Matematica Punct Zip

Marinela Cristina Cimpoeu Daniela Busuioc
Florentina Pavl Stela Boghian

Livia Balaci Ctlin Brbu Mihaela Bîrsanu Cezar Carp
Teofilia Grdinaru Georgeta Hojbot Aurica Lucaci
Mihaela Moisuc Doina Monoranu Dorina Murariu
Laura Pintilie Doina Puiu Mihaela Ursaciuc
Matematica.zip
breviar teoretic pentru clasele IX-XII
Editura Little Lamb

Suceava, 2010
1
Corectura: autorii
Tehnoredactare:Stela Boghian, Marinela Cristina Cimpoeu,
Florentina Pavl
Coperta: Alexandru Busuioc, Liviu Bursuc
Colaboratori:
Virgiliu Acostinesei
Dorina Carp
Viorica Costea
Maria Humeniuc
Mariana Lupe
Elena Lupu
Maria Macar
Liliana Miro
Magdalena Nechifor
Loreta Pogorevici
Octavian Rezu
Vasile Roca
Silvia Ruscan
Mihai arc
2
PREFA
Matematica are extraordinara însuire de a forma i antrena

gândirea i caracterul oricrei persoane. Logica, inventivitatea, memoria,
tenacitatea, spontaneitatea i rigoarea sunt doar câteva dintre calitile
dezvoltate i, în egal msur, cerute de practica matematicii. Memorarea
mecanic trebuie limitat la minimul necesar, fiind preferabil
accentuarea laturii intuitive, deductive, logice. Cu toate acestea,
cunoaterea de noiuni, definiii, teoreme, formule i proprieti este
indispensabil.
Cartea de fa colecteaz noiunile de matematic din liceu
împreun cu rezultatele i formulele care le privesc, constituindu-se
într-o preioas completare pentru manuale i culegeri de probleme,
oferind vederea de ansamblu asupra materiei atât de necesar pentru
pregtirea tezelor, examenelor i a altor forme de evaluare.
Conf. Dr. Aurelian Claudiu Volf

Facultatea de Matematic
Universitatea „Al. I. Cuza” Iai
3
4
1. MULIMEA NUMERELOR REALE
1.1. Mulimi de numere

Mulimea numerelor naturale ` = {0;1;2;...; n;...} .
Mulimea numerelor naturale nenule `* = ` \ {0} .
Mulimea numerelor întregi ] = {...; −n;...; −2; −1;0;1;2;...; n;...} .
Mulimea numerelor întregi nenule ]* = ] \ {0} .
Mulimea numerelor întregi negative ] − = {...; − n;...; −2; −1;0} .
Mulimea numerelor întregi pozitive ] + = {0;1;2;...; n;...} .
a ½
Mulimea numerelor raionale _ = ® / a ∈ ]; b ∈ ]* ¾ .
¯ b ¿
Mulimea numerelor raionale nenule _* = _ \ {0} .
Mulimea numerelor reale \ = ( −∞; +∞ ) .
Mulimea numerelor reale nenule \* = \ \ {0} .
Mulimea numerelor reale pozitive \ + = [ 0, +∞ ) .
Mulimea numerelor reale negative \ − = ( −∞,0] .
Mulimea numerelor iraionale \ \ _ .
{
Mulimea numerelor complexe ^ = a + bi / a, b ∈ \; i 2 = −1 . }
Are loc incluziunea : ` ⊂ ] ⊂ _ ⊂ \ ⊂ ^ .
1.2. Structura algebric a lui \
Pe \ se definesc dou operaii fundamentale: adunarea i înmulirea
,,+" : \ × \ → \ , ( x, y ) → x + y ( suma lui x cu y );
,,· " : \ × \ → \ , ( x, y ) → x ⋅ y ( produsul lui x cu y ).
Proprieti :
1. ( x + y ) + z = x + ( y + z ), ∀x, y, z ∈ \ (asociativitatea adunrii);
2. x + y = y + x, ∀x, y ∈ \ (comutativitatea adunrii);
3. x + 0 = 0 + x = x, ∀x ∈ \ (0 este element neutru la adunare);
4. x + ( − x ) = ( − x ) + x = 0 , ∀x ∈ \ ( − x este opusul lui x );
5. ( x ⋅ y ) ⋅ z = x ⋅ ( y ⋅ z ), ∀x, y, z ∈ \ (asociativitatea înmulirii);
6. x ⋅ y = y ⋅ x, ∀x, y ∈ \ (comutativitatea înmulirii);
7. x ⋅ 1 = 1 ⋅ x = x, ∀x ∈ \ (1 este element neutru la înmulire);
5
8. ∀x ∈ \* , ∃x −1 ∈ \ astfel încât x ⋅ x −1 = x −1 ⋅ x = 1 ( x −1 este inversul lui x );
9. x ⋅ ( y + z ) = x ⋅ y + x ⋅ z , ∀x, y, z ∈ \ (distributivitatea înmulirii fa de
adunare).
Observaie :
Mulimea numerelor reale are o structur algebric de corp comutativ în
raport cu operaiile de adunare i înmulire definite pe aceasta.
1.3. Structura de ordine pe \
Pe \ se definete o relaie de ordine '' < '' astfel: x < y ⇔ ∃k > 0 astfel
încât x + k = y .
Axioma lui Arhimede: ∀x, y ∈ \, x > 0, ∃n ∈ `, astfel încât nx > y .
Pe \ se definete i relaia '' ≤ '' astfel : x ≤ y ⇔ ( x < y sau x = y ).
Proprieti:
1. x ≤ x, ∀x ∈ \ ( reflexivitate);
2. Dac x, y ∈ \ , x ≤ y i y ≤ x x = y (antisimetrie);
3. Dac x, y, z ∈ \ , x ≤ y i y ≤ z x ≤ z ( tranzitivitate);
4. Dac x, y ∈ \ , x ≤ y x + z ≤ y + z i x − z ≤ y − z , ∀z ∈ \ ;
x y
5. Dac x, y ∈ \ , x ≤ y i z ≥ 0 x ⋅ z ≤ y ⋅ z i ≤ ( z ≠ 0) ;
z z
6. Dac x, y, x ', y ' ∈ \ , x ≤ y i x ' ≤ y ' x + x ' ≤ y + y ' ;
7. Dac 0 ≤ x ≤ y i 0 ≤ x ' ≤ y ' xx ' ≤ yy ' ;
1 1
8. Dac 0 < x ≤ y ≥ .
x y
1.4. Intervale de numere reale
Definiie: Fie a, b ∈ \ , a ≤ b . Mulimea { x ∈ \ / a ≤ x ≤ b} se numete
interval închis de extremiti a, b.
Notaie: [ a, b ] .
Observaie:
Fie a, b ∈ \ , a ≤ b . Analog se definesc:
( a, b ) = { x ∈ \ / a < x < b} - interval deschis;
( a, b] = { x ∈ \ / a < x ≤ b} - interval deschis la stânga i închis la dreapta;
[ a, b ) = { x ∈ \ / a ≤ x < b} - interval închis la stânga i deschis la dreapta;
Intervalele nemrginite sunt:
[ a, +∞ ) = { x ∈ \ / a ≤ x} - interval închis la stânga i nemrginit la dreapta;
6
(a, +∞) = { x ∈ \ / a < x} - interval deschis la stânga i nemrginit la dreapta;
(−∞, b] = { x ∈ \ / x ≤ b} - interval nemrginit la stânga i închis la dreapta;
(−∞, b) = { x ∈ \ / x < b} - interval nemrginit la stânga i deschis la dreapta.
Observaie:
Pentru a = b avem [ a, a ] = {a} i (a, a) = ( a, a] = [a, a) = ∅ .
1.5. Modulul unui numr real x se definete astfel:
x, dac x > 0
°
x = ®0, dac x = 0 .
°− x, dac x < 0
¯
Observaie:
Alte modaliti de scriere a modulului sunt:
x, dac x ≥ 0
x =® sau x = max ( x; − x ) .
¯− x, dac x < 0
Proprieti:
1. x ≥ 0, ∀x ∈ \ ; 2. x = 0 ⇔ x = 0 ;
3. x = a, a > 0 ⇔ x = ± a ; 4. − x = x , ∀x ∈ \ ;
5. x ≤ a, a > 0 ⇔ −a ≤ x ≤ a ⇔ x ∈ [−a, a ] ;
6. x ≥ a, a > 0 ⇔ ( x ≤ −a sau x ≥ a ) ⇔ x ∈ (−∞, −a ] ∪ [a, +∞) ;
7. x ± y ≤ x + y , ∀x, y ∈ \ ; 8. xy = x ⋅ y , ∀x, y ∈ \ ;
x x
9. = , ∀x, y ∈ \, y ≠ 0 ; 10. x − y ≤ x ± y , ∀x, y ∈ \ .
y y
1.6. Aproximri
Teorem: Orice numr real se reprezint sub forma unei fracii zecimale
finite, infinite periodice sau infinite neperiodice.
Definiie: Numrul real a aproximeaz prin lips numrul real x cu o eroare
mai mic decât k, k real pozitiv, dac a ≤ x ≤ a + k .
Definiie: Numrul real a aproximeaz prin adaos numrul real x cu o
eroare mai mic decât k, k real pozitiv, dac a − k ≤ x ≤ a .
Definiie: Numrul real a aproximeaz numrul real x cu o eroare mai mic
decât k, k real pozitiv, dac a − k ≤ x ≤ a + k .
Observaie:
În practic se folosesc aproximri cu o eroare mai mic decât 10− n , n ∈ ` .
7
Fie x = x0 , x1 x2 x3 ... un numr real.
• Dac x>0 aproximarea zecimal prin lips cu o eroare mai mic
decât 10− n , n ∈ ` este x ' = x0 , x1 x2 x3 ...xn ;
• Dac x>0 aproximarea zecimal prin adaos cu o eroare mai mic
1
decât 10− n , n ∈ ` este x '' = x0 , x1 x2 x3 ...xn + n ;
10
• Dac x<0 aproximarea zecimal prin lips cu o eroare mai mic
1
decât 10− n , n ∈ ` este x ' = x0 , x1 x2 x3 ...xn − n ;
10
• Dac x<0 aproximarea zecimal prin adaos cu o eroare mai mic
decât 10− n , n ∈ ` este x '' = x0 , x1 x2 x3 ...xn .
Definiie: Se numete trunchiere de ordinul n, n ∈ ` , a numrului real x
aproximarea zecimal prin lips cu o eroare mai mic decât 10− n .
Definiie: Se numete rotunjire a numrului real x la a n-a zecimal, cel
mai apropiat numr de x dintre numerele x’, x’’ (aproximrile prin lips i
prin adaos).
Observaie:
Dac numrul real x = x0 , x1 x2 x3 ... este pozitiv atunci rotunjirea la n-a
zecimal este:
• x ' = x0 , x1 x2 x3 ...xn , dac xn +1 ∈ {0,1, 2,3, 4} ;
1
• , dac xn +1 ∈ {5,6,7,8,9}.
x '' = x0 , x1 x2 x3 ...xn +
10n
1.7. Partea întreag i partea fracionar a unui numr real
Definiie: Numim partea întreag a unui numr real x, cel mai mare numr
întreg, mai mic sau egal cu x.
Notaie: [ x ] .
Definiie: Numim partea fracionar a unui numr real x numrul x − [ x ] .
Notaie: { x} .
Observaie :
x = [ x ] + { x} , ∀x ∈ \ .
Proprieti:
1. [ x ] ∈ ], ∀x ∈ \ ; 8. { x + k } = { x} , ∀x ∈ \, k ∈ ] ;
2. { x} ∈ [0,1), ∀x ∈ \ ; 9. [ x ] = [ y ] ⇔ x, y ∈ [k , k + 1), k ∈ ] ;
8
3. [ x ] ≤ x < [ x ] + 1 , ∀x ∈ \ ; 10. { x} = { y} ⇔ x − y ∈ ], ∀x, y ∈ \ ;
4. x − 1 < [ x ] ≤ x , ∀x ∈ \ ; ª 1º ª 2º
11. [ x ] + « x + » + « x + » + … +
5. [ x ] = x ⇔ x ∈ ] ; ¬ n ¼ ¬ n ¼
6. { x} = 0 ⇔ x ∈ ] ; ª n − 1º
» = [ nx ] , x ∈ \ , n ∈ ` .
∗
+ «x +
7. [ x + k ] = [ x ] + k , ∀x ∈ \, k ∈ ] ; ¬ n ¼
( identitatea lui Hermite)
1.8. Identiti fundamentale
Oricare ar fi a, b, c∈ \ i n∈ ` au loc egalitile:
1. a 2 − b 2 = ( a − b )( a + b ) ;
2. ( a + b ) = a 2 + 2ab + b 2 ;
2
3. ( a − b ) = a 2 − 2ab + b 2 ;
2
4. ( a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2ac + 2bc ;

2
5. ( a + b ) = a 3 + 3a 2b + 3ab 2 + b3 ;
3
6. ( a − b ) = a 3 − 3a 2b + 3ab 2 − b3 ;
3
7. a 3 + b3 = ( a + b ) ( a 2 − ab + b 2 ) ;
8. a 3 − b3 = ( a − b ) ( a 2 + ab + b 2 ) ;
9. a 3 + b3 + c 3 − 3abc = ( a + b + c ) ( a 2 + b 2 + c 2 − ab − ac − bc ) ;
10. a 3 + b3 + c 3 = ( a + b + c ) − 3 ( a + b )( a + c )( b + c ) ;
3
11. a n − b n = ( a − b ) ( a n −1 + a n − 2 b + ... + ab n − 2 + b n −1 ) ;
12. a n + b n = ( a + b ) ( a n −1 − a n − 2 b + ... − ab n − 2 + b n −1 ) , ∀n numr impar.
1.9. Inegaliti
1
1. a + ≥ 2, ∀a > 0 ;
a
1
2. a + ≤ −2, ∀a < 0 ;
a
a b
3. + ≥ 2, ∀a, b ∈ \, a ⋅ b > 0 ;
b a
4. a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + ac + bc, ∀a, b, c ∈ \ ;
5. a 3 + b3 + c 3 ≥ 3abc, ∀a, b, c ∈ \, a + b + c ≥ 0 ;
9
a1 + a2 + ... + an n n
6. ≥ a1 ⋅ a2 ⋅ ... ⋅ an ≥ ,
n 1 1 1
+ + ... +
a1 a2 an
∀a1 , a2 ,..., an ∈ \∗+ , ∀n ∈ `, n ≥ 2 (inegalitatea mediilor);
§1 1 1 ·
7. (a1 + a2 + ... + an ) ¨ + + ... + ¸ ≥ n 2 ,
© a1 a2 an ¹
∗
∀a1 , a2 ,..., an ∈ \ + , ∀n ∈ `, n ≥ 2 ;
( )
8. (a12 + a22 + ... + an2 ) b12 + b22 + ... + bn2 ≥ ( a1b1 + a2b2 + ... + an bn ) ,
2
∀a1 , a2 ,..., an , b1 , b2 ,..., bn ∈ \, ∀n ∈ `∗ (inegalitatea Cauchy-Buniakowski-

Schwarz);
9. a12 + a22 + ... + an2 + b12 + b22 + ... + bn2 ≥
( a1 + b1 )2 + ( a2 + b2 )2 + ... + ( an + bn )
2
≥ ,
∀a1 , a2 ,..., an , b1 , b2 ,..., bn ∈ \, ∀n ∈ `∗ (inegalitatea Minkowski);
10. n ( a1b1 + a2b2 + ... + an bn ) ≥ (a1 + a2 + ... + an )(b1 + b2 + ... + bn ) ,
unde irurile (ai )i ≥1 ,(bi )i ≥1 sunt monotone de acelai sens (inegalitatea
Cebîev);
11. (1 + a ) ≥ 1 + na, a > −1, ∀n ∈ ` ( inegalitatea Bernoulli).
n
1. 10. Puteri
1. 10.1. Puteri cu exponent natural nenul
Dac a ∈ \ definim a n = a ⋅ a ⋅ a , ∀n ∈ `* .
⋅ ...
de n ori
Observaie :
a 0 = 1, ∀a ∈ \∗ .
Proprieti:
Oricare ar fi a, b ∈ \, m, n ∈ `∗ , au loc:
an
( )
m
1. a n ⋅ a m = a n + m ; 2. = a n − m , a ≠ 0, n > m ; 3. a n = a nm ;
am
n
§a· an
4. ( ab ) = a n ⋅ b n ;
n
5. ¨ ¸ = n , b ≠ 0 ;
©b¹ b
6. Dac a > 1, atunci a > 1 ; 7. Dac 0 < a < 1, atunci 0 < a n < 1 ;
n
8. Dac n < m, atunci a n < a m pentru a > 1 ;
10
9. Dac n < m, atunci a n > a m pentru 0 < a < 1 ;
10. Dac 0 < a < b, atunci a n < b n .
1.10.2. Puteri cu exponent întreg negativ
1
Dac a ∈ \∗ definim a − n = n , ∀n ∈ `* .
a
Proprieti:
Oricare ar fi a, b ∈ \* , m, n ∈ ] , au loc:
an
( )
m
1. a n ⋅ a m = a n + m ; 2. = a n − m ; 3. a n = a nm ; 4. ( ab ) = a n ⋅ b n ;
n
m
a
n n
§a· a
5. ¨ ¸ = n .
©b¹ b
1. 11. Radicali
Definiie: Dac a ∈ \*+ i n ≥ 2 se numete radical de ordinul n din a,
numrul real pozitiv a crui putere a n-a este a, notat n a .
Definiie: Dac a < 0 i n ∈ `, n ≥ 3 este numr impar, se numete radical
de ordinul n din a, numrul real negativ a crui putere a n-a este a,
notat n a .
Observaii :
1. Pentru n a se impun urmtoarele condiii de existen:
a). n ∈ `, n ≥ 2 ;
b). - dac n par, a ≥ 0 ;
- dac n impar, a ∈ \ ;
° a , n par, n ≥ 2
2. n a n = ® .
°̄a, n impar, n ≥ 3
Proprieti:
Considerând îndeplinite condiiile de existen a radicalilor au loc:
a na
1. n ab = n a ⋅ n b ; 2. n = n ; 3. n a nm = a m ;
b b
( a)
m
4. n
am = n
5. nm
a km = n a k ; 6. n m
a = nm a ;
7. dac a > 1 n
a > 1;
dac 0 < a < 1 0 < n a < 1 ;
11
a+c a−c
8. a± b = ± , unde c = a 2 − b , a, b > 0, a 2 − b > 0, a 2 − b
2 2
ptrat perfect (formula radicalilor compui).
Expresii conjugate
Definiie: Operaia de eliminare a radicalilor de la numitorul unei fracii se
numete raionalizarea numitorului.
Definiie: Dou expresii care conin radicali se numesc expresii conjugate
dac produsul lor este o expresie care nu conine radicali.
În condiiile în care au sens radicalii avem:
Expresia Expresia conjugat Produsul
a a a
a± b aB b a2 − b
a± b aB b a−b
3
a± b 3 3
a 2 B 3 ab + 3 b 2 a±b
3
a 2 B 3 ab + 3 b 2
3
a±3b a±b
n
a n
a n −1 a
n
a n −1
n
a a
n
am n
a n−m a
n
a n−m n
am a
n
a−nb n
a n −1 + n a n − 2b + ... + n b n −1 a−b
n
a n −1 + n a n − 2b + ... + n b n −1
n
a−nb a−b
n
a+nb n
a n −1 − n a n − 2b + ... + n b n −1 a+b
n impar n impar
n
a n −1
− a n n−2
b + ... + b
n n −1 n
a+nb a+b
n impar n impar
12
1.12 Ecuaii iraionale
Definiie: Se numete ecuaie iraional ecuaia care conine necunoscuta
sub unul sau mai muli radicali.
Observaie:
La rezolvarea ecuaiilor iraionale se recomand parcurgerea urmtoarelor
etape:
1. Punerea condiiilor de existen pentru radicali. Nu este obligatorie
rezolvarea acestora, mai ales când au forme complicate;
2. Eliminarea radicalilor prin diferite transformri (de exemplu: prin
ridicri succesive la puteri convenabile) ajungând astfel la rezolvarea unor
ecuaii care nu conin necunoscuta sub radical (ecuaii de gradul întâi,
ecuaii de gradul al doilea sau la ecuaii reductibile la acestea);
3. Verificarea soluiilor determinate la 2. care const în verificarea
condiiilor de la 1. i apoi verificarea ecuaiei iniiale.
1.13. Puteri cu exponent raional
m
Definiie: Dac a ∈ \*+ , m, n ∈ ], n ≥ 2 , definim a n = n a m .
Observaie:
m
Pentru a < 0 are sens a n = n a m dac n impar, n ≥ 3 .
Proprieti:
Oricare ar fi a ∈ \*+ , p, q ∈ _ au loc:
ap
( )
q
1. a p ⋅ a q = a p + q ; 2. q
= a p−q ; 3. a p = a pq ;
a
p
§a· ap 1
4. ( ab ) = a ⋅ b ; 6. a − p =
p p p
5. ¨ ¸ = p , b ≠ 0 ; .
©b¹ b ap
2. ELEMENTE DE LOGIC MATEMATIC
Definiie: Se numete propoziie (în sensul logicii matematice) un enun

care este adevrat sau fals, nu i una i alta simultan.
Observaii :
1. Propoziiile se noteaz cu litere mici ale alfabetului p, q, r, s, … .
2. Dac o propoziie p este adevrat spunem c are valoarea de adevr
“adevrat” i se noteaz v(p)=1. Dac o propoziie q este fals spunem c
are valoarea de adevr “fals” i se noteaz v(q)=0.
13
2.1. Operaii logice elementare
Negaia propoziiilor
Negaia propoziiei p este propoziia ,,non p”, care
se noteaz p sau p i care este adevrat când p p p
1 0
este fals i fals când p este adevrat.
0 1
Valoarea de adevr a propoziiei p este dat de
tabelul urmtor :
Conjuncia propoziiilor
Conjuncia propoziiilor p, q este propoziia ,,p i p q p∧q
q” notat p ∧ q care este adevrat atunci când 1 1 1
ambele propoziii sunt adevrate i fals în celelalte 1 0 0
cazuri. Valoarea de adevr a propoziiei p ∧ q este 0 1 0
dat de tabelul urmtor: 0 0 0
Disjuncia propoziiilor
Disjuncia propoziiilor p, q este propoziia ,,p sau p q p∨q
q”, notat p ∨ q care este adevrat atunci când 1 1 1
cel puin una din propoziii este adevrat i fals 1 0 1
când ambele propoziii sunt false. 0 1 1
Valoarea de adevr a propoziiei p ∨ q este dat de 0 0 0
tabelul urmtor:
Implicaia propoziiilor
Implicaia propoziiilor p, q este propoziia ,,dac p p→q
p q
atunci q” notat p → q care este fals dac i
1 1 1
numai dac p este adevrat i q fals, iar în toate
1 0 0
celelalte cazuri este adevrat.
0 1 1
Valoarea de adevr a propoziiei p → q este dat 0 0 1
de tabelul urmtor:
Echivalena propoziiilor
Echivalena propoziiilor p, q este propoziia ,,p p q p↔q
dac i numai dac q” notat p ↔ q , care este 1 1 1
adevrat dac ambele propoziii sunt simultan 1 0 0
adevrate sau false . 0 1 0
Valoarea de adevr a propoziiei p ↔ q este dat 0 0 1
de tabelul urmtor:
Observaie:
Propoziiile se pot compune cu ajutorul operatorilor (conectorilor) logici:
, ∧, ∨, →, ↔ , formându-se astfel expresii logice sau formule ale
14
calculului propoziional, notate α , β etc. sau α ( p, q, r ,...) , β ( p, q, r ,...) etc.
Definiie: Se numete tautologie o propoziie adevrat indiferent de
valoarea de adevr a propoziiilor care o compun.
Definiie: Dou expresii logice α , β se numesc expresii echivalente dac
au aceeai valoare de adevr indiferent de valoarea de adevr a propoziiilor
care o compun.
Notaie: α ≡ β .
Proprieti ale operatorilor logici:
Oricare ar fi propoziiile p,q,r avem:
1. ( p) ≡ p ;
2. p ∧ q ≡ q ∧ p (comutativitatea conjunciei);
3. ( p ∧ q ) ∧ r ≡ p ∧ ( q ∧ r ) (asociativitatea conjunciei);
4. p ∨ q ≡ q ∨ p (comutativitatea disjunciei);
5. ( p ∨ q ) ∨ r ≡ p ∨ ( q ∨ r ) (asociativitatea disjunciei);
6. p ∧ (q ∨ r ) ≡ ( p ∧ q) ∨ ( p ∧ r ) (distributivitatea conjunciei fa de
disjuncie);
7. p ∨ (q ∧ r ) ≡ ( p ∨ q) ∧ ( p ∨ r ) (distributivitatea disjunciei fa de
conjuncie);
8. p → q ≡ ( p ∨ q ) ;
9. p ↔ q ≡ ( p → q ) ∧ ( q → p ) ;
10. ( ( p → q ) ∧ ( q → r ) ) ≡ ( p → r ) (tranzitivitatea implicaiei);
11. a) ( p ∨ q ) ≡ ( p) ∧ ( q) b) ( p ∧ q ) ≡ ( p) ∨ ( q)
(legile lui de Morgan);
12. ( p → q ) ≡ ( q) → ( p) (metoda reducerii la absurd).
2.2. Predicate. Cuantificatori
Definiie: Se numete predicat un enun care depinde de una sau mai multe
variabile i are proprietatea c pentru orice valori date variabilelor se obine
o propoziie.
Observaii:
1. Mulimea de valori posibile ale variabilelor se numete domeniu de
definiie;
2. Predicatele se noteaz p(x, y, z, … ), q(x, y, z, … ) i se numesc unare
(când depind de o variabil), binare (depind de 2 variabile),…, n-are
(depind de n variabile).
15
Predicate echivalente
Definiie: Dou predicate p(x, y, z, … ) i q(x, y, z, … ) se numesc predicate
echivalente dac, oricare ar fi valorile pe care le iau variabilele x, y, z, … în
acelai domeniu, propoziiile obinute sunt echivalente.
Notaie: Se scrie p ( x, y , z , ... ) ⇔ q ( x, y , z , ... ) .
Cuantificatorul existenial
Definiie: Fie un predicat unar p( x) , unde x este un element oarecare
dintr-o mulime dat E. Se numete propoziie existenial propoziia
,,exist cel puin un x din E astfel încât p ( x) ”i se noteaz ∃x p ( x) sau
( ∃x ∈ E ) p( x) . Este adevrat dac exist cel puin un x0 ∈ E astfel încât
p ( x0 ) s fie adevrat i este fals în caz contrar. Simbolul " ∃" se
numete cuantificator existenial i se citete ,,exist”.
Cuantificatorul universal
Definiie: Fie un predicat unar p ( x) , unde x este un element oarecare
dintr-o mulime dat E. Se numete propoziie universal propoziia
,,oricare ar fi x din E are loc p ( x) ” i se noteaz ∀x p ( x) sau
( ∀x ∈ E ) p( x) . Este adevrat dac pentru orice x ∈ E , p ( x) este adevrat
i este fals dac exist cel puin un x0 ∈ E pentru care p ( x0 ) este fals.
Simbolul "∀ " se numete cuantificator universal i se citete ,,oricare ar fi”.
Proprieti de comutativitate a cuantificatorilor de acelai fel:
1. ( ∃x )( ∃y ) p( x, y ) ⇔ ( ∃y )( ∃x ) p( x, y ) ;
2. ( ∀x )( ∀y ) p( x, y ) ⇔ ( ∀y )( ∀x ) p ( x, y ) .
Reguli de negare:
1. ( ( ∀x ) p ( x) ) ⇔ ( ∃x ) p ( x ) ;
2. ( ( ∃x ) p( x) ) ⇔ ( ∀x ) p ( x ) ;
3. ( ( ∀x )( ∃y ) p( x, y) ) ⇔ ( ∃x )( ∀y ) p ( x, y ) ;
4. ( ( ∃x )( ∀y ) p( x, y) ) ⇔ ( ∀x )( ∃y ) p ( x, y ) ;
5. ( ( ∀x )( ∀y ) p( x, y) ) ⇔ ( ∃x )( ∃y ) p ( x, y ) ;
6. ( ( ∃x )( ∃y ) p( x, y) ) ⇔ ( ∀x )( ∀y ) p ( x, y ) .
16
3. INDUCIA MATEMATIC
Definiie: Inducia este o metod de raionament care conduce de la

propoziii particulare la o propoziie general.
Definiie: Inducia complet este un procedeu de demonstrare a unei
propoziii P ( n ) , care depinde de un numr natural n , parcurgând
urmtoarele etape:
a) Stabilirea celui mai mic numr natural n , pentru care P ( n ) are sens;
b) Verificarea proprietii pentru n = n0 ;
c) În ipoteza c P ( n ) este adevrat se demonstreaz c P ( n + 1) este
adevrat.
Metoda induciei matematice
Fie P(n) o propoziie care depinde de un numr natural n ≥ a , a fiind un
numr natural fixat. Dac :
I. P(a) adevrat;
II. P(k) → P(k+1) , k fiind un numr natural oarecare k ≥ a
atunci propoziia P(n) este adevrat ∀n ≥ a .
4. MULIMI
Definiia lui Cantor: O mulime este o colecie de obiecte (numite

elementele mulimii) de natur oarecare, bine determinate i bine distincte.
Observaii:
1. Mulimile se reprezint cu ajutorul diagramelor Venn-Euler, prin
enumerarea elementelor pe care le conin sau prin specificarea unei
proprieti caracteristice a elementelor sale;
2. Mulimile se noteaz cu litere mari A, B, … , iar elementele cu litere mici
a, b, … ;
3. Dac a este un element care aparine unei mulimi A se scrie a ∈ A ;
4. Se noteaz cu ∅ -mulimea vid (mulimea care nu conine nici un
element).
17
4.1. Egalitatea mulimilor
Definiie: Dou mulimi se numesc mulimi egale dac au aceleai
elemente.
Proprietile egalitii:
Fie mulimile A, B, C . Atunci au loc:
1. A = A (reflexivitate );
2. Dac A = B B = A (simetrie );
3. A = B i B = C A = C (tranzitivitatea egalitii ).
4.2. Incluziunea mulimilor
Definiie: Spunem c mulimea A este inclus în mulimea B dac orice
element din mulimea A este i element al lui B.
Notaie: A ⊂ B .
Observaie:
A se numete submulime a lui B.
Proprietile incluziunii:
Fie mulimile A, B, C . Atunci au loc:
1. A ⊂ A ( reflexivitate );
2. Dac A ⊂ B i B ⊂ A A = B (antisimetrie);
3. A ⊂ B i B ⊂ C A ⊂ C (tranzitivitatea incluziunii );
4. ∅ ⊂ A .
Definiie: Fie E o mulime. Se numete mulimea prilor lui E, mulimea
care are ca elemente toate submulimile lui E.
Notaie: P (E) = { X / X ⊂ E} .
4.3. Reuniunea mulimilor
Definiie: Se numete reuniunea mulimilor A i B mulimea tuturor
elementelor care aparin cel puin uneia dintre mulimile A sau B.
Notaie: A ∪ B = { x / x ∈ A sau x ∈ B} .
Proprietile reuniunii:
Oricare ar fi mulimile A, B, C au loc:
1. A ∪ B = B ∪ A (comutativitatea reuniunii);
2. ( A ∪ B ) ∪ C = A ∪ ( B ∪ C ) (asociativitatea reuniunii);
3. A ∪ A = A (idempoten);
4. A ∪ ∅ = A .
18
4.4. Intersecia mulimilor
Definiie: Se numete intersecia mulimilor A i B mulimea format din
elementele comune celor dou mulimi.
Notaie: A ∩ B = { x / x ∈ A i x ∈ B} .
Proprietile interseciei:
1. A ∩ B = B ∩ A (comutativitatea interseciei);
2. ( A ∩ B ) ∩ C = A ∩ ( B ∩ C ) (asociativitatea interseciei);
3. A ∩ A = A (idempoten);
4. A ∩ ∅ = ∅ ;
5. A ∪ ( B ∩ C ) = ( A ∪ B ) ∩ ( A ∪ C ) (distributivitatea reuniunii fa de
intersecie);
6. A ∩ ( B ∪ C ) = ( A ∩ B ) ∪ ( A ∩ C ) (distributivitatea interseciei fa de
reuniune).
Definiie: Dou mulimi se numesc mulimi disjuncte dac nu au nici un
element comun.
4.5. Diferena mulimilor
Definiie: Se numete diferena mulimilor A i B mulimea format din
elementele lui A care nu sunt elemente ale lui B.
Notaie: A \ B = { x / x ∈ A i x ∉ B} .
Proprietile diferenei:
1. A \ A = ∅ ;
2. ( A \ B ) ∩ C = ( A ∩ C ) \ ( B ∩ C ) ;
3. A \ B = A \ ( A ∩ B) ;
4. A \ ( B ∪ C ) = ( A \ B ) \ C ;
5. ( A ∪ B ) \ C = ( A \ C ) ∪ ( B \ C ) .
4.6. Diferena simetric
Definiie: Se numete diferena simetric a mulimilor A i B mulimea
format din reuniunea mulimilor A \ B i B \ A .
Notaie: AΔB = ( A \ B ) ∪ ( B \ A) .
19
Proprietile diferenei simetrice:
Oricare ar fi mulimile A, B, C au loc relaiile:
1. AΔA = ∅ ;
2. AΔB = BΔA (comutativitatea diferenei simetrice);
3. ( AΔB )ΔC = AΔ ( BΔC ) (asociativitatea diferenei simetrice);
4. AΔ∅ = ∅ΔA = A ;
5. A ∩ ( BΔC ) = ( A ∩ B )Δ ( A ∩ C ) ;
6. AΔB = ( A ∪ B ) \ ( A ∩ B ) .
4.7. Complementara unei mulimi
Definiie: Fie mulimile A, E , cu A ⊂ E . Se numete complementara lui
A în raport cu E mulimea { x / x ∈ E i x ∉ A} .
Notaie: CE A .
Observaie:
CE A = E \ A .
Proprietile complementarei unei mulimi:
Oricare ar fi A,B ⊂ E au loc relaiile:
1. CE (CE A) = A ( principiul reciprocitii);
2. CE ∅ = E ;
3. CE E = ∅ ;
4. A ∪ CE A = E ( principiul terului exclus );
5. A ∩ CE A = ∅ ( principiul noncontradiciei );
6. A ⊂ B ⇔ CE A ⊃ CE B .
8. Formulele lui De Morgan:
a) CE ( A ∪ B ) = CE A ∩ CE B ; b) CE ( A ∩ B ) = CE A ∪ CE B .
4.8. Produsul cartezian a dou mulimi
Definiie: Se numete produsul cartezian al mulimilor A i B mulimea ale
crei elemente sunt toate perechile ordonate (a,b) în care a ∈ A i b ∈ B .
Notaie: A × B = {(a, b) / a ∈ A i b ∈ B} .
Proprietile produsului cartezian de mulimi:
1. A × ( B ∪ C ) = ( A × B ) ∪ ( A × C ) ;
20
2. ( A ∪ B ) × C = ( A × C ) ∪ ( B × C ) ;
3. ( A ∩ B ) × C = ( A × C ) ∩ ( B × C ) ;
4. ( A \ B ) × C = ( A × C ) \ ( B × C ) .
Observaie:
Produsul cartezian a dou mulimi nu este comutativ.
4.9. Mulimi finite
Definiie: O mulime A se numete mulime finit dac este mulimea vid
sau dac exist un numr natural n astfel încât elementele ei se pot
numerota a1, a2, …, an .
Definiie: Se numete cardinalul unei mulimi finite numrul de elemente
ale acesteia.
Notaie: card A , A sau A .
Observaie:
card ∅ =0.
Proprieti ale mulimilor finite:
1. Dac A este finit, atunci orice submulime B a acesteia este finit i
card B ≤ card A;
2. Dac A i B sunt mulimi finite, atunci i mulimile
A ∪ B, A ∩ B, A \ B, A × B sunt finite;
3. Dac A, B sunt mulimi finite i disjuncte, atunci
card ( A ∪ B ) = card A + card B;
4. Dac B ⊆ A atunci card ( A \ B ) = card A – card B;
5. Fie A1, A2, … , An mulimi finite i n ∈ `* − {1} . Atunci
n n n
* Ai = ¦ Ai − ¦ Ai ∩ A j + ¦ Ai ∩ A j ∩ Ak − ... + (−1) n +1 Ai
n =1 i =1 1≤ i < j ≤ n 1≤i < j < k ≤ n i =1
(principiul includerii i excluderii);

6. A1 × A2 × ... × An = A1 ⋅ A2 ⋅ ... ⋅ An .
Teorem: Fie A o mulime finit i card A= n atunci card P(A) = 2n.
Definiie: O mulime se numete mulime infinit dac nu este mulime
finit.
Definiie: Dou mulimi A i B se numesc mulimi echipotente dac exist
o funcie bijectiv definit pe una dintre mulimi cu valori în cealalt
mulime.
Definiie: O mulime se numete mulime numrabil dac este echipotent
cu mulimea numerelor naturale.
21
5. FUNCII
5.1. Noiunea de funcie

Definiie: Fie A i B dou mulimi nevide. Prin funcie definit pe
mulimea A cu valori în mulimea B se înelege orice lege (procedeu,
convenie, coresponden ) f, în baza creia fiecrui element x ∈ A i se
asociaz un unic element din B notat f(x).
f
Notaie: f : A → B sau A ⎯⎯ →B.
Observaii:
1. Elementul y = f(x) se numete valoarea funciei f în x sau imaginea lui x
prin funcia f , iar x ∈ A se numete preimaginea elementului y;
2. Mulimea A se numete domeniul de definiie al funciei;
3. Mulimea B se numete codomeniu sau domeniul valorilor funciei.
Definiie: Dou funcii f : A → B i g: A' → B' se numesc funcii egale dac
A = A', B = B' i f(x) = g(x), ∀x ∈ A .
5.2. Moduri de a defini o funcie
Funcia definit sintetic: Pentru fiecare element din A se precizeaz
elementul corespondent din B.
Funcia definit analitic: Se specific o proprietate ce leag un element
arbitrar x ∈ A de elementul f ( x ) ∈ B .
5.3. Imaginea i preimaginea unei mulimi printr-o funcie
Definiie: Fie f : A → B iar A ' ⊂ A .
( )
Mulimea f A ' = { y ∈ B / ∃ x ∈ A ', f ( x ) = y } se numete imaginea
mulimii A ' prin funcia f.
Definiie: Fie f : A → B .
Mulimea f ( A ) = { y ∈ B / ∃ x ∈ A , f ( x ) = y } se numete imaginea
funciei f.
Notaie: Im( f ) = f ( A ) .
Definiie: Fie f : A → B iar B ' ⊂ B . Mulimea notat cu
f −1 ( B ') = { x ∈ A / f ( x ) ∈ B '} se numete preimaginea mulimii B ' prin
funcia f.
5.4. Graficul unei funcii
Definiie: Fie f : A → B o funcie. Mulimea
G f = {( a, f (a ) ) / a ∈ A} ⊂ A × B se numete graficul funciei f.
22
5.5. Restricia unei funcii. Prelungirea unei funcii
Definiie: Fie f : A → B i A ' ⊂ A . Se numete restricie a funciei f la
mulimea A ' funcia f :→ B , f ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ A ' .
A' A'
Observaie:
Funcia f se numete prelungirea sau extensia funciei f la mulimea A.
A'
5.6. Funcii numerice
Definiie: O funcie f : A → B cu proprietatea c A, B ⊆ \ se numete
funcie real de variabil real sau funcie numeric.
Operaii cu funcii numerice:
Fie A, B ∈ P ( \ ) astfel încât A ∩ B ≠ ∅ i f: A → \ , g: B → \ . Atunci
au loc:
1. f + g : A ∩ B → \ , (f + g)(x) = f(x) + g(x), x ∈ A ∩ B ;
2. f – g = f + (– g) : A ∩ B → \ , (f - g)(x) = f(x) – g(x), x ∈ A ∩ B ;
3. f : A → \ , (f)(x) = f(x), α ∈ \ , x ∈ A ;
4. − f : A → B , (–f)(x) = –f(x), x ∈ A ;
5. fg : A ∩ B → \ , (fg)(x) = f(x) ⋅ g(x), x ∈ A ∩ B ;
6. f = f ⋅ 1 : D = A ∩ B \ { x / g ( x ) = 0} → \ , §¨ f ·¸ ( x ) = f ( x ) , x ∈ D ;
g g ©g¹ g ( x)
7. 1 : F = B \ { x ∈ B / g ( x ) = 0} → \ , §¨ 1 ·¸ ( x ) = 1 , x ∈ F .
g ©g¹ g ( x)
5.7. Funcii mrginite
Definiie: Fie f : A → \ o funcie numeric. Funcia f se numete funcie
mrginit dac exist dou numere reale a i b, a ≤ b , astfel încât
a ≤ f ( x ) ≤ b , ∀x ∈ A .
Teorem: f : A → \ este funcie mrginit ⇔ ∃M > 0 astfel
încât f ( x ) ≤ M , ∀x ∈ A .
5.8. Funcii pare i funcii impare. Simetrii
Fie mulimea D ⊆ \ .
Definiie: D se numete mulime simetric dac ∀ x ∈ D − x ∈ D .
Fie D o mulime simetric i f : D → \ funcie numeric.
Definiii:
1. Funcia f se numete funcie par dac f ( − x) = f ( x) , ∀x ∈ D .
2. Funcia f se numete funcie impar dac f (− x) = − f ( x) , ∀x ∈ D .
23
Proprieti:
1. Graficul unei funcii pare este simetric fa de axa Oy;
2. Graficul unei funcii impare este simetric fa de originea O(0, 0) a
sistemului de coordonate;
3. Fie D o mulime simetric i f , g : D → \ .
a) Dac f i g sunt funcii pare f + g este funcie par i f ⋅ g este
funcie par ;
b) Dac f i g sunt funcii impare f + g este funcie impar i f ⋅ g
este funcie par ;
c) Dac f este funcie par i g este funcie impar f ⋅ g este funcie
impar ;
4. Orice funcie f : D → \ ( D mulime simetric ) se poate scrie ca sum
dintre o funcie par i o funcie impar.
Fie f : D → \ , D ⊆ \ .
Definiie: Dreapta de ecuaie x = a se numete ax de simetrie pentru
graficul funciei, dac oricare ar fi un punct al graficului, simetricul lui fa
de dreapta x = a aparine graficului.
Propoziie: Condiia necesar i suficient ca dreapta de ecuaie x = a s
fie ax de simetrie pentru graficul funciei f : D → \ este
f (a − x) = f (a + x) , ∀x ∈ D , cu a − x, a + x ∈ D .
Observaie:
Relaia de mai sus este echivalent cu f ( x) = f (2a − x), ∀x ∈ D .
Definiie: Punctul P(a, b) se numete centru de simetrie pentru graficul
funciei, dac oricare ar fi un punct al graficului, simetricul lui fa de P
aparine graficului.
Propoziie: Condiia necesar i suficient ca punctul P(a, b) s fie centru
de simetrie pentru graficul funciei f : D → \ este
f (a − x) + f (a + x) = 2b , ∀x ∈ D cu a − x, a + x ∈ D .
Observaie:
Relaia de mai sus este echivalent cu f ( x) + f (2a − x) = 2b, ∀x ∈ D .
5.9. Funcii periodice
Definiie: Funcia f : D → \ , D ⊆ \ se numete funcie periodic dac
∃ T ∈ \ * astfel încât f ( x + T ) = f ( x ), ∀ x ∈ \ .
Observaii:
1. Numrul T se numete perioad a funciei f ;
2. Dac printre perioadele strict pozitive ale lui f exist un cel mai mic T0 ,
atunci T0 se numete perioad principal a funciei f.
24
Teorem: Fie f : \ → \ o funcie care are perioada principal T0 i
k ∈ ] . Atunci:
a) Numrul kT0 este perioad a funciei f ;
b) Oricare ar fi perioada T a funciei f , exist n ∈ ] astfel încât T = nT0 .
Observaie:
Dac f : D → \ , D ⊆ \ , este o funcie periodic de perioad T, pentru
trasarea curbei G f se va efectua trasarea acesteia pe un interval de lungime
T ( de exemplu: [ 0,T ] ), dup care curba obinut se repet pe intervalele
ª¬Tk , T ( k + 1) º¼ , k ∈ ] .
5.10. Compunerea funciilor
Definiie: Fie funciile f : A → B i g : C → D , B ⊆ C .Se numete
compusa funciei g cu funcia f, funcia h : A → D cu proprietatea c
h ( x ) = g ( f ( x )) .
Notaie: h = g D f .
Proprieti:
1. Compunerea funciilor nu este comutativ;
2. Dac avem funciile A ⎯⎯ f
→ B ⊆ C ⎯⎯ g
→ D ⊆ E ⎯⎯ h
→ F atunci
( h D g ) D f = h D ( g D f ) (compunerea funciilor este asociativ);
3. Fie funcia f : A → B i 1A : A → A , 1A ( x ) = x , funcia identic a
mulimii A, iar 1B : B → B , 1B ( x ) = x , funcia identic a mulimii B.
Atunci au loc: a) f D 1A = f ; b) 1B D f = f .
5.11. Funcii convexe i funcii concave
Definiie: Funcia f : I → \ , I interval, se numete funcie convex pe I
dac ∀ x1 , x 2 ∈ I i ∀ t ∈ [0,1] , atunci
f ( (1 − t ) x
1 + tx 2 ) ≤ (1 − t ) f ( x1 ) + tf ( x 2 ) .
Definiie: Funcia f : I → \ , I interval, se numete funcie concav pe I
dac ∀ x1 , x 2 ∈ I i ∀ t ∈ [0,1] , atunci
f ( (1 − t ) x1 + tx 2 ) ≥ (1 − t ) f ( x1 ) + tf ( x 2 ) .
Teorem (Jensen): Fie f : I → \ . Dac:
a) f este funcie convex pe I, atunci
25
§ x + x 2 + ... + xn · f ( x1 ) + ... + f ( xn ) , ∀x , x ,..., x ∈ I , n ∈ `* ;
f¨ 1 ¸≤ 1 2 n
© n ¹ n
b) f este funcie concav pe I, atunci
§ x + x 2 + ... + xn · f ( x1 ) + ... + f ( xn ) , ∀x , x ,..., x ∈ I , n ∈ `* .
f¨ 1 ¸≥ 1 2 n
© n ¹ n
5.12. Funcii monotone
Definiii: Fie f : D → \ o funcie numeric, A ⊆ D .
1. f se numete funcie cresctoare pe A dac
∀ x1 , x 2 ∈ A, x1 < x2 f ( x1 ) ≤ f ( x2 ) ;
2. f se numete funcie strict cresctoare pe A dac
∀ x1 , x2 ∈ A, x1 < x2 f ( x1 ) < f ( x2 ) ;
3. f se numete funcie descresctoare pe A dac ∀ x1 , x2 ∈ A,
x1 < x2 f ( x1 ) ≥ f ( x2 ) ;
4. f se numete funcie strict descresctoare pe A dac ∀ x1 , x2 ∈ A,
x1 < x2 f ( x1 ) > f ( x2 ) ;
5. f se numete funcie monoton pe A dac f este funcie cresctoare sau
funcie descresctoare pe A;
6. f se numete funcie strict monoton pe A dac f este funcie strict
cresctoare sau funcie strict descresctoare pe A.
Observaii:
Monotonia unei funcii se poate studia astfel:
1. Fie x1 , x 2 ∈ A, x1 < x 2 i se calculeaz diferena f ( x1 ) − f ( x2 ) .
a) Dac f ( x1 ) − f ( x2 ) ≤ 0 , atunci f este funcie cresctoare pe A;
b) Dac f ( x1 ) − f ( x2 ) ≥ 0 , atunci f este funcie descresctoare pe A.
f ( x1 ) − f ( x2 )
2. Fie x1 , x 2 ∈ A, x1 ≠ x 2 i notm cu R = , numit raport de
x1 − x2
variaie.
a) Dac R ≥ 0 , atunci f este funcie cresctoare pe A;
b) Dac R ≤ 0 , atunci f este funcie descresctoare pe A;
3. Înlocuind ≤ ; ≥ cu < , respectiv > se obin modaliti de a demonstra c
o funcie este strict monoton pe A;
4. Intervalele din domeniul de definiie pe care o funcie este monoton se
numesc intervale de monotonie ale funciei.
26
Proprieti:
Fie f : E → F , g : F → G .
1. Dac f i g sunt funcii cresctoare, atunci g D f este funcie cresctoare;
2. Dac f i g sunt funcii descresctoare, atunci g D f este funcie
cresctoare;
3. Dac f i g sunt funcii monotone de sensuri contrare, atunci g D f este
funcie descresctoare .
5.13. Funcii injective, surjective, bijective
Definiie: O funcie f : A → B se numete funcie injectiv (injecie) dac
∀ x1 , x2 ∈ A, x1 ≠ x 2 f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) .
Observaie:
Proprietatea de injectivitate se poate exprima i astfel:
1. f : A → B este funcie injectiv dac
∀ x1 , x2 ∈ A, f ( x1 ) = f ( x 2 ) x1 = x 2 .
2. O funcie numeric este funcie injectiv dac orice paralel la axa Ox,
dus prin punctele codomeniului, intersecteaz graficul funciei în cel mult
un punct.
Observaie:
Dac f : A → B este funcie injectiv atunci ecuaia f ( x ) = y , y ∈ B , are
cel mult o soluie x ∈ A .
Definiie: Funcia f : A → B se numete funcie surjectiv (surjecie)
dac f(A) = B.
Observaie:
Proprietatea de surjectivitate se poate exprima i astfel:
1. f : A → B este funcie surjectiv dac pentru orice element y ∈ B exist
cel puin un element x ∈ A, astfel încât f ( x ) = y .
2. O funcie numeric f : A → B este funcie surjectiv dac orice paralel
la axa Ox, dus prin punctele codomeniului, intersecteaz graficul în cel
puin un punct.
Observaie:
Dac f : A → B este funcie surjectiv atunci ecuaia f ( x ) = y , y ∈ B ,
are cel puin o soluie x ∈ A .
Definiie: Funcia f : A → B se numete funcie bijectiv dac ea este
injecie i surjecie.
Observaie:
Proprietatea de bijectivitate se poate exprima i astfel:
27
O funcie numeric este funcie bijectiv dac orice paralel la axa Ox, dus
prin punctele codomeniului, intersecteaz graficul funciei într-un singur
punct.
Observaie:
Dac f : A → B este funcie bijectiv atunci ecuaia f ( x ) = y , y ∈ B , are
o singur soluie x ∈ A .
Proprieti:
Fie funciile f : A → B , g : B → C . Atunci au loc:
1. Dac f i g sunt funcii injective, atunci g D f este funcie injectiv ;
2. Dac f i g sunt funcii surjective, atunci g D f este funcie surjectiv;
3. Dac f i g sunt funcii bijective, atunci g D f este funcie bijectiv ;
4. Dac g D f este funcie injectiv, atunci f este funcie injectiv ;
5. Dac g D f este funcie surjectiv, atunci g este funcie surjectiv .
Teorem: Fie A o mulime finit i f : A → A . Urmtoarele afirmaii sunt
echivalente:
a) f este funcie bijectiv;
b) f este funcie injectiv;
c) f este funcie surjectiv .
Teorem: Fie E,F mulimi finite astfel încât card E = m , card F = n .
Atunci:
a) Numrul funciilor f : E → F este n m .
b) Numrul funciilor injective f : E → F , m , n ∈ ` * , m ≥ n este Amn ;
c) Numrul funciilor surjective f : E → F , m , n ∈ ` * , m ≥ n este
n m − Cn1 ( n − 1) + Cn2 ( n − 2 ) − Cn3 ( n − 3) + ... + ( −1)
m m m n −1
Cnn −1 ;
d) Numrul funciilor bijective f : E → F , unde card E = card F = n ,
n ∈ ` * , este Pn = n ! .
Teorem: Orice funcie strict monoton este funcie injectiv.
5.14. Funcii inversabile
Definiie: O funcie f : A → B se numete funcie inversabil dac exist o
funcie g : B → A astfel încât g D f = 1 A i f D g = 1B .
Observaie:
Funcia g din definiia precedent, dac exist, este unic, se noteaz cu
f −1 i se numete inversa funciei f. Deci f −1 : B → A , f −1 D f = 1 A i
28
−1
f D f = 1B .
Teorem: f : A → B este funcie inversabil dac i numai dac f este
funcie bijectiv.
Observaii:
1. Dac f , g : \ → \ sunt funcii inversabile, atunci g D f este funcie
inversabil i ( g D f )
−1 −1
= f D g −1 ;
2. Dac f : A → B , A, B ⊆ \ este funcie bijectiv atunci graficele
−1
funciilor f i f sunt simetrice fa de prima bisectoare.
5.15. Funcia polinomial
Definiie: Funcia f : \ → \ , f ( x ) = a n x n + a n −1 x n −1 + ... + a1 x + a 0 ,
ai ∈ \ , i = 0, n , a n ≠ 0 se numete funcie polinomial de gradul n ( n ∈ ` ) .
Observaie:
Cele mai importante cazuri particulare ale funciei polinomiale de gradul n
( n ∈ ` ) sunt: funcia polinomial de gradul zero, funcia polinomial de
gradul întâi i funcia polinomial de gradul al doilea.
5.15.1. Funcia polinomial de gradul zero
Definiie: Funcia polinomial de gradul zero f : \ → \ , f ( x ) = c se
numete funcia constant.
Observaii:
1. Graficul funciei este axa Ox dacc = 0 i o
paralel la Ox dac c ≠ 0 ;
2. Funcia constant este în acelai timp
funcie monoton cresctoare i funcie
monoton descresctoare.
5.15.2. Funcia polinomial de gradul întâi
Definiie: Funcia polinomial de gradul întâi este funcia f : \ → \ ,
f ( x ) = ax + b , a , b ∈ \ , a ≠ 0 .
Observaie:
Graficul acestei funcii este o dreapt ce trece prin punctele A §¨ − b , 0 ·¸ i
© a ¹
B ( 0, b ) .
29
Proprietate: Dac
• a > 0 funcia de gradul întâi este funcie strict cresctoare pe \ ;
• a < 0 funcia de gradul întâi este funcie strict descresctoare pe \ .
5.15.3. Ecuaia de gradul I
Definiie: Ecuaia de forma ax + b = 0, a, b ∈ R, a ≠ 0 , se numete ecuaie
de gradul I cu necunoscuta x.
Rezolvarea ecuaiei de gradul I
1. Dac a = b = 0 ecuaia are o infinitate de soluii S = \ ;
2. Dac a = 0, b ≠ 0 ecuaia nu are soluii S = ∅ ;
−b −b ½
3. Dac a ≠ 0 ecuaia are soluia unic x = S = ® ¾.
a ¯a ¿
5.15.4. Semnul funciei de gradul I
x -∞ −
b +∞
a
f(x) = ax+b semn contrar semnului lui a 0 semnul lui a
5.15.5. Funcia polinomial de gradul al doilea
Definiie: Funcia polinomial de gradul al doilea este funcia f : \ → \ ,
f ( x ) = ax 2 + bx + c , a , b , c ∈ \ , a ≠ 0 .
Observaii:
1. Graficul funciei de gradul al doilea se numete parabol, admite ca ax
−b
de simetrie dreapta de ecuaie x = i are ca vârf punctul
2a
§ b Δ ·;
V ¨− ,− ¸
© 2a 4a ¹
2. Punctul de extrem al graficului este V §¨ − b , − Δ ·¸ ;

