IOAN TOFAN

ITINERARII MATEMATICE
note de curs





















Editura Alexandru Myller
Iai, 2012
EDITURA ALEXANDRU MYLLER
Iai, B-DUL CAROL I, nr.11,
tel. 0232-201061 / fax. 0232-201060













Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
TOFAN, IOAN
Itinerarii matematice / Ioan Tofan. - Iai : Editura Alexandru Myller,
2012
Bibliogr.
ISBN 978-973-88565-9-2

51








Referent tiinific

Profesor Universitar Dr. Mihai Turinici
Facultatea de Matematic, Universitatea Al.I.Cuza Iai









Toate drepturile asupra acestei ediii aparin Editurii Alexandru Myller
Cuprins
1. Despre natura matematicii 7
2. Activitatea matematica 10
3. Denit iile n matematica 14
4. Demonstrat iile rezultatelor matematice 23
5. Ansamblismul n matematica 27
6. Principiul de dualitate 32
7. Logica, limbaj 37
8. Spat iu - timp; geometriile neeuclidiene 42
9. Despre relat ia dintre matematica si losoe 49
10. Logicism, intuit ionism, formalism 54
iii
iv
11. Innit innitezimal 58
12. Matematica si arta (sau arta si matematica) 64
13. Matematica aplicata 74
14. Matematica elementara matematica superioara 78
Apendix 83
15. (Foarte) scurta istorie 83
16. Conceptul de numar la Platon 91
17. Despre matematica nuant ata 95
Does this theorem apply to extraterestrials?
Paul Veyne (n dialog cu Alain Connes)
Paragrafele ce urmeaza cont in nsemnarile (unele sunt simple note de
lectura, altele sunt prelucrari ce includ remarci sau puncte de vedere noi,
toate, nsa, ncercand sa capteze interesul cititorului) pe baza carora (di-
vagand sau comentand) au fost realizate cursuri sust inute la sect ia de mas-
terat Didactica Matematica de la Facultatea de Matematica, Universitatea
Al. I. Cuza din Iasi. Au fost avute n vedere acele elemente ce pot avea
legatura (nu neaparat explicita) cu latura expozitiva, legata de nvat area
matematicii, cu stabilirea cont inuturilor matematice ce se subsumeaza unor
obiective culturale generale, cunlaturarea obstacolelor, asperitat ilor (gasirea
a ceea ce putem numi cale republicana, democratica n matematica) din dru-
mul ce trebuie parcurs n vederea asimilarii acestor cont inuturi n procesul
de nvat amant.
Prin nvat amant se nt elege un proces de asimilare, de acomodare, for-
mare continua, de creare a unui sistem de cunostint e (succesiune ordonata
de concepte care implica si interconexiuni ntre concepte, n care roluri im-
portante au si act iunea, concretul, intuit ia), etc.
Anvat a matematica nunseamna doar a nvat a sa rezolvi ecuat ii, sa cal-
culezi arii, volume, etc., dar si: sa citesti (interpretezi) realul n mod rat ional,
sa te apropii de modelele ce reprezinta exemple de rigoare, sa dezvolt i ca-
pacitat ile de analiza, sinteza si critica (constructiva).
vi
1. Despre natura matematicii
Nu vomncerca sa raspundemntrebarii Ce este matematica?. Mai degraba
s-ar putea argumenta ca nu se poate da un raspuns (E. Courant, H. Robbins).

In registru anecdotic am putea aminti ca B. Russel arma ca matematica

este stiint a n care niciodata nu se stie despre ce se vorbeste si nici daca ceea
ce se vorbeste este adevarat, sau ca se spune: matematica este o activitate
desfasurata de un numar restrans de persoane ce au convenit sa o numeasca
asa, etc. Este evident ca Russel a intent ionat sa provoace o lectura rasturnata
a textului citat: matematica este singura stiint a n care se stie exact ....

In decursul timpului matematica a fost denita ca ind stiint a relat iilor

cantitative si a formelor spat iale, ca ind un limbaj, stiint a ce studiaza cu
ajutorul rat ionamentelor deductive entitat i abstracte precum si relat iile din-
tre ele (cf. dict ionar Larousse), etc.
Se mai citeaza de obicei poetica formulare data de F. Gonseth:

In esent a
ei, matematica nu-i decat un ansamblu de vederi si de procedee schematice
ale spiritului nostru, replica constienta a activitat ii nconstiente care creeaza
n noi o imagine a lumii si un ansamblu de norme dupa care noi act ionam
si react ionam. Nu-i un ediciu ancorat undeva ntr-o absoluta soliditate, ci
o construct ie aeriana care rezista ca prin minune: cea mai ndrazneat a si
neverosimila aventura a spiritului.
Vom mai aminti cateva armat ii celebre relative la esent a matematicii.
7
8
H. Hankel arma ca matematica este teoria pura a formelor, al carei obiect
l constituie constructele mentale carora le pot corespunde obiecte sau relat ii
reale, desi o asemenea corespondent a nu e obligatorie. Imm. Kant spunea
ca n ecare stiint a particulara a naturii se poate gasi numai exact atata
stiint a autentica, cata matematica cont ine.
Este clar ca un raspuns sau comentariile privind natura matematicii sunt
n continua schimbare, n concordant a cu evolut ia matematicii (unele referiri
concrete vor incluse n 9 si n 11).
Pentru antici, probabil ca matematica nsemna o metoda (un instrument)
de examinare, de observare a naturii nconjuratoare, instrument ce facea
parte din natura nsasi.

In Grecia antica se cristalizase ideea ca, alaturi de
armat ia ca matematica deriva din observarea lumii este adevarata si aceea
ca remarci privind lumea deriva din matematica. Se sugereaza si ca ideile
matematice nu reprezinta doar un limbaj creat pentru a ajuta la int elegerea
realitat ii zice ci si ca ele se regasesc n mod intrinsec n realitatea zica sau
mentala. Pana spre secolul al XIX-lea a subzistat (n losoa occidentala)
mitul adevarurilor absolute ale matematicii. Aparit ia, de exemplu, a geome-
triilor neeuclidiene a dus la o reevaluare a conceptului de adevar mate-
matic (problema raportarii la un sistem axiomatic, problema inconsistent ei,
existent a modelelor, etc).
Indubitabil nsa matematica este una dintre cele mai mari cuceriri intelec-
tuale. Alaturi de cunoasterea propriu-zisa ce o ofera, matematica nseamna
si un limbaj, procedee si teorii ce confera, n general, stiint ei organizare si
vigoare. O trasatura caracteristica a matematicii este metoda de rat ionament,
mai bine zis preponderent a metodei deductive de demonstrat ie, de rezolvare
a problemelor. Acest fapt a fost remarcat nca de matematicienii greci n
antichitate. Mai mult, era clar ca pentru a obt ine prin deduct ie adevaruri
erau necesare unele adevaruri init iale (axiomele).
Un alt fapt ntalnit n matematica este gradul nalt de abstractizare al
9
conceptelor cu care opereaza.
Este de reamintit si caracterul de limbaj simbolic ce poate atribuit
matematicii. Acesta ofera precizie, concizie si chiar comprehensibilitate.
Cele anterioare mpreuna cu rolul imens jucat de matematica n stiint a
arata puterea matematicii si constituie motivul proliferarii ei n cultura
moderna. Unele tulburari (n anumite optici- subminatoare ale piedestalu-
lui matematicii) au provenit din chiar interiorul acesteia: aparit ia geometri-
ilor neeuclidiene ce ridica semne dentrebare asupra universalitat ii axiomelor,
teorema de incompletitudine a lui Godel (asupra careia vom reveni ulterior),
multitudinea fat etelor adevarului matematic, criza teoriei mult imilor, etc.
De important a covarsitoare, n acest context sunt cadrul de lucru si regu-
lile specice acestuia, astfel poate produce mirare faptul ca, de exemplu,
din axiomele aritmeticii decurge 2 + 1 = 3, dar 2u
3
H + 1u
3
O = 2u
3
H
2
O (nu
3u
3
) (transpare aici ncalcarea principiului identitat ii), sau poate gasita o
semnicat ie egalitat ii
a/b + c/d = (a + b)/(c + d).
Matematica ncearca o mediere (macar part iala) ntre interiorul omu-
lui si lumea exterioara. Se spune ca science provides the understanding of
the universe in which we live. Mathematics provides the dies by which sci-
ence is molded. Our world is to a large extent what mathematics says it is
(M. Kline).
2. Activitatea matematica
Activitatea matematica propriu-zisa are urmatoarele componente:
- nvat area activa (studiul teoriilor clasice si moderne realizand comen-
tarii, divagat ii, reformulari);
- euristica (a pune si a rezolva probleme; a imagina teoreme si a le demon-
stra);
- expozitiva (a participa la circulat ia informat iei matematice redactand
manuale, realizand monograi, prezentand comunicari la seminariile si
conferint ele stiint ice, desfasurand activitat i didactice);
- aplicativa (adaptand si aplicand metodele abstracte n rezolvarea pro-
blemelor concrete).

In ceea ce priveste activitatea didactica (asupra careia vom insista n con-

tinuare) remarcam, alaturi de prezentarea n desfasurare constructiva de
not iuni si rezultate, si necesitatea propunerii de enunt uri care sa deschida
investigat ii, de probleme deschise pentru care sa se lucreze si asupra enunt u-
rilor precum si necesitatea dezvoltarii aptitudinilor de a pune (si rezolva) noi
probleme.
Exemplicam prin studiul unor situat ii precum:
10
11
- se considera doua vase A si B de aceeasi capacitate, cont inand lichidul
a, respectiv b (de exemplu 2 cesti cu lapte, respectiv cafea); se ia o cantitate
din A (de exemplu 1dl) si se toarna (amestecand) n B (presupunem ca A
si B nu sunt pline si este posibil transferul anterior); apoi se reia procedeul
turnand 1dl de lichid din B n A s.a.m.d.. Se cere studiul matematic al
situat iei anterioare.
- se stie ca cicloida este curba (traiectoria) descrisa de un punct al unui
cerc care se rostogoleste; se cere sa se studieze cazul n care cercul estenlocuit
cu un hexagon (miscare similara rostogolirii).

In acelasi context se inscriu:

- decelarea denit iilor cu ajutorul auditoriului (discutand incorectitu-
dinile ce pot aparea);
- schimbarea viziunii asupra obiectelor matematice; de exemplu expresia
E = a
2
(b c) + b
2
(c a) + c
2
(a b)
poate privita ca polinom n nedeterminatele a, b, c; ca trinom in a (sau b,
sau c); ca obt inuta prin dezvoltatea unui determinant; etc.

In mod analog not iunea de triunghi isoscel poate denita prin calitatea
de a avea 2 laturi egale (ca marime), etc., dar si ca triunghi ce poseda o axa
de simetrie.
Remarcam aici important a studiului invariant ilor ce va constitui o ac-
tivitate constienta a profesorului si o acumulare cantitativa pentru elev. Se
poate glosa si despre inuent a elementelor de simetrie, sau de invariant a, din
ipoteza unei teoreme asupra concluziei acesteia.

In orice prezentare profesorul trebuie sa e capabil sa schimbe itinerarul

pe care si-l propusese n funct ie de ideile aparute n cadrul dialogului cu audi-
toriul, sa promoveze emot ia pozitiva data de iluminarea subita ce ar tre-
bui sa ncheie macar unele dintre procesele de cautare (cercetare) desfasurate
de cei ce nvat a matematica.
12
Euristica generala trebuie completata cu metodologii specice consacrate
unor tipuri speciale de probleme sau domenii ce trebuie sa aiba nu doar rol
ilustrativ. Mai mult, accentul nu trebuie pus pe exercit ii construite n mod
special pentru a ilustra o regula sau o teorema ci pe exercit ii ce au un interes
propriu si se rezolva prin adaptarea de metode generale.
Varianta optimala ar aceea care presupune interferent e ntre aspectul
executiv si cel de reect ie n abordarea si rezolvarea unei probleme. Trebuie
avute n vedere atat imperativul (enunt at de Dirichlet) de a nu substitui
ideile, cu calculul, dar si cel al dezvoltarii artei calculului.
Activitatea metodologica a profesorului trebuie sa se desfasoare pe mul-
tiple planuri:
- antrenament pentru organizarea si valorizarea unor automatisme de
calcul;
- relevarea tehnicilor si important ei vericarilor (particularizari, veri-
carea omogenitat ii, a ordinului de marime, etc.);
- stimularea reect iei asupra metodelor, drumului parcurs, rezultatelor.

Inainte de toate rolul profesorului este si acela de a-i nvat a pe elevi sa nvet e,
iar in matematica a nvat a nseamna, n primul rand a nt elege.

In ceea ce priveste nvat atul distingem:

- nvat are sincretica: elevii si urmeaza pas cu pas profesorul (mai mult
prin imitat ie), numai ca exista nclinat ia ca elevul sa imite nu numai
calitat ile, dar si defectele maestrului;
- nvat are analitica: presupune axiomatizarea operat iilor de baza, nt ele-
gerea regulilor si apoi dezvoltarea progresiva pana la rezultatul scontat.
Constientizand unele dintre inconvenientele nvat amantului sincretic
(cvasi unanim utilizat) se pot aduce remedieri (alegerea de exemple variate
13
si potrivite, schimbarea punctelor de vedere n abordarea problemelor, etc.).
Nu trebuie uitat si ca rutina face ca anumite etape sa devina automatisme
pentru profesor, dar acestea nu au acelasi statut n cazul elevilor.
Pentru a vedea (n nal) daca lucrurile au fost nt elese este necesar sa
vericam daca elevul esten masura sa sust ina un dialog pe tema data, sa faca
observat ii suplimentare, sa gaseasca exemple (creativitatea ind cel mai bun
test si nu abordarea pasiva prin rezolvarea de probleme date).

Int elegerea
unui enunt nseamna evident ierea rolului ecarei ipoteze sau restrict ii.

In sfarsit, n cadrul studiului individual (receptarea unui text matematic)

se indica metoda apropierilor succesive, anume pentru relevarea unui text
matematic:
- se constientizeaza ntai problemele si rezultatele fundamentale;
- se fac legaturi ale acestei noi informat ii cu cunostint ele anterioare;
- se disting ideile de demonstrare;
- se fac vericarile de rutina.
Nu este lipsita de interes lectura comparata a mai multor materiale ce tra-
teaza o aceeasi tema.
3. Denit iile n matematica
Examinand cont inutul matematicii putem remarca faptul ca acesta este con-
stituit dintr-un sistem de teorii matematice (ansambluri de concepte mate-
matice, proprietat i ale acestora, interrelat ii, etc.) obt inute prin studiul anu-
mitor structuri matematice.

Intre instrumentele esent iale utilizate n
construct ia teoriilor matematice se numara si denit iile. La orice concept
(cu except ia celor primitive) deosebim denit ia, sfera si cont inutul acestuia.
Denit ia unui concept matematic este un enunt n care se da denumirea
conceptului respectiv (denit), eventual notat ia matematica a acestuia si un
sistem (denent) de preferint a minimal, de proprietat i caracteristice (prin sis-
tem minimal de proprietat i caracteristice nt elegem un sistem de proprietat i
asa ncat nici una dintre acestea nu poate dedusa din celelalte proprietat i
ale sistemului).
Sfera unui concept matematic este mult imea maximala ale carei elemente
satisfac proprietat ile caracteristice din denit ia conceptului matematic res-
pectiv. Observand ca un obiect matematic apart ine sferei unui concept
matematic daca si numai daca el satisface proprietat ile caracteristice date n
denit ia conceptului respectiv, rezulta ca a deni un concept matematic
este echivalent cu a-i determina sfera.
Cont inutul unui concept matematic este un sistem de propozit ii mate-
matice adevarate pentru acel concept, cat si concepte matematice asociate
14
15
lui si propozit ii matematice adevarate, referitoare la acestea.
Extinzand cont inutul unui concept (prin descoperirea de rezultate semni-
cative), acest cont inut poate deveni o teorie matematica, conceptul mate-
matic init ial jucand rolul de structura matematica pentru aceasta teorie.
Reamintind ca a deni un concept matematic este echivalent cu a-i deter-
mina sfera, deducem ca modalitat ile de denire a noi concepte matematice
coincid cu modalitat ile de a da sferele acestor concepte ce nu sunt altceva
decat mult imi particulare. Situandu-ne n cadrul unei teorii matematice date
vom remarca si ca, n denirea unui concept matematic nou sunt nglobate
de obicei concepte matematice cunoscute (concepte primitive sau derivate
deja din acestea). Observat iile anterioare intervin n contextul ncercarii de
a discerne modalitat ile de a deni noi concepte matematice, anume:
- denit ii obt inute prin particularizare (gen proxim+diferent a specica).
Exemplu: numim triunghi isoscel un triunghi ce admite o axa de sime-
trie.
- denit ii obt inute prin generalizare.
Exemplu: doua mult imi n planul euclidian sunt numite mult imi aseme-
nea daca exista o corespondent a biunivoca ntre ele astfel ncat raportul
distant elor determinate de doua puncte arbitrare ale primei mult imi si, res-
pectiv, de punctele corespunzatoare (prin biject ia considerata anterior) din
cea de a doua mult ime sa e constant.
Denit ia anterioara este obt inuta prin generalizarea celei pentru mult imi
congruente (dintr-un spat iu euclidian) pentru care se cere egalitatea distan-
t elor de mai sus (raportul amintit este egal cu 1).
- denit ii obt inute prin abstractizare; n acest caz se t ine cont ca, daca A
este o clasa (mult ime) nzestrata cu o relat ie de echivalent a (importante
sunt simetria si tranzitivitatea lui ) si a A, atunci prin abstract iunea lui
16
a relativ la se nt elege mult imea tuturor elementelor lui A, ce se aa n
relat ia cu a (clasa de echivalent a a lui a).
Exemplu: pentru a Z, b Z

denim fract ia a/b prin

a/b = {(x, y)x Z, y Z

, ay = bx}.
Un comentariu se impune aici, anume membrul II al egalitat ii anterioare
poate considerat drept denit ie si pentru, de exemplu, 10 la puterea a/b,
(a/b)
1/2
,...
- denit ii obt inute prin recurent a.
Exemple: i) Consideram mult imea propozit iilor simple. Toate propo-
zit iile obt inute din propozit ii simple prin aplicarea conectorilor logici , ,
sunt propozit ii compuse. Toate propozit iile obt inute din propozit ii compuse
prin aplicarea conectorilor , , , sunt propozit ii compuse. Acestea sunt
toate propozit iile compuse.
ii) Operat ia de adunare a numerelor ntregi se deneste prin:
a + 0 = a;
a + s(b) = s(a + b)
(s noteaza funct ia succesor).
- denit ii date prin precizarea directa a sferei noului concept matematic
(modalitate operabila n cazul conceptelor matematice a caror sfera este
nita);
Exemplu: numim funct ie trigonometrica oricare dintre funct iile: sinus,
cosinus, tangenta, cotangenta, secanta, cosecanta (ntr-un cadru n care deja
aceste funct ii au fost denite).
Am mai putea distinge ntre:
17
- denit ii date prin egalitat i ce nu cont in nedeterminate.
Exemplu: Z = N (N);
- denit ii ce cont in nedeterminate (caz n care este necesara precizarea
domeniului acestora).
Exemplu: pentru a, b N spunem ca a este prim cu b daca (prin denit ie)
c.m.m.d.c (a, b) = 1.
- denit ii date prin postulate.
Exemplu: denit ia Peano data pentru N.
Uneori este necesara precizarea (n cadrul denit iei) a unui concept fun-
damental n cadrul considerat, anume a egalitat ii.
Exemplu:

In vederea introducerii conceptului de fract ie se considera
cuplurile de numere ntregi pentru care:
(a, b) = (c, d) daca ad = bc;
(a, k) + (b, k) = (a + b, k); etc.
Se impune a raspunde acum la ntrebari de genul Ce nseamna o denit ie
buna? sau Censeamna ant elege o denit ie?. La primantrebare se poate
raspunde n registre diverse: un profesor, de exemplu, ar putea raspunde ca
o denit ie buna este aceea ce poate nt eleasa de elevi. Este evident ca,
mai ales n context educat ional, trebuie mpacate: regulile intransigente ale
logicii, necesitatea includerii ntr-un sistem, stimularea intuit iei si tendint a,
cel put in la varstele mici, de a judeca prin intermediul imaginilor.

In buna parte denit iile matematice se edica pe baza unor not iuni (con-
dit ii) mai simple (combinate). Este important sa justicam atunci de ce
condit iile se reunesc n modul considerat si nu n alt mod.
Iar, daca scopul unei denit ii este acela de a distinge anumite obiecte de
altele este necesar sa exemplicam amandoua clasele de obiecte.
18

In legatura cu cea de a doua ntrebare putem spune ca a nt elege o

denit ie nseamna a recunoaste semnicat iile, sensurile termenilor cu care
se opereaza si a constata daca apar sau nu contradict ii.
Un raspuns unanim acceptat nu poate obt inut: printre cei ce nvat a
matematica sunt si persoane care nu au apetent a pentru matematica, sunt
si persoane ce nu pot ret ine sau reproduce concepte si rezultate fara a face,
de exemplu, asocieri cu imagini sensibile si pentru care a nt elege nseamna
a actualiza imaginea.
Exagerand, putem spune ca exista cazuri cand n clasa o denit ie precum
cercul este locul geometric al punctelor egal departate de un punct x
este transcrisa, de unii, cu constiinciozitate, n caiet, neauzita (din cauza
altor ocupat ii) de alt ii.

Insa, atunci cand se va desena un cerc pe tabla este
aproape previzibila o react ie de genul De ce nu ne-at i spus de la nceput ca
cercul este ceva rotund?.
Evident, exemplul anterior nu se nscrie n logica realitat ii discursului
educat ional ce trebuie sa t ina cont de modul n care evolueaza inteligent a,
de specicul varstei careia i se adreseaza, etc.
Un concept (folosim un alt exemplu) cum ar cel de fract ie se capata
astfel: n clasele primare taind (mental) n bucati prajituri, mere si alte
obiecte, n timp ce, mai tarziu, devine un cuplu de numere ntregi separate
de o linie orizontala, etc. Pas cu pas se ajunge la denit ia uzuala.

