Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Octavian STANASILA
ANALIZA MATEMATICA
EDITIA DEFINITIVA
Fundatia
Floarea Darurilor
Bucuresti, 2014
Culegerea textului si tehnoredactarea: MORARU Camelia
Controlul final al textului: JALBA Liviu Ioan
Semnatura autorului
ISBN 978-973-0-17788-6
Capitolul 1
Preliminarii
Introducere
In acest capitol vom prezenta cateva concepte fundamentale utilizate n
diverse etape ale oricarui proces de matematizare si construind o parte impor-
tanta a culturii matematice a viitorului inginer.
Nu vom studia notiuni primare ca: obiect, element, multime, submul-
time, colectie, egalitate, proprietate etc. Presupunem de asemenea cunoscuta
semnificatia semnelor , , / , /, , , !, =, , , , , , , (), (), ( !).
Sensul logic si regulile de utilizare ale acestor semne sunt cele din limba-
jul uzual (numit uneori naiv n comparatie cu limbajele formalizate). Teoria
naiva a multimilor, asa cum a fost prezentata n liceu, poate sa ajunga une-
ori la paradoxuri, datorita n special bogatiei nelimitate a limbajului uzual.
Iata un astfel de paradox, evidentiat de Richard prin considerarea urmatoarei
propozitii:
Fie m cel mai numar natural care nu poate fi definit cu mai putin de 100
semne. Aceasta propozitie are 65 de semne, constituite din literele si cifrele
utilizate. Pe de o parte, m nu poate fi definit cu mai putin de 100 semne si pe
de alta, m este totusi definit prin cele 65 de semne. Contradictie !
Pentru a evita astfel de situatii, matematicienii au fundamentat teoria axio-
matica a multimilor, n care se fixeaza de la nceput alfabetul care va fi utilizat,
semnele logice, obiectele (termenii) cu care se rationeaza, tipurile de proprietati
ale acestor obiecte etc. In acest sens, este necesara fixarea unui univers U de
multimi, care sa cuprinda toate multimile care pot sa apara n cele ce urmeaza.
Actualmente ntreaga matematica poate fi fundamentata cu extrema rigoare,
dar prin natura si prin adresa acestui curs, vom folosi un limbaj mai direct, ne-
formalizat, dar formalizabil. Mentionam aici importanta deosebita a procesului
de formalizare, strans legat de cel de programare.
Acest capitol trateaza mai ntai conceptul general de functie (relatie functio-
nala), cu exemple justificative, fixandu-se totodata terminologia si notatiile
utilizate curent n tot restul lucrarii. O atentie speciala este acordata unor
elemente de analiza a multimii N a numerelor naturale, prezentand notiunile
de multime numarabila si functie aritmetica. In ultima parte a capitolului sunt
date unele elemente utile de logica matematica si aplicatii.
1
2 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
f : M N, x . f (x) (1)
Exemple de functii
'
si produsul cartezian Mi = multimea tuturor familiilor {xi }iI de ele-
iI
%
mente din Mi astfel ncat xi Mi , ()i I.
iI
4 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
g f : M P, x . g(f (x)),
aplicand mai ntai f si apoi g; asadar, (g f )(x) = g(f (x)), ()x M . Pre-
supunand ca avem aplicatii f : M N , g : N M , atunci au sens functiile
compuse g f , f g, dar n general acestea sunt functii distincte (de exem-
plu, luand M = N = R, f = sin si g = exp, rezulta ca f g : x . sin ex si
1.1. RELATII FUNCTIONALE, RELATII DE ORDINE 5
f : X R, x . f (x)
si catul
f f (x)
: X \ Zg R, z . ,
g g(x)
unde Zg = {x X|g(x) = 0} este multimea zerourilor functiei g.
Definitia 1.3. O functie f : M N se numeste injectiva daca are loc
implicatia
() x1 , x2 M, {f (x1 ) = f (x2 )} {x1 = x2 }
sau, logic echivalent,
x1 = x2 deci solutia este unica. Reciproc, daca ecuatia f (x) = y are solutie si
este unica pentru orice y N , atunci f este evident bijectiva.
Fie f : M N a aplicatie bijectiva; atunci se poate defini inversa f 1 a
lui f
incluziune, fie ()z f 1 (!B) deci f (z) !B, f (z) / B, deci z / f 1 (B),
z !f (B) si ca atare, f (!B) !f (B).
1 1 1
Se observa ca imaginea inversa are proprietati mai bune decat ale imaginii
directe.
Exemple. a) Consideram functia f : R R, 2
x . x si A = [3, 2]. In
1
acest caz, avem f (A) = [0, 9] si f (A) = [ 2, 2].
( 1
b) Fie aplicatia I : C[0,1] R, f .
0
f (x)dx. Aceasta aplicatie este
0
surjectiva, deoarece pentru orice R, exista chiar o infinitate de functii
0
f C[0,1] astfel ncat I(f ) = , adica aria dintre graficul lui f , axa Ox si
dreptele x = 0, x = 1 sa fie egala cu . Daca P este multimea restrictiilor la
intervalul [0,1] de functii de gradul ntai, atunci evident imaginea directa a lui
P este I(P ) = R.
1 0
c) Fie D : C[0,1] C[0,1] operatorul de derivare. Aceasta aplicatie este
surjectiva (deoarece orice functie continua pe [0,1] are primitiva).
0
Pentru orice functie continua f C[0,1] fibra D1 (f ) este multimea tuturor
primitivelor lui f pe intervalul [0,1].
Observatii. 1) Fie f : M N o aplicatie injectiva; atunci aplicatia de
corestrictie M f (M ), x . f (x) este bijectiva si deoarece f (M ) N rezulta
ca exista o corespondenta bijectiva ntre M si o submultime a lui N . Mai
general, daca f : M N este o aplicatie oarecare, atunci exista aplicatii ,
astfel ncat f = , sa fie surjectiva si injectiva (descompunerea canonica
a lui f ); anume, se considera : M f (M ), x . f (x), corestrictia lui f si
: f (M ) N , y . y, aplicatia de incluziune.
Remarcam de asemenea ca daca f : M N este o aplicatie oarecare,
atunci prin restrictii si corestrictii convenabile ale lui f se obtine o aplicatie
bijectiva. De exemplu, functia #sin : R R, x . sin x nu este nici injectiva,
$
nici surjectiva, dar functia sin : , [1, 1] este bijectiva (ca de obicei,
2 2
am utilizat aceeasi notatie sin pentru functii distincte).
2) Daca f : M N este o aplicatie bijectiva si daca B N , atunci notatia
f 1 (B) poate fi interpretata n doua sensuri: ca imagine inversa a lui B prin
f si ca imagine directa a lui B prin aplicatia f 1 . Din fericire acestea coincid,
adica
{x M |f (x) B} = {f 1 (y)|y B}.
Daca exista, sup f , inf f sunt numere reale unice, numite marginile lui f
x x
pe X sau extremele globale ale lui f pe X.
Aplicatie
Se numeste multime de momente (sau multime-timp) orice multime T pe
care este definita o relatie de ordine totala (notata ). Elementele lui T se
numesc momente. Exemplele tipice de multimi-timp sunt submultimi ale lui
R; de exemplu T = N (care admite un cel mai mic moment, numit moment
initial si anume t = 0), T = Z, T = [0, ), T = [a, b] (n ultimul caz exista
un moment initial a si un moment final b). Daca T este o multime finita, de
exemplu T = {0, 1, . . . , N 1}, atunci se spune ca timpul este finit. Daca
T Z se spune ca timpul este discret iar daca T este un interval al lui R,
timpul este continuu (sau mai corect, continual).
Fie (T , ) o multime fixata de momente. Se numeste semnal real relativ
la T orice functie s : T R; pentru orice moment a T , numarul s(a) se
numeste esantionul semnalului s la momentul a. Asadar, semnalele reale sunt
cazuri particulare de functii numerice. Se pot considera semnale discrete sau
semnale continuale, dupa cum timpul este discret sau continuu. Un semnal
discret s : Z R se identifica cu sirul {s(n)}nZ al esantioanelor sale.
Definitia anterioara a conceptului de semnal este totusi restrictiva, deoarece
nu cuprinde cazul impulsurilor (studiat n cadrul teoriei distributiilor, n capi-
tolul VI) si cazul semalelor multidimensioale. Printre semnalele continuale,
exemple importante sunt treapta unitate a lui O. HEAVISIDE (1850-1925),
definita prin /
0 daca t < 0
(t) =
1 daca t 0,
avand graficul din fig. I.7 si functia de fanta (sau de esantionare)
sa : R R, definita prin
Fig. I.7
sin t daca t = 0
sa (t) = t
1 daca t = 0,
avand graficul indicat n fig. I.8.
Daca s : R R este un semnal continual si a < b sunt momente fixate, se
numeste secventa lui s pe intervalul [a, b] semnalul
asadar /
0 daca t < a sau daca t b
sa,b (t) =
s(t) daca t [a, b).
1.2. MULTIMI NUMARABILE, ALGORITMI 11
1.1.4 Exercitii
1. Fie M o multime si f : M M a aplicatie. Sa se arate ca daca
f f = 1M , atunci aplicatia f este bijectiva; dar reciproc ? Sa se probeze ca Fig. I.9a
pentru M = [0, 1] functia reala f : M M definita prin f (x) = (1 xn )1/n ,
n 1 ntreg fixat, satisface relatia f f = 1M .
2. Sa se arate ca aplicatia
(k + l)(k + l + 1)
: N N N, (k, l) . +k
2
este bijectiva. Fig. I.9b
Asadar, (m+1) > (m), pentru orice m N, deci este injectiva. Aratam
ca este surjectiva; pentru orice a A fixat, notam = min{m N|(m)
a}. Daca 1, atunci ( 1) < a (), deci a = () (deoarece a A),
iar daca = 0, atunci (0) a si cum a A, rezulta a = (0). Asadar, este
si surjectiva.
In fond constructia anterioara consta n ordonarea crescatoare a tuturor
elementelor multimii A
(a) Daca f este injectiva si Q este multime numarabila, atunci P este cel
mult numarabila;
(b) daca f este surjectiva si P este multime numarabila, atunci Q este cel
mult numarabila.
Demonstratie. (a) Conform ipotezei, exista bijectie g : Q N, deci
aplicatia h = g f este injectiva, h : P N. Atunci P este echipotenta
cu submultimea h(P ) a lui N. Conform teoremei 2.1, h(P ) este finita sau
numarabila, deci P este cel mult numarabila.
(b) Fie ()y Q fixat; cum f este surjectiva, fibra f 1 (y) este nevida si
fixam un singur element y al ei. Asadar, y P si f (y ) = y. Aplicatia
Q P , y . y este evident injectiva (caci daca y = z cu y, z Q, atunci
f (y ) = f (z ), adica y = z). Folosind rezultatul probat n (a) si ipoteza ca P
este numarabila, rezulta ca multimea Q este cel mult numarabila.
Teorema 2.2. Produsul cartezian a doua multimi numarabile este o multime
numarabila (adica 0 0 = 0 ).
Demonstratie. Mai ntai, se observa ca aplicatia : N N N, (m, n) .
2m 3n este injectiva. Intr-adevar, daca (m, n) = (m1 , n1 ), cu m, m1 , n, n1
N, atunci 2m 3n = 2m1 3n1 . Daca m > m1 , rezulta 2mm1 3n = 3n1 , adica
3n1 este divizibil cu 2, absurd; daca m < m1 , ar rezulta 2m1 m 3n1 = 3n ,
adica 3n este divizibil cu 2, absurd. Ramane ca unica posibilitate m = m1 si
din relatia 2m 3n = 2m1 3n1 , rezulta n = n1 , deci (m, n) = (m1 , n1 ), adica
este aplicatie injectiva.
Conform lemei 3, (a), multimea N N ar rezulta cel mult numarabila si
fiind infinita, ea rezulta numarabila, adica |N N| = 0 .
f g
Fie acum P si Q doua multimi numarabile oarecare si N P , N Q
aplicatii bijective. Atunci aplicatia
f : N N P, (m, n) . n (m).
f : Z N Q, (p, q) . p/q.
14 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
A = {} C1 (A) C2 (A) . . .
este p.r. caci d(0, x) = p11 (x) si d(y + 1, x) = p(p32 (y, d(y, x), x), predecesorul lui
d(y, x), adica d = p11 q. Atunci si functia distanta : N2 N, (x, y) . |x y|
este p.r. caci (x, y) = d(x, y) + d(y, x), ()x, y N. (Am notat q = p p32 ,
adica q(y, z, x) = p(z)).
Fie f (x1 , . . . , xk ), f : A N, A Nk o functie aritmetica. Se considera
ecuatia
f (x1 , . . . , xk1 , y) = xk , (3)
ca ecuatie n y cu x1 , . . . , xk1 , xk fixate arbitrar. Daca ecuatia (3) are o solutie
y0 si daca f (x1 , . . . , xk1 , y) este definit pentru orice y < y0 iar valorile ei sunt
distincte de xk , se noteaza f (x1 , . . . , xk1 , xk ) = y0 . Daca ecuatia (3) nu are
solutii y N, atunci se considera ca f nu este definit, iar daca y0 este cea mai
mica solutie a ecuatiei (3) si exista y1 < y0 astfel ncat f (x1 , . . . , xk1 , y1 ) sa
nu aiba sens, atunci se considera de asemenea ca f nu este definit. Retinem
ca f (x1 , . . . , xk ) se considera definit daca si numai daca ecuatia (3) are o
solutie minima y0 iar f (x1 , . . . , xk1 , y) are sens pentru orice y < y0 astfel ca
(x1 , . . . , xk1 , y) A.
In acest mod, este definita o functie aritmetica f care n general este
partiala; se mai spune ca f este obtinuta prin minimizarea lui f n
raport cu variabila xk . Se mai scrie
1.2.4 Exercitii
1. Fie M, N multimi nevide; pentru orice functie f : M N se poate defini
graficul lui f , Gr f = {(x, f (x)) M N |x M }. Sa se arate ca aplicatia
F G
N N2 , N2 N3 ,
2)
x . (x, x + 1) (u, v) . (u + 1, 0, uv)
b) Sa se determine functia h = f g n fiecare din cazurile:
f g
N N, N3 N,
1)
x . x + 1 (x, y, z) . x + 2y + z
f g
N2 N, N4 N,
2)
(x, y) . x + y (x, y, z) . xy + zt
de adevar ale propozitiilor sunt numai 0 si 1, calculul logic care urmeaza se mai
numeste bivalent (tertiul exclus).
Consideram acum semnele logice , (conjunctie), (disjunctie), (impli-
catie), (echivalenta) cu semnificatia din cadrul limbajului uzual (respectiv
non, si, sau, daca ... atunci, daca si numai daca). Indicam tabelele
de adevar conventionale pentru expresiile logice a, a b, a b, a b, a b.
a a = a
\b 0 1 \b 0 1
a\ a\
0 1
0 0 0 0 0 1
1 0 1 1 1 1
1 0
\b 0 1 \b 0 1
a\ a\
0 1 1 0 1 0
1 0 1 1 0 1
Trebuie remarcat ca daca a, b E, atunci (a b) este o noua propozitie,
care poate fi adevarata sau falsa; este frapant faptul ca propozitia (a b)
este adevarata daca a este falsa (sau daca b este adevarata). Propozitiile
a, a b, a b, a b pentru a, b E nu mai sunt considerate elementare.
Din propozitii elementare, cu ajutorul semnelor logice, se pot concstrui noi
propozitii numite formule logice. Pentru a da o definitie precisa, fie multimea
E = E { , , ( , )}, obtinuta adaugand la propozitiile elementare semnele
logice , si parantezele deschisa si nchisa. Notam cu C multimea tuturor
cuvintelor din alfabetul E .
Definitia 3.1. Se numeste formula logica orice cuvant A din C , care
este inserat ntr-un sir finit A1 , A2 , . . . , An = A de cuvinte din C astfel ncat
pentru orice i, 1 i n, sa fie satisfacuta una din urmatoarele trei conditii:
1. Ai E;
2. exista j < i astfel ncat Ai = (Aj );
3. exista j, k < i astfel ncat Ai = (Aj Ak ).
Dam cateva exemple de formule logice: (a a), (a b), a (b c) pentru
a, b, c E. Urmatoarele cuvinte din C : a b, (a b, a (b c)) etc. nu sunt
formule logice.
Vom nota cu FE multimea formulelor logice. Doua formule logice A, B
FE se considera echivalente si se scrie A B (sau A B) daca ele au aceeasi
tabela de adevar, fiind simultan adevarate sau false. Trebuie observat ca sem-
nele logice , pot fi exprimate cu ajutorul lui , , anume (ab) (ab)
si (a b) ( a) b.
Teorema 3.1. Pentru orice a, b, c E au loc urmatoarele echivalente de
formule logice:
1) (a b) (b a), (a b) (b a) (comutativitatea lui , );
2) a (b c) (a b) c, a (b c) (a b) c (asociativitatea lui , );
3) a (b c) (a b) (a c), a (b c) (a b) (a c) (distributivitatea);
4) 0 a 0, 0 a a, 1 a a, 1 a 1 (0 fiind falsul si 1 adevarul);
5) (a b) ( a) ( b), (a b) ( a) ( b) (formulele lui DE
MORGAN, 1806-1871);
6) (a b) ( a) b ( b a) (principiul reducerii la absurd);
7) ( a) a (principiul dublei negatii).
In plus:
1.3. CALCUL LOGIC SI APLICATII 21
a (b c) = (a b) (a c), a (b c) = (a b) (a c),
i1 i2 ip
f (1, . . . , 1, 0 , . . . , 0 , 1, . . . , 0 , . . . , 1, . . . , 1)
. . . (f (0, . . . , 0) x1 . . . xn ).
Acest corolar este o reformulare a teoremei 3.3. a) si arata ca orice functie
booleana de variabilele x1 , . . . , xn este exprimabila printr-un numar finit de
semne logice , , cu ajutorul lui x1 , . . . , xn ; de aceea se mai spune ca {, ,
reprezinta un sistem complet de semne logice. Se poate arata ca functia lui
Scheer singura ((x, y) = (x y)) constituie un sistem complet de formule
logice; este suficient de observat ca x = (x, x), x y = ((x, y), (x, y)),
x y = ((x, x), (y, y)). Acelasi lucru pentru functia lui Pierce ((x, y) =
(x y)). O alta consecinta a teoremei 3.3, avand o importanta principala,
este urmatoarea teorema de reducere a functiilor booleene la forma canonica.
Teorema 3.4. Fie f (x1 , . . . , xn ), f : Bn B o functie booleana oarecare.
a) Daca f = 0 si daca P1 , P2 , . . . , Pp sunt punctele din Bn unde f ia valoarea
1, atunci
f (x1 , . . . , xn ) = 1 2 . . . p , unde
(4)
j = yj1 yj2 . . . yjn (1 j p)
si /
xs daca coordonata s a punctului Pj este egala cu 1
yjs =
xs daca coordonata s a punctului Pj este egala cu 0,
pentru 1 s n (forma canonica normal disjunctiva a lui f );
b) Daca f = 1 si daca Q1 , Q2 , . . . , Qq sunt punctele din Bn unde f ia
valoarea 0, atunci
f (x1 , . . . , xn ) = 1 2 . . . q , unde
(5)
k = zk1 zk2 . . . zkn (1 k q)
si
xi daca coordonata t a punctului Qk este egala cu 0
zki = ...
xt daca coordonata t a punctului Qk este egala cu 1,
pentru 1 t n (forma canonica normal conjunctiva a lui f );
Demonstratie. a) Aplicam relatia a) din teorema 3.3 observand ca daca f
ia valoarea 0 ntr-un punct, atunci dispare termenul corespunzator din mem-
brul drept al acestei relatii. Asadar, n aceasta relatie raman termenii care
corespund valorilor lui f n punctele P1 , P2 , . . . , Pp si este suficient sa notam
parantezele respective cu 1 , 2 , . . . , p .
Punctul b) se demonstreaza n mod analog utilizand teorema 3.3, b) .
Functiile j se numesc conjunctii elementare (mintermeni conjunctivi) iar
k disjunctii elementare (sau mintermeni disjunctivi).
Exemple. a) Indicam forma normal disjunctiva pentru functia booleana
z = f (x1 , x2 ), f : B2 B data de tabelul
x1 x2 z
0 0 1
0 1 0
1 0 1
1 1 0
Fig. I.10
Se numeste circuit logic orice graf orientat n care varfurile sunt astfel de
sisteme elementare, iar arcele sunt conductori (electrici). Oricarui circuit logic
1.3. CALCUL LOGIC SI APLICATII 25
1.3.5 Exercitii
1. Sa se construiasca tabelele de adevar pentru urmatoarele formule logice:
(a (a b)); ( a (a b)); (a (b c)) ( a c);
(p q) ( p q).
2. Sa se indice forma canonica disjunctiva pentru functiile booleene f, g
definite prin
f (x1 , x2 ) = (x1 x2 ) ( x1 x2 ) x1
g(x1 , x2 , x3 ) = (x1 (x2 x3 )) x1 .
3. Sa se simplifice expresiile
E1 = (x y z) (x y z) (x y z),
E2 = [x (y z)] [z (y z)] (y z).
4. Sa se indice circuite logice avand formulele de structura
a (b c), (a b) (b a),
[a (b c)] (b c d), (a b) (b a).
28 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
Gandirea matematica s-a nascut din nevoia de a
simula realitatea externa.
(R. THOM)
Capitolul 2
Introducere
29
30 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
d : R R R, (x, y) . |x y|.
unde {aji }i0,j0 constituie un sir dublu de cifre zecimale (adica ntregi cuprinsi
ntre 0 si 9). Consideram elementul
= 0, b0 b1 b2 b3 . . .
unde b0 este astfel ales ncat b0 = a00 , apoi b1 = a11 etc. Deoarece R,
exista p 0 astfel ncat = xp , adica 0, b0 b1 b2 b3 . . . = p , ap0 ap1 ap2 ap3 . . . si
din unicitatea scrierii fractiilor zecimale reduse, va rezulta ca bp = app , ceea ce
contravine alegerii cifrelor zecimale b0 , b1 , b2 , . . . .
Corolar. a) Orice interval deschis (, ), < este multime nenumarabila.
b) Multimea R \ Q este nenumarabila.
Demonstratie. a) Intervalul (, ) este echipotent cu R.
b) Daca multimea R \ Q ar fi numarabila, atunci ar rezulta ca R este o
reuniune de doua multimi numarabile, anume R = Q (R \ Q), adica ar rezulta
ca R este numarabila, absurd.
Asadar, |Q| < |R \ Q|, deci exista mai putine numere rationale decat
numere irationale.
Teorema 1.3. (lema intervalelor nchise incluse). Fie I0 I1 I2 . . .
de intervale nchise si marginite n R, In = [an , bn ], n 0.
un sir descrescator &
Atunci intersectia In a acestor intervale este nevida.
n0
a0 a1 . . . ap . . . bq . . . b1 b0 .
34 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
b0 a0
Dar lungimea lui In , este egala cu (caci fiecare interval Ip , p 1
2n
are ca lungime jumatate din lungimea intervalului Ip1 , iar I0 are lungimea
b0 a0
b0 a0 ). Asadar, 0 |xkn | pentru orice n 0 si facand n ,
2n
rezulta xkn .
Teorema 1.6 (criteriul general al lui Cauchy). Un sir de numere reale este
convergent daca si numai daca el este un sir Cauchy.
Demonstratie. Fie {xn } un sir convergent n R, xn l. Fixam () > 0;
atunci exista N () astfel ncat |xn l| < pentru orice n N (). Daca
2
2.1. DISPONIBILITATILE NUMERELOR REALE 37
m, n N (), atunci avem |xm l| < , |xn l| < , deci
2 2
|xm xn | = |(xm l) + (l xn )| < + = .
2 2
Asadar, sirul {xn } este sir Cauchy.
Reciproc, fie {xn } un sir Cauchy n R. Atunci el este un sir marginit; ntr-
adevar, luand = 1, exista N astfel ncat ()m, n N , |xn xm | < 1. In
particular, pentru m = n, n N , rezulta ca
Asadar, termenii sirului {xn } de rang mai mare decat N sunt cuprinsi n
intervalul (1 |xN |, 1 + |xN |) si ca atare, sirul {xn } este marginit. Conform
teoremei 1.5 el va contine atunci un subsir convergent si aplicand teorema 1.4,
(b), rezulta ca sirul {xn } nsusi, presupus initial sir Cauchy, va fi convergent.
1 1
Exemplu. Aratam ca sirul xn = 1 + + . . . + , n 1 nu este Cauchy,
2 n
deci nici convergent. Sa observam mai ntai ca ()n 1 avem
1 1 1 1 1 1 1
x2n xn = + + ... + + + ... + =
n+1 n+2 2n 82n 2n 9: 2n; 2
n ori
1
Presupunem prin absurd ca {xn } ar fi sir Cauchy; luand = , ar exista N
3
1
natural astfel ncat ()m, n N , |xm xn | < . Pentru m = 2N , n = N ,
3
1 1 1 1
rezulta |x2N xN | < , si cum x2N xN , ar rezulta ca < , absurd.
3 2 2 3
Teorema 1.7. Orice sir marginit si monoton crescator (sau descrescator)
este convergent.
Demonstratie. Fie {xn }n0 un sir monoton crescator x0 x1 x2 . . . ,
presupus marginit. Conform axiomei (III) exista M = sup xn . Vom arata ca
n
xn M pentru n . Pentru aceasta, fie () > 0 fixat. Deoarece M nu
este majorant al sirului, fiindca M < M si M este cel mai mic majorant,
rezulta ca exista un termen al sirului xn depinzand de , adica un rang N ()
astfel ncat xN > M . Asadar M < xN M . Dar sirul fiind crescator
si marginit superior de M , rezulta ca ()n N avem, xN xn M . In
concluzie, pentru orice n N (), avem M < xn M < M + , adica
|xn M | < , deci xn M . Demonstratia se face n mod similar daca sirul
este marginit si descrescator; n acest caz, lim xn = inf xn .
n n
Exemple. 1) Fie {xn }n0 un sir marginit n R, cu toti termenii situati ntr-
un interval fixat [, ]. Notam y0 = sup{x0 , x1 , x2 , x3 , . . .}, y1 = sup{x1 , x2 , x3 ,
. . .}, y2 = sup{x2 , x3 , . . .} etc. si n mod similar z0 = inf{x0 , x1 , x2 , x3 , . . .},
z1 = inf{x1 , x2 , x3 , . . .}, z2 = inf{x2 , x3 , . . .} etc. Conform axiomei (III) a lui
Cantor-Dedekind, yi , zj sunt numere reale bine determinate (i, j 0). Este
evident ca sirul {yn }n0 este descrescator, iar sirul {zn }n0 este crescator,
ambele marginite, cu toti termenii situati n intervalul [, ]. Asadar, conform
teoremei 1.7, acestei siruri sunt convergente n R; se noteaza
pn U 10n x; (7)
: G R, (9)
:GR
2.1.7 Exercitii
1. Sa se arate ca numarul 0, 363636 . . . este rational, iar 0, 3060030006 . . .
este irational.
2. Sa se determine n natural minim satisfacand fiecare din inegalitatile
6 7n
1 4n n
a) < 103 ; b) < 104 ; c) n < 108 .
3 n! 6 n!
3. Fie a R fixat. Sa se arate ca pentru orice ntreg q 1 exista p Z
astfel ncat |a p/q| < 1/q si folosind acest lucru, sa se arate ca orice numar
real este limita unui sir de numere ?rationale.7
p p+1
Indicatie. Intervalele de forma , , p Z (q fiind fixat) determina
q q
p p+1
o partitie a lui R si se poate alege p astfel ncat a< . Apoi luand
q q
p 1
q = n, n 1 si = rn , rezulta |a rn | < etc.
q n
4. Sa se arate ca multimea R3 verifica proprietatea III.
Indicatie. Fie M = mk . . . m0 , m1 m2 m3 . . . un majorant al unei submultimi
nevide A R3 . Pentru orice A avem M , deci partea ntreaga [] are
cel mult k + 1 cifre semnificative si fie bk cea mai mare dintre cifrele de pe
locul k ale tuturor elementelor din A. Fie Ak multimea elementelor din A
care ncep cu bk . Pentru elementele lui Ak , fie bk+1 cea mai mare dintre
cifrele de pe locul k + 1. Apoi pentru elementele lui A care ncep cu bk bk+1
alegem cifra maxima bk+2 de pe locul k + 2 etc. Elementul = {bn }nZ cu
bn = 0, n < k, este cel mai mic majorant al lui A, = sup A.
5. Sa se determine marginile inferioara si superioara ale urmatoarelor
submultimi ale dreptei reale:
! n " @ ! "
3 +1 n n A n
A1 = , A2 = (1) cos , A3 = sin ,
3n + 2 nZ 3 nN n + 5 nN
! "
n + (1)n n
A4 = , A5 = {x R|1 x2 3, x rational}.
3n + 2 nN
prin absurd, ele ar contine un punct comun z, atunci ar rezulta d(z, x) < r1 ,
d(z, y) < r2 , de unde conform D2 , D3 , d(x, y) d(x, z) + d(y, z) < r1 + r2 =
2
d(x, y), de unde rezulta d(x, y) 0 si cum d(x, y) 0, se obtine d(x, y) = 0,
3
adica x = y, ceea ce contravine ipotezei.
b) Fie {xn }n0 un sir convergent n X si () > 0 fixat; daca xn a,
xn b si daca am avea a = b, atunci alegand bile disjuncte centrate n a si b,
ar rezulta ca de la un rang ncolo, termenii xn ar apartine ambelor bile, ceea
ce este absurd. Asadar, a = b.
x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ).
Demonstratie. Proprietatile D1 , D2 sunt evidente. Fie x, y Rn trei puncte
oarecare; avem de aratat ca d(x, z) d(x, y) + d(y, z), adica
C n
D 12 C n
D 12 C n
D 12
5 5 5
2 2 2
(xk zk ) (xk yk ) + (yk zk ) ,
k=1 k=1 k=1
puncte din R (p functii N R). Mai precis, daca xn = (x1n , x2n , . . . , xnp ), n 0
este un sir n Rp , sirurile componente sunt {x1n }n0 , {x2n }n0 , . . . , {xpn }n0 .
Functiile F : A R, A R3 se numesc campuri scalare, iar functiile
A R3 , A R3 se mai numesc campuri vectoriale definite pe A. Conform
celor spuse mai sus, pentru p = 3, rezulta ca a defini un camp vectorial este
echivalent cu a defini trei campuri scalare, numite componente. De exemplu,
functia f definita prin f (x, y, z) = x2 + yz este un camp scalar definit pe
multimea A = R3 , iar functia g(x, y, z) = x + ln(yz) defineste un camp scalar
pe multimea A = {(x, y, z) R3 |yz > 0}.
3. Planul complex. Desi analiza matematica se ocupa n principal cu
studiul functiilor reale, sunt utile unele legaturi cu numerele complexe. De
regula, datele unor probleme ingineresti sunt exprimate prin numere reale, nsa
n cursul rezolvarii lor pot fi utilizate ca auxiliar de calcul, numerele complexe.
Exista de asemenea probleme specific ingineresti, asa cum se ntalnesc la studiul
bazelor electrotehnicii, mecanicii fluidelor, teoriei sistemelor etc. care sunt
formulate si rezolvate n cadrul analizei complexe. A existat si mai exista nca
opinia gresita ca analiza complexa (calculul diferential si integral n planul
complex) este un domeniu de matematica distinct de analiza reala. De fapt,
notiunile de baza, teoria sirurilor si seriilor, elementele de topologie etc. sunt
esentialmente aceleasi, pentru ca multimea C nu este altceva decat multimea
R2 , nzestrata cu o structura multiplicativa interna (alaturi de cea de spatiu
vectorial real).
Reamintim ca un numar complex este o pereche ordonata de numere reale,
deci C = R2 (de aici provine si denumirea de plan complex). Doua numere
complexe z1 , z2 C, z1 = (x1 , y1 ), z2 = (x2 , y2 ) se considera egale daca x1 = x2 ,
y1 = y2 . Se stie ca multimea C este corp comutativ relativ la adunarea si
nmultirea uzuala: z1 +z2 = (x1 +x2 , y1 +y2 ), z1 z2 = (x1 x2 y1 y2 , x1 y2 +x2 y1 ),
n care 0C = (0R , 0R ), 1C = (1R , 0R ). Notand cu Rc multimea numerelor
complexe de forma xc = (x, 0) cu x R, se observa ca Rc este un subcorp al lui
C; n plus, asocierea R Rc , x . xc este un izomorfism de corpuri (verificarile
sunt imediate), deci din punctul de vedere al operatiilor algebrice, cu elemente
de forma xc se opereaza la fel cum se opereaza cu numerele reale x si de aceea se
face identificarea (x, 0) = x. Atunci R se identifica cu Rc , deci R C. Notand
ca de obicei i = (0, 1), se observa ca i2 = i i = (0, 1)(0, 1) = (1, 0) = 1,
i2 = 1; apoi pentru orice z C, z = (x, y), avem z = (x, 0) + (0, y) =
(x, 0)+(0, 1)(y, 0) = xc +iy c = x+iy, cu evitarea misterelor de tipul 1. Am
obtinut astfel forma clasica de reprezentare a numerelor complexe. Operatiile
definite anterior se scriu astfel acum
(x1 + iy1 ) + (x2 + iy2 ) = (x1 + x2 ) + i(y1 + y2 ), (x1 + iy1 )(x2 + iy2 ) =
x iy
= (x1 x2 y1 y2 ) + i(x1 y2 + x2 y1 ) si pentru z = x + iy = 0, z 1 = .
x2 + y 2
Se pot considera trei asocieri remarcabile
Re : C R, z = x + iy . x (luarea partii reale)
Im : C R, z = x + iy . y B
(luarea partii imaginare)
C R+ , z = x + iy . |z| = x2 + y 2 (luarea modulului).
Se verifica imediat ca Re(z1 +z2 ) = Rez1 +Rez2 , Im(z1 +z2 ) = Imz1 +Imz2 ,
z + z z z
Re (z) = Re z, Im (z) = Im z, Re z = , Im z = , z z = |z|2 ,
2 2i
|z1 + z2 | |z1 | + |z2 |, |z1 z2 | = |z1 | |z2 etc.
