Cateva Ganduri Despre Matematica Si Matematicieni

GAZETA MATEMATIC
A
SERIA A
ANUL XXVII(CVI) Nr. 2 / 2009
Cateva ganduri despre matematica si matematicieni
Corneliu Constantinescu
1) 2)
1. Intuit ie si rigurozitate
Majoritatea matematicienilor nu mai considera astazi matematica ca
pe o stiint a a naturii, ci ca pe un limbaj al acestor stiint e, dar un limbaj
care participa la procesul de cercetare si care ajut a si la crearea intuit iilor
din domeniile respective. Si o anumita reciproca este, n parte, adevarata:
multe intuit ii si multe probleme din matematic a provin din celelate stiint e.
Intuit iile matematice sunt de fapt imagini din domenii ce ne sunt familiare si
care au o oarecare analogie cu anumite concepte matematice, asa ca le putem
utiliza, pan a la un anumit punct n gandirea noastra, n locul lor. Asta poate
, de altfel, si sursa unor anumite erori. Alexander Grothendieck (1928-20..)
povesteste n memoriile lui ,,Recoltes et semaille, ca i s-a ntamplat adesea,
sa caute un rezultat pe baza unei intuit ii, pentru ca n nal s a dea peste
un contraexemplu. ,,Ma simt eam un pic idiot m artuiseste Grothendieck
,,dar n-am regretat niciodat a asta, caci prin aceast a metoda am nvat at
foarte mult. Ceva mai complicat a este situat ia cand este vorba de o intuit ie
gresita la nivelul unei ntregi societat i. Un contraexemplu ntr-o astfel de
situat ie poate punctul de plecare al unei ntregi teorii matematice. Cele
mai multe intuit ii provin din alte domenii matematice, n special exemplele
sunt foarte mult utilizate. Practic vorbind, fara intuit ii nu se poate face
cercetare, dar f ara ele nu se poate nici m acar nt elege ce au f acut alt ii. Ele
sunt personale, cel mult r aspandite ntr-o anumita societate la un anumit
moment dat. Ele formeaz a n acest caz un fel de dialect, care usureaz a trans-
miterea ideilor n interiorul grupului respectiv, dar care nu prea este nt eles
1)
Bodenacherstr.53, CH 8121 Benglen; E-mail address: constant@math.ethz.ch
2)
Profesorul Corneliu Constantinescu (n.1929) a fost cercet ator la Institutul de Mate-
matica al Academiei Romane (1954-1972), profesor la Tecbnische Universit at Hannover
(1976-1978) si la Eidgen ossische Technische Hochschule Z urich (1978-1996). Este un reputat
specialist n teoria funct iilor, teoria potent ialului si analiz a funct ionalala. (N.R.)
104 Articole
de persoanele str aine. Mi-a fost dat s a ntalnesc discut ii ntre matemati-
cieni, n care, la un moment dat, unul spune: ,,Care sunt intuit iile tale?
Si dupa ce cel ntrebat r aspunde, i se imput a: ,,De ce n-ai spus asta de la
bun nceput, asi nt eles totul mult mai repede si mai bine. Se povesteste
ca la un curs t inut de Claude Chevalley (1909-1984), acesta s-a mpotmolit
ntr-o demonstrat ie, dupa care s-a retras ntr-un colt al tablei, unde a f acut
un desen misterios si a scris niste semne indescifrabile, apoi s-a luminat la