© 2a 4a ¹
30
3. Dac
−Δ
• a > 0 punctul V este punct de minim. Numrul real se
4a
b
numete minimul funciei f iar numrul real − este valoarea
2a
argumentului x în care se realizeaz acest minim;
−Δ
• a < 0 punctul V este punct de maxim. Numrul real se
4a
b
numete maximul funciei f iar numrul real − este valoarea
2a
argumentului x în care se realizeaz acest maxim;
4. Mulimea valorilor funciei:
ª −Δ ·
• dac a > 0 , Im f = « , +∞ ¸ ;
¬ 4a ¹
§ −Δ º
• dac a < 0 , Im f = ¨ −∞, ;
© 4a »¼
5. Dac Δ > 0 graficul trece prin punctele A1 ( x1 , 0) , A2 ( x 2 , 0) , B (0, b ) i
§ b Δ · . Am notat cu x i x2 rdcinile ecuaiei de gradul al doilea;
V ¨− ,− ¸ 1
© 2 a 4 a¹
6. Dac Δ = 0 graficul funciei este tangent axei Ox i trece prin punctele,

B (0, b ) i V ¨§ − ·
b
,0¸ ;
© 2a ¹
31
7. Dac Δ < 0 graficul funciei nu intersecteaz axa Ox.
Proprieti:
Fie f : \ → \ , f ( x ) = ax 2 + bx + c , a , b , c ∈ \ , a ≠ 0 .
1. Dac a > 0 atunci:
• funcia f este funcie strict descresctoare pe intervalul
§ b º ª b ·
¨ −∞, − » i funcie strict cresctoare pe intervalul « − 2a , +∞ ¸ ;
© 2a ¼ ¬ ¹
• funcia f este funcie convex pe \ ;
2. Dac a < 0 atunci:
§ b º
• funcia f este funcie strict cresctoare pe intervalul ¨ −∞, − » i
© 2a ¼
ª b ·
funcie strict descresctoare pe intervalul « − , +∞ ¸ ;
¬ 2a ¹
• funcia f este funcie concav pe \ .
5.15.6. Forma canonic a funciei de gradul al doilea
Definiie: Expresia funciei de gradul al doilea
f : \ → \ , f ( x ) = ax 2 + bx + c , a , b , c ∈ \ , a ≠ 0 , scris sub forma
32
2
§ b · −Δ
f ( x) = a ¨ x + ¸ + , unde Δ = b 2 − 4ac , se numete forma canonic
© 2 a ¹ 4 a
a funciei de gradul al doilea.
5.15.7. Ecuaia de gradul al doilea cu coeficieni reali
Definiie: Ecuaia de forma ax 2 + bx + c = 0, a , b , c ∈ \ , a ≠ 0 se
numete ecuaie de gradul al doilea cu coeficieni reali.
Rezolvarea ecuaiei de gradul al doilea cu coeficieni reali
1. Pentru b = c = 0 ax 2 = 0 x1 = x2 = 0 S = {0} ;
−b −b ½
2. Pentru c = 0, b ≠ 0 ax 2 + bx = 0 x1 = 0, x2 = S = ®0, ¾ ;
a ¯ a ¿
3. Pentru b = 0, c ≠ 0 ax 2 + c = 0 .
−c −c ° −c c ½°
• dac > 0 x1,2 = ± S = ®− , ¾;
a a °¯ a a °¿
−c
• dac < 0 ecuaia nu are soluii reale S = ∅ ;
a
4. Pentru abc ≠ 0 , notm Δ = b 2 − 4ac .
−b ± Δ ° −b ± Δ °½
• dac Δ > 0 x1,2 ∈ \, x1,2 = S =® ¾;
2a °¯ 2a °¿
−b −b ½
• dac Δ = 0 x1 = x2 = ∈\ S = ® ¾ ;
2a ¯ 2a ¿
• dac Δ < 0 ecuaia nu are soluii reale S = ∅ .
5.15.8. Relaiile lui Viète
Fie ecuaia ax 2 + bx + c = 0, a , b , c ∈ \ , a ≠ 0 ,cu Δ ≥ 0 . Notm
S = x1 + x2 i P = x1 x2 , unde x1 i x2 sunt rdcinile ecuaiei.
−b c
Definiie: Relaiile S = i P = se numesc relaiile lui Viète sau
a a
relaiile între rdcinile i coeficienii ecuaiei de gradul al doilea.
Formarea ecuaiei de gradul al doilea când se cunosc rdcinile
x1 i x2 .
Forma ecuaiei de gradul al doilea când se cunosc rdcinile x1 , x2 este
x 2 − Sx + P = 0 , unde S = x1 + x2 i P = x1 x2 .
33
5.15.9. Studiul naturii i al semnelor rdcinilor ecuaiei de gradul al
doilea
Natura i semnul rdcinilor x1 i x2 ale ecuaiei
ax 2 + bx + c = 0, a , b , c ∈ \ , a ≠ 0 se discut în funcie de Δ, P i S , unde
Δ = b 2 − 4ac , P = x1 x2 i S = x1 + x2 .
Δ P S Natura i semnul rdcinilor
S <0 x1 , x2 ∈ \ , x1 < 0, x2 > 0 i x1 > x2 .
P<0 S =0 x1 , x2 ∈ \ , x1 = − x2 .
S >0 x1 , x2 ∈ \ , x1 < 0, x2 > 0 i x1 < x2 .
S <0 x1 , x2 ∈ \ , x1 < 0, x2 = 0 .
Δ>0
P=0 S =0 x1 , x2 ∈ \ , x1 = x2 = 0 .
S >0 x1 , x2 ∈ \ , x1 > 0, x2 = 0 .
S <0 x1 , x2 ∈ \ , x1 < 0, x2 < 0 .
P>0
S >0 x1 , x2 ∈ \ , x1 > 0, x2 > 0 .
P>0 S >0 x1 , x2 ∈ \ , x1 = x2 > 0 .

Δ=0
P=0 S =0 x1 , x2 ∈ \ , x1 = x2 = 0 .
Δ<0 x1 , x2 ∉ \ .
5.15.10. Poziia rdcinilor ecuaiei de gradul al doilea fa de dou

numere reale α i β
Fie ecuaia ax 2 + bx + c = 0, a, b, c ∈ \ , a ≠ 0 , Δ ≥ 0 , x1 i x2 sunt
rdcinile ecuaiei i α , β ∈ \ dou numere date. Condiii necesare i
suficiente pentru anumite relaii între numerele α , β ∈ \ i x1 i x2 sunt
date în urmtorul tabel:
34
Relaii între
Condiii necesare i suficiente
x1 , x2 , α , β
−b
α < x1 < x2 Δ > 0 , af (α ) > 0 , α <
2a
−b
x1 < x2 < β Δ > 0 , af ( β ) > 0 , <β
2a
−b
α < x1 < x2 < β Δ > 0 , f (α ) f ( β ) > 0 , α < <β
2a
−b
x1 < x2 < α < β Δ > 0 , f (α ) f ( β ) > 0 , <α
2a
x1 < α < β < x2 Δ > 0 , f (α ) f ( β ) > 0
−b
x1 < α < x2 < β Δ > 0 , f (α ) f ( β ) < 0 , <β
2a
5.15.11. Descompunerea trinomului de gradul al doilea

Descompunerea trinomului de gradul al doilea aX 2 + bX + c , a , b , c ∈ \ ,
a ≠ 0 este aX 2 + bX + c = a ( X − x1 )( X − x2 ) , unde x1 , x2 sunt rdcinile
reale ale ecuaiei ax 2 + bx + c = 0, a , b , c ∈ \ , a ≠ 0 .
5.15.12. Semnul funciei de gradul al doilea
Δ>0
x –∞ x1 x2 +∞
f(x) semnul lui a 0 semn contrar semnului lui a 0 semnul lui a
Δ=0
b
x –∞ x1 = x2 = − +∞
a
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
Δ<0
x –∞ +∞
f(x) semnul lui a
5.16. Funcia modul
Definiie: Funcia f : \ → \ , f ( x ) = x , se numete funcia modul.
35
Proprieti:
1. Funcia modul este funcie strict descresctoare pe ( −∞, 0] i funcie
strict cresctoare pe [ 0, +∞ ) ;
2. Funcia modul este funcie par;
3. Im f = [ 0, +∞ ) .
5.17. Funcia parte întreag. Funcia parte

fracionar
Definiie: Funcia f : \ → ] , f ( x ) = [ x ] , se numete funcia parte
întreag.
− k , x ∈ [ − k , − k + 1)
°
°................................
° − 1, x ∈ [ − 1, 0)
°
f ( x ) = [ x ] = ® 0, x ∈ [0,1)
°1, x ∈ [1, 2)
°
°................................
° k , x ∈ [ k , k + 1)
¯
Proprieti:
1. Funcia parte întreag este funcie cresctoare pe \ ;
2. Funcia parte întreag este funcie surjectiv;
3. f ( \ ) = ] (care nu este interval).
Definiie: Funcia f : \ → [0,1) , f ( x ) = { x} , se numete funcia parte
fracionar.
x + k , x ∈ [ − k , − k + 1)
°
°................................
° x + 1, x ∈ [ −1, 0)
°°
f ( x ) = { x} = ® x , x ∈ [0,1)
° x − 1, x ∈ [1, 2)
°
°................................
°
°̄ x − k , x ∈ [ k , k + 1)
Proprieti:
1. Funcia parte fracionar este funcie strict cresctoare pe fiecare interval
de forma [ k , k + 1) , k ∈ ] ;
36
2. Funcia parte fracionar este funcie surjectiv;
3. Funcia parte fracionar este funcie periodic de perioad principal
T =1;
4. Im f = [ 0,1) .
5.18. Funcia putere cu exponent natural
Definiie: Funcia f : \ → \ , dat prin f ( x ) = x n , n ∈ `* , se numete
funcia putere cu exponent natural.
n = 2k ; k ∈ ` n = 2k + 1 ; k ∈ `
Proprieti:
1. Monotonie:
• dac n = 2k , k ∈ ` , funcia este funcie strict descresctoare pe
( −∞, 0] i funcie strict cresctoare pe [0, +∞ ) ;
• dac n = 2k + 1, k ∈ ` , funcia este funcie strict cresctoare pe \ ;
2. Convexitate.Concavitate:
• dac n = 2k , k ∈ ` , funcia este funcie convex pe \ ;
• dac n = 2k + 1, k ∈ ` , funcia este funcie concav pe ( −∞, 0] i
funcie convex pe [ 0, +∞ ) ;
3. Bijectivitate:
• dac n = 2k + 1, k ∈ ` , funcia este funcie bijectiv pe \ ;
4. Paritate. Imparitate:
• dac n = 2k , k ∈ ` , funcia este funcie par i are graficul simetric
fa de Oy ;
• dac n = 2k + 1, k ∈ ` , funcia este funcie este impar i graficul ei
este simetric fa de originea sistemului de coordonate.
5.19. Funcia radical
Definiie: Funcia f : \ + → \ + , dat prin f ( x ) = n x , n ∈ ` , n ≥ 2 , n
37
par, se numete funcia radical de ordin par.
Proprieti:
1. Funcia radical de ordin par este funcie strict cresctoare pe \ + ;
2. Funcia radical de ordin par este funcie concav pe \ + ;
3. Funcia radical de ordin par este funcie bijectiv pe \ + , deci funcie
inversabil pe \ + . Inversa acesteia este
: [ 0, +∞ ) → [ 0, +∞ ) , f ( x ) = x .
−1 −1 n
f
Observaie:
Tabloul de variaie i graficul funciei:
x 0 1 +∞
f ( x) 0 1 +∞
Definiie: Funcia f : \ → \ ,
f (x) = n
x , n ∈ ` , n ≥ 2 , n impar, se numete funcia radical de ordin
impar.
Proprieti:
1. Funcia radical de ordin impar este funcie strict cresctoare pe \ ;
2. Funcia radical de ordin impar este funcie impar pe \ ;
3. Funcia radical de ordin impar este funcie convex ( −∞ , 0 ] i funcie
concav pe [ 0, +∞ ) ;
4. Funcia radical de ordin impar este funcie bijectiv pe \ , deci funcie
: \ → \ , f ( x) = x .
−1
inversabil pe \ . Inversa ei este f −1 n
Observaie:
Tabloul de variaie i graficul funciei:
x −∞ –1 0 1 +∞
f ( x) −∞ / –1 / 0 / 1 / +∞
38
5.20. Alte funcii
Funcia semn (signum)
−1, x < 0
°
Definiie: Funcia sgn : \ → \ , dat prin sgn ( x ) = ® 0, x = 0 , se numete
° 1, x > 0
¯
funcia semn (signum).
Funciile maxim i minim. Fie funciile f , g : A → B , unde A, B ⊆ \ .
Definiie: Funcia max : \ → \ ,
° f ( x ) , f ( x ) ≥ g ( x )
max ( f ( x ) , g ( x ) ) = ® , se numete funcia maxim.
°̄ g ( x ) , f ( x ) < g ( x )
Definiie: Funcia min : \ → \ ,
° f ( x ) , f ( x ) ≤ g ( x )
min ( f ( x ) , g ( x ) ) = ® , se numete funcia minim.
°̄ g ( x ) , f ( x ) > g ( x )
Funcia caracteristic a unei mulimi
Fie E o mulime nevid i A ⊂ E .
1, x ∈ A
Definiie: Funcia ϕ A : E → {0,1} , dat prin ϕ A ( x ) = ® , se numete
¯0, x ∉ A
funcia caracteristic a mulimii A .
Proprieti:
1. ϕ E ( x ) = 1, ∀x ∈ E ;
2. ϕ∅ ( x ) = 0, ∀x ∈ E ;
3. ϕ A∩ B ( x ) = ϕ A ( x ) ⋅ ϕ B ( x ) , ∀x ∈ E , ∀A, B ⊂ E ;
4. ϕ A∪ B ( x ) = ϕ A ( x ) + ϕ B ( x ) − ϕ A∩ B ( x ) , ∀x ∈ E , ∀A, B ⊂ E ;
5. ϕ A\ B ( x ) = ϕ A ( x ) − ϕ A ( x ) ⋅ ϕ B ( x ) , ∀x ∈ E , ∀A, B ⊂ E .
6. ϕ
CEA
( x ) = 1 − ϕ A ( x ) , ∀x ∈ E , A ⊂ E , CEA = E \ A .
6. PROGRESII ARITMETICE. PROGRESII GEOMETRICE
6.1. iruri de numere reale

Definiie: Se numete ir de numere reale o
funcie f : `∗ → \ , f ( n ) = an .
Notaie: ( an )n ≥1 sau ( an )n∈`∗ .
39
Observaii:
1. Numerele reale a1 , a2 , a3 ... se numesc termenii irului;
2. Indicele fiecrui termen se numete rangul acelui termen.
Definiie: Se numete relaie de recuren o formul cu ajutorul creia se
determin orice termen al irului în funcie de termeni precedeni.
Moduri de definire a unui ir:
1. iruri definite descriptiv, prin enumerarea primilor termeni ai acestuia:
a1 , a2 , a3 ... ;
2. iruri definite prin formula termenului general an ;
3. iruri definite printr-o relaie de recuren.
6.2. Progresii aritmetice
Definiie: Se numete progresie aritmetic un ir de numere reale
( an )n∈`∗ în care fiecare termen, începând cu al doilea, se obine din cel
precedent prin adugarea aceluiai numr real r, numit raia progresiei.
Observaie:
an +1 = an + r , ∀n ≥ 1 .
Notaie: ÷ ( an )n∈`∗ sau ÷a1 , a2 , a3 ... .
Observaie:
Progresia aritmetic este bine determinat dac i se cunosc primul termen i
raia.
Teorem: irul ( an )n∈`∗ este progresie aritmetic dac i numai dac
diferena oricror doi termeni consecutivi este constant.
Observaie:
an +1 − an = constant, ∀n ≥ 1 .
Teorem (formula termenului general): Dac ( an )n∈`∗ este progresie
aritmetic cu raia r atunci an = a1 + ( n − 1) ⋅ r , ∀n ≥ 1 .
Teorem: irul ( an )n∈`∗ este progresie aritmetic dac i numai dac
fiecare termen al irului, începând cu al doilea, este medie aritmetic a
termenilor vecini.
Observaie:
a +a
÷ ( an )n∈`∗ ⇔ an = n −1 n +1 , ∀n ≥ 2.
2
Teorem (suma primilor n termeni): Dac ( an )n∈`∗ este progresie
40
( a1 + an ) ⋅ n ,
aritmetic i S n = a1 + a2 + ... + an atunci S n = ∀n ≥ 1.
2
Observaie:
2a + ( n − 1) ⋅ r
Sn = 1 ⋅ n , ∀n ≥ 1.
2
Teorem: Dac ( an )n∈`∗ este progresie aritmetic atunci
ak + an − k +1 = a1 + an , ∀k = 1, n.
6.3. Progresii geometrice
Definiie: Se numete progresie geometric un ir de numere reale
( bn )n∈`∗ al crui prim termen este nenul iar fiecare termen, începând cu al
doilea, se obine din cel precedent prin înmulirea cu acelai numr real
nenul q, numit raia progresiei.
Observaie:
bn +1 = bn ⋅ q, ∀n ≥ 1 .
Notaie: <<
<< ( bn )n∈` ∗ sau <<
b , b , b ... .
<< 1 2 3
Observaie:
Progresia geometric este bine determinat dac i se cunosc primul termen
i raia.
Teorem: irul ( bn )n∈`∗ este progresie geometric dac i numai dac
raportul oricror doi termeni consecutivi este constant.
Observaie:
bn +1
= constant, ∀n ≥ 1 .
bn
Teorem (formula termenului general): Dac ( bn )n∈`∗ este progresie
geometric cu raia q atunci bn = b1 ⋅ q n −1 , ∀n ≥ 1 .
Teorem: irul ( bn )n∈`∗ de numere reale pozitive este progresie geometric
dac i numai dac fiecare termen al irului, începând cu al doilea, este
medie geometric a termenilor vecini.
Observaie:
÷ ( bn )n∈`∗ ⇔ bn = bn −1 ⋅ bn +1 , ∀n ≥ 2 .
Teorem (suma primilor n termeni): Dac ( bn )n∈` ∗ este progresie
41
(
b1 ⋅ q n − 1
°
)
,q ≠1
geometric i S n = b1 + b2 + ... + bn atunci S n = ® q − 1 , ∀n ≥ 1.
°
¯ nb1 , q = 1
Teorem: Dac ( bn )n∈`∗ este progresie geometric atunci
bk ⋅ bn − k +1 = b1 ⋅ bn , ∀k = 1, n.
7.VECTORI ÎN PLAN
7.1. Segmente orientate. Noiunea de vector

O pereche ordonat ( A, B ) de puncte ale planului determin în mod unic:
a) un segment [AB] cu lungimea l = d ( A, B );
b) o direcie dat de dreapta AB ;
c) un sens dat de semidreapta ( AB.
Definiie: O pereche ordonat de puncte ( A, B ) din plan se numete
segment orientat (vector legat).
Notaie: AB.
Observaii:
1. Punctul A se numete originea (punctul de aplicaie) iar
punctul B extremitatea (vârful) segmentului orientat AB ;
2. Lungimea segmentului [AB] se numete modulul segmentului
orientat AB ;
Notaie: AB .
3. Dreapta AB se numete suportul segmentului orientat AB iar direcia
ei se numete direcia segmentului orientat AB.
Definiie: Se numesc segmente echipolente dou segmente orientate care
au aceeai direcie, acelai modul i acelai sens.
Notaie: AB ~ CD.
Proprietile relaiei de echipolen:
Fie segmentele oarecare din plan AB , CD , EF . Atunci au loc:
1. AB ~ AB ( reflexivitate);
2. AB ~ CD CD ~ AB (simetrie);
3. AB ~ CD i CD ~ EF AB ~ EF (tranzitivitate).
42
Observaie:
Relaia de echipolen împarte mulimea segmentelor orientate în
submulimi numite clase.
Definiie: Mulimea tuturor segmentelor orientate echipolente cu un
segment orientat dat AB se numete vector (vector liber).
JJJG
Notaie: AB .
Observaii:
1. Orice segment orientat din aceast mulime se numete reprezentant al
JJJG
vectorului AB ;
G G G G
2. Vectorii liberi se pot nota i cu litere mici a, b, u , v,... .
Definiie: Doi vectori se numesc vectori egali dac au aceeai direcie,
acelai sens i acelai modul.
Definiie: Doi vectori se numesc vectori coliniari dac au aceeai direcie.
Definiie: Doi vectori se numesc vectori opui dac au acelai modul,
aceeai direcie i sensuri diferite.
Observaii:
1.Vectorul nul este vectorul care are modulul 0 iar direcia i sensul sunt
nedeterminate;
2.Vectorul unitar (versor, vector unitate) este vectorul care are modulul 1.
7.2. Adunarea vectorilor
G G JJJG JJJG
Definiie: Fie a, b doi vectori i OA , AB reprezentani ai acestora.
G
Se numete suma celor doi vectori vectorul s care are ca reprezentant
JJJG
OB .
(Regula triunghiului)
Observaii:
1. Pentru adunarea vectorilor se poate utiliza i regula paralelogramului:
G G JJJG JJJG
Dac a, b sunt doi vectori i OA , OB reprezentani ai acestora suma
G G G JJJG
a + b este vectorul s care are ca reprezentant OC , unde OC este diagonala
paralelogramului OACB ;
(Regula paralelogramului)
43
2. Regula triunghiului se extinde la adunarea mai multor vectori i se
JJJJG JJJJJG JJJJJJJG JJJJJG
numete regula poligonului: A1 A2 + A2 A3 + ... + An −1 An = A1 An
;
JJJJG JJJJJG JJJJJJJG G
3. Dac A1 = An atunci A1 A2 + A2 A3 + ... + An −1 An = 0 .
Proprietile adunrii vectorilor:
G G JG
Oricare ar fi vectorii u , v, w au loc:
G G G G
1. u + v = v + u (comutativitatea);
G G G G G G
2. u + 0 = 0 + u = u ( 0 este element neutru);
G G JG G G JG
3. (u + v) + w = u + (v + w) (asociativitatea);
G G G G G G G
4. u + ( −u ) = (−u ) + u = 0 ( −u este vectorul opus lui u ).
G G G JJG G G
( )
Notaie: u − v = u + −v , oricare ar fi vectorii u i v .
7.3. Înmulirea cu scalari a vectorilor
G G
Definiie: Fie v un vector i α ∈ \∗ . Vectorul α v este vectorul care are:
G
• aceeai direcie cu v ;
G G
• acelai sens cu v daca >0 i sens opus cu v dac α < 0 ;
G
• modulul egal cu α v .
Proprieti ale înmulirii cu scalari:
G G
Oricare ar fi vectorii u , v i α , β ∈ \ au loc:
G G G G
1. α v = 0 ⇔ α = 0 sau v = 0 ;
G G
2. 1 ⋅ v = v ;
G G
3. (αβ )v = α ( β v ) ;
G G G
4. (α + β )v = α v + β v ;
G G G G
5. α (u + v ) = α u + α v .
7.4. Coliniaritatea a doi vectori
G G
Teorem: Vectorii u i v sunt vectori coliniari dac i numai dac exist
G G
∈ astfel încât v = α u .
Observaii:
G G
1. Vectorii u i v sunt vectori coliniari dac i numai dac exist α , β ∈ \*
G G G
astfel încât α u + β v = 0 ;
G G
2. Dac u i v sunt vectori necoliniari, atunci din orice relaie de forma
G G G
αu + β v = 0 α = β = 0 ;
44
3. Punctele A,B,C sunt puncte coliniare dac i numai dac exist ∈ \∗
JJJG JJJG
încât AB = α BC .
7.5. Reper cartezian. Coordonatele unui vector
Definiie: Fie o dreapt d în plan. Se numete reper cartezian pe dreapta
G
( )
d o pereche O, i format dintr-un punct O de pe dreapt i un versor
G
i al direciei acestei drepte.
G
( )
Notaie: Ox , O, i .
Observaii:
1. d se numete ax (axa de coordonate), O se numete originea iar
G
i versorul reperului;
JJJJG G
2. Dac M ( x ) ∈ d atunci OM = xi ;
JJJJG
3. x se numete abscisa (coordonata) vectorului OM .
Definiie: Fie Ox i Oy dou axe ortogonale în plan. Se numete reper
GG G G
( )
cartezian în plan tripletul O, i, j , unde i i j
sunt versorii celor dou axe.
GG
(
Notaie: xOy , O, i, j . )
Observaii:
1. O se numete originea reperului, Ox se
numete axa absciselor iar Oy axa ordonatelor;
JJJG G G
2. Dac A ( x, y ) este un punct din plan atunci OA = xi + y j;
JJJG
3. ( x, y ) se numesc coordonatele vectorului OA .
JJJG
Notaie: OA ( x, y ) .
JJJG G G
Teorem (descompunerea vectorului AB dup versorii i i j ): Dac
JJJG G G
A( x1 , y1 ), B( x2 , y2 ) sunt puncte din plan atunci AB = ( x2 − x1 )i + ( y2 − y1 ) j.
Proprieti:
Dac A( x1 , y1 ), B( x2 , y2 ), C ( x3 , y3 ) sunt puncte necoliniare din plan atunci:
JJJG
1. AB = ( x2 − x1 ) 2 + ( y2 − y1 ) 2 ;
45
7.7. Centre de greutate
Definiie: Fie A1 , A2 ,..., An , n ∈ `* , puncte din plan. Se numete centru de
greutate al sistemului de puncte A1 , A2 ,..., An , un punct G din plan cu
JJJG JJJJG JJJJG G
proprietatea c GA1 + GA2 + ... + GAn = 0 .
Teorem (de unicitate i existen): Un sistem A1 , A2 ,..., An , n ∈ `* , de
puncte din plan admite un singur centru de greutate.
Teorem (relaia lui Leibniz): Dac A1 , A2 ,..., An , n ∈ `* , este un sistem de
puncte din plan, G centrul su de greutate i M un punct oarecare din plan
JJJJG JJJJG JJJJG JJJJG
atunci MA1 + MA2 + ... + MAn = nMG .
Teorem: Dac G este centrul de greutate al ΔABC atunci
JJG JJG JJG
JJG rA + rB + rC
rG = .
3
Teorem: Dac G este centrul de greutate al triunghiului ABC atunci
JJJG JJJG JJJG G
GA + GB + GC = 0 .
Teorem: Dac G este centrul de greutate al ΔABC atunci oricare ar fi O
JJJG 1 JJJG JJJG JJJG
un punct din plan are loc: OG = (OA + OB + OC ) .
3
Teorem (Pappus): Fie ΔABC . Dac punctele M ∈ ( AB ) , N ∈ ( BC ) ,
P ∈ ( CA ) împart aceste segmente în acelai raport atunci ΔABC i ΔMNP
au acelai centru de greutate.
7.8. Alte teoreme remarcabile în geometria plan
Teorem (Sylvester): Dac O i H sunt centrul cercului circumscris,
JJJG JJJG JJJG JJJG
respectiv ortocentrul ΔABC atunci: OH = OA + OB + OC .
Consecina 1: Într-un triunghi centrul cercului circumscris ( O ) , centrul de
greutate ( G ) i ortocentrul ( H ) sunt puncte coliniare.
Observaie:
Dreapta pe care se afl punctele O, G , H se numete dreapta lui Euler.
Consecina 2: În orice triunghi, cu notaiile uzuale, au loc relaiile:
JJJG JJJG JJJG JJJG
a) HA + HB + HC = 3HG;
JJJG JJJG JJJG JJJJG
b) HA + HB + HC = 2 HO.
47
Consecina 3 (relaia lui Euler): Fie ΔABC i O ' mijlocul segmentului
JJJG JJJG JJJG JJJJG
[OH ] . Atunci are loc relaia OA + OB + OC = 2OO' .
Observaie:
Cercul care trece prin mijloacele laturilor unui triunghi, prin picioarele
înlimilor triunghiului i prin mijloacele segmentelor care unesc vârfurile
triunghiului cu ortocentrul acestuia se numete cercul lui Euler (cercul celor
nou puncte).
Teorem (Menelaus): Fie triunghiul ABC i A' , B ' , C ' trei puncte astfel
încât A' ∈ BC , B ' ∈ ( AC ) , C ' ∈ ( AB ) . Dac A' , B ' , C ' sunt puncte coliniare,
A' B B 'C C ' A
⋅
atunci are loc relaia: ⋅ =1.
A'C B ' A C ' B
Teorem (Reciproca teoremei lui Menelaus): Fie triunghiul ABC i
A' ∈ BC , B ' ∈ AC , C ' ∈ AB astfel încât dou dintre punctele A' , B ' , C ' sunt
situate pe dou laturi ale triunghiului, iar al treilea punct este situat pe
prelungirea celei de-a treia laturi sau toate punctele A' , B ' , C ' sunt situate pe
A' B B 'C C ' A
prelungirile laturilor triunghiului. Dac are loc relaia ⋅ ⋅ =1,
A'C B ' A C ' B
atunci punctele A' , B ' , C ' sunt puncte coliniare.
Teorem (Ceva): Fie triunghiul ABC i A' , B ' , C ' trei puncte astfel încât
A' ∈ ( BC ) , B ' ∈ ( CA ) , C ' ∈ ( AB ) . Dac dreptele AA' , BB ' , CC ' sunt
A' B B 'C C ' A
⋅
concurente, atunci are loc relaia ⋅ =1.
A'C B ' A C ' B
Teorem (Reciproca teoremei lui Ceva): Fie triunghiul ABC i
A' , B ' , C ' trei puncte astfel încât A' ∈ ( BC ) , B ' ∈ ( CA ) , C ' ∈ ( AB ) . Dac are
A' B B 'C C ' A
loc relaia ⋅ ⋅ =1, atunci dreptele AA' , BB ' , CC ' sunt
A'C B ' A C ' B
concurente.
Teorem (Van Aubel): Fie triunghiul ABC i punctele A' ∈ ( BC ) ,
C ∈ ( AC ' ) , B ∈ ( AB ' ) . Dac dreptele AA' , CB ' , BC ' sunt concurente într-un
48
B ' A C ' A PA
punct P , atunci are loc relaia + = .
B 'C C ' B PA'
7.9. Produsul scalar a doi vectori
G G G G
Definiie: Fie u i v vectori. Se numete produs scalar al vectorilor u i v
G G G G
numrul real u ⋅ v ⋅ cos(u , v).
G G G G G G
Notaie: u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos(u , v).
Teorem (exprimarea în coordonate a produsului scalar): Dac
G G G G G G G G
u = x1 i + y1 j i v = x2 i + y2 j atunci u ⋅ v = x1 x2 + y1 y2 .
Observaie:
G G G G G G G G
i ⋅ i = 1, j ⋅ j = 1, i ⋅ j = j ⋅ i = 0 .
G G G G
Teorem: Fie u i v vectori. u ⊥ v ⇔ x1 x2 + y1 y2 = 0 .
Observaie:
G G
G G u ⋅v x1 x2 + y1 y2
cos )(u , v) = G G = .
u⋅v x12 + y12 x2 2 + y2 2
Proprieti:
G G JG
Fie vectorii u , v, w i m ∈ \ . Atunci au loc:
G G G2
1. u ⋅ u = u ;
G G G G
2. u ⋅ v = v ⋅ u (comutativitate);
G G G G G G
( ) ( ) ( )
3. m u ⋅ v = mu ⋅ v = u ⋅ mv ;
G G G G G G G G
4. u ⋅ v > 0 pentru cos )(u , v) > 0 i u ⋅ v < 0 pentru cos )(u , v) < 0 ;
G G JG G G G JG
( )
5. u ⋅ v + w = u ⋅ v + u ⋅ w (distributivitatea fa de adunarea vectorilor);
G G G G
6. u ⋅ v ≤ u v .
49
8. ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE
8.1.Msura unghiurilor
Definiie: Unghiul este reuniunea a dou semidrepte închise care au aceeai
origine.
Observaie:
Pentru msurarea unghiurilor se folosesc gradul sexagesimal i radianul.
Notaii: 10 , 1 rad.
Definiie: Unghiul de un radian este unghiul cu vârful în centrul cercului
care subîntinde un arc de cerc cu lungimea egal cu raza cercului.
Observaii:
1. Dac α D este msura în grade a unui unghi i x este msura în radiani a
αD
aceluiai unghi atunci x = ⋅π ;
180D
2. 1 radian 57D19' .
8.2. Cercul trigonometric. Funcia de acoperire universal
Definiie: Fie reperul cartezian xOy. Se numete cerc trigonometric cercul
cu raza 1i centrul în originea reperului cartezian pe care s-a considerat un
sens pozitiv (sensul invers deplasrii acelor de ceasornic) i un sens negativ
(sensul de micare a acelor de ceasornic).
Notaie: C ( 0,1) .
Observaii:
1. Sensul pozitiv de parcurgere a cercului trigonometric se numete sens
trigonometric;
2. Sensul negativ de parcurgere a cercului trigonometric se numete sens
orar;
3. Cercul trigonometric intersecteaz semiaxa pozitiv [Ox în punctul A(1,0).
Acest punct se numete punctul iniial sau originea cercului trigonometric.
Definiie: Un arc de cerc se numete arc orientat dac este dat o ordine a
capetelor sale.
Funcia de acoperire universal
Teorem: Oricare ar fi numrul real t exist k ∈] i t ∗ ∈ [ 0, 2π ) astfel
încât t = 2π k + t ∗ .
Observaie:
Numerele k ∈ ] i t ∗ ∈ [ 0, 2π ) din teorema de mai sus sunt unic
50
determinate.
Definiie: Se numete funcie de acoperire universal funcia
f : \ → C ( 0,1) care asociaz fiecrui numr real t un punct M t pe cercul
trigonometric astfel încât lungimea arcului orientat pozitiv q
AM este t ∗ .
t
Teorem: Dac t este un numr real i f : \ → C ( 0,1) este funcia de

acoperire universal atunci coordonatele punctului f(t)=M sunt:
xM = cos t ∗ , yM = sin t ∗ .
8.3. Funcii trigonometrice directe. Funcii trigonometrice inverse
Definiie: Se numete funcia sinus funcia sin : → , sin t = yM ,
unde yM este ordonata punctului M= f(t) i f funcia de acoperire
universal.
Proprieti:
1. −1 ≤ sin x ≤ 1, ∀x ∈ (funcie mrginit);
2. sin( − x ) = − sin( x ) , ∀x ∈ ( funcie impar);
3. sin( x + 2kπ ) = sin x (funcie periodic de perioad T = 2kπ , k ∈ ' i
perioad principal T0 = 2π );
Tabelul de valori:
π π π π 2π 3π 5π 3π
x 0 π 2π
6 4 3 2 3 4 6 2
1 2 3 3 2 1
sin x 0 1 0 –1 0
2 2 2 2 2 2
Graficul funciei sin:
51
4. Funcia sin este funcie strict cresctoare pe fiecare interval de forma:
ª π π º
« − 2 + 2kπ , 2 + 2kπ » , k ∈ ' i funcie strict descresctoare pe fiecare
¬ ¼
ª π 3π º
interval de forma: « + 2kπ , + 2 kπ » , k ∈ ' ;
¬ 2 2 ¼
5. Funcia sin este funcie concav pe intervalele [ 2kπ , π + 2kπ ] , k ∈ ' i
funcie convex pe intervalele [π + 2kπ , 2π + 2kπ ] ;
6. Funcia sin este funcie strict pozitiv pe intervalele (2kπ , π + 2kπ ) i
funcie strict negativ pe (π + 2kπ , 2π + 2kπ ) , k ∈ ' ;
7. Funcia sin este funcie surjectiv;
ª π πº
8. Restricia funciei sin la intervalul « − , » este funcie bijectiv deci
¬ 2 2¼
este funcie inversabil.
ª π πº
Definiie: Inversa funciei sin : « − , » → [ −1,1] se numete arcsinus.
¬ 2 2¼
Notaie: arcsin.
Observaii:
ª π πº
1. arcsin :[−1,1] → « − , » ;
¬ 2 2¼
ª π πº
2. arcsin y = x ⇔ sin x = y, ∀x ∈ « − , » , ∀y ∈ [ −1,1] ;
¬ 2 2¼
ª π πº
3. sin(arcsin x ) = x, ∀x ∈ [−1,1] i arcsin(sin x ) = x, ∀x ∈ « − , » .
¬ 2 2¼
Proprieti:
1. Funcia arcsin este funcie strict cresctoare pe [–1,1];
2. Funcia arcsin este funcie impar: arcsin(–x)= –arcsinx, ∀x ∈ [ −1,1] ;
3. Funcia arcsin este funcie concav pe [–1,0] i funcie convex pe [0,1];
4. Funcia arcsin este funcie pozitiv pe [0,1] i negativ pe [–1,0].
Tabelul de valori:
3 2 1 1 2 3
x –1 − − − 0 1
2 2 2 2 2 2
π π π π π π π π
arcsin x − − − − 0
2 3 4 6 6 4 3 2
52
Graficul funciei arcsin:
Definiie: Se numete funcia cosinus funcia cos : → , cos t = xM ,

unde xM este abscisa punctului M= f(t) i f funcia de acoperire universal.
Proprieti:
1. −1 ≤ cos x ≤ 1, ∀x ∈ (funcie mrginit);
2. cos( − x) = cos x , ∀x ∈ (funcie par);
3. cos( x + 2kπ ) = cos x (funcie periodic de perioad T = 2kπ , k ∈ ' i
perioad principal T0 = 2π ).
Tabelul de valori:
π π 2π 3π
π π 3π 5π 2π
x 0 3 2 3 π 2
6 4 4 6
3 2 1 2 3
cos x 1 − − − −1
1 2 2 0 2 2 2 0 1
2
Graficul funciei cos:
53
4. Funcia cos este funcie strict cresctoare pe fiecare interval de forma
[π + 2kπ ,2π + 2kπ ] i funcie strict descresctoare pe fiecare interval de
forma [ 2kπ , π + 2kπ ] , k ∈ ' ;
5. Funcia cos este funcie concav pe intervalele
ª π π º
« − 2 + 2kπ , 2 + 2kπ » , k ∈ ' k ∈ ' i funcie convex pe intervalele
¬ ¼
ªπ 3π º
« 2 + 2kπ , 2 + 2kπ » , k ∈ ' ;
¬ ¼
§ π π ·
6. Funcia cos este funcie pozitiv pe intervalele ¨ − + 2kπ , + 2kπ ¸ i
© 2 2 ¹
§ π 3π ·
funcie negativ pe ¨ + 2kπ , + 2kπ ¸ , k ∈ ' ;
© 2 2 ¹
7. Funcia cos este funcie surjectiv;
8. Restricia funciei la intervalul [ 0, π ] este funcie bijectiv, deci este
funcie inversabil.
Definiie: Inversa funciei cos :[0, π ] → [ −1,1] se numete arccosinus.
Notaie: arccos .
Observaii:
1. arccos :[−1,1] → [ 0, π ] ;
2. cos x = y ⇔ x = arccos y , ∀x ∈ [0, π ] , ∀y ∈ [ −1,1] ;
3. cos ( arccos x ) = x , ∀x ∈ [ −1,1] i arccos(cos x) = x, ∀x ∈ [ 0, π ] .
Proprieti:
1. Funcia arccos este funcie strict descresctoare pe [-1,1];
2. arccos(− x) = π − arccos x, ∀x ∈ [ −1,1] ;
3. Funcia arccos este funcie concav pe [0,1] i convex pe [-1,0];
4. Funcia arccos este funcie pozitiv ∀x ∈ [ −1,1] .
Tabelul de valori:
3 2 1 1 2 3
x –1 − − – 0 1
2 2 2 2 2 2
5π 3π 2π π π π π
arccos x π 0
6 4 3 2 3 4 6
54
Graficul funciei arccos:
Definiie: Se numete funcia tangent funcia

π ½ sin x
tg : \ ®(2k + 1) | k ∈ ' ¾ → , tgx = .
¯ 2 ¿ cos x
Proprieti:
π ½
1. tg ( − x ) = −tgx, ∀x ∈ \ ®(2k + 1) | k ∈ ' ¾ (funcie impar);
¯ 2 ¿
π ½
2. tg ( x + kπ ) = tgx, ∀x ∈ \ ®(2k + 1) | k ∈ ' ¾ (funcie periodic de
¯ 2 ¿
perioad T = kπ i perioad principal T0 = π );
Tabelul de valori:
x − − − − 0
2 3 4 6 6 4 3 2
− 3 3
tgx / − 3 −1 0 1 3 /
3 3
Graficul funciei tg:
55
3. Funcia tg este funcie strict cresctoare pe fiecare interval din domeniul
de definiie;
4. Funcia tg este funcie concav pe fiecare interval de forma
§π º ª π ·
¨ + kπ , π + kπ » i convex pe « kπ , 2 + k π ¸ ;
© 2 ¼ ¬ ¹
π
5. Dreptele de ecuaie x = (2k + 1) , k ∈ ' sunt asimptote verticale;
2
ª π ·
6. Funcia tg este funcie pozitiv pe « kπ , + kπ ¸ i funcie negativ pe
¬ 2 ¹
§ π º
¨ − + kπ , kπ » , k ∈ ' ;
© 2 ¼
7. Funcia tg este funcie surjectiv;
§ π π·
8. Restricia funciei tg la intervalul ¨ − , ¸ este funcie bijectiv, deci
© 2 2¹
este funcie inversabil.
§ π π·
Definiie: Inversa funciei tg : ¨ − , ¸ → se numete arctangent.
© 2 2¹
Notaie: arctg.
Observaii:
§ π π·
1. arc tg : → ¨ − , ¸ ;
© 2 2¹
§ π π·
2. tgx = y ⇔ x = arc tgy, ∀x ∈ ¨ − , ¸ , ∀y ∈ ;
© 2 2¹
§ π π·
3. tg ( arctgx ) = x, ∀x ∈ \ i arc tg (tgx) = x, ∀x ∈ ¨ − , ¸ .
© 2 2¹
Proprieti:
1. Funcia arctg este funcie strict cresctoare pe ;
2. arctg(-x)= - arctgx, ∀x ∈ \ (funcie impar);
3. Funcia arctg este funcie pozitiv pe ( 0, +∞ ) i negativ pe ( −∞,0 ) ;
π π
4. Dreapta y = este asimptot orizontal ctre +∞ , iar dreapta y = −
2 2
56
este asimptot orizontal ctre −∞ .
Tabelul de valori :
− 3 3
x −∞ − 3 −1 0 1 3 +∞
3 3
arctgx − − − − 0
2 3 4 6 6 4 3 2
Graficul funciei arctg:
Definiie: Se numete funcia cotangent funcia ctg : \ {kπ | k ∈ '} → ,

cos x
ctgx = .
sin x
Proprieti:
1. ctg ( − x ) = −ctgx, ∀x ∈ \ {kπ | k ∈ '} (funcie impar );
2. ctg ( x + kπ ) = ctgx , ∀x ∈ \ {kπ | k ∈ '} (funcie periodic de perioad
T = kπ i perioad principal T0 = π );
Tabelul de valori:
π π π π 2π 3π 5π
x 0 π
6 4 3 2 3 4 6
+∞ 3 3
ctgx 3 1 0 − −1 − 3 −∞
3 3
57
Graficul funciei ctg:
3. Funcia ctg este funcie strict descresctoare pe orice interval din

domeniul de definiie;
4. Funcia ctg este funcie concav pe fiecare interval de forma
ªπ · § π º
« 2 + kπ , π + kπ ¸ i funcie convex pe ¨ kπ , 2 + kπ » ;
¬ ¹ © ¼
5. Dreptele de ecuaie x = kπ , k ∈ ' sunt asimptote verticale;
§ π ·
6. Funcia ctg este funcie pozitiv pe ¨ kπ , + kπ ¸ i funcie negativ
© 2 ¹
§π ·
pe ¨ + kπ , π + kπ ¸ , k ∈ ' ;
©2 ¹
7. Restricia funciei ctg la intervalul (0, π ) este funcie bijectiv, deci este
funcie inversabil.
Definiie: Inversa funciei ctg : ( 0, π ) → se numete arccotangent
Notaie: arcctg.
Observaii:
1. arcctg : → ( 0, π ) ;
2. ctgx = y ⇔ x = arcctgy , ∀x ∈ ( 0, π ) , ∀y ∈ ;
3. ctg ( arcctgx ) = x, ∀x ∈ \ i arcctg(ctgx) = x, ∀x ∈ ( 0, π ) .
Proprieti:
1. Funcia arcctg este funcie strict descresctoare pe ;
58
2. arcctg(-x)= π - arcctgx, ∀x ∈ ;
3. Funcia arcctg este funcie pozitiv pe ;
4. Funcia arcctg este funcie concav pe ( −∞ ,0) i funcie convex pe
(0, +∞ ) .
Tabelul de valori :
3 3
x −∞ − 3 −1 − 0 1 3 ∞
3 3
5π 3π 2π π π π π
arcctgx π 0
6 4 3 2 3 4 6
Graficul funciei arcctg:
Observaii:
π
1. arcsin x + arccos x = , ∀x ∈ [ −1,1];
2
π
2. arctgx + arcctgx = , ∀x ∈ .
2
8.4. Formule trigonometrice
8.4.1. Formule pentru reducerea la primul cadran
(
sin 900 − x = cos x) (
cos 900 − x = sin x)
sin ( 90 0
+ x ) = cos x cos ( 90 0
+ x ) = − sin x
(
sin 1800 − x = sin x ) (
cos 1800 − x = − cos x )
sin (180 0
+ x ) = − sin x cos (180 0
+ x ) = − cos x
59
( )
sin 2700 − x = − cos x ( )
cos 2700 − x = − sin x
( )
sin 2700 + x = − cos x ( )
cos 2700 + x = sin x
( )
sin 3600 − x = − sin x ( )
cos 3600 − x = cos x
( )
tg 900 − x = ctgx ( )
ctg 900 − x = tgx
( )
tg 900 + x = −ctgx ( )
ctg 900 + x = − tgx
( )
tg 1800 − x = − tgx ( )
ctg 1800 − x = −ctgx
( )
tg 180 0 + x = tg x ( )
ctg 1800 + x = ctgx
( )
tg 2700 − x = ctgx ( )
ctg 2700 − x = tgx
( )
tg 2700 + x = −ctgx ( )
ctg 2700 + x = − tgx
( )
tg 3600 − x = − tgx ( )
ctg 3600 − x = −ctgx
8.4.2. Relaii între funciile trigonometrice