Corpul C nu este total ordonat (adica nu satisface axioma II din definitia
1.1; ntr-adevar, n caz contrar, ar rezulta ca ()x C, avem x2 0 si n
particular, pentru x = 1 si pentru x = i, am obtine 1 0, 1 0, deci
1 = 0, ceea ce este absurd). Din acest motiv, nu se considera inegalitati ntre
numere complexe, ci numai ntre numere reale asociate convenabil numerelor
complexe; n particular, pentru functii f : A C cu valori complexe nu se
48 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
(acesta are sens deoarece submultimea f (A) a lui R este marginita si se aplica
proprietatea III a lui Cantor-Dedekind). Pentru orice doua functii f, g MA
se defineste distanta uniforma ntre f si g ca fiind
Asadar, daca g B(f, r), atunci |f (x) g(x)| < r, adica f (x) r < g(x) <
f (x) + r, pentru orice x A; n cazul cand A = [a, b], considerand graficul
functiei f , bila B(f, r) este identificata cu multimea functiilor g avand graficul
situat n tubul de functii limitat de graficele lui f r, f + r (fig. II. 5).
Alte exemple de spatii metrice vor fi considerate n continuare; n cazul Fig. II.5
spatiilor R, C, Rn (n 2), MA , vor fi utilizate n mod tacit numai distantele
definite anterior.
Dam un ultim exemplu de spatiu metric, folosit n teoria codificarii.
Fie B = {0, 1} codul binar si X = Bn , n 1. Definim n B adunarea
modulo 2 (adica 0 0 = 0, 0 1 = 1 0 = 1, 1 1 = 0) si o extindem la
elementele din X; anume, pentru orice x = (x1 , x2 , . . . xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn )
din X notam x y = (x1 y1 , x2 y2 , . . . , xn yn ).
Pentru orice x = (x1 , x2 , . . . xn ) X vom considera suma n N, ||x|| =
5n
xi ; deoarece xi = 0 sau 1, rezulta ca ||x|| coincide cu numarul de com-
i=1
ponente ale lui x, egale cu 1. Pentru orice x, y X se defineste distanta
HAMMING ntre x, y prin formula d(x, y) = ||x y||. Evident, componenta
k, 1 k n, a lui x y este egala cu 0 daca si numai daca xk = yk n B,
deci distanta d(x, y) este egala cu numarul de componente ale lui x, y care nu
coincid. Se verifica usor proprietatile D1 , D2 , D3 , deci X este un spatiu metric.
De fapt multimea X este tocmai multimea cuvintelor binare de lungime n.
De exemplu, daca n = 6 si x = 100110, y = 011100, atunci x y = 111010,
||x|| = 3, ||y|| = 3, d(x, y) = ||x y|| = 4.
Multimea X = Bn are nca o interpretare remarcabila: anume ea este
echipotenta cu multimea celor 2n numere naturale An = {0, 1, 2, . . . , 2n 1}.
5n
Orice numar x An , are o reprezentare unica sub forma x = ap 2p1 cu
p=1
ap B si x poate fi identificat cu punctul (a1 , a2 , . . . , an ) din Bn .
50 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
fixat)
!6 se reduce 7"la studiul a n siruri de numere reale. De exemplu, sirul
1 n
n
n, , 3 de puncte din R3 converge catre punctul (1, 0, 0); sirul
n n1
!6 7"
n n+1
(1) , este marginit n R2 , fara a fi convergent. Desigur, n Rn ,
n+2
n 2 nu se pot defini convenabil siruri monotone de puncte, ca n cazul dreptei
reale.
Teorema 2.5. Spatiul metric Rp , p 1 este complet
Demonstratie. Fie {xn }n0 un sir Cauchy de puncte din Rp ; atunci conform
lemei anterioare, cele p siruri componente sunt siruri Cauchy n R, deci ele sunt
convergente n R (conform teoremei 1.6) si aplicand din nou lema, rezulta ca
sirul {xn }n0 este convergent n Rp .
Consideram acum spatiul metric X = C (planul complex), cu distanta
euclidiana d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |, ()z1 , z2 C. Fie {zn }n0 , zn = xn + iyn un
sir de numere complexe; atunci sirul {zn }n0 este marginit (respectiv Cauchy,
convergent) daca si numai daca sirurile de numere reale {xn }n0 , {yn }n0 au
n C n C
simultan aceeasi proprietate. Daca zn z, zc z , se arata imediat ca
n C n C 1 n C 1
zn + zn z + z , zn zn zz iar daca toti zn = 0 si z = 0, atunci .
zn z
Deoarece nu se considera inegalitati ntre numere complexe, nu exista un
concept de sir monoton n C.
Teorema 2.6. Spatiul metric C este complet.
Demonstratie. Fie zn = xn + iyn , n 0 un sir Cauchy de numere complexe;
deoarece |xm xn | |zm zn | si |ym yn | |zm zn |, ()m, n 0, rezulta
ca sirurile {xn }n0 , {yn }n0 sunt siruri Cauchy n R si ca atare ele sunt con-
n R n R
vergente n R, xn a, yn b. Considerand numarul complex c = a + ib,
rezulta
B
|zn c| = |(xn + iyn )| (a + ib)| = (xn a)2 + (yn b)2 |xn a| + |yn b|
si aceasta din urma este distanta dintre punctele (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) din R2 .
Teorema 2.7. Pentru orice multime A, spatiul metric MA este complet
(relativ la distanta uniforma d).
Fie {fn }n0 un sir Cauchy de elemente din MA , deci un sir de functii
marginite fn : A R, astfel ncat d(fm , fn ) 0 pentru m, n . Deoarece
|fm (x) fn (x)| d(fm , fn ) pentru orice x A, rezulta ca oricare ar fi x A,
sirul de numere reale {fn (x)}n0 este sir Cauchy. Conform teoremei 1.6 acest
sir va converge catre un numar real bine determinat depinzand de x, pe care l
notam cu g(x). In acest mod, este definita o functie g : A R.
n M
Vom arata ca g este functie marginita, adica g MA si ca fn A g pentru
n . Fie () > 0 fixat. Deoarece {fn }n0 este sir Cauchy, rezulta ca exista
un numar natural N () astfel ncat ()n N , ()p 1 sa avem d(fn+p , fn ) <
; n particular, pentru n = N , d(fN +p , fN ) < , adica |fN +p (x)fN (x)| <
2 2 2
pentru orice p 1 si pentru orice x A. Facand p si tinand cont
ca lim fn (x) = g(x), rezulta |g(x) fN (x)| , deci |g(x)| + |fN (x)|,
n 2 2
()x A. Cum fN este functie marginita, rezulta de aici ca g este de asemenea
functie marginita.
2.2. TEORIA GENERALA A APROXIMATIILOR SUCCESIVE 53
In sfarsit, din relatia d(fn+p , fn ) < , ()n N , ()p 1, rezulta
2
|fn+p (x) fn (x)| < pentru orice x A. Facand aici p , rezulta ca
2
|g(x) fn (x)| pentru orice x A si orice n N . Atunci d(fn , g) =
2
n M
sup |g(x) fn (x)| < pentru orice n N , adica fn A g. Am
A 2
demonstrat astfel ca sirul {fn }n0 din MA , presupus Cauchy, este convergent
si spatiul MA rezulta complet.
Am dat mai sus cateva exemple de spatii metrice complete (Rp , p 1; C, MA );
ceea ce arata consistenta notiunii. Remarcam de asemenea ca pentru orice
a, b R, intervalele (, a], [a, b], [a, ) sunt spatii metrice complete. De ex-
emplu, fie X = (, a] si {xn }n0 un sir Cauchy de puncte n X; privind acest
n R
sir n R, el este de asemenea Cauchy si ca atare rezulta convergent, xn l.
n X
Deoarece xn a, rezulta l a, adica l X si ca atare, xn l deci {xn }n0
este sir convergent n X. Demonstratia este similara n cazul intervalelor [a, b],
[a, ). Se poate observa totodata ca intervalele deschise sau semideschise sunt
spatii metrice necomplete.
1 Cp
C n ; Am demonstrat astfel inegalitatea
1C
d(xn , xn+p ) C n, ()n 0, ()p 1. (17)
1C
d(x0 , x1 )
d(xn , ) C n. (18)
1C
Asadar, n aproximarea xn , avem o evaluare a erorii absolute. De
exemplu, daca vrem sa calculam cu aproximare mai mica decat ( > 0
d(x0 , x1 )
prescris), este suficient sa gasim N minim astfel ncat C N < si va
1C
rezulta d(xN , ) < .
Exemple. a) Metoda clasica a aproximatiilor succesive (sau metoda
iteratiei). Fie X = R sau oricare din intervalele (, a], [a, b], [a, ); fie o
ecuatie x = (x), unde : X X este o functie derivabila astfel ncat
C = sup | (x)| < 1. Atunci este o contractie, deoarece ()x, y X exista
xX
un punct v situat ntre x si y, astfel ncat (x) (y) = (x y) (v), conform
formulei lui Lagrange a cresterilor finite; atunci |(x)(y)| = | (v)||xy|
C|xy|, deci este o contractie. In aceste conditii, ecuatia x = (x) are solutie
unica X si pentru a determina acea solutie se aplica metoda indicata n
demonstratia teoremei 2.8: alegem x0 X arbitrar si se calculeaza x1 = (x0 );
apoi din formula (18) se determina n convenabil si atunci xn . Desigur,
formula precisa la modul absolut, = lim xn , este mai putin utilizata n
n
practica.
Pentru a lua un exemplu concret, calculam cu precizie 104 unica radacina
reala a ecuatiei algebrice x3 + 12x 1 = 0. Evident, utilizand sirul lui Rolle
rezulta ca ecuatia are o singura radacina reala, situata n intervalul X = [0, 1];
1
n plus, ecuatia se scrie echivalent x = (x), unde (x) = 2 . In
x + 12
2x 2
acest caz, C = sup | (x)| = sup 2 2
= ; luam x0 = 0, deci
x[0,1] x[0,1] (x + 12) 169
2.2. TEORIA GENERALA A APROXIMATIILOR SUCCESIVE 55
1 1
x1 = (0) = si ca atare = d(x0 , x1 ) = . Aplicand formula (18) deter-
12 12
d(x0 , x1 ) 1 169
minam n minim astfel ncat C n < 104 adica C n < 104 ,
6 7n 1 C 12 167
2 167 12 1 144
< 4
si se gaseste n = 2, deci (x1 ) = 2 =
169 169 10 x1 + 12 1729
0, 08328.
b) Fie A = [aij ]1i,jn o matrice patratica de ordin
n cu coeficienti reali
12 b 1
5 b2
astfel ncat C = a2ij < 1, si B = . o matrice coloana cu
..
1i,jn
bn
x1
x2
coeficienti reali. Ecuatia matriceala X = AX + B, unde X = . se poate
..
xn
rezolva aplicand principiul contractiei asa cum urmeaza.
Consideram aplicatia : Rn Rn , X . AX + B (identificand un punct
din Rn cu o matrice-coloana) si aratam ca este o contractie: avem
d((X), (Y)) = ||(X) (Y)|| = ||(AX + B) (AY + B)|| = ||(A(X Y)||.
z1
z2
In general, daca Z = . , atunci
..
zn
B
||AZ|| = (a11 z1 + . . . + a1n zn )2 + (a21 z1 + . . .)2 + . . . + (an1 z1 + . . . + ann zn )2
L
(a211 + . . . + a21n ) ||Z||2 + (a221 + . . .) ||Z||2 + . . . + (a2n1 + . . . + a2nn ) ||Z||2
M 5
= ||Z||2 a2ij = C ||Z||.
1i,jn
Atunci rezulta ca d((X), (Y) = ||A (X Y)|| C ||X Y|| = C d(X, Y),
deci aplicatia este o contractie. Rezulta ca ecuatia X = AX + B are o solutie
unica si aceasta se poate determina prin metoda aproximatiilor succesive: se
ia X0 = 0, X1 = (X0 ) = B, X2 = (X1 ) = AB + B, X3 = (X2 ) = AX2 + B =
A2 B + AB + B etc. Acest calcul se poate prezenta fara dificultate sub forma
unui program.
Fiind dat un sistem liniar PX = Q oarecare cu n ecuatii si n necunoscute,
cu coeficienti reali si P matrice nesingulara, acest sistem poate fi adus la forma
precedenta X = AX + B, prin transformari convenabile; ca un exemplu concret,
consideram sistemul
10x1 + x2 x3 = 0
x1 + 10x2 2x3 = 4 (19)
x1 + 20x3 = 2
pe care l scriem sub forma echivalenta
x1 = 0, 1x2 + 0, 1x3
x2 = 0, 1x1 + 0, 2x2 + 0, 4
x3 = 0, 05x1 0, 1
adica X = AX + B, unde
0 0, 1 0, 1
x1 0
X = x2 , A=
0, 1 0 0, 2
, B = 0, 4 .
x3 0, 1
0, 05 0 0
56 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
2.2.4 Exercitii
1. Fie (X, d) un spatiu metric si n puncte x1 , x2 , . . . , xn din X. Sa se arate
ca d(x1 , xn ) d(x1 , x2 ) + d(x2 , x3 ) + . . . + d(xn1 , xn ). Sa se arate ca daca
x1 , x2 , . . . , xn sunt vectori din Rp , p 1, atunci
6 7 6 7
n n2 1 1 n 1
xn = , 2 , , yn = 1 , 3 , cos , n1
2n + 1 n + 1 n n n
1 + in2
precum si limitele urmatoarelor siruri de numere complexe zn = , wn =
4 + n2
in (1 + i)n
, zn = n ( C fixat), wn = , n 1.
n 66 7n n 7
5. Fie xn = 1+ , n n, n sin , n 1. Sa se determine parametrul
n n
real astfel ncat limita sirului xn sa fie la distanta minima n R3 fata de
punctul a = (1, e , ),
Indicatie. Notand l = lim xn , avem l = (e , 1, ) si trebuie aflat astfel
Bn
ncat expresia d(a, l) = (1 e )2 + (1 e )2 sa fie minima, ceea ce revine
la a afla minimul functiei reale () = e2 + e2 2e 2e . < <
< x<
6. Sa se arate ca pe multimea X = (0, ), punand d(x, y) = <ln <<, <
y
()x, y X se defineste o distanta. Sa se dea exemplu de un sir convergent si
neconstant n aceasta distanta.
7. Multimile R si C = R2 au structuri de corp comutativ. Este adevarat
ca n R2 , cu adunarea pe componente, singura nmultire posibila astfel ncat
R2 sa devina corp comutativ este cea de numere complexe?
O ntrebare naturala este: daca p 4, exista o structura de corp pe
multimea Rp (cu adunarea pe componente)? Pentru p = 4 s-a aratat ca exista
o astfel de structura de corp necomutativ pe R4 , corpul cuaternionilor construit
de W. HAMILTON, 1805 - 1865. De curand J. MILNOR (n. 1931) a aratat ca
pentru p 5 raspunsul este negativ (pentru p = 3 raspunsul este de asemenea
negativ; ncercati o justificare).
8. Doua distante d1 , d2 pe aceeasi multime X se numesc echivalente daca
exista constante reale , > 0 astfel ncat d1 d2 si d2 d1 . Pentru
X = Rn si pentru orice doua puncte x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) din Rn
se noteaza
N
O n n
O5 5
d(x, y) = P (xk yk )2 , (x, y) = |xk yk |, (x, y) = max |xk yk |.
1kn
k=1 k=1
2.2. TEORIA GENERALA A APROXIMATIILOR SUCCESIVE 57
[aij ] 1in . (a11 , a12 , . . . , a1n , a21 , a22 , . . . , an1 , an2 , . . . , ann ).
1jn
Demonstratie. Alegem m ntregul cel mai mic astfel ncat x < q m+1 si
definim sirurile {yn }nm , {an }nm punand
ym = x q m , am = [ym ]. (20)
cf.(21)
Dar yn+2 q (n+2) = (yn+1 an+1 )q (n+1) = yn+1 q (n+1) an+1 q (n+1) =
5n
x ak q k an+1 q (n+1) , ultima egalitate fiind o consecinta a ipotezei
k=m
n+1
5
de inductie. Asadar yn+2 q (n+2) = x ak q k .
k=m
Din relatiile (22), (23) rezulta imediat teorema 3.2; anume, observam ca
< <
< 5n < cf.(23)
< k < cf.(23)
0 <x ak q < = |yn+1 q (n+1) | = yn+1 q (n+1) q n
< <
k=m
n
5
5
si facand n , rezulta ca x = lim ak q k , adica x = ak q k .
n
k=m k=m
52) Fie q un numar complex fixat, |q| < 1. Atunci seria de numere complexe
q n este AC, conform teoremei 3.1.
n0
! "
sin nx
3) Pentru sirul de functii , privite ca functii R R, avem
2n
Q Q n0
5 sin nx
Q sin nx Q | sin nx| 1
Q Q
Q 2n Q = sup xR 2n
= n , deci seria de functii
2 2n
este AC n
n0
E = MR .
Teorema care urmeaza este foarte importanta si n ciuda aparentelor, nu
este banala.
Teorema 3.7. Intr-un spatiu Banach E, orice serie AC de elemente din
E este C.
5 5
Demonstratie. Fie an , an E o serie AC, deci seria numerica ||an ||
n0 n0
este C. Fie () > 0 fixat; aplicand teorema 3.5, rezulta ca exista N () natural
astfel ncat ()n N , ()p 1, ||an+1 || + . . . + ||an+p || . Dar atunci rezulta
||an+1 + . . . + an+p || , ()n N (), ()p 1; notand sn = a0 + a1 + . . . +
2.3. SERII NUMERICE 63
1 5 1 1
Exemple. Seria numerica este C, deoarece n < n,
2n + 3n 2 + 3n 2
n0
5 3n + 1
()n 0 si aplicam teorema 3.9, (a). Seria este D caci are aceeasi
n2 + 4
n0
51 3n + 1 1 un
natura cu seria , deoarece notand un = 2 , vn = , avem lim =
n n +4 n n vn
n0
3 si aplicam
criteriul de comparatie la limita. Acelasi criteriu se aplica pentru
5 n2 + 1 5
seria | sin n|, care va avea aceeasi natura cu seria | sin n|, deci
7n + 4
n0 n0
D (caci termenul general nu tinde catre zero).
Teorema
5 3.11 (criteriul raportului, al lui J. dALEMBERT, 1717 - 1783).
Fie zn o serie de numere complexe nenule, astfel ncat sa existe
n0
< <
< zn+1 <
l = lim << <.
n zn <
5
(a) Daca l < 1, atunci seria zn este AC (deci C);
n0
5
(b) Daca l > 1, atunci seria zn este D.
n0
Demonstratie.
< < (a) Fie l < 1; alegem > 0 real astfel < ncat
< l + < 1.
< zn+1 < < zn+1 <
Cum << < l, exista un rang N astfel ncat l < < <
< zn < < l + pentru
zn <
2.3. SERII NUMERICE 65
B Demonstratie. (a) Fie l < 1 si fixam astfel B ncat l < < 1. Cum
n
|zn | l, exista N astfel ncat ()n N , sa avem n |zn | < , deci |zn | < n .
5
Utilizand criteriul de comparatie cu inegalitati, rezulta ca seria zn este AC.
n0
(b) Daca l > 1 si fixam r astfel ncat l > r > 1, rezulta, de la un rang
ncolo,
5 ca |zn | > rn ; dar rn si atunci zn nu tinde catre 0 si ca atare, seria
zn este D.
n0
Daca l = 1 n teorema 3.11 (sau 3.12), nu se poate trage nici o concluzie
asupra naturii seriei.
5
Teorema 3.13 (criteriul lui N. ABEL, 1802 - 1829). Fie zn o serie de
n0
numere complexe avand sirul sumelor partiale marginit. Atunci pentru orice
sir {n }n0 de numere reale,
5 monoton descrescator si convergent catre 0 (se
mai scrie n 0), seria n zn este C.
n0
Corolar (criteriul lui G. LEIBNIZ, 1646 - 1716, pentru serii alternate). Fie
n 0 un sir monoton descrescator de numere reale si pozitive, convergent
catre zero. Atunci seria alternata 0 1 + 2 3 + . . . este C.
66 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
5
Demonstratie. Consideram seria zn , unde zn = (1)n , ale carei sume
n0
partiale sunt 0 si 1, deci sunt 5marginite de 1. Aplicand criteriul lui Abel
(teorema 3.13), rezulta ca seria (1)n n este C.
n0
5 n
5 N
5 5 5 5
0P |ui | |vj | + |ui | |vj | |ui | |vj |+
N
<iN j=0 i=0 N
<jN i> N j0
2 2 2
5 5 5 5
+ |vj | |ui | = s |vj | + t |ui |.
j> N i0 j> N i> N
2 2 2
si
N
C N
D N
5 5 5
lim wk = lim ui lim vj = st.
N N N
k=0 i=0 j=0
5
Deci seria wk este C, avand suma st. Mai mult, aceasta serie este chiar
k0
5
AC; ntr-adevar, notam k = |ui ||vj |, deci k 0. Din demonstratia an-
i,j0
5 5
i+j=k
5
terioara pentru seriile |un |, |vn |, rezulta ca seria k este convergenta
n0 n0 k0
si deoarece |wk | k , ()k 0, deducem ca seria este C.
2.3. SERII NUMERICE 67
5
Exemplu. Seria xn = 1 + x + x2 + . . . + xn + . . . este AC pentru |x| < 1
n0
1 1
si are suma ; atunci = 1 + 2x + 3x2 + . . . + nxn1 + . . .
1x (1 x)2
Seriile AC au si alte proprietati care le apropie de sumele finite (comuta-
tivitate, asociativitate etc).
2.3.6 Exercitii
n+2 5
5 5 3n
1. Sa se arate ca seriile , ln( 5 n + 1 5 n), sunt D.
n n
n1 n1 n1
5
2. Sa se dea exemple de o serie an de numere reale care este D, dar
n1
5 5 5
a2n este C si de o serie bn n R care este C, dar b2n este D.
n1 n1 n1
1 1
Indicatie. an = , bn = (1)n .
n n
5
2 n!
3. Se cere natura seriilor an , unde an = 5 4n +3 , an = n , an =
n
n1
1 an
, an = n , a > 0.
9n2 + n 2 + 3n
5 an
4. Se cere natura seriei (discutie dupa a R) si suma seriei
4n2 1
n1
pentru a = 1.
5 1 5 4n 3 5 6 1 7n 5 6 1 7n
5. Sa se afle suma seriilor , , , n .
n2 2n n3 4n 2 3
n3 n3 n0 n1
6. Sa se indice primele 10 cifre ale scrierii binare a numerelor si e.
1
b) Sa se scrie n baza 8 numerele 100, si 42, 237 (primele 10 cifre).
n n
(1) (1) an
7. Fie an = n
, bn = , n 2. Sa se arate ca lim = 1,
n + (1) n n bn
5 5
totusi seriile an , bn nu au aceeasi natura. Cum se explica?
n2 n2
5 5
Indicatie. Seria bn este C. Seria an este D, deoarece seria
n2 n2
5
(bn an ) este D. Cele doua serii nu au toti termenii pozitivi.
n2
1
8. Fie an = , n 2. Sa se arate ca an > 0, lim an = 0 si
n + (1)n n
totusi seria a2 a3 + a4 a5 + . . . este D. Este contrazis criteriul lui Leibniz?
f (x) f (x0 )
lim
xx0
x=x0
x x0
b) Daca f este derivabila ntr-un punct u (a, b), atunci ea este continua
n acel punct.
2. Orice functie elementara este continua si chiar indefinit derivabila pe
orice interval deschis continut n domeniul ei de definitie.
3. Orice functie continua f : [a, b] R este marginita si si atinge marginile
(deci inf f (x), sup f (x) sunt numere reale si n plus, acestea coincid cu
x[a,b] x[a,b]
valori ale functiei f pe intervalul [a, b]).
4. Fie f : [a, b] R o functie continua.
a) Daca f (a) f (b) < 0, atunci exista un cel putin un punct (a, b) astfel
ncat f () = 0;
b) O data cu orice doua valori, functia f ia toate valorile intermediare
(teorema Bolzono-Darboux a valorilor intermediare: B. BOLZANO, 1781-1848;
G. DARBOUX 1842-1917).
5. Fie f : [a, b] R a functie continua si x0 (a, b) un punct astfel ncat
f (x0 ) > 0 (respectiv f (x0 ) < 0). Atunci exista o vecinatate a lui x0 pe care
f este pozitiva (respectiv negativa) (pastrarea semnului unei functii continue
ntr-o vecinatate).
Proprietatile 3, 4, 5 vor fi demonstrate ntr-un context mai general n capi-
tolul III.
6. Fie f : [a, b] R o functie continua pe [a, b], derivabila pe (a, b) si
astfel ncat f (a) = f (b). Atunci exista cel putin un punct (a, b) astfel ncat
f () = 0 (teorema lui M. ROLLE, 1652-1719).
7. Fie f : [a, b] R o functie continua pe [a, b] si derivabila pe (a, b).
Atunci
a) exista cel putin un punct (a, b) astfel ncat f (b) f (a) = (b a)f ();
b) f este constanta pe [a, b] daca si numai daca derivata f este nula n
fiecare punct din (a, b);
c) daca f > 0 (respectiv f < 0) n punctele intervalului (a, b), atunci f
este strict crescatoare (respectiv strict descrescatoare) pe [a, b] (teorema lui J.
LAGRANGE, 1736-1813).
In liceu s-a definit conceptul de functie f : [a, b] R integrabila Riemann
(B. RIEMANN, 1826-1866) si s-a asociat unei astfel de functii un numar real
( b ( b
bine determinat, notat f (x)dx (sau f ).
a a
Mai precis, daca f este o functie marginita si daca
si
n1
5 n1
5
s = mi (xi+1 xi ), S = Mi (xi+1 xi ).
i=0 i=0
( b
Daca f 0 si f (x)dx = 0, atunci rezulta f = 0.
a
functia F este derivabila pe [a, b] si n plus, F (x) = f (x), ()x [a, b] (teo-
rema lui I. BARROW, 1630-1677).
6. Daca f : [a, b] R este o functie continua si daca este o primitiva a
lui f (adica este o functie derivabila pe [a, b] si = f ), atunci
( <b
b <
<
f (x)d x = (x)< = (b) (a). (27)
a <
a
( <b (
b < b
<
f g = f g< f g (formula de INTEGRARE PRIN PARTI).
a < a
a
x4 + 1 x3 + x
= 1 + =
x4 x3 x + 1 (x 1)2 (x2 + x + 1)
A B Cx + D
=1+ 2
+ + 2
(x 1) x1 x +x+1
2 2 1
si se afla fara dificultate coeficientii A = , B = , C = , D = 0. In mod
3 3 3
similar,
x+1 A Bx + C x2 + x + 1 A B Cx + D
3
= + 2 , 2 2 2
= 2+ + 2 +
x +x x x + 1 x (x + 4) x x (x + 4)2
Ex + F x2 + 7x A B Cx + D
+ , 4 = + + 2 etc.
x2 + 4 x 1 x1 x+1 x +1
P
Pentru orice fractie rationala n care se cunoaste descompunerea lui Q n
Q
factori de gardul I sau II, primitiva ei se exprima efectiv prin functii elementare;
reamintim ca
( (
dx dx 1
= ln |x + a| + C, = + C,
x+a (x + a)2 x+a
(
dx (x + a)n+1
n
= + C, n = 1,
(x + a) n + 1
( (
dx 1 x+a P (x)
= arctg + C, b
= 0, dx = ln |P (x)| + C.
(x + a)2 + b2 b b P (x)
72 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
( e2 ( e2 ( e2 6 7
t 1 dt 1 t1 1 1 2
I= = dt = + dt =
1 t + 1 2t 2 1 t(t + 1) 2 1 t t+1
< e2
1 <
= [ ln |t| + 2 ln |t + 1|]<< = ln(e2 + 1) ln 2 1.
2 1
( B
b) R(x, ax2 + bx + c)dx, a = 0, a, b, c R, unde R(u, v) este o
functie rationala (cat de polinoame n variabilele
u, v). Daca a > 0 se re-
comandaschimbarea x .t definita prin ax2 + bx + c = x a + t; daca
c > 0, ax2 + bx + c = c + tx si n fine, daca b2 4ac > 0, se pune
( dt (
( 1
/2
dx 2
1 2
dt
I= 1 + t = = =
0 0 2+
2t
2 + sin x 2
0 t +t+1
1 + t2
( 1 6 7<1
dt 2 2 1 << 3
= 6 72 = arctg t+ = .
0 1 3 3 3 2 <0 9
t+ +
2 4
Cu programe tip MATLAB, calculul primitivelor a devenit banal.
2.4. SIRURI SI SERII DE FUNCTII REALE 73
Integrale improprii
( b
In liceu s-au considerat numai integralele f (x)dx n care functia reala
a
f este presupusa definita si marginita pe in interval nchis si marginit [a, b].
Exista situatii n care se poate extinde conceptul de integrala pentru functii
care nu satisfac conditiile anterioare, ajungandu-se la integrale improprii (sau
generalizate).
a). Cazul intervalului nemarginit. Fie f : [a, ) R, a R, o functie in-
tegrabila Riemann pe orice interval nchis si marginit [, ] continut n [a, );
de exemplu, f este continua. Se spune
( ( [a, ) sau
ca f este integrabila impropriu
echivalent, ca integrala improprie f este convergenta (scriind f (x)dx <
a a
daca limita
( b 6 ( 7
lim f (x)dx exista n R notata tot cu f .
b a a
sau (se mai spune ca b este punct singular al lui f ). Se spune ca f este
( b
integrabila impropriu pe intervalul [a, b) sau ca integrala improprie f este
a
convergenta daca limita
( C ( D
B b
lim f exista n R notata tot cu f .
Bb
B<b a a
De exemplu,
( 3 6( 2 ( 3 7
dx dx dx
v.p. B = lim + =
1 |x 2| 0
>0 1 2x 2+ x2
<2 <3
lim
0
(2 2 x<1 + 2 x 2<2+ ) = lim
0
(2 + 4 2 ) = 4.
>0 >0
2.4. SIRURI SI SERII DE FUNCTII REALE 75
1
f : [1, ) R, f (x) = .
x
5 1 (
1
Atunci seria
este C daca si numai daca integrala dx este
n 1 x
n1
convergenta, adica > 1.
5 1
Exemplu. Seria este C (luand = 2); mai general, daca P si Q
n2
n1
5 P (n)
sunt polinoame si grQ grP 2, atunci seria este C (N fiind ales
Q(n)
nN
P (n)
astfel ncat Q(n) = 0 si 0 sau 0 pentru orice n N ). Intr-adevar,
Q(n) 5
conform teoremei 3.10, aceasta serie are aceeasi natura cu seria vn , unde
nN
1 5
vn = si = grQ grP . Dar seria vn este C conform corolarului
n
nN
anterior.
UC
(b) Presupunem ca fn f pe A, deci are loc conditia (30).
In particular pentru orice punct x0 A, avem urmatoarea conditie ndeplini-
ta: () > 0, ()N () natural astfel ncat |fn (x0 )f (x0 )| < , deci lim fn (x0 ) =
n
PC
f (x0 ), adica fn f pe A.
Luam A = [0, 1] si fn (x) = xn , n 1. Evident, ()x A avem
/
0 daca x [0, 1)
lim fn (x) =
n 1 daca x = 1,
/
PC 0 daca x [0, 1)
adica fn f , unde f (x) = . Dar
1 daca x = 1,
C D C D
max sup |fn (x) f (x)|, |fn (1) f (1)| = max sup xn , 0 =
x[0,1) x[0,1)
( b ( b ( b ( b ) *
lim fn (x)dx = f (x)dx, adica lim fn = lim fn (31)
n a a n a a n
78 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
Demonstratie. Fie x un punct fixat arbitrar din intervalul [a, b]. Conform
formulei Leibniz-Newton (27) avem ()n 0, ()x [a, b],
( x <x
<
fn (t)dt = fn (t)<< = fn (x) fn (a).
a a
PC
Facand n si tinand cont ca fn f , rezulta
( x
lim fn (t)dt = f (x) f (a).
n a
UC
Dar fn g si aplicand teorema 4.3, rezulta de aici ca ()x [a, b],
( x
g(t)dt = f (x) f (a).
a
5( b ( b
deci seria fn (x)dx este C, cu suma s(x)dx, deci tocmai relatia (32).
n0 a a
Relatia (32) se poate scrie echivalent
( b 5 5( b
fn (x) dx = fn (x)dx
a n0 n0 a
UC
Asadar, relatia (31) nu este aici verificata (motivul este ca fn / 0 pe
[0, 2]). 5
Totodata, rezulta ca seria [fn (x) fn1 (x)] nu poate fi integrata termen
n2
cu termen pe5
intervalul [0, 2].
2) Seria xn = 1 + x + x2 + . . . poate fi derivata termen cu termen pe
n0
intervalul [0, r], 0 < r < 1, asa cum rezulta din teorema 4.6. In schimb, seria
de functii
5 ? sin(n + 1)x sin nx =
n+1 n
n1
5 5
si conform teoremei 3.9, seria ||fn || va fi convergenta, adica seria fn este
n0 n0
5 sin nx
Exemplu. Seria de funtii R R este UC pe R, deoarece
n2
< < n1
< sin nx < 1
< <
< n2 < n2 pentru orice x R si pentru orice n 1.
f (a) f (a)
f (x) = f (a) + (x a) + (x a)2 + . . . +
1! 2!
(33)
f n1 (a)
+ (x a)n1 + Rn1 (x),
(n 1)!
unde ( x
(x t)n1
Rn1 (x) = f (n) (t) dt (34)
a (n 1)!
(Se fac conventiile: 0! = 1, f (0) = f ).
Demonstratie. Se procedeaza prin inductie dupa n. Pentru n = 1 trebuie
probat ca f (x) = f (a) + R0 (x), unde
( x
R0 (x) = f (t)dt,
a
sau echivalent,
( x
(x t)n1 f (n) (a)
[nf (n) (t) (x t)f (n+1) (t)]dt = (x a)n . (35)
a n! n!
