Sunteți pe pagina 1din 193

Prefat

a
Cartea de fata a fost elaborata n cadrul proiectului Formarea cadrelor
didactice universitare si a studentilor n domeniul utilizarii unor instrumente
moderne de predare-nvatare-evaluare pentru disciplinele matematice, n
vederea crearii de competente performante si practice pentru piata muncii,
POSDRU/56/1.2/S/32768. Finantat din Fondul Social European si implementat de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
n colaborare cu The Red Point, Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti, Universitatea
Politehnica din Bucuresti, Universitatea din Pitesti, Universitatea Tehnica
Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Dunarea de Jos din Galati, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca,
Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia, proiectul contribuie n
mod direct la realizarea obiectivului general al Programului Operational Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane - POSDRU si se nscrie n domeniul
major de interventie 1.2 Calitate n nvat
amantul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor
matematice la cerintele pietei muncii si crearea de mecanisme si instrumente
de extindere a oportunitatilor de nvatare. Evaluarea nevoilor educationale
obiective ale cadrelor didactice si studentilor legate de utilizarea matematicii
n nvatamantul superior, masterate si doctorate precum si analizarea ecacitatii si relevantei curriculelor actuale la nivel de performanta si ecienta,
n vederea dezvoltarii de cunostinte si competente pentru studentii care
nvata discipline matematice n universitati, reprezinta obiective specice
de interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea si armonizarea curriculelor
universitare ale disciplinelor matematice, conform exigentelor de pe piata
muncii, elaborarea si implementarea unui program de formare a cadrelor
didactice si a studentilor interesati din universitatile partenere, bazat pe
dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei baze de resurse inovative, moderne si functionale pentru predarea-nvatarea-evaluarea n disciplinele matematice pentru nvatamantul universitar sunt obiectivele specice care au ca raspuns materialul de fat
a. Formarea de competente cheie
de matematica si informatica presupune crearea de abilitati de care ecare
individ are nevoie pentru dezvoltarea personala, incluziune sociala si insertie
pe piata muncii. Se poate constata nsa ca programele disciplinelor de
3

4
matematica nu au ntotdeauna n vedere identicarea si sprijinirea elevilor
si studentilor potential talentati la matematica. Totusi, studiul matematicii
a evoluat n exigente pan
a a ajunge sa accepte provocarea de a folosi noile
tehnologii n procesul de predare-nv
atare-evaluare pentru a face matematica

mai atractiva. In acest context, analiza exibilitatii curriculei, nsotita de


analiza metodelor si instrumentelor folosite pentru identicarea si motivarea
studentilor talentati la matematica ar putea raspunde deopotriva cerintelor
de masa, cat si celor de elita.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea
unor schimb
ari n abordarea fenomenului matematic pe mai multe planuri:
informarea unui num
ar cat mai mare de membri ai societatii n legatura cu
rolul si locul matematicii n educatia de baza n instructie si n descoperirile
stiintice menite sa mbun
at
ateasc
a calitatea vietii, inclusiv popularizarea
unor mari descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai
avansat
a a jucat un rol hotar
ator. De asemenea, se urmareste evidentierea
a noi motivatii solide pentru nv
atarea si studiul matematicii atat la nivelele
de baza, cat si la nivel de performant
a; stimularea creativitatii si formarea la
viitorii cercetatori matematicieni a unei atitudini deschise fata de nsusirea
aspectelor specice din alte stiinte, n scopul participarii cu succes n echipe
mixte de cercetare sau a abordarii unei cercetari interdisciplinare si multidisciplinare; identicarea unor forme de pregatire adecvata de matematica
pentru viitorii studenti ai disciplinelor matematice, n scopul utilizarii la
nivel de performant
a a aparatului matematic n construirea unei cariere
profesionale.

5
*

Cuprins
Prefat
a

1 Multimi si relatii

2 Spatiul Rn

12

3 Elemente de topologie a spatiului Rn

14

4 Functii continue

16

5 Derivate partiale, diferential


a

19

6 Extremele functiilor, formule Taylor

25

7 Serii numerice

31

8 Integrale improprii

36

9 S
iruri si serii de functii. Serii de puteri

40

10 Serii Fourier

44

11 Functii definite prin integrale

50

12 Integrala curbilinie

52

13 Integrala dubl
a si integrala tripl
a

56

14 Integrala de suprafat
a

60

15 Formule integrale

63

16 Functii olomorfe si teorema reziduurilor

67

17 Spatii metrice. Principiul contractiei

72

CUPRINS
18 Exercitii rezolvate
18.1 Multimi si relatii . . . . . . . . . . . . .
18.2 Spatiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . .
18.3 Elemente de topologie a spatiului Rn . .
18.4 Functii continue . . . . . . . . . . . . . .
18.5 Derivate partiale, diferential
a . . . . . .
18.6 Extremele functiilor, formule Taylor . .
18.7 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . .
18.8 Integrale improprii . . . . . . . . . . . .
18.9 Siruri si serii de functii. Serii de puteri .
18.10Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . .
18.11Functii denite prin integrale . . . . . .
18.12Integrala curbilinie . . . . . . . . . . . .
18.13Integrala dubla si integrala tripla . . .
18.14Integrala de suprafat
a . . . . . . . . . .
18.15Formule integrale . . . . . . . . . . . . .
18.16Functii olomorfe si teorema reziduurilor
18.17Spatii metrice. Principiul contractiei . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

76
76
79
81
84
88
99
119
125
129
134
149
156
162
167
170
184
189

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194

CUPRINS
*

Capitolul 1

Multimi si relatii
Presupunem cunoscute notiunile de multime si operatiile elementare cu
multimi ca si notiunile fundamentale de functie si de compunere a functiilor.
Relatie binar
a . O relatie (binara) pe o multime E este o submultime
a produsului cartezian E E.
Relatie de ordine. O relatie R pe E este o relatie de ordine daca :
i) (x, y) R pentru orice x R (reexivitate).
ii) (x, y) R si (y, x) R implica x = y (antisimetric).
iii) (x, y) R, (y, z) R implic
a (x, z) R (tranzitivitate).
Se foloseste, n general, notatia xRy n loc de (x, y) R.
Exemple.
i) Relatia de incluziune ntre submultimile unei multimi.
ii) Relatia de pe multimea numerelor reale R.
In cele ce urmeaza ne vom limita la aceasta , din urma , relatie de ordine.
Majorant, minorant, margine superioar
a , margine inferioar
a.
Daca A R este o submultime nevida , un numar a R este un majorant
al multimii A daca x a pentru orice x A (similar se obtine notiunea
de minorant). Cel mai mic maorant (daca exista !) al multimii A se
numeste marginea superioar
a a multimii A si se noteaza sup A (analog,
cel mai mare minorant al multimii A este marginea inferioara a multimii A
notata inf A). O multime care are majoranti (minoranti) se zice m
arginit
a
superior (m
arginit
a inferior). O multime marginita superior si inferior
se zice m
arginit
a.
Exemple.
i) Multimea numerelor naturale N nu este marginita superior, dar este
marginita inferior.
ii) Intervalul A = [0, 1) este o multime marginita si sup A = 1, inf A = 0.
Este important
a caracterizarea: s = sup A daca si numai daca x s
pentru orice x A si pentru orice > 0 exsta a A, s < a s.
9

10

CAPITOLUL 1. MULT
IMI SI RELAT
II

O proprietate fundamental
a a multimii numerelor reale este:
Axioma marginii superioare.
In R orice multime nevid
a, m
arginit
a superior are margine superioar
a . (termenul axioma trebuie luat n sensul unei posibile constructii
axiomatice a multimii numerelor reale, dar practic vom interpreta cele spuse
ca un rezultat pe care l aceptam far
a demonstratie).
Exercitiu. Sa se arate (folosind axioma de mai sus) ca orice multime
nevid
a , marginit
a inferior are margine inferioara .
Lema intervalelor nchise incluse. Fie [a1 , b1 ] [a2 , b2 ]
...
[an , bn ] . . . un sir de intervale nchise incluse. Atunci intersectia [an , bn ]
este nevida .
In plus, daca lim (bn an ) = 0, atunci intersectia este redusa la un
n
singur numar real.
Demonstratie. Daca a este marginea superioara a extremitatilor stangi , iar
b marginea
inferioara a extremitatilor drepte ale intervalelor, atunci a b
si [a, b] [an , bn ] etc.
Num
arabilitate. O multime E (nu neaparat de numere) se zice
num
arabil
a daca exista (cel putin) o bijectie ntre multimea numerelor
naturale si multimea E. Cu alte cuvinte, E este numarabila daca elementele
sale se pot aranja ntr-un sir.
Exemple.
i) Orice submultime innita a multimii numerelor naturale este
num
arabil
a (se stie ca orice multime nevida de numere naturale are cel
mai mic element; astfel daca A N este innita , aranjam elementele din A
ntr-un sir luand
{ }cel mai mic element a din A, apoi cel mai mic element din
multimea A \ a etc.
ii) Multimea Z a ntregilor este numarabila .
iii) Multimea Q a numerelor rationale este numarabila .
iv) Fie A o multime nita nevida . Un sir nit de elemente din A se
numeste cuv
ant peste A. Multimea cuvintelor peste A este numarabila .
Teorema 1.1. Dac
a P(X) este multimea p
artilor unei multimi X, atunci
nu exist
a nicio aplicatie surjectiv
a de la X la P(X).
Demonstrat
ie. Prin absurd
{
} e f : X P(X) surjectiva si
E = x; x X, x
/ f (x) . Exista a astfel ncat f (a) = E. Atunci daca a
f (a) rezulta a
/ f (a); daca a
/ f (a) rezulta a f (a). Aceasta contradictie
arat
a ca nu poate exista o astfel de surjectie.
Exemplu. O multime de cuvinte peste o multime A se numeste limbaj
(peste A). Din teorema de mai sus deducem ca multimea limbajelor nu este
num
arabil
a.
Teorema 1.2. Multimea R a numerelor reale nu este num
arabil
a .

11
Demonstratie. Este sucient sa arat
am ca multimea [0, 1] nu este numarabila
Dac
a ar , putem aranja numerele din interval ntr-un sir (xn )nN . Impartim
intervalul n trei parti egale. Fie [a1 , b1 ] una dintre parti astfel ncat
x1
/ [a1 , b1 ]; mp
artim [a1 , b1 ] n trei parti egale si e [a2 , b2 ] astfel ncat
x2
/ [a2 , b2 ] etc. Prin inductie se obtine un sir de intervale nchise incluse a
c
aror intersectie este redusa la un singur numar (lema intervalelor nchise incluse) din [0, 1]. Din constructia facut
a rezulta ca acest numar nu se gaseste
n sirul (xn )n , deci contradictie.

Capitolul 2

Spatiul Rn
{
}
Prin denitie, Rn = x = (x1 , x2 , ..., xn ); xi R, i = 1, 2, ..., n . Pentru o mai buna ntelegere precizam ca : daca x = (x1 , x2 , ..., xn ), y =
(y1 , y2 , ..., yn ), atunci x = y daca si numai daca x1 = y1 , x2 = y2 ,..., xn = yn
(n multimea numerelor reale R).
In particular: R1 = R (dreapta reala ), R2 este planul (euclidian), iar R3
spatiul.
Avand n vedere structura algebrica denita de operatiile mai jos introduse
vom numi multimea Rn spatiul euclidian n-dimensional si elementele
sale puncte sau vectori. In acest context, numerele reale x1 ,x2 ,...,xn sunt
componentele lui x. Sa mai precizam ca , n cazul planului (R2 ), vom nota
x, y componentele (deci vom scrie, de exemplu, a= (x,y) ), iar n cazul R3
vom nota componentele cu x ,y ,z etc. Aceste notatii sunt traditionale si au
avantajul simplicarii notatiilor indiciale.
Adunare. Daca x, y Rn , x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ),
denim x + yRn prin x + y=(x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ).
Inmultire cu scalari. Daca x Rn , x = (x1 , x2 , ..., xn ) si R
denim x Rn prin x = (x1 , x2 , ..., xn ).
Se poate arata, cu usurinta , ca Rn mpreuna cu aceste doua operatii
formeaza un spatiu vectorial (peste R) de dimensiune n. In particular,
x y = (x1 y1 , x2 y2 , ..., xn yn ). Vom nota (ambiguu) 0 vectorul
(0, 0, ..., 0) si-l vom numi origine. Vectorii e1 = (1, 0, ..., 0),..., en = (0, 0, ..., 1)
a . Componentele unui vector
formeaza o baza n Rn numita baza canonic
coincid cu coordonatele acestuia n baza canonica .
Produs scalar. Daca x,yRn denim x y = x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn .
Norm
a . Daca x Rn denim x = (x21 + x22 + ... + x2n )1/2 (se observa
ca pentru n=1 se regaseste modulul unui numar real).
Inegalitatea lui Cauchy. |x y| x y pentru orice x,yRn .
Propriet
atile normei. Pentru orice x,yRn si R:
1. x =0 ; x=0 daca si numai daca x=0.
12

13
2. x + yx+ y .
3. x = || x .
In timp ce i) si iii) se obtin cu usurinta , demonstratia lui ii) foloseste
inegalitatea lui Cauchy.
Distanta (euclidian
a ). Daca x,yRn se deneste d(x,y) = x y.
In plan, distanta dintre doua puncte reprezinta lungimea segmentului de
dreapt
a care uneste cele doua puncte (distanta din geometria analitica ).
Analog n spatiu. Se observa ca norma unui vector este distanta acestuia la
origine. Din proprietatile normei rezulta , fara dicultate, proprietatile de
baz
a ale distantei:
Propriet
atile distantei. Pentru orice x,y,z Rn :
1. d(x, y)0 ; d(x, y) =0 daca si numai daca x=y .
2. d(x, y) = d(y, x) .
3. d(x, z) d(x, y) + d(y, z) .
Ultima proprietate poarta numele de inegalitatea triunghiului preluand
astfel numele unei binecunoscute inegalitati din geometria plana .
Impreuna cu distanta introdusa , Rn este un spatiu metric. In general,
un spatiu metric este o multime pe care s-a introdus o functie (de perechile
de elemente din multime) care satisface conditiile i), ii). iii) de mai sus
(veric
a proprietatile distantei).

Capitolul 3

Elemente de topologie a
spatiului Rn
n
Bil
a deschis
a . Dac
a de centru a si de
{ a aR n si r>0, bila}deschis
raz
a r este B(a, r) = x; x R , d(x, a) < r .
In R bilele deschise sunt intervale deschise, n R2 discuri fara circumferinta
care le margineste, iar n R3 bile fara sfera care le margineste. Astfel, de
exemplu, n R2 , (x,y) B(0, 1) daca si numai daca x2 +y2 <1; n R3 (x,y,z )
B(0, 1) daca si numai daca x2 +y2 +z2 <1.
Bil
a nchis
a . Daca aRn si r>0, bila nchis
a de centru a si de
raz
a r este B(a,r )={x ; x Rn , d(x,a)r }.
Astfel, n R2 , (x,y)B(0,1) daca si numai daca x2 +y2 1 etc.
Vecin
atate. O multime V Rn este o vecin
atate a punctului aRn
daca exista B(a,r ) V (o vecinatate a lui a este o multime care contine o
bila deschis
a centrata n a).
Este evident ca orice vecinatate a unui punct contine punctul respectiv si ca
orice bila (deschisa sau nchisa ) centrat
a n a este o vecinatate a lui a. De
asemenea se observa , fara dicultate, ca intersectia a doua vecinatati ale
unui punct este o vecinatate a acelui punct. Ideea de vecinatate se leaga de
studiul proprietatilor locale ale functiilor.
a (n Rn ) daca
Multime deschis
a . O submultime ARn este deschis
pentru orice aA exista B(a,r ) A.
Multimea vida si ntreg spatiul Rn sunt deschise. Un exercitiu simplu
arata ca orice bila deschisa este o multime deschisa .
Multime nchis
a . O submultime A Rn este nchis
a (n Rn ) daca
n
multtimea R \ A (complementara multimii A) este o multime deschisa .
Evident, si Rn sunt nchise. Se arata ca bilele nchise sunt multimi
nchise.
S
ir convergent. Sirul (xj )j n Rn are limita x Rn (se scrie xj x)
daca : > 0 J astfel ncat daca j J sa rezulte d(xj , x) < .
Un sir care are limita se zice convergent.

14

15
Se observa ca din xj x si xj y rezulta x=y (unicitatea limitei).
Forma geometrica a denitiei limitei (cum rezulta cu usurinta ) este:
pentru orice bila deschis
a centrat
a n x exista un rang astfel ncat termenii
de rang mai mare ai sirului apartin bilei. Se remarca folosirea exclusiva a
distantei pentru denitia limitei; deci aceasta denitie poate data n orice
spatiu metric. Evident, n cazul R denitia de mai sus coincide cu cea data ,
n liceu, pentru siruri de numere reale. Convergenta sirurilor n Rn se reduce
la convergenta (simultan
a a mai multor) sirurilor n R. Vom descrie acest
fenomen doar n cazul particular R2 pentru a evita complicarea scrierii din
cauza indicilor. Rezultatul este valabil n cazul general.
Propozitia 3.1. (xk , yk ) (x, y) n R2 dac
a si numai dac
a xk x si
yk y n R.
1

Demonstratia se bazeaza pe inegalitatile |x|, |y| (x2 + y 2 ) 2 |x| + |y|


pentru orice numere reale x,y.
Este usor de generalizat inegalitatile de mai sus la cazul general Rn .
In fond, putem arma ca atat convergenta cat si limita sunt pe componente.
Punct aderent unei multimi. Un punct aRn este aderent multimii
ARn daca exista un sir de puncte din A cu limita a.
Desigur, orice punct din A este aderent multimii A (se poate lua un sir
constant etc.). Este simplu de vazut ca 0 este aderent intervalului deschis
(0, 1) dar nu apartine acestui interval.
Legatura dintre puncte aderente si multimi nchise este data de :
Teorema 3.1. O submultime ARn este nchis
a dac
a si numai dac
a pentru
orice punct a aderent multimii A avem aA.
Frontier
a . Daca ARn , se deneste frontiera FrA a multimii A ca
ind multimea punctelor aderente atat multimii A cat si multimii Rn \ A.
FrA este o multime nchis
a.
Vom reveni cu notiuni importante de topologie n capitolul urmator.

Capitolul 4

Functii continue
In studiul calculului diferential al functiilor de mai multe variabile vom
considera functii f : Rn Rm sau, mai general, functii f : A Rm ,
unde A este o submultime n Rn . Ca un prim exemplu de astfel de functii,
util n cele ce urmeaza , vom considera proiectiile canonice ale spatiului
Rn .
Proiectii canonice. Pentru i=1,2,..n vom nota pi functia, denita pe
Rn si cu valori n R, pi (x1 ,x2 ,...,xn )=xi si o vom numi proiectia canonic
a
de ordin i . Este clar ca proiectiile canonice sunt functii liniare.
Componentele unei functii. Fie f : A Rm (ARn ). Pentru
ecare j=1,2...m denim fj : A Rn prin fj = pj f , unde pj este proiectia
canonica de ordin j n Rm , iar reprezinta compunerea functiilor.
Functiile fj sunt componentele functiei f ; se scrie f=(f1 ,f2 ,...fm ).
Pentru a lamuri mai bine cele spuse sa notam cu x=(x1 ,x2 ,...,xn ) variabila
n Rn si cu y=( y1 ,y2 ,...,ym ) variabila n Rm . Daca , pentru x A notam
y=f(x), atunci se vede ca avem y1 =f1 (x1 ,x2 ,...,xn ), ..., ym =fm (x1 ,x2 ,...,xn ).
In particular rezulta ca doua functii f,g : A Rm sunt egale daca si
numai daca f1 =g1 , ..., fm =gm . Multe proprietati ale functiilor se reduc la
proprietati analoage ale componentelor.
Astfel, de exemplu, o functie f : Rn Rm este liniara daca si numai
daca are (toate) componentele liniare.
Functie continu
a . Fie f : A Rm (A Rn ) si aA. Spunem ca
functia f este continu
a n (punctul) a daca : > 0 > 0 astfel ncat
daca x A, d(x, a) < sa rezulte d(f (x), f (a)) < . (s-a notat, pentru
simplitate, cu d atat distanta n Rn cat si cea n Rm ).
Daca f este continua n orice punct din A atunci se zice continu
a pe
A.
Se poate reformula conditia din denitia continuitatii ntr-o forma geometrica astfel: pentru orice bila deschisa B(f (a), ) exista o bila deschisa
B(a, ) astfel ncat daca x A B(a, ) atunci f (x) B(f (a), ).
16

17
Remarc
am ca denitia continuit
atii poate data , fara modicari formale,
pentru functii denite pe un spatiu metric cu valori ntr-un spatiu metric.
Propozitia 4.1. Compunerea a dou
a functii continue este o functie continu
a.
O caracterizare utila a continui
atii este cea cu siruri :
a n punctul aA
Teorema 4.1. Functia f : A Rn (A Rn ) este continu
dac
a si numai dac
a pentru orice sir (xk )k n A , xk a avem (f (xk ))k
f (a).
Folosind teorema si caracterizarea convergentei sirurilor obtinem:
Corolarul 4.1. Dac
a f : A Rm (A Rn ), f=(f1 ,f2 ,...fm ), atunci f este
continu
a n aA dac
a si numai dac
a functiile f1 ,f2 ,...fm sunt continue n a.
Exemple.
i) Orice functie constant
a este continua .
2
ii) Fie s : R R functia suma s(x,y)=x+y ; s este continua . In
adev
ar totul revine, folosind teorema de mai sus, la binecunoscuta armatie
limita sumei este suma limitelor din teoria sirurilor de numere reale.
iii) Analog pentru functia produs.
iv) Daca f,g : A R sunt continue, atunci functiile f + g si f g sunt
continue.
v) Orice functie liniara f : Rn Rm este continua .
vi) Fie functia f : R2 R denit
a prin f(x,y)= x2xy
daca (x,y)=(0, 0) si
+y 2
f(0, 0)=0. Sa arat
am ca f nu este continua n (0, 0). In adevar, e sirul
(1/n,2/n)n n R2 . Evident, acest sir are limita (0,0). Dar (f(1/n,2/n))n =2/5
pentru orice n si deci nu tinde la 0. Pe de alta parte, este usor de vazut ca
f este continu
a n orice alt punct.
Multime compact
a . O (sub)multime KRn se zice compact
a orice sir
n K are (cel putin) un subsir convergent cu limita n K.
Teorema 4.2. Fie f : K Rm o functie continu
a si K Rn o multime
compact
a . Atunci f(K)={ f(x) ; xK } este compact
a.
Demonstratia este o simpla aplicatie a denitiilor, dar rezultatul este important, atat prin faptul ca proprietatile care se pastreaza prin continuitate
sunt topologic interesante, cat si prin aplicatiile la problemele de extrem
(optimizare). Pentru a preciza acest ultim aspect este utila o caracterizare
a compacitatii n termeni de marginire a multimilor.
Multime m
arginit
a . O submultime A Rn este marginita daca exista
M>0 astfel nc
at xM pentru orice x A.
Teorema 4.3. O multime este compact
a dac
a si numai dac
a este nchis
a
si m
arginit
a.

18

CAPITOLUL 4. FUNCT
II CONTINUE

Pentru cazul dreptei reale R teorema de mai sus este o varianta a rezultatului cunoscut drept lema lui Cesaro.
Exemple.
i) Rn nu este compaca .
ii) Orice bila nchis
a este compacta .
Teorema 4.4. (Weierstrass). Fie f : K R o functie continu
a si
K Rn o multime (nevid
a ) compact
a . Atunci f este m
arginit
a si isi atinge
marginile.
Precizam ca f marginit
a nseamn
a ca f (K) este marginita n R iar ca
f isi atinge marginile nseamn
a ca f are o cea mai mare si o cea mai mica
valoare pe K.
Uniform continuitate. O functie f : A Rm (A Rn ) este
uniform continu
a dac
a : > 0 > 0 astfel ncat daca x, y A,
d(x, y) < , avem d(f (x), f (y)) < .
Semnicatia denitiei este ca pentru un > 0 acelasi este bun
pentru toate punctele din A. In mod evident o functie uniform continua
este continu
a . Reciproca nu este, n general, adevarata .
Exemplu. Functia f : R R f(x)=x2 nu este uniform continua .
Teorema 4.5. Dac
a f : K Rm este o functie continu
a si K Rn o
multime compact
a , atunci f este uniform continu
a.

Capitolul 5

Derivate partiale, diferential


a
In acest capitol vom prezenta elemente de calcul diferential pentru functii
de mai multe variabile. Avem n vedere functii denite pe multimi deschise
(nevide) ale spatiului Rn .
Directie. Se numeste directie (n Rn ) orice vector sRn astfel ncat
s=1.
Exemplu. In R exista doar doua directii 1 si 1, n R2 multimea
directiilor este cercul cu centrul n origine si de raza 1 iar n R3 sfera cu
centrul n origine si de raza 1. Vectorii e1 ,e2 ,...,en ai bazei canonice n Rn
sunt directii.
Derivata unei functii dup
a o directie. Fie f : A R, A Rn , A
n
deschisa , aA si sR o directie. Spunem ca f este derivabil
a n punctul
a dup
a directia s daca exista si este nita (i.e numar real) limita:
lim

t0

df
f (a + ts) f (a)
= (a)
t
ds

df
(egalitatea ind o notatie) ; ds
(a) este derivata functiei f dup
a directia
s.

df
(a) este derivata (0) a functiei (t)=f(a+ts) denita
Se observa ca ds
ntr-o vecinatate a lui 0R. De aici rezulta ca derivata dupa o directie are
proprietatile bine cunoscute ale derivatei functiilor de o variabila (regulile de
derivare a sumei, produsului etc.). De o deosebita importanta sunt derivatele
dupa directiile bazei canonice.
df
Derivate partiale. de
(a) se numeste derivata partial
a a functiei
i

f n raport cu variabila xi n punctul a;


f
xi (a).

df
dei (a)

se noteaza traditional

f
(a) , i =1,2...,n.
Functia f are derivate partiale n punctul a daca exista x
i
Daca f are derivate partiale n orice punct din A atunci spunem ca f are
f
: A R, n
derivate partiale pe A. In acest caz sunt denite functiile x
i
mod evident.

19

20

CAPITOLUL 5. DERIVATE PART


IALE, DIFERENT
IALA

Derivatele partiale denite sunt, mai precis, derivate partiale de ordinul


nt
ai dar cum, n aceasta sectiune nu vom considera alt tip de derivate
partiale vom folosi terminologia de mai sus. Conform denitiei avem:
f (a1 , ..., ai + t, ..., an ) f (a1 , ..., ai , ..., an )
f
(a) = lim
t0
xi
t
Din denitii, rezulta urmatoarea regula practica de calcul al derivatei
partiale n raport cu xi pentru functiile elementare: se tin xe celelate
variabile si se deriveaz
a n raport cu xi .
Exemplu. i) Fie f : R2 Rn , f(x,y)=x2 y. Avem f
si
x (x,y)= 2xy
f
2.
(x,y)=
x
y
daca (x,y)=(0, 0)
ii) Fie functia f : R2 R denita prin f(x,y)= x2xy
+y 2
f
si f (0,0)=0. Folosind denitia se constata usor ca f
x (0, 0)= y (0, 0)=0.
Exemplul ii) de mai sus este interesant de comparat cu un exemplu din
Capitolul 3 n care s-a aratat ca aceeasi functie nu este continua n (0, 0).
Deci existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu asigura continuitatea
functiei n acel punct decat n R (unde derivata partiala coincide cu derivata
obisnuit
a ).
In cazul R2 vom folosi si notatiile fx , respectiv fy pentru f
x , respectiv
f

3
n cazul spatiului R .
y . Analog fx , fy , fz
Pentru a introduce notiunea de diferentiala a unei functii de mai multe
variabile este util sa revedem cazul functiilor de o variabila . Daca f este
o functie cu valori reale denita ntr-o vecinatate a punctului a si deriv
(a)
abil
a n a, atunci avem, prin denitie, lim f (a+h)f
= f (a) sau, echivah

lent,

lim f (a+h)fh(a)f (a)h


h0

h0

= 0 (). (folosirea lui h n notatie este oarecum

traditionala n acest context). Functia liniara h f (a)h este diferentiala


functiei f n punctul a. Retinem ca diferentiala unei functii, ntr-un punct,
este o functie (aplicatie) liniara si legatura dintre diferentiala si derivata
poate exprimata spunand ca functia este derivabila ntr-un punct daca si
numai daca este diferentiabil
a n acel punct (adica exista o aplicatie liniara
satisf
ac
and (*)) iar derivata este matricea diferentialei n baza canonica (a
lui ). Intuitiv, relatia (*) poate interpretata ca posibilitatea de a aproxima functia f n vecin
atatea punctului a cu functia h f(a)+ f (a)h (o
functie ana ), sensul aproxim
arii ind ca diferenta f(a+h)- (f(a)+ f (a)h)
tinde la 0 (cand h tinde la0) mai repede decat h.
Este remarcabil faptul ca notiunea de diferentiala se poate extinde la cazul
functiilor de mai multe variabile producand efecte notabile.
Diferential
a . Fie f o functie denita ntr-o vecinatate a punctului
aRn si cu valori n Rm . Functia f este diferentiabil
a n a daca exista o
aplicatie liniara : Rn Rm astfel ncat :
f (a + h) f (a) (h)
=0
h0
h

() lim

21
(evident, norma de la numitor este cea din Rn iar la numarator cea din Rm ,
iar conditia h 0 n Rn nseamn
a h 0 n R ). Se arata ca , daca
exist
a , o aplicatie liniara care satisface conditia de mai sus, atunci aceasta
este unic determinata . Daca functia f este diferentiabila n punctul a, vom
numi aplicatia liniara diferentiala functiei f n punctul a si o vom nota
Df(a).
Matricea diferentialei n bazele canonice va numita matricea iacobian
a

a functiei f n punctul a si se va nota f (a). Deci f (a) este o matrice cu


m linii si n coloane. Daca m=n, atunci determinantul matricei iacobiene se
numeste iacobianul functiei f n punctul a.
In sfarsit, daca functia f este denita pe multimea deschisa A si este
diferentiabila n ecare punct din A spunem ca f este diferentiabil
a pe A.
Propozitia 5.1. Dac
a f este diferentiabil
a n a, atunci este continu
a n a.
Demonstratia rezulta din conditia (**) si din faptul ca aplicatiile liniare
sunt continue.
Exemple. i) Daca f este constant
a n vecinatatea punctului a, atunci
Df(a)=0 (adica f este diferentiabil
a n a si diferentiala este aplicatia liniara
identic nul
a ).
ii) Daca f : Rn Rm este liniara , atunci este diferentiabila pe Rn si
Df(a)=f pentru orice aRn .
iii) Functia s : R2 R, s(x,y)=x+y, este diferentiabila pe R2 si
Ds(a, b) = s n orice punct (a,b) din R2 .
iv) Functia p : R2 R, p(x,y)=xy este diferentiabila pe R2 si

p (a,b)=(b,a).
Exemplele rezulta din simpla vericare a conditiei (**). Astfel, pentru iv),
avem : p(a+h,b+k)-p(a,b)-bh-ak=(a+h)(b+k)-ab-bh-ak=hk
si
2 + k2 ,
hk
(h, k)= h2 + k 2 si deducem
lim
=
0
,
c
a
ci
|hk|

h
h2 +k2
(h,k)(0,0)

ceea ce implica (**).


Vom enunta principalele rezultate privind diferentiala si legatura acesteia
cu derivatele partale. Pentru usurinta scrierii vom considera ca domeniul de
denitie al functiilor este ntreg spatiul.
Teorema 5.1. (a functiei compuse). Fie f : Rn Rm , g : Rm Rp ,
aRn , astfel nc
at f este diferentiabil
a n a si g este diferentiabil
a n f(a)
Rm . Atunci functia g f : Rn Rp este diferentiabil
a n a si avem
(regula diferentierii functiilor compuse) Dg f (a) = Dg(f (a)) Df (a) sau,
la nivel de matrice iacobiene, (g f ) (a) = g (f (a)) f (a).
a n
Teorema 5.2. Functia f : Rn Rm , f=(f1 ,f2 ,...fm ) este diferentiabil
punctul a dac
a si numai dac
a functiile componente f1 ,f2 ,...fm sunt diferentiabile
n punctul a. Componentele diferentialei sunt diferentialele componentelor.


CAPITOLUL 5. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

22

a n punctul
Teorema 5.3. Dac
a functia f : Rn Rm este diferentiabil
a, atunci
componentele
f
,f
,...f
sunt
diferent

iabile

n
punctul
a si
1
2
m
(
)

fi
f (a)= xj (a) i=1,..,m . (putem identifica liniile matricei iacobiene cu maj=1,...,n

tricele iacobiene ale componentelor).


Exemplu. In calculul diferential se noteaza , traditional, proiectiile
canonice, n Rn , cu dx1 , dx2 , ..dxn . Fie f : Rn R, diferentiabila n a.
f
f
f
Din teorema de mai sus: Df (a) = x
(a)dx1 + x
(a)dx2 +, ..., + x
(a)dxn .
n
1
2
Aceasta teorema ofera un algoritm pentru stabilirea diferentiabilitatii
unei functii ntr-un punct (considerand doar cazul m=1, la care ne putem
reduce ): daca functia nu admite derivate partiale n punctul respectiv,
atunci nu este diferentiabil
a iar daca admite derivate partiale acestea ofera
candidatul pentru diferential
a urmand a se decide prin vericarea conditiei
(**).
Pentru o ilustrare simpla sa reluam exemplul iv) de mai sus : avem
p
p
x = y, y = x etc.
Combin
and teorema precedent
a cu teorema functiei compuse se obtine o
regul
a important
a a calculului derivatelor partiale ale functiilor compuse.
Corolarul 5.1. Fie f : Rn Rm , g : Rm R functii diferentiabile si
F= gf. Dac
a not
am x1 ,x2 ,...,xn variabilele n Rn si cu y1, y2, ...,ym variabilele
m
n R avem :
g
f1
g
f2
g
fm
F
(x) =
(f (x))
(x) +
(f (x))
(x) + ... +
(f (x))
(x)
xi
y1
xi
y2
xi
ym
xi
pentru orice i=1,2,...n.
Demonstratia este imediata aplicand teoremele precedente si tinand cont
de faptul ca matricea compunerii a doua aplicatii liniare este produsul matricelor aplicatiilor care se compun.
Exemplu.
i) O functie f : Rn R este (pozitiv) omogena de grad R daca
pentru orice xRn si orice t>0 avem f (tx) = t f (x) (sau f(tx1 ,tx2 ,...,txn )=
t f (x1 ,x2 ,...,xn )). Presupunem ca f este diferentiabila . Derivand aceasta
identitate n raport cu t (folosind corolarul precedent) si apoi punand t=1
se obtine relatia lui Euler :
x1

f
f
f
(x) + x2
(x) + ... + xn
(x) = f (x), x Rn .
x1
x2
xn

a , aRn si s=(s1 ,s2 ,...,sn ) o directie.


ii) Fie f : Rn R diferentiabil
Atunci :
f
df
f
f
(a) = s1
(a) + s2
(a) + . . . + sn
(a).
ds
x1
x2
xn

23
f
f
f
(a), x
(a), ..., x
(a)) se numeste gradientul functiei f n
Vectorul ( x
n
1
2
punctul a si se noteaza (gradf )(a) sau (f )(a). Aplicatia a 7 (gradf )(a)
este un exemplu de c
amp vectorial si se noteaza gradf sau f .
iii) Fie (f )(a) = 0 si sa consideram directia na = (f )(a)/(f )(a).

df
Dac
a (t) = f (a + tna ), atunci avem (0) = dn
(a) = (f )(a) > 0.
a
Intuitiv, este restrictia functiei f la dreapta care trece prin punctul a si are
directia na si rezultatul obtinut arata ca f creste pe directia gradientului,
n vecin
atatea punctului a. Mai
sa observam ca (inegalitatea lui
mult,

df
Cauchy), pentru orice directie s, ds (a) (f )(a .
Acest rezultat simplu este nceputul unor tehnici de optimizare numite
metode de gradient. Notatia na se explica prin faptul ca acest vector este
normal (perpendicular pe planul tangent) la (hiper)suprafata denita prin
ecuatia f = 0. De altfel ecuatia hiperplanului tangent la hipersuprafata
f = 0 este (x a) (f )(a) = 0.
O alta teorema privind legatura dintre derivatele partiale si diferentiala este:

Teorema 5.4. Fie f : Rn Rm , f = (f1 , f2 , ...fm ) si a Rn Dac


a
functiile f1 , f2 , ...fm au derivate partiale ntr-o vecin
atate a punctului a si
aceste derivate partiale sunt continue n a, atunci functia f este diferentiabil
a
n punctul a (si, evident, matricea iacobian
a a functiei f n a este matricea
derivatelor partiale ale componentelor).
O functie f : A R, A Rn , A multime deschisa nevida , se zice de
clas
a C 1 pe A daca admite derivate partiale continue pe A. Cu aceasta
terminologie, din teorema de mai sus rezulta ca functiile de clasa C 1 sunt
diferentiabile. Reciproca nu este adevarata , dar n general, n analiza se
lucrez
a cu functii de clasa C 1 . Suma, produsul si compunerea functiilor de
clas C 1 sunt functii de clasa C 1 . O functie f : Rn Rm este, prin denitie,
de clasa C 1 dac
a toate componentele sale sunt de clasa C 1 .
Pentru teorema care urmeaza notam variabilele n Rn+m cu
(x1 ,x2 ,...,xn , y1, y2, ...,ym ).
Teorema 5.5. (functiilor implicite). Fie f : Rn+m Rm o functie
de (clas
a C 1 )n vecin
atatea punctului (a,b), astfel nc
at f(a,b)=0. Dac
a
fi
det yj (a, b) i=1,..,m = 0 , atunci exist
a o multime deschis
a A Rn , aA, o
j=1,...,m

a functie g : A B, de clas
a C1
multime deschis
a B Rm , bB si o unic
astfel nc
at f(x,g(x))=0 pentru orice xA (si g(a)=b). (evident, f1 ,f2 ,...fm
sunt componentele functiei f).
Asfel, teorema functiilor implicite da un raspuns problemei rezolvarii
ecuatiei f(x,y)=0 n sensul obtinerii variabilei y ca functie de x. Mai pe larg,
avem sistemul de ecuatii: f1 (x1 ,x2 ,...,xn , y1, y2, ...,ym )=0 ,..., fm (x1 ,x2 ,...,xn ,
y1, y2, ...,ym )=0 n necunocutele y1, y2, ...,ym . In conditiile teoremei, acest
sistem se poate rezolva n vecin
atatea unui punct care verica ecuatiile, n
plus, solutia este unica si de clasa C 1 .


CAPITOLUL 5. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

24

Desigur ca rezolvarea sistemului este teoretica , functia g neputandu-se,


n general, obtine efectiv. Totusi derivatele partiale ale solutiei se pot obtine
efectiv. Vom arata aceasta n cazul particular n=2, m=1, cazul general ind
analog.
Exemplu. In conditiile teoremei sa presupunem ca avem f(x,y,g(x,y)0
pe o multime deschis
a din R2 pe care avem si f
and
z (x, y, g(x, y)) = 0. Deriv
identitatea n raport cu x obtinem:
f
g
f
(x, y, g(x, y)) +
(x, y, g(x, y)) (x, y) 0.
x
z
x
Deducem

f
g
x (x, y, g(x, y))
.
x (x, y)=- f
z (x, y, g(x, y))

Analog pentru

g
y

etc.

Daca o functie are derivate partiale pe o multime deschisa , se pune


problema daca aceste derivate partiale au, la randul lor, derivate partiale
etc. Se ajunge astfel la derivatele partiale de ordin superior. Ne
vom limita, pentru usurinta scrierii, la cazul functiilor de doua variabile.
Fie f : A R , A R2 , A multime deschisa ; sa presupunem ca
f
exist
a f
iale de ordinul 2 se denesc astfel:
x , y pe A. Derivatele part
2f
x2

2f
f
x ( x ), yx

2f
f
y ( x ), xy

2f
f
x ( y ), y 2

f
y ( y )

x2

(desigur daca

exist
a , punctual sau global). Vom folosi si notatiile f , fxy , fyx , fy2 pentru

aceste derivate partiale de ordinul 2. Derivatele fxy , fyx se numesc derivate


partiale mixte. In general derivatele partiale mixte nu sunt egale, ordinea
de derivare este important
a.
Teorema 5.6. (egalitatea derivatelor mixte) Fie f o functie care are

derivate partiale mixte fxy , fyx ntr-o vecin


atate a punctului (a,b) R2 continue n (a,b). Atunci

fxy (a, b) = fyx (a, b).


Pentru functii de trei sau mai multe variabile notatiile sunt similare
celor de mai sus iar teorema asupra independentei de ordinea de derivare se
extinde cu usurint
a . Vom spune ca o functie, denita pe o multime deschisa
este de clasa C 2 daca toate derivatele partiale pana la ordinul 2 exista si sunt
continue (pe multimea respectiva ). Rezulta ca pentru functii de clasa C 2 ,
ordinea de derivare este neimportant
a . Analog se denesc functiile de clasa
C k , k natural k =3; functiile continue se zic de clasa C 0 iar functiile de clasa
C k pentru orice k natural se zic de clasa C . De exemplu, polinoamele sunt
functii de clasa C pe ntreg spatiul.

Capitolul 6

Extremele functiilor, formule


Taylor
Vom reaminti, pentru nceput, problematica extremelor functiilor de o variabila .
Extrem local. Fie f : A R, A R, multime deschisa si aA.
Spunem ca punctul a este un minim local (maxim local) pentru functia f
daca exista o vecinatate V a punctului a astfel ncat f(a)=f(x) (f(a)f(x))
pentru orice xV. Un punct de minim local sau de maxim local se numeste
punct de extrem local .
Teorema 6.1. (Fermat) Fie a un punct de extrem local pentru functia f
derivabil
a n a. Atunci f(a)=0.
Demonstratie. Sa presupunem ca a este un minim local. Atunci f (x)
(a)
0 penf (a) = 0 ntr-un interval deschis centrat n a. Rezulta ca f (x)f
xa
tru x<a si

f (x)f (a)
xa

= 0 pentru x>a. Trecand la limita obtinem rezultatul.

Demonstratia simpla de mai sus este importantaa pentru ca arata rolul


jucat de faptul ca functia este denita pe o multime deschisa . Anularea
derivatei este doar o conditie necesara de extrem pentru functii derivabile.
Astfel functia f, f(x)=x3 are derivata nul
a n a=0, dar 0 nu este un extrem
local pentru f. Din teorema de mai sus rezulta ca , pentru functii derivabile
pe multimi deschise rezolvarea ecuatiei f (x)=0 ofera puncte candidate la
a extreme locale, dar pentru stabilirea celor care sunt extreme locale este
nevoie de noi rezultate.
Pentru a obtine conditii suciente de extrem vom folosi formula Taylor (importanta si n alte contexte).
Polinom Taylor. Fie f o functie cu valori reale si aR astfel ncat
exista derivata de ordin n=1, f(n) (a). Polinomul

Pn (a, x, f ) = f (a) +

f (a)
f (n) (a)
f (a)
(x a) +
(x a)2 +, ..., +
(x a)n
1!
2!
n!
25

26 CAPITOLUL 6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR
se numeste polinomul Taylor de ordin n al functiei f n a. Polinomul
Taylor de ordin n are aceeasi valoare si aceleasi derivate pana la ordinul n,
cu f, n punctul a. In acest sens poate considerat o aproximare a functiei
f n vecin
atatea punctului a.
Diferenta Rn (a, x, f ) = f (x) Pn (a, x, f ) este restul n aceasta aproximare.
Rn (a,x,f )
n
xa (xa)

Propozitia 6.1. Fie f ca n definitia de mai sus. Atunci lim

= 0.