În condiiile în care egalitile au sens avem:
sin 2 x + cos 2 x = 1, ∀x ∈ (formula fundamental a trigonometriei),
sin x cos x 1 1
tgx = , ctgx = , sec x = , cosecx = ,
cos x sin x cos x sin x
sec2 x = 1 + tg 2 x , cosec 2 x = 1 + ctg 2 x .
60
sin x cos x tgx ctgx sec x cosecx
tgx 1 sec 2 x − 1 1
sin x sin x ± ±
± 1 − cos 2 x 2 2 ±
1 + tg x 1 + ctg x sec x cosecx
1 ctgx 1 cosec 2 x − 1
cos x cos x ± ±
± 1 − sin 2 x 2 2 ±
1 + tg x 1 + ctg x sec x cosecx
sin x 1 − cos 2 x 1 1
tgx ± ± tgx ± sec 2 x − 1 ±
1 − sin 2 x cos x ctgx cosec 2 x − 1
61
1 − sin 2 x cos x 1 1
ctgx ± ± ctgx ± ± cosec 2 x − 1
2 tgx
sin x 1 − cos x sec 2 x − 1
1 1 1 + ctg 2 x cosecx
sec x ± ± 1 + tg 2 x ± sec x ±
2
1 − sin x cos x ctgx cosec 2 x − 1
1 1 1 + tg 2 x sec x
cosecx ± ± ± 1 + ctg 2 x ± cosecx
sin x 1 − cos 2 x tgx sec 2 x − 1
8.4.3. Funciile trigonometrice ale sumei i diferenei de unghiuri
sin ( x + y ) = sin x cos y + sin y cos x ;
sin ( x − y ) = sin x cos y − sin y cos x ;
cos ( x + y ) = cos x cos y − sin x sin y ;
cos ( x − y ) = cos x cos y + sin x sin y ;
tgx + tgy tgx − tgy
tg( x + y ) = ; tg( x − y ) = ;
1 − tgx tgy 1 + tgx tgy
ctgx ctgy − 1 ctgx ctgy + 1
ctg ( x + y ) = ; ctg ( x − y ) = ;
ctgx + ctgy ctgy − ctgx
tgx + tgy + tgz − tgx ⋅ tgy ⋅ tgz
tg( x + y + z ) = ;
1 − tgx ⋅ tgy − tgx ⋅ tgz − tgy ⋅ tgz
8.4.4. Funciile trigonometrice ale multiplilor unui unghi
sin 2 x = 2sin x cos x; sin 3 x = 3sin x − 4sin 3 x;
cos 2 x = cos 2 x − sin 2 x = 2cos 2 x − 1 = 1 − 2sin 2 x;
cos3x = 4cos3 x − 3cos x ;
2tgx 3tgx − tg 3 x
tg2 x = ; tg3x = ;
1 − tg 2 x 1 − 3tg 2 x
ctg 2 x − 1 ctg 3 x − 3ctgx
ctg2 x = ; ctg3 x = .
2ctgx 3ctg 2 x − 1
8.4.5. Funciile trigonometrice ale jumtii unui unghi
x 1 − cos x x 1 + cos x
sin = ± ; cos = ± ;
2 2 2 2
x sin x 1 − cos x x sin x 1 + cos x
tg = = ; ctg = = .
2 1 + cos x sin x 2 1 − cos x sin x
8.4.6. Exprimarea funciilor trigonometrice ale unui unghi x cu
x
ajutorul tg
2
x x x x
2tg 1 − tg 2 2tg 1 − tg 2
sin x = 2 ; cos x = 2 ; tgx = 2 ; ctgx = 2.
2 x 2 x 2 x x
1 + tg 1 + tg 1 − tg 2tg
2 2 2 2
62
8.4.7. Transformarea sumelor i diferenelor de funcii trigonometrice
în produse
x+ y x− y x− y x+ y
sin x + sin y = 2sin ⋅ cos ; sin x − sin y = 2sin ⋅ cos ;
2 2 2 2
x+ y x− y x+ y x− y
cos x + cos y = 2cos ⋅ cos ; cos x − cos y = −2sin ⋅ sin
2 2 2 2
sin( x ± y ) sin( y ± x)
tgx ± tgy = ; ctg( x ± y ) = ;
cos x ⋅ cos y sin x ⋅ sin y
8.4.8. Transformarea produselor de funcii trigonometrice în sume
1
sin x ⋅ cos y = [sin( x + y ) + sin( x − y ) ] ;
2
1
sin y ⋅ cos x = [sin( x + y ) − sin( x − y ) ] ;
2
1
cos x ⋅ cos y = [ cos( x + y ) + cos( x − y ) ];
2
1
sin x ⋅ sin y = [ cos( x − y ) − cos( x + y )].
2
8.4.9. Relaii între funciile trigonometrice directe i funciile
trigonometrice inverse
sin(arccos x) = 1 − x 2 , x ∈ [ −1,1] ; cos(arcsin x) = 1 − x 2 , ∀x ∈ [− 1,1];
x 1
sin ( arctgx ) = , x ∈ \; sin ( arcctgx ) = , x ∈ \;
1+ x 2
1 + x2
1 x
cos ( arctgx ) = , x ∈ \; cos ( arcctgx ) = , x ∈ \;
1 + x2 1 + x2
x
tg ( arcsin x ) = , x ∈ ( −1;1) ;
1 − x2
1 − x2 1
tg ( arccos x ) = , x ∈ [ −1;0 ) ∪ ( 0;1]; tg(arcctgx) = , x ≠ 0;
x x
1 1 − x2
ctg(arctgx) = , x ≠ 0; ctg ( arcsin x ) = , x ∈ [ −1;0 ) ∪ ( 0;1] ;
x x
x
ctg ( arccos x ) = , x ∈ ( −1;1) .
1 − x2
63
8.4.10. Ecuaii trigonometrice
Ecuaii trigonometrice elementare
{
x ∈ ( −1)k arcsin a + kπ k ∈ ] , a ≤ 1;
°
1. sin x = a ®
}
°¯ x ∈∅, a > 1;
° x ∈ {± arccos a + 2kπ k ∈ ]} , a ≤ 1;
2. cos x = a ®
°̄ x ∈∅, a > 1;
3. tgx = a x ∈ {arctga + kπ k ∈ ]} , ∀a ∈ \;
4. ctgx = a x ∈ {arcctga + kπ k ∈ ]} , ∀a ∈ \.
Ecuaii trigonometrice de forma f ( g ( x ) ) = f ( h ( x ) ) , x ∈ A ⊆ \
1. sin ( f ( x ) ) = sin ( g ( x ) ) ⇔ f ( x ) = ( −1) g ( x ) + kπ , k ∈ ] ;
k
2. cos ( f ( x ) ) = cos ( g ( x ) ) ⇔ f ( x ) = ± g ( x ) + 2kπ , k ∈ ] ;

3. tg ( f ( x ) ) = tg ( g ( x ) ) ⇔ f ( x ) = g ( x ) + kπ , k ∈ ] ;
4. ctg ( f ( x ) ) = ctg ( g ( x ) ) ⇔ f ( x ) = g ( x ) + kπ , k ∈ ] .
Observaie:
Pentru rezolvarea ecuaiilor trigonometrice de forma
( ) ( )
f g ( x ) = f h ( x ) , x ∈ A ⊆ \ , se pot folosi i formulele de
transformare a sumelor în produse.
Ecuaii trigonometrice de forma
P ( sin x ) = 0, P ( cos x ) = 0, P ( tgx ) = 0, P ( ctgx ) = 0 , unde P este un
polinom de argument indicat
Ecuaiile de acest tip se rezolv ca ecuaii algebrice în y dup ce, în
prealabil, am notat sin x = y, cos x = y , tgx = y , ctgx = y . Cu valorile y
obinute din rezolvarea ecuaiei algebrice se revine la substituie i se
ajunge la rezolvarea unor ecuaii trigonometrice fundamentale.
Ecuaii trigonometrice omogene în sin x i cos x
Sunt ecuaii de forma :
a0 sin n x + a1 sin n −1 x ⋅ cos x + a2 sin n − 2 x ⋅ cos 2 x + .... + an cos n x = 0 , ai ∈ \ ,
i = 1, n , unde cel puin unul dintre coeficieni este nenul.
Considerm a0 ≠ 0 i ecuaia se împarte cu cos n x obinându-se o ecuaie
64
de gradul n în tgx : a0 tg n x + a1tg n −1 x + .... + an = 0 , care rezolvat în raport
cu necunoscuta tgx rezult cel mult n ecuaii elementare de forma
tgx = a .
Ecuaii liniare în sin x i cos x
Sunt ecuaii de forma a sin x + b cos x = c , a, b, c ∈ \ , a, b nu sunt nule în
acelai timp. Condiia de existen a soluiei este : a 2 + b 2 ≥ c 2 .
Observaie:
Pentru rezolvarea unei ecuaii liniare în sin x i cos x exist mai multe
metode.
1. Metoda unghiului auxiliar: Presupunând a ≠ 0 , se împarte ecuaia cu a
b § π π·
i se face substituia = tgγ , γ ∈ ¨ − , ¸ .
a © 2 2¹
x 2t
2. Metoda substituiei: Folosind tg = t , avem sin x = ,
2 1+ t2
1− t2
cos x = .
1+ t2
3. Se formeaz un sistem de ecuaii împreun cu ecuaia dat de formula
fundamental a trigonometriei sin 2 x + cos 2 x = 1, ∀x ∈ \.
a
4. Se împarte ecuaia cu a 2 + b 2 notând apoi = sin ϕ , din care
a + b2
2
b
= cos ϕ i se obine ecuaia sin( x + ϕ ) = c.
a 2 + b2
Ecuaii trigonometrice simetrice în sin x i cos x
Sunt ecuaii de forma a ( sin x + cos x ) + b sin x cos x = c , a, b, c ∈ \ , a, b
nu sunt nule în acelai timp.
Observaie:
Pentru rezolvarea unei ecuaii simetrice în sin x i cos x exist mai multe
metode.
x 2t 1− t2
1. Notând tg = t , avem sin x = , cos x = .
2 1+ t2 1+ t2
t2 −1
2. Notând sin x + cos x = t sin x cos x = . Se obine astfel ecuaia
2
bt 2 + 2at − b − 2c = 0 , care se rezolv în condiia t < 2 .
65
π sin t + cos t cos t − sin t
3. Notând x = − t sin x = i cos x = . Se obine
4 2 2
o ecuaie de gradul al doilea în sin t sau cos t .
Ecuaii trigonometrice de forma f ( sin 2 nx,cos 2 mx ) = 0
1 − cos 2nx 1 + cos 2nx
Se folosesc formulele sin 2 nx = ,cos 2 nx = .
2 2
Ecuaii trigonometrice care conin sume de forma
sin 2 n x + cos 2 n x, n ≥ 2, n ∈ `
Ridicând identitatea sin 2 x + cos 2 x = 1 la puterile 2,3,..., n − 1, n i notând
sin 2x = t se obine o ecuaie de gradul n în t .
8.5. Aplicaii ale trigonometriei în geometrie
Se consider un triunghi ABC cu laturile AB = c, BC = a, AC = b .
Notaii:
1. Msurile unghiurilor se noteaz cu A, B, C ;
a+b+c
2. Semiperimetrul triunghiului se noteaz cu p = ;
2
3. Raza cercului circumscris triunghiului se noteaz cu R ;
4. Raza cercului înscris în triunghi se noteaz cu r ;
5. Aria triunghiului se noteaz cu S .
8.5.1. Teoreme remarcabile
În orice ΔABC au loc relaiile:
a b c
• Teorema sinusurilor: = = = 2R ;
sin A sin B sin C
• Teorema proieciilor: a = b cos C + c cos B , b = a cos C + c cos A ,
c = a cos B + b cos A ;
• Teorema cosinusului:
b2 + c2 − a 2
a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A , de unde cos A = ;
2bc
a2 + c2 − b2
b 2 = a 2 + c 2 − 2ac cos B , de unde cos B = ;
2ac
a 2 + b2 − c 2
c 2 = a 2 + b 2 − 2ab cos C , de unde cos C = ;
2ab
66
• Teorema tangentelor:
A− B
tg
a−b 2 sau tg A − B = a − b ctg C ;
=
a + b tg A + B 2 a+b 2
2
• Relaia lui Stewart: Dac D ∈ ( BC ) atunci
AB 2 ⋅ DC + AC 2 ⋅ BD − AD 2 ⋅ BC = BC ⋅ BD ⋅ DC.
8.5.2. Exprimarea funciilor trigonometrice ale jumtii unui unghi al
unui triunghi în funcie de lungimile laturilor
A ( p − b )( p − c ) A p( p − a)
sin = ; cos = ;
2 bc 2 bc
A ( p − b )( p − c ) ; A p( p − a)
tg = ctg = .
2 p ( p − a) 2 ( p − b )( p − c )
8.5.3. Relaii între unghiurile i laturile unui triunghi oarecare
(Identiti condiionate)
Dac A + B + C = π , atunci au loc:
A B C
1. sin A + sin B + sin C = 4cos cos cos ;
2 2 2
A B C
2. cos A + cos B + cos C = 1 + 4sin sin sin ;
2 2 2
A B C
3. cos A − cos B − cos C = 1 − 4sin sin sin ;
2 2 2
A B C
4. sin A − sin B + sin C = 4sin cos sin ;
2 2 2
5. sin 2 A + sin 2 B + sin 2C = 4sin A sin B sin C ;
6. cos 2 A + cos 2 B + cos 2C = 1 − 4cos A cos B cos C ;
7. tgA + tgB + tgC = tgA tgB tgC ;
A B C A B C
8. ctg + ctg ctg = ctg ctg ctg .
2 2 2 2 2 2
8.5.4. Formule pentru aria triunghiului
ah bh ch
S= a = b = c;
2 2 2
bc sin A ac sin B ab sin C
S= = = ;
2 2 2
67
a 2 sin B sin C b 2 sin A sin C c 2 sin A sin B
S= = = ;
2sin A 2sin B 2sin C
S = p ( p − a )( p − b )( p − c ) (formula lui Heron);
abc
S= ; S = pr; S = 2 R 2 sin A sin B sin C ;
4R
A B C
S = p ( p − a ) tg
= p ( p − b ) tg = p ( p − c ) tg .
2 2 2
8.5.5. Formule pentru calcularea medianei ( ma ), bisectoarei ( la ) i a
înlimii( ha ) unui triunghi
ma2 =
( )
2 b2 + c2 − a 2 2bc A
; la =
cos ; ha = 2 R sin B ⋅ sin C .
4 b+c 2
8.5.6. Formule pentru raza cercului circumscris, înscris i razele
cercurilor exînscrise în triunghi
a b c abc abc
R= = = ; R= ; R= ;
2sin A 2sin B 2sin C 4S 4 p ( p − a )( p − b )( p − c )
S A B C
r= ; r = 4 R sin sin sin ;
p 2 2 2
A B C
ra = p ⋅ tg ; rb = p ⋅ tg ; rc = p ⋅ tg ;
2 2 2
S S S
ra = ; rb = ; rc = ;
p-a p −b p−c
ra rb rc = p 2 r.
1 1 1 1
ra + rb + rc = 4 R + r ; ra rb + ra rc + rb rc = p 2 ; + + = .
ra rb rc r
8.5.7. Alte relaii importante
• Dac O este centrul cercului circumscris ΔABC , iar I este centrul
cercului înscris în ΔABC atunci are loc OI 2 = R ( R − 2r ) ( relaia lui
Euler);
• R ≥ 2r (Inegalitatea lui Euler);
• Dac H este ortocentrul ΔABC , atunci aAH + bBH + cCH = 4 S .
68
9.FUNCIA EXPONENIAL. FUNCIA LOGARITMIC
9.1. Funcia exponenial

Definiie: Fie a ∈ (0,1) ∪ (1,+∞ ). Funcia f : \ → ( 0, +∞ ) , dat prin
f ( x ) = a x , se numete funcie exponenial de baz a .
Proprieti:
1. Monotonie:
• dac a ∈ (0,1) , f este funcie strict descresctoare pe \ ;
• dac a > 1 , f este funcie strict cresctoare pe \ ;
2. Funcia exponenial este funcie bijectiv, deci este funcie inversabil;
3. Compararea valorilor funciei exponeniale cu numrul 1:
f ( x) < 1, x > 0
• dac a ∈ ( 0,1) ® ;
¯ f ( x) > 1, x < 0
f ( x) > 1, x > 0
• dac a > 1 ® ;
¯ f ( x) < 1, x < 0
4. Dac a > 1 , axa Ox este asimptot orizontal spre − ∞ ;
5. Dac a ∈ (0,1) , axa Ox este asimptot orizontal spre + ∞ ;
6. Funcia exponenial este funcie convex pe \ .
Graficul funciei exponeniale
• Funcia exponenial f : \ → ( 0, +∞ ) , f ( x ) = a x , a > 1
• Funcia exponenial f : \ → ( 0, +∞ ) , f ( x ) = a x , a ∈ (0,1)
9.2. Logaritmi
Definiie: Fie a > 0, a ≠ 1 i x > 0 . Se numete logaritm în baza a al
numrului x exponentul la care trebuie ridicat a pentru a obine numrul x .
69
Notaie: log a x.
Observaii:
1. log a x se citete “logaritm în baza a din x “;
2. pentru log a x se impun urmtoarele condiii de existen:
• a > 0, a ≠ 1 ;
• x>0.
3. a loga x = x , ∀x > 0 ;
4. log a x = n ⇔ x = a n , a > 0, a ≠ 1, x > 0, n ∈ \ .
Notaii: Fie x > 0 .
1. log10 x = lg x i se citete “logaritm zecimal din x “;
2. log e x = ln x i se citete “logaritm natural (neperian) din x “, unde e
este numrul iraional 2,71828... .
Proprieti:
1. log a a = 1 , a > 0, a ≠ 1 ;
2. log a 1 = 0 , a > 0, a ≠ 1 ;
3. log a xy = log a x + log a y , a > 0, a ≠ 1 , x, y > 0
4. log a x1 x2 ⋅ ... ⋅ xn = log a x1 + log a x2 + ... + log a xn , a > 0, a ≠ 1 ,
x1 , x2 ,..., xn > 0 ;
x
5. log a = log a x − log a y , a > 0, a ≠ 1, x, y > 0 ;
y
1
6. log a = − log a x, a > 0, a ≠ 1, x > 0 ;
x
7. log a x n = n log a x, a > 0, a ≠ 1, x > 0, n ∈ \ ;
1
8. log a n x = log a x, a > 0, a ≠ 1, x > 0, n ∈ `, n ≥ 2 ;
n
log b x
9. log a x = , a, b, x > 0, a ≠ 1, b ≠ 1 (formula de schimbare a bazei);
log b a
1
10. log a x = , a, x > 0, a ≠ 1, x ≠ 1 ;
log a x
11. x log a y = y log a x , a > 0, a ≠ 1 , x > 0 , y > 0 .
70
9.3. Funcia logaritmic
Definiie: Funcia f : (0, +∞) → \, f ( x) = log a x, a > 0, a ≠ 1 , se numete
funcie logaritmic.
Proprieti:
1. Monotonie:
• dac a ∈ ( 0,1) , f este funcie strict descresctoare pe (0,+∞ ) ;
• dac a > 1 , f este funcie strict cresctoare pe (0,+∞ ) ;
2. Funcia logaritmic este funcie bijectiv, deci este funcie inversabil.
Inversa funciei logaritmice este funcia exponenial
g : \ → ( 0, ∞ ) , g ( x ) = a x , a > 0, a ≠ 1 ;
3. Compararea valorilor funciei logaritmice cu numrul 0:
f ( x ) > 0, x ∈ ( 0,1)
°
• dac a ∈ ( 0,1) ® f ( x ) = 0, x = 1 ;
° f ( x ) < 0, x > 1
¯
f ( x ) < 0, x ∈ ( 0,1)
°
• dac a > 1 ® f ( x ) = 0, x = 1 ;
° f ( x ) > 0, x > 1
¯
4. Axa Oy este asimptot vertical;
5. Concavitate. Convexitate:
• dac a ∈ ( 0,1) funcia logaritmic este funcie convex pe (0,+∞ ) ;
• dac a > 1 funcia logaritmic este funcie concav pe (0,+∞ ) .
Graficul funciei logaritmice
• Funcia logaritmic f : (0, +∞) → \, f ( x) = log a x, a > 1
71
• Funcia logaritmic f : (0, +∞) → \, f ( x) = log a x , a ∈ ( 0,1)
9.4. Ecuaii exponeniale

Definiie: Se numete ecuaie exponenial ecuaia în care necunoscuta este
la exponent sau exponentul este o expresie care conine necunoscuta.
Ecuaii exponeniale de forma a ( ) = a ( ) , a > 0, a ≠ 1
f x g x
Folosind proprietatea de injectivitate a funciei exponeniale ecuaia

dat este echivalent cu ecuaia f ( x ) = g ( x ) ale crei soluii sunt i
soluiile ecuaiei date.
Ecuaii exponeniale de forma a ( ) = b , a > 0, a ≠ 1
f x
• Dac b ≤ 0 ecuaia nu are soluii;

• Dac b > 0 , folosind proprietatea de injectivitate a funciei
logaritmice, se logaritmeaz ambii membri ai ecuaiei într-o baz
convenabil. Se obine, de exemplu, ecuaia f ( x ) = logba ale crei
soluii sunt i soluiile ecuaiei iniiale.
Ecuaii exponeniale de forma a ( ) = b ( ) , a, b > 0, a ≠ 1, b ≠ 1, a ≠ b
f x g x
Se logaritmeaz ambii membri ai ecuaiei într-o baz convenabil i apoi se

rezolv ecuaia obinut. Soluiile acestei ecuaii sunt i soluiile ecuaiei
iniiale.
Ecuaii exponeniale de forma a ( )b ( ) = c ; a, b > 0, a ≠ 1, b ≠ 1
f x g x
• Dac c ≤ 0 ecuaia nu are soluii;

• Dac c > 0 se logaritmeaz ambii membri ai ecuaiei într-o baz
convenabil. Se obine o ecuaia ale crei soluii sunt i soluiile
ecuaiei iniiale.
Ecuaii exponeniale de forma a ( )b ( ) = a1 1( )b1 1( ) ;
f x g x f x g x
a, b, a1 , b1 > 0, a ≠ 1, b ≠ 1, a1 ≠ 1, b1 ≠ 1
Se logaritmeaz ambii membri ai ecuaiei într-o baz convenabil i apoi se
rezolv ecuaia obinut. Soluiile acestei ecuaii sunt i soluiile ecuaiei
iniiale.
72
Ecuaii exponeniale de forma ma ( ) + na ( ) + p = 0 , a > 0, a ≠ 1 ,
2f x f x
m, n, p ∈ \, m ≠ 0
Se noteaz a ( ) = y i se obine o ecuaie de gradul al doilea în y , cu
f x
soluiile y1 , y2 . Ecuaiile a ( ) = yi , i = 1, n au soluii dac yi > 0 .

f x
f ( x)
Ecuaii exponeniale de forma ma1 ( ) + na2 ( ) + p ( a1a2 )
2f x 2f x
=0,
a1 , a2 > 0, a1 , a2 ≠ 1, mnp ≠ 0
f ( x)
Se împart ambii membri ai ecuaiei cu a1 ( ) , cu a2 ( ) sau cu ( a1a2 )
2f x 2f x
,
obinându-se o ecuaie de gradul al doilea.
Ecuaii exponeniale de forma ma ( ) + nb ( ) = p , a, b > 0, a ≠ 1, b ≠ 1 ,
f x f x
ab = 1 , m, n, p ∈ \, mn ≠ 0
1 1
Din relaia ab = 1 b = , iar ecuaia devine ma ( ) + n ⋅ f ( x ) = p .
f x
a a
Notând a ( ) = y se obine o ecuaie de gradul al doilea în y , cu soluiile
f x
y1 , y2 . Ecuaiile a ( ) = yi , i = 1, n au soluii dac yi > 0 .

f x
9.5. Ecuaii logaritmice

Definiie: Se numete ecuaie logaritmic ecuaia în care necunoscuta apare
la baza logaritmului sau în expresia al crei logaritm se calculeaz.
Ecuaii logaritmice de forma log a f ( x ) = log a g ( x ) , a > 0, a ≠ 1
Folosind proprietatea de injectivitate a funciei logaritmice ecuaia dat este
echivalent cu ecuaia f ( x ) = g ( x ) care, în general, este un tip de ecuaie
cunoscut. Soluiile acestei ecuaii trebuie s verifice condiiile de existen
ale logaritmilor din ecuaia dat, i anume: f ( x ) > 0 i g ( x ) > 0 .
Ecuaii logaritmice de forma log f ( x ) g ( x ) = a, a ∈ \
Condiii de existen: f ( x ) > 0 , f ( x ) ≠ 1 , g ( x ) > 0 (1)
Folosind proprietatea de injectivitate a funciei logaritmice sau definiia
logaritmului unui numr se obine ecuaia g ( x ) = ( f ( x ) ) . Soluiile acestei
a
ecuaii, care verific sistemul de condiii (1) , sunt soluii ale ecuaiei date.
Ecuaii logaritmice de forma log f ( x ) g ( x ) = log f ( x ) h ( x )
Condiii de existen: f ( x ) > 0 , f ( x ) ≠ 1 , g ( x ) > 0 , h ( x ) > 0 ( 2)
73
Soluiile ecuaiei date sunt acele soluii ale ecuaiei g ( x ) = h ( x ) care
verific sistemul de condiii ( 2 ) .
Observaie:
Mai sunt i alte tipuri de ecuaii logaritmice care, prin diferite substituii i
pe baza proprietilor funciei logaritmice, sunt aduse la una din formele
deja prezentate.
10. MULIMEA NUMERELOR COMPLEXE
10.1. Forma algebric a unui numr complex

Forma algebric a unui numr complex z este z = a + bi , a, b ∈ \ i
i 2 = −1 .
Observaie:
a se numete partea real a lui z , bi se numete partea imaginar a lui z ,
b se numete coeficientul prii imaginare i i se numete unitate
imaginar.
Notaie: a = Re( z ) , b = Im ( z ) .
Observaii:
1. a) dac b = 0 z = a (numr real);
b) dac b ≠ 0 z = a + bi (numr imaginar);
c) dac a = 0, b ≠ 0 z = bi (numr pur imaginar).
2. Mulimea numerelor complexe se noteaz cu ^ iar
^ = {a + bi / a, b ∈ \, i 2 = −1} .
Definiie: Fie z1 , z2 ∈ ^, z1 = a1 + b1i, z2 = a2 + b2i . Numerele z1 i z2 se
numesc numere complexe egale dac a1 = a2 i b1 = b2 .
Adunarea numerelor complexe
Definiie: Fie z1 , z2 ∈ ^, z1 = a1 + b1i, z2 = a2 + b2i . Se numete suma
numerelor z1 i z2 numrul complex z1 + z2 = a1 + a2 + (b1 + b2 )i .
Proprieti:
1. z1 + z2 = z2 + z1 , ∀z1 , z2 ∈ ^ (comutativitatea adunrii);
2. ( z1 + z2 ) + z3 = z1 + ( z2 + z3 ), ∀z1 , z2 , z3 ∈ ^ (asociativitatea adunrii);
3. z + 0 = 0 + z = z , ∀z ∈ ^ (0 este element neutru la adunare);
4. ∀z ∈ ^, ∃ ( − z ) ∈ ^ astfel încât z + (− z ) = (− z ) + z = 0 ( − z este opusul lui
z ).
74
Observaii:
1. 0 = 0 + 0i ;
2. opusul numrului complex z = a + bi este − z = − a − bi .
Definiie: Fie z1 , z2 ∈ ^ . Se numete diferena numerelor z1 i z2 numrul
complex z1 − z2 = z1 + ( − z2 ) .
Înmulirea numerelor complexe
Definiie: Fie z1 , z2 ∈ ^, z1 = a1 + b1i, z2 = a2 + b2i . Se numete produsul
numerelor z1 i z2 numrul complex z1 z2 = a1a2 − b1b2 + ( a1b2 + a2b1 ) i .
Proprieti:
1. z1 z2 = z2 z1 , ∀z1 , z2 ∈ ^ (comutativitatea înmulirii);
2. ( z1 z2 ) z3 = z1 ( z2 z3 ) , ∀z1 , z2 , z3 ∈ ^ (asociativitatea înmulirii);
3. z ⋅ 1 = 1 ⋅ z = z , ∀z ∈ ^ (1 este element neutru la înmulire);
1
4. ∀z ∈ ^, z ≠ 0, ∃z −1 ∈ ^ astfel încât zz −1 = z −1 z = 1 ( z −1 = este inversul
z
lui z );
5. z1 ( z2 + z3 ) = z1 z2 + z1 z3 , ∀z1 , z2 , z3 ∈ ^ (distributivitatea înmulirii fa
de adunare).
Observaie:
Inversul numrul complex z = a + bi , z ≠ 0 este
a b
z −1 = 2 − 2 i.
a +b 2
a + b2
Definiie: Fie z1 ∈ ^, z2 ∈ ^* . Se numete câtul numerelor z1 i z2 numrul
z1 1
complex = z1 ⋅ .
z2 z2
Numere complexe conjugate
Definiie: Fie z ∈ ^, z = a + bi . Se numete conjugatul lui z numrul
complex a − bi .
Notaie: z = a − bi .
Proprieti:
Oricare ar fi z , z1 , z2 ∈ ^ au loc:
1. z + z , z z ∈ \ ;
2. z ∈ \ ⇔ z = z ;
()
3. z = z ;
75
4. z1 + z2 = z1 + z2 ;
5. z1 − z2 = z1 − z2 ;
6. z1 z2 = z1 z2
§z · z1
7. ¨ 1 ¸ = , z2 ≠ 0 ;
© z2 ¹ z2
()
n
8. z n = z , ∀n ∈ ` ;
9. z + z = 2 Re ( z ) , z − z = 2i Im ( z ) .
Modulul unui numr complex
Definiie: Fie z ∈ ^, z = a + bi . Se numete modulul lui z numrul real
a2 + b2 .
Notaie: z = a 2 + b 2 .
Proprieti:
Oricare ar fi z , z1 , z2 ∈ ^ au loc:
1. z ≥ 0 ;
2. z = 0 ⇔ z = 0 ;
3. z = z = − z ;
4. z1 − z2 ≤ z1 + z2 ≤ z1 + z2 ;
5. z1 z2 = z1 ⋅ z2 ;
z1 z
6. = 1 , z 2≠ 0 ;
z1 z2
n
7. z n = z ;
2
8. z ⋅ z = z .
Puterile numrului i
i 4 k = 1, i 4 k +1 = i, i 4 k + 2 = −1, i 4 k +3 = −i , ∀k ∈ ` .
Rezolvarea în ^ a ecuaiei de gradul al doilea cu coeficieni reali
Fie ecuaia ax 2 + bx + c = 0, a , b , c ∈ \ , a ≠ 0 . Dac
−b ± i −Δ ° −b ± i −Δ ½°
Δ = b 2 − 4ac < 0 x1,2 ∉ \, x1,2 = S =® ¾.
2a °¯ 2a °¿
76
Observaie:
Rdcinile x1 i x2 sunt numere complexe conjugate.
10.2 Imaginea geometric a unui numr complex
Oricrui numr complex z = a + bi i se poate asocia un unic punct din plan,
M ( a, b ) .
Observaii:
1. Punctul M ( a, b ) se numete imaginea
( ; )
geometric a numrului complex z = a + bi ;
2. Numrul complex z = a + bi se numete
afixul punctului M ( a, b ) ;
3. OM = a 2 + b 2 = z se numete raza
polar a imaginii lui z i se noteaz cu r ;
4. Unghiul pe care-l face axa Ox cu OM se numete argumentul (polar)
redus al numrului complex z = a + bi i se noteaz cu t = arg z; t ∈ [ 0, 2π ) ;
5. ( a, b ) se numesc coordonatele carteziene ale punctului M i ( r , t ) se
numesc coordonatele polare ale punctului M ;
6. Legtura dintre cordonatele carteziene i coordonatele polare ale
punctului M este dat de relaiile: a = r cos t i b = r sin t .
10.3. Forma trigonometric a unui numr complex
Forma trigonometric a numrului complex z = a + bi este
z = r ( cos t + i sin t ) , unde r = z , t = arg z , t ∈ [ 0, 2π ) .
Observaie:
Argz = {arg z + 2kπ / k ∈ ]} se numete mulimea argumentelor numrului
complex z .
Operaii cu numere complexe scrise sub form trigonometric
Fie z , z1 , z2 ∈ ^, z = r ( cos t + i sin t ) , z1 = r1 (cos t1 + i sin t1 ) ,
z2 = r2 (cos t2 + i sin t2 ) . Atunci:
1. z1 z2 = r1r2 ª¬ cos ( t1 + t2 ) + i sin(t1 + t2 ) º¼ ;
z1 r1
2. = ªcos ( t1 − t2 ) + i sin ( t1 − t2 ) º¼ , z2 ≠ 0 ;
z2 r2 ¬
3. z n = r n (cos t + i sin t ) , n ∈ ` ;
§ t + 2 kπ t + 2 kπ ·
4. Z k = n r ¨ cos + i sin , k ∈ 0, n − 1 sunt rdcinile de ordin
© n n ¸¹
77
n ale numrului complex z , n ∈ `, n ≥ 2 .
Observaii:
1. Pentru r = 1 relaia 3. devine ( cos t + i sin t ) = cos nt + i sin nt i se
n
numete formula lui Moivre;

§ 2kπ 2kπ ·
2. Pentru z = 1 relaia 4. devine Z k = ¨ cos + i sin , k ∈ 0, n − 1
© n n ¸¹
(rdcinile de ordin n ale unitii).
10.4. Aplicaii ale numerelor complexe în geometrie
a) Distana dintre dou puncte
Dac A( z1 ), B ( z2 ) sunt dou puncte din plan atunci AB = z1 − z2 .
b) Punctul care împarte un segment într-un raport dat
AM z + kz2
Dac A( z1 ), B ( z2 ) i M ( z ) astfel încât = k atunci z = 1 .
MB 1+ k
Observaie:
z +z
Pentru k = 1 obinem afixul mijlocului segmentului AB , z = 1 2 .
2
c) Centrul de greutate al unui triunghi
Dac A( z1 ), B ( z2 ), C ( z3 ) sunt vârfurile unui triunghi ABC i G ( z ) centrul
z1 + z2 + z3
su de greutate atunci z = .
3
§z ·
d) Dac A( z1 ), B ( z2 ) sunt puncte din plan atunci m()AOB ) = arg ¨ 2 ¸ .
© z1 ¹
e) Dac A( z1 ), B ( z2 ), C ( z3 ) sunt puncte din plan atunci
z −z
m()CAB ) = arg 3 1 .
z2 − z1
f) Punctele A( z1 ), B ( z2 ), C ( z3 ) din plan, dou câte dou distincte, sunt
z −z
puncte coliniare dac i numai dac 3 1 ∈ \* .
z2 − z1
g) Dac A( z1 ), B ( z2 ), C ( z3 ), D( z4 ) sunt patru puncte din plan, dou câte
z −z
dou distincte, atunci AB ⊥ CD ⇔ Re 1 2 = 0 .
z3 − z4
h) Punctele A( z1 ), B ( z2 ), C ( z3 ), D( z4 ) din plan, dou câte dou distincte,
sunt puncte coliniare sau puncte conciclice dac i numai dac
78
z3 − z2 z3 − z4
: ∈ \* .
z1 − z2 z1 − z4
i) Dou triunghiuri ABC i cu vârfurile de afixe zk respectiv zk' , k = 1,3 ,
z2 − z1 z2' − z1'
sunt triunghiuri asemenea dac i numai dac = .
z3 − z 1 z3' − z1'
11.MATEMATICI FINANCIARE
11.1. Procente
p
Definiie: Se numete raport procentual un raport de forma ,p≥0.
100
p
Notaie: = p % (se citete “ p la sut ”).
100
Observaii:
1
1. se numete procent;
100
p
2. reprezint p procente.
100
Definiie: Valoarea la care se face raportarea procentual se numete
valoare de baz.
Definiie: Valoarea care se compar cu valoarea de baz se numete
valoare procentual.
Observaii:
b p
1. = , a = valoarea de baz, b = valoarea procentual;
a 100
p
2. Pentru a determina p % dintr-un numr a procedm astfel: b = ⋅a ;
100
3. Pentru a afla numrul a când se cunoate c p% din el este b procedm
100
astfel: a = b ⋅ ;
p
4. Pentru a determina cât la sut din a reprezint b procedm astfel:
p b
= .
100 a
11.2.Dobânda simpl. Dobânda compus
Definiie: Se numete capital iniial suma S depus sau împrumutat iniial.
79
Definiie: Se numete capital final suma S n restituit dup o perioad de
timp n .
Definiie: Se numete dobând diferena dintre capitalul final i capitalul
iniial.
Definiie: Se numete procent de majorare sau rata dobânzii numrul de
uniti monetare dintr-o sut de uniti monetare care se acord ca majorare
pentru serviciile aduse de suma depus sau împrumutat pe o perioad de
un an.
Notaie: r % .
Definiie: Se numete dobând simpl dobânda direct proporional cu
suma iniial i cu durata operaiunii.
Notaie: Ds .
Teorem: Dac S este suma depus sau împrumutat iniial i r % este rata
dobânzii atunci dobânda simpl generat de capitalul iniial S într-un an
r
este Ds = S ⋅ , iar dobânda simpl generat de capitalul S pe o peri-
100
r
oad de n ani este Ds = S ⋅ ⋅n .
100
Observaie:
Formula dobânzii simple conine patru elemente Ds , S , r , n . Cunoscând trei
dintre ele se poate calcula al patrulea element.
Teorem: Dac S este capitalul iniial, Ds este dobânda simpl generat de
capitalul S pe o perioad de n ani cu rata dobânzii r % atunci capitalul final
§ r ·
este S n = S ¨1 + ⋅ n¸ .
© 100 ¹
Observaie:
Dac anul este împrit în k pri egale i tk este un numr de astfel de pri
r tk
pentru care se calculeaz dobânda simpl atunci Ds = S ⋅ ⋅ .
100 k
Definiie: Spunem c o sum de bani este plasat în regim de dobând
compus dac la sfâritul primei perioade a plasamentului dobânda simpl
generat de sum este adugat la suma iniial pentru a produce la rândul
ei dobând în perioada urmtoare.
Notaie: Dc .
Observaie:
Într-o astfel de operaiune se spune c dobânda a fost capitalizat.
80
Teorem: Dac suma iniial S genereaz dobând compus cu rata
n
§ r ·
dobânzii r % atunci suma final dup n ani este S n = S ⋅ ¨1 + ¸ .
© 100 ¹
Observaie:
Formula de calcul pentru dobânda compus generat de capitalul S , dup
ª§ r ·
n
º
n ani, este: Dc = S ⋅ «¨ 1 + ¸ − 1» .
¬«© 100 ¹ ¼»
11.3. Taxa pe valoarea adugat
Definiie: Se numete tax pe valoarea adugat suma pltit la bugetul
statului de unitile economice care particip la circulaia bunurilor
materiale sau care presteaz servicii.
Notaie: TVA .
Observaii:
1. TVA se aplic numai asupra valorii adugate de fiecare agent economic;
2. Cota de impozitare (procentul TVA ) este fix i unic pe o anumit
perioad stabilit de stat. În anul 1998 a fost 22% , din anul 1999 i pân în
2010 a fost 19% apoi s-a stabilit cota de 24%.
11.4. Elemente de statistic
11.4.1. Culegerea, clasificarea i prelucrarea datelor statistice
Definiie: Se numete statistic disciplina care se ocup cu culegerea,
înregistrarea, gruparea, analiza i interpretarea datelor referitoare la un
anumit fenomen precum i cu formularea unor previziuni privind
comportarea viitoare a acestuia.
Definiie: Se numete populaie statistic mulimea pe care se realizeaz un
studiu statistic.
Definiie: Se numesc uniti statistice sau indivizi elementele componente
ale unei populaii statistice.
Definiie: Se numete efectivul total al populaiei statistice numrul total de
uniti statistice.
Definiie: Se numete eantion o parte a populaiei statistice aleas special
pentru a fi studiat.
Definiie: Se numete caracteristic sau variabil statistic proprietatea sau
indicatorul în funcie de care se cerceteaz o populaie statistic.
Definiie: O caracteristic se numete caracteristic cantitativ dac ea se
poate exprima numeric.
81
Observaie:
Caracteristicile cantitative pot fi caracteristici cantitative discrete dac
variabila statistic ia valori finite sau caracteristici cantitative continue dac
variabila statistic poate lua orice valoare dintr-un interval.
Definiie: O caracteristic se numete caracteristic calitativ dac ea nu se
poate exprima numeric.
Fie o populaie statistic cu efectivul total N , X caracteristica cu
valorile x1 , x2 ,..., x p , p ∈ `∗ , i ni numrul de uniti statistice corespun-
ztoare valorii xi a variabilei statistice, 1 ≤ i ≤ p .
Definiie: Se numete serie statistic cu o singur variabil mulimea
tuturor perechilor ( xi , ni ) ,1 ≤ i ≤ p .
Definiie: Numrul ni de uniti statistice corespunztoare valorii xi a
caracteristicii sau a unei clase de valori a caracteristicii se numete
frecvena absolut a valorii xi , respectiv frecvena absolut a clasei de
valori considerate.
Observaie:
N = n1 + n2 + ... + n p .
Definiie: Se numete frecven relativ a valorii xi raportul dintre frecvena
absolut a valorii xi i efectivul total al populaiei.
n
Notaie: fi = i ,1 ≤ i ≤ p .
N
Observaie:
O modalitate de realizare a analizei i interpretrii datelor statistice o
constituie reprezentarea grafic a acestora.
Definiie: Graficul unei serii statistice se numete diagram structural.
Modaliti de realizare a diagramelor structurale:
• Diagrama circular;
• Dreptunghiul de structur;
• Batoane;
• Coloane sau benzi;
• Poligonul frecvenelor;
• Histograma.
11.4.2. Interpretarea datelor statistice prin parametri de poziie
Fie seria statistic ( xi , ni ) ,1 ≤ i ≤ p , asociat unui studiu statistic asupra
unei populaii statistice cu efectivul total N i cu variabila cantitativ
discret X .
82
Definiie: Se numete valoarea medie sau media variabilei statistice X
media aritmetic a tuturor valorilor variabilei statistice calculat pentru
toate unitile populaiei statistice.
Notaie: x .
Observaie:
1. Valoarea medie este media aritmetic ponderat a valorilor
x1 , x2 ,..., x p , p ∈ `∗ , cu ponderile n1 , n2 ,..., n p , p ∈ `∗ :
p
x1n1 + x2 n2 + ........ + x p n p ¦ xi ni
i =1
x= = .
n1 + n2 + ........+ n p N
2. Dac variabila statistic este cantitativ de tip continuu atunci în locul
valorilor xi se vor lua mediile aritmetice ale extremitilor claselor de
valori.
Definiie: Se numete abaterea de la medie a valorii xi diferena xi − x .
Observaii:
1. Suma abaterilor de la medie a valorilor variabilei este zero;
2. Valoarea medie x se poate calcula i cu ajutorul frecvenelor relative
p
fi : x = ¦ xi fi .
i =1
Definiie: Se numete mediana unei serii statistice ordonate valoarea care
împarte irul ordonat al valorilor variabilei în dou pri, fiecare parte
coninând acelai numr de valori.
Notaie: Me .
Observaie:
Mediana unei serii statistice cu variabil cantitativ discret se obine
astfel:
• se aeaz cele N valori ale variabilei în ordine cresctoare sau
descresctoare;
• dac N este numr impar atunci Me = x N +1 ;
2
xk + xk +1
• dac N este numr par ( N = 2k ) atunci Me = .
2
Definiie: Se numete modulul sau dominanta unei serii statistice
( xi , ni ) ,1 ≤ i ≤ p , valoarea sau clasa de valori a variabilei care corespunde
celui mai mare efectiv .
Notaie: Mo .
83
Definiie: Se numete dispersia valorilor x1 , x2 ,..., x p , p ∈ `∗ , a unei serii
statistice ( xi , ni ) ,1 ≤ i ≤ p , media aritmetic ponderat a ptratelor abaterilor
de la medie ale valorilor variabilei.
Notaie: s 2 .
Observaie:
( x − x) ( ) ( )
2 2 2
1 ⋅ n1 + x2 − x ⋅ n2 + .... + xk − x ⋅ n p
s 2
= .
n1 + n2 + ... + n p
Definiie: Se numete abatere medie ptratic a valorilor variabilei seriei
statistice ( xi , ni ) ,1 ≤ i ≤ p , numrul σ = s 2 .
Observaie:
( x − x) ( ) ( )
2 2 2
1 ⋅ n1 + x2 − x ⋅ n2 + .... + xk − x ⋅ n p
1. σ = ;
n1 + n2 + ... + n p
2. Abaterea medie ptratic d posibilitatea caracterizrii dispersiei
valorilor variabilei statistice. O serie care este puin dispersat, care
prezint valori ce sunt strâns grupate în jurul valorii medii, conduce la
abatere medie ptratic mic.
Definiie: Raportul dintre abaterea medie ptratic i valoarea medie a unei
serii statistice se numete coeficient de variaie.
Notaie: CV .
Observaie:
σ
CV = .
( x)
11.5. Elemente de calculul probabilitilor
11.5.1. Evenimente aleatoare
Definiie: Se numesc fenomene aleatoare fenomenele care depind de
diveri factori întâmpltori.
Definiie: tiina care modeleaz i studiaz mrimile i fenomenele
aleatoare se numete calculul probabilitilor.
Definiie: Se numete experien aleatoare sau experiment aleator o
activitate ale crei rezultate nu pot fi anticipate cu certitudine.
Notaie: ε .
Definiie: Se numete prob fiecare repetare a unei experiene aleatoare.
Definiie: Se numete domeniul de posibiliti mulimea tuturor rezulta-
elor posibile ale unei experiene aleatoare.
84
Notaie: E .
Definiie: Se numete eveniment aleator sau eveniment orice situaie
determinat de unul sau mai multe rezultate posibile ale experienei
aleatoare.
Notaie: A, B, C ,... sau A1 , A2 ,... .
Observaii:
1. Evenimentele sunt submulimi ale domeniului de posibiliti;
2. Fiecrui eveniment îi corespunde o mulime de cazuri favorabile
evenimentului;
3. Mulimea tuturor evenimentelor legate de o experien aleatoare se
identific cu familia Ω a tuturor prilor domeniului de posibiliti E .
Definiie: Cuplul ( E , Ω ) se numete câmp de evenimente asociat unui
experiment.
Definiie: Evenimentul care nu se realizeaz în nici o prob a expe-rienei
se numete eveniment imposibil.
Notaie: ∅ .
Definiie: Evenimentul care se realizeaz cu certitudine în orice prob a
experienei se numete eveniment sigur.
Definiie: Se numete eveniment elementar evenimentul care are un singur
caz favorabil.
Definiie: Se numete eveniment compus evenimentul care are mai multe
cazuri favorabile.
11.5.2. Operaii cu evenimente
Definiie: Se numete reuniunea evenimentelor A i B evenimentul a crui
realizare const în realizarea a cel puin unuia dintre evenimentele A , B .
Notaie: A ∪ B .
Definiie: Se numete intersecia evenimentelor A i B evenimentul a crui
realizare const în realizarea simultan a evenimentelor A i B .
Notaie: A ∩ B .
Definiie: Se numete diferena evenimentelor A i B evenimentul a crui
realizare const în realizarea evenimentului A i nerealizarea evenimentului
B.
Notaie: A − B .
Definiie: Se numete negaia evenimentului A sau evenimentul contrar
evenimentului A evenimentul a crui realizare const în nerealizarea
evenimentului A .
Notaie: A .
85
Definiie: Evenimentul A implic evenimentul B dac realizarea
evenimentului A atrage realizarea evenimentului B (mulimea cazurilor
favorabile lui A este inclus în mulimea cazurilor favorabile lui B ).
Notaie: A ⊂ B .
Definiie: Evenimentele A i B se numesc evenimente echivalente dac ele
se implic reciproc.
Notaie: A = B .
Definiie: Evenimentele A i B se numesc evenimente incompatibile dac
ele nu se pot realiza simultan în nici o prob.
Definiie: Evenimentele A i B se numesc evenimente compatibile dac ele
au cel puin un caz favorabil comun.
11.5.3. Probabilitatea unui eveniment
Definiie: Dou sau mai multe evenimente elementare se numesc
evenimente egal probabile (echiprobabile) dac ele au aceeai ans de
realizare într-o prob.
Definiie: Numrul evenimentelor elementare care compun evenimentul
sigur se numete numrul de cazuri posibile ale probei.
Notaie: n .
Definiie: Fie evenimentului aleator A . Numrul evenimentelor ele-
mentare care compun evenimentul A se numete numrul cazurilor
favorabile producerii evenimentului A .
Notaie: nA .
Definiie: Fie evenimentului aleator A . Raportul dintre numrul cazurilor
favorabile producerii evenimentului A i numrul tuturor cazu-rilor
posibile ale experienei se numete probabilitatea evenimentului aleator A .
Notaie: P ( A ) .
Observaie:
nA
P ( A) = .
n
Definiie: Fie ( E , Ω ) un câmp de evenimente asociate unui experiment ε .
Se numete probabilitate o funcie P : Ω → \ cu proprietile:
1. 0 ≤ P ≤ 1, ∀A ∈ Ω ;
2. P ( E ) = 1 ;
3. P ( A ∪ B ) = P ( A ) + P ( B ) , dac A ∩ B = ∅ .
Observaii:
1. Numrul P ( A ) se numete probabilitatea evenimentului A ;
86
2. Tripletul ( E , Ω, P ) se numete câmp de probabilitate.
Definiie: Un câmp de probabilitate ( E , Ω, P ) se numete câmp finit de
probabilitate dac are loc relaia: card ( E ) = n, n ∈ ` .
Teorem (proprieti ale funciei probabilitate): Dac ( E , Ω, P ) este un
câmp finit de probabilitate, atunci au loc relaiile:
( )
1. P A = 1 − P ( A ) , ∀A ∈ Ω ;
2. P ( ∅ ) = 0 ;
3. ∀A, B ∈ Ω, A ⊂ B P ( A ) ≤ P ( A ) ;
4. Dac B ⊂ A P ( A − B ) = P ( A ) − P ( B ) ;
5. P ( A − B ) = P ( A ) − P ( A ∩ B ) , ∀A, B ∈ Ω ;
6. P ( A ∪ B ) = P ( A ) + P ( B ) − P ( A ∩ B ) , ∀A, B ∈ Ω .
Definiie: Fie ( E , Ω, P ) un câmp de probabilitate i A, B dou evenimente
astfel încât P ( B ) ≠ 0 . Se numete probabilitatea evenimentului A
P( A ∩ B)
condiionat de evenimentul B numrul PB ( A ) = .
P ( B)
Definiie: Evenimentele A i B se numesc evenimente independente dac
realizarea sau nerealizarea unuia nu influeneaz realizarea sau nerealizarea
celuilalt.
Teorem: Evenimentele A i B sunt evenimente independente dac i
numai dac P ( A ∩ B ) = P ( A ) ⋅ P ( B ) .
Teorem (schema lui Poisson): Dac A1 , A2 ,..., An sunt n evenimente
independente ale unui experiment, P ( Ai ) = pi i qi = 1 − pi , i = 1, n , atunci
probabilitatea realizrii unui numr de k evenimente din cele n evenimente
este egal cu coeficientul lui x k din dezvoltarea expresiei
( p1 x + q1 ) ⋅ ( p2 x + q2 ) ⋅ ... ⋅ ( pn x + qn ) .
Teorem (schema lui Bernoulli): Dac A1 , A2 ,..., An sunt n evenimente
echiprobabile, P ( Ai ) = p i q = 1 − p, i = 1, n , atunci probabilitatea realizrii
unui numr de k evenimente din cele n evenimente este egal cu coefici-
entul lui x k din dezvoltarea ( px + q ) .
n
87
11.5.4. Variabile aleatoare
Definiie: Fie ( E , Ω, P ) un câmp de probabilitate. Se numete variabil
aleatoare o funcie X : E → { x1 , x2 ,..., xn } care asociaz fiecrui element din
domeniul de posibiliti un numr real dintr-o mulime finit de valori i
pentru care se cunosc probabilitile fiecrei valori posibile
P ( X = xi ) = pi , i = 1, n , astfel încât pi > 0 i p1 + p2 + ... + pn = 1 .
Observaii:
1. O variabil aleatoare este dat de valorile ei i de probabilitile cu care
sunt luate aceste valori;
2. Schematic o variabil aleatoare poate fi prezentat printr-un tablou de
§x x2 ... xn ·
forma X : ¨ 1 ¸ , numit tabloul de distribuie sau de
© p1 p2 ... pn ¹
repartiie al variabilei aleatoare;
{ }
3. Mulimea de numere pi / pi = P ( X = xi ) , i = 1, n se numete repartiia de
probabilitate a variabilei X ;
4. Dup proprietile mulimii valorilor unei variabile aleatoare se
deosebesc câteva tipuri de variabile aleatoare:
• variabil aleatoare simpl (are un numr finit de valori);
• variabil aleatoare de tip discret (mulimea valorilor este o mulime
discret de numere);
• variabil aleatoare de tip continuu (mulimea valorilor este un
interval de numere reale).
Fie variabila aleatoare X cu tabloul de distribuie
§x x2 ... xn ·
X :¨ 1 ¸.
© p1 p2 ... pn ¹
Definiie: Se numete media variabilei aleatoare X numrul real
M ( X ) = x1 p1 + x2 p2 + ... + xn pn .
Definiie: Se numete modulul sau dominanta variabilei aleatoare X
valoarea care corespunde probabilitii celei mai mari.
Notaie: Mo ( X ) .
Definiie: Se numete dispersia variabilei aleatoare X numrul real
D 2 ( X ) = ( x1 − m ) ⋅ p1 + ( x2 − m ) ⋅ p2 + ... + ( xn − m ) ⋅ pn ,
2 2 2
unde m = M ( X ) .
88
Definiie: Se numete abaterea medie ptratic a variabilei aleatoare X
numrul real D ( X ) = D 2
(X ) .
Observaie:
D ( X ) exprim gradul de împrtiere a valorilor variabilei aleatoare în jurul
valorii medii sau gradul de omogenitate a valorilor variabilei X .
Definiie: Se numete amplitudinea variabilei aleatoare X diferena dintre
cea mai mare i cea mai mic valoare a variabilei X .
Notaie: A ( X ) .
Observaie:
A ( X ) = max xi − min xi
i =1, n i =1, n
Definiie: Fie X , Y variabile aleatoare cu tabloul de
§x x2 ... xn · § y1 y2 ... ym · ∗
distribuie: X : ¨ 1 ¸ ,Y : ¨ ¸ , n, m ∈ ` .
© p1 p2 ... pn ¹ © q1 q2 ... qm ¹
Variabilele X , Y se numesc variabile aleatoare independente dac
evenimentele X = xi , Y = y j sunt independente ∀n, m ∈ `∗ .
Pentru variabilele aleatoare independente X , Y se definesc urmtoarele
operaii:
Definiie: Suma dintre o constant a i variabila aleatoare X este variabila
§ a + x1 a + x2 ... a + xn ·
aleatoare a + X : ¨ ¸.
© p1 p2 ... pn ¹
Definiie: Produsul dintre o constant a i variabila aleatoare X este
§ a ⋅ x1 a ⋅ x2 ... a ⋅ xn ·
variabila aleatoare a ⋅ X : ¨ ¸.
© p1 p2 ... pn ¹
Definiie: Suma dintre variabila aleatoare X i variabila aleatoare Y este
variabila aleatoare
§ x1 + y1 x1 + y2 ... x1 + ym ... xi + y j ... xn + ym ·
X +Y :¨ ¸
© p11 p12 ... p1m ... pij ... pnm ¹
( ( ))
unde pij = P ( X = xi ) ∩ Y = y j , ∀i = 1, n, ∀j = 1, m .
Definiie: Produsul dintre variabila aleatoare X i variabila aleatoare Y
este variabila aleatoare
§ x1 ⋅ y1 x1 ⋅ y2 ... x1 ⋅ ym ... xi ⋅ y j ... xn ⋅ ym ·
X ⋅Y : ¨ ¸
© p11 p12 ... p1m ... pij ... pnm ¹
89
( ( ))
unde pij = P ( X = xi ) ∩ Y = y j , ∀i = 1, n, ∀j = 1, m .
Definiie: Câtul dintre variabila aleatoare X i variabila aleatoare Y este
variabila aleatoare
§ x1 x1 x1 xi xn ·
X ¨ y ... ... ...
:¨ 1 y2 ym yj ym ¸¸
Y ¨
© p11 p12 ... p1m ... pij ... pnm ¸¹
( ( ))
unde pij = P ( X = xi ) ∩ Y = y j , ∀i = 1, n, ∀j = 1, m, y j ≠ 0, ∀j = 1, m .
12. METODE DE NUMRARE
12.1. Elemente de combinatoric

