Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Avizat,
AUTOR,
-AUXILIAR CURRICULAR-
-2016-
CONCURSUL PENTRU
PROGRAMA
PENTRU
DISCIPLINA
MATEMATICĂ
2
A. NOTĂ DE PREZENTARE
3
identificarea unor date, relaţii matematice şi corelarea lor în
funcţie de contextul în care au fost definite;
prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural,
contextual cuprinse în enunţuri matematice;
utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru
caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete;
exprimarea caracteristicilor matematice, cantitative sau
calitative, ale unei situaţii concrete şi a algoritmilor de
prelucrare a acestora;
analizarea şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei
situaţii-problemă;
modelarea matematică a unor situaţii variate, prin integrarea
cunoştinţelor din diferite domenii;
aplicarea principiilor didacticii matematicii şi a cunoştinţelor de metodica
predării matematicii, probate prin:
capacitatea de proiectare a unui demers didactic pentru ciclul
gimnazial sau liceal;
adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi şi la competenţele
vizate, prin construirea unor demersuri didactice interactive,
stimulative, participative;
asigurarea concordanţei între strategii de evaluare, competenţe,
conţinuturi şi instrumente de evaluare.
4
Mulţimi. Mulţimi de numere (N, Z, Q, R, C). Operaţii cu mulţimi. Principiul
includerii şi excluderii. Relaţii binare. Relaţii de ordine. Relaţii de echivalenţă,
clase de echivalenţă. Numere cardinale, operaţii. Mulţimi finite şi mulţimi infinite.
Mulţimi numărabile şi mulţimi nenumărabile. Metoda inducţiei matematice.
Funcţii. Funcţii injective, surjective, bijective. Compunerea funcţiilor.
Funcţii inversabile, inversa unei funcţii. Funcţii reale de variabilă reală monotone,
periodice, pare, impare. Operaţii cu funcţii reale.
Şiruri. Şiruri recurente. Progresii aritmetice şi progresii geometrice.
Numere naturale şi numere întregi. Teorema împărţirii cu rest. Divizibilitate.
Criterii de divizibilitate. Numere prime. Teorema fundamentală a aritmeticii.
C.m.m.d.c., c.m.m.m.c a două sau mai multor numere întregi. Algoritmul lui
Euclid pentru determinarea c.m.m.d.c. a două numere întregi. Ecuaţii diofantice:
ax + by = c; x2 + y2 = z2.
Probleme de numărare. Permutări, aranjamente, combinări. Binomul lui
Newton.
Evenimente aleatoare, operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment
în cazul evenimentelor elementare egal probabile (cazul finit). Probabilităţi
condiţionate. Evenimente independente. Scheme clasice de probabilitate (Poisson
şi Bernoulli). Variabile aleatoare.
Radicalul de ordinul n dintr-un număr real. Puteri cu exponent raţional şi
puteri cu exponent real. Funcţia exponenţială şi funcţia logaritmică.
Numere complexe. Forma algebrică, modulul şi conjugatul unui număr
complex. Forma trigonometrică a unui număr complex. Operaţii cu numere
complexe. Formula lui Moivre. Rădăcinile de ordinul n ale unui număr
complex. Ecuaţii binome. Interpretări geometrice ale operaţiilor cu numere
complexe. Aplicaţii în geometrie ale numerelor complexe.
Lege de compoziţie. Asociativitate, comutativitate, element neutru, elemente
simetrizabile. Monoid, grup, subgrup. Morfism de grupuri, izomorfism de grupuri.
Teorema lui Lagrange. Grup ciclic. Ordinul unui element într-un grup. Teorema
5
lui Cauchy. Grup de permutări. Descompunerea unei permutări în produs de cicli
disjuncţi. Transpoziţie. Signatura unei permutări.
Inel unitar, subinel, divizori ai lui zero. Morfism de inele, izomorfism de
inele. Grupul unităţilor unui inel. Inel integru. Caracteristica unui inel. Inelul
claselor de resturi modulo n. Indicatorul lui Euler. Mica teoremă a lui Fermat,
teorema lui Euler, teorema lui Wilson. Lema chineză a resturilor. Corp, subcorp.
Morfism de corpuri, izomorfism de corpuri.