Formula Taylor-Young. Fie f ca mai sus. Sa denim functia punand


n (a,x,f )
(x) = R(xa)
dac
a x = 0 si (x) = 0 daca x = 0. Atunci este continua
n
n a si:

f (x) = f (a)+

f (a)
f (a)
f (n) (a)
(xa)+
(xa)2 +, ..., +
(xa)n +(x)(xa)n
1!
2!
n!

(formula Taylor-Young).
Formula Taylor-Lagrange. Fie f : I R, I un interval deschis si
a,x I. Daca f este de clasa C n+1 , n=0, atunci exista un punct c ntre a
si x astfel nc
at:

n+1

(n)

(c)
f (x) = f (a)+ f 1!(a) (xa)+. . .+ f n!(a) (xa)n + f(n+1)!
(xa)n+1 ( formula
Taylor-Lagrange).
Remarc
am ca , pentru n=0, regasim formula de cresteri nite Lagrange.
Revenind la problema extremelor functiilor avem:

Propozitia 6.2. (conditie suficient


a de extrem). Fie functia f derivabil
a de n ori, n=2, n punctul aR astfel nc
at f (a)=0, f (a)=0,...,
(n1)
(n)
f
(a)=0, f (a)=0. Dac
a n este num
ar par, atunci a este un punct de
extrem local pentru f ( pentru f(n) (a)>0, minim local iar pentru f(n) (a)<0
maxim local). Dac
a n este impar, atunci a nu este punct de extrem local.
Demonstratie. Cu o evident
a modicare de notatie formula Taylor-Young
f n (a)
n
se scrie f (x) = f (a) + n! (x a)n + (x)
n! (x a) , (x) 0, (a) = 0.
n

xa

Deducem f (x) f (a) =(f n (a) + (x)) (xa)


n! .
Daca n este num
ar par f n (a)+(x) are semnul lui f n (a) ntr-o vecinatate
a punctului a etc.
Vom trece la studiul extremelor locale ale functiilor de mai multe variabile. Denitia punctelor de extrem local este analoaga celei din cazul unei
singure variabile.
Extrem local. Fie f : A Rn , A Rn , multime deschisa si aA.
Spunem ca punctul a este un minim local (maxim local) pentru functia f
dac
a exista o vecin
atate V a punctului a astfel ncat f(a)f(x) (f(a)f(x))
pentru orice x V. Un punct de minim local sau de maxim local se numeste
punct de extrem local.

27
Teorema 6.2. (Fermat). Fie a un punct de extrem local pentru functia
f diferentiabil
a n a. Atunci Df(a)=0 sau, echivalent,
()

f
f
f
(a) =
(a) = ... =
(a) = 0
x1
x2
xn

Demonstratie. Rezulta imediat din denitia derivatelor partiale si teorema


lui Fermat pentru functii de o variabil
a.
Desigur, teorema de mai sus ofera doar conditia necesara de extrem
local pentru functii diferentiabile denite pe multimi deschise. Un punct
care veric
a (*) nu este necesar un punct de extrem local.
Puncte critice. Un punct a se zice punct critic (pentru functia f )
dac
a Df(a)=0.
Punem astfel spune ca punctele de extrem local ale unei functii diferentiabile
sunt puncte critice. Primul pas n algoritmul de determinare a punctelor
de extrem ale unei functii diferentiabile este rezolvarea sistemului:
()

f
f
f
(x) =
(x) = ... =
(x) = 0
x1
x2
xn

Presupun
and acest sistem rezolvat este nevoie de un criteriu care sa disting
a punctele de extrem local. Pentru obtinerea unui asemenea criteriu este
nevoie de unele pregatiri.
Form
a p
atratic
a . Data o matrice simetrica (aij )i,j=1,...,n ai,j R,
n

aij xi xj . Forma
numim form
a p
atratic
a functia : Rn R, (x )=
i,j=1

p
atratic
a este pozitiv (negativ) definit
a daca (x ) >0 (<0) pentru orice
x = 0. Forma patratic
a este pozitiv (negativ) denita daca si numai daca
valorile proprii ale matricei (aij )i,j=1,...,n sunt strict pozitive (strict negative).
Hessian
a . Fie f : A ( R, A )Rn , multime deschisa , o functie de
2f
2
clas
a C si aA. Matricea xi x
(a)
se numeste hessiana functiei
j
i,j=1,...n

f n punctul a. Vom nota functia patratica asociata cu D2 f(a).


Teorema 6.3. (conditie suficient
a de extrem). Fie f : A R,
A Rn , multime deschis
a , o functie de clas
a C 2 si aA un punct critic
pentru f.
i) Dac
a a este un minim local pentru f, atunci D2 f(a)(x) 0 pentru orice
x.
ii) Dac
a forma p
atratic
a D2 f(a) este pozitiv definit
a a este minim local.
iii) Analog pentru maxim local nlocuind cu si pozitiv definit
a
cu negativ definit
a .
Demonstratia acestei teoreme este similara celei pentru functiile de o
variabil
a si se bazeaza pe o formul
a Taylor. Vom arata cum se obtine o

28 CAPITOLUL 6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR
formul
a Taylor pentru functii de mai multe variabile din formula Taylor
pentru functii de o variabil
a limitandu-ne la functii de clasa C 2 .
Segment. Daca a, x sunt n Rn se deneste segmentul de extremitati
a si x [a, x] ={a + t(x a); t real t[0, 1] }.
Fie f : A R, A Rn , multime deschisa , o functie de clasa C 2 si a,x A
astfel nc
at segmentul [a, x] A.
Sa consideram functia (t) = f (a + t(x a)), t [0, 1]. Aplicand functiei

formula Taylor-Lagrange n 0 obtinem (1) = (0) + 1!(0) + 2!() , ntre 0


si1. Folosind regula de derivare a functiilor compuse si notand c=a+(xa)
avem.
n
n

1 2f
f
f (x) = f (a) +
(a)(xi ai ) +
(c)(xi ai )(xj aj )
xi
2!
xi xj
i=1

i,j=1

care este un exemplu de formula Taylor-Lagrange pentru functii de mai


multe variabile. Folosind acelasi tip de rationament se obtin formule Taylor
implic
and ordine superioare de derivare.
Pentru demonstrarea teoremei precedente formula obtinuta este sucienta
urm
andu-se liniile demonstratiei de la cazul unei singure variabile.
Vom rescrie conditiile de extrem pentru functii de doua variabile si vom

prezenta un exemplu. Introducem notatiile traditionale: p = fx , q = fy , r =

fx2 , s = fxy , t = fy2 .


Din considerente elementare (semnul functiei de gradul 2) rezulta ca forma
p
atratic
a D2 f(a,b) este denita (pozitiv sau negativ) daca si numai daca n
punctul (a,b) avem rt s2 > 0 . In aceste conditii, daca (a,b) este un punct
critic el este minim local daca r(a, b) > 0(sau s(a, b) > 0) si este maxim local
dac
a r(a, b) < 0(sau s(a, b) < 0). Daca , n punctul critic (a,b), rt s2 < 0,
atunci (a,b) nu este punct de extrem local. Cazul rts2 = 0 nu este acoperit
de rezultatele expuse.
Exemplu.
i) Fie functia f : R2 R, f (x, y) = xy(l x y), l > 0. Problema este
de a determina extremele locale ale acestei functii. Se observa ca functia este
de clasa C 2 pe multimea deschis
a R2 , deci vom putea aplica algoritmul

descris mai sus. Avem fx = y(l 2x y), fy = x(l x 2y) si obtinem


punctele critice (0, 0), (l, 0), (0, l), ( 3l , 3l ). Vom testa doar punctul ( 3l , 3l )
pentru a vedea daca este punct de extrem local. Avem r = 2y, s =
(l 2x 2y), t = 2x. Evalu
and n ( 3l , 3l ) obtinem pentru rt s2 valoarea
2
l
l l
a avem
3 > 0, deci punctul este de extrem local. Din r( 3 , 3 ) < 0 deducem c
un maxim local.
ii) Vom modica functia din i) schimband domeniul de denitie. Fie deci
g : T R, g(x, y) = xy(l x y), l > 0 unde T={(x, y); x > 0, y >
0, x + y < l}. Punem aceeasi problema : a extremelor locale. Calculele de
mai sus ram
an valabile: singurul punct critic al functiei g este ( 3l , 3l ) si este

29
un maxim local. In noua formulare problema pusa are o interpretare geometric
a simpla g(x,y) este volumul paralelipipedului (dreptunghic) de muchii
x,y, l x y. Sa observam ca suma muchiilor este l. Avem oare dreptul
s
a armam ca dintre toate paralelipipedele cu suma muchiilor constanta cel
mai mare volum l are cubul? Din cele de mai sus maximul este doar local
iar ntrebarea noastra cere un raspuns global. Vom da acest raspuns consider
and o noua functie g 1 denita pe T1 ={(x, y); x 0, y 0, x + y l}
prin aceeasi formul
a (T este interiorul unui triunghi, iar la T1 s-au adaugat si
laturile). Functia g 1 este continu
a pe multimea compacta T1 deci, conform
teoremei lui Weiestrass (a se vedea Capitolul 2), este marginita si si atinge
marginile pe T1 . Din cauza ca g 1 este nula pe laturile triunghiului T1 si
strict pozitiva n interior maximul este atins n interior si astfel (n lipsa altui punct de extrem) nu poate decat ( 3l , 3l ). Se remarca rolul compacitatii
n trecerea de la local la global.
Am studiat aplicatiile calculului diferential la determinarea extremelor locale
ale functiilor denite de multimi deschise (asa numitele extreme libere).
Extrem conditionat. Fie f : Rn R si M Rn o multime care nu
este deschis
a . Un punct aM este punct de minim local (maxim local)
pentru f conditionat de M daca exista o vecin
atate V a punctului a
astfel nc
at f(a)f(x) (f(a)f(x)) pentru orice x V M. Un punct de minim
local (maxim local) pentru f conditionat de M se zice punct de extrem local
conditionat de M .
In general, pentru functii diferentiabile, un punct de extrem local conditionat
nu mai este punct critic. Pentru teorema urmatoare vom folosi notatiile din
teorema de functii implicite (a se vedea Capitolul 3).
Teorema 6.4. (de multiplicatori Lagrange).Fie g : Rn+m Rm ,
g = (g1 , g2 , ...gm ) o functie de clas
a C 1 , M= {(x, y); g(x, y) = 0} si
(a,b)M un punct de extrem local conditionat pentru functia de clas
a C 1,
n+m
f: R
R. Dac
a functia g satisface conditiile teoremei de functii implicite n (a,b), atunci exist
a (si sunt unice) numerele reale 1 , 2 , ..., m
(multiplicatori Lagrange) astfel nc
at punctul (a,b) este punct critic pentru functia
F = f + 1 g1 + 2 g2 , ..., +m gm .
Teorema de mai sus stabileste o conditie necesara de extrem local conditionat
si constituie primul pas n algoritmul de determinare a extremelor
conditionate pentru functii diferentiabile (daca multimea M este multimea
pe care se anuleaz
a m functii g1 , g2 , ..., gm ). Ecuatiile g1 = 0, g2 = 0, ...,
gm = 0 se mai numesc leg
aturi.
Teorema se aplica n felul urmator:
Se formeaza functia F = f +1 g1 +2 g2 , ..., +m gm n care multiplicatorii
sunt considerati necunoscuti. Se rezolva sistemul de n+2m ecuatii cu n+2m

30 CAPITOLUL 6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR
necunoscute x1 , ..., xn , y1 , ..., ym , 1 , ..., m :

Fxi = 0, Fyj = 0, g1 = 0, g2 = 0, ..., gm = 0, i = 1, ...n, j = 1, ...m.


Dac
a (, a, b) este o solutie, atunci punctul (a,b) este un posibil punct de
extrem local conditionat.
Exemplu. Sa se determine extremele functiei f : R2 R, f (x, y) =
x + y cu legatura x2 + y 2 1 = 0 (extremele locale ale functiei f pe cercul
unitate).
Observ
am ca teorema de functii implicite se poate aplica ecuatiei x2 + y 2
1 = 0, n raport cu x sau cu y n ecare punct. Consideram functia F =

x + y + (x2 + y 2 1) si rezolvam sistemul Fx = 0, Fy = 0, x2 + y 2 = 1, deci


1 + 2x = 0, 1 + 2y= 0, x2 + y 2 =
obt
1. Din x = 1/2 si y = 1/2

inem
22 = 1, deci

=
2/2,

2/2.
Se
obt

in
punctele
(
2/2,

2/2),
1
2

respectiv ( 2/2, 2/2) care pot puncte de extrem local conditionat. Daca
observ
am ca cercul unitate este o multime compacta si folosim teorema lui
Weierstrass: functia f este marginit
a si si atinge marginile pe cerc. Fiind
neconstanta , deducem ca primul punct obtinut este de minim (chiar global),
iar cel de-al doilea de maxim (global). O reprezentare geometrica simpla
arat
a ca aceste puncte sunt chiar punctele de tangenta ale cercului cu drepte
paralele cu dreapta x + y = 0.

Capitolul 7

Serii numerice
Serie n R. Fie (un )n un sir n R. Consideram sirul (Sn )n denit prin

un perechea
Sn = u0 + u1 + ... + un . Se numeste serie n R si se noteaza
n=0

de siruri (u n )n , (S n )n . Termenii u n se numesc termenii seriei, iar termenii


S n sumele sale partiale.

un se zice convergent
a daca sirul (S n )n
Serie convergent
a . Seria
n=0

este convergent. In acest caz, daca Sn S, numarul real S se numeste

un (ambiguitatea dinsuma seriei si se noteaza la fel ca seria nsasi


n=0

tre notatia pentru serie si notatia pentru suma se nlatura cu usurinta din
context). O serie care nu este convergent
a se zice divergent
a.
Natura unei serii se refera la convergenta ei. Modicarea unei multimi nite
de termeni ai unei serii nu modica natura acesteia. Astfel vom considera

un luand, de exemplu, termenii pana la ordinul k -1 egali cu 0.


si serii
n=k

Propozitia 7.1. (conditie necesar


a de convergent
a ) Dac
a seria

un

n=0

este convergent
a , atunci un 0.

Reciproca propozitiei de mai sus nu este adevarata . De exemplu, daca

( n + 1 n) este
luam un = n + 1 n, atunci un 0, dar seria
n=0

divergenta (caci Sn = n + 1, Sn ).

un si u0 + u1 + ... + un + ....
Vom nota seria
n=0

Exemplu. Pentru x R, consideram seria

n=0

31

xn (numita serie geo-

32

CAPITOLUL 7. SERII NUMERICE

metric
a de ratie x ). Se arata cu usurinta ca aceasta serie converge daca
1
.
si numai daca |x|<1. In acest caz suma seriei este 1x

Spatiul vectorial al seriilor convergente. i) Daca


un ,
vn sunt
serii convergente, atunci seria

(un + vn )=

n=0

ii) Daca

un +

n=0

n=0

(un + vn ) este convergenta si

n=0

vn .

n=0

un este o serie convergenta si R, atunci seria

n=0

convergenta si

un =

n=0

n=0

un este

n=0

un .

n=0

Criteriul lui Cauchy. Seria

un este convergenta daca si numai daca

n=0

at pentru n N si p, |un+1 + un+2 + ... + un+p | < .


> 0 N astfel nc
Acest criteriu rezulta din criteriul lui Cauchy pentru siruri aplicat sirului
(Sn )n .
Un sir (an )n este sir Cauchy daca > 0, N astfel ncat pentru n N
si orice p rezulta |an+p an | < . Criteriul lui Cauchy pentru siruri n
R arm
a ca un sir n R este convergent daca si numai daca este sir Cauchy.
Seria armonic
a . Seria 1 + 12 + 13 + ... + n1 + ... se numeste serie
armonic
a . Seria armonica este divergenta . In adevar avem S2n Sn =
1
1
1
1
+
si criteriul lui Cauchy nu este satisfacut.
n+1
n+2 + ... + 2n > 2

Serii cu termeni pozitivi. O serie


un este cu termeni pozitivi
n=0

dac
a un 0 pentru orice n. Pentru o serie cu termeni pozitivi convergenta
este echivalent
a cu marginirea (superioara ) a sirului de sume partiale (acesta
este crescator).
Pentru seriile cu termeni pozitivi avem criteii de comparatie, dintre care
vom prezenta pe cele mai simple. Trebuie atentie n a nu aplica criterii de
comparatie seriilor care nu satisfac aceasta conditie.

Criteriul de comparatie I. Fie


un ,
vn serii cu termeni pozitivi
n=0

n=0

astfel nc
at un vn pentru orice n. Daca seria
atunci seria

n=0

un este convergent
a . Daca

n=0

vn este divergent
a.

n=0

vn este convergenta ,

n=0

un este divergenta , atunci

33

Criteriul de comparatie II. Fie

n=0

un ,

serii cu termeni pozitivi,

n=0n

vn >0 pentru orice n. Sa presupunem ca exista si este nita limita L =


lim uvnn .

i) Daca seria

vn este convergent
a , atunci si seria

n=0

un este conver-

n=0

gent
a.
ii) Daca L = 0 seriile au aceeasi natura .
1
Exemplu. Fie seria 1 + 212 + 312 + ... + n12 + .... Daca luam vn = n(n+1)
deducem imediat, din criteriul comparatiei, convergenta primei serii.
Din comparare cu seria geometrica , se obtin urmatoarele doua criterii. Le
enunt
am doar n forma II.

un o serie cu termeni pozitivi astfel ncat


Criteriul r
ad
acinii. Fie
n=0

exist
a limita L = lim n un . Atunci:
n

i) Daca L < 1, seria

un este convergenta .

n=0

ii) Daca L > 1, seria este divergent


a.
iii) Daca L = 1 nu se poate conchide (a se vedea seriile cu un = n1 , vn =
1
).
n2

Criteriul raportului. Fie


un o serie cu un > 0 pentru orice n si
n=0
un+1
.
Atunci:
u
n
n

astfel nc
at exista L = lim

i) Daca L < 1, seria este convergent


a.
ii) Daca L > 1, seria este divergent
a.
iii) Daca L =1 nu se poate conchide.
1
Exemplu. Fie seria 1+ 1!1 + 2!1 +...+ n!
+.... Folosind criteriul raportului
se deduce imediat convergenta acestei serii. Se poate arata ca suma acestei
serii este num
arul e= lim (1 + n1 )n . Mai general, folosind acelasi criteriu se
n

arat
a ca pentru orice x R seria

|x|n

este convergenta .
n!
Criteriul integral. Fie f : [1, ) R o functie pozitiva si descrescatoare.

In aceste conditii seria


f (n) este convergenta daca si numai daca sirul
1
n
n
( 1 f )n este convergent (am notat, pentru simplitate, 1 f integrala Rien
mann 1 f (x)dx).
Exemplu. Fie seria 1 + 21 + 31 + ... + n1 + ...(numita serie Riemann
de exponent ). Aplicand (si) criteriul integral se deduce ca seria Riemann
de exponent este convergent
a dac
a si numai daca > 1.
Revenim la seriile cu termeni oarecari (nu neaparat pozitivi).
n=0

34

CAPITOLUL 7. SERII NUMERICE

Criteriul lui Abel. Fie seria

un cu sirul sumelor partiale marginit si

n=0

(n )n un sir descrescator cu limita 0. Atunci seria


n un este convergenta
n=0
.
Exemplu (serie Leibniz). Daca (n )n este un sir descrescator cu limita

(1)n n . Din criteriul de mai sus rezulta ca


0 numim serie Leibniz seria
n=0

seriile Leibniz sunt convergente. In particular, este convergenta seria


armonic
a alternat
a 1 12 + 13 ... + (1)n+1 n1 + ....

Calcul aproximativ ( al sumei unei serii convergente). Daca


un este
n=0

o serie convergent
a de suma S, atunci Rn = SSn este restul seriei. Evident,
sirul (Rn )n tinde la 0 cand n . Problema calculului aproximativ al
sumei S este nlocuirea sa cu o suma partiala Sn si estimarea erorii |Rn |
care se produce n acest caz. Pentru seriile Leibniz estimarea erorii este
deosebit de comoda . Astfel avem, pentru o serie Leibniz, |Rn |<n+1
(a se vedea notatia din exemplul precedent). Mai mult, la seria Leibniz,
subsirul (S2n )n este descrescator, iar subsirul (S2n+1 )n este crescator, astfel
c
a putem arma ca sumele partiale de ordin par aproximeaza suma seriei
prin adaos n timp ce sumele partiale de ordin impar aproximeaza suma
seriei prin lipsa .

Absolut convergent
a . O serie
un este absolut convergent
a
dac
a seria

n=0

|un | este convergent


a . Orice serie absolut convergenta este

n=0

convergenta (consecintz
a imediata a criteriului lui Cauchy). Seria armonica
alternat
a este convergent
a dar nu este absolut convergenta .
Importanta seriilor absolut convergente rezulta (si) din:
Teorema 7.1. i) Intr-o serie absolut convergent
a de suma S orice schimbare
a ordinii termenilor transform
a seria ntr-o serie absolut convergent
a de
sum
aS.
ii) Dat
a o serie convergent
a dar nu absolut convergent
a si un numsr real
A se poate schimba ordinea termenilor astfel nc
at s
a se obtin
a o serie de
sum
a A.
Prin termenul oarecum imprecis schimbarea ordinii ntelegem nlocuirea
termenului un cu u(n) , nN, unde :NN este o bijectie.
Teorema 7.2. (nmultirea seriilor). Fie seriile

n=0

un ,

n=0

vn ; definim

35

seria produs

wn al celor dou serii prin wn =


uk vnk pentru orice

n=0

n. Dac
a seria

k=0

un este absolut convergent


a cu suma S si seria

n=0

convergent
a cu suma T, atunci seria

vn este

n=0

wn este convergent
a cu suma ST.

n=0

Observatia 7.1. Denitia seriei, a convergentei, conditia necesara de


convergent
a, criteriul lui Cauchy se extind cu usurinta pentru serii n C
(cu coecienti numere complexe). Totul se bazeaza pe notiunea de sir convergent de numere complexe; denitia limitei pentru siruri n C este perfect
analoag
a celei din R nlocuind modulul din R cu modulul n C. Am preferat
limitarea la cazul R pentru o mai buna xare a ideilor.

Capitolul 8

Integrale improprii
Vom presupune (am si facut-o la criteriul integral) notiunea de integrabilitate (Riemann) a functiilor pe intervale compacte cunoscuta . Scopul
acestui capitol este de a extinde integrala la cazul functiilor denite pe intervale necompacte. Teoria prezinta analogii importante cu teoria seriilor
ceea ce justica prezentarea ei dupa sectiunea dedicata acestora. Pentru
comoditatea cititorului vom enunta principalele proprietati ale integralei.
Aceste proprietati vor utilizate, n repetate randuri.
Propriet
atile functiilor integrabile. Fie f, g : [a, b] R, functii
marginite,
i) Daca f, g sunt integrabile, atunci functia f + g este integrabila si
b
b
b
(f + g)(x)dx =
f (x)dx +
g(x)dx
a

ii) Daca f este integrabila si R, atunci functia f este integrabila si


b
b
(f )(x)dx =
f (x)dx
a

b
b
iii) Daca f, g sunt integrabile si f g, atunci a f (x)dx a g(x)dx .
iv) Daca f este integrabila , atunci |f | este integrabila si
b
b



f (x)dx
|f (x)| dx

a

v) Daca c [a, b], atunci f este integrabila pe [a, b] daca si numai daca f este
c
b
integrabila pe [a, c] si pe [c, b]. In acest caz avem a f (x)dx = a f (x)dx +
b
c f (x)dx.
x
vi) Daca functia f este continua pe [a, b], atunci functia F (x) = a f (t)dt

este derivabila si F = f .
b
vii) Daca F este o primitiva a functiei continue f, atunci a f (x)dx =
F (b) F (a).
36

37
Clase de functii integrabile.
i) Orice functie continu
a este integrabila .
ii) Orice functie monoton
a este integrabila .

b
b
Asa cum am facut si n capitolul anterior, vom nota a f n loc de a f (x)dx
de cate ori nu este pericol de confuzie.
Functie local integrabil
a . O functie este local integrabil
a pe un
interval I daca este integrabil
a pe orice interval compact continut n I.
Exemplu. Functiile continue si functiile monotone sunt local integrabile.
In restul acestui capitol vom nota variabila atat cu t cat si cu x.
Integrala improprie I. Daca functia f este local integrabil
a pe [a, ),
x
a R se poate deni functia F : [a, ) R, F (x) = a f (t)dt. Perechea
de
improprie a funct
functii f, F se numeste integrala

iei f si se noteaza
a f (t)dt sau, mai simplu, a f . Integrala improprie a f se zice convergent
a dac
a exista si este nita limita lim F (x).
x

In
acest
caz
valoarea
integralei
improprii
a , de asemenea,
a f se noteaz

s
i
este
lim
F
(x).
O
integral
a
improprie
care
nu
este
convergenta se
a
x
zice divergent
a.
Natura unei integrale
improprii se refera la convergenta acesteia.
Daca
b [a, ), atunci a f este convergenta daca si numai daca b f este
convergent
a.
Exemplu.
i) Fie f : [0, ) R, f (t) = et ; rezulta F (x) = 1ex si lim F (x) = 1.
x

a si 0 et dt = 1.
Deci 0 et dt este convergent
ii) Fie g; [0, ) R, g(t) = cos t; rezulta G(x) = sin x si lim G(x) nu
x

a.
exist
a , deci 0 cos tdt este divergent

iii) Fie f : [1, ) R, f (t) = 1/t , R. Se arata cu usurinta ca 1 tdt


este convergent
a daca si numai daca > 1.
Remarc
a . In analogia serii, integrale improprii, carea fost desigur

observat
a , criteriul necesar de convergenta n forma dac a f este convergent
a , atunci lim f (t) = 0 nu are loc. In adevar, se poate considera
n

exemplul unei functii f denit


a pe intervalul [0, ) astfel
[ ncat f (n) = ]n
pentru orice natural n, al carei grac pe ecare interval n 2n1 3 , n + 2n1 3 ,
n 1 este format de laturile triunghiului isoscel de naltime n si care este
nul
a n rest.

a (de reamintit interpretarea integralei ca arie), dar nu


a f este convergent
tinde la 0 cand t tinde la innit.
Spatiul vectorial al functiilor cu integrala convergent
a . Daca f,
g sunt local integrabile pe [a, ) , atunci:

i) Dac
sunt convergente, atunci a (f + g) este convergenta
a a f , a g

si avem: a (f + g)= a f + a g.

38

CAPITOLUL 8. INTEGRALE IMPROPRII

a si R, atunci a f este convergenta


ii) Dac
a a f este
convergent
si rezulta a f = a f .

Criteriul lui Cauchy. a f este convergenta daca s i numai


daca :

x
> 0, B , a < B astfel nc
at x , x > B sa avem x f < .
Remarc
a . Daca functia f , local integrabila este pozitiva , atunci

pentru convergenta integralei a f este sucienta marginirea functiei F. Se


pot obtine astfel criterii de comparatie.
Criteriul
de comparatie I. Fie 0 f g local integrabile pe [a, ).

, atunci si a f este comvergenta . Daca a f


Dac
a a g este convergent
a
este divergent
a , atunci si a g este divergenta .

2
2
Exemplu. 1 et dt este convergenta caci et et pentru t [1, )
etc.
Criteriul de comparatie II. Daca f, g sunt local integrabile pe [a, )
(t)
f 0, g > 0 si exista limita nita L = lim fg(t)
atunci:
x

i) Daca a g este convergent


a , atunci
si a f este convergenta .
ii) Daca L = 0 integralele a f , a g au aceeasi natura .
Putem reformula si:
Criteriul integral. Fie f : [1, ) R o functie pozitiva si descrescatoare.

f (n) este convergenta daca si numai daca 1 f


In aceste conditii seria
1

este convergent
a.
Observatie. Cu modicari evidente se denesc integralele improprii pe
intervale (, a] si convergent
a acestora. Fie acum f : (, ) R local
integrabil
a . Spunem ca f este convergenta daca exista c astfel ncat
c

integralele f, c f sa e convergente. In acest caz denim f =

c
ia este corecta , atat convergenta cat si valoarea
f + c f . Denit
integralei ind independente de punctul c.
Integrala improprie
II. Vom considera functii local integrabile
pe
b
b
(a, b] , a, b R, a < b . a f se zice convergenta daca functia F (x) = x f (t)dt
are limita nita pentru x a si valoarea integralei improprii este aceasta
limit
a . Am considerat util de separat cazul intervalului marginit de cazul
intervalului nemarginit pentru ca , pentru functii marginite pe (a, b], integrala improprie nu aduce ceva nou: daca f este local integrabila si marginita
atunci dandu-i o valoare oarecare n punctul a se obtine o functie integrabil
a pe [a, b] a carei integral
a este independenta de valoarea data si egala cu
b
valoarea integralei improprii convergente a f .
1
Exemplu. Fie f : (0, 1] R, f (t) = t , R. Se arata usor ca 0 tdt
converge daca si numai daca t < 1.
Nu vom mai descrie toate tipurile de integrale improprii corespunzatoare
diferitelor tipuri de intervale necompacte. Cititorul le poate deni cu usurinta
folosind cazurile tratate mai sus. De asemenea nu vom mai enunta criterii

39
de tip Cauchy sau criterii de comparatie etc. Acestea sunt adaptari ale
rezultatelor corepunzatoare de mai sus.
Absolut convergent
a . Integrala improprie a unei functii local integrabile f este absolut convergent
a dac
a este convergenta integrala functiei
|f |. O integral
a absolut
convergent
a este convergenta . Reciproca nu este

adev
arat
a : astfel 0 sint t dt este convergenta dar nu este absolut convergenta

Capitolul 9

S
iruri si serii de functii. Serii
de puteri
Vom considera siruri (fn )n de functii fn : I R, unde I este un interval n
R.
Convergent
a simpl
a . Sirul (fn )n converge simplu (punctual) catre
functia f : I R daca , pentru orice x I sirul (fn (x))n converge la f (x).
s
In acest caz scriem fn f . Dezvoltat:
(*) x I, > 0, Nx, astfel ncat daca n > Nx, atunci |fn (x) f (x)|
.
Exemplu. Fie fn (x) = xn , x [0, 1] si f : [0, 1] R, f (x) = 0, x <
s
1, f (1) = 1. Atunci fn f (rezulta ca un sir de functii continue poate converge simplu catre o functie care nu este continua ).
Convergent
a uniform
a . Sirul (fn )n converge uniform catre functia
u
f : I R ( si scriem fn f ) daca :
(**) > 0, N astfel ncat daca n > N atunci |fn (x) f (x)| , x
I.
Se observa ca daca
u
s
fn f atunci fn f . Reciproca nu este adevarata .
Exemplu. Reluand exemplul precedent, se arata ca sirul fn nu converge
uniform catre f .
am
Propozitia 9.1. Dac
a (fn )n este un sir de functii pe I si f : I R not
u
a si numai dac
a
mn = sup |fn (x) f (x)| , mn [0, ]. Atunci fn f dac
xI

mn 0.

at sirul (fn (x))n nu


Corolarul 9.1. Dac
a exist
a un sir (xn )n n I astfel nc
atre functia identic nul
a 0.
tinde la 0 atunci sirul (fn )n nu tinde uniform c
u

Teorema 9.1. (transfer de continuitate). S


a presupunem c
a fn f si
c
a toate functiile fn sunt continue n punctul a I. Atunci functia f este
40

41
u

continu
a n a. Rezult
a c
a dac
a fn f si functiile fn sunt continue pe I,
atunci f este continu
a pe I.
Teorema 9.2. (integrare termen cu termen). Fie (fn )n un sir de functii
b
b
u
continue, fn f pe un interval compact [a, b]. Atunci a fn a f (integrala
limitei este limita integralelor).
Teorema 9.3. (derivare termen cu termen). Fie (fn )n un sir de functii
u
s
derivabile pe intervalul I astfel nc
at fn f si fn g. Atunci functia f este

derivabil
a si f = g.
Serie de functii. Daca (fn )n este un sir de functii pe I consideram sirul

fn este
de functii (Sn )n , unde Sn = f0 + f1 + ... + fn . Seria de functii
perechea de siruri (fn )n , (Sn )n . Spunem ca seria

n=0

fn converge simplu

n=0

(uniform) daca sirul (Sn )n converge simplu (uniform). In acest caz limita
simpl
a (uniforma ) a sirului (Sn )n este suma seriei.

an astfel
Criteriu (Weierstrass). Daca exista o serie convergenta
nc
at |fn (x)| an , x, atunci seria

n=0

fn converge uniform.

n=0

Remarc
a . Teoremele de transfer de continuitate, integrare termen cu
termen, derivare termen cu termen se extind imediat la serii de functii. De

fn este o serie uniform convergenta de functii continue pe


exemplu, daca
n=0

intervalul [a, b], atunci

b
(
f
)
=
(
fn ) etc.
n
a
n=0

n=0

Serie de puteri. Se numeste serie de puteri (n R) o serie de functii

an xn , an R. Numerele reale an se numesc coeficientii seriei.


de forma
n=0

Raz
a de convergent
a . Fie

an xn o serie de puteri. Exista (si este

n=0

unic) R [0, ], numit raza de convergent


a a seriei

an xn , astfel

n=0

nc
at
i) Daca |x| < R, atunci seria de numere
particular, seria de functii

an xn converge absolut. In

n=0

an xn converge simplu pe (R, R). In cazul

n=0

R = 0 singurul punct de convergent


a al seriei este x = 0.

42 CAPITOLUL 9. SIRURI SI SERII DE FUNCT


II. SERII DE PUTERI

ii) Daca 0 < r < R atunci seria

an xn converge uniform pe [r, r].

n=0

In particular, daca R = , atunci seria converge uniform pe orice interval


compact.

iii) Daca exista limita l = lim n |an |, atunci rezulta :


n

R=

1
l

1
(cu conventia 10 =,
= 0).

|an |
,
n |an+1 |

iv) Daca exista limita l = lim


Exemplu. Seria geometrica
n

x
n=0

n!

atunci avem R=l .

x are raza de convergenta R=1. Seria

n=0

are raza de convergent


a R=.

Teorema 9.4. Fie seria de puteri

an xn cu raz
a de convergent
aR>0

n=0

si fie f suma seriei pe intervalul de convergent


a (R, R). Atunci:

i) Functia f este de clas


a C si derivatele sale se obtin prin derivare

nxn1 etc. (seriile derivatelor


termen cu termen. De exemplu, f (x) =
n=1

au aceeasi raz
a de convergent
a ca seria initial
a ).
ii) Functia f se poate integra termen cu termen pe orice interval compact

b
bn+1 an+1
[a, b] (R, R). Astfel a f (x)dx =
.
an
n+1
n=0

xn+1
.
iii) Dac
a F este o primitiv
a a functiei f, atunci F (x) = F (0)+ an
n+1
n=0

Dezvoltare n serie de puteri. Daca o functie f este suma unei serii de


puteri (pe intervalul de convergent
a al acesteia) spunem ca f este dezvolta

bil
a n serie de puteri (pe intervalul respectiv). Daca f (x) =
an xn , x
f n (0)
n! , n

n=0

(R, R), atunci an =


. In particular, seria de puteri cu suma f
este unic determinata de f.
Exemplu. Folosindteorema de mai sus, deducem, pornind de la seria
n+1 xn pentru |x| < 1.
geometric, ln(1 + x) =
n=1 (1)
n
Remarc
a . Seriile de puteri sunt utile n definirea unor functii foarte
importante. Astfel, putem lua prin denitie:
exp(x) = ex = 1 +
cos(x) = 1

x2
xn
x
+
+ ... +
+ ... pentru x R
1!
2!
n!

x 2 x4
x2n
+
... + (1)n
+ ...x R.
2!
4!
(2n)!

43
sin(x) = x

x 3 x5
x2n+1
+
... + (1)n
+ ...x R.
3!
5!
(2n + 1)!

Este de preferat a se lucra cu serii de puteri n C denind exponentiala


complex
a prin aceeasi formul
a ca cea reala si, apoi, functiile trigonometrice
pe baza relatiei lui Euler : eix = cos x + i sin x, x R. In acest mod toate
formulele trigonometrice se deduc din relatia lui Euler folosind proprietatea
fundamentala a exponentialei: exp(z1 + z2 ) = exp(z1 ) exp(z2 ).
Teorema 9.5. (Abel). Fie

an o serie convergent
a de numere reale.

n=0

Dac
a not
am f suma seriei de puteri ( an xn n intervalul (1, 1), atunci
n=0

lim f (x) =
n=0 an .
x1

n+1 xn ,
Exemplu. Am obtinut, mai sus, dezvoltarea ln(1+x) =
n=1 (1)
n

|x| < 1. In acest caz seria


an din teorema precedenta este seria armonica
n=0

alternat
a . Deducem ca suma seriei armonice alternate este ln 2.

an (x a)n numite
Se considera , mai general, serii de puteri de forma
n=0

serii Taylor (centrate n a). Teoria acestor serii se este analoaga teoriei
discutate mai sus.
Functie analitic
a O functie denita pe o multime deschisa A din R
se zice (real) analitica daca , n vecin
atatea ecarui punct a A, este suma
unei serii Taylor centrate n a.

Capitolul 10

Serii Fourier
Definitia 10.1. Fie H un spatiu vectorial (complex sau real); o aplicatie
<, >: H H 7 C (respectiv IR)
se numeste produs scalar daca pentru orice x, y, z H si orice , C
sunt adevarate relatiile:
i. < x + y, z > = < x, z > + < y, z >;
ii. < x, y > = < y, x >;
iii. < x, x > 0;
iv. < x, x > = 0 x = 0.
Perechea (H, <, >) se numeste spatiu cu produs scalar.

a pe H si verica
Aplicatia : H 7 H, x = < x, x > este norm
inegalitatea lui Schwarz:
| < x, y > | x y , x, y H.
Reciproc, un spatiu normat (H, ) este spatiu cu produs scalar daca si
numai daca este vericata legea paralelogramului:
)
(
x + y 2 + x y 2 = 2 x 2 + y 2 , x, y H.
Spatiul (H, <, >) se numeste spatiu Hilbert daca orice sir Cauchy este
convergent (spatiul normat (H, ) este complet).
In cele ce urmeaza (H, <, >) este un spatiu Hilbert.
Exemplul 10.1. Spatiul Banach Cn (cu norma euclidiana ) este spatiu
Hilbert cu produsul scalar:
< x, y >=

xj yj ,

j=1

pentru orice x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ) vectori din Cn . Analog


si pentru Rn .
44

45
Exemplul 10.2. Spatiul Banach al sirurilor de patrat sumabil,

|x(n)|2 < }
2 (N ) = {x : N 7 C |
nN

este spatiu Hilbert cu produsul scalar:

< x, y >=
x(n)y(n),
nN

pentru orice siruri x, y 2 (N ). Analog si pentru spatiul sirurilor bilaterale


(denite pe Z), 2 (Z).
Definitia 10.2. Doi vectori x, y H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; notam x y) daca < x, y >= 0. Ortogonalul unei multimi
nevide M H este, prin denitie, multimea (subspatiul nchis)
M = {x H | x y, y M }.
Teorema 10.1. (Teorema proiectiei) Fie H un spatiu Hilbert si fie M
H o multime nevid
a , nchis
a si convex
a . Atunci exist
a un unic vector
at
xM M astfel nc
xM = inf{ x | x M }.
O consecint
a important
a este generalizarea descompunerii dupa directii
perpendiculare din geometria euclidiana :
Teorema 10.2. (Descompunerea ortogonal
a ) Fie K un subspatiu
au. Atunci, pentru vector x H exist
a ( si
nchis si fie K ortogonalul s
sunt unici) y K si z K astfel nc
at x = y + z.
Definitia 10.3. Fie H un spatiu Hilbert; o submultime B = {i }iJ se
numeste baz
a ortonormal
a n H daca :
i. < i , j >= ij (simbolul lui Kronecker), i, j J;
ii. subspatiul vectorial generat de B este dens n H.
Definitia 10.4. Spatiul Hilbert H se numeste separabil daca admite
baze ortonormale cel mult num
arabile.
In continuare vom considera numai spatii Hilbert separabile.
Definitia 10.5. Fie H un spatiu Hilbert (separabil), e B = {n }nN o
baz
a ortonormala (xata ) si e x H un vector xat; coecient
ii Fourier
ai lui x (n baza B) sunt x
bn =< x, n >, n N , iar seria nN x
bn n se
numeste seria Fourier asociata lui x. Aplicatia
H x 7 (b
xn )n 2 (N )
se numeste transformarea Fourier (pe spatiul H).
Propriet
atile seriei Fourier

bn n , converge la x;
i. Pentru orice x H, seria Fourier asociata , nN x

46

CAPITOLUL 10. SERII FOURIER

xn |2 (identitatea lui Parseval);


ii. x 2 = nN |b
iii. transformarea Fourier este un izomorsm (izometric) de spatii Hilbert.
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometrica .
Consider
am spatiul Hilbert al functiilor periodice (de perioada 2) de patrat
integrabil:
2
L2 [0, 2] = {f : [0, 2] 7 C | f masurabila si
|f (t)|2 dt < }.
0

Produsul scalar este


1
< f, g >=
2

f (t)g(t)dt,
0


2
1
2
iar norma f 2 = 2
0 |f (t)| dt.
int
Pentru orice n Z, e n (t) = e . Un rezultat clasic de analiza arma ca
multimea (sistemul trigonometric) B = {n | n Z} este baza ortonormala
n L2 [0, 2]. Pentru orice functie f L2 [0, 2] , coecientii Fourier ( n
raport cu baza xata mai sus), sunt
2
1
fbn =< f, n >=
f (t)eint dt, n Z,
2 0

iar seria Fourier (sau seria trigonometrica ) asociata functiei f este


fbn n ;

nZ

fk k , se numesc polinoame
k=n
spatiul L2 [0, 2], sau, echivalent:

sumele partiale ale seriei, Pn =


metrice si lim Pn = f n

trigono-

lim Pn f 2 = 0.

Identitatea lui Parseval devine n acest caz:


2

1
|f (t)|2 dt = f 22 =
|fbn |2 .
2 0
nZ

= cos nt + i sin nt, t R, seria Fourier asociata


Folosind egalitatea
functiei f se poate scrie sub forma:
eint

a0
+
(an cos nt + bn sin nt),
2
n=1

unde coecientii trigonometrici (clasici) an si bn sunt:

1 2
an =
f (t) cos ntdt, n 0,
0

47
bn =

f (t) sin ntdt, n 1.