Intre parametrii ce inuent eaza modul de prezentare a conceptelor mate-

matice se numara si tipul (majoritar) de inteligent a al auditorilor. Chiar si
printre matematicieni se pot distinge tipuri de inteligent a: de la cea logica (de
exemplu Weierstrass) la cea intuitiva (de exemplu Riemann). La nivel scolar
aceasta revine, de exemplu, la preferint e spre o rezolvare analitica , respec-
tiv sintetica a unor probleme. O alta direct ie de analizare a denit iilor este
descrisa de Aristotel (denit ii reale/denit ii nominale). Citam, n acest con-
text:
19
On ne reconnait en geometrie que les seuls denitions que les logiciens
appellent denitions du nom. (Poincare; Pensees)
Denitiorum divisio in verbales et reales omni caret sensu (Mobus;
Werke)
Mai remarcam si ca, desi n cadrul limbajului uzual sunt combatute
denit iile negative, acestea sunt acceptate n matematica si considerate
perfect riguroase.
Exemplu: Prin curba se (mai!) nt elege o linie ce nu este dreapta, nici
compusa din part i de dreapta.
Mai mult se pot deni entitat i a caror existent a se demonstreaza ulterior
denirii (exemple: limita, derivata).
Amintim si ca o denit ie ind o simpla convent ie de limbaj asupra ei nu
apare problema daca este adevarata sau falsa.

In plus (la nivel anecdotic) putem spune ca nlocuind ntr-un discurs

denitul prin denent se obt ine un text ce nu va cont ine nici o denit ie.

In nal ment ionam ca alaturi de varianta internalizatoare (denirea obiec-

telor matematice prin condit ii asupra structurii lor interne), teoria categori-
ilor a generat o tendint a externalizatoare (bazata pe modul de interrelat ionare
dintre diverse obiecte matematice) ce poate pusan legatura si cu eventuala
rejectare a axiomei alegerii.
Vom exemplica prin not iunile de produs cartezian si de grup.

In accept iune clasica produsul cartezian a doua mult imi nevide A, B se

deneste prin A B = {(a, b)a A, b B}.

In varianta externalizatoare produsul cartezian este determinat (pana la

o biject ie) de: prin produs cartezian al mult imilor nevide A, B se nt elege o
mult ime P mpreuna cu doua funct ii p
A
P A, p
B
P B asa ncat pentru
orice mult ime X mpreuna cu funct iile f
A
X A, f
B
X B exista si este
unica o funct ie X P satisfacand condit iile p
A
= f
A
, p
B
= f
B
:
20
x

?
?
?
?
?
?
?
?
f
B

/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
f
A

A
P
p
A

~
~
~
~
~
~
~
p
B

B
Mai spunem, n acest caz ca produsul cartezian se introduce (deneste)
prin intermediul unei proprietat i de universalitate. De obicei se mai
noteaza < f
A
, f
B
>.

In mod analog se deneste produsul cartezian A

1
A
2
A
3
. . . A
n
(mpreuna cu p
1
, p
2
, . . . , p
n
).
Schimband sensul saget ilor (ce reprezinta funct iile) se ajunge la reuniunea
disjuncta si la conceptul de proprietate de couniversalitate (asupra acestei
distinct ii se va reveni n 6).

In ceea ce priveste not iunea de grup, e G o mult ime nevida si f GG

G o funct ie. Asociativitatea revine la comutativitatea diagramei:
G G
f

E
E
E
E
E
E
E
E
E
(G G) G
f1
G

p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
1
G
f

N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
G
G G
f

y
y
y
y
y
y
y
y
y

In mod similar se reformuleaza condit iile de: comutativitate, existent a a

elementului neutru (e {} G, unde {} reprezinta mult imea singleton),
inversabilitatea (i G G), distributivitatea.
Se poate spune ca aceasta denit ie este greu manevrabila, nsa aportul
fundat ional suplineste acest aspect (ce n plus, macar part ial, poate con-
siderat o prejudecata).
Ranand diagrama anterioara obt inem:
21
Urmatoarele condit ii sunt echivalente:
i) f (1
G
f) < p
1
< p
2
, p
3
>>= f (f 1
G
);
ii) operat ia
X
denita pe {h X G}, unde X este o mult ime oarecare,
prin h
1

X
h
2
= f < h
1
, h
2
> este asociativa;
iii)
AAA
satisface p
1

AAA
(p
2

AAA
p
3
) = (p
1

AAA
p
2
)
AAA
p
3
.
Avem si ca, de exemplu, urmatoarele condit ii sunt echivalente:
i) f < p
1
, p
2
>= f < p
2
, p
1
>;
ii)
X
este comutativa;
iii)
AA
satisface condit ia p
1

AA
p
2
= p
2

AA
p
1
.
Am putea spune si ca acesta ultima varianta transfera condit ii impuse asupra
elementelor lui G (despre care se stie doar ca este o mult ime nevida) n
mult imea {h X G} ale carei elemente au semnicat ie si chiar o anume
concretet e.
Formalizand unele aspecte discutate anterior putem spune ca denirea
unui concept se face n contextul precizarii
- unui univers al obiectelor posibile (O);
- unui obiect al proprietat ilor posibile (P);
- unui nt eles pentru relat ia (ntre O si P) a avea o anume proprietate,
si, apoi, a unor corespondent e o P(O) P(P), p P(P) P(O), unde
pentru A O, o(A) = {proprietat ile obiectelor din A}, iar pentru B P,
p(B) = {obiectele ce au toate proprietat ile din B}.
Astfel, prin concept se poate nt elege un cuplu (A, B), pentru care o(A) =
B, p(B) = A. Formalizarea anterioara deschide calea unei abordari mate-
matice a problemelor conceptelor [B. Ganter, R. Wille, Formal Concept Ana-
lysis, Springer Verlag, 1999].
22
Interesante pot cazurile speciale de cupluri de funct ii (o, p) cum ar
cel al conexiunilor de tip Galois, precum si situat iile cand universurile O
si P sunt structurate n diverse moduri.
4. Demonstrat iile rezultatelor matematice
Propozit iile apart inand unor teorii matematice date sunt de doua feluri:
propozit ii admise ca adevarate numite axiome, si propozit ii denumite teo-
reme, leme, corolare sau pur si simplu propozit ii, ce rezulta adevarate n
baza unor demonstrat ii (n continuare vom folosi doar termenul generic de
teoreme).

In general n acestea se arma ca daca anumite condit ii denumite
ipoteza teoremei sunt ndeplinite, atunci este adevarata concluzia teoremei
(ce este alcatuita din una sau mai multe asert iuni). Pe scurt o teorema este
o implicat ie logica A B adevarata.

In sens matematic larg, prin propozit ie se nt elege o asert iune ce poate

adevarata sau falsa.

In acest paragraf nsa prin propozit ie vomnt elege cazul
particular al asert iunilor de tipul A B.
Precizam aici ca, uneori enunt ul unor teoreme nu pune n evident a cu
claritate structura anterioara (se arma doar ca o propozit ie este adevarata).
Exemplu: Suma masurilor unghiurilor unui triunghi din planul euclidian
este de 180

.
Reformuland nsa acest enunt obt inem varianta (echivalenta cu cea ante-
rioara):
Daca ABC este un triunghi (arbitrar) n planul euclidian, atunci

A+

B+

C = 180

.
Daca pentru o implicat ie (notam A B, sugerand astfel inexistent a unei
23
24
demonstrat ii (nca)) exista motive puternice sa credem ca este adevarata (de
exemplu clase de cazuri n care implicat ia este adevarata), atunci implicat ia
respectiva devine (este numita) conjectura. Pentru exemplicare amintim
de conjectura lui Goldbach (orice numar ntreg par se poate scrie ca suma a
doua numere prime impare) si de (fosta) conjectura Fermat.
Vomncerca sa raspundem (din nou) ntrebarilor: Ce este o demonstrat ie?
Ce nseamna a nt elege o demonstrat ie? Putem spune ca, prin demonstrat ie
(a teoremei ) se nt elege un sir nit de implicat ii (propozit ii) A A
1
, A
1

A
2
, . . . , A
n
B ecare element al sirului ind o implicat ie adevarata datorita
uneia dintre urmatoarele trei circumstant e:
- este axioma;
- este deja demonstrata;
- este o tautologie.
A nt elege o demonstrat ie nseamna a examina succesiv silogismele din
care se compune si a constata corectitudinea lor, dar nu numai. Trebuie sa
ne intereseze si de ce silogismele se nlant uie ntr-o anumita ordine si nu n
alta.
Atunci cand ipoteza din cadrul unor implicat ii A B cont ine vari-
abile (indeterminate), dand valori acestora se obt in cazuri particulare ale
implicat iei. Daca se gaseste un caz particular n care aceasta este falsa, acest
caz particular este numit contra-exemplu (n mod incorect se spune adesea
ca teorema este falsa desi n cazul de fat a am avut o implicat ie ce aspira doar
la demnitatea de teorema).

In mod uzual demonstrat iile urmeaza una dintre
schemele (pentru A B):
1. metoda directa; se presupune A; printr-o secvent a logica se conchide B;
2. reducerea la absurd; se presupune B; printr-o secvent a logica se con-
chide A;
25
3. metoda contradict iei; se presupun A si B; printr-o secvent a logica se
ajunge la o contradict ie (P P).
Este evident ca 2) este caz particular al lui 3), anume luand P = A.
Vom exemplica prin:
Teorema: Fie x, y R. Daca x y, atunci e
x
e
y
.
Demonstrat ii
D1) (metoda directa) x y implica x > y sau x < y. Consideram doar
cazul x > y (analog se lucreaza si n celalalt caz). Atunci exista r R, r > 0
asa ncat x = y + r. Deci e
x
= e
y+r
= e
y
e
r
. Deoarece e > 1 si r > 0, rezulta
e
r
> 1. Prin urmare e
y
e
r
> e
y
. Rezulta ca e
x
e
y
.
D2) (reducere la absurd) Presupunand e
x
= e
y
, obt inem, logaritmand,
x = y.
D3) (metoda contradict iei) Presupunem e
x
= e
y
si x y. Conform teo-
remei lui Rolle, exista z R, x < z < y asa ncat e
z
= 0. Aceasta este o
contradict ie evidenta (funct ia exponent iala ia valori strict pozitive).
Metoda 1) deriva direct din denit ia conceptului de demonstrat ie, iar
2), respectiv 3) se bazeaza pe tautologiile (p q) (q p) respectiv
(p q) (p q r r) cunoscute din logica matematica.
Cazurile descrise anterior nu epuizeaza posibilitat ile de a deduce daca
anumite implicat ii sunt adevarate sau nu.
Amintim si:
- utilizarea principiului induct iei matematice;
- determinarea unor algoritmi;
- principiul lui Dirichlet (e k, n N; daca kn + 1 obiecte sunt distribuite
n n mult imi, atunci cel put in una dintre acestea va avea cel put in k + 1
obiecte); etc.

Incheiem cu cateva precizari legate de ceea ce numim demonstrat ie:

- este importanta constientizarea contextului n care se edica demonstra-
t ia (n legatura cu relativitatea adevarului matematic, anume cu axiomele
26
teoriei ce constituie contextul considerat);
- se impune rejectarea din start a formularilor neacceptabile, anume a
acelora ce, atribuindu-li-se valori de adevar, conduc la sosme (de exemplu
Epimende spune ca minte este inacceptabila, n timp ce Epimende minte
este o formulare acceptabila);
- de remarcat ca n A B nu se impun restrict ii semantice sau logice
asupra lui A si a lui B. De exemplu (0 = 1) ( = 3) este o implicat ie
adevarata. Acest aspect, aparent paradoxal se justica astfel: pentru a
demonstra A B n cadrul unei teorii T, se considera de fapt o noua teorie
T

obt inuta din T prin adaugarea unei axiome, anume A (n mod oarecum
mascat acest lucru se face nca de la primele cuvinte ale unei demonstrat ii:
presupunem ca A este adevarata ...). Daca n cadrul teoriei T

se verica
validitatea lui B, atunci are loc A B. Daca A este propozit ie falsa n T,
atunci gasim ca n T

au loc si A si A

si deci n T

orice propozit ie este

adevarata, adica, de exemplu, alegand convenabil T, (0 = 1) ( = 3) este
adevarata.
Mai ment ionam ca presupunem ca are loc . . . este o formulare mai put in
alarmanta si n consecint a mai acceptabila (de ce nu?) decat daca...,
atunci.... Numai ca, n acest fel, se mascheaza (prin mijloace retorice) tre-
cerea de la T la T

(mai bine zis acceptarea acestei treceri) - nevinovata

n matematica, dar prezenta si printre armele sostilor si demagogilor. Nu
se poate ncheia fara a spune (n mod triumfalist) ca demonstrat ia aduce
respectabilitate unui text matematic, vitalizeaza asert iunile statice ale teo-
remelor. Demonstrat ia reprezinta chiar un ritual, o celebrare a puterii rat iunii
si daca not iunile demonstrat ie si matematica nu coincid, atunci cel put in,
sunt inseparabile. Prima demonstrat ie matematica din istorie (cunoscuta) i
se atribuie lui Thales din Milet (600 i.C.), anume demonstrat ia faptului ca
un diametru mparte cercul corespunzator n doua part i egale.
5. Ansamblismul n matematica
Dupa cum se stie, ntre primele concepte matematice aparute se ntalnesc:
numarul si congurat iile de linii si puncte, anume, la nceputuri, s-au dez-
voltat, n paralel, aritmetica si geometria. Se constata si tendint e de unicare
(atinse de ideea de absorbt ie si nu de comuniune). Astfel n scoala pitagori-
ciana aritmetica era pe primul plan, n timp ce pentru scoala platonica,
geometria era stiint a dominanta.
Ulterior, prin Descartes, algebra aspira la supremat ie, ca apoi analiza
innitesimala sa devina un serios candidat la acest titlu. Drept caracteristica,
mai ales n sec. 18, alaturi de dezvoltarea intrinseca a matematicii, putem
remarca tendint a de ierarhizare, clasicare (nu neaparat a domeniilor cat a
rezultatelor matematice). Aceasta conduce la compararea matematicii cu un
ediciu (pentru care foarte importante sunt si temeliile sale).
Secolul 19 aduce cu sine preocupari intense cu privire la structura edi-
ciului matematic, la bazele sale asancat studiul fundamentelor matematicii
devine disciplina autonoma.

In paralel se ivesc teorii noi (ex. teoria grupu-
rilor), metode noi (ex. aritmetizarea analizei innitesimale), iar investigat iile
despre frontierele matematicii penetreaza mecanismele gandirii dand astfel
nastere logicii matematice. Dar cea mai spectaculoasa realizare a sec. 19
poate considerata teoria mult imilor. Lanceput, aceasta a avut o forma ele-
mentara si usor formalizata (asa numitul aspect naiv) datorata lui Dedekind
27
28
si Cantor. Ulterior Cantor a dezvoltat o parte neelementara, anume teoria nu-
merelor transnite. Existent a unui hiatus ntre cele doua part i si ncercarile
de a le lega prin metode axiomatice, au condus la numeroase controverse,
crize si au generat unele mari curente n matematica (logicismul, formalis-
mul, intuit ionismul - la care ne vom referi ulterior).
Pe de alta parte, dupa cum am vazut, activitatea matematica presupune
si o latura expozitiva.

In cadrul acesteia teoria mult imilor este vitala.

In
prezent, prin matematica ansamblista se nt elege matematica exprimata (m-
bracata) n terminologia, simbolismul si conceptele proprii teoriei mult imilor.
Precizam ca n istoria matematicii putem distinge o perioada n care se
ncerca utilizarea limbajului geometric n afara geometriei. Putem pune
aceasta pe seama faptului ca atat geometria cat si teoria mult imilor sunt
strict legate de metoda axiomatica. Avantajul teoriei mult imilor consta atat
n formalizare cat si n modul de abordare a conceptului de innit.
Un impuls consistent pentru dezvoltarea matematicii ansambliste este dat
de articolul despre innit al lui D. Hilbert, din 1925, n care si manifesta
ncrederea n teoria mult imilor.

Incepand cu 1930 un grup de matematicieni
francezi si propune sa elaboreze un tratat care sa prezinte riguros matematica
actuala n context ansamblist. Semneaza sub numele N. Bourbaki. Edit ii
denitive au nceput sa apara n jurul anilor 1970.
Se admite nsa ca matematica ansamblista a parcurs si momente de criza:
1900 - descoperirea paradoxurilor; 1905 - discut iile privind axioma alegerii;
1930 - lucrarile lui Godel asupra sistemelor formale.

Intre adversarii teoriei
mult imilor amintim:
- H. Poincare - care spunea ca tratarea ansamblista are limitari clare ce
provin dintr-un viciu pe care l numea impredicativitate;
- scoala olandeza a intuit ionismului;
- Skolem, care n 1922, arata ca teoria axiomatica a mult imilor admite
un model numarabil, n timp ce Cantor aratase existent a unui model nenu-
29
marabil;
- Alonzo Church acuza extensionalitatea (preponderenta n limbajul an-
samblist).
Extensionalitate nseamna precizarea unui concept prin obiectele la care
se refera sau se aplica conceptul respectiv (mai apare ca sfera, denotat ie,
referint a).

In contrast cu aceasta, intensionalitatea indica notele caracteris-
tice ale obiectelor subsumate unui concept (mai apare ca, sensul, conotat ia,
comprehensiunea). Din punctul de vedere al polaritat ii extensiune - in-
tensiune, matematica se grupeaza, n general, n adept i ai primului (ex.
Boole, Peano, Hilbert) sau al celui de-al doilea termen (ex. Leibniz, Ga-
lois, Bolzano).
Problematica este departe de a epuizata. Cert este ca, n paralel cu uti-
lizarea pe scara larga a limbajului ansamblist, exista si ncercari notabile de
perfect ionare a sa (Godel, Bernays, etc.) precum si tentative consistente de
schimbare a stilului de fundare a matematicii (teoria categoriilor init iata de S.
Eilenberg si S. MacLane n 1948, teoria toposurilor). Anume, asa dupa cum
n teoria mult imilor conceptul (primar) de mult ime precede (este primordial
fat a de) cel de funct ie, n teoria categoriilor acest raport se inverseaza. De
altfel (n registru anecdotic) remarcam ca avem funct ie, fonction, function,
etc. pe cand n diverse limbi mult imea este desemnata prin cuvinte diferite:
mult ime, set, ensemble,...
Obiectele matematice se denesc atunci prin legaturile cu alte obiecte
(morsme) si nu prin structura intrinseca.

In cazul structurilor algebrice (si
al construct iilor ce opereaza cu acestea) mult imea subiacenta este ceva mai
put in importanta, de interes sporit ind proprietat ile de (co)universalitate.
Ne vom opri n continuare asupra unor aspecte amintite anterior relative
la momentele de criza ale matematicii ansambliste.
Rasfoind revista Fundamenta Mathematicae din 1924 ntalnim o ar-
mat ie surprinzatoare (ulterior numita paradoxul (nun sensul de contradict ie)
30
Banach - Tarski): este posibil sa se mparta o sfera din spat iul tridimen-
sional ntr-un numar nit de part i care, prin recompunere, sa formeze doua
sfere egale cu sfera init iala.
Trecand peste tentat ia facila de a glosa despre demonstrat ia matematica
a posibilitat ii miracolelor, eventual despre gasirea unor metode de dublare a
diverse lucruri concrete, vom prezenta explicat ia matematica a paradoxului.
Sunt necesare cateva precizari preliminare. Cantor introdusese deja teoria
numerelor cardinale n matematica si devenise clar ca dezvoltarea unei arit-
metici si pentru
0
, c = 2

0
. . . ar fost facilitata daca s-ar putut arata
ca orice mult ime poate nzestrata cu o relat ie de buna ordine (relat ie de
ordine asa ncat orice submult ime nevida admite un cel mai mic element);
de exemplu, N este bine ordonata n schimb relat ia uzuala de ordine pe R nu
este o relat ie de buna ordonare.
Zermelo, n 1904, arata ca orice mult ime nevida poate nzestrata cu
o relat ie de buna ordonare, demonstrat ia bazandu-se pe faptul ca produsul
cartezian de mult imi nevide este nevid. Despre aceasta ultima asert iune,
Zermelo arma ca este absolut evidenta si nu necesita demonstrat ie. Evident
ca nu au lipsit nici criticile aduse armat iei anterioare (acestea au generat
paradoxul lui Richard si Berry: cel mai mic numar care nu se poate deni
cu mai put in de 16 cuvinte este denit anterior cu 15 cuvinte).
Se poate spune nsa ca Zermelo a stabilit o legatura ntre nzestrarea cu
relat ii de buna ordine si o anumita proprietate a produselor carteziene.

In sistemul axiomatic propus de Zermelo pentru teoria mult imilor apare,

n formulare echivalenta, proprietatea citata a produsului cartezian, formu-
lare carentr-o noua exprimare este cunoscuta sub numele de Axioma alegerii.
Acest sistem a fost revizuit (reelaborat) de A. Fraenkel (mpreuna cu
Skolem si von Neumann) si este astazi cunoscut sub numele de sistemul
ZF. Este adoptat un limbaj logic cu un plus de rigoare, sunt eliminate une-
le redundant e, sunt schimbate, adaptate, sistematizate unele enunt uri si se
31
renunt a la axioma alegerii.

In 1938, K. Godel demonstreaza ca: daca sistemul ZF este coerent, atunci

este imposibil sa se demonstreze enunt ul numit Axioma alegerii.
De remarcat este nsa faptul ca Axioma alegerii sub forma echivalenta nu-
mita lema lui Zorn este esent ialan demonstrarea teoremei lui Krull (existent a
idealelor maximale), teorema Hahn - Banach, teorema Tychono, etc.
Aceeasi axioma intervine si n teorema Vitali care se refera (fara a da un
procedeu explicit de construct ie) la existent a unor submult imi ale mult imii
numerelor reale, care se sustrag oricarei masuri. Ajungem astfel la punctul
de plecare, paradoxul Banach - Tarski.