Definiie: Se numete mulime ordonat o mulime A, finit, cu n elemente,
împreun cu o funcie bijectiv f : {1, 2,3..., n} → A .
Observaii:
1. Vom spune c mulimea A este ordonat de funcia bijectiv f , sau c
funcia f induce pe mulimea A o ordine de dispunere a elementelor sale;
2. Dou mulimi ordonate sunt diferite dac:
• se deosebesc prin natura elementele lor;
• se deosebesc prin ordinea de dispunere a elementelor atunci când
cele dou mulimi au aceleai elemente.
Permutri
Fie A o mulime finit cu n elemente, n ∈ ` .
Definiie: Se numete permutare a mulimii A orice mulime ordonat care
se formeaz cu elementele sale.
Notaie: Pn (numrul permutrilor mulimii A).
Teorem: Pn = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ ... ⋅ n, ∀n ∈ `* .
Notaie: n! = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ ... ⋅ n .
Observaie:
Prin convenie: P0 = 0! = 1 .
Aranjamente
Fie A o mulime finit cu n elemente, n, k ∈ `, k ≤ n .
Definiie: Se numesc aranjamente de n elemente luate câte k elemente
submulimile ordonate cu k elemente ale mulimii A.
Notaie: Ank (numrul aranjamentelor de n elemente luate câte k elemente).
90
n!
Teorem: Ank = , ∀n, k ∈ `, k ≤ n .
(n − k )!
Combinri
Fie A o mulime finit cu n elemente, n, k ∈ `, k ≤ n .
Definiie: Se numesc combinri de n elemente luate câte k elemente
submulimile cu k elemente ale mulimii A .
Notaie: Cnk (numrul combinrilor de n elemente luate câte k elemente).
n!
Teorem: Cnk = , ∀n, k ∈ `, k ≤ n .
k !(n − k )!
Teorem: Oricare ar fi n, k ∈ `, k ≤ n au loc relaiile:
1. Pn +1 = (n + 1) Pn ;
2. Pn = n(n − 1)...(n − k + 1) Pn − k ;
3. An0 = 1 , Ann = Pn = n ! ;
4. Ank = n(n − 1)...(n − k + 1);
5. Ank +1 = (n − k ) Ank , k < n ;
6. Cn0 = Cnn = 1 ;
7. Ank = Pk Cnk ;
8. Cnk = Cnn − k (formula combinrilor complementare);
9. Cnk = Cnk−1 + Cnk−−11 , ∀n, k ∈ `* , k < n (formula de recuren);
n
10. Cnk = Cnk−−11 , n, k ∈ `* ;
k
n−k k
11. Cnk +1 = Cn , k < n .
k +1
12.2. Binomul lui Newton
Teorem: Oricare ar fi a, b ∈ ^, n ∈ ` are loc:
(a + b) n = Cn0 a n + Cn1 a n −1b + ... + Cnk a n − k b k + ... + Cnn b n .
Observaii:
1. Formula din teorema de mai sus se numete formula binomului lui
Newton;
2. Oricare ar fi a, b ∈ ^, n ∈ ` are loc:
(a − b) n = Cn0 a n − Cn1 a n −1b + ... + (−1)k Cnk a n − k b k + ... + (−1) n Cnn b n ;
3. Numerele Cn0 , Cn1 , Cn2 ,..., Cnn se numesc coeficieni binomiali ai
dezvoltrii;
91
4. Dezvoltarea ( a ± b ) are n + 1 termeni;
n
5. Termenul general al dezvoltrii (a + b) n este Tk +1 = Cnk a n − k b k i al

dezvoltrii (a − b) n este Tk +1 = (−1) k Cnk a n − k b k , n, k ∈ `, k ≤ n ;
6. a) Dac n = 2k termenul din mijlocul dezvoltrii este Tk +1 = Cnk a n − k b k
i are cel mai mare coeficient binomial:
( Cn0 < Cn1 < ... < Cnk > Cnk +1 > ... > Cnn );
b) Dac n = 2k + 1 termenii din mijlocul dezvoltrii sunt
Tk +1 = Cnk a n − k b k i Tk + 2 = Cnk +1a n − k −1b k +1 i au cei mai mari coeficieni
binomiali ( Cn0 < Cn1 < ... < Cnk = Cnk +1 > Cnk + 2 > ... > Cnn ).
n − k +1 b
7. Tk +1 = ⋅ ⋅ Tk , n ∈ `, k ∈ `* , k ≤ n, a ≠ 0 .
k a
Teorem: Considerând îndeplinite condiiile de existen a combinrilor au
loc relaiile:
1. Cn0 + Cn1 + ... + Cnn = 2n ;
2. Cn0 − Cn1 + ... + (−1) n Cnn = 0 ;
3. Cn0 + Cn2 + Cn4 + ... = 2n −1 ;
4. Cn1 + Cn3 + Cn5 + ... = 2n −1 ;
( ) + (C ) ( )
2 2 2
5. Cn0 1
n + ... + Cnn = C2nn ;
6. Cn1 + 2Cn2 + ... + nCnn = n 2n −1 ;
7. Cn1 − 2Cn2 + ... + (−1) n −1 nCnn = 0 ;
8. Cn0Cmk + Cn1Cmk −1 + ... + Cnk Cm0 = Cnk+ m .
Teorem (suma puterilor primelor n numere naturale: Oricare ar fi
n ∈ ` au loc relaiile:
n ( n + 1)
1. 1 + 2 + 3 + ... + n = ;
2
n ( n + 1)( 2n + 1)
2. 12 + 22 + 32 + ... + n 2 = ;
6
ª n ( n + 1) º
2
3. 13 + 23 + 33 + ... + n3 = « » ;
¬ 2 ¼
92
4. 1 + 2 + 3 + ... + n =
4 4 4 4 (
n ( n + 1)( 2n + 1) 3n 2 + 3n − 1).
30
12.3. Probleme de numrare
Teorem: Dac A i B sunt dou mulimi finite nevide cu card A = m i
card B = n atunci numrul funciilor f : A → B este n m .
card B = n ; m ≤ n atunci numrul funciilor injective f : A → B este Anm .
card B = n , m ≤ n atunci numrul funciilor strict cresctoare f : A → B
este Cnm .
card B = n , m ≥ n atunci numrul funciilor surjective f : A → B este
n −1
n m − Cn1 ( n − 1) + Cn2 ( n − 2 ) − Cn3 ( n − 3) + ... + ( −1) Cnn −1 .
m m m
Teorem: Dac A este o mulime finit nevid cu card A = n atunci

numrul funciilor bijective f : A → A este Pn .
Teorem (regula produsului): Dac un obiect A se poate alege în m
moduri i dac, dup fiecare astfel de alegere, un obiect B se poate alege în
n moduri atunci alegerea perechii (A,B), în aceast ordine, poate fi realizat
în m ⋅ n moduri.
Teorem (regula sumei): Dac un obiect A se poate alege în m moduri iar
un alt obiect B se poate alege în n moduri astfel încât nici o alegere a lui A
s nu coincid cu nici o alegere a lui B atunci alegerea lui “A sau B” poate
fi realizat în m + n moduri.
Observaie:
Dac alegerile lui A, în numr de k , coincid cu alegerile lui B atunci
numrul de moduri de alegere a lui “A sau B” este m + n − k .
Teorem (principiul lui Dirichlet): Dac în n cutii se afl n + 1 obiecte
atunci exist cel puin o cutie care conine cel puin dou obiecte.
Teorem (principiul lui Dirichlet generalizat): Dac în n cutii se afl
mn + 1 obiecte atunci cel puin o cutie conine cel puin m + 1 obiecte.
Teorem (principiul includerii si excluderii): Dac A, B,C sunt mulimi
finite atunci au loc relaiile:
1. card ( A ∪ B ) = card ( A ) + card ( B ) − card ( A ∩ B ) ;
2. card ( A ∪ B ∪ C ) =
93
= card ( A ) + card ( B ) + card ( C ) − card ( A ∩ B ) − card ( A ∩ C ) −
−card ( B ∩ C ) + card ( A ∩ B ∩ C ) .
13. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
13.1. Coordonate în plan

Teorem: Dac A( x1 , y1 ), B( x2 , y2 ), C ( x3 , y3 ) sunt puncte necoliniare din
plan, M este mijlocul segmentului [ AB ] i G este centrul de greutate al
ΔABC , atunci:
1. AB = ( x2 − x1 )2 + ( y2 − y1 )2 ( distana dintre dou puncte );
x A + xB y + yB
2. xM = , yM = A (coordonatele mijlocului
2 2
segmentului [ AB ] );
x1 + x2 + x3 y + y2 + y3
3. xG = , yG = 1 (coordonatele centrului de greutate
3 3
al ΔABC ).
Teorem (coordonatele punctului N care împarte segmentul [ AB ] în
raportul k ): Dac A ( x1 , y1 ) , B ( x2 , y2 ) sunt puncte în reperul cartezian
AN x + kx2 y + ky2
xOy i N ∈ [ AB ] astfel încât = k atunci xN = 1 , yN = 1 .
NB 1+ k 1+ k
13.2. Ecuaii ale dreptei în plan
G
Teorem: Dac M 0 ( x0 , y0 ) este un punct în plan, v ( a, b ) un vector nenul,
JG G
r0 vectorul de poziie al punctului M 0 i r vectorul de poziie al unui
punct oarecare M ∈ d atunci:
G JG G
1. d : r = r0 + tv, t ∈ \ (ecuaia dreptei determinat de un punct i o
direcie);
x = x0 + at
2. d : ® , t ∈ \ (ecuaiile parametrice ale dreptei);
¯ y = y0 + bt
x − x0 y − y0
3. d : = , a ≠ 0 i b ≠ 0 (ecuaia cartezian a dreptei).
a b
Teorem (ecuaia dreptei determinat de dou puncte): Dac
A ( x1 , y1 ) , B ( x2 , y2 ) sunt puncte distincte în reperul cartezian xOy
94
x y 1
y − y1 x − x1
atunci d : = , x1 ≠ x2 i y1 ≠ y2 sau x1 y1 1 = 0.
y2 − y 1 x2 − x1
x2 y2 1
Definiie: Se numete panta dreptei (coeficientul unghiular al dreptei) d ,
tangenta unghiului format de dreapt cu sensul pozitiv al axei Ox .
Observaie:
Pentru dreptele verticale nu se definete panta .
Notaie: m .
Teorem: Dac A ( x1 , y1 ) , B ( x2 , y2 ) sunt puncte în reperul cartezian xOy
y2 − y1
atunci mAB = , x2 ≠ x1 .
x2 − x1
Teorem (ecuaia dreptei determinat de un punct i o pant): Dac
M 0 ( x0 , y0 ) este un punct din reperul cartezian xOy i m este panta dreptei
atunci d : y − y0 = m ( x − x0 ) .
Teorem (ecuaia dreptei prin tieturi): Dac A ( a,0 ) i B ( 0, b )
reprezint punctele de intersecie ale dreptei d cu axele de coordonate
x y
atunci d : + = 1, a ≠ 0 i b ≠ 0 .
a b
Observaii:
1. Oricare din ecuaiile de mai sus se poate scrie sub forma
d : Ax + By + C = 0, A ≠ 0 sau B ≠ 0 (ecuaia general a dreptei);
2. Dac dreapta d este scris în forma general atunci panta dreptei este
A
m = − ,B ≠ 0;
B
3. Ecuaia general a dreptei poate fi scris sub forma d : y = mx + n
(ecuaia explicit a dreptei);
C
4. În ecuaia explicit a dreptei m este panta dreptei i n = − este
B
ordonata la origine;
5. Ecuaiile dreptelor paralele cu axele de coordonate sunt:
d : x = a (dreapt vertical);
d : y = b (dreapt orizontal).
13.3. Condiii de paralelism i perpendicularitate a dou drepte în plan
Teorem: Dac d1 : a1 x + b1 y + c1 = 0 i d 2 : a2 x + b2 y + c2 = 0 ,
95
a1b1a2b2 ≠ 0 atunci au loc relaiile:
a1 b1 c1
1. d1 || d 2 ⇔ = ≠ ⇔ m1 = m2 ;
a2 b2 c2
a b c
2. d1 = d 2 ⇔ 1 = 1 = 1 ;
a2 b2 c2
a b
3. d1 ∩ d 2 = { A} ⇔ 1 ≠ 1 ;
a2 b2
4. d1 ⊥ d 2 ⇔ a1a2 + b1b2 = 0 ⇔ m1 ⋅ m2 = −1.
Teorem: A ( x1 , y1 ) , B ( x2 , y2 ) , C ( x3 , y3 ) sunt puncte coliniare
x1 y1 1
y1 − y2 x1 − x2
⇔ = , x3 ≠ x2 , y3 ≠ y2 sau x2 y2 1 = 0.
y3 − y2 x3 − x2
x3 y3 1
Teorem: Dac θ este unghiul determinat de dreptele d1 : a1 x + b1 y + c1 = 0
a1a2 + b1b2
i d 2 : a2 x + b2 y + c2 = 0 , atunci cos θ = .
a12 + b12 ⋅ a22 + b22
Observaie:
Dac θ este unghiul determinat de dreptele d1 : y = m1 x + n1 i
1 + m1m2
d 2 : y = m2 x + n2 atunci cos θ = .
1 + m12 ⋅ 1 + m22
13.4. Calcule de distane i arii
Teorem (distana de la un punct la o dreapt): Dac M ( x0 , y0 ) i
ax0 + by0 + c
h : ax + by + c = 0 atunci d ( M , h ) = .
a2 + b2
Teorem (aria unui triunghi): Dac A ( x1 , y1 ) , B ( x2 , y2 ) , C ( x3 , y3 ) sunt
puncte necoliniare în plan atunci
x1 y1 1
1
A[ ΔABC ] = ⋅ Δ , unde Δ = x2 y2 1 .
2
x3 y3 1
13.5. Cercul
Definiie: Se numete cerc mulimea
punctelor din plan egal deprtate de un
punct fix numit centrul cercului.
96
Notaie: C ( C , r ) .
Observaii:
1. Ecuaia cercului : ( x − a ) + ( y − b ) = r 2 unde C ( a, b ) este centrul
2 2
cercului, iar r ∈ ( 0, +∞ ) este raza cercului ;

2. Ecuaia cercului cu centrul în originea reperului: x 2 + y 2 = r 2 ;
3. Ecuaia general a cercului : x 2 + y 2 + mx + ny + p = 0 unde
m n
a = − , b = − , r = a2 + b2 − p , a2 + b2 − p > 0 ;
2 2
4. Ecuaia tangentei la cerc în punctul M ( x0 , y0 ) ∈C ( C ( a, b ) , r ) :
( x − a ) ( x0 − a ) + ( y − b ) ( y0 − b ) = r 2 ;
5. Ecuaiile tangentelor la cercul C ( C ( a, b ) , r ) , paralele cu o dreapt de
pant m : y − b = m ( x − a ) ± r 1 + m 2 .
13.6. Elipsa
Definiie: Se numete elips mulimea punctelor din plan cu proprietatea c
suma distanelor la dou puncte fixe, numite focare, este constant.
Notaie:E .
Observaii:
1. Ecuaia
x2 y 2
elipsei: 2 + 2 = 1 ,
a b
unde F ( c,0 ) ; F ' ( −c,0 ) ,
MF + MF ' = 2a ; M este
un punct oarecare al
elipsei i
b = a 2 − c 2 , a > c;
xx0 yy0
2. Ecuaia tangentei la elips în punctul M ( x0 , y0 ) ∈E : + 2 =1.
a2 b
x2 y 2
3. Ecuaiile tangentelor la elipsa + = 1 paralele cu o dreapt de pant
a 2 b2
m : y = mx ± a 2 m 2 + b 2 ;
97
4. Elementele elipsei:
• Punctele F ( c,0 ) i F ' ( −c,0 ) se numesc focarele elipsei;
• FF ' = 2c se numete distan focal;
• Dreapta FF ' se numete ax focal;
• ª¬ MF ' º¼ i [ MF ] se numesc raze focale;
• Punctele A, A' , B, B ' se numesc vârfuri;
• AA' este axa mare a elipsei i BB ' este axa mic a elipsei.
13.7. Hiperbola
Definiie: Se numete hiperbol mulimea punctelor din plan cu
proprietatea c modulul diferenei distanelor la dou puncte fixe, numite
focare, este constant.
Notaie: H .
Observaii:
x2 y 2
1. Ecuaia hiperbolei: 2
− 2 = 1 , unde F ( c,0 ) , F ' ( −c,0 ) ,
a b
MF − MF ' = 2a , M este un punct oarecare al hiperbolei i
b = c 2 − a 2 , c > a;
2. Ecuaia tangentei la
hiperbol în punctul
M ( x0 , y0 ) ∈ H
xx0 yy0
− 2 =1.
a2 b
3. Ecuaiile tangentelor la
x2 y 2
hiperbola − =1
a 2 b2
paralele cu o dreapt de pant m : y = mx ± a 2 m 2 − b 2
4. Elementele hiperbolei:
• Punctele F ( c,0 ) i F ' ( −c,0 ) se numesc focarele hiperbolei;
• FF ' = 2c se numete distan focal;
• Dreapta FF ' se numete ax focal;
98
• ª¬ MF ' º¼ i [ MF ] se numesc raze focale;
• Punctele A, A' , B, B ' se numesc vârfuri;

• AA' este axa mare a hiperbolei i BB ' este axa mic a hiperbolei;
b
5. Dreptele de ecuaii: y = ± x sunt asimptotele hiperbolei.
a
13.8. Parabola
Definiie: Se numete parabol
mulimea punctelor din plan egal
deprtate de o dreapt fix
numit directoarea parabolei i de
un punct fix numit focarul
parabolei.
Notaie: P.
Observaii:
§p · p
1. Ecuaia parabolei: y 2 − 2 px = 0 , unde F ¨ ,0 ¸ este focarul i x = −
©2 ¹ 2
este ecuaia directoarei;
2. Ecuaia tangentei la parabol în punctul M ( x0 , y0 ) ∈P :
yy0 = p ( x + x0 ) .
3. Ecuaia tangentei la parabola y 2 − 2 px = 0 paralel cu o dreapt de pant
p
m : y = mx + .
2m
4. Elementele parabolei:
§p ·
• F ¨ ,0 ¸ se numete focarul parabolei;
©2 ¹
p
• Dreapta d : x = − se numete directoarea parabolei;
2
• Punctul O se numete vârf.
99
14. ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL I SISTEME DE
ECUAII LINIARE
14.1. Permutri
∗
Definiie: Fie n ∈ ` . Orice funcie bijectiv
σ : {1, 2,3,..., n} → {1, 2,3,..., n}
se numete permutare de grad n .
§ 1 2 3 .. n ·
Notaii: σ = ¨ ¸ (permutare de grad n );
© σ (1) σ (2) σ (3) .. σ (n) ¹
Sn (mulimea permutrilor de grad n ).
Observaie:
cardSn = n ! .
Definiie: Fie σ ,τ ∈ Sn . Permutarea
§ 1 2 3 ... n ·
στ = ¨ ¸
© σ (τ (1) ) σ (τ ( 2 ) ) σ (τ ( 3) ) ... σ (τ ( n ) ) ¹
se numete compunerea (produsul) permutrilor σ ,τ ∈ S n .
Proprietile compunerii permutrilor:
1. (στ )π = σ (τπ ) , ∀σ ,τ , π ∈ S n (asociativitatea compunerii);
§1 2 3 ... n ·
2. ∃e ∈ S n , e = ¨ ¸ , astfel încât σ e = eσ = σ , ∀σ ∈ S n
©1 2 3 ... n ¹
( e se numete permutarea identic i este element neutru la compunerea
permutrilor);
3. ∀σ ∈ S n ∃σ −1 ∈ S n astfel încât σσ −1 = σ −1σ = e (permutarea σ −1 se
numete inversa permutrii σ ).
Observaii:
1. ∃σ ,τ ∈ Sn astfel încât στ ≠ τσ (compunerea permutrilor nu este operaie
comutativ);
2. Compunerea a dou permutri de grade diferite nu are sens.
Teorem (regulile de simplificare): Dac σ , τ , π ∈ S n atunci au loc
relaiile:
1. στ = σπ ⇔ τ = π ;
2. τσ = πσ ⇔ τ = π .
100
Definiie: Fie σ ∈ S n i n ∈ `∗ . Permutarea σ
⋅ σ ⋅ σ se numete
⋅ ...
de n ori
puterea a n -a a permutrii σ .
Notaie: σ n = σ
⋅ σ ⋅σ .
⋅ ...
de n ori
Observaii:
1. σ 0 = e, e este permutarea identic;
( )
n
2. σ − n = σ −1 , ∀n ∈ `∗ .
Teorem: Oricare ar fi m, n ∈ ] au loc relaiile:
1. σ n = σ n −1 ⋅ σ ;
2. σ m ⋅ σ n = σ m + n ;
( )
n
3. σ m = σ m⋅ n .
Definiie: Fie σ ∈ S n . Cel mai mic numr natural nenul p cu proprietatea
c σ p = e se numete ordinul permutrii σ .
Notaie: p = ord σ .
Transpoziii
Definiie: Se numete transpoziie de grad n permutarea τ ij ∈ S n cu
j , pentru k = i
°
proprietatea: τ ij (k ) = ® i, pentru k = j .
°k , pentru k ≠ i, j
¯
Notaie: τ ij = (i, j ) .
Observaii :
1. (τ ij ) −1 = τ ij ;
2. (τ ij ) 2 = e ;
3. Numrul transpoziiilor de grad n este Cn2 .
Teorem: Dac σ ∈ S n atunci σ se descompune în produs de transpoziii.
Inversiuni. Signatura (semnul) unei permutri
Definiie: Fie i, j ∈ {1, 2,3,..., n} , i < j . Perechea (i, j ) se numete
inversiune a permutrii σ ∈ S n dac σ (i ) > σ ( j ) .
101
Notaie: m(σ ) (numrul inversiunilor permutrii σ ∈ S n ).
Observaie:
n( n − 1)
0 ≤ m(σ ) ≤ Cn2 = .
2
Definiie: Numrul ( −1) m (σ ) se numete signatura (semnul) permutrii σ .
Notaie: ε (σ ) = ( −1) m (σ ) .
Definiie: Permutarea σ se numete permutare par dac ε (σ ) = 1 .
Definiie: Permutarea σ se numete permutare impar dac ε (σ ) = −1 .
Observaii :
1. Orice transpoziie este permutare impar ;
σ (i ) − σ ( j )
2. ε (σ ) = ∏ i− j
, ∀σ ∈ S n ;
1≤i < j ≤ n
3. Dac σ , τ ∈ S n atunci ε (σ D τ ) = ε (σ ) ⋅ ε (τ ) ;
4. ε (σ −1 ) = ε (σ ) , ∀σ ∈ S n ;
5. Permutarea σ D τ ∈ S n este permutare par (respectiv permutare impar)
dac ambele permutri σ i τ au acelai semn (respectiv semne contrare);
6. Orice permutare par (respectiv permutare impar) este un produs al unui
numr par (respectiv impar) de transpoziii.
Teorem: Dac An este mulimea permutrilor pare de grad n i I n este
n!
mulimea permutrilor impare de grad n atunci cardAn = cardI n = .
2
14.2. Matrice
{ {
Fie M = 1, 2,..., m} i N = 1, 2,..., n} , m, n ∈ `∗ .
Definiie: O aplicaie A : M × N → ^, A ( i, j ) = aij , ∀i ∈ M , ∀j ∈ N , se
numete matrice de tip ( m, n) cu elemente din ^ .
§ a11 a12 ... a1n ·
¨ ¸
a21 a22 ... a2 n ¸
Notaie: A = ¨ , A = ( aij )1≤i ≤ m , A = ( aij )i =1,m .
¨ ... ... ... ... ¸ 1≤ j ≤ n j =1, n
¨ ¸
© am1 am1 ... amn ¹
Observaii :
1. Matricea A are m linii i n coloane;
102
2. aij , i = 1, m, j = 1, n se numesc elementele matricei A ;
§ a11 ·
¨ ¸
a
3. Dac n = 1 A = ¨ 21 ¸ . În acest caz A se numete matrice coloan;
¨ : ¸
¨ ¸
© am1 ¹
4. Dac m = 1 A = (a11 , a21 ,…, a1n ). În acest caz A se numete matrice

linie;
§ a11 a12 ... a1n ·
¨ ¸
a21 a 22 ... a2 n ¸
5. Dac m = n A = ¨ . În acest caz A se numete
¨ ... ... ... ... ¸
¨ ¸
© an1 an 2 ... ann ¹
matrice ptratic de ordinul n .
Notaii:
M m,n ( ^ ) (mulimea matricelor de tip ( m, n ) cu elemente din ^ );
M n ( ^ ) (mulimea matricelor ptratice de ordinul n cu elemente din ^ ).
§ a11 a12 ... a1n ·
¨ ¸
a21 a 22 ... a2 n ¸
Definiie: Fie A = ¨ ∈ M n ( ^ ) . Sistemul ordonat de
¨ ... ... ... ... ¸
¨ ¸
© an1 an 2 ... ann ¹
elemente (a11 , a22 , a33 ,..., ann ) se numete diagonala principal a matricei A
iar sistemul ordonat de elemente (a1n , a2, n −1 ,..., an1 ) se numete diagonala
secundar a matricei A .
Definiie: Matricele A = ( aij )1≤i ≤ m i B = ( bij )1≤i ≤ m se numesc matrice egale
1≤ j ≤ n 1≤ j ≤ n
dac aij = bij , ∀ ( i, j ) ∈{1, 2,3,..., m} × {1, 2,3,..., n}.

Observaie:
Are sens s vorbim de matrice egale doar dac ele sunt de acelai tip.
Adunarea matricelor
Definiie: Fie A, B ∈ Mm,n ( ^ ) , A = ( aij )1≤i ≤ m , B = ( bij )1≤i ≤ m . Se numete
1≤ j ≤ n 1≤ j ≤ n
103
suma matricelor A i B matricea C = ( cij )1≤i ≤ m , unde
1≤ j ≤ n
cij = aij + bij , ∀1 ≤ i ≤ m, ∀1 ≤ j ≤ n .

Notaie: C = A + B .
Observaie:
Are sens s vorbim de suma a dou matrice numai dac ele sunt de acelai
tip.
Teorem (proprietile adunrii matricelor):
1. ( A + B) + C = A + ( B + C ) , ∀A, B, C ∈ Mm, n ( ^ ) (asociativitatea adunrii
matricelor);
2. A + B = B + A , ∀A, B ∈ Mm, n ( ^ ) (comutativitatea adunrii matricelor);
3. A + Om, n = Om,n + A = A , ∀A ∈ Mm, n ( ^ ) ( Om, n este matricea de tip
( m, n ) care are toate elementele 0. Matricea Om,n este elementul neutru al
adunrii matricelor).
4. ∀A ∈ Mm,n ( ^ ) ∃( − A ) ∈ Mm,n ( ^ ) astfel încât ( − A ) + A = A + ( − A ) = Om,n
( − A se numete matricea opus matricei A ).
Definiie: A − B = A + ( − B ) , ∀A ∈ Mm, n ( ^ ) .
Înmulirea cu scalari a matricelor
Definiie:
Fie A = ( aij )1≤i ≤ m , B = ( bij )1≤i ≤ m A ∈ Mm, n ( ^ ) , α ∈ ^ i A = ( aij )1≤i ≤ m .
1≤ j ≤ n 1≤ j ≤ n 1≤ j ≤ n
Matricea B = ( bij )1≤i ≤ m cu bij = α aij , ∀i = 1, m, ∀j = 1, n , se numete

1≤ j ≤ n
produsul dintre scalarul α i matricea A .

Notaie: B = α A .
Teorem (proprietile înmulirii cu scalari a matricelor):
1. 1 ⋅ A = A , ∀A ∈ Mm, n ( ^ ) ;
2. ( a + b ) A = aA + bA , ∀A ∈ Mm, n ( ^ ) , ∀a, b ∈ ^ ;
3. ( ab ) A = a ( bA ) , ∀A ∈ Mm, n ( ^ ) , ∀a, b ∈ ^ ;
4. a ( A + B ) = aA + aB , ∀A, B,∈ Mm, n ( ^ ) , ∀a ∈ ^ ;
5. aA = Om, n ⇔ a = 0 sau A = Om, n .
Înmulirea matricelor
Definiie: Fie A = ( aij )1≤i ≤ m ∈ Mm, n ( ^ ) i B = ( b jk )1≤ j ≤ n ∈Mn , p ( ^ ) . Se
1≤ j ≤ n 1≤ k ≤ p
104
numete produsul matricelor A i B (în aceast ordine), matricea
n
C = ( cik ) ∈Mm, p ( ^ ) unde cik = ¦ aij b jk = ai1b1k + ai 2b2 k + ... + ain bnk .
j =1
Notaie: C = AB .
Observaii:
1. Are sens s vorbim de produsul matricei A cu matricea B (în aceast
ordine) numai dac numrul de coloane ale lui A este egal cu numrul de
linii ale lui B .
2. Dac A, B ∈ Mn ( ^ ) are sens atât produsul AB cât i produsul BA .
Teorem (proprietile înmulirii matricelor):
1. ( AB ) C = A ( BC ) , ∀A ∈ Mm, n ( ^ ) , B ∈Mn , p ( ^ ) , C ∈Mp , q ( ^ )
(asociativitatea înmulirii matricelor);
2. A ( B + C ) = AB + AC , ∀A ∈ Mm, n ( ^ ) , ∀B, C ∈ Mn , p ( ^ )
(distributivitatea la stânga a înmulirii fa de adunare);
3. ( A + B ) C = AC + BC , ∀A, B ∈ Mm, n ( ^ ) i ∀C ∈Mn , p ( ^ )
(distributivitatea la dreapta a înmulirii fa de adunare);
4. a ( AB ) = ( aA ) B = A ( aB ) , ∀A ∈ Mm, n ( ^ ) , B ∈ Mn , p ( ^ ) i ∀a ∈ ^ .
Observaii:
1. În mulimea Mn ( ^ ) exist element neutru fa de înmulirea matricelor,
§1 0 ... 0·
¨ ¸
0 1 ... 0¸
In = ¨ , numit matricea unitate de ordinul n cu proprietatea
¨ ... ... ... ... ¸
¨ ¸
©0 0 ... 1¹
c AI n = I n A = A , ∀A ∈ Mn ( ^ ) ;
2. ∃A, B ∈ Mn ( ^ ) astfel încât AB ≠ BA (înmulirea matricelor este
necomutativ).
Transpusa unei matrice
Definiie: Fie A = ( aij )1≤i ≤ m ∈ Mm, n ( ^ ) . Matricea ( a ji )1≤ j ≤ n ∈ M n , m ( ^ ) se
1≤ j ≤ n 1≤ i ≤ m
numete transpusa matricei A .

( )
Notaie: t A = a ji 1≤ j ≤ n .
1≤i ≤ m
105
Observaie:
Matricea transpus t A se obine din A prin schimbarea linilor în coloane i a
coloanelor în linii.
Teorem:
( A) = A , ∀A ∈M
t
1. t
m,n (^) ;
( A + B ) = t A + t B , ∀A, B ∈Mm,n ( ^ ) ;
t
2.
( aA) = a t A , ∀A ∈Mm,n ( ^ ) i a ∈^ ;
t
3.
( AB ) = t B ⋅ t A , ∀A ∈Mm,n ( ^ ) , B ∈Mn, p ( ^ ) .
t
4.
Urma unei matrice
Definiie: Fie A ∈ Mn ( ^ ) , A = ( aij )1≤i ≤ n . Suma elementelor de pe
1≤ j ≤ n
diagonala principal a matricei A se numete urma matricei A .

n
Notaie: Tr ( A ) = ¦ aii .
i =1
Teorem: Oricare ar fi A, B ∈ Mn ( ^ ) au loc relaiile:

1. Tr ( A + B ) = Tr ( A ) + Tr ( B ) ;
2. Tr ( aA ) = aTr ( A ) , ∀a ∈ ^ ;
3. Tr ( AB ) = Tr ( BA ) ;
( )
4. Tr ( A ) = Tr t A .
Ridicarea la putere a matricelor ptratice
Definiie: Fie A ∈ Mn ( ^ ) , A ≠ On . Matricea
A ⋅ A⋅
A ⋅ ... ⋅
A se numete
k − ori
puterea k a matricei A .
Notaie: Ak =
A ⋅ A⋅ A , ∀k ∈ `* iar A0 = I n .
A ⋅ ... ⋅
k − ori
Teorem: ∀A ∈ M n ( ^ ) , ∀k , p ∈ `∗ au loc relaiile:
( )
p
Ak ⋅ A p = Ak + p ; Ak = Akp .
Teorem: Dac A, B ∈ Mn ( ^ ) astfel încât AB = BA atunci au loc relaiile:
1. An B m = B m An , ∀m, n ∈ `* ;
( )
2. An − B n = ( A − B ) An −1 + An − 2 B + ... + AB n − 2 + B n −1 ;
106
( )
3. An + B n = ( A + B ) An −1 − An − 2 B + ... − AB n − 2 + B n −1 , n impar;
n
4. ( A + B ) = ¦ Cnk An − k B k .
n
k =0
14.3. Determinani
§ a11 a12 ... a1n ·
¨ ¸
a a22 ... a2 n ¸
Fie A ∈ Mn ( ^ ) , A = ¨ 21 .
¨ ... ... ... ... ¸
¨ ¸
© an1 an 2 ... ann ¹
Definiie: Numrul det ( A ) = ¦ ε (σ )a1σ 1 a2σ 2 ...anσ n se numete
() ( ) ( )
σ ∈Sn
determinantul matricei A sau determinant de ordin n .

a11 a12 ... a1n
a a22 ... a2 n
Notaie: det ( A) = 21 .
... ... ... ...
an1 an 2 ... ann
Observaii:
1. Determinantul de ordin 2:
a11 a12
= ¦ ε (σ )a1σ 1 a2σ 2 = a11a22 − a12 a21
a21 a22 σ ∈S2 () ( )
2. Determinantul de ordin 3:
a11 a12 a13
a21 a22 a23 = ¦ ε (σ )a1σ 1 a2σ 2 a3σ 3 = a11 a22 a33 + a13 a21 a32 +
() ( ) ( )
σ ∈S3
a31 a32 a33
+ a12 a23 a31 − a13 a22 a31 − a11 a23 a32 − a12 a21 a33
Teorema (Cayley-Hamilton): Dac A∈ M2 (^) atunci
A2 − Tr ( A ) ⋅ A + det ( A ) ⋅ I 2 = O2 .
Teorem (proprietile determinanilor):
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei
transpuse;
2. Dac toate elementele unei linii (coloane) dintr-o matrice sunt nule
atunci determinantul matricei este zero;
3. Dac într-o matrice schimbm între ele dou linii (coloane) atunci
obinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului
107
matricei iniiale;
4. Dac o matrice are dou linii (coloane) identice sau proporionale atunci
determinantul su este zero;
5. Dac toate elementele unei linii (coloane) ale unei matrice sunt înmulite
cu un numr α atunci obinem o matrice al crei determinant este egal cu
α înmulit cu determinantul matricei iniiale;
6. Fie A∈ Mn (^) , A = (aij )1≤i , j ≤ n .Dac toate elementele liniei i sunt de
forma aij = aij′ + aij′′ , ∀j = 1, n , i A′ (respectiv A′′ ) este matricea care se
obine din A înlocuind elementele de pe linia i cu elementele aij′ (respectiv
aij′′ ), ∀j = 1, n , atunci det( A) = det( A′) + det( A′′) ;

7. Dac o linie (coloan) a unei matrice este o combinaie liniar de
celelalte linii (respectiv coloane), atunci determinantul matricei este zero;
8. Dac la o linie (coloan) a unei matrice adunm elementele altei linii
(respectiv coloane) înmulite cu acelai numr atunci aceast matrice are
acelai determinant ca i matricea iniial;
9. Dac A, B ∈ Mn (^) atunci det( AB ) = det( A) ⋅ det( B ) ;
10. Dac A ∈ Mn (^) atunci det( An ) = ( det( A) ) ;
n
11. Dac A∈ Mn (^) i α ∈ ^ atunci det (α A ) = α n ⋅ det ( A ) .

a11 a12 ... a1n
a a22 ... a2 n
Definiie: Fie d = 21 , n ∈ `, n ≥ 2 .
... ... ... ...
a n1 an 2 ... ann
Determinantul de ordin ( n − 1 ) care se obine din d prin suprimarea liniei
i i coloanei j se numete minorul elementului aij .
Notaie: dij .
Definiie: Numrul (−1)i + j d ij se numete complementul algebric al
elementului aij .
Notaie: δ ij = ( −1)i + j d ij .
108
a11 a12 ... a1n
a a22 ... a2 n
Teorem: Dac d = 21 atunci au loc relaiile:
... ... ... ...
a n1 an 2 ... ann
1. d = ai1δ i1 + ai 2δ i 2 + ... + ainδ in , ∀1 ≤ i ≤ n (regula lui Laplace de dezvoltare
a determinantului dup linia i );
2. d = a1 jδ1 j + a2 jδ 2 j + ... + anjδ nj , ∀1 ≤ i ≤ n (regula lui Laplace de
dezvoltare a determinantului dup coloana j ).
Determinani Vandermonde
Definiie: Fie n ≥ 2, n ∈ ` i a1 , a2 ,..., an ∈ ^ . Se numete determinant
1 1 ... 1
a1 a2 ... an
Vandermonde de ordin n determinantul: a12 a22 ... an2 .
... ... ... ...
a1n −1 a2n −1 ... ann −1
1 1 ... 1
a1 a2 ... an
Notaie: V ( a1 , a2 ,..., an ) = a12 a22 ... an2 .
... ... ... ...
a1n −1 a2n −1 ... ann −1
Teorem: Pentru orice n ≥ 2, n ∈ ` i orice a1 , a2 ,..., an ∈ ^ are loc
V ( a1 , a2 ,..., an ) = ∏ ( a j − ai ) .
1≤ i < j ≤ n
14.4. Rangul unei matrice

Definiie: Fie A ∈ Mm, n ( ^ ) , m, n ∈ `* i r ≤ min ( m, n ) . Determinantul de
ordin r format cu elementele matricei A , situate la intersecia a r linii i r
coloane, se numete minor de ordin r .
Observaie:
Într-o matrice A ∈ Mm, n ( ^ ) se pot forma Cmr ⋅ Cnr minori de ordin r .
Definiie: Fie A ∈ Mm, n ( ^ ) o matrice nenul. Spunem c A are rangul
r dac A are un minor de ordinul r nenul, iar toi minorii matricei A , de
ordin mai mare decât r (dac exist), sunt nuli.
109
Notaie: rangA = r .
Observaie:
Dac A = Om, n atunci rangA = 0 .
Teorem: Dac A ∈ Mm,n ( ^ ) , B ∈Mn , p ( ^ ) atunci
rang( A ⋅ B ) ≤ min(rangA, rangB) .
Teorem (inegalitatea lui Sylvester): Dac A, B ∈ Mn ( \ ) atunci
rang( A ⋅ B) ≥ rang( A) + rang( B ) − n .
14.5. Matrice inversabile. Ecuaii matriceale
Definiie: Fie A ∈ Mn ( ^ ) . Matricea A se numete matrice inversabil
dac ∃B ∈Mn ( ^ ) astfel încât AB = BA = I n .
Notaie: B = A−1 (inversa matricei A ).
Observaii:
1. AA−1 = A−1 A = I n ;
( )
−1
2. A−1 = A.
Definiie: Fie A ∈ Mn ( ^ ) . Matricea A se numete matrice nesingular
dac det ( A ) ≠ 0 i matrice singular dac det ( A ) = 0 .
Teorem: Fie A ∈ Mn ( ^ ) . Matricea A este matrice inversabil
⇔ det ( A) ≠ 0 .
Definiie: Fie A ∈ Mn ( ^ ) . Se numete adjuncta matricei A matricea ale
crei elemente sunt complemenii algebrici ai matricei transpuse t A .
Notaie: A* (adjuncta matricei A ).
Teorem: Dac A ∈ Mn ( ^ ) este matrice nesingular
1
atunci A−1 = A* .
det ( A )
Teorem: Dac A, B ∈ Mn ( ^ ) sunt matrice inversabile i α ∈ ^∗ atunci au
loc relaiile:
−1
1. ( AB ) = B −1 A−1 ;
( ) ( ) =A
−1 n not
2. An = A−1 −n
, ∀n ∈ `∗ ;
3. ( A ) = (A );
t −1 t −1
110
1
4. (α A ) =
−1
⋅ A−1 ;
α
( )
5. det A = ( det ( A ) )
* n −1
.
Ecuaii matriceale
Teorem: Dac A, B, C ∈ Mn ( ^ ) iar A, C sunt matrice inversabile atunci au
loc relaiile:
1. AX = B X = A−1 B ;
2. XA = B X = BA−1 ;
3. AXC = B X = A−1 BC −1 .
14.6. Sisteme de ecuaii liniare
Definiie: Se numete sistem de ecuaii liniare un sistem de forma:
a11 x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = b1
° a x + a x + ... + a x = b
( S ) °® 21 1 22 2 2n n 2
, unde aij ∈ ^, bi ∈ ^, i = 1, m , j = 1, n .
° ...........................................
°¯am1 x1 + am 2 x2 + ... + amn xn = bm
Notaii:
§ a11 a12 ... a1n ·
¨ ¸
a a22 ... a2 n ¸
A = ¨ 21 (matricea sistemului);
¨ ... ... ... ... ¸
¨ ¸
© am1 am 2 ... amn ¹
§ a11 a12 ... a1n b1 ·
¨ ¸
a a22 ... a2 n b2 ¸
A = ¨ 21 (matricea extins a sistemului);
¨ ... ... ... ... ... ¸
¨ ¸
© am1 am 2 ... amn bm ¹
§ x1 ·
¨ ¸
x
X =¨ 2¸ (matricea necunoscutelor);
¨ . ¸
¨ ¸
© xn ¹
111
§ b1 ·
¨ ¸
b
B = ¨ 2 ¸ (matricea termenilor liberi).
¨ . ¸
¨ ¸
© bn ¹
Observaie:
Sistemul ( S ) se poate scrie i sub forma AX = B , numit forma matriceal
a sistemului.
Definiie: Sistemul ( S ) se numete :
1. sistem compatibil dac are cel puin o soluie;
2. sistem compatibil determinat dac are soluie unic;
3. sistem compatibil nedeterminat dac are o infinitate de soluii;
4. incompatibil dac nu are soluii.
Observaie:
Nu se modific incompatibilitatea sau compatibilitatea sistemului ( S ) i
nici soluiile în cazul compatibilitaii dac :
1. se schimb ecuaiile între ele ;
2. se înmulesc ecuaiile sistemului cu numere complexe nenule ;
3. se adun o ecuaie a sistemului la alta.
Studiul compatibilitii sistemelor de ecuaii liniare
Teorem (Kronecker – Capelli): Sistemul ( S ) este sistem compatibil dac
i numai dac rangA = rang A .
Definiie: Fie matricea A , cu rangA = r . Se numete minor principal orice
minor nenul de ordin r al matricei A .
Notaie: Δ p .
Definiie: Necunoscutele ale cror coeficieni formeaz minorul principal
se numesc necunoscute principale iar celelalte se numesc necunoscute
secundare.
Definiie: Ecuaiile sistemului care corespund minorului principal se
numesc ecuaii principale iar celelalte se numesc ecuaii secundare.
Definiie: Se numete minor caracteristic orice minor obinut prin bordarea
minorului principal cu o linie din cele rmase i cu coloana termenilor
liberi.
Notaie: Δ car sau Δ k .
112
Observaie:
Exist minori caracteristici numai dac m > r i numrul acestora este
m−r .
Teorem (Rouché): Sistemul ( S ) este sistem compatibil dac i numai
dac toi determinanii caracteristici sunt nuli.
Metode de rezolvare
Metoda Gauss
Sistemul ( S ) se transform într-un sistem echivalent în care una din
necunoscute, de exemplu x1 , apare într-o singur ecuaie prin procedeele de
la una din observaiile de mai sus. Spunem c x1 a fost eliminat din
celelalte m − 1 ecuaii. Similar, cele m − 1 ecuaii fr necunoscuta x1 se
transform astfel încât o alt necunoscut, de exemplu x2 apare într-o
singura ecuaie i procedeul continu în acelai mod pân când vom obine
unul din cazurile:
1. un sistem în care ultima ecuaie conine numai o necunoscut xn i
atunci sistemul este compatibil determinat ;
2. un sistem în care x p = f ( x p +1 ,..., xn ) , unde p < n iar celelalte ecuaii,
dac exist, au forma 0 = 0 , caz în care sistemul este compatibil
nedeterminat ;
3. un sistem în care o ecuaie este de forma 0 = c , c ∈ ^* , caz în care
sistemul este incompatibil.
Metoda matriceal (pentru sisteme cu m = n )
Teorem: Fie ( S ) : AX = B . Dac A este matrice inversabil
atunci X = A−1 B .
Observaie:
n
1 1
X=
det ( A )
A* B x j = ¦ δ ij b j , j = 1, n .
det ( A ) i =1
Metoda Cramer (pentru m = n )
Teorem: Dac det ( A ) ≠ 0 atunci sistemul ( S ) este sistem compatibil
Δi
determinat cu soluia xi = , unde
det ( A )
113
a11 a12 ... b1 ... a1n
a a22 ... b2 ... a2 n
Δ i = 21 , ∀i = 1, n . ( Δ i se obine
... ... ... ... ... ...
an1 a2 n ... bn ... ann
din det ( A ) înlocuind coloana i cu coloana termenilor liberi).
Rezolvarea sistemelor liniare de m ecuaii cu n necunoscute
Observaie:
Pentru rezolvarea sistemului ( S ) procedm astfel:
a) Determinm rangul matricei sistemului i stabilim dac sistemul este
compatibil sau nu (fie cu teorema Kronecker – Capelli, fie cu teorema lui
Rouché);
b) Dac sistemul este compatibil atunci :
• alegem determinantul principal, ecuaiile principale, necunoscutele
principale, necunoscutele secundare;
• rezolvm sistemul format din ecuaiile principale în care
necunoscutele secundare se trec în membrul termenilor liberi i
obinem necunoscutele principale exprimate în funcie de
necunoscutele secundare (considerate parametri arbitrari).
Sisteme liniare omogene
Definiie: Sistemul ( S ) se numete sistem omogen dac
b1 = b2 = ... = bm = 0 .
Observaie:
Orice sistem omogen este sistem compatibil (are cel puin soluia nul
x1 = x2 = ... = xn = 0 ).
Se disting cazurile:
1. m > n
a) rangA < n , caz în care sistemul este compatibil nedeterminat ;
b) rangA = n , caz în care sistemul este compatibil determinat i
admite numai soluia nul;
2. m = n
a) det ( A ) ≠ 0 , caz în care sistemul este compatibil determinat i
admite numai soluia nul;
b) det ( A ) = 0 , caz în care sistemul este compatibil nedeterminat.
Acesta admite i soluii diferite de soluia nul;
114
3. m < n , caz în care sistemul este compatibil nedeterminat ( Δ car = 0 ) .
Acesta admite i soluii nenule.
15. LIMITE DE FUNCII
15.1. Mulimea numerelor reale. Mrginire, intervale, dreapta real