Leg
atura dintre coecientii fbn , an si bn este:
a0
an ibn b
an + ibn
, fn =
, n = 1, 2, ...
fb0 = , fbn =
2
2
2
Lema lui Riemann arma ca daca functia f este integrabila , atunci:
lim an = lim bn = 0.

In legatur
a cu convergenta punctuala a seriei Fourier, are loc urmatorul
rezultat clasic:
Teorema 10.3. (Teorema lui Dirichlet) Dac
a f : IR 7 IR este o functie
periodic
a de perioad
a 2, m
asurabil
a , m
arginit
a , av
and cel mult un num
ar
finit de discontinuit
ati de speta int
ai si av
and derivate laterale n orice punct,
atunci seria Fourier asociat
a functiei f converge n fiecare punct x IR la
1
(f (x + 0) + f (x 0)).
2
In particular, dac
a functia f este continu
a ( si verific
a celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:

f (t) =

a0
+
(an cos nt + bn sin nt).
2
n=1

Conditii suciente pentru convergenta uniforma a seriei Fourier sunt date


n teorema urmatoare:
Teorema 10.4. (Convergenta uniform
a a seriei Fourier) Dac
a f :
R 7 C este o functie continu
a , de clas
a C 1 pe portiuni si periodic
a de
perioad
a 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform convergent
a ,
iar suma este f .
2
1
Numarul a20 = 2
0 f (x)dx este media semnalului f , primul termen
a1 cos x + b1 sin x
este oscilatia principala ( n jurul valorii medii), iar termenul
an cos nt + bn sin nt, n 2
este armonica de ordinul n a funct
iei f . Perioada armonicei de ordinul n
2
este n , iar amplitudinea An = |an |2 + |bn |2 ; conform lemei lui Riemann
rezult
a lim An = 0.
n

48

CAPITOLUL 10. SERII FOURIER

In cazul n care functia f are perioada T = 2, ( > 0), atunci toate


rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile corespunz
atoare; baza ortonormala este
{n | n Z}, cu n (x) = ei

nx

iar coecientii Fourier sunt:

nx
1 2
b
fn =
f (x)ei dx, n Z,
2 0

1 2
nx
dx, n = 0, 1, 2, ...,
f (x) cos
an =
0

1 2
nx
bn =
, n = 1, 2, ...
f (x) sin
0

Teorema lui Dirichlet se scrie:


1
a0 (
nx
nx )
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
+ bn sin
=
an cos
2
2

n=1

nx
fbn ei , x IR.

n=

Identitatea lui Parseval devine n acest caz:


) 1
|a0 |2 (
|an |2 + |bn |2 =
+
2

n1

|f (t)|2 dt.

Evident, toate rezultatele de mai sus raman adevarate daca nlocuim intervalul [0, 2] cu orice alt interval de lungime 2, de exemplu, [, ].
Serii de sinusuri si cosinusuri
Fie f : [0, ] 7 IR, o functie integrabila si e f : IR 7 IR, periodica de
perioada 2, denita prin:
{
f (x) , x [0, ]

f (x) =
f (x) , x (, 0)
Dac
a functia f satisface conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvoltand

f n serie Fourier, rezulta :

1
a0
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
, x (0, ),
an cos
2
2

n=1

f (0 + 0) =

n=1

n=1

a0
a0
+
+
an , f ( 0) =
(1)n an ,
2
2

49
coecientii an ind coecientii Fourier reali asociati functiei f.
Formula de mai sus se numeste dezvoltarea n serie de cosinusuri a lui f .
Analog, daca functia (impara ):
{
f (x) , x [0, ]
f(x) =
f (x) , x (, 0)
satisface conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de sinusuri a functiei f este:

1
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
, x (0, ),
bn sin
2

n=1

coecientii bn ind coecientii Fourier reali asociati functiei f.

Capitolul 11

Functii definite prin integrale


Functie definit
a printr-o integral
a proprie. Fie f : [a, b](c, d) R. Sa
presupunem ca pentru orice y (c, d) functia x 7 f (x, y) este integrabila
pe [a, b]. Este deci bine denita , printr-o integrala , functia () F (y) =
b
a f (x, y)dx
Continuitate. Daca functia f este continua , atunci functia F este
continua .
si este continua ,
Derivabilitate. Daca f este continua si exista f
y
b f

atunci functia F este derivabila si F (y) = a y (x, y)dx. Ultima formula


poarta numele de regula lui Leibniz.
Functie definit
a printr-o integral
a improprie. Fie f : [a, b)
(c, d) R (b real sau ). Sa presupunem ca pentru orice y (c, d) functia
b
x 7 f (x, y) este local integrabila pe [a, b] si a f (x, y)dx este convegenta
. Este bine denita , printr-o integrala improprie, functia ()F (y) =
b
ii analoage pentru celelalte tipuri de intervale
a f (x, y)dx. Se dau denit
necompacte.
Convergenta uniform
a . In conditiile denitiei de mai sus spunem ca
integrala () converge uniform n raport cu
y daca : > 0, B < b
b

astfel ncat B < u < b sa implice u f (x, y)dx < , y (c, d).
Continuitate. Cu notatiile de mai sus daca f este continua si integrala
() converge uniform, atunci functia F este continua .
a si este
Derivabilitate. Sa presupunem ca f este continua , f
y exist
continua si functia F din () este denita .
Daca integrala
b

a si F = G.
G(y) = a f
y (x, y)dx converge uniform, atunci F este derivabil
Criteriu de convergent
a uniform
a . Daca |f (x, y)| g(x) pentru
b
b
orice x [a, b) si y (c, d) si a g este convergenta , atunci a f (x, y)dx
converge uniform.
Functiile B si . Exemple importante de functii denite prin integrale
50

51
improprii cu parametri sunt functiile B si :
1
B(p, q) =
xp1 (1 x)q1 dx,

p, q > 0

si

() =

x1 ex dx,

Avem:
i) (1) = 1,
ii) ( + 1) = (), R,
iii) (n + 1) = n!, n N,
(p)(q)
iv) B(p, q) =
,
(p + q)

, 0 < p < 1.
v) B(p, 1 p) =
sin p

> 0.

Capitolul 12

Integrala curbilinie
Drum parametrizat. Se numeste drum parametrizat de clas
a C k (pe
k
n
k
scurt, drum de clas C ) n R o aplicatie de clasa C : [a, b] Rn
([a, b] R). Imaginea intervalului [a, b] prin functia este o submultime
compacta n Rn care se numeste si imaginea drumului si va notata I .
Vom nota, n legatura cu o posibila intuitie cinematica , variabila n [a, b]
cu t. Punctele A = (a) ,B = (b) sunt extremit
atile drumului. Daca
1
2 , ..., n ) si este de clas
A = B drumul se zice nchis. Daca = (1 , (
) aC ,

atunci exista o identicare naturala (t) = 1 (t) , 2 (t) , ..., n (t) . Este
util de scris drumul desfasurat: x1 = 1 (t) , x2 = 2 (t) , ..., xn = n (t).
a prin arce daca
Conexiune prin arce. O multime MRn este conex
pentru orice doua puncte A, B M exista un drum continuu cu imaginea
n M si de extremitati A, B. Se zice, pe scurt, ca orice doua puncte din M
pot unite printr-un drum n M.
Propozitia 12.1. i) Fie M conex
a prin arce si f : M R o functie continu
a
care nu se anuleaz
a . Atunci f p
astreaz
a un semn constant pe M.
ii) Dac
a M este deschis
a , conex
a prin arce si f : M R o functie
diferentiabil
a astfel nc
at f = 0, atunci f este constant
a.
Lungimea unui drum. Fie : [a, b] Rn un drum parametrizat si e
= {t0 , t1 , ..., tk }, a = t0 < t1 < ... < tk = b o diviziune a intervalului [a, b].
k1

(ti+1 (ti )) (lungimea liniei poligonale deDenim L () =


i=0

terminate de punctele (t0 ) , (t1 ) , ..., (tk )).

Fie L () = sup L (),

marginea superioara a multimii numerelor L () cand parcurge multimea


tuturor diviziunilor intervalului [a, b]. In general L() [0, ]. Daca L()
spunem ca drumul este rectificabil si numarul L() este, prin denitie,
lungimea drumului .
Teorema 12.1. Dac
a drumul este de clas
a C 1 , atunci este rectificabil si
b

avem L () = a (t) dt.
52

53


2
2

(reamintim c
a avem (t) = 1 (t) + 2 (t) + ... + 2
n (t) ).
Exemplu. Fie drumul : [0, 2] R2 , (t) = (cos t, sin t). Imaginea
drumului este cercul unitate. Un calcul simplu arata ca L()=2 .
Integrarea functiilor. Fie : [a, b] Rn un drum si f : I R o
functie continu
a. Integrala
functiei f pe drumul este

b


ang este o notatie). Se observa
f ds = a f ((t)) (t) dt (membrul st
c
a lungimea drumului este integrala functiei constanta f 1 pe drumul
respectiv. Integrala functiilor pe drumuri parametrizate se mai numeste integral
a curbilinie de primul tip. Interpretarea zica a integralei este, de
exemplu, calculul masei unui r descris de parametrizarea atunci cand
se cunoaste densitatea f.
C
amp vectorial. Se numeste c
amp vectorial pe multimea ARn
n
orice functie V : A R . Daca V = (V1 , V2 , ..., Vn ) atunci functiile reale
V1 , V2 , ..., Vn sunt componentele c
ampului. Un camp se zice de clasa C k
dac
a toate componentele sunt de clasa C k . In cazul planului vom nota
componentele unui camp cu P, Q iar n cazul spatiului cu P, Q, R.
Exemplu. Daca f : A R este o functie de clasa C 1 pe multimea
deschis
a A Rn atunci gradientul f al functiei f este un exemplu important de camp vectorial (a se vedea si Capitolul 4).
Circulatia unui c
amp. Fie : [a, b] Rn un drum si V un camp
vectorial continuu pe I . Se deneste circulatia c
ampului V pe drumul
prin:

b(
)

V1 ((t))1 (t) + V2 ((t))2 (t) + ... + Vn ((t))n (t) dt


V dr =

S
a observam ca daca scriem V d r = V 1 dx 1 +V2 dx2 +...+ V n dx n si folosim
forma desfasurat
a de scriere a drumului formula de mai sus se retine cu
usurint
a.
Circulatia unui camp vectorial se mai numeste integral
a curbilinie de al
doilea tip.
Dac
a V este un camp de forte, atunci circulatia se interpreteaza ca lucru
mecanic.
y
x
Exemplu. Sa consideram campul vectorial V =( x2 +y
2 , x2 +y 2 ) denit
pe R2 -{0} si de clasa C . Sa calculam circulatia acestui camp pe drumul
(t) = (a cos t, a sin t), t [0, 2] , a > 0. Se obtine imediat V dr = 2.
Poate parea surprinzator ca circulatia nu depinde de a (imaginea drumului
este cercul cu centrul n 0 si de raza a). Acest fapt se explica prin aceea
c
a , n acest caz, circulatia exprima marimea unghiului parcurs la o rotire
complet
a.
C
amp de gradienti. Un camp vectorial V pe o multime deschisa se
zice c
amp de gradienti daca exista o functie de clasa C 1 astfel ncat
V = f . In acest caz functia f este un potential scalar al campului V .

54

CAPITOLUL 12. INTEGRALA CURBILINIE

Independent
a de drum. Fie V un camp de gradienti pe multimea
deschis
a Rn si f un potent
ial scalar al campului V . Pentru orice drum
astfel ncat I avem V dr = f ((b)) f ((a))(circulatia depinde
doar de extremitatile drumului; sa observam ca daca este conexa prin
arce doua potentiale ale unui camp difera printr-o constanta). In particular
circulatia unui camp de gradienti pe un drum nchis este nula.
Exemplu. Campul vectorial din exemplul precedent nu este un camp
de gradienti; ntegrala pe drumul nchis din exemplu nu este nula.
Remarc
a . Integrala curbilinie de al doilea tip a fost prezentata ca
circulatie a campurilor vectoriale. Un mod echivalent de prezentare utilizeaz
a formele diferentiale.
Fie V = (V1 , V2 , ..., Vn )= f un camp de gradienti de clasa C 1 . Din egaliVj
Vi
=
: i, j =
tatea derivatelor partiale mixte ale functiei f obtinem ()
xj
xi
1, 2, ..., n. Aceste conditii sunt deci necesare pentru ca un camp de clasa C 1
s
a e camp de gradienti.
Teorema 12.2. (Poincar
e). Fie V un c
amp de clas
a C 1 satisf
ac
and
conditiile () pe bila deschis
a B(0,R). Atunci V este un c
amp de gradienti
pe B(0,R). In plus, un potential scalar este

f (x) =
0

( xi Vi (tx1 , tx2 , ..., txn ))dt.


i=1

Teorema poate enuntat


a si sub forma: daca V este un camp de clasa C 1
satisf
ac
and conditiile () pe multimea deschisa , atunci V este local un
c
amp de gradienti (ecare punct are o vecinatate pe care exista un potential
scalar). In general V nu este global un camp de gradienti. Un bun exemy
x
plu n acest sens l constituie campul V =( x2 +y
ntr-un
2 , x2 +y 2 ) discutat
exemplu anterior.
a n raport cu
Multime stelat
a . O multime M Rn se zice stelat
a M daca pentru orice x M segmentul de dreapta [a, x] M . Spunem
c
a M este stelat
a dac
a este stelata n raport cu un punct al ei.
Exemplu. R2 \ {0} nu este stelata .
Teorema 12.3. Fie V un c
amp de clas
a C 1 satisf
ac
and conditiile () pe
multimea deschis
a si stelat
a . Atunci V este un c
amp de gradienti pe .
In particular, aceasta se nt
ampl
a pentru = Rn .
Schimbare de parametru (variabil
a ). Se numeste schimbare de
1
parametru o aplicatie de clasa C , bijectiva : [a, b] [c, d] astfel ncat
inversa 1 este de clasa C 1 . O schimbare de parametru este e strict
cresc
atoare (direct
a ) e strict descrescatoare.
Arc. Doua drumuri parametrizate de clasa C 1 : [a, b] Rn ,
: [c, d] Rn se zic echivalente, , daca exista o schimbare de

55
parametru : [a, b] [c, d] astfel nc
at = . Doua drumuri echivalente au aceeasi imagine. Relatia este o relatie de echivalenta (reexiv
a, simetrica, tranzitiva). Se numeste arc (de clas
a C 1 ), n Rn , o
clas
a de echivalent
a fat
a de relatia . Daca spunem ca este
o parametrizare admisibil
a pentru arcul . Vom nota cu I imaginea
comun
a a drumurilor din si o vom numi imagine a arcului .
Integrala functiilor pe arce. Fie un arc n Rn si f : I R
o functie continu
a. Atunci daca , rezulta f ds = f ds. Se
poate
deni
deci,
far
a ambiguitate, integrala functiei f pe arcul prin

f
ds
=
f
ds
pentru
o parametrizare admisibila . In particular,

putem vorbi far


a ambiguitate de lungimea unui arc.
Arc orientat. Doua drumuri parametrizate de clasa C 1 : [a, b] Rn ,
: [c, d] Rn se zic direct echivalente, , dac exista o schimbare
direct
a de parametru : [a, b] [c, d] astfel ncat = . Doua drumuri
direct echivalente sunt echivalente. Relatia este o relatie de echivalenta
Se numeste arc orientat (de clas
a C 1 ), n Rn , o clasa de echivalenta
fat
a de relatia . Daca spunem ca este o parametrizare
admisibil
a pentru arcul .
Circulatia unui c
amp vectorial pe un arc orientat. Fie un arc
orientat n Rn si V un camp
continuu pe imaginea arcului. Atunci daca
, rezult
a V dr = V dr. Se poate deni deci, fara ambiguitate,

circulatia c
ampului V pe arcul prin V dr = V dr pentru o
parametrizare admisibila .

Capitolul 13

Integrala dubl
a si integrala
tripl
a
Integrala dubl
a
Fie A=[a, b] [c, d] , a b, c d un dreptunghi n R2 . Denim aria
dreptunghiului A ca ind (A)=(b a) (d c). O diviziune a dreptunghiului A este o pereche 1 , 2 , unde 1 este o diviziune a intervalului
[a, b], iar 2 o diviziune a intervalului [c, d]. Prin paralele la laturi, o diviziune mparte dreptunghiul n subdreptunghiuri
si vom nota un asemenea
(S).
subdreptunghi generic cu S . Avem (A)=
S

Este evident ce se ntelege spunand ca o diviziune este mai fin


a decat alta
si este usor de vazut ca , date doua diviziuni, exista una mai na decat
ambele.
Sume Darboux. Fie f :A R o functie marginita si o diviziune a
dreptunghiului A. Pentru ecare S notam MS (f ) = sup f, mS (f ) = inf f
S

si denim sumele Darboux

U (, f ) =
MS (f )(S), L(, f ) =
mS (f )(S).
S

Propozitia 13.1. Fie 1 , 2 diviziuni ale dreptunghiului A.


a dec
at 1 , atunci L(1 f ) L(2 f ) si
i) Dac
a 2 este mai fin
U (2 , f ) U (1 , f ).
ii) L(1 , f ) U (2 , f ) (1 , 2 arbitrare).
Integrabilitate (pe dreptunghi). Fie f o functie m
arginit
a pe
dreptunghiul A. Spunem ca functia f este integrabil
a pe A daca (*)
a )
sup L(, f ) = inf U (, f ). In acest caz, se deneste integrala (dubl

a functiei
f pe A, A f (x, y)dxdy, ca ind valoarea comuna din (*). Vom
nota si A f integrala functiei f. Remarcam ca integrala functiei f 1 este
(A).
56

57
Exemplu. Fie (a,b) : A R, (a, b) A functia denita astfel:
(a,b) (x, y) = 0, (x, y) = (a, b), (a,b) (a, b) = 1. Functia este integrabila si
are integrala nul
a.
Teorema 13.1. Functia m
arginit
a f este integrabil
a pe A dac
a si numai
dac
a > 0, astfel nc
at U (, f ) L(, f ) < .
Propriet
atile functiilor integrabile. Fie f, g : A R functii marginite,
i) Daca f, g sunt integrabile, atunci functia f + g este integrabila si

(f + g)(x, y)dxdy =
f (x, y)dxdy +
g(x, y)dxdy.
A

ii) Daca f este integrabil


a si R, atunci functia f este integrabila si

(f )(x, y)dxdy =
f (x, y)dxdy.
A

iii) Daca f, g sunt integrabile si f g, atunci

f (x, y)dxdy
g(x, y)dxdy.
A

iv) Daca f este integrabil


a , atunci |f | este integrabila si






f
(x,
y)dxdy
|f (x, y)| dxdy.


A

v) Daca este o diviziune, atunci f este integrabila pe A daca si numai


dac
a pentru orice S restrictia f/S a functiei f la S este integrabila pe
S. In acest caz avem:

f (x, y)dxdy =
f/S (x, y)dxdy.
A

SA

Teorema 13.2. Functiile continue sunt integrabile.


Teorema 13.3. (integrale iterate). Dac
a f : A R este o functie continu
a atunci:
d b
d b

f (x, y)dxdy =
(
f (x, y)dx)dy =
dy
f (x, y)dx
()
A

ultima egalitate fiind o notatie.


Aceasta teorema reduce calculul unei integrale duble la doua integrale
simple. Putem interpreta rezultatul ca o teorema de integrare a unei
functii denite printr-o integral
a.
Vom extinde denitia integrabilit
atii pentru functii denite pe multimi
mai generale decat dreptunghiurile.

58

SI INTEGRALA TRIPLA

CAPITOLUL 13. INTEGRALA DUBLA

Fie K R2 o multime compacta si f ; K R o functie marginita . Daca


A este un dreptunghi, K A denim functia fA : A R egala cu f pe K
si 0 n rest.
Integrabilitate (pe multimi compacte). Spunem ca functia f este
integrabil
a pe K dac
a exista un dreptunghi A K astfel
ncat functia fA
s
a
e
integrabil
a
pe
.
In
acest
caz
punem,
prin
denit

ie
A f (x, y)dxdy =

f
(x,
y)dxdy.
At
a
t
integrabilitatea
c
a
t

s
i
valoarea
integralei
sunt indeA
A
pendente de dreptunghiul A.
M
asur
a Jordan nul
a . O multime MR2 are masura (Jordan)
nula
dac
a > 0, dreptunghiuri A1 , ..., An astfel ncat M
Ai ,
i
n
1 (Ai ) < .
asurabil
a
Multime m
asurabil
a (Jordan). O multime MR2 este m
(Jordan) daca este marginit
a si frontiera (a se vedea Capitolul 2) FrM are
m
asur
a nula.
a m
asurabil
a si f ; K R o
Teorema 13.4. Fie KR2 o multime compact
functie continu
a . Atunci f este integrabil
a
pe K. In particular functia 1
(constant egal
a cu 1) este integrabil
a pe K si K 1dxdy este,
prin definitie,
aria (K) a compactului K ; de obicei, se scrie (K) = K dxdy.
Propriet
atile functiilor integrabile. Proprietatile i),ii),iii),iv) ale
functiilor integrabile pe dreptunghi raman valabile si n cazul functiilor integrabile pe multimi compacte.
Pentru proprietatea v) avem : daca L, K
sunt compacte astfel nc
at L K are m
asura nula si f este integrabila pe L
si pe K, atunci f este integrabil
a pe L K si

f
=
f
+
f.

Intergrafic. Fie , : [a, b] R de clasa C 1 si . Intergraficul


determinat de , este multimea compacta
K = {(x, y) : x [a, b], (x) y (x)}.
Intergracul K este o multime masurabila . Fie f : K R o functie continua
Avem:
b (x)

f (x, y)dxdy =
dx
f (x, y)dy.
( )
K

(x)

Rezult
a , n particular (K) = a ((x) (x))dx.
Exemplu. Fie intergracul K determinat de functiile , : [0, 1] R,
(x) = x2 , (x) = x si functia f ; K R ,f (x, y) = y. Avem :

ydxdy =
K

dx
0

ydy =
x2

1
2

1
0

(x2 x4 )dx =

1
.
15

59
Schimbare de variabile. Fie W, multimi deschise n R2 ; o aplicatie
: W este o schimbare de variabile daca : este bijectiva, de clasa
C 1 si 1 este de clasa C 1 .
Teorema 13.5. (schimbarea de variabile). Fie : W o schimbare de variabile (vom nota variabilele cu u,v n W si cu x,y n ), L o
submultime compact
a n W , K= (L) si f ; K R o functie. Dac
a L,K
sunt m
asurabile si f este integrabil
a pe K, atunci f este integrabil
a pe L
si

f (u, v) |J (u, v)| dudv

f (x, y)dxdy =
K

unde J (u, v) =det (u, v)(determinantul matricei iacobiene).


Exemplu. Fie W =(0, )(0, 2). Notand, traditional, cu r,t variabilele n W (coordonatele polare), aplicatia , (r, t) = (r cos t, r sin t)
este o schimbare de variabile; J (r, t) = r. In conditiile teoremei de mai sus
avem:

f (x, y)dxdy =
f (r cos t, r sin t)rdrdt.
K

Integrala tripl
a
Integrala tripla se refera la integrarea n R3 . Teoria urmeaza pas cu pas
teoria facuta pentru integrala dubla nlocuind dreptunghiurile cu
paralelipipede: A= [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] [a3 , b3 ], ai bi , i = 1, 2, 3. Volumul
unui paralelipiped se deneste
ca (A) = [b1 a1 ] [b2 a2 ] [b3 a3 ] etc.
Vom nota integrala tripla cu
imi compacte
K f (x, y, z)dxdydz pentru mult
K R3 .
Intergrafic. Fie , : L R , L un dreptunghi n R2 , , de clasa
1
C si . Intergraficul determinat de , este multimea compacta
K = {(x, y, z) : (x, y) L, (x, y) z (x, y)}. Intergracul K este o
multime masurabil
a . Fie f ; K R o functie continua . Avem:

( )

f (x, y, z)dxdydz =
K

(x,y)

dxdy
L

f (x, y, z)dz.
(x,y)

Rezult
a , n particular, (K) = L ((x, y) (x, y))dxdy.
Schimbare de variabile (exemple). Fara sa mai insistam asupra
multimilor deschise respective vom da doua schimbari de variabile clasice.
i) Coordonate cilindrice:
x = r cos t, y = r sin t, z = z, r > 0 etc (r, t sunt coordonatele polare n plan).
Iacobianul este J =r .
ii) Coordonate sferice: x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos ,
r > 0, (o, ), (0, 2), etc (r este distanta la origine, unghiul razei
vectoare u axa Oz, iar unghiul polar al proiectiei punctului pe planul x Oy.
Iacobianul este J= r 2 sin etc.

Capitolul 14

Integrala de suprafat
a
Vom considera doar cazul suprafetelor n R3 . Prezentarea este apropiata
n spirit, de cea a arcelor. O deosebire este denirea parametrizarilor pe
multimi deschise pentru a lucra cu functii de clasa C 1 fara conventii suplimentare.
P
anz
a parametrizat
a. Vom numi p
anz
a parametrizat
a de clas
a
C k o functie : R3 , de clasa C k , pe multimea deschisa si conexa (prin
arce) R2 .
Vom nota, n general, variabilele n R2 cu u,v si componentele functiei
prin X,Y,Z, deci (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)). A spune ca
k
este de clasa C k revine la faptul ca X,Y,Z sunt
de clasa C . Imaginea
p
anzei parametrizate este, prin denitie, = (). Vom considera,
n problema integrarii, restrictia panzei la submultimi compacte masurabile.
Desfasurat o panza se scrie x = X(u, v), z = Z(u, v), y = Y (u, v). In cele ce
urmeaza vom considera doar panze parametrizate de clas
a C k , k 1. De
asemenea vom spune panza n loc de panza parametrizata .
Exemplu.i) =(0, ) (0, 2) si (u, v) = (sin u cos v, sin u sin v, cos v).
Imaginea panzei este o parte a sferei centrate n origine si de raza 1.
ii) Fie deschisa si conexa n R2 si f : R o functie de clasa C k .
Folosind, pentru simplitate x, y pentru notarea parametrilor denim panza
pe prin: (x, y) = (x, y, f (x, y)). Imaginea panzei este graficul functiei
f . Vom numi acest tip de panza cartezian
a.
iii) Fie F :R3 R o functie de clasa C 1 , M = {(x, y, z); F (x, y, z) = 0}

si a M astfel ncat Fz (a) = 0. Atunci, nr-o vecinatate a punctului a,


multimea M este imaginea unei panze carteziene (teorema functiilor implicite).
Normal
a . Daca : R3 este panza parametrizata , denim:

X Y Z
X Y Z
si functia normal
a N =
u = ( u , u , u ), v = ( v , v , v )
u
D(Y,Z)
D(Z,X)

vectorial. Punand A = D(u,v) , B = D(u,v) ,


v , unde este produsul
Y Z


)
D(Y,Z)
u u etc, avem N = (A, B, C).
C = D(X,Y
Z
D(u,v) cu D(u,v) = Y
v

60

61
Exemplu. In cazul unei panze carteziene (x, y) 7 (x, y, f (x, y)) vom

avea N = (p, q, 1), unde s-a notat, traditional, p = fx , q = fy .


Aria unei p
anze. Daca : R3 este panza parametrizata si K este
o multime compacta masurabil
a K denim aria panzei |K : .

()S(|K ) =
N (u, v) dudv.
K


Astfel avem: S(|K ) =
A2 + B 2 + C 2 dudv sau
K

S(|K ) = K 1 + p2 + q 2 dudv (n cazul unei panze carteziene).


Integralaunei functii. Cu notatiile de mai sus e f o functie continua
pe imaginea |K . Denim integrala functiei f pe panza |K ca ind:

f d =
f (u, v) N (u, v) dudv
()
|K

integrala din dreapta ind integrala dubla. Mai dezvoltat:

f d =
|K

f (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) A2 (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v)dudv.

=
K

Se remarca faptul ca aria este integrala functiei constanta 1. Daca f reprezinta


o densitate, atunci integrala ei este masa corespunzatoare.
Integrala unui c
amp. Cu
notatiile de mai sus e V =(P,Q,R) un camp
vectorial continuu pe imaginea |K . Denim integrala c
ampului V pe
p
anza |K ca ind:

( )
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
(P A + QB + RC)dudv.
|K

Evident, membrul stang este o notatie n timp ce membrul drept este integrala dubla.
Normala unitar
a . Cu notatiile de mai sus, sa presupunem ca functia
normal
a N este diferita de 0 n orice punct denim functia normal
a uniN
tar
a n = N .
Flux. Cu notatiile de mai sus, daca normala unitara este denita pe K,
este evident ca putem aduce integrala (***) a campului V la forma:

( )
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
V n d.
|K

|K

Sub aceasta forma integrala campului V poarta numele de flux al c


ampului
V prin p
anza |K . Daca V este campul de viteze al unui uid care traverseaz
a imaginea panzei, uxul poate interpretat ca ind cantitatea de
uid care trece n unitatea de timp.

62

CAPITOLUL 14. INTEGRALA DE SUPRAFAT


A

Suprafat
a . Daca : R3 , : R3 sunt panze, spunem
c
a ele sunt echivalente, , daca exista o schimbare de variabile
: , = .
O suprafat
a este o clasa de echivalenta de panze. Daca S este o suprafata
si S spunem ca este o parametrizare admisibil
a pentru S. P
anzele

echivalente au aceeasi imagine deci denim imaginea unei suprafete S ca


imaginea comun
a a parametrizarilor sale admisibile.

Integrala unei functii. Fie f o functie continua pe imaginea S a


ari admisibile si K,L multimi compacte
suprafetei S,, parametriz
m
a
surabile
care
se
corespund
prin schimbarea de variabila . Atunci

ara ambiguitate integrala


|K f d =
|L f d. Se poate deni, deci, f

unei functii pe o suprafat


a S f d =
|K f d, S. Pentru a nu
complica notatia am scris S n locul imaginii compactului K. Vom folosi
si denumirea de suprafat
a compacta n aceasta situatie.
Suprafat
a orientat
a . Daca este o schimbare de variabila atunci,
av
and n vedere ca domeniile de denitie ale parametrizarilor sunt conexe,
iacobianul J este e strict pozitiv e strict negativ. Schimbarea se zice
direct
a daca iacobianul este strict pozitiv.
Scriem o dac
a = cu directa . O suprafat
a orientat
a
este o clasa de echivalent
a n raport cu relatia o . Daca S este o suprafata
orientat
a si S spunem ca este o parametrizare admisibil
a pentru S.
Se arata ca daca o si normalele unitare sunt denite, atunci ele coincid
pe imaginea comun
a . Deci normala unitara caracterizeaza orientarea.
Integrala unui c
amp. Fie V =(P,Q,R) un camp vectorial continuu pe
imaginea unei suprafete orientate compacte S. Denim integrala c
ampului
V
pe
S
prin:

S P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy,
unde P,Q,R sunt componentele campului si o parametrizare admisibila .
Denitia se dovedeste a corecta valoarea integralei ind independenta de
parametrizarea admisibila aleasa .
Flux. Cu notatiile de
mai sus este clar ca integrala campului se poate
scrie, ntr-un sens evident, S V nd purtand numele de flux al c
ampului
V prin suprafata orientat
a S.

Capitolul 15

Formule integrale
Aceasta sectiune este dedicata formulelor Green-Riemann, Gauss - Ostrogradski si Stokes. Felul n care vor prezentate aceste formule (de fapt
cazuri particulare ale unei formule Stokes generale) este mai mult intuitiv
decat riguros. Motivul l constituie dicultatea de a dezvolta o teorie a
varietatilor cu bord n contextul unui text adresat mai ales celor ce aplica
matematica. O tratare riguroasa ar implica notiuni de algebra si topologie
care depasesc nivelul acestui text.
Drum C 1 pe portiuni. Un drum continuu : [a, b] Rn se zice C1
pe portiuni daca exista o diviziune a = t0 < t1 < ... < tn = b astfel
ncat pe ecare interval [ti1 , ti ] , i = 1...n functia sa e de clasa C 1 .
Integralele functiilor si circulatia campurilor se extind la cazul drumurilor
C 1 pe portiuni nsumand integralele pe intervalele diviziunii. Extinderea se
dovedeste corecta ind independenta de diviziunea folosita. Se trece, n mod
natural, la arce si la arce orientate etc.
Compact cu bord orientat n R2 . Vom numi compact cu bord
orientat o multime compacta K R2 astfel ncat frontiera sa sa e (local)
imaginea unui drum C 1 pe portiuni, orientat n sens trigonometric. Vom
nota aceasta frontiera cu K si o vom numi bord orientat si compactul cu
bord orientat cu (K, K).
Asa cum am mentionat mai sus, denitia este mai mult intuitiva decat
riguroasa .
Exemplu. Intergraficul determinat de , este un compact cu
bord orientat denind bordul ca format din gracele functiilor , si din
segmentele de dreapta {(a, y} : (a) y (a)}, {(b, y) : (b) y (b)}
orientarea pe ecare portiune ind astfel ncat orientarea ntregului bord sa
e n sens trigonometric.
Formula Green-Riemann. Fie (K, K) un compact cu bord orientat
n R2 si V =(P, Q) un camp de clasa C 1 pe o multime deschisa care contine
K. Atunci :
63

64

CAPITOLUL 15.

V dr =

FORMULE INTEGRALE

Q P

)dxdy (formula Green-Riemann).


x
y

Calculul ariei. Fie (K, K) un compact cu bord orientat . Atunci:

1
(K) =
xdy ydx
2 K
2

Exemplu. Fie compactul cu bord orientat K = {(x, y); xa2 +


x2
a2

y2
b2

y2
b2

1}

cu bordul elipsa
+
= 1; a, b > 0 orientata n sens trigonometric.
Aplic
and formula de mai sus se obtine (K) = ab.
Vom stabili formula Gauss-Ostrogradski doar n cazul simplu al unui
intergrac. Formula se generalizeaza pentru compacti cu bord orientat n
R3 dar nu vom intra n detalii privind aceasta notiune. Un alt mod de a
extinde formula este de a considera compacti care se pot descompune, prin
plane paralele cu planele de coordonate compacti de tip intergrac.
Fie un intergrac K n R3 determinat de doua functii de clasa C 1
, : L R, , unde L este un compact masurabil n R2 . Deci
K = {(x, y, z) : (x, y) L, (x, y) z (x, y)}. Frontiera compactului
K este compusa din gracele functiilor , si din multimea C a punctelor
de forma (x, y, z), unde punctul (x, y) apartine frontierei compactului L, iar
(x, y) z (x, y). Vom considera gracele functiilor , ca imagine de
suprafete orientate corespunzatoare parametrizarilor carteziene respective
aleg
and, pe ecare, orientarea data de normala exterioara (sensul acesteia
indic
and par
asirea compactului sau altfel spus, pe gracul functiei normala are sensul cresterii lui z iar pe gracul functiei sensul descresterii
lui z). Notam aceste suprafete orientate cu S 1 respectiv S 2 . Vom considera
si multimea C ca imaginea unei suprafete orientate dupa normala exterioara
S3 . Suprafetele S 1 , S 2 , S 3 formeaz
a bordul orientat K al compactului K.
Perechea (K, K) este un compact cu bord orientat. Fluxul unui camp
prin K este, prin denitie, suma uxurilor prin cele trei componente ale
bordului.
Propozitia 15.1. Fie c
ampul vectorial V=(0,0,R), unde functia R este de
1
clas
a C n vecin
atatea compactului K. Atunci:

R
dxdydz
V nd =
K
K z
Consider
and compacti cu bord orientat proveniti din intergrace n raport
cu celelalte axe vom obtine formule analoage celei de mai sus.
Divergenta unui c
amp. Daca V = (P, Q, R) este un camp de clasa
Q
R
C 1 divergenta sa divV se deneste prin divV= P
x + y + z .
Formula Gauss-Ostrogradski. Fie (K, K) un compact cu bord orientat, intergrac n raport cu toate axele, cu bordul orientat dupa normala

65
exterioar
a , si V = (P, Q, R) un camp de clasa C 1 n vecinatatea lui K.
Atunci:

K V nd =
K divV dxdydz (formula Gauss-Ostrogradski)
Formula de mai sus se numeste si formula flux-divergent
a.
Calculul volumului. Fie (K, K)un compact cu bord orientat ca n
formula de mai sus. Atunci
pentru volumul compactului K obtinem:
1
v(K) =
xdy dz + ydz dx + zdx dy.
3 K
Asa cum am armat mai sus, formula Gauss-Ostrogradski se extinde la o
clas
a mai generala de compacti cu bord orientat; o extensie rapida se poate
face la acei compacti care se pot descompune, prin plane paralele cu planele
de coordonate n compacti de tip intergrac.
Pentru prezentarea formulei Stokes vom considera un caz simplu. Fie
(L, L) un compact cu bord orientat n R2 si f o functie de clasa C 2 n
vecin
atatea multimii L. Vom considera suprafata orientata S indusa de
p
anza carteziana determinata de f cu orientarea normalei n sensul cresterii
variabilei z (functia normala ind, cu o notatie mai sus folosita , (p, q, 1)).
Restrictia parametrizarii la L determina un arc orientat (C 1 pe portiuni)
astfel nc
at orientarea suprafetei sa e compatibila cu cea a arcului n sensul
regulei burghiului.
Vom numi bord al suprafetei S acest arc orientat iar perechea (S, S) va
o suprafat
a orientat
a cu bord orientat.
Rotor al unui c
amp vectorial. Fie V =(P, Q, R) un camp vectorial
de clasa C 1 . Vom numi rotor al campului V campul vectorial
rotV= (

R Q P
R Q P

).
y
z z
x x
y

Se retin, cu usurint
a, componentele rotorului daca se considera determinantul formal:

i
j
k



a dupa prima linie (a bazei canonice,
x y z care se dezvolt
P Q R
sau a versorilor axelor) si n care nmultirea unui operator de derivare cu
o functie nseamn
a aplicarea operatorului functiei respective.
Formula Stokes. Fie (S, S) o suprafata orientata cu bord orientat
si V un camp vectorial de clasa C 1 n vecinatatea imaginii suprafetei S.
Atunci:

S V dr =
S rotV nd (formula Stokes).
Formula Stokes se extinde la suprafete orientate cu bord orientat mai
generale dar nu vom intra n detalii.

Operatorul nabla. Denim operatorul nabla = x


i + y
j + z
k.
Putem interpreta formal gradientul unei functii, divergenta si rotorul unui
c
amp astfel:
grad f = f produsul operatorului cu campul scalar f,

66

CAPITOLUL 15.

FORMULE INTEGRALE

divV= V produsul scalar al operatorului cu campul vectorial V,


rotV = V produsul vectorial al operatorului cu campul vectorial V.
Desigur produs nseamn
a aplicarea operatorului iar justicarea formala
a acestei scrieri este usor de intuit. Prin camp scalar ntelegem functie cu
valori reale.
Remarc
a. Operatorii gradient, divergenta, rotor se pot aplica succesiv
obtin
andu-se noi operatori importanti. Astfel, daca f este de clasa C 2 atunci
div(grad f ) = f este laplacianul functiei f,
f =

2f
2f
2f
+ 2 + 2.
2
x
y
z

Capitolul 16

Functii olomorfe si teorema


reziduurilor
In acest capitol vom studia functii de variabila complexa si cu valori
complexe. Reamintim corespondenta bijectiva dintre C si R2 x + iy (x, y)
n care distantei dintre numere complexe i corespunde distanta uzuala n
plan. Trimitem la Capitolul 3 pentru notiunile de bila deschisa, bila nchisa,
multime nchisa etc. Vom utiliza termenul de disc n loc de bila (din
ratiuni intuitive evidente) si notatia D(a, r) n loc de B(a, r) etc.
Functie olomorf
a. Fie o mltime deschisa n C si f : C o functie.
Spunem ca functia f este derivabil
a n punctul a daca exista limita :
lim

za

f (z) f (a)
= f (a)
za

(f (a) C si egalitatea este o notatie). Daca functia este derivabila n orice


punct din , atunci spunem ca este olomorf
a pe . Notam f derivata
functiei f .
Propriet
ati.
i) Daca f este olomorfa pe , atunci este continua pe .
ii) Daca f, g sunt olomorfe pe , atunci si f + g este olomorfa pe si
(f + g) = f + g .
iii) Daca f, g sunt olomorfe pe , atunci f g este olomorfa pe si
(f g) = f g + f g .
iv) Daca f, g sunt olomorfe si h = g f , atunci h este olomorfa si
h (z) = g (f (z))f (z).
v) Daca f, g sunt olomorfe pe , g(z) = 0, z, atunci fg este olomorfa si
( )

f
g
= f gf
.
g
g2
Se observa ca regulile de derivare de la functiile reale sunt valabile si
n cazul functiilor complexe ceea ce este normal, denitia ind formal
aceeasi.
67

68CAPITOLUL 16. FUNCT


II OLOMORFE SI TEOREMA REZIDUURILOR
Exemple. i) Fie f (z) = z n , z C. Este imediat de vazut ca f este
olomorf
a si f (z) = nz n1 .
ii) Din i) rezulta ca functiie polinomiale sunt functii olomorfe si derivarea
se face similar cazului real. Analog functiile rationale unde nu se anuleaza
numitorul etc.
Serie de puteri. Se numeste serie de puteri (n C) o serie de functii

de forma
an z n , an C. Numerele complexe an se numesc coeficientii
n=0

seriei.
Raz
a de convergent
a. Fie

an z n o serie de puteri. Exista (si este

n=0

unic) R [0, ], numit raza de convergent


a a seriei

an z n , astfel

n=0

nc
at:
i) Daca |z| < R, atunci seria de numere
particular, seria de functii

an z n converge absolut. In

n=0

an z n converge simplu pe (R, R). In cazul

n=0

R = 0 singurul punct de convergent


a al seriei este z = 0.

an z n converge uniform pe D(0, r).


ii) Daca 0 < r < R, atunci seria
n=0

In particular, daca R = seria converge uniform pe orice disc nchis.


Urmatorul rezultat este important:
Teorema 16.1. Fie seria de puteri

an z n cu raza de convergent
aR>0

n=0

si fie f suma seriei pe discul de convergent


a D(0, r). Atunci:

nan z n1 (derivare
i) Functia f este olomorf
a pe D(0, r) si f (z) =
n=1

termen cu termen).
ii) Functia f are derivate de orice ordin pe D(0, r) si acestea se obtin prin
derivare termen cu termen (n particular toate aceste derivate sunt functii
olomorfe).
Obtinem noi exemple de functii olomorfe utilizand seriile de puteri:
2
n
Functia exponential
a. exp(z) = ez = 1 + 1!z + z2! + . . . + zn! + . . .
pentru z C.
Evident (ez ) = ez . Functia exp are perioada 2i.
3
5
z 2n+1
+ . . ., z C.
Functia sinus. sin(z) = z z3! + z5! . . . + (1)n (2n+1)!
2

2n

z
Functia cosinus. cos(z) = 1 z2! + z4! . . . + (1)n (2n)!
+ . . ., z C.
iz
Formula lui Euler. e = cos(z) + i sin(z), z C.
Exercitiu. Aratati ca sin = cos, cos = sin.