fat a si a dus demonstrat ia la bun sfarsit. Student ii l-au criticat, pentru ca
le-a oferit la curs numai demonstrat ia formala, fara sa le dea o indicat ie
asupra intuit iilor lui. Nemult umirea student ilor este desigur justicat a, dar
critica lor este cam ndoielnic a. Transmiterea intuit iilor este de obicei mult
mai complicat a dec at demonstrat ia formala. Cel mai bun lucru pe care l
poate face un matematician, c and i se comunica o demonstrat ie, este de a
ncerca sa ,,nt eleag a demonstrat ia, adica sa o traduc a n limbajul intuit iilor
lui si, eventual, s a o verice pe exemple simple. O atitudine de cumparator
suspicios, care veric a toate detaliile, ca sa se convinga ca n-a fost tras pe
sfoara, nu pare a prea folositoare si cost a si mult timp, dar eventual poate
duce, totusi, la o nt elegere mai buna a leg aturilor dintre diversele concepte
ce apar n timpul demonstrat iei, cu condit ia, nsa, de a urmari n mod lucid
aceste leg aturi. Dar am ntalnit de mai multe ori n viat a si cazuri diametral
opuse, n care unul ncearc a s a explice o idee folosind un limbaj intuitiv, ca s a
i se reproseze: ,,Nu nt eleg nimic din tot ce spui, nu pot i sa explici lucrurile
ntr-un limbaj matematic clar?. Acest limbaj matematic clar este de fapt o
limb a str ain a pentru cam tot i matematicienii. Ei nu o utilizeaz a n nici un
caz cand g andesc si nici atunci cand vorbesc cu colegii apropiat i. El are rolul
pe care l avea limba latin a pe vremuri: era limba n care se faceau comu-
nicarile, ca sa e nt elese de toat a lumea, dar numai put ini o st apaneau bine
si n niciun caz nu o utilizau n gandirea lor de toate zilele sau n conversat iile
cu cei apropiat i. Adaug ca, n limbajul intuit iilor, demonstrat iile joac a un
rol subordonat: leg aturile dintre concepte se ,,v ad si nu trebuie justicate.
Cu totul diferit stau lucrurile n matematica formala. Aici totul trebuie
sa e riguros, iar demostrat iile joac a un rol fundamental. Tabloul obisnuit
este: axiome, denit ii, teoreme, demonstrat ii. Axiomele sunt, n majoritate,
xate pentru domenii ntregi si, n mare parte, acelasi lucru este valabil si
pentru cea mai mare parte a denit iilor. Teoremele au o structura precisa:
se dau ipotezele teoremei si se formuleaz a apoi concluziile. Funct ia lor este
clar a: daca ntalnim n practica o situt ie n care ipotezele sunt ndeplinite,
atunci putem utiliza concluziile, fara a mai face o demonstrat ie, este sucient
sa citam teorema respectiv a. Oamenii nu au capacitatea de a deduce spontan
concluziile din ipotezele date. Evolut ia lor nu i-a pregatit pentru o astfel de
abilitate. Ei erau obligat i sa se orienteze n teren, sa cunoasca anumite plante
si animale, s a aibe anumite informat ii meteorologice si asa mai departe. De
relat ii logice aveau nevoie numai la un nivel foarte elementar.