încheiat, vecinti
15.1.1. Mulimi mrginite
Fie A ⊂ \ .
Definiie: Se numete minorant pentru mulimea A numrul m ∈ \ cu
proprietatea m ≤ x, ∀x ∈ A .
Definiie: Mulimea A se numete mulime mrginit inferior dac ea are
cel puin un minorant.
Definiie: Se numete majorant pentru mulimea A numrul M ∈ \ cu
proprietatea x ≤ M , ∀x ∈ A .
Definiie: A se numete mulime mrginit superior dac ea are cel puin un
majorant.
Definiie: A se numete mulime mrginit dac ea este atât mulime
mrginit inferior cât i mulime mrginit superior.
Observaii:
1. A ⊂ \ este mulime mrginit ⇔ ∃a, b ∈ \, a < b astfel încât A ⊂ [ a, b ] ;
2. A ⊂ \ este mulime nemrginit inferior dac nu are niciun minorant;
3. A ⊂ \ este mulime nemrginit superior dac nu are niciun majorant.
Fie A ⊂ \ mulime mrginit inferior.
Definiie: Se numete margine inferioar a mulimii A cel mai mare
minorant al mulimii A .
Notaie: inf A .
Fie A ⊂ \ mulime mrginit superior.
Definiie: Se numete margine superioar a mulimii A cel mai mic
majorant al mulimii A .
Notaie: sup A .
Axioma lui Cantor: Dac A ⊂ \ , A ≠ ∅ , este o mulime minorat
(majorat) atunci admite cel puin o margine inferioar (margine superi-
oar).
Observaii:
1. Cu alte cuvinte exist inf A ∈ \ (sup A ∈ \ ).
2. Dac A ⊂ \ este mulime nemrginit superior se consider sup A = +∞ ;
3. Dac A ⊂ \ este mulime nemrginit inferior se consider inf A = −∞ .
115
Teorem (proprietatea de separaie Hausdorff):
Dac x0 , y0 ∈ \, x0 ≠ y0 , atunci exist vecinti disjuncte ale lor.
15.2. iruri de numere reale
Definiie: Fie k ∈ ` i ` k = {n ∈ ` | n ≥ k } . Se numete ir de numere reale
orice funcie a : ` k → \ , a(n) = an .
Notaii: (an ) n≥ k ;(an ) n∈` ;(an ) n ;(an ) .
Observaii:
1. Numerele reale a1 , a2 , a3 ,... se numesc termenii irului;
2. Indicele fiecrui termen se numete rangul acelui termen.
Definiie: Se numete relaie de recuren o formul cu ajutorul creia se
determin orice termen al irului în funcie de termeni precedeni.
Moduri de definire a unui ir:
1. iruri definite descriptiv prin enumerarea primilor termeni ai acestuia:
a1 , a2 , a3 ... ;
2. iruri definite prin formula termenului general an ;
3. iruri definite printr-o relaie de recuren.
Definiie: irul (an ) n∈` se numete ir constant dac exist a ∈ \ astfel
încât an = a , ∀n ∈ ` .
Observaie:
irul (an ) n∈` este ir constant dac an +1 = an , ∀n ∈ ` .
Definiie: irul (an ) n∈` se numete ir periodic dac ∃ p ∈ `, p ≥ 2 , astfel
încât an + p = an , ∀n ∈ ` .
15.2.1. iruri monotone
Definiii:
1. irul (an ) n∈` se numete ir cresctor (ir strict cresctor) dac
an ≤ an +1 ( an < an +1 ), ∀n ∈ ` ;
2. irul (an ) n∈` se numete ir descresctor (ir strict descresctor) dac
an ≥ an +1 (an > an +1 ), ∀n ∈ ` ;
3. irul (an ) n∈` se numete ir monoton (ir strict monoton) dac el este ir
cresctor sau ir descresctor (ir strict cresctor sau ir strict descresctor).
Observaie:
Pentru a studia monotonia unui ir se folosesc urmtoarele metode :
1. Se calculeaz diferena a doi termeni consecutivi i se compar cu 0.
• Dac an +1 − an ≥ 0 (> 0), ∀n ∈ ` , atunci irul este ir cresctor (ir
strict cresctor);
117
• Dac an +1 − an ≤ 0 (< 0), ∀n ∈ `, atunci irul este ir descresctor
(ir strict descresctor);
2. Dac an > 0, ∀n ∈ `, se calculeaz raportul a doi termeni consecutivi i
se compar cu 1.
a
• dac n +1 ≥ 1 (> 1), ∀n ∈ `, atunci irul este ir cresctor (ir strict
an
cresctor);
a
• dac an > 0 i n +1 ≤ 1 (< 1), ∀n ∈ `, atunci irul este ir
an
descresctor (ir strict descresctor);
3. Inducia matematic (se aplic în general în cazul recurenelor).
15.2.2. iruri mrginite
Definiii:
1. (an ) n∈` este ir mrginit inferior dac ∃m ∈ \ astfel încât
m ≤ an , ∀n ∈ ` ;
2. (an ) n∈` este ir mrginit superior dac ∃M ∈ \ astfel încât
an ≤ M , ∀n ∈ ` ;
3. (an ) n∈` este ir mrginit dac este ir mrginit inferior i superior.
Observaie:
irul (an ) n∈` este ir mrginit dac exist m , M ∈ \ astfel încât
m ≤ an ≤ M , ∀n ∈ ` .
Teorem: irul (an ) n∈` este ir mrginit dac i numai dac exist
M > 0 i n0 ∈ ` astfel încât an ≤ M , ∀n ≥ n0 .
Definiie: Un ir se numete ir nemrginit dac nu este ir mrginit.
Observaii:
1. irul (an ) n∈` este ir nemrginit inferior dac ∀m ∈ \ , ∃n0 ∈ ` astfel
încât an 0 < m ;
2. irul (an ) n∈` este ir nemrginit superior dac ∀M ∈ \ , ∃n0 ∈ ` astfel
încât an 0 > M .
15.2.3. iruri recurente
Definiie: Se numete relaie de recuren liniar de ordinul întâi o relaie
de forma an = α an −1 + β , ∀n ∈ `* ,α , β ∈ \ fixate iar a0 este dat.
Teorem: Dac irul (an ) n∈` este definit printr-o relaie de recuren
118
liniar de ordinul întâi atunci termenul general al irului este
( )
an = 1 + α + α 2 + .... + α n −1 β + α n a0 .
Observaii:
1. Dac α = 1 i β ≠ 0 atunci irul definete o progresie aritmetic cu raia
β i an = a0 + nβ ;
2. Dac α ≠ 1 , atunci irul definete o progresie geometric cu raia α i
1−α n
an = β + a0α n , n ≥ 1 ;
1−α
3. Dac β = 0 , α ≠ 0 ,α ≠ 1 atunci an = a0α n .
Definiie: Se numete relaie de recuren liniar de ordinul al doilea o
relaie de forma an + 2 = α an +1 + β an , ∀n ∈ `∗ , a1 , a2 fixate, α , β ∈ \ date.
Definiie: Se numete ecuaie caracteristic ataat relaiei de recuren
liniar de ordinul al doilea ecuaia r 2 − α r − β = 0 .
Teorem: Fie irul (an ) n∈` definit printr-o relaie de recuren liniar de
ordinul al doilea.
1. Dac Δ = α 2 + 4β > 0 atunci an = c1r1n + c2 r2n , ∀n ∈ `∗ , unde r1 , r2 sunt
rdcinile ecuaiei caracteristice iar c1 , c2 se determin folosind condiiile
iniiale.
2. Dac Δ = α 2 + 4β = 0 atunci an = r n ( c1 + c2 n ) , ∀n ∈ `∗ , unde
r1 = r2 = r sunt rdcinile ecuaiei caracteristice iar c1 , c2 se determin
folosind condiiile iniiale.
3. Dac Δ = α 2 + 4β < 0 atunci an = ϕ n ( c1 cos nθ + c2 sin nθ ) , ∀n ∈ `∗ ,
unde r1,2 = ϕ ( cosθ ± i sin θ ) sunt rdcinile ecuaiei caracteristice iar c1 , c2
se determin folosind condiiile iniiale.
15.2.4. Limite de iruri
Definiie: Fie (an ) n∈` un ir de numere reale i a ∈ \ . irul (an ) n∈` are
limita a dac orice vecintate a lui a conine termenii irului exceptând,
eventual, un numr finit de termeni.
Notaie: lim an = a sau an → a pentru n → +∞ .
n →∞
Definiie: Un ir de numere reale care are limita finit (numr real) se
numete ir convergent.
Definiie: Un ir care nu este convergent se numete ir divergent.
119
Observaie:
Se disting dou clase de iruri divergente: iruri care au limita ±∞ i iruri
care nu au limit.
Teorem: Fie (an ) n∈` un ir de numere reale i a ∈ \ . Atunci
urmtoarele afirmaii sunt echivalente:
1. lim an = a ;
n →∞
2. Oricare ar fi V vecintate a lui a , ∃nV ∈ `, astfel încât

∀n > nV , n ∈ ` , an ∈V ;
3. Oricare ar fi ε > 0 , ∃nε ∈ ` , care depinde de ε , astfel încât
∀n > nε , n ∈ ` , an − a < ε .
Definiie: Un ir (an ) n∈` are limita +∞ dac oricare ar fi V o vecintate a
lui +∞ , ∃nV ∈ ` astfel încât ∀n > nV , n ∈ ` , an ∈ V .
Definiie: Un ir (an ) n∈` are limita −∞ dac oricare ar fi V vecintate a lui
−∞ , ∃nV ∈ ` astfel încât ∀n > nV , n ∈ ` , an ∈V .
Proprieti:
1. Limita unui ir, dac exist, este unic;
2. Orice ir convergent este ir mrginit;
3. Orice ir nemrginit este ir divergent;
4. Prin schimbarea ordinii termenilor unui ir, limita acestuia, dac exist,
nu se schimb;
5. Dac unui ir îi adugm un numr finit de termeni, limita acestuia, dac
exist, nu se schimb;
6. Dac dintr-un ir eliminm un numr finit de termeni, limita acestuia,
dac exist, nu se schimb.
15.2.5. Subiruri
Definiie: Fie (an ) n∈` un ir de numere reale i (kn ) n∈` un ir strict
cresctor de numere naturale. irul akn ( ) n∈`∗
se numete subir al irului
(an ) n∈` .
Observaii:
1. Dac lim an = a ∈ \ atunci orice subir al su are limita a;
n →∞
2. Dac un ir are dou subiruri cu limite diferite, atunci irul nu are
limit;
3. Dac un subir al irului (an ) n∈` nu are limit, atunci irul (an ) n∈` nu
are limit.
120
Teorem(Cesaro): Orice ir mrginit conine cel puin un subir
convergent.
15.2.6. Criterii de convergen
Teorem (criteriul lui Weierstrass): Orice ir monoton i mrginit este ir
convergent.
Teorem (criteriul majorrii): Dac (an ) n∈` i (bn ) n∈` sunt iruri de
numere reale, a ∈ \ , bn ≥ 0 , lim bn = 0 i an − a ≤ bn , ∀n ∈ ` , atunci
n →∞
lim an = a .
n →∞
Teorem: Fie (an ) n∈` i (bn ) n∈` iruri de numere reale. Dac an ≥ bn i
lim bn = ∞ atunci lim an = ∞ .
n →∞ n →∞
Teorem: Fie (an ) n∈` i (bn ) n∈` iruri de numere reale. Dac an ≤ bn i
lim bn = −∞ atunci lim an = −∞ .
n →∞ n →∞
Teorem (criteriul cletelui): Fie (an ) n∈` , (bn ) n∈` , (cn ) n∈` iruri de
numere reale. Dac bn ≤ an ≤ cn , ∀n ∈ ` , i lim bn = lim cn = a atunci
n →∞ n →∞
lim an = a .
n →∞
Teorem (criteriul raportului): Fie (an ) n∈` un ir de numere reale strict
an +1
pozitive cu proprietatea c ∃ lim =l.
n →∞ an
• Dac l < 1 atunci lim an = 0 ;
n →∞
• Dac l > 1 atunci lim an = +∞ .

n →∞
Teorem (lema lui Cesaro-Stolz): Fie (an ) n∈` i (bn ) n∈` iruri de numere
reale. Dac irul (bn ) n∈` este ir strict cresctor i nemrginit,
an +1 − an §a ·
bn ≠ 0, ∀n ∈ ` , i exist lim = l ∈ \ atunci irul ¨ n ¸ are
n +1 − bn
n →∞ b
© bn ¹n∈`
§a ·
limit i lim ¨ n ¸ = l .
n →∞ b
© n¹
121
Observaii:
a1 + a2 + .... + an
1. Fie (an ) n∈` astfel încât lim an = l atunci lim =l ;
n →∞ n →∞ n
2. Fie (an ) n∈` un ir de numere reale strict pozitive i lim an = l atunci
n →∞
lim n a1a2 ...an = l .

n →∞
Teorem (criteriul rdcinii): Fie (an ) n∈` un ir de numere reale strict
§a ·
pozitive i lim ¨ n +1 ¸ = l ∈ \ atunci lim n an = l .
n →∞ n →∞
© an ¹
15.2.7. Operaii cu iruri care au limit
Fie (an ) n∈` i (bn ) n∈` iruri care au limit.
Teorem: Dac suma limitelor are sens atunci irul (an + bn ) n∈` are limit
i lim ( an + bn ) = lim an + lim bn (caz exceptat ∞ − ∞ ).
n →∞ n →∞ n →∞
Teorem: Dac c ∈ \* atunci irul (can ) n∈` are limit i

lim (c ⋅ an ) = c ⋅ lim an .
n →∞ n →∞
Teorem: Dac produsul limitelor are sens atunci irul (an bn ) n∈` are
limit i lim (an bn ) = (lim an ) ⋅ (lim bn ) (caz exceptat 0 ⋅ ∞ ).
n →∞ n →∞ n →∞
Teorem: Dac (an ) n∈` este un ir convergent la 0 iar (bn ) n∈` este un ir
mrginit atunci irul (an bn ) n∈` este un ir convergent la 0.
§a ·
Teorem: Dac irul ¨ n ¸ are sens i raportul limitelor are sens, atunci
© bn ¹ n∈`
§a · §a · nlim an 0 ∞
→∞
irul ¨ n ¸ are limit i lim ¨ n ¸= (cazuri exceptate , ).
© bn ¹ n∈` n →∞ b
© n ¹ nlim bn 0 ∞
→∞
( ) ( )
lim bn
n →∞
Teorem: Dac irul an bn are sens i lim an are sens, atunci
n∈` n →∞
( ) ( )
lim bn
are limit i lim ( an ) n = lim an
b n →∞
irul an bn (cazuri exceptate
n∈` n →∞ n →∞
1∞ , ∞0 ,00 ).
122
Teorem: Dac (an ) n∈` este un ir convergent atunci irul ( an )n∈` este
convergent i lim an = lim an .

n →∞ n →∞
Convenii de calcul:
∞ ± a = ∞ , ∀a ∈ \ −∞ ± a = −∞ , ∀a ∈ \
∞+∞=∞ −∞ − ∞ = −∞
−∞ ,dac a < 0 +∞ ,dac a < 0
∞⋅a = ® −∞ ⋅ a = ®
¯+∞ ,dac a > 0 ¯−∞ ,dac a > 0
( −∞ )( −∞ ) = +∞ ( −∞ ) ∞ = −∞
1 1
=0 = ±∞
±∞ ±0
∞∞ = ∞ ∞ −∞ = 0 0∞ = 0
∞ , dac a > 1 0 , dac a > 1
a∞ = ® a −∞ =®
¯0 , dac a ∈ ( 0,1) ¯∞ , dac a ∈ ( 0,1)
∞ , dac a > 0
∞a = ®
¯ 0 , dac a < 0
Observaie:
∞ 0 ∞ 0 0
Cazuri exceptate: ∞ − ∞,0 ⋅ ∞; ; ;1 ;0 ; ∞ .
∞ 0
15.2.8. Numrul e
n
§ 1·
Teorem: irul cu termenul general an = ¨1 + ¸ , n ≥ 1 , este ir strict
© n¹
cresctor i mrginit, deci este ir convergent, iar limita sa se noteaz cu e
(dup iniiala matematicianului L. Euler).
Observaie:
e 2,718281... .
Teorem: Dac ( xn )n∈` este un ir de numere reale nenule cu
x
§ 1 ·
n
lim xn = +∞ atunci lim ¨ 1 + ¸ = e .

n →∞ n →∞ xn ¹
©
Teorem: Dac ( xn )n∈` este un ir de numere reale nenule cu
123
1
lim xn = 0 atunci lim (1 + xn ) xn = e .
n →∞ n →∞
Observaie:
§ 1 1 1·
lim ¨1 + + + .... + ¸ = e .
n →∞ © 1! 2! n! ¹
15.2.9. Limite remarcabile
+∞ , dac a > 1
° 1 , dac a = 1
°
1. lim a n = ® ;
n →∞
° 0 , dac a ∈ ( −1,1)
°¯nu exist , dac a ≤ −1
0 , dac a < 0
°
2. lim n = ® 1 , dac a = 0 ;
a
n →∞
°+∞ , dac a > 0
¯
+∞ , dac a0 > 0
n →∞
( )
3. lim a0 n p + a1n p −1 + .... + a p −1n + a p = ®
−∞ , dac a < 0
, p ∈ `* ;
¯ 0
a0
° b ⋅ ∞, dac p > q
° 0
a0 n p + .... + a p −1n + a p ° a0
4. lim =® , dac p = q ,
n →∞ b n q + .... + b
0 q −1n + bq ° b0
° 0 , dac p < q
°
¯
unde p, q ∈ `, a0b0 ≠ 0 ;
5. lim n n = 1 ;
n →∞
§ 1 1 1·
6. lim ¨1 + + + ... + ¸ = +∞ ;
n →∞ © 2 3 n¹
7. Fie ( xn )n∈` ∈ \ , lim xn = 0 . Atunci au loc:
*
n →∞
sin xn tgx arcsin xn arctgxn
lim = 1 , lim n = 1 , lim = 1 , lim =1;
n →∞ xn n →∞ xn n →∞ xn n →∞ xn
8. Dac ( xn )n∈` este un ir de numere reale cu 1 + xn > 0 , lim xn = 0 atunci
n →∞
124
ln (1 + xn )
lim =1 ;
n →∞ xn
9. Dac ( xn ) ir de numere reale, xn ∈ \* , lim xn = 0 , atunci
n →∞
−1
a xn
lim = ln a , a ∈ ( 0,1) * (1, +∞ ) .
n →∞ xn
15.3. Limite de funcii
15.3.1. Limita unei funcii într-un punct
Definiie: Fie D ⊂ \ o mulime nevid. Numrul x0 ∈ \ se numete punct
de acumulare pentru mulimea D dac pentru orice vecintate V a lui x0
are loc D ∩ (V − { x0 } ) ≠ ∅ .
Definiie: Un punct x0 ∈ D se numete punct izolat pentru mulimea D
dac nu este punct de acumulare pentru mulimea D .
Observaii:
1. Mulimea punctelor de acumulare pentru mulimea D se noteaz cu D' ;
2. Un punct de acumulare pentru o mulime poate s aparin sau s nu
aparin mulimii;
3. Orice mulime finit nu are puncte de acumulare;
4. Pentru D=_ avem D' = \ .
Definiie: Fie f : D → \ , x0 punct de acumulare pentru mulimea D
i l∈\ . Numrul l se numete limita funciei f în punctul x0 dac

pentru orice vecintate V a lui l exist o vecintate U a lui x0 cu
proprietatea c pentru orice x ∈ D ∩ (U − { x0 } ) rezult f ( x ) ∈V .
Notaie: lim f ( x ) = l .
x → x0
Teorem: Fie f : D → \ , x0 punct de acumulare pentru mulimea D i

l ∈\ . Atunci urmtoarele afirmaii sunt echivalente:
1. lim f ( x ) = l (criteriul cu vecinti);
x → x0
2. Pentru orice ir ( xn )n , xn ∈ D − { x0 } , cu lim xn = x0 rezult c

n →∞
lim f ( xn ) = l ( criteriul cu iruri al lui Heine);

n →∞
3. Pentru orice ε > 0 , ∃δ ε > 0 , care depinde de ε , astfel încât
125
∀x ∈ D, x ≠ x0 cu x − x0 < δ ε avem f ( x) − l < ε , unde x0 , l sunt finite
(criteriul cu ε − δ ).
Fie f : D → \ , x0 punct de acumulare pentru mulimea D .
Observaii:
1. Problema existenei limitei unei funcii într-un punct de acumulare
pentru domeniul de definiie se pune chiar dac funcia nu este definit în
acel punct;
2. Dac x0 nu este punct de acumulare pentru domeniul de definiie nu are
sens problema existenei limitei în acest punct;
3. Limita unei funcii într-un punct x0 , dac exist, este unic;
4. Funcia f : D → \ nu are limit în punctul x0 în una din situaiile :
a) Exist un ir ( xn )n , xn ∈ D − { x0 } , cu limita x0 astfel încât
irul ( f ( xn ) )n nu are limit.
b) Exist irurile ( xn )n , ( yn )n , xn , yn ∈ D − { x0 } cu limita x0 astfel încât
irurile ( f ( xn ) )n i ( f ( yn ) )n au limite diferite.
5. lim f ( x ) = ∞ dac pentru orice ε > 0 , ∃δ ε > 0 , care depinde de ε ,
x → x0
astfel încât ∀x ∈ D, x ≠ x0 cu x − x0 < δ ε avem f ( x) > ε .

6. lim f ( x ) = −∞ dac pentru orice ε > 0 , ∃δ ε > 0 , care depinde de ε ,
x → x0
astfel încât ∀x ∈ D, x ≠ x0 cu x − x0 < δ ε avem f ( x) < ε .

15.3.2. Limite laterale
Fie f : D → \ , D ⊂ \ i x0 un punct de acumulare pentru mulimea D .
Definiie: ls ∈ \ se numete limit la stânga a funciei f în x0 dac pentru
orice ir ( xn )n , xn ∈ D ∩ ( −∞, x0 ) cu lim xn = x0 rezult
n →∞
c
lim f ( xn ) = ls .
n →∞
Notaie: lim f ( x ) sau lim f ( x ) sau f ( x0 − 0 ) .

x → x0 x/ x0
x < x0
Definiie: ld ∈ \ se numete limit la dreapta a funciei f în x0 dac

pentru orice ir ( xn )n , xn ∈ D ∩ ( x0 , +∞ ) cu lim xn = x0 rezult c
n →∞
126
lim f ( xn ) = ld .
n →∞
Notaie: lim f ( x ) sau lim f ( x ) sau f ( x0 + 0 ) .

x → x0 x2 x0
x > x0
Observaii:
1. Dac funcia f are limite laterale într-un punct x0 acestea sunt unice;
2. Funcia f poate s admit limit la stânga în x0 fr s aib limit la
dreapta în x0 sau reciproc.
Teorem: Fie f : D → \ , D ⊂ \ , i x0 un punct de acumulare pentru
mulimea D , cu proprietatea c f are limite laterale în x0 . Atunci
afirmaiile urmtoare sunt echivalente:
• Funcia f are limit în x0 ;
• f ( x0 − 0 ) = f ( x0 + 0 ) .
Observaie:
În condiiile teoremei este adevrat urmtoarea dubl egalitate:
lim f ( x ) = f ( x0 − 0 ) = f ( x0 + 0 ) .
x → x0
15.3.3. Criterii de existen a limitei unei funcii într-un punct

Teorem (criteriul majorrii): Fie f , g : D → \ , D ⊂ \ i x0 un punct de
acumulare pentru mulimea D . Dac lim g ( x ) = 0 i exist l∈\ astfel încât
x → x0
f ( x) − l ≤ g ( x ) , ∀x ∈ D , atunci lim f ( x ) = l .
x → x0
Teorem: Fie f , g : D → \ , D ⊂ \ , x0 un punct de acumulare pentru

mulimea D i f ( x ) ≤ g ( x ) , ∀x ∈ D .
• Dac lim f ( x ) = +∞ atunci lim g ( x ) = +∞ ;
x → x0 x → x0
• Dac lim g ( x ) = −∞ atunci lim f ( x ) = −∞ .

x → x0 x → x0
Teorem (criteriul cletelui): Fie f , g , h : D → \ , D ⊂ \ , x0 un punct de

acumulare pentru mulimea D i V o vecintate a lui x0 astfel încât
f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) , ∀x ∈V ∩ ( D − { x0 } ) .
Dac lim f ( x ) = lim h ( x ) = l atunci lim g ( x ) = l .
x → x0 x → x0 x → x0
15.3.4. Operaii cu limite de funcii

Fie f , g : D → \ , D ⊂ \ , x0 un punct de acumulare pentru mulimea D i
127
lim f ( x ) = l1 , lim g ( x ) = l2 .
x → x0 x → x0
Teorem: Dac operaia l1 + l2 are sens în \ atunci

lim ( f ( x ) + g ( x ) ) = lim f ( x ) + lim g ( x ) (excepie ∞ − ∞ ).
x → x0 x → x0 x → x0
Teorem: Dac operaia c ⋅ l1 are sens în \ , c constant real, atunci
lim ( c ⋅ f ( x ) ) = c ⋅ §¨ lim f ( x ) ·¸ .
x → x0 © x→ x0 ¹
Teorem: Dac operaia l1 ⋅ l2 are sens în \ , atunci
lim ( f ( x ) ⋅ g ( x ) ) = §¨ lim f ( x ) ·¸ ⋅ §¨ lim g ( x ) ·¸ (excepie ∞ ⋅ 0 ).

x → x0 © x → x0 ¹ © x → x0 ¹
l1
Teorem: Dac operaia are sens în \ atunci
l2
f ( x) lim f ( x )
x → x0 0 ∞
lim = (excepie ; ).
x → x0 g ( x) lim g ( x ) 0 ∞
x → x0
Teorem: Dac operaia l1l2 are sens în \ i exist o vecintate V a lui

g ( x)
x0 astfel încât ( f ( x ) ) are sens, ∀x ∈V ∩ ( D − { x0 } ) , atunci
lim g ( x )
g( x)
= §¨ lim f ( x ) ·¸ 0
lim ( f ( x ) )
x→ x
(excepie 00 ; ∞ 0 ;1∞ ).
x → x0 © x→ x0 ¹
Teorem (limita modului): Fie f : D → \ , D ⊂ \ , i x0 un punct de
acumulare pentru mulimea D . Dac lim f ( x ) = l atunci lim f ( x ) = l .
x → x0 x → x0
Teorem (trecerea la limit în inegaliti): Fie f , g : D → \ , D ⊂ \ , i

x0 un punct de acumulare pentru mulimea D . Dac funciile f i g au
limit în x0 i exist o vecintate V a lui x0 astfel
încât f ( x ) ≤ g ( x ) , ∀x ∈ V ∩ ( D − { x0 } ) , atunci lim f ( x ) ≤ lim g ( x ) .
x → x0 x → x0
Teorem: Fie f : D → \ , D ⊂ \ , x0 un punct de acumulare pentru

mulimea D astfel încât f are limit în x0 i V o vecintate a lui x0 .
• Dac f ( x ) ≥ 0, ∀x ∈V ∩ ( D − { x0 } ) , atunci lim f ( x ) ≥ 0 ;
x → x0
• Dac f ( x ) ≤ 0, ∀x ∈V ∩ ( D − { x0 } ) , atunci lim f ( x ) ≤ 0 ;

x → x0
128
• Dac ∃α , β ∈ \ astfel încât α ≤ f ( x ) ≤ β , ∀x ∈ V ∩ ( D − { x0 } ) ,
atunci α ≤ lim f ( x ) ≤ β .
x → x0
Teorem (limite de funcii compuse): Fie f : D → \, u : A → D , x0 un

punct de acumulare pentru mulimea A i u ( x0 ) = y0 punct de acumulare
pentru mulimea D . Dac lim u ( x ) = y0 , u ( x ) ≠ y0 , ( ∀ ) x ∈ A − { x0 } i
x → x0
lim f ( y ) = l atunci lim f ( u ( x ) ) = lim f ( y ) .

y → y0 x → x0 y → y0
Teorem (produsul dintre o funcie mrginit i o funcie cu limita

zero): Fie f , g : D → \ , D ⊂ \ , x0 un punct de acumulare pentru mulimea
D i V o vecintate a lui x0 . Dac f este funcie mrginit pe o vecintate
a lui x0 i lim g ( x ) = 0 atunci lim f ( x ) ⋅ g ( x ) = 0 .
x → x0 x → x0
15.3.5. Limitele funciilor elementare

Teorem: Fie f : D → \ , D ⊂ \ . Dac x0 este un punct de acumulare din
domeniul de definiie D atunci lim f ( x ) = f ( x0 ) .
x → x0
Observaii:
1. Teorema de mai sus precizeaz faptul c limita unei funcii elementare
într-un punct din domeniul de definiie este chiar valoarea funciei în acel
punct;
2. Pentru cazul în care x0 este un punct de acumulare pentru domeniul de
definiie D , dar nu aparine acestuia, calculul limitei se poate determina
prin lectura reprezentrii geometrice a graficului acesteia, fie prin folosirea
operaiilor cu iruri.
Denumi-
rea
Nr.
funciei Forma Valoarea limitei
crt
elemen-
tare
lim f ( x ) = f ( x0 ) , x0 ∈ \
x → x0
Funcia
polino- f : \ → \, °a ⋅ ∞, n ∈ `*
lim f ( x ) = ® 0
1. mial f ( x ) = a0 x + a1x
n n −1
+ ... + an x →∞ °̄a0 , n = 0
de grad n∈` °a ⋅ ( −∞ )n , n ∈ `*
n lim f ( x ) = ® 0
x →−∞ °̄a0 , n = 0
129
lim f ( x ) = f ( x0 ) , x0 ∈ \ / A
x → x0
a0
° b ⋅ ∞, n > m
° 0
°a
lim f ( x ) = ® 0 , n = m
x →∞ ° b0
°0, n < m
°
¯
a0 n−m
° b ⋅ ( −∞ ) ,n > m
° 0
°a
lim f ( x ) = ® 0 , n = m
x →−∞ ° b0
°0, n < m
f : \ / A → \, °
¯
a0 x n + a1x n −1 + ... + an
f ( x) =
b0 x m + b1x m −1 + ... + bm Dac x0 nu este r-
Funcii dcin a numr-
2. raio- unde A este mulimea
soluiilor reale ale ecuaiei torului se calculeaz
nale limitele laterale ale
b0 x m + b1x m −1 + ... + bm = 0 ,
funciei în x0 .
n, m ∈ `, a0b0 ≠ 0
Dac x0 este rd-

x0 ∈ A cin a numrtorului
se obine o nedeter-
A≠∅ 0
minare de forma .
0
Având în vedere des-

compunerea în factori
a numrtorului i
numitorului funcia
se poate simplifica
prin x − x0 ,
ajungându-se la alt
funcie raional.
130
Funcia
f : ª¬0, +∞ ) → \, f ( x ) = n x , ° n x , x ∈ ª0, +∞ )
lim f ( x ) = ® 0 0 ¬
radical
3.
de ordin n ∈ `* , par x → x0 °̄+∞, x0 = +∞
par
Funcia n x0 , x0 ∈ \
radical f : \ → \, f ( x ) = n x , °°
4. lim f ( x ) = ®+∞, x0 = +∞
de ordin n ∈ `, n ≥ 3 , impar x → x0 °−∞, x = −∞
impar °̄ 0
a x0 , x ∈ \
0
°°
lim f ( x ) = ®+∞, x0 = +∞
x → x0 °0, x = −∞
Funcia °̄ 0
expo- f : \ → ( 0, +∞ ) , f ( x ) = a x , dac a > 1
5.
neni- a > 0, a ≠ 1 a x0 , x ∈ \
0
al °°
lim f ( x ) = ®0, x0 = +∞
x → x0 °+∞, x = −∞
°̄ 0
dac a < 1
log a x0 , x0 ∈ ( 0, +∞ )
°
lim f ( x ) = ®+∞, x0 = +∞
x → x0 °−∞, x = 0
f : ( 0, +∞ ) → \, ¯ 0
Funcia dac a > 1
6. logarit- f ( x ) = log a x
mic log a x0 , x0 ∈ ( 0, +∞ )
a > 0, a ≠ 1 °
lim f ( x ) = ®−∞, x0 = +∞
x → x0 °+∞, x = 0
¯ 0
dac a < 1
sin x0 , x0 ∈ \
Funcia f : \ → ¬ª−1,1¼º, °
7. lim f ( x ) = ®nu exist, x0 = +∞
sinus f ( x ) = sin x x → x0 °nu exist, x = −∞
¯ 0
cos x0 , x0 ∈ \
Funcia f : \ → ª¬−1,1º¼, °
8. lim f ( x ) = ®nu exist, x0 = +∞
cosinus f ( x ) = cos x x → x0 °nu exist, x = −∞
¯ 0
131
lim f ( x ) =
x → x0
( 2k + 1) π ½
°tgx0 , x0 ∈ \ − °® k ∈]
° °̄ 2 ¿
°°
=® nu exist, x0 = ±∞
° ( 2k + 1) π ½° °
f :\−® k ∈ ] ¾ → \, ° nu exist, x0 =
( 2k + 1) π
Funcia °¯ 2 °¿ ° 2
9.
tangent °̄
f ( x ) = tgx
Observaie:
lim f ( x ) = +∞
° x/ ( 2 k +1)π
° 2
®
° lim f ( x ) = −∞
° x2 ( 2 k +1)π
¯ 2
lim f ( x ) =
x → x0
{
ctgx0 , x0 ∈ \ − kπ k ∈ ]
°°
}
Funcia {
f : \ − kπ k ∈ ] → \ , } =®
°
nu exist, x0 = ±∞
10. cotan- nu exist, x0 = kπ
gent f ( x ) = ctgx °̄
lim f ( x ) = −∞
°
Observaie: ® x/ kπ
° lim f ( x ) = +∞
¯ x 2 kπ
ª π πº
f : ª¬−1,1º¼ → « − , » ,
11.
Funcia
¬ 2 2¼ lim f ( x ) = arcsin x0 , x0 ∈ ª¬−1,1º¼
arcsinus x → x0
f ( x ) = arcsin x
Funcia f : ª¬−1,1º¼ → ª¬0, π º¼,
12. arcco- lim f ( x ) = arccos x0 , x0 ∈ ª¬−1,1º¼
f ( x ) = arccos x x → x0
sinus

°arctgx0 , x0 ∈ \
Funcia § π π· °
f : \ → ¨ − , ¸, °π
13. arctan- © 2 2¹ lim f ( x ) = ® , x0 = +∞
x → x0 °2
gent f ( x ) = arc tgx ° π
°− 2 , x0 = −∞
¯
Funcia arc ctgx0 , x0 ∈ \
arcco- f : \ → ( 0, π ) , °
14. lim f ( x ) = ®0, x0 = +∞
tan- f ( x ) = arcctgx x → x0 °π , x = −∞
gent ¯ 0
132
15.3.6. Limite remarcabile
Nr.
Limita remarcabil Limite de funcii compuse
crt.
sin u ( x )
sin x lim = 1 dac lim u ( x ) = 0 i
1. lim =1 x → x0 u ( x) x → x0
x →0 x
u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ A
tgu ( x )
tgx lim = 1 dac lim u ( x ) = 0 i
2. lim =1 x → x0 u ( x) x → x0
x →0 x
u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ A
arc sin u ( x )
arc sin x lim = 1 dac lim u ( x ) = 0 i
3. lim =1 x → x0 u ( x) x → x0
x →0 x
u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ A
arctgu ( x )
lim = 1 dac lim u ( x ) = 0 i
4. lim
arctgx
=1 x → x0 u ( x) x → x0
x →0 x
u ( x ) ≠ 0, ( ∀ ) x ∈ A
ln (1 + u ( x ) )
ln (1 + x ) lim = 1 dac lim u ( x ) = 0 i
5. lim =1 x → x0 u ( x) x → x0
x →0 x
u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ A
a −1 a ( ) −1
x u x
lim = ln a lim = ln a dac lim u ( x ) = 0 i
x →0 x x → x0 u ( x) x → x0
a > 0, a ≠ 1 u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ A ; a > 0, a ≠ 1
6.
Caz particular:
e ( ) −1
u x
ex −1 Caz particular: lim =1
lim =1 x → x0 u ( x )
x →0 x
(1 + u ( x ) )
r
−1
(1 + x ) − 1
r
lim = r , ∀r ∈ \ , dac
7. lim =r x → x0 u ( x)
x →0 x
∀r ∈ \ lim u ( x ) = 0 i u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ A
x → x0
1
1 lim (1 + u ( x ) ) u ( x ) = e dac lim u ( x ) = 0 i
8. lim (1 + x ) = e x x → x0 x → x0
x →0
u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ A
133
u( x )
§ 1 ·
§ 1·
x
lim ¨ 1 + ¸¸ = e dac lim u ( x ) = +∞ i
© u ( x) ¹
9. lim ¨ 1 + ¸ = e x → x0 ¨ x → x0
x →∞ © x¹
u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ A
ln u ( x )
lim = 0 dac lim u ( x ) = +∞ i
10. lim
ln x
=0 x → x0 u ( x) x →0
x →∞ x
u ( x ) > 0, ∀x ∈ A
lim u ( x ) ln u ( x ) = 0 dac lim u ( x ) = 0 i
11. lim x ln x = 0 x2 x0 x → x0
x2 0
u ( x ) > 0, ∀x ∈ A
16. FUNCII CONTINUE
16.1. Funcii continue într-un punct. Funcii continue pe o mulime

Definiie: Fie f : D → \ , D ⊂ \ i x0 ∈ D . Spunem c f este funcie
continu în punctul x0 dac pentru orice vecintate V a lui f ( x0 ) exist o
vecintate U a lui x0 astfel încât din faptul c x ∈ U ∩ D rezult
c f ( x) ∈ V .
Observaii:
1. Punctul x0 se numete punct de continuitate pentru funcia f .
2. Dac x0 este un punct izolat pentru mulimea D atunci f este funcie
continu în x0 .
Teorem (de caracterizare a continuitii într-un punct):
Fie f : D → \ , D ⊂ \ i x0 ∈ D . Atunci urmtoarele afirmaii sunt
echivalente:
1. f este funcie continu în punctul x0 (criteriul cu vecinti);
2. ∀ ( xn ) , ( xn ) ⊂ D , xn → x0 rezult ( f ( xn )) → f ( x0 ) ( criteriul cu
iruri);
3. ∀ε > 0, ∃δ > 0 , care depinde de ε , astfel încât ∀x ∈ D cu
x − x0 < δ f ( x) − f ( x0 ) < ε (Criteriul ε − δ ).
Definiie: Fie f : D → \ i D ⊂ \ . Spunem c f este funcie continu
pe mulimea D dac f este funcie continu în fiecare punct din mulimea
D.
134
Observaie:
Mulimea tuturor punctelor din domeniul de definiie al funciei f pe care
f este funcie continu se numete domeniu de continuitate al funciei f .
Notaie: DC .
16.2. Continuitate lateral
Definiie: Fie f : D → \ , D ⊂ \ i x0 ∈ D , punct de acumulare pentru
D ∩ ( −∞, x0 ) . Spunem c funcia f este funcie continu la stânga în x0
dac ∃ lim f ( x) i lim f ( x) = f ( x0 ) .
x → x0 x → x0
x < x0 x < x0
Definiie: Fie f : D → \ , D ⊂ \ i x0 ∈ D , punct de acumulare pentru

D ∩ ( x0 , ∞) . Spunem c funcia f este funcie continu la dreapta în
x0 dac ∃ lim f ( x) i lim f ( x) = f ( x0 ) .
x → x0 x → x0
x > x0 x > x0
Teorem: Fie f : D → \ , D ⊂ \ i x0 ∈ D ' . Funcia f : D → \ este

funcie continu în x0 ∈ D dac i numai dac f este funcie continu la
stânga i la dreapta în x0 .
Observaie:
f este funcie continu în x0 ⇔ f ( x0 − 0) = f ( x0 + 0) = f ( x0 ) .
16.3. Prelungirea prin continuitate a unei funcii într-un punct
Fie f : D → \ , x0 ∈ (\ − D) ∩ D ' astfel încât s existe lim f ( x) = l ∈ \ .
x → x0
f ( x), x ∈ D
Definiie: Funcia f : D ∪ {x0 } → \ , f = ® , se numete
¯ l , x = x0
prelungirea prin continuitate a funciei f în punctul x0 .
Observaie:
Funcia f este funcie continu în x0 .
16.4. Puncte de discontinuitate
Definiie: f : D → \ se numete funcie discontinu în punctul x0 ∈ D
dac f nu este funcie continu în acest punct.
Observaie:
Punctul x0 se numete punct de discontinuitate al funciei f .
Definiie: Punctul x0 se numete punct de discontinuitate de prima spe
(spea întâi) pentru f dac limitele laterale în x0 ale funciei f exist i
135
sunt finite.
Definiie: Punctul x0 se numete punct de discontinuitate de spea a doua
pentru f dac cel puin una din limitele laterale în x0 ale funciei f este
infinit sau nu exist.
Teorem: Fie f : D → \ o funcie monoton. Dac x0 este punct de
discontinuitate pentru f atunci x0 este punct de discontinuitate de prima
spe.
16.5. Operaii cu funcii continue
Teorem. Fie funciile f , g : D → \ , D ⊂ \ , funcii continue în
x0 ∈ D (pe D ) i α , β ∈ \ . Atunci:
1. f ± g este funcie continu în x0 (pe D );
2. α f este continu în x0 (pe D );
3. α f + β g este funcie continu în x0 (pe D );
4. f ⋅ g este funcie continu în x0 (pe D );
f
5. este funcie continu în x0 (pe D ), dac g ( x0 ) ≠ 0
g
(dac g ( x) ≠ 0, ∀x ∈ D );
6. f g este funcie continu în x0 (pe D ), dac
f ( x0 ) > 0( f ( x) > 0, ∀x ∈ D) ;
7. f este funcie continu în x0 (pe D );
f +g− f −g f +g+ f −g
8. min( f , g ) = i max( f , g ) = sunt funcii
2 2
continue în x0 (pe D ).
Observaie:
Dac una dintre funcii este funcie continu iar cealalt funcie discontinu
f
în x0 (pe D ), atunci f + g , f ⋅ g , sunt funcii discontinue în x0 .
g
Teorem: Fie funciile f : D → E , g : F → G i h = g D f : D → G , cu
D, E , G, H ⊂ \ i f ( D ) ⊂ F . Dac f este funcie continu în punctul
x0 ∈ D i g este funcie continu în punctul y0 = f ( x0 ) , atunci h este
funcie continu în punctul x0 ∈ D .
16.6. Proprieti ale funciilor continue. Proprietatea lui Darboux
Definiie: Fie I ⊆ \ un interval. Spunem c funcia f : I → \ are
136
proprietatea lui Darboux pe intervalul I dac ∀x1 , x2 ∈ I , cu x1 < x2 i
∀λ , situat între f ( x1 ) i f ( x2 ) , ∃c ∈ ( x1 , x2 ) astfel încât f (c) = λ .
Notaie: funcia f are P.D.
Teorem (Lema lui Bolzano): Dac f : [ a, b ] → \ este o funcie continu
i f ( a ) ⋅ f ( b ) < 0 , atunci ∃c ∈ ( x1 , x2 ) astfel încât f (c) = 0 .
Teorem (generalizarea lemei lui Bolzano): Fie f : ( a, b ) → \ funcie
continu iar −∞ ≤ a < b ≤ ∞ . Dac ( lim f ( x ) )( lim f ( x ) )<0, atunci
x →a x →b
x>a x <b
∃c ∈ ( x1 , x2 ) astfel încât f (c) = 0 .

Observaie:
Generalizarea lemei lui Bolzano este util în studiul surjectivitii unor
funcii.
Teorem (Cauchy-Weierstrass-Bolzano): Orice funcie continu
f : I → \ , I ⊆ \ interval, are proprietatea lui Darboux pe I .
Observaie:
Exist funcii care au proprietatea lui Darboux pe un interval dar nu sunt
continue pe acel interval.
Teorem: Fie f : I → \ , I ⊆ \ interval. Dac f este funcie monoton
i f ( I ) interval, atunci f are proprietatea lui Darboux pe I .
Observaie:
Exist funcii f : I → \ , cu f ( I ) interval, având proprietatea lui Darboux
dar fiind funcii nemonotone pe intervalul I .
Teorem: Dac f : I → \ are proprietatea lui Darboux pe intervalul I i
nu se anuleaz în niciun punct din I , atunci f are acelai semn pe I .
Teorem: Dac f : I → \ este funcie continu pe intervalul I i nu se
anuleaz în niciun punct din I , atunci f are acelai semn pe I .
Teorem: Fie f : I → \ , I ⊆ \ interval. Funcia f are proprietatea lui
Darboux pe I ⇔ ∀J ⊂ I , J interval rezult c f ( J ) ⊂ \ este interval.
Teorem: Dac f : I → \ are proprietatea lui Darboux pe I atunci f ( I )
este interval.
Observaie:
Exist funcii f : I → \ , I ⊆ \ interval, care nu au proprietatea lui
Darboux pe I , dar pentru care f ( I ) este interval.
Teorem: Dac f : I → \ este funcie continu pe intervalul I ,
137
atunci f ( I ) este interval.
Teorem: Dac f : I → \ are proprietatea lui Darboux pe I i dac
exist una din limitele laterale într-un punct x0 ∈ I , atunci aceast limit
este egal cu f ( x0 ) .
Teorem: Dac f : I → \ are proprietatea lui Darboux pe I ⊆ \
interval, atunci ea nu are nici un punct de discontinuitate de prima spe.
Observaie:
Dac f : I → \ are un punct de discontinuitate de prima spe, atunci f
nu are proprietatea lui Darboux.
Teorem: Fie f : I → \ o funcie care are proprietatea lui Darboux pe
intervalul I ⊆ \ . f este funcie strict monoton pe I ⇔ f este funcie
injectiv pe I .
Teorem: Dac f : I → \ este funcie injectiv i continu pe intervalul
I ⊆ \ , atunci f este funcie strict monoton pe I .
Teorem: Dac f : I → \ este funcie monoton i are proprietatea lui
Darboux pe intervalul I ⊆ \ , atunci f este funcie continu pe I .
Observaie:
Exist f : I → \ , I ⊆ \ interval, funcii continue, care au proprietatea lui
Darboux dar nu sunt funcii monotone pe I .
Teorem: Fie I ⊆ \ un interval i f : I → \ . Funcia f are proprietatea
lui Darboux pe I ⇔ ∀x1 , x2 ∈ I i ∀λ , situat între 0 i 1, ∃c ∈ ( x1 , x2 )
astfel încât f ( c ) = (1 − λ ) f ( x1 ) + λ f ( x2 ) .
Teorem (Weierstrass): Fie [a, b] un interval compact i f :[ a, b] → \ ,
o funcie continu pe [a, b] . Atunci f este funcie mrginit i îi atinge
marginile pe acest interval.
Teorem: Dac f :[a, +∞) → \ , a ∈ \ , este o funcie continu i
lim f ( x) = l ∈ \ , atunci f este funcie mrginit.
x →∞
Teorem: Dac f :[a, b] → [a, b] este o funcie continu, atunci
∃c ∈ (a, b) astfel încât f (c ) = c ( c este punct fix al funciei f ).
Teorem: Dac f : \ → \ este o funcie continu i mrginit, atunci
∃c ∈ \ astfel încât f (c) = c ( c este punct fix al funciei f ).
Teorem (inversarea funciilor continue): Fie f : I → J , I , J ⊆ \
intervale, f funcie bijectiv. Dac f este funcie continu atunci funcia
138
f −1 este funcie continu. În plus, cele dou funcii au aceeai monotonie.
Teorem (de mrginire local a unei funcii continue):
Dac f : D → \ este o funcie continu în x0 ∈ D , atunci exist o
vecintate V a punctului x0 astfel încât f este funcie mrginit pe
V ∩D.
Teorem (semnul unei funcii continue, nenule, într-un punct):
Dac f : D → \ este o funcie continu în x0 ∈ D i f ( x0 ) ≠ 0 , atunci
exist o vecintate V a punctului x0 asfel încât f nu îi schimb semnul
pe V ∩ D .
17. FUNCII DERIVABILE
17.1. Funcii derivabile într-un punct. Funcii derivabile pe o mulime

Definiie: Fie f : D → \ i x0 ∈ D ∩ D ' . Spunem c funcia f are
f ( x) − f ( x0 )
derivat în punctul x0 ∈ D dac ∃ lim ∈\ .
x → x0 x − x0
f ( x) − f ( x0 )
Notaie: f ' ( x0 ) = lim .
x → x0 x − x0
Observaie:
f ' ( x0 ) se numete derivata funciei f în punctul x0 .
Definiie: Fie f : D → \ i x0 ∈ D ∩ D ' . Spunem c funcia f este
f ( x) − f ( x0 )
funcie derivabil în punctul x0 ∈ D dac ∃ lim ∈\ .
x → x0 x − x0
Teorem: Dac f : D → \ este funcie derivabil în punctul x0 ∈ D ∩ D ' ,
f ( x0 + h) − f ( x0 )
atunci f ' ( x0 ) = lim , cu x0 + h ∈ D .
h →0 h
Observaie (Interpretarea geometric a derivatei unei funcii într-un
punct):
Fie f : D → \ o funcie derivabil în punctul x0 ∈ D ∩ D ' . Dac
M ( x0, f ( x0 )) este un punct de pe graficul funciei f , atunci f ' ( x0 ) este
panta tangentei dus la graficul funciei f în punctul M .
Observaie:
Ecuaia tangentei dus la graficul funciei f în punctul M este
139
t : y − f ( x0 ) = ( f ' ( x0 ))( x − x0 ) .
Definiie: Fie f : D → \ . Spunem c f este funcie derivabil pe
mulimea D dac f este funcie derivabil în fiecare punct al mulimii D .
Teorem: Dac f : D → \ este funcie derivabil pe mulimea D , atunci
f ( x + h) − f ( x )
f ' ( x ) = lim , cu x + h ∈ D .
h →0 h
Observaii:
1. Funcia f ' : D → \ se numete derivata funciei f ;
2. Operaia prin care f ' se obine din f se numete derivarea lui f .
3. Mulimea punctelor din domeniul de definiie pe care f este funcie
derivabil se numete domeniul de derivabilitate al funciei f .
Notaie: D f ' .
Observaie:
D ' ⊂D.
f
Teorem (Criteriul de derivabilitate într-un punct cu iruri):

Fie f : D → \ i x0 ∈ D ∩ D ' . f este funcie derivabil în x0 ∈ D ⇔
f ( xn ) − f ( x0 )
⇔ ∀( xn ) n∈` ⊂ D − {x0 } , cu lim xn = x0 lim = f ' ( x0 ) .
n →∞ n →∞ xn − x0
Teorem. Fie f : D → \ i x0 ∈ D ∩ D ' . Dac f este funcie derivabil în
x0 atunci f este continu în x0 .
Observaie:
Exist funcii continue într-un punct fr a fi derivabile în acel punct.
17.2. Derivate laterale
Definiie: Fie f : D → \ i x0 ∈ D punct de acumulare pentru mulimea
D ∩ ( −∞, x0 ) . Spunem c f are derivat la stânga în x0 dac
f ( x) − f ( x0 )
∃ lim ∈\ .
x → x0 x − x0
x < x0
140
f ( x) − f ( x0 )
Notaie: f s' ( x0 ) = lim .
x → x0 x − x0
x < x0
Observaie:
f s ' ( x0 ) se numete derivata la stânga a funciei f în punctul x0 .
D ∩ ( −∞, x0 ) . Spunem c f este funcie derivabil la stânga în x0 dac
f ( x) − f ( x0 )
∃ lim ∈\ .
x → x0 x − x0
x < x0

D ∩ ( x0 , ∞) . Spunem c f are derivat la dreapta în x0 dac
f ( x) − f ( x0 )
∃ lim ∈\ .
x → x0 x − x0
x > x0
f ( x) − f ( x0 )
Notaie: f d' ( x0 ) = lim .
x → x0 x − x0
x > x0
Observaie:
f d' ( x0 ) se numete derivata la dreapta a funciei f în punctul x0 .
D ∩ ( x0 , ∞) . Spunem c f este funcie derivabil la dreapta în x0 dac
f ( x) − f ( x0 )
∃ lim ∈\ .
x → x0 x − x0
x > x0
Teorem. Fie f : D → \ i x0 ∈ D ∩ D ' .