69

Remarc
a. Se pot considera, mai general, serii Taylor

an (z a)n ;

n=0

rezultatele sunt similare celor de mai sus.


Este absolut remarcabil ca functiile olomorfe sunt, local, sume de serii
de Taylor.
Teorema 16.2. Fie f : C o functie olomorf
a pe . Atunci pentru
fiecare punct a exist
a un disc deschis, continut n pe care f este
suma unei serii Taylor (unic determinat
a ).
Ecuatiile (conditiile) Cauchy-Riemann. Fie f : C o functie
olomorf
a pe . Consideram partea reala u si partea imaginara v ale functiei
f (f = u + iv). Atunci functiile u, v au, ca functii de doua variabile reale,
derivate partiale de orice ordin si :
v u
v
u
=
,
=
x
y y
x
aceste ecuatii se numesc ecuatiile (conditiile) Cauchy-Riemann.
Este imediat de vazut ca functiile u, v de mai sus sunt armonice, adica
veric
a ecuatia lui Laplace:
2v
2v
2u 2u
+ 2 = 0,
+ 2 = 0.
2
2
x
y
x
y
Integrala. Daca f este o functie de variabila complexa, cu valori complexe f = u+iv avem f (z)dz
= udxvdy
+i(vdx+udy)
= (u+iv)(dx+idy)

si denim integrala prin f dz = udx vdy + i vdx + udy; daca


: [a, b] C este o parametrizare admisibila pentru arcul orientat , atunci
b

f dz = a f ((t)) (t)dt.
Exemplu. Fie :[0, 2] C, (t) = z0 +Reit , R > 0 si arcul orientat
1
generat de . Atunci zz
dz = 2i.
0
Teorema 16.3. (Cauchy) Fie (K, K) un compact cu bord orientat n plan
si f o functie olomorf
a pe o multime deschis
a care contine K. Atunci
f
dz
=
0.

Demonstratie. Se aplica formula Green-Riemann tinandu-se cont de conditiile


Cauchy-Riemann.
Teorema 16.4. (Formula Cauchy) Fie (K, K) un compact cu bord orientat
n plan si f o functie olomorf
a pe o multime deschis
a care contine K. Dac
a
z0 este un punct interior compactului K, atunci

1
f (z)
dz
f (z0 ) =
2i z z0

70CAPITOLUL 16. FUNCT


II OLOMORFE SI TEOREMA REZIDUURILOR
Demonstratie. Se considera compactul obtinut nlaturand un disc deschis
centrat n z0 si continut n K; se aplica teorema lui Cauchy si se face raza
discului sa tinda la 0.
Serie Laurent. Fie o serie n C de forma
converge daca converg simultan seriile
o serie (de functii) de forma

an . Vom spune ca seria

an ,

an . O serie Laurent este

n<0

an z n . Numerele complexe an sunt coecientii

seriei. Este usor de rezolvat ca domeniul natural de convergenta al unei serii


Laurent este o coroan
a circular
a R2 < |z| < R1 . Evident generalizarea

an (z z0 )n .
rezultatelor la serii Laurent de forma

Teorema 16.5. (dezvoltare n serie Laurent) i) Suma unei serii Laurent


a n aceast
a
convergente n coroana circular
a R2 < |z| < R1 este olomorf
coroan
a.
ii) Reciproc, orice functie olomorf
a ntr-o coroan
a circular
a este suma
unei (unice) serii Laurent.
iii) Dac
a f este olomorf
a n coroana R2 < |z| < R1 , atunci coeficientii
f (z)
1
seriei Laurent atasate sunt dati de an = 2i
z n+1 dz, n Z.
iv) Avem rezultate similare pentru coroana R2 < |z z0 | < R1 ; l
as
am ca
exercitiu formularea lor exact
a.
Principiul prelungirii analitice. Fie o multime deschisa si conexa
n plan.
i) Daca f este olomorfa pe si n punctul z0 , f (n) (z0 ) = 0, n 0,
atunci functia f este identic nul
a pe .
ii) Zerourile (punctele unde se anuleaza ) unei functii olomorfe neidentic
nule pe sunt izolate (adica exista un disc centrat n zeroul respectiv, z0 ,
pe care functia nu se anuleaz
a decat n z0 .
Pol si punct singular esential. Fie f olomorfa n discul punctat
0 < |z z0 | < R.
i) Daca n seria Laurent atasat
a, doar o multime nita nevida de coecienti
de indice negativ sunt nenuli, z0 este un pol pentru f . In aceste conditii
functia f se scrie, in mod unic, f (z) = (zz0 )n g(z) cu g olomorfa g(z0 ) = 0.
Num
arul natural n este ordinul polului z0 . Daca n = 1 polul se zice simplu.
ii) Daca in seria Laurent atasat
a, o innitate de coecienti de indice
negativ sunt nenuli, punctul z0 este un punct singular esential pentru
f.

71
Exemplu. Pentru o functie rational
a ireductibila zerourile numitorului
sunt poli.
Reziduu. Fie f o functie olomorfa n 0 < |z z0 | < R. Numim
reziduu al functiei f n punctul z0 , coecientul a1 din dezvoltarea
Laurent
1
corespunz
atoare. Din formulele coecientilor rezulta a1 = 2i f (z)dz.
Vom folosi notatia Rez(f, z0 ) pentru reziduu.
Calculul reziduului. Fie z0 un pol de ordinul n pentru functia f .
Atunci :
1
[(z z0 )n f (z)](n1)
Rez(f, z0 ) =
z=z0
(n 1)!
Teorema 16.6. (Teorema reziduurilor) Fie (K, K) un compact cu bord
orientat n plan si f o functie olomorf
a pe o multime deschis
a care contine
K, cu exceptia unei multimi finite de puncte z1 , z2 , . . . , zk interioare multimii
K. Atunci :

dz = 2i Rez(f, zj ).
K

2
Aplicatii. i) Calculul integralei I = 0 R(sin t, cos t)dt, unde R(x, y)
este o functie rational
a cu numitor nenul pe cercul unitate x2 + y 2 = 1.
F
ac
and schimbarea
a= eit = z se obtine, aplicand teorema rezidu de1 variabil
1
urilor, I = 2 Rez z R( 2i (z z1 ), 12 (z + z1 )), unde reziduurile se calculeaza
n polii din interiorul discului unitate.

ii) Calculul integralei I = R(x)dx, unde R este o functie rationala


cu numitor care nu se anuleaz
a pe R, n ipoteza ca integrala este convergenta
Considerand un arc orientat n plan format dintr-un semicerc de raza
sucient de mare, cu centrul n origine, n semiplanul superior si diametrul
respectiv,
prin aplicarea teoremei reziduurilor se obtine ca I este egala cu

2i Rez(R(z), zj ), unde zj sunt polii functiei R din semiplanul superior.

Capitolul 17

Spatii metrice. Principiul


contractiei
Reamintim ca daca A, B sunt multimi, atunci A B este produsul lor
cartezian.
Distant
a. O distant
a pe multimea X este o functie d : X X R
astfel ncat, pentru orice x, y, z X:
i) d(x, y) 0; d(x, y) = 0 daca si numai daca x = y.
ii) d(x, y) = d(y, x).
iii) d(x, z) d(x, y) + d(y, z) (inegalitatea triunghiului).
Spatiu metric. Un spatiu metric este o multime X mpreuna cu o
distanta d xata pe X. Se noteaza (X, d) un spatiu metric sau doar X cand
nu este pericol de confuzie.
Exemple.
1) Fie X o multime arbitrara si d(x, y) = 0 daca x = y si d(x, y) = 1 n
rest. Se verica usor ca d este o distanta pe X. Spatiul metric corespunzator
se zice discret.
2) R(C) mpreuna cu distant
{ a d(x, y) = |x y|.
}
3) Prin denitie, Rn = x = (x1 , x2 , . . . , xn ); xi R, i = 1, 2, . . . , n .
Pentru o mai buna ntelegere precizam ca : daca x = (x1 , x2 , . . . , xn ),
y = (y1 , y2 , . . . , yn ), atunci x = y daca si numai daca x1 = y1 ,
n
x2 = y2 , . . . , xn = yn (n multimea numerelor reale). Dac
va x, y R ,
u
u n
x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ), denim d(x, y) = t (xi yi )2 .
1
n
Se arata (folosind inegalitatea lui{Cauchy) ca d este o distanta pe
} R .
4) Fie M o multime si X = f ; f : M R, f marginita . Denim
d(f, g) = sup |f (x) g(x)|. Se arata (exercitiu) ca d este o distanta.
Limita unui sir. Fie (X, d) un spatiu metric. x X este limita unui
sir (xn )n n X daca : > 0 N astfel ncat daca n N sa rezulte
d(xn , x) < . In acest caz scriem lim xn = x sau, mai simplu, xn x.
n

72

73
S
ir convergent. Un sir care are limita se zice convergent. Limita
unui sir convergent este unica.
S
ir Cauchy. Un sir (n X) (xn )n se zice sir Cauchy daca : > 0 N
astfel nc
at daca n, m N sa rezulte d(xn , xm ) < .
Spatiu metric complet. Un spatiu metric n care orice sir Cauchy
este convergent se zice complet.
Exercitii.
1) A da un sir n Rn revine la a da n siruri de numere reale (sirurile
componentelor). Aratati ca un sir este convergent (Cauchy) daca si numai
dac
a sirurile componentelor sunt convergente (Cauchy). Pentru un sir convergent componentele limitei sunt limitele sirurilor componentelor (limita se
face pe componente). Deduceti ca Rn este un spatiu metric complet.
2) Aratati ca spatiile metrice din exemplele 1) si 4) de mai sus sunt
complete.
Vom considera un spatiu metric xat (X, d).
Bil
a deschis
a. Dac
a de centru a si
{ a a X si r > 0, bila
} deschis
raz
a r este B(a, r) = x; x X, d(x, a) < r .
In R bilele deschise sunt intervale deschise, n R2 discuri fara circumferinta
care le margineste, iar n R3 bile far
a sfera care le margineste. Astfel, de
exemplu, n R2 , (x, y) B(0, 1) daca si numai daca x2 + y 2 < 1; n R3 ,
(x, y, z) B(0, 1) daca si numai daca x2 + y 2 + z 2 < 1.
Bil
a nchis
a{. Dac
a a X si r > 0, }
bila nchis
a de centru a si raz
a
r este B(a, r) = x; x X, d(x, a) r .
Astfel, n R2 , (x, y) B(0, 1) daca si numai daca x2 + y 2 1 etc.
Vecin
atate. O multime V X este o vecin
atate a punctului a X
dac
a exista B(a, r) V ( o vecin
atate a lui a este o multime care contine o
bil
a deschis
a centrat
a n a).
Este evident ca orice vecin
atate a unui punct contine punctul respectiv
si ca orice bila (deschis
a sau nchis
a ) centrata n a este o vecinatate a lui
a. De asemenea se observa, far
a dicultate, ca intersectia a doua vecinatati
ale unui punct este o vecin
atate a acelui punct. Ideea de vecinatate se leaga
de studiul proprietatilor locale ale functiilor.
Multime deschis
a. O submultime A X este deschis
a (n X) daca
pentru orice a A exist
a B(a, r) A.
Multimea vida si ntreg spatiul X sunt deschise. Un exercitiu simplu
arat
a ca orice bila deschis
a este o multime deschisa.
Multime nchis
a. O submultime A X este nchis
a (n X) daca
multimea X \ A (complementara multimii A) este deschisa.
Evident, si X sunt nchise. Se arata ca bilele nchise sunt multimi
nchise.
Teorema 17.1. Orice reuniune de multimi deschise este deschis
a. Orice
intersectie finit
a de multimi deschise este deschis
a. Orice intersectie de

74 CAPITOLUL 17. SPAT


II METRICE. PRINCIPIUL CONTRACT
IEI
multimi nchise este nchis
a. Orice reuniune finit
a de multimi nchise este
nchis
a.
Punct aderent unei multimi. Un punct a Rn este aderent multimii
A Rn dac
a exista un sir de puncte din A cu limita a.
Desigur, orice punct din A este aderent multimii A (se poate lua un sir
constant etc.). Este simplu de vazut ca 0 este aderent intervalului deschis
(0, 1), dar nu apartine acestui interval.
Legatura dintre puncte aderente si multimi nchise este data de :
a dac
a si numai dac
a
Teorema 17.2. O submultime A Rn este nchis
pentru orice punct a aderent multimii A avem a A.
Frontier
a. Dac
a A Rn , se deneste frontiera FrA a multimii A ca
ind multimea punctelor aderente atat multimii A cat si multimii Rn \ A.
FrA este o m,ultime nchis
a.
Punct interior. Dac
a A Rn , un punct a A se zice interior
multimii A dac
a exista o vecin
atate a puctului a continuta n A.
Punct fix. Un punct x al unei functii f : X X este un element
c X astfel nc
at f (c) = c.
Contractie. Daca (X, d) este un spatiu metric, o functie f : X X se
numeste contractie (pe X) daca exista un numar pozitiv k < 1 astfel ncat
D(f (x), f (y)) d(x, y), x, y X.
Teorema 17.3. (principiul contractiei) Fie (X, d) este un spatiu metric
complet si f o contractie pe X. Exist
a si este unic un punct fix al functiei
f.
Demonstratie. Fie x0 X un punct arbitrar. Construim prin inductie un
sir n X :
x1 = f (x0 ), x2 = f (x1 ), . . . , xn+1 = f (xn ) etc.
Vom arata ca sirul (xn )n este un sir Cauchy. Avem pentru orice n :
d(xn , xn+1 ) = d(f (xn1 ), f (xn )) kd(xn1 , xn ) k 2 d(xn2 , xn1 )
. . . k n d(x0 , x1 ).
Rezulta, pentru orice n 0, p 1 (aplicand inegalitatea triunghiului) :
d(xn , xn+p ) d(xn , xn+1 ) + d(xn+1 , xn+2 ) + . . . + d(xn+p1 , xn+p )
p
(k n + k n+1 + . . . + k n+p1 )d(x0 , x1 ) = k n 1k
1k d(x0 , x1 ).
In fond avem:
0 ,x1 )
, de unde rezulta ca sirul (xn )n este un sir
d(xn , xn+p ) k n d(x1k
Cauchy.
Spatiul metric (X, d) ind complet, sirul (xn )n este si convergent. Fie c
limita sa.
Din inegalitatea 0 d(f (xn ), f (c)) kd(xn , c) rezulta ca f (xn ) f (c);
dar cum xn+1 = f (xn ) trecand la limita vom avea f (c) = c.
Punctul x a fost obtinut : sa arat
am ca este unic cu aceasta proprietate.

75
Daca ar mai exista un punct x c1 = c, atunci d(c, c1 ) = d(f (c), f (c1 ))
kd(c, c1 ), de unde rezulta 1 k, o contradictie.
Teorema este complet demonstrata. Metoda folosita n demonstratie
poarta numele de metoda aproximatiilor succesive.
Exemplu. Fie f : R R o functie derivabila astfel ncat exista un
num
ar pozitiv k < 1 nc
at |f (x)| k pentru orice x R. Din teorema de
cresteri nite Lagrange deducem ca functia f este o contractie. R ind un
spatiu metric complet rezulta ca functia f are un punct x unic.
Remarc
a. In cursul demonstratiei teoremei a fost obtinuta inegalitatea:
d(xn , xn+p ) k n

d(x0 , x1 )
.
1k

Trec
and la limita (justifcati!) obtinem :
d(xn , c) k n

d(x0 , x1 )
1k

Interpret
am aceasta inegalitate ca o estimare a erorii n procesul de determinare a punctului x prin aproxim
ari succesive pornind de la punctul
x0 X.
Exemplu si exercitiu. Fie n [0, 1] R ecuatia x3 + 12x 1 = 0.
1
Ecuatia este echivalent
a cu x = x2 +12
si deci cu cautarea punctelor xe
1
ale functiei f : [0, 1] [0, 1], f (x) = x2 +12
. Sa se arate ca functia este
o contractie si sa se estimeze eroarea n metoda aproximatiilor succesive
pornind din x0 = 0.

Capitolul 18

Exercitii rezolvate
18.1

Multimi si relatii

1. Pentru orice multimi A, B, C, avem:


(i) daca A B atunci A B = B
(ii) A B = B A
(iii) A (B C) = (A B) C
(iv) daca A B atunci A B = A
(v) A B = B A
(vi) A (B C) = (A B) C
(vii) A (B C) = (A B) (A C)
(viii) A (B C) = (A B) (A C)
(ix) daca A B atunci B \ (B \ A) = A
(x) daca C B A atunci C \ A C \ B
(xi) C \ (A B) = (C \ A) (C \ B)
(xii) C \ (A B) = (C \ A) (C \ B).
Ultimele doua proprietati se numesc legile lui De Morgan.
Solutie. (iii) Demonstram A (B C) (A B) C. Daca
x A (B C), atunci sau x A sau x B C; daca x A
atunci x A B si deci x (A B) C. Daca x B C, atunci sau
x B sau x C; daca x B, atunci x A B si x (A B) C;
daca x C atunci x (AB)C. Analog, (AB)C A(B C).
(xi) Incluziunea C \ (A B) (C \ A) (C \ B): daca x C \ (A B),
atunci x C si x A B; rezulta x A si x B, deci x C \ A si
x C \ B; n concluzie x (C \ A) (C \ B).
Cealalta incluziune: (C \ A) (C \ B) C \ (A B); daca
x (C \ A) (C \ B), atunci x (C \ A) si x (C \ B), deci
x C si x A si x B. Rezulta ca x A B, deci x C \ (A B).
2. Fie (Q, ) multimea numerelor rationale cu ordinea uzuala; atunci
submultimea A = {x Q ; x2 < 2} este nevida si majorata, dar nu
76

18.1. MULT
IMI SI RELAT
II

77

are margine superioara. In multimea numerelor reale, (R,


) cu aceeasi
relatie de ordine, A are margine superioara, si anume 2. Axioma lui
Cantor arma ca n multimea numerelor reale orice submultime nevida
si majorata are margine superioara.
3. Fie (N, |) multimea numerelor naturale ordonata cu relatia divide si
e A = {6, 8, 12}; atunci A este marginita si sup(A) = 2, inf(A) = 24.
Sa se generalizeze exemplul la o submultime nita arbitrara.
4. i. Fie X = si e (P(X), ). Daca A = {H, K} P(X), atunci
sup(A) = H K si inf(A) = H K.
Sa se generalizeze la o submultime arbitrara A P(X).
ii. Fie A, B P(X). Sa se demonstreze:
A = B G P(X) A G = B G si A G = B G.
iii. Fie A, B P(X). Sa se demonstreze:
A = B G P(X) astfel nc
at A G = B G si A G = B G.
5. Fie M = si e o relatie reexiva si tranzitiva pe M . Denim the
relatia:
x y x y si y x, x, y M.
i. S
a se arate ca este o echivalenta pe M .
c multimea factor asociata relatiei . Pe M
c denim relatia
ii. Fie M
x
b yb x y. Sa se demonstreze ca este bine denita si ca
c, ) este multime ordonata.
(M
iii. Aplicati constructia de mai sus cazului: (M, ) = (Z, |).
6. Multimea numerelor ntregi este numarabila.
Solutie.
Multimea Z poate scrisa sub forma unui sir:
Z = {0, 1, 1, 2, 2, 3, ...}, sau, echivalent, aplicatia f : N 7 Z,
{
n2 , daca n este par
f (n) =
n+1
a n este impar
2 , dac
este bijectiva.
7. Multimea numerelor rationale este numarabila .
Solutie. Multimea numerelor rationale pozitive poate scrisa ca un
sir:
1 1 2 1 2 3 1 2 3 4 1
, , , , , , , , , , ,
1 2 1 3 2 1 4 3 2 1 5
Sirul de mai sus contine la un anumit pas toate fractiile pentru care
suma dintre num
arator si numitor este aceeasi.

78

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
8. Multimea P a numerelor prime este numarabila.
Solutie. Cum P IN = Card(P) CardIN
Va sucient sa arat
am ca 0 Card(P), deci P este innita.
{
}
Presupunem ca P este nita, P = p1 , p2 , . . . , pn .
Consideram q = p1 p2 . . . pn + 1.
q > pk , k = 1, n = q nu apartine multimii P
Presupunem q num
ar compus = pi |q = pi |p1 p2 . . . pn + 1, dar
pi |p1 p2 . . . pn = pi |1 contradictie. Deci presupunerea facuta este
falsa asadar P este innita.
9. Multimea numerelor reale cuprinse ntre 0 si 1 nu este numarabila.
Solutie. Fie X = (0, 1). Vom scrie ecare element al lui X sub forma
unei fractii zecimale innite procedand n felul urmator (simbolul lui
Konig) :
- sau num
arul real se scrie n mod normal sub forma unei fractii zecimale innite
1
= 0, 3333333 . . .
3
3 = 0, 1415926 . . .

2
= 0, 141421
10
si l vom pastra sub aceasta forma ;
- sau num
arul real nu are decat un numar nit de zecimale
1
= 0, 5
2
7
= 0, 175
40
si n acest caz se nlocuieste ultima zecimala prin numarul imediat
inferior si apoi se scrie o innitate de 9, astfel :
1
= 0, 499999 . . .
2
7
= 0, 1799999 . . .
40
S-a realizat astfel o corespondenta biunivoca ntre elementele lui X
si toate simbolurile lui Konig de forma 0, a1 a2 a3 . . . , ai ind o cifra
oarecare cuprinsa ntre 0 si 9.
Pentru a demonstra ca multimea X nu este numarabila vom rationa
prin reducere la absurd presupunand ca toate elementele lui X pot
scrise sub forma unui sir.

18.2. SPAT
IUL RN

79

Primul element al lui X este 0, a11 a12 a13 . . .


Al doilea element al lui X este 0, a21 a22 a23 . . .
Al treilea element al lui X este 0, a31 a32 a33 . . .
..........................................
Presupunerea ca toate elementele lui X sunt n acest sir este falsa,
deoarece exista un simbol al lui Konig ce nu gureza aici si anume
b = 0, b1 b2 b3 . . . bp . . . ,
unde b1 = a11 , b2 = a22 , . . . . . . bp = app . Acest simbol reprezinta un
num
ar real cuprins ntre 0 si 1, deci va un element al lui X. Totusi
el este diferit de orice element din sirul de mai sus, deci b nu apartine
lui X. Ajungem astfel la o contradictie ce ne conduce la a arma ca
multimea X nu este num
arabil
a.
10. Punctele unui segment de dreapta constituie o multime nenumarabila
Solutie. Fie AB un astfel de segment. Alegem o axa x Ox astfel ca
originea O sa e n A si astfel ca vectorul sau unitar sa coincida cu
vectorul AB. Oricarui punct M al lui AB (punctele A si B ind excluse
i va corespunde abscisa lui M care va un numar cuprins ntre 0si 1,
deci un element al multimii X = (0, 1) si aceasta corespondenta este
biunivoca. Multimea punctelor segmentului AB (A si B ind excluse)
este astfel echipotent
a cu multimea (0, 1) care nu este numarabila.
Faptul ca adaug
am extremitatile A si B nu schimba cu nimic concluzia.

18.2

Spatiul Rn

1. Sa se calculeze normele vectorilor:


a) x = (1, 3)
b) y = (2, 1, 5)
(
)
c) z = 12 , 13 , 14 , 16
d) u = (0, 1, 0, 1, 0, 1)

Solutie

1 + 9 = 10

b) y = 4 + 1 + 25 = 30

1
1
+ 36
=
c) z = 14 + 19 + 16

d) u = 1 + 1 + 1 = 3

a) x =

65
12

80

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
2. Sa se calculeze produsul scalar x y daca:
a) x = (3, 4, 5, 4); y = (3, 0, 3, 3)
)
(
)
(
b) x = 12 , 12 , 14 , 14 ; y = 13 , 16 , 16 , 13
c) x = (1, 2, 3, 1, 4); y = (1, 2, 1, 3, 4)

Solutie
a) x y = 3 3 + 4 0 + 5 3 4 3 = 12
b) x y = 16

1
12

1
24

1
12

= 18

c) x y = 1 + 4 + 3 + 3 + 16 = 27
3. Sa se arate ca pentru orice doi vectori x, y Rn au loc relatiile:
)
(
a) x + y2 + x y2 = 2 x2 + y2
b) x + y2 = x2 + y2 + 2x y
c) x + y2 x y2 = 4x y

Solutie
a) x + y2 + x y2 = (x + y) (x + y) + (x y) (x y) =
= x x + 2x y + y y + x x 2x y + y y = 2 x2 + 2 y2
b) x + y2 = (x + y)(x + y) = xx+2xy +y y = x2 +2xy +y2
c) x + y2 x y2 = (x + y) (x + y) (x y) (x y) =
= x x + 2x y + y y x x + 2x y y y = 4x y
4. Sa se scrie ecuatiile parametrice ale dreptelor ce trec prin punctul x0
si au directia v, unde:
a) x0 = (1, 3, 1) ;

v = (5, 2, 3)

b) x0 = (1, 2, 3, 1) ; v = (3, 4, 5, 4)
)
(
)
(
c) x0 = 12 , 12 , 14 , 14 ; v = 13 , 16 , 16 , 13

Solutie
Un punct oarecare de pe dreapta care trece prin x0 si are directia v
este de forma: x = x0 + tv, t R.

x = 1 5t
y = 3 2t
, tR
a) (x, y, z) = (1, 3, 1) + t (5, 2, 3) sau

z = 1 + 3t

18.3. ELEMENTE DE TOPOLOGIE A SPAT


IULUI RN

x = 1 + 3t

y = 2 + 4t
b)
z
= 3 + 5t

u = 1 4t

x = 12 + 3t

y = 12 6t
c)
z = 14 + 6t

u = 14 3t

tR

tR

81

5. Sa se ae cosinusurile unghiurilor triunghiului de varfuri:


A (2, 1, 1) ; B (1, 3, 5) ; C (3, 4, 4)

Solutie AB = (1 2, 3 + 1, 5 1) = (1, 2, 6),

AC = (3 2, 4 + 1, 4 1) = (1, 3, 5)


35
35
1 + 6 + 30
AB AC


cos A =
= 1+4+36 1+9+25 = 41 35 = 41
AB AC

6
22+6

BA = (1, 2, 6) ; BC = (2, 1, 1) , cos B =


=
41
1+4+36 4+1+1

2+35

=0
CA = (1, 3, 5) ; CB = (2, 1,1) , cos C =
1+9+25
4+1+1
)
(
C = 90

18.3

Elemente de topologie a spatiului Rn

1. Sa se precizeze valoarea maxima a razei r a bilei deschise cu centrul


n x0 care este inclusa n multimea S, unde:
a) x0 = (1, 2, 1, 3); S este bila deschisa cu centrul n a = (0, 3, 2, 2)
si de raza 7.

{
}
b) x0 = (1, 2, 1, 3); S = (x1 , x2 , x3 , x4 ) |xi | 5, i = 1, 4
)
(
c) x0 = 3, 52 ; S este triunghiul (plin) de varfuri A (2, 0), B (2, 2) si
C (4, 4).
Solutie


}
{

a) S = B(a, 7) = (x1 , x2 , x3 , x4 ) x21 + (x2 3)2 + (x3 + 2)2 + (x4 2)2 < 49

}
{

B(x0 , r) = (x1 , x2 , x3 , x4 ) (x1 1)2 + (x2 2)2 + (x3 + 1)2 + (x4 3)2 < r2

d (a, x0 ) = 1 + 1 + 1 + 1 = 2 < 7, deci x0 S.


Daca x B (x0 , r), atunci d (x, x0 ) < r. Pe de alta parte,
d (x, a) d (x, x0 ) + d (x0 , a) < r + 2 < 7,
de unde rezulta ca r < 5, deci max {r |B(x0 , r) S } = 5.

82

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
b) S reprezint
a un cub (n R4 ) cu centrul n origine si de latura 10.
Evident, x0 este un punct interior lui S. Cea mai mica distanta de la
x0 la fetele cubului este 2, deci max {r |B(x0 , r) S } = 2.
c) Ecuatiile laturilor triunghiului sunt:
AB : x = 2;
) : y = x; AC : y = 2x 4. Se observa ca
( BC
punctul x0 = 3, 52 se aa la dreapta lui AB, sub BC si deasupra lui
AC, deci n interiorul triunghiului. Cea mai mica distanta de la x0 la
1
laturile triunghiului este distanta de la x0 la AC, care este 2
, deci
5
max {r |B(x0 , r) S } =

5
10 .

2. Precizati frontiera S, interiorul S , nchiderea S si exteriorul Ext S


multimii S:
a) S = {(x, y, z) | |x| < 1, |y| < 1,

{
}
b) S = (x, y, 1) x2 + y 2 1

z R}

Solutie
{(x, y, z) | |x| = 1, |y| < 1, z R }
{(x, y, z) | |x| < 1, |y| = 1, z R }
a)
{(x, y, z) | |x| = 1, |y| = 1, z R }
S = {(x, y, z) | |x| 1, |y| 1, z R }
S =

S=S
Ext S = {(x, y, z) | |x| > 1, y, z R } {(x, y, z) | |y| > 1, x, z R }

b) S = {S; S = S; S =
}
Ext S = (x, y, z) x2 + y 2 > 1 sau z = 1
3. Precizati daca multimile urmatoare sunt deschise, nchise, nici deschise, nici nchise:
a) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | |x1 | > 0, x2 < 1, x3 = 2 }
b) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x1 = 1, x3 = 4 }
c) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x1 = 1, 3 x2 1, x4 = 5 }
Solutie
a) Fie:
S1 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | |x1 | > 0 }
S2 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x2 < 1 }
S3 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x3 = 2 }
S = S1 S2 S3 . Cum S1 , S2 si S3 sunt evident multimi deschise si
o intersectie nita de multimi deschise este deschisa, rezulta ca S este
deschis
a.
b) Nici deschis
a si nici nchis
a.

18.3. ELEMENTE DE TOPOLOGIE A SPAT


IULUI RN
c) Fie (1, uk , vk , 5) S,

83

k N . Atunci 3 uk 1, k Nsi
R4

vk R. Daca (1, uk , vk , 5) (1, u, v, 5), atunci 3 u 1 si


v R, deci (1, u, v, 5) S. Rezulta ca S este o multime nchisa.
r) = {x | x a r } este o multime
4. Sa se arate ca bila nchis
a B(a,
nchis
a.
Solutie
r) = {x | x a > r }
Vom arata ca multimea complementara C B(a,
r) oarecare. Atunci b a > r.
e deschis
a. Intr-adev
ar, e b C B(a,
Fie 0 < < b a r si x B(b, ). Atunci x b < si avem:
b a b x + x a < + x a < b a r + x a, de
r), deci b este
unde rezulta ca x a > r. Asadar, B(b, ) C B(a,
un punct interior.
5. Sa se arate ca nchiderea bilei deschise coincide cu bila nchisa, adica:
r)
B(a, r) = {x | x a < r } = {x | x a r } = B(a,
Solutie
r) si B(a,
r) este nchisa, rezulta ca B(a, r)
Cum B(a, r) B(a,

B(a, r). Ram


ane sa dovedim incluziunea inversa. Pentru aceasta este
sucient sa arat
am ca orice b cu proprietatea b a = r apartine
multimii B(a, r). Fie b un astfel de punct , e {n } un sir de numere
pozitive astfel nc
at 0 < n < 1, n 0 si e xn = n a + (1 n ) b.
Atunci xn b = n a b = n r 0, de unde deducem ca xn b.
Pe de alta parte, xn a = (1 n ) b a = (1 n ) r < r, deci
xn B(a, r). Cum xn B(a, r) si xn b, rezulta ca b B(a, r).
6. Sa se studieze daca urmatoarele multimi din R2 sunt deschise, respectiv nchise. Pentru ecare multime sa se determine nchiderea si
frontiera.
a) A = [0, 3) (1, 2];
b) A = {(x, y) R2 : x2 y 2 < 1}.
Solutie. a) Multimea A este marginita, nu este deschisa, nici nchisa;
A = [0, 3] [1, 2], F rA = ([0, 3] {1, 2}) ({0, 3} [1, 2]).
b) Multimea nu este marginit
a, este deschisa, dar nu este nchisa;
A = {(x, y) R2 : x2 y 2 1}, F rA = {(x, y) R2 : x2 y 2 = 1}.
7. Fie A, B Rn doua submultimi nevide. Sa se arate ca:
a) A B = A B ;
b) A B A B.
Solutie. a) Daca x A B atunci pentru orice vecinatate V a lui x
avem (A B) V = , sau echivalent (A V ) (B V ) = , de unde

84

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
(A V ) = sau (B V ) = , adica x A sau x B. In concluzie
x AB. Incluziunea invers
a rezulta din faptul ca A AB implica
A A B si analog B A B implica B A B.
b) Se procedeaza similar. Sa remarcam ca incluziunea inversa nu este
n general adevarat
a. In acest sens consideram multimile A = (0, 1),
B = (1, 2).

18.4

Functii continue

1. Sa se arate ca functia:
3
x + y3
, daca (x, y) = (0, 0)
f (x, y) =
x2 + y 2

0,
daca (x, y) = (0, 0)
este continu
a pe R2 .
Solutie
In orice punct (a, b) = (0, 0), functia este continua, asa cum rezulta cu
usurint
a din denitia cu siruri.
Pentru a dovedi continuitatea n (0, 0), observam ca:
3 ( 2
)3 (
)3
x x + y 2 2 si y 3 x2 + y 2 2 , de unde rezulta:
(
)3

2 x2 + y 2 2
|f (x, y)|
= 2 x2 + y 2 , (x, y) R2 {(0, 0)} .
2
2
x +y

Daca (xn , yn ) (0, 0) atunci x2n + yn2 0, deci:


lim

f (x, y) = 0 = f (0, 0). Asadar f este continua si n (0, 0).

(x,y)(0,0)

2. Fie f : R2 R. Spunem ca f este continua partial n raport cu x


(respectiv y) n punctul (a, b), daca functia de o variabila x f (x, b)
este continu
a n a (respectiv functia y f (a, y) este continua n b).
Sa se arate ca functia
{
f (x, y) =

xy
, daca (x, y) = (0, 0)
x2 + y 2
0,
daca (x, y) = (0, 0)

nu este continu
a n (0, 0), dar este continua partial n (0, 0), atat n
raport cu x, cat si n raport cu y.
Solutie
Functia f nu este continu
a n (0, 0) deoarece nu exista limita
lim f (x, y).
(x,y)(0,0)

18.4. FUNCT
II CONTINUE

85

)
(
Intr-adev
ar, pentru sirul (xn , yn )= n1 , n1 (0, 0) rezulta f (xn , yn )= 12 ,
n, deci f (xn , yn ) 12 .
)
(
Pentru sirul (xn , yn ) = n2 , n1 (0, 0) rezulta f (xn , yn ) = 25 , n,
deci f (xn , yn ) 25 .
Pe de alta parte, f este continu
a partial n raport cu x n origine,
deoarece functia de o variabil
a x f (x, 0) = 0 : R R este evident
continu
a n 0. Analog, functia de o variabila y f (0, y) = 0 : R R
este continu
a n 0, deci f este continua partial n raport cu y n origine.
3. O functie f : A R R se numeste lipschitzian
a pe A daca exista o
constant
a L > 0 astfel nc
at




f (x ) f (x ) L x x , x , x A
a) S
a se arate ca daca f este lipschitziana pe A atunci f este uniform
continu
a pe A.
b) S
a se arate ca daca f : I R are derivata marginita pe intervalul
I, atunci f este uniform continu
a pe I.
c) Sa se arate ca functia f (x) = 2x + 3 sin2 x,
continu
a pe R.

x R, este uniform

d) Exist
a functii uniform continue care nu sunt lipschitziene?
Solutie
a) Fie > 0 oarecare si e = L . Atunci, daca x , x A si
|x x | < , rezulta |f (x ) f (x )| < L L = , deci f este uniform
continu
a pe A.
b) Armatia rezulta din teorema lui Lagrange. Fie M > 0 astfel ncat
|f (x)| M, x I. Pentru x , x I, exista ntre x si x
astfel nc
at
)
(
f (x ) f (x ) = f () x x .
In continuare avem:




f (x ) f (x ) M x x ,

x , x I,

deci f este lipschitzian


a pe I. Din a) deducem ca f este uniform
continu
a pe I.
c) f (x) = 2+6 sin x cos x, x R, deci |f (x)| 8, x R. Armatia
rezulta acum din b).
d) Fie functia:
{
f (x) =

1
, daca x (0, 1]
x
0,
daca x = 0

x sin

86

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
1
= 0, rezulta ca f este continua si n 0, deci f
x
este continu
a pe multimea [0, 1]. Cum [0, 1] este o multime compacta,
rezulta ca f este uniform continu
a pe [0, 1].

Deoarece lim x sin


x0

Vom arata ca f nu este lipschitziana pe [0, 1], deci ca L > 0, exista


xL , xL [0, 1] astfel nc
at |f (xL ) f (xL )| > L |xL xL |.
Fie k N cu proprietatea ca 4k + 2 > L si e xL =
xL

1
.
(4k + 3) 2

Evident,

xL , xL

1
,
(4k + 1) 2

[0, 1] si

4
. Pe de alta parte,
(4k + 1)(4k + 3)





f (xL ) f (xL ) = xL sin xL sin 3 = xL + xL =

2
2

|xL xL | =





4(4k + 2)
= (4k + 2) xL xL > L xL xL .
(4k + 1)(4k + 3)

4. Sa se arate ca functia
f : (1, ) R,

f (x) =

x2 + 1
x1

nu este uniform continu


a pe (1, ).
Solutie
Trebuie sa arat
am ca 0 > 0 astfel ncat > 0, x , x (1, )
cu proprietatea ca |x x | < si |f (x ) f (x )| 0 .
Evident, f (x) = x + 1 +

2
, x (1, ).
x1

Fie 0 = 1, > 0 oarecare si n N astfel ncat

1
n (n + 1)

< .

1
1
si x = 1 +
si observam ca |x x | < ,
n + 1
n
1
iar |f (x ) f (x )| = |x x + 2| = 2
> 1 = 0 , deci f
n (n + 1)
nu este uniform continu
a pe (1, ).

Alegem x = 1 +

5. Sa se arate ca functia f : R2 R, f (x, y) = x2 + y 2 nu este uniform


continu
a pe R2 .
Solutie

< .
Fie 0 = 1, > 0 arbitrar si n N astfel ncat
2
n + n + 1

18.4. FUNCT
II CONTINUE

87

(
)
( )

n + 1, n + 1 si (x , y ) =
n , n ,

atunci |x x | = |y y | = n + 1 n =
<
2
n + 1 + n
si |f (x , y ) f (x , y )| = 2 > 0 = 1.
Daca alegem (x , y ) =

Asadar, 0 = 1 astfel nc
at > 0, (x , y ) R2 , (x , y ) R2 cu

d ((x , y ), (x , y )) < si |f (x , y ) f (x , y )| > 0 = 1, deci f nu


este uniform continu
a pe R2 .
6. Fie f, g : Rn Rm dou
a functii continue. Sa se arate ca multimea
A = {x Rn : f (x) = g(x)} este nchisa n Rn .
Solutie. Fie a A si (xn ) Rn astfel ncat xn a. Cum f, g
sunt functii continue vom avea f (xn ) f (a), g(xn ) g(a) si cum
f (xn ) = g(xn ) va rezulta ca f (a) = g(a), deci a A, adica multimea
A este nchis
a.
7. Fie A Rn si f : A R o functie continua n punctul a A, iar
f (a) > 0. Sa se arate ca exista o vecinatate V a punctului a astfel
nc
at f (x) > 0, pentru orice x V A.
Solutie. Fie r > 0 astfel nc
at 0 < r < f (a). Cum f este continu
a n punctul a exist
a > 0 astfel ncat pentru orice x A cu
d(x, a) < avem d((f (x), f (a)) = |f (x) f (a)| < r, de unde rezulta
ca f (x) > f (a) r > 0, pentru orice x B(a, ) A.
8. Fie f, g : Rn R dou
a functii continue. Sa se arate ca multimea
A = {x Rn : f (x) < g(x)} este deschisa n Rn .
Solutie. Fie a A. Folosind problema 2 exista > 0 astfel ncat
f (x) < g(x), pentru orice x B(a, ), deci B(a, ) A, adica A este
deschisa.
9. Sa se arate ca functia f : Rn R, f (x) = x a, unde a Rn , este
uniform continu
a.


Solutie. Rezulta din inegalitatea x a y a x y, pentru
oricare x, y Rn .
10. Sa se arate ca functia f : (0, ) (0, ) R, f (x, y) =
uniform continu
a.

x+1
nu este
y

(
(
)
)
1
2

Solutie. Consideram sirurile (xn , yn ) = 1,


, (xn , yn ) = 1,
si
n
n
1

evident avem (xn , yn ) (xn , yn ) = 0, pentru n , iar


n

88

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

|f (xn , yn ) f (xn , yn )| = n . Folosind denitia rezulta imediat ca


f nu este uniform continu
a.

