie a fost introdus prima dată ı̂n 1847 de către Listing
(1808-1882). Dar primele elemente de topologie apar ı̂n 1640 la Descartes
(1596-1650), apoi la Euler ı̂n 1752, la Leibniz şi Gauss. Cantor a definit
noţiunile de punct de acumulare, mulţime deschisă şi mulţime ı̂nchisă. Toate
cercetările erau ı̂nsă făcute ı̂n cadrul spaţiilor euclidiene. Cel care a trecut de
la spaţii euclidiene la spaţii abstracte a fost Riemann care ı̂n 1857 a definit
şi studiat ı̂n mod riguros topologia ı̂n spaţii abstracte ca teorie matematică.
Contribuţii esenţiale ı̂n teoria spaţiilor topologice au avut Fréchet (1878-
1973) ı̂n 1906, Riesz (1880-1956) ı̂n 1907, Hausdorff (1868-1942) ı̂n 1914,
Moore (1862-1932) ı̂n 1916 şi Kuratowski (1896-1980) ı̂n 1922.

Funcţii
Funcţiile erau cunoscute ı̂ncă ı̂nainte de Hristos sub forma corespon-
denţelor ı̂ntre mărimi definite prin tabele. Egiptenii şi grecii au folosit
expresia ariei unui cerc ca funcţie de diametru şi expresia unei progresii
aritmetice ca funcţie de primul termen, raţie şi numărul termenilor. În anul
499, matematicianul indian Aryabhatta (476-550) elaborează un manuscris
cu tabele de sinusuri şi consinusuri. La sfârşitul secolului 15 s-a observat
că relaţia n 7→ an stabileşte o legătură ı̂ntre adunarea numerelor ı̂ntregi
şi ı̂nmulţirea a două puteri cu exponent ı̂ntreg. Această observaţie a dus
la definirea logaritmilor de către Stiffel ı̂n 1544. În 1614, Napier (sau
Neper) (1550-1617) defineşte logaritmii naturali (numiţi şi logaritmi nepe-
rieni), alcătuind primul tabel de logaritmi. În timpul lui Descartes (1596-
1650) şi Fermat (1601-1665) s-au considerat funcţii algebrice definite prin
polinoame, fracţii raţionale, funcţii trigonometrice şi inversele lor, funcţia
logaritmică şi cea exponenţială. În terminologia utilizată de Newton (1642-
1727), funcţia era o fluentă (adică o cantitate care se scurge cu timpul),
fiind numită fluxiune. Leibniz a introdus termenul de ”funcţie” ı̂n 1694.
În 1714, Johann Bernoulli (1667-1748) a introdus notaţia f x care ı̂n 1734
va fi transformată ı̂n f (x) de către Euler şi Clairaut (1713-1765). Definiţia
uzuală a unei funcţii, folosită ı̂n prezent (definiţia 1.7) a fost dată de către
Dirichlet ı̂n 1837 pentru funcţii definite pe mulţimi de numere reale, cu
valori ı̂n R. Forma generală a definiţiei a fost posibilă abia după apariţia
teoriei mulţimilor a lui Cantor.
Deşi erau bănuite cu mult ı̂nainte, noţiunile de limită şi continuitate
au fost definite ı̂n mod riguros mult mai târziu, ı̂n secolul 19. Încă din
antichitate, ı̂n secolul 5 ı̂.H., s-a făcut un prim pas ı̂n operaţia de trecere la
limită, prin metoda exhaustiei, atribuită lui Democrit din Abdera, Hipocrate
338