Inelul polinoamelor de o nedeterminată, cu coeficienţi într-un inel
comutativ. Gradul unui polinom. Funcţie polinomială. Polinoame simetrice,
teorema fundamentală a polinoamelor simetrice. Teorema împărţirii cu rest pentru
polinoame cu coeficienţi într-un corp comutativ. Divizibilitate, asociere în
divizibilitate, c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. a două sau mai multor polinoame,
algoritmul lui Euclid pentru aflarea c.m.m.d.c. a două polinoame. Rădăcinile unui
polinom cu coeficienţi într-un corp comutativ. Teorema lui Bézout. Teorema
fundamentală a algebrei. Rădăcini multiple. Derivata formală a unui polinom.
Formula lui Taylor pentru polinoame cu coeficienţi într-un corp de caracteristică
zero. Teorema de caracterizare a rădăcinilor multiple pentru un polinom cu
coeficienţi într-un corp de caracteristică zero. Relaţiile lui Viète. Sumele lui
Newton. Polinoame cu coeficienţi întregi, raţionali, reali, complecşi. Polinoame
ireductibile.
Spaţiu vectorial, subspaţiu. Dependenţă liniară, independenţă liniară, sistem
de generatori. Bază a unui spaţiu vectorial. Aplicaţie liniară. Matrice cu elemente
într-un inel comutativ. Operaţii cu matrice. Transpusa unei matrice. Determinantul
de ordin n. Proprietăţi ale determinanţilor. Determinantul produsului a două
matrice. Matrice inversabilă, inversa unei matrice. Rangul unei matrice cu
elemente într-un corp comutativ. Matricea asociată unei aplicaţii liniare.
Sisteme de ecuaţii liniare. Teorema lui Cramer. Teorema Kronecker-Capelli.
Sisteme omogene. Metoda lui Gauss de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare.
Date statistice. Reprezentarea grafică a datelor statistice. Eşantionare.
Frecvenţă. Medii. Dispersie.
6
Graf, graf arbore. Distanţă, drumuri, lungimea unui drum.
Geometrie şi trigonometrie
Poziţii relative ale punctelor, dreptelor şi planelor.
Segment, triunghi, semidreaptă, semiplan, unghi, poligon, poligon convex.
Distanţa dintre două puncte. Lungimea unui segment, măsura unui unghi.
Congruenţa segmentelor, a unghiurilor şi a triunghiurilor. Inegalităţi relative la
laturile şi unghiurile unui triunghi.
Drepte paralele în plan, axioma de paralelism, perechi de unghiuri
congruente formate de o secantă cu două drepte paralele. Suma măsurilor
unghiurilor într-un triunghi. Patrulatere: paralelogram, dreptunghi, romb, pătrat,
trapez. Linii importante într-un triunghi (mediane, înălţimi, mediatoare, bisectoare)
şi concurenţa lor.
Teorema lui Thales. Asemănarea triunghiurilor. Relaţii metrice într-un
triunghi. Calcularea lungimii medianelor, a bisectoarelor şi a înălţimilor unui
triunghi. Teorema lui Menelaus şi teorema lui Ceva.
Cercul. Cercul înscris şi cercul circumscris unui triunghi. Coarde, arce şi
unghiuri în cerc. Puterea unui punct faţă de un cerc, axă radicală a două cercuri.
Poligoane înscrise sau circumscrise unui cerc, poligoane regulate. Lungimea
cercului şi lungimea arcului de cerc.
Aria suprafeţelor poligonale plane. Aria discului şi aria sectorului circular.
Drepte paralele în spaţiu, dreaptă paralelă cu un plan, plane paralele.
Unghiul a două drepte, drepte perpendiculare. Dreaptă perpendiculară pe un plan,
teorema celor trei perpendiculare, plane perpendiculare. Proiecţii. Unghiul unei
drepte cu un plan, unghiul a două plane. Distanţa de la un punct la un plan.
Perpendiculara comună a două drepte necoplanare, distanţa dintre două drepte.
Corpuri poliedrale: prisma, piramida, trunchiul de piramidă. Corpuri de
rotaţie: sfera, cilindrul circular drept, conul circular drept, trunchiul de con circular
drept. Secţiuni cu un plan. Arii şi volume.