18.5

Derivate partiale, diferential


a

1. Fie functia:
)
( 2
x y + xy 2 sin(x y)
f (x, y) =
x2 + y 2

0
Sa se calculeze

daca (x, y) = (0, 0)


daca (x, y) = (0, 0)

f
2f
2f
f
(0, 0) ,
(0, 0) ,
(0, 0) ,
(0, 0).
x
y
xy
yx

Solutie

(
)
(
)
2xy + y 2 sin(x y) + x2 y + xy 2 cos(x y)
f
(x, y) =

x (
x2 + y 2
)
2x x2 y + xy 2 sin(x y)

, daca (x, y) = (0, 0);


(x2 + y 2 )2
f (x, 0) f (0, 0)
00
f
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
x0
x0 x 0
x
x0
f
f
(0, y)
(0, 0)
2f
y 2 sin y
x
x
(0, 0) = lim
= lim
= 1.
y0
y0
yx
y0
y3
( 2
)
)
(
x + 2xy sin(x y) x2 y + xy 2 cos(x y)
f
(x, y) =
y (
x2 + y 2
)
2
2
2y x y + xy sin(x y)

, dac
a (x, y) = (0, 0);
(x2 + y 2 )2
f (0, y) f (0, 0)
00
f
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
y0
y0 y 0
y
y0
f
f
(x, 0)
(0, 0)
2f
x2 sin x
y
y
(0, 0) = lim
= lim
= 1.
x0
x0
xy
x0
x3
Rezulta ca

2f
2f
(0, 0) =
(0, 0).
xy
yx

2. Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul I ale urmatoarelor functii:


( )z
x
, x > 0, y > 0
a) f (x, y, z) =
y
y

b) f (x, y, z) = x z ,

x > 0, z = 0

z
xy ,

x > 0, y > 0

c) f (x, y, z) =
Solutie


18.5. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

89

( )z1
( )z1 (
( )z ( )
)
x
x
x
1 f
x
x
f
f
=z
=z
=
;
2 ;
ln
x
y
y y
y
y
z
y
y
)
(
y
y
y
y
f
f
1
y
f
= x z 1 ;
= x z ln x;
= x z 2 ln x
b)
x
z
y
z
z
z
f
f
f
z
z
z
c)
= y z xy 1 ;
= xy zy z1 ln x;
= xy y z ln y ln x
x
y
z
{
2
2
daca (x, y) = (0, 0)
xy sin xx2 y
+y 2
3. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa C 1 pe R2 .
b. S
a se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n
2f
2f
si
n origine; este functia f
orice punct si sa se calculeze
xy
yx
de clasa C 2 pe R2 ?
Solutie
a. Derivatele partiale de ordinul ntai sunt:
{
2
2
2 y3
x2 y 2
f
y sin xx2 y
+ (x4x
daca (x, y) = (0, 0)
2 +y 2 )2 cos x2 +y 2
+y 2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
a)

f
(x, y) =
y

x sin xx2 y

+y 2

Se demonstreaza ca

4y 2 x3
(x2 +y 2 )2

cos xx2 y
daca
+y 2
0 daca
2

(x, y) = (0, 0)
(x, y) = (0, 0)

f
f
si
sunt continue, deci f este de clasa C 1
x
y

pe R2 .
b. Evident, functia are derivate partiale de ordinul al doilea n orice
punct (x, y) = (0, 0); studiem existenta derivatelor mixte n origine
(cu denitia):
2f
x sin 1
y sin(1)
2f
(0, 0) = lim
= sin 1;
(0, 0) = lim
= sin 1.
x0
y0
xy
x
yx
y
Functia nu este de clasa C 2 pe R2 ; daca ar fost, atunci, conform teoremei de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul
al doilea ar trebuit sa e egale.
{

xy 3
x2 +y 2

daca (x, y) = (0, 0)


0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa C 1 pe R2 .
b. S
a se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n
2f
2f
si
n origine; este functia f
orice punct si sa se calculeze
xy
yx

4. Fie functia: f (x, y) =

90

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
de clasa C 2 pe R2 ?
Solutie
Derivatele part
de ordinul nt
ai sunt:
{ iale
y 5 x2 y 3
f
dac
a (x, y) = (0, 0)
(x2 +y 2 )2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
{ 3 2 4
3x y +xy
f
daca (x, y) = (0, 0)
(x2 +y 2 )2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele partiale de ordinul al doilea n origine:
2f
(0, 0) = lim
x0
xy

f
y (x, 0)

2f
(0, 0) = lim
y0
yx

f
x (0, y)

x
y

= 0,
= 1,

deci functia nu este de clasa C 2 (R2 ).


5. Sa se studieze existenta derivatelor
{ 2 2partiale si a diferentialei n origine
xy yx
daca (x, y) = (0, 0)
x2 +y 2
pentru functia: f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
Solutie
Functia are derivate partiale n orice punct, dar nu este diferentiabila
n origine.
{
}
6. Fie multimea A = (x, y) R2 | x 0, y 2 si functiile
(
)

f : A R3 , f (x, y) =
x, x2 + 3y 2 , y + 2 ,
g : R3 R2 ,

)
(
g(u, v, w) = u2 + v 2 + 2w2 , u2 v 2 ,
h = g f : A R2 R2 .

Notam cu a = (1, 1) A si cu b = f (a) = (1, 2, 1).


Sa se verice ca h (a) = g (b) f (a) si dh(a) = dg(b) df (a)
Solutie

1
0
1
2

2 x

1
3y
3

f (x, y) =
si f (1, 1) =

x2 + 3y 2
x2 + 3y 2
2
2

0
1
2 y+2
0
)
) 2
(
(
2u 2v 4w
2 4 4

si g (1, 2, 1) =
g (u, v, w) =
2u 2v 0
2 4 0


18.5. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

h(x, y) = g (f (x, y)) = g

91

)
(

x, x2 + 3y 2 , y + 2 =

)
(
= x + x2 + 3y 2 + 2y + 4, x x2 3y 2

h (x, y) =

1 + 2x 6y + 2
1 2x 6y

, h (1, 1) =

3 4
1 6

)
.

Pe de alta parte avem:

1
2

)
(
2 4 4
1
g (1, 2, 1) f (1, 1) =
2 4 0
2

(
)
3 4
3

=

1 6
2

1
2

In continuare avem:
(
df (1, 1) =

1
1
3
1
dx, dx dy, dy
2
2
2
2

dg(1, 2, 1) = (2du + 4dv + 4dw, 2du 4dv)


dh(1, 1) = (3dx 4dy, dx + 6dy)
dg(1, 2, 1) df (1, 1) =
(
(
)
(
))
1
1
3
1
1
1
3
2 dx + 4
dx dy + 4 dy, 2 dx 4
dx dy
=
2
2
2
2
2
2
2
(3dx 4dy, dx + 6dy)
x2 y
daca (x,y)=(0, 0) si f (0,0)=0.
x6 + y 2
Sa se arate ca f nu este continu
a n punctul (0, 0) dar este derivabila
n (0, 0) dupa orice versor s = (s1 , s2 ) R2 .
)
(

Solutie.) Consideram sirurile (xn , yn ) = n1 , n1 (0, 0), (xn , yn ) =


(

7. Fie functia f : R2 R, f (x, y) =

1 , 1
n n

(0, 0), iar f (xn , yn ) 0, f (xn , yn ) 1, deci f nu este

continu
a n punctul (0, 0). Evident

df
ds (0, 0)

= 0.

92

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
8. Fie functia f : R2 R, f (x, y) = cos(2x + 3y). Sa se calculeze
df
( , 0), unde s = (s1 , s2 ) R2 este un versor.
ds 4
f (( 4 , 0) + t(s1 , s2 )) f ( 4 , 0)
df
( , 0) = lim
=
Solutie.
t0
ds 4
t

cos( 2 + 2ts1 + 3ts2 )


= (2s1 + 3s2 ).
lim
t0
t
9. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = x2 + yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se
df
determine versorul s stiind ca
(a) este maxim.
ds
Solutie
df
(a) = s grada f = s grada f cos (s, \
grada f ) =
ds
= grada f cos (s, \
grada f ).
Deci maximul se obtine atunci cand s are aceeasi directie si acelasi
1
sens cu grada f. Rezulta : grada f = (1, 1, 1) s = (1, 1, 1).
3

10. Sa se calculeze laplacianul urmatoarelor functii:


a. f : R2 \ {(0, 0)} 7 R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ).
b. k : R3 \ {(0, 0, 0)} 7 R, k(x, y, z) =

1
x2

+ y2 + z2

Solutie
Laplacianul unei functii f de n variabile, este, prin denitie:
f =

2f
2f
2f
+
+
...
+
.
x2n
x21
x22

O functie al carei laplacian este nul se numeste functie armonica.


a. Calculam derivatele partiale:
2x
f
(x, y) = 2
,
x
x + y2
2y
f
(x, y) = 2
y
x + y2
2y 2 2x2
2f
(x, y) = 2
,
2
x
(x + y 2 )2
2x2 2y 2
2f
(x, y) = 2
,
2
y
(x + y 2 )2
si deci f = 0.


18.5. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

93

b. Derivatele partiale:
k
(x, y, z) =
x

(x2 + y 2 + z 2 )3

2k
2x2 y 2 z 2

(x,
y,
z)
=
,
x2
(x2 + y 2 + z 2 )5
si deci k = 0.
11. Fie a R si e g si h doua functii de clasa C 2 pe R. Sa se demonstreze
ca f (x, y) = g(x ay) + h(x + ay) verica ecuatia coardei vibrante:
2
2f
2 f

a
= 0.
y 2
x2

Solutie Calcul direct.


12. Sa se ae f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este armonica pe R2 .
Solutie
2u 2u
O functie este armonica daca satisface relatia
+ 2 = 0.
x2
y
u
2u
= 2xf (x2 y 2 ) ;
= 2f (x2 y 2 ) + 4x2 f (x2 y 2 ).
x
x2
2u
u
= 2yf (x2 y 2 ) ;
= 2f (x2 y 2 ) + 4y 2 f (x2 y 2 )
y
y 2
2u 2u
+
= 0, rezulta 4(x2 + y 2 )f (x2 y 2 ) = 0; n nal
x2 y 2
se obtine f (t) = at + b, cu a, b R arbitrar xate.
Inlocuind n

13. Sa se ae f C 2 (R) stiind ca functia v(x, y) = f ( xy ) este armonica.


Solutie
y
2v
y 2 y
y
2y y
v
= 2 f ( ) ;
)
+
=
f
(
f ( )
x
x
x
x2
x3
x
x4
x
1
2v
y
1
y
v
= f ( ) ;
= 2 f ( ).
y
x x
y 2
x
x
Inlocuind n ecuatia data, rezulta :
y
x2 + y 2 y
2y
f ( ) + 3 f ( ) = 0.
4
x
x
x
x

94

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Notand t =

y
x

se obtine (dupa calcule):


2t
f (t)
= 2
,

f (t)
t +1

si deci
f (t) = a arctg(t) + b
cu a, b R arbitrar xate.
14. Sa se demonstreze ca laplacianul n coordonate polare este:
f =

2f
1 2f
1 f
.
+
+
2
2
2

Solutie
Fie f C 2 (R2 ), x = cos , y = sin .
x
x
y
y
= cos ,
= sin ,
= sin ,
= cos .

f x f y
f
f
f
=
+
=
cos +
sin

x
y
x
y
f x f y
f
f
f
=
+
=
( sin ) +
cos .

x y
x
y
Rezolvand sistemul, (n necunoscutele

f
x

si

f
y ),

rezulta :

f
f sin f
f
f cos
f
=
cos
,
=
sin +
.
x


( )
( )
( )
f
sin
f
f
2f
= cos

=
=
2
x
x x
x
x
=

2f
2 f sin cos 2 f sin2 f sin2
2
+
+
cos

2
+
2

2 2

f sin cos
+2
.

2f
2 f sin cos 2 f cos2 f cos2
2f
2
+

=
sin

+
2
+
y 2
2

2 2

f sin cos
2
.

2
In concluzie:
2f
1 2f
1 f
.
f =
+
+
2
2 2


18.5. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

95

d2 y
dy
+ x + 2y = 0. Ce devine ecuatia daca
2
dx
dx
se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
Solutie
2
dy
d2 y
Calculam dx
si dx
n functie de dy
si ddt2y . Din x = et , rezulta t = ln x
2
dt
dt
si deci dx
= x1 = et ; rezulta :

15. Fie ecuatia diferential


a x2

dy
dy dt
dy t
=
=
e ,
dx
dt dx
dt
(
(
)
)
)
( 2
d dy t
dy
d dy t dt
d2 y
2t d y
e
e
=e
.
=

=
dx2
dx dt
dt dt
dx
dt2
dt
Ecuatia devine:

d2 y
+ 2y = 0.
dt2

16. Operatori diferentiali. Fie V = P i + Qj + Rk un camp de vectori


de clasa C 2 pe un deschis U R3 si f C 2 (U ) (camp scalar). Operatorii diferentiali de ordinul nt
ai sunt gradientul, divergenta si rotorul,
deniti pentru orice a U astfel:
(gradf )(a) = (f )(a) =

(divV )(a) = (V )(a) =

(
=

f
f
f
(a)i +
(a)j +
(a)k.
x
y
z
Q
R
P
(a) +
(a) +
(a).
x
y
z

(rotV )(a) = ( V )(a) =


) (
)
)
(
Q
R
P
P
Q
R
(a)
(a) i+
(a)
(a) j +
(a)
(a) k.
y
z
z
x
x
y

In cele
ce urmeaza vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozitie si cu
r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un camp scalar.
Pentru orice campuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g
de clasa C 2 , au loc relatiile:
a. grad(f g) = f gradg + ggradf .
b. div(f V ) = f divV + V gradf .
c. div(V W ) = W rotV V rotW .
d. rot(f V ) = f rotV V gradf .
dV
W
+
,
e. grad(V W ) = W rotV + V rotW +
dW
dV
dV
este derivata dupa directia W a lui V .
unde,
dW
dW
dV

.
f. rot(V W ) = V divW W divV +
dW
dV

96

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
df
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
da
h. gradr = r2 r, R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
2f
2f
2f
+
+
.
k. div(gradf ) = f =
x2
y 2
z 2
Solutie
Calcul direct.
g.

17. Sa se arate ca ecuatia:


ln

y
x2 + y 2 2arctg = 0
x

deneste intr-o vecin


atate a punctului (1, 0) o functie implicita y =
f (x). Sa se calculeze f (1) si f (1).
Solutie

y
x2 + y 2 2arctg , atunci
x
x + 2y
y 2x
F
F
= 2
= 2
si
.
x
x + y2
y
x + y2
Veric
am conditiile teoremei functiilor implicite:

Daca notam F (x, y) = ln

F (1, 0) = 0
F
(1, 0) = 2 = 0
y
Din teorema functiilor implicite rezulta ca exista o vecinatate deschisa
U a punctului a = 1, o vecin
atate deschisa V a punctului b = 0 si o
functie implicita unica f : U V cu proprietatile:
f (1) = 0
F (x, f (x)) = 0,

xU

F
(x, f (x))
x + 2f (x)
F C (U ) si f (x) = x
, x U .
=
F
2x f (x)
(x, f (x))
y
In particular avem f (1) = 1 .
2
Derivand nc
a o data, obtinem:
(1 + 2f (x)) (2x f (x)) (x + 2f (x)) (2 f (x))
, deci
f (x) =
(2x f (x))2
5
f (1) = .
8


18.5. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

97

Pentru calculul derivatelor f si f putem proceda si n modul urmator:


derivam succesiv identitatea F (x, f (x)) = 0, x U , adica derivam
identitatea
)
f (x)
1 ( 2
ln x + f 2 (x) 2arctg
=0
2
x
si obtinem:
x + 2f (x) + f (x) (f (x) 2x) = 0 si
1 + 2f (x) + f (x) (f (x) 2x) + f (x) (f (x) 2) = 0
1
Pentru x = 1 obtinem 1 2f (1) = 0, deci f (1) = , iar din a doua
2
relatie,
)
(
1
1 1
5
1+2 +f (1) (2)+
2 = 0, de unde deducem ca f (1) = .
2
2 2
8
18. Sa se arate ca sistemul:
{ 2
x + y 2 + z 2 4x 9 = 0
x3 y 3 + z 3 3z
= 0
)
(
deneste ntr-o vecin
atate a punctului 3, 3, 3 functiile implicite
y = f (x), z = g(x). Sa se calculeze f (3) si g (3).
Solutie
Notam cu

F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 4x 9
G(x, y, z) =
x3 y 3 + z 3 3z
)
)
(
(
Constatam ca F 3, 3, 3 = 0, G 3, 3, 3 = 0.

F

D(F, G) y
=
G
D(y, z)


y


F

z 2y
2z

=
2 3z 2 3
3y

G

z

) 6
D(F, G) (
2 3
3, 3, 3 =
27
6
D(y, z)


= 18(2 3 3) = 0.

Din teorema functiilor implicite rezulta ca exista o vecinatate deschisa


U a punctului a = 3, o vecin
atate deschis
a V a punctului b = 3, o
vecin
atate deschis
a W a punctului c = 3 si doua functii implicite
unice:
f :U V ; g:U W
cu proprietatile:
a) f (3) = 3 ,

g(3) = 3

98

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
{
F (x, f (x), g(x)) = 0
, x U , adica
b)
G (x, f (x), g(x)) = 0
{ 2
x + f 2 (x) + g 2 (x) 4x 9 = 0
, x U
x3 f 3 (x) + g 3 (x) 3g(x) = 0
Derivand identit
atile de mai sus, obtinem
{
2x + 2f (x)f (x) + 2g(x)g (x) 4
= 0
2
3x 3f 2 (x)f (x) + 3g 2 (x)g (x) 3g (x) = 0
Pentru x = 3 obtinem

{
= 0
6 + 6f (3) 2 3g (3) 4
27 27f (3) + 9g (3) 3g (3) = 0
si, mai departe,
{

3f (3) 3g (3) = 1
9f (3) 2g (3) = 9

Rezolvand acest sistem, obtinem:

2+9 3

,
f (3) =
3(3 3 2)

12
g (3) =
3 32

19. Sa se arate ca ecuatia x3 y 3 + x + y = 10 deneste functia y pe o


vecinatate a punctului (2, 1). Sa se calculeze y (2), y (2) .
Solutie. Ecuatia este de forma f (x, y) = 0, unde f : R2 R, f (x, y) =
x3 y 3 + x + y 10. Evident f (2, 1) = 0, f C 1 (R2 ), f
y (x, y) =
3y 2 +1, de unde f
iilor
y (2, 1) = 2 = 0 , deci ipotezele teoremei funct
implicite sunt ndeplinite. Conform teoremei ecuatia f (x, y) = 0 deneste functia y pe o vecin
atate a punctului (2, 1), adica exista o
multime deschis
a A R, 2 A, o multime deschisa B R, 1 B
si o unica functie y : A B, de clasa C 1 , cu valorile y = y(x) astfel
nc
at y(2) = 1 si f (x, y(x)) = 0, ()x A, adica x3 y 3 (x)+x+y(x) =
10, ()x A. Derivand n raport cu x obtinem
3x2 3y 2 (x)y (x) + 1 + y (x) = 0, ()x A. (1)
Pentru x = 2 avem y(2) = 1 si atunci 12 3y (2) + 1 + y (2) = 0,
de unde y (2) = 13
and din nou n raport cu x n relatia (1)
2 . Deriv
obtinem
6x 6y(x)(y )2 (x) 3y 2 (x)y (x) + y (x) = 0, ()x A.
x = 2 vom obtine y (2) = 483
4 .

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

18.6

99

Extremele functiilor, formule Taylor

1. Folosind formula lui Taylor cu restul


Lagrange de ordinul 2, sa se
gaseasc
a o valoare aproximativ
a pentru 4 260 si sa se precizeze eroarea.
Solutie
Observam ca 256 = 44 este cel mai apropiat numar de 260 de forma
n4 .

Scriind formula lui Taylor pentru functia f (x) = 4 x, x > 0, n jurul


punctului a = 256, obtinem:
f (260) = f (256) +

260 256
(260 256)2
f (256) +
f (256) +
1!
2!
+

(260 256)3
f () ,
3!

unde 256 < < 260.


Efectuand calculele, rezulta:
f (256) = 4; f (256) =

3
1
1
(256) 4 = 4
4
4

7
3
3
(256) 4 = 9
42
4
11
21
21
f (256) = 3 (256) 4 = 14 > f ()
4
4

f (256) =

Asadar, avem:
f (260) = 4 +

3
43
1

+ f () .
3
7
4
24
3!

Valoarea aproximativ
a cautat
a este 4 +
=

1
3

, iar eroarea este


3
4
2 47

43
7
1
43
f () < f (256) =
< 6.
3!
3!
2 411
10

2. Sa se scrie explicit formula lui Taylor cu restul de ordinul 1 pentru


2
2
functia f (x, y) = ex y n jurul punctului (1, 1).
Solutie
Formula ceruta este:
f (x, y) = f (1, 1) +

]
f
f
(1, 1) (x 1) +
(1, 1) (y 1) +
x
y

]
[
2f
2f
1 2f
2
2
+
(, ) (x 1) (y 1) + 2 (, ) (y 1)
(, ) (x 1) + 2
2! x2
xy
y

100

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
unde (, ) este un punct interior pe segmentul de dreapta de capete
(1, 1) respectiv (x, y). Fac
and calculele, obtinem:
f
2
2
= 2xex y ;
x

f
2
2
= 2yex y ;
y

2
) 2 2 2f
(
(
) 2 2
2f
2
2 f
= 4xyex y ; 2 = 4y 2 2 ex y .
= 2 + 4x2 ex y ;
2
x
xy
y

Inlocuind n formula de mai sus, rezulta:


2 y 2

= 1 + [2 (x 1) 2 (y 1)] +
[
] 2 2
)
(
)
1 (
2 + 4 2 (x 1)2 8 (x 1) (y 1) + 4 2 2 (y 1)2 e
+
2!
ex

x+y
. Sa se
1 xy
aproximeze functia f printr-un polinom de grad doi n vecinatatea
punctului (1, 1).

3. Fie functia f : D R2 R, f (x, y) = arctg

Solutie. Din formula lui Taylor avem aproximarea


f
f (x, y) f (1, 1) + f
x (1, 1)(x 1) + y (1, 1)(y + 1)+
[ 2
2f
(1, 1)(x 1)(y + 1)+
+ 12 xf2 (1, 1)(x 1)2 + 2 xy
]
2f
2
+ y2 (1, 1)(y + 1) .
f
1
1
f
2f
2x
2f
=
=
= 0,
,
,
=
,
2
2
2
2
2
x
1+x
y
1+y
x
(1 + x )
xy
2y
2f
=
rezult
a ca functia f se aproximeaza n vecinatatea
2
y
(1 + y 2 )2
punctului (1, 1) prin polinomul
Cum

1
1
1 1
1
1
P = (x1)+ (y+1)+ [ (x1)2 + (y+1)2 ] = (y 2 x2 +4x+4y).
2
2
2 2
2
4
4. Sa se studieze extremele locale ale functiei f : D R2 R,
f (x, y) = x2 + xy + y 2 4 ln x 10 ln y + 3.
Solutie. Determinam mai nt
ai punctele critice. Rezolvam sistemul:
f
4
10
f
= 0,
= 0, sau echivalent 2x + y = 0, x + 2y
= 0, cu
x
y
x
y
solutia (x, y) = (1, 2), care este punct critic. Vom calcula derivatele
4
2f
2f
= 1,
=
2
+
,
s
=
partiale de ordinul doi: r =
x2
x2
xy
2f
10
t =
= 2 + 2 . Atunci r0 = r(2, 1) = 6, s0 = s(2, 1) = 1, t0 =
2
y
y
t(2, 1) = 92 , de unde r0 t0 s20 = 26 > 0, si cum r0 > 0 rezulta ca
punctul (2, 1) este punct de minim local.

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

101

5. Sa se ae punctele de extrem local ale functiei:


f (x, y) = x3 + y 3 + 21xy + 36x + 36y
Solutie
Pentru nceput, aam punctele critice rezolvand sistemul

= 3x2 + 21y + 36 = 0

= 3y 2 + 21x + 36 = 0
y
Punctele critice sunt (4, 4) si (3, 3).
2f
= 6x;
x2

2f
= 21;
xy

2f
= 6y
y 2

d2 f (4, 4) = 24dx2 + 42dxdy 24dy 2


a11 = 24;

a12 = 21 :

a22 = 24


24 21
1 = 24 < 0; 2 =
21 24



= 135 > 0

Deci forma patratic


a d2 f (4, 4) este negativ denita, de unde rezulta
ca (4, 4) este un punct de maxim local.
d2 f (3, 3) = 18dx2 + 42dxdy 18dy 2

18 21
2 =
21 18



= 117 < 0

Deoarece d2 f (3, 3) este alternanta, rezulta ca punctul (3, 3) nu


este punct de extrem local.
6. Metoda celor mai mici p
atrate
Presupunem ca pentru o functie f : I IR 7 IR valorile n punctele
(distincte) x0 , x1 , ..., xp sunt cunoscute:
f (x0 ) = y0 , f (x1 ) = y1 , ..., f (xp ) = yp

102

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
In general, punctele Mi (xi , yi ) nu sunt coliniare, ceea ce nseamna ca
nu exista a, b IR astfel nc
at yi axi b = 0, i = 0, 1, ..., p.
Intr-adev
ar, caut
am a, b IR astfel ncat suma patratelor
p

(yi axi b)2

i=0

sa e cat mai mic posibila. Mai precis, consideram functia


E : IR2 7 IR, E(a, b) =

(yi axi b)2

i=0

Problema este de a gasi punctele de minim ale functiei E. Folosind


E
E
algoritmul de mai sus, rezolvam mai ntai sistemul:
= 0,
= 0;
a
b
sistemul liniar:
p
p

(yi axi b)xi = 0,


(yi axi b) = 0
i=0

i=0

are o unica solutie (a0 , b0 ). Acum calculam

2E
2E
2E
2
=
2
=
2
x
,
s
=
x
,
t
=
= 2(p + 1)
r=
i
i
a2
ab
b2
p

i=0

i=0

Folosind inegalitatea lui Schwartz se poate verica rt s2 > 0 si r > 0,


deci (a0 , b0 ) este un punct de minim pentru E. Dreapta y = a0 x+b0 se
numeste dreapta de regresie a punctelor (x0 , y0 ), (x1 , y1 ), ..., (xp , yp ).
7. Sa se determine extremele functiei y = y(x) denite implicit de ecuatia
x3 + y 3 2xy = 0.
Solutie
Fie F (x, y) = x3 + y 3 2xy. Functia y = y(x) este denita n
vecinatatea punctelor pentru care F
a 3y 2 2x = 0. In
y = 0, adic
aceasta ipoteza, se determina punctele critice ale functiei y:
3x2 + 3y 2 y 2y 2xy = 0 y (x) =

2y 3x2
.
3y 2 2x

Punctele critice sunt solutiile sistemului:


2y 3x2 = 0
y = 0

3
F = 0
x + y 3 2xy = 0
F

= 0
3y 2 2x = 0
y

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

103

y) = 3x2
(
3
3
x 27x 16 = 0
.

0
y
)
(

3
3
Unica solutie este (x, y) = 2 3 2 , 2 3 4 . Pentru a decide daca x =
(
)
3
este punct de extrem local pentru y, vom calcula y 2 3 2 :

232
3

3
( )2
2

2 2
6x + 6y y + 3y y 2y 2y 2xy = 0, y (
) = 3 < 0,
3
deci x =

232
3

este maxim local pentru y si y( 2 3 2 ) =

234
3 .

8. Sa se determine extremele functiei z = z(x, y), denite implicit de


ecuatia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
Solutie
Fie F (x, y, z) = z 3 +z+20(x2 +y 2 )8(xy+x+y); conditia de existenta
2
a functiei z este F
ia este
z = 0, adica 3z + 1 = 0. Evident, condit
ndeplinit
a pentru orice x, y, z R. Derivatele partiale de ordinul ntai
ale lui z:
3z 2

z
z
8(y + 1) 40x
z
+
+ 40x 8(y + 1) = 0
=
.
x x
x
3z 2 + 1

3z 2

z
z
z
8(x + 1) 40y
+
+ 40y 8(x + 1) = 0
=
.
y y
y
3z 2 + 1

Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului:

= 0

x
z
= 0

F (x, y, z) = 0

8(y + 1) 40x

= 0

3z 2 + 1
8(x + 1) 40y
= 0

3z 2 + 1

3
2
2
z + z + 20(x + y ) 8(xy + x + y) = 0
1 1
Unica solutie a sistemului este (x, y, z) = ( , , 1). Pentru a decide
4 4
daca el este punct de extrem local, se calculeaza derivatele partiale ale
functiei z.
( )2
z
2z
2z
40
2z
.
6z
+ 3z 2 2 + 2 + 40 = 0
= 2
2
x
x
x
x
3z + 1

104

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
(
6z
6z

z
y

)2
+ 3z 2

2z
2z
40
2z
.
+ 2 + 40 = 0 2 = 2
2
y
y
y
3z + 1

z z
2z
2z
2z
8
+ 3z 2
+
8=0
= 2
.
y x
xy xy
xy
3z + 1

Rezulta
2z 1 1
2z 1 1
2z 1 1
,
)
=
10,
,
)
=
10,
( , ) = 2,
(
(
x2 4 4
y 2 4 4
xy 4 4
1 1
deci n punctul ( , ), functia z are un maxim local.
4 4
9. Fie a R, a = 0; sa se determine extremele locale ale functiei
z = z(x, y) denite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 x2 z 2 .
Solutie
Fie F (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 )2 a2 + x2 + z 2 ; Conditia de existenta a
F
functiei z este
= 0, adica z = 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza
z
derivatele partiale ale functiei z:
(
)
z
x
z
z
=0
= .
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2x + 2z
+ 2x + 2z
x
x
x
z
)
(
z
z
+ 2z
= 0,
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z
y
y
z
=
de unde rezulta
y

x
z
Sistemul

F (x, y, z)

2y(x2 + y 2 + z 2 )
.
z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1)
= 0
= 0 are solutiile
= 0

(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0,

2
1 + 1 + 4a
si
2

(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0,

1 +

1+
2

4a2

Se observa ca este vericat


a conditia z = 0. Derivatele partiale de
ordinul al doilea:
(
(
)
)
2z
2
z
z 2
z
2
2
2
+ 2z 2 +2+2 +2z 2 = 0,
+(x +y +z ) 2 + 2
2x + 2z
x
x
x
x
x

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

105

2z
3z 2 + y 2 + z 2 + 1
.
=

x2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
(
)
2z
2z
4y 2 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2z 2 + 2z 2 = 0,
y
y

de unde rezulta

x2 + 3y 2 + z 2
2z
.
=
2
y
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
(
)(
)
z
z
2x + 2z
2y + 2z
+
x
x
)
(
2z
z z
2z
z z
2
2
2
+(x + y + z ) 2
+ 2z
y + 2
+ 2z
= 0,
x y
x
x y
xy

de unde rezulta

2xy
2z
=
.
2
xy
z(x + y 2 + z 2 + 1)
Calculand derivatele partiale de ordinul al doilea n punctul critic
(0, 0), rezulta :
de unde rezulta

r=

2z
1
z
2z
2z
,
s
=
(0,
0)
=
0,
t
=
.
(0,
0)
=

(0, 0) = 2
2
2
x
z
xy
y
z +1

Deoarece rt s2 = z 21+1 > 0, (si pentru z1 si pentru z2 ), rezulta


ca atat z1 c
at si z2 au extreme locale n (0, 0). Functia z1 satisface
conditia r < 0, deci are un maxim local n (0, 0), iar valoarea ei n
acest punct este

1 + 1 + 4a2
z1 (0, 0) =
.
2
Functia z2 satisface conditia r > 0, deci are un minim local n (0, 0),
iar valoarea ei n acest punct este

1 + 1 + 4a2
z2 (0, 0) =
.
2
10. Sa se determine extremele locale ale functiei y = y(x) denite implicit
de ecuatia x3 + y 3 3x2 y 3 = 0.
Solutie
Fie F (x, y) = x3 + y 3 3x2 y 3. Conditia de existenta pentru y este
F
a 3y 2 3x2 = 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza y :
y = 0, adic
3x2 + 3y 2 y 6xy 3x2 y = 0 y (x) =

2xy x2
,
y 2 x2

deci punctele critice ale functiei y sunt

3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = 2, y2 (2) = 1.

106

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
6x + 6y(y )2 + 3y 2 y 6y 12xy 3x2 y = 0
y (x) =

2x + 2y 2y(y )2 + 4xy
.
y 2 x2

2
Rezulta y (0) =
> 0, deci x1 = 0 este minim local si y (2) = 23 ,
3
3
deci x2 = 2 este maxim local.

11. Sa se determine punctele de extrem ale functiei y = y(x) denite


2arctg x
y , y = 0.
implicit de ecuatia x2 + y 2 e
Solutie
Conditia de existent
a a functiei y este
y(x2 + y 2 ) + xe
Se obtine
y =

2arctg x
y

= 0.

arctg xy

x(x2 + y 2 )
;
2arctg x
y
y(x2 + y 2 ) + xe

2ye

punctele critice sunt:

x1 =

e
, x2 =
2

e2
.
2

In aceste puncte y(x1 ) = x1 si y(x2 ) = x2 . Se calculeaza y (x1,2 ), etc.


12. Sa se determine cea mai mare si cea mai mica valoare a functiei:

1
1
f (x, y) = x2 + 3xy y 2
2
2
n domeniul marginit

{
}
D = (x, y) R2 x2 + y 2 1 .
Solutie
Pentru nceput caut
am punctele de extrem local n interiorul
domeniului, adica n:

}
{
D = (x, y) R2 x2 + y 2 < 1
Avem:

= x + 3y = 0

= 3x y = 0
y

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

107

Punctul (0, 0) este unicul punct critic.

d2 f (0, 0) = dx2 + 2 3dxdy dy 2




1
3

Deoarece 2 =
= 4 < 0, rezulta ca forma patratica
3 1
a, deci (0, 0) nu este punct de extrem local.
d2 f (0, 0) este alternant
In continuare caut
am punctele de extrem local pe frontiera domeniului
D, adica pe cercul

{
}
= (x, y) R2 x2 + y 2 = 1
Am obtinut astfel o problema de extrem cu legaturi, si anume:
13. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
Solutie
Problema este echivalent
a cu a gasi valorile extreme ale functiei
f (x, y) = xy cu legatura g(x, y) = x2 + 2y 2 1.
Consideram functia F (x, y) = xy + (x2 + 2y 2 1). Din sistemul:

rezulta =

F
x
F
y

=
y + 2x =
0
=
x + 4y =
0
g = x2 + 2y 2 1 = 0

2
.
4
2
Pentru =( 4 , rezult
) a:
)
(

2
1
(x1 , y1 ) = 2 , 2 si (x2 , y2 ) = 22 , 12 .

Pentru =( 42 ,)rezulta :
)
(

si (x4 , y4 ) = 22 , 12 .
(x3 , y3 ) = 22 , 12

Valorile extreme ale functiei continue


f pe elipsa (care este
multime

2
2
compacta ) sunt: f (x1 , y1 ) = 4 ( minim) si f (x3 , y3 ) = 4 ( maxim).
14. Sa se ae valorile extreme ale functiei

1
1
f (x, y) = x2 + 3xy y 2 , cu legatura x2 + y 2 1 = 0.
2
2
Solutie
Consideram functia auxiliara

(
)
1
1
F (x, y, ) = x2 + 3xy y 2 + x2 + y 2 1
2
2

108

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Punctele sale critice se aa rezolvand sistemul
F

= x + 3y + 2x = 0

=
3x y + 2y = 0

F = x2 + y 2 1 = 0

Primele doua ecuatii se scriu

{
(1 + 2) x + 3y = 0

3x + (2 1) y = 0
Cum (x, y) = (0, 0) pe , determinantul acestui sistem trebuie sa e 0:


1 + 2
)
(
3

= 4 2 1 = 0, deci = 1.


3
2 1
Pentru = 1 obtinem sistemul
{
3x + y = 0
x2 + y 2 1 = 0
(
care are solutiile

) (
)
1
3
1 3
,
, ,
.
2
2
2 2
(

Asadar, punctele critice pentru = 1 sunt

) (
)
3
1
1 3
,
si ,
.
2
2
2 2

1 2
1
x + 3xy y 2 + x2 + y 2 1 si e
2
2
(x, y) = x2 + y 2 1. Atunci:

d2 F1 (x, y) = 3dx2 + 2 3dxdy + dy 2 si

Fie F1 (x, y) = F (x, y, 1) =

d (x, y) = 2xdx + 2ydy = 0


(
)

1
3
,
Deoarece d
= dx 3dy, deducem ca dx = 3dy si,
2
2
(
)
1
3
,
mai departe, ca forma patratic
a d2 F1
= 16dy 2 este pozitiv
2
2
(
)
1
3
,
denita. Rezulta ca punctul
este un punct de minim local
2
2
(
)
3
1
,
conditionat. Avem f
= 1.
2
2

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

109

)
1 3
La aceeasi concluzie ajungem pentru punctul critic ,
.
2 2
) (
)
(
3 1
3 1
,
,
si
.
Pentru = 1 se obtin punctele critice
2 2
2
2

1
1
Daca notam cu F2 (x, y) = F (x, y, 1) = x2 + 3xy y 2 x2 y 2 +1,
2
2

atunci d2 F2 (x, y) = dx2 + 2 3dxdy 3dy 2 .


)
(
)
(

3 1
3
1
,
dx + dy = 3dx + dy = 0, rezulta ca
Cum d
=2
2 2
2
2
(
)

1
3
,
dy = 3dx si, mai departe, ca forma patratica d2 F2
=
2 2
(
)
3 1
2
,
16dx este negativ denita. Rezulta ca punctul
este un
2 2
)
(
3 1
,
= 1.
punct de maxim local conditionat si f
2 2
)
(
3 1
,
concluzia este aceeasi.
Pentru punctul
2
2
In concluzie, valorile extreme ale functiei f n domeniul D sunt:
fmin = 1 si fmax = 1.
15. Sa se determine triunghiul de perimetru dat 2p, care printr-o rotatie
n jurul uneia din laturi, genereaza un corp de volum maxim.
Solutie
Daca notam cu x, y si z lungimile laturilor triunghiului, atunci
x > 0, y > 0, z > 0 si x + y + z = 2p.
Conform formulei lui Heron, aria triunghiului este :

S = p (p x) (p y) (p z),
deci naltimea corespunzatoare bazei de lungime z este

p (p x) (p y) (p z)
S
h= =
z
z
Prin rotirea triunghiului n jurul laturii z se obtine un corp format
din doua conuri de raza r = h si naltimi z1 si z2 cu proprietatea ca
z1 + z2 = z.
Volumul corpului de rotatie obtinut este

110

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

V =

p (p x) (p y) (p z)
h2 z
=
3
3
z

Se obtine astfel urmatoarea problema de extrem cu legaturi:


16. Sa se ae valoarea maxima a functiei
p (p x) (p y) (p z)
, cu legatura
V (x, y, z) =
3
z
x + y + z = 2p,

x > 0, y > 0, z > 0

Solutie
Consideram functia auxiliara
F (x, y, z, ) =
Rezolvand sistemul

p (p x) (p y) (p z)
+ (x + y + z 2p)
3z

p (p y) (p z)
+=0
3z

p (p x) (p z)
+=0
3z

p2 (p x) (p y)
+=0
3z 2

x + y + z 2p = 0

3p
3p
p
p2
, y=
, z= , =
.
4
4
2
12
In continuare avem:
obtinem x =

2F
2F
=
=0;
2
x
y 2

2F
2p2 (p x) (p y)
=
2
z
3z 3

2F
p (p z) 2 F
p2 (p y) 2 F
p2 (p x)
=
;
=
=
;
xy
3z
xz
3z 2
yz
3z 2
)
(
p2
Fie F1 (x, y, z) = F x, y, z,
12
)
(
)
(
3p 3p p
2p 1 2
2
d F1
, ,
dz + dy + dxdz + dydz
=
4 4 2
3
2

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

111

Diferentiind legatura x + y + z 2p = 0 obtinem:


dx + dy + dz = 0 si mai departe dz = dx dy.
Inlocuind n diferentiala de ordinul II rezulta ca:
)
(
)
p ( 2
3p 3p p
2
, ,
=
dx + dy 2 este negativ denita. Asadar
d F1
4( 4 2
3
)
3p 3p p
, ,
punctul
este un punct de maxim conditionat. Triunghiul
4 4 2
3p
p
3p
, y=
, z= .
cautat are dimensiunile laturilor: x =
4
4
2
17. O companie aeriana a impus ca pentru bagajul de mana suma dintre
lungime, latime si n
altime sa nu depaseasca 1 m (se presupune ca
forma bagajului este rectangulara). Ce dimensiuni ar trebui sa aiba
bagajul pentru a avea volumul maxim?
Solutie
Fie x, y, z lungimea, latimea si respectiv, naltimea bagajului de mana,
x > 0, y > 0, z > 0. Restrictia din problema se scrie x + y + z = 1.
Functia ce trebuie maximizata este data de volumul paralelipipedului
V = xyz. T
inand cont de acestea, rezulta ca trebuie sa gasim maximul
functiei:
f (x, y) = xy(1 x y) pe (0, ) (0, ).
Determinam punctele stationare ale functiei rezolvand sistemul dat de
derivatele partiale ale functiei:

= y(1 2x y) = 0

x
x = y = 0 (nu convine)
sau

x=y=

= x(1 x 2y) = 0
3
y
Singurul punct stationar este M ( 13 , 13 ).
Matricea Hessiana este:

H(x, y) =
iar n M :

2y

1 2x 2y

1 2x 2y

2x

2
3
1 1
HM ( , ) =
3 3
13

13

23

2f
1
T
inand cont de faptul ca A =
|M = < 0 si AC B 2 =
2
x
3
( 2
)2
f
1
2f 2f
|M
|M
|M
= > 0, obtinem ca M ( 13 , 13 ) este punct
x2 y 2
xy
3

112

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
de maxim iar maximul functiei este
1
1 1
0, 037 m3 = 37 dm3 = 37 litri.
fmax = f ( , ) =
3 3
27
In concluzie, bagajul are volumul maxim de 37, 037 litri daca dimen1
siunile sale sunt x = y = z = 0, 33 m.
3

18. Dimensionati un acvariu cu volumul de 500 m3 pentru care sa se consume minimum de material.
Solutie Daca notam cu x si y dimensiunile bazei si cu z naltimea,
atunci suprafata acvariului este S = xy + 2xz + 2yz iar restrictia
problemei este data de volumul acvariului xyz = 500 m3 .
Substituind z din restrictie obtinem functia ce trebuie minimizata pe
(0, ) (0, ):
f (x, y) = xy +

1000 1000
+
.
x
y

Punctele critice se determina din sistemul:

1000
f

= y 2 = 0,

x
x

1000
f

= x 2 = 0.
y
y
Scot
and y din prima ecuatie si nlocuind n cea de-a doua, obtinem:
)
(
x3
= 0,
x 1
1000
din care rezulta x = 0 sau x = 10. Singura valoare acceptabila este
x = 10, de unde avem y = 10. Deci singurul punct critic este M (10, 10).
Matricea Hessiana este:

H(x, y) =

2000
x3

2000
y3

iar n M :
HM (10, 10) =

2 1
1 2

)
.

( 2 )2
2f
f
2f 2f
2
Cum A =
= 2 > 0 si AC B =

= 3 > 0,
x2
x2 y 2
xy
punctul M (10, 10) este punct de minim iar minimul functiei este
fmin = f (10, 10) = 300.

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR
Pentru x = 10 si y = 10 obtinem z =

500
1010

113

= 5.

Asadar acvariul trebuie construit cu baza de 10 m pe 10 m si naltimea


de 5 m, caz n care suprafata minima este de 300 m2 si consumul de
material este minim, implicit costurile de realizare sunt minime.
19. Problema de mai sus poate formulata n situatia n care consumul
de materiale este limitat, metoda de rezolvare ind diferita (metoda
multiplicatorilor lui Lagrange):
Sa se dimensioneze un acvariu paralelipipedic de volum maxim, stiind
ca avem disponibili numai 48 m2 de material disponibil.
Solutie. Daca notam cu x si y dimensiunile bazei si cu z naltimea,
atunci dorim sa maximizam volumul acvariului V = xyz, avand
restrictia data de suprafata de material folosit:
S = xy + 2xz + 2yz = 48 m2 .
Evident, x > 0, y > 0 si z > 0.
Daca notam restrictia cu F (x, y, z) = xy + 2xz + 2yz 48 = 0, atunci
functia de maximizat este
f (x, y, z) = xyz

pe

(0, ) (0, ) (0, ).