In explicarea acestuia se utilizeaza
aceleasi argumente ca si n cazul teoremei Vitali, precum si teorema Haus-
dor care arma ca n spat iul tridimensional o suprafat a sferica S poate
descompusa n patru part i nevide, disjuncte doua cate doua si asa ncat trei
dintre acestea sa e egale ntre ele si, mai mult egale cu reuniunea lor (n
contrast total cu intuit ia).
Demonstrat iile sosticate utilizeaza, asa cum am mai spus, axioma alegerii,
proprietat ile rotat iilor din spat iu, iar n cazul teoremei Banach - Tarski se
face o proiect ie a descompunerii Hausdor.
Acceptand, n prima etapa, teorema Vitali, va trebui sa acceptam si
existent a sferelor fara volum n spat iul tridimensional. Iar de aici pana
la paradoxul Banach - Tarski nu e decat un pas. Au intervenit n mod
esent ial Axioma alegerii si proprietat ile rotat iilor sferei n spat iul tridimen-
sional. Atunci n plan, rezultatul nu are corespondent. Putem arma, n
concluzie anecdotica, faptul ca nu pot multiplicate decat corpuri tridimen-
sionale, nu si bidimensionale (de exemplu, cele de hartie).
6. Principiul de dualitate
Pentru nceput amintim ca H. Poincare arma ca: matematica este arta de
a da acelasi nume unor lucruri diverse, B. Russel scria ca ... ceea ce
intereseaza matematica ... nu e natura intrinseca a termenilor, ci natura
logica a interrelat ionarilor dintre acestia, si, n acest context M. Chasles
(autor al celebrei Apercu historique sur l

origine et le developpement des

methodes de la geometrie) conchide ca numeroasele situat ii de dualitate
care se observa n legatura cu fenomenele naturale ... pot conduce la concluzia
ca dualitatea, o dubla unitate, constituie un adevarat principiu al naturii.
Exemplicam n continuare semnicat ia si consecint ele unui asa numit
principiu de dualitate n matematica.
Se stie ca n geometrie au loc:
- O dreapta si un punct nesituat pe dreapta considerata determina (n
mod unic) un plan (ce cont ine atat dreapta cat si punctul amintit anterior).
- Un plan si o dreapta nesituata n plan determina (n mod unic) un
punct (punctul de intersect ie dintre plan si dreapta, eventual punctul de la
innit, n caz de paralelism) anume cont inut atat de plan cat si de dreapta.
Este sesizabil faptul ca enunt urile anterioare se obt in unul din celalalt prin
schimbarea (reciproca) a not iunilor de punct si plan; pastrarea cuvantului
dreapta; nlocuirea reciproca a conceptelor cont ine - a cont inut.
Un alt exemplu releva un alt tip de dualitate (paralelism n sens general
32
33
si nu n sensul special geometric):
- Doua puncte distincte determina (n mod unic) o dreapta (careia i vor
apart ine).
- Doua drepte distincte (neparalele, coplanare) determina (n mod unic)
un punct (ce apart ine ambelor drepte).
O prima observat ie ce se poate face n acest caz pleaca de la ecuat ia
dreptei n plan: ax + by + c = 0. Ecuat ia ax + by + c = 0 n necunoscutele x si
y conduce la (individualizeaza) coordonatele punctelor de pe dreapta.
Considernd (x
0
, y
0
) coordonatele unui punct din plan, ecuat ia ax
0
+by
0
+
c = 0 n necunoscutele a, b, c va furniza (prin solut iile sale) ecuat iile tuturor
dreptelor ce trec prin punctul considerat (adica fascicolul de drepte determi-
nat de punctul respectiv).
Un traseu de aceeasi factura poate urmat n cazul unei curbe algebrice,
pentru care se asociaza nfasuratoarea algebrica.

In cazul conicelor enunt ul dual celui ce arma ca tangenta la o conica

intersecteaza conica ntr-un singur punct (altfel spus n doua puncte ce coin-
cid) este urmatorul: cele doua tangente dintr-un punct la o conica coincid
daca punctul apart ine conicei.
Amintim si teoremele Pascal si Brianchon:
Teorema Pascal: Condit ia necesara si sucienta ca 6 puncte sa apart ina
unei conice este ca punctele considerate sa constituie varfurile unui hexagon
Pascal (adica un hexagon pentru care punctele ce se obt in intersectand orice
latura cu latura opusa sunt coliniare, eventual punctul de la innit).
Teorema Brianchon: Condit ia necesara si sucienta ca 6 drepte sa
e tangente unei conice este ca aceasta sa constituie laturile unui hexagon
Brianchon (adica un hexagon pentru care dreptele ce unesc orice varf cu
varful opus sa e concurente).
Constientizarea unui principiu al dualitat ii (mai exact al unei idei ce a
34
evoluat continuu ncepand cu Menelaos, Euclid) poate atribuita, n egala
masura, lui Poncelet (1788 - 1867) si lui Gergonne (1771 - 1859).
Poncelet indica prin metoda planelor reciproce dualitatea punct - dreap-
ta n plan.
Gergonne remarca si dualitatea punct - plann spat iu (pastrand neschim-
bat n enunt uri conceptul de dreapta).
Amintim si legea de dualitate pe sfera enunt ata de Steiner: O teorema
relativa la un poligon sferic anume o relat ie privitoare la laturi, unghiuri,
perimetru, arie, maxim, minim se transfera n alta teoreman care elementele
anterioare se substituie cu, respectiv, unghi, laturi, arie, perimetru, minim,
maxim.
Dar nu numai n geometrie regasim principiul dualitat ii.

In teoria mult imilor avem: ntr-o expresie (enunt ) n care apar mult imi,
schimband ntre ele si , si U (mult imea universala), si se obt ine o
expresie (enunt ) numita duala a expresiei date.
Atunci n Algebra mult imilor (guvernata de axiomele de idempotent a,
asociativitate, comutativitate, distributivitate, , U - elemente neutre, com-
plementariere, legile lui De Morgan) avem ca:
Duala unei teoreme este ea nsasi teorema (Principiul de dualitate).
Aceeasi situat ie se ntalneste n cadrul logicii propozit ionale si n teoria
laticelor.
Remarcam ca principiul de dualitate este o teorema despre teoreme
(altfel spus este o metateorema).
Exemplicand cazul Algebrei mult imilor (si cazul analog al laticelor)
avem:
1) A A; 1

) A A = A;
2) A B = B A; 2

) A B = B A;
3) A(BC) = (AB)(AC); 3

) A(BC) = (AB)(AC);
etc.
35

Insan ceea ce priveste not iunile de imagine directa si imagine inversa

n cazul submult imilor vom avea:
Fie f A B o funct ie si A
0
A, B
0
B.
Numim imagine directa a lui A
0
prin f, submult imea lui B, f(A
0
), data
de f(A
0
) = {f(x)x A
0
}.
Numim imagine inversa a lui B
0
prin f, submult imea lui A, f
1
(B
0
),
data de f
1
(B
0
) = {x Af(x) B
0
}.

Intr-un anume sens cele doua not iuni sunt duale una celeilalte. Dar
f(A
1
A
2
) = f(A
1
) f(A
2
);
f
1
(B
1
B
2
) = f
1
(B
1
) f
1
(B
2
),
f(A
1
A
2
) f(A
1
) f(A
2
),
f
1
(B
1
B
2
) = f
1
(B
1
) f
1
(B
2
),
unde A
1
, A
2
A, iar B
1
, B
2
B.
Aceasta abatere de la dualitate se extinde apoi n cazul funct iilor in-
jective/surjective anume: f A B este injectiva daca si numai daca
f(A
1
A
2
) = f(A
1
) f(A
2
), n timp ce o condit ie similara pentru cazul
funct iilor surjective nu exista.
Acelasi tip de situat ii mai poate ntalnit si n, de exemplu, topologie si
nu numai.

In ne, n cazul teoriei categoriilor reapare principiul dualitat ii (de exem-

plu, limite injective - limite proiective). Se substant iaza astfel conexiuni
profunde ntre diverse construct ii matematice, conexiuni ce sunt insesizabile
n cazul denit iilor clasice.
Un exemplu n acest sens este constituit de diada produs cartezian
reuniune disjuncta.

In termeni categoriali produsul direct a doua obiecte A, B este un obiect

(l notam AB) mpreuna cu doua morsme p
A
AB A, p
B
BA B
asa ncat pentru orice obiect X si f
A
X A, f
B
X B exista si este unic
36
un morsm X A B satisfacand p
A
= f
A
, p
B
= f
B
.

In cazul
categoriei mult imilor se regaseste astfel produsul cartezian A B.
Prin suma directa a obiectelor A si B se nt elege un obiect (l notam
A B) mpreuna cu doua morsme i
A
A A B, i
B
B A B asa
ncat pentru orice obiect Y si g
A
A Y, g
B
B Y exista si este unic un
morsm A B Y satisfacand i
A
= g
A
, i
B
= g
B
.

In cazul categoriei
mult imilor, AB nu este altceva decat reuniunea disjuncta a mult imilor A
si B.
Este evident ca cele doua construct ii anterioare se pot obt ine una din
cealalta prin asa numitul procedeu al inversarii saget ilor (cuntreg cortegiul
de consecint e pe care l are aceasta operat ie). Acesta ar punctul central al
dualismului categorial.

In acelasi spirit, n teoria modulelor vom avea: module injective - module

proiective; sume directe, produse directe de module si morsme de module,
etc.

In teoria laticelor, la nivelul not iunilor, amintim de dualitatea ideal -

ltru si de faptul ca nu avem un paralelism absolut (rezultate n oglinda)
n cazul not iunilor duale.
Revenind la teoria categoriilor, aplicand metoda inversarii saget ilor
unei categorii C se obt ine o categorie C
0
numita categorie duala a categoriei
date.
7. Logica, limbaj
Limbajul (scris, oral, simbolic. . .) constituie un instrument principal de trans-
mitere a informat iilor. Mai mult, n matematica limbajul este si un instru-
ment de cercetare (de exemplu, limbajul algebric, limbajul categorial, etc.)
dar si un obiect de cercetare.

In nvat amant se impune si ca limbajul sa
realizeze echilibrul ntre rigoare si exigent ele didactice.
Din acest punct de vedere este utila o comparat ie ntre limbajul uzual si
limbajul matematic. Concluziile se vor impune de la sine.

In ceea ce priveste
limbajul uzual remarcam existent a omonimiei si important a factorului timp
(ce nu apar n cadrul limbajului matematic clasic cu al sau temei boolean
excesiv de simplicator).
De exemplu:
i) pentru p =am iesit, q = am mers la cursuri nu are loc p q = q p;
ii) pentru p = ploua, q =iau umbrela nu are loc p q q p;
iii) pentru orice triunghi isoscel are o axa de simetrie dar nu are un centru
de simetrie cuvantul dar n cadrul limbajului matematic poate avea
sensul de si, n timp ce n limbajul uzual reprezinta o atent ionare.
O situat ie ceva mai complexa este data de exemplul obt inut din tautologia
(p q) (p q), pentru p = n e numar par si q = n e numar, unde
este necesara implicarea corecta a cuanticatorilor.
37
38
Continuand seria exemplelor amintim ca adesori apare formularea. . .
atunci n mod necesar exista. . . n cadrul careia sintagma n mod nece-
sar este superua.

In legatura cu formularea doua cate doua (exemplu mult imi doua cate
doua disjuncte) putem spune ca aceasta are un sens precis n varianta din
paranteza, dar precizia se pierde, de exemplu, n radacinile ecuat iei. . . sunt
doua cate doua conjugate.

In acelasi sens se pot comenta enunt urile: un triunghi ce are doua un-
ghiuri egale este isoscel si doua triunghiuri cu doua unghiuri egale sunt
asemenea.
Recursul la rigoare si ltrarea logica a discursului educat ional rezolva
favorabil situat iile anterioare.
Revenind la considerat iile generale asupra limbajului ca posibil model al
lumii, putem spune ca matematica furnizeaza scheme pentru multe astfel de
modele (care exprima prin intermediul enunt urilor si relat iilor dintre enunt uri
fapte si relat ii ntre fapte).
Oricat ar parea de straniu ntre diada ipotetic - deductiv (relativa la
gandirea matematica si binomul libertate - necesitate exista legaturi mult
mai profunde decat ar parea la prima vedere).
Din punct de vedere didactic un exercit iu util consta n formalizarea
matematica a unor situat ii concrete si descrierea prin cuvinte uzuale a unei
guri geometrice, formule, etc.
Alte aspecte asupra carora se impune o mai mare atent ie t in de:
- utilizarea cuanticatorilor (cand un din limbajul uzual reprezinta
cuanticatorul universal si cand l reprezinta pe cel existent ial);
- utilizarea simbolului de implicatie cu sensul de conectiv (implicat ia
propriu - zisa) sau cu sensul de atunci (deducerea unui fapt din altul, deja
consumata);
- cuvantul si care poate corespunde uneori intersect iei si alteori reuni-
39
unii sau poate interpretat drept conectiv logic.
De exemplu, sensurile lui si din
- numerele naturale care sunt multipli de 2 si de 3;
- elipsele si hiperbolele sunt conice;
- 2 este par si 3 este impar;
sunt evident diferite (ntre ele).

Intr-un context general unele aspecte abordate anterior pot studiate din
punctul de vedere al sistemelor semantice (semantica ind conform denit iei
clasice, stiint a semnelor si a viet ii lor n societate). Crearea semnelor
matematice, a limbajului matematic, ca act de comunicare se bucura de
cateva trasaturi distinctive: polisemia (se va reveni asupra acestui aspect n
12, atunci cand se va vorbi de sinonimia innita a limbajului stiint ic); de-
terminarea obiectelor ca elemente ale claselor de echivalent a semnicate de
semnele corespunzatoare (aceasta ind relat ia dintre semn si obiect semni-
cat - si nu aceea spusa n registru anecdotic, din exemplul fumul semnica
existent a focului).
Polisemia poate legata si de diversele etape ale percept iei si acumularii
n procesul de nvat are. De exemplu, cercul (de raza 1) se reprezinta prin
x
2
+ y
2
= 1, z = 1, S
1
, etc.
Relevant a din punctul de vedere al didacticii matematice este data si
de faptul ca semnele matematicii reprezinta instrumente ale mint ii n
desfasurarea activitat ilor n care este implicata si, n plus, medierea ntre
aceste semne si obiectele de referint a depinde de aceste activitat i si de contex-
tul (local, global) n care sunt utilizate semnele (exemple: e x, y numere
prime, respectiv (x, y) coordonate ntr-un text de geometrie analitica).
Revenind la exemplul din 3 (conceptul de fract ie) se poate justica si
asert iunea ca simbolurile (semnele, reprezentarile) creeaza (cel put in part ial)
contextul (si nu sunt doar subordonate aprioric unui context). Simbolurile
asociate part ilor unui ntreg (usor reprezentabile geometric), conduc, prin
40
analogie, la simbolul de fract ie. Se ajunge la un context n care se introduc
operat ii si reguli (nsa abilitatea de a manui fract iile nu probeaza si nsusirea
conceptului de numar rat ional).
Se impune apoi saltul catre corpul de fract ii al unui domeniu de integri-
tate.
Precizam si faptul ca posibilitatea de a da reprezentari echivalente acelu-
iasi obiect matematic este implicatan procesul de conceptualizare ca obiectiv
didactic major.
Mai mult, constientizarea unor legaturi ntre diverse registre seman-
tice poate beneca (de exemplu, legatura ntre simbolurile numerelor
fract ionare si numerele zecimale, sau trecerea de la un cadru la altul, cum ar
trecerea grup - inel - corp prin procesul de mbogat ire).
Cele anterioare aun vedere ipostazele (condit iile)n care se poatent elelge
mai bine matematica.
Din punctul de vedere al profesorului de matematica sunt importante si:
- precizarea distinct iei ntre semnicat ia metaforica particulara (de exem-
plu, un triunghi) si cea generala (de exemplu, orice triunghi);
- interact iunea ntre subiectul receptor si cadrul social caruia acesta i
este apart inator;
- aspecte precum cel general (contextul desfasurarii activitat ii de ex-
punere a matematicii), interpersonal (statutul si identitatea participant ilor)
sau operat ional (modul de prezentare);
- gasirea unor conexiuni surprinzatoare care sa faciliteze construirea ideilor
matematice (de exemplu legatura dintre grupul diedral D
4
si structura unor
relat ii tribale evident iata n [16]);
- relevarea unor interact iuni ntre nota dominanta a culturii tradit ionale
a unui popor si apetent a pentru anumite aspecte ale matematicii;
- rolul computerelor n realizarea de conexiuni ntre realitatea actuala
si cea virtuala, etc.
41

In nal amintim ca, n cunoasterea matematica si, n general, n gandirea

stiint ica ntilnim alaturi de binecunoscutele si mult utilizatele metode logice
deduct ie si induct ie si un mecanism util din punct de vedere euristic,
anume abduct ia.

In [V.M. Calapietro, Glossary of semiotics, N.Y. Pragon House, 1993] se

explica n mod succint diferent ele dintre deduct ie, induct ie si abduct ie.
Deduction is the logical operation by which we derive the necessary con-
sequences from some purely hypothetical situation (for example, if it is true
that A is greather than B and B is greather than C, then it is necessarily
true that A is greather than C), Induction is the operation by which we test
hypotheses in terms of consequences derived by deduction; abduction is that
by which hypothesis are framed in the rst place. In other words, deduc-
tion process that something must be the case; induction shows that something
actually is the case; and abduction suggest that something might be the case.
Formalizand si exemplicand:
Fie p= (toate) foile de pe catedra sunt albe; q= (aceste) foi sunt de pe
catedra; r= (aceste) foi sunt albe.

In cazul deduct iei vom avea p q r.

In cazul induct iei qr p, iar n cazul abduct iei pr q (unde semnica

probabil ca).
8. Spat iu - timp; geometriile neeuclidiene
Ideea de spat iu, idee pe care omul si-a format-o n contactul sau zilnic cu
natura si de care face uz n practica sa cotidiana a evoluat n stransa legatura
cu dezvoltarea, n primul rand, a ideii de timp, apoi de miscare si materie si
n genere, n contextul general al dezvoltarii zicii si astronomiei.

In antichitate problema spat iului se punea, sub forma problemei locului.

Arhitas din Tarent, din scoala lui Pitagora avea ideea locului ca ind prima
dintre existent e, ceva distinct de corpuri si independent de ele.

In concept ia
atomista a materialistilor antici, vidul - spat iu neumplut - exista ca o condit ie
necesara a miscarii atomilor. Aceasta idee este exprimata cu pregnant a de
Lucret iu n Poemul naturii: Iarasi spun, neint and acel loc, acel spat iu pe
care vid l numim, nici un corp n-ar putea sa se ae n vreo parte ori sa se
miste cumva n natura pe cai felurite.
Concept ia lui Aristotel este oarecum diferita. Dupa el spat iul este suma
locurilor pe care le ocupa corpurile, iar locul este delimitarea unui corp de
catre alte corpuri din jurul sau. Precum se vede, Aristotel nu identica spat iul
cu vidul: vidul ind nimic, nu poate exista n sensul propriu al cuvantului.
Conform cu concept ia sa asupra materiei, pe care o considera nita, Aristotel
considera si spat iul ca ind nit. Este necesar, n acest context, de a concepe
universul ca posedand un reper x, imobil, n raport cu care sa se poata
vorbi, de exemplu, de miscarea astrilor.

In concept ia lui Aristotel acesta este
42
43
Pamantul.
Cu totul deosebit de aceasta viziune este spat iul geometric euclidian.
Geometria euclidiana presupune o abordare a spat iului adecvata mecanicii,
pe care, multe secole mai tarziu, o vor dezvolta Copernic, Galilei si Newton.
Geometria euclidiana care a tins sa reconstituie ntr-o structura rat ionala
ansamblul cunostint elor geometrice din epoca respectiva presupune existent a
unui spat iu innit, continuu, omogen si izotrop. Explicitand nseamna sa
spunem ca n acest spat iu distant a dintre doua puncte este aceeasi, oricare
ar sistemul de referint a n care aceasta lungime este masurata (aceeasi
unitate de masura), si ca orice abatere (a spat iului) de la omogenitate si
izotropie este de natura negeometrica (zica a interpretat aceste abateri ca
ind pricinuite de prezent a unor campuri de fort e ale caror proprietat i trebuie
de altfel sa e conforme legilor newtoniene ale miscarii). Mai departe, acest
spat iu clasic are o metrica universala, ceea ce nseamna ca distant ele si
unghiurile stau n raporturi univoc determinate, n orice parte a universului,
ele ind independente de pozit ian univers a sistemului de referint an care se
face masuratoarea precum si de distant ele reciproce ntre sisteme de referint a
deosebite.

In ne, spat iul clasic are o metrica universala absoluta speciala, si anume
cea euclidiana, care conduce, ntre altele, la: suma unghiurilor unui triunghi
este ntotdeauna egala cu 180

, laturile triunghiului putand gandite, de

pilda, ca raze de lumina ce se propaga n spat iul gol.
Ansamblul proprietat ilor enumerate face din spat iul clasic nu o forma
(fundamentala) de existent a a materiei, ci un cont inator independent de
prezent a sau absent a acesteia, ntrucat poate gandit tot atat de bine plin
sau gol (de corpuri).
Conceptul clasic al spat iului este nedialectic, ca si conceptul clasic al
timpului: ambele sunt gandite independent de materie.
Daca acest concept de spat iu a fost acceptat ca evident de-a lungul atator
44
secole, aceasta se datoreste faptului ca oglindea proprietat i valabile, n prima
aproximat ie, ale formelor fundamentale de existent a a materiei, asa cum
rezultau din experient a dobandita n practica curenta, care ne pune n con-
tact cu corpuri de dimensiuni mijlocii (de ordinul de marime al dimensiunilor
umane, intermediare ntre cele ale microscosmosului atomic si cele ale macro-
cosmosului astrozic) si cu viteze mici (n raport cu viteza luminii).
Concept ia newtoniana, bazata pe geometria euclidiana, a dominat pana
la nceputul secolului nostru. Teoria ondulatorie a luminii si cea a campului
electromagnetic, datorate lui Maxwell si Faraday au scos n evident a surile
acestei concept ii. Problema modului n care se realizeaza inuent a la distant a
a maselor materiale - inuent a care traverseaza spat ii vide - devenea tul-
buratoare. Este repusa astfel pe tapet cu o noua vigoare concept ia eterului,
solut ie de compromis, mediu care ar umple ntreg spat iul, sediu al act iunilor
dinamice, al fenomenelor ondulatorii, al campurilor electromagnetice si gravi-
tationale. Toate ncercarile de a aa proprietat ile acestui mediu ipotetic au
ramas infructuoase ajungandu-se, pe masura dezvoltarii cunostint elor zicii
la ceea ce A. Einstein a numit marea descoperire a lui H. A. Lorenz: spat iul
zic si eterul nu sunt decat expresii diferite ale aceluiasi lucru; corpurile sunt
stari zice ale spat iului.