82 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
si atunci formula (33) se mai scrie f (x) = T (x) + Rn1 (x); expresia Rn1 (x)
este numita rest integral de ordin n1 (asociat lui f si punctului a). Faptul
remarcabil, care sta la baza formulei (33), este acela ca functia f si polinomul
T au primele n 1 derivate egale n punctul a, adica f (a) = T (a), f (a) =
T (a), . . . , f (n1) (a) = T (n1) (a) ceea ce justifica formula aproximativa f (x)
T (x), n care eroarea uniforma absoluta este sup |f (x) T (x)| = ||Rn1 ||.
xI
este nul, deoarece derivata de ordin n + 1 a unui polinom de grad n este functia
nula.
In aplicatii este utilizata o expresie mai convenabila a restului; este mai
ntai necesara o extindere a formulei de medie:
Lema (formula generalizata de medie). Fie , : [a, b] R doua functii
continue, avand semn constant pe [a, b]. Atunci exista [a, b] astfel ncat
( b ( b
= () .
a a
( b ( b
adica m M , unde am notat = . Consideram functia
a a
continua , care are marginile m, M . Vom aplica acum proprietatile 3, 4b
reamintite n 2.4.1. Aceste margini sunt atinse si aplicand teorema valorilor
2.4. SIRURI SI SERII DE FUNCTII REALE 83
( b
intermediare Bolzano-Darboux, rezulta ca valoarea este luata de functia
a
, adica exista un punct [a, b] astfel ncat
( b
= ()() = ()
a
unde ( x
(x t)n
Rn (x) = f (n+1) (t) dt.
a n!
Presupunem a < x; atunci pentru orice t [a, x] avem x t 0 si putem
aplica lema precedenta functiilor
(x t)n
(t) = f (n+1) (t), (t) = , pe intervalul [a, x].
n!
Asadar, exista [a, x] astfel ncat
( x ( x ( x
(x t)n
Rn (x) = (t) (t)dt = () (t)dt = f (n+1) () dt =
a a a n!
? =<t=x
f (n+1) () (x t)n+1 << f (n+1) ()
= < = (x a)n+1 .
n! n+1 t=a (n + 1)!
cazul x < a se trateaza similar, iar pentru x = a formula (36) este evidenta.
Corolar 3. (formula lui K. Mac Laurin, 1698-1746). Fie f : [, ] R,
> 0, o functie de clasa C n+1 . Atunci pentru orice x (, ) exista un
punct ntre 0 si x astfel ncat
f (0) f (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) () n+1
f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + x . (37)
1! 2! n! (n + 1)!
Deoarece orice punct ntre 0 si x se scrie sub forma x cu 0 1, formula
(37) se mai scrie
n
5 f (k) (0) xn+1
f (x) = xk + f (n+1) (x) .
k! (n + 1)!
k=0
x x2 xn
ex = 1 + + + ... + + 0(xn ), x R;
1! 2! n!
x x3 x2n+1
sin x = + . . . + (1)n + 0(x2n+1 ), x R;
1! 3! (2n + 1)!
x2 x4 x2n
cos x = 1 + . . . + (1)n + 0(x2n ), x R;
2! 4! (2n)!
x2 xn
ln(1 + x) = x + . . . + (1)n+1 + 0(xn ), x (1, 1).
2 n
2) Ne propunem sa calculam sin 33 cu aproximatia 106 . Folosind for-
mula (38) rezulta n acest caz ca pentru orice x, h R avem
h h2 h3 h4
sin(x + h) = sin x + cos x sin x cos x + sin(x + h).
1! 2! 3! 4!
Luam x = 30 = , h = 3 = (se subntelege ca n analiza unghiurile se
6 60
exprima n radiani, pentru ca numai astfel functiile trigonometrice sunt functii
reale). Observam atunci ca
< 4 <
<h < 4 4
< sin(x + h)< h = 1 ,
< 4! < 4! 604 4! 106
deci
1 3 2 1 3 3
sin 33 + 0, 54464.
2 60 2 2 602 2 6 603 2
Acest exemplu arata utilitatea formulei Taylor n calcule aproximative;
dealtfel alcatuirea tabelelor uzuale trigonometrice, de logaritmi, etc a fost posi-
bila numai prin astfel de consideratii.
Formula lui Taylor permite unele precizari n studiul functiilor reale, initiate
n liceu.
2.4. SIRURI SI SERII DE FUNCTII REALE 85
M
|an xn0 | M, adica |an | , ()n 0. (42)
|x0 |n
Atunci
< <n
M <<
n
|an | = |an | || n
n
|| = M << << ,
n
()n 0.
|x0 | x0
< <
< <
Daca (|x0 |, |x0 |) este fixat, atunci || < |x0 |, deci < x0 < < 1. Ca
5 < <n< <
atare, seria geometrica M << << va fi convergenta si aplicand criteriul de
x0
n0
5
comparatie cu inegalitati (teorema 3.9), rezulta ca seria |an n | este C, adica
n0
5
seria an n este AC.
n0
b) Notam fn (x) = an xn , n 0. Conform 6 7(42), avem pentru orice x
n
r
[r, r], |fn (x)| = |an | |xn | |an |rn M , n 0. Aplicand criteriul
|x05
|
lui Weierstrass (teorema 4.7), rezulta ca seria fn (x) este UC pe intervalul
5 6 7nn0
r
[r, r], deoarece seria numerica M este o serie geometrica cu ratia
|x0 |
n0
r
< 1 si este convergenta.
|x0 |
5
Definitia 4.6. Fie an xn o serie de puteri si multimea
n0
Daca l |x| < 1, atunci seria C si daca l |x| > 1, seria este D; comparand
1
cu teorema 4.11, rezulta ca R = .
l
2.4. SIRURI SI SERII DE FUNCTII REALE 89
deci R = R .
5si aratam mai ntai ca R R . Intr-adevar,
Tratam nsa cazul general
daca |x| < R , atunci seria nan xn1 este AC si din inegalitatea |an xn |
n0
5
|nan xn1 | |x|, valabila pentru orice n 1, rezulta ca seria an xn este AC,
n0
deci neaparat R R .
Pe de alta parte, daca |x| < R si daca alegem r astfel ca |x| < r < R, atunci
sirul {an rn }n0 este majorat de un numar real M > 0, de unde
6 7n1
n1 n1 M n1 nM |x|
|nan x | = n|an | |x | n n |x| = .
r r r
5
In general, daca 0 < c < 1, atunci seria numerica ncn1 este C, deci se-
n1
5 6 |x| 7n1
ria n este C; aplicand criteriul comparatiei cu inegalitati rezulta
r
n1
5
ca seria nan xn1 este C pentru orice |x| < R. Asadar, avem R R si n
n1
concluzie, R = R. Lema este demonstrata.
90 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
5
Aratam ca functia f este derivabila; observam ca an xn este P C cu
n0
suma f (x) 5n orice interval [r, r], r < R, iar lema anterioara arata ca seria
derivatelor nan xn1 are tot raza de comvergenta R, deci conform teoremei
n1
4.11 aceasta este U C pe intervalul [r, r]. Aplicand 5 acum teorema 4.6, va
rezulta ca f este derivabila si n plus, f (x) = nan xn1 , ()x [r, r].
n1
Rationand ca la nceputul demonstratiei acestei teoreme va rezulta ca functia
f este continua, apoi f este5
derivabila, ca f este continua etc.
Faptul ca relatia f (x) = an xn poate fi integrata termen cu termen pe
n0
orice interval [a, b] (R, R) rezulta astfel: 5 alegem 0 < r < R astfel ncat
[a, b] (r, r) si aplicam relatia (32) seriei an xn cu suma f , care este
n0
uniform convergenta pe [r, r] deci si pe [a, b].
5
Corolar. Fie f (x) = an xn , cu raza de convergenta strict pozitiva.
n0
Atunci coeficientii an , n 0 sunt unic determinati, anume au loc relatiile
f (n) (0)
an = , n 0. (43)
n!
5
In mod similar, daca avem dezvoltarea f (x) = an (x x0 )n , valabila
n0
(n)
f (x0 )
ntr-un interval (x0 R, x0 + R), R > 0, atunci an = , ()n 0.
n!
Demonstratie. Derivand succesiv relatia f (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + . . .,
obtinem f (x) = a1 + 2a2 x + . . ., f (x) = 2!a2 + 6a3 x + . . ., f (x) = 3!a3 + . . .,
deci f (0) = a1 , f (0) = 2!a2 , f (0) = 3!a3 etc. si se obtin relatiile (43).
O functie reala f definita n jurul originii este dezvoltabila n serie de puteri
5n origine daca ()a > 0 si un sir {an }n0 de numere reale astfel ncat
centrata
seria an xn sa fie convergenta pentru orice x (a, a), avand suma f (x).
n0
5
Corolarul precedent arata unicitatea unei astfel de dezvoltari f (x) = an xn
n0
si ca f C(a,a) . Trebuie remarcat ca nu orice functie C(a,a) este dezvoltabila
/ 1/x
e daca x (0, a)
n serie de puteri; de exemplu, functia f (x) =
0 daca x (a, 0]
(n)
(avand graficul indicat n fig. II. 11), are proprietatea a f (0)5= 0, ()n 0.
Aceasta functie nu este dezvoltabila n origine f (x) = an xn , caci ar
n0
f (n) (0)
rezulta ca an = = 0, ()x 0, deci am avea f (x) = 0 pentru orice |x|
n!
mic, ceea ce este absurd.
Fig. II.11 Rezultate similare au loc nlocuind originea cu orice alt punct.
M (b a)n+1
0 ||f sn || , ()n 0. (45)
(n + 1)!
M (b a)n+1
Facand n rezulta lim = 0; ntr-adevar, seria numerica
n (n + 1)!
5 M (b a)n+1
este C (aplicand criteriul raportului) si ca atare, termenul
(n + 1)!
n0
ei general tinde catre zero. Din relatia (45) rezulta lim ||f sn || = 0, adica
n
UC
sn f (conform teoremei 4.2 (a)).
5 f (n) (x0 )
Asadar, seria de functii (x x0 )n este UC pe [a, b] si are suma
n!
n0
f (x), ()x [a, b].
In continuare, vor fi date mai multe exemple de aplicare a teoremei 4.14.
( 1) 2
(1 + x) = 1 + x+ x + . . . , ()x (1, 1) (46)
1! 2!
(daca este natural se regaseste formula binomului lui Newton).
Demonstratie. Conform teoremei 4.12 (b), avem
< n < < <
< C < < <
R = lim << n+1 < = lim < n + 1 < = 1.
n C < n n <
<
5 ( 1) 2
Fie f (x) = Cn xn = 1 + x+ x + . . . ()x (1, 1) si atunci
1! 2!
n0
? =
( 1)( 2) 2
(1 + x)f (x) = (1 + x) + ( 1)x + x + ...
2!
si dezvoltand, rezulta ca (1 + x)f (x) = f (x), ()x (1, 1). Din aceasta
? =
f (x) f (x)
relatie rezulta ca
= 0, ()x (1, 1), deci = c, constant,
(1 + x) (1 + x)
5 = c(1 + x) , ()x (1, 1). Pentru x = 0, avem f (0) = c; dar
adica f (x)
n
f (0) = C , 0 = 1. Rezulta ca c = 1 si n concluzie, f (x) = (1 + x) , de
n
n0
unde relatia (46).
In particular, din relatia (46) se deduc dezvoltarile remarcabile:
1
= (1 + x)1 = 1 x + x2 x3 + . . .
1+x
1
= [1 + (x)]1 = 1 + x + x2 + x3 + . . . si (47)
1x
1 1 1
1 + x = (1 + x)1/2 = 1 + x x2 + x3 + . . .
2 8 16
valabile pentru orice x (1, 1).
De asemenea avem, conform teoremei 4.13,
( x ( x ( x ( x
dt 2 4 6
arctgx = 2
= (1 t + t t + . . .)dt = dt t2 dt+
0 1 + t 0 0 0
( x ( x
x x3 x5 x7
+ t4 dt t6 dt + . . . = + + . . . , ()x (1, 1).
0 0 1 3 5 7
Pentru x 1, seria din dreapta fiind convergenta, rezulta ca
1 1 1
= 1 + + ... (48)
4 3 5 7
Similar,
( x ( x
dt
ln(1 + x) = = (1 t + t2 t3 + . . .)dt =
0 1+t 0
x2 x3 x4
=x
+ + . . . , ()x (1, 1)
2 3 4
1 1 1
si pentru x 1, rezulta ca ln 2 = 1 + + . . . .
2 3 4
2.4. SIRURI SI SERII DE FUNCTII REALE 93
1 3 v4
deci Ecin = m0 v 2 + m0 2 +. . . . Aceste calcule sunt corecte n ipoteza v < c;
2 8 c
daca v este mic n raport cu c (se mai scrie atunci prin conventie v c),
se neglijeaza termenii dezvoltarii cu exceptia primului si se obtine ntr-o
1
aproximare Ecin m0 v 2 , ca n cazul mecanicii newtoniene. Pentru viteze
2
v mari, aceasta formula este grosiera si trebuie considerati si alti termeni ai
dezvoltarii anterioare.
2. Exponentiala reala
x + y (x + y)2
=1+ + + . . . = g(x + y), ()x, y R,
1! 2!
conform teoremei 3.14, deci g(x)g(x) = g(0) = 1. Deoarece g(x) > 0 pentru
x > 0; deci g > 0 pe R. Conform teoremei 4.16 rezulta ca f = g, adica
x x2 5 xn
ex = 1 + + + ... = , ()x R. (50)
1! 2! n!
n0
Aplicatie
513
1
Luand q = 13, se observa ca R < 1010 deci e = 2, 718281828.
n=0
n!
5q 5q
1 q!
Sa nmultim acum relatia e = +R cu q!; se obtine eq! = +Rq!
n! n!
n0 n0
q+2 q+2
si cum 0 < R q! q! = < 1, rezulta ca pentru orice
(q + 1)(q + 1)! (q + 1)2
q 1, e q! este suma unui numar ntreg cu unul subunitar, deci e q! nu poate
fi un numar ntreg (pentru orice q 1 ntreg) si ca atare, e este irational.
3. Functia logaritmica.
ix x2 ix3 x4 ix x2 ix3 x4
eix = 1 + + +... si eix = 1 + + +...
1! 2! 3! 4! 1! 2! 3! 4!
si notam
eix + eix x2 x4 x6
c(x) = =1 + + ... ;
2 2! 4! 6!
ix ix
e e x x3 x5
s(x) = = + + ...
2i 1! 3! 5!
Functiile reale c, s : R R sunt derivabile si evident c = s, s = c,
c(0) = 1, s(0) = 0. Folosind un fapt binecunoscut (daca u, v : R R sunt
functii derivabile, u = v si u(0) = v(0), atunci u = v, se verifica imediat ca
pentru orice x R au loc relatiile:
a) c(x) sin x s(x) cos x = 0;
96 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
x2 x4 x6 eix + eix
cos x = 1 + + ... = (51)
2! 4! 6! 2
x x3 x5 x7 eix eix
sin x = + + ... = (52)
1! 3! 5! 7! 2i
eix = cos x + i sin x. (53)
Formula (53) poarta numele de formula lui Euler; ca un fapt remarcabil,
avem ei = 1, iar poate fi definit (negeometric !) ca unica solutie a ecuatiei
eix = 1, situata n intervalul (0,4). Folosind formulele (51), (52), se rededuc
cu usurinta proprietatile uzuale ale functiilor trigonometrice, astfel ca se poate
afirma ca trigonometria este un mic capitol de analiza, care poate fi dezvoltat
fara utilizarea geometriei cercului trigonometric.
Aplicatie
Notam cu T multimea numerelor reale modulo 2 (adica T = R/2Z) si cu
U = {|z| = 1} circumferinta unitate din planul complex; asadar, un element
T este o clasa de numere reale si = este multiplu ntreg de
2. Aplicatia : T U , . ei = cos + i sin este evident bijectiva.
z
Pentru orice z C\{0}, avem U , deci exista T astfel ncat () =
|z|
z z
, deci = ei , adica z = |z|ei (forma exponentiala a numarului complex
|z| |z|
z = 0); notand |z| = r, regasim astfel forma trigonometrica z = r(cos +i sin ),
fig. II.12.
Fig. II.12 Orice punct z = (x, y) = x + iy din C \ {0} = R2 \ (0, 0) este bine deter-
minat cunoscand numerele reale r si , numite coordonatele polare ale acelui
punct. Din relatia x + iy = r(cos + i sin ) rezulta x = r cos ; y = r sin si
B x y
r = x2 + y 2 , cos = B , sin = B ; daca se cunosc coordo-
2
x +y 2 x + y2
2
natele carteziene x, y, atunci modulul r este unic determinat, r > 0, dar este
determinat modulo 2. Functia arg : C\{0} T, z . se numeste functia ar-
1
gument; evident, argz1 z2 = argz1 +argz2 (modulo 2) arg = argz1 (modulo
z1
2).
De exemplu, luand z = 1 + i 3, avem r = 2, argz = = + 2k, k Z
3 3
3
i
deci 1 + i 3 = 2 e 3 ; similar, luand z = 5i avem r = 5, argz = = =
2 2
+ 2k, k Z si 5i = 5 ei 2 .
2
5. Functii hiperbolice.
Se pot defini urmatoarele functii numite hiperbolice, ch, sh, th : R R,
punand pentru orice x R
ex + ex ex ex sh x e2x 1
ch x = , sh x = , th x = = 2x . (54)
2 2 ch x e +1
Fig. II.13 Denumirea provine de la faptul ca punctul (cht, sht), t R descrie o ramura
a hiperbolei echilaterale x2 y 2 = 1 (fig. II. 13).
2.4. SIRURI SI SERII DE FUNCTII REALE 97
f (n)
Dar sn se poate pune sub forma cu f, g recursive, deci este con-
g(n) 4
structivist. Ca atare, = 4 este constructivist.
4
4) Fie a 0 un numar real pozitiv si a = [a], a1 a2 a3 . . . scrierea lui zecimala.
Se poate arata ca a este constructivist daca si numai daca functia aritmetica :
N N, definita prin (0) = [a], (1) = a1 , 2 = a2 , . . . este recursiva. Folosind
acest fapt se pot construi cu usurinta numere reale care nu sunt constructiviste.
Multimea R este total ordonata (relativ la ordinea uzuala) si se poate defini
o convergenta specifica n R care tine cont de limitele utilizarii de obiecte
construite algoritmic. Din aceasta cauza, nu sunt acceptate rationamente tip
si unele din teoremele analizei clasice nu au loc n analiza constructivista;
de exemplu, un sir monoton si marginit nu este neaparat convergent.
2.4.8 Exercitii
1) a) Fie f, g : [a, b] R doua functii continue. Sa se probeze inegalitatile:
C( D2 C( D C( D C( D 12 C( D 12 C( D 12
b b b b b b
2 2 2 2 2
fg f g ; (f + g) f + g .
a a a a a a
5 xn 5
b) Sa se calculeze suma seriilor , nxn1 pentru |x| < 1.
n
n1 n1
18) Fie a (0, ) fixat. Sa se arate ca seria sin2 x(1+cos x+cos2 x+. . .) este
PC pe R avand suma f (x) si este UC pe intervalul [a, 2 a]. Sa se compare
f (0) si lim f (x).
x0
b) f (x) = ln(1 x2 );
1
c) f (x) = ;
(1 x)2
1
d) f (x) = (k parametru real).
1 2kx + x2
Sa se determine totodata n fiecare caz multimea de convergenta.
2.5 Aplicatii
In acest paragraf schitam cateva aplicatii directe ale faptelor teoretice ex-
puse n prezentul capitol, care vor fi dezvoltate n cadrul studiului metodelor
numerice.
(xn )
xn+1 = xn , n 0. (55)
(xn )
Pentru x = se obtine
(
0 = (xn ) + ( xn ) (xn ) + ( t) (t), dt, ()n 0. (56)
xn
x3 2 2x3n + 2
xn+1 = xn n 2 = , n 0 si se obtin aproximatiile x1 = 1, 5;
3xn 3x2n
x2 = 1, 296; x3 = 1, 2609; x4 = 1, 25994; x5 = 1, 259921 etc. si se poate lua
1, 125992.
2.5.2 Interpolare
Multe metode numerice se refera la calculul unor functii prin elaborari
de tabele de valori discrete sau prin rezolvari aproximative ale unor ecuatii
functionale, prin algoritmi adaptati convenabil, n care un rol deosebit l au
controlul propagarii erorilor, viteza de convergenta, ca si stabilitatea algorit-
milor respectivi. In multe astfel de probleme se folosesc instrumente matema-
tice profunde, chiar daca acestea se traduc n ultima instanta n programe de
efectuare succesiva a catorva operatii fundamentale aritmetice sau logice. Un
loc aparte n cadrul metodelor numerice l au interpolarile de functii, utilizate
curent n diverse tipuri de masuratori si prelucrari de date.
Fie I R un interval fixat si x0 < x1 < . . . < xp puncte din I, numite
noduri de interpolare. Fie f : I R o functie teoretic definita pe I, ale
carei valori yi sunt cunoscute numai n nodurile xi , yi = f (xi ), 0 i p
(de exemplu, I poate fi un interval de timp, xi momente fixate din I, iar f
o marime fizica luand valorile yi la momentele xi , 0 i p). Orice functie
F : I R astfel ncat F (xi ) = yi , 0 i p se numeste functie de interpolare
a lui f , sau echivalent, functie de interpolare asociata tabelei de p + 1 valori
x0 x1 ... xp
y0 y1 ... yp (58)
Evident o astfel de functie nu este unica, iar graficul ei trece prin punctele
(xi , yi ), 0 i p. De exemplu, n cazul interpolarii liniare, graficul lui F este
linia poligonala cu varfurile (xi , yi ), 0 i p. O alta functie de interpolare
asociata tabelei (58) este indicata n cele ce urmeaza.
Definitia 5.1. Se numeste polinom Lagrange de interpolare asociat
tabelei (58) un polinom P de grad p, cu coeficienti reali, astfel ncat P (xi ) =
y, 0 i p. In plus, are loc formula aproximativa
p
5 p
5
avem P (xi ) = yj Lj (xi ) = yj ij = yi , 0 i p, deci P este polinomul
j=0 j=0
Lagrange de interpolare asociat tabelei (58). Formula (59) este sugerata de
faptul ca f (xi ) = P (xi ) = yi , 0 i p, adica f si P au aceleasi valori n
nodurile fixate.
Un avantaj al reprezentarii (60) consta n faptul ca polinoamele Lj depind
numai de alegerea nodurilor de interpolare; dar la adaugarea unor noi noduri,
calculul lui Lj trebuie facut de la capat, ceea ce este un defect. Cele de mai
sus nlesnesc scrierea unui program eficient pentru calculul valorilor lui P (x)
n puncte x distincte de xi , deci ntre noduri (ceea ce justifica termenul de
interpolare).
Presupunand ca f este o functie de p + 1 ori derivabila (derivabilitatea fiind
postulata n practica din considerente fizice), se poate da o evaluare a erorii
absolute n formula aproximativa (59). Mai precis, fie M = sup |f (p+1) (x)|;
xI
demonstram atunci inegalitatea:
M sup |(x x0 ) . . . (x xp )|
xI
||f P || (61)
(p + 1)!
Are loc aproximarea f (x) s(x), ()x I, mult mai precisa decat (59).
Fig. II.15a Exemplu. Determinam functia spline de ordin 1 pe intervalul [0, ]
asociata functiei f (x) = sin x si nodurilor x1 = , x2 = . In acest caz,
) 4 2
* ) *
1, x, x , x constituie o baza si deci
4 + 2 +
) * ) *
s(x) = C1 + C2 x + C3 x + C4 x ,
4 + 2 +
C1 ,)C2 *
unde coeficientii reali , C3 , C4 se determina punand conditiile (63), anume
)* 2
s = sin = ,s = sin = 1, s(0) = sin 0 = 0, s() = sin = 0,
4 4 2 2 2
adica
Fig. II.15b
2 3
C1 + C 2 = , C1 + C2 + C3 = 1, C1 = 0, C1 + C2 + C3 + C4 = 0,
4 2 2 4 4 2
etc., fig. II. 15a si II. 15b.
2.5. APLICATII 105
f (u + h) f (u) f (u) f (u h)
f (u) , f (u) (64)
h h
f (u + h) f (u h)
f (u) (65)
2h
f (u + h) 2f (u) + f (u h)
f (u) (66)
h2
Daca f este de clasa C 4 pe intervalul [a, b] si daca se noteaza cu m3 = ||f ||,
m4 = ||f (iv) || normele uniforme pe intervalul [u h, u + h], se poate arata ca
erorile absolute n uniforme n formulele aproximative (65), (66) sunt majorate
h2 h2
respectiv prin m3 si m4 .
6 12
In practica, daca f este o functie reala de clasa C 2 pe un interval si daca
x0 < x1 < . . . < xn+1 sunt puncte echidistante din acel interval, x1 x0 =
x2 x1 = . . . = xn xn1 = h, atunci notand yk = f (xk ), 0 k n + 1
rezulta conform (65), (66),
( b
(Orice integrala definita de forma g(t)dt se reduce la o integrala ca mai sus
a
ba
prin schimbarea de variabila t = a + x).
p
Notam yi = f (i), 0 i p; conform (60), polinomul Lagrange cores-
p
5
punzator este P (x) = yi Li (x) si cum f P , avem
i=0
( p ( p p
5 ( p p
5 (p)
I= f (x)f (t)dx P (x)dx = yi Li (x)dx = ci yi .
0 0 i=0 0 i=0
( p
M
|x(x 1) . . . (x p)|dx,
(p + 1)! 0
(b a)3
(formula trapezelor) cu eroarea absoluta ||f ||. Daca f este o
12n2
functie de clasa C 4 atunci pentru n = 2m avem
( b
h
f (x)dx {f (x0 ) + f (x2m ) + 4[f (x1 ) + f (x3 ) + . . . + f (x2m1 )]+
a 6
Atunci ()n N , avem |an+1 | k |an |, |an+2 | k |an+1 | k 2 |an | etc., deci
|an | k
notand Rn = an+1 + an+2 + . . ., rezulta |Rn | |an | (k + k 2 + . . .) = . In
1k
acest mod, avem o evaluare a erorii absolute facute n formula aproximativa
s sn , deoarece |s sn | = |Rn |.
5 1
Exemplu. Calculam cu aproximatie 104 suma seriei . In acest
n2 n!
n1
1 an+1 n2 1 an+1
caz, an = 2 , deci = < . Daca n 5, rezulta
n n! an (n + 1)3 n+1 an
1 1 |a5 | k 1 1
< 1 si luand k = , rezulta evaluarea |Rn | = a5 = 3 < 104 .
6 6 1k 5 5 5!
1 1 1 1
Asadar, S S5 = 1 + 2 + 2 + 2 + 2 1, 14646.
2 2! 3 3! 4 4! 5 5!
b) Fie acum {an }n0 un sir monoton descrescator de numere reale pozitive
astfel ncat lim an = 0. Atunci conform criteriului lui Leibniz, seria alternata
n 5
a0 a1 + a2 a3 + . . . este C. Fie Rn = (1)k ak ; ne propuneau sa aratam
kn+1
ca |Rn | an+1 , ()n 0. Este suficient sa observam ca ()k 1, ()n 0,
avem
an+1 an+2 an+1 an+2 + . . . + (1)k+1 an+k an+1 ,
deci pentru k , an+1 an+2 (1)n+1 Rn an+1 . Asadar, |Rn | an+1 ,
adica restul Rn = s sn este majorat de primul termen neglijat si este evaluata
eroarea absoluta n formula aproximativa s sn .
5 (1)n+1
Exemplu. Ne propunem sa aratam ca 0, 94 0, 96.
n4
n1
1 1
Alegem n natural minim astfel ncat 4
102 , deci n = 3. Atunci
(n + 1) 2
conform celor de mai sus, notand cu s suma seriei propuse, avem |s sn | =
1 1 1 1
|Rn | < , deci |s sn | 102 ; cum s3 = 1 4 + 4 = 0, 9498,
(n + 1)4 2 2 3
1 1
rezulta 0, 9498 s 0, 9498 + , deci 0, 94 s 0, 96.
200 200
2.5.5 Exercitii
3
7
1. Sa se calculeze cu aproximatie 6, 70, folosind procedeul Newton (si
eventual un minicalculator !).
2. Sa se rezolve cu aproximatie ecuatiile x3 3x2 + 1 = 0, x + 2 ln x = 2.
3. Sa se determine polinomul Lagrange de interpolare asociat tabelelor de
valori
x 0 1/4 1 2 x 1 2 3 4 5
y 1 0 -1 2 y 1 0 0 -5 2
4. Pentru orice tabela de valori reale de forma
x0 x1 x2 ... xp
y0 y1 y2 ... yp (xi = xj pentru i = j)
z0 z1 z2 ... zp
se poate arata (ncercati !) ca exista si este unic un polinom H(x) de grad
2p + 1 astfel ncat H(xi ) = yi , H (xi ) = zi , 0 i p (adica graficul
108 CAPITOLUL 2. ANALIZA PE DREAPTA REALA
lui H trece prin punctele (xi , yi ) si are panta tangentei zi n aceste puncte,
0 i p). Polinomul H poarta numele de polinomul de interpolare al lui
Hermite, asociat tabelei respective.
Sa se determine polinomul lui Hermite asociat tabelelor
1 2 3 0 1/3 2/3 2
1 0 2 2 0 0 -1
-1 1 3 0 1 1 0
5. Sa se determine (cu aproximatie !) 10 esantioane pe intervalul [0, 1] ale
unui semnal x(t) de clasa C 1 , stiind ca x (t) = x2 + t2 , ()t [0, 1], x(0) = 4.
Idem x (t) = x (t) + tx, x(0) = 1, x (0) = 0.
Indicatie. Impartim intervalul [0, 1] n 10 parti egale prin punctele t0 = 0,
1
t1 = , . . . , t10 = 1 si notam xk = x(tk ); se afa x1 , x2 , . . . , x10 din relatia de
10
recurenta
xk+1 xk
= x2k + t2k , x0 = 4, 0 k 9 etc.
1/10
6. Sa se calculeze cu aproximatie integralele
( 2 ( 1
2 dx
ex dx si 8+1
.
0 0 x
5 1 5 1 5 1 1
7. Sa se calculeze suma seriilor: , , , 1 2 +
nn 10n n! (n!)2 2
n1 n1 n1
1 1
4 + . . . cu aproximatie 106 .
33 4 51 1 1
8. Seria armonica este D, dar sirul cn = 1 + + . . . + ln n, este C
n 2 n
n1
(sa se arate acest fapt). Sa se completeze, folosind un minicalculator, tabloul
urmator
5n
1
n ln n cn
k
k=1
1 1 0 1
2 3/2 0,69 0,81
10 2,93 2,30 0,63
20 ... ... ...
50 ... ... ...
5n
1
si sa se determine n astfel ncat > 104 (limita sirului cn se numeste
k
k=1
constanta lui Euler, c 0, 57; cu toate eforturile facute de matematicieni, nca
nu se stie daca c este sau nu un numar rational).
9. Sa se calculeze, folosind formulele (64), (65):
1
a) f (3) pentru f (x) = x2 , h = ;
100
1 1
b) f (1) pentru f (x) = , h = ;
x 10
1
c) f (1) pentru f (x) = ex , h = .
10
Evaluati erorile absolute corespunzatoare.
Particulele ntalnite n natura sunt de doua tipuri:
fermioni si bozoni; n descrierea lor, se utilizeaza
operatori n spatii finit si respectiv infinit di-
mensionale. Analiza matematica dispune de ele-
mentele necesare pentru descrierea fundamentala
a naturii.
(P. DIRAC)
Capitolul 3
Analiza reala
multidimensionala
Introducere
109
110 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
Demonstratie. (a) A =A, atunci conform teoremei 1.2 (b) rezulta ca A este
deschisa. Reciproc, presupunem ca A este deschisa; atunci A A caci ()x A,
()r > 0 astfel ncat B(x, r) A, deci x A; cum are loc incluziunea A A,
rezulta ca A =A.
cf.(a)
(b) A este nchisa !A este deschisa !A = !A= !A A = A.
Teorema urmatoare da caracterizarea multimilor nchise cu ajutorul sirurilor.
Teorema 1.3. Fie X un spatiu metric si A X o submultime.
(a) Un punct x X apartine lui A daca si numai daca exista un sir {xn }
n X
de puncte din A astfel ncat xn x.
(b) Multimea A este nchisa daca si numai daca limita oricarui sir conver-
gent de puncte din A apartine lui A.
6 7
1
Demonstratie. (a) Fie x A; atunci pentru n 1 ntreg, bila B x,
6 7 n
1
intersecteaza A si alegem xn A B x, , n 1. Se obtine un sir {xn }
n
1
de puncte din A astfel ncat d(xn , x) < , n 1 deci lim d(xn , x) = 0, adica
n n
n X n X
xn x. Reciproc, daca {xn } este un sir de puncte din A si xn x, atunci
n orice bila centrata n x se afla puncte ale sirului, deci puncte din A, adica
x A.
n X
(b) Presupunem A nchisa si xn x, xn A. Atunci x A. Dar A
fiind nchisa, rezulta ca A = A, deci x A. Reciproc, daca limita oricarui
sir convergent de puncte din A apartine lui A, atunci conform (a) rezulta ca
A A. Incluziunea A A fiind evidenta, rezulta ca A = A, adica A este
multime nchisa.
Definitia 1.3. O submultime A X se numeste densa daca orice punct
din spatiul ntreg X este limita unui sir convergent de puncte din A.
Corolar. O submultime A X este densa daca si numai daca A = X.
Demonstratie. A este densa orice punct x X este limita unui sir de
puncte din A orice punct x X apartine lui A X A X = A.
Exemplu. 1) Pe dreapta reala X = R submultimile Q, R \ Q sunt dense
(caci orice numar real este limita unui sir convergent de numere rationale, ca
si limita unui sir de numere irationale). Similar, multimea Q Q a punctelor
de coordonate rationale din R2 este densa.
2) Conform teoremei enuntate anterior (teorema lui Weierstrass), rezulta ca
functiile polinomiale formeaza o multime densa n spatiul functiilor continue
[a, b] R, pentru orice interval nchis si marginit fixat [a, b].
3.1.4 Exercitii
3.2 Continuitate
3.2.1 Aplicatii continue; caracterizare, tipuri particulare
Fie X, Y doua spatii metrice, n care convenim sa notam cu aceeasi litera
d distantele respective. Fixam o aplicatie f : X Y .