Consideram functia lui Lagrange:


L(x, y, z, ) = f (x, y, z) + F (x, y, z) = xyz + (xy + 2xz + 2yz 48).
Determinam punctele stationare rezolvand sistemul

=0

f (x, y, z) = F (x, y, z)

=0

y
F (x, y, z) = 0

F (x, y, z) = 0.
Obtinem

yz = (y + 2z)

xz = (x + 2z)
xy = (2x + 2y)

xy + 2xz + 2yz = 48
Eliminand din primele doua ecuatii avem:
yz
xz
=
xz(y + 2z) = yz(x + 2z).
y + 2z
x + 2z

114

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Urmeaza ca z = 0(nu convine) sau x = y.
Inlocuind n ecuatia a treia se obtine x = 0(nu convine ) sau x = 4.
Din cea de-a doua ecuatie rezulta 4z = (4 + 2z) = 42 + 2z, de
unde z = 0 (nu convine) sau z = 2.
Asadar, x = y = 4 si z = 2 mpreuna cu ultima ecuatie conduc la:
162 + 162 + 162 = 48.
Obtinem = 1 si n consecinta x = y = 4 si z = 2, adica punctul
stationar este M (4, 4, 2).
d2 L(x,y,z) =

2L
2L
2L
(dx)2 +
(dy)2 +
(dz)2 +
2
2
x
y
z 2

+2

2L
2L
2L
dxdy + 2
dydz + 2
dzdx =
xy
yz
zx

= 2(z )dxdy + 2(x 2)dydz + 2(y 2)dzdx.


d2 L(=1) (4, 4, 2) = 2dxdy + 4dydz + 4dzdx
d2 L(=1) (4, 4, 2) = 6dxdy + 12dydz + 12dzdx
Diferentiind restrictiile avem:
(y + 2z)dx + (z + 2z)dy + 2(x + y)dz = 0.
Pentru punctul stationar M (4, 4, 2) se obtine: 8dx+8dy +16dz = 0, de
unde dx = dy2dz. Atunci d2 L(=1) (4, 4, 2) = 2(dy+dz)2 6(dz)2 ,
respectiv d2 L(=1) (4, 4, 2) = 6(dy + dz)2 18(dz)2 .
In consecint
a, M (4, 4, 2) este punct de maxim, valoarea maxima a
functiei ind
fmax = f (4, 4, 2) = 32 m3 .
Deci acvariul trebuie sa aiba baza patrata de latura 4 m si naltimea
de 2 m, pentru avea volumul maxim de 32 m3 .
20. Presupunem ca temperatura unei placi de metal n ecare punct al sau
este data de functia
T (x, y) = 1 + x2 y 2 .
Sa se determine traiectoria unei particule de caldura, ce are originea
n punctul (2, 1).
Solutie.

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

115

Particula se misc
a n directia vectorului gradient
T = 2xi 2yj.
Vom determina curba
C : r(t) = x(t)i + y(t)j,
cu originea in punctul (2, 1), cu proprietatea ca n ecare punct exista vector tangent n directia T. Pentru prima conditie trebuie sa
impunem ca
x(0) = 2, y(0) = 1,
iar pentru a doua
x (t) = 2x(t), y (t) = 2y(t).
Prima ecuatie este echivalent
a cu
x (t)
= 2 ln |x(t)| = 2t + C1 , C1 R, x(t) = Ce2t , C R.
x(t)
Intrucat x(0) = 2, deducem ca C = 2. Deci,
x(t) = 2e2t .
Analog se obtine

y(t) = e2t .

Eliminand t, deducem
xy = 2.
In concluzie, particula se deplaseaza din punctul (2, 1) pe una din
ramurile hiperbolei de ecuatie xy = 2, n directia n care x descreste.
21. Sa se arate ca, dintre toate triunghiurile nscrise ntr-un cerc de raza
R, triunghiul echilateral are cel mai mare perimetru.
Solutie.
Fie ABC nscris ntr-un cerc de raza R si notam cu x, y, z unghiurile
la centru care subntind laturile BC, CA respectiv AB. Se stie din
Teorema sinusurilor ca
CA
AB
BC
=
=
= 2R.
sin A
sin B
sin C
Dar, sin A = sin x2 , sin B = sin y2 , sin C = sin z2 .
Din cele de mai sus deducem ca perimetrul ABC este dat de functia
f (x, y, z) = 2R(sin

x
y
z
+ sin + sin ),
2
2
2

116

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
cu conditia x + y + z = , x > 0, y > 0, z > 0.
Denim functia auxiliara (functia lui Lagrange):
F (x, y, z) = 2R(sin
Consideram sistemul

x
y
z
+ sin + sin ) + (x + y + z ).
2
2
2

x
F
= R cos + = 0
x
2
y
F
= R cos + = 0
y
2

z
F

= R cos + = 0

z
2

F = x + y + z = 0

, n ipoteza
de unde obtinem relatia cos x2 = cos y2 = cos z2 = R
x, y, z (0, ].

Asadar, punctul stationar M are coordonatele x = y = z =


corespunzator lui = R cos

R2 3 .

si este

Derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei F sunt


x 2F
y 2F
z
R
R
R
2F
sin
,
sin
,
=

= sin ,
x2
2
2 y 2
2
2 z 2
2
2
2F
2F
2F
=
=
= 0.
xy
yz
zx

Fie functia F1 (x, y, z) = F (x, y, z, R 2 3 ).


( )
R

R
, ,
= sin (dx2 +dy 2 +dz 2 ) = (dx2 +dy 2 +dz 2 ) < 0.
3 3 3
2
6
4
(
)
Deci, d2 F1 3 , 3 , 3 este forma patratica negativ denita, ceea ce ne
(
)
asigura ca M 3 , 3 , 3 este punct de maxim conditionat.

d 2 F1

In concluzie, triunghiul cu perimetru maxim nscris n cercul de raza


R are proprietatea
m(A) = m(B) = m(C) =
adica este triunghi echilateral.

,
3

18.6. EXTREMELE FUNCT


IILOR, FORMULE TAYLOR

117

22. Sa se determine extremele functiei f (x, y, z) = x3 +y 3 +z 3 pe multimea


{(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}.
Solutie
Functia f este continu
a, iar multimea data este compacta, deci exista
cel putin doua puncte de extrem (n care f si atinge valorile extreme).
Fie F (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + (x2 + y 2 + z 2 1); rezulta sistemul
sistemul
F

= 3x2 + 2x = 0

F
= 3y 2 + 2y = 0
y

= 3z 2 + 2z = 0

z
x2 + y 2 + z 2 1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuatii are solutiile x = y = z = 0 si
x = y = z = 23 . Prima solutie nu verica ultima ecuatie; cea de a

doua, nlocuita n ultima ecuatie da 1 =

3
2

si 2 =

3
2 .

Se obtin

si x2 = y2 = z2 =
Calculand valorile
solutiile x1 = y1 = z1 =
functiei f n aceste puncte, rezulta valorile extreme ale lui f .
3
3

3
3 .

23. Fie a, b, c R, a2 + b2 + c2 = 0; sa se determine valorile extreme ale


functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = ax + by + cz,
pe multimea D = {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }.
Solutie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 r2 si F (x, y, z) = f (x, y, z) g(x, y, z)
Multimea D este compacta. Deoarece f este continua, rezulta ca f
este si atinge marginile pe D. In concluzie, f are cel putin un punct de
minim global conditonat de g si un punct de maxim global conditionat
de g.
Sistemul
F

=
a 2x =
0

=
b 2y =
0
y

=
c 2z =
0

z
2
2
2
2
g = x +y +z r = 0

(
)
a b c
a2 + b2 + c2
, (x, y, z) =
, ,
are solutiile =
.
2r
2 2 2
Deoarece f are cel putin doua puncte de extrem
globale pe D, deducem ca valoarile extreme ale lui f sunt r a2 + b2 + c2 .

118

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

24. Fie matricea (simetrica de ordinul n),


A = (aij )ij , aij = aji , i, j {1, 2, ..., n}.
Sa se determine valorile extreme ale functiei (formei patratice)
f (x1 , x2 , ..., xn ) =

aij xi xj

i,j=1

pe sfera x21 + x22 + ... + x2n = 1.


Solutie
Construim functia lui Lagrange
F (x1 , x2 , ..., xn ) = f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ...x2n 1).
Rezulta sistemul:

x
1

x2
.....

xn

f
x1

2x1 = 0

f
x2

2x2 = 0

f
xn

2xn = 0

= 1 (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0

Sistemul se scrie sub forma echivalenta :

(a11 )x1 + a12 x2 + ... + a1n xn

a21 x1 + (a22 )x2 + ... + a2n xn


...................................................

a
x + an2 x2 + ... + (ann )xn

n1 1
x21 + x22 + ... + x2n

= 0
= 0
= 0
= 1

Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule
daca si numai daca este valoare proprie a matricei A (valorile proprii
sunt reale deoarece A este matrice simetrica ). In acest caz, pentru a
calcula valorile extreme ale functiei f , se nmulteste prima ecuatie de
mai sus cu x1 , a doua cu x2 , s.a.m.d., a n-a ecuatie cu xn si se aduna
membru cu membru cele n relatii obtinute; rezulta :
f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 , x2 , ..., xn ) = .
Rezulta ca valorile minima si maxima ale functiei f sunt cea mai mica
si (respectiv) cea mai mare valoare proprie ale matricei A.

18.7. SERII NUMERICE

18.7

119

Serii numerice

1. Sa se ae suma seriei

(
ln 1 +

n=1

2
n (n + 3)

Solutie
(
un = ln 1 +

2
n (n + 3)

)
= ln

(n + 1) (n + 2)
n (n + 3)

Folosind proprietatile functiei logaritm deducem ca:


un = ln n + ln (n + 1) + ln (n + 2) ln (n + 3)
Dand valori particulare lui n, rezulta:
u1 = ln 1 + ln 2 + ln 3 ln 4
u2 = ln 2 + ln 3 + ln 4 ln 5
u3 = ln 3 + ln 4 + ln 5 ln 6
u4 = ln 4 + ln 5 + ln 6 ln 7

un3 = ln (n 3) + ln (n 2) + ln (n 1) ln n
un2 = ln (n 2) + ln (n 1) + ln n ln (n + 1)
un1 = ln (n 1) + ln n + ln (n + 1) ln (n + 2)
un = ln n + ln (n + 1) + ln (n + 2) ln (n + 3)
n+1
ln 3
sn = u1 + u2 + . . . + un = ln 3 + ln
n+3
Asadar seria este convergent
a si suma sa este ln 3.
2. Sa se ae natura seriilor:

cos 2 ;
a)
n
n=1

b)

sin

n=1

n2

Solutie

= 1 = 0.
n
n2
b) Este o serie cu termeni pozitivi si aplicam criteriul II de comparatie:
a) Seria este divergent
a pentru ca lim cos

lim

sin n2
1
n2

= (0, )

este
convergent
a
,
rezult
a
c
a

s
i
seria
sin 2 este
2
n
n
n=1
n=1
convergent
a.

Cum seria

120

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

3. Sa se ae natura seriei

n n
(
) ,
1 n
a
+
n
n=1

a > 0.

Solutie
Este o serie cu termeni pozitivi si aplicam criteriul radacinii:

lim n un = lim

n
1
n n
1 = a
a+ n

(n + 1) n + 1
n

n n = lim
= 1.)
n
n
n n
Daca a > 1 rezulta ca seria este convergenta.

(Am folosit faptul ca lim

Daca a < 1 seria este divergent


a.

n n
(
) , care este divergenta deoarece
Daca a = 1 seria devine
1 n
n=1 1 + n

n n
)n = .
lim (
n 1 + 1
n
4. Fie f : [1, ) R+ o functie descrescatoare si e
an =

f (k)

f (x) dx
1

k=1

a) Sa se arate ca sirul {an } este descrescator si


0 an f (1) ,

n N

b) Sa se arate ca sirul
1
1 1
+ + + ln n
2 3
n

bn = 1 +
este convergent.

c) Sa se arate ca seria armonica generalizata


daca > 1 si divergent
a daca 1.

este convergenta

n=1 n

Solutie
a) Deoarece f este descrescatoare rezulta ca este local integrabila si

f (k)

k1

f (x) dx f (k 1)

18.7. SERII NUMERICE

121

Dand valori particulare lui k, obtinem:


f (2)
f (3)

2
1
3

f (x) dx f (1)
f (x) dx f (2)

.......................................
n
f (n)
f (x) dx f (n 1)
n1

In urma sumarii rezulta:


f (1) +

f (k)

f (x) dx

k=1

f (k) f (n)

k=1

si mai departe,
0 f (n)

f (k)

k=1

f (x) dx f (1) , deci

0 an f (1) ,

n.

Pe de alta parte,

an+1 an = f (n + 1)

n+1

f (x) dx 0,

de unde deducem ca sirul {an } este descrescator.


1
b) Pentru cazul particular al functiei f (x) =
,
x
devine:

x [1, ), sirul

1
1 1
+ + + ln n
2 3
n
Din a) deducem ca acest sir este descrescator si marginit, deci convergent. Limita sa se noteaza cu C (sau ).
(
)
Asadar lim 1 + 12 + 13 + + n1 ln n = C.
an = 1 +

Acest num
ar este irational si este egal aproximativ cu 0, 577 (C 0, 577).
Daca notaam cu n = an C, atunci n > 0, lim n = 0 si are loc
n
formula
1+

1
1 1
+ + + = ln n + C + n
2 3
n

c) Din formula precedent


a deducem ca

122

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
(
)
1
1 1
lim 1 + + + +
= ,
n
2 3
n
1

este divergenta.
n=1 n
1
1
Daca 1, atunci si din criteriul I de comparatie rezulta ca
n
n
1

seria
este divergent
a n acest caz.

n=1 n
1
Fie > 1 si f (x) =
x
n dx
1
1

Cum
=
, din a) rezulta ca

1
(

1)
n1
1

deci seria armonica

1+

1
1
1
1
1
+
+
+ +
1,
2 3
n
1 ( 1) n1

deci
1+

1
1
1
1
,
+ + + 1 +

2
3
n
1

n.

Rezulta ca sirul sumelor partiale este marginit, deci seria

este

n=1 n

convergent
a daca > 1.
5. Sa se ae natura seriilor:

a)

1
;
n

b)

n=1

n=2

1
;
n (ln n)

c)

n=3

1
n ln n [ln (ln n)]

Solutie
Din criteriul integral al lui Cauchy rezulta ca aceste serii au aceeasi
natura cu integralele improprii

dx
,
x

dx
,
x (ln x)

dx
x ln x [ln (ln x)]

care sunt divergente pentru 1 si convergente pentru > 1:


a) Natura primei integrale este cunoscuta, ind una din integralele
improprii test.
b) Dac
a = 1,

u
2

dx
=
x (ln x)

(ln x)
2

u
(ln x)+1
(ln x) dx =
=
+ 1

18.7. SERII NUMERICE

123

1
=
1

1
1
1
(ln 2)
(ln u)1

)
.

In continuare avem:

lim

u 2

dx
=

x (ln x)

1
( 1) (ln 2)1

daca < 1
daca > 1

Daca = 1, atunci

u
2

Asadar,
1.

dx
= ln (ln x)|u2 = ln (ln u) ln (ln 2) .
x ln x

dx
este convergenta daca > 1 si divergenta daca
x (ln x)

c) Daca = 1, atunci

u
3

dx
= ln [ln (ln x)]|u3
x ln x [ln (ln x)]

u
1
dx
1
[ln
(ln
x)]
=
. Rezulta

1
3
3 x ln x [ln (ln x)]
ca integrala este divergent
a pentru 1 si convergenta pentru > 1.

Daca = 1, atunci

6. Sa se studieze natura seriilor

a)

n=1

arctg

1
2
n +n+1

b)

( n + 2 2 n + 1 + n)
n=0

c)

sinn

n=1

1
Solutie. a) Termenul general se scrie sub forma un = arctg n2 +n+1
=
n

1
1
, care
, si atunci Sn =
uk = arctg1 arctg
arctg n1 arctg n+1
n+1
k=1

este convergent si are limita , deci seria este convergenta si are suma
4

.
4

b) In acest caz Sn =

uk =

n+2

n + 1 1, care este conver-

k=0

gent si are limita 1, deci seria este convergenta si are suma 1.


c) Se arata ca un = sinn 9 0, deci seria este divergenta.
7. Sa se studieze natura seriilor

124

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

a)

n=1

( n ) n2
b)
, a > 0.
n+a

n!
,a > 0
a(a + 1)...(a + n 1)

n=1

Solutie. a) Aplicand criteriul raportului obtinem


lim

un+1
n+1
= 1,
= lim
n a + n
un

deci nu se poate decide natura seriei. Vom aplica criteriul lui RaabeDuhamel:
( un
)
n(a 1)
= a 1.
lim n
1 = lim
n
n n + 1
un+1
Daca a 1 > 1, echivalent a > 2, seria este convergenta, iar daca
a 1 < 1, echivalent a < 2 seria este divergenta. Pentru a = 2 se
obtine seria armonica, o serie divergenta.
b) Aplicam criteriul raportului: lim
n
deci seria este convergent
a.

( n )n

n u
= ea < 1,
n = lim n+a
n

8. Folosind eventual seriile, sa se arate ca:


nk
n
n a

a) lim

= 0, unde k > 0, a > 1,

b) sirul cu termenul general xn =

k=1

cos

k!
, este convergent.
2k
k

este
an
convergent
a. Din conditia necesara de convergenta va rezulta ca termenul general are limita 0.

Solutie. a) Aplicand criteriul raportului se arata ca seria

n=1

b) Folosind criteriul de comparatie cu inegalitati se arata ca seria

n!
cos n este absolut convergent
a, deci convergenta. Conform denitiei,
2
n=1
sirul sumelor partiale, adica (xn ), este convergent.
9. Folosind faptul ca seria 1 + 1!1 + 2!1 + ... +
are suma e sa se arate ca e
/ R \ Q.

1
n!

+ ... este convergenta si

Solutie. Presupunem prin reducere la absurd ca e = pq , unde p, q


1
1
1
, rn = (n+1)!
+ (n+2)!
+ ...
N , (p, q) = 1 si e Sn = 1 + 1!1 + 2!1 + ... + n!

18.8. INTEGRALE IMPROPRII


Evident avem 0 < rn <

1
(n+1)!

125
(
1+

1
n+2

1
(n+2)2

)
+ ... =

n+2
1
(n+1)! n+1

de unde 0 < e Sn < n!1n , ()n 1. Pentru n = q


0 < e Sq < q!1q , de unde 0 < (e Sq )q! < 1q , contradictie,
(e Sq )q! N .
1
n! n ,

18.8

<

obtinem
deoarece

Integrale improprii

1. Sa se studieze convergenta urmatoarelor integrale improprii:

1
1
x
dx
dx;
b)
.
a)
sin
x
x
1
0 e
0 e 1 sin x
Solutie
a) f (x) =

esin x

x
0, x (0, 1] .
1

1
f (x)
x
= lim sin x
=
Fie g(x) = , x (0, 1] . Observ
am ca lim
x0 g (x)
x0 e
1
x
1 dx
1
este convergenta, rezulta ca
lim sin x
= 1. Cum
x0 e
cos x
x
0

1
x
dx este convergent
a.
sin x 1
e
0
b) Din inegalitatea ex 1 + x deducem ca:
ex 1 sin x x sin x 0, x (0, 1] .
Fie g (x) =

1
, x (0, 1] . Deoarece
x2

f (x)
x2
2x
2
= lim x
= lim x
= lim x
=2
x0 g (x)
x0 e 1 sin x
x0 e cos x
x0 e + sin x
lim

si

1 dx
1
dx
este divergenta.
este
divergent
a
,
rezult
a
c
a
2
x 1 sin x
x
e
0
0

2. Sa se studieze convergenta, si n caz armativ sa se calculeze urmatoarea


integral
a:

Solutie

dx
.
x (x2 + 1)

126

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Fie 1 < u < oarecare.
u

dx
=
x (x2 + 1)

u (

x
1

x x2 + 1

)
dx = ln x|u1

)
]
1[ ( 2
= ln u
ln u + 1 ln 2 = ln u ln
2
u
lim

u
1


) u
1 ( 2
ln x + 1 =
2
1

u 2
u2 + 1
= ln
.
2
u2 + 1

u 2
1
dx
= lim ln
= ln 2 = ln 2.
2
2
x (x + 1) u
2
u +1

3. Sa se calculeze:

x ln x
(1 + x2 )2

dx

Solutie
Integr
and prin parti obtinem:
u
1


u
ln x u 1
dx
=
+
x (1 + x2 ) 1 2
x (1 + x2 )
(1 + x2 )2
xdx

f (x) = ln x,
f (x) =

x
1
g (x) =
2 , g (x) = 2 (1 + x2 )
2
(1 + x )
Din exercitiul precedent deducem ca: lim

u 1

1
dx
= ln 2.
x (x2 + 1)
2

Asadar, avem:
u
lim

u
1

x ln x
(1 +

x2 )2

dx = lim

1
ln u
+ ln 2.
2 (1 + u2 ) 4

x ln x
1
ln u
=
0,
rezult
a
c
a
2 dx = 4 ln 2.
2
u 2 (1 + u2 )
1 (1 + x )

Cum lim

18.8. INTEGRALE IMPROPRII

127

4. Sa se calculeze:

arctg x
(1 + x2 )3/2

dx.

Solutie
Fie f : [a, b) R continu
a si : [, ) [a, b], o functie de clasa C 1 ,
strict crescatoare cu proprietatile: () = a si lim (t) = b.
t

Se stie ca daca una din integralele a f (x) dx, respectiv f [ (t)]

a atunci si cealalta este convergenta si are loc


(t) dt este convergent
egalitatea:

f (x) dx =
a

f [ (t)] (t) dt.

Fie x = (t) = tg t, t [0, /2).

arctg x

dx =
(1 + x2 )3/2

=
0

/2

1
2 dt =
3/2
cos t
(1 + tg 2 t)

/2

/2

t cos tdt = t sin t|0

/2
0

/2

sin tdt =
0

t
dt =
1
2t

cos
cos3 t

1.
2

5. Sa se studieze convergenta absoluta a integralei:

sin x
dx, p > 0.
xp

Solutie
Daca p > 1 atunci

dx
este convergenta.
p
1 x



sin x
| sin x|
1
dx este converCum p p , x [1, ), deducem ca
x
x
xp
1
gent
a.
sin x
Asadar
dx este absolut convergenta si n particular convergenta
p
0 x
daca p > 1.

128

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Daca p = 1 atunci avem:
k

| sin x|
dx >
x

| sin x|
dx =
x
k1
i=1

>

k1

i=1

1
(i + 1)

(i+1)

| sin x|
dx >
x

(i+1)

| sin x|dx =
i

)
2
1 1
1
2
=
+ + ... +
cand k .
=

2 3
k
i=1 (i + 1)
| sin x|
dx este divergenta.
Rezulta ca
x
1
| sin x|
| sin x|
| sin x|
Daca 0 < p 1 atunci
de
unde
deducem
c
a

dx
xp
x
xp
1
este divergent
a daca 0 < p 1.
sin x
dx nu este absolut convergenta daca 0 < p 1.
Asadar
p
1 x
sin x
dx este convergenta pentru 0 < p 1.
Vom arata ns
a ca
p
1 x
u sin x
u cos x
cos u
Intr-adev
dx = p + cos 1 p
dx.
ar,
p
p+1
u
1 x
1 x
cos x
1
1


dx este convergenta pentru p > 0,
Deoarece p+1 p+1 si
p+1
x
x
1 x
cos x
dx este absolut convergenta si deci convergenta.
rezulta ca
p+1
1 x
k1

Mai departe avem:


u sin x
cos x
dx
=
cos
1

dx < , daca p > 0.


lim
p+1
u 1 xp
1 x
6. Folosind denitia sa se studieze natura integralelor si n caz de convergenta
sa se calculeze:

2
1
arctg x
1
1
a)
dx c)
dx.
dx
b)
2
2
1+x
0
x x + 1
1 x ln x
x
x
arctg t
1
f (t)dt =
dt = arctg2 x si
Solutie.
a) F (x) =
2
2
0
0 1+t

arctg x
2
2
.
lim F (x) = 8 , deci integrala este convergenta si
dx =
2
x
1+x
8
0
1
1
1
1
1
b) F (x) =
dt =
f (t)dt =
1 2
3 dt =
2t+1
t
x
x
x (t 2 ) + 4

18.9. SIRURI SI SERII DE FUNCT


II. SERII DE PUTERI

129

4
1
2
2x 1
2
si lim F (x) = , deci integrala
= arctg arctg
x
3
3
3
3
3 3

1
1
4
este convergent
a si
dx = .
2
3 3
x x + 1
c) Este o integral
a improprie de al doilea tip, lim f (x) = , unde
x1,x>1
2
1
. In acest caz F (x) =
f (t)dt =
f : (1, 2] R, f (x) =
x ln x
x
2
1
dt = ln(ln 2) ln(ln x) si cum lim F (x) = , rezulta ca
x1,x>1
x t ln t
integrala este divergent
a.
7. Sa se arate ca urmatoarele integrale sunt convergente si sa se calculeze:

1
a)
e2x cos 3xdx b)
dx
(1
+
x2 )2
0
0
Solutie.
x
x
3 2x
2 2x
a) F (x) = 0 f (t)dt = 0 e2t cos 3tdt = 13
e
sin 3x 13
e
cos 3x+
2
2

s
i
lim
F
(x)
=
,
deci
integrala
este
convergent
a si
13
13
2xx
2
cos 3xdx
0 e
x = 13 . x
1 x
1
1
f (t)dt =
dt = arctgx
si
b) F (x) =
2 )2
(1
+
t
2
2
1 + x2
0
0

1
dx = .
lim F (x) = , deci integrala este convergenta si
2 )2
x
4
(1
+
x
4
0
8. Folosind criteriile de convergent
a sa se studieze natura integralelor:

a)
0

Solutie.
=
b)

4
3

x+1

dx,
3
7
2x + 3x + 1

a) lim x f (x) =

dx.
3
1 x3

lim

7
3 3

x+1
2+

3
x6

1
x7

1
, pentru
=
3
2

> 1, deci integrala este convergenta.


lim (1 x) f (x) =

x1,x<1

pentru =

18.9

b)

(1 x)
1
,
=
3
1
x1,x<1
3

(1 x) 3 3 1 + x + x2
lim

1
< 1, deci integrala este convergenta.
3

S
iruri si serii de functii. Serii de puteri

1. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma a sirului de functii:

fn (x) =

x2 +

1
, x R.
n

130

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Solutie

1 2
= x = |x|, x R, rezulta ca sirul {fn }n1
n
n
converge simplu la functia f (x) = |x|, pe R.
Deoarece lim

x2 +

Pe de alta parte observam ca:


1



x2 + x2
1 2
1

n
2
|fn (x) f (x)| = x + x =
, x R.


n
n
1
x2 + + x2
n
Rezulta ca:
1
mn = sup |fn (x) f (x)| 0.
n
xR
Asadar, lim mn = 0, deci {fn }n1 converge uniform pe R la functia
n
f.
2. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma a sirului de functii:
fn (x) = xn (1 xn ) , x [0, 1] .
Solutie
Daca x [0, 1) atunci lim xn = 0 si deci lim fn (x) = 0.
n

Daca x = 1 atunci fn (1) = 0, n.


Rezulta ca {fn }n1 converge simplu pe [0, 1] la functia f , unde
f (x) = 0, x [0, 1] .
Pe de alta parte avem:

fn (x) = nxn1 (1 2xn ) si, mai departe,

fn (x)
fn (x)

+
0

n
2
0
1
4

18.9. SIRURI SI SERII DE FUNCT


II. SERII DE PUTERI

131

1
Rezulta ca mn = sup |fn (x) f (x) | = sup fn (x) = , n.
4
x[0,1]
x[0,1]
1
= 0, rezulta ca {fn }n1 nu converge uniform pe
4
[0, 1] la functia f = 0.
Cum lim mn =
n

3. Sa se studieze convergenta uniforma a urmatoarei serii de functii;

n=1

x
, x R.
1 + n4 x2

Solutie





x
1 , x R.

Observam ca
1 + n4 x2 2n2

1
este convergent
a, din criteriul lui Weierstrass rezulta
Cum seria
2
n=1 2n

x
este uniform convergenta pe R.
ca
4 2
n=1 1 + n x

4. Sa se ae raza de convergent
a, multimea de convergenta si suma
urmatoarei serii de puteri:

(1)n x3n+1
n=0

3n + 1

Solutie
|an |
3n + 4
(1)n
si R = lim
= lim
= 1. Rezulta ca seria
an =
n |an+1 |
n 3n + 1
3n + 1
este absolut convergent
a pentru |x| < 1 si divergenta pentru |x| > 1.
(1)n

, care este o serie


Pentru x = 1 obtinem seria numerica
n=0 3n + 1
alternata, convergent
a conform criteriului lui Leibniz.
(1)4n+1

1
=
care este
3n
+
1
3n
+1
n=0
n=0
divergent
a. Rezulta ca multimea de convergenta este A = (1, 1] .

Pentru x = 1, obtinem seria


Fie functia
f (x) =

(1)n x3n+1
n=0

3n + 1

, x (1, 1] .

132

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Folosind proprietatea de derivare termen cu termen deducem ca:

f (x) =
(1)n x3n = 1 x3 + x6 ... =
, x (1, 1), deci
1 + x3
n=0

dx
dx
.
=
f (x) =
1 + x3
(1 + x) (1 x + x2 )
Pentru calculul integralei descompunem functia de sub integrala n
fractii simple:
1
A
Bx + C
=
+
=
(1 + x) (1 x + x2 )
1 + x 1 x + x2
=

(A + B) x2 + (A + B + C) x + A + C
.
(1 + x) (1 x + x2 )

Identic
and coecientii obtinem sistemul:

A+B =0
A + B + C = 0

A+C =1
1
1
2
care admite solutia A = , B = , C = .
3
3
3
In continuare avem:

dx
1
1
x2
= ln (1 + x)
dx =
(1 + x) (1 x + x2 )
3
3
x2 x + 1

)
1
1
1
1 (
2x 1 3
= ln (1 + x)
dx = ln (1 + x) ln x2 x + 1 +
2
3
6
x x+1
3
6

2
1
1
2x 1
dx
(1 + x)
1
+ C.
+ arctg
== ln 2
+
(
)2
2
6 x x+1
3
3
3
1
+
x
2
4
1
2x 1
(1 + x)2
1
+ C, x (1, 1) .
ln 2
+ arctg
6 x x+1
3
3

Cum f (0) = 0, deducem ca C = .


6 3
(1)n

In particular avem: lim f (x) =


, de unde rezulta ca
x1
n=0 3n + 1
Asadar, f (x) =

(1)n

1
1

= ln 2 + + = ln 2 + .
3n + 1
3
3
6 3 6 3
3 3
n=0

18.9. SIRURI SI SERII DE FUNCT


II. SERII DE PUTERI

133

5. Sa se gaseasc
a raza de convergenta, multimea de convergenta si suma
urmatoarei serii de puteri:

n2 xn1 .

n=1

Solutie
|an |
n2
= lim
= 1. Pentru
n |an+1 |
n (n + 1)2
x = 1 seria este divergent
a pentru ca termenul general nu converge
la 0.
Avem an = n2 si R = lim

Rezulta ca multimea de convergenta este A = (1, 1) . Fie


f (x) =

n2 xn1 , x (1, 1) .

n=1

Folosind proprietatea de integrare termen cu termen a seriilor de puteri


obtinem:
x
f (t) dt =

nxn = x

n=1

Fie g (x) =

nxn1 , x (1, 1) .

n=1

nxn1 , x (1, 1).

n=1

Printr-o noua integrare obtinem:


x
g (t) dt =

xn = x + x2 + ... =

n=1

x
, x (1, 1) .
1x

Derivand aceasta relatie obtinem:


1
g (x) =
si mai departe avem:
(1 x)2
x
f (t) dt =
0

x
, x (1, 1) .
(1 x)2

Derivand nc
a o data obtinem:
f (x) =

1+x
, x (1, 1) .
(1 x)3

134

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
1
arctg xn . Sa se arate ca (fn ) converge
n
uniform iar (fn ) converge neuniform.

Solutie. a) Cum |fn (x)|


, ()x R+ si
0, rezulta ca
2n
2n
u
fn 0.
xn1
= g(x), unde g : R+ R, g(x) = 0,
b) lim fn (x) = lim
n
n 1 + x2n
pentru x = 1 si g(1) = 12 , care nu este continua, deci (fn ) converge
neuniform.

6. Fie fn : R+ R, fn (x) =

7. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma a urmatoarelor siruri de


functii pe intervalele indicate:
1
cos nx
,x R
, x [0, ) b)fn (x) = 2
a) fn (x) =
1 + xn
n +1
n

x
c) fn (x) =
, x [0, ) d) fn (x) =
kxk , x (1, 1).
x+n
k=1
Solutie. a) lim fn (x) = g(x), unde g : [0, ) R, g(x) = 1, pentru
n

x [0, 1), g(1) = 12 si g(x) = 0 pentru x > 1. Rezulta ca fn g, dar


neuniform, cum g nu este continua.
b) |fn (x)| n21+1 0, deci (fn ) converge simplu si uniform catre
g = 0, pe R.
s
c) lim fn (x) = 0, ()x 0, deci fn 0 pe [0, ).
n

a ca sirul nu este uniform convergent.


Cum mn = sup |fn (x)| = 1, rezult
xI

18.10

Serii Fourier

Sa se dezvolte n serii Fourier functiile:


1. f (x) = x, pe (, )
Solutie. Intruc
at functia f e impara avem:
ak = 0, k 0,

k+1
, k > 0 (am integrat prin parti,
iar bk = 2 0 x sin kxdx = 2(1)
k
tin
and cont ca sin k = 0 si cos k = (1)k )
Prin urmare,x R avem x = 2

(1)k+1

k=1

Pentru x =

se obtine

=1

2. f (x) = 2 x2 , pe (, )

1
3

1
5

1
7

sin kx

+ ...

18.10. SERII FOURIER

135

Solutie. Deoarece functia e para bk = 0, k > 0


a0 =
2
ak =

( 2 x2 )dx =

( 2 x2 ) cos kxdx =

4 2
3

4(1)k1
,k > 0
k2

(am integrat prin parti)


Atunci 2 x2 =

2 2
3

+4

(1)k1

k2

k=1

cos kx

Sunt ndeplinite conditiile Teoremei 10.3, deci dezvoltarea e valabila


pentru x [, ]
Pentru x = se obtine

2
1
=
k2
6
k=1

3.
f (x) =

ax, daca x (, 0)
bx, daca x [0, )

Solutie. a0 = 1 f (x)dx = 2 (b a)
(
)

0
an = 1 f (x) cos nxdx = 1 ax cos nxdx + 0 bx cos nxdx
(
)

0
bn = 1 f (x) sin nxdx = 1 ax sin nxdx + 1 0 ax sin nxdx
Calculand prin parti urmatoarele doua integrale obtinem

x cos nxdx = n1 x sin nx + n12 cos nx + c1

x sin nxdx = n1 x cos nx + n12 sin nx + c2


unde c1 , c2 sunt constante de integrare.
Avem
0

1
t cos ktdt = 2 [1 (1)k ],
k

(1)k
,
t sin ktdt =
k

ab 1

k2
Se observa ca avem
ak =

a2n1 =

(1)k

t cos ktdt =

1
[1 (1)k ]
k2

t sin ktdt =

, bk = (a + b)

(1)k
k

(1)k1
k

1
2(a b)

, a2n = 0, n = 1, 2, 3, . . .

(2n 1)2

136

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Seria Fourier a functiei f (t) este
f (t) =

n=1

n=1

2(a b) cos(2n 1)t


sin nt
ab
+
+ (a + b) (1)n1
2
4

(2n 1)
n

Observatia 18.1. Din aceasta dezvoltare putem calcula suma seriei

1
care este convergenta. Intr-adevar, functia f (t)
numerice
(2n 1)2
n=1
este continu
a n punctul t = 0 si, cf. Teoremei 4.3, suma seriei Fourier
n punctul t = 0 este egala cu f (0). Avem astfel

2
1
1
2(ab)

+
,de
unde
=
0 = f (0) = ab
4

(2n 1)2
(2n 1)2
8
n=1

n=1

] [
[
]

t [, ]2 2 ,
0,
t [ 2 ,]0
t + 2 ,
f (t) =

t + 2 , t 0, 2

4.

Solutie. Functia f este para, deci bn = 0, n 1


[ (
( 2
]
)
)

a0 = 2 0 f (t)dt = 1 02 t + 2 dt + 0dt = 2 t2 + 2 t /02 =


2
= 4
[ (
]
)

1cos k 2
ak = 2 02 t + 2 cos ktdt + 0 cos ktdt = 2
k2
2

Seria Fourier a functiei date este f (t) =

1 cos n
2

n=1

n2

cos nt

5. f (x) = eax , a = 0, pe (, )

2
Solutie. a0 = 1 eax dx = a
sha

1
an = eax cos nxdx = (1)n 1 a22a
sha(am integrat prin parti)
+n2

sha(am integrat prin


bn = 1 eax sin nxdx = (1)n1 1 a22n
+n2
parti)
[
]

(1)
1
Atunci eax = 2 sha 2a
+
(a cos nx n sin nx)
a2 + n2
n=1

6. f (x) = |x|, pe [, ]
Solutie. f este para, deci bn = 0, n 1

a0 = 2 0 xdx =

an = 2 0 x cos nxdx = n2 2 [(1)n 1](am integrat prin parti)


Deci |x| =

cos(2n 1)x
n=1

(2n 1)2

18.10. SERII FOURIER

137

7. f (x) = | sin x|, pe (, ]


Solutie. f este para, deci bn = 0, n 1

Avem a0 = 2 0 sin xdx = 4

2
1
sin x cos nxdx =
[sin(n + 1)x + sin(1 n)x]dx =
0
0
[
]
1 (1)n + 1 (1)n1 1
4
1
2 (1)n + 1
+
=
=
=

n+1
n1
1 n2
1 4n2

an =

pentru n = par
Atunci | sin x| =

cos 2nx
n=1

8.

{
f (x) =

1 4n2

cos x, daca < x < , < x <


cos , daca < x <

Solutie. f este para, deci bn = 0, n 1

2
2
f (x) cos nxdx =
cos cos nxdx+

0
0
2
2 cos sin n
+

cos x cos nxdx =


n
[
]
2 sin(n + 1) sin(n 1)

2(n + 1)
2(n 1)
[
]
1 sin(n + 1) sin(n 1)

n(n + 1)
n(n 1)

an =

Expresia e nedeterminata pentru n = 0 si n = 1.

Avem a0 = 2 0 cos dx + 2 cos xdx = 2 [ cos sin ]


a1 =

cos cos xdx +

cos2 xdx =

2
1
1
1
= [sin cos + ( ) sin 2] = [ + sin cos ]

2
4

1
1
( cos sin ) + ( + sin cos ) cos x+

]
[
1 sin(n + 1) sin(n 1)
+

cos nx

n(n + 1)
n(n 1)

f (x) =

n=2

138

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

9. Sa se dezvolte n serie de sinusuri functia f (x) =


valul (0,l).

|x|
x

denita n inter-

Solutie. Prelungim functia f impar fata de origine

daca 0 < x < l


1,
0,
daca x = 0
f (x) =

1, daca l < x < 0


Calculam coecientii Fourier ai acestei functii periodice impare denite
pe intervalul (-l,l):
an = 0, n 0
{ 4 1
l
2 1 (1)n
2
nx
a n = 2k + 1
2n+1 , dac
dx =
=
1sin
bn =
0,
daca n = 2k
l 0
l

n
Atunci f (x) =

n=0

1
x
sin(2n + 1)
2n + 1
l

10. Sa se dezvolte n serie de cosinusuri functia


{
sin x + cos x, daca 0 < x 2
f (x) =
sin x cos x, daca 2 < x
Solutie. Observam ca
(

)
2 sin x +
4
(

)
f2 (x) = sin x cos x = 2 sin x
4
(
)

Deci f1 (x) = f2 x + 2
f1 (x) = sin x + cos x =

De aceea dezvoltarea n serie de cosinusuri a functiei f coincide cu


dezvoltarea n serie de cosinusuri a functiei f1 denita pe intervalul
(0, 2 ).
a de origine si obtinem coecientii Fourier:
Prelungim functia f1 par fat
bn = 0, n 1

a0 = 2 2 02 sin(x + 4 )dx = 4

an = 4 2 02 sin(x + 4 ) cos 2nxdx =
{
=

Atunci f (x) =

8
1
14n2 ,

0,

cos 4nx
1 16n2

n=1

4 (1)n +1
14n2

daca n = 2k
daca n = 2k + 1

18.10. SERII FOURIER

139

11. Sa se dezvolte functia f (x) = cos ax dupa sinusuri n intervalul [0, ],


a = 0.
Solutie. Se prelungeste prin imparitate n intervalul (, 0).

Avem bn = 2 0 cos ax sin nxdx = 1 0 [sin(a + n)x + sin(n a)x]dx


Pentru |a| = n = bn = 0.Pentru |a| = n = bn =
[1 (1)n cos a]
Daca |a| nu e natural, atunci b2k1 =

2n

2(2k1)
(1
[(2k1)2 a2 ]

n2 a2

+ cos a) si

cos a), k IN astfel ca

2k 1
cos ax = 2 (1 + cos a)
sin(2k 1)x+
(2k 1)2 a2
k=1

2k
+ 2 (1 cos a)
sin 2kx
4k 2 a2

b2k =

4k
(1
(4k2 a2 )

k=1

4(2k1)
si
Daca a = 2m, atunci b2k1 = [(2k1)
2 4m2 ] , b2k = 0

2k 1
cos 2mx = 4
sin(2k 1)x, x [0, ]
(2k 1)2 4m2
k=1

8k
Daca a = 2m 1, atunci b2k1 = 0, b2k = [4k2 (2m1)
si
2]

k
cos(2m 1)x = 8
sin 2kx, x [0, ]
4k 2 (2m 1)2
k=1

12. Sa se dezvolte n serie Fourier f (x) = 10 x n (5, 15).


15
Solutie. a0 = 15 5 (10 x)dx = 0

1 15
nx
1
nx 15
dx =
(10 x) sin
/ +
an =
(10 x) cos
5 5
5
n
5 5
15
1
nx
dx = 0
+
sin
n 5
5

1
nx 15
1 15
nx
dx = (10 x) cos
/
(10 x) sin
5 5
5
n
5 5
15
1
nx
10
dx = (1)n

cos
n 5
5
n

bn =

Atunci f (x) =

10

n1

(1)n

nx
1
sin
n
5

140

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

13. Sa se demonstreze formula:


x sin nx
=
, x (0, 2).
2
n
n1

Solutie. Fie f (x) = x


a prin periodicitate la
2 , x [0, 2), prelungit
IR; calculam coecientii Fourier:
1
a0 =

x
1
dx =
2
2

(
) 2
x2
= 0.
x
2 0

1 2 x
cos nx dx =
an =
0
2

2
( x) sin nx 2
1
=

sin nx dx = 0, n 1.

2n
2n 0
0

1 2 x
sin nx dx =
bn =
0
2

2n
( x) cos nx 2
1
1
=

cos nx dx = , n 1.

2n
2n
n
0
0
Aplicand teorema lui Dirichlet, rezulta :
x sin nx
=
, x (0, 2).
2
n
n1

In punctele x = 0 si x = 2 functia f nu este continua ; n aceste


puncte seria trigonometrica asociata ei are suma 0.
14. Sa se demonstreze egalitatea:
sin 2nx
n1

2n

x
, x (0, ).
4
2

Solutie. Din formula:


x sin nx
=
, x (0, 2),
2
n
n1

demonstrata n exercitiul precedent, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identitatea:


2x sin 2nx
=
, x (0, ).
2
n
n1

Impartind acum cu 2, rezulta egalitatea ceruta.