7
Vectori în plan şi în spaţiu. Operaţii cu vectori: adunarea, înmulţirea cu
numere reale, produsul scalar şi produsul vectorial. Vectori de poziţie. Repere
carteziene pe dreaptă, în plan şi în spaţiu. Ecuaţii ale dreptelor în plan şi în spaţiu.
Ecuaţii ale planului.
Condiţii de coliniaritate, paralelism şi perpendicularitate în plan şi în spaţiu,
condiţii de coplanaritate. Determinarea unghiurilor dintre drepte, plane, drepte şi
plane. Distanţa de la un punct la o dreaptă în plan şi în spaţiu. Distanţa de la un
punct la un plan. Aria unui triunghi. Volumul unui tetraedru.
Ecuaţiile cercului. Ecuaţia carteziană redusă a elipsei, a hiperbolei, a
parabolei. Tangente la cerc, elipsă, hiperbolă, parabolă.
Funcţii trigonometrice, formule fundamentale, funcţii trigonometrice
inverse. Ecuaţii trigonometrice şi sisteme de ecuaţii trigonometrice. Aplicaţii ale
trigonometriei în geometrie.
Locuri geometrice.
Analiză matematică
Mulţimea numerelor reale: structura de ordine, axioma lui Cantor. Mulţimi
mărginite şi mulţimi nemărginite. Vecinătăţi. Puncte interioare, aderente, de
acumulare. Mulţimi deschise, închise, compacte. Dreapta reală încheiată.
Şiruri de numere reale. Subşir. Limita unui şir. Convergenţa şirurilor
monotone şi mărginite. Convergenţa şirurilor Cauchy. Operaţii cu şiruri care
au limită, cazuri de nedeterminare. Criterii de existenţă a limitei: criteriul
cleştelui, criteriul majorării, criteriul raportului. Lema Stolz-Cesarò, criteriul
rădăcinii. Trecerea la limită în inegalităţi. Şiruri remarcabile: şiruri cu limita
e, şirul sumelor parţiale ale seriei armonice generalizate.
Funcţii reale de o variabilă reală. Funcţii mărginite. Funcţii convexe, funcţii
concave.
Limite de funcţii, definiţii echivalente. Operaţii cu limite de funcţii, cazuri
de nedeterminare.
8
Continuitate. Puncte de discontinuitate. Operaţii cu funcţii continue. Funcţii
continue pe intervale. Teorema lui Weierstrass. Proprietatea lui Darboux.
Discontinuităţi ale funcţiilor monotone şi discontinuităţi ale funcţiilor cu
proprietatea lui Darboux. Continuitate uniformă.
Derivabilitate. Operaţii cu funcţii derivabile. Proprietăţi ale funcţiilor
derivabile, derivata funcţiei inverse. Derivate de ordin superior. Puncte de
extrem local. Tangenta la graficul unei funcţii într-un punct, puncte de
inflexiune, puncte de întoarcere, puncte unghiulare. Teorema lui Fermat.
Teorema lui Rolle. Teorema lui Lagrange. Teorema lui Cauchy. Teorema lui
Darboux. Studiul monotoniei şi al convexităţii cu ajutorul derivatelor.
Teoremele lui l'Hospital. Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange.
Dezvoltarea în serie Taylor pentru funcţiile sin x, cos x, ln(1 + x), (1 + x)a, ex.
Integrabilitate Riemann, criteriul lui Darboux. Integrarea funcţiilor
monotone şi a funcţiilor continue. Teorema de medie. Primitive, teorema de
existenţă a primitivelor funcţiilor continue. Formula Leibniz-Newton. Metode de
calcul al integralelor. Aplicaţii ale calculului integral în geometrie.
Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale cu variabile separabile, a ecuaţiilor
diferenţiale liniare de ordinul I şi a ecuaţiilor diferenţiale de ordinul al II-lea cu
coeficienţi constanţi.