Reamintim ca termenii aplicatie si functie sunt sinonimi; n mod tacit,
n consideratii generale se foloseste cu precadere termenul de aplicatie.
In cele ce urmeaza, sunt cuprinse cazurile particulare
1) X R, Y = R (tratat n liceu);
2) cazul aplicatiilor vectoriale X Rn , X Rm , m, n 1;
3) cazul campurilor scalare X R si al campurilor vectoriale X R3
(X R3 );
4) cazul functiilor complexe X C (X C).
Definitia 2.1. Aplicatia f se numeste continua ntr-un punct x0 X
daca pentru orice vecinatate V a lui f (x0 ), exista o vecinatate U a lui x0 astfel
ncat f (U ) V . Daca f nu este continua n x0 ea se numeste discontinua
n x0 . Daca f este continua n fiecare punct x0 X, se spune ca f este con-
tinua pe X.
Teorema 2.1. (caracterizarea continuitatii ntr-un punct). Fie f : X Y
o aplicatie ntre spatiile X, Y si x0 X un punct fixat. Atunci sunt echivalente
urmatoarele afirmatii:
(a) f este continua n x0 (definitia cu vecinatati);
(b) () > 0, ()() > 0 astfel ncat ()x X, d(x, x0 ) < implica
d(f (x), f (x0 )) < , adica f (B(x0 , )) B(f (x0 ), ) (definitia cu );
n X n Y
(c) pentru orice sir convergent an x0 , rezulta f (an ) f (x0 ), (definitia
cu siruri).
Demonstratie. Presupunem f (x0 ) > 0 si alegem > 0 astfel ncat f (x0 ) >
. Consideram vecinatatea lui f (x0 ), V = (f (x0 ) , f (x0 ) + ). Deoarece f
este continua, exista o vecinatate U a lui x0 astfel ncat f (U ) V ; ()z U ,
avem f (z) V , deci f (z) > f (x0 ) si ca atare, f este pozitiva pe U . Cazul
f (x0 ) < 0 se trateaza la fel.
Teorema 2.6. Fie f1 , . . . , fp : X R functii definite pe un spatiu metric
si F : X Rp aplicatia definita prin F (x) = (f1 (x), . . . , fp (x)), ()x X.
Aplicatia F este continua pe X daca si numai daca f1 , . . . , fp sunt continue pe
X.
Demonstratie. Presupunem ca F este continua; avem fk = k F , 1
k p, unde k : Rp R sunt aplicatiile de proiectie, deci aplicatiile fk sunt
continue. Reciproc, daca f1 , . . . , fp sunt continue pe X atunci ()a X si
n X
pentru orice sir xn a, rezulta ca fk (xn ) fk (a), 1 k p; conform ca-
n Rp
racterizarii convergentei sirurilor n Rp , se obtine ca (f1 (xn ), . . . , fp (xn ))
n Rp
(f1 (a), . . . , fp (a)), adica F (xn ) F (a), deci F este continua n punctul a.
Exemple. 1) Functia F : R R2 , t . (t2 , t3 ) este continua deoarece
componentele ei f1 (t) = t2 , f2 (t) = t3 sunt continue pe R. In mod similar,
functia F : R R2 , (u + v) . (u + v, uv) este continua.
2) De asemenea, )daca A = {(x,*y, z R3 |z > 0}, atunci campul vectorial
xy xy
A R3 , (x, y, z) . , ln z, x y , notat echivalent v = +ln z+(xy)k,
z z
relativ la un reper ortogonal de versori , , k, este continuu pe A.
3) Fie X un spatiu metric si o functie f : X C cu valori complexe;
se pot asocia trei functii cu valori reale, anume P : X R, x . Re f (x)
(partea reala a lui f ); Q : X R, x . Im f (x) (partea imaginara a lui f )
si |f | : X R, x . |f (x)| (modulul lui f ). Utilizand definitia continuitatii
cu siruri (sau aplicand teorema 2.6 pentru C = R2 , rezulta ca functia f este
continua pe X daca si numai daca functiile
B P, Q sunt continue. De asemenea,
daca f este continua pe X, atunci |f | = P 2 + Q2 este continua (Se mai scrie
f = P + iQ).
Aplicatii liniare si continue ntre spatii vectoriale normate
Fie E, F doua spatii vectoriale normate reale si f : E F o aplicatie R-
liniara; asadar, ()x, y E, () R, avem f (x + y) = f (x) + f (y), f (x) =
f (x). In particular, f (0) = 0.
Teorema 2.7. Sunt echivalente afirmatiile:
(a) f este continua pe E;
(b) f este continua n originea lui E;
(c) exista C > 0 real astfel ncat ||f (x)|| C||x||, ()x E.
Demonstratie. Implicatia (a) (b) este evidenta.
(b) (c). Scriem ca f este continua n punctul x0 = 0, folosind definitia
continuitatii cu . Luand = 1, exista un numar > 0 astfel ncat de ndata
ce x E, ||x|| = d(x, 0) < sa avem ||f (x)|| = d(f (x), f (0)) < 1. Alegem
2
C = si probam ca ||f (x)|| C||x||, ()x E. Daca x = 0 aceasta inegalitate
x
este evidenta; iar daca x = 0, notam y = , deci ||y|| = ||x|| = .
Q 6 7Q 2||x|| 2||x|| 2
Q Q
Ca atare, ||f (y)|| < 1, adica Q Q
Qf 2||x|| x Q < 1 si cum f este R-liniara rezulta
Q Q
Q Q 2
Q Q
Q 2||x|| f (x)Q < 1, adica ||f (x)|| ||x|| = C||x||.
n E
(c) (a). Fie ()x0 E fixat si fie orice sir convergent an x0 . Atunci
din conditia (c) rezulta ca
0 ||f (an ) f (x0 )|| = ||f (an x0 )|| C||an x0 ||, ()n 0.
120 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
n F
De aici se deduce ca f (an ) f (x0 ), adica f este continua n punctul x0 .
Observatie. Consideram un sistem intrare-iesire, n care intrarile si
iesirile sunt elemente ale spatiilor vectoriale E si F respectiv si oricarei intrari
x E i corespunde iesirea y = f (x) (scriem x . y). Presupunem ca f este
o aplicatie liniara si continua. Proprietatea de liniaritate este o exprimare a
Fig. III.4
principiului suprapunerii, conform caruia de ndata ce xi yi si i sunt
5p 5p
scalari reali, 1 i p, rezulta ca i xi . i yi . Conform teoremei 2.7,
i=1 i=1
||y||
rezulta ca exista o constanta reala C > 0 astfel ncat ||y|| C||x||, deci
||x||
C, ()x E, x = 0. Asadar constanta C apare ca un grosisment al sistemului,
ca un majorant al rapoartelor ntre normele semnalelor corespunzatoare de
iesire si intrare, Numarul real
si astfel, din acoperirea {Vi }iI a lui f (K) am extras o subacoperire finita
{Vi }iJ . Asadar, multimea f (K) este compacta.
Definitia 2.3. O functie numerica f : X R se numeste marginita
daca multimea f (X) a lui R este marginita; n acest caz se noteaza sup f =
X
sup f (X), inf f = inf f (X) si se spune ca f si atinge marginile pe X daca
X
exista puncte X, X astfel ncat sup f = f (), inf f = f ().
X X
Teorema care urmeaza constituie un rezultat fundamental.
Teorema 2.10. Fie f : X R o functie continua numerica pe un spatiu
metric compact X. Atunci f este marginita si si atinge marginile.
Demonstratie. Submultimea f (X) a lui R este compacta conform teoremei
2.9, deci este nchisa si marginita (conform teoremei 1.5). Asadar, functia f
este marginita. In plus, numerele reale sup f , inf f apartin lui f (X) si cum
X X
f (X) = f (X), rezulta ca sup f , inf f apartin lui f (X) deci sunt atinse.
X X
1
Exemple. 1) Functia f : (0, 1) R definita prin f (x) = este evident
x
continua, dar nu este marginita; marginile ei n R sunt inf f = 1, sup f = si
nu sunt atinse. Aceasta arata de ce conditia ca X sa fie compact este esentiala
n teorema 2.10.
2) Fie A, B, C trei puncte distincte n plan si X triunghiul ABC (interiorul
reunit cu frontiera sa obtinuta reunind cele trei laturi). Atunci suma M A +
122 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
M B+M C, unde M este un punct oarecare din planul triunghiului, are minimul
si maximul atinse n X. Intr-adevar, X este compact, suma M A + M B + M C
variaza continuu cu punctul M si se aplica teorema 2.10 (fixand un reper
n planul triunghiului, suma respectiva este functie continua de coordonatele
punctului M ).
Teorema 2.11. Multimea CX a tuturor functiilor continue X R, defi-
nite pe un spatiu compact, are o structura de spatiu Banach relativ la norma
uniforma.
Demonstratie. Mai ntai, observam ca orice functie f CX este marginita
(conform teoremei 2.10). Asadar, CX MX si reamintim ca spatiul MX este
un spatiu Banach relativ la norma uniforma (teorema II. 3.6). Este evident
ca spatiul CX este un SVN si ramane de dovedit completitudinea lui CX . Fie
pentru aceasta {fn }n0 un sir Cauchy n CX ; el va fi sir Cauchy n MX si
cum MX este complet, rezulta ca sirul {fn }n0 converge catre un element f
UC
n MX , adica fn f . Deoarece functiile fn sunt continue, rezulta ca f este
continua (teorema II. 4.3), adica sirul {fn } converge catre f n CX .
Definitia 2.4. O functie f : X Y ntre doua spatii metrice se numeste
uniform continua pe X daca este ndeplinita urmatoarea conditie: () > 0
() > 0 astfel ncat ()x, y X, d(x, y) < , sa avem
D1 D2 A = , D1 A = , D2 A = si A D1 A2 . (6)
124 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
(b) () > 0 () > 0 astfel ncat ()x A \ {a}, d(x, a) < , sa rezulte
d(f (x), l) < (definitia cu );
n X
(c) pentru orice sir convergent de puncte din A \ {a}, xn a, rezulta
n Y
f (xn ) l (definitia cu siruri ).
Fig. III.9b Demonstratia urmeaza ndeaproape pe cea a teoremei 2.1. Trebuie remarcat
ca daca exista, atunci limita este unica (conform (c)).
In ipoteza ca a / A, afirmatiile de mai sus sunt echivalente cu afirmatia:
/
f (x) daca x A
(d) functia f : A {a} Y, f(x) =
l daca x = a
este continua n punctul a.
Intr-adevar, daca f este continua n a si V este o vecinatate a lui f(a) = l,
atunci exista o vecinatate U a lui a asa ncat f(U (A {a})) V deci
3.2. CONTINUITATE 127
lim f (x) = f (a). Atunci () > 0 () > 0 astfel ncat ()x A \ {a}, sa
xa
xA
avem d(f (x), f (a)) < , de ndata ce d(x, a) < . Acelasi lucru se ntampla si
pentru x = a, deci f este continua n punctul a.
Corolar 2. In conditiile teoremei 2.17, functia f nu are limita n punctul
a n cazul cand exista doua siruri xn a, xn a din A \ {a} si fie ca
unul din sirurile {f (xn )}, {f (xn )} nu este convergent, fie ca aceste siruri sunt
convergente dar nu au aceeasi limita.
Acest fapt rezulta din punctul (c) al teoremei 2.17.
Exemple. 1) Consideram functia-semn sgn : R R,
1 daca x>0
sgn x = 1 daca x<0
0 daca x=0
1 1
Limita lim sgn x nu exista, deoarece consideram sirurile xn = , x =
x0 n n n
tinzand la zero si sgn (xn ) 1, sgn (xn ) 1.
x2 y 2
2) Fie X = R2 , Y = R, A = R2 \ (0, 0) si f (x, y) = , ()(x, y) A.
x2 + 6y2 7
x2 y 2 1
Limita lim nu exista, deoarece luand siruri , (0, 0),
(x,y)(0,0) x2 + y 2 n n
(x,y)A
6 7 6 7
1 1 2 1
parametru real, avem f , = si limita lim f , ar depinde
n n 1 + 2 n n n
de .
3) Presupunem Y = R si fie f, g : A R, A X doua functii numerice
astfel ncat |f (x)| g(x), ()x A. Daca xa lim g(x) = 0, atunci xa lim f (x) = 0.
xA
< < xA
x3 < x3 <
De exemplu, lim = 0, deoarece << 2 < |x|, pentru orice
2<
(x,y)(0,0) x2 + y 2 x + y
(x,y)=(0,0)
x4 2x2 y + y 2
Reciproca este falsa, deoarece functia f (x, y) = are limita
x4 + y 2
n (0,0) pe orice directie, deoarece
t4 4 2t3 2 + t2 2
lim f (t, t) = lim = 1,
t0 t0 t4 4 + t2 2
pentru orice vector nenul (, ) R2 , dar lim f (x, y) nu exista, asa cum
(x,y)(0,0)
6 7
1
se observa luand siruri , , cu parametru real.
n n2
0
Observatie. Sensul precis al afirmatiei ca este nedeterminare este
0
urmatorul : pentru orice element l R fixat, exista doua siruri xn 0, yn 0
xn x
astfel ncat l; cu alte cuvinte, functia f (x, y) = este discontinua n
yn y
origine si n vecinatatea originii poate sa tinda catre orice valoare prescrisa pe
anumite siruri. Similar se precizeaza sensul afirmatiei ca 0 , , , 1
etc. sunt nedeterminari.
3.2.5 Exercitii
1. Fie functia f : R R, f (x) = x2 . Sa se arate ca imaginea directa prin
f a unui deschis nu este neaparat un deschis.
Sa se arate ca sirul {un }n1 nu are nici un subsir convergent, desi com-
ponentele sale au subsiruri convergente. Aratati ca multimea A = {(x, y)
R2 |xy = 1} este nchisa necompacta, ca un A, ()n 1 si ca multimile
pr1 (A), pr2 (A) nu sunt nchise (prk = k sunt proiectiile R2 R, k = 1, 2).
m m
C n D2
5 5 5
Indicatie. Avem ||(x)||2 = yj2 = aji xi M 2 (x21 + . . . + x2n ) =
j=1 j=1 i=1
M 2 ||x||2 etc.
Acest exercitiu da o precizare a constantei reale C din teorema 2.7 (c).
6. Fie f : X Y o aplicatie continua si bijectiva ntre doua spatii metrice,
X fiind compact. Sa se arate ca f 1 este continua.
Indicatie. f 1 ntoarce nchisi n nchisi.
7. Fie X un spatiu metric compact; sa se arate ca n spatiul Banach CX
(teorema 2.11) avem ||f g|| ||f || ||g|| si ||f n || ||f ||n , oricare ar fi f, g CX
si n 0 ntreg.
8. Sa se arate ca functia reala f : R R, f (x) = x sin x este uniform
continua pe orice multime marginita din R, dar nu este uniform continua pe
R. Functiile x . x, x . sin x sunt totusi uniform continue pe R (fiind lips-
chitziene).
9. Sa se dea un exemplu de functie reala continua si marginita care nu-si
atinge marginile si un exemplu de functie reala lipschitziana nederivabila.
10. Fie functia f : [0, 2] R2 , x . (cos x, sin x). Sa se arate ca f
este continua si ca multimile A1 = {x2 + y 2 = 1}, A2 = {x2 + y 2 < 1},
A3 = {x2 + y 2 > 1} din R2 sunt conexe.
Indicatie. Componentele f1 (x) = cos x, f2 (x) = sin x ale lui f sunt evident
continue. Apoi {x2 + y 2 = 1} = f ([0, 2]) si se aplica teorema 2.14. Pentru
A2 , A3 se poate aplica teorema 2.16.
n
'
11. a) Sa se arate ca orice paralelipiped nchis P = [ai , bi ] si orice bila
i=1
deschisa din Rn sunt multimi conexe.
b) Sa se arate ca multimile {xy = 1}, {x2 + y 2 4, x y = 1} sunt
neconexe n R2 .
Indicatie. a) Este suficient de observat ca ele sunt convexe; b) se aplica def.
2.6.
12. Fie X un spatiu metric si X1 X o submultime nevida, cu distanta
indusa. Faptul ca o multime A X1 este deschisa sau nchisa depinde de
spatiul ambiant (adica de considerarea lui A ca submultime n X sau n
X1 ). De exemplu, luand X = R, X1 = [0, 1], A = [0, 1), rezulta ca A este
deschis n X1 , dar nu si n X. Sa se arate ca proprietatea unei multimi de a
fi compacta sau conexa este independenta de spatiul ambiant.
13. Sa se arate ca graficul unei functii reale continue I R (I interval)
este multime conexa (n R2 ). Similar, daca g : A R este o functie continua
si A R2 este conexa, atunci multimea {(x, y, g(x, y))|(x, y) A} este conexa
(n R2 ).
Indicatie. Graficul lui f este Gr f = {(x, f (x))|x I} si este imaginea
directa a lui I prin aplicatia continua I R2 , x . (x, f (x)) si se aplica
teorema 2.14.
130 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
x2 y x2 + y 3 x2 z z
lim , lim , lim , lim , lim .
(x,y)(0,0)
(x,y)=(0,0)
x4 + y 2 (x,y)(0,0)
(x,y)=(0,0)
x2 + y 2 (x,y)(0,0)
y=0
y z0
zC\{0}
|z| z0
zC\{0}
z
Evident, 0 V (D) .
Exemple. 1) Avem V (Rn ) = si V () = 0.
2) Daca D Rn este un deschis marginit, atunci exista un paralelipiped
nchis astfel ncat D P si folosind (9), rezulta ca V(D) V(P ), deci volumul
V (D) este finit. Fig. III.12a
Lema 1. Fie F un fagure n Rn ; atunci V (F ) = V (F ).
Demonstratie. Mai ntai pentru orice fagure F1 F avem F1 F , deci
V (F1 ) V (F ); apoi, () > 0 exista un fagure F1 F astfel ncat V (F ) <
132 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
cf.(11) cf.(3.1)
e (M N ) e (D1 D2 ) = inf V (D) = V (D1 D2 )
DD1 D2
V (D1 ) + V (D2 ) e (M ) + e (N ) + .
Asadar, fiind arbitrar, avem e (M N ) e (M ) + e (N ). Restul se
demonstreaza similar.
Definitia 3.6. O multime marginita M Rn se numeste masurabila daca
i (M ) = e (M ); valoarea comuna se noteaza (M ) si se numeste masura (sau
volumul n-dimensional) al lui M .
In chestiuni de masurabilitate este esential de indicat spatiul ambiant.
Segmentul [1, 1] are masura 2 n R si masura 0 n R2 .
Teorema 3.2. (a) Orice multime deschisa si marginita D Rn este
masurabila si (D) = V (D);
(b) Orice multime compacta K Rn este masurabila si (K) = V (K).
Demonstratie. (a) Fie ()D deschis astfel ncat D D , deci V (D)
V(D ) si conform (11), e (D) = inf
V(D ) = V(D). Apoi, pentru orice > 0
D D
exista un fagure F D astfel ncat V (D) < V (F ). Cum F este compact,
atunci V (F ) i (D), deci V (D) < i (D) si cum este arbitrar, rezulta ca
V (D) i (D). Dar i (D) e (D), deci V (D) i (D) e (D) = V (D). In
concluzie, i (D) = e (D) = V (D), adica D este masurabila si (D) = V (D).
(b) Demonstratia este similara celei de la punctul (a), folosind (12).
Din aceasta teorema se obtin deja numeroase exemple de multimi masurabile
n Rn . In plus, daca M si N sunt multimi marginite masurabile disjuncte,
atunci M N este masurabila si
(M N ) = (M ) + (N ). (13)
5
(Mp ); aceasta proprietate poarta numele de aditivitate numarabila. Daca
p=1
%
{Mp }p1 nu ar fi disjuncte doua cate doua, atunci ar rezulta Mp
p1
5
(Mp ) (subaditivitate numarabila); ntr-adevar, fie N1 = M1 , N2 = M2 \
p1
% %
M1 , . . . , Np = Mp \(M1 . . .Mp1 ) etc. Avem Mp = Np , deci {N }p1
p1 p1
fiind disjuncte doua cate doua rezulta
% % 5 5
Mp = Np = (Np ) (Mp ).
p1 p1 p1 p1
este masurabila; n plus, se defineste masura lui M ca fiind (M ) " lim (Mr )
r
. Sirul {(Mr )}r1 de numere reale este evident crescator, deoarece Mr
Mr+1 , ()r 1.
Se extind fara dificultate proprietatile date anterior.
Exemple. Orice punct din R este evident multime neglijabila (caci are
n
masura exterioara nula) si aplicand teorema 3.5 (b), rezulta ca orice multime
numarabila de puncte din Rn este neglijabila; n particular, Q este neglijabila
n R.
Multe alte exemple de multimi neglijabile rezulta din teorema urmatoare:
Teorema 3.6. Fixam numere naturale m < n, M o submultime marginita
din Rm si f : M Rn o functie lipschitziana. Atunci multimea f (M ) este
neglijabila n Rn .
Demonstratie. Din ipoteza rezulta ca ()C > 0 real astfel ncat ||f (x)
f (y)|| C||x y||, ()x, y M . Fie K un cub din Rm de latura l astfel ncat
M K. Impartind fiecare latura a lui K n N parti egale (N nedeterminat
l
deocamdata), cubul se descompune n N m cuburi de latura si pentru orice
N
2Cml
astfel de cub , multimea f (M ) este continuta ntr-un cub de latura
N
din Rn (ntr-adevar, daca M = , afirmatia este evidenta, iar daca x, a
l
sunt doua puncte din M , atunci ||f (x) f (a)|| C||x a|| Cm si ca
N
Cml
atare f (x) apartine bilei centrate n f (a) de raza , ()x M ).
N
Cele N m cuburi de tip acopera K, deci f (M ) va fi acoperita 6 de7 N m
n
2Cml 2Cml
cuburi de latura si suma volumelor acestora va fi N m =
N N
n
(2Cml)
. Dar m, n, l sunt fixate si deoarece m < n, rezulta ca alegand N
N nm
suficient de mare, expresia anterioara poate deveni oricat de mica. Astfel,
f (M ) este multime neglijabila n Rn (este acoperita de un numar finit de
cuburi cu suma volumelor oricat de mica, deci e (f (M )) = 0).
Exemple. 1) Fie f : [0, 2] R2 , t . (r cos t, r sin t), r > 0 fiind constant;
deoarece f este lipschitziana, va rezulta ca circumferinta {x2 + y 2 = r2 } este
multime neglijabila n R2 . Similar, sfera {x2 + y 2 + z 2 = r2 } este neglijabila n
R3 , ca imagine directa a multimii marginite [0, 2] [0, ] din R2 prin functia
lipschitziana f (, 0) = (r cos sin , r sin sin , r cos ).
2) Orice segment [a, b] n Rn , n 2 este imaginea lui [0,1] prin aplicatia
lipschitziana f (t) = (1 t)a + tb, deci este multime neglijabila. La fel va fi orice
linie poligonala. Deci frontiera unui poligon convex este neglijabila n R2 .
136 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
3.3.5 Exercitii
1. Se considera dreptunghiurile P1 = [1, 3] [0, 4], P2 = [2, 4] [2, 5] n R2 .
Sa se afle volumele fagurilor P1 P2 , P1 \ P2 , P2 \ P1 , P1 P2 .
2. Daca P1 , P2 sunt doua paralelipipede n Rn , sa se arate ca P1 P2 este
paralelipiped; n ce caz P1 \ P2 sau P1 P2 sunt paralelipipede ?
3. Daca M si N sunt masurabile n Rn sa se arate ca
(M N ) = (M ) + (N ) (M N ).
f df f (a + tek ) f (a)
(a) = (a) = lim
xk dek t0,t=0 t
(16)
f (a1 , a2 , . . . , ak + t, . . . , an ) f (a1 , . . . , an )
= lim .
t0,t=0 t
f f (a1 + t, a2 ) f (a1 , a2 )
(a) = lim si respectiv,
x t0 t
f f (a1 , a2 + t) f (a1 , a2 )
(a) = lim .
y t0 t
Daca aceasta proprietate are loc ()a A, atunci derivatele partiale ale lui
f n punctul curent din A sunt (omitand conditia subnteleasa t = 0)
f f (x + t, y) f (x, y) f (x + x, y) f (x, y)
(x, y) = lim = lim ,
x t0 t x0 x
(17)
f f (x, y + t) f (x, y) f (x, y + y) f (x, y)
(x, y) = lim = lim .
y t0 t y0 y
f f (x + x, y, z) f (x, y, z)
(x, y, z) = lim
x x0 x
deci se deriveaza n raport cu x, considerand y, z ca parametri etc.
Exemple. 1) Fie f (x, y) = x2 + xy si a = (5, 3), A = R2 . In acest caz,
aplicand (16), rezulta
f f (5 + t, 3) f (5, 3) t2 + 7t
(a) = lim = lim = 7,
x t0 t t0 t
f f (5, 3 + t) f (5, 3)
(a) = lim = 5.
y t0 t
f f
In punctul curent, avem (x, y) = 2x + y si (x, y) = x si nlocuind
x y
x = 5, y = 3 regasim valorile anterioare.
3.4. DERIVATE PARTIALE, DIFERENTIABILITATE 139
f f
2) Daca f (x, y, z) = x2 + sin yz, A = R3 , atunci = 2x, = z cos yz,
x y
f
= y cos yz, n punctul curent.
z
xn
3) Fie f (x1 , . . . , xn ) = x21 + x22 + . . . + x2n1 + , A = {x1 = 0} Rn . In
x1
acest caz,
f xn f f f 1
= 2x1 2 , = 2x2 , . . . , = 2xn1 , = ,
x1 x1 x2 xn1 xn x1
derivand n raport cu cate o variabila si considerand celelalte n1 ca parametri.
Definitia 4.3. O functie f (x1 , . . . , xn ), f : A R definita pe un deschis
A Rn se numeste derivabila partial pe A daca ()a A si pentru orice
f f
k, 1 k n, exista (a). In acest caz se pot defini n functii : A R,
xk xk
f
a . (a), (1 k n), numite derivatele partiale ale lui f pe A.
xk
Functia f se numeste de clasa C 1 pe A si se noteaza f C 1 (A) daca f este
f f
derivabila partial pe A si n plus, functiile ,..., sunt continue pe A.
x1 xn
Se verifica imediat ca orice functie elementara este de clasa C 1 pe orice
deschis continut n domeniul ei de definitie. Asadar, polinoamele, functiile
rationale, exponentialele etc, compuneri ale acestora sunt functii de clasa C 1 .
xy a1 a2 a2 (x a1 ) a1 (y a2 )
= lim B = 0.
(x,y)(a1 ,a2 ) (x a1 )2 + (y a2 )2
B
Dar aplicatia g : R2 R, g(x, y) = x2 + y 2 nu este diferentiabila n origine.
Teorema 4.1. Fie F : A Rm , A Rn deschis, a A ca mai sus si fie
f1 , . . . , fm componentele lui F . Atunci F este diferentiabila n punctul a daca
si numai daca f1 , . . . , fm sunt diferentiabile n a si n acest caz, diferentiala
dF (a) : Rn Rm are drept componente diferentialele df1 (a), . . . , dfm (a) ca
aplicatii R-liniare Rn R.
Demonstratie. Teorema rezulta direct din definitia diferentiabilitatii (relatia
(21)) si din unicitatea probata n lema 1.
Din teorema 4.1. rezulta ca este suficient de considerat cazul m = 1 al
functiilor cu valori reale (lucrand pe componente).
Teorema 4.2. Fie o functie f (x1 , . . . , xm ), f : A R definita pe un
deschis A Rn .
(a) Daca f este diferentiabila ntr-un punct a A, atunci f este continua
df
n a; n plus, exista (a), pentru orice versor s Rn si n particular exista
ds
f
derivatele partiale de ordinul I, (a); anume
xk
df f
(a) = df (a)(s) si (a) = df (a)(ek ), 1 k n. (23)
ds xk
n A
Demonstratie. (a) Fie orice sir xn a; atunci din relatia (21), rezulta
ca f (xn ) = f (a) + df (a)(xn a) + ||xn a|| (xn ), ()n 0 si pentru
n , rezulta ca f (xn ) f (a), deci f este continua n punctul a. Pe de alta
parte, pentru orice t = 0 astfel ncat |t| < r (unde r > 0 este ales astfel ncat
B(a, r) A) avem d(a + ts, a) < r, deci a + ts A, pentru 1 k n; n plus,
df f
adica (a) = df (a)(s); pentru s = ek , se obtine (a) = df (a)(ek ),
ds xk
1 k n, cf. (16).
(b) Fie ()a A, a = (a1 , a2 , . . . , an ) si notam x = (x1 , x2 , . . . , xn ). Atunci
f (x) f (a) T (x a)
lim = 0,
xa,x=a ||x a||
5n
f
df (a) = (a)dxj (a),
j=1
x j
(a)
f g f
(f + g)(a) = (a) + (a), (f )(a) = (a),
xk xk xk xk xk
g f
(f g)(a) = f (a) (a) + g(a) (a),
xk xk x
f g
g(a) (a) f (a) (a)
xk xk
(f /g)(a) = , 1 k n.
xk g(a)2
(b)
d df dg d df
(f + g)(a) = (a) + (a), (f )(a) = (a),
ds ds ds ds ds
d dg df
(f g)(a) = f (a) (a) + g(a) (a)
ds ds ds
df dg
d g(a) (a) f (a) (a)
(f /g)(a) = ds ds pentru orice versor s Rn .
ds g(a)2
(c)
d(f + g)(a) = df (a) + dg(a), d(f )(a) = df (a),
g(a)df (a) f (a)dg(a)
d(f g)(a) = f (a)dg(a) + g(a)df (a), d(f /g)(a) = .
g(a)2
Demonstratie. (a) Se aplica faptul ca pentru derivate partiale , con-
xk
siderand x1 , . . . , xk1 , xk+1 , . . . , xn ca parametri, au loc regulile de derivare
pentru functii de o variabila reala, cunoscute din liceu.
(b) Se foloseste relatia (30). De exemplu,
n
5 n
5 ? =
d f g
(f g)(a) = sk (f g)(a) = sk g(a) (a) + (a) =
ds xk xk xk
k=1 k=1
n
5 5n
f g df dg
= g(a) sk (a) + f (a) sk (a) = g(a) (a) + f (a) (a) etc.
xk xk ds ds
k=1 k=1
(c) Rezulta din relatia (24) si din punctul (a) al acestei teoreme.
Relatiile din teorema 4.7 se scriu n punctul curent astfel:
f g g f d dg
(f + g) = + , (f g) = f +g , (f g) = f +
xk xk xk xk xk xk ds ds
df gdf f dg
+g , d(f + g) = df + dg, d(f g) = f dg + gdf, d(f /g) = etc.
ds g2
f
: A R (cele n derivate de ordin I pe A) si
xk
2f
:AR (cele n2 n derivate mixte de ordin II pe A) si
xj xk
2f
: A R (cele n derivate nemixte de ordin II pe A), 1 j, k n.
x2j
f f f
= 2x1 + x2 x3 , = 2x2 + x1 x3 , = x1 x 2 ,
x1 x2 x3
2f 2f 2f 2f
= 2, = x 3 , = x 1 , = 0 etc.
x21 x1 x2 x2 x3 x23
Prin inductie dupa p, se definesc functiile de clasa C p (A), p 1 (ca fiind
functii de clasa C p1 ale caror&derivate de ordin p 1 sunt de clasa C 1 ). De
asemenea se pune C (A) " C p (A). Functiile de clasa C (A) se numesc
p0
functii indefinit derivabile partial pe A; ele sunt functii continue, deri-
vabile partial de ori cate ori n raport cu variabilele x1 , . . . , xn pe A, cu toate
derivatele partiale functii continue A R. In mod evident, au loc incluziunile
si 6 7
2f f
s= = notatiile lui G. MONGE, (1746-1818).
xy x y
6 7
2f f
Vom vedea n teorema care urmeaza ca s = = , adica
xy y x
pentru derivatele mixte de ordin II se poate interverti ordinea de derivare.
Teorema 4.8 (H.A. SCHWARTZ 1843-1921). Fie f (x1 , . . . , xn ),
f : A R o functie de clasa C 2 (A), A fiind un deschis din Rn . Atunci
2f 2f
(a) = (a),
xj xk xk xj
Lema 2. Fie g(u, v), g : B(0, r) R o functie de clasa C 2 pe o bila B(0, r),
r > 0 centrata n originea din R2 . Atunci
2g 2g
(0, 0) = (0, 0).
uv vu
Demonstratia lemei. Se considera expresia
Notand (u, v) = g(u, v) g(u, 0), (u, v) = g(u, v) g(0, v), rezulta
E = [g(u, v) g(u, 0)] [g(0, v) g(0, 0)] = (u, v) (0, v) (31) Fig. III.23
si similar
Aplicand teorema cresterilor finite pentru v fixat, din relatia (31) rezulta
? =
g g
E = u (1 , v) = u (1 , v) (1 , 0) ,
u u u
2g
deci aplicand din nou teorema cresterilor finite, rezulta E = uv (1 , 2 ),
vu
unde 1 este cuprins ntre 0 si u, iar 2 ntre 0 si v. Rationand similar pornind
2g
de la relatia (32), rezulta ca E = uv (3 , 4 ), unde 3 este cuprins ntre
uv
0 si u, iar 4 ntre 0 si v. Comparand cele doua expresii pentru E, rezulta
2g 2g
ca (1 , 2 ) = (3 , 4 ), punctele (1 , 2 ) si (3 , 4 ) apartinand drep-
uv vu
tunghiului hasurat n fig. III. 23; facand (u, v) (0, 0), aceste puncte vor
2g 2g
tinde catre (0,0) si tinand cont de continuitatea lui si (g fiind
uv vu
2g 2g
presupusa functie de clasa C 2 ), va rezulta ca (0, 0) = (0, 0) si lema
uv vu
este probata.