1. Funcia f are derivat în x0 ⇔ f are derivate laterale în x0 i
f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = f ' ( x0 ) ∈ \ ;
2. Funcia f este funcie derivabil în x0 ⇔ f este funcie derivabil la
stânga i la dreapta în x0 i f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = f ' ( x0 ) ∈ \ .
17.3. Puncte de întoarcere. Puncte unghiulare
Definiie: Punctul M ( x0 , f ( x0 )) ∈ G f se numete punct de întoarcere
pentru graficul funciei f dac f este funcie continu în x0 i are
derivate laterale infinite i diferite.
141
Definiie: Punctul M ( x0 , f ( x0 )) ∈ G f se numete punct unghiular pentru
graficul funciei f dac f este funcie continu în x0 , derivatele laterale
ale funciei în x0 sunt diferite i cel puin una este finit.
Observaie:
Se disting urmtoarele cazuri:
° f ( x ) = −∞ ° f ( x ) = +∞ ° f ( x ) ∈ \
' ' '
a) ® s ' 0 ; b) ® s ' 0 ; c) ® 's 0 ;
°̄ f d ( x0 ) ∈ \ °̄ f d ( x0 ) ∈ \ °̄ f d ( x0 ) = −∞
° f ( x ) ∈ \ ° f ( x ) ∈ \
' '
d) ® 's 0 ; e) ® s' 0 .
°̄ f d ( x0 ) = +∞ °̄ f d ( x0 ) ∈ \
Observaie:
Dac M ( x0 , f ( x0 )) este punct unghiular al graficului funciei f atunci
semitangentele la graficului funciei f în x0 formeaz un unghi propriu.
17.4. Operaii cu funcii derivabile
Teorem: Fie f , g : D → \ dou funcii derivabile în x0 ∈ D ∩ D ' (pe D ),
c ∈ \ . Atunci:
1. f + g i f − g sunt funcii derivabile în x0 (pe D ) i
142
( f ± g )' ( x0 ) = f ' ( x0 ) ± g ' ( x0 ) ( ( f ± g )' ( x) = f ' ( x) ± g ' ( x) , ∀x ∈ D ) ;
2. c ⋅ f este funcie derivabil în x0 (pe D ) i (c ⋅ f )' ( x0 ) = c ⋅ f ' ( x0 )
( (c ⋅ f )' ( x) = c ⋅ f ' ( x) , ∀x ∈ D );
3. f ⋅ g este funcie derivabil în x0 (pe D ) i
( f ⋅ g )' ( x0 ) = f ' ( x0 ) ⋅ g ( x0 ) + f ( x0 ) g ' ( x0 )
( ( f ⋅ g )' ( x) = f ' ( x) ⋅ g ( x) + f ( x) g ' ( x) , ∀x ∈ D );
f
4. este funcie derivabil în x0 (pe D ), cu g ( x0 ) ≠ 0 ( g ( x) ≠ 0 ,
g
f f ' ( x0 ) ⋅ g ( x0 ) − f ( x0 ) g ' ( x0 )
∀x ∈ D ), i ( )' ( x0 ) =
g g 2 ( x0 )
f f ' ( x) ⋅ g ( x) − f ( x) g ' ( x)
( ( )' ( x) = , ∀x ∈ D ).
g g 2 ( x)
Teorem (derivabilitatea funciei compuse):
Fie funciile u : D → E , f : E → \ i x0 ∈ D ∩ D ' , y0 = f ( x0 ) ∈ E ∩ E ' .
Dac u este funcie derivabil în x0 (pe D ) i f este funcie derivabil în
y0 (pe E ) , atunci f D u : D → \ este funcie derivabil în x0 (pe D ) i
( f D u )' ( x0 ) = f ' (u ( x0 )) ⋅ u ' ( x0 ) ( ( f D u )' ( x) = f ' (u ( x)) ⋅ u ' ( x) , ∀x ∈ D ).
Teorem (derivarea funciei inverse):
Fie I , J ⊂ \ intervale i f : I → J funcie continu i bijectiv. Dac
f este funcie derivabil în x0 ∈ I (pe I) i f ' ( x0 ) ≠ 0
( f ' ( x) ≠ 0 , ∀x ∈ I ), atunci f −1 : J → I este funcie derivabil în
y0 = f ( x0 ) (pe J ) i
1 1
( f −1 )' ( y0 ) = ( ( f −1 )' ( y ) = ' , (∀) y ∈ J ).
'
f ( x0 ) ( f D f −1 )( y )
Derivatele funciilor elementare i ale funciilor compuse
Derivatele funciilor elementare i ale funciilor compuse pot fi
sistematizate în urmtorul tabel:
143
17.5. Derivate de ordin superior
Fie o funcie f : D \ i x0 ∈ D ∩ D ' .
144
Definiie: Spunem c f este funcie de dou ori derivabil în x0 dac f
este funcie derivabil într-o vecintate V a lui x0 i f ′ este funcie
derivabil în x0 .
Observaie:
Dac f este funcie de dou derivabil în x0 derivata funciei f ' în x0 se
numete derivata de ordinul doi (derivata a doua) a funciei f în x0 .
( ) (x ) .
'
Notaie: f ′′ ( x0 ) = f ' 0
Observaii:
f ′ ( x ) − f ′ ( x0 )
1. Aadar f ′′( x0 ) = lim .
x → x0 x − x0
2. Analog se definesc f ′′′ ( x0 ) ,...., f ( ) ( x0 ) numite derivata de ordinul al
n
treilea,..., respectiv derivata de ordinul n a funciei f .

Definiie: Spunem c f este funcie de n ori derivabil în x0 dac f este
funcie derivabil de ( n − 1 ) ori pe o vecintate V a lui x0 i derivata de
ordinul ( n − 1 ) este funcie derivabil în x0 .
Observaie:
Dac f este funcie de n ori derivabil în x0 atunci derivata funciei
f (n −1) în x0 se numete derivata de ordinul n a funciei f în x0 .
′
(
Notaie: f ( ) ( x0 ) = f ( ) ( x0 ) .
n n −1
)
Observaie:
f(
n −1)
Aadar f ( ) ( x0 ) = lim
n ( x ) − f ( n−1) ( x0 ) .
x → x0 x − x0
Notaie: f ( 0) = f (derivata de ordinul zero a funciei f este chiar f ).

Definiie: f : D → \ se numete funcie indefinit derivabil pe D dac
f este funcie derivabil de ordinul n , ∀n ∈ ` .
Observaii:
(n) § π·
1. ( sin x ) = sin ¨ x + n ¸ , ∀x ∈ \, n ∈ ` ;
© 2¹
145
(n) § π·
2. ( cos x ) = cos ¨ x + n ¸ , ∀x ∈ \, n ∈ ` ;
© 2¹
( n)
§1· n!
= ( −1) ⋅
n
3. ¨ ¸ n +1
, ∀x ∈ \* , n ∈ ` ;
© x¹ x
(n)
( )
4. a x = a x ⋅ ( ln a ) , a > 0, ∀x ∈ \, n ∈ ` ;
n
n −1
5. ( ln x )
( n)
=
( −1) ⋅ ( n − 1)!
, ∀x ∈ \* , n ∈ `
+
xn
Teorem (Formula lui Leibniz): Dac f , g : D → \ sunt funcii de n
ori derivabile pe D , atunci f ⋅ g este funcie de n ori derivabil pe D i
n
( n)
are loc relaia: ( f ⋅ g ) ( x ) = ¦ Cnk ⋅ f ( n−k ) ( x ) ⋅ g ( k ) ( x ), ∀n ∈ ` i x ∈ D .
k =0
17.6. Proprieti ale funciilor derivabile
17.6.1. Teorema lui Fermat
Fie o funcie f : I R , I ⊂ \ interval.
Definiie: Punctul x0 ∈ I se numete punct de maxim local (relativ) al
funciei f dac exist o vecintate V a lui x0 astfel încât f ( x ) ≤ f ( x0 ) ,
∀ x ∈V ∩ I .
Definiie: Punctul x0 ∈ I se numete punct de minim local (relativ) al
funciei f dac exist o vecintate V a lui x0 , astfel încât f ( x ) ≥ f ( x0 ) ,
∀ x ∈V ∩ I .
Definiie: Punctul x0 ∈ I se numete punct de maxim absolut al funciei
f dac f ( x ) ≤ f ( x0 ) , ∀ x ∈ I .
Definiie: Punctul x0 ∈ I se numete punct de minim absolut al funciei
f dac f ( x ) ≥ f ( x0 ) , ∀ x ∈ I .
Definiie: Punctele de maxim relativ i punctele de minim relativ ale
funciei f se numesc puncte de extrem relativ ale funciei f .
Definiie: Punctele de maxim absolut i punctele de minim absolut ale
funciei f se numesc puncte de extrem absolut ale funciei f .
Definiie: Valoarea f ( x0 ) a funciei f într-un punct de extrem relativ se
numete extremul relativ al funciei f .
146
Definiie: Valoarea f ( x0 ) a funciei f într-un punct de extrem absolut se
numete extremul absolut al funciei f .
Teorema lui Fermat: Fie f : [ a, b ] → \ i x0 ∈ ( a, b ) un punct de extrem
(local) pentru funcia f . Dac f este funcie derivabil în x0 atunci
f ' ( x0 ) = 0 .
Observaie:
Exist f : [ a, b ] → \ funcii derivabile în x0 ∈ (a, b ) i f ' ( x0 ) = 0 dar
fr ca x0 s fie punct de extrem (local) pentru f .
Definiie: Fie f : I → \ , I ⊂ \ interval deschis, o funcie derivabil pe
I . Zerourile (rdcinile) funciei f ' se numesc puncte critice ale funciei f .
Observaie (Interpretare geometric):
Fie f : [ a, b ] → \ i x0 ∈ (a, b ) un punct de extrem (local) pentru funcia
f . Dac f este funcie derivabil în x0 atunci tangenta în punctul
M (x 0 , f ( x0 )) ∈ G f este paralel cu axa Ox .
17.6.2. Teorema lui Rolle. irul lui Rolle
Definiie: f : [ a, b ] → \ se numete funcie Rolle dac f este funcie
continu pe [a, b] i funcie derivabil pe (a, b ) .
Teorema lui Rolle: Fie f : [ a, b ] → \ . Dac f este funcie continu pe
[a, b] , funcie f derivabil pe (a, b ) i f (a ) = f (b ) atunci exist cel puin
un c ∈ (a, b ) astfel încât f ′(c ) = 0 .
Dac cerinele teoremei sunt îndeplinite atunci pe graficul funciei f
exist cel puin un punct M ( c, f ( c ) ) în care tangenta la graficul funciei
este paralel cu axa Ox .
Consecin: Între dou rdcini ale unei funcii derivabile pe un interval
exist cel puin o rdcin a derivatei funciei.
Consecin: Între dou rdcini consecutive ale derivatei unei funcii
derivabile, definite pe un interval, exist cel mult o rdcin a funciei.
irul lui Rolle. Etapele formrii irului lui Rolle
1. Se fixeaz intervalul de studiu I ⊂ \ al ecuaiei f ( x ) = 0 , f : I \
fiind funcie derivabil pe I ;
147
2. Se rezolv ecuaia f ′( x ) = 0 i se consider soluiile reale ale acesteia
x1 , x 2 , ..... , x n , scrise în ordine cresctoare;
3. Se calculeaz valorile funciei f în aceste puncte, la care se adaug
limitele funciei f , notate cu i , calculate la capetele din stânga i
respectiv din dreapta ale intervalului I . Se obine un ir de valori asociat
funciei f i anume: α , f ( x1 ) , f ( x2 ) ,...., f ( xn ) , β ;
4. Se întocmete un tabel cu rubrici pentru x, f ' ( x ) , f ( x ) , completat cu o
linie în care se trec semnele valorilor α , f ( x1 ) , f ( x2 ) ,...., f ( xn ) , β . irul
semnelor acestor valori se numete irul lui Rolle ;
5. Din analizarea irului lui Rolle se desprind urmtoarele concluzii:
• dac în irul lui Rolle apar dou semne alturate identice atunci, în
intervalul corespunztor, ecuaia f ( x ) = 0 nu are nicio soluie
real;
• dac în irul lui Rolle apar dou semne consecutive diferite atunci,
în intervalul corespunztor, ecuaia f ( x ) = 0 are o singur soluie
real;
• dac în irul lui Rolle apare valoarea zero, respectiv f ( x k ) = 0 ,
atunci x k e rdcin multipl pentru f .
• Numrul schimbrilor de semn i al rdcinilor funciei f
determin numrul soluiilor reale ale ecuaiei f ( x ) = 0 i
totodat intervalele în care sunt situate aceste soluii.
17.6.3. Teorema lui Lagrange
Teorema lui Lagrange (Teorema creterilor finite):
Fie f : [ a, b ] → \ . Dac f este funcie continu pe [ a, b ] i funcie f
derivabil pe ( a, b ) atunci exist cel puin un c ∈ (a, b ) astfel încât
f (b ) − f (a )
= f ′(c) .
b−a
Dac cerinele teoremei sunt îndeplinite atunci pe graficul funciei f
exist cel puin un punct M ( c, f ( c ) ) , diferit de extremitile intervalului
[ a, b ] , în care tangenta la graficul funciei este paralel cu coarda
148
determinat de punctele A ( a, f ( a ) ) i B (b, f (b )) .
Consecin: Fie f : I → \ , I ⊂ \ interval, o funcie derivabil pe I .
Dac f ' ( x ) = 0, ∀x ∈ I , atunci ∃c ∈ \ astfel încât f ( x ) = c, ∀x ∈ I .
Consecin: Fie f , g : I → \ , I ⊂ \ interval, dou funcii derivabile pe
I . Dac f ' ( x ) = g ' ( x ) , ∀x ∈ I , atunci ∃c ∈ \ astfel încât
f ( x ) − g ( x ) = c, ∀x ∈ I .
Consecin ( Derivata unei funcii într-un punct ): Fie f : I → \ ,
I ⊂ \ interval i x0 ∈ I . Dac f este funcie continu în x0 , funcie
derivabil pe I \ { x0 } i ∃ lim f ' ( x ) = l ∈ \ , atunci funcia f are derivat
x → x0
în x0 i f ' ( x0 ) = l .
Consecin (Rolul derivatei întâi, intervale de monotonie):
Fie f : I → \ , I ⊂ \ interval, o funcie derivabil pe I .
• Dac f ′( x) > 0, ∀x ∈ I , atunci f este funcie strict cresctoare pe I ;
• Dac f ′( x) ≥ 0, ∀x ∈ I , atunci f este funcie cresctoare pe I ;
• Dac f ′( x) < 0, ∀x ∈ I , atunci f este funcie strict descresctoare pe I ;
• Dac f ′( x) ≤ 0, ∀x ∈ I , atunci f este funcie descresctoare pe I .
Consecina (Teorema lui Darboux): Dac f : I → \ , I ⊂ \ interval,
este o funcie derivabil pe I atunci funcia f ' are proprietatea lui Darboux
pe I .
17.7. Regulile lui l`Hospital
0 ∞
Teorem (Regula lui l`Hospital ( cazurile , )):
0 ∞
Fie f , g : I → \ , I ⊂ \ interval, i x0 un punct de acumulare pentru I .
Dac lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0 ( lim f ( x ) = lim g ( x ) = ± ∞ ), f , g sunt
x → x0 x → x0 x → x0 x → x0
funcii derivabile pe I \ {x0 }, g ′ ( x ) ≠ 0 , ∀x ∈ I \ {x0 } i

f ′( x) f f ( x)
∃ lim = l ∈ \ , atunci funcia are limit în x0 i lim =l .
x → x0 g′( x) g x → x0 g ( x)
Observaie:
Celelalte cazuri de nedeterminare se reduc la acestea prin urmtoarele
transformri:
149
0 ∞ f g
0 ⋅ ( ±∞ ) devine
sau prin f ⋅ g = =
0 ∞ 1 1
g f
1 1
−
0 g f
∞ − ∞ devine prin f − g =
0 1
f ⋅g
g
1∞ , ∞ 0 , 0 0 se reduc la cele anterioare prin f g = eln f = e g ln f .
17.8. Reprezentarea grafic a funciilor
17.8.1. Rolul derivatei întâi în studiul funciilor
Teorem: Fie f : I → \ o funcie derivabil pe intervalul I . Atunci:
• f este funcie monoton cresctoare pe I ⇔ f ′ ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ I ;
• f este funcie monoton descresctoare pe I ⇔ f ′ ( x ) ≤ 0, ∀x ∈ I .
Teorem: Fie f : I → \ o funcie derivabil pe intervalul I i x0 punct
de continuitate din interiorul lui I .
• Dac pe o vecintate a lui x0 , în stânga lui x0 , f ′ este funcie
negativ, iar în dreapta lui x0 , f ′ este funcie pozitiv,
atunci x0 este un punct de minim al funciei f ;
• Dac pe o vecintate a lui x0 , în stânga lui x0 , f ′ este funcie
pozitiv, iar în dreapta lui x0 , f ′ este funcie negativ,
atunci x0 este un punct de maxim al funciei f .
Observaie:
Fie f : I → \ o funcie derivabil pe intervalul I . Pentru determinarea
intervalelor de monotonie ale funciei f se parcurg urmtoarele etape:
1. Se calculeaz f ′ pe domeniul de derivabilitate;
2. Se rezolv ecuaia f ′( x ) = 0 ;
3. Se determin semnul funciei f ′ pe intervalele pe care nu se anuleaz;
4. Se stabilesc intervalele de monotonie în funcie de semnul derivatei.
17.8.2. Rolul derivatei a doua în studiul funciilor
Teorem: Fie f : [ a, b ] → \, a < b, funcie continu pe [ a, b ] , funcie
derivabil de dou ori pe (a, b ) .
150
• Dac f ′′ ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ ( a, b ) , atunci f este funcie convex pe [a, b] ;
• Dac f ′′ ( x ) ≤ 0, ∀x ∈ ( a, b ) , atunci f este funcie concav pe [a, b] .
Observaie:
Fie f : I → \ o funcie derivabil de dou ori pe intervalul I . Pentru
determinarea intervalelor de convexitate/concavitate ale funciei f se
parcurg urmtoarele etape:
1. Se calculeaz derivata f ′′ pe domeniul de existen;
2. Se rezolv ecuaia f ′′( x ) = 0 ;
3. Se determin semnul derivatei a doua pe fiecare din intervalele
determinate de rdcinile derivatei f ′′ respectiv punctele în care f nu
este funcie de dou ori derivabil;
4. Se stabilesc intervalele de convexitate/concavitate.
Definiie: Fie f : I → \ i x0 ∈ I astfel încât f este o funcie derivabil
de dou ori pe o vecintate a lui x0 . Punctul x0 se numete punct de
inflexiune al funciei f dac f este funcie continu în x0 , funcie convex
(concav) în stânga lui x0 i funcie concav (convex) în dreapta lui x0 .
Teorem: Fie f : I → \ i x0 un punct din intervalul I . Dac f este
funcie de dou ori derivabil într-o vecintate V a lui x0 i dac exist
dou numere α, β ∈V astfel încât:
• α < x0 < β ,
• f ′′ ( x0 ) = 0 ,
• f ′′ ( x0 ) < 0, ∀x ∈ (α , x0 ) i f ′′ ( x0 ) > 0, ∀x ∈ ( x0 , β ) sau invers,
atunci x0 este punct de inflexiune al funciei f .
Teorem: Fie f : ( a, b ) → \ o funcie de dou ori derivabil i x0 ∈ ( a, b )
un punct de extrem pentru f .
• Dac f ′′ ( x0 ) > 0 , atunci x0 este un punct de minim local pentru f ;
• Dac f ′′ ( x0 ) < 0 , atunci x0 este un punct de maxim local pentru f .
17.8.3. Asimptote
Asimptote verticale
Fie f : D → \ i a ∈ \ un punct de acumulare pentru mulimea D .
Definiie: Dreapta x = a se numete asimptot vertical la stânga a
151
funciei f dac lim f ( x ) = +∞ sau lim f ( x ) = −∞ .
x→a x →a
x< a x< a
Definiie: Dreapta x = a se numete asimptot vertical la dreapta a
funciei f dac lim f ( x ) = +∞ sau lim f ( x ) = −∞ .
x→a x→a
x>a x>a
Definiie: Dreapta x = a se numete asimptot vertical a funciei f dac

dreapta x = a este asimptot vertical atât la stânga cât i la dreapta
funciei f .
Asimptote orizontale
Fie f : D → \ , ±∞ puncte de acumulare pentru mulimea D i a ∈ \ .
Definiie: Dreapta y = a se numete asimptot orizontal spre −∞ a
funciei f dac lim f ( x ) = a .
x →−∞
Definiie: Dreapta y = a se numete asimptot orizontal spre +∞ a
funciei f dac lim f ( x ) = a .
x →+∞
Definiie: Dreapta y = a se numete asimptot orizontal a funciei f dac

lim f ( x ) = a .
x →±∞
Asimptote oblice.
Fie f : D → \ i ±∞ puncte de acumulare pentru mulimea D .
f ( x)
Definiie: Dac ∃ lim = m ∈ \* i ∃ lim ( f ( x ) − mx ) = n ∈ \
x →−∞ x x →−∞
spunem c dreapta y = mx + n se numete asimptot oblic spre −∞ a
funciei.
f ( x)
x →+∞ x x →+∞
spunem c dreapta y = mx + n se numete asimptot oblic spre +∞ a
funciei.
f ( x)
x →±∞ x x →±∞
spunem c dreapta y = mx + n se numete asimptot oblic a funciei.
Observaie:
O funcie nu poate avea simultan asimptot orizontal i asimptot oblic
spre +∞ ( −∞ ).
152
17.8.4. Reprezentarea grafic a funciilor
Pentru trasarea reprezentrii geometrice a graficului
G f = {( x, f ( x ) / x ∈ D )} unei funcii f : D → \ se parcurg urmtoarele
etape:
1. Domeniul de definiie al funciei
Domeniul de definiie al funciei poate fi dat explicit în enun. Dac nu este
este specificat trebuie determinat ca fiind mulimea de puncte pentru care
au sens toate operaiile cu funcii care apar în descrierea funciei date.
Cazuri particulare:
• dac f este o funcie periodic atunci se va studia restricia funciei
pe un interval de lungime egal cu perioada principal, interval de
forma D ∩ [ 0, T0 ] , unde T0 > 0 reprezint perioada principal a
funciei;
• dac f este o funcie par se va studia restricia funciei pe
D ∩ [ 0, ∞ ) . În acest caz reprezentarea grafic va fi simetric fa
de axa Oy ;
• dac f este o funcie impar se va studia restricia funciei pe
D ∩ [ 0, ∞ ) . În acest caz reprezentarea grafic va fi simetric fa
de originea axelor ( O este centrul de simetrie).
2. Intersecia reprezentrii grafice cu axele de coordonate
Se determin, dac exist, punctele de intersecie cu axele de coordonate,
adic punctele de forma (0, f (0 )) ∈ Oy , respectiv (x, f ( x ) = 0 ) ∈ Ox .
3. Asimptotele
Se determin, în raport cu tipul domeniului de definiie, eventualele
asimptote verticale (drepte de ecuaie x = a, a ∈ \ ), asimptote orizontale
(drepte de ecuaie y = b, b ∈ \ ) i asimptote oblice (dreapte de ecuaie
y = mx + n , unde m, n ∈ \, m ≠ 0 ).
4. Continuitatea funciei
Se determin domeniul de continuitate al funciei.
5. Derivata întâi
Se determin domeniul de derivabilitate al funciei.
Se pun în eviden punctele în care f nu este funcie derivabil i dac
aceste punte sunt puncte unghiulare, puncte de întoarcere, puncte de
153
inflexiune.
Se determin semnul derivatei întâi. Pentru aceasta se determin soluiile
ecuaiei f ′ ( x ) = 0 , intervalele pe care f ' pstreaz semn constant i
semnul pe fiecare dintre aceste intervale. Se stabilesc intervalele de
monotonie i punctele de extrem ale funciei.
6. Derivata a doua
Se calculeaz f ′′ i se determin domeniul de existen pentru f ′′ , apoi
soluiile ecuaiei f '' ( x ) = 0 . Se stabilesc intervalele de convexitate /conca-
vitate ale funciei, respectiv punctele de inflexiune ale graficului, dac
exist.
7. Tabelul de variaie al funciei
Tabelul de variaie al funciei sistematizeaz toate rezultatele obinute la
punctele anterioare, i are forma:
x
f ′( x)
f ( x)
f '' ( x )
8.Trasarea graficului funciei

În sistemul ortogonal de axe de coordonate xOy se vor marca, prin linii
punctate, asimptotele funciei, dac exist, i punctele remarcabile
(x, f (x )) din tabelul de variaie al funciei. Aceste puncte se vor uni printr-
o linie curb, inându-se cont de continuitatea, monotonia funciei i de
intervalele de convexitate / concavitate stabilite. Dac este cazul, pentru o
mai mare precizie a reprezentrii, se pot desena câteva puncte ajuttoare ale
graficului, de forma (x k , f ( x k )), cu k = 1,2,3,.... i x k ∈ D .
154
18. STRUCTURI ALGEBRICE
18.1. Legi de compoziie

18.1.1. Legi de compoziie pe o mulime
Definiie: Fie M o mulime nevid. Se numete operaie algebric intern
(lege de compoziie intern, lege intern) definit pe M orice aplicaie
ϕ : M × M → M , ( x, y ) → ϕ ( x, y ) .
Observaie:
Elementul ϕ ( x, y ) ∈ M , unic determinat, care corespunde perechii
ordonate ( x, y ) ∈ M × M prin aplicaia ϕ , se numete compusul lui x cu y
prin legea de compoziie ϕ .
Notaii: Pentru compusul ϕ ( x, y ) se mai folosesc i alte notaii, ca de
exemplu x + y, x ⋅ y, x D y, x ∗ y, x ⊥ y, x ⊕ y, x ⊗ y etc.
18.1.2. Parte stabil. Lege de compoziie indus
Definiie: Fie M o mulime nevid iar ϕ : M × M → M o lege de
compoziie pe M. O submulime H a lui M se numete parte stabil a lui M
în raport cu legea de compoziie ϕ dac ∀x, y ∈ H ϕ ( x, y ) ∈ H .
Observaie:
Se pot folosi i alte notaii. Spre exemplu, dac
∗ : M × M → M , ( x, y ) → x ∗ y este lege de compoziie, atunci H ⊂ M
este parte stabil a lui M în raport cu legea „ ∗ ” dac
∀x, y ∈ H x ∗ y ∈ H .
Definiie: Fie H parte stabil a lui M în raport cu legea de compoziie
ϕ : M × M → M . Legea de compoziie ψ : H × H → H ,
ψ ( x, y ) = ϕ ( x, y ) ∈ H , ∀x, y ∈ H , se numete lege de compoziie indus pe
H de ctre ϕ .
Tabla unei legi de compoziie
Fie M = {a1 , a2 ,..., an } o mulime finit i ϕ : M × M → M o lege de
compoziie pe M. Legea poate fi descris printr-un tabel cu n linii i n
coloane corespunztoare celor n elemente ale lui M. La intersecia liniei ai
cu coloana a j se afl elementul ϕ ( ai , a j ) .
155
Teorem (Proprietatea de comutativitate este ereditar): Fie H parte
stabil a lui M în raport cu legea de compoziie ϕ : M × M → M i ψ
legea de compoziie indus pe H de ctre ϕ . Dac ϕ este lege comutativ
atunci ψ este lege comutativ.
Element neutru
Definiie: Un element e ∈ M se numete element neutru pentru legea de
compoziie ϕ : M × M → M dac ϕ ( x, e ) = ϕ ( e, x ) = x , ∀x ∈ M .
Observaie:
e ∈ M se numete element neutru pentru legea de compoziie
∗ : M × M → M , ( x, y ) → x ∗ y dac x ∗ e = e ∗ x = x , ∀x ∈ M .
Teorem: Dac o lege de compoziie are element neutru, atunci acesta este
unic.
Observaii:
1. În notaie aditiv elementul neutru se numete element nul sau elementul
zero i se noteaz de obicei cu 0;
2. În notaie multiplicativ elementul neutru se numete element unitate i
se noteaz de obicei cu 1 sau chiar cu e .
Definiie: Un element es ∈ M se numete element neutru la stânga pentru
legea de compoziie ϕ : M × M → M dac ϕ ( es , x ) = x , ∀x ∈ M .
Definiie: Un element ed ∈ M se numete element neutru la dreapta pentru
legea de compoziie ϕ : M × M → M dac ϕ ( x, ed ) = x , ∀x ∈ M .
Definiie: Un element e ∈ M se numete element neutru pentru legea de
compoziie ϕ : M × M → M dac i numai dac el este element neutru la
stânga i la dreapta pentru legea de compoziie ϕ : M × M → M .
Observaie:
Exist legi de compoziie care au element neutru la stânga i nu au la
dreapta sau invers.
Elemente simetrizabile
Fie mulimea M ≠ ∅ i legea de compoziie ϕ : M × M → M care admite
elementul neutru e.
Definiie: Un element x ∈ M se numete element simetrizabil în raport cu
legea de compoziie ϕ dac exist un element x ' ∈ M astfel încât
ϕ ( x, x ') = ϕ ( x ', x ) = e .
Observaii:
1. x ' ∈ M se numete simetricul elementului x în raport cu legea de
157
compoziie ϕ ;
2. x ∈ M se numete element simetrizabil în raport cu legea de compo-ziie
∗ : M × M → M , ( x, y ) → x ∗ y dac exist un element x ' ∈ M astfel încât
x ∗ x ' = x '∗ x = e .
Teorem: Fie M ≠ ∅ o mulime înzestrat cu o lege de compoziie
asociativ ∗ : M × M → M , ( x, y ) → x ∗ y i cu element neutru e. Dac
x ∈ M este element simetrizabil, atunci simetricul su este unic.
Observaii:
1. În notaie aditiv un element simetric al lui x se numete element opus al
lui x i se noteaz − x . Astfel x + ( − x ) = ( − x ) + x = 0 (0 fiind elementul
neutru);
2. În notaie multiplicativ un element simetric al lui x se numete element
invers al lui x i se noteaz x −1 . Astfel x ⋅ x −1 = x −1 ⋅ x = 1 (1 fiind elementul
neutru);
3. Dac M ≠ ∅ este o mulime iar ∗ : M × M → M , ( x, y ) → x ∗ y este
lege de compoziie care admite element neutru e, atunci elementul e este
simetrizabil, simetricul su fiind e.
Teorem: Dac x, y ∈ M sunt elemente simetrizabile în raport cu legea de
compoziie ∗ : M × M → M , ( x, y ) → x ∗ y , asociativ i cu ele-ment
neutru, atunci x ∗ y i x ' sunt elemente simetrizabile. Mai mult, au loc
relaiile:
1. ( x ∗ y ) = y ' ∗ x ' ;
'
( ) = x.
'
2. x '
Observaie:
Proprietile 1. i 2. din enunul teoremei se transcriu multiplicativ astfel
(x )
−1 −1
= x , respectiv ( x ⋅ y)
−1
= y −1 ⋅ x −1 , iar aditiv − ( − x ) = x , respectiv
−( x + y ) = (− y ) + (−x) .
Definiie: Fie M ≠ ∅ o mulime iar ∗ : M × M → M , ( x, y ) → x ∗ y lege
de compoziie care admite elementul neutru e. Mulimea
{ x ∈ M x simetrizabil} se numete mulimea unitilor lui M.
Notaie: U ( M ) = { x ∈ M x simetrizabil} .
158
Observaii:
1. Se mai folosete scrierea
U ( M ) = { x ∈ M ∃x ' ∈ M , a.î. x ∗ x ' = x '∗ x = e} .
2. Deoarece e este element simetrizabil mulimea U ( M ) este nevid.
Distributivitatea unei legi de compoziie fa de alt lege de compoziie
Fie M ≠ ∅ o mulime i ∗, D : M × M → M , ( x, y ) → x ∗ y ,
( x, y ) → x D y dou legi de compoziie.
Definiie: „ ∗ ” se numete lege distributiv la stânga fa de legea „ D ”dac
x ∗ ( y D z ) = ( x ∗ y ) D ( x ∗ z ) , ∀x, y , z ∈ M .
Definiie: „ ∗ ” se numete lege distributiv la dreapta fa de legea
„ D ”dac ( y D z ) ∗ x = ( y ∗ x ) D ( z ∗ x ) , ∀x, y , z ∈ M .
Definiie: „ ∗ ” se numete lege distributiv fa de legea „ D ” dac legea
„ ∗ ” este distributiv atât la stânga cât i la dreapta fa de legea „ D ”.
Observaie:
Folosind notaia multiplicativ, respectiv aditiv obinem:
• Dac x ⋅ ( y + z ) = x ⋅ y + x ⋅ z , ∀x, y , z ∈ M , atunci înmulirea este
distributiv la stânga fa de adunare;
• Dac ( y + z ) ⋅ x = y ⋅ x + z ⋅ x , ∀x, y , z ∈ M , atunci înmulirea este
distributiv la dreapta fa de adunare;
• Spunem c înmulirea este distributiv fa de adunare dac ea este
distributiv atât la stânga cât i la dreapta fa de adunare.
18.1.4. Congruene modulo n
Definiie: Fie n ∈ * i a, b ∈ ' . Spunem c a este congruent cu b modulo
n dac a − b se divide prin n.
Notaie: a ≡ b ( mod n ) .
Observaii:
1. a ≡ b ( mod n ) ⇔ n ( a − b ) .
2. Numrul n se numete modulul congruenei.
3. a ≡ b ( mod n ) dac i numai dac a i b dau acelai rest prin împrirea
cu n, adic a ≡ b ( mod n ) ⇔ a ( mod n ) = b ( mod n )
Proprieti:
Fie n ∈ * i a, b, c ∈ ' . Atunci au loc:
1. a ≡ a ( mod n ) (reflexivitatea);
159
2. a ≡ b ( mod n ) b ≡ a ( mod n ) (simetria);
3. a ≡ b ( mod n ) i b ≡ c ( mod n ) a ≡ c ( mod n ) (tranzitivitatea).
Teorem: Fie n ∈ * i a, b, c, d ∈ ' .
• Dac a ≡ b ( mod n ) i c ≡ d ( mod n ) , atunci a ± c ≡ b ± d ( mod n ) i
ac ≡ bd ( mod n ) ;
• Dac ac ≡ bc ( mod n ) i ( c, n ) = 1 , atunci a ≡ b ( mod n ) ;
• Dac a ≡ b ( mod n ) , atunci a p ≡ b p ( mod n ) , ∀p ≥ 1 .
Definiie: Fie n > 0 . Mulimea de numere întregi {a0 , a1 ,..., an −1} se
numete sistem complet de resturi modulo n dac ai ≡/ a j ( mod n ) , ∀i ≠ j .
Definiie: Fie n > 0 i R n = {0,1, 2,..., n − 1} . Cardinalul mulimii
{r ∈ R n ( r , n ) = 1} se numete indicatorul lui Euler.
{
Notaie: ϕ ( n ) =card r ∈ R n ( r , n ) = 1 . }
Observaii:
1. ϕ ( n ) = numrul numerelor naturale mai mici decât n i prime cu n;
2. Dac p este numr prim, atunci ϕ ( p ) = p − 1 ;
3. Dac m i n sunt dou numere naturale prime între ele, atunci
ϕ ( m ⋅ n) = ϕ ( m) ⋅ϕ ( n) ;
4. Dac p este numr prim, atunci
§ 1·
( )
∀k ∈ * ϕ p k = p k − p k −1 = p k ⋅ ¨1 − ¸ .
© p¹
Teorem: Dac n ∈ `* , n ≥ 2 , cu descompunerea în factori primi
n = p1α1 ⋅ p2α2 ⋅ ... ⋅ pkαk , unde p1 , p2 ,..., pk sunt numere distincte,
1 ·§ §
1 · § 1 ·
α1 ,α 2 ,...α k ∈* i k ∈ * , atunci ϕ ( n ) = n ¨1 −
¸¨1 − ¸ ⋅ ... ⋅ ¨1 − ¸ .
© p1 ¹© p2 ¹ © pk ¹
Teorem (Euler): Dac n ∈ ` , a ∈ ] i ( a, n ) = 1 , atunci
*
≡ 1( mod n ) .
ϕ ( n)
a
Teorem (Fermat): Dac a, p ∈ ] , cu p > 0 numr prim i ( a, p ) = 1 ,
atunci a p −1 ≡ 1( mod p ) .
160
Teorem: Dac a, p ∈ ] , cu p > 0 numr prim i ( a, p ) = 1 , atunci
a p ≡ a ( mod p ) .
Teorem (Wilson): Dac p ≥ 2, p ∈ ` , atunci urmtoarele afirmaii sunt
echivalente:
• p este numr prim;
• ( p − 1)!+ 1 ≡ 0 ( mod p ) .
18.1.5. Adunarea i înmulirea claselor de resturi modulo n
Definiie: Fie n ∈ `* i a ∈ ] . Restul împririi lui a la n se numete
restul modulo n .
Notaie: r = a mod n .
Observaie:
r ∈ {0,1, 2,..., n − 1} .
Pe ' se definesc urmtoarele legi de compoziie:
def
⊕ : ' × ' → ', x ⊕ y = ( x + y ) mod n (adunarea modulo n)
def
⊗ : ' × ' → ', x ⊗ y = ( x ⋅ y ) mod n (înmulirea modulo n).
Definiie: Fie n ∈ `* i a ∈ ] . Mulimea a = {a + nk k ∈ '} se numete
clasa de resturi modulo n a lui a.
Definiie: Fie n ∈ `* . Mulimea ' n = 0,1, nn
{
2,...,
}
− 1 se numete mulimea
claselor de resturi modulo n.
Pe ' = 0,1,
n {
2,...,
nn
}
− 1 se definesc urmtoarele legi de compoziie:
def
"+ ": ' n × ' n → ' n , x + y = xn
⊕ y (adunarea claselor de resturi modulo n)
def
"⋅ ": ' n × ' n → ' n , x ⋅ y = xn
⊗ y (înmulirea claselor de resturi modulo n).
18.2. Grupuri
18.2.1. Monoid. Grup
Definiie: Fie M ≠ ∅ o mulime iar D : M × M → M , ( x, y ) → x D y o lege
de compoziie pe M. Perechea ( M , D ) se numete monoid dac sunt
satisfcute axiomele:
M1) ( x D y ) D z = x D ( y D z ) , ∀x, y , z ∈ M (legea „ D ” este asociativ);
M2) ∃e ∈ M astfel încât e D x = x D e = x, ∀x ∈ M (legea „ D ” admite element
161
neutru).
Definiie: Fie ( M , D ) un monoid. Monoidul M se numete monoid
comutativ dac legea de compoziie satisface i axioma:
M3) x D y = y D x, ∀x, y ∈ M (legea „ D ” este comutativ).
Definiie: Fie G ≠ ∅ o mulime iar D : G × G → G , ( x, y ) → x D y lege de
compoziie pe G . Perechea ( G , D ) se numete grup dac sunt satisfcute
axiomele:
G1) ( x D y ) D z = x D ( y D z ) , ∀x, y , z ∈ G (legea „ D ” este asociativ);
G2) ∃e ∈ G astfel încât e D x = x D e = x, ∀x ∈ G (legea „ D ” admite element
neutru);
G3) ∀x ∈ G ∃x ' ∈ G astfel încât x D x ' = x 'D x = e (toate elementele din G
sunt simetrizabile în raport cu legea „ D ”).
Definiie: Fie ( G , D ) un grup. Grupul G se numete grup comutativ (grup
abelian) dac legea de compoziie satisface i axioma:
G4) x D y = y D x, ∀x, y ∈ G (legea „ D ” este comutativ).
Observaii:
1. Grupul este un monoid în care orice element este simetrizabil, adic
U (G ) = G ;
2. Fie ( M , D ) un monoid. Atunci (U ( M ) , D ) este grup, numit grupul
elementelor simetrizabile ale monoidului M.
Definiie: Un grup ( G , D ) se numete grup finit dac mulimea G este
finit.
Definiie:Un grup ( G , D ) se numete grup infinit dac mulimea G este
infinit.
Definiie: Fie ( G , D ) grup. Cardinalul mulimii G se numete ordinul
grupului G.
Notaie: ord ( G ) .
Observaie:
Deoarece ord ( ' n ) = n rezult c exist grupuri finite de orice ordin.
18.2.2. Grupuri remarcabile
1. Grupuri numerice
a) ( ], + ) , ( _, + ) , ( \, + ) , ( ^, + ) sunt grupuri abeliene, numite grupul
aditiv al numerelor întregi, raionale, reale, respectiv numerelor complexe;
162
( )( )( )( )
b) ]* , ⋅ , _* , ⋅ , \* , ⋅ , ^* , ⋅ sunt grupuri abeliene, numite grupul
multiplicativ al numerelor întregi nenule, raionale nenule, reale nenule,
respectiv numerelor complexe nenule.
2. Grupul claselor de resturi modulo n
Teorem: Fie n ∈ ∗ i ' = 0,1, n {
2,...,
nn
}
− 1 mulimea claselor de resturi.
Atunci:
• ( ' n , + ) este grup abelian, numit grupul aditiv al claselor de resturi
modulo n;
• ( ' n , ⋅) este monoid comutativ;
{
• U ( ' n ) = lp ∈ ' n ( p, n ) = 1 ; }
• (U ( ' n ) , ⋅) este grup abelian, numit grupul multiplicativ al claselor
de resturi modulo n.
Observaie:
Dac n ∈ ∗ este numr prim atunci U ( ' n ) = '∗n .
3. Grupul lui Klein
Fie E = × i K = {1E , u , v, w} , unde 1E , u , v, w sunt funciile:
1E : E → E , 1E ( x ) = ( x1 , x2 ) , ∀x = ( x1 , x2 ) ∈ E (funcia identic);
u : E → E , u ( x ) = ( x1 , − x2 ) , ∀x = ( x1 , x2 ) ∈ E (simetria în raport cu Ox);
v : E → E , v ( x ) = ( − x1 , x2 ) , ∀x = ( x1 , x2 ) ∈ E , (simetria în raport cu Oy);
w : E → E , w ( x ) = ( − x1 , − x2 ) , ∀x = ( x1 , x2 ) ∈ E , (simetria în raport cu O).
Grupul ( K , D ) se numete grupul lui Klein.
Tabla de operaii a grupului lui Klein este:
D 1E u v w
1E 1E u v w
u u 1E w v
v v w 1E u
w w v
1E u
Observaie:
Un grup ( K , ⋅) cu un numr finit de elemente este grup de tip Klein dac
163
oricare element al grupului este propriul su simetric (invers).
4. Grupul permutrilor unei mulimi
Teorem: Fie M ≠ ∅ o mulime i S ( M ) = { f : M → M f bijecie} ,
mulimea funciilor bijective de la M la M. Perechea ( S ( M ) , D ) este grup i
se numete grupul permutrilor mulimii M.
Observaie:
Dac M = {1, 2,..., n} atunci grupul S ( M ) al permutrilor lui M se noteaz
cu S n i se numete grup simetric de grad n iar elementul neutru este
§1 2 ! n·
permutarea identic de grad n: e = ¨ ¸.
©1 2 ! n¹
5. Grupuri de matrice
Teorem: Dac n ∈ ∗ i M n ( ) este mulimea matricelor ptratice de
ordin n cu elemente complexe atunci ( M n ( ) , + ) este grup abelian iar
( M ( ) , ⋅) este monoid necomutativ.
n
Notaie: GL ( ) = { A ∈ M ( ) det A ≠ 0} (mulimea unitilor monoidului

n n
( M ( ) , ⋅) ).
n
Teorem: Perechea ( GL ( ) , ⋅) este grup necomutativ, numit grupul liniar

n
general de grad n peste .

Definiie: Matricea A ∈ M n ( ) se numete matrice ortogonal dac
At ⋅ A = I n .
Notaie: On ( ) (mulimea matricelor ortogonale de ordinul n).
Teorem: Perechea ( On ( ) , ⋅) este grup, numit grupul matricelor
ortogonale de ordinul n peste .
6. Grupul rdcinilor de ordinul n ale unitii.
Definiie: Un numr complex z se numete rdcin de ordinul n a unitii
dac exist n ∈ ∗ astfel încât z n = 1 .
{ }
Notaie: U n = z ∈ z n = 1 (mulimea rdcinilor de ordinul n ale unitii).
Teorem: Perechea (U n , ⋅) este grup comutativ, numit grupul rdcinilor
de ordin n ale unitii.
164
18.2.3. Reguli de calcul într-un grup
Teorem: Fie ( G , ∗) un grup i a, b, c ∈ G .
• Dac a ∗ b = a ∗ c atunci b = c ;
• Dac b ∗ a = c ∗ a atunci b = c .
Teorem: Fie ( G , ∗) un grup. Oricare ar fi a, b ∈ G ecuaiile a ∗ x = b i
y ∗ a = b au soluii unice în G , anume: x = a ' ∗ b , respectiv y = b ∗ a ' ,
unde a ' este simetricul lui a în raport cu legea „ ∗ ”.
Fie ( G , ⋅) un grup, a ∈ G , a −1 simetricul lui a i n ∈ `* .
Notaii: a n = a
⋅ a
⋅ ...
⋅a ;
nori
a = e , e este element neutru al lui G ;

0
a − n = ( a −1 ) .
n
Teorem: Dac ( G , ⋅) este un grup în notaie multiplicativ i a ∈ G

atunci au loc:
• a m ⋅ a n = a m + n , ∀m, n ∈ ] ;
• ( a m ) = a mn , ∀m, n ∈ ] .
n
Fie ( G , + ) un grup, a ∈ G , − a simetricul lui a i n ∈ `* .