1. Becheanu M., Dincă A., Ion I., Niţă C., Purdea I., Radu N., Ştefănescu C.:
Algebră pentru perfecţionarea profesorilor, EDP, Bucureşti, 1983
9
2. Brânzei D., Onofraş E., Aniţa S.: Bazele raţionamentului geometric, Editura
Academiei, Bucureşti, 1983
3. Brânzei D., Zanoschi A.: Geometrie, probleme cu vectori, Editura Paralela
45, Piteşti, 2003
4. Colojoară I.: Analiză matematică, EDP, Bucureşti, 1983
5. Miron R., Brânzei D.: Fundamentele aritmeticii şi geometriei, Editura
Academiei, Bucureşti, 1983
6. Miron R., Papuc D. (coord.): Geometrie pentru perfecţionarea profesorilor,
EDP, Bucureşti, 1983
7. Năstăsescu C., Niţă C., Vraciu C.: Bazele algebrei, vol. I, Editura
Academiei, Bucureşti, 1986
8. Nicolescu M., Dinculeanu N., Marcus S.: Analiza matematică, EDP,
Bucureşti, 1980
9. Nicolescu L., Boskoff V.: Probleme practice de geometrie, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1990
10.Nicula V.: Numere complexe, Editura Scorpion, Bucureşti, 1993
11.Panaitopol L., Gica Al.: Elemente de teoria numerelor, Editura Universităţii
din Bucureşti, 2001
12.Panaitopol L., Şerbănescu D.: Probleme de teoria numerelor şi
combinatorică, Editura Gil, Zalău, 2002
13.Popa E.: Analiză matematică. Culegere de probleme, Editura Gil, Zalău,
2005
14.Singer Mihaela, Voica C., Neagu Mihaela: Statistică şi probabilităţi – curs
introductiv pentru elevi, studenţi şi profesori, Editura Sigma, Bucureşti,
2003
15.Tomescu I.: Probleme de combinatorică şi teoria grafurilor, EDP,
Bucureşti, 1981
16.Ţiţeica G.: Culegere de probleme de geometrie, Editura Tehnică, Bucureşti,
1965.
10
E. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII MATEMATICII
11
F. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU METODICA PREDĂRII
MATEMATICII
12
9. Singer Mihaela, Voica C.: Învăţarea matematicii. Elemente
de didactică aplicată pentru clasa a VIII-a, Editura Sigma, Bucureşti, 2002
1. Mulțimea numerelor complexe
13
A. 4. Oricare ar fi z, z’ ∈ C rezultă că z + z’ = z’ + z (comutativitatea);
1
∙ -1
z = 1 şi în acest caz z se numeşte inversul lui z şi se notează cu z .
a −b
2
, 2 2
2
z = ( a +b a + b ).
-1
I. 4. Oricare ar fi z, z’ ∈ C rezultă că
z ∙ z’ = z’ ∙ z (comutativitatea);
1
≠ ∙ ∙
z’ ∈ C, z’ 0, numărul z : z’ = z (z’)-1 = z z , se numeşte câtul
14
numărul zn = z ∙ z ∙ . . . ∙ z produsul a n termeni egali. Pentru n = 1, z 1 = z
1
iar pentru z ¿ 0, z0 = 1 şi z-n = zn .
(0, 0) = 0, (1, 0) = 1.
15
I. 3. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe
Fie P un plan raportat la un sistem de axe de coordonate rectangulare
xOy. Fiecărui număr complex z = (x, y) îi corespunde un punct M ∈ P
de abscisă x şi ordonată y.
(C* = C – {0}).
16
Punctul M(z) este complet determinat dacă se cunosc distanţa r = MO şi
măsura φ a unghiului format de semiaxa pozitivă Ox şi semidreapta (OM
,φ ∈ (-π,π].
y y y Π
φ=arg z =
{{{{
arctg ,x>0,y∈R¿ Π+arctg ,x<0,y>0¿−Π+arctg ,x<0,y<0¿ ,x=0,y>0 ¿
x x x 2
r= √ x2 + y 2 (4. 2.)
17
Conform relaţiilor (4. 1.) afixul z al punctului M de coordonate polare (r,
φ) se poate scrie astfel:
asemenea, punctul D(- z ) este simetricul lui A faţă de axa Oy, iar distanţa de
la O la A este OA = |z|
18
Fie M (z1) şi N (z2) două puncte din planul complex P.
Punctul S(z1 + z2) este cel de-al patrulea vârf, opus lui O, al
paralelogramului cu celelalte trei vârfuri în M, O şi N. Acesta are afixul
egal cu suma afixelor punctelor M şi N (deci este imaginea geometrică a
sumei numerelor complexe z1 + z2).