din Chios, Eudoxos din Cnid şi Antifon. Această metodă era utilizată pentru
a demonstra că două mărimi sunt egale, arătând că diferenţa lor poate fi
făcută oricât de mică. Teorema lui L′ Hôspital (1661-1764) despre calculul
limitelor a fost enunţată şi demonstrată de către acesta ı̂n 1696. Noţiunile
de limită a unei funcţii ı̂n limbaj ε − δ şi de funcţie continuă ı̂n R au fost
definite de către Cauchy ı̂n 1821. Contribuţii importante la definirea acestor
concepte au mai avut Lacroix (1765-1843), Bolzano (1781-1848) şi Dirichlet.
Calculul diferenţial şi integral apare ca domeniu nou şi distinct al mate-
maticii ı̂n a doua jumătate a secolului 17. O serie de probleme din ge-
ometrie (de exemplu: calculul ariilor determinate de curbe plane, proble-
ma existenţei tangentei la o curbă arbitrară) sau din mecanică (şi anume:
studiul traiectoriei, vitezei şi acceleraţiei ı̂n mişcarea punctului material) au
condus la apariţia teoriei calculului diferenţial şi integral. Un instrument
util ı̂n edificarea acestei teorii l-a constituit metoda utilizării coordonatelor
unui punct din plan, cu toate că metoda trecerii la limită, vitală pentru
noţiunea de derivată, nu era ı̂ncă cristalizată. Cei care au pus bazele calcu-
lului diferenţial şi integral pot fi socotiţi, fără ı̂ndoială, Leibniz şi Newton.
Printre fondatori merită amintit şi Fermat care a studiat unele probleme
de extremum. Leibniz a definit conceptele∫ de derivată, diferenţială şi inte-
grală, utilizând notaţiile dx, d2 x, f (x)dx. Atât Leibniz, cât şi Newton au
fost conduşi la definirea derivatei de o serie de probleme practice. Astfel,
Leibniz a pornit de la problema existenţei tangentei ı̂ntr-un punct la grafi-
cul unei funcţii şi derivata reprezenta panta unei curbe, ı̂n timp ce Newton
pleca de la diverse probleme de reprezentări mecanice iar derivata reprezenta
viteza unui mobil. Newton a observat relaţiile dintre derivate şi integrale
şi a enunţat şi demonstrat la sfârşitul secolului 17 teorema fundamentală a
calculului diferenţial şi integral. Acest rezultat a fost obţinut ı̂n mod inde-
pendent şi de Leibniz, ceea ce a generat o serie de discuţii pentru prioritate
ı̂ntre cei doi (celebre ı̂n epocă) şi care a ı̂mpărţit lumea matematică ı̂n două
tabere.
Matematicianul francez Rolle (1652-1719) a obţinut o serie de rezultate
privind separarea rădăcinilor unei ecuaţii algebrice, descoperind şirul care
ı̂i poartă numele. În 1712, Taylor (1685-1731) a prezentat rezultate despre
dezvoltarea ı̂n serie a funcţiilor.
În 1742, scoţianul MacLaurin (1698-1746) a stabilit dezvoltarea ı̂n serie
de puteri a funcţiilor, dezvoltare ce-i poartă numele.
În 1741, Clairaut a introdus noţiunea de diferenţială totală a unei funcţii
de mai multe variabile.
Odată cu definirea funcţiilor continue şi a funcţiilor derivabile, a apărut
 339

problema stabilirii relaţiilor dintre ele. Astfel, ı̂n 1872, Weierstrass a prezen-
tat un exemplu de funcţie continuă care nu este derivabilă ı̂n nici un punct
∑
∞
din domeniul său de definiţie şi anume, f (x) = bn cos(an πx), unde b este
n=0
un număr ı̂ntreg impar şi a ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât ab > 1 + 3π
2 .
În secolul 16 a fost introdus logaritmul. Logaritmul este o funcţie ce sta-
bileşte un izomorfism ı̂ntre grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive
şi grupul aditiv al numerelor reale, cu ajutorul căreia operaţia de ı̂nmulţire
a numerelor reale pozitive se poate ı̂nlocui cu adunarea numerelor reale.
Astfel, logaritmii s-au dovedit deosebit de utili ı̂n astronomie, la efectuarea
unor calcule complicate şi probabil aceasta a fost una din raţiunile care au
condus la definirea logaritmilor. În 1614, Napier a definit logaritmul natu-
ral, alegând numărul e ca bază a logaritmului. Fiind date două progresii,
prima aritmetică şi a doua geometrică:
(1) 0, r, 2r, . . . , nr, . . . cu raţia r > 0,
(2) 1, q, q 2 , . . . , q n , . . . cu raţia q > 1,
se observă că produsul a doi termeni din seria (2) se poate ı̂nlocui cu suma
termenilor corespunzători din seria (1):

q n · q m = q n+m 7→ nr + mr = (n + m)r.

Să considerăm progresiile (ak )k∈N şi (bk )k∈N (prima aritmetică şi a doua
geometrică):

(1′ ) 0, 1
n,
2
n, ..., n−1
n , 1, n+1
n ,...
( )
1 2
( )n−1 ( )n ( )
1 n+1
(2′ ) 1, 1 + n1 , 1 + n , ..., 1 + n1 , 1 + n1 , 1 +n , ....

cu raţiile r = n1 şi respectiv q = 1 + n1 .