Inca nainte de aceste descoperiri, Lobacevski, Bolyay si Riemann preva-

zusera n mod genial noile cai pe care urma sa se dezvolte stiint a. Elaborarea
geometriilor neeuclidiene are n vedere faptul ca spat iul real nu corespunde
cu concept ia unui cadru rigid, omogen, absolut pasiv n raport cu fenomenele
zice. Structura spat iului este dependenta de fenomenele zice si, la randul
ei, inuent eaza aceste fenomene.
Aceste idei si vor gasi aplicat ie mult mai tarziu, n cadrul teoriei rela-
tivitat ii generale.
Teoria relativitat ii restranse creata n 1905, porneste - daca ne referim
la construct ia logica - de la critica ideii de simultaneitate (nu putem arma
45
ca doua evenimente sunt simultane decat n raport cu un anumit sistem
de referint a). Avand n vedere miscarea relativa a sistemelor de referint a,
dependent a masuratorilor de aceasta miscare (deci de timp), teoria rela-
tivitat ii restranse legitimeaza continuumul cvadridimensional spat iu-timp.

In acest continuum spat iul si timpul nu se mai pot separa fara a denatura
desfasurarea reala a fenomenelor.
Un pas mai departe n restructurarea concept iei despre spat iu (si timp)
l-a constituit teoria relativitat ii generalizate. Faptul fundamental (neglijat
de catre predecesorii lui Einstein) care a condus la aceasta se poate exprima
astfel:

Intr-un camp de gravitat ie omogen, toate miscarile se produc ca n

absent a unui camp de gravitat ie, n raport cu un sistem de coordonate animat
de o accelerat ie uniforma.
De aici a urmat n mod logic concept ia curbarii razei de lumina ntr-un
camp gravitat ional sucient de intens. De aici decurg consecint e importante
pentru spat iu si timp. Pe baza particularitat ilor spat iului si timpului des-
coperite de teoria relativitat ii generalizate, au fost evident iate nsusiri pre-
cum: curbura, structuralitatea spat iului, dependent a spat iului si timpului de
gravitat ie, dependent a reciproca a spat iului si timpului.
Am putea vorbi deci, rezumand, despre trei mari etape n evolut ia ideii
de spat iu (si, binent eles, de timp):
- Antichitatea n care se ciocnesc doua orientari principale: cea a lui
Democrit, Epicur, Lucret iu (spat iul vid, innit, izotrop) si cea a lui Aris-
totel (spat iu nit, neomogen, anizotrop).

Invingatoare a fost concept ia lui
Aristotel care a dominat pana, inclusiv, n Evul Mediu.
- Epoca moderna, cu cristalizarea concept ie newtoniene a spat iului ab-
solut ca un cadru innit, continuu, omogen, izotrop si care face corp comun
cu geometria euclidiana. Momentul newtonian a fost pregatit de progresele
zicii si mecanicii din timpul Renasterii, de revolut ia copernicana, de ideile
lui Gassandi asupra spat iului ca ntindere vida, part ial umpluta de materie
46
si independent de materie, etc.
Concept ia newtoniana a coexistat n epoca cu cea kantiana conform careia
spat iul este n acelasi timp real (n sensul ca este prezent n orice experient a
a noastra cu lumea externa) si ideal, empiric si transcendental; spat iul este
aprioric si confera caracter de necesitate adevarurilor geometrice, si n acelasi
timp este intuit ie, reprezentare si nu not iune; apare ca o proprietate comuna
tuturor lucrurilor din realitate, proprietate conceptibila independent de orice
obiect material.
- Concept ia relativista a unui continuum spat io-temporal cvadridimen-
sional, neomogen, anizotrop, structurat n dependent a de campul gravitat io-
nal, concept ie careia i corespunde o geometrie neeuclidiana.
Se stie ca n geometria lui Euclid gureaza asa-numitul postulat al para-
lelelor, care exprima ca printr-un punct dat nu se poate duce decat o singura
paralela la o dreapta data (ce nu cont in punctul), adica o singura dreapta
situata cu aceasta n acelasi plan si care sa nu o ntalneasca.
Timp de mai bine de 2000 de ani, toate eforturile geometrilor de a deduce
acest postulat din celelalte axiome asezate de Euclid n fruntea Elementelor
sale au dat gres.
Dar, la nceputul secolului trecut, geometrul rus Lobacevski (si aproape
concomitent Ianos Bolyay) negand postulatul lui Euclid n sensul ca se ac-
cepta ca printr-un punct sa se poata duce mai multe paralele la o dreapta
data si pastrand celelalte axiome a dedus un sistem de propozit ii perfect co-
erent, construind astfel o geometrie a carei logica impecabila nu e cu nimic
inferioara celei a geometriei euclidiene (fapt demonstrat ulterior cu toata
rigoarea). Teoremele sunt, binent eles, foarte diferite de acelea cu care sun-
tem obisnuit i si au darul de a ne descumpani put in la nceput desi, repetam,
noul ediciu este la fel de solid si de sigur (din punct de vedere logic) ca si
cel al geometriei clasice.
Astfel, suma unghiurilor unui triunghi este totdeauna mai mica decat
47
180

, iar diferent a dintre 180

si aceasta suma este proport ionala cu suprafat a

triunghiului. Este imposibil sa se construiasca o gura asemenea cu o gura
data, dar de dimensiuni diferite, etc.
Este evident ca trebuie sa avemn vedere ca ideea de plan din geometria
neeuclidiana este cu mult mai generala decat ceea ce ne sugereaza imaginea
zica a unui zid, de exemplu, sau a suprafet ei unei ape linistite.
Not iunea geometrica de plan este adevarat ca a avut drept punct de
plecare imagini analoage cu aceea a zidului, dar prin abstractizare s-au lasat
la o parte mai multe din atributele speciale ale imaginii concrete decat se
pare la prima vedere si s-a nglobat astfel n conceptul abstract format un
numar mai mare de forme decat s-ar parea. Suprafat a pe care este valabila
geometria lui Lobacevski este, printre ele, cu aceleasi drepturi ca si suprafat a
zidului.
Asadar, daca toate atributele conceptului abstract de plan geometric sunt
si idei (tot abstracte, dar la un grad mai mic) ivite din imaginea zidului si
a apei linistite, inversa nu are loc. Rolul postulatului al V-lea este tocmai
de a particulariza conceptul de plan astfel ca sa coincida cu aceasta idee.
Dar, daca n locul acestui postulat l introducem pe cel al lui Lobacevski,
particularizarea se face ntr-o alta direct ie si merge spre alte forme concrete.
O alta varianta de particularizare, de asemenea utila teoriei relativitat ii
generalizate, este data de Riemann care nu numai ca a negat postulatul lui
Euclid (n sensul ca printr-un punct dat nu se poate duce la o dreapta nici
o paralela), dar a renunt at si la prima axioma (Prin doua puncte nu se
poate duce decat o singura dreapta).

In geometria lui Riemann (cel put in
n una din formele sale) exista cazuri except ionale n care prin doua puncte
vor putea trece o innitate de drepte. Exista un fel de opozit ie ntre geome-
tria lui Riemann si cea a lui Lobacevski-Bolyay. Astfel, suma unghiurilor
unui triunghi (egala cu 180

n geometria lui Euclid, mai mica decat 180

n geometria Lobacevski-Bolyay) este mai mare decat 180

n geometria lui
48
Riemann. Numarul paralelelor care pot duse printr-un punct la o dreapta
este egal cu 1 n geometria euclidiana, este zero n geometria lui Riemann si
este innit n geometria lui Lobacevski-Bolyay.
Adaugam ca spat iul lui Riemann, la fel de acceptabil ca si cele ale lui
Euclid sau Lobacevski, este de natura sferica.
Prima consecint a de ordin losoc a acestor descoperiri a fost disparit ia
concept iei eronate ca axiomele geometriei constituie adevaruri apriori dove-
dindu-se ca ele sunt un simplu fapt de experient a, fapt adevarat si vericat n
unele cazuri, neadevarat n altele. S-a aratat astfel cat de legata de realitatea
lumii exterioare este stiint a matematica cu tot gradul nalt de abstractizare
al not iunilor ce-i stau la baza.
De o si mai mare important a este, nsa, observat ia ca o anumita geome-
trie corespunde numai anumitor condit ii ale spat iului zic n care materia
este distribuita ntr-un anume fel, care poseda deci o anumita forma mate-
riala. Dependent a geometriei de corpurile zice dovedeste tocmai dependent a
formelor spat iale de cont inutul lor material. Spat iul nu mai este o forma
goala, o forma apriorica a gandirii noastre; not iunea de spat iu rezulta din
existent a materiala a tuturor corpurilor din natura, ea nu exista independent
de ele. Nu putem studia proprietat ile geometrice ale unui corp independent
de condit iile zice, desi n geometrie asemenea condit ii nu intervin explicit.
Dar axiomele pe care le punem la baza geometriei exprima implicit aceste
proprietat i, ele caracterizeaza ziceste obiectele studiului nostru geometric.
9. Despre relat ia dintre matematica si
losoe
Conexiuni foarte stranse ntre matematica si losoe (structurarea concep-
t iilor more geometrico, fundamentarea logic-conceptuala a matematicii,
etc.) au fost prezente nca din antichitatea elena. Amintim, n acest context,
ca Platon a creat o losoe inspirata de matematica, n care not iunea de
relat ie este fundamentala si a carei ultima varianta, teoria Ideilor-Numere,
a fost expusa de Aristotel n a sa Metazica. Platon sust inea ca exista
obiecte eterne, independente de mintea noastra pe care le numim unu,
doi, etc - formele aritmetice - sau, pe care le numim punct, linie, etc.
- formele geometrice. Exista deci o lume a formelor care se deosebeste de
lumea percept iei senzoriale, ind accesibila numai prin rat iune.

In opozit ie (part iala) cu Platon, Aristotel respinge distinct ia dintre lumea

formelor, considerata ca adevarata realitate, si aceea a experient ei senzoriale,
care trebuie nt eleasa numai ca aproximare a lumii formelor. El subliniaza
deseori ca posibilitatea de abstractie nu implica de loc existent a independenta
a ceea ce este sau poate abstras. Rezultatele abstract iei matematice ar
constitui dupa Aristotel, obiecte matematice despre care se pot face cel put in
doua armat ii care nu suscita controverse:
a) ecare din ele se aa, ntr-un anumit sens, n lucrurile din care este
49
50
abstras;
b) exista o multiplicitate de obiecte, de exemplu exista atatea unitat i a-
ritmetice, cazuri de doi, trei, etc. si atatea cercuri, linii, drepte, etc. cate
sunt necesare n calcul sau ntr-o demonstrat ie geometrica. Analizand cele-
lalte trasaturi ale obiectelor matematice, de exemplu relat ia dintre un obiect
anume si unitatea matematica, suntem condusi la concluzia ca procesul de
abstract ie la Aristotel este de fapt o abstract ie idealizanta sau idealizare mai
mult decat abstract ie pur si simplu. Am putea spune ca, n timp ce Platon
sust inea ca matematica se ocupa de forme sau, folosind un termen echivalent
de idei existente independent de matematician, Aristotel sust ine ca matema-
tica se ocupa cu idealizarile efectuate de matematician. Aristotel acorda, de
asemenea, mult mai multa atent ie decat Platon structurii teoriilor ntregi din
matematica, ca opuse propozit iilor izolate. Astfel, el face o distinct ie neta
ntre:
1. principii comune tuturor stiint elor (cum am spune astazi principiile
logicii formale presupuse n formularea si dezvoltarea deductiva a orica-
rei stiint e);
2. principii speciale;
3. denit ii, care nu presupunnsa ca ceea ce se deneste exista, de exemplu
denit ia punctului lui Euclid (ca ceva ce nu are part i);
4. ipoteze existent iale, care presupun ca ceea ce a fost denit exista, in-
dependent de gandirea si percept ia noastra.
Important a lui Aristotel n istoria losoei matematicii nu rezida, nsa, numai
n adaptarea concept iei lui Platon la metazica si nici numai n atent ia pe
care o acorda analizei structurilor matematice. De o important a mai mare
decat acestea este formularea detaliata pe care el o da problemei innitului.
El a fost primul care a vazut cele doua moduri principale de analiza a not iunii
51
de innitate, ca actuala sau numai ca potent iala. El este si primul care s-a
declarat categoric n favoarea celei de a doua alternative.
Asa cum facusera naintea sa Platon si Aristotel, Leibniz a dezvoltat o
losoe a matematicii. Citam, un pasaj din Monadologie n care Leibniz, cu
doi ani nainte de moarte, n 1714, da un rezumat al losoei sale: Exista,
spune el, de asemenea doua feluri de adevaruri, cele de rat ionament si cele de
fapt. Adevarurile de rat ionament sunt necesare, iar opusul lor este imposibil,
adevarurile de fapt sunt contingente si opusul lor este posibil. Cand un adevar
este necesar, rat iunea sa poate gasita prin analiza, descompunandu-l in idei
si adevaruri mai simple pana ajungem le cele ce sunt primare. Adevarurile
rat iunii sunt atunci, dupa cum spune Leibniz, fundamentate pe principiul
noncontradict iei aat n stransa legatura cu principiul identitat ii si cu cel
al tert ului exclus. Pentru Leibniz toate axiomele, postulatele, denit iile si
teoremele matematicii sunt adevaruri ale rat iunii si n consecint a veridici-
tatea propozit iilor matematice rezulta din aceea ca negarea lor ar practic
imposibila. Analizand propozit iile logicii si matematicii, Leibniz are ideea
metodologica de a introduce calculul n toate disciplinele ce trateaza si cone-
xiuni deductive (de exemplu, aritmetizarea logicii) impunandu-si programul
de a inventa un simbolism si o metoda de formare si aranjare a caracterelor
si semnelor ncat acestea sa reprezinte ganduri, adica sa e legate ntre ele
asa cum sunt gandurile corespunzatoare.

In sistemul losoc dezvoltat de Kant gasim interesante referiri la mate-

matica. Propozit iile aritmeticii pure si ale geometriei pure sunt, n concept ia
kantiana, propozit ii necesare si universale. Cu toate acestea, ele sunt propo-
zit ii apriori, sintetice, nu analitice. Ele sunt sintetice pentru ca sunt despre
structura spat iului si timpului, structura care se dezvaluie prin ceea ce poate
construit n ele, si sunt apriori pentru ca spat iul si timpul sunt condit ii
invariante ale oricarei percept ii a obiectelor zice. Propozit iile matematicii
aplicate sunt aposteriori (empirice) n masura n care ele sunt despre ma-
52
terialul empiric al percept iei si sunt apriori (neempirice) n masura n care
ele sunt propozit ii despre spat iu si timp. Matematica pura are ca obiect de
studiu structura spat iului si timpului independenta de materialul empiric.
Matematica aplicata are ca obiect de studiu structura ment ionata mpreuna
cu materialul care o umple.

In plus, Kant nu va admite ca o descriere completa a structurii spat iului

si timpului sa solicite numai o contemplare pasiva. Ea presupune activitatea
de construct ie. A construi un concept nseamna a-l dota cu un obiect
apriori. Trebuie amintita aici distinct ia ntre gandirea unui concept mate-
matic care reclama numai coerent a interna, si construct ia sa, care cere ca
spat iul perceptual sa aiba o anumita structura. Aceasta not iune kantiana
de construct ie ca sursa de reprezentant i ai conceptelor matematice, a caror
coerent a interna este asigurata, presupusa sau cel put in necontroversata, are
mult i descendent i identicabili n dezvoltarile ulterioare din losoa mate-
maticii. Analiza innitat ii facuta de Kant si problema daca trecerea de la
not iunea de innitate potent iala constructiva la not iunea de innitatea ac-
tuala neconstructiva este ceruta, dezirabila, criticabila sau indiferenta este o
problema care divide scolile contemporane de losoe a matematicii.
Mai amintim aici ca si Descartes a construit o losoe n care procedeaza
prin analogie cu matematica. Urmasul lui Descartes, Spinoza a tratat etica
more geometrico.

In fat a losolor, faptele matematicii au stat ca exemple de cunoastere

pozitiva. Mereu au ncercat sa gaseasca n metodele si cont inutul mate-
maticii acel drum care duce la rezultate sigure, convingatoare si exacte. Au
facut aceasta, dupa cum am vazut, Platon, Descartes, Spinoza, inuent a ei
se poate observa la Kant si aceeasi idee pluteste n fat a losolor contem-
porani, cand apeleaza mereu la matematica.

In vremea de azi neopozitivis-
mul s-a inspirat din logica matematica pentru a edica propria sa losoe.
Scopul losoei, spune Wittgenstein, este claricarea logica a gandurilor.
53
Renasterea metazica, la care asistam azi, dezminte nsa prognosticul logic
pozitivist ca si solut ia reducerii losoei la o sintaxa logica a stiint ei. Spre
deosebire de losoe, care ramane totusi o teorie si o nt elepciune asupra to-
tului, matematica poate apare ca un rezervor de forme abstracte -structurile
matematice golite voit de orice cont inut si de aceea adaptabile la orice con-
t inut. Dar, ea trebuie sa propuna losoei idealului ei de claritate, precizie
si exactitudine.
O sarcina comun a a losolor si matematicienilor este analizarea teori-
ilor matematice, considerat iile losoce (altfel spus, argumentele metazice)
avand deosebita inuent a mai ales atunci cand teoriile respective au scopul
de a fauri bazele matematicii. Numeroasele pledoarii existente pentru com-
petent a losoei n studiul fundamentelor matematicii precum si evolut ia
istorica a investigat iilor fundat ionale, ndreptat esc losoa la un rol major
n acest domeniu. Marile impasuri sau crize precum aparit ia numerelor
irat ionale, a geometiilor neeuclidiene si ndeosebi a paradoxurilor au stimulat
si ntret inut efortul si reect ia losoca, au relevat rolul analizei losoce, al
solut iilor si al ipotezelor losoce.
10. Logicism, intuit ionism, formalism
Filosoa generala anregistrat trei concept ii cu privire la universalii (not iunile
generale) - realismul, conceptualismul si nominalismul - care reapar n secolul
al XX-lea in losoa matematicii sub numele de logicism, intuit ionism si for-
malism (acestea evoluand catre logicismul pluralist propus de H. Mehlberg
[H. Mehlberg; Situation in the Phylosophy of Mathematics; in Logic and
Language, B. Kazemeir, D. Vuysjie (eds.)] si sistemele Quine, respectiv
neointuit ionismul post - brouwerian si programul formalist modicat al lui
Gentzen [G. Gentzen, Investigations in Logical Deduction, in The Collected
Papers, M.E. Szabo (ed.), North - Holland]. Acest transfer de la losoe la
matematica moderna a fost admirabil surprins de J. Hadamard atunci cand
nota: iata un fenomen straniu, fara precedent n istoria gandirii, o stiint a
care a ajuns n starea pozitiva revine la starea metazica. Iar aceasta stiint a
este cea mai veche si cea mai exacta dintre toate este matematica.
Logicismul reprezinta punctul de vedere al realismului n losoa mate-
maticii. Precizam doar ca realismul deriva din doctrina lui Platon ce arma
ca entitat ile absolute au existent a independenta de mintea noastra. Atunci
conceptele se descopera, nu se construiesc. Reformuland, se evident iaza
elucidarea problemei constructibilitat ii acestora. Dezvoltat de G. Freege si
B. Russell, logicismul si trage numele din faptul ca ncearca sa deduca pe
cale logica, pornind numai de la not iunile de teoria mult imilor si fara sa
54
55
se bazeze pe vreo axioma specic matematica, nu numai aritmetica, dar si
ntreaga matematica. G. Freege admite o substant ializare a not iunilor (ce
preexista obiectelor concrete), considera numerele ca vizand concepte (ne
arata cat de mult i indivizi cad sub un concept) si aparand la al doilea
nivel al entitat ilor logice [G. Freege, Fundamentele Aritmeticii, Humanitas,
2002]. Recunoasterea existent ei unui domeniu al obiectelor nereale poate
considerata de sorginte platoniciana. Logicistii ar reusit sa convinga daca
nu s-ar descoperit paradoxurile din teoria mult imilor. Mai mult, aspectul
logicist, al matematicii nu se poate identica cu ntregul domeniu matematic
indca, matematica nu este numai o vasta tautologie.
Rat ionamentul matematic are n el nsusi un fel de virtute creatoare si
prin urmare se deosebeste de silogism, dupa cum arma H. Poincare.
O alta tentativa de a dezlega taina fundamentelor matematicii este con-
stituita de formalism. Putem spune ca ntemeietorul acestei scoli, David
Hilbert, si-a propus sa nlature orice ndoiala cu privire la rigoarea rat io-
namentului matematic, prin introducerea unui numar nit de simboluri, cu
ajutorul carora sa reduca toate teoriile matematice la operat ii formale ntre
aceste simboluri lipsite de orice semnicat ie n afara de axiomele prin care
au fost introduse. Hilbert a ncercat sa dea astfel o metoda formalizata si pe
de-a-ntregul axiomatizata, cunoscuta sub numele de teoria demonstrat iei,
n care independent a si consistent a axiomelor sa e garantate prin analiza
matematica a sistemelor de simboluri considerate.
Dar aceste ncercari nu au dus la succesul sperat deoarece caracterul nit
al rat ionamentelor matematice l-a condus pe K. Godel la descoperirea ca prin
metode nite nu se poate stabili necontradict ia aritmeticii elementare.
Mai exact examinand problema coerent ei, n sensul gasirii mijoacelor de a
o demonstra, Godel ajunge la rezultate complet opuse asteptarilor lui Hilbert.
Fie asadar un sistem (formal) asa ncat:
a) admite o mult ime nita de elemente primitive (simboluri, axiome, reguli
56
de deduct ie);
b) include aritmetica (si n particular teoria numerelor);
c) este coerent.
Drept exemple de astfel de sisteme amintim: aritmetica, sistemul ZF, Prin-
cipia matematica (Russell - Whitehead).
Are loc:
Teorema de incompletitudine a lui Godel (I):

In orice sistem formal ce
satisface a), b) si c) exista propozit ii indecidabile (propozit ii p pentru care nici
p nici p nu pot demonstrate pe baza axiomelor si a regulilor de deduct ie).
Demonstrat ia se bazeaza pe posibilitatea de a eticheta propozit iile siste-
mului (n particular si cele ce privesc numerele naturale) cu numere naturale.
Urmatoarea teorema de incompletitudive a lui Godel (II) arma ca, n
contextul anterior, nici un sistem formal nu este capabil de autocerticare
(de a se demonstra propria coerent a n cadrul sistemului).
Numeroase au fost comentariile ce au nsot it n timp aceste teoreme. Se
arma ca, din punct de vedere metazic, ele demonstreaza ca omul este o
int a limitata, dar constienta de limitele sale.