19
Această operaţie poate fi însă privită ca un caz particular al înmulţirii
numerelor complexe dacă identificăm a = (a, 0) deci a ∙ (x, y) = (a, 0) ∙ (x,
y) = (ax, ay).
| z | | z1 |
=
fie asemenea, rezultă relaţia: | z2 | 1 deci | z | = |z 1 | . | z 2 | , adică
z
Din construcţia produsului rezultă şi modul de construcţie a câtului z2
= z1 .
20
Astfel, fiind date z şi z2, construind punctul de afix z1, astfel încât
triunghiurile cu vârfurile în O, z2, z şi 0, 1, z1 să fie asemenea, rezultă
| z | | z1 | |z|
= | z1 | =
| z2 | 1 adică | z 2 | şi deci z este câtul numerelor z şi z .
1 2
Dacă |z|= 1 , atunci 1/z este simetricul lui z faţă de axa reală.
1 1
| |=| W |=
Construcţia lui 1/z se bazează pe relaţiile: z | z | care pe figură
1
revine la asemănarea triunghiurilor Oz1z şi Oz1W şi pe relaţia arg z =
21
1
- arg z (cu excepţia numerelor negative unde are loc egalitatea arg z =
arg z) care pe figură înseamnă că 1/z este simetricul faţă de axa reală al
punctului W.
I. 6. Distanţa euclidiană
Pentru z1, z2 ∈ C, z1 = (x1, y1), z2 = (x2, y2) calculul direct arată că
Arg (z1 – z2) este, prin definiţie, unghiul pe care îl formează vectorul z 1 –
z2 cu sensul pozitiv al axei reale.
Din fig. 3 se vede că arg (z1 – z2) este unghiul format de vectorul cu
originea în z2 şi vârful în z1 cu sensul pozitiv al axei reale.
1) | z1 − z2| = 0 ⇔ z1 = z2
2) | z1 − z2| = | z2 − z1|
23
2. ŞIRURI DE NUMERE REALE
Definiţie
Se numeşte şir de numere reale orice funcţie x : N { A ¿ k → R, unde
Ak ={0,1,2 , … k /kϵN } sau Ak =∅ .
Exemplu
Progresiile aritmetice şi progresiile geometrice
DEFINIŢIE DEFINIŢIE
24
r, numită raţia progresiei aritmetice. numită raţia progresiei geometrice.
a n+1=a n+ r , ∀ n ≥ 1
b n+1=b n ∙ q , ∀ n ≥1
∙
NOTAŢIE: ∙ (a n)n ≥1 ∙∙
NOTAŢIE: ∙∙ (b n)n ≥1
a n=a1 +r ( n−1 ) , ∀ n ≥1
b n=b1 ∙ qn−1 , ∀ n ≥1
( formula termenului general)
( formula termenului general)
Definiţie
Două şiruri de numere reale ( x n) n şi ( y n )n sunt egale dacă x n= y n , ∀ nϵN .
Definiţie
Se numeşte subşir al şirului x : N → R orice compunere x ◦k , a lui x cu un şir strict
crescător de numere naturale k : N → N .
Exemplu
nπ
Pentru şirul ( x n) n cu termenul general x n=cos 2 ( ) n∈ N
, subşirul x 2 n=cos ( nπ )=(−1)n, iar
(2 n+1) π π
subşirul x 2 n+1=cos ( 2 ) ( )
=cos nπ + =0 .
2
Definiţie
Spunem că l ∈ Ŕ este limita unui şir de numere reale ( x n) n dacă orice vecinătate a
lui l conţine toţi termenii şirului, exceptând ( eventual) un număr finit de termeni.
Formulare echivalentă: l ∈ Ŕ este limita unui şir de numere reale ( x n) n dacă în
afara oricărei vecinătăţi a lui l se află cel mult un număr finit de termeni ai şirului.
25
Notaţie
lim x n=l sau x n → l
n→∞
Definiţie
Un şir de numere reale ( x n) n care are limita finită l ∈ R se numeşte şir convergent.
Un şir de numere reale care nu este convergent se numeşte şir divergent.
Un şir este divergent în una din următoarele situaţii:
1) nu are limită; sau
2) are limită infinită (+∞ sau -∞).
Şiruri remarcabile
Teoremă
Orice şir convergent de numere reale este mărginit.