Napier numeşte logaritm al unui termen din seria (2′ ) ca fiind termenul de
( )k
acelaşi rang din seria (1′ ) deci log bk+1 = ak+1 , adică log 1 + n1 = nk . El
numeşte bază a logaritmului acel termen bk+1 cu proprietatea că ak+1 = 1,
echivalent cu log b(k+1 = )1. Dar acest lucru se ı̂ntâmplă pentru k = n deci
n
baza ar fi bn+1 = 1 + n1 . Ideea este de a reduce operaţia de ı̂nmulţire a
doi termeni din (2 ) la operaţia de adunare a doi termeni din (1′ ). Pentru
′

a face acest lucru cu cât mai mulţi termeni, ar trebui ca n să fie cât mai
mare((adică) q să fie cât mai apropiat de 1). Se ajunge ı̂n felul acesta la
n
lim 1 + n1 , adică la e.
n→∞
 Bibliografie

[1] Aramă L., Morozan T. – Culegere de probleme de calcul diferenţial

şi integral, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1964.

[2] Bătineţu D.M. – Şiruri, Editura Albatros, Bucureşti, 1979.

[3] Bourbaki N. – Eléments de mathématique, Paris, 1954-1961.

[4] Bucur Gh., Câmpu E., Găină S. – Culegere de probleme de calcul

diferenţial şi integral, vol. II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1966.

[5] Câmpan F. – Din istoria câtorva numere de seamă, Editura Alba-

tros,Bucureşti, 1973.

[6] Câmpan F. – Povestiri despre probleme celebre, Editura Albatros, Bu-

cureşti, 1987.

[7] Costinescu O. – Elemente de topologie generală, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1969.

[8] Costinescu O., Amihăesei C., Bı̂rsan T. – Topologie generală.

Probleme, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.

[9] Gelbaum B.R., Olmsted J.M.H. – Contraexemple ı̂n analiză, Edi-

tura Stiinţifică, Bucureşti, 1973.

[10] Iaglom A.M., Iaglom J.M. – Probleme neelementare tratate elemen-

tar, Bucureşti, 1962.

[11] Macovei E. – Metode de construcţie pentru corpul numerelor reale,

Editura Universităţii ”Al.I. Cuza”, Iaşi, 1982.

340
 341

[12] Marcus S. – Noţiuni de analiză matematică, Editura Stiinţifică, Bu-

cureşti, 1967.

[13] Papuc D.I. – Universul matematic al civilizaţiei umane, Editura

Marineasa, Timişoara, 2003.

[14] Popa E. – Probleme de Analiză Matematică pentru clasele a XI-a şi a

XII-a, Editura Moldova, Iaşi, 1993.

[15] Popa E. – Introducere ı̂n teoria funcţiilor de o variabilă complexă,

Editura Universităţii ”Al.I. Cuza” Iaşi, 1997.

[16] Popa E. – Analiză I: calcul diferenţial pentru funcţii de o variabilă

reală, http://www.math.uaic.ro/˜epopa.

[17] Precupanu A.M. – Bazele Analizei Matematice, Editura Universităţii

”Al.I. Cuza”, Iaşi, 1993.

[18] Precupanu A.M., Florescu L., Blendea Gh., Cuciureanu M. –

Spaţii metrice. Probleme, Editura Universităţii ”Al.I. Cuza”, Iaşi, 1990.

[19] Schoenberg I.J. – Privelişti Matematice, Editura Tehnică, Bucureşti,

1989.

[20] Sireţchi Gh. – Calcul diferenţial şi integral, vol. I, II, Editura
Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.

[21] Tamaş V., Leoreanu V. – Curs de Aritmetică, Matrix Rom, Bu-

cureşti, 2002.

[22] Vasilache S. – Elemente de teoria mulţimilor şi a structurilor alge-

brice, Editura Academiei Române, 1956.
 Index

A rădăcinii cu limită superioară, 120

aderenţă, 177 rădăcinii cu mărginire, 120
asimptotă oblică, 182
asimptotă orizontală, 182 D
asimptotă verticală la dreapta, 183 derivare termen cu termen a unei serii de
asimptotă verticală la stânga, 183 funcţii, 278
derivare termen cu termen a unui şir de funcţii,
B 274
bilă deschisă, 176 derivată, 225
bilă ı̂nchisă, 176 derivată la dreapta, 225
derivată la stânga, 225
C dezvoltabilă ı̂n serie de puteri
cardinal, 14 ı̂n serie Maclaurin, 283
clasă de echivalenţă, 7 ı̂n serie Taylor, 283
contraimagine, 4 diametrul unei mulţimi, 179
convergent punctual, 272, 276
convergent simplu, 272, 276 E
convergent uniform, 272, 276 element maximal, 8
criteriul element minimal, 8
de comparaţie cu limită, 120
de comparaţie de specia a II-a, 119 F
de comparaţie de specia I, 119 formula lui Taylor
Abel, 122, 277 cu restul lui Lagrange, 229
Cauchy cu restul lui Peano, 228
de condensare, 120 frontiera unei mulţimi, 178
de convergenţă uniformă, 273, 276 funcţie
Dini, 274 analitică, 283
Dirichlet, 122, 277 bijectivă, 5
Gauss, 122 continuă, 184
Leibniz, 123, 277 continuă la dreapta, 185
Raabe-Duhamel, 121 continuă la stânga, 185
Weierstrass, 276 crescătoare, 12
majorării, 180, 274 cu proprietatea lui Darboux, 187
raportului cu limită, 121 de clasă C n , 230
raportului cu limite extreme, 121 de clasa C ∞ , 230
raportului cu mărginire, 121 derivabilă, 225
rădăcinii cu limită, 120 derivabilă la dreapta, 225