In acelasi registru se nscrie
armat ia lui Pascal: Ultimul pas pe care l poate face rat iunea este sa re-
cunoasca faptul ca exista o innitate de lucruri (n sens ideal) ce o depasesc.
Mai amintim ca Andre Weyl spunea ca teoremele lui Godel demonstreaza
atat existent a lui Dumnezeu cat si a Antichristului: Dumnezeu pentru ca
matematica e coerenta si antichristul pentru ca nu putem demonstra coerent a
ei.
Intuit ionismul deneste existent a matematica prin construct ie, acceptand
numai obiectele construite n intuit ia pura care se autorealizeaza pe ele nsele.
Admite ca o propozit ie matematica este valabila numai daca este nsot ita de
o metoda practica prin care sa se stabileasca sau sa se construiasca obiectul
respectiv.
57
Dintre precursorii intuit ionismului pot amintit i: Kant, care n Critica
rat iunii pure arma ca judecat ile matematice sunt toate sintetice si bazate
pe intuit ie; H. Poincare, L. Kronecker, care spunea ca ar trebui ca toate
cercetarile matematice , oricat de profunde ar , sa se poata exprima sub
forma simpla a proprietat ilor numerelor naturale; H. Lebesgue: a arata
cum se construieste matematica nseamna a-i studia fundamentele dar dintr-
un punct de vedere care ne scoate dincolo de domeniul logicii.
Constructibilitatea este, deci, exigent a centrala a acestui program funda-
tionist, n virtutea caruia este exclus innitul actual (= o mult ime innita
considerata ca existand sub forma unei colect ii ncheiatenaintea oricarui pro-
ces de generare sau de construire a acestei mult imi) si este acceptat innitul
potential sau constructiv. Confruntarea acestor doua tipuri de innit mate-
matic, crede fondatorul intuit ionismului L. E. J. Brouwer, constituie radacina
paradoxurilor si de aceea toate eforturile sale au fost centrate pe claricarea
naturii acestui concept de innit. A fost criticata teoria mult imilor pentru
introducerea n rat ionamentul matematic a innitului actual, care a con-
dus la aplicarea fara discernamant a principiului tert ului exclus. Acestea
precum si alte observat ii au condus catre o noua logica, intuit ionista, con-
struita pe ipoteza ca numai principiul contradict iei este valabil ntotdeauna,
pe cand principiul tertului exclus se aplica numai n cazul mult imilor -
nite. Propozit iile logice intuit ioniste admit trei valori: adevarul, falsul, si
indiferent a; este asadar o logica trivalenta.
Cercetarile au fost continuate de A. Heyting si n ultima vreme de Everett
Bishop, care au adus elemente noi, dand intuit ionismului o larga aplicat ie n
diverse domenii ale matematicii.
11. Innit -innitezimal
Primele idei asupra innitului au aparut la losoi presocratici la care gan-
direa si explicat ia rat ionala a lumii au nceput sa se desprinda de gandirea
arhaica. Primul termen n care se regasesc (dupa Aristotel sau Theofrast)
aspecte ale innitului este apeironul lui Anaximandru care a fost identi-
cat cu indeterminatul ca marime. Ment ionam totusi ca mult i alt i ganditori
au atribuit apeironului doar accept ia calitativa de indeterminat, Lucian
Blaga, de exemplu, considerand ca apeironul este ceva indenit, ceva ante-
rior oricarei forme si oricarei stari de agregare substant iala. Apeironul este
amorful n sens absolut.

In aceasta prima perioada, de pana la Zenon din Elea, se apreciaza n ge-

neral ca innitul apart inea losoei naturii si zicii, nu nsa si matematicii,
considerandu-se, ca prima etapa a teoretizarii matematice a innitului, pe-
rioada de la Aristotel pana la mijlocul secolului trecut.
Aristotel distinge doua accept ii ale innitului: innitul ca substant a si
innitul ca principiu si propune o sistematizare a speciilor innitat ii, distin-
gand ntre innitul extensiv (cu privire la adit ie) pe care nsa nu-l admite
pentru substant a sensibila, innitul intensiv (cu privire la diviziune),
innitul potent ial si innitul actual (pe care nu-l admite, nsa nici pentru
marimi nici pentru numere). Innitul potent ial sau constructiv se refera
la posibilitatea de a repeta indenit o operat ie, ceea ce conduce la not iunea
58
59
de sir innit sau la divizarea la nesfarsit a unui segment, iar innitul actual
sau existent ial nseamna nu numai constatarea lipsei de marginire ci are si
funct ia de ntregire, de cuprindere a unui sir nelimitat de marimi concepute
ca existand simultan.
Amintind ca lungimea diagonalei patratului cu latura de 1m (pe care o
putem calcula doar cu aproximat ie 1.4, 1.41, 1.412,. . .) este data de un sir
innit (format de rezultatele precedente) sir care se reprezinta prin simbolul

2 putem spune, de asemenea, ca innitul are, n acest context, si funct ia

de a lega ntre ele conceptele de numar rat ional si irat ional (numere a caror
aparit ie a stat la baza declansarii unei crize a matematicii grecesti, antice).
Revenind la Aristotel, dintre problemele de interes matematic pe care el
le examineaza n legatura cu innitul si continuul, se pot enumera: daca
continuul poate innit divizibil; daca innitul exista, si n ce sens; cum
poate denit innitul?

In general, modul n care Aristotel a pus problemele a determinat cadrul

conceptual si metodologic al studiului innitului pentru o ndelungata pe-
rioada istorica.
Conceptul de innit potent ial a dominat stiint a si losoa pana la Cantor
si, respectiv, Hegel. El a fost considerat singura specie valabila de Locke,
Descartes, Spinoza, Hobbes, Berkeley.

In acelasi timp innitul actual a fost
sust inut de Platon, N. Cusanus, G. Bruno, Hegel, Bolzano, Cantor.
Noi rezultate remarcabile (o noua etapa) n dezvoltarea problematicii
abordate n acest paragraf au fost aduse de G. Leibnitz si Imm. Kant.

In metazica si matematica lui Leibniz innitul joaca un rol central. Con-

tinuand opera lui Bruno, Campanella si Descartes, Leibniz, n nt elegerea
relat iei dintre innitatea actuala si ceea potent iala, aplica principiul conti-
nuitat ii extras din generalizarea unor practici matematice, anticipand linii
esent iale ale formularii hilbertiene a problemei innitului. Pentru Kant
planul analizei si sursele sale inspiratoare vor diferi esent ial de cele ale lui
60
Leibniz. Innitul este acceptat ca o ideea regulativa a rat iunii pure, anume
ca o modalitate de a orienta cunoasterea spre cuprinderea generalului fara a
nsa, el nsusi obiect al cunoasterii.
Constructivismul fundamental al teoriilor stiint ice precum si nt elegerea
rat ionalist iluminista a int ei umane fac posibila apropierea not iunii kantiene
a innitului de aceea tradit ionala a innitului potent ial.
Desi ideea potent ialitat ii innitului ramane o permanent a de la Aristotel
(trecand prin Leibniz si Kant) pana la Hilbert si Brouwer, se poate observa
transformarea treptata a semnicat ie potent ialitat ii: de la cea ontologica
aristotelica, la cea gnoseologica kantiana.
O adevarata povocare la adresa stiint ei este reprezentata de concept ia
hegeliana asupra innitului. Hegel nt elegea innitul adevarat ca devenire
dar devenire determinata, nu abstracta, ca proces; potent ialitatea inni-
tului are sensul de prindere n unitatea lor prin masura a calitat ii si cantitat ii.
Dintre losoi sau matematicienii din epoca moderna si contemporana
cu reale contribut ii la dezvaluirea unor aspecte ale innitului pot amintit i
Husserl, Heidegger, Whitehead (tentativa de revitalizare a ontologiei), Hilbert,
Godel, etc.

In matematica not iunea de innit are un rol central n analiza, disciplina

numita de D. Hilbert simfonia innitului. Problemele analizei matematicii
au pus pe primul plan operat ia de trecere la limita fapt ce conduce la un
ascendent al innitului potent ial fat a de innitul actual. De exemplu, Leibniz
nlocuieste egalitatea statica cu egalitatea dinamica egalitatea putand
considerata ca o inegalitate innit de mica (pe care o putem face sa se
apropie de egalitate oricat dorim). Apare astfel nt elegerea innitului (un
innit mare si un innit mic) ca un proces dinamic care se dezvaluie n
miscarea nitului si poate nt eles numai n cadrul acestei miscari.
Paradoxurile care au aparut nsa, n legatura cu acest calcul numit in-
nitesimal, au dus la crearea unui nou limbaj matematic, dialectica lui N si
61
, pe baza caruia innitul mare sau mic au fost eliminat i din matematica, n
sensul ca toate enunt urile n care gurau au fost reduse la relat ii ntre marimi
nite. Denit ia limitei datorata lui Cauchy a discernat cu precizie ceea ce i
este propriu de ceea ce i este strain, innitul ind redus la un simplu mod
de a vorbi dupa cum spunea Gauss (ce admitea doar innitul potent ial). Ul-
terior a aparut necesitatea folosirii unor forme de deduct ie logica n care sa se
faca referiri la toate numerele reale cu o anume proprietate, la existent a
unor numere reale cu anumite proprietat i, etc. Astfel, innitul actual se
rentoarce n analiza matematica (datorita lui Weierstrass). Vechile para-
doxuri ale antichitat ii au reaparut astfel, odata cu innitul actual. Numai ca
acum sunt alte condit ii de dezvoltare a stiint ei: ncepe sa se ntrevada faptul
ca refuzand sa se faca din propozit ia totul este mai mare decat partea un
criteriu al realului nu este contrazisa decat aritmetica si nu avem dreptul de
a conchide de aici ca am cadea ntr-o contradict ie absoluta.
Cel care a combatut cu inversunare tendint ele de aritmetizare si a atribuit
dreptul de cetat enie n matematica innitului actual a fost G. Cantor. Esen-
t iala a fost si contribut ia lui Hilbert care, prin programul dezvoltat (la care
au contribuit, printre alt ii, si Ackermann, P. Bernays, J. von Nemmann),
propune xarea pentru orice sistem (teorie matematica) a unui fundament
propriu (axiomele) si a regulilor de rat ionament; cerint a fundamentala pentru
orice sistem constand n intrinseca coerent a (absent a contradict iilor). Mai
mult pana la aparit ia teoremelor lui Godel se cerea ca aceasta coerent a sa
e conrmata (autocerticata) de sistemul nsusi.

In aceasta perspectiva
matematica innitului a lui Cantor (sistem formal coerent) si gaseste locul
(este validata) alaturi de celelalte teorii matematice. Cantor, examinand ce
se nt elege cand spunem ca doua mult imi au acelasi numar de elemente a
constatat ca aceasta nu nseamna nimic mai mult decat ca ntre ele se poate
realiza o corespondent a biunivoca. Se obt ine astfel denit ia echipotent ei
mult imilor si a numarului cardinal. Apoi urmeaza constatarea fundamentala,
62
ca n aceasta denit ie, nitudinea mult imilor considerate nu apare n nici un
fel: denit ia se poate aplica deci la fel de bine mult imilor nite si celor
innite.
Amintim si ca, descoperind biject ia ce exista ntre latura unui patrat si
patratul nsusi (ca mult imi de puncte), G. Cantor i-a transmis rezultatul lui
Dedekind, cu urmatorul comentariu: Vad, dar nu cred.

In acest context Dedekind a propus ca denit ie logica a mult imilor innite

proprietatea de a echipotente cu o parte proprie a lor.

In aceasta denit ie
nsusirea de innit este degajata de toate proprietat ile incidentale pe care
ea le poate prezenta n cazuri particulare. Ea descrie sub o forma sintetica
faptul ca ntr-o mult ime foarte mare de obiecte ndepartarea unuia dintre ele
este practic insesizabila. Originea experimentala, practic-istorica a not iunii
de innit, faptul ca ea reecta unele aspecte ale realitat ii obiective explica
adecvarea ei la real, teoria cantoriana a mult imilor devenind un instrument
indispensabil n toate domeniile matematicii moderne.
Antinomiilor care au aparut ulterior si privesc anumite laturi ale teoriei
mult imilor li s-a ncercat a li se da o rezolvare prin metode axiomatice, logice
sau intuit ioniste.

Intr-oncercare de sistematizare am putea spune ca spectrul semnicat iilor

innitului se ntinde de la idea matematica a innitatii (nelimitatul, nemar-
ginirea, continuitatea, repetabilitatea etc.) pana la acele expresii ce t in mai
degraba de un sentiment al lumii (transcendent a, intuit ia, etc.).
Revenind (totusi) n domeniul matematic vom reaminti ca mult imile nu-
merice N, Z, Q se aa n biject ie (f Z N,
f(x) =

2x, daca x 0;
2x 1, daca x < 0,
este o biject ie, sistematizand numerele rat ionale pozitive 0/1, 1/1, 1/2, 2/1, 1/3,
3/1, 1/4, 2/3, 3/2, 4/1, . . . obt inem biject ie ntre N si Q
+
si apoi ntre Z si Q).
63

Insa ntre N si R nu exista nici o biject ie (nici o funct ie f N R nu

poate surjectiva: pentru
f(1) = 0, a
11
a
12
a
13
. . .
f(2) = 0, a
21
a
22
a
23
. . . ;
numarul 0, a
11
a
22
a
33
nu are contraimagine relativa la f).
Amintim si ca nu exista biject ie ntre A si P(A) pentru nici o mult ime A.
Apare atunci problema: daca ntre cardinalul lui N,
0
si cardinalul lui
R, c (sau 2

0
), exista alte numere cardinale.
Ipoteza continuului, n formulare cantoriana, arma ca: Orice submult i-
me innita a lui R este sau n biject ie cu N sau n bijectie cu R.

Insa despre
aceasta ipoteza s-a aratat doar ca nu se poate demonstra negat ia ei (Godel,
1938) si ca nu poate demonstrata ca atare (Cohen, 1963) n contextul
teoriei mult imilor Zermelo - Frankel (chiar acceptand axioma alegerii).
Se impune, poate, o ranare a instrumentelor de studiere a innitului
(care, de exemplu, sa permita discernerea si ntre mult imi aaten biject ie. . .).
12. Matematica si arta (sau arta si
matematica)
Preliminarii
It is a feeling not uncommon amongst artists, that in their greatest works
they are reavealing eternal truths which have some kind of prior etherial exis-
tence ... but the case for believing in some kind of etherial eternal existence,
at least for the more profund mathematical concepts, is a good deal stronger
than in other cases. Roger Penrose (The Emperor

s New Mind)
Abordarea relat iilor de conexiune, a interferent elor, a inuent elor re-
ciproce, a elementelor comune n diada matematica-arta (sau arta - mate-
matica) poate facuta dintr-o multitudine de puncte de vedere ntre care
amintim:
- utilizarea structurilor, relat iilor si tehnicilor matematice n realizarea,
organizarea si structurarea operelor de arta (literatura, muzica, pictura,
sculptura ,arhitectura etc.);
- evident ierea inefabilului unor rezultate matematice;
- asemanari/deosebiri de construct ie, de arhitectura, de limbaj, de nali-
tate etc.;
- decelarea referirilor la concepte matematice din diverse opere artistice
64
65
si a rolului artei n nvat area matematicii;
- studiul comparativ al diverselor opinii din literatura de specialitate re-
lative la problematica amintita anterior.
Discut ia poate desfasurata n plan teoretic (semantic si/sau hermeneu-
tic; al lecturilor recursiv-generative) en cel, mai mbietor, al exemplicarilor.

In cele ce urmeaza vom ncerca o incursiune n punctele de nalta inter-

ferent a dintre matematica si arta exemplicand, teoretizand dar mai ales
invitand la reect ie (constructiva).
Numarul de aur. Sirul lui Fibonacci
Ne vom referi n continuare la numarul de aur =
1 +

5
2
. Se poate vorbi
de un instinct al numarului apart inand tuturor int elor umane. Marturie
stau experient ele fondatorului psihozicii, losoful german Fechner pe de o
parte si, pe de alta parte, prezent a acestui numar n structura atator opere
de arta.

Inca din antichitate o marturie, de exemplu, atribuita lui Herodot
pretinde ca aria patratului avand ca laturanalt imea piramidei lui Keops este
egala cu aria oricarei fet e laterale.

In acest caz raportul dintre apotema fet ei
piramidei si apotema bazei este riguros egal cu . Remarci similare se pot face
n legatura cu Parthenonul si, mai mult, constatam ca proport iile corpului
uman, si nu numai, asculta n unele aspecte fundamentale de numarul de
aur.
Numarul de aur a fost studiat n scoala lui Pitagora. Platon aminteste
n Dialoguri de acest numar, iar problema a II-a din Cartea a II-a a Ele-
mentelor lui Euclid conduce la numarul .
Ulterior statutul acestuia pentru caile creat iei artistice s-a diversicat:
pe de o parte artistul se ndreapta instinctiv spre anumite structuri, pe de
alta parte el efectueaza n mod deliberat anumite alegeri. Mai exista si
posibilitatea intermediara ca autorul sa constientizeze post-factum unele
dintre schemele operei sale, chiar daca ele nu au intrat init ial n atent ia sa.
66
Cercetarea marilor opere de arta, n special n domeniul artelor vizuale,
e preocupata de gasirea unor trasee sau scheme pe care s-ar sprijini ntreaga
compozit ie, bazate pe nodurile si liniile esent iale puse n evident a de o anume
lectura a operei.

In acest context numarul de aur si face din plin simt ita
prezent a.

In asa numitele Caiete ale numarului de aur (autor Elisa Maillard) cu

ajutorul lui sunt citite opere de Botticelli, Gericault etc.. Pietro della
Francesca, Leonardo da Vinci, Albrecht Durer, Serusier, le Corbusier, etc au
folosit cu buna stiint a acest numar.
Numeroase sunt studiile ce i sunt dedicate. Acestea probeaza cvasiuni-
versalitatea preferint ei naturii (cu precadere cea organica) pentru numarul
de aur ce pare sa exprime un deziderat organic al naturii si al omului, unul
dintre acele elemente pe care probabil omul le are n comun cu orice int a
cugetatoare din univers.
Nu ne vom referi la prezent a numarului de aur n lumea vegetala (fenomen
detectat prima oara de Kepler) sau animala, nsa trebuie sa ment ionam ca
simetria pentagonala denita de da nastere unei periodicitat i dinamice si
structureaza pulsat iile crescande ale unei spirale logaritmice. Amintind si de
conexiunea dintre si sirurile de tip Fibonacci, (siruri (F
n
)
nN
pentru care
F
n
= F
n1
+ F
n2
) regasim aceasta succesiune n deformarea intervalelor n
muzica, n domeniul versicat iei, n domeniul structurilor narative (ex. Sota
Rustaveli).
Se cuvine sa ment ionam tratatul De Divina Proportione al lui Fra Luca
Pacioli di Borgo (cu ilustrat iile datorate lui Leonardo Da Vinci), pe Vitruviu,
pe D

Arcy Thompson (autorul cartii On growth and form, 1917), pe R.

Huyghe cu Formes et forces. De l

atome a Rembrandt (Flammarion, Paris,

1971), etc.
Mai put in cunoscute sunt cart ile lui Matila Ghyka: Esthetique des pro-
portions dans la nature et dans les artes (N.R.F. Paris, 1926), Le nombre
67
d

or. Rites et rythmes pytagoriciens dans le developpement de la civilisation

occidentale I, II (N.R.F. Gallimard, Paris, 1931).
Profesor de estetica la Londra (pana la moartea sa n 1965 ) si fost
ambasador al Romaniei la Londra, Matila Ghyka este un pionier al teoriei
matematice a ritmulului. Distinge ntre ritmurile reversibile, care se dezvolta
n durata (muzica, poezie) si sunt emanat ii directe ale experient ei traite si
ritmurile spat iului (arhitectura si plastica), domeniu al reversibilului si al
continuului.
Cea mai importanta regularitate decelabila n acest context este cea data
de sirul lui Fibonacci si de numarul de aur. Natura si arta se supun unor
restrict ii de o mare severitate, dar aceste restrict ii nu sunt vizibile cu ochiul
liber. Numai nvat and sa le cunoastem putem supune la randul nostru mate-
ria si limbajul pe care l folosim (nt elegand aici limbajul artistic), aceasta ar
o concluzie a studiului ntreprins de Matila Ghyka. R. Huyghe l situeaza
pe M. Ghyka drept unul dintre cei mai important i continuatori ai lui D

Arcy
Thompson care, la randul sau, este autorul primei viziuni moderne asupra
proceselor de crestere a formelor.
Eforturile lui Matila Ghyka sendreapta si spre evident ierea rolului teoriei
grupurilor n cercetarea estetica, spre ceea ce astazi numim gramatici si
procedee generative, etc.