Notaii: na = a + a + ... + a ;

nori
0 ⋅ a = e , e este element neutru al lui G ;
− na = n ( −a ) .
Teorem: Dac ( G , + ) este un grup în notaie aditiv i a ∈ G atunci au
loc:
• ma + na = ( m + n ) a, ∀m, n ∈ ] ;
• n ⋅ ( ma ) = ( mn ) ⋅ a, ∀m, n ∈ ] .
Observaie:
Dac ( G , ⋅) este un grup finit, atunci în tabla lui Cayley pe fiecare linie
(coloan) toate elementele sunt distincte.
Teorem: Fie ( G , ⋅) un grup astfel încât a 2 = e, ∀a ∈ G , atunci G este
grup comutativ.
165
18.2.4. Morfisme de grupuri
Fie ( G1 , D ) i ( G2 , ∗) dou grupuri.
Definiie: Se numete morfism de grupuri de la G1 la G2 o funcie
f : G1 → G2 astfel încât f ( x D y ) = f ( x ) ∗ f ( y ) , ∀x, y ∈ G1 .
Definiie: Funcia f : G1 → G2 se numete izomorfism de grupuri dac f
este morfism de grupuri i este funcie bijectiv.
Definiie: ( G1 , D ) i ( G2 , ∗) numesc grupuri izomorfe dac între ele exist
cel puin un izomorfism.
Notaie: G1 G2 ( se citete G1 izomorf cu G2 ).
Observaie:
Dac ( G1 , D ) i ( G2 , ∗) sunt dou grupuri finite cu câte n elemente i
( G1 , D ) ( G2 , ∗) , atunci tablele de operaii ale celor dou grupuri sunt la fel
structurate (relativ la f).
Teorem: Dac ( G1 , ⋅) i ( G2 , ⋅) sunt dou grupuri cu elementele neutre
e1 , e2 , i f : G1 → G2 morfism atunci:
1. f ( e1 ) = e2 ;
2. f ( x −1 ) = ( f ( x ) ), ∀x ∈ G1 ;
−1
3. f ( x n ) = ( f ( x )) n , ∀x ∈ G1 i n ∈ ' .
Observaie:
În scriere aditiv, relaiile anterioare devin:
1. f ( 0 ) = 0 ;
2. f ( − x ) = − f ( x ) , ∀x ∈ G1 ;
3. f ( nx ) = nf ( x ) , ∀x ∈ G1 i n ∈ ' .
Teorem: Fie ( G1 , ⋅) , ( G2 , ⋅) i ( G3 , ⋅) trei grupuri.
• Dac f : G1 → G2 i g : G2 → G3 sunt morfisme de grupuri, atunci
g D f : G1 → G3 este morfism de grupuri.
• Dac f : G1 → G2 este izomorfism de grupuri, atunci f −1 : G2 → G1
este izomorfism de grupuri.
Definiie: Fie ( G , ⋅) un grup. Un morfism f : G → G se numete
endomorfism al lui G.
Notaie: End ( G ) (Mulimea endomorfismelor lui G ).
166
Definiie: Un izomorfism f : G → G se numete automorfism al lui G.
Notaie: Aut ( G ) (Mulimea automorfismelor lui G ).
Teorem: Fie ( G , ⋅) un grup. Atunci ( End ( G ) , D ) este monoid
i ( Aut ( G ) , D ) este grup.
18.2.5. Subgrupuri
Fie ( G , ⋅) grup i H ⊂ G submulime nevid.
Definiie: Mulimea H se numete subgrup al lui G dac perechea ( H , ⋅)
formeaz grup.
Notaie: H ≤ G .
Teorem: Fie ( G , ⋅) un grup i H ⊂ G o submulime nevid. Urmtoarele
afirmaii sunt echivalente:
1. H este subgrup al lui G.
2. a) ∀x, y ∈ H xy ∈ H ;
b) ∀x ∈ H x −1 ∈ H ;
3. ∀x, y ∈ H xy −1 ∈ H .
Definiie: Dac ( G , ⋅) este grup cu elementul neutru {e} , atunci ({e} , ⋅) i
( G , ⋅) sunt subgrupuri ale lui G numite subgrupuri improprii.
Definiie: Dac ( G , ⋅) este grup cu elementul neutru {e} , atunci orice
subgrup al lui G diferit de subgrupurile {e} i G se numete subgrup
propriu.
Teorem: Fie ( G , ⋅) grup i H ≤ G .
1. Dac e este elementul neutru al lui G atunci e ∈ H ;
2. Dac x ∈ H i x ' este simetricul lui x în G, atunci x ' ∈ H .
Teorem: Dac ( G1 , ⋅) , ( G2 , ⋅) sunt dou grupuri cu elementele neutre e1
respectiv e2 iar f : G1 → G2 un morfism de grupuri atunci
{ f ( x ) x ∈ G } este subgrup al lui G
1 2 , numit imaginea morfismului f , iar
{x ∈ G 1 }
f ( x ) = e2 este subgrup al lui G1 , numit nucleul morfismului f.
{
Notaii: Im f = { f ( x ) x ∈ G1} i Kerf = x ∈ G1 f ( x ) = e2 . }
Teorem: Dac ( G1 , ⋅) , ( G2 , ⋅) sunt dou grupuri cu elementele neutre e1
respectiv e2 iar f : G1 → G2 un morfism de grupuri atunci:
167
• f este funcie surjectiv ⇔ Im f = G2 ;
• f este funcie injectiv ⇔ Kerf = {e1} ;
• f este izomorfism ⇔ Im f = G2 i Kerf = {e1} .
Teorem: Dac ( G , ⋅) este un grup i { H i }i∈I o familie de subgrupuri ale
lui G atunci Hi este subgrup al lui G.
i∈I
Definiie: Fie G un grup i E o submulime a lui G. Intersecia tuturor
subgrupurilor lui G, care conin mulimea E, se numete subgrupul generat
de E în G.
Notaie: < E > .
Observaii:
1. < E >= H .
E ⊂ H ⊂G
2. Dac H =< E > atunci E se numete sistem de generatori pentru H.
Definiie: Un subgrup H al lui G , care admite un sistem de generatori
format dintr-un singur element, se numete subgrup ciclic generat de acel
element.
Notaie: H =< a >, a ∈ H .
Teorem: Dac H este un subgrup ciclic generat de a ∈ G , atunci
H =< a >= {a n n ∈ '} .
Observaie:
În scriere aditiv H =< a >= {na n ∈ '} .
Teorem: H este un subgrup al lui ( ', + ) ⇔ ∃n ∈ ] astfel încât
H = {nx / x ∈ ]} .
Notaie: n] = {nx / x ∈ ]} .
Teorem: Fie H este un subgrup oarecare al lui ( ', + ) .
• Dac m, n ∈ ' atunci m' ≤ n' ⇔ n m ;
• Dac m, n ∈ ' atunci < m, n >= m' + n' = ( m, n ) ' i
m' ∩ n' = [ m, n ] ' , unde [ m, n ] = c.m.m.m.c.{m, n} iar
( m, n ) = c.m.m.d .c.{m, n} .
Definiie: Fie ( G , ⋅) un grup i a ∈ G . Ordinul subgrupului < a > se
numete ordinul elementului a.
168
Notaie: ord ( a ) .
Definiie: Un element a ∈ G se numete element de ordin finit dac
ord ( a ) ∈ * i element de ordin infinit în caz contrar.
Observaii:
1. Fie ( G , ⋅) un grup i a ∈ G . Cel mai mic numr natural nenul n pentru care
a n = e este ord ( a ) ;
2. În orice grup ( G , ⋅) avem ord ( a ) = ord ( a −1 ) .
Teorem: Fie ( G , ⋅) un grup i x ∈ G un element de ordinul n. Atunci
subgrupul ciclic generat de x are ordinul n i este dat de egalitatea
< x >= {e, x, x 2 ,..., x n −1} .
Teorem (Lagrange): Fie ( G , ⋅) un grup finit i ord ( G ) = n .
• Dac H este un subgrup al lui G, atunci ord ( H ) / ord ( G ) ;
• Dac a ∈ G , atunci ord ( a ) / ord ( G ) .
Teorem: Orice grup finit G de ordin p, p numr prim, este grup ciclic.
Teorem: Orice grupuri ciclice care au acelai ordin sunt grupuri izomorfe.
Teorem: Fie G un grup ciclic.
1. Dac G este grup finit i n = G , atunci G ' n ;
2. Dac G este grup infinit, atunci G ' .
18.3. Inele i corpuri
18.3.1. Inele
Definiie: Fie A mulime nevid înzestrat cu legile de compoziie „ ∗ ” i
„ D ”. Tripletul ( A, ∗, D ) se numete inel dac sunt verificate axiomele:
• ( A, ∗) este grup abelian;
• ( A, D ) este monoid;
• „ D ” este distributiv fa de „ ∗ ”.
Definiie: Inelul ( A, ∗, D ) se numete inel comutativ dac „ D ” este lege de
compoziie comutativ.
Observaii:
1. Pentru simplificarea scrierii, atunci când nu apar confuzii, cele dou
operaii „ ∗ ” i „ D ” ale inelului sunt notate „+” i „ ⋅ ”, astfel inelul se va
scrie ( A, +, ⋅) ;
2. Elementul neutru al grupului ( A, + ) se noteaz, de obicei, cu 0 A sau cu
169
0 i se numete element nul al inelului;
3. Elementul neutru al monoidului ( A, ⋅) se numete elementul unitate al
inelului i se noteaz cu 1A sau cu 1.
Definiie: Elementele simetrizabile ale monoidului ( A, ⋅) se numesc
elemente inversabile ale inelului A sau uniti ale inelului A.
{ }
Notaie: U ( A ) = a ∈ A ( ∃) a ' ∈ A a.î. aa ' = a ' a = 1 (mulimea unitilor
inelului A).
Teorem: (U ( A ) , ⋅) este grup, numit grupul unitilor inelului A.
18.3.2. Inele remarcabile
1. Inele numerice
Mulimile ', , , cu operaiile „+” i „ ⋅ ” formeaz inele comutative.
2. Inelul întregilor lui Gauss
Notaie: ' [i ] = {a + ib a, b ∈ '} .
Teorem: ( ' [i ] , +, ⋅) este inel comutativ.
3. Inelul întregilor ptratici
Definiie: Spunem c un numr întreg d , diferit de 0 i 1, este liber de
ptrate dac el nu se divide prin ptratul nici unui numr prim.
Teorem: Dac d este întreg liber de ptrate, atunci d ∉ .
{ }
Notaie: ' ª¬ d º¼ = a + b d a, b ∈ ' (mulimea numerelor ptratice).
( )
Teorem: ' ª¬ d º¼ , +, ⋅ este inel comutativ.
4. Inelul claselor de resturi modulo n
Teorem: ( ' n , +, ⋅) este inel comutativ.
5. Inele de matrice ptratice
Teorem: Dac ( A, +, ⋅) este un inel comutativ, atunci ( M n ( A ) , +, ⋅) este
inel comutativ, numit inelul matricelor ptratice de ordin n peste inelul A .
6. Inele de funcii
Fie ( , +, ⋅) inelul numerelor reale, M ⊂ o mulime nevid i
F ( M ) = { f f : M → } . Pe F ( M ) se definesc operaiile de adunare i
înmulire a funciilor: ( f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) i
( f ⋅ g )( x ) = f ( x ) ⋅ g ( x ) , ∀x ∈ M .
170
Teorem: Tripletul (F ( M ) , +, ⋅) este inel comutativ, numit inelul funciilor
definite pe M cu valori în .
18.3.3. Reguli de calcul într-un inel
Calculul algebric cu elementele unui inel ( A, +, ⋅) respect toate regulile de
calcul pentru grup i monoid, când sunt implicate separat adunarea,
respectiv înmulirea inelului. În afar de acestea, într-un inel exist i alte
reguli de calcul specifice, care fac legtura între cele dou operaii
algebrice ale inelului.
Teorem: Fie ( A, +, ⋅) un inel nenul.
• a ⋅ 0 = 0 ⋅ a = 0, ∀a ∈ A ;
• Dac A are cel puin dou elemente avem 1 ≠ 0 ;
• a ( −b ) = ( −a ) b = −ab i ( −a )( −b ) = ab , ∀a, b ∈ A ;
• a ( b − c ) = ab − ac i ( a − b ) c = ac − bc , ∀a, b, c ∈ A ;
• a ( nb ) = ( na ) b = n ( ab ) , ∀a, b ∈ A , n ∈ ;
• Dac a, b ∈ A i ab = ba , atunci are loc formula binomului lui
n
Newton ( a + b ) = ¦ Cnk a n − k b k .
n
k =0
18.3.4. Inel integru
Definiie: Fie ( A, +, ⋅) un inel. Elementul a ∈ A se numete divizor al lui
zero la stânga (respectiv la dreapta) dac exist b ∈ A \ {0} astfel încât
ab = 0 (respectiv ba = 0 ).
Definiie: Fie ( A, +, ⋅) un inel. Elementul a ∈ A se numete divizor al lui
zero dac este în acelai timp divizor al lui zero la stânga i la dreapta.
Definiie: Un inel comutativ nenul i fr divizori ai lui zero se numete
domeniu de integritate sau inel integru.
Teorem: Fie ( A, +, ⋅) un inel. Atunci urmtoarele afirmaii sunt
echivalente:
• A este inel integru;
• ∀x, y ∈ A , cu x ≠ 0, y ≠ 0 xy ≠ 0 ;
• ∀x, y ∈ A astfel încât xy = 0 x = 0 sau y = 0 .
Teorem: Fie ( A, +, ⋅) un inel integru, a ∈ A \ {0} i x, y ∈ A .
• Dac ax = ay atunci x = y (simplificarea la stânga);
• Dac xa = ya atunci x = y (simplificarea la dreapta).
171
Observaie:
Dac ( A, +, ⋅) este un inel atunci orice element inversabil al lui A nu este
divizor al lui zero.
Definiie: Fie ( A, +, ⋅) un inel. Un element x ∈ A cu proprietatea x 2 = x se
numete element idempotent al lui A .
Definiie: Fie ( A, +, ⋅) un inel. Un element x ∈ A cu proprietatea c
∃n ∈ `* astfel încât x n = 0 numete element nilpotent al lui A .
18.3.5. Corpuri
Definiie: Un inel nenul ( K , +, ⋅) , cu 1 ≠ 0 , în care orice element nenul al
su este inversabil se numete corp. Dac inelul este i comutativ, atunci
corpul se numete corp comutativ.
Observaii:
1. Fie ( K , +, ⋅) un corp. Atunci ( K , + ) i ( K ∗ , ⋅) sunt grupuri;
2. Corpul ( K , +, ⋅) nu are divizori ai lui zero.
Teorem (Wederburn): Orice corp finit este corp comutativ.
18.3.6. Corpuri remarcabile
1. Corpuri numerice
Mulimile , , cu operaiile „+” i „ ⋅ ” formeaz corpuri comutative.
2. Corpul de numere ptratice
{ }
Mulimea ª¬ d º¼ = a + b d a, b ∈ a tuturor numerelor ptratice
formeaz împreun cu operaiile „+” i „ ⋅ ” corpul comutativ
( ª¬ )
d º¼ , +, ⋅ .
3. Corpul claselor de resturi modulo p (p numr prim)
Inelul ( ' p , +, ⋅) este corp comutativ dac i numai dac p este numr prim.
18.3.7. Morfisme de inele i corpuri
Fie ( A, ∗, D ) i ( B, ⊥, ) dou inele.
Definiie: O funcie f : A → B se numete morfism de inele de la A la B
dac sunt satisfcute condiiile:
• f ( a ∗ b ) = f ( a ) ⊥ f ( b ) , ∀a, b ∈ A ;
• f ( a D b ) = f ( a ) f ( b ) , ∀a, b ∈ A ;
172
• f (1A ) = 1B .
Definiie: Funcia f : A → B se numete izomorfism de inele dac f este
morfism de inele i este funcie bijectiv.
Definiie: Dou inele A i B între care exist un izomorfism se numesc
inele izomorfe.
Notaie: A B .
Observaii:
1. Pstrând notaiile uzuale „+” i „ ⋅ ” pentru inel, funcia f : A → B este
morfism de inele dac:
• f ( a + b ) = f ( a ) + f ( b ) , ∀a, b ∈ A ;
• f ( a ⋅ b ) = f ( a ) ⋅ f ( b ) , ∀a, b ∈ A ;
• f (1) = 1 .
2. Un morfism de inele f : A → B este în particular un morfism de grupuri.
Se obin astfel proprietile:
• f ( 0 A ) = 0B ;
• f ( − x ) = − f ( x ) , ∀x ∈ A ;
• f ( nx ) = nf ( x ) , ∀x ∈ A, n ∈ ' .
Fie ( K , +, ⋅) i ( K ', +, ⋅) corpuri.
Definiie: Funcia f : K → K ' se numete morfism (izomorfism) de
corpuri dac f este morfism (izomorfism) de inele de la K la K’.
Observaie:
Deoarece f : K → K ' este în particular un morfism de grupuri de la K la K’
rezult c f ( x −1 ) = ( f ( x ) ) , ∀x ≠ 0 .
−1
Teorem: Orice morfism de corpuri este funcie injectiv.

Definiie: Fie ( A, +, ⋅) un inel (corp). Un morfism f : A → A se numete
endomorfism al lui A.
Notaie: End ( A ) (mulimea endomorfismelor lui A);
Definiie: Fie ( A, +, ⋅) un inel (corp). Un izomorfism f : A → A se
numete automorfism al lui A.
Notaie: Aut ( A ) (mulimea automorfismelor lui A).
173
19. POLINOAME CU COEFICIENI ÎNTR-UN CORP
COMUTATIV
19.1. Forma algebric a unui polinom

Definiie: Fie ( K , +, ⋅) un corp comutativ. Se numete polinom în nede-
terminata X peste corpul K o expresie de forma
f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0 , unde ai ∈ K , i = 0, n .
Observaie:
Forma de scriere a polinomului f se numete forma algebric a
polinomului f .
Notaii: K [ X ] (mulimea polinoamelor peste corpul K );
] [ X ] ( mulimea polinoamelor peste ] );
] n [ X ] ( mulimea polinoamelor peste ] n );
_ [ X ] ( mulimea polinoamelor peste _ );
\ [ X ] ( mulimea polinoamelor peste \ );
^ [ X ] ( mulimea polinoamelor peste ^ ).
Definiii: 1. Elementele a0 , a1 ,..., an ∈ K se numesc coeficienii
polinomului f ;
2. Elementul ai ∈ K se numete coeficientul de rang i al polinomului f ;
3. Numrul natural n = max {i / ai ≠ 0} se numete gradul polinomu-
lui f iar an se numete coeficient dominant;
4. Polinomul f cu toi coeficienii egali cu zero se numete polinom nul.
Notaii: grad ( f ) (gradul polinomului f );
0 (polinomul nul).
Observaie:
Polinomului nul i se atribuie gradul −∞ .
Teorem: Dac ( K , +, ⋅) este corp comutativ atunci ( K [ X ] , +, ⋅) este inel.
Observaie:
( K [ X ] , +, ⋅) se numete inelul polinoamelor peste corpul ( K , +, ⋅) .
Definiie:
Fie f , g ∈ K [ X ] , f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0 ,
174
g = bp X p + b p −1 X p −1 + .... + b1 X + b0 , an ≠ 0, bp ≠ 0 . Polinoamele f , g se
numesc polinoame egale dac ele au grade egale i coeficienii respectivi
egali.
Notaie: f = g .
Observaie:
f = g ⇔ n = p i a0 = b0 , a1 = b1 ,..., an = bn .
Definiie:
Fie f , g ∈ K [ X ] , f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0 ,
g = bp X p + b p −1 X p −1 + .... + b1 X + b0 , an ≠ 0, bp ≠ 0 .
Polinomul f + g = ( a0 + b0 ) + ( a1 + b1 ) X + ( a2 + b2 ) X 2 + ... se numete
suma polinoamelor f i g .
Proprietile adunrii polinoamelor:
1. f + g = g + f , ∀f , g ∈ K [ X ] (comutativitatea adunrii);
2. ( f + g ) + h = f + ( g + h) , ∀f , g , h ∈ K [ X ] (asociativitatea adunrii);
3. f + 0 = 0 + f = f , ∀f ∈ K [ X ] (polinomul nul este element neutru la
adunare);
4. f + (− f ) = (− f ) + f = 0 , ∀f ∈ K [ X ] ( − f este opusul polinomului f ).
Observaie:
Opusul polinomului f este − f = −an X n − an −1 X n −1 − ... − a1 X − a0 .
Definiie: Fie f , g ∈ K [ X ] . Se numete diferena polinoamelor f i g
polinomul f + ( − g ) .
Notaie: f − g .
Definiie: Fie, f = an X n + an −1 X n −1 + ... + a1 X + a0 ,
g = bp X p + bp −1 X p −1 + .... + b1 X + b0 , an ≠ 0, bp ≠ 0 .
Polinomul fg = a0b0 + ( a1b0 + a0b1 ) X + ( a2b0 + a1b1 + a0b2 ) X 2 + ... se
numete produsul polinoamelor f i g .
Proprietile înmulirii polinoamelor:
1. f ⋅ g = g ⋅ f , ∀f , g ∈ K [ X ] (comutativitatea înmulirii);
2. ( f ⋅ g ) ⋅ h = f ⋅ ( g ⋅ h) , ∀f , g , h ∈ K [ X ] (asociativitatea înmulirii);
3. f ⋅ 1 = 1 ⋅ f = f , ∀f ∈ K [ X ] (polinomul unitate este element neutru la
înmulire);
175
4. f ⋅ ( g + h) = f ⋅ g + f ⋅ h, ∀f , g , h ∈ K [ X ] (distributivitatea înmulirii fa
de adunare);
Teorem: Dac f , g ∈ K [ X ] atunci au loc relaiile:
• grad ( f + g ) ≤ max { grad (f ), grad (g)} ;
• grad ( f ⋅ g ) = grad (f )+ grad (g) .
Teorem: Dac f , g ∈ A [ X ] , ( A, +, ⋅) este un inel comutativ i an , bn sunt
divizori ai lui zero în inelul A atunci grad ( f ⋅ g ) < grad (f )+ grad (g ) .
19.2. Funcia polinomial
Definiie: Fie f ∈ K [ X ] , f = an X n +an −1X n −1 +.....+ a1X+a0 i x ∈ K .
n
Numrul f ( x ) = ¦ ai x i se numete valoarea polinomului f în x .
i =0
Definiie: Fie f ∈ K [ X ] , f = an X n +an −1X n −1 +.....+ a1X+a0 . Funcia

n
f : K → K , f ( x ) = f ( x ) = ¦ ai xi se numete funcia polinomial ataat
i =0
(asociat) polinomului f .
Observaie:
Dac f ∈ K [ X ] atunci funcia polinomial ataat polinomului f este unic.
Teorem: Fie f , g ∈ K [ X ] i x ∈ K . Atunci au loc:
• ( f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) ;
• ( f ⋅ g )( x ) = f ( x ) ⋅ g ( x ) .
Teorem: Dac f ∈ \ [ X ] i z ∈ ^ atunci f ( z ) = f ( z ) .
Teorem: Dac f ∈ _ [ X ] i a, b ∈ _ astfel încât b ∉ _ atunci :

• ( )
f a + b = A + B b , unde A, B ∈ _ ;
• f ( a − b ) = A − B b , unde A, B ∈ _ ;
• Dac f ( a + b ) = A + B b atunci f ( a − b ) = A − B b i
reciproc, unde A, B ∈ _ .
19.3. Împrirea polinoamelor
Teorem (a împririi cu rest): Dac f , g ∈ K [ X ] , g ≠ 0 , atunci exist i
176
sunt unice q, r ∈ K [ X ] astfel încât f = g ⋅ q + r , grad ( r ) < grad ( g ) .
Observaie:
Polinoamele q, r ∈ K [ X ] se numesc câtul, respectiv restul împririi lui f
la g .
Teorem (a restului): Fie f ∈ K [ X ] , a ∈ K . Restul împririi
lui f la ( X − a ) este egal cu f ( a ) .
Schema lui Horner. Fie f ∈ K [ X ] , f = an X n +an −1X n −1 +.....+ a1X+a0 un
polinom nenul de gradul n i g = X − a ∈ K [ X ] .
Notm q = bn −1 X n −1 + ... + b1 X + b0 câtul împâririi lui f la g i r restul
împâririi lui f la g .
În mod practic pentru determinarea coeficienilor câtului i ai restului se
alctuiete urmtoarea, schem numit schema lui Horner:
Coeficienii lui f în ordine descresctoare a gradelor
an an −1 an − 2 … a1 a0
a an a ⋅ an + an −1 bn − 2 ⋅ a + an − 2 … b1 ⋅ a + a1 b0 ⋅ a + a0
bn −1 bn − 2 bn −3 … b0 r
Coeficienii câtului Restul
19.4. Divizibilitatea polinoamelor

Definiie: Fie f , g ∈ K [ X ] . Spunem c g divide f sau f este divizibil
cu g dac ∃ h ∈ K [ X ] astfel încât f = g ⋅ h .
Notaii: g / f ( g divide f );
f # g ( f este divizibil prin g ) .
Observaie:
Polinomul g este un divizor al polinomului f iar polinomul f este un
multiplu al polinomului g .
Teorem (proprietile relaiei de divizibilitate a polinoamelor):
∀f , g , h ∈ K [ X ] au loc relaiile:
1. f / f (relaia de divizibilitate este reflexiv);
2. Dac f / g i g / h atunci f / h (relaia de divizibilitate este tranzitiv);
3. Polinomul nul este divizibil cu oricare polinom g ∈ K [ X ] ;
4. Polinoamele constante f = a, a ∈ K ∗ sunt divizori pentru orice polinom
177
din K [ X ] ;
5. Dac f / g i f / h atunci f / ( ug + vh ) , ∀u , v ∈ K [ X ] .
Teorem (Bezout): Fie f ∈ K [ X ] , a ∈ K .Polinomul f se divide
cu ( X − a ) ⇔ f ( a ) = 0 .
Definiie: f , g ∈ K [ X ] se numesc polinoame asociate în divizibilitate
dac f / g i g / f .
Notaie: f g .
Teorem: Fie f , g ∈ K [ X ]. Atunci f g ⇔ ∃a ∈ K , a ≠ 0 , astfel
încât f = a ⋅ g .
Definiie: Se numete un cel mai mare divizor comun al
polinoamelor f , g ∈ K [ X ]
polinomul d ∈ K [ X ] care verific urmtoarele condiii:
• d / f i d / g ;
• ∀d ′ ∈ K [ X ] astfel încât d ′ / f i d ′ / g d ′ / d .
Notaie: d = ( f , g ) sau d = c.m.m.d .c. ( f , g ) .
Teorem: Fie f , g ∈ K [ X ]. Dac d = ( f , g ) atunci ∃ u , v ∈ K [ X ] astfel
încât d = u ⋅ f + v ⋅ g .
Definiie: Polinoamele f , g ∈ K [ X ] se numesc polinoame relativ prime
(prime între ele) dac ( f , g ) 1 .
Definiie: Se numete un cel mai mic multiplu comun al
polinoamelor f , g ∈ K [ X ]
polinomul m ∈ K [ X ] care verific urmtoarele condiii:
• f / m i g / m;
• ∀m ' ∈ K [ X ] astfel încât f / m ' i g / m ' m / m ' .
Notaie: m = [ f , g ] sau m = c.m.m.m.c.( f , g ) .
Teorem: Dac f , g ∈ K [ X ] atunci f ⋅ g ( f , g ) ⋅ [ f , g ] .
19.5. Rdcini ale polinoamelor
Definiie: a ∈ K se numete rdcin pentru f ∈ K [ X ] dac f ( a ) =0 .
Definiie: a ∈ K se numete rdcin multipl de ordin p, p ∈ `∗ ,
178
pentru f ∈ K [ X ] dac f #( x − a ) dar f nu se divide cu ( x − a ) .
p p +1
Observaii:
1. Dac p = 1 , atunci a se numete rdcin simpl pentru polinomul f ;
2. Dac p = 2,3,... , atunci a se numete rdcin dubl, tripl,... pentru
polinomul f .
Teorem: Fie f ∈ K [ X ] , f ≠ 0 . Dac a1 ,a2, ..., ar sunt rdcini ale
polinomului f , având ordinele de multiplicitate p1 respectiv
p2 , p3 ,..., pr atunci polinomul ( x − a1 ) 1 ⋅ ( x − a2 ) 2 ⋅ ... ⋅ ( x − ar )
p p pr
divide
polinomul f .
Teorem: Fie f ∈ K [ X ] , cu grad f = n . Dac x1 , x2 ,..., xn sunt rdcinile
polinomului f , atunci f = an ( X − x1 )( X − x2 ) ... ( X − xn ) .
Observaii:
1. Fie f ∈ K [ X ] , cu grad f = n . Polinomul f are n rdcini, nu neaparat
distincte, iar o rdcin se repet de un numr de ori egal cu ordinul su de
multiplicitate;
2. Fie f ∈ K [ X ] , cu grad f = n . Dac polinomul f se anuleaz în n + 1
valori distincte atunci f = 0 .
Teorem: a ∈ K este rdcin multipl de ordin p, p ∈ `∗ , pentru
f ∈ K [ X ] ⇔ f ( a ) = f ′ ( a ) = f ′′ ( a ) = ... = f (
p −1)
( a ) = 0 i f ( p ) ( a ) ≠ 0 .
Teorem: Dac x1 = a + ib,a,b ∈ \, b ≠ 0 este o rdcin complex a
lui f ∈ \ [ X ] , f ≠ 0 , atunci x2 = a − ib este rdcin a lui f iar x1 , x2 au
acelai ordin de multiplicitate.
Teorem: Dac x1 = a + b , a, b ∈ _, b ∉ _, b > 0 este o rdcin a
lui f ∈ _ [ X ] , f ≠ 0 , atunci
x2 = a − b este rdcin a lui f iar x1 , x2 au acelai ordin de multiplicitate.
p
Teorem: Dac α = , p, q ∈ ], ( p, q ) = 1, q ≠ 0 este o rdcin a lui
q
f = an X n + an −1 X n −1 + ..... + a1 X + a0 ∈ ] [ X ] , an ≠ 0 , atunci p / a0 i q / an .
Observaie:
Dac α ∈ ] este o rdcin a lui
179
f = an X n + an −1 X n −1 + ..... + a1 X + a0 ∈ ] [ X ] , an ≠ 0 , atunci α / a0 .
Teorem (Relaiile lui Viéte ):
Dac f = an X n + an −1 X n −1 + ..... + a1 X + a0 ∈ K [ X ] , an ≠ 0 ,
are rdcinile x1 , x2 ,..., xn atunci
an −1
° S1 = x1 + x2 + x3 + ... + xn = − a
° n
° an − 2
° S 2 = x1 x2 + x1 x3 + ... + x1 xn + ... + xn −1 xn =
° an
° an −3
° S3 = x1 x2 x3 + ... + xn − 2 xn −1 xn = −
(1) ® an .
°...............................................................
°
° n −1 a1
° S n −1 = x1 x2 x3 ...xn −1 + .................. = ( −1) a
° n
° n a0
° S n = x1 x2 x3 ...xn = ( −1)
¯ an
Observaie:
Dac x1 , x2 ,.......xn satisfac relaiile (1) atunci x1 , x2 ,.......xn sunt rdcinile
polinomului f .
19.6. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili
Definiie: f ∈ K [ X ] , cu grad f = n , n ≥ 1 , se numete polinom reductibil
peste corpul K dac ∃ g , h ∈ K [ X ] , de grad strict mai mic decât n , astfel
încât f = g ⋅ h .
Definiie: f ∈ K [ X ] , cu grad f = n , n ≥ 1 , se numete polinom
ireductibil peste corpul K dac nu este reductibil peste corpul K .
Teorem: Orice polinom f ∈ K [ X ] este polinom de gradul întâi dac i
numai dac f este polinom ireductibil.
Teorem: Orice polinom f ∈ K [ X ] se poate scrie ca un produs finit de
polinoame ireductibile din K [ X ] .
Teorem (d’Alembert-Gauss, Teorema fundamental a algebrei):
Orice polinom cu coeficieni compleci, de grad mai mare sau egal cu unu,
are cel puin o rdcin în mulimea numerelor complexe.
180
Teorem: Dac f ∈ K [ X ] este polinom ireductibil, de grad mai mare sau
egal cu doi, atunci f nu are rdcini în K .
Teorem: f ∈ ^ [ X ] este ireductibil ⇔ f = aX + b, a, b ∈ ^, a ≠ 0 ;
Teorem: f ∈ \ [ X ] este ireductibil ⇔ f = aX + b, a, b ∈ \, a ≠ 0 sau
f = aX 2 + bX + c, a, b, c ∈ \, a ≠ 0, b 2 − 4ac < 0
Teorem: Dac x1 , x2 ,..., xn sunt rdcini distincte ale polinomului
f = an X n +an −1X n −1 +.....+ a1X+a0 , an ≠ 0 ,
1 1 1 f '( X )
atunci + + ... + = .
X - x1 X - x2 X - xn f (X )
19.7. Rezolvarea unor ecuaii algebrice de grad superior cu coeficieni
în ^
Definiie: O ecuaie de forma f ( x ) = 0 , unde f ∈ K [ X ] , f ≠ 0 , se
numete ecuaie algebric cu o singur necunoscut.
Ecuaii biptrate
Definiie: O ecuaie de forma ax 4 + bx 2 + c = 0, a, b, c ∈ ^, a ≠ 0 , se
numete ecuaie biptrat.
Observaie:
Pentru rezolvarea unei ecuaii biptrate se parcurg urmtorii pai:
• se noteaz x 2 = y i se obine ecuaia de gradul doi
ay 2 + by + c = 0 numit ecuaia rezolvent a ecuaiei biptrate;
• se rezolv ecuaia rezolvent în ^ obinându-se soluiile y1 , y2 ∈ ^ ;
• se rezolv ecuaiile x 2 = y1 , x 2 = y2 obinându-se
soluiile x1 , x2 , x3 , x4 ale ecuaiei biptrate.
Ecuaii binome
Definiie: O ecuaie de forma x n − a = 0, a ∈ ^, n ∈ `∗ se numete ecuaie
binom.
Observaie:
Pentru rezolvarea unei ecuaii binome se parcurg urmtorii pai:
• se scrie ecuaia binom sub forma x n = a iar rezolvarea ei se reduce
la determinarea rdcinilor de ordinul n ∈ `∗ ale numrului
complex a ;
• dac a = r ( cos t + i sin t ) este scrierea trigonometric a
181
§ t + 2 kπ t + 2kπ ·
numrului a atunci xk = n r ¨ cos + i sin ¸ , k = 0, n − 1
© n n ¹
sunt rdcinile ecuaiei binome.
Ecuaii reciproce
Definiie: O ecuaie de forma
an x n + an −1 x n −1 + ... + a1 x1 + a0 = 0, ai ∈ ^, i = 0, n
cu ak = an − k , ∀k ∈ {0,1, 2,..., n} , se numete ecuaie reciproc.
Observaii:
1. Orice ecuaie reciproc de grad impar admite soluia x1 = −1 ;
1
2. Dac ecuaia reciproc are soluia α atunci are i soluia ;
α
3. Rezolvarea unei ecuaii reciproce de grad impar 2 p + 1 , se reduce la
rezolvarea ecuaiei x + 1 = 0 i a unei ecuaii reciproce de grad par 2 p .
4. Pentru rezolvarea unei ecuaii reciproce se parcurg urmtorii pai:
a) Ecuaie reciproc de grad 3 : ax3 + bx 2 + bx + a = 0
• ecuaia are soluia x1 = −1 ;
• celelalte dou soluii se obin din ecuaia ax 2 + ( b − a ) x + a = 0 ;
b) Ecuaie reciproc de grad 4 : ax 4 + bx3 + cx 2 + bx + a = 0
b a
• se împarte ecuaia prin x 2 i se obine ax 2 + bx + c + + 2 = 0 ;
x x
• se grupeaz termenii care au coeficienii egali:
§ 1 · § 1·
a ¨ x2 + 2 ¸ + b ¨ x + ¸ + c = 0 ;
© x ¹ © x¹
1
• se noteaz x + = y i se obine ecuaia de gradul al doilea,
x
ay + by + c − 2a = 0 , numit ecuaia rezolvent a ecuaiei reciproce de
2
grad 4;
• se rezolv ecuaia rezolvent în ^ , obinându-se soluiile y1 , y2 ∈ ^ ;
1 1
• se rezolv ecuaiile x + = y1 , x + = y2 obinându-se
x x
soluiile x1 , x2 , x3 , x4 ale ecuaiei reciproce.
Teorem (Abel-Ruffini): Orice ecuaie de grad mai mare sau egal decât
patru nu poate fi rezolvat prin radicali.
182
20. PRIMITIVE
20.1. Primitivele unei funcii

Definiie: Fie I ⊂ \ , I interval, i f : I → \ . Funcia f admite
primitive pe I dac exist funcia derivabil F : I → \ astfel încât
F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ I .
Observaie:
Funcia F este o primitiv a funciei f .
Teorem: Fie f : I → \ , I ⊂ \ , interval. Dac F1 , F2 : I → \ sunt dou
primitive ale lui f pe I atunci ∃c ∈ \ astfel încât
F1 ( x ) − F2 ( x ) = C , ( ∀ ) x ∈ I .
Observaii:
1. Dac funcia f admite o primitiv F0 pe un interval I atunci admite o
infinitate de primitive F de forma F = F0 + C .
2. Definiia primitivei se poate extinde i la funcii definite pe reuniuni
finite de intervale disjuncte (condiiile din definiie au sens i în acest caz)
dar nu mai este adevrat c dou astfel de primitive difer printr-o
constant.
Teorem: Fie I ⊂ \ , I interval, i f : I → \ . Dac funcia f admite
primitive pe I atunci f are proprietatea lui Darboux pe I .
Observaii:
1. Exist funcii care au proprietatea lui Darboux dar nu admit primitive;
2. Dac o funcie f nu are proprietatea lui Darboux pe I atunci f nu admite
primitive pe I ;
3. Dac o funcie f are discontinuiti de prima spe pe I atunci f nu
admite primitive pe I .
Teorem: Fie I ⊂ \ , I interval, i f : I → \ . Dac f este funcie continu
pe I atunci f admite primitive pe I .
Observaii:
1. Exist funcii care admit primitive dar nu sunt continue;
2. Pentru a arta c o funcie f : I → \ admite primitive pe I se
procedeaz astfel:
a) se folosete continuitatea funciei ( f continu f admite
primitive);
b) se folosete definiia primitivei (se determin o funcie F : I → \ ,
183
funcie derivabil astfel încât F ′ = f pe I );
3. Pentru a arta c o funcie f nu admite primitive pe I se procedeaz
astfel:
a) se folosete metoda reducerii la absurd;
b) se arat c f nu are proprietatea lui Darboux:
• se calculeaz f ( I ) . Dac f ( I ) nu este interval atunci f nu
are proprietatea lui Darboux;
• se folosete definiia proprietii lui Darboux (pentru negarea
ei);
• se arat c f admite un punct de discontinuitate de spea întâi;
c) se scrie funcia ca o sum algebric de dou funcii, din care una
admite primitive i cealalt nu admite primitive.
Teorem: Fie I ⊂ \ , I interval, i f : I → \ o funcie monoton. Funcia
f admite primitive pe I ⇔ f este funcie continu pe I .
Teorem: Fie I ⊂ \ , I interval, i f : I → \ o funcie strict monoton.
Funcia f admite primitive pe I ⇔ f D f admite primitive pe I .
20.2. Integrala nedefinit a unei funcii
Fie I interval real i f o funcie care admite primitive pe I .
Definiie: Mulimea tuturor primitivelor funciei f se numete integrala
nedefinit a funciei f .
Notaie: ³ f ( x )dx (integrala nedefinit a funciei f i se citete integral
din f ( x ) dx ).
Observaii:
1. ³ f ( x )dx = {F : I → \ / F primitiva lui f } = F ( x ) + c , c ∈ \ , reprezint
mulimea tuturor primitivelor funciei f ;
2. Operaia prin care se determin primitivele funciei f se numete
operaia de integrare.
Teorem: Dac f , g : I → \ sunt funcii care admit primitive pe intervalul
I i α ∈ \∗ atunci funciile f + g , α ⋅ f admit primitive pe I i au loc
relaiile:
a) ³ ( f ( x ) + g ( x ) ) dx = ³ f ( x ) dx + ³ g ( x ) dx ;
b) ³ α ⋅ f ( x ) dx = α ⋅ ³ f ( x ) dx .
184
Observaie:
1. ³ F ′ ( x )dx = F ( x ) + C , unde F este funcie derivabil pe I ⊂ \ ;
2. ( ³ f ( x ) dx )′ = f ( x ) , unde f este funcie care admite primitive pe

I ⊂\.
Teorem: Fie f , g : I → \ , I ⊂ \ , I interval, dou funcii cu proprietile:
• f este funcie care admite primitive pe I i nu se anuleaz pe I ;
• g este funcie continu pe I .
Atunci funcia f ⋅ g admite primitive pe I .
• f este funcie care admite primitive pe I ;
• f este minorat sau majorat;
Teorem (Wilkosz): Fie f , g : I → \ , I ⊂ \ , I interval, dou funcii cu
proprietile:
• f este funcie mrginit i admite primitive pe I ;
• g este funcie derivabil având derivata continu pe I .
• g este funcie derivabil având derivata mrginit pe I .
• g este funcie de dou ori derivabil, cu g '' funcie continu pe I ;
• g ' ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ I .
Atunci funcia f D g admite primitive pe I .
185
20.3. Tabel de integrale nedefinite
Nr.
Funcia Integrala nedefinit
crt.
x n +1
1. f : \ → \, f ( x ) = x n , n ∈ ` ³ x dx =
n
+C
n +1
f : I → \, I ⊂ ( 0, ∞ ) , xα +1
α
2.
f ( x ) = x , α ∈ \ \ {−1}
α ³ x dx = α +1
+C
1 1
3. f : I → \, I ⊂ \ ∗ , f ( x ) = ³ x dx = ln x + C
x
f : \ → \, f ( x ) = a x , ax
³ a dx = +C
x
4.
a > 0, a ≠ 1 ln a
f : \ → \, f ( x ) = e x ³ e dx = e +C
x x
5.
f : I → \,
I ⊂ \ \ {− a, a} , a ∈ \∗ 1 1 x−a
6.
1
³ x 2 − a 2 dx = 2a ln x+a
+C
f ( x) =
x − a2
2
1
f : \ → \, f ( x ) = , 1 1 x
7. x2 + a2 ³x 2
+a 2
dx = arctg + C
a a
a ∈ \∗
8. f : \ → \, f ( x ) = sin x ³ sin xdx = − cos x + C
9. f : \ → \, f ( x ) = cos x ³ cosxdx = sin x + C
f : I → \,
10. I ⊂\\ {( 2 k + 1)
π
2
/k ∈] } ³ tgxdx = − ln cos x + C
f ( x ) = tgx
f : I → \,
11. I ⊂ \ \ {kπ / k ∈ ]} , ³ ctgxdx = ln sin x + C
f ( x ) = ctgx
186
f : I → \,
I ⊂ \ \ {kπ / k ∈ ]} , 1
12.
1
³ sin 2 x dx = −ctgx + C
f ( x) =
sin 2 x
f : I → \,
13.
I ⊂\\ {( 2k + 1)
π
2 }
/ k ∈] , 1
³ cos2 x dx = tgx + C
1
f ( x) =
cos 2 x
f : I → \,
I ⊂ \ \ {kπ / k ∈ ]} , 1 x
14.
1
³ sin x dx = ln tg 2 + C
f ( x) =
sin x
f : I → \,
15.
I ⊂\\ {( 2k + 1)
π
2 }
/k ∈] , 1 §π
³ cosx dx = ln tg ¨© 4 + 2 ¸¹ + C
x·
1
f ( x) =
cos x
f : I → \,
I ⊂ ( −a, a ) , a > 0, 1 x
16.
1
³ a2 − x2
dx = arcsin
a
+C
f ( x) =
a2 − x2
f : I → \,
I ⊂ \ \ [ −a, a ] , a > 0, 1
17.
1
³ x −a2 2
dx = ln x + x2 − a2 + C
f ( x) =
x −a 2 2
f : \ → \,
18.
f ( x) =
1
, a ∈ \∗ ³ x +a2
1
2
(
dx = ln x + )
x2 + a2 + C
x +a
2 2
187
20.4. Metode de calcul a integralei nedefinite
20.4.1. Integrarea prin pri
Teorem (formula de integrare prin pri): Dac f , g : I → \ sunt
funcii derivabile cu derivate continue pe intervalul I atunci funciile
f ⋅ g , f ′ ⋅ g , f ⋅ g ′ admit primitive pe I i are loc relaia:
³ f ( x ) ⋅ g ′ ( x ) dx = f ( x ) ⋅ g ( x ) − ³ f ′ ( x ) ⋅ g ( x ) dx .
Observaie:
Folosind integrarea prin pri obinem urmtoarele formule:
1. ³ x 2 + a 2 dx =
x 2
2
a2
( )
x + a 2 + ln x + x 2 + a 2 + C , a ∈ \∗ , x ∈ I ⊂ \ ;
2
x 2 a2
2. ³ x 2 − a 2 dx = x − a 2 − ln x + x 2 − a 2 + C ,
2 2
x ∈ I , I ⊂ ( −∞, −a ) sau I ⊂ ( a, +∞ ) , a > 0 ;
x 2 a2 x
3. ³ a 2 − x 2 dx = a − x 2 + arcsin + C , x ∈ I ⊂ ( − a, a ) , a > 0 .
2 2 a
20.4.2. Schimbarea de variabil
Teorem: Fie funciile: I ⎯⎯ u
→ J ⎯⎯ f
→ \, ( I , J intervale din \) cu
proprietile:
a) u este funcie derivabil pe I ;
b) f admite primitive pe J .
Dac F : J → \ este o primitiv a funciei f atunci:
• funcia ( f D u ) u ′ admite primitive pe I ;
• F D u este o primitiv a funciei ( f D u ) u ′ ;
• ³ ( f D u )( x ) u′ ( x ) dx = ( F D u )( x ) + C .
Observaie:
Cu ajutorul teoremei de schimbare de variabil se obine urmtorul tabel de
primitive pentru funcii compuse:
Nr.
Integrala nedefinit
crt.
u n +1 ( x )
³ u ( x ) ⋅ u′ ( x ) dx = +C ,n∈`
n
1.
n +1
188
uα +1 ( x )
³ u ( x ) ⋅ u′ ( x ) dx = + C ,α ∈ \ \ {−1} , u ( I ) ⊂ ( 0, +∞ )
α
2.
α +1
u′ ( x )
3. ³ u ( x ) dx = ln u ( x ) + C , u ( x ) ≠ 0, ∀x ∈ I
a()
u x
u( x)
4. ³ a ⋅ u ′ ( )
x dx = + C , a ∈ ( 0, +∞ ) \ {1}
ln a
u′ ( x ) 1 u ( x) − a
5. ³ u 2 ( x ) − a 2 dx = 2a ln u ( x ) + a + C , u ( x ) ≠ ±a, ∀x ∈ I , a ≠ 0
u′ ( x ) 1 u ( x)
6. ³ u 2 ( x ) + a 2 dx = a arctg a
+C , a ≠ 0
7.
³ sin u ( x ) ⋅ u′ ( x ) dx = − cos u ( x ) + C
8.
³ cosu ( x ) ⋅ u′ ( x ) dx = sin u ( x ) + C
π
9. ³ tgu ( x ) ⋅ u′ ( x ) dx = − ln cos u ( x ) + C , u ( x ) ≠ ( 2k + 1) 2 , k ∈ ]
10.
³ ctgu ( x ) ⋅ u′ ( x ) dx = ln sin u ( x ) + C , u ( x ) ≠ kπ , k ∈ ]
u′ ( x )
11. ³ sin 2 u ( x ) dx = −ctgu ( x ) + C , u ( x ) ≠ kπ , k ∈ ]
u′ ( x ) π
12. ³ cos2u ( x ) dx = tgu ( x ) + C , u ( x ) ≠ ( 2k + 1) 2 , k ∈ ]
u′ ( x ) u ( x)
13. ³ dx = arcsin + C , a > 0, u ( I ) ⊂ ( −a, a )
a −u2 2
( x) a
u′ ( x )
14. ³ dx = ln u ( x ) + u 2 ( x ) − a 2 + C , a > 0,
u 2
( x) − a 2
u ( I ) ⊂ ( −∞, −a ) ∪ ( a, ∞ )
u′ ( x )
15. ³ u 2
( x) + a 2 ( )
dx = ln u ( x ) + u 2 ( x ) + a 2 + C , a ≠ 0 .
189
20.4.3. Integrale prin formule de recuren
1. I n = ³ x n e x dx; I n = x n e x − nI n −1 , n ∈ `∗ , I 0 = e x + C ;
2. I n = ³ ln n xdx; I n = x ln n x − nI n −1 , I 0 = x + C ;
sin n −1 x ⋅ cos x n − 1
3. I n = ³ sin n xdx; I n = − + ⋅ I n−2 , n ≥ 2 ;
n n
cos n −1 x ⋅ sin x n − 1
4. I n = ³ cos n xdx; I n = + ⋅ I n−2 , n ≥ 2 ;
n n
1
5. I n = ³ tg n xdx; I n = tg n −1 x − I n − 2 , n ≥ 2 ;
n −1
1
6. I n = ³ ctg n xdx; I n = − ctg n −1 x − I n − 2 , n ≥ 2 .
n −1
21. INTEGRALA DEFINIT
21.1. Diviziuni
Fie [ a, b ] un interval de numere reale.
Definiie: Se numete diviziune a intervalului [ a, b ] un sistem finit de
puncte Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) din [ a, b ] astfel încât
a = x0 < x1 < x2 < ... < xn −1 < xn = b .
Observaie:
Punctele x0 , x1 , x2 ,..., xn −1 , xn se numesc punctele diviziunii iar
intervalele [ x0 , x1 ] , [ x1 , x2 ] ,..., [ xn −1 , xn ] se numesc intervalele diviziunii.
Definiie: Fie Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) o diviziune a intervalului [ a, b ] . Cea mai
mare dintre lungimile intervalelor [ x0 , x1 ] , [ x1 , x2 ] ,..., [ xn −1 , xn ] se numete
norma diviziunii Δ .
Notaie: Δ .
Observaie:
Δ = max ( xi − xi −1 ) .
1≤i ≤ n
Definiie: Diviziunea Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) a intervalului [ a, b ] se numete

diviziune echidistant dac toate intervalele [ x0 , x1 ] , [ x1 , x2 ] ,..., [ xn −1 , xn ] au
b−a
aceeai lungime .
n
190
Observaie:
Dac diviziunea Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) a intervalului [ a, b ] este diviziune
b−a
echidistant atunci Δ = .
n
21.2. Funcii integrabile
Definiie: Fie funcia f : [ a, b ] → \ i Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) o diviziune a
intervalului [ a, b ] . Sistemul de puncte ε1 , ε 2 ,..., ε n cu ε i ∈ [ xi −1 , xi ] ,
1 ≤ i ≤ n , se numete sistem de puncte intermediare asociat diviziunii Δ .
n
Definiie: Numrul real ¦ f (ε i )( xi − xi −1 ) se numete suma Riemann
i =1
asociat funciei f , diviziunii Δ i punctelor intermediare ε1 , ε 2 ,..., ε n .
n
Notaie: σ Δ ( f , ε i ) = ¦ f ( ε i )( xi − xi −1 ) .
i =1
Definiie: O funcie f : [ a, b ] → \ se numete funcie integrabil

Riemann pe [ a, b ] (sau funcie integrabil) dac ∃I f ∈ \ cu proprietatea
c ∀ ε > 0, ∃ η ε > 0 , care depinde de ε , astfel încât pentru orice diviziune
Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) a intervalului [ a, b ] , cu Δ < ηε i pentru orice
puncte intermediare ε i ∈ [ xi −1 , xi ] , 1 ≤ i ≤ n , are loc inegalitatea
σ Δ ( f ,εi ) − I f < ε .
Observaie:
Numrul real I f se numete integrala definit a lui f pe intervalul [ a, b ] .
b
Notaie: I f = ³ f ( x )dx (se citete integral de la a la b din f ( x ) dx ).
a
Observaie:
1. Pentru un interval fixat [ a, b ] numrul I f asociat funciei integrabile
f : [ a, b ] → \ este unic determinat de funcia f ;
2. Integrala definit a unei funcii f este un numr real spre deosebire de
integrala nedefinit a lui f care este o mulime de funcii.
Fie f : [ a, b ] → \ o funcie mrginit i Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) o diviziune a
intervalului [ a, b ] .
191
Notaii:
mi = inf
x∈[ xi −1 , xi ]
f ( x ) (marginea inferioar a mulimii f ([ xi −1 , xi ]) );
Mi = sup f ( x ) (marginea superioar a mulimii f ([ xi −1 , xi ]) ).

x∈[ xi −1 , xi ]
n
Definiie: Suma ¦ mi ( xi − xi −1 ) se numete suma Darboux inferioar
i =1
n
asociat funciei f i diviziunii Δ iar suma ¦ M i ( xi − xi −1 ) se numete
i =1
suma Darboux superioar asociat funciei f i diviziunii Δ .
n
Notaii: sΔ ( f ) = ¦m (x − x ) ;
i =1
i i i −1
n
S Δ ( f ) = ¦ M i ( xi − xi −1 ) ;
i =1
I ( f ) = sup sΔ ( f ) ;
Δ
I ( f ) = inf SΔ ( f ) .
Δ
Definiie: Numerele I ( f ) i I ( f ) se numesc integrala inferioar

Darboux , respectiv integrala superioar Darboux a funciei f .
Definiie: O funcie mrginit f : [ a, b ] → \ se numete funcie integrabil
Darboux dac I ( f ) = I ( f ) .
Observaie:
Pentru o diviziune dat putem forma o infinitate de sume Riemann dar
numai dou sume Darboux.
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este o funcie mrginit atunci au loc
urmtoarele afirmaii:
• sΔ ( f ) ≤ σ Δ ( f , ε i ) ≤ S Δ ( f ) , pentru orice diviziune
Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) a intervalului [ a, b ] i pentru orice puncte
intermediare ε i ∈ [ xi −1 , xi ] , 1 ≤ i ≤ n ;
• Pentru orice pereche de diviziuni Δ1 i Δ 2 ale intervalului [ a, b ] are
loc inegalitatea sΔ1 ( f ) ≤ S Δ 2 ( f ) .
192
Teorem: Orice funcie integrabil f : [ a, b ] → \ este funcie mrginit.
Observaie:
Exist funcii mrginite care nu sunt integrabile.
Teorem: Fie funciile f , g : [ a, b ] → \ i A ⊂ [ a, b ] o mulime finit
astfel încât:
• f este funcie integrabil pe [ a, b ] ;
• g ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] \ A .
b b
Atunci g este funcie integrabil pe [ a, b ] i ³ g ( x ) dx = ³ f ( x )dx .
a a
Teorem: Fie f : [ a, b ] → \ . Urmtoarele afirmaii sunt echivalente:

• f este funcie integrabil pe [ a, b ] ;
• exist un numr real I astfel încât oricare ar fi irul de diviziuni
( )
(Δ n ) n∈` , Δ n = x0n , x1n , x2n ,..., xknn ale intervalului [ a, b ] cu
lim Δ n = 0 i oricare ar fi punctele
n →∞
intermediare ε in ∈ ª¬ xin−1 , xin º¼ , 1 ≤ i ≤ kn , irul sumelor