18.10. SERII FOURIER

141

15. Sa se demonstreze identit


atile:
sin(2n 1)x
2n 1

n1

sin(2n 1)x
2n 1

n1

, x (0, )
4

= , x (, 0).
4

Sa se calculeze apoi suma seriei:


1

1
1
1 1
+
+
...
5 7 11 13

Solutie. Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele


doua egalitati demonstrate n exercitiile precedente; a doua identitate
rezulta din prima si din imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula
suma seriei numerice date, se ia x = 3 n prima egalitate si obtinem:
sin
3
=
,
4
2n 1
(2n1)

n1

de unde rezulta : 1

1
5

1
7

1
11

1
13

... =

3
6 .

16. ( Fenomenul Gibbs) In jurul unui punct de discontinuitate al unei


functii date, seria Fourier asociata ei converge doar punctual (nu
neaparat uniform). Acest fapt conduce la un defect de convergenta
(aparent paradox) al sirului sumelor partiale asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n continuare un exemplu
n acest sens.
Consideram restrictia functiei signum la intervalul (, ),

1 , x (, 0)
0 , x=0
sgn : (, ) 7 IR, sgn(x) =

1 , x (0, )
In exercitiul anterior s-a demonstrat egalitatea:
sgn(x) =

4 sin(2n 1)x
, x (, ).

2n 1
n1

Notam cu Sn sirul sumelor partiale:


n
4 sin(2k 1)x
, x (, ).
Sn (x) =

2k 1
k=1

In punctul x = 0 functia sgn nu este continua ; seria sa Fourier converge (conform teoremei lui Dirichlet) la 12 (1 + 1) = 0 = sgn(0);

142

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
convergenta lim Sn (x) = sgn(x), x (, ) este punctuala, nu si
n
uniforma.
a. Sa se demonstreze egalitatea:

2 x sin 2nt
dt, x (, ).
Sn (x) =
0 sin t
b. Sa se arate ca functia Sn are un maxim n punctul x =
( ) 2 sin t
=
dt 1, 1789.
lim Sn
n
2n
0
t
c. Sa se calculeze

2n

si:


()


lim Sn
sgn(0+) .
n
2n

Solutie. a. Calculam mai nt


ai suma
A = cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x, x = k, k Z.
Pentru aceasta, consideram si suma B = sin x+sin 3x+...+sin(2n1)x
si calculam:
A + iB =
= (cos x+i sin x)+(cos 3x+i sin 3x)+...+(cos(2n1)x+i sin(2n1)x) =
z 2n 1
,
z2 1
unde am notat z = cos x + i sin x. Dupa calcule, rezulta :
= z2

sin nx
(cos nx + i sin nx),
sin x

A + iB =
si deci:

cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x =

sin 2nx
, x = k, k Z.
2 sin x

Integr
and de la 0 la x, rezulta :
n

sin(2k 1)x
k=1

sau, nmultind cu

2k 1

4
:

Sn (x) =

=
0

sin 2nt
dt,
2 sin t

sin 2nt
dt, x (, ).
sin t

b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca


Sn (x) =

2 sin 2nx
sin x

18.10. SERII FOURIER


si deci

2n

143

este punct critic al lui Sn ; ntr-o vecinatate a lui


Sn (x) =

2 sin 2nx
> 0, x <
,
sin x
2n

Sn (x) =

2 sin 2nx
< 0, x >
.
sin x
2n

2n

avem:

Rezulta ca x = 2n
este punct de maxim al functiei Sn .
Calculam acum:

( ) 2 2n
2 sin u du
1 sin u
sin 2nt
(u)
( u ) du.
=
dt =
=
Sn
2n
0
sin t
0 sin 2n
2n
n 0 sin 2n

Rezulta :
lim Sn

( ) 2 sin u
=
du.
2n
0
u

Ultima integra
a se aproximeaz
a dezvoltand functia sinus n serie de
puteri:

n1

sin u
du =
u

(1)n

x2n2 du =
(2n 1)!
n1



(1)n
(1)n 2n1
x2n1 =
.
(2n 1)!(2n 1)
(2n 1)!(2n 1)
0
n1

Seria ind alternata, eroarea este mai mica decat primul termen neglijat. Cu o eroare mai mica decat 103 , se obtine
()
1, 1789.
n
2n

()


c. Rezult
a : lim Sn
sgn(0+) 0, 1789.
n
2n
lim Sn

17. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) =

1
2+cos x

Solutie. f e para, deci bk = 0, k > 0


2
a0 =

2
dx
=
2 + cos x
3

(s-a facut schimbarea de variabil


a tg x2 = t)
Fie f (x) =

a0
2

n=1

an cos nx (1)

pe IR.

144

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Inmultim ambii membri ai egalitatii (1) cu 2(2 + cos x) si obtinem:
2 = 2a0 + a0 cos x + 4

an cos nx +

n=1

= 2 = 2a0 + a0 cos x + 4

2an cos x cos nx =

n=1

an cos nx+

n=1

an [cos(n + 1)x + cos(n 1)x]

n=1

Functia g(x) = 2 poate considerata ca o functie para, deci dezvoltabila n serie Fourier de cosinusuri pe toata axa reala. Tinand seama
de egalitatea a doua serii Fourier obtinem:
2 = 2a0 + a1
0 = a0 + 4a1 + a2
0 = 4ak + ak+1 + ak1
(k = 1, 2, . . .)
a relatia de recurenta lineara
Sirul ak este un sir ce veric
ak = 4ak1 ak2
cu a0 =

2
3

2 3
3

si a1 = 2 2a0 =

64 3
3

Ecuatia caracteristic
a atasat
a este r2 + 4r + 1 = 0 cu solutiile

r1 = 2 + 3, r2 = 2 3

Atunci ak = c1 (2 3)k + c2 (2 + 3)k , constantele c1 , c2 determinandu-se din a0 si a1 . Deci obtinem sistemul:

2 3
c1 + c2 =
3
c1 (2
Asadar, c1 = 0 si c2 =
ak va de forma ak =

Deci f (x) =

3
3

2 3
3

3) + c2 (2 +

2 3
3

2 3
3 ( 3

64 3
3) =
3

2)k

( 3 2)n cos nx

n=1

18.10. SERII FOURIER

145

18. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = ln(2 + cos x).


Solutie. Prin derivare obtinem
f (x) =

sin x
2 + cos x

Cum f este o functie impara, ea este dezvoltabila n serie Fourier de


sinusuri, adica

sin x
=
bn sin nx
2 + cos x
n=1

sau
sin x =

2bn sin nx +

n=1

1
bn [sin(n + 1)x + sin(n 1)x]
2
n=1

Tinand seama de egalitatea a doua serii Fourier obtinem


1
1 = 2b1 + b2
2
1
1
0 = 2bk + bk1 + bk+1 ()
2
2

2
2 sin2 x
2
Dar b1 = 0 2+cos x dx = 0 (1+t28t
dt(am facut schim)2 (t2 +3)
x
barea t = tg 2 )
Descompunem n fractii simple si obtinem:
[
]

3 dt
3 dt
dt
16
1

+
b1 =

4 0 t2 + 3 4 0 1 + t2 2 0 (1 + t2 )2
(
)

3 1
3
16

=
+
= 2( 3 2)

42 3 42 24

Atunci b2 = 2 4b1 = 2(7 4 3)


Ecuatia caracteristica a sirului (*) este:
t2 + 4t + 1 = 0

cu radacinile t1 = 2 3, t2 = 2 + 3
Deci
bk = c1 (2

3)k1 + c2 (2 +

c1 si c2 determin
andu-se din sistemul

2( 3 2) = c1 + c2

3)k1

146

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

2(7 4 3) = 2(c1 + c2 ) 3(c1 + c2 )

Solutiile sistemului sunt c1 = 0, c2 = 3 2

Deci bk = 2( 3 2)k
Atunci avem


sin x
=
2( 3 2)n sin nx
2 + cos x
n=1

Integr
and ntre 0 si x obtinem:

2( 3 2)n 2( 3 2)n

cos nx
ln(2 + cos x) ln 3 =
n
n
n=1
n=1

2( 3 2)n
= ln(3 3)
Dar
n
n=1

2( 3 2)n
cos nx.
Atunci ln(2 + cos x) = ln 3 ln(3 3)
n
n=1

19. Sa se calculeze:
2

lim n

sin x
dx
n3 + x3

Solutie. Facem schimbarea de variabil


nt n integrala
1a x =
n
x
nt
bn = n2 0 nsin
si obtinem bn = 0 sin
dt
3 +x3 dx
3
1+t
1
a pe [0,1] si bn ind coecientul ei Fourier
Functia f (t) = 1+t
3 e continu
si seria Fourier ind convergent
a, rezulta bn 0, cand n

20. Fie 0 < u < 1 si f : IR IR 2-periodica astfel ncat x [, ],


f (x) = cos(ux).
a) Calculati coecientii Fourier ai lui f ;
2u
b) Calculati g(u) =
u 2 n2
n1
t
c) t [0, 1], calculati I(t) = 0 g(u)du
Solutie. a) f este functie para deci bn = 0, n 1

1
an =(2 0 cos(nx) cos(ux)du
0 [cos(n + u)x + cos(n u)x]du =
) = n+1
sin(un)
(1)
1 sin(n+u)
=
=
nu
n22u
sin u
n+u

u2
Deoarece f e continu
a, de clasa C 1 , atunci seria sa Fourier converge
uniform pe IR si are suma f . Deci pentru x [, ],
(1)n+1
2u
2
+
sin u cos(nx)
cos(ux) = sin(u)
u

n u2
n1

18.10. SERII FOURIER

147

b) Inlocuim x cu n formul
a si obtinem cos(u) = sinuu 1
2u
sin u g(u) sin u
+
/ : sin u = ctg u =
sin u =

n2 u2
u

n1
1
u

g(u)

= g(u) = ctg u

1
u

c) g e continu
a pe (0,1) si se prelungeste prin continuitate n 0 prin
g(0) = 0
)
t(
t
1
Daca (0, t) putem scrie 0 g(u)du = lim
ctg u
du =
(
) u
( 0)
sin
sin t
ln
=
= lim [ln(sin u) ln u]/t = lim ln
0
0
t

( sin t )
( sin t )
( sin t )
t
ln = ln t = 0 g(u)du = ln t
= ln
t
21. Fie f si F doua functii de patrat integrabile denite pe [, ] si

f (x) =

a0
+
(an cos nx + bn sin nx)
2
n=1

F (x) =

A0
+
(An cos nx + Bn sin nx)
2
n=1

seriile Fourier atasate lor. Sa se arate ca


1

f (x)F (x)dx =

a0 A0
+
(an An + bn Bn )
2
n=1

Solutie. Seriile Fourier atasate functiilor f + F si f F sunt

f (x) + F (x) =

a0 + A0
+
[(an + An ) cos nx + (bn + Bn ) sin nx]
2
n=1

a0 A0
+
f (x) F (x) =
[(an An ) cos nx + (bn Bn ) sin nx]
2
n=1

Deoarece f si F sunt functii de patrat integrabile, atunci si f + F si


f F sunt functii de patrat integrabile.
Egalitatea lui Parseval ne conduce la:

2
1
2 dx = (a0 +A0 ) +
[f
(x)
+
F
(x)]
[(an + An )2 + (bn + Bn )2 ]

2
1

[f (x)

F (x)]2 dx =

(a0 A0 )2
2

n=1

n=1

Scaz
and cele doua egalitati obtinem:

[(an An )2 + (bn Bn )2 ]

148

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

a0 Ao
+
f (x)F (x)dx = 4
(an An + bn Bn ) =
2

n=1

1
a0 A0
=
+
f (x)F (x)dx =
(an An + bn Bn )

2

n=1

22. Sa se demonstreze egalitatea:


[
]
2n1

(1)k+1

4
8
sec x = ln(1+ 2)+
sin(2k + 1)
ln(1 + 2) + 2

2k + 1
4
n=1
k=0
]
[
cos 4nx , pentru x 4 , 4 .
]
[
Solutie. Functia f (x) = sec x verica pe intervalul 4 , 4 conditiile
Teoremei 10.3. Deoarece f este para avem:

1 1
a0 = 8 04 sec xdx = 8 0 1+t
dt = 8 ln(1 + 1 + t2 )/10 =
2

= 8 ln(1 + 2)
Pentru calculul lui an folosim identitatea
cos 4nx
cos x

= 2 cos(4n 1)x 2 cos(4n 3)x +

De unde integr
and obtinem
[
1

an = 16
4n1 sin(4n 1) 4

1
4n3

cos(4n1)x
cos x

]
sin(4n 3) 4 + an1

De aici deducem
[
1

ak ak1 = 16
4k1 sin(4k 1) 4

1
4k3

sin(4k 3) 4

Insumand obtinem
an =

16

2n1

k=0

(1)k+1
sin(2k + 1) + a0
2k + 1
4

]
[
Asadar, dezvoltarea n serie Fourier pe intervalul 4 , 4 a functiei f
este
[
]
2n1

(1)k+1

sec x = 4 ln(1+ 2)+ 8


sin(2k + 1)
ln(1 + 2) + 2

2k + 1
4
n=1
k=0
cos 4nx

sin nx
, atunci f
n2 1
n=2
veric
a ecuatia diferential
a f (x) + f (x) = sin x si sa se gaseasca
apoi suma.

23. Sa se arate ca daca f (x) este suma seriei

(1)n

18.11. FUNCT
II DEFINITE PRIN INTEGRALE

Solutie. Fie f (x) =


f (x) =

c
2

a0
2

149

(an cos nx + bn sin nx), atunci

n=1

[(nbn + (1)n c) cos nx nan sin nx], unde

n=1

c = 1 [f () f ()] = lim [(1)n+1 nbn ]


n
)
(
n2
= 1
In cazul nostru c = lim 2
n
n 1
Obtinem f (x) = 12 + cos x +

(1)n

n=2

cos nx
n2 1

Fac
and un rationament analog obtinem

n sin nx
(1)n 2
f (x) = sin x
n 1
n=2

si se veric
a astfel relatia din ipoteza.
Pentru calculul sumei observam ca solutia generala a ecuatiei este
x
f (x) = c1 cos x + c2 sin x + x cos
2
Pentru a calcula c1 facem x = 0 si avem f (0) = c1 , dar f (0) = 0, deci
c1 = 0
Derivand f si tin
and seama de dezvoltarea sa n serie obtinem

cos nx
x
1
=

+
cos
x
+
(1)n 2
c2 cos x + cos2 x x sin
2
2
n 1
n=2

Facem x = 0 si obtinem c2 =

(1)n

n=2

Deci f (x) =

18.11

sin x
4

1
1
=
n2 1
4

x cos x
2 .

Functii definite prin integrale

1. Sa se calculeze:
2
x2 cos xydx, y R.

lim

y0
0

Solutie
Daca notam cu f (x, y) = x2 cos xy, x [0, 1] , y R, si cu
2
F (y) = f (x, y) dx, y R, atunci din teorema de continuitate de0

150

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
ducem ca F este continu
a pe R. Rezulta ca:
2
lim F (y) = F (0) =

y0

8
x2 dx = .
3

( )
by
2. Fie f C 1 R2 si F (y)= f (x + y, x y) dx, y R; a, b R, a = b.
ay

Sa se calculeze F (y).

Solutie
Din teorema de derivare a lui Leibniz rezulta:
by [

F (y) =

]
f
f
(x + y, x y)
(x + y, x y) dx+
x
y

ay

+b f (by + y, by y) a f (ay + y, ay y) , y R

3. Sa se calculeze:

F (y) =

ln (1 + y cos x)
dx, |y| < 1.
cos x

Solutie
ln (1 + y cos x)
, |y| < 1.
cos x
f

1
(x, y) dx =
dx este uniform converObservam ca
y
1
+
y
cos x
0
0
gent
a pe orice interval (a, b) (1, 1), deci pe (1, 1).
[ ]
Intr-adev
ar, daca x 0, , atunci cos x 0 si
2
Notam cu f (x, y) =

0<

/2

dx
dx
este o integrala proprie, rezulta ca
1
+
a
cos
x
1
+
y cos x
0
0
este uniform convergent
a pe (a, b).

Cum

/2

1
1

, pentru 1 < a < y < b < 1.


1 + y cos x
1 + a cos x

18.11. FUNCT
II DEFINITE PRIN INTEGRALE

151

In mod analog avem:


[ ]
1
1
<
,x
, , y (a, b) .
1 + y cos x
1 + b cos x
2

0<

Rezulta ca

dx
este uniform convergenta pe (a, b).
1 + y cos x

/2

Din teorema de derivare rezulta ca

F (y) =

1
dx, y (1, 1) .
1 + y cos x

Daca facem schimbarea de variabila tg

F (y) =
0

2
1y

1
1t2
1+t2

1+y

dt
t2 + 1+y
1y

x
= t, rezulta:
2

dt = 2
1 + t2

dt
=
(1 y) t2 + 1 + y

1y
2

=
=
.
arctg
1+y
1y
1+y
1 y2
1y 0

In continuare avem:
F (y) = arcsin y + C.
Cum F (0) = 0 deducem ca C = 0 si deci F (y) = arcsin y, y (1, 1).

4. Sa se calculeze:
/2
(
)
ln y 2 sin2 x dx, y (1, ) .
F (y) =
0

Solutie

(
)
Daca notam cu f (x, y) = ln y 2 sin2 x , y > 1 atunci
/2
0

f
dx =
y

/2
0

2y
dx.
y 2 sin2 x

152

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

Observam ca

/2

y2

(a, ) daca a > 1.

dx
este uniform convergenta pe intervalul
sin2 x

/2

dx
1
1
<
,
1
<
a
<
y

s
i
2
2
2
2
2
2
y sin x
a sin x
0 a sin x
este integral
a proprie.

Intr-adev
ar,

Din teorema de derivare rezulta:


/2

F (y) = 2y

y2
0

dx
.
sin2 x

Daca facem schimbarea de variabila tgx = t, obtinem:

F (y) = 2y

y2

2y
y2 1

dt
t2

y2
y 2 1

t2
1+t2

dt

= 2y
1 + t2

dt
=
1) t2 + y 2

(y 2
0

2y

y2 1

1
t
arctg y =
.
2

y
y 1
y 2 1

y2

Mai departe avem:


)
(

F (y) = ln y + y 2 1 + C.
Pentru a determina constanta C, scriem functia F sub forma echivalent
a:

(
)
/2
/2
/2 (
2 )
sin2 x
sin
x
2
2
F (y) =
ln y 1
ln y dx+ ln 1
dx =
dx =
y2
y2
0

)
/2 (
sin2 x
ln 1
dx.
= ln y +
y2
0

In continuare avem:
(
)

C = F (y) ln y + y 2 1 = ln

+
y + y2 1

)
/2 (
sin2 x
ln 1
dx.
y2
0

18.11. FUNCT
II DEFINITE PRIN INTEGRALE

Cum lim

/2

y 0

153

(
)
sin2 x
ln 1
dx = 0, deducem ca
y2
C = lim ln

= ln

1
= ln 2.
2

y + y2 1
Asadar, F (y) = ln
, y (1, ).
2
y

5. Sa se arate ca

y2

1 arctg x

dx este convergenta si sa se calculeze.


2
0 x 1x

Solutie
1
0

1/2

arctg x

dx =
x 1 x2

arctg x

dx +
x 1 x2

1
1/2

arctg x

dx.
x 1 x2

1/2
arctg x
arctg x

= 1,
dx este convergenta.
Deoarece lim
2
2
x0 x 1 x
0 x 1x

Pe de alta parte,

arctg
x

x 1x2
lim
x1 1
1x

= .
4 2

1 arctg x
dx

dx este coneste convergent


a, rezulta ca
2
1x
1/2
1/2 x 1 x
1 arctg x

dx este convergenta.
vergent
a. Asadar
2
0 x 1x
Pentru a o calcula consideram urmatoarea functie:
Cum

1
F (y) =
0

Daca notam cu f (x, y) =


1
0

f
dx =
y

arctg (yx)

dx, y R.
x 1 x2

arctg (yx)

, atunci
x 1 x2
1
0

(1 +

dx

y 2 x2 )

1 x2

, y R.

1
1
1
dx

, x [0, 1] , y R si
=
2
2
2
2
(1 + y x ) 1 x
1x
1 x2
0
1 f

este convergent
a, rezulta ca
dx este uniform convergenta pe R,
2
0 y

Cum

154

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
deci se poate aplica teorema de derivare. Rezulta:
1

F (y) =
0

(1 +

dx

y 2 x2 )

1 x2

, y R.

Daca facem schimbarea de variabila x = sin t, obtinem


/2

F (y) =
0

cos tdt
(
)
=
2
1 + y sin2 t cos t

/2

dt
.
1 + y 2 sin2 t

Fac
and schimbarea de variabil
a tgt = u obtinem:

F (y) =
0

=
1 + y2

1
1+

y2

u2
1+u2

du

=
1 + u2

du
=
1 + (1 + y 2 ) u2

)
(

1
du
2
2
=
1 + y arctg u 1 + y =
1
1 + y2
u2 + 1+y
2
0

=
2 1 + y2

In continuare rezulta:
F (y) =

(
ln y + 1 + y 2 + C.
2

Cum F (0) = 0, deducem ca C = 0.


)

(
Asadar F (y) = ln y + 1 + y 2 si
2
1
0

)
arctg x
(

dx = lim F (y) = ln 1 + 2 .
y1
2
x 1 x2

6. Folosind proprietatea de derivare n raport cu parametrul, sa se calculeze integrala

I(y) =
0

1
arctg (ytg x) dx, y 0.
tg x

1
arctg (ytg x) pentru x = 0, f (0, y) = y
tg x

si f ( 2 , y) = 0. Functia f este derivabila n raport cu y pentru orice


Solutie. Fie f (x, y) =

18.11. FUNCT
II DEFINITE PRIN INTEGRALE

155

pentru x = 0, fy (0, y) = 1, fy ( 2 , y) = 0.
1 + y 2 tg 2 x
Derivata este continu
a n raport cu ambele variabile pentru y = 0
si x [0, 2 ]. Folosind derivarea n raport cu parametrul si utilizand
substitutia tg x = t, obtinem

x [0, 2 ] si fy =

I (y) =
0

1
dx =
1 + y 2 tg 2 x

1
1

dt
2
2
1 + y t 1 + t2

Descompunand n fractii rationale simple, se obtine




y2
1
1
1

dt
+
dt
I (y) = 2
y 1 0 1 + y 2 t2
1 y 2 0 1 + t2
=

y2

1
y
1

arctg (yt)|

.
arctg t|
0 +
0 =
2
1
1y
2 1+y

Prin integrare, obtinem I(y) = 2 ln(1 + y) + C. Facand pe y 0,


obtinem I(0) = C si cum din denitie I(0) = 0, rezulta C = 0.
Deci, I(y) =

ln(1 + y).

7. Utilizand functiile B si , sa se calculeze urmatoarele integrale:


1

4
dx
x

a) I1 =
; b) I2 =
dx.
6
6
(1
+
x)2
1x
0
0
1

Solutie. a) Folosim schimbarea de variabila x6 = t. Avem x = t 6 ,


1
dx = 16 t 6 1 dt, iar integrala devine

I1 =
0

1
1 1
1
(1 t) 6 t 6 1 dt = B
6
6

b) Folosim schimbarea de variabila


dx =

1
dt si integrala devine
t2

I2 =
1

0(

1t
t

)1
4

t2

1
1
,1
6
6

)
=

.
=
6 sin 6
3

1
1t
= t. Avem x =
,
1+x
t

1
dt =
t2

t 4 (1 t) 4 dt
1

)
(
)
(
(
( )
(
)
)
1 14 1 + 14
1
1
1
1 1
= 1
= B 1 ,1 +
=

=
4
4
(2)
4 4
4
=

= .
4 sin 4
2 2

156

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

18.12

Integrala curbilinie

1. Sa se calculeze

xyds,

unde este portiunea din primul cadran a elipsei

x2 y 2
+ 2 = 1.
a2
b

Solutie
O reprezentare parametrica a arcului de curba este:
{
[ ]
x = a cos t
, t 0,
.
y = b sin t
2
Conform denitiei integralei curbilinii de speta I, avem:

/2

xyds =
ab sin t cos t a2 sin2 t + b2 cos2 t dt.

Daca facem schimbarea de variabila


]
[
u = a2 sin2 t + b2 cos2 t , t 0, 2 , obtinem:

ab
xyds =
2 (a2 b2 )

2. Sa se calculeze

a2
b2

udu =

)
(
a2

ab a2 + ab + b2
ab
3/2
u =
3 (a2 b2 )
3 (a + b)
b2

( 2
)
2y 4y + x dx + 4x (y 1) dy

unde este cercul de ecuatie x2 + y 2 2y = 0.

Solutie
Daca notam cu P (x, y) = 2y 2 4y + x si cu Q (x, y) = 4x (y 1),
atunci
Q
P
= 4y 4 =
.
y
x

18.12. INTEGRALA CURBILINIE

157

)
(
Rezulta ca V (x, y) = 2y 2 4y + x, 4x (y
H 1) este un camp de gradienti.
Cum este o curba nchis
a, rezulta ca V dr = 0.

3. Sa se calculeze:

ydx + zdy + xdz,


{

x2 + y 2 + z 2 = R2
, parcurs n sens invers acelor
x+y =R
unui ceasornic, daca privim din centrul sferei.
unde + este cercul

Solutie
Eliminand y ntre ecuatiile curbei obtinem
z2
R2
x2 Rx +
=
,
2
2
)
(
R2
R 2 z2
=
.
sau x
+
2
2
4
R
R
R
Notand x = cos t si z = sin t, obtinem urmatoarea reprezentare
2
2
2
parametrica a curbei + :

x = (1 + cos t)

R
, t [0, 2]
y = (1 cos t)

z = sin t
2
In continuare avem:

I
ydx + zdy + xdz =
+

2 [

(
)]
(
)
)
(
R
R
R
R
R
R
(1 cos t) sin t + sin t
sin t + (1 + cos t) cos t dt =
2
2
2
2
2
2

)
2 (
R2
R2
R2
R2
R2
sin t +
sin t cos t + sin2 t + cos t + cos2 t dt =
=

4
4
2 2
2 2
2 2
0

158

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
(
=

) 2

R2
R2
R2
R2
R2
2
cos t +
sin t + t + sin t =
4
8
2 2
2 2
2
0

)
(
4. Sa se arate ca V = y cos xy, x cos xy + 2yz 3 , 3y 2 z 2 este un camp de
gradienti. Sa se determine o functie f astfel ncat V = f si sa se
calculeze
B

)
(
y cos xydx + x cos xy + 2yz 3 dy + 3y 2 z 2 dz,

unde A

( )
si B (0, 2, 1).
2,
2,0

Solutie
Notam cu P (x, y, z) = y cos xy, Q (x, y, z) = x cos xy + 2yz 3 ,
R (x, y, z) = 3y 2 z 2 .
Constatam ca:

Q
R
= 6yz 2 =
y
z
R
P
=0=
z
x
P
Q
= cos xy xy sin xy =
,
x
y

deci V este un camp de gradienti. Din egalitatea


V = f
deducem ca:
f
f
f
= y cos xy,
= x cos xy + 2yz 3 ,
= 3y 2 z 2 .
x
y
z
Integr
and prima relatie n raport cu x obtinem:
f (x, y, z) = sin xy + g (y, z), unde g este o functie oarecare de clasa
C 1.
T
inand seama de a doua relatie rezulta
x cos xy +

g
= x cos xy + 2yz 3
y

18.12. INTEGRALA CURBILINIE

159

g
= 2yz 3 . Integr
and n raport cu y obtinem:
y
2
3
g (y, z) = y z + h (z), unde h este o functie arbitrara de clasa C 1 .

si, mai departe,

Asadar, f (x, y, z) = sin xy + y 2 z 3 + h (z).


In sfarsit, din a treia relatie deducem:
3y 2 z 2 + h (z) = 3y 2 z 2
Rezulta ca h (z) = 0, deci h (z) = C si functia ceruta este
f (x, y, z) = sin xy + y 2 z 3 + C

V dr depinde numai de capetele arcului, deci are sens

d
AB

B
V dr = f (B) f (A) = 4 + C 1 C = 3
A

5. Sa se calculeze

(z y) dx + (x z) dy + (y x) dz

ABC

unde A (a, 0, 0) , B (0, b, 0) , C (0, 0, c) ,

a > 0, b > 0, c > 0

Solutie
Ecuatiile parametrice ale segmentului de dreapta [AB] sunt:

x = a (1 t)
y =
bt
, t [0, 1]

z =
0
Rezulta ca:

1
(z y) dx+(x z) dy+(y x) dz =

AB

(bt (a) + a (1 t) b) dt = ab
0

In mod analog, [BC] are reprezentarea parametrica

0
x =
y = b (1 t) , t [0, 1]

z =
ct

160

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
si

(ct (b) + b (1 t) c) dt = bc.

=
0

BC

In sfarsit, [CA] are reprezentarea parametrica

at
x =
y =
0
, t [0, 1]

z = c (1 t)

si
= ac.
CA

In nal avem:

ABC

AB

6. Sa se calculeze integrala

BC

= ab + bc + ac

CA

(x2 + y 2 ) ln z ds

I=

x = et cos t
y = et sin t ; t [0, 1].
unde este data parametric prin :

z = et

Solutie. Avem x = et cos t et sin t, y = et sin t + et cos t si z = et .

ds = (x )2 + (y )2 + (z )2

= et cos2 t 2 sin t cos t + sin2 t + sin2 t + 2 sin t cos t + cos2 t + 1 = et 3.


Prin urmare
1

1 3t
2t
2
2t
2
t
t
(e cos t + e sin t) ln e e 3 dt = 3
te dt
I=
0


= 3

t
0

3 3t
e3t 1 1 e3t
e
3e
3e 1
dt =

| =
dt = 3t |0 3
3
3
3
3
9 0
0

3 3
3e
3e
3
3 3

+
=
(2e + 1).
=
3
9
9
9
)
3t

7. Sa se calculeze integrala curbilinie de tipul doi



1 x2 dx + xdy
I=

unde este portiunea din elipsa de ecuatie x2 + y4 = 1, corespunzatoare


restrictiei x 0 si parcursa n sens direct.

18.12. INTEGRALA CURBILINIE

161

Solutie. O reprezentare parametrica a curbei este


{

x = cos t
; t [ , ].
:
y = 2 sin t
4 4
Aplicand formula de calcul pentru integrala de tipul doi obtinem:

I=

cos2 t sin t+2 cos2 t) dt

| sin t| sin t dt+2

cos2 t dt

Prima integrala este 0 deoarece functia de sub integrala este impara,


2t
. Prin urmare
iar pentru a doua, folosim formula cos2 t = 1+cos
2

I=

(1 + cos 2t) dt = (t +

sin 2t 2
)| = .
2
2

8. Sa se calculeze urmatoarea integrala, aratand n prealabil ca este independent


a de drum.

yzdx + xzdy + xydz; A(1, 1, 0), B(2, 3, 1).


I=
d
AB

Solutie. Deoarece V1 = yz, V2 = xz, V3 = xy si


V2
V2
V3
V3
V1
V1
=
= z,
=
= x,
=
= y,
y
x
z
y
x
z
rezulta ca integrala este independenta de drum.
Rezulta ca un potential scalar este
1

f (x, y, z) =
(x tytz + y txtz + z txty) dt = xyz
0

3t2 dt = xyz.

Prin urmare I = f (2, 3, 1) f (1, 1, 0) = 6.


9. Densitatea de masa a unei sarme semicirculare de raza a variaza proportional
cu distanta fat
a de diametrul care uneste cele doua capete ale sarmei.
(a) Determinati masa sarmei;
(b) Stabiliti coordonatele centrului de masa.
Solutie.
Firul poate parametrizat prin
r(t) = a cos ti + a sin tj, t [0, ],

162

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
iar densitatea de masa este de forma (x, y) = ky.
Intruc
at r (t) = a sin ti + a cos tj, obtinem s (t) = r (t) = a.
(a) Masa sarmei este data de:

(x, y) ds =
ky ds =
M=
C

ky(t)s (t) dt =

k(a sin t)a dt


0

= ka2

sin t dt = 2ka2 .
0

(b) Datorita simetriei conguratiei, xM = 0.


y(x, y) ds =
ky 2 ds =
[ky(t)]2 s (t) dt =
yM M =

k(a sin t)2 a dt = ka3

=
0

1
sin2 t dt = ka3 .
2

Intruc
a yM = ( 12 ka3 )/(2ka2 ) = 14 a.
at M = 2ka2 , rezult
Deci, centrul de masa se aa pe mediana rului, la distanta
diametru.

18.13

1
4 a

Integrala dubl
a si integrala tripl
a

1. Sa se calculeze

xdxdy,
{

unde K = (x, y)

R2 0

x 1, 2x y x2 + 1

Solutie

2. Sa se calculeze

{
unde =

x2 +1

dx
0

xdxdy =

xdy =
2x

1(

)
5
x3 + x + 2x2 dx =
12

( 2
)
x + y 2 dxdy,

}
2

x
2
2
2

(x, y) R x + y a , 0 y x 3 .
3

de

SI INTEGRALA TRIPLA

18.13. INTEGRALA DUBLA

Solutie
Fie W =

6, 3

163

[0, a] si : W schimbarea de variabile


(t, r) = (r cos t, r sin t) .

Cum det (t, r) = r, rezulta ca

( 2
)
x + y 2 dxdy =

/3 a
a4
r2 rdrdt =
dt r3 dr =
24

3. Sa se calculeze

/6

xy(1 + x2 + y 2 ) 2 dxdy
3

I=
D

pe domeniul dreptunghiular D = [0, 1] [0, 1].


1 1
3
Solutie. Avem I = 0 dx 0 xy(1 + x2 + y 2 ) 2 dy.
1

2
2 32 dy = x 1 (1 + x2 + y 2 ) 32 (1 + x2 + y 2 ) dy
y
2 0
0 xy(1 + x + y )
2

1
2 ) 2

|10 = x(1+x2 +y 2 ) 2 |10 = x(2+x2 ) 2 +x(1+x2 ) 2


2
)
1(
1
1
Deci I = 0 x(1 + x2 ) 2 x(2 + x2 ) 2 dx
1
1
1
1

= 12 0 (1 + x2 ) 2 (1 + x2 ) dx 12 0 (2 + x2 ) 2 (2 + x2 ) dx

= 1 + x2 |10 2 + x2 |10 = 2 2 3 1.
= x2 (1+x +y1

4. Sa se calculeze

xy dxdy
D

domeniul D ind marginit de parabola y = x2 si dreapta y = 2x + 3.


Solut
am
y = x2 cu dreapta y = 2x + 3:
{ ie. 2Intersect
{ parabola
2
y=x
y=x

A(1, 1), B(3, 9)


y = 2x + 3
x2 2x 3 = 0
3
3 2x+3
3
2x+3
y2
I = 1 x2 xy dxdy = 1 dx x2 xy dy =
[(x )|2x+3
] dx
2
2 x
1
3
3
x
x
[(2x + 3)2 (x2 )2 ] dx =
(4x2 + 12x + 9 x4 ) dx
=
2
2
1
1
3
x6 x4
x5
9x
9x2 3
) dx = ( +
+ 2x3 +
)| =
=
( + 2x3 + 6x2 +
2
2
12
2
4 1
1
301
=
6

164

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

5. Folosind coordonatele polare sa se calculeze


{

2 x2 + y 2 4
x2 + y 2 dxdy, unde D :
I=
x+y 0
D
Solutie.
Facem schimbarea de variabil
a
{

x = r cos t
y = r sin t

D(x, y)
= r.
D(r, )

Utilizand desenul deducem r [ 2, 2] si r [ 4 , 3


4 ].

Fie D = [ 2, 2] [ 4 , 3
4 ].
Astfel
avem:


I =
x2 + y 2 dxdy =
r2 cos2 t + r2 sin2 t| D(x,y)
D
D
D(r,t) | drdt =
3

2
2
r2 2
2
2
2
2
4

D r drdt =
2 dr r dt =
2 r dr = 3 | 2 = 3 (4 2)
4

6. Sa se calculeze momentul de inertie n raport cu originea unei placi


plane omogene marginit
a de curbele y = 0, x + y 6 = 0, y 2 = 8x.
Demonstratie. Intersect
and curbele obtinem punctele O(0, 0), A(6, 0),
B(0, 6). Momentul de inertie n raport cu originea este
)
(

6y 2
2 + y 2 )dxdy = 4
2 )dx dy =
I0 =
(x
(x
+
y
y2
D
0
[ 8 3
]
)

4 ( x3
4 (6y)
2 (6 y) y 6 y 4 dy =
dy
=
+
y
= 0 3 + xy 2 ) /6y
3
2
y
3
8
0
38
= 136

128
5

32
21

7. Sa se ae coordonatele {
centrului de greutate al placii omogene}care
x2 y 2
formeaza domeniul = (x, y) R2 2 + 2 1, x 0, y 0 .
a
b
Solutie
Coordonatele centrului de greutate sunt date de formulele:

xdxdy
ydxdy

xG =
, yG =
dxdy
dxdy

SI INTEGRALA TRIPLA

18.13. INTEGRALA DUBLA

165

Observam ca domeniul plan este portiunea din primul cadran a


x2 y 2
elipsei 2 + 2 1.
a
b

1
dxdy = aria () = ab.
4

Pentru calculul celorlalte doua integrale consideram schimbarea de


variabile
: W , (t, r) = (ar cos t, br sin t), cu (t, r) W =
[ ]
0, 2 [0, 1].
Cum det J (t, r) = abr, rezulta:

/2
a
a2 b
ar cos t abrdrdt = a b
cos tdt r2 dr =
3
2

xdxdy =

(
Asadar, G

/2 a
ab2
ydxdy =
dt br sin t abrdr =
3

)
4a 4b
,
.
3 3

8. Sa se calculeze volumul tetraedrului T R3 marginit de planele


x = 0, y = 0, z = 0, x + 2y + z 6 = 0.

Solutie
Varfurile tetraedrului T sunt O (0, 0, 0) , A (6, 0, 0) , B (0, 3, 0) , C (0, 0, 6),
iar proiectia sa n planul xOy este triunghiul dreptunghic de varfuri
(0, 0), (6, 0) si (0, 3). Avem:

}
{
= (x, y) R2 0 x 6; 0 y 3 x2 si

{
}
T = (x, y, z) R3 0 z 6 x 2y; (x, y)

dxdydz =

Vol (T ) =
T

dx

=
0

dxdy

(6 x 2y) dxdy =

dz =
0

3 x2

6x2y

)
6 (
x2
(6 x 2y) dy =
9 3x +
dx = 18.
4
0

166

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

9. Sa se calculeze

x2 + y 2 + z 2 dxdydz,


{
}
unde T este sfera (plina) T = (x, y, z) R3 x2 + y 2 + z 2 z .
Solutie


{
}
Fie W = (s, t, r) R3 0 s 2, 0 t 2 , 0 r cos t
si : W T , schimbarea de variabile:
(s, t, r) = (r sin t cos s, r sin t sin s, r cos t)
Cum det J (s, t, r) = r2 sin t, rezulta:

x2 + y 2 + z 2 dxdydz =
r r2 sin tdsdtdr =
T

2
=
0

/2
/2 cos
t
/2 4
cos5 t
cos t sin t

3
dt =
ds
dt
r sin tdr = 2
=
4
2
5 0
10
0

10. Sa se calculeze masa corpului V de densitate (x, y, z) = z marginit


de suprafetele x2 + y 2 + z 2 = 24, x2 + y 2 = 2z.
Demonstratie. Intersectia celor doua suprafete este cercul x2 + y 2 = 8
situat n planul z = 8
)
(

24x2 y2
M=
zdz dxdy =
x2 +y 2
V zdxdydz =
x2 +y 2 8
2]
[
( 2 2 )2

x +y
2
2
= 12
dxdy =
2
x2 +y 2 8 24 x y

(
)
2 2 2
4
= 12 0 d 0
24 3 4 d = 176
3
11. Sa se determine coordonatele centrului de greutate al unui corp omogen
denit de x2 + y 2 2z, x + y z 0.
Solutie
)
(

x+y
M=
dxdydz
=
dz
dxdy =
x2 +y 2
V
x2 +y 2 2(x+y)0
2

(2x + 2y x2 y 2 )dxdy =
= 12
x2 +y 2 2(x+y)0

2 2
= 12 0 d 0 (22 3 )d =
(unde am folosit trecerea la coordonate polare x = 1 + cos ,
y = 1 + sin )


18.14. INTEGRALA DE SUPRAFAT
A

=
=

V xdxdydz =

1
2
1
2

167
(

x+y

x2 +y 2 2(x+y)0

x2 +y 2
2

)
xdz dxdy =

x(2x + 2y x2 y 2 )dxdy
x2 +y 2 2(x+y)0
2 2
3
0 d 0 (2 )(1 + cos )d =

Deci xG = 1
)
(

x+y
ydxdydz
=
ydz
dxdy =
x2 +y 2
V
x2 +y 2 2(x+y)0
2

y(2x + 2y x2 y 2 )dxdy =
= 12
x2 +y 2 2(x+y)0

2 2
= 12 0 d 0 (22 3 )(1 + sin )d =
Deci yG = 1
)
(

x+y
zdxdydz
=
zdz
dxdy =
x2 +y 2
V
x2 +y 2 2(x+y)0
2]
[

(x2 +y 2 )2
2
dxdy
= 12
4
x2 +y 2 2(x+y)0 (x + y)
]
[
Trecem la coordonate polare x = cos , y = sin , 4 , 3
4 ,
0 2(sin + cos ) si obtinem
)
3

2(sin +cos ) ( 2
2 sin 2 4 d = 5
4
zdxdydz
=

4
3

V
0
4

Deci zG =

5
3

12. Sa se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oz al corpului


omogen de densitate (x, y, z) = 0 marginit de suprafetele sferice
(S1 ) : x2 + y 2 + z 2 = 2z si (S2 ) : x2 + y 2 + z 2 = 1.
Demonstratie. Corpul este marginit inferior de S1 si superior de S2 .Suprafetele
S1 si S2 se intersecteaz
a dupa cercul x2 + y 2 = 34 din planul z = 12 .

2 + y 2 )(x, y, z)dxdydz =
2
2
IOz =
0
V (x (
V (x + y )dxdydz =
)
1x2 y2

(x2 + y 2 )dz dxdy =


= 0
x2 +y 2 34
1 1x2 y 2

1x2 y 2
2
2

= 0
x2 +y 2 34 (x + y )z/1 1x2 y 2 dxdy =

2
2
2
2
= 0
x2 +y 2 34 (x + y )(2 1 x y 1)dxdy =
3

2
0
= 0 0 04 3 (2 1 2 1)dd = 53
480

18.14

Integrala de suprafat
a

1. Sa se calculeze aria torului.


Solutie
Consideram n planul xOy un cerc de raza a, cu centrul n punctul
(b, 0) unde 0 < a < b.