In legatura cu sirul lui Fibonacci si numarul de aur, vom mai aminti ca

= 1 +
1
1 +
1
...
=

1 +

1 + . . .,
ceea ce i confera o situat ie singulara remarcabila n teoria numerelor.
O sinteza a proprietat ilor lui este facuta de Paul Montel n Revue
d

esthetique. Ne marginim sa mai remarcam ca

n1
+
n
=
n+1
, ceea ce
spune ca sirul (
n
)
n0
reprezinta un sir de tip Fibonacci. Amintind ca sirul
lui Fibonacci se deneste recurent astfel F
0
= 0, F
1
= 1, F
n
= F
n1
+F
n2
, (este
68
sirul de tip Fibonacci pentru care primii doi termeni sunt 0 si 1) obt inem ca:
F
n
=
1

5
[(
1 +

5
2
)
n
(
1

5
2
)
n
] , lim
n
F
n
F
n1
= .
Sirul (F
n
)
n0
are si proprietatea (F
n
, F
m
) = F
(n,m)
, unde (x, y) noteaza
cel mai mare divizor comun al numerelor x si y. O aceeasi proprietate se
ntalneste n cazul sirurilor (a
n
)
n0
, a
n
= 2
n
1, (f
n
)
n0
, f
n
= X
n
1. Un sir
(b
n
)
n0
pentru care daca n si m nu se divid unul pe celalalt, atunci (b
m
, b
n
) =
1 se numeste sir Dedekind. Se remarca faptul ca pentru (a
n
)
n0
are loc
(a
n
, a
m
) = a
(n,m)
daca si numai daca exista un unic sir Dedekind (b
n
)
nN
asa ncat a
n
=
d/n
b
d
(produsul facandu-se dupa tot i divizorii naturali ai lui
n). Mai mult, (b
n
)
nN
este dat de b
n
=
d/n
a
d
(
n
d
), unde noteaza funct ia
lui Mobus, N

{1, 0, 1}. Ar interesant de stiut n ce regularitat i

sau repetit ii generative se regaseste sirul asociat sirului Fibonnaci prin b
n
=

d/n
F
d
(
n
d
).
O alta problema deschisa este cea a generalizarii conceptului de raport de
aur obt inand dreptunghiul de aur sau paralelipipedul da aur.

In primul
caz am avea un dreptunghi pentru care raportul marimilor a doua laturi
(neparalele) este , iar n cel de-al doilea caz paralelipipedul de dimensiuni
a, a, a, cu a numar natural nenul.
Inefabilul in matematica
O vasta trecere n revista a rezultatelor matematice ce se bucura de in-
dubitabile valent e n a provoca emot ia estetica si care ncorporeaza trasaturi
specice operelor de arta ar trebui sa cuprinda:
- teorema de incompletitudine a lui Godel;
- formula lui Euler: e
i
1 = 0;
- spirala logaritmica descrisa de R. Descartes si studiata de J. Bernoulli;
69
- teorema lui Gauss relativa la numerele prime.
Nu pot uitate (desi nu le vom mai enumera) atatea rezultate din teoria
numerelor precum si, de exemplu, patratele magice ori triunghiul lui Pascal
ce face legatura cu coecient ii dezvoltarii binomiale (Newton).

In domeniul
interrelat ionarilor se cuvin a amintite dualismul ntre guri geometrice si
ecuat ii (Ideea, posibilitatea de a exprima o linie, o curban termeni algebrici,
printr-o ecuat ie mi pare la fel de minunata precum <Iliada> spunea Edgar
Quinet), interdependent a ntre arie si tangenta la o curba: tangenta ntr-
un punct la o curba este data de derivata funct iei ce descrie curba, n timp ce
aria delimitata de curba (si axa absciselor si paralele la axa ordonatelor) se
exprima analitic prin integrala funct iei (dar integrarea nu este altceva decat
operat ia inversa diferent ierii).
Ferdinand le Lionnais aseamana trecerea de la, de exemplu,
dy/dx = 1/(a
2
x
2
)
la
y = 1/2 ln(a + x)/(a x) + C
cu transformarea unei crisalide n uture.
Nu pot lipsi din sirul exemplicarilor, funct ia zeta a lui Riemann, ci-
cloida, banda lui Mobus, legatura ntre raportul dintre lungimea unui arc
si diametrul sau si unele serii de numere, funct iile continue fara derivata
(desi C. Hermite spunea I turn with fright and horror from this lamentable
plague of continuous functions having no derivations), analiza siturilor (n
ansamblu), teoria fractalilor etc.
Sub acelasi semn al esteticului ca element comun al artei si matematicii
se nscriu si diverse metode de demonstrat ie, de denire si organizare a con-
ceptelor (de exemplu conicele, cuadricele) si nsasi dezvoltarea simfonica ar-
monioasa a matematicii ca ntreg. Reluarea unor teme, colaborarea ntre di-
verse compartimente orchestrale este comuna atat muzicii cat si matematicii.
70
Aducem ca argument teoria grupurilor introdusa n domeniul ecuat iilor al-
gebrice (E. Galois), n geometrie (F. Klein). Este deja clasic urmatorul citat
(cf. E. Borel) when Klein makes us see that the algebraic theory of equation
of the fth degree is notable simplied by a prior study of the properties of
the regular icosahedron and that this comparison also permits a fruitful study
of certain dierential equation of the second order, we are lost in admiration
at how this overall view illuminates the scattered facts.
Oarecumn acelasi context se nscriu succesivele distilari ce au dus la ex-
tragerea din geometria metrica a geometriei euclidiene, a geometriei proiec-
tive, a geometriei algebrice, topologiei.

In ne putem face referiri la lucrari publicate (considerate ca entitat i).

Remarcam sclipirile lui Riemann, metoda de construct ie matematica a lui
Weierstrass, etc.
Citam doar pe Mittag Leer care spunea the best work of Abel are true
lyric poems of subline beauty whose perfection of form allows the profundity
of his thought to show through, while at the same time lling the imagina-
tion with dream visions of a remote world of ideas raised further above life

s
commonplace and emanating more directly from the very soul than any poet,
in the ordinary sense of the world, could produce. Amintim si ca Donald
Knuth, unul dintre cei mai mari specialisti n programarea calculatoarelor
si-a intitulat celebrul sau tratat The Art of Computer Programming si
este un fervent sustinator al ideii ca matematica nsasi ar o arta prin ceea
ce are ea mai valoros.
Relat ii generale de complementaritate/ similtitudine
Utilizam termenul de complementaritate ce ni se pare mai potrivit n locul
celui de dihotomie care circula ndeobste n literatura de specialitate, atunci
cand se ntreprinde o comparat ie ntre limbajul stiint ic si limbajul artistic.

Intre opozit iile valide sugerate de G. D. Birkho (nca n 1928, Quelques

71
elements mathematiques de l

art, Atti del Congresso Internazionale dei

Matematici, Bologna, p. 315-333, 1928), de Matila Ghyka (despre care am
amintit anterior), de Pius Servien (pe numele adevarat Serban Cioculescu,
autor al unei cart i deseori citate: Principes d

esthetique. Problemes d

art et
language des sciences, Boivin, Paris, 1932-1935) ntre limbajul artistic (cu
precadere cel poetic) si limbajul stiint ic (cu precadere cel matematic) am
putea aminti:
- n legatura cu cele doua ipostaze fundamentale ale int ei umane (rat io-
nala respectiv emot ionala) vom avea n cadrul limbajelor amintite, printre
punctele de plecare ale demersurilor, observat ia rat ionala, respectiv emot ia
(fara ca aceasta sa constituie totusi o disjunct ie exclusiva). Criticile con-
sistente aduse opozit iei anterioare sunt numeroase, armandu-se ca aceasta
deriva din confuzia ca se face ntre limbajul si menirea artei.
- un fapt cvasiunanim acceptat este acela privitor la necesitatea ca limba-
jul matematic sa posede o sinonimie innita, cu alte cuvinte, pentru ecare
fraza (matematica, n nt eles uzual) sa existe o innitate de fraze echivalente
cu ea, prin fraze echivalente nt elegandu-se fraze care au aceeasi semnicat ie
(aceasta ind considerata n raport cu un anumit context). Limbajul artistic,
se arma, nu cunoaste sinonimia: o opera de mare valoare da impresia ca
n ea nimic nu se poate modica, nimic nu poate suprimat sau adaugat
(L.B. Alberti)
- n contrast cu situat ia anterioara, expresia artistica (neechivalabila)
poarta o ncarcatura semantica mai bogata, expresia ei caracterizandu-se,
prin devenirea semantica n funct ie de cel ce o recept ioneaza, n timp ce
semnicat ia expresiei stiint ice este independenta de acesta. Deschiderea
limbajului artistic este vazuta ca o omonimie (innita), iar limbajului stiint ic
i se asociaza o cvasiabsent a a omonimiei. Umberto Eco (Opera aperta) dis-
tinge ntre diverse grade de deschidere ale operei de arta: de la o ambiguitate
propriu-zisa pana la opera scrisa n miscare ce lasa la latitudinea cititorului,
72
n diferite momente, alegerea evolut iei ei ulterioare. Aceasta nsa nu face
imposibila , ci doar ngreuneaza, dupa cum arma Umberto Eco, cercetarea
stiint ica a operei.
Se poate continua aici (o analiza ampla din acest punct de vedere este fa-
cuta de S. Marcus n Poetica Matematica, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970)
cu argumentari privitoare la raporturi de complementariere de tip: explicabil-
inefabil (unele comentarii sunt incluse si n primele paragrafe ale prezentei
lucrari), articial-natural, traductibil-intraductibil, denotatie-conotat ie (ce
deriva din independent a de context a not iunilor matematice), etc.

In chiar
contextul anterior gasim si puncte de plecare pentru relevarea de analogii:
itinerarul observat ie-ipoteza-testare parcurs uneori n matematica este ana-
log (Saint John Perse Discours de Stockholm) celui dat de emot ie-creat ie-
exprimare decelabil n procese artistice.
Opera matematica, precum si opera de arta, reprezinta articulari de des-
coperiri si invent ii si au drept caracteristica unicatoare creativitatea. Un
alt numitor comun este conceptul de simetrie ce leaga n mod evident mate-
matica (n general stiint a) si arta (v. Symmetry. Unifying Human Under-
standing Istvan Harittai ed.Pergamon Press, New York, 1986). Acest con-
cept conduce la o reordonare a obiectelor realitat ii, ajungandu-se la aceea
ca fenomene apart inand unor domenii foarte ndepartate (de ex. cristale,
grupuri, picturi de Escher) pot mai apropiate decat fenomene apart inand
aceluiasi domeniu (de ex. grupuri, integrale).
Remarcam n nal si un instrument comun matematicii si artei, anume
metafora. Exemplicam prin not iunile matematice de sit, ltru, frontiera.
Dar si aici se gaseste amprenta unei complementaritat i esent iale: denotativ-
conotativ.

In timp ce metafora matematica are la baza o analogie ntre doua
semnicat ii dintre care una apart ine limbajului matematic si cealalta limba-
jului uzual, metafora (lingvistica, de exemplu) are la baza doar semnicat ii
din limbajul uzual.

Insa amandoua au acelasi rol: acela de a colora, de a
73
face mai sugestiva expresia, e ea matematica, e artistica.

In loc de ncheiere
Vom cita cateva celebre cuvinte care exprima aceea parte a interferent ei
matematica /arta ce se cere promovata:
. . .the feeling of mathematical beauty, of harmony of numbers and forms,
of geometric elegance. This is a true aesthetic feeling that all real mathemati-
cians know.
(Henri Poincare, Mathematical creation, Scientif. American, 179, p.54-
57, 1948).
The origin of painting is physical reality, and so is the origin of mathe-
matics . . . but the painter is not a camera and the mathematician is not an
engineer. . . In painting and in Mathematics there are some objective stan-
dards of good-the painter speaks of structure, line, shape and texture, where
the mathematician speaks of truth, validity, novelty, generality-but they are
relatively the easiest to satisfy. Both painters and mathematicians debate
among themselves weather these objective standards should even be told to
the young-the beginner may understand and overemphasize them and at the
same time lose sight of the more important subjective standards of goodness.
Mathematics is a creative art because mathematicians create beautiful new
concepts; it is a creative art because mathematicians live, act and think like
artists; and is a creative art because mathematicians regard it so.
(P. Halmos, Mathematics is a creative art, American Scientist, n. 56,
p. 375-389, 1968).
13. Matematica aplicata
Distinct ia uzuala matematica pura matematica aplicata poate apreciata
drept o falsa distinct ie. O argumentare a distinct iei nu neaparat n tota-
litate acceptabila, poate aceea legata de originea (motivat ia) rezultatelor
matematice: aceasta poate externa (factori de natura tehnica, economica,
sociala), sau interna (ce t in de demnitatea intelectului uman).

Insa si n acest
ultim caz, de obicei apar n timp nebanuite legaturi cu practica. Oricum
putem accepta distinct ia: rezultatele matematice care premerg aplicat iilor
si rezultate matematice determinate de necesitat i practice. Asa dupa cum
spunea Profesorul Moisil, exista rezultate de matematica aplicata si rezultate
de matematica ce nu s-au aplicat (nca).
Un exemplu este cel al sect iunilor conice: n anul 200 .H. geometrul
grec Apollonius din Perga a scris Tratatul asupra Sect iunilor Conice ca
un simplu exemplu de matematica pura.

In anul 1604, deci 1800 de ani
mai tarziu, Johannes Kepler, cunoscand scrierile lui Apollonius a aplicat
rezultatele sale n optica si n studiul oglinzilor parabolice.

In 1609 a precizat,
utilizand proprietat ile focale descrise de Apollonius, ca orbitele planetelor
sunt eliptice si nu circulare.
Teoria matricelor init iata n 1860 a fost utilizata n 1925 n descrierea
sistemelor atomice; calculul tensorial dezvoltat n anii 1870 a constituit un
instrument de baza n teoria relativitat ii a lui Einstein (1910).
74
75
Un alt rezultat surprinzator este legat de teorema de incompletitudine a
lui K.Godel (1931).

Intr-o formulare simplicata aceasta spune ca toate
formularile axiomatice lipsite de contradict ii ale teoriei numerelor cont in
enunt uri nedecidabile. Se transforma astfel ntr-o himera visul lui Russell si
Whithead de a crea cu ajutorul metodei aplicate n Principia Matematica
un sistem lipsit de contradict ii si complet. Teoria lui K. Godel si gaseste
corespondentul n descoperirea logicianului englez Alan Turing, care a ela-
borat modelul unei masini ce poate simula orice computer. Nu poate nsa sa
se simuleze pe sine nsasi. Lucrarea sa a fost publicata n 1936, cu zece ani
nainte de construirea primului computer modern.
Ca o paranteza, amintim aici ca zguduirea pe care a provocat-o K. Godel
n lumea matematicii corespunde celei provocate de principiul indeterminarii
al lui Heisenberg (simplicand, acesta spune ca n chiar cazul cunoasterii
suciente a condit iilor primordiale (spat iul si viteza ecarei part i a Univer-
sului) din motive principiale si nu tehnice, nu se poate prezice integral mersul
acestuia.
Alte cateva exemple ar putea :
- utilizarea geometriei lui Riemann n constituirea teoriei relativitat ii;
- utilizarea algebrelor Lie n studiul particulelor elementare;
- aplicat iile teoremei de structura a grupurilor nite simple n teoria co-
durilor;
- aplicat iile analizei funct ionale, prin teoria bifurcat iei, n chimie, etc.

In general, se pot remarca unele direct ii ce privesc aplicat iile concrete:

- calculul aproximativ, numeric (trecerea de la analiza clasica la echivalen-
tul ei discret) dezvoltat n vederea obt inerii solut iilor aproximative pentru
ecuat ii algebrice sau ecuat ii diferent iale, cu derivate part iale sau integrale
ntalnite n zica, mecanica, etc.;
- manipularea aleatorului necesara n zica, biologie, economie;
- optimizarea matematica (utilizarea resurselor, situat ii concurent iale,
76
etc.);
- manipularea datelor (informat ionale) anume gestionare, documentare
automata, traducere automata si chiar lingvistica, etc.
Dintr-o lista a capitolelor de matematica cu impact direct asupra concre-
tului nu pot lipsi:
- funct iile speciale;
- calculul operat ional;
- algebra lineara, etc.
Se mai spune ca n ceea ce priveste unele aplicat ii ale matematicii exista
un paralelism cu situat ia cand Cristofor Columb a plecat sa gaseasca un drum
catre India si ... a descoperit America.

Intr-o ncercate de argumentare, totusi, a distinct iei amintite la nceput

am putea remarca faptul ca n cadrul matematicii gasim capitole de:
- matematici fundamentale (bazele matematicii, teorii algebrice, teorii
topologice n general cu caracter existent ial);
- matematici abstracte (studiul structurilor algebrei, analizei, geometriei
cu singura intent ie de a explora cont inutul not iunii considerate);
- matematica concretului (matematica aplicata, anume matematica apro-
ximarilor, matematica aleatorului, etc. amintite anterior);
- tehnicile matematice de obicei asociate punctual aspectelor precizate
mai sus, ale matematicii concretului;
- aplicat ii ale matematicii n zica, automatica, lingvistica etc. n sensul
matematizarii (limbaj, tehnici, etc.) acestor domenii.

In nal ment ionam si impactul calculatoarelor n rezolvarea unor pro-

bleme matematice (aplicative sau nu).
Alaturi de statutul de instrument bibliograc, calculatoarele, dezvoltandu-
si performant ele intelectuale si pot asuma si rolul de asistent de cerce-
tare (de exemplu n vericarea unor ipoteze pe un numar mare de cazuri,
demonstrat ii, atunci cand acestea implica un numar imens de calcule algo-
77
ritmice etc.).
Mai mult, probabil ca vor elaborat i algoritmi de denire a unor concepte
si de manuire a unor strategii de analiza a problemelor asancat calculatoarele
vor putea elabora consecint ele unui sistem de axiome dat, (aproape), altfel
spus, vor putea crea matematica.
14. Matematica elementara matematica
superioara
Pentru a opera o distinct ientre matematica elementara si matematica su-
perioara este necesar nainte de toate un criteriu. Pot invocate: criteriul
istoric (prin matematica elementara nt elegandu-se acea parte a matematicii
dezvoltata pana la aparit ia calculului innitezimal sau a geometriei analitice),
criteriul psihologic (matematica ce este, printr-un mod oarecare, propedeu-
tica ind considerata elementara), etc. Se pot remarca unele caracteristici
ale matematicii elementare si anume:
- valorizarea intuit iei (de exemplu, n sporirea ecacitat ii formative a
geometriei);
- posibilitatea gasirii de modele sucient de simple; etc.
Amintim aici ca un model matematic insucient exploatat este dat de
planul Z Z (mult imea punctelor de coordonate ntregi din planul eucli-
dian) care pune n evident a atat proprietat i aritmetice si geometrice simple
cat si proprietat i profunde de teoria numerelor sau privind aproximarea nu-
merelor irat ionale prin numere rat ionale, etc. (cu alte cuvinte un model
posibil a invocat n diverse nivele ale matematicii).
Un punct important de referint a l constituie cartea Matematica ele-
mentara dintr-un punct de vedere superior publicata de F. Klein n 1908,
78
79
unde not iunile de matematica elementara sunt ncadrate ntr-un context ge-
neral (de exemplu, geometria euclidiana este inseratantre diversele geometrii
posibile conform Programului de la Erlangen).
Aceasta schimbare de perspectiva are n vedere si faptul ca, deja Freege,
Dedekind, Peano subliniasera semnicat ia fundat ionala a asa numitelor con-
cepte elementare punandn evident a dicultat ile ascunse de aparentul carac-
ter de banalitate al acestora. Pentru mult timp cele anterioare au inuent at
n mod decisiv didactica matematicii. O noua schimbare n acest context a
fost adusa de aparit ia vizunii bourbakiste asupra matematicii, limbajul abil
si clar, cautarea metodelor generale ind caracteristici ale acestui mod de
abordare globala a matematicii. Punctul central este constituit de not iunea
de structura (suprapusa structurilor elementare de ordine, algebrice sau topo-
logice) ce confera unitate matematicii si face sa dispara distinct ia matematica
elementara matematica superioara. Numai ca acest criteriu de complexitate
structurala util, evident, n vederea unei clasicari n interiorul matematicii
nu este funct ional si n cadrul didacticii matematicii.
Se accepta ca unul dintre obiectivele nale ale educat iei matematice este
acela ca elevii sa stapaneasca structurile matematice si sa le utilizeze n
situat ii concrete dar acest lucru nu se poate face deductiv (eclectic) ci in-
ductiv.
Dezvoltarile actuale ale matematicii si logicii au, de asemenea, un im-
pact major n didactica anume au dus la accentuarea aspectelor euristice,
originale.
Este interesant de remarcat inuent ele pe care le au, n timp, cercetarile
avansate de matematica asupra matematicii elementare. Mai mult, anumite
teme sine qua non ale matematicii elementare ce nu au putut motivate
mult umitor la nivel elementar si-au deschis apoi, progresiv, armura catre
matematica scolara.
Not iunea fundamentala de arie, de exemplu, a evoluat n funct ie de
80
cercetarile asupra congruent elor, invariantelor, etc. (teorema lui Haar asupra
existent ei unei masuri invariante pe un grup local compact lamurind denitiv
problema). La nivel elementar se revine apoi la invariant a ariei relativa la
translat ii.
Sunt si cazuri n care pentru not iuni ce pot prezentate la nivel intuitiv
(curba simpla continua) se constata ca o abordare din punctul de vedere al
unei teorii deductive este impracticabila.
Transferul si interrelat ionarile dintre matematica superioara si matematica
elementara si evolut ia matematicii actuale impun si acordarea unei mai mari
atent ii aspectelor constructive (si algoritmice), fara a diminua nsa aspec-
tul cantorian. Aceasta presupune si achizit ionarea de instrumente, anume
aducerea n cadrul matematicii elementare a unor rezultate din teoria grafu-
rilor, din teoria probabilitat ilor, etc.
Mai mult, se impune comentariul, reect ia n rezolvarea problemelor, n
prezentarea not iunilor si rezultatelor. Si toate acestea cu consecint e deloc
neglijabile asupra didacticii matematice.