342
 343

derivabilă la stânga, 225 infinită, 15

descrescătoare, 12 ı̂nchisă, 176
diferenţiabilă, 229 majorată, 7
injectivă, 5 mărginită, 8
inversabilă, 5 minorată, 7
lipschitziană, 187 numărabilă, 15
monotonă, 12 mulţimi echipotente, 14
periodică, 13 mulţimi cardinal echivalente, 14
strict crescătoare, 12
strict descrescătoare, 12 O
strict monotonă, 12 oscilaţie, 196
surjectivă, 5
uniform continuă, 187
P
perioadă a unei funcţii, 13
H polinom Taylor, 229
homeomorfism, 188 prelungirea prin continuitate, 186
produsul Cauchy al două serii, 124, 282
I proprietatea lui Arhimede, 11
infimum, 8 punct
interiorul unei mulţimi, 177 aderent, 177
de acumulare, 178
Î de acumulare la dreapta, 179
ı̂nchidere, 177 de acumulare la stânga, 179
de convergenţă, 272, 276
L de discontinuitate de specia a II-a, 186
limita de discontinuitate de specia I, 186
inferioară a şirului, 66 de maxim absolut (sau global), 226
superioară a şirului, 66 de maxim local, 226
la dreapta a unei funcţii, 179 de minim absolut (sau global), 226
la stânga a unei funcţii, 179 de minim local, 226
unei funcţii, 179 puterea continuului, 16
unui şir, 65
R
M regula lui L′Hôspital, 227
majorant, 7 relaţie
margine inferioară, 8 antisimetrică, 7
margine superioară, 8 de echipotenţă, 14
maximum, 8 de echivalenţă, 7
minimum, 8 de ordine, 7
minorant, 7 reflexivă, 7
mulţime simetrică, 7
a numerelor reale, 8 totală, 7
cel mult numărabilă, 15 tranzitivă, 7
compactă, 178 restul lui Lagrange, 229
de convergenţă, 272, 276 restul lui Peano, 229
derivată, 178
deschisă, 176 S
finită, 14 serie
344

absolut convergentă, 123 Cantor, 187

alternată, 123 Cauchy-Hadamard, 280
armonică, 117 Cesàro, 67
armonică generalizată, 117 Darboux, 227
binomială, 283 Dini, 277
convergentă, 116 Fermat, 226
de funcţii, 275 Lagrange, 226
de numere reale (sau serie numerică), Mertens, 124
116 Rolle, 226
divergentă, 117 Stolz-Cesàro, 68
geometrică, 117, 283 Weierstrass, 67, 187, 276
semiconvergentă (sau condiţionat con- razei de convergenţă, 279
vergentă), 123 transfer de continuitate la serii de funcţii,
telescopică, 117 278
sistem fundamental de vecinătăţi, 176 transfer de continuitate la şiruri de funcţii,
subşir, 64 274
supremum, 8 transfer de derivabilitate la serii de funcţii,
278
Ş transfer de derivabilitate la şiruri de
şir funcţii, 274
al sumelor parţiale, 116, 275 transfer de integrabilitate la serii de
Cauchy sau fundamental, 65 funcţii, 278
convergent, 65 transfer de integrabilitate la şiruri de
crescător, 64 funcţii, 274
de funcţii, 272 transfer de limită la serii de funcţii, 277
de numere reale, 64 transfer de limita la şiruri de funcţii,
descrescător, 64 274
divergent, 66 transfer de mărginire la serii de funcţii,
majorat, 64 277
mărginit, 64 transfer de mărginire la şiruri de funcţii,
minorat, 64 274
monoton, 64
Rolle, 226 U
strict crescător, 64 uniform convergent, 272
strict descrescător, 64 Cauchy, 273
strict monoton, 64
uniform Cauchy, 273 V
vecinătate, 64, 65
T
teorema
cleştelui, 68
de caracterizare a continuităţii globale,
185
de existenţă şi unicitate a părţii ı̂ntregi,
11
de unicitate a seriilor de puteri, 281
Abel, 279, 280
Bernstein, 275
Cauchy, 67, 119, 124, 227