Revenim la demonstratia teoremei. Cazul j = k este evident; presupunem
j = k, de exemplu j < k. Deoarece A este deschis si a = (a1 , a2 , . . . , an ), a A,
exista r > 0 astfel ncat B(a, r) A n Rn . Pentru orice punct (u, v) B(0, r)
n R2 rezulta u2 + v 2 < r2 . Notand cu {e1 , e2 , . . . , en } baza canonica n Rn ,
rezulta ca
d(a + uej + bek , a) = ||a + uej + vek a|| = ||uej + vej || =
j k
= ||0, . . . , 0, u, 0, . . . , v, 0, . . . , 0)|| = u2 + v 2 < r,
deci a + uej + vek B(a, r) A si ca atare, se poate defini n bila B(0, r) din
R2 functia g de clasa C 2 , ca si f , punand g(u, v) = f (a + uej + vek ) =
x1 xj xk xn
= f (a1 , . . . , aj + u, . . . , ak + v, . . . , an ). Conform regulii de derivare a functiilor
compuse, rezulta
g f 2g 2f
(u, v) = (a + uej + vek ), (u, v) = (a + uej + vek ),
u xj vu xk xj
g f 2g 2f
(u, v) = (a + uej + vek ), (u, v) = (a + uej + vek ).
v xk uv xj xk
Inlocuind u = 0, v = 0, va rezulta
2f 2g 2f 2g
(a) = (0, 0) si (a) = (0, 0);
xj xk vu xk xj vu
2f 2f
aplicand lema 2, rezulta n final ca (a) = (a).
xj xk xk xj
150 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
|| f || f
= (n) .
x 1 n
1 . . . xn
(1)
x(1) . . . x(n)
2f 2f
De exemplu, pentru o functie f (x, y) de clasa C 2 avem = , iar
xy yx
pentru o functie f (x, y) de clasa C 3 rezulta,
3f 3f 3f 3f 3f 3f
2
= = , = = etc.
x y xyx xy 2 xy 2 yxy y 2 x
5n
f
df (a) : Rn R, h = (h1 , . . . , hn ) . (a) hi . (33)
i=1
x i
asociata formei patratice d2 f (a) este o matrice simetrica, numita hessiana lui
f n a (O. HESSE, 1811-1874).
Observand ca hi = pri (h) = d(pri )(a) = dxi (a), rezulta n mod simbolic
relaiile
5n 5
f 2f
df = dxi , d2 f = dxi dxj , (35)
i=1
xi xi xj
1i,jn
3.4. DERIVATE PARTIALE, DIFERENTIABILITATE 151
relatiile
f f
df = dx + dy = p dx + q dy
x y
2f 2 2f 2f 2
d2 f = dx + 2 dx dy + dy = r dx2 + 2s dx dy + t dy 2 ,
x2 xy y 2
cu conventia de notatie dx dx = dx2 , dy dy = dy 2 . Evident, daca f (x, y) = x,
atunci df = dx, d2 f = 0, iar daca f (x, y) = y, atunci df = dy, d2 f = 0.
2) Fie f (x, y, z) = x2 + xy xz 2 si a = (1, 1, 0). Atunci conform (35) avem
df = (2x + y z 2 )dx + x dy 2xz dz, d2 f = 2dx2 + 2dx dy 4z dx dz 2xdz 2 .
Diferentialele I si II ale lui f n punctul a sunt, conform (33), (34), aplicatiile
Asadar, diferenta g(t) g(0) are semn constant pentru orice t (r, r)
deci t = 0 este punct de extrem local al lui g si conform teoremei clasice a
df f
lui Fermat, rezulta g (0) = 0, adica (a) = 0. In particular (a) = 0,
ds xk
n
5 f
1 k n si ca atare, df (a) = (a)dxk = 0.
xk
k=1
Reciproca teoremei 4.9 este falsa; de exemplu, luam A = R2 , f (x, y) = xy
f f
si a = (0, 0). Evident, (a) = (a) = 0, adica df (a) = 0 si a este punct
x y
152 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
f f
(x1 , . . . , xn ) = 0, . . . , (x1 , . . . , xn ) = 0. (36)
x1 xn
f f
Ta (x) = (x1 a1 ) (a) + . . . + (xn an ) (a), ()x A.
x1 xn
1 1
f (x) = f (a) + Ta (x) + [Ta (x)](2) + . . . +
1! 2!
(37)
1 1
+ [Ta (x)] (p1)
+ [Ta (x)](p) ,
(p 1)! p!
f f
g (t) = (a + ts) s1 + . . . + (a + ts) sn ,
x1 xn
2f 2f
g (t) = 2 (a + ts) s21 + (a + ts) s1 s2 + . . . +
x1 x1 x2
2f 2f
+ (a + ts) sn1 sn + (a + ts) s2n = [g (t)](2) ,
xn1 xn x2n
g (t) = [g (t)](3) etc.
3.4. DERIVATE PARTIALE, DIFERENTIABILITATE 153
Aplicand pentru functia g formula Mac Laurin (cor. 3 al teoremei 4.8, din
Cap. 2), rezulta ca ()t (r, r) exista 0 ntre 0 si t astfel ncat
t t2 tp1 tp
g(t) = g(0) + g (0) + g (0) + . . . + (0) + g (p) (0 ).
1! 2! (p 1)! p!
Daca aceasta serie este punctual convergenta si are suma f (x) n vecinatatea
lui a, se spune ca f este analitica reala n punctul a.
Corolar 1. Daca f C p (A), A Rn deschis, atunci n vecinatatea
oricarui punct a A are loc formula
1 1 1
f (x) = f (a)+ Ta (x)+ [Ta (x)](2) +. . .+ [Ta (x)](p1) +0(||xa||p1 ).
1! 2! (p 1)!
2f 2f
R = (x1 a1 )2 (a) + 2(x 1 a1 )(x 2 a 2 ) (a) + . . . +
x21 x1 x2
3.4. DERIVATE PARTIALE, DIFERENTIABILITATE 155
2f
. . . + (xn an )2 + 0(||x a||2 ) = d2 f (a)(x a) + 0(||x a||2 ).
x2n
Atunci relatiile (39), (38) arata ca
1 1 2
f (x) f (a) = R d f (a)(x a) + (x) ||x a||2
2 2
6 7 (40)
+ (x) ||x a||2 ,
2
unde lim (x) = 0. Deoarece > 0, se poate gasi r > 0 astfel ncat + (x) >
xa 2
0, pentru orice x B(a, r). Asadar, din relatia (40) rezulta ca f (x) f (a) 0
pentru orice x B(a, r), adica a este punct de minim local pentru f .
Cazul punctului de maxim se trateaza similar sau se considera f .
Observatii. 1) Din algebra liniara, se stie ca forma patratica d2 f (a) este
pozitiv definita ?(respectiv negativ
= definita) daca matricea ei asociata, adica
2f
hessiana H = (a) )1i,jn are toate valorile proprii strict pozitive
xi xj
(respectiv toate valorile proprii strict negative). Matricea H fiind simetrica,
toate valorile ei proprii sunt reale. In acest mod, este indicat un criteriu pentru
aplicarea teoremei 4.11. Daca H are valori proprii atat pozitive cat si negative,
un punct critic a nu este extrem local pentru f .
2) Cazul n = 2 al unei functii f (x, y) este simplu cu deosebire. Se determina
punctele critice ale lui f n deschisul A R2 respectiv, rezolvand sistemul (36)
f f
corespunzator, adica = 0, = 0. Daca a A este un astfel de punct
x y
2
critic, se calculeaza d f (a) = r dx2 + 2s dx dy + t dy 2 , cu r, s, t calculate n a.
Daca rt s2 > 0, r > 0, atunci forma patratica d2 f (a) va fi pozitiv definita,
deoarece ()(u, v) R2 \ (0, 0),
?) =
2 2 2 s *2 rt s2 2
d f (a)(u, v) = ru + 2suv + tv = r u + v + v > 0;
r r2
teorema 4.11 arata ca n acest caz, punctul a este de minim local pentru f ;
similar, daca rt s2 > 0, r < 0, atunci forma patratica d2 f (a) este negativ
definita si punctul a este de maxim local. Daca rt s2 < 0, atunci forma
patratica d2 f (a) nu este nici pozitiv definita si nici negativ definita iar din
relatia (39) rezulta ca diferenta f (x) f (a) nu are semn constant pe vreo
vecinatate a punctului a; acest punct este critic, fara a fi extrem local. In cazul
rt s2 = 0 este necesara evaluarea directa a semnului diferentei f (x) f (a),
utilizand dezvoltarea Taylor a lui f (x) de ordin superior n jurul punctului
critic a.
3) Fie K Rn o multime compacta si f o functie de clasa C 1 pe un deschis
care contine K. Extremele globale ale lui f pe K sunt atinse n puncte din K.
Daca aceste puncte apartin lui K , atunci ele sunt n mod necesar puncte critice
si pot fi determinate ca atare, aplicand teorema lui Fermat. Daca ele nu apartin
lui K , atunci ele apartin multimii K\ K , adica frontierei lui K sunt necesare
alte metode pentru determinarea lor (de exemplu, metoda multiplicatorilor
Lagrange care va fi dezvoltata ulterior, n cazul cand Fr K este data prin
ecuatii carteziene).
Exemple. 1) Determinam extremele locale ale functiei f (x, y, z) = x2 y +
yz + 32x z 2 n R3 . Punctele critice se obtin rezolvand sistemul
f
= 2xy + 32 = 0
x
f
= x2 + z = 0
y
f = y 2z = 0,
z
156 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
care admite o singura solutie, anume a = (2, 8, 4). Atunci matricea hessiana
asociata lui d2 f (a) va fi
2f 2f 2f
x2 (a) xy (a) xz (a)
16 4 0
2f 2f 2f
H= 4 0 1
xy (a) y 2 (a) yz (a) = .
0 1 2
2f 2f 2f
(a) (a) (a)
xz yz z 2
3.4.7 Exercitii
f f
1. Sa se calculeze, pornind de la definitia, (a), (a) pentru f (x, y) =
x y
= x2 + 3xy n punctul a = (1, 2).
y
2. Sa se calculeze derivatele de ordin I ale functiilor f (x, y) = x arctg ,
x
x2 + y 2 y y
f (x, y) = x3 +y 3 ln , f (x, y) = sin +cos , f (x, y, z) = x2 +yz 2 +zexy ,
x2 x x
xn
f (x1 , x2 , . . . , xn ) = x21 + x22 + . . . + x2n1 + , n punctul curent din
x1 + . . . + xn
deschisul maxim pe care functiile sunt definite.
3. Se considera functia f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 si punctul a = (2, 1, 1).
df k
Sa se calculeze (a), unde s = .
ds 2
4. Sa se studieze existenta derivatelor partiale ale functiei f : R2 R
definita prin
p
x y
daca (x, y) = (0, 0)
f (x, y) = x + y2
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
+ 2k
Raspuns. a) s = , ; b) s = .
5
6. Sa se expliciteze matricea JF n punctul curent, pentru fiecare din
aplicatiile urmatoare:
xy
B daca (x, y) = (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
(x2 + y 2 ) sin 1
daca (x, y) = (0, 0)
g(x, y) = x + y2
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se arate ca: a) f este continua si admite derivate partiale n toate
punctele din R2 , fara a fi diferentiabila n origine; b) g este diferentiabila n
R2 , dar nu este de clasa C 1 pe R2 .
8. a) Fie functia f (x, y) = x3 + xy 2 si punctul a = (1, 2). Sa se calculeze
derivatele partiale de ordin I, II ale lui f n a, precum si diferentialele df (a),
d2 f (a).
b) Sa se calculeze df , d2 f n punctul curent pentru fiecare din functiile
f (x, y) = x2 y, f (x, y) = x + ln y, f (x, y, z) = xyz.
9. Fie f, g : A R, A Rn deschis si a A fixate. Sa se arate ca daca f
este continua n a si g este diferentiabila n a, g(a) = 0, atunci produsul f g
este functie diferentiabila n a.
10. Se considera functia f : R2 R, definita prin
2 2
x y xy
daca (x, y) = (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
2f 2f
Sa se arate ca f este de clasa C 1 n R2 si ca (0, 0) = (0, 0). Cum
xy yx
se explica ?
1 (xb)2
11. Fie a, b > 0 constante reale si u(x, t) = e . Sa se arate ca
4a2 t
2 t
u 2u
n fiecare punct (x, t), t > 0 este verificata relatia = a2 2 (numita ecuatia
t x
caldurii, u(x, t) reprezentand n anumite conditii temperatura la momentul t
n punctul curent x al unei bare).
12. Sa se arate ca pentru fiecare din functiile f : A R, f (x, y) = ex cos y,
1
A = R2 si f (x, y, z) = B , A = R3 \ (0, 0, 0), laplacianul f este
x + y2 + z2
2
nul n fiecare punct din A.
B
13. Fie f (x1 , . . . , xn ) = (r), unde r = x21 + . . . + x2n si este functie
2f 2f
de clasa C 2 n intervalul (0, ). Sa se calculeze f = + . . . si sa
x21 x2n
determine (r) astfel ncat f = 0; discutie dupa n.
f 2f (r) 2 (r) 2
Indicatie. Avem = (r), = x + 2 (r x2k ), 1 k n,
xk x2k r2 k r
(n 1) (r)
deci f = (r) + etc.
r
158 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
y1 = f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , ym = fm (x1 , . . . , xn ),
De aici, tinand cont ca ||T 1 (y b)|| C||y b|| cu C > 0 convenabil (conform
teoremei 2.7), rezulta ca ||x a|| C||y b|| + ||x a|| ||T 1 ((x))||, deci
||x a||
raportul este marginit n vecinatatea lui b. Conform (42), raportul
||y b||
are limita pentru y b si anume aceasta limita este nula (caci daca y b,
atunci x a, (x) 0, deci T 1 ((x)) T 1 (0) = 0). Asadar, am aratat
ca limita
G(y) G(b) T 1 (y b)
lim
xa,x=a ||y b||
teorema 5.2 are loc pentru orice transformare afina, iar daca T este o rotatie,
atunci evident V (T (P )) = V (P ).
Teorema 5.2 va fi utilizata n capitolul urmator, la calculul integralelor
multiple prin intermediul unor schimbari convenabile de coordonate.
Definitia 5.3. Fie A Rn o multime deschisa. Orice transformare punc-
tuala injectiva F : A Rn , F (x) = (f1 (x), . . . , fn (x)) astfel ncat multimea
B = F (A) sa fie deschisa si F sa stabileasca un difeomorfism de la A la B
se numeste schimbare de coordonate n A. Pentru orice punct x A,
numerele f1 (x), . . . , fn (x) se numesc coordonatele lui x n sistemul de co-
ordonate F , iar functiile f1 , . . . , fn poarta numele de sistem de coordonate
n A.
Asadar schimbarile de coordonate sunt de fapt difeomorfisme, n care se pre-
cizeaza numai domeniul de definitie; n multe probleme fizice, este cunoscut
tocmai acest domeniu, iar aplicatia F este privita ca o schimbare a coordo-
natelor carteziene n A prin alte coordonate.
Exemple. 1) Daca A = Rn si F : Rn Rn este izomorfism R-liniar, se
spune ca F este o schimbare liniara nesingulara de coordonate.
2) Fie A = {x > 0, y > 0} primul cadran n R2 . Aplicatia F : A R2
B y
(x, y) . (, ), = x2 + y 2 , = arctg este o schimbare de coordonate
x
(numita trecerea de la coordonate carteziene la coordonate polare). In mod
similar se definesc trecerile la coordonate sferice sau la coordonate cilindrice n
R3 .
Un rezultat profund, care nlesneste totodata o demonstratie simpla a teo-
remei functiilor implicite, l constituie
Teorema 5.3 (teorema de inversiune locala). Fie F : A Rn o aplicatie
de clasa C 1 pe un deschis A Rn (n 1 fixat) si fie a A un punct, astfel
ncat matricea jacobiana JF (a) sa fie nesingulara. Atunci exista un deschis
U Rn astfel ncat:
1) a U A;
2) F (U ) sa fie un deschis n Rn si F sa stabileasca un difeomorfism ntre
deschisii U si F (U ).
(Pe scurt, teorema afirma ca prin restrictie convenabila n jurul punctului Fig. III.25a
a, aplicatia F devine bijectiva, deci local inversabila, iar inversa F 1 este de
clasa C 1 , adica local, F este o schimbare de coordonate).
Nu dam demonstratia.
Corolar 1. Fie F : A Rn o aplicatie de clasa C 1 pe un deschis A Rn
astfel ncat pentru orice a A, matricea JF (a) sa fie nesingulara. Atunci
aplicatia F transforma deschisi n deschisi.
Demonstratie. Fie D A un deschis fixat. Trebuie aratat ca F (D) este
un deschis n Rn ; fie ()b F (D), deci exista a D astfel ncat b = F (a).
Conform teoremei 5.3 exista un deschis U astfel ncat a U D si multimea
F (U ) sa fie deschisa; deoarece b F (U ) F (D), rezulta ca exista r > 0 astfel
ncat B(b, r) F (U ) F (D), deci F (D) este multime deschisa. Fig. III.25b
H 1 f |U H 1 gi |U
F : V U R, Gi : U R, 1 i m.
m
5 m
5
Din ipoteza df = i dgi , rezulta imediat ca dF = i dGi , unde i =
i=1 i=1
i H 1 . In plus, ()y = (y1 , . . . , yn ) V , Gi (y) = gi (H 1 (y)) = (pri
H)(H 1 (y)) = pri (y) = yi , 1 i m. Asadar, ()y V , avem dF (y) =
5m
F F
i (y)dyi , deci = 0, . . . , = 0, adica F (y) este functie numai de
i=1
ym+1 yn
variabilele y1 , . . . , ym , adica F (y) = (y1 , . . . , ym ). Alegem acum un punct
oarecare x U si fie y = H(x); atunci y1 = g1 (x), . . . , ym = gm (x) si
deci F (y) = F (H(x)) = (f H 1 )(H(x)) = f (x), adica f (x) = F (y) =
(y1 , . . . , ym ) = (g1 (x), . . . , gm (x)), ()x U .
Demonstratia acestei leme este o ilustrare a utilitatii schimbarilor de co-
ordonate; folosirea difeomorfismului H, adica nlocuirea coordonatelor x cu
coordonatele y a simplificat consideratiile facute anterior.
Demonstram acum un rezultat fundamental al analizei multidimensionale.
Teorema 5.4 (teorema dependentei functionale). Fie fi (x1 , . . . , xn ), 1
i m, functii de n variabile (n m) definite pe un deschis A Rn , cu
valori reale, pentru care matricea jacobiana are rang constant r pe A. Atunci
functiile f1 , . . . , fm satisfac local m r relatii functionale (ntr-un sens care va
fi indicat).
Demonstratie. Putem presupune ca
D(f1 , . . . , fr )
(a) = 0
D(x1 , . . . , xr )
3.5. SCHIMBARI DE COORDONATE, FUNCTII IMPLICITE 163
i (x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ) = 0, 1 i m.
(Cu alte cuvinte, ntr-o vecinatate A B a oricarui punct fixat (a, b) din
M unde jacobianul functiilor 1 , . . . , m n raport cu y1 , . . . , ym este nenul,
multimea M apare local ca un grafic. Functia : A B are componentele
i (x1 , . . . , xn ), 1 i m si cum (x, (x)) M (A B), va rezulta ca
i (x, (x)) = 0, 1 i m, adica
i (x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ) = 0, 1 i m.
Pentru a determina extremele locale ale functiei z(x, y) este necesar conform
teoremei 4.11 sa aflam punctele critice (rezolvand sistemul F (x, y, z) = 0, Fx =
0, Fy = 0, Fz = 0), apoi sa aflam semnul expresiei rt s2 etc. Geometric,
aceasta revine la a determina punctele de cota maxima sau minima situate pe
suprafata F (x, y, z) = 0.
c) Fie F (x, y, z), G(x, y, z) doua functii de clasa C 1 pe un deschis U din
R . Sistemul de relatii F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0 poate fi rezolvat n raport
3
Fx + Fy y + Fz z = 0, Gx + Gy y + Gz z = 0,
D(g1 , . . . , gm )
(x , y ) = 0. (56)
D(y1 , . . . , ym ) 0 0
cu n + 2m necunoscute , x, y.
Demonstratie. Conform teoremei 5.5, n vecinatatea lui x0 exista functii
1 (x), . . . , m (x) de clasa C 1 astfel ncat (x0 ) = y 0 , 1 i m si n plus,
3.5. SCHIMBARI DE COORDONATE, FUNCTII IMPLICITE 167
5 f m
f k
(x0 , y 0 ) + (x , y ) (x ) = 0. (59)
xj yk 0 0 xj 0
k=1
5m
gi f
(x0 , y 0 ) i = (x0 , y 0 ), 1 k m. (60)
i=1
y k y k
5m
F f gi cf.(58) f
(x , y ) = (x0 , y 0 ) + i (x0 , y 0 ) = (x , y )
xj 0 0 xj i=1
xj xj 0 0
m
5 m
5 gi k f
i (x0 , y 0 )(x0 ) (x0 ) = (x , y )
i=1
yk xj xj 0 0
k=1
m
5 m
5
k gi cf.(60 f
(x0 ) i (x0 , y 0 ) = (x , y )+
xj i=1
yk xj 0 0
k=1
m
5 f k cf.(60
+ (x , y ) (x ) = 0.
yk 0 0 xj 0
k=1
In sfarsit,
5m
F f gi cf.(60
(x0 , y 0 ) = (x0 , y 0 ) + i (x0 , y 0 ) = 0.
yk yk i=1
y k
Daca a K , atunci, n particular, a este punct de minim local pentru f ,
f
deci (a) = 0, 1 k n. Daca a / K , atunci a K\ K = Fr K si a va
xk
fi punct de minim pentru f cu legaturile date de faptul ca a verifica ecuatiile
carteziene ale frontierei. O discutie similara are loc pentru punctul de maxim
b. Asadar, daca se cer marginile unei functii pe un compact ca mai sus, se
aplica teorema lui Fermat pentru a determina punctele de extrem local situate
n interiorul compactului si metoda multiplicatorilor lui Lagrange pentru a
analiza cazul cand extremele se afla pe frontiera compactului respectiv.
Exemple. 1) In cap. II, 4.6 s-a definit entropia
n
5
H(p1 , p2 , . . . , pn ) = pj log2 pj
j=1
(numita derivata lui f n t0 ). In cazul cand I = [a, b], a < b, se poate defini
derivabilitatea laterala la dreapta si respectiv la stanga n punctele a, b.
Pentru orice t I, t = t0 , avem evident
6 7
1 f1 (t) f1 (t0 ) fp (t) fp (t0 )
[f (t) f (t0 )] = ,...,
t t0 t t0 t t0
si conform celor spuse n 2, 4, functia f este derivabila n t0 daca si numai
daca f1 , . . . , fp sunt derivabile n t0 si n acest caz,
Fig. III.32 In mod similar, daca M0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct din spatiul R3 , raportat
la un reper ortogonal Oxyz de versori , , k si daca a = a1 + a2 + a3 k este
un vector nenul fixat, atunci dreapta trecand prin M0 , paralela cu a are, de
exemplu, parametrizarea
x = x0 + ta1
4 : y = y0 + ta2 , ()t R. (fig. III.32)
z = z0 + ta3
3.5. SCHIMBARI DE COORDONATE, FUNCTII IMPLICITE 171
: [a, b] Rp , t . (a + b t)
x x(t0 ) y y(t0 )
= . (63)
x (t0 ) y (t0 )
Pentru orice t I, t = t0 , notand cu P punctul corespunzator pe (), Fig. III.33c
vectorul OP se identifica cu (t), iar OP0 cu (t0 ), deci
1 1 1
P0 P = (OP OP0 ) = ((t) (t0 ))
t t0 t t0 t t0
1 Fig. III.34a
si exista limita lim P0 P , care este egala cu (t0 ). Asadar, pozitia
tt0 ,t=t0 t t0
limita a vectorului-coarda P0 P cand t t0 , adica tangenta n t0 la , este coli-
niara cu (t0 ), ceea ce justifica terminologia utilizata. Daca (t0 ) = 0, atunci
se spune ca t0 este un punct singular al drumului ; n acest caz, tangenta n
t0 la nu este bine determinata. Toate cele spuse anterior sunt valabile fara
modificare n cazul p = 3 si cu definitii convenabile, se extind la cazul general
al drumurilor n Rp .
Exemple. 1) Cercul din plan de centru (a, b) si raza r > 0 parcurs pozitiv
o data admite reprezentarea parametrica x = a + r cos t, y = b + r sin t, t
[0, 2], adica este urma drumului : [0, 2] R2 , t . (a + r cos t, b + r sin t). Fig. III.34b
Asadar, daca parametrul t parcurge intervalul [0, 2], atunci punctul (x, y)
corespunzator parcurge cercul {(x a)2 + (y b)2 = r2 }; n acest caz, (t) =
r sin t + r cos t. Avem CM = OM OC = r cos t + r sin t si se observa
ca produsul scalar (t) CM este nul, ceea ce exprima faptul binecunoscut ca
tangenta la cerc este perpendiculara pe raza n punctul de contact (fig. III.35).
2) Fie : I R3 un drum parametrizat derivabil pe I, astfel ncat ()t
I, ||(t)|| = k (k > 0 fiind constant). Atunci produsul scalar (t) (t) =
||(t)||2 = k 2 este constant si derivand, rezulta (t) (t) + (t) (t) = 0,
adica (t) (t) = 0, deci vectorul (t) este perpendicular pe raza vectoare
(t), ()t I. De altfel, urma lui este situata pe sfera cu centrul n origine
si raza k (identificand punctul (t) cu vectorul sau de pozitie) si este firesc ca
tangenta la () n punctul curent sa fie perpendiculara pe raza vectoare.
3) Evident, cercul, dreapta t (t, mt + n), t R nu au puncte singulare; Fig. III.35
nsa pentru drumul parametrizat (t) = (t2 , t3 ), t R punctul t0 = 0 este
172 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
de tipul (62) ea se numeste curba nchisa simpla daca (a) = (b) si toate Fig. III.37a
punctele lui () cu exceptia capetelor au multiplicitatea 1.
Cele spuse anterior se adapteaza fara dificultate la cazul curbelor plane
parametrizate de clasa C 1 pe portiuni.
Orice curba parametrizata simpla : [a, b] R2 are proprietatea ca daca
t creste de la a la b, atunci punctul (t) parcurge urma () a curbei ntr-un
singur sens, de la (a) la (b). Se mai spune ca aceasta este orientarea pozitiva
pe (), dupa cum orientarea pozitiva pe se numeste orientare negativa pe
(). Acestea sunt singurele doua orientari posibile ale unei curbe simple. In
cazul curbelor care nu sunt simple apar dificultati n fixarea unei orientari
naturale si aceasta se face dupa context.
Exemplu. Cercul {x2 + y 2 = 1} parcurs pozitiv o data este parametrizat Fig. III.37b
punand x = cos t, y = sin t, t [0, 2] si este urma drumului : [0, 2]
R2 , t . (cos t, sin t). Orientarea pozitiva pe acest cerc corespunde cresterii
174 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
(t)
Versorul se numeste normala principala la n punctul t si se
|| (t)||
noteaza (t) iar (t) = (t) (t) se numeste versorul binormala la n
punctul t. Triedrul mobil { , , } depinzand de t, se numeste triedrul lui J.
FRENET (1801 - 1865) al curbei .
Se pot stabili formule indicand viteza de variatie a versorilor triedrului lui
Frenet n raport cu arcul; anume, exista functii continue R(s), T (s), numite
raza de curbura si raza de torsiune ale lui n punctul t astfel ncat
s = s(t) si n plus,
d 1 d 1 1 d 1
= , = + , =
ds R ds R T ds T
(formulele lui Frenet). Intr-un anumit sens, R masoara abaterea curbei de
la o linie dreapta, iar T abaterea lui de la a fi o curba avand urma situata
ntr-un plan.
Exemplu. Fie elicea cilindrica : [0, 2] R3 , t . (r cos t, r sin t, ht) unde Fig. III.42
r > 0, h > 0 sunt constante. Ecuatiile parametrice ale lui sunt x = r cos t,
y = r sin t, z = ht, t [0, 2]; fixand t0 = 0, rezulta s (t)2 = x (t)2 + y (t)2 +
z (t)2 = r2 + h2 si lungimea arcului de elice ntre punctele care corespund
valorilor 0 si t ale parametrului va fi
( tB B
s(t) = r2 + h2 dt = t r2 + h2 .
0
G : B Rn , x . (x , 1 (x), . . . , nr (x)),
definita dupa relatia (68) ntr-o vecinatate B a punctului a. Vom arata prin
dubla incluziune ca
Ta = ker dF (a),
adica spatiul tangent Ta coincide cu nucleul diferentialei lui F n punctul a.
Intr-adevar, fie ()v Ta . Atunci exista functia ca n definitia 5.15 si
restrngand eventual I se obtine ca F ((t)) = 0, ()t I, adica F = 0 pe I;
3.5. SCHIMBARI DE COORDONATE, FUNCTII IMPLICITE 179
(t) = G1 (a + tv , 0), t I.
(iR , iL , iC ), (vR , vL , vC ).
Pana acum discutia s-a purtat pentru un moment fixat. Considerand com-
portarea circuitului ntr-un interval de timp I = [t0 , tf ] si presupunand ca
marimile fizice anterioare sunt functii de clasa C 1 n timp, se defineste o functie
: I R6 . Deoarece legile lui Kirchho au loc n fiecare moment t I,
este un drum parametrizat de clasa C 1 situat pe varietatea V (adica (t) V ,
()t I).
Inductorul si capacitorul verifica de asemenea legile lui Faraday
1 1 1 1
iL (t) =
vL (t), vC (t) = iC (t) adica x2 (t) = x5 , x6 (t) = x3
L C L C
(unde L > 0, C > 0 sunt inductanta si capacitatea, presupuse constante).
Notam x1 = u, x6 = v. Atunci pentru orice punct (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 ) V
avem x2 = u, x3 = u, x4 = (u), x5 = v (u), ceea ce constituie o
parametrizare a varietatii V ; legile lui Faraday se exprima atunci prin sistemul
diferential de ordinul I
1 1
() u (t) = (v (u)), v (t) = u, ()t I.
L C
(Daca L = 1, C = 1, (u) = u3 u, atunci se obtine sistemul Van der Pol).
Evolutia circuitului n timp este descrisa prin drumul parametrizat
: I R6 , (t) = (u(t), u(t), u(t), (u(t)), v(t) (u(t)), v(t)), ()t I,
unde (u(t), v(t)) este solutie a sistemului (*). Probam acum o proprietate re-
marcabila. Se numeste energie a circuitului functia E(u, v), E = R2 R
1
definita prin E(u, v) = (Lu2 + Cv 2 ). Pentru orice t I
2
d E E cf.()
E(u(t), v(t)) = u (t) + v (t) = Lu u (t) + Cv v (t) =
dt u v
6 7
1 1
= Lu (v (u)) + Cv u = u (u).
L C
In ipoteza ca u (u) > 0 pentru orice u = 0, rezulta ca iR vR > 0 (rezistorul
se numeste atunci pasiv) si am probat ca n acest caz, de-a lungul evolutiei,
energia circuitului descreste n timp.
3.5.5 Exercitii
1. Ce devine teorema 5.1 pentru n = 1? Sa se arate ca aplicatia f : R R,
x . x3 este bijectiva, de clasa C (R), f 1 este continua si totusi f nu este
un difeomorfism. Cum se explica ?
2. Se considera aplicatia F : R2 R2 , (x, y) . (x + 2y, x2 y). Sa se
determine doua multimi deschise, nevide A, B R2 astfel ncat F sa stabileasca
un difeomorfism de la A la B si sa se expliciteze F 1 .
3. Sa se arate ca un deschis din R2 nu poate fi difeomorf cu un deschis din
R .
3
1
unde M = (M12 + . . . + Mp2 ) 2 .
Observatie. Se poate demonstra o teorema de medie generala, datorata
lui J. DIEUDONNE: Daca f : [a, b] Rp si g : [a, b] R sunt doua functii
derivabile, cu g monoton crescatoare si ||f (t)|| ||g (t)|| g(b) g(a). Pentru
g(t) = M t se regaseste exercitiul 14.
15. Sa se justifice de ce teoremele clasice Fermat, Rolle, Lagrange nu se
extind direct pentru functii cu valori vectoriale.
Indicatie. Pentru functii cu valori n Rp , p 2 nu se poate defini o notiune
convenabila de extrem, deoarece Rp nu are o structura convenabila de ordine.
Consideram apoi functia f : [0, 2] R2 , t . (cos t, sin t), de clasa C 1 . Evident,
f (0) = f (2) dar nu exista (0, 2) astfel ncat f () = 0, ceea ce arata ca
teorema lui Rolle nu are loc pentru f etc.
16. a) Sa se determine punctele singulare ale curbelor plane y 2 x3 = 0,
x + y 3 xy = 0; figurati apoi urma acestor curbe.
3
3.6 Aplicatii
3.6.1 Schimbari de variabila
Ideea schimbarilor de variabila (mai corect, a schimbarilor de coordonate
locale) este ca studiul unor proprietati diferentiale exprimate ntr-un anumit
sistem de coordonate sa fie simplificat prin alegerea unui alt sistem de coordo-
nate si prin transferul corespunzator al acelor proprietati. Este dificil de indicat
un procedeu general sau un retetar de schimbari de variabila; exista nsa unele
schimbari-tip,care vor fi indicate pe scurt mai jos.
Consideram un difeomorfism de clasa C k (k 2), F : A B, ntre doi Fig. III.45a
deschisi din R2 . Notam cu u, v coordonatele n A si cu x, y coordonatele n
B; asadar, exista functii , : A R de clasa C k astfel ncat F (u, v) =
x y D(, )
((u, v), (u, v)), ()(u, v) A, iar = 0 n orice punct (u, v) A.
D(u, v)
Avem deci relatiile
dy
dy du y (u) cf.(70)
+ v (u)
y (x) = = = = u v ,
dx dx x (u)
+ v (u)
du u v
dy
dy du 1 d 1 d u + v (u)
v
y (x) = = = (y ) = etc.
dx dx x (u) du x (u) du
+ v (u)
du u v
(semnul indica o scriere diferentiala a derivarii de functii compuse, revenind
la mpartirea cu diferentiala variabilei independente noi du).