Corolar
26
Orice şir nemărginit de numere reale este divergent.
6) Limita unui şir strict crescător este mai mare decât termenii şirului. ( analog
pentru un şir strict descrescător).
7) Dacă x n → lϵR, atunci ¿ x n∨→∨l∨¿.
8) Dacă un şir are limită ( finită sau infinită), atunci orice subşir al său va avea
aceeaşi limită.
9) Un şir este divergent dacă conţine două subşiruri convergente cu limite
diferite.
10) Teorema Bolzano-Weiwerstrass
Din orice şir mărginit se poate extrage un subşir convergent.
11) Consecinţă
Dacă toate subşirurile unui şir sunt convergente la acelaşi număr, atunci şirul dat
este convergent la acel număr.
12) Dacă un şir este reuniunea a două sau mai multe subşiruri care au aceeaşi
limită, atunci şirul are aceeaşi limită.
Alte criterii pentru existenţa limitei unui şir
1. Criteriul majorării
Teoremă
1) Criteriul majorării pentru şiruri convergente
27
Dacă există lϵR şi şirul (∝n) n astfel încât ¿ x n−l∨≤ ∝n , ∀ n ∈ N şi ∝n → 0, atunci x n → l.
n
1
Şirul remarcabil e n= 1+ ( n) nϵ N
¿
28
Proprietăţi
1. (e ¿¿ n)n ∈N ¿ este strict crescător şi mărginit , 2 ≤ en ≤3 , ∀ n ϵ N .
¿
¿
cu e limita sa.
e ∈ R ¿, e ≅ 2,71.
1
c) Dacă x n → 0, atunci ( 1+ x n ) x → e.
n
3. FUNCŢII DERIVABILE
29
Definiţia derivatei unei funcţii într-un punct
f ( x )−f ( x0 )
lim
1. Se spune că funcţia f are derivată în x 0 ∈ E dacă limita
x−x 0
x → x0
există în R=R∪{−∞,+∞ }
'
În acest caz această limită se notează cu f ( x 0 ) şi se numeşte derivata
funcţiei f în x 0
Deci x → x0 0
f ( x )−f ( x0 )
lim
2. Se spune că funcţia f este derivată în x 0 ∈ E dacă limita
x−x 0
x → x0
există în R
(există şi este finită)
'
În acest caz această limită se notează cu f ( x 0 ) , adică
x → x0 0
OBS.
30
f ( x ) −f ( x 0 ) f ( x ) −f ( x 0 )
¿ ¿
( x− x 0 există în ℜ ; x− x 0
există în ℜ )
c( constan 0 ℜ
tă)
x 1 ℜ u u'
nx n−1 n
n⋅u n−1⋅u'
n
x ℜ u ( n ∈ ℵ)
( n∈ Ν ¿ )
αxα −1 uα ( α ∈ ℜ, u≻0 ) α⋅uα −1⋅u'
α
x Df ' ⊇ ( 0 ;∞ )
( α ∈ ℜ¿ )
(
1
n n
√ x=x
)
1 1 ℜ
¿
1 u'
− ( u≠0 ) − 2
x x2 u u
√x 1 ( 0;∞ ) √ u ( u≻0 ) u
'
2√x 2 √u
ex ex ℜ eu e u⋅u '
a x , 0≺a≠1 a x ln a ℜ au au⋅u'⋅ln a
31
ln x 1 ( 0;∞ ) ln u u
'
x u
loga x 1 ( 0;∞ ) log a u u'
x ln a u ln a
'
cos x ℜ sin u cos u ¿u
sin x
cos x - sin x ℜ cos u - sin u
'
¿u
1 cos x ¿ 0
'
tg u (cos u
tg x cos 2 x cos 2 u
u ¿0 )
ctg x 1 sin x ¿ 0 ctg u (sin u
'
2
−
- sin x sin 2 u
u ¿0 )
arcsin x 1 (-1;1) arcsin u u'
√1−x 2 √1−u 2
(|u|≤1 )
arccos x - (-1;1) arccos u u'
−
√1−u2
1 (|u|≤1 )
√1−x 2
arctg x 1 ℜ arctg u u'
1+x 2 1+u 2
Definiții:
32
1) Dacă x 0 ∈ [ I ∩( −∞ , x 0 ) ]
’ spunem că funcția f are derivată la stânga în x 0
'
2) Dacă f s ( x 0 ) este finită spunem că funcția f este derivabilă la stânga în
punctul x 0 ;
3) Dacă x 0 ∈ [ I ∩ ( x0 ,∞ ) ]
’ spunem că funcția f are derivată la dreapta în x 0
'
4) Dacă f d (x 0 ) este finită spunem că funcția f este derivabilă la dreapta în
punctul x 0 .