Incheiem cu un exemplu: clasicul modus ponens

p q (admitem ca p q)
p (admitem ca are loc p)
q (atunci urmeaza q)
Pentru un plus de plasticitate, iesind din sfera matematicii, consideram
ca p = focul e aprins, q = iese fum. Deci, daca focul este aprins, atunci
iese fum si focul este aprins urmeaza ca iese fum.
Dar daca iese fum nu putem arma n mod cert ca focul este aprins.
O formulare potrivita ar daca iese fum probabil ca focul este aprins.
Mai mult reformuland putem spune ca P(p/q) > P(p) adica probabilitaea lui
p condit ionata de q este mai mare decat probabilitatea lui p.
Mai putem considera, n contextul anterior, p= matematica evolueaza,
q = didactica matematicii se transforma.
81
Bibliograe (select ie)
1. O. Becker: Maret ia si limitele gandirii matematice, Ed. Stiint ica,
1968.
2. N. Bourbaki: Theorie des ensembles, Hermann, Paris, 1963.
3. A. Dimitriu: Mecanismul logic al matematicilor, Ed. Academiei,
Bucuresti, 1982.
4. F. Eugeni, D. Tofan, I. Tofan: L

ineabile nella matematica ed il rigore

nel

arte, Conv. Arte e Matematica, Vasto, 2003.

5. P. Fletcher, C. Wayne Patty: Foundations of higher mathematics.
PWS Kent Publ.Comp Boston, 1961.
6. G. Glaeser: Mathematiques pour l

eleve professeur Hermann, Paris

1971.
7. F. Gonseth: Les fondements de la mathematique, Paris, 1926.
8. J. Hadamard: Essai sur la psychologie de l

invention dans la domaine

mathematique, Blanchard, Paris, 1959.
9. St. Korner: Introducere n losoa matematicii, Ed. Stiint ica,
Bucuresti, 1965.
10. S. Marcus: Arta si Stiint a, Ed. Eminescu, 1986.
11. A. Maturo, D. Tofan, I. Tofan: Innito che cosa vuol dire? Conv.
Arte e Matematica, Vasto, 2003.
12. A. Maturo, D. Tofan, I. Tofan: Filosoa e Matematica, Conv. Arte e
Matematica, Vasto, 2003.
82
13. J. R. Newmann: The world of Mathematics, New York, Simon and
Schuster, 1956.
14. H. Poincare: Stiint a si metoda , Ed. St. si Encicl., Bucuresti, 1986.
15. G. Polya: Cum rezolvam o problema, Ed. St. Bucuresti, 1965.
16. N. Presmeg: A semiotic framework for linking cultural practice and
classroom mathematics, Annual meeting Psychology of Math. Ed.,
Blomington, 1997.
17. J. Singh: Great Ideas of Modern Mathematics, Dover Publ., New
York, 1959.
18. M. Turlea: Filosoa si fundamentele matematicii, Bucuresti, 1982.
19. C. Winslow: Semiotics as an analytic tool for the didactics of mathe-
matics paper on line.
20. *** vol I ,II III Mathematics (People, Problems, Results) (Lucrarile
publicate de: Francois Le Lionnais, R. L. Wilder, E. Bishop A. Adler,
M. Kline, P. R Halmos, E. Borel, E. Snapper).
21. ***Atti dei convegni: Matematica e cultura (L

Aquila, 1998);
22. Cento anni di matematica (Roma 1995);
23. I Fondamenti della matematica per la sua didattica, Verona,
1996.
Apendix
15. (Foarte) scurta istorie
Preistorie
Se cunoaste ca n civilizat iile antice (Egipt, Mesopotamia, India, China)
s-a dezvoltat doar o matematica practica, concreta necesara n problemele
de numarare sau de masurare (arii, lungimi, volume). S-au nascut conceptele
de numar natural concret (2 prune, 3 elefant i, etc.) si de fract ie.

In acest
context este probabil ca a fost considerat doar cazul obiectelor zice.

In
acelasi timp se impune sa amintim ca n Mesopotamia a fost utilizata baza
de numerat ie 60 (utilan calcule astronomice si geograce), iar asa numitele
cifre arabe au fost propuse de indieni, adoptate de arabi si apoi transmise de
catre acestia popoarelor europene.
Ramane nsa, cel put in o ntrebare: Cum a fost posibil ca atatea numere
faimoase (, numarul de aur, etc.) sa se regaseasca n dimensiunile piramidei
lui Keops.

Intre sursele directe de informare pentru acesta perioada amintim: pa-

pirusul de la Kahun (1900 1800 .H); - papirusul (de la Muzeul) din Berlin
(1900 1800 . H.); - papirusul Rhind ( 1700 . H.); etc.
83
84
Matematica greaca. Perioada elenistica

In secolele VI . H. IV d. H. n contextul unei dezvoltari explozive a

gandirii umane si a libertat ii individuale s-a ivit adevarata Matematica (n
vechea Elada alaturi de losoe, de zica, etc.).

In aceasta perioada au fost introduse conceptele de: demonstrat ie, de-

nit ie, ipoteza, deduct ie, induct ie, etc., au nceput cercetarile teoretice bazate
nu numai pe observat ii dar si pe rat ionamente si, n acelasi timp, au aparut
tendint ele de organizare a cunostint elor (anume se constituie teoriile stiint ice
si metoda axiomatica).
Amintim de: - Thales (Milet, 640 540 . H.); - Hyppocrate (Chios, 470
400 . H.); - Pitagora (Samos, 581 497, . H.); - Zenon (Elea, 490 430 .
H.); - Eudoxus (Cnid, 408 355 . H.); - Euclid (? 365 - ? . H.); - Archimede
(Syracuza, 287 212 . H.); - Eratostene (Cyrene, 275 194 . H.); - Apollonius
(Perga, 262 180 . H.); - Menelaos (Alexandria, ?); - Diofant (Alexandria,
?325 - ?409); - Pappus (Alexandria, ?), etc.
Contribut ii de except ie n sau despre matematica au adus si losoi
Socrate, Platon, Aristotel.
Dintre cart ile acestei perioade amintim: Elemente (Euclid); Cart ile de
geometrie (Arhimede); Konikon biblia (Apollonius); Le sferiche (Menelaos);
Arithmetike eisagoge (Nichomachus); Sinagogi matematiki (Pappus); Arit-
metica (Diofant); etc.

In acelasi timp, n China si India apar Tin cijan suan su (9 cart i de

matematica) si respectiv Aryabhatta (ce cont ine consistente elemente de
matematica).

Intre rezultatele obt inute de matematica greaca (n perioada elenistica)

remarcam: aparit ia conceptelor abstracte (numar, dreapta, curba, paralelism,
etc.), dezvoltarea teoriei numerelor (teoria divizibilitat ii, numar prim,
c.m.m.d.c., c.m.m.m.c., etc.), dezvoltarea logicii, rezultate relative la ecuat iile
cu numere ntregi, teoria asemanarii, rezultate asupra conicelor, relat ii me-
85
trice, atatea alte rezultate de geometrie sintetica plana sau n spat iu, etc.
Se poate accepta ca perechea (numar real, segment) a constituit entitatea
fundamentala pentru matematica acelei perioade.
Amintim ca un alt rezultat important si cu implicat ii deosebite (nu numai
n matematica) este constituit de descoperirea numerelor irat ionale.
Evul Mediu
Lumea europeana este saracan rezultate matematice semnicative (totusi
trebuie sa remarcam contribut iile lui Fibonacci (Pisa, 1170 - 1205)). Au cir-
culat diverse traduceri ale operelor elenice sau arabe si (fapt important pen-
tru viitor) apar primele institut ii de nvatamant superior Universitatea din
Bologna (1088), Universitatea din Salerno (1150), Universitatea din Oxford
(1168), etc.

In acelasi timp, prin comparat ie, se poate aprecia ca n lumea islamica

si n India se remarca o anume efervescent a spirituala: sunt studiate diverse
ecuat ii, sunt introduse numerele negative, etc.
Matematicienii arabi au studiat numerele rat ionale, ecuat iile polinomiale,
etc. construind pasi important i pentru un nou capitol al matematicii alge-
bra (al - jabr).

In cadrul geometriei si trigonometriei se remarca cercetarile
privind construct iile cu rigla si compasul, axioma paralelelor, numarul (cal-
culat cu 17 zecimale exacte); funct iile trigonometrice.
Amintim de Al Horezmi (Al - Khwarismi) (780 850); Omar Khayam
(1048 - 1123); Al Battani (850 - 929) funct iile trigonometrice; Al Tusi
(1201 - 1274) comentarii asupra geometriei euclidiene, etc.
Matematica Renasterii (secolele XIII - XVI)
Renasterea reprezinta o perioada de sistematizare, de reorganizare a mate-
matici.

In acelasi timp sunt obt inute rezultate importante n domeniul
ecuat iilor algebrice (Nicolo Fontana (Tartaglia), (1500 - 1557); Gerolamo
86
Cardano (1501 - 1576); Lodovico Ferrari (1522 - 1576), Francois Viette (1540
- 1603)) sau n domeniul geometriei (dezvoltarea geometriei proiective A.
Durer (1471 - 1528)). Dintre cart ile acelei perioade amintim: - Summa di
Aritmetica, Geometria, proportioni et proportionalita (Luca Paccioli - 1487);
- Unterweisung derr Messung (A. Durer - 1525); - Practica Arithmeticae (G.
Cardano - 1539); - Ars magna sive de regulis Algebraices liber unus (G. Car-
dano - 1545); - Algebra (Rafaelo Bonselli - 1572); - Canon Mathematicus (F.
Viette 1579); - Problematum geometricum (S. Stevin - 1583); - Arithmetique
(S. Stevin - 1582); - In artem analyticem isagoge (F. Viette - 1591).
Perioada moderna (secolele XVII - XIX)
La nceputul acestei perioade matematica era constituita de: Aritmetica
si Teoria Numerelor, Algebra, Geometrie si Trigonometrie. Urmeaza o dez-
voltare similara ca amploare celei din perioada elenistica. Vom prezenta
caracteristicile generale ale acestui proces.
Alaturi de dezvoltarea capitolelor amintite anterior apar noi capitole de
matematica: teoria probabilitat ilor, mecanica teoretica, calculul diferent ial si
integral, teoria ecuat iilor diferent iale, calculul variat ional, analiza complexa,
geometria diferent iala, topologia, etc. Anceput studiul fundamentelor mate-
matice (teoria mult imilor, dezvoltarea logicii) si al innitului.
Un fapt avand un impact de aceeasi amploare cu cel generat de des-
coperirea numerelor irat ionale, este constituit de inventarea metodei co-
ordonatelor (R. Descartes, 1596 - 1650) si, n consecint a aparit ia geome-
triei analitice.

In acest mod n perechea numar real segment creste rolul
numarului ce va deveni conceptul fundamental al matematicii (aritmetizarea
matematicii).
Alaturi de metoda coordonatelor trebuie sa ment ionam rezultatele ex-
cept ionale relative la ecuat iile algebrice (teorema lui D

Alembert, teoria lui

Galois), aparit ia geometriilor neeuclidiene (redescoperirea metodei axioma-
87
tice), atatea alte rezultate privind numerele prime, etc.

In plus, apare
distinct ia studiu global studiu local, se opereaza diverse sistematizari, se
dezvolta limbajul matematic. Simultan cu aparit ia teoriei mult imilor cuplul
element mult ime si revendica rolul fundamental n matematica.

Intre not iunile dezvoltate n acesta perioada remarcam: logaritm, sir, se-
rie, convergent a, funct ie, derivata, integrala, probabilitate, proiectivitate, de-
terminant, matrice, numar complex, ecuat ie diferent iala, ecuat ie cu derivate
part iale, ecuat ie integrala, grup (si alte structuri algebrice), spat iu metric (si
alte structuri geometrice), izomorsm, invariant a, spat iu topologic, etc. (si
evident not iuni derivate din cele anterioare).
Se poate aprecia si ca dezvoltarea matematicii a fost determinata, n
principal, de necesitatea studierii unor fenomene din natura.
Totusi ncep si studiile care au (cel put in) ca punct de pornire demnitatea
intelectului uman (sintagma datorata lui D. Hilbert).
Nu pot uitate cercetarile lui Blaise Pascal pentru realizarea unei masini
care sa e folosita n activitatea intelectuala a omului (alaturi de atatea
instrumente ce servesc muncii manuale, zice). O imagine a evolut iei mate-
maticii n perioada moderna poate obt inuta printr-o enumerare (sumara)
a matematicienilor acestei perioade: John Napier (1550 - 1617) (inventa-
torul logaritmilor); Rene Descartes (1595 - 1658) (metoda coordonatelor);
Francesco Bonaventura Cavalieri (1598 - 1647) (precursor al calculului in-
tegral); Pierre de Fermat (1601 - 1665) (teria numerelor); Isaac Newton
(1642 - 1727) (unul dintre inventatorii calculului diferent ial si integral); Got-
tfried Wilhelm Leibnitz (1647 - 1714) (calculul diferent ial si integral); Jakob
(Jacques) Bernoulli (1654 - 1705) (calculul variat ional, teoria probabilitat ilor);
Johann (Jean) Bernoulli (1667 1748) (ecuat ii diferent iale); Leonard Eu-
ler (1707 - 1783) (teoria numerelor, calcul diferent ial si integral, ecuat ii
diferent iale, teoria funct iilor, algebra); Joseph Louis Lagrange (1736 - 1813)
(ecuat ii cu derivate part iale, calcul variat ional); Gaspard Monge (1746 - 1818)
88
(geometrie descriptiva, geometrie diferent iala); Pierre Simon de Laplace
(1749 - 1827) (mecanica, teoria probabilitat ilor, teoria determinant ilor); Adri-
en Marie Legendre (1752 - 1833) (analiza matematica, teoria numerelor);
Jean Baptiste Joseph Fourier (1768 - 1830) (serii de funct ii, ecuat iile zicii
matematice); Carl Friederich Gauss (1757 - 1855) (teoria numerelor, al-
gebra, analiza matematica, geometrie diferent iala); Augustin Louis Cauchy
(1789 - 1857) (analiza matematica, teoria funct iilor, ecuat ii diferent iale, zica
matematica); Nicolas Ivanovici Lobacevscki (1792 - 1856) (geometrii neeucli-
diene); Niels Henrik Abel (1802 - 1820) (analiza complexa, algebra); Janos
Bolyai (1802 - 1860) (geometrii neeuclidiene); Peter Gustave Dirichlet (1805
- 1859) (teoria analitica a numerelor); Evariste Galois (1811 - 1864) (ecuat ii
algebrice); George Boole (1815 - 1864) (logica matematica); Karl Weierstrass
(1815 - 1897) (funct ii complexe); Leopold Kronecker (1823 1871) (teoria nu-
merelor, algebra); Georg Friederich Bernhard Riemann (1826 1866) (teoria
numerelor, analiza complexa, geometrie); Julius Wilhelm Richard Dedekind
(1831 - 1916) (teoria numerelor, analiza matematica, algebra); Marius So-
phus Lie (1842 - 1899) (geometrie diferent iala); Jean Gaston Darboux (1841
- 1917) (geometrie diferent iala, analiza matematica); Georg Cantor (1845 -
1918) (teoria mult imilor); Felix Cristian Klein (1849 - 1925) (algebra, ge-
ometrie, teoria funct iilor); Henri Jules Poincare (1854 - 1912) (analiza mate-
matica, mecanica, ecuat ii diferent iale, topologie algebrica).
Perioada contemporana (secolul XX)
Vom continua cu o scurta enumerare a matematicienilor (nascut i nainte
de 1900) ce au lucrat n prima parte a secolului XX: David Hilbert (1862
- 1930) (teoria invariant ilor, ecuat ii diferent iale si integrale, campuri de nu-
mere algebrice, fundamentele matematicii); Felix Haussdor (1868 - 1942)
(topologie, teoria mult imilor); Elie Joseph Cartan (1869 - 1951) (geometrie
diferent iala); Bertrand Arthur Wiliam Russel (1872 - 1951) (fundamentele
89
matematicii); Jan Lukasiewicz (1878 - 1956) (logica); Luitzen Egbert Jan
Brouwer (fundamentele matematicii); Emmy Amalie Noether (1882 - 1935)
(algebra); Herman Weyl (1885 - 1955) (ecuat ii integrale, geometrie, teoria
grupurilor, fundamentele matematicii); Isaak Paul Bernayss (1888 - 1977)
(fundamentele matematicii) si atat ia, atat ia alt ii!
Drept caracteristici generale remarcam:
- tendint ele de sistematizare, de organizare a matematicii (ce devine un
sistem de teorii matematice asupra unor structuri: numerice, ale teoriei
mult imilor, topologice, algebrice, geometrice, analitice, probabilistice);
- dezvoltarea structurilor mixte topologico-algebrice etc. (altfel spus o
tendint a de unicare);
- n acelasi context (al unicarii) amintim existent a unui limbaj comun, a
unei simbolistici proprii si a unor metodologii specice (metodele axiomatice,
deductive);
- la nivel concret ment ionam aparit ia teoriei categoriilor (S. Eilenberg, S.
Mac Lane, 1945);
- se disting: matematica globala (alaturi de matematica proprietat ilor
locale), matematica discretului (alaturi de matematica continuului), mate-
matica aleatorului, etc.;
- utilizarea calculatoarelor (n demonstrat ii teorema celor patru culori,
sau n modelare sisteme mari, etc.);
- aparit ia programelor de dezvoltare a matematicii (Programul de la
Erlangen, Problemele Hilbert, etc.). Cuplul de numere {0, 1} se instituie
drept entitate fundamentala a matematicii. Continua studiul fundamentelor
matematicii (teoria mult imilor, logicismul, intuit ionismul, formalismul).
Nu este posibila aici enumerarea rezultatelor obt inute n acesta perioada
(relative la sistemele axiomatice pentru teoria mult imilor, fundamentele mate-
maticii, teoria analitica a numerelor, teoria geometrica a numerelor, topolo-
gie, topologie algebrica, teoria masurii, teoria grupurilor nite, algebra omo-
90
logica, mult imi analitice, teoria operatorilor, teoria distribut iilor, topologia
diferent iala, geometria algebrica, etc., etc.). Si este plauzibila expansiunea
continua a matematicii spre gasirea de metode noi de studiere inclusiv a unor
aspecte ce t in de cultura umanista, de fenomenele esent ial emot ionale, etc.
cu scopul de a decela arhitectura, imaginea simbolica completa a universului
(ce ne gazduieste).
Bibliograe
[1] I. D. Papuc, Universul matematic al civilizat iei umane, Ed. Marineasa,
Timisoara, 2003.
16. Conceptul de numar la Platon

In abordarea temei este necesar sa avem n vedere contextul istoric, opiniile

lui Platon despre ceea ce nseamna denit ie si, n general concept ia platoni-
ciana asupra cunoasterii. Este important sa amintim aici inuent ele forma-
tive pe care le-au avut asupra elevului Platon, profesorii sai Socrates si
Theodorus din Cyrene. Socrates, autor al maieuticei (arta ajungerii la
adevar printr-o gandire corecta) a fost preocupat de formarea si natura con-
ceptelor generale, de rigoarea proceselor de gandire [A. Labriola; La dottrina
di Socrate secondo Senofonte, Platone, Aristotele; Napoli, 1871, (retiparita,
Milano, 1961)].

In ceea ce priveste denit iile, Platon transforma cautarea
denit iei (avand drept scop nt elegerea naturii lucrului despre care vorbim)
a lui Socrate ntr-o cerint a ontologica n care adevaratul nt eles al termenilor
se dobandeste prin referint a la un obiect sau Forma (eidos) transcendenta.

In [M. Ghyka, Le nombre d

or. Rites et rythmes pitagiriciens dans le deve-

loppement de la civilization occidentale, Paris, Galimard, 1963] se deduce pe
baza dialogurilor Timaios, Philebos, Theaietos si a Scrisorii a VII-a o noua
conrmare a faptului (cunoscut de pe vremea lui Cicero) ca Platon a avut
cunostint e de matematica pitagoreican profunzimea ei, preocupandu-se apoi
de teoria proport iilor, de studiul solidelor numite astazi solide platonice.
Poate studiind matematica Platon ajunge la surptinzatoarea sa losoe
a celor doua lumi. Arma Platon: exista realitat i universale, permanente,
91
92
inteligibile ca separate de ceea ce este individual, schimbator, sensibil. Aceste
realitat i sunt Ideile sau Formele.
Exista asadar o lume principala lumea Ideilor n care Ideile sunt eterne,
imuabile, principii ale tuturor lucrurilor care exista si principii ale cunoasterii.
Lucrurile, ntreaga realitate sensibila nu reprezinta decat o umbra a acestei
lumi a ideilor (dupa cum este sugestiv explicat n mitul pesterii). Lumea
sensibila este secundara din punct de vedere ontologic, este o lume a imple-
mentarilor (imperfecte, chiar imprecise) ale Ideilor.
Obiectele matematicii (inclusiv numerele) se gasesc, la Platon (conform
lui Aristotel, Metaph A, 6, 987b, 991b, 995b) n spat iul intermediar dintre
lumea Ideilor si cea a realitat ii sensibile. Ele sunt imobile si eterne precum
Ideile, nsa n timp ce orice Idee are propria sa individualitate, obiectele
matematicii au doar unitatea specica si comporta (precum n lumea sensi-
bila) o innitate de exemplare asemanatoare.

In lumea Ideilor se vor gasi
nsa numerele reale si gurile ideale.
Putem emite si ipoteza, n legatura cu pozit ia intermediara a conceptelor
matematicii, ca acestea se constituie ntr-un drum (o cale) ntre lumea sen-
sibila si lumea Ideilor.

In aceasta cheie putem citi si asert iunea Matematica este acea parte a
Planului Divin pe care noi putem sa o nt elegem [C. Foias, Is Mathematics
a human creation?, Timisoara, 1999]. Este aceasta si o lectura din punct de
vedere inedit, a dictonului pitagorician Totul este randuit dupa numar.
Platon pledeaza pentrunlocuirea obiectelor empirice (de exemplu sunetele
muzicale, miscarea astrelor) cu numere.