Exemple. 1) Intervertirea variabilelor y(x) x(y). In acest caz
dy
dy dy 1 1
y (x) = = = = ,
dx dx dx x (y)
dy dy
184 CAPITOLUL 3. ANALIZA REALA MULTIDIMENSIONALA
6 7
dy d 1
dy dy dy x (y) x (y)
y (x) = = = = 3 etc.
dx dx
x (y) x (y)
dy
De exemplu, ecuatia diferentiala y y = y 2 cu functia necunoscuta
6 y7= y(x)
1 x
(presupusa inversabila) devine prin intervertirea variabilelor, 3 = y 2 ,
x x
adica x +y 2 x4 = 0, cu necunoscuta x(y). In acest caz, ecuatia nu se simplifica,
dar exista si situatii fericite (de exemplu, yy 3 + y = 0).
2) Schimbarea variabilei independente x = (u), y(x) y(u). In acest caz,
dy
dy du y (u)
y (x) = = = ,
dx dx (u)
du
6 7
dy d y (u)
dy du (u) y (u) (u) y (u) (u)
= du =
y (x) = = etc.
dx dx (u) (u)3
du
De exemplu, ne propunem sa determinam ce devine ecuatia diferentiala
x2 y + xy y = 0, cu necunoscuta y = y(x), prin schimbarea de variabila
independenta x = eu . Avem
dy dy
dy dy d
= du = du
y (x) = u
= eu y (u), y (x) = u
= eu (y ) =
dx e dx e du
d
= eu (eu y (u)) = e2u [y (u) y (u)]
du
si ecuatia initiala devine y (u) y(u) = 0, cu necunoscuta y = y(u).
b. Cazul a doua variabile independente
Presupunem acum ca este studiata o problema bidimensionala, care revine
la studiul unei functii de clasa C k , z = f (x, y) si al derivatelor ei partiale. Prin
relatiile (70), adica prin difeomorfismul F , problema poate fi reformulata n
planul coordonatelor noi u, v si necesita n primul rand calculul derivatelor
z z 2 z z z 2 z
vechi , , 2 , . . . n functie de cele noi , , , . . . . In efectuarea
x y x u v u2
acestui calcul, poate fi utilizata proprietatea de invarianta a primei diferentiale,
care se enunta astfel: n punctul curent, diferentiala I a lui f considerata ca
functie de x, y si a aceleiasi functii f , considerata ca functie de u, v coincid,
f f f f
adica dx + dy = du + dv (ceea ce rezulta din relatiile (70) prin
x y u v
diferentiere si tinand cont de regula de derivare a functillor compuse).
z z
Exemplu. Ne propunem sa studiem ce devine ecuatia x = y , cu
y x
functia necunoscuta z = z(x, y), n coordonate polare, z(x, y) z(, ), deci
prin schimbarea de variabile independente x = cos , y = sin . In acest
z z z z
caz, dz = dx + dy = d + d si cum dx = d cos sin d,
x y
dy = d sin + cos d, se obtin, prin identificarea coeficientilor lui d, d,
relatiile
z z z z z z
cos + sin = , ( sin ) + ( cos ) =
x y x y
(acestea puteau fi obtinute si direct din identitatea z(, ) = z(x(, ), y(, ))
derivand n raport cu si apoi n raport cu ). Folosind regula lui Cramer,
rezulta imediat
z z sin z z cos z z
= cos , = + sin
x y
3.6. APLICATII 185
z
adica = 0, deci se simplifica considerabil. Mergand mai departe, rezulta
de aici ca z este functie constanta n raport cu , adica o functie numai de ;
z z
n acest mod, se obtine chiar solutia generala a ecuatiei x = y , anume
y x
z = h(x2 + y 2 ), cu h functie arbitrara de clasa C 1 .
In general, coordonatele polare n plan (respectiv coordonatele sferice n
spatiu) sunt utilizate n probleme cu simetrie centrala, adica simetrie fata de
un punct fixat, dupa cum coordonatele cilindrice sunt utilizate n probleme cu
simetrie axiala.
Desigur, se pot considera multe alte exemple de schimbari de variabila.
Fig. III.46
Observatie. In unele calcule cu derivate partiale, alaturi de schimbarile
de variabile, sunt utilizate procedee de discretizare, care fac programabile pe
calculator astfel de calcule. Consideram o functie f (x, y), f : A R de clasa
C 2 pe un deschis A R2 . Fixam o pereche (h, k) de numere reale strict
pozitive, numita bipas si consideram reteaua plana obtinuta ducand dreptele
x = mh, y = nk paralele cu axele, unde m, n Z (fig. III. 46). Pentru punctele
(mh, nk) ale retelei, numite si noduri, care apartin lui A, facem conventia
de a nota fm,n (sau fmn ) n loc de f (mh, nk); notam de asemenea cu mn
dreptunghiul centrat n punctul (mh, nk) cu laturile paralele cu axele. Atunci
derivatele partiale de ordin I, II ale lui f n punctul (mh, nk) pot fi exprimate
prin formulele aproximative urmatoare
6 7 f
5n (a) 5n
df f xi 1 f
(a) = (a) = (a)2 =
ds max i=1
x i ||grad a f || ||grad a f || i=1
x i
6 7
1 df
= ||grad a f ||2 = ||grad a f || si (a) = ||grad a f ||.
||grad a f || ds min
De asemenea conform teoremei 5.7, vectorul grad a f rezulta normal n a la
hipersuprafata f (x) = f (a).
Aceasta teorema afirma deci ca variatiile extreme ale lui f n punctul a
se produc pe directia gradientului lui f n a si sta la baza metodei gradientului
pentru determinarea extremelor (de fapt punctelor critice) ale unei functii f de
f f
clasa C 1 , pentru care nu se poate rezolva usor sistemul = 0, . . . , =0
xi xn
(corolarul teormei 4.9). Descriem pe scurt aceasta metoda.
Fie f C 1 (A), f : A R si a A astfel ca na " grad a f = 0. Se
numeste traiectorie de gradient pornind din a orice drum parametrizat de clasa
C 1 g : I A pe un interval centrat n origine astfel ncat
g (t) = grad g(t) f, ()t I si g(0) = a deci g (0) = na . (71)
Asadar, urma drumului g trece prin punctul a si este tangenta n a la vec-
x1 xn
torul na = grad a f (fig. III. 47). Notam h(t) = f (g(t)) = f (g1 (t), . . . , g (t)),
3.6. APLICATII 187
f f
()t I; atunci h (t) = (g(t)) g1 (t) + . . . + (g(t)) gn (t). Dar conform
x1 xn
5 n
f f f
(71) g1 (t) = (g(t)), . . . , gn (t) = (g(t)), deci h (t) = (g(t))2 ,
x1 xn i=1
x i
adica
h (t) = ||grad g(t) f ||2 0. (72)
Astfel functia reala h : I R este monoton crescatoare, adica valorile lui f
cresc n lungul oricarei traiectorii de gradient n a.
Teorema 5.10. Presupunem ca intervalul I este de forma I = (t0 , ) si
ca exista = lim g(t) n A. Atunci este un punct critic al lui f .
t
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca nu ar fi punct critic al lui f ,
adica n = 0. Definim h(t) = f (g(t)), t I ca mai sus. Cum g(t) pentru
t , rezulta ca h(t) f (), deoarece f este continua. Cum n = grad f = 0
si cum f este de clasa C 1 , rezulta ca grad f este continua si ca atare, exista
m > 0 si o vecinatate W a lui astfel ncat
Alegem apoi t1 I astfel ncat g(t) W pentru t t1 . Atunci ori de cate ori
( t
t > t1 , avem conform formulei Leibniz-Newton, h (t)dt = h(t) h(t1 ) si pe
( t (t1 t
de alta parte, conform (72) si (73), h (t)dt m2 dt = m2 (t t1 ).
t1 t1
Asadar, h(t) h(t1 )+m2 (tt1 ), pentru orice t > t1 , adica pentru t se
obtine o contradictie (caci membrul stang tinde catre f (), iar membrul drept
catre +).
2 1
este aplicatia liniara asociata matricei jacobiene JF (a) = , adica
6 1 2 7
2x + y x + 2y
dF (a)(u, v) = (2u v, u + 2v), deci dF (a)1 (x, y) = , .
3 3
Notand un = (xn , yn ), relatia (75) devine
(xn , yn ) (xn+1 , yn+1 ) = dF (a)1 (x2n yn , x2n + yn2 3xn ) =
6 2 7
3xn 2yn + yn2 3xn 3x2n yn + 2yn2 6xn
= ,
3 3
deci solutia = (x, y) a sistemului dat este limita procesului iterativ (xn , yn ),
3x2 2yn + yn2 6xn
n 0 definit prin x0 = 1, y0 = 1, xn+1 = n , yn+1 =
3
2 2
3x 4yn + 2yn 6xn
n .
3
Fig. III.49
Metoda celor mai mici patrate consta n determinarea lui a, b astfel ncat
functia U (a, b) sa fie minima; conditiile necesare de extrem sunt date de coro-
5p
U U
larul teoremei 4.9, anume = 0, = 0, adica (yi axi b) xi = 0,
a b i=0
5p
(yi axi b) xi = 0 sau explicit
i=0
p p p
5 5 5
a x 2
+ b x = a xi yi
i i
i=0 i=0 i=0
(76)
p
5 p
5
a x + (p + 1)b = yi ,
i
i=0 i=0
3.6.6 Exercitii
z z 2 z 2 z 2 z
1. Sa se calculeze , , , , (pentru z functie de clasa C 2 ) n
x y x2 xy y 2
functie de derivatele lui z n raport cu u, v considerand z(u, v), prin schimbarea
de variabile independente definita prin
a) u = x y, v = x + y; b) u = x + y, v = y; c) x = u2 , y = v.
2z 2z 2z
2. Se considera ecuatia a + 2b + c = 0 (a, b, c fiind constante
x3 xy y 2
reale) si efectuam schimbarea de variabila u = x + py, y = x + qy cu p, q
parametri reali. Atunci z(x, y) devine o functie F (u, v) si se cere sa se exprime
derivatele de ordin I, II ale lui z n raport cu x, y n functie de derivatele lui
F n raport cu u, v. Sa se arate ca daca b2 ac > 0 (respectiv b2 ac = 0)
2F 2F
atunci se pot alege p, q ncat = 0 (respectiv = 0). Ca aplicatie sa
uv v 2
2
z 2z 2z
se determine functiile z(x, y) care verifica ecuatiile 2
3 4 2 = 0,
x xy y
2z 2z 2z
+4 + 4 2 = 0.
x2 xy y
3. Folosind metoda gradientului sa se determine:
a) maximul lui f (x, y) = 5+4x+2yx2 y 2 , pornind din punctul a = (4, 5);
b) maximul lui f (x, y) = y 2 + 4x cu restrictiile {9x2 + 4y 2 36, x 0,
y 0};
Lumea curbelor are o structura mai bogata decat
lumea punctelor. Tehnica de integrare Lebesgue si
ideile fizice ale lui Gibbs au avut efecte conside-
rabile n studiul multor fenomene de care se in-
tereseaza inginerul, legate de calculul variatiilor,
termodinamica, teoria comunicatiilor, analiza ar-
monica, procese aleatorii etc.
(N. WIENER)
Capitolul 4
Introducere
191
192 CAPITOLUL 4. EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALA
? 7
1
1 daca x 0,
2
? =
(x) = 1
1 daca x ,1
2
0 n rest
? 7 ? =
1 1
este o functie n scara (luand M1 = 0, , M2 = , 1 ; aici = 1 pe M1 si
2 2
= 1 pe M2 ). /
[x] (partea ntreaga a lui x) daca x [1, 5]
Similar pentru functia (x) =
Fig. IV.1 0 n rest
(n acest caz, M1 = [1, 2), M2 = [2, 3), M3 = [3, 4), M4 = [4, 5) si = k pe
Mk , 1 k 4), fig. IV.2.
2) Consideram multimile masurabile din R2 , M1 = {x2 + y 2 < 1}, M2 =
{1 x2 + y 2 4} si functia : R2 R avand o valoare reala constanta c1 pe
M1 , o valoare constanta c2 pe M2 si nula n rest. Se obtine astfel o functie n
scara de doua variabile reale.
In general, daca se considera un numar finit de multimi marginite, disjuncte
doua cate doua, masurabile n plan (sau n spatiu) si o marime fizica constanta
pe fiecare din aceste multimi, nula n afara lor, atunci este definita o functie
n scara.
Fig. IV.2
Teorema 1.1. Multimea S a functiilor n scara Rn R are n mod
natural o structura de spatiu vectorial normat.
Exemple. 1) Fie n = 1 si
1
daca x [0, 2]
2
(x) = 2
daca x (2, 5]
5
0 n rest.
In acest caz, M1 = [0, 2], M2 = (2, 5], deci (M1 ) = 2, (M2 ) = 3 si deci
1 2 1
I() = 2 3 = .
2 5 5
2) Fie n = 3 si functia n scara
30 daca x2 + y 2 + z 2 1
(x, y, z) = 3 daca 1 x2 + y 2 + z 2 4
0 n rest.
I(M ) = 1 (M ) = (M ). (2)
|I()| C ||||.
si similar
q+1
5 q+1
5 p+1
5 q+1 5
5 p+1
I() = dl (Nl ) = dl (Nl Mk ) = dl (Mk Nl ),
l=1 l=1 k=1 l=1 k=1
deci
q+1 5
5 p+1
I() + I() = (ck + dl )(Mk Nl ) = I( + ).
l=1 k=1
Similar,
p
5 p
5
I() = ck (Mk ) = ck (Mk ) = I().
k=1 k=1
194 CAPITOLUL 4. EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALA
( ( ( (
(R) f f f (R) f.
{x Rn |f (x) > a}
f M = f M , (6)
Similar,
( ( ( ( (
(f ) = (f )M = ( fM ) = fM = f.
M M
(c) Avem ( (
cf.(2)
1= M = I(M ) = (M ).
M Rn
(d) Avem ||f || f ||f ||, deci aplicand (b) rezulta
( ( (
||f || f ||f ||
M M M
( ( (
si deoarece ||f || este o constanta, rezulta ||f || 1 f ||f || 1;
( M M M
si conform definitiei 1.6, se obtine formula din enunt. Ultima afirmatie rezulta
aplicand (e) pentru multimea M N .
(g) Fie P = {x M |f (x) = g(x)}, deci P este neglijabila. Aplicand
aditivitatea integralei pentru functia f g si pentru M = P (M \ P ), se
obtine ( ( (
(f g) = (f g) + (f g)
M P M \P
si cum f = g pe M \ P , iar
( ( ( (
(f g) = 0 conform (e), se obtine (f g) = 0, deci f= g.
P M M M
198 CAPITOLUL 4. EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALA
deci functia fM este masurabila, fiind nula n afara lui M . Conform teoremei
1.5, rezulta ca fM este integrabila pe Rn , adica f este integrabila pe M (conform
definitiei 1.4). Presupunand acum ca f poate lua valori negative pe M , din
marginirea lui f pe M , rezulta ca functia marginita h = f + ||f || este pozitiva
si n plus, h este masurabila (ca suma unei functii masurabile cu o constanta),
deci h este integrabila pe M conform cazului tratat anterior. Asadar, f rezulta
integrabila pe M .
b) Cum f este continua, rezulta ca ()a R, multimea Da = {x
R|f (x) > a} = f 1 ((a, )) este deschisa, conform teoremei III 2.2. (a),
deci este masurabila (conform III 3.2 (a) si aceeasi proprietate o are multimea
M Da = {x M |f (x) > a}. Asadar, f este masurabila pe M si se poate
aplica punctul a).
Corolar 1. Orice functie f : K R continua pe o multime compacta
K Rn este integrabila pe K.
Acest fapt rezulta direct din punctul b) al teoremei anerioare, folosind
III. 2.10.
Corolar 2. Orice functie f : [a, b] R continua pe portiuni este integra-
bila; de asemenea, orice functie monotona f : [a, b] R este integrabila.
Demonstratie. In ambele cazuri, functia este marginita si masurabila iar
multimea [a, b] R este masurabila si se poate aplica teorema 1.7. De aseme-
nea, se putea observa ca n ambele cazuri functia f coincide a.p. cu o functie
continua. (Reamintim ca f este continua pe portiuni daca este continua pe
subintervalele deschise ale unei diviziuni si are cel mult discontinuitati de speta
I).
2 = sup(fn ) etc.
n0
In cazul p = 1, se obtine
( ( (
f= f (x) dx = lim f (x)dx (n sensul valorii principale Cauchy).
R
De exemplu,
( (
1 1
2+1
dx = lim 2+1
dx = lim (arctg arctg ()) = .
R x x
200 CAPITOLUL 4. EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALA
adica /
f (x) daca f (x)
f (x) =
daca f (x) > .
Se spune ca f este integrabila pe spatiul Rp daca exista n R limita
( ( (
lim f , notata f sau simplu f (8)
Rp
(
(evident, f creste odata cu ). Se regaseste si n acest caz (7); mai precis,
daca 0 f g sunt functii masurabile, atunci f g , () > 0 si daca g este
integrabila pe Rp , atunci aceeasi proprietate o are f si are loc relatia (7).
Facem de asemenea observatia ca daca limita (8) este se mai scrie
(
f = (fara a considera de aici ca f este integrabila pe Rp ).
Rp
Exemplu. Luam p = 1 si
1
daca 1 < x < 1
f (x) = 1 x2
0 n rest.
PC
Demonstratie. Este suficient sa observam ca 0 f0 f1 . . ., ca fn f
pe Rp si sa aplicam teorema 1.8.
Dam si proprietatea de liniaritate a integralei pentru integrale improprii,
pentru functii integrabile n sensul definitiei 1.9.
Corolar 2. Daca f, g : Rp R sunt functii integrabile, atunci functiile
f + g, f ( R constant) sunt integrabile si n plus,
( ( ( ( (
(f + g) = f + g, (f ) = f.
Fig. IV.5c
Corolar 3. O functie f : Rp R este integrabila daca si numai daca |f |
este integrabila.
Demonstratie. Daca f este integrabila, atunci f+ si f sunt integrabile,
deci |f | = f+ + f este integrabila conform corolarului 2. Reciproc, daca |f |
este integrabila, atunci cum 0 f+ |f | si 0 f |f |, rezulta ca f+ si f
sunt integrabile conform (14), deci f este integrabila conform definitiei 1.9.
Corolar 4 (criteriu de comparatie). Daca f, g : Rp R sunt functii
masurabile si au proprietatea ca |f | g, iar g este inetegrabila, atunci f este
integrabila.
Demonstratie. Se aplica corolarul 3 si relatia (7).
2
Exemplu. Luam p = 1, f (x) = ex si
x
e daca x (, 0)
g(x) = ex daca x (1, )
1 daca x [0, 1].
este convergenta.
Corolar 5. Fie f0 f1 f2 . . . 0 un sir descendent de functii
masurabile pozitive Rp R, punctual convergent pe Rp . Daca n plus f0 este
integrabila, atunci are loc relatia (10).
Demonstratie. Notam hn = f0 fn , ()n 0. Asadar, notand f = lim fn ,
n
avem lim hn = f0 f . Dar 0 h0 h1 h2 . . . si aplicand relatia (10)
n
din teorema 1.8, se obtine
( ( ) *
lim hn = lim hn ,
n n
adica
( ( ( ( (
f0 lim fn = (f0 lim fn ) = f0 lim fn .
n n n
(
Deoarece f0 este integrabila, rezulta ca f0 este un numar real si scazandu-
l din cei doi membri, se obtine relatia (10).
Observatie. Teorema 1.8 si corolarul 5 se pot enunta spunand ca pen-
tru siruri monotone de functii masurabile pozitive, luarea integralei comuta
cu limitele punctuale. Conditia de pozitivitate poate fi nlocuita prin cea de
marginire la stanga printr-o functie integrabila.
Conditii mai generale n care are loc relatia (10) sunt cuprinse n teorema
care urmeaza.
Teorema 1.9 (teorema lui Lebesgue a convergentei dominate). Fie {fn }n0
un sir punctual convergent de functii masurabile Rp R, egal marginite de o
functie integrabila. Atunci
( ( ) *
lim fn = lim fn .
n n
deci ( (
1 1 1
dx = lim dx = lim (1 1)
M x 1 x 1
si aceasta limita exista n R daca si numai daca > 1.
b) Se procedeaza similar.
Teorema 1.10. Fie f : [a, ) R o functie pozitiva integrabila si exista
n R limita
l = lim x f (x), cu R convenabil.
x
f (x)
l= lim
xb, x<b g(x)
204 CAPITOLUL 4. EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALA
( b ( b
exista, finita si nenula, atunci integralele f, g sunt simultan convergente.
a a
b) Alegem astfel ncat lim (bx) f (x) sa existe n R si sa fie nenula.
xb, x<b
( b
Daca < 1, atunci f este convergenta, iar daca 1, atunci aceeasi
a
integrala nu este convergenta.
Demonstratie. a) Asadar l > 0 si ca atare, exista B < b astfel ncat ()x
[B, b), sa avem
l f (x) 3l
< < .
2 g(x) 2
3l 2
Atunci au loc inegalitatile 0 f < g, 0 g < f si se aplica corolarul 4
2 l
anterior.
1
b) Rezulta din punctul a) luand g(x) = si aplicand lema, b).
(b x)
Observatie. Un rezultat similar se probeaza n cazul intervalelor (a, b],
(a, b) unde a si b apartin lui R.
Exemple. 1) Daca P si Q sunt polinoame cu coeficienti reali astfel ncat
Q nu se anuleaza pe intervalul [a, ), atunci integrala
(
P (x)
dx
a Q(x)
este convergenta daca si numai daca gr Q gr P 2.
( 1 ( 1
dx dx
2) Integrala este convergenta, deoarece este convergenta
0 sin x 0 x
(cu valoarea 2) si se aplica analogul teoremei 1.11 a) pentru intervalul (0, 1].
In capitolul V vom da exemple de integrale multiple improprii. Ne oprim
aici cu expunerea rezultatelor principale ale integrabilitatii Lebesgue, pentru
redactarea careia am utilizat lucrarile [5], [6], [9], [12].
4.1.5 Exercitii
1. Sa se arate ca functia
10 daca 0 x 1, 0 y 1
(x, y) = 3 daca 0 x 1, 1 < y 3
0 daca
este o functie n scara pe R2 si sa se calculeze I().
2. Fie functia reala f definita prin
/
1 x2 daca 0x1
f (x) =
0 n rest.
Sa se indice functii n scara , : R R astfel ncat f si I()
1
I() < .
2
3. Fie A Rp o multime marginita. Ea se numeste masurabila Jordan daca
functia caracteristica A este integrabila Riemann. Sa se arate ca daca Fr A
este neglijabila, atunci A este masurabila Jordan si reciproc, iar daca multimile
marginite A1 , A2 sunt masurabile Jordan, atunci A1 A2 , A1 A2 au aceeasi
proprietate.
4. Fie M Rp o multime marginita si masurabila astfel ncat Fr M sa fie
neglijabila. Daca f : M R este integrabila pe M , atunci
( ( (
f= f= f.
M M M
4.1. INTEGRABILITATE LEBESGUE 205
11. Integralele ( (
0 1
dt dt
,
1 0 t t
( 1 <1
dt <
nu sunt convergente si totusi = ln |t|<< = 0. Unde este greseala ?
1 t 1
x
12. Sa se arate ca daca x [0, 1], atunci 1 cos x 3 arctg x si daca
2
x [1, ), atunci 1 cos x 2 3 arctg x si sa se deduca inegalitatea
( x ( x
3
sin t dt dt, ()x 0.
0 0 1 + t2
Totusi, considerand integralele improprii
( (
3
dt, sin t dt,
0 1 + t2 0
sin x3
14. Fie f (x) = 2x cos x3 , ()x 1. Sa se arate ca integrala
x2
(
f este convergenta, dar lim f (x) = 0
1 x
Vab f = sup V (f )
(
Demonstratie. Stim deja ca asocierea J . g are proprietatile (11), (12)
si trebuie aratat ca orice functie cu proprietatile (11), (12) coincide cu luarea
integralei. Fie J = [, ]; pentru orice x J notam
( x
p(x) = ([, x]) si q(x) = g.
([x0 , x])
mJ mJ MJ MJ , unde J = [x0 , x] J.
x x0
Deoarece
p(x) p(x0 ) ([, x]) ([, x0 ]) cf.(25) ([x0 , x])
= = ,
x x0 x x0 x x0
unde x, y sunt componentele lui f , adica f (t) = (x(t), y(t)), ()t [a, b].
Se poate demonstra un rezultat similar pentru drumuri n R3 . Anume,
daca
x = x(t)
: y = y(t) , t [a, b]
z = z(t)
1
este un drum parametrizat de clasa C[a,b] , atunci lungimea urmei acestui drum
(numita si lungimea arcului de curba corespunzator) este
( b B
s = x (t)2 + y (t)2 + z (t)2 dt. (15)
a
deci lungimea ei va fi
( 2 B ( 2 B
s= 2 2
x (t) + y (t) dt = R2 sin2 t + R2 cos2 t dt = 2R.
0 0
4.2. INTEGRALA STIELTJES 209
In mod similar, bucla de cicloida x = R(t sin t), y = R(1 cos t), 0 t
2, R > 0 are lungimea
( 2 B ( 2 L
s= x (t)2 + y (t)2 dt = R (1 cos t)2 + sin2 t dt =
0 0
( 2 <2
t t <<
= 2R sin dt = 4R cos < = 8R.
0 2 2 0
2) Daca = (), 0 1 este ecuatia unei curbe plane n coordonate
polare, atunci aceasta curba poate fi parametrizata punand x = () cos ,
y = () sin ; se obtine x () = cos sin , y () = sin + cos si
x ()2 + y (2 ) = 2 + 2 deci lungimea arcului corespunzator va fi
( 1 B
s= 2 + 2 d.
0
5 n
[g(xi ) g(xi1 )] = ,
g(b) g(a) i=1
deci 0 inf S sup s < , adica inegalitatea (16) devine egalitate si ca
atare, f rezulta integrabila Stieltjes n raport cu g.
Fara dificultate se extind proprietatile de liniaritate si monotonie n conditii
lesne de descris:
( b ( b ( b
(f1 + f2 )dg = f1 dg + f2 dg (, R),
a a a
( b ( b
f1 dg f2 dg (de ndata ce f1 f2 ).
a a
De asemenea daca g1 , g2 sunt functii crescatoare si f este integrabila Stieltjes
n raport cu g1 si g2 , atunci f este integrabila Stieltjes n raport cu g1 + g2 si
n plus,
( b ( b ( v
f d(g1 + g2 ) = f dg1 + f dg2 .
a a a
Daca functia g ar fi constanta, atunci
( b ( a
f dg = 0, prin definitie; de asemenea f dg = 0.
a a
4.2.4 Exercitii
1 1 1 1 1
: 0 = x0 < < < . . . < < < < x4N = 1,
4N 4N 1 4 3 2
atunci
4N
5 2N
5 2N
5
1 1
V (f ) = |f (xk ) f (xk1 )| = 2 =
2k k
k=1 k=1 k=1
5. Sa se calculeze
( 2 ( 2
xdg si sin xdg, unde g(x) = x2 , ()x [0, 2].
0 0
mai spune ca este un drum n U (deoarece ()t [a, b], avem (t) U ). Fie
P (x, y, z), P : U R o functie continua; atunci se poate considera compunerea
P : [a, b] R, definita prin (P )(t) = P ((t)) = P (x(t), y(t), z(t)) si
aceasta este functie continua.
Fig. IV.10 Definitia 3.1. Se numeste integrala curbilinie a lui P n lungul lui
n raport cu x si se noteaza cu
(
P (x, y, z)dx,
( ( b
R(x, y, z) " R(x(t), y(t), z(t)) z (t)dt.
a
numarul real
( b
[P ((t))x (t) + Q((t)) y (t) + R((t)) z (t)]dt. (19)
a
Asadar, rezulta ca
( ( ( (
P dx + Qdy + Rdz = P dx + Qdy + Rdz.
ceea ce rezulta direct din formula de substitutie pentru integrala simpla (sub-
stituind u = u(t) n membrul drept).
In mod similar se procedeaza pentru integralele curbilinii n raport cu y si
z si adunand rezultatele obtinute, rezulta ca daca v = P (x, y, z) + Q(x, y, z) +
R(x, y, z)k este un camp vectorial continuu, atunci
( (
v dr = v dr, (20)
1
Notand u = a + b t, rezulta
( ( b
P (x, y, z)dx = P (x(u), y(u), z(u)) x (u)du
a
Asadar,
( ( 1 ( 1 ( 1 ( 1
2
I1 = xdx+dyxzdz = tdt+ 0dt+ t(1t)dt = (2tt2 )dt = .
1 0 0 0 0 3
4.3. INTEGRALE CURBILINII 215
si atunci
( ( (
2 1
I2 " v dr = x dx + dy xz dz = [cos u( sin u) + cos u]du = .
2 2 0 2
In sfarsit,
x=0
3 : y = 1 v , v [0, 1]
z=v
si ( ( ( 1
I3 " v dr = x dx + dy xz dz = (dv) = 1.
3 2 0
( ( 2
y x
v dr = dx + 2 dy =
0 x2 + y 2 x + y2
( 2 ? = ( 2
sin t cos t
= sin t + cos t dt = dt = 2.
0 cos2 t + sin2 t cos2 t + sin2 t 0
adica
(
ds = L(), lungimea urmei lui (conform formulei (14).
6( 7
+i Q dx + P dy ,
numit integrala lui f n lungul lui . Se pot reface pentru cazul complex pro-
prietatile probate mai sus (independenta de parametrizare, integrala n lungul
drumului opus, liniaritatea, aditivitatea etc.). Integralele curbilinii complexe
sunt studiate n cadrul teoriei functiilor de variabila complexa.
Integrala curbilinie poate fi definita mai general, folosind integrala Lebesgue,
dar am preferat sa subliniem doar ideea principala si semnificatia fizica a acestui
concept.
4.3.3 Exercitii
1. Sa se calculeze
( (
x dy + y dx si x dy + y dx
1 2
este continua pe U .
n U
Demonstratie. Fixam a U arbitrar si fie orice sir n a. Atunci pentru
orice x M avem f (x, n ) f (x, a) si n plus, |f (x, n )| h(x), conform
(26). Aplicand teorema 1.9, extinsa, asa cum am indicat n cele spuse imediat
dupa definitia 1.10, se va obtine
( (
lim f (x, n )dx = f (x, a)dx,
n M M
este continua pe U .
Atunci functia
(
F (1 , . . . , p ) = f (x, 1 , . . . , p )dx
M
f
Teorema 4.3. Presupunem ca f (x, y) este o functie continua, o data cu
y
ntr-o multime de forma [a, b] U , unde U R este un deschis. Presupunem
de asemenea ca u(y), v(y) sunt doua functii de clasa C 1 (U ) astfel ncat a
u(y) b si a v(y) b pentru orice y U . Atunci notand
( v(y)
g(y) = f (x, y)dx, (28)
u(y)
Evident,
( x
f
(x, y) = f (x, y), (x, y) = (t, y)dt (30)
x y a y
cf.(30)
(u(y), y) = f (v(y), y) v (y) f (u(y), y) u (y)+
y
+ (v(y), y) (u(y), y).
y y
Pentru a proba relatia (29), este suficient (aplicand (30)) sa observam ca
( v(y)
f
(v(y), y) (u(y), y) = (t, y)dt
y y a y
( u(y) ( v(y)
f f
(t, y)dt = (t, y)dt,
a y u(y) y
Z y2 2
Exemple. 1) Fie g(y) = y ex y dx, y > 1. Atunci conform formulei (29),
( y2
2 5 2
g (y) = x2 ex y dx + 2yey ey .
y
adica ( x
g (x) = (n 1) f (t)(x t)n2 dt.
0
este continua. Pe de alta parte, lim xv+1 ex = 0 deci exista M > 0 astfel
x
M
ncat 0 < x e M pentru orice x I2 , adica 0 x1 ex 2 pentru
v+1 x
x
orice (u, v) si x I2 ; ca atare, functia 2 : (u, v) R definita prin
(
2 () = x1 ex dx
0
este continua. Am probat astfel ca functia = 1 + 2 este continua pe orice
interval (u, v) (0, ), deci este continua pe (0, ).
Aplicand succesiv teorema 4.2 se demonstreaza ca este chiar de clasa C .
In plus, conform (32),
( (
() = x 1 x
e ln xdx si () = x1 ex ln2 xdx,
0 0
deci () > 0 pentru orice > 0. Asadar, functia este convexa pe intervalul
(0, ).
Observatie. Se poate arata ca graficul functiei are forma indicata n
figura IV. 13. Legatura dintre functiile si B este data de
Teorema 4.7. Pentru orice p > 0, q > 0, are loc formula (nebanala !) Fig. IV.13
(p) (q)
B(p, q) = .
(p + q)
In particular, functia B este de clasa C pe deschisul [0, ) (0, ) din
R .
2
6 7 (
1 2
Corolar. Avem = si ex dx = .
2
(p)(q) 1
Demonstratie. Aplicand relatia B(p, q) = pentru p = q = , se
(p + q) 2
obtine
6 72 6 7
1 1 1
= (1) B , .
2 2 2
Dar (1) = 1 si n plus conform (31)
6 7 ( 1 ( 2 ( 2
1 1 dx 2 sin t cos tdt
B , = B = =2 dt = ,
2 2 0 x(1 x) 0 sin t cos t 0
6 72
2 1
efectuand substitutia x = sin t. Atunci relatia devine = si cum
6 7 6 7 2
1 1
> 0, rezulta ca = . Conform (32), de-aici se obtine
2 2
(
1
x 2 ex dx =
0
se mai scrie
K
f . g
Integrala din membrul drept exista pentru orice y R fixat deoarece ()x R,
L
|f (x)eixy | = |f (x)| | cos xy i sin xy| = |f (x)| cos2 xy + sin2 xy = |f (x)|
4.4.5 Exercitii
1. Sa se calculeze
( 2 ( ( 1 6 27
2 x x
lim x2 cos x, dx, lim er sin x dx, lim exp 2 dx.
0 0 r 0 y0 0 y2 y
2. Sa se calculeze (
y
g(y) = dx
0 1 + x2 y
si sa se arate ca desi integrantul este continuu, functia g nu are aceasta propri-
etate.