'
Teorema 1) f are derivată în x 0 ⇔ există f s ( x 0 ) ,
not
' ' '
f d (x 0 ) și f s( x0 ) = f d (x 0 ) = f ' (x 0 ) ;
' '
2) f este derivabilă în x 0 ⇔ există, sunt finite și egale f s ( x 0 ) și f d (x 0 ) ,
not
' ' '
iar f s ( x 0 ) = f d (x 0 ) = = f (x 0 ) .
Observații:
33
3) Există funcții continue într-un punct, care să nu fie derivabile în acel punct.
într-un punct
' '
a) f s ( x 0 ) ¿ f d (x 0 ) și cel puțin o derivată este finită,
' '
b) f s ( x 0 ) ¿ f d (x 0 ) și sunt infinite, atunci punctul
' '
c) f s ( x 0 ) = f d (x 0 )=±∞ , atunci punctul
34
Teorema lui Rolle. Dacă funcţia f : [ a ;b ] → R (a<b) este continuă pe [ a;b ] ,
f ( b )−f ( a )=f ' ( c )⋅( b−a ) - formula lui Lagrange sau formula creşterilor finite.
c1 O c2 b x
Interpretarea geometrică. Fie punctele A ( a ; f ( a ) ) şi B ( b ; f ( b ) ) , atunci
f ( b )−f ( a )
m AB=
dreapta AB are panta b−a . În condiţiile teoremei lui
35
Teorema lui Cauchy. Dacă funcţiile f , g : [ a ;b ] →R sunt continue pe [ a;b ] ,
'
derivabile pe ( a;b ) şi g ( x )≠0 , ∀ x∈ ( a ;b ) , atunci g ( a )≠g ( b ) şi există
'
f ( b )−f ( a ) f ( c )
=
c∈ ( a ;b ) , astfel încît g ( b )−g ( a ) g ' ( c ) .
0
Regula lui lHospital pentru cazul exceptat 0 . Fie I un interval de numere
f ' (x ) f (x)
lim ' lim
x→x0 g ( x ) x→x0 g (x )
(finită sau infinită) , atunci există limita şi
'
f (x) f ( x)
lim =lim '
x→ x0 g (x ) x→ x 0 g ( x )
.
∞
Regula lui lHospital pentru cazul exceptat ∞ . Fie I un interval de numere
36
f ' (x ) f (x)
lim '
lim
x→x0 g ( x ) x→x0 g (x )
(finită sau infinită) , atunci există limita şi
f (x) f ' ( x)
lim =lim '
x→ x0 g (x ) x→ x 0 g ( x )
.
1. Clasa a V-a
COMPETENŢE GENERALE
37
1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de
problemă.
38
Nr. crt COMPETENŢE
GENERALE COMPETENŢE SPECIFICE
COMPETENŢE GENERALE
40
competenţele specifice asociate în învăţământul gimnazial
41
Nr.