In acest fel si numai n acesta (de
sorginte pitagoreica) poate depasit punctul de vedere al experient ei, arma
Platon.

In ceea ce priveste numerele (n general) Platon admite existent a a trei

feluri de numere: 1) numerele sensibile lipsite de orice realitate intrinseca;
2) numerele matematice care au o esent a proprie pentru ca pot denite,
93
nsa aceasta se poate repeta pentru un numar innit de exemple; 3) numerele
ideale a caror existent a este, dimpotriva individuala si numeric singulara.
Dupa cum am mai precizat, numerele matematice ocupa spat iul interme-
diar ntre lumea sensibila si lumea Ideilor si riscam sa reiteram faptul ca,
mpreuna cu celelalte obiecte matematice, constituie calea de legare a celor
doua lumi.

In ne, precizam ca n paralel cu numerele ideale Platon dezvolta si o

teorie a marimilor ideale despre care vom spune doar ca va cont ine linia,
suprafat a etc.

In acest context apar gurile ideale, segmentul, triunghiul,
tetraedrul.
Amprenta platonismului este detectabila (ideile platoniste avand rolul lu-
mii formelor fat a de realitaea sensibila) n multe dintre curentele matematicii
chiar actuale, mai ales n cadrul acelora ce ncearca (cu mai mult sau mai
put in succes) sa fundamenteze matematica.
Platonismul a fost o supozit ie losoca esent iala n opera unor mari cre-
atori de matematica. Spre exemplu A. Fraenkel [A. Fraenkel, Epistemology
and Logic, Logic and Language, B. Kazemeir, D. Vuysjie (eds.) O. Reidel
Publ. Comp. Dordrecht, Holland, 1962] considera ca pozit ia lui Godel este
cea a realismului platonician atunci cand admite ca obietele matematice
exista independent de construct iile noastre sau de intuirea lor individuala,
conceptele matematice trebuind doar sa e sucient de clare pentru a le putea
recunoaste consistent a si adevarul axiomelor care se refera la acestea.
Totusi platonismul godelian nu poate asimilat n totalitate cu platonis-
mul originar. Realitatea matematica asa cum este conceputa de Godel avand
poate mai multe n comun cu cea de a treia lumen terminologia lui Popper
decat cu ideile transcendente platoniciene.

Insa sirul exemplelor poate continua: G. Cantor si alege drept motto un

text ce n esent a promoveaza ideea ca noi doar descriem legile nascute din
vrerea naturii, iar Ch. Hermite considera ca exista ntr-adevar o ntreaga
94
lume care cont ine orice adevar matematic la care accedem prin inteligent a,
exact dupa cum exista o lume a realitat ilor zice.
Amintim, n nal, de Leibniz cu a sa Monadologie nsa complexitatea
legaturilor n doctrina platoniciana impune un amplu studiu separat.
17. Despre matematica nuant ata
So far as the laws of mathematics refer to reality, they are uncertain, and
so far as they are certain, they do not refer to reality.
(Albert Einstein)
Probably we shall have on the future essentially dierent intuitive no-
tions of sets just as we have dierent notions of space, and will base our
discussion on sets and axioms which correspond to the kind of sets we want
to study.
(A. Mostowski)
O` u sont les neiges d

antan. (Fr. Villon)

Unde sunt zapezile de altadata (odinioara)? (traducere uzuala). Unde-i
neaua de mai am? (traducere M. Vulcanescu).
Preliminarii
Teoria mult imilor nuant ate constituie o tentativa reusita de extindere a
zonei de aplicabilitate a matematicii, prin construirea de instrumente si a
unui cadru sistematic capabile sa modeleze imprecizia inerenta limbajului si
modului uman de gandire.
Pentru nceput se impun cateva observat ii si comentarii preliminare rela-
tive la:
1. Platon: distinct ia ntre doxa si episteme (anume ntre cunoasterea
95
96
senzoriala (incerta) si cunoasterea stiint ica (certa) poate relat ionata cu
modul n care se obt in informat iile: percept ie sau masurare.

In plus, se
recunoaste existent a informat iilor (deci si a proprietat ilor) incerte.
2. Aristotel: ideile sale asupra conceptului de apartenent a (mai exact,
semnele de ntrebare legate de acest concept, exemplicate prin interogat iile
relative la (im)posibilitatea trecerii directe de la alb la negru) se regasesc
n teoriile privitoare la incertitudine (de exemplu, teoria posibilitat ii).
3. Conceptul de informat ie (se are n vedere faptul ca informat iile (n
cea mai mare parte) pot interpretate drept generatoare de (sub)mult imi de
obiecte, iar determinarea de submult mi se subsumeaza, n principal, mate-
maticii):
Clasicare
- informat ii cantitative/calitative;
- informat ii declarative (date, fapte), procedurale (reguli, strategii,
etc.), structurale (modul de organizare a informat iilor anterioare,
relat ii ntre concepte etc.), metainformat ii (reguli de managerizare
a informat iilor, cu alte cuvinte-logica asociata);
- informat ii exacte/aproximative;
- informat ii metrice (de exemplu, nalt imea unui arbore), informat ii
quasimetrice (de exemplu, arbore nalt), informat ii percept ionale
(de exemplu, frumos sau (si) arbore nalt .....).
putem avea informat ii derivate (de exemplu, nalt - foarte nalt);
remarcam ca informat iile obt inute prin masuratori au un corespon-
dent percept ional (de exemplu, X are 30 ani X este tanar, sau
Afara sunt 30

este cald). Reciproca, nsa nu este ntotdeauna

adevarata.
97
remarcam dependent a de context (de exemplu, arbore nalt: 20m;
om nalt: 2 m).
amintim si de posibilitatea de ranare a informat iilor. De exemplu, de
la 0 x 5 se poate ajunge la 1 x 3 sau de la clasicarea tanar,
batran obt inem foarte tanar, tanar, . . ..

In schimb informat ia x =
2 nu poate ranata.
4. Conceptul de incertitudine (claricarea acestui concept este necesaran
obt inerea unui mod de formalizare matematica a determinarii (sub)mult imilor
generate de informat ii incerte):
- se gaseste n relat ia cu ncrederea (mai exact cu lipsa de ncredere) n
informat ia obt inuta (dependenta de sursa, de modul de transmitere,
etc.) si cu precizia cont inutului informat iei;
- se gasesten relat ia cu conceptul de apartenent a si cu principiul tert ului
exclus;
- se poate face o legatura cu ergodicitate /non ergodicitate;
- se disting:
incertitudinea ce rezulta drept consecint a a cunoasterii incomplete
a modului de funct ionare a sistemelor abstracte sau concrete si se
refera n mod special la fenomenele dinamice;
imprecizia ce rezulta din limbaj sau are un sens mai concret legat
de procesul de masurare;
vagul referitor la not iuni. Sursele vagului pot : limbajul,
modul uman de gandire, un tip de indeterminism aprioric.
98
5. Un scurt itinerariu:
1471: Lorenzo Valla n cercetarile sale asupra losoei limbajului aminteste
faptul ca se impune operarea distinct iei, de exemplu, ntre persoane,
pornind chiar de la un r de par (De Elegantiis, 1471).
1689: J. Locke n Essay on human understanding vorbea de vague and in-
signicant Forms of Speech.
1704: G. Leibniz n New Essays se ocupa de sensul si imprecizia cuvintelor
(ca purtatoare de incertitudine).
1884: G. Freege -the presence of vague expressions in a language invests it
with an intrinsec incoherence; se vorbeste de vagueness as a parti-
cular phenomen (Grundgesetze der Arithmetic).
1897: H. Mac Coll n contextul cercetarilor asupra logicii modale propune o
generalizare a conceptului de apartenent a (Simbolic Reasoning in Mind,
v.6).
1901: C.S. Pierce este autorul urmatoarei denit ii: a proposition is vague
when there are possible states of things concerning which it is intrinsi-
cally uncertain whether had they been contemplated by the speaker, he
would have regarded them as excluded or allowed by the proposition
(Dictionary of Philosophy and Psychology, Mac. Millan, 1901).
1923: B. Russel - vagueness is a conception applicable to every kind of repre-
sentation - for example - a photography si a representation is vague
when the relation of the representing system to the represented system
is not one-one but one-many (Vagueness in the Australasian Journal
of Psychology and Philosophy, 1923).
99
1929: T. Kotarbinski deneste conceptul de proprietate vaga prin aceea ca
admite grade de realizare (n Elementi teoria poznania, logiki formalnej
i metodologii, Lvov, 1929).
1932: L. Wittgenstein - vagueness is an essential feature of language.
1934: Max Black a nceput descrierea incertitudinii cu ajutorul matematicii
si logicii. A precizat distinct ia ntre ambiguity, generality and inde-
terminacy (lucrare publicata n 1937, in Phil. of Science, v. 4).
1940: H. Weyl a formulat conceptul de funct ie de apartenent a plecand de la
conceptul de funct ie caracteristica (The ghost of modality, Philosophical
essays in memory of E. Husserl, Cambridge (Mass), 1940).
Se poate arma can anul 1940 au aparut asa numitele sisteme fuzzy.
1951: A. Kaplan, H.F. Schott, K. Menger (in A calculus of empirical classes,
Methodos, 1951, v.3, n.11) si K. Menger (in Ensemble ous et fonc-
tions aleatories, C.R. Acad. Sci. Paris 232, 1951) au propus o noua
generalizare a conceptului de apartenent a (practic echivalenta cu cea
propusa de Weyl).
1965: L. Zadeh a reusit sa impuna (aratand aplicat ii consistente), teoria sis-
temelor (nuant ate) (Fuzzy Sets in Information and Control, 8, 1965).
Mult imi nuant ate
Punctul de plecare n abordarea mult imilor nuant ate este reprezentat de
generalizarea not iunii de funct ie caracteristica a unei submult imi (A,A U)
data de
X
A
U {0, 1}, X
A
(x) =

1, daca x A;
0, daca x U/A,
100
altfel spus de largirea accept iunii not iunii de apartent a n sensul introducerii
unei tranzit ii graduale de la neapartenent a la apartenent a.
Aceasta permite determinarea mult imilor (nuant ate) utilizand proprietat i
(predicate de o variabila) nu neaparat perfect determinabile cum se ntam-
pla n cazul clasic dar si proprietat i imprecis denite (dar cu un grad de
imprecizie masurabil).
Altfel spus, o proprietate ind de fapt o informat ie potent iala, cazul clasic
admite doar informat iile exacte ce pot sau adevarate sau false (fara posi-
bilitate de dubiu/interpretare/etc). Vom avea atunci, pentru
A = {x UP(x)}, A U,
A
(x) =

1, daca x satisface P
0, n caz contrar
.

In legatura cu sintagma perfect determinabil amintim si cateva exemple

ce provoaca semne de ntrebare asupra acesteia.
i)

In limba engleza y este uneori consoana (ca n yours) si uneori
vocala (ca n my);
ii) Disparit ia unui r de par de la o persoana ce nu poate considerata
cu chelie nu face ca aceasta sa devina element al mult imii persoanelor cu
chelie, nsa repetarea inductiva a procesului, va produce evident situat ii
neplacute fara a putea sti n mod clar cand se face trecerea dintr-o cate-
gorie n alta. Acest paradox a fost prezentat pentru prima data de losoful
Eubulides da Miletus, reluat de Lorenzo Voalla si a fost analizat de B. Russel
n anul 1923.
Amintim si ca pentru U, P(U) noteaza familia submult imilor lui U,
P(U) = {AA mult ime si A U}.
Plecand de la ideea ca putem vorbi de satisfacerea unei proprietat i ntr-o
anumita masura (grad de satisfacere) ce poate interpretata drept grad de
apartenent a al elementului respectiv la o submult ime se ajunge la:
Denit ie: Numim submult ime nuant ata (de univers U) un cuplu (U, ),
101
unde U este o mult ime nevida si U [0, 1] este o aplicat ie.
Cuplul (U, ) mai este denumit mult ime nuant ata.
Exemple: i) Mult imea (nuant ata) a arborilor (..put in, foarte..) nalt i:
acceptand o clasicare de tipul .. arborenalt, arbore foartenalt.. si faptul ca
un arbore poate considerat, de exemplu, nalt (foartenalt) cu diverse grade
de acceptare, daca nalt imea sa h satisface 20m < h < 30m (25m < h < 35m),
atunci notand A mult imea arborilor putem considera
.................

nalt
A [0, 1]

foarte nalt
A [0, 1]
..............
date de
5 10 15 20 25 30 35 40
m
m
inalt
foarte inalt
1
De exemplu, daca h este de 22,5 m, atunci gradul de apartenent a la
mult imea arborilor nalt i este de 0.5.
Ment ionam ca n loc de triunghiuri putem utiliza, de exemplu, clopotul
lui Gauss.
ii) Pentru calculul impozitelor n concordant a cu veniturile se utlizeaza
de obicei un model tip funct ie scara:
- venituri cuprinse ntre 5001 si 20000 un impozit de 15%;
- pentru intervalul [20001, 40000] un impozit 17%; etc.
Rezulta ca ar mai convenabil un venit de 20000 (impozit de 3000) n
loc de 20200 (impozit de 3439).
102
Mai aproape de realitate este un model nuant at: presupunem ca de la
500000 impozitul va de 35%.
Consideram [0, ) [0, 1]
(x) =

0, 0 x 5000;
x 5000
500000 5000
, 5000 < x < 500000;
1, x 500000.
Apoi, pentru un venit n valoare de x, impozitul va de 0, 35.(x)%.
S-a obt inut un model de tipul
(x) =

0, x m
x m
M m
, m < x < M
1, x M
unde m, M au o interpretare similara aceleia din exemplul anterior.
Alt model utilizat pentru indicatori ai dezvoltarii umane pleaca de la
(x) =
1
1 + e
a(xb)
unde valorile pentru a si b individualizeaza indicatorii.
Observat ie: Pentru x U, (x) poate interpretat drept gradul de
apartenent a al elementului x la mult imea nuant ata determinata de .
Denit ie:

U [0, 1] denita de

(x) = 0, x U se numeste
submult ime nuant ata vida a lui U.
Observat ie: U [0, 1], (x) = 1, x U poate numita si
submult ime nuant ata totala a lui U.
Notam cu F(U) familia tuturor submult imilor nuant ate ale lui U.
103
Observat ie: Pentru orice H U, funct ia X
H
U {0, 1} poate
interpretata ca avand codomeniul [0, 1] si prin aceasta identicare rezulta
P(U) F(U).
Denit ie: Fie (U, ) o mult ime nuant ata si [0, 1]. Mult imea

U

=
{x U(x) } este numita submult ime de nivel (a mult imii nuant ate
(U, )).
Observat ie:
i)

U
0
= U;
ii)

U

.
Teorema (de reprezentare): Daca familia (U

)
[0,1]
de submult imi
ale lui U verica:
i) U
0
= U;
ii) U

;
iii) pentru orice sir crescator (
i
)
iN
,
i
[0, 1], i N, convergent la
rezulta U

i=1
U

i
,
atunci exista o aplicat ie unica U [0, 1] asa ncat, [0, 1], U

=

U

.
Operat iile clasice cu (sub)mult imi se extind la cazul (sub)mult imilor nu-
ant ate:
i) Pentru , F(U), se spune ca este inclus n , si scriem , daca
(x) (x), x U.
ii) Pentru , F(U), numim reuniune a submult imilor nuant ate si :
U [0, 1], ()(x) = max{(x), (x)}.
104
iii) Pentru , F(U), numim intersect ie a submult imilor nuant ate si
:
U [0, 1], ()(x) = min{(x), (x)}.
iv) Pentru F(U), numim complement a lui submult imea nuant ata

F(U) asa ncat

(x) = 1 (x), x U.
Denit iile anterioare se extind n mod natural la familii de submult imi
nuant ate. Adica, daca {
i
}
iI
F(U), se denesc:
iI

i
U [0, 1],

iI

i
(x) = inf
iI
{
i
(x)},

iI

i
U [0, 1],
iI

i
(x) = sup
iI
{
i
(x)}.
Pot denite si alte operat ii n F(U):
+, data de + U [0, 1],
( + )(x) = (x) + (x) (x)(x);
, data de U [0, 1],
( )(x) = (x)(x);
, data de U [0, 1],
( )(x) = min{1, (x) + (x)};
, data de U [0, 1],
( )(x) = max{0, (x) + (x) 1}.
Numere nuant ate
Urmatorul pas n dezvoltarea mult imilor nuant ate este constituit de in-
troducerea funct iilor ntre astfel de mult imi, a relat iilor nuant ate, etc.
105
Puternica proliferare a aplicat iilor potent eaza interesul pentru studiul nu-
merelor nuant ate nc a insucient aprofundate din punct de vedere teoretic.
Numerele nuant ate apar, n mod natural, n probleme de previziune, de cuan-
ticare a informat iilor percept ionale (n teoria deciziei, etc.), n modelarea
matematica, etc. Vom prezenta pe scurt problemele principale relative la
numere nuant ate.
Denit ie: Numim numar nuant at o aplicat e R [0, 1] (unde R este
mult imea numerelor reale) convexa, asa ncat:
i) exista x

R astfel ncat (x

) = 1;
ii) mult imea {x(x) 0} este marginita.
Pentru orice r R, aplicat ia
r R [0, 1], r(x) =

1, daca x = r;
0, n caz contrar,
este numit numar nuant at degenerat.
De obicei, se utilizeaza numere nuant ate de tipul urmator:
(x) =

0, daca x < a

1
(x), daca x [a, b)
1, daca x [b, c];

2
(x), daca x (c, d]
0, daca x > d
unde a b c d sunt numere reale si
1
,
2
R R sunt astfel nca condit iile
cerute de denit ie sunt satisfacute.
Daca
1
(x) =
xa
ba
,
2
(x) =
dx
dc
, este numit numar nuant at trapezoidal
si daca, n plus, b = c, este numit numar nuant at triunghiular. Notam cu
106
(a, b, c, d) un numar trapezoidal si cu (a, b, c) un numar triunghiular (d a fost
renotat cu c).
Operat iile cu numere fuzzy se denesc n modul urmator: Pentru
, R [0, 1], R [0, 1],
( )(z) = sup
xy=z
{min{(x), (y)}}.
Daca operat ia (in x y = z) reprezinta +, , , , operat ia
ntre numere fuzzy va notata, respectiv, cu , , , .
Absent a unor proprietat i ale acestor operat ii esent iale n dezvoltarea arit-
meticii si numerelor nuant ate impun cautarea unor noi operat ii.

In cele ce urmeaza propunem operat ii cu numere nuant ate triunghiulare

operat ii care sa permita, pe de o parte, dezvoltarea unei teorii a divizibilitat ii,
si, pe de alta parte, lucrul cu serii de numere nuant ate triunghiulare (operat ii
ce nu cresc indenit cantitatea de incertitudine).
Remarcam ca un numar nuant ate triunghiular (a, b, c) (cu a b c)
poate reprezentat de un triplet (b, , ), unde = b a, = c b sunt nu-
mere reale pozitive. Mai mult aceasta reprezentare e unica. Putem spune ca
() reprezinta indeterminarea la dreapta (stanga) a numarului nuant at con-
siderat. Numim (b, , ) LR reprezentare a numarului nuant at triunghiular
(a, b, c)( = b a, = c b).
Notam R
t
= {(a, , )a R, , R
+
}, unde R
+
= {x R, x 0}.

In ncercarea de a gasi operat ii pe R

t
de forma
(a, , ) (b,

) = (a b, f(,

), f(,

))
(adica indeterminarea la stanga (dreapta) a rezultatului depinde doar de
indeterminarile corespunzatoare ale numerelor considerate si aceeasi formula
are loc e la dreapta cat si la stanga), unde
poate + sau si f R
+
R
+
R
+
, se ajunge la f R
+
R
+
R
+
,
f(x, y) = max{x, y}.
107
Atunci (a, , ) + (b,

) = (a + b, max{,

}, max{,

})
(a, , ) (b,

) = (ab, max{,

}, max{,

})
Aceste operat ii satisfac condit ii ce conduc la structura de corp pentru
mult imea numerelor nuant ate triunghiulare.
Mai exact avem:
+, sunt asociative, comutative;
(0, 0, 0) este element neutru relativ la +;
(1, 0, 0) este element neutru relativ ;
este distributiva relativ la +;
Denind pe R
t
relat ia prin:
(a, , ) (b,

) daca

a = b

Se obt ine ca este o relatie de echivalent a si avem ca:

- (a, , ) + (a, , ) (0, 0, 0);
- (a, , ) (
1
a
, , ) (1, 0, 0), pentru a 0.

In ne, modelarile din teoria deciziei (mai ales cele ce utilizeaza si grafu-
rile) impun si construirea unei logici adecvate mult imilor nuant ate.
Plecand de la faptul ca n logica bivalenta , , pot interpretate
drept operat ii {0, 1} {0, 1} {0, 1}, iar

{0, 1} {0, 1} ment ionam
ca n logica nuant ata operatorii ce corespund celor anterior vor aplicat ii
[0, 1] [0, 1] [0, 1], respectiv [0, 1] [0, 1].
Exemplicam prin [0, 1] [0, 1] [0, 1], (x, y) = min{x, y} sau
(x, y) = xy sau (x, y) = max{0, x + y 1}. Pentru 0, 1 [0, 1] [0, 1]
putem avea:
(x, y) = max{x, y} sau (x, y) = x + y xy sau (x, y) = min{1, x + y}.

In ceea ce priveste : [0, 1][0, 1] [0, 1], variantele cele mai utilizate
sunt:
108
- varianta Lukasiewicz: (x, y) = min{1, 1 x + y};
- varianta Kleene-Dienes: (x, y) = max{1 x, y}.
Pentru negat ie (complement) putem avea x = 1 x sau x = (1 x
m
)
1
m
,
m N, m 2 sau x =
1 x
1 + x
, 1.
Urmeaza, plecand de la variantele clasice, obt inerea de modele mate-
matice adecvate studiului realitat ii.

In acelasi timp, de cel put in aceeasi important a este studiul fundamentelor

unei posibile matematici nuant ate.