3. Fie
(
1
Jn (x) = cos(n x sin )d, x R, n Z.
0
8. Sa se verifice relatiile:
a) ( + n) = ( + n 1)( + n 2) . . . ( + 1)(), > 0, n 1;
6 7 6 7
1 1 1
b) B(p, q) = 2p1 B , p , p > 0 si (p) p + = 2p1 (2p).
2 2 2 2
9. Sa se calculeze, folosind B, , integralele
226 CAPITOLUL 4. EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALA
( 1
a) xp1 (1 xm )q1 dx (p, q, m > 0);
0
(
b) xp exp(xq )dx (p > 1, q > 0);
0
(
c) xp ln 9dx (p < 1), q > 1;
1
(
2
d) sinp x cosq xdx (p > 1, q > 1).
0
4.5 Aplicatii
Dam cateva aplicatii semnificative ale integralelor curbilinii ca si ale inte-
gralelor cu parametri n teoria campului si n modelarea matematica a unor
procese termice.
y x
Exemple. 1) Daca = dx+ 2 dy si daca este circumferinta
+y 2 x + y2 x2
unitate parcursa de k ori (k Z), atunci x = cos kt, y = sin kt, t [0, 2] si
( ( 2 ?
sin kt
= 2 (k sin kt)+
0 sin kt + cos2 kt
=
cos kt
+ 2 (k cos kt) dt = 2k.
sin kt + cos2 kt
2) Daca : [a, b] U este un drum de clasa C 1 si = df este o forma
diferentiala exacta, atunci conform (39), rezulta
( ( b ? =
f f
= (x1 (t), . . . , xn (t))x1 (t) + . . . + (x1 (t), . . . , xn (t))xn (t) dt =
a x1 xn
( <t=b
b
d <
<
= f (x1 (t), . . . , xn (t))dt = f (x1 (t), . . . , xn (t))< =
a dt <
t=a
(c) daca A si B sunt doua puncte oarecare din U , atunci pentru orice
doua drumuri parametrizate 1 , 2 de clasa C 1 pe portiuni situate n U , avand
capetele A si B, are loc relatia
( (
= .
1 2
Fig. IV.14 Afirmatia (c) se enunta spunand ca integrala formei este independenta de
drumul de integrare (depinzand numai de capetele drumului).
Demonstratia. (a) (b). Presupunem ca este exacta, = df cu f
C 1 (U ). Atunci, conform formulei Leibniz-Newton (40),
(
= f ((b)) f ((a)) = 0,
f f (x + tek ) f (x)
(x) = lim , 1kn (41)
xk t0,t=0 t
f
(x) = lim Pk (x + ek ) = Pk (x), ()x U, 1 k n.
xk t0
r
lui r este , iar forta de atractie exercitata de A asupra lui M are marimea
r
m1 m2
k1 , unde k1 este o constanta si r = ||r|| = d(A, M ). Atunci campul
r2
atractiilor newtoniene realizate de punctul A are n punctul curent M valoarea
m1 m2 r k
v(M ) = k1 2
si notand k = k1 m1 m2 , rezulta v = 3 r. Se oberva
r r r
7U = R \ {A}, campul v este un camp de gradienti, anume
3
ca n deschisul
6
k k
v = grad , adica deriva din potentialul newtonian .
r r
Teorema 5.3. Fie U Rn un deschis stelat relativ la un punct a U .
Orice forma diferentiala n U nchisa este exacta.
Demonstratie. Fie = P1 dx1 + . . . + Pn dxn o forma nchisa, adica au
loc relatiile (38). Conform ipotezei asupra deschisului U , pentru orice punct
x = (x1 , . . . , xn ) U , segmentul [a, x] este situat n U . Putem atunci defini
functia f : U R punand
( 1
f (x1 , . . . , xn ) = [P1 ()(x1 a1 ) + P2 ()(x2 a2 ) + . . . +
0 (42)
+Pn ()(xn an )]dt,
unde = a + t(x a), 0 t 1 este punctul curent pe segmentul [a, x], iar
a = (a1 , a2 , . . . , an ). Conform teoremei de derivare sub integrala (teorema 4.2),
rezulta
( 1! ? =
f P1 Pk
(x) = () t (x1 a1 ) + . . . + () t(xk ak ) + Pk () +
xk 0 xk xk
"
Pn
+... + () t (xn an ) dt;
xk
P1 Pk P2 Pk Pn Pk
folosind relatiile (36), avem = , = ,..., = , deci
xk x1 xk x2 xk xn
(! ?1
f Pk Pk
(x) = t () (x1 a1 ) + . . . + () (xk ak ) + . . . +
xk 0 x 1 xk
= " ( 1
Pk d
+... + () (xn an ) + Pk () dt = [t Pk ()]dt =
xn 0 dt
( 1 <1
d <
= [t Pk (a + t(x a))]dt = t Pk (a + t(x a))<< = Pk (x),
0 dt 0
f
deci = Pk n U , 1 k n. In concluzie, = P1 dx1 + . . . + Pn dxn =
xk
f f
= dx1 + . . . + dxn , adica = df , deci este exacta.
x1 xn
Corolar 1. Fie P (x, y), Q(x, y) doua functii de clasa C 1 pe un deschis
P Q
stelat U R2 , astfel ncat = n U . Atunci forma diferentiala =
y x
P dx + Q dy este exacta ( = df ) si solutia y = y(x) a ecuatiei diferentiale
P dx + Q dy = 0 are proprietatea ca f (x, y) = C, constanta.
P Q
Demonstratie. Din conditia = rezulta ca forma este nchisa,
y x
deci conform teoremei 5.3 este exacta. Asadar, exista f C 1 (U ) astfel ncat
= df . In fine, ecuatia df = 0 are n U solutia f (x, y) = C, C fiind o
constanta arbitrara.
Corolar 2. Intr-un deschis stelat, un camp este conservativ daca si numai
daca el este un camp de gradienti.
4.5. APLICATII 231
reprezinta energia calorica transferata sistemului din afara; primul termen este
( ( b
dx1 = x1 (t)dt = x1 (b) x1 (a) si reprezinta variatia energiei totale a
a (
sistemului n lungul lui iar P2 dx2 + . . . + Pn dxn se poate interpreta ca
lucrul mecanic efectuat n lungul evolutiei () a sistemului.
232 CAPITOLUL 4. EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALA
4.5.3 Exercitii
1. Se considera forma = (2xy + y 2 )dx + (x2 + 2xy)dy n R3 . Sa se
determine o functie f C 1 (R2 ) astfel ncat = df . Acelasi lucru pentru
= y 2 zdx + (2xyz + 1)dy + xy 2 dz n R3 .
2x 2y
2. Se considera campul vectorial v = + 2 +2z k. Sa se arate
+y x2
2 x + y2
ca v este conservativ n deschisul U = {x = 0, y = 0} din R3 si sa se calculeze
circulatia lui v n lungul cercului {x2 + y 2 = 1, z = 1}, parcurs o data pozitiv
n raport cu semiaxa Oz.
3. Fie f : I R o functie reala continua pe un interval deschis I R si
forma = yf (x)dx + dy definita n banda I R. Sa se arate ca daca F este
o primitiva a lui f , atunci forma eF este exacta. In ce caz este exacta?
Analiza vectoriala si calculul diferential exterior
pe varietati confirma legatura profunda ntre con-
ceptele de derivabilitate si integrabilitate
(J. DIEUDONNE)
Capitolul 5
Integrale multiple si
campuri
Introducere
Acest capitol este de cea mai mare importanta pentru pregatirea matema-
tica a viitorului inginer. Se poate afirma ca toate notiunile definite aici si au
sursa n studiul unor modele fizice de mare nsemnatate teoretica si practica.
Teoria campurilor scalare sau vectoriale constituie un domeniu de cercetare,
cu cele mai diverse aplicatii n mecanica, electrotehnica, electronica etc. In
paragraful 2 al capitolului stabilim formulele fundamentale de legatura ntre
integrale multiple, integrale curbilinii, integrale de suprafata etc. (formulele
Green-Riemann, Stokes, Gauss-Ostrogradski), care au numeroase consecinte,
unele prezentate n paragraful 3. In ncheiere este facut studiul coordonatelor
curbilinii si sunt date cateva aplicatii dintre cele mai semnificative, care nu an-
gajeaza dezvoltari teoretice ample. Se poate spune ca n acest capitol sunt fixa-
te terminologia si primele rezultate din teoria campurilor, care vor fi ilustrate
si adancite ulterior n cadrul disciplinelor tehnice de baza si de specialitate.
233
234 CAPITOLUL 5. INTEGRALE MULTIPLE SI CAMPURI
In acest caz,
( 3 ( 3
2 2
Q (x) = x y dy = x y dy = 4x2
1 1
si ca atare, (( ( 2
28
x2 y dx dy = 4x2 dx = .
D 1 3
2) Calculam integrala tripla
(((
I= (xy + z) dx dy dz,
Demonstratie. Multimea M este evident nchisa si marginita, deci este Fig. V.2
compacta si conform teoremei III 3.2, masurabila.
Alegem c < d astfel ncat M [a, b] [c, d] = P Q. Atunci
(( (( ((
f (x, y) dx dy = fM (x, y) dx dy = fM (x, y) dx dy,
M R2 P Q
(
2
= cos x dx = 1 (fig. V. 4).
0
Fig. V.5 ( 4 ( 4x ( 2
+ dx (x + y) dy = (x 2x + x)dx+
2 0 0
( 4? =
(4 x)2 178
+ x(4 x) + dx = .
2 2 15
5.1. CALCULUL INTEGRALELOR MULTIPLE 237
ultima relatie decurgand din faptul ca intervalul [g1 (x, y), g2 (x, y)] este continut
n Q, oricare ar fi (x, y) P . Deoarece fM = f pe M si fM (x, y, z) = 0 pentru
orice (x, y) P \ D, integrala dubla poate fi considerata numai pe D si se
gaseste formula (5).
Exemple. 1) Calculam volumul V (M ) al corpului M limitat de paraboloi-
dul z = x2 + y 2 si de planul z = 1 (fig. V. 7).
Avem ((( (( ( Fig. V.7
1
V (M ) = dx dy dz = dx dy dz
M D x2 +y 2
2 2
unde D = {x + z 1 n planul xOz}, deci
Fig. V.8
( 1 ( 1x2
I= x dx (1 x2 z 2 )dz =
1 1x2
( 1 6 7< 2
3 <z= 1x
z <
= dx z x2 z =
1 3 <z=1x2
( 1 B
4
= x(1 x2 ) 1 x2 dx, adica I = 0,
3 1
M = {x Rp | () y Rq , (x, y) M }, Mx = {y Rq |(x, y) M },
Fig. V.9
5.1.2 Aplicatii geometrice si fizice ale integralelor
multiple
Un precept util, ilustrat deja prin notiunile de arie, volum etc. este acela
dupa care orice marime geometrica (sau fizica) care este aditiva de multime se
poate exprima printr-o integrala. Aceasta afirmatie nu este desigur o teorema,
dar circumscrie gama de aplicatii ale integralelor.
Fie M Rn o multime masurabila (marginita). Am vazut ca volumul lui
M este dat prin
( ( ( (
V (M ) = 1= dx = . . . dx1 . . . dxn .
M M M
((( (((
1 1
x= x dx dy dz, y = y dx dy dz,
V (M ) M V (M ) M
(((
1
z= z dx dy dz.
V (M ) M
Pentru orice punct fixat a Rn , numarul
(
||x a||2 (x) dx
M
F : U V, (, ) . (x, y)
unde , sunt coordonatele polare ale punctului (x, y), deci x = cos , y =
sin . In acest caz, JF = si formula (6) aplicata local arata ca pentru orice
multime masurabila M V avem
(( ((
g(x, y) dx dy = g( cos , sin ) d d.
M F 1 (M )
( (
2 2 3 4
= (4R2 cos4 )d = 8R4 cos4 d = R .
2 0 2
5.1. CALCULUL INTEGRALELOR MULTIPLE 241
Aplicam coordonate cilindrice (tinand cont de simetria lui M n raport cu Fig. V.11
axa Oz); se obtine
(((
I = 2 cos sin d d dz =
F 1 (M )
( 2 ( 1 ( 12
= sin cos d d 3 dz =
0 0 0
( 2 ( 1
= sin cos d (3 5 )d = 0.
0 0
exista si este finita, unde Br = {||x|| r}, r > 0, aceasta limita fiind notata
(
f.
Rn
Daca f : Rn R este o functie masurabila si pozitiva (dar nu neaparat
marginita), atunci functia f este integrabila daca exista limita
( (
lim f , unde f = min(f, ), > 0, notata f.
Rn Rn
5.1.5 Exercitii
1. Sa se calculeze integralele
(( (((
(x + y + xy) dx dy, (xyz + x) dx dy dz,
P1 P2
Generalizare,
4. Se considera multimea D = [1, ) [1, ) din R2 si functia f : D R
definita prin
xy
f (x, y) = .
(x + y)3
Sa se arate ca
( ( ( (
1 1
dy f (x, y)dx = si ca dx f (x, y)dy = .
1 1 2 1 1 2
Se contravine astfel teoremei 1.1?
5. Fie M Rn o multime marginita maurabila si f : M R o functie
uniform continua. Sa se arate ca pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat
pentru orice partitie {Ni }1ip a lui M cu multimi masurabile de diametru cel
mult si pentru orice puncte i Ni , 1 i p, sa avem
<( <
< 5p <
< <
< f f (i ) V (Ni )< < .
< M <
i=1
244 CAPITOLUL 5. INTEGRALE MULTIPLE SI CAMPURI
(((
ln(x2 + y 2 + z 2 )
dx dy dz,
x2 +y 2 +z 2 1 (x2 + y 2 + z 2 )
unde > 0 este o constanta.
pentru (x, y, z) = (0, 0, 0). Asadar, campul newtonian este un camp vectorial
de clasa C n deschisul R3 \ {O}.
Fixam un camp scalar de clasa C 1 (U ), U R3 fiind un deschis. Pen-
tru orice numar real c se numeste suprafata de nivel asociata perechii (, c)
suprafata Sc de ecuatie carteziana (x, y, z) = c (definitia 5.13 din cap. III).
Asadar, pe ntreaga suprafata Sc campul are o valoare constanta, anume
c. Evident, prin orice punct (x0 , y0 , z0 ) U trece o unica suprafata de nivel,
anume Sc , unde c = (x0 , y0 , z0 ). In cazul cand este campul tempera-
turilor (respectiv al presiunilor) dintr-o regiune fixata, suprafetele de nivel
corespunzatoare se numesc izoterme (respectiv izobare).
Definitia 2.1. Fie (x, y, z), : U R un camp scalar de clasa C 1 (U )
unde U R3 este un deschis. Pentru orice punct a = (x0 , y0 , z0 ) U gradi-
entul campului n punctul a este vectorul
grad a = (a) + (a) + (a)k. (8)
x y z
Asocierea U V3 , a . grad a este un camp vectorial notat grad si
numit campul de gradienti asociat lui .
Aceasta definitie depinde de fixarea unui reper ortogonal n R3 (de versori
, , k si constituie un caz particular al conceptului introdus n capitolul III, 4;
vom vedea ca grad a depinde numai de si a.
Exemple. Daca (x, y, z) = x2 + yz, atunci grad = 2x + z + y k, iar
daca (x, y, z) = x + yz + xyz si a = (1, 0, 3), atunci grad a = + 6.
246 CAPITOLUL 5. INTEGRALE MULTIPLE SI CAMPURI
Sp Vp1 .
= + + k = a1 + a2 + a3 k = a,
x y z
adica
grad (a r) = a. (9)
In mod similar,
B x
grad r = grad x2 + y 2 + z 2 = B +
x + y2 + z2
2
y z r
+B + B k =
x2 + y2 + z2 2 2
x +y +z 2 r
d d
(a) = s grad a si = s grad , (11)
ds ds
n punctul curent din U .
Aceasta relatie rezulta direct din teorema III 4.6.
e) Vectorul grad a are directia normalei la suprafata de nivel S a campului
scalar C 1 (U ), care trece prin punctul a.
5.2. CAMPURI SCALARE, VECTORIALE. FORMULE INTEGRALE 247
Acest fapt a fost probat n conditii mai generale (teorema III 5.7). Iata o
demonstratie mai directa: Fie
x = x(t)
(C) : y = y(t) , t I
z = z(t)
unde am notat (t) = (x(t), y(t), z(t)). Deoarece exista t0 I astfel ncat
(t0 ) = a (deoarece punctul a apartine urmei curbei (C)), rezulta din (12) ca
unde = x (t0 )+y (t0 )+z (t0 )k este tocmai un vector tangent la (C). Asadar
grad a este ortogonal planului tangent la suprafata S n punctul a; fig. V.12.
Indicam o ultima proprietate a gradientului care arata rolul deosebit al Fig. V.12
acestuia n studiul variatiei campurilor scalare si constituie totodata ideea
de baza n elaborarea metodelor de gradient (vezi III, 6, aplicatia 2): daca
C 1 (U ) si a U sunt fixate, atunci dintre toti versorii s, cel pentru care
d
(a) este extrema este unul din versorii vectorului grad a . Acest fapt a fost
ds
probat n teorema III 5.8 sau rezulta direct din formula (11), observand ca
d
(a) = 1 ||grad a || cos unde este unghiul dintre vectorii s si grad a ,
ds
d
deci extremele lui (a) se obtin atunci cand cos = 1, adica s este coliniar
ds
cu grad a .
Observatie. Cele spuse anterior se refac fara dificultate pentru campuri
scalare plane (definite n deschisi din R2 ). In acest caz se definesc curbe de
nivel, gradientul are directia normalei etc.
si 6 7 6 7
2 2
div (grad ) = + = + =
x x y y x2 y 2
(laplacianul lui ). Campurile de gradienti se mai numesc campuri derivand
dintr-un potential.
Exemple. 1) Orice camp constant v(x, y) = a = a1 i + a2 este un camp de
gradienti, deoarece luand (x, y) = a1 x + a2 j, avem v = grad .
r
2) Pentru campul plan newtonian v = k 3 (unde r = x + y, r =
r
B k
x2 + y 2 , k > 0 constant) definit n U = R2 \ (0, 0) avem div v = 3 , rot v = 0
6 7 r
k
si v = grad n fiecare punct din U . Verificarile sunt imediate.
r
In capitolul IV am dat caracterizarea campurilor de gradienti (corolarul
teoremei 5.2). Adaugam ca potentialul scalar este unic determinat pana la
o constanta aditiva, daca U este un deschis conex, deoarece daca v = grad 1 ,
v = grad 2 n U , atunci grad (1 2 ) = 0, deci 1 2 = constant.
Reluam cele de mai sus pentru cazul spatiului R3 , raportat la un reper
ortogonal Oxyz de versori , , k.
Definitia 2.2. Fie v = P (x, y, z) + Q(x, y, z) + R(x, y, z)k un camp de
clasa C 1 (U ), U R3 fiind un deschis fixat.
Pentru orice punct a U se definesc scalarul
P P R
diva v " (a) + (a) + (a), (13)
x y z
numit divergenta lui v n a si vectorul urmator, numit rotorul lui v n a
? = ? =
R Q P R
rota v " (a) (a) + (a) (a) +
y z z x
? = (14)
Q P
+ (a) (a) k,
x y
care poate fi scrisa sugestiv astfel
< <
< k <
< <
< <<
<
rota v = < <
< x y z <
< <
< P Q R <
2
div v = (x y) + (yz) (2xyz) = z,
x y z
< <
< k <
< <
< <
< <
rot v = < < = (2xz + y) + 2yz x2 k.
< x y z <
< <
< x2 y yz 2xyz <
r
2) Pentru campul newtonian v = k 3 (k > 0 constant) avem v = r unde
r
k
= 3 , deci div v = div (r) = div r + r grad si deoarece grad =
r 6 7
3 4 r 3k k 3k
kgrad (r ) = 3k r = 5 r, rezulta div v = 3 3 + 5 (r r) si cum
r r r r
r r = r2 , rezulta ca div v = 0. Pe de alta parte,
P Q R
= + + = div v
x y z
6 7
v = + + k (P + Q + Rk) =
x y z
< <
< k <
< <
< <<
<
=< < = rot v.
< x y z <
< <
< P Q R <
Se verifica imediat ca n fiecare din cele trei ipostaze, este liniar adica
(1 + 2 ) = 1 + 2 , () = , (v1 + v2 ) = 1 + v2 ,
grad (div v), div (rot v), div (grad ), rot (grad ) si rot (rot v).
Fig. V.14
O justificare a acestei definitii este urmatoarea: fixam (u0 , v0 ) si alegem
un dreptunghi D continut n , cu lungimile laturilor p, q si fie Q(x0 , y0 , z0 )
punctul s(u0 , v0 ) de pe urma = s() a panzei s.
Fie v = v0 (respectiv u = u0 ) curbele parametrice care trec prin Q si sunt
r r
situate pe si ru = (respectiv rv = ) vectorii tangenti n Q la aceste
u v
curbe. Planul tangent n punctul Q la este identificat cu subspatiul vectorial
real bidimensional TQ R3 , generat de vectorii liniar independenti
6 7 6 7
x y z x y z
ru = , , , rv = , , ,
u u u v v v
cu derivatele partiale calculate n punctul (u0 , v0 ). Aria paralelogramului con-
struit pe vectorii pru , qrv este pq||ru rv || si aceasta aproximeaza aria s(D),
adica aria s(D) ||ru rv || aria D; fig. V. 14. Aceasta formula aproximativa
se extinde la faguri continuti n si sugereaza formula (18).
5.2. CAMPURI SCALARE, VECTORIALE. FORMULE INTEGRALE 253
Fig. V.15
Atunci aplicand formula (18) rezulta
(( ( (
2 2 R2
aria = ||ru rv ||dudv = R2 dv sin udu =
0 0 2
R2
si aria ntregii sfere x2 + y 2 + z 2 = R2 va fi 8 = 4R2 .
2
Fig. V.16
2) Fie z = f (x, y) o suprafata definita explicit (proiectabila pe planul xOy)
unde f : R este o functie de clasa C 1 pe un deschis R2 . Fie M
o multime masurabila si () portiunea corespunzatoare din suprafata, avand
parametrizarea r(x, y) = x + y + f (x, y)k, (x, y) M ; fig. V. 16.
f f f f
Deoarece rx = + k, ry = + k, rezulta rx ry = + k si
M x y x y
6 72 6 72
f f
||ru rv || = 1 + + . In concluzie,
x y
M 6 72 6 72
((
f f
aria = 1+ + dx dy. (19)
M x y
si (s1 ) : r = r(, ).
Se pot imagina varietati de dimensiune 2 n R3 (definitia 5.14 din capitolul
III) care nu sunt orientate, adica nu pot fi alesi versori normala care sa varieze
continuu pe ntrega varietate. Astfel, rasucind o foaie dreptunghiulara, lipind
capetele si omitand marginile foii se obtine banda lui A.F. MOBIUS (1790-
1868), care este o varietate de dimensiune 2 avand o singura fata, deci versorul
normala nu poate fi ales variind continuu pe ntreaga banda. Desi Q tinde
catre Q, NQ nu tinde catre NQ (fig. V. 18).
Fig. V.18
Fluxul unui camp vectorial printr-o portiune de suprafata
Fie v = P (x, y, z) + Q(x, y, z) + R(x, y, z)k un camp continuu pe un des-
chis U R3 . Fie = s(M ) o portiune de suprafata parametrizata de clasa
C 1 (injectiva, nesingulara), continuta n U , unde M este o submultime
masurabila. Fixam o orientare pe , de exemplu orientarea pozitiva, prin
ru rv
alegerea normalei N = n punctul curent (u, v) .
||ru rv ||
Definitia 2.5. Se numeste fluxul campului v prin integrala de suprafata
(
(v) " (v N ) d (22)
unde semnul dinaintea integralei este fixat n functie de orientarea aleasa (poz-
itiva sau respectiv negativa), iar n integrant se nlocuieste z = f (x, y), (fig.
V. 19)
Proprietatile integralelor de suprafata induc proprietati ale fluxului unui
Fig. V.19 camp vectorial (independenta de parametrizare, liniaritate, aditivitate etc.).
Exemple. 1) Calculam fluxul campului vectorilor de pozitie v = r prin
emisfera x2 + y 2 + z 2 = R2 , z 0, dupa normala care face unghi ascutit cu
semiaxa pozitiva Ox (fig.
B V. 20)
Asadar, f (x, y) = R2 x2 y 2 ; n acest caz orientarea pozitiva este cea
rx ry B
care corespunde lui N = , unde r = x + y + R2 x2 y 2 k deci
B ||rx ry ||
x + y + R2 x2 y 2 k
N = si deoarece N k > 0, rezulta ca N face unghi
R
ascutit cu semiaxa pozitiva Oz. In acest caz, aplicand formula (23) rezulta
(( C
x2
(v) = + B +
x2 +y 2 R2 R2 x2 y 2
Fig. V.20
D
y2 B
+ B + R2 x2 y 2 dx dy =
R 2 x2 y 2
(( ( 2 (
2 dx dy 2 d
R B =R d B = 2R3 .
x2 +y 2 R2 R2 x2 y 2 0 0 R2 2
Fig. V.22
5.2. CAMPURI SCALARE, VECTORIALE. FORMULE INTEGRALE 257
Fig. V.23
In mod similar se pot considera intergrafice proiectabile pe Oy. Vom spune
ca un compact bordat M R2 este elementar daca M se poate descompune
ca reuniunea unui numar finit de intergrafice proiectabile pe Ox, avand doua
cate doua n comun cel mult puncte ale frontierelor si daca M admite o des-
compunere similara n intergrafice proiectabile pe Oy. Evident, triunghiurile,
poligoanele convexe, discurile etc. sunt compacti bordati elementari. Daca M
%p
este un compact bordat elementar si M = Mi este o descompunere ca mai
i=1
sus, atunci pentru orice functie continua P pe un deschis care contine M , avem
[ 5p [
% P (x, y)dx =% P (x, y)dx. (24)
Fr M i=1 F r Mi
Pe de alta parte,
[ ( ( ( (
% P dx = P dx + P dx + P dx + P dx.
Fr M 1 2 3 4
si n mod similar,
( ( b
P dx = P (t, g2 (t)) dt,
3 a
deci [ ( (
b b
% P dx = P (t, g1 (t)) dt P (t, g2 (t)) dt =
Fr M a a
( (27)
b
= [P (t, g1 (t)) P (t, g2 (t))] dt.
a
Formula (28) are loc si n cazul cand M este un compact bordat elementar
oarecare, deoarece descompunem M n intergrafice proiectabile pe Ox, M =
%p
Mi , scriem formula (28) pentru fiecare Mi si adunam relatiile obtinute,
i=1
folosind proprietatea de aditivitate a integralei duble si relatia (24).
Repetand rationamentul anterior pentru intergrafice proiectabile pe Ox
rezulta [ ((
Q
% Q dy = dx dy. (29)
Fr M M x
Q P
In particular, daca = n M , atunci aceasta circulatie este nula.
x y
Acest corolar este de fapt o reformulare a teoremei 2.1.
Corolar 2. In conditiile teoremei 2.1, avem
[
1
aria M = % x dy y dx.
2 Fr M
y x Q P
Demonstratie. Luam P (x, y) = si Q(x, y) = . Atunci =1
2 2 x y
si aplicam formula (25).
Corolar 3. Fie M un compact bordat cu frontiera alcatuita din drumurile
, 1 , . . . , n ca n figura V. 22 c). Daca v = P (x, y) + Q(x, y) este un camp
P Q
de clasa C 1 pe un deschis U care contine M astfel ncat = pe U ,
y x
atunci [ [
n
5
% v dr =% % v dr. (31)
i=1 i
Fig. V.25 Demonstratie. Este suficient sa aplicam formula (30); se obtine atunci
[ [ n
5 [
% v dr = 0, adica % v dr + % v dr = 0.
Fr M i=1 i
y x P Q
Intr-adevar, n acest caz P = ,Q= 2 deci = si se
x2 + y 2 x + y2 y x
aplica corolarul 1. Daca M contine punctul (0, 0), atunci P si Q nu mai sunt
functii de clasa C 1 pe nici un deschis care contine M si formula (25) sau (30)
nu mai poate fi aplicata. In acest caz, alegand un disc D centrat n origine de
raza , continut n M si aplicand (31) rezulta ca
[ [ (
y dx x dy
% P dx + Q dy =% P dx + Q dy =
Fr M Fr D x2 +y 2 =2 x2 + y 2
Fig. V.26
Definim o clasa importanta de multimi compacte n R3 astfel: se considera
un compact bordat elementar M n planul xOy, doua functii f1 , f2 (f1 f2 )
de clasa C 1 pe un deschis din planul xOy care contine M si se ia
(vezi fig. V. 27). Vom numi o astfel de multime intergrafic proiectabil pe planul
xOy; n mod similar, se pot considera intergrafice proiectabile pe planele xOz,
yOz.
O multime R3 se numeste compact elementar daca poate fi descom- Fig. V.27
pus ca reuniune a unui numar finit de intergrafice proiectabile pe planul xOy
avand doua cate doua intersectii neglijabile (au n comun cel mult puncte ale
frontierelor) si au loc descompuneri similare ale lui n intergrafice proiectabile
pe planele yOz si xOz; n plus, se presupune ca frontiera = Fr se compune
dintr-un numar finit de suprafete nchise, nesingulare, orientate.
Daca este un compact elementar, atunci se poate defini n mod natural
versorul normala exterioara Ne n punctul curent! al frontierei = "
Fr . Inter-
2 2 2
x y z
graficele, sfera {x2 + y 2 + z 2 r2 }, elipsoidul + 2 + 2 1 , cilindrul
a2 b c
{x +y 1, 0 z 3} mpreuna cu bazele, inelul sferic {1 x2 +y 2 +z 2 4}
2 2 Fig. V.28a
etc. sunt compacti elementari (fig. V. 28a, b si c).
260 CAPITOLUL 5. INTEGRALE MULTIPLE SI CAMPURI
Fig. V.29 Pe de alta parte, pe 1 normala exterioara este orientata spre z des-
p1 + q1 k f1 f1
crescator, deci n1 = B 2 unde p1 = , q1 = , de unde
2
p1 + q2 + 1 x y
1
k n1 = B 2 si ca atare,
p1 + q12 + 1
( ((
R(k n) d = R(x, y, f1 (x, y)) dx dy, deoarece
1 M
L
d = p21 + q12 + 1 dx dy.
si relatia (32) este probata n cazul unui intergrafic proiectabil pe planul xOy.
Deoarece se poate descompune ntr-un numar finit de intergrafice proiecta-
bile pe planul xOy avand n comun cel mult puncte ale frontierelor, aplicand
aditivitatea integralelor de suprafata si a celor de volum si faptul ca peretii
comuni apar de cate doua ori cu versori normala exterioara n, n, rezulta ca
integralele pe suprafetele interioare se anuleaza reciproc si se deduce formula
(33) n cazul unui compact elementar oarecare.
In mod similar, proiectand pe planul xOz si apoi pe planul yOz, se obtin
relatiile ((( (
Q
dx dy dz = Q( n) d (34)
y
si ((( (
P
dx dy dz = P ( n) d. (35)
x
Intr-adevar,
(Q + Rq) (P + Rp) =
x y
? 6 7 =
Q Q R R q
= + p+q + p +R
x z x z x
? 6 7 =
P P R R p
+ q+p + q +R ;
y z y z y
cum 6 7
p f 2f 2f q
= = = =
y y x yx xy x
caci functia f este de clasa C 2 , rezulta ca
6 7
Q P P R
(Q + Rq) (P + Rp) = q
x y x y z x
6 7 ?6 7
R Q R Q
p = (p q + k)
y z y z
6 7 6 7 =
R P Q P
+ k = A rot v
x z x y
si relatia (39) este dovedita. Atunci relatia (38) se scrie sub forma
( ((
v dr = (A rot v) dx dy. (40)
C1 M
p q + k A
N = B =B
2
p +q +1 2 p + q2 + 1
2
5.2.5 Exercitii
1. a) Sa se calculeze n punctul curent divergenta si rotorul campurilor
k r
vectoriale v = x + xy + xyz k; v = ; v = rn (a r), n Z; v = (a r)r;
r3
v = a (r a).
r a ) r a *
b) Sa se arate ca rot 3 = grad (a este un vector constant si r
r r3
este vectorul de pozitie).
2. Sa se determine campurile vectoriale v de clasa C 1 n R3 \ (0, 0, 0) astfel
r
ncat rot v = 3 si v k = 0.
r
266 CAPITOLUL 5. INTEGRALE MULTIPLE SI CAMPURI
B
3. Sa se determine o functie f (r), r = x2 + y 2 + z 2 de clasa C 2 astfel
ncat rotorul campului v = f (r)(k r) sa fie coliniar cu r.
4. Fie v un camp vectorial de clasa C 1 ntr-un deschis U R3 . O curba
parametrizata : [a, b] U , t . (t) = (x(t), y(t), z(t)) de clasa C 1 se numeste
linie de camp (sau linie de forta) a lui v daca pentru orice t [a, b], vectorul
(t), tangent la curba, este coliniar cu vectorul v(x(t), y(t), z(t)) al campului.
a) Sa se arate ca daca v = P (x, y, z) + Q(xyz) + R(x, y, z)k, atunci pentru
orice linie de camp cu ecuatiile parametrice x = x(t), y = y(t), z = z(t),
t [a, b], exista o functie (t) astfel ncat x (t) = (t) P (x(t), y(t), z(t)),
y (t) = (t) Q(x(t), y(t), z(t)), z (t) = (t) R(x(t), y(t), z(t)) (mai succint
dx dy dz
= = sau v dr = 0).
P Q R
b) Sa se determine liniile de camp pentru v = 2x + yz + z k, v = xy +
yz + y k, v = r, v = a r, v = a (r a), unde a este un vector constant.
c) Sa se arate ca daca , sunt campuri scalare de clasa C 1 , atunci liniile de
camp ale campului vectorial nenul v = grad grad sunt curbele (x, y, z) =
c1 , (x, y, z) = c2 cu c1 , c2 constante arbitrare.