crt COMPETENŢE
COMPETENŢE SPECIFICE
GENERALE
enunţuri acestora
COMPETENŢE GENERALE
in enunţuri matematice
problemă
43
Corelaţii între competenţele generale ale matematicii şi
44
Nr
. COMPETENŢE
crt GENERALE COMPETENŢE SPECIFICE
45
dependenţe funcţionale sau calculul probabilităţilor
3.5 Utilizarea proprietăţilor calitative şi metrice ale patrulaterelor în
caracterizarea
rezolvarea unor probleme
locală sau globală 3.6 Utilizarea noţiunii de paralelism pentru caracterizarea locală a unei
a unei situaţii configuraţii geometrice date
concrete 3.7 Deducerea relaţiilor metrice într-un triunghi dreptunghic
3.8 Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru
deducerea unor proprietăţi ale cercului
46
4.1 Caracterizarea mulţimilor de numere şi a relaţiilor dintre acestea
utilizând limbajul logicii matematice şi teoria mulţimilor
4. Exprimarea
4.2 Caracterizarea mulţimilor de numere şi a relaţiilor dintre acestea
caracteristicilor utilizând limbajul logicii matematice şi teoria mulţimilor
matematice 4.3 Redactarea rezolvării ecuaţiilor şi a inecuaţiilor studiate în mulţimea
cantitative sau numerelor reale
calitative ale unei 4.4 Caracterizarea şi descrierea unor elemente geometrice într-un sistem de
axe ortogonale
situaţii concrete şi
4.5 Exprimarea prin reprezentări geometrice a noţiunilor legate de
a algoritmilor de patrulatere
prelucrare a 4.6 Exprimarea proprietăţilor figurilor geometrice (segmente, triunghiuri,
acestora trapeze) în limbaj matematic
4.7 Exprimarea, în limbaj matematic, a perpendicularităţii a două drepte prin
relaţii metrice
4.8 Exprimarea proprietăţilor elementelor unui cerc în limbaj matematic
5.1 Determinarea regulilor eficiente de calcul în efectuarea operaţiilor cu
numere raţionale
5. Analiza şi
5.2 Determinarea regulilor de calcul eficiente în efectuarea operaţiilor cu
interpretarea numere reale
caracteristicilor 5.3 Obţinerea unor inegalităţi echivalente prin operare în ambii membri:
matematice ale 1) a a,a R;
problemă 3) a b şi b c a c , a, b, c R
4) a b şi c R a ± c b ± c
5) a b şi c > 0 ac bc şi a : c b : c , a, b R
6) a b şi c < 0 ac bc şi a : c b : c , a, b R
5.4 Analizarea unor situaţii practice cu ajutorul elementelor de organizare a
datelor
5.5 Alegerea reprezentărilor geometrice adecvate în vederea optimizării
calculelor de lungimi de segmente, de măsuri de unghiuri şi de arii
5.6 Interpretarea asemănării triunghiurilor în corelaţie cu proprietăţi
calitative şi/ sau metrice
5.7 Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu rezolvarea triunghiului
dreptunghic
5.8 Deducerea unor proprietăţi ale cercului şi ale poligoanelor regulate
folosind reprezentări geometrice şi noţiuni studiate
6.1 Interpretarea matematică a unor probleme practice prin utilizarea
operaţiilor cu numere raţionale şi a ordinii efectuării operaţiilor
6. Modelarea
6.2 Interpretarea matematică a unor probleme practice prin utilizarea
matematică a unor operaţiilor cu numere reale şi a ordinii efectuării operaţiilor
contexte 6.3 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbajul ecuaţiilor şi/sau al
47
inecuaţiilor, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului
6.4 Transpunerea unei relaţii dintr-o formă de scriere în alta (text, formulă,
problematice
diagramă, grafic)
variate, prin 6.5 Interpretarea informaţiilor deduse din reprezentări geometrice în corelaţie
integrarea cu anumite situaţii practice
cunoştinţelor din 6.6 Aplicarea asemănării triunghiurilor în rezolvarea unor probleme
48
4. Clasa a VIII-a
COMPETENŢE GENERALE
– problemă
49
6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin
clasa a VIII – a
50
enunţuri geometrice
matematice 4. Calcularea ariilor şi volumelor corpurilor geometrice
studiate
51
în vederea optimizării calculelor de lungimi de
segmente şi de măsuri de unghiuri
4. Analizarea şi interpretarea condiţiilor necesare pentru
Ca o configuraţie geometrică să verifice anumite
cerinţe
6. Modelarea 1. Rezolvarea unor situaţii problemă utilizând rapoarte
matematică a de
unor contexte numere reale reprezentate prin litere; interpretarea
problematice rezultatului
variate, prin 2. Identificarea unor probleme care se rezolvă cu ajutorul
integrarea ecuaţiilor, inecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii,
cunoştinţelor rezolvarea acestora şi interpretarea rezultatului
din diferite obţinut
Domenii 3. Interpretarea reprezentărilor geometrice şi a unor
Informaţii conţinute în acestea în corelaţie cu
determinarea unor lungimi de segmente şi a unor
măsuri de unghiuri
4. Transpunerea unei situaţii problemă în limbaj
geometric,
rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea
rezultatului
52