Riemann σ Δ ( ( f , ε )) converge la I .
n i
n
n
Observaie:
b
Din teorema precedent rezult c ³ f ( x )dx = nlim σ Δn ( f , ε i ) ,
n
iar limita
→∞
a
nu depinde de irul de diviziuni (Δ n ) , cu lim Δ n = 0 , i nici de alegerea

n →∞
punctelor intermediare ε ∈ ª¬ x , x º¼ , 1 ≤ i ≤ kn .
i
n n
i −1
n
i
Teorem (Criteriul de integrabilitate al lui Darboux): Fie

f : [ a, b ] → \ o funcie mrginit. Atunci urmtoarele afirmaii sunt
echivalente:
• f este funcie integrabil Riemann pe [ a, b ] ;
• f este funcie integrabil Darboux pe [ a, b ] ;
• pentru ∀ ε > 0, ∃ η ε > 0 , care depinde de ε , astfel încât oricare ar
fi diviziunea Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) a intervalului [ a, b ] , cu Δ < ηε ,
are loc S Δ ( f ) − sΔ ( f ) < ε .
193
Teorem (formula lui Leibniz-Newton): Fie f : [ a, b ] → \ o funcie
integrabil pe [ a, b ] care admite primitive pe [ a, b ] . Atunci pentru orice
b
primitiv F a lui f are loc egalitatea: ³ f ( x )dx = F ( b ) − F ( a ) .
a
Notaie: F ( x ) a = F ( b ) − F ( a ) (se citete F ( x ) luat între a i b ).

b
Observaie:
Exist funcii integrabile care nu admit primitive i funcii care admit
primitive i nu sunt funcii integrabile.
Teorem (Lebesgue): Fie f : [ a, b ] → \ o funcie mrginit. Dac f are
un numr finit de puncte de discontinuitate atunci f este funcie integrabil
pe [ a, b ] .
Teorem: Orice funcie continu f : [ a, b ] → \ este funcie integrabil pe
[ a, b ] .
Observaii:
1. Exist funcii integrabile care nu sunt funcii continue;
2. Exist funcii discontinue i neintegrabile.
Teorem: Orice funcie monoton f : [ a, b ] → \ este funcie integrabil pe
[ a, b ] .
Observaii:
1. Exist funcii integrabile care nu sunt funcii monotone.
2. Integrala definit este un numr real, deci nu depinde de variabila de
b b b b
integrare: ³ f ( x )dx = ³ f ( t )dt = ³ f ( u )du = ³ f ( s )ds = ... ;
a a a a
3. Dac f : [ a, b ] → \ este funcie integrabil atunci

a b a
³ f ( x )dx = − ³ f ( x )dx i ³ f ( x )dx = 0

b a a
21.3. Proprieti ale funciilor integrabile
Teorem (proprietatea de liniaritate a integralei definite):
Dac f , g : [ a, b ] → \ sunt funcii integrabile pe [ a, b ] i c ∈ \ atunci:
• f + g este funcie integrabil pe [ a, b ] i
194
b b b
³ ( f ( x ) + g ( x ))dx = ³ f ( x )dx + ³ g ( x )dx ;

a a a
b b
• c ⋅ f este funcie integrabil pe [ a, b ] i ³ c ⋅ f ( x )dx = c ⋅ ³ f ( x )dx .
a a
Observaie:
Dac f + g sau f − g sunt funcii integrabile nu rezult c f i g sunt
funcii integrabile.
Teorem ( Proprietatea de aditivitate a integralei în raport cu
intervalele de integrare): Fie f : [ a, b ] → \ i c ∈ [ a, b ] . Dac f este
funcie integrabil pe [ a, c ] i pe [ c, b ] atunci f este funcie integrabil
b c b
pe [ a, b ] i are loc egalitatea ³ f ( x )dx = ³ f ( x )dx + ³ f ( x )dx .
a a c
Teorem (proprietatea de pozitivitate a integralei definite): Dac
f : [ a, b ] → \ este o funcie integrabil pe [ a, b ] i f ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ [ a, b ] ,
b
atunci ³ f ( x )dx ≥ 0 .
a
Teorem (Proprietatea de monotonie a integralei):
Dac f , g : [ a, b ] → \ sunt funcii integrabile pe [ a, b ] i
b b
f ( x ) ≤ g ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] , atunci ³ f ( x )dx ≤ ³ g ( x )dx .
a a
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este o funcie integrabil i

b
m ≤ f ( x ) ≤ M , ∀x ∈ [ a, b ] , atunci m ( b − a ) ≤ ³ f ( x )dx ≤ M ( b − a ) .
a
Teorem: Dac f este funcie integrabil pe [ a, b ] atunci funcia f este

b b
funcie integrabil pe [ a, b ] i ³ f ( x ) dx ≤ ³ f ( x ) dx .
a a
Teorem (Proprietatea de ereditate a integralei):

Fie f : [ a, b ] → \ o funcie integrabil pe [ a, b ] . Dac [ c, d ] ⊂ [ a, b ] atunci
f este funcie integrabil pe [ c, d ] . Dac în plus f este funcie pozitiv
195
d b
atunci ³ f ( x )dx ≤ ³ f ( x )dx .
c a
Teorem: Dac f , g : [ a, b ] → \ sunt funcii integrabile pe [ a, b ] atunci

f ⋅ g este funcie integrabil pe [ a, b ] .
Observaie:
Exist funcii neintegrabile al cror produs este o funcie integrabil.
Teorem (prima formul de medie pentru integrale): Dac
f : [ a, b ] → \ este funcie continu atunci ∃ε ∈ ( a, b ) astfel încât
b
³ f ( x )dx = f (ε )( b − a ) .
a
Observaie:
b
1
f ( x )dx se numete valoarea medie a funciei f pe
b − a ³a
Numrul
intervalul [ a, b ] .
Teorem (a doua formul de medie pentru integrale): Dac
f , g : [ a, b ] → \ sunt funcii integrabile pe [ a, b ] i g ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ [ a, b ] ,
atunci exist un numr μ cuprins între marginile m i M ale funciei f
b b
astfel încât ³ f ( x ) ⋅ g ( x )dx = μ ³ g ( x )dx .
a a
Teorem: Fie f , g : [ a, b ] → \ . Dac f este funcie continu iar g este

funcie integrabil i pozitiv atunci ∃ε ∈ ( a, b ) astfel încât
b b
³ f ( x ) ⋅ g ( x )dx = f ( ε ) ³ g ( x )dx .
a a
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este integrabil pe [ a, b ] atunci ∃μ cuprins

b
între marginile lui f astfel încât ³ f ( x )dx = μ ( b − a ) .
a
Teorem (de existen a primitivelor unei funcii continue):
Dac f : [ a, b ] → \ este funcie continu atunci F : [ a, b ] → \ , atunci
x
F ( x ) = ³ f ( t )dt , ( ∀ ) x ∈ [ a, b ] , este o primitiv a funciei f care se anuleaz
a
196
în a .
Observaii:
1. Exist funcii care sunt integrabile i au primitive, fr a fi continue;
2. Exist funcii integrabile care nu admit primitive;
3. Exist funcii neintegrabile care nu admit primitive.
21.4. Metode de calcul a integralei definite
21.4.1. Integrarea prin pri
Teorem: Dac f , g : [ a, b ] → \ sunt dou funcii derivabile, cu derivate
b b
continue, atunci ³ f ( x ) ⋅ g ′ ( x )dx = f ( x ) ⋅ g ( x ) a − ³ f ′ ( x ) ⋅ g ( x )dx .
b
a a
21.4.2. Schimbarea de variabil
Teorem (prima metod de schimbare de variabil): Fie
[ a, b] ⎯⎯
u
→ I ⎯⎯ f
→ \ , I interval de numere reale, dou funcii cu
proprietile:
• f este funcie continu pe I ;
• u este funcie derivabil cu derivata continu pe [ a, b ] .
b u (b )
Atunci ³ ( f D u ) ( x ) ⋅ u ′ ( x )dx = ³ f ( t )dt .
a u (a)
Teorem (a doua metod de schimbare de variabil): Fie

[c, d ] ⎯⎯
u
→ [ a, b ] ⎯⎯
f
→ \ dou funcii cu proprietile:
• f este funcie continu pe [ a, b ] ;
• u este funcie bijectiv pe [ c, d ] ;
• u, u −1 sunt funcii derivabile cu derivatele continue
i u ' ( t ) ≠ 0, ∀t ∈ [ c, d ] .
b u −1 ( b )
Atunci ³ f ( x )dx = −1³ f ( u ( t ) ) ⋅ u ' ( t ) dt .
a u (a)
Teorem: Fie f : [ − a, a ] → \, a > 0 , o funcie continu.

a a
• Dac f este funcie par atunci ³ f ( x )dx = 2 ⋅ ³ f ( x )dx ;
−a 0
a
• Dac f este funcie impar atunci ³ f ( x )dx = 0 .
−a
197
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este o funcie continu i
f ( a + b − x ) = f ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] , atunci
a +b
b b
a+b 2
³ xf ( x )dx = 2 ³a
f ( x )dx = ( a + b ) ³ f ( x )dx .
a a
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este o funcie continu i periodic, de

a + nT T
perioad T , atunci ³ f ( x )dx = n ³ f ( x )dx , unde n ∈ `* .
a 0
21.4.3. Integrarea funciilor raionale
Definiie: Se numete funcie raional o funcie de forma f : I → \ ,
P ( x)
f ( x) = , unde P, Q ∈ \ [ X ] , I ⊂ \ \ { x / Q ( x ) = 0} .
Q( x)
Definiie: Se numesc funcii raionale simple funciile de forma:
1. f : \ → \, f ( x ) = an x n + ... + a1 x + a0 , ak ∈ \, k = 0, n ;
b½ A
2. f : \ − ®− ¾ → \, f ( x ) = , n ∈ `∗ ;
( ax + b )
n
¯ ¿
a
Bx + C
3. f : \ → \, f ( x ) = , β 2 − 4αγ < 0, n ∈ `∗ .
(α x )
n
2
+ βx +γ
Teorem (de descompunere a unei funcii raionale în sum finit de
P ( x)
funcii raionale simple): Fie funcia f : I → \ , f ( x ) = ;
Q ( x)
P, Q ∈ \ [ X ] , I ⊂ \ \ { x / Q ( x ) = 0} , gradP < gradQ i
αp
) ⋅ ( x2 + b1 x + c1 ) ( )
β1 βr
Q ( x ) = ( x − a1 )
α1
⋅ ( x − a2 )
α2
(
⋅ ... ⋅ x − a p ⋅ ... ⋅ x 2 + br x + cr ,
unde bk2 − 4ck < 0, k = 1, r . Atunci f se descompune în mod unic sub

p §
A( )
1
Ak( )
2 (α ) ·
Ak k
forma: f ( x ) = ¦ ¨ k + + ... + αk +
¸
k =1 ¨ x − ak ( x − ak ) 2 ( x − a ) ¸
© k ¹
r § (β ) (β )
B ( ) x + Ck( ) B ( ) x + Ck( ) Bk r x + Ck r ·
1 1 2 2
+¦ ¨ 2 k + 2k + ... + ¸,
βr ¸
k =1 ¨ x + bk x + ck ( x + bk x + ck ) 2 + +
2
© ( x b k x c k ) ¹
198
ak , bk , ck , Ak( ) , Bk( ) , Ck( ) ∈ \ i bk2 − 4ck < 0 .
i i i
Observaii:
1. Ak( ) , Bk( ) , Ck( ) se determin prin metoda coeficienilor nedeterminai.
i i i
2. Dac gradP ≥ gradQ , aplicând teorema împririi cu rest, obinem

P ( x) R ( x)
P = Q ⋅ C + R , cu gradR < gradQ , i ³ Q ( x ) dx = ³ C ( x ) dx + ³ Q ( x )dx .
Prima integral (dintr-o funcie polinomial) se calculeaz imediat.
R ( x)
se descompune în fracii simple, folosind teorema de descompunere,
Q ( x)
apoi se integreaz funciile raionale simple:
A
° a ln ax + b + c, n = 1
A °
a) ³ dx = ® ;
( ax + b ) n
°−
A
+ c , n > 1
°¯ ( n − 1) a ( ax + b )
n −1
Bx + C B 2α C − B β
b) ³ dx = = I1 + I2 ,
( ) 2α 2α
n
αx + βx+γ
2
ln α x 2 + β x + γ + c, n = 1
°°
unde I1 = ® 1
°− + c, n ≥ 2
( )
n −1
°̄ ( n − 1) α x 2
+ β x + γ
1 1 1
i I 2 = ³ dx = n ³ dx care, cu substituia
( ) α ª§
n n
αx + βx +γ
2
β ·
2
º
«¨ x + ¸ +a »
2
¬«© 2α ¹ ¼»
β 1
t = x+ , devine I n = ³ dt .
2α ( )
n
t + a2
2
21.4.4. Integrarea funciilor trigonometrice

β
Fie ³ R ( sin x,cos x ) dx , R o funcie raional . Urmtoarele substituii reduc
α
calculul acestei integrale la cel al unei integrale dintr-o funcie raional de
argument t .
199
x
1. Substituia tg = t , în condiiile în care intervalul pe care este definit
2
x
funcia R este inclus într-un interval pe care este definit tg .
2
2t 1− t 2
2
sin x = ,cos x = , dx = dt ,
1+ t 2
1+ t 2
1+ t2
β
tg
β 2
§ 2t 1− t2 · 2
³ R ( sin x,cos x ) dx = ³α R ¨© 1 + t
α
2
, ¸
1+ t2 ¹1+ t2
dt .
tg
2
2. Substituia cos x = t dac R ( − sin x,cos x ) = − R ( sin x,cos x ) .

3. Substituia sin x = t dac R ( sin x, − cos x ) = − R ( sin x,cos x ) .
4. Substituia tgx = t dac R ( − sin x, − cos x ) = R ( sin x,cos x ) , în condiiile
în care intervalul pe care este definit funcia R este inclus într-un interval
pe care este definit tgx .
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ , [ a, b ] ⊃ [ 0,1] , este o funcie continu,
π
π 2
atunci ³ xf ( sin x )dx = π ³ f ( sin x )dx .
0 0
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ , [ a, b ] ⊃ [ −1,1] , este o funcie continu,

2π π
atunci ³ xf ( cos x )dx = 2π ³ f ( cos x )dx .
0 0
Teorem: Dac f : [ −1,1] → \ este o funcie continu i par, atunci:

π
π 2
• ³ xf ( cos x )dx = π ³ f ( cos x )dx ;
0 0
2π π
• ³ xf ( sin x )dx = 2π ³ f ( sin x )dx .
0 0
21.4.5. Integrarea unor funcii iraionale
β
( )
1. Integrala ³ R x, ax 2 + bx + c dx , a, b, c ∈ \, a ≠ 0, Δ = b 2 − 4ac ≠ 0 , se
α
calculeaz cu urmtoarele substituii, numite substituiile lui Euler , care
200
reduc calculul acestei integrale la cel al unei integrale dintr-o funcie
raional de argument t .
• Dac a > 0 substituia ax 2 + bx + c = ± a ⋅ x ± t ;
• Dac c > 0 substituia ax 2 + bx + c = ±t ⋅ x ± c ;
• Dac Δ > 0 substituia ax 2 + bx + c = t ⋅ ( x − x1 ) , unde x1 este una
dintre rdcinile ecuaiei ax 2 + bx + c = 0 .
β
( )
2. Integrala de forma ³ R x, a 2 − x 2 dx se calculeaz cu ajutorul
α
ª π πº
substituiei x = a ⋅ sin t , t ∈ « − , » , sau x = a ⋅ cost , t ∈ [ 0, π ] .
¬ 2 2¼
β
( )
3. Integralele de forma ³ R x, a 2 + x 2 dx se calculeaz cu substituia
α
x = a ⋅ tgt .
β § n np ·
§ ax + b · 1 m p § ax + b ·
4. Integralele de forma ³ R ¨ x, m1 ¨ ¸ ,..., ¨ ¸ ¸ dx , cu
α ©
¨ © cx + d ¹ © cx + d ¹ ¸
¹
n1 , n2 ,..., n p ∈ ] , ( mi , ni ) = 1, i = 1, p i ad − bc ≠ 0 , se calculeaz cu
ax + b λ
substituia
cx + d
(
= t , unde λ = c.m.m.m.c. m1 , m2 ,...m p . )
21.4.6. Integrarea funciilor exponeniale
β
α
(
Integralele de forma ³ R e r1ax ,..., e p
r ax
) dx , unde a ≠ 0, r , r ,..., r ∈ _ , se
1 2 p
calculeaz cu substituia e ax = t λ , unde λ = c.m.m.m.c. al numitorilor

numerelor r1 , r2 ,..., rp .
22. APLICAII ALE INTEGRALEI DEFINITE
22.1. Aria unei suprafee plane

Definiie: O mulime M ⊂ \ × \ se numete mulime elementar dac
n
M = * Di , unde Di sunt dreptunghiuri cu laturile paralele cu axele de
i =1
201
coordonate, iar oricare dou dreptunghiuri diferite Di , D j au în comun cel
mult o latur.
Observaie:
n
aria ( M ) = ¦ aria ( Di ) .
i =1
Definiie: Fie A o mulime mrginit în plan. Spunem c A are arie dac
exist dou iruri ( En )n∈` , ( Fn )n∈` de mulimi elementare astfel încât
• En ⊂ A ⊂ Fn , ∀n ∈ ` ;
• irurile de numere reale pozitive ( aria ( En ) )n∈` , ( aria ( Fn ) )n∈` sunt
iruri convergente i au aceeai limit.
În acest caz, aria ( A ) = lim ( ariaEn ) = lim ( ariaFn ) .
n →∞ n →∞
Observaii:
1. Definiia ariei mulimii mrginite A nu depinde de alegerea irurilor de
mulimi elementare ( En )n∈` , ( Fn )n∈` ;
2. Dac mulimile A i B au arie atunci mulimile A ∪ B, A ∩ B, A − B au
arie;
3. Dac mulimile A i B au arie i A ⊂ B atunci aria ( A ) ≤ aria ( B ) i
aria ( B-A ) =aria ( B ) − aria ( A ) .
Definiie: Fie f : [ a, b ] → \ o funcie continu i pozitiv. Mulimea
Γf = {( x, y ) ∈ \ 2
}
/ a ≤ x ≤ b,0 ≤ y ≤ f ( x ) se numete subgraficul funciei
f .
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este o funcie continu i pozitiv atunci
b
mulimea Γ f are arie i aria ( Γ f ) = ³ f ( x ) dx .
a
Observaie:
b
Dac f : [ a, b ] → \ este funcie continu atunci aria ( Γ f ) = ³ f ( x ) dx .
a
Teorem: Dac f , g : [ a, b ] → \ sunt funcii continue astfel încât

f ( x ) ≤ g ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] , atunci mulimea
Γ f ,g = {( x, y ) ∈ \ 2
}
/ a ≤ x ≤ b, f ( x ) ≤ y ≤ g ( x ) , cuprins între graficele
202
funciilor f , g i dreptele de ecuaii x = a i x = b , are arie i
b
aria ( Γ f , g ) = ³ ª¬ g ( x ) − f ( x ) º¼ dx .
a
Observaie:
Dac f , g : [ a, b ] → \ sunt funcii continue atunci
b
aria ( Γ f , g ) = ³ g ( x ) − f ( x ) dx .
a
22.2. Volumul corpurilor de rotaie
Fie f : [ a, b ] → \ + o funcie continu.
Definiie: Mulimea C f = {( x, y, z ) ∈ \ /
3
}
y2 + z2 ≤ f ( x), a ≤ x ≤ b se
numete corpul de rotaie determinat de funcia f sau corpul obinut prin
rotirea subgraficului funciei f în jurul axei Ox .
Observaie:
Cel mai simplu corp de rotaie se obine rotind subgraficul unei funcii
constante pozitive f : [ a, b ] → \ + , f ( x ) = r . Aceast mulime notat
Cr = {( x, y, z ) ∈ \ / 3
}
y 2 + z 2 ≤ r , a ≤ x ≤ b este un cilindru de raz r i
înlime b − a iar volumul su este Vol ( Cr ) = π r 2 ( b − a ) .

Definiie: O funcie f : [ a, b ] → \ + se numete funcie constant pe
poriuni dac exist o diviziune Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) a lui [ a, b ] astfel încât
f ( x ) = ci = ct , ∀x ∈ ( xi −1 , xi ) .
Observaie:
Corpul obinut prin rotirea subgraficului unei funcii constante pe poriuni
este o reuniune finit de cilindri. Volumul unui astfel de corp va fi
n
V ( C f ) = π ⋅ ¦ ci2 ( xi − xi −1 ) .
i =1
Definiie: Se numete mulime cilindric elementar orice mulime care se
obine prin rotirea subgraficului unei funcii constante pe poriuni.
Definiie: Fie f : [ a, b ] → \ + i C f corpul de rotaie determinat de f .
Spunem c C f are volum dac exist dou iruri ( Gn )n∈` , ( H n )n∈` de
mulimi cilindrice elementare astfel încât:
• Gn ⊂ C f ⊂ H n , ∀n ∈ ` ;
203
• lim ( Vol(Gn ) ) = lim ( Vol( H n ) ) ∈ \ .
n →∞ n →∞
În acest caz, Vol ( C f ) = lim ( Vol(Gn ) ) = lim ( Vol( H n ) ) .

n →∞ n →∞
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ + este o funcie continu atunci

b
C f are volum i Vol ( C f ) = π ⋅ ³ f 2 ( x ) dx .
a
22.3. Lungimea graficului unei funcii derivabile cu derivata continu
Fie f : [ a, b ] → \ i Δ = ( x0 , x1 , x2 ,..., xn ) o diviziune a intervalului [ a, b ] .
Definiie: Funcia
f ( xi ) − f ( xi −1 )
f Δ : [ a, b ] → \ , f Δ ( x ) = f ( xi −1 ) + ⋅ ( x − xi −1 ) ,
xi − xi −1
x ∈ [ xi −1 , xi ] , 1 ≤ i ≤ n , se numete funcie poligonal asociat funciei f i
diviziunii Δ .
Observaie:
Funcia f Δ se obine pe fiecare interval [ xi −1 , xi ] , 1 ≤ i ≤ n , scriind ecuaia
dreptei ce trece prin punctele Ai −1 ( xi −1 , f ( xi −1 ) ) i Ai ( xi , f ( xi ) ) . Distana
dintre punctele Ai −1 i Ai este
d ( Ai −1 , Ai ) = ( xi − xi −1 ) + ( f ( xi ) − f ( xi −1 ) )
2 2
n
Definiie: Numrul pozitiv l ( f Δ ) = ¦ d ( Ai −1 , Ai ) se numete lungimea
i =1
graficului funciei poligonale f Δ .
Definiie: Graficul unei funcii continue f : [ a, b ] → \ are lungime finit
dac ∃M ≥ 0 astfel încât l ( f Δ ) ≤ M , pentru orice diviziune Δ a
intervalului [ a, b ] .
Definiie: Numrul real pozitiv
l ( f ) = sup {l ( f Δ ) / Δ − diviziune a lui [ a, b ]} se numete lungimea graficului
funciei f .
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este funcie derivabil cu derivata continu
b
atunci graficul funciei f are lungime finit i l ( f ) = ³ 1 + ( f ′ ( x ) ) dx .
2
204
22.4. Aria suprafeelor de rotaie
Definiie: Fie f : [ a, b ] → \ + o funcie continu.
Mulimea S f = {( x, y, z ) ∈ \ /
3
}
y 2 + z 2 = f ( x ) , a ≤ x ≤ b se numete
suprafaa de rotaie determinat de funcia f sau suprafaa obinut prin

rotirea graficului funciei f în jurul axei Ox .
Definiie: Fie f Δ funcia poligonal asociat funciei f i diviziunii Δ a
intervalului [ a, b ] . Numrul pozitiv
n
A ( f Δ ) = π ¦ ( f ( xi −1 ) + f ( xi ) ) ( xi − xi −1 ) + ( f ( xi ) − f ( xi −1 ) )
2 2
i =1
se numete aria lateral a suprafeei S f .

Definiie: Fie f : [ a, b ] → \ o funcie continu. Spunem c suprafaa de
rotaie S f are arie dac oricare ar fi irul de diviziuni ( Δ n )n∈` ale intervalului
[ a, b] astfel încât Δ n → 0 , când n → ∞ , irul A f Δn ( ( )) n∈`

al ariilor
laterale ale suprafeelor de rotaie S fΔ este convergent.

n
( )
Definiie: Numrul real pozitiv A ( f ) = lim A f Δ n se numete aria lateral
n →∞
a suprafeei de rotaie S f .
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este funcie derivabil cu derivata continu
b
atunci S f are arie i A ( f ) = 2π ³ f ( x ) 1 + ( f ' ( x ) ) dx .
2
22.5. Centrul de greutate al unei plci plane omogene

Definiie: Se numete plac plan de grosime neglijabil orice mulime de
puncte din \ 2 care are arie.
Definiie: O plac plan A se numete plac omogen dac exist o
constant strict pozitiv k , numit mas specific, astfel încât oricare ar fi
placa B ⊂ A , masa plcii B este egal cu produsul dintre k i aria plcii B .
Teorem: Fie f : [ a, b ] → \ o funcie continu i pozitiv. Coordonatele
centrului de greutate al plcii omogene, determinate de f , axa Ox i
205
b b
1 2
³ xf ( x ) dx 2 ³a
f ( x ) dx
dreptele x = a, x = b sunt xG = a
b
, yG = b
.
³ f ( x ) dx ³ f ( x ) dx
a a
Teorem: Fie f , g : [ a, b ] → \ dou funcii continue astfel încât

g ( x ) ≤ f ( x ) , ∀x ∈ [ a, b ] . Coordonatele centrului de greutate al plcii
omogene determinate de f , g i dreptele x = a, x = b sunt
b b
³ x ( f ( x ) − g ( x ) ) dx
1
2 ³a
(
f 2 ( x ) − g 2 ( x ) dx)
xG = a
b
, yG = b
.
³ ( f ( x ) − g ( x ) ) dx ³ ( f ( x ) − g ( x ) ) dx
a a
22.6. Calculul unor limite de iruri folosind integrala definit

Teorem: Dac f : [ 0,1] → \ este o funcie integrabil
1
1 n §k·
pe [ 0,1] i an = ¦ f ¨ ¸ atunci lim an = ³ f ( x )dx .
n k =1 © n ¹ n →∞
0
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este o funcie integrabil

b−a n § k (b − a ) · b
pe [ a, b ] i an = ¦ f ¨a + ¸ atunci lim an = ³ f ( x )dx .
n k =1 n n →∞
© ¹ a
Teorem: Dac f : [ a, b ] → \ este o funcie integrabil
( )
pe [ a, b ] i an = σ Δ n f , ε n , unde ( Δ n )n∈` este un ir de diviziuni ale
intervalului [ a, b ] , cu Δ n → 0 i ε n un sistem de puncte intermediare

b
asociat diviziunii Δ n , atunci lim an = ³ f ( x )dx .
n →∞
a
206
BIBLIOGRAFIE
1. Andronache, M. i colab.: ,,Elemente de algebr liniar i geometrie

analitic", Ed. Paralela 45, Piteti, 2004
2. Ania, S; Izvoranu, Gh.: „Geometrie”, Ed. Academiei, Bucureti,
1983
3. Btineu-Giurgiu, D.M.. „Analiz matematic”, Ed. Matrix Rom,
2003
4. Brânzei, D.; Geangalu, V.: „Matematici colare cu aplicaii
interdisciplinare”, Ed. Paralela 45, Piteti, 2000
5. Burtea, M.; Burtea, G.: „Culegeri de exerciii i probleme
Matematic - M1 clasele IX-XII”, Ed. Campion,
Bucureti, 2009
6. Burtea, M.; Burtea, G.: ,,Matematic manuale pentru clasele XI- XII
MI”, Ed. Carminis, Piteti, 2007
7. Burtea, M.; Burtea, G.: ,,Matematic manuale pentru clasele IX- X-
trunchi comun i curriculum difereniat”, Ed. Carminis,
Piteti, 2005
8. Chirciu, M.; Zaharia, D.: „Elemente de algebr clasa a XII-a”, Ed.
Paralela 45, Piteti, 2002
9. Chiescu, I. i colab.: „Analiz matematic clasa a XI-a”, Ed.
Paralela 45, Pitesti, 1999
10. Cîrjan, F.; Cocorad, S.: “Exerciii i probleme de matematic clasa
a IX-a”, Ed. Paralela 45, Piteti, 2004
11. Cîrstoiu, A.: ,,Memorator matematic" , Ed. Axioma Teomsnic, Tg.
Jiu, 2008
12. Corduneanu, A; Radu, Gh.; Pop, I.; Grmad, V.: „Culegere de
probleme de matematic pentru admiterea în
învmântul superior“, Ed. Junimea, Iai, 1972
13. Duca, D.; Duca, E.: „Analiz matematic”, Ed. Gill, Zalu, 1999
14. Ganga, M.: „Ecuaii i inecuaii“, Ed. Mathpress, Ploieti, 1998
15. Ganga, M.: „Elemente de analiz matematic pentru clasa XII-a”
Ed. Mathpress, Ploieti, 1997
16. Ganga, M.: “Elemente de analiz matematic pentru clasa a XI-a”,
Ed. Mathpress, Ploieti, 1997
17. Ganga, M.: “Matematic manual pentru clasa a XI-a-trunchi comun
i curriculum difereniat”, Ed. Mathpress, Ploieti,
2006
207
18. Ganga, M.: “Matematic manual pentru clasa a XII-a M1”, Ed.
Mathpress, Ploieti, 2007
19. Ion, I.; Ghioca, A.: „Algebr clasa a XII-a”, Ed. Paralela 45, Piteti,
1999
20. Nchil, P.: „Trigonometrie clasele IX-X”, Ed. Paralela 45, Piteti,
2000
21. Nstsescu, C.; Ni, C.; Vraciu, C.: „Bazele algebrei”, Ed. Acade-
miei, Bucureti, 1986
22. Precupanu, A.: „Bazele analizei matematice”, Ed. Polirom, Iai,
1998
23. Pop, V.; Lupor,V.: „Matematica pentru grupele de performan”,
Ed. Dacia Educaional, Cluj Napoca, 2004
24. Rogai, E.: „Tabele i formule matematice“, Ed. Tehnic, Bucureti,
1983
25. Svulescu, D.; Chirciu, M.: „Geometrie clasa a X-a”, Editura
Tiparg, Piteti, 2004
26. Svulescu, D.; Chirciu, M.: „Geometrie i trigonometrie clasa a IX-
a” Editura Tiparg, Piteti, 2004
27. Svulescu, D.; Chirciu, M.: „Legi de compoziie. Structuri
algebrice”, Editura Tiparg, Piteti, 2004
208
CUPRINS
1. MULIMEA NUMERELOR REALE

1.1. Mulimi de numere .................................................................................... 5
1.2. Structura algebric a lui \ ........................................................................ 5
1.3. Structura de ordine pe \ ......................................................................... 6
1.4. Intervale de numere reale .......................................................................... 6
1.5. Modulul unui numr real ........................................................................... 7
1.6. Aproximri ................................................................................................ 7
1.7. Partea întreag i partea fracionar a unui numr real ............................. 8
1.8. Identiti fundamentale .............................................................................. 9
1.9. Inegaliti ................................................................................................... 9
1.10. Puteri ...................................................................................................... 10
1.10.1. Puteri cu exponent natural nenul ......................................... 10
1.10.2. Puteri cu exponent întreg negativ ........................................ 11
1.11. Radicali .................................................................................................. 11
1.12. Ecuaii iraionale .................................................................................... 13
1.13. Puteri cu exponent raional .................................................................... 13
2. ELEMENTE DE LOGIC MATEMATIC
2.1. Operaii logice elementare ....................................................................... 14
2.2. Predicate. Cuantificatori .......................................................................... 15
3. INDUCIA MATEMATIC ......................................................................... 17
4. MULMI
4.1. Egalitatea mulimilor ............................................................................... 18
4.2. Incluziunea mulimilor ............................................................................ 18
4.3. Reuniunea mulimilor .............................................................................. 18
4.4. Intersecia mulimilor .............................................................................. 19
4.5. Diferena mulimilor ................................................................................ 19
4.6. Diferena simetric .................................................................................. 19
4.7. Complementara unei mulimi .................................................................. 20
4.8. Produsul cartezian a dou mulimi .......................................................... 20
4.9. Mulimi finite ........................................................................................... 21
5. FUNCII
5.1. Noiunea de funcie .................................................................................. 22
5.2. Moduri de a defini o funcie .................................................................... 22
5.3. Imaginea i preimaginea unei mulimi printr-o funcie ........................... 22
5.4. Graficul unei funcii ................................................................................ 22
5.5. Restricia unei funcii. Prelungirea unei funcii ....................................... 23
5.6. Funcii numerice ...................................................................................... 23
5.7. Funcii mrginite ..................................................................................... 23
5.8. Funcii pare i funcii impare. Simetrii .................................................... 23
5.9. Funcii periodice ...................................................................................... 24
5.10. Compunerea funciilor ........................................................................... 25
209
5.11. Funcii convexe i funcii concave ........................................................ 25
5.12. Funcii monotone ................................................................................... 26
5.13. Funcii injective, surjective, bijective .................................................... 27
5.14. Funcii inversabile ................................................................................. 28
5.15. Funcia polinomial ............................................................................... 29
5.15.1. Funcia polinomial de gradul zero ...................................... 29
5.15.2. Funcia polinomial de gradul întâi ...................................... 29
5.15.3. Ecuaia de gradul întâi .......................................................... 30
5.15.4. Semnul funciei de gradul întâi ............................................ 30
5.15.5. Funcia polinomial de gradul al doilea ............................... 30
5.15.6. Forma canonic a funciei de gradul al doilea ..................... 32
5.15.7. Ecuaia de gradul al doilea cu coeficieni reali..................... 33
5.15.8. Relaiile lui Viète ................................................................. 33
5.15.9. Studiul naturii i al semnelor rdcinilor ecuaiei
de gradul al doilea ............................................................................ 34
5.15.10. Poziia rdcinilor ecuaiei de gradul al doilea
fa de dou numere reale α i β ................................................... 34
5.15.11. Descompunerea trinomului de gradul al doilea ................. 35
5.15.12. Semnul funciei de gradul al doilea .................................... 35
5.16. Funcia modul ....................................................................................... 35
5.17. Funcia parte întreag. Funcia parte fracionar ................................... 36
5.18. Funcia putere cu exponent natural ........................................................ 37
5.19. Funcia radical ....................................................................................... 37
5.20. Alte funcii ............................................................................................. 39
6. PROGRESII
6.1. iruri de numere reale ............................................................................. 39
6.2. Progresii aritmetice .................................................................................. 40
6.3. Progresii geometrice ................................................................................ 41
7. VECTORI ÎN PLAN
7.1. Segmente orientate. Noiunea de vector ................................................. 42
7.2. Adunarea vectorilor ................................................................................. 43
7.3. Înmulirea cu scalari a vectorilor ............................................................. 44
7.4. Coliniaritatea a doi vectori ...................................................................... 44
7.5. Reper cartezian. Coordonatele unui vector ............................................. 45
7.6. Vectorul de poziie al unui punct în plan.................................................. 46
7.7. Centre de greutate .................................................................................... 47
7.8. Alte teoreme remarcabile în geometria plan .......................................... 47
7.9. Produsul scalar a doi vectori .................................................................... 49
8. ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE
8.1. Msura unghiurilor .................................................................................. 50
8.2. Cercul trigonometric. Funcia de acoperire universal ............................ 50
8.3. Funcii trigonometrice directe. Funcii trigonometrice inverse ............... 51
8.4. Formule trigonometrice ........................................................................... 59
8.4.1. Formule pentru reducerea la primul cadran ........................... 59
210
8.4.2. Relaii între funciile trigonometrice ...................................... 60
8.4.3. Funciile trigonometrice ale sumei i diferenei de unghiuri .... 62
8.4.4. Funciile trigonometrice ale multiplilor unui unghi ............... 62
8.4.5. Funciile trigonometrice ale jumtii unui unghi .................. 62
8.4.6. Exprimarea funciilor trigonometrice ale unui unghi x cu
x
ajutorul tg .................................................................................... 62
2
8.4.7. Transformarea sumelor i diferenelor de funcii
trigonometrice în produse ................................................................ 63
8.4.8. Transformarea produselor de funcii trigonometrice în sume .. 63
8.4.9. Relaii între funciile trigonometrice directe i funciile
trigonometrice inverse ...................................................................... 63
8.4.10. Ecuaii trigonometrice .......................................................... 64
8.5. Aplicaii ale trigonometriei în geometrie ................................................ 66
8.5.1. Teoreme remarcabile .............................................................. 66
8.5.2. Exprimarea funciilor trigonometrice ale jumtii unui unghi
al unui triunghi în funcie de lungimile laturilor .............................. 67
8.5.3. Relaii între unghiurile i laturile unui triunghi oarecare
(Identiti condiionate) .................................................................... 67
8.5.4. Formule pentru aria triunghiului ........................................... 67
8.5.5. Formule pentru calcularea medianei, bisectoarei
i a înlimii unui triunghi ................................................................ 68
8.5.6. Formule pentru raza cercului circumscris, înscris i
razele cercurilor exînscrise în triunghi ............................................. 68
8.5.7. Alte relaii importante ............................................................ 68
9. FUNCIA EXPONENIAL I FUNCIA LOGARITMIC
9.1. Funcia exponenial ............................................................................. 69
9.2. Logaritmi ................................................................................................ 69
9.3. Funcia logaritmic ................................................................................ 71
9.4. Ecuaii exponeniale ................................................................................ 72
9.5. Ecuaii logaritmice .................................................................................. 73
10. MULIMEA NUMERELOR COMPLEXE
10.1. Forma algebric a unui numr complex ................................................ 74
10.2. Imaginea geometric a unui numr complex ........................................ 77
10.3. Forma trigonometric a unui numr complex ....................................... 77
10.4. Aplicaii ale numerelor complexe în geometrie .................................... 78
11. MATEMATICI FINANCIARE
11.1. Procente ................................................................................................. 79
11.2. Dobânda simpl. Dobânda compus ..................................................... 79
11.3. Taxa pe valoarea adugat ..................................................................... 81
11.4. Elemente de statistic ............................................................................ 81
11.4.1. Culegerea, clasificarea i prelucrarea datelor statistice ........ 81
11.4.2. Interpretarea datelor statistice prin parametrii de poziie ..... 82
11.5. Elemente de calculul probabilitilor ..................................................... 84
211
11.5.1. Evenimente aleatoare ........................................................... 84
11.5.2. Operaii cu evenimente ........................................................ 85
11.5.3. Probabilitatea unui eveniment .............................................. 86
11.5.4. Variabile aleatoare ............................................................... 88
12. METODE DE NUMRARE
12.1. Elemente de combinatoric ................................................................... 90
12.2. Binomul lui Newton .............................................................................. 91
12.3. Probleme de numrare ........................................................................... 93
13. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC
13.1. Coordonate în plan ................................................................................ 94
13.2. Ecuaii ale dreptei în plan ...................................................................... 94
13.3. Condiii de paralelism i perpendicularitate a dou drepte în plan ....... 95
13.4. Calcule de distane i arii ....................................................................... 96
13.5. Cercul .................................................................................................... 96
13.6. Elipsa ..................................................................................................... 97
13.7. Hiperbola ............................................................................................... 98
13.8. Parabola ................................................................................................. 99
14. ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL I SISTEME DE ECUAII
LINIARE
14.1. Permutri ............................................................................................. 100
14.2. Matrice ................................................................................................ 102
14.3. Determinani ........................................................................................ 107
14.4. Rangul unei matrice ............................................................................ 109
14.5. Matrice inversabile. Ecuaii matriceale .............................................. 110
14.6. Sisteme de ecuaii liniare ..................................................................... 111
15. LIMITE DE FUNCII
15.1. Mulimea numerelor reale. Mrginire, intervale,
dreapta real încheiat, vecinti ................................................................. 115
15.1.1. Mulimi mrginite .............................................................. 115
15.1.2. Dreapta real încheiat ....................................................... 116
15.1.3. Intervale de numere reale ................................................... 116
15.1.4. Vecintile unui numr real .............................................. 116
15.2. iruri de numere reale ......................................................................... 117
15.2.1. iruri monotone ............................................................ 117
15.2.2. iruri mrginite .................................................................. 118
15.2.3. iruri recurente ................................................................... 118
15.2.4. Limite de iruri ................................................................... 119
15.2.5. Subiruri .......................................................................... 120
15.2.6. Criterii de convergen .................................................... 121
15.2.7. Operaii cu iruri care au limit ........................................ 122
15.2.8. Numrul e .................................................................... 123
15.2.9. Limite remarcabile ............................................................ 124
15.3. Limite de funcii .................................................................................. 125
15.3.1. Limita unei funcii într-un punct ...................................... 125
212
15.3.2. Limite laterale ............................................................... 126
15.3.3. Criterii de existen a limitei unei funcii într-un punct ..... 127
15.3.4. Operaii cu limite de funcii ............................................... 127
15.3.5. Limitele funciilor elementare ........................................... 129
15.3.6. Limite remarcabile ............................................................. 133
16. FUNCII CONTINUE
16.1. Funcii continue într-un punct. Funcii continue pe o mulime ........... 134
16.2. Continuitate lateral ............................................................................ 135
16.3. Prelungirea prin continuitate a unei funcii într-un punct ................... 135
16.4. Puncte de discontinuitate .................................................................... 135
16.5. Operaii cu funcii continue ................................................................. 136
16.6. Proprieti ale funciilor continue. Proprietatea lui Darboux .............. 136
17. FUNCII DERIVABILE
17.1. Funcii derivabile într-un punct. Funcii derivabile pe o mulime ....... 139
17.2. Derivate laterale ................................................................................... 140
17.3. Puncte de întoarcere. Puncte unghiulare ............................................. 141
17.4. Operaii cu funcii derivabile ............................................................... 142
17.5. Derivate de ordin superior ................................................................... 144
17.6. Proprieti ale funciilor derivabile ...................................................... 146
17.6.1. Teorema lui Fermat ................................................................... 146
17.6.2. Teorema lui Rolle. irul lui Rolle ............................................. 147
17.6.3. Teorema lui Lagrange ............................................................... 148
17.7. Regulile lui l`Hospital ......................................................................... 149
17.8. Reprezentarea grafic a funciilor ....................................................... 150
17.8.1. Rolul derivatei întâi în studiul funciilor ................................... 150
17.8.2. Rolul derivatei a doua în studiul funciilor ................................ 150
17.8.3. Asimptote .................................................................................. 151
17.8.4. Reprezentarea grafic a funciilor ............................................. 153
18. STRUCTURI ALGEBRICE
18.1. Legi de compoziie .............................................................................. 155
18.1.1. Legi de compoziie pe o mulime .............................................. 155
18.1.2. Parte stabil. Lege de compoziie indus .................................. 155
18.1.3. Proprieti ale legilor de compoziie ......................................... 156
18.1.4. Congruene modulo n ................................................................ 159
18.1.5. Adunarea i înmulirea claselor de resturi modulo n ................. 161
18.2. Grupuri ................................................................................................ 161
18.2.1. Monoid. Grup ............................................................................ 161
18.2.2. Grupuri remarcabile .................................................................. 162
18.2.3. Reguli de calcul într-un grup ..................................................... 165
18.2.4. Morfisme de grupuri .................................................................. 166
18.2.5. Subgrupuri ................................................................................. 167
18.3. Inele i corpuri ..................................................................................... 169
18.3.1. Inele ........................................................................................... 169
18.3.2. Inele remarcabile ....................................................................... 170
213
18.3.3. Reguli de calcul într-un inel ...................................................... 171
18.3.4. Inel integru ................................................................................ 171
18.3.5. Corpuri ...................................................................................... 172
18.3.6. Corpuri remarcabile ................................................................... 172
18.3.7. Morfisme de inele i corpuri ..................................................... 172
19. POLINOAME CU COEFICIENI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
19.1. Forma algebric a unui polinom .......................................................... 174
19.2. Funcia polinomial ............................................................................. 176
19.3. Împrirea polinoamelor ...................................................................... 176
19.4. Divizibilitatea polinoamelor ................................................................ 177
19.5. Rdcini ale polinoamelor .................................................................. 178
19.6. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili ........................... 180
19.7. Rezolvarea unor ecuaii algebrice de grad superior
cu coeficieni în ^ ........................................................................................ 181
20. PRIMITIVE
20.1. Primitivele unei funcii ........................................................................ 183
20.2. Integrala nedefinit a unei funcii ........................................................ 184
20.3. Tabel de integrale nedefinite ............................................................... 186
20.4. Metode de calcul a integralei nedefinite .............................................. 188
20.4.1. Integrarea prin pri ................................................................... 188
20.4.2. Schimbarea de variabil ............................................................ 188
20.4.3. Integrale prin formule de recuren ........................................... 190
21. INTEGRALA DEFINIT
21.1. Diviziuni .............................................................................................. 190
21.2. Funcii integrabile ................................................................................ 191
21.3. Proprieti ale funciilor integrabile ..................................................... 194
21.4. Metode de calcul a integralei definite ................................................. 197
21.4.1. Integrarea prin pri ................................................................... 197
21.4.2. Schimbarea de variabil ............................................................ 197
21.4.3. Integrarea funciilor raionale .................................................... 198
21.4.4. Integrarea funciilor trigonometrice .......................................... 199
21.4.5. Integrarea unor funcii iraionale .............................................. 200
21.4.6. Integrarea funciilor exponeniale ............................................ 201
22. APLICAII ALE INTEGRALEI DEFINITE
22.1. Aria unei suprafee plane ..................................................................... 201
22.2. Volumul corpurilor de rotaie .............................................................. 203
22.3. Lungimea graficului unei funcii derivabile cu derivata continu ....... 204
22.4. Aria suprafeelor de rotaie .................................................................. 205
22.5. Centrul de greutate al unei plci plane omogene ................................. 205
22.6. Calculul unor limite de iruri folosind integrala definit .................... 206
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................ 207
214

Matematica Punct Zip

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematica Punct Zip

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marinela Cristina Cimpoeu Daniela Busuioc

Florentina Pavl Stela Boghian

Editura Little Lamb

Matematica are extraordinara însuire de a forma i antrena

Conf. Dr. Aurelian Claudiu Volf

1.1. Mulimi de numere

4. ( a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2ac + 2bc ;

∀a1 , a2 ,..., an , b1 , b2 ,..., bn ∈ \, ∀n ∈ `∗ (inegalitatea Cauchy-Buniakowski-

8. Dac n < m, atunci a n < a m pentru a > 1 ;

2. ELEMENTE DE LOGIC MATEMATIC

Definiie: Se numete propoziie (în sensul logicii matematice) un enun

Definiie: Inducia este o metod de raionament care conduce de la

Definiia lui Cantor: O mulime este o colecie de obiecte (numite

(principiul includerii i excluderii);

5.1. Noiunea de funcie

2. Punctul de extrem al graficului este V §¨ − b , − Δ ·¸ ;

6. Dac Δ = 0 graficul funciei este tangent axei Ox i trece prin punctele,

S <0 x1 , x2 ∈ \ , x1 < 0, x2 > 0 i x1 > x2 .

P>0 S >0 x1 , x2 ∈ \ , x1 = x2 > 0 .

5.15.10. Poziia rdcinilor ecuaiei de gradul al doilea fa de dou

5.15.11. Descompunerea trinomului de gradul al doilea

5.17. Funcia parte întreag. Funcia parte

6. PROGRESII ARITMETICE. PROGRESII GEOMETRICE

6.1. iruri de numere reale

7.1. Segmente orientate. Noiunea de vector

Teorem: Dac t este un numr real i f : \ → C ( 0,1) este funcia de

Definiie: Se numete funcia cosinus funcia cos :  →  , cos t = xM ,

Graficul funciei cos:

Definiie: Se numete funcia tangent funcia

Definiie: Se numete funcia cotangent funcia ctg :  \ {kπ | k ∈ '} →  ,

3. Funcia ctg este funcie strict descresctoare pe orice interval din

8.4.2. Relaii între funciile trigonometrice

2. cos ( f ( x ) ) = cos ( g ( x ) ) ⇔ f ( x ) = ± g ( x ) + 2kπ , k ∈ ] ;

9.1. Funcia exponenial

• Funcia exponenial f : \ → ( 0, +∞ ) , f ( x ) = a x , a ∈ (0,1)

9.4. Ecuaii exponeniale

Folosind proprietatea de injectivitate a funciei exponeniale ecuaia

• Dac b ≤ 0 ecuaia nu are soluii;

Se logaritmeaz ambii membri ai ecuaiei într-o baz convenabil i apoi se

• Dac c ≤ 0 ecuaia nu are soluii;

soluiile y1 , y2 . Ecuaiile a ( ) = yi , i = 1, n au soluii dac yi > 0 .

y1 , y2 . Ecuaiile a ( ) = yi , i = 1, n au soluii dac yi > 0 .

9.5. Ecuaii logaritmice

10. MULIMEA NUMERELOR COMPLEXE

10.1. Forma algebric a unui numr complex

numete formula lui Moivre;

12. METODE DE NUMRARE

12.1. Elemente de combinatoric

5. Termenul general al dezvoltrii (a + b) n este Tk +1 = Cnk a n − k b k i al

Teorem: Dac A este o mulime finit nevid cu card A = n atunci

13. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC

13.1. Coordonate în plan

cercului, iar r ∈ ( 0, +∞ ) este raza cercului ;

• Punctele A, A' , B, B ' se numesc vârfuri;

4. Dac m = 1  A = (a11 , a21 ,…, a1n ). În acest caz A se numete matrice

dac aij = bij , ∀ ( i, j ) ∈{1, 2,3,..., m} × {1, 2,3,..., n}.

cij = aij + bij , ∀1 ≤ i ≤ m, ∀1 ≤ j ≤ n .

Matricea B = ( bij )1≤i ≤ m cu bij = α aij , ∀i = 1, m, ∀j = 1, n , se numete

produsul dintre scalarul α i matricea A .

numete transpusa matricei A .

diagonala principal a matricei A se numete urma matricei A .

Teorem: Oricare ar fi A, B ∈ Mn ( ^ ) au loc relaiile:

Teorem: ∀A ∈ M n ( ^ ) , ∀k , p ∈ `∗ au loc relaiile:

determinantul matricei A sau determinant de ordin n .

2. ELEMENTE DE LOGIC MATEMATIC

6.1. iruri de numere reale

Definiie: Se numete funcia cosinus funcia cos : → , cos t = xM ,

Definiie: Se numete funcia cotangent funcia ctg : \ {kπ | k ∈ '} → ,

10. MULIMEA NUMERELOR COMPLEXE

12. METODE DE NUMRARE

13. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITIC

4. Dac m = 1 A = (a11 , a21 ,…, a1n ). În acest caz A se numete matrice

15. LIMITE DE FUNCII

16. FUNCII CONTINUE

17. FUNCII DERIVABILE

Notaie: GL ( ) = { A ∈ M ( ) det A ≠ 0} (mulimea unitilor monoidului

Teorem: Perechea ( GL ( ) , ⋅) este grup necomutativ, numit grupul liniar

general de grad n peste .