168

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
y 6
'$
a
q u


&%

Torul este suprafata care se obtine cand rotim acest cerc, ca un corp
rigid, n spatiu, n jurul axei Oy. Daca notam cu v unghiul de rotatie
al cercului n jurul axei Oy atunci ecuatiile parametrice ale torului T
sunt:

x = (b + a cos u) cos v
y =
a sin u
, 0 u 2, 0 v 2.

z = (b + a cos u) sin v
Avem:

a cos u
a sin u sin v
A =
0
(b + a cos u) cos v



= a (b + a cos u) cos u cos v;



a sin u cos v
a sin u sin v
B =
(b + a cos u) sin v (b + a cos u) cos v


a sin u cos v
a cos u
C =
(b + a cos u) sin v
0



= a (b + a cos u) sin u;



= a (b + cos u) cos u sin v

si A2 + B 2 + C 2 = a2 (b + a cos u)2 .
Daca notam cu = [0, 2] [0, 2] atunci:
Aria (T ) =

2
A2

B2

C 2 dudv

2
a (b + a cos u) du = 4 2 ab.

dv
0

2. Sa se calculeze aria portiunii din emisfera superioara


x2 + y 2 + z 2 = R2 , z 0,
decupata de cilindrul x2 + y 2 Rx = 0.
Solutie


18.14. INTEGRALA DE SUPRAFAT
A

169

Daca notam cu S suprafata mentionata n enunt atunci S este gracul


functiei:

2
2
2
f (x, y)
=
R2 x2 y , (x, y)} D, unde
{
2
D = (x, y) R x + y Rx 0 .

f
f
si q =
. Avem:
A = Aria (S) =
1 + p2 + q 2 dxdy, unde p =
x
y
D
p=

x
R 2 x2 y 2

, q=

si mai departe

y
R 2 x2 y 2

A=R
D

, 1 + p2 + q 2 =

R2
R 2 x2 y 2

dxdy

.
R2 x2 y 2


}
{


Fie W = (t, r) R2 t ; 0 r R cos t si : W D
2
2
schimbarea de variabile (t, r) = (r cos t, r sin t).
Deoarece det J (t, r) = r, avem:
/2

Rcos t

dt

A=R
/2

/2
= R

dr = R
2
R r2

/2

R cos t

R2 r 2
dt =
0

/2

/2
(R| sin t| R) dt = 2R
(sin t 1) dt = ( 2) R2 .
2

/2

3. Sa se calculeze

(xy + yz + zx) d, unde S este portiunea din conul

x2 + y 2 = z 2 , z 0, decupata de cilindrul x2 + y 2 = 2y.


Solutie
Observam ca suprafata{ S este gracul
functiei f (x, y)

} =
(x, y) D, unde D = (x, y) R2 x2 + y 2 2y 0 .

x2 + y 2 ,

In continuare avem:
f
f
x
y
=
=
, q=
, 1 + p2 + q 2 = 2.
x
y
x2 + y 2
x2 + y 2

[
]

xy + (y + x) x2 + y 2
(xy + yz + zx) d =
2dxdy.
p=

}
{
Fie W = (t, r) R2 |0 t ; 0 r 2 sin t si : W D schimbarea de variabile
(t, r) = (r cos t, r sin t) .

170

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
In urma acestei schimb
ari de variabile obtinem:

(xy + yz + zx) d =
S

2sin t

(r2 sin t cos t + r2 sin t + r2 cos t)rdr =

dt
0

2sin t

= 2 (sin t cos t + sin t + cos t) dt
r3 dr =
0

( 5
)
4 2
sin t cos t + sin5 t + sin4 t cos t dt =
0


(
)
64 2
5
2 2
= 4 2 sin tdt = 4 2
1 cos t sin tdt =
.
15
0

18.15

Formule integrale
I

1. Sa se calculeze:

y 2 dx + x2 dy
K

unde cu K am notat frontiera domeniului compact



}
{
K = (x, y) R2 x2 + y 2 1, y 0 .
Solutie
Daca notam cu P (x, y) = y 2 si Q (x, y) = x2 atunci din formula
Riemann-Green rezulta:
I

y 2 dx + x2 dy =
2 (x y) dxdy.
K

Daca facem schimbarea de variabile (t, r) (r cos t, r sin t) : W K,


unde W = [0, ] [0, 1] obtinem:

2 (x y) dxdy = 2

2
3

r2 (cos t sin t) dr =

dt
0

1
0

4
(cos t sin t) dt = .
3

18.15. FORMULE INTEGRALE

171

2. Sa se calculeze direct si apoi sa se verice rezultatul cu formula RiemannGreen:


I
(xy y) dx + (xy + x) dy
K

unde K este frontiera domeniului compact


2
{
}

y2
2 x
K = (x, y) R 2 + 2 1 .
a
b
Solutie
Pentru calculul direct folosim reprezentarea parametrica a elipsei:
{
x = a cos t
, t [0, 2]
K :
y = b sin t
Obtinem:

I
(xy y) dx + (xy + x) dy =
K

2
(ab sin t cos t b sin t)(a sin t)+(ab sin t cos t + a cos t)(b cos t) dt =

=
0

2
= a b
2

2
2

sin t cos tdt + ab

2
2

cos t sin tdt + ab


0

dt = 2ab.
0

Daca notam cu P (x, y) = xy y si Q (x, y) = xy + x atunci


Q P

= x + y + 2 si din formula Riemann-Green deducem:


x
y
I

(xy y) dx + (xy + x) dy =
(x + y + 2) dxdy.
K

Fie W = [0, 2][0, 1] si schimbarea de variabile (t, r) = (ar cos t, br sin t).
Deoarece det J (t, r) = abr avem:

1
(x + y + 2) dxdy =

2
dr

1
2

=a b
0

2
r dr

1
cos tdt + ab

(ar cos t + br sin t + 2) abrdt =


2
r dr

= 2ab

1
rdr

sin tdt + 2ab


0

1
2 = 2ab.
2

dt =
0

172

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

3. Sa se calculeze
integrala curbilinie aplicand formula Green urmatoarea
x2
xydx + dy, unde = {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x 0
Riemann:
2

y} {(x, y) | x + y = 1, x 0, y 0}.
Solutie
Curba nu este nchis
a, deci nu putem aplica direct formula GreenRiemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si e [AB] segmentul orientat (de la
A catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci
este o curba nchis
a si deci, aplicand formula Green-Riemann, obtinem
(notam cu K compactul marginit de ):


x2
xydx + dy =
0dxdy = 0.
2

K
Rezulta deci:

xydx +

x2
dy =
2

xydx +
[AB]

x2
dy = 0,
2

ultima integral
a curbilinie calculandu-se imediat cu denitia.
2

4. Sa se calculeze aria multimii marginite de curba : x 3 + y 3 = 1.


Solutie

1
xdy ydx. Cu
Aria multimii marginite de curba este A =
2
parametrizarea x(t) = cos3 t, y(t) = sin3 t, t [0, 2), obtinem:

3 2 2
3
1
xdy ydx =
sin t cos2 tdt = .
A=
2
2 0
8
5. Fie =

xy
x+y
dx + 2
dy.
2
2
x +y
x + y2

, unde, am notat cu

a. Sa se calculeze integrala curbilinie


C(O,R)

C(O, R) cercul de centru


O si raza R > 0.

, unde, este o curba arbitrara nchisa astfel


b. S
a se calculeze

nc
at O .
Solutie
a. S
a observam, mai nt
ai ca C 1 (R2 \ {O}), deci pentru calculul
integralei de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann.
Folosim denitia integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t [0, 2)
si obtinem:

=
C(O,R)

dt = 2.
0

18.15. FORMULE INTEGRALE

173

b. Notam cu K compactul marginit de curba . Distingem doua


cazuri: daca O K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau
daca O K (nu se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai nt
ai ca O K; atunci:
)
))
(
(

x+y
xy
=

dxdy = 0.
x x2 + y 2
y x2 + y 2

K
Presupunem acum ca O K; e R > 0 astfel ncat C(O, R) este inclus
n interiorul lui K. Notam cu D(O, R) discul deschis de centru O
si raza R. Fie A compactul A = K \ D(O, R). Bordul orientat al
lui A este reuniunea A = C(O, R), sensul pe cerc ind sensul
trigonometric negativ. Deoarece O A, avem:


=
0dxdy = 0.
A

Rezulta :

= 2.
C(O,R)

6. Fie a < b, e : [a, b] 7 R2 , (t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat


nchis ((a) = (b)) , orientat n sens trigonometric pozitiv si e K
compactul marginit de imaginea lui . Intr-un punct arbitrar (t) =
(x(t), y(t)), consideram vectorul normal la , n(t) = (y (t), x (t)). Sa
se demonstreze ca pentru orice camp de vectori V de clasa C 1 pe o
vecin
atate a lui K, avem:

V ((t))n(t)dt =

div(V )dxdy.
K

Solutie
Din denitia integralei curbilinii, rezulta :

P dy Qdx.

V ((t))n(t)dt =

Aplicand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obtinem:

P dy Qdx =

V ((t))n(t)dt =

(
=
K

Q
P
+
x
y


dxdy =

div(V )dxdy.
K

174

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

7. Formula de medie pentru functii armonice


O functie f : U R2 7 R se numeste armonica pe U daca
f =

2f
2f
+
= 0 pe U.
x2
y 2

Fie f o functie armonica pe discul unitate. Atunci:


f ((0, 0)) =

1
2

f ( cos t, sin t)dt, (0, 1),

egalitate numit
a formula de medie pentru functii armonice.
Solutie
Fie (0, 1) si e
g() =

1
2

f ( cos t, sin t)dt.


0

Vom demonstra ca functia g este constanta.


Pentru aceasta, calculam derivata sa:
g () =
1
2
1
=
2

)
f
f
( cos t, sin t) cos t +
( cos t, sin t) sin t dt =
x
y

)
f
f
( cos t, sin t),
( cos t, sin t) ( cos t, sin t) dt.
x
y

Vom aplica acum rezultatul exercitiului de mai sus.


Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul
f
f
de centru O si raza , iar campul vectorial V =
i+
j. Obtinem
x
y
(notam cu K discul de centru O si raza ):

1
f dxdy = 0.
g () =
2
K
Rezulta deci ca functia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecinta
avem:
2
1
f ( cos t, sin t)dt = g() = lim g() =
0
2 0
2
1
=
f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
2 0

18.15. FORMULE INTEGRALE

175

8. Sa se calculeze, folosind formula Gauss-Ostrogradski, urmatoarea integrala de suprafata:

x2 dy dz + y 2 dz dx + z 2 dx dy
K

unde K este bordul domeniului compact



}
{
K = (x, y, z) R3 0 x, y, z a ,
orientat dupa normala exterioara.
Solutie
Fie campul V = (P, Q, R) unde P (x, y, z) = x2 , Q(x, y, z) = y 2 ,
R(x, y, z) = z 2 .
Atunci divV = 2 (x + y + z) si din formula Gauss deducem:

x2 dy dz + y 2 dz dx + z 2 dx dy =
2 (x + y + z) dxdydz =
K

a
=2

a
dx

a
=2
0

a
dy

a (

a
(x + y + z) dz = 2

dx
0

(x + y) z +
0

) a
z 2
dy =
2 0

)
) a
a (
a (

a2
y 2 a2
dy = 2
+
y dx =
dx
ax + ay +
axy + a
2
2
2
0
0

a
(a2 x + a3 )dx = 3a4 .

=2
0

9. Legea lui Arhimede. Consideram un recipient (continut n


semispatiul z < 0) n care s-a turnat un lichid avand densitatea constant
a c.
Scufundam n lichid un corp pe care l asimilam cu un compact cu
bord orientat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid
asupra corpului scufundat creste proportional cu adancimea, obtinem
pentru campul presiunilor formula V = czk. Forta ascensionala pe
care lichidul o exercita asupra corpului scufundat este, prin denitie,
egala cu uxul campului presiunilor prin suprafata (bordul) K, n raport cu normala exterioara, n. Aplicand formula Gauss-Ostrogradski,
obtinem:

FK (V ) =


=
K

V nd =
K

divV dxdydz =
cdxdydz = c vol(K),
K

adica forta ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul scufundat.

176

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

10. Legea lui Gauss. Pentru orice q > 0, consideram campul scalar
f (x, y, z) =

q
x2 + y 2 + z 2

q
4r

si e campul de gradienti:
E = gradf.
Campul scalar f reprezint
a potentialul electric (sau potential Newtonian) asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul
electric generat (sau camp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si sa se demonstreze ca este camp solenoidal,
adica : divE = 0.
b. Sa se demonstreze ca uxul campului E prin orice suprafata nchisa
ce nu contine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze ca uxul campului E prin orice suprafata nchisa
ce contine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solutie
a. Putem calcula E direct cu denitia, sau aplicand proprietatile gradientului; obtinem:
q r
E = gradf =
.
4 r3
Arat
am acum ca E este solenoidal:
divE = grad(divf ) = f =

)
q ( 3
3r 3r(x2 + y 2 + z 2 ) = 0.
6
4r

b. Fie o suprafat
a nchis
a ce nu contine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clasa C 1 pe R3 \{O}, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit
de si cu n versorul normalei exterioare la ), obtinem:


divEdxdydz = 0.
E nd =
F (E) =

c. Fie acum o suprafat


a nchisa ce contine originea n interior.
Deoarece E nu este de clasa C 1 pe compactul K marginit de , (E neind de clasa C 1 n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski
pentru a calcula uxul lui E prin . Fie R > 0 astfel ncat sfera de
centru O si raza R (notat
a n continuare cu S), sa e inclusa n interiorul lui . Fie suprafata (nchisa ) 1 = S, orientata dupa
normala exterioara (deci pe S este normala interioara la sfera ). Fie
K1 multimea compacta marginit
a de 1 . Deoarece O K1 , uxul lui
E prin 1 este nul (conform (b)). Rezulta ca uxul lui E prin este
r
egal cu uxul lui E prin S (orientata dupa normala exterioara n =
R

18.15. FORMULE INTEGRALE

177

la sfera ):

F (E) =

E nd =
S

q
4

d
0

sin d = q.
0

11. Fie n N si e q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie
al punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q
plasate n punctele A este
f (x, y, z) =

n
1
q
,
4
r r
=1

unde, este norma euclidiana n R3 . Fie E = gradf campul


electric asociat potentialului f . Sa se demonstreze ca uxul campului
electric E printr-o suprafat
a arbitrara nchisa ce contine toate punctele
n

q .
A n interiorul ei este egal cu
=1

Solutie
Se aplica rationamentul din exercitiul anterior.
12. Fie o suprafat
a nchis
a si e K compactul marginit de . Sa se
demonstreze ca :

1
r nd = vol (K) ,
3
unde, n este normala exterioara la .
Solutie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski:



1
1
r nd =
div(r) dxdydz =
dxdydz = vol(K).
3
3
K
K
13. Fie campul vectorial V = r +

kr
r si e suprafata
r4

= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.


Sa se calculeze uxul lui V prin , orientata dupa normala exterioara.
Solutie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculam
(
)
( )
( )
kr
kr
kr
divV = div r + 4 r = 3 +
divr + rgrad
=
4
r
r
r4

178

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
(

1
grad(k r) + (k r)gradr4
r4
(
)
(k r)
kr
k

4
r
= 3.
=3+3 4 +r
r
r4
r6

=3+3

kr
+r
r4

)
=

Notand cu K compactul marginit de suprafata , rezulta :


V nd =
3dxdydz = 3vol(K).
F (V ) =

1
14. Sa se calculeze uxul campului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafat
a nchis
a arbitrara ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raza R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; uxul
este nul deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, uxul se calculeaza cu denitia integralei de
suprafat
a (nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski);
si n acest caz uxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt ortogonali.
15. Formulele lui Green
Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 . Fie n normala exterioara la K si e f, g dou
a functii de clasa C 2 pe o vecinatate a lui
K. Sa se demonstreze formulele
( Green:
)
lui
a.
f (gradg) n d =
f g + (gradf )(gradg) dxdydz.
)K
)
(
K (
f (gradg) g (gradf ) n d =
f gg f dxdydz.
b.
K

Solutie
a. Pentru prima formul
a se aplica formula Gauss-Ostrogradski
campului de vectori V = f gradg:


f (gradg) n d =
div(f gradg) dxdydz =
K

(
=

f div(gradg) + (gradg) (gradf )


K

)
dxdydz =

)
(
f g + (gradg) (gradf ) dxdydz.
K

b. A doua formul
a rezulta direct din prima.

18.15. FORMULE INTEGRALE

179

16. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si e n versorul


normalei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o
dh
vecin
atate a lui K si e
derivata dupa directia n a lui h. Sa se
dn
demonstreze
egalitatile:

dh
a.
d = 0.

K dn
dh
d =
b.
h
gradh 2 dxdydz.
dn
K
K
Solutie
a. Se aplica prima formul
a a lui Green pentru: f = 1 si g = h;
o alta metoda este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului
V = gradh:

dh
d =
(gradh) n d =
K dn
K


div(gradh) dxdydz =
h = 0.
=
K

b. Se aplica a doua formul


a a lui Green pentru f = g = h; o
alta metoda consta n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru
V = h gradh:

dh
d =
h
h gradh n d =
dn
K
K

=
div(h gradh) dxdydz =
K

)
(
h div(gradh) + (gradh) (gradh) dxdydz =
=
K

)
(
h g + gradh 2 dxdydz =
=
K


gradh 2 dxdydz.

=
K

17. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie

urmatorul caz :
= (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x2 + y 2 , z = 1.
Solutie
Fie suprafata = {(x, y, z); z = x2 + y 2 + z 2 , z 1}; atunci este
bordul lui si aplicand formula lui Stokes obtinem (lasam ca exercitiu
vericarea compatibilitatii orient
arilor):

(yz)dx+(zx)dy+(xy)dz =
2(dydz+dzdx+dxdy) =

180

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

= 2

(2x 2y + 1)dxdy,
D

unde D este discul unitate.


18. S
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz , : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.

Solutie
Integrala este 0.
19. Sa se calculeze circulatia campului vectorial
V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k
pe curba : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Solutie
Curba este un cerc mare al sferei (intersectia sferei cu un plan ce
trece prin centrul sferei); consideram drept suprafata oricare din
cele doua semisfere determinate de plan pe sfera. Aplicand formula
lui Stokes, obtinem:

V dr = (rotV ) n d =

(2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k)

1
(xi + yj + zk) d = 0,
R

deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n =


perpendiculari.

1
Rr

si rotV sunt

20. Sa se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie

(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz,

unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si


3
planul x + y + z = .
2
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu denitia trebuie parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul
xOy are parametrizarea:
[
]
1
3
,1 .
x(t) = t, y(t) = t, t
2
2

18.15. FORMULE INTEGRALE

181

Calculam acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie portiunea


3
situata n interiorul cubului (interiorul
din planul x + y + z =
2
hexagonului). Proiectia lui pe planul xOy este multimea
D = {(x, y);
a carei arie este

3
1
x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2
2

3
. O parametrizare (carteziana ) a suprafetei este
4
z=

3
x y, (x, y) D.
2

Aplicand formula lui Stokes, obtinem:

(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz =

= 2

(x + y)dx dy + (y + z)dy dz + (z + x)dz dx =


= 2

9
3dxdy = 6 aria(D) = .
2
D

21. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si e punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c).
Fie reuniunea
segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens). Sa

(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.

se calculeze

Solutie
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercitiu
calculul direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obtinem:

(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz =


2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.

Proiectia lui pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar


parametrizarea carteziana este
(
x y)
.
z =c 1
a
b
Rezulta :


(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2

OAB

= ab + bc + ca.

(c
a

)
c
+ 1 dxdy =
b

182

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

1
22. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai
rotorul campului V :
1
1
rot(k r) (k r)grad =
r
r
(
)
dr
1
r
dk
2k

.
+ (k r) 3 =
=
k divr r divk +
r
dr
r
r
dk
rotV =

Fie suprafata = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, x > 0, y > 0, z > 0};


evident, bordul lui este . Aplicand formula lui Stokes, obtinem:

V dr =
rotV nd,

unde, n = r este versorul normalei exterioare la . Pentru a calcula


integrala de suprafat
a, putem folosi
atat parametrizarea carteziana cat
si coordonatele sferice; se obtine

V dr =

2.

23. Fie (, ) o suprafat


a cu bord orientat, e n versorul normalei la
si e c un vector constant. Sa se demonstreze c
a circulatia campului
vectorial V = (c r) r pe curba este egala cu
c (r n) d.

Solutie
Aplicam formula lui Stokes:
(
)

(c r) r dr =
rot (c r) r n d =

(
c(r n)d.
=
(c r) rotr r grad(c r) n d = (c r) n d =

24. Fie (, ) o suprafat


a cu bord orientat, e n versorul normalei la
si e f si g doua functii de clasa C 2 pe o vecinatate a lui . Sa se
demonstreze relatiile:
)
(

f gradg dr =
(gradf ) (gradg) nd.

18.15. FORMULE INTEGRALE

183

)
(
)
(
)
(
f
g
f
g
f
g
+g
dx + f
+g
dy + f
+g
dz = 0.
f
x
x
y
y
z
z

Solutie
Se aplica formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:

f grad g dr =
rot(f (grad g)) n d =

)
(
f rot(grad g) grad g grad f n d =

)
(
(gradf ) (gradg) nd.

Pentru a doua egalitate, calculam rotorul:


((
(
(
)
)
) )
g
g
g
f
f
f
+g
+g
+g
rot f
i+ f
j+ f
k = 0,
x
x
y
y
z
z
deci circulatia este nul
a (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).

25. Fie (, ) o suprafat


a cu bord orientat si e n versorul normalei la
suprafata .
a. Daca f este o functie de clasa C 1 pe (0, ), sa se calculeze circulatia
campului vectorial V = f (r)r pe curba .
b. Dac
a g este o functie de clasa C 1 pe o vecinatate a lui si c este un
vector constant, sa se demonstreze ca circulatia campului de vectori
W (x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este

c (n gradg)d.

Solutie
a. Aplicam formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f (r) rotr r gradf (r) = r

f (r)
r = 0,
r

deci circulatia este nul


a.
b. Aplic
am formula lui Stokes; calculand rotorul campului W , obtinem
rotW = c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.

184

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

26. Fie (, ) o suprafat


a cu bord orientat, e f C 1 (R), a R3 si e
V = (a gradf (r)) r, unde, r este vectorul de pozitie. Sa se demonstreze:

ar
f (r) n d,
V dr =
r

unde, n este versorul normalei la .


Solutie
Se aplica formula lui Stokes:

ar
f (r)n d =
V dr =
rot ((a gradf (r)) r) n d.
r

Calculam acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai ntai:


r
gradf (r) = f (r) gradr = f (r) .
r
Obtinem:
(
rot (( a gradf (r) ) r) = rot

(a r)
f (r) r
r

)
=

(
)
(a r)
(a r)
f (r) rotr r grad
f (r)
r
r
)
(
(
)
(ar)
(a r)

= r f (r) grad
+
gradf (r) =
r
r
(
)
r
a

(
a
r
)
r
a
r
)
r
(
r
f (r)
= r f (r)
+
=
r2
r
r
=

f (r)
(a r),
r

ceea ce ncheie demonstratia.

18.16

Functii olomorfe si teorema reziduurilor

1. Sa se determine punctele n care functia f (z) = z 2 + zz z 2 + 2z z


este olomorfa si sa se calculeze derivata functiei n acele puncte.
Solutie. Dac
a z = x + iy, atunci f (z) = x2 + y 2 + x + iy(4x + 3), deci
2
P (x, y) = x + y 2 + x si Q(x, y) = y(4x + 3).
Conditiile Cauchy-Riemann ne dau 2x + 1 = 4x + 3 si 2y = 4y, deci
x = 1, y = 0. Asadar, functia f este olomorfa n z = 1.

18.16. FUNCT
II OLOMORFE SI TEOREMA REZIDUURILOR

185

f (1 + h) f (1)
=
h0
h
( 2)
2
2
h2 h + hh h
h
h
= lim
= 1+ lim (h+h ) = 1+ lim
=
h0
h0
h0
h
h
h
2
2

|h|2
and h 0
= 1, deoarece hh = |h|
|h| = |h| = |h| 0, c
Derivata n z = 1 este f (1) = lim

2. Fie P (x, y) = e2x cos 2y + y 2 x2 . Sa se determine functia olomorfa


f = P + iQ pe C astfel nc
at f (0) = 1.
Solutie. Veric
am ca functia P este armonica.
Aplicam conditiile Cauchy-Riemann si obtinem
P
Q
=
= 2e2x cos 2y 2x
x
y

Q
P
=
= 2e2x sin 2y 2y
y
x

Integram a doua ecuatie n raport cu x si obtinem Q(x, y) = e2x sin 2y


2xy + c(y). Inlocuind apoi n a prima ecuatie avem c (y) = 0, deci
c(y) = k. Atunci f (z) = e2x cos 2y + y 2 x2 + i(e2x sin 2y 2xy + k) =
= e2x (cos 2y + i sin 2y) (x + iy)2 + ki = f (z) = e2z z 2 + ki. Din
conditia din enunt obtinem constanta k : f (0) = 1 = k = 0. Asadar,
f (z) = e2z z 2 .
3. Sa se determine functia olomorfa f = P + iQ pe C, unde Q(x, y) =
= (x2 y 2 ), C 2 .
Solutie. Notam = x2 y 2 .
Avem
2Q
y 2

Q
x

= 2x (), Q
y = 2y (), deci

2Q
x2

= 2 () + 4x2 (),

= 2 () + 4y 2 ()
2

Cum Q este armonica rezulta ca Q = 0 = xQ2 + yQ2 =


= 4(x2 + y 2 ) () = 0 = () = 0 = () = c = () =
= c + c1 = Q(x, y) = c(x2 y 2 ) + c1 , c, c1 IR
Din conditiile Cauchy-Riemann obtinem
Q
P
=
= 2cy
x
y
P
Q
=
= 2cx
y
x
Integrand a doua ecuatie si nlocuind n prima obtinem P (x, y) =
= 2cxy + k, deci f (z) = 2cxy + k + i(c(x2 y 2 ) + c1 ) =
= f (z) = ciz 2 + d, c, d IR

186

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE

4. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui z functia f (z) =


n urmatoarele domenii:

1
z 3 6z 2 +11z6

a) |z| < 1;
b) 1 < |z| < 2;
c) 2 < |z| < 3;
d) |z| > 3.
Solutie. Functia f are ca poli rad
acinile ecuatiei z 3 6z 2 +11z 6 = 0,
adica punctele z1 = 1, z2 = 2, z3 = 3.
a) In cercul |z| < 1, functia f este olomorfa, deci dezvoltabila n serie
Taylor n acest domeniu.
f (z) =
1
6

1
(z1)(z2)(z3)

1
2(z1)

1
z2

1
2(z3)

= 12

1
1z

1
1 z3

1
2

1
1 z2



In acest domeniu avem |z| < 1, z2 < 1, z3 < 1. Atunci f (z) =

1 zn 1 zn
= 12
zn +

2
2n 6
3n
n0

n0

n0

b) In coroana circulara 2 < |z| < 3, functia f este dezvoltabila n serie


Laurent.
11 z
3



In domeniul 1 < |z| < 2 avem z2 < 1, z3 < 1, z1 < 1, deci f (z) =
1
1 zn 1 zn
1
= 2z
+

zn 2
2n 6
3n
f (z) =

1
2z

1
1 z1

1
1 z1

n0

1
2

1
1 z2

1
1 z2

n0

1
6

n0

11 z
3


1


In domeniul 2 < |z| < 3 avem z < 1, z3 < 1, z2 < 1
1
1 2n 1 z n
1
Atunci f (z) = 2z

n
z
z
zn 6
3n+1
f (z) =

1
2z

1
z

n0

n0

n0


+



In acest domeniu z1 < 1, z2 < 1, z3 < 1
1
1 2n
1 3n
1
Atunci f (z) = 2z

+
n
n
z
z
z
2z
zn
d) f (z) =

1
2z

1
6

1
1 z1

1
z

1
1 z2

n0

1
2z

1
1 z3

n0

5. Sa se calculeze reziduul functiei f (z) =


z
z3
1!) 3!

Solut(
ie. Avem sin z =
2
6
10
= z z1! z3! + z5! . . . =
= f (z) =

1
(
)
4
8
z 3 1 z3! + z5! ...

n0

1
z sin z 2

n punctul z = 0.

5
+( z5! . . . = z sin)z 2 =
4
8
z 3 1 z3! + z5! . . . =

18.16. FUNCT
II OLOMORFE SI TEOREMA REZIDUURILOR
Exista o serie de puteri

(
an z n astfel ncat 1

z4
3!

z8
5!

187

)
...

n0

(a0 + a1 z + a2 z 2 + . . .) = 1 = a0 = 1, a0 0 + a1 1 = 0, a0 0 + a1
0 + a2 1 = 0 = a2 = 0

a0 a1 a2
Atunci f (z) = z13
+ a3 + . . ., deci Rez(f, 0) =
an z n = 3 + 2 +
z
z
z
n0
= a2 = 0

6. Sa se calculeze integrala |z2i|=1 z 21+4 dz.


Solutie.
f (z) =
1
= z+2i

1
|z2i|=1 z 2 +4 dz

1
z+2i

|z2i|=1 z2i dz

f (z)
|z2i|=1 z2i ,

unde

Aplicam formula
integral
a a lui
si obtinem :
Cauchy

f (z)
f (z)
1
f (2i) = 2i |z2i|=1 z2i = |z2i|=1 z2i = 2if (2i) = 2i
7. Sa se calculeze integrala

ez sin z
|z|=r 1z 3 dz,

r > 0.

Solutie. Conform teoremei lui Cauchy rezulta ca


8. Sa se calculeze integrala

1
4i

ez sin z
|z|=r 1z 3 dz

=0

tg z
|z|=2 z 2 dz.

Solutie. Functia f (z) = tgz 2z are ca poli radacinile ecuatiei z 2 cos z = 0,


adica z = 0, 2k 2 , k ZZ. In interiorul cercului |z| = 2 se aa polii
simpli 0, 2 , 2 .
tg z
Calculam Rez(f, 0) = lim z 2 = 1
z0
z
(
) tg z
ctg v
4

2 = lim v (
Rez(f, 2 ) = lim z
) = 2
2
v0
2
z

z 2
v+
2

Rez(f, 2 ) = 42
Din
reziduurilor
obtinem :
(
)
(
teorema
tg z

|z|=2 z 2 dz = 2i Rez(f, 0) + Rez(f, 2 ) + Rez(f, 2 ) = 2i 1


9. Sa se calculeze integrala

ez
|z|=r (zi)(z2) dz, r

8
2

> 0, r = 1, r = 2.

Daca 0 < r < 1, aplicam teorema lui Cauchy si obtinem


Solutie. 1)
ez
|z|=r (zi)(z2) dz = 0
2) Daca 1 < r < 2, aplicam formula integrala a lui Cauchy.
ez

f (z)
ez
z2
dz
=
|z|=r (zi)(z2)
|z|=r zi dz = |z|=r zi dz, unde f (z) =

(z)
ei
Atunci |z|=r fzi
dz = 2if (i) = 2i i2
3) Daca r > 2, aplicam teorema reziduurilor.
Punctele i si 2 sunt poli simpli.

ez
z2

188

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
Calculam Rez(f, i) = lim(z i)
zi

ei
ez
=
(z i)(z 2)
i2

e2
ez
=
z2
(z i)(z 2)
2i
)
( i

e
e2
ez
=
Atunci |z|=r (zi)(z2) dz = 2i i2 + 2i

Rez(f, 2) = lim (z 2)

10. Sa se calculeze integrala

Solutie. Functia f (z) =


singularitate esential
a.

ez
|z|=r 1z dz, r
1
ez

1z

ei e2
i2

> 0, r = 1.

are n z = 1 pol simplu si n z = 0

ez
= e
z1
1z
)
(
1
+ 2!z1 2 + . . . + n!z1 n + . . .
Pentru 0 < |z| < 1 avem f (z) = 1 + 1!z
1
(1 + z + z 2 + . . . + z n + . . .) = Rez(f, 0) = 1!1 + 2!1 + . . . + n!
+... =
1
= e 1(coecientul lui z )
1

ez
dz = 2iRez(f, 0) = 2i(e 1)
Daca 0 < r < 1, |z|=r 1z
Rez(f, 1) = lim (z 1)

Daca r > 1,

ez
|z|=r 1z dz

11. Sa se calculeze integrala

= 2i(Rez(f, 0) + Rez(f, 1)) = 2i

cos 3t
54 cos t dt.

Solutie. Facem schimbarea z = eit si integrala devine


z 3 +z 3

1
z 6 +1
2
dz
= |z|=1
iz dz = 2i |z|=1 z 3 (2z 2 5z+2) dz
z+ 1
54

cos 3t
54 cos t dt

Polii functiei f (z) =

z 6 +1
z 3 (2z 2 5z+2)

sunt 0, 2, 12 si doar 0, pol triplu si

pol simplu, sunt n interiorul cercului |z| = 1. Aplicand teorema

6 +1
reziduurilor obtinem |z|=1 z 3 (2zz2 5z+2)
dz = 2i(Rez(f, 0) + Rez(f, 2))
1
2,

1
Calculam Rez(f, 0) = 12 lim [z 3 f (z)] =
z0
2
(
)
1
+
26
1
Rez(f, 12 ) = lim z
f (z) =
2
3 22
z 12
)
(
cos 3t
1
1
1+26
Deci 54
dt
=

2i

cos t
2i
2
322
12. Sa se calculeze integrala

x2
dx.
(1+x2 )3

x2
Solutie. lim x
= 1 pentru = 4 > 1, deci integrala
x
(1 + x2 )3
x2
a.
0 (1+x2 )3 dx este convergent
x2

2
x2
x
1
Functia f (x) = (1+x
a, deci 0 (1+x
2 )3 este par
2 )3 dx = 2 (1+x2 )3 dx

18.17. SPAT
II METRICE. PRINCIPIUL CONTRACT
IEI
Fie f (z) =

z2
,z
(1+z 2 )3

C\

189

}
i olomorfa

i sunt poli de ordinul 3


Fie r > 1 si r = [r, r] r , unde r = reit , t [0, ]

Aplicam teorema reziduurilor si obtinem r f (z)dz = 2iRez(f, i)


[
(
)]
z2
i
Rez(f, i) = 2!1 lim (z i)3
=
zi
(1 + z 2 )3
16

Deci r f (z)dz = 8

x2
Dar 8 = r f (z)dz = r (1+x
a relatie
2 )3 dx + f (z)dz. In aceast
r

x2

trecem la limita cand r si obtinem 8 = (1+x2 )3 dx, deoarece

z2
lim
f (z)dz = 0 cf. lemei lui Jordan ( lim zf (z) = lim z
=
r
z
z (1 + z 2 )3
r
x2

= 0). Asadar, 0 (1+x2 )3 dx = 16

18.17

Spatii metrice. Principiul contractiei

1. Sa se demonstreze ca urmatoarele aplicatii sunt distante pe R2 , echivalente cu distanta euclidiana :


a. d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = |x1 x2 | + |y1 y2 |.
b. d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = max{|x1 x2 |, |y1 y2 |}.
Solutie
Se veric
a direct denitia distantei. Fie d2 distanta euclidiana pe R2
si e (x, y) R2 ; din inegalitatile:

|x|2 + |y|2 |x| + |y| 2 (|x|2 + |y|2 ),


1
(|x| + |y|) max{|x|, |y|} |x| + |y|,
2
rezulta :
d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))

2 d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))

si respectiv
1
d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )).
2
2. Sa se caracterizeze sirurile convergente si sirurile Cauchy ntr-un spatiu
metric discret. Sa se demonstreze ca orice spatiu metric discret este
complet.
Solutie
Fie (X, d) un spatiu metric discret si e xn un sir n X; e 0 < < 1.
Daca xn a, atunci exista n N astfel ncat

190

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
d(xn , a) < < 1, n n , deci d(xn , a) = 0, n n ; rezulta ca
sirul xn este constant (ncep
and de la un rang). Un rationament
similar se aplica si n cazul sirurilor Cauchy.

3. Pe multimea numerelor rationale, Q, consideram distanta uzuala (indusa din R), d(x, y) = |x y|. Sa se demonstreze ca spatiul metric
(Q, d) nu este complet.
Solutie
)n
(
Fie sirul de numere rationale xn = 1 + n1 . Se stie ca n R sirul xn
este convergent la e R \ Q. Rezulta ca xn este sir Cauchy n R, deci
si n Q; daca xn ar convergent n Q, atunci n R ar avea doua limite,
ceea ce constituie o contradictie.
4. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze ca

d1 (f, g) =

|f (x) g(x)|dx

este distant
a pe multimea functiilor continue C[a, b].
b. S
a se demonstreze ca orice sir fn C([a, b]) convergent n raport cu
distanta d este convergent si n raport cu distanta d1 , dar reciproca
este falsa.
Solutie
a. Se veric
a direct denitia (se folosesc proprietatile modulului si ale
integralei).
b. Fie fn , f C([a, b]) astfel nc
at d (fn , f ) 0. Atunci:

d1 (fn , f ) =
a

|fn (x) f (x)|dx (b a) d (fn , f ) 0.

1
.
1 + nx
Atunci fn 0 n raport cu distanta d1 , dar nu converge n raport cu
d .

Pentru a arata ca reciproca este falsa, e sirul fn (x) =

5. a. Sa se demonstreze ca aplicatia
d : R R 7 [0, ), d(x, y) = |arctgx arctgy|, x, y R,
este distant
a pe R.
b. Spatiul metric (R, d) nu este complet.
Solutie

18.17. SPAT
II METRICE. PRINCIPIUL CONTRACT
IEI

191

a. Functia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.


b. Sirul xn = n este sir Cauchy n raport cu distanta d:

)
(

n m

0,
d(xn , xm ) = |arctg n arctg m| = arctg
1 + nm
daca m, n .
Presupunand, prin absurd, ca sirul xn este convergent la a R, atunci
d(xn , a) 0; pe de alta parte:
d(xn , a) = |arctg n arctg a| =


)
(
( )


n a
1


= arctg
arctg
= 0, a R,

1 + na
a
contradictie.
6. Sa se decida daca urmatoarele functii sunt contractii pe multimile
indicate:
a. f (x) = sin x, x R.
b. f (x) = ln x, x [e, ).
c. f (x) = arctg x, x R.
1 x2
, x R.
d. f (x) =
5(1 + x2 )
2x
, x R.
e. f (x) =
1 + x2
Solutie.
a. Functia f (x) = sin x nu este contractie pe R.
Presupunand prin absurd ca ar exista k (0, 1) astfel ncat
| sin xsin y| k |xy|, x, y R, atunci, n particular pentru y = 0,
se obtine | sin x| k |x|, x R; de unde rezulta ca
| sin x|
k < 1, contradictie. Functia sinus este totusi contractie
lim
x0 |x|
pe orice interval nchis care nu contine numere de forma k, k Z
(pentru demonstratie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Functia f (x) = ln x este contractie pe [e, ); din teorema lui Lagrange rezulta :
(
)
1
1
| ln x ln y| sup
|x y| |x y|, x, y R.
e
ce c
c. Functia f (x) = arctg x nu este contractie pe R; e, prin absurd,
k (0, 1) astfel nc
at |arctg x arctg y| k |x y|, x, y R. In
particular pentru y = 0 rezulta |arctg x| k |x|, x R si deci
|arctg x|
k < 1, contradictie. Functia f (x) = arctg x este
lim
x0
|x|

192

CAPITOLUL 18. EXERCIT


II REZOLVATE
contractie pe orice interval I pentru care 0 nu este punct de acumulare,
deoarece, pe un astfel de interval are loc inegalitatea sup |f (x)| < 1.
xI

d. Functia nu este contractie pe R; rationament similar cu exemplele


a si c de mai sus.
e. Functia este contractie pe R.
7. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a
ecuatiei x3 + 4x 1 = 0.
Solutie.
Ecuatia are o singura solutie reala, (0, 1). Vom aplica metoda
aproximatiilor succesive. Fie X = [0, 1] si f : X 7 X, f (x) = x21+4 .
Ecuatia este echivalent
a cu f (x) = x, iar spatiul metric X este complet (cu metrica uzuala indusa din R); demonstram acum ca f este

contractie pe X. Derivata este f (x) = (x2x


2 +4)2 , iar supxX |f (x)| =

2
< 1, deci f este contractie cu factorul factorul de contractie
f (1) = 25
2
k = 25 . Sirul aproximatiilor succesive este

x0 = 0, xn+1 = f (xn ) =

x2n

1
;
+4

evaluarea erorii:

( )n
2
kn
1
|x0 x1 | =
|xn | <
,
1k
3
25
( )
deci x3 = f 16
65 = 0, 2355072.
Aceeasi ecuatie se poate rezolva aproximativ si folosind contractia
g(x) = 14 (1 x3 ), x [0, 1]. In acest caz factorul de contractie este
3
k = sup |g (x)| = . Metoda aproximatiilor succesive converge mult
4
x(0,1)
mai ncet n acest caz, x6 .
8. Fie a, b, c R; n ce conditii se poate aplica metoda aproximatiilor
succesive ecuatiei: x = a sin x + b cos x + c ?
Solutie
Fie f : R 7 R, f (x) = a sin x + b cos x + c. Functia f se poate scrie
sub forma:
)
(

a
b
2
2
f (x) = a + b
sin x +
cos x + c =
a2 + b2
a2 + b 2

= a2 + b2 sin(x + ) + c,
cu R bine ales. Rezulta ca aplicatia f este contractie daca si numai
daca a2 + b2 < 1; daca aceasta ipoteza este adevarata, atunci un sir

18.17. SPAT
II METRICE. PRINCIPIUL CONTRACT
IEI

193

al aproximatiilor succesive este (de


( exemplu)
)n x0 = 0, xn+1 = f (xn ).
2
2
a +b

|b + c|.
Eroarea la pasul n este cel mult
1 a2 + b2

Bibliografie
[1] K.R. Davidson, A.P. Donsig, Real Analysis with Real Applications,
Prentice Hall, 2002.
[2] B.P. Demidovitch, Culegere de probleme si exercitii de analiza matematica, Ed Tehnica, 1956. ( other editions, Mir Publishers).
[3] N. Donciu, D. Flondor, Analiza matematica, culegere de probleme, Ed
ALL, 2004.
[4] G. M. Fihtenholt , Curs de calcul diferential si integral (vol II-III),
Ed.Tehnica, 1964.
[5] P. Flondor, O. Stanasila, Lectii de analiza matematica si exercitii
rezolvate, Ed ALL, 2004.
[6] G.B. Folland, Advanced Calculus, Prentice Hall, 2002.
[7] M. Olteanu, Analiza Matematica - notiuni teoretice si probleme
rezolvate, Ed. Printech, 2005.
[8] Gh. Oprisan, O. Stanasila, Analiza matematica in 14 lectii, Ed.
Printech, 2006.
[9] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Mc Graw-Hill, 1976.
[10] O. Stanasila et al, Enciclopedie Matematic
a , Ed. AGIR, 2010.

194