5. a) Se poate aplica formula Green-Riemann pentru calculul circulatiei
yi x
campului v = 2 n lungul cercului unitate din R2 parcurs pozitiv o
x + y2
singura data?
b) Sa se calculeze circulatia lui v = (x ln |x| y) + 2xy n lungul frontierei
patratului [1, 1] [1, 1], parcursa pozitiv o singura data; se poate aplica
formula Green-Riemann?
6. Sa se calculeze aria decupata de cilindrul x2 + z 2 = 1 din paraboloidul
y = 1 + x2 + z 2 ,
7. Sa se calculeze fluxul campului vectorial v = k r prin portiunea de
suprafata 1 z = x2 + y 2 , z > 0, dupa normala care face unghi ascutit cu axa
Oz.
8. Se considera suprafata definita prin ecuatiile parametrice x = (a +
R cos u) cos v, y = (a+R cos u) sin v, z = R sin u unde 0 < R < a sunt constante
si 0 u 2, 0 v 2 (torul tridimensional).
r
Sa se calculeze fluxul campului v = prin aceasta suprafata si sa se afle
r
aria si volumul acestui tor.B
Indicatie. Notam r = x2 + y 2 . In planul rOz se considera (r a)2 + z 2 =
R2 adica r = a + R cos u, z = R sin u, 0 u 2; daca acest cerc se roteste
n jurul lui Oz se obtine torul, cu parametrizarea anterioara. Se observa ca
||ru rv || = R(a + R cos u) si ca N = cos u cos v + cos u sin v + sin uk. Aria
( 2 ( 2
torului este egala cu R(a + R cos u)du dv = 4 2 aR etc.
0 0
5.3 Aplicatii
5.3.1 Campuri irotationale (conservative).
Campuri solenoidale (fara surse)
Fie U R3 un deschis fixat.
Definitia 3.1. Un camp vectorial v de clasa C 1 n U se numeste irotati-
onal n U daca rot a v = 0 pentru orice punct a U .
Daca v = P + Q + Rk, cu P, Q, R functii de clasa C 1 pe U , atunci faptul
ca v este irotational n U revine la verificarea conditiilor
P Q Q R R P
= , = , =
y x z y x z
n fiecare punct din U . Asadar, campul v este irotational daca si numai daca
v este conservativ (adica forma diferentiala = P dx + Q dy + R dz este nchisa
n U ; vezi IV, 5.1).
Din formula (37) rezulta direct ca daca v este irotational n U , atunci pentru
orice portiune de suprafata elementara situata n U cu bordul orientat nchis
C, circulatia lui v n lungul lui C este nula. Termenul de rotor, introdus
de J. MAXWELL (1831-1879), este legat de faptul ca circulatia n lungul lui
C a campului v al vitezelor particulelor unui fluid (situat n U ) reprezinta o
masura a cantitatii de fluid care circula n lungul lui C si aceasta este nula
daca curgerea este irotationala (adica rot v = 0).
Conform corolariilor teoremelor 5.2, 5.3 din capitolul IV, se obtine urma-
toarea caracterizare completa a campurilor irotationale:
Teorema 3.1. Fie U R3 un deschis stelat si v un camp vectorial de
clasa C 1 pe U . Atunci v este irotational n U exista o functie f (x, y, z) de
clasa C 1 n U astfel ncat v = grad f circulatia lui v n lungul oricarui
drum nchis de clasa C 1 pe portiuni situat n U , este nula.
Reamintim ca functia f este unic determinata pana la o constanta aditiva
si se numeste potential scalar al lui v (daca v = grad f1 si v = grad f2 , atunci
grad (f1 f2 ) = 0, deci diferenta f1 f2 este constanta n U ).
Definitia 3.2. Un camp vectorial v de clasa C 1 n U se numeste solenoidal
n U daca div a v = 0 pentru orice punct a U .
r
Exemple. Campul newtonian v = este irotational si solenoidal n
r3
deschisul U = R \ (0, 0, 0); campul v = x + xz 2xz k este solenoidal,
3 2
adica sistemul n w1 , w2
w2 w1 w2 w1
= P, = Q, =R
z z x y
are solutie. Din primele doua relatii rezulta ca ()(x, y, z) V avem
( z
w1 (x, y, z) = Q(x, y, t) dt + A(x, y),
z0
( z
w2 (x, y, z) = P (x, y, t) dt + B(x, y)
z0
adica ( z ? =
P Q B A
+ dt + =R
z0 x y x y
si tinand cont de (41) rezulta
B A
= R(x, y, z0 ).
x y
Este evident ca exista functii A, B verificand aceasta unica relatie si astfel,
existenta campului w = w1 + w2 cu proprietatea ca rot w = v n V este
probata.
5.3. APLICATII 269
Daca v este solenoidal, atunci orice camp w astfel ncat rotw = v se numeste
potential vector al lui v. Daca deschisul U este stelat, atunci w este unic pana
la un camp de gradienti (daca rot w1 = v, rot w2 = v, atunci rot (w1 w2 ) = 0,
deci w1 w2 = grad etc.).
In conditiile formulei lui Stokes (37), fluxul unui camp solenoidal v poate fi
exprimat prin circulatia unui potential vector w al lui v, anume
( ( (
v N d = (rot w N ) d = w dr.
S S C
div (v) = (numita ecuatia de continuitate).
t
Presupunem acum ca densitatea este constanta si ca v este un camp de
gradienti, v = grad . Se spune atunci ca fluidul este incompresibil, iar este
numit potentialul vitezelor. Din ecuatia de continuitate, rezulta div v = 0, adica
div (grad ) = 0, = 0, deci v este un camp armonic n U .
Un rezultat important n teoria functiilor armonice l constituie teorema
care urmeaza, care constituie n acelasi timp o interpretare remarcabila a lapla-
cianului unei functii.
Teorema 3.4. Fie (x, y, z), : U R o functie de clasa C 2 ntr-un
deschis U R3 . Atunci pentru orice punct fixat a U , a = (x0 , y0 , z0 ) are loc
formula de evaluare a laplacianului lui n punctul a:
(
3
()(a) = lim [(x, y, z) (x0 , y0 , z0 )]d, (42)
0 24 S
ru rv = 0 si rw = ru rv , ()(u, v, w) A.
Fig. V.39
D(x, y, z)
Hu Hv Hw = .
D(u, v, w)
1 1 1
grad = eu + ev + ew . (43)
Hu u Hv v Hw w
5.3. APLICATII 273
Teorema 3.8. Fie v = U (u, v, w)eu + V (u, v, w)ev + W (u, v, w)ew un camp
vectorial de clasa C 1 (A). Atunci
? =
1
div v = (U Hv Hw ) + (V Hw Hu ) + (W Hu Hv ) . (44)
Hu Hv Hw u v w
2f 1 f 1 2f 2f
= + + + .
2 2 2 z 2
In particular, laplacianul lui f (, ) n coordonate polare plane , este
2f 1 f 1 2f
f = 2
+ + 2 2.
2f 2 f cos f 1 2f 1 2f
f = + + + + 2 .
r2 r r r2 sin r2 2 r2 sin 2
274 CAPITOLUL 5. INTEGRALE MULTIPLE SI CAMPURI
Matematica face ca din proprietati care nu-i
apartin sa se poata obtine alte proprietati care nu
i apartin; utilizatorul de matematica trebuie sa
asimileze teorii si tehnici subtile pentru a benefi-
cia de marele potential al calculatorului.
(L. WITTGENSTEIN, 1889-1951)
Capitolul 6
Elemente de Analiza
functionala
Introducere
In acest capitol final al cursului, vom indica succint cateva dezvoltari firesti
ale Analizei matematice clasice, subliniind cu precadere fenomenul de trecere
de la studiul unei singure functii fixate la considerarea unor spatii de functii. In
acest mod se realizeaza un important salt calitativ n utilizarea instrumentelor
matematicii moderne, atat la formularea cat si n rezolvarea unor probleme de
optim care conduc la extremele anumitor functionale, n abordarea operatoriala
a teoriei sistemelor, n elaborarea calculului cu distributii, n fundamentarea
analizei armonice a semnalelor si n multe alte probleme de mare interes pentru
cunoastere, ale caror baze teoretice se asaza n zilele noastre.
Se poate afirma ca Analiza functionala constituie o ramura de varf a matema-
ticii, oferind un limbaj unitar, unificator pentru abordarea problemelor de fizica
matematica, ecuatii diferentiale, calcul variational, teoria semnalelor, control
optimal, economie matematica etc., iar metodele functional-analitice se aplica
n stransa legatura cu metodele numerice, pe care dealtfel le-a influentat n
mod decisiv. Fiecare paragraf al capitolului cuprinde cateva rezultate de baza
si o prezentare a aplicatiilor posibile, conjugand, asa cum am facut si pana
acum, modelul matematic cu modelul fizic generator.
In tara noastra exista o scoala puternica de Analiza functionala si teo-
ria operatorilor, avand contributii teoretice si aplicative recunoscute pe plan
mondial. Aceste cercetari se desfasoara n cadrul Institutului de Matema-
tica al Academiei Romane si la universitatile din Bucuresti, Iasi, Timisoara.
Putem cita numele catorva matematicieni romani avand rezultate de valoare
n domeniul amintit: A. Ghika, M. Nicolescu, Gh. Marinescu, iar n anii nostri
V. Barbu, C. Foias, S. Teleman, I. Singer, D. Voiculescu s.a.
275
276 CAPITOLUL 6. ELEMENTE DE ANALIZA FUNCTIONALA
si se verifica usor proprietatile unui produs scalar, deci l2 este spatiu prehilber-
tian (Se poate considera n mod similar spatiul l2 al sirurilor indexate dupa Z,
nu numai dupa N).
6.1. FUNCTIONALE SI OPERATORI PE SPATII HILBERT 277
3) Fie [a, b], a < b un interval fixat pe dreapta reala. Pe spatiul vectorial
0
real C[a,b] al functiilor continue [a, b] R se obtine un produs scalar (numit
produsul scalar L2 ) punand
( b
0
f, g = f (x)g(x)dx, ()f, g C[a,b] .
a
0
De exemplu, n spatiul C[0,2] se verifica, prin calcul direct, ca pentru orice
numere ntregi m, n 1, au loc relatiile
( 2 /
0 daca m = n
sin mx, sin nx = sin mx sin nxdx = mn = ; (1)
0 daca m = n
( 2
sin mx, cos nx = sin mx cos nxdx = 0; (2)
0
( 2
cos mx, cos nx = cos mx cos nxdx = mn . (3)
0
1 2
|f (x)g(x)| [f (x) + g 2 (x)], ()x I,
2
deci are sens numarul real
(
f, g " f (x)g(x)dx.
I
de unde
cf.(7)
0 ||xm xn ||2 = 2||xm a||2 + 2||xn a||2 ||xm + xn 2a||2
6 72 6 72 Q Q2 6 72
cf.(7) 1 1 Q xm + xn Q 1
2 i+ +2 i+ 4QQ Q
aQ 2 i + +
m n 2 m
6 72 6 7
1 2 2 2 1 1
+2 i + 4i = 2 + 2 + 4i + ,
n m n m n
deci
lim ||xm xn || = 0.
m,n
si am verificat (8).
Ramane sa probam unicitatea lui v; presupunem ca ar mai exista un element
v H astfel ncat
L(u) = u, v , ()u H.
Atunci u, v = u, v pentru orice u H, adica u, v v = 0; luand
u = v v , se obtine ||v v ||2 = 0, deci v = v .
Teorema 1.4 este demonstrata.
6.1. FUNCTIONALE SI OPERATORI PE SPATII HILBERT 281
0 |T xn , y| ||T xn || ||y||,
deci lim T xn , y = 0, adica L(xn ) 0.
n
Conform teoremei 1.4, exista si este unic v H, depinzand de y astfel
ncat L(x) = x, v, ()x H. Acest element se noteaza v = T y si satisface
L(x) = x, T y, adica T x, y = x, T y, pentru orice x, y H.
Se arata fara dificultate ca T este aplicatie R-liniara si continua, iar teo-
rema este dovedita.
Un operator T al unui spatiu Hilbert se numeste autoadjunct (sau hermitic)
daca T = T .
Exemple. 1) Fie H = l2 si operatorul F : H H care asociaza oricarui
sir x = {x0 , x1 , . . .}, sirul T x = {x1 , x2 , . . .}. Atunci adjunctul lui T este
operatorul T : H H definit prin T x = {0, x0 , x1 , . . .}. Intr-adevar, avem
T x, y = x1 y0 + x2 y1 + . . . = x, T y, ()x, y l2 .
2) Daca T : R2 Rn este o aplicatie R-liniara, operatorul T este autoad-
junct daca si numai daca matricea MT asociata lui T (n baza canonica) este
simetrica.
se obtine
onorma pe Mn (R); se verifica usor ca daca A, B Mn (R) si daca
x1
x = ... este un vector coloana, atunci ||A B|| ||A|| ||B||, ||A x||
xn
B
||A||||x||, unde ||x|| = x21 + . . . + x2n ; n particular, pentru orice k 1, avem
||Ak || ||A||k .
5
Teorema 1.6. Fie o serie de puteri reale f (x) = a n xn = a0 + a 1 x +
n0
a2 x2 + . . . cu raza de convergenta > 0. Atunci pentru orice matrice patratica
A Mn (R) astfel ncat ||A|| < , seria de matrici
5
an An = a0 Un + a1 A + a2 A2 + . . . (10)
n0
(privita ca serie de elemente din spatiul Banach Mn (R)) este o serie conver-
genta.
Suma ei se noteaza cu f (A) si se numeste functia de matricea A definita
de f .
Demonstratie. Alegem5 r > 0 astfel ncat ||A|| < r < . Conform teoremei
II. 4. 11, seria numerica an rn este AC, deci seria de numere reale pozitive
n0
5
n
|an |r este C. Avem ()n 0.
n0
(d) Fie A Mn (R) este o matrice fixata. Atunci pentru orice matrice
nesingulara T Mn (R), are loc relatia
1
eA = T eT AT
T 1 . (12)
aplicand formula binomului lui Newton pentru matrici (aici se foloseste esential
faptul ca A si B comuta ntre ele). Asadar,
5 5 Ap B q 5 Ap 5 Bq
eA+B = = .
p!q! p! q!
n0 0p,qn p0 q0
p+q=n
Ultima relatie rezulta din teorema II 3.14 care se extinde direct si la serii
de matrici. In concluzie, eA+B = eA eB si de aici, eA+B = eB+A = eB eA .
(c) Aplicam faptul ca eA eA = e0 = Un .
(d) Prin inductie dupa k se poate verifica fara dificultate ca (T 1 AT )k =
1 k
T A T . Atunci
5 Ak 5 1 5 1 1
T 1 eA T = T 1 T = (T 1 Ak T ) = (T 1 AT )k = eT AT ,
k! k! k!
k0 k0 k0
6.1.3 Exercitii
0
1. Se considera spatiul prehilbertian real H = C[0,2] , cu produsul scalar
L . Sa se arate ca sirul de functii continue fn : [0, 2] R, n 1 avand
2
este PC pe [, ] (deci pe ntreaga dreapta reala) si fie S(x) suma acestei serii.
(a) Functia S : R R este periodica de perioada 2;
(b) Daca seria (18) este UC pe [, ], atunci S P si n acest caz, au
loc relatiile
( (
1 1
ak = S(x) cos kx dx, k 0; bk = S(x) sin kx dx, k 1. (19)
Demonstratie. (a) Fie {Sn }n0 sirul sumelor partiale ale seriei (18). Asadar,
5n
a0 a0
S0 = , Sn = + (ak cos kx + bn sin kx), n 1. Conform ipotezei
2 2
k=1
PC
Sn S si cum toate functiile Sn sunt periodice de perioada 2, aceeasi
proprietate o are functia S.
(b) Deoarece seria (18) este o serie uniform convergenta de functii continue,
suma ei va fi continua pe R, deci S P. Pentru orice x R avem S(x) =
a0 5
+ (an cos nx+bn sin nx). Inmultind cu functia marginita cos kx (respectiv
2
n1
cu sin kx), convergenta uniforma se pastreaza si se obtin relatiile
a0 5
S(x) cos kx = cos kx + (an cos nx cos kx + bn sin nx cos kx),
2
n1
a0 5
S(x) sin kx = sin kx + (an cos nx sin kx + bn sin nx sin kx).
2
n1
1 inx 1 inx
cos nx = (e + einx ), (e einx );
2 2i
aceasta serie devine
6 7
a0 5 an ibn inx an + ibn inx
+ e + e .
2 2 2
n1
Notand
1
(an ibn )
daca n > 0
a0 2
c0 = si cn =
2
1 (a + ib ) daca n < 0,
n n
2
atunci seria devine
5
5
c0 + (cn einx + cn einx ) = cn einx (forma complexa).
n1 n=
5 5
In general, o serie zn este prin definitie convergenta daca seriile zn ,
n= n0
5
zn sunt simultan convergente si suma ei se obtine adunand sumele acestor
n1
5
doua serii. In ipoteza ca seria cn einx este UC pe R cu suma S(x), atunci
n=
5
S(x) eikx = cn einx eikx si integrand pe intervalul [, ] si tinand
n=
cont de (25) se obtine
( (
1
1 5
S(x) eikx dx = cn einx eikx dx = ck , ()k Z.
2 2 n=
( l
1 kx
si n cazul formei complexe, ck = f (x)ei l dx. Teorema 2.2 se scrie
2l l
6 7
f (x + 0) + f (x 0) a0 5 kx kx 5 kx
= + ak cos + bk sin = ck ei l .
2 2 l l
k1 k=
puteri sunt mai usor de manuit (sumele lor partiale fiind polinoame algebrice),
iar n domeniul de convergenta, suma lor este o functie de clasa C . Un defect
al lor este acela ca, n general, o functie nu poate fi reprezentata printr-o serie
1
de puteri pe ntreg domeniul ei de definitie (de exemplu, desi f (x) =
1 + x2
1 2 4 6
este de clasa C pe ntreg R, dezvoltarea ei
= 1 x + x x + ...
1 + x2
este valabila numai pentru |x| < 1). Seriile trigonometrice au ca sume partiale
polinoame trigonometrice si reprezentarea functiilor prin serii Fourier are loc
pe orice interval, ceea ce este deosebit de util. Seriile trigonometrice sunt mai
putin maniabile, de exemplu ele nu pot fi derivate sau integrate termen cu
termen fara precautii suplimentare.
N
5
n N si orice x [0, 2]. Atunci notand P (x) = ak xk , avem
k=0
|f (x) P (x)| |f (x) T (x)| + |T (x) P (x)| < + = ,
2 2
pentru orice x [0, 2] si cazul particular considerat este transat.
Presupunem acum ca f : [0, 2] R este o functie continua oarecare
(fara restrictia ca f (0) = f (2)). Definim F (x) = f (x) kx, unde k =
[f (2) f (0)]/2; se obtine o functie F : [0, 2] R continua si evident
F (0) = F (2) = f (0). Atunci conform cazului anterior tratat, functia F se
aproximeaza uniform prin polinoame algebrice si aceeasi proprietate o are f .
In fine, trecem la cazul general si fie f : [a, b] R o functie continua pe in
interval compact oarecare. 6 Consideram atunci
7 functia auxiliara : [0, 2] R,
t
definita prin (t) = f a + (b a) . Deoarece este continua, atunci
2
pentru orice > 0 exista o functie polinomiala R (t) astfel ncat |(t)R (t)| <
2
pentru orice t [0, 2]. Pentru orice x [a, b], notand t = (x a),
ba
rezulta t [0, 2], deci
< 6 7 6 7<
< 2 2 <
< (x a) R (x a) << < .
< ba ba
6 7
2
Notand P (x) = R (x a) , rezulta |f (x)P (x)| < pentru orice
ba
x [a, b] si teorema este demonstrata complet.
Corolar. Pentru orice functie continua f : [a, b] R exista un sir de
functii polinomiale {Pn }n0 care converg uniform pe [a, b] catre f .
1
Demonstratie. Este suficient sa luam = (n 1) si sa alegem functii
n
1
polinomiale Pn astfel ncat ||f Pn || < .
n
5
c2n = ||u||2 . (28)
n1
n
5
Demonstratie. Fie un = cp ep , n 1. Atunci pentru orice k, 1 k n,
p=1
un , ek = c1 , e1 +. . .+cn en , ek = c1 e1 , ek +. . .+cn cn , ek = ck ek , ek = ck ,
deci un , ek = u, ek , adica un u, ek = 0. Pentru orice n 1 fixat, notam cu
Hn subspatiul vectorial al lui H generat de e1 , e2 , . . . , en ; asadar, un u Hn ,
()n 1. Pe de alta parte, Hn este subspatiu nchis (caci este finit dimensional
si aplicam lema 1). Atunci conform teoremei 1.3 rezulta ca un este proiectia
lui u pe Hn .
Fie () > 0 fixat. Cum subspatiul generat de R este dens n H, atunci
exista un element v care este combinatie liniara finita de elemente din R astfel
ncat ||uv|| < . Asadar, exista N () natural astfel ncat v Hn pentru orice
n N (). Conform teoremei 1.3, avem ||u un || ||u v||, deci ||u un || <
pentru orice n N (). Am 5demonstrat astfel ca un u pentru n , adica
sumele partiale ale serie converg catre u, de unde (27).
n1
In fine,
n
5 n
5
||un ||2 = un , un = cp ep , cq eq =
p=1 q=1
5 5 n
5
= cp cq ep , eq = cp cq pq = c2p
1p,qn 1p,qn p=1
5
si facand n , rezulta (deoarece un u) ca seria c2n este convergenta,
n1
cu suma ||u||2 , deci (28).
Observatie. Pentru u, R fixate dezvoltarea (27) este unica, caci daca u =
5 n
5
dn en , atunci notand vn = dk ek , rezulta vn , ek = dk pentru orice k n
n1 k=1
si facand n , rezulta (deoarece vn u) ca u, ek = dk , adica ck = dk ,
pentru orice k 1.
Fixam u H. Am vazut ca pentru orice n fixat, dintre toate elementele
w Hn (combinatii liniare de e1 , e2 , . . . , en ) cel pentru care distanta d(u, w) =
5n
||u w|| este minima este w = un adica w = cp ep unde cp sunt coeficientii
p=1
Fourier ai lui u relativ la R. Distanta ||u w|| se mai numeste abatere medie
patratica a lui w de la u si am probat ca dintre vectorii din Hn , vectorul un ete
cel care realizeaza abaterea medie patratica minima fata de u; fig. VI. 8. Din
5n
relatia (28) rezulta de asemenea ca pentru orice n, c2k ||u||2 (inegalitatea
k=1
lui Bessel).
Fig. VI.8 Ne situam n cazul cel mai important pentru( aplicatii, considerand spatiul
Hilbert H = L2[,] cu produsul scalar f, g = f (x)g(x) dx (teorema 1.2).
6.2. SERII TRIGONOMETRICE; ANALIZA FOURIER 293
Sirul
1 1 1 1
e1 = , e2 = cos x, e3 = sin x, e4 = cos 2x, . . .
2
formeaza un sistem ortonormal total n H (ntr-adevar ei , ej = ij , ()i, j
1; apoi, pentru orice > 0 si pentru orice functie f H, alegem o functie
n scara g : [, ] R astfel ncat ||f g||2 < ; mai departe, alegem o
3
functie continua h : [, ] R si un polinom trigonometric T astfel ncat
||g h||2 < , ||h T ||2 < , deci ||f T ||2 < , deci oricat de aproape de
3 3
f se afla un polinom trigonometric).
Fixam o functie u : [, ] R din H; are sens sa consideram coeficientii
Fourier {ak }k0 , {bk }k0 definiti prin formulele (20), (21) (ntr-adevar, con-
form inegalitatii lui Schwartz,
<( <2 6( 7 6( 7
< <
< u(x) cos kx dx < u(x) 2
dx cos 2
kx dx
< <
( (
deci u(x) cos kx dx < si n mod similar, u(x)kx dx < , pentru
orice k 0 ntreg).
Pe de alta parte, putem considera coeficientii Fourier generalizati ai lui u
relativ la sistemul ortonormal total {en }n1 de mai sus. Asadar,
( >
1
c1 = u, e1 = u(x) dx = a0 , e2 = u, c2 = a1 (29)
2 2
c3 = b1 , c4 = a2 etc. iar seria Fourier generalizata va fi
5 a0
c n e n = c 1 e 1 + c2 e 2 + . . . = + a1 cos x + b1 sin x + a2 cos 2x + . . .
2
n1
deoarece
n+p
5 n+p
5 n+p
5
||un+p un ||2 = un+p un , un+p un = ci ei , ci ei = c2i ,
i=n+1 i=n+1 i=n+1
6.2.5 Exercitii
1. Sa se studieze coeficientii Fourier pentru functiile indicate mai jos, pre-
lungite prin periodicitate de perioada 2 la ntreg R:
/
a daca x [0, )
a) f (x) = a > 0 dat;
a daca x (, 0),
b) f (x) = |x| pentru x [, ];
c) f (x) = x2 pentru x [, ].
0 daca n par
Raspuns. a) an = 0, ()n 0; bn =
4a daca n este impar.
n
4
b) bn = 0, ()n 1; a0 = , a2k = 0, a2k+1 = ;
(2k + 1)2
2 3 4(1)k
c) a0 = , ak = ; bk = 0, k 1.
3 k2
2. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = x, definita pe intervalul
[1, 1) si prelungita prin periodicitate de perioada 2 la R. Idem f (x) = | sin x|
pe [, ) prelungita la R prin periodicitate de perioada .
3. Sa se dezvolte n serie de sinusi (si respectiv de cosinusi) functia f (x) =
x + 1, x (0, ), prelungita prin imparitate (respectiv prin paritate) la (, )
si apoi prin periodicitate la ntreg R.
( b
4. Fie v : [a, b] R integrabila si ()k N, v(x)eikx dx = 0; aratati ca
a
v = 0 a.p.
5. Fixam
( un interval I R si o functie continua : I R astfel ncat
> 0 si (x) xk dx < pentru orice ntreg k 0 (numita functie pondere).
I
Notam
( cu H multimea tuturor functiilor masurabile f : I R astfel ncat
2
f < . Sa se arate ca:
I (
a) H este spatiu Hilbert relativ la produsul scalar f, g = f g;
I
1
adica (t) = 0 daca t = 0 si (0) = lim = . Dar aceasta nu este o functie
0
n sens uzual (fig. VI. 10).
c) Fie un punct material de masa m plasat n originea unei axe. Vrem sa Fig. VI.10
definim un concept de densitate liniara (x) a masei punctuale. Un rationament
tipic consta n a mprastia uniform masa respectiva ntr-un interval (, )
296 CAPITOLUL 6. ELEMENTE DE ANALIZA FUNCTIONALA
si a considera apoi limita (x) = lim (x), ()x R. Se obtine din nou
0
functia de mai sus (nmultita cu constanta m); n plus integrarea densitatii
trebuie sa fie masa totala, adica
(
(x)dx = m.
(
Dar = 0 a.p. deci (x)dx = 0 si se ajunge la o contradictie. Asadar,
conceptul de densitate a unei mase punctuale nu poate fi definit n cadrul
clasic.
In mod similar, notiunile ca: densitatea unei sarcini electrice punctuale,
densitatea unui dipol electric, intensitatea unei tensiuni elastice aplicata con-
centrat ntr-un punct etc. pot fi definite numai n cadrul distributional.
Trecem acum la definitii matematice riguroase.
adica u este continua prin siruri. Asadar, u este o distributie, numita distributia
regulata definita de u sau distributia de tip functie u.
Distributiile care nu sunt de forma u (cu u functie local integrabila) se
numesc singulare.
Notam cu D multimea tuturor distributiilor, cu L1loc multimea functiilor lo-
cal integrabile, cu Rd (respectiv Sd ) multimea distributiilor regulate (respectiv
singulare). Un rezultat fundamental l constituie
Teorema 3.1. (a) Aplicatia
: L1loc Rd , u . u
este bijectiva;
(b) Distributia este singulara (adica
/ Rd ).
Demonstratie. (a) Faptul ca aplicatia este surjectiva rezulta din nsasi
definitia distributiilor regulate. Daca u, v L1loc si daca (u) = (v), atunci
u = v deci u() = v(), () D, adica
( (
u(x) (x)dx = v(x) (x)dx; notand h = u v,
(
h(x) (x)dx = 0 pentru orice D. (35)
298 CAPITOLUL 6. ELEMENTE DE ANALIZA FUNCTIONALA
pentru orice D.
Considerand = n (sirul de functii test definite prin (33)) rezulta ca
( ( 1
cn
= n (0) = u(x)n (x)dx = u(x)n (x)dx, n 1.
e 1
pentru orice D.
Observatie. Identificand, prin teorema 3.1 (a), functiile local integrabile
cu distributiile asociate, putem admite ca L1loc D si astfel, distributiile apar
ca entitati care extind functiile, justificand totodata de ce unii autori numesc
distributiile - functii generalizate (fig. VI.14).
Fig. VI.14 Pentru u L1loc integrala
(
u(x)(x)dx s-a notat u(), D.
(
Extinzand aceasta pentru orice distributie f D , scriem f (x)(x)dx
n loc de f (); astfel, pentru orice t0 R si pentru orice D, avem
(
t0 (t)(t) dt = (t0 ) (formula de filtrare).
(a f )() " f (a ), () D.
6.3. NOTIUNEA DE DISTRIBUTIE 299
6.3.4 Exercitii
1. Sa se expliciteze distributiile x2 si x2 .
2. Se considera distributia f = H + u unde u(x) = ln |x|. Sa se calculeze
f si f + xf .
n
3. Sa se arate ca notand un (x) = sin nx si vn (x) = 2 2 (n 1), avem
n x +1
n D n D
un 0 si v n pentru n .
Capitolul 7
Varia
Intrebari de autocontrol
301
302 CAPITOLUL 7. VARIA
BIBLIOGRAFIE
INDEX DE NOTIUNI
A
alfabet, cuvinte, dictionar - 11
algoritm - 15
aplicatie continua - 116
aplicatie (functie) diferentiabila - 140
aplicatie liniara continua ntre SVN-uri - 119
aproximatii succesive - 50
axiomele lui Peano - 11
B
baza ortonormata - 289
bijectia lui Descartes - 40
bila deschisa, nchisa - 44, 45
bord orientat - 262
C
balculul aproximativ al sumelor de serii - 106
calcul cu predicate - 25
calcul propozitional - 19
calculul integralelor duble - 235
calculul integralelor triple - 237
camp armonic - 268
camp de gradienti - 227
camp irotational - 266
camp solenoidal - 266
centrul de masa - 239
circuit logic - 24
circulatia unui camp vectorial - 212, 215
coeficienti Fourier - 285
compact elementar - 258
contractie a unui spatiu metric - 53
conversie analogic / digitala - 292
coordonate curbilinii - 270
curbe, curba jordaniana - 173
curbe n spatiu
curbura, raza de curbura - 85
D
dependenta, independenta functionala - 163
derivare numerica - 105
derivare sub integrala - 219
derivata dupa un versor ( dupa o directie) - 137
derivate partiale - 138
determinant functional ( jacobian) - 139
difeomorfism - 158
diferentiala unei aplicatii - 141
distanta - 44
distanta euclidiana - 30
distanta Hamming - 49
distanta uniforma - 48
distributia Dirac - 295
distributie - 294
distributie regulata - 295
divergenta unui camp vectorial - 247
domeniu - 124
dreapta de regresie - 189
drum adiabatic - 231
drum parametrizat - 170
306 CAPITOLUL 7. VARIA
E
exponentiala unei matrici - 281
extreme cu legaturi
extrem local - 151
F
fagure n-dimensional - 131
familie de elemente - 3
fluxul unui camp vectorial - 255
forma diferentiala - 226
formula lui Euler - 96
formula lui Simpson - 106
formula lui Taylor - 81
formula logica - 20
frontiera unei multimi - 111
functie analitica reala - 153
functie aritmetica - 15
functie aritmetica de baza - 16
functiile beta si gamma - 221
functia booleana - 22
functia caracteristica a unei submultimi - 14
functia compusa - 4
functia convexa - 85
functia cu variatie marginita - 122
functia de clasa C n - 139, 147
functia de clasa C ( indefinit derivabila - 148
functia de matrici - 280
functia derivabila partial - 138
functia injectiva, surjectiva - 5
functia integrabila - 200
functia n scara ( etajata) - 123, 191
functia lipschitziana - 122
functia obtinuta prin minimizare - 17
functia omogena - 146
functia partial recursiva - 17
functia primitiv recursiva - 16
functia reala derivabila - 68
functia reala integrabila Riemann - 69
functia recursiva - 17
functia uniform continua - 122
functii egale - 3
functii hiperbolice - 96
functii implicite - 164
functii spline - 104
G
gradientul unui camp scalar - 245
grup arhimedian - 38
grup ordonat - 38
H
hessiana unei functii - 155
I
imagine directa, imagine inversa - 7
nchiderea ( aderenta) unei multimi - 111
infinitul actual, infinitul potential - 41
integrala cu parametri - 218
integrala curbilinie - 212
integrala de suprafata - 253
307
spatiu n-dimensional - 45
spatiu vectorial normat - 61
spatiu-timp - 45
suma unei serii convergente - 58
suprafete n spatiu - 174
T
taietura Dedekind - 31
text demonstrativ - 21
transformare integrala - 224
transformare punctuala - 158
treapta unitate - 10
trecerea la coordonate polare - 161
V
valoare principala Cauchy - 74
variatia unei functii - 206
varietate diferentiala - 177
vecinatatea unui punct - 44
vector normal - 178
vector tangent - 178
vectori ortogonali - 274
volumul unei multimi compacte - 132
volumul unei multimi deschise marginite - 131
volumul unei multimi paralelipiped - 131
volumul si masa unei multimi masurabile - 239.
310 CAPITOLUL 7. VARIA
CUPRINS
Prefata
Capitolul 1 - Preliminarii
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1 Relatii functionale, relatia de ordine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.1 Conceptul general de functie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.2 Imagini directe si imagini inverse de submultimi
printr-o aplicatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.3 Relatii de ordine; margini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.1.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2 Multimi numarabile; algoritmi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.1 Multimi N; cardinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.2 Multimi numarabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.3 Algoritmi si functii recursive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3 Calcul logic si aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19
1.3.1 Calcul propozitional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3.2 Functii booleene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.3 Calcul cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.4 Multimi vagi (nuantate) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.3.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
O traiectorie autobiografica