In acest sens
C. Constantinescu, G anduri despre matematic a s i matematicieni 105
matematica este un fel de protez a psihica, care ofera un anumit serviciu,
nlocuind lipsa unei calitat i naturale.

In loc sa demonstram la fat a locului
problemele ntalnite, recurgem la memorizarea teoremelor, un fel de pastile
cu o intrare si cu o iesire. E adev arat ca multe teoreme r aspund mai mult
unei pure curiozit at i intelectuale si nu urmaresc un scop util, dar adesea si
aceste ,,teoreme inutile se dovedesc foarte utile (acesta este, de obicei, cazul
cand e vorba de curiozit at i intelectuale justicate; ca sa nu adaug c a drumul
parcurs pentru demonstrarea unei astfel de teoreme poate deveni o teorie
matematica importanta).
Ce calitat i trebuie s a aibe teoremele pentru a utile?

In primul r and ele
trebuie s a e usor de memorat, sa e utilizabile n cat mai multe situat ii si s a
nlocuiasca rat ionamente complicate (pe care nu le putem produce spontan).
Henri Poincare (1854-1912) remarca ntr-unul din articolele lui lozoce, cu
oarecare surprindere, ca marile teoreme matematice sunt, de obicei, simple.
In perspectiva utilitarista descrisa mai sus, implicat iile par s a mearga ntr-un
sens oarecum opus: simplitatea este o condit ie necesar a pentru ca o teorm a
sa e considerata mare. Un exemplu grotesc n aceast a direct ie l-ar putea
constitui o teorem a ale c arei ipoteze ar necesita c ateva miliarde de pagini
pentru scrierea lor. O astfel de teorema este complet inutila, caci nimeni
nu poate memora (si nici m acar citi) aceaste ipoteze (eventual, computerele
viitorului!). Ceva similar este valabil pentru ntregi teorii matematice. C and
aceste teorii ating o faz a baroc a, cu un numar prea mare de not iuni si rezul-
tate m arunte, pe care nu le mai putem memora n mod normal, ele devin
inutile si matematicienii ncep sa le evite. Atle Selberg (1917-2007) si-a ex-
primat p arerea c a ideile simple sunt exact acelea care vor supraviet ui. Dar
exista si teorii matematice care, desi nu au supraviet uit, au fost, totusi, foarte
utile, prin aceea ca au inspirat si au condus la aparit ia unor teorii matematice
foarte importante. Ca s a nu adaug c a anumite rezultate matematice, care nu
mai sunt utilizate n matematica pura, formeaza p ainea cea de toate zilele n
anumite domenii de aplicat ii ale matematicii. Capacitatea de a supraviet ui
n matematica pura nu poate , deci, ridicata la rangul de criteriu absolut n
judecarea valorii unei teorii matematice.

In lumea matematic a actuala este
destul de rasp andita mentalitatea ca o teorem a, care are o demonstrat ie di-
cil a si care a fost demonstrata dup a o perioada destul de lung a de ncercari
nereusite, la care au participat matematicieni renumit i, trebuie s a e con-
siderat a ca o teorem a importanta. Evident, aici e vorba n mod tacit de o
denit ie arbitrara a unei not iuni, aceea de teorem a important a, dar nu avem
voie s a concludem de aici ca o astfel de teorema este n mod necesar si util a.
In prezentarea rezultatelor lor publicului, matematicienii pot mai rigu-

rosi sau mai put in rigurosi. Giuseppe Peano (1858-1932) si Edmund Landau
(1877-1938) sunt exemple de matematicieni care, spre sf arsitul viet ii lor, au
mpins rigurozitatea textelor lor pana la absurd. Se si povestesc diferite
anecdote pe seama exager arilor lor. Henri Poincre este un exemplu opus, el
106 Articole
prezentand anumite teorii matematice (de exemplu topologia) aproape f ara
demonstrat ii. Recent s-a discutat mult n comunitatea matematic a cazul
publicat iilor cu demonstat ii insuciente, dar cu pretent ia de a riguroase.
Aceste texte obliga pe alt i matematicieni s a faca munca ingrat a, de a prezenta
demonstrat ii riguroase pentru un rezultat, care nu va considerat ca obt inut
de ei. Prezentarea conjecturilor cum ar , de exemplu, textul lui Bernhard
Riemann (1826-1866) referitor la cele sase proprietat i ale funct iei zeta (pu-
blicat f ara demonstrat ii; primele cinci au fost demonstrate ntre timp, ultima
rezista si, sub denumirea de ipoteza lui Riemann, este considerat a de foarte
mult i matematicieni ca cea mai important a problema si cea mai mare sdare
matematica actual a), sau textul lui Andre Weil (1906-1998) referitor la cele-
brele sale patru conjecturi (demonstrate ntre timp de Grothendieck si Pierre
Deligne (1944-20..) ), este, din contr a, foarte apreciata, caci autorul expune
publicului intuit iile lui, f ara sa pretinda ca a produs vre-o demonstrat ie.
Matematicianul care produce o demonstrat ie pentru o astfel de conjectur a,
devine celebru peste noapte. Recent, asta s-a ntamplat cu conjectura lui
Eugène Charles Catalan (1814-1894) din anul 1844, demonstrata n 2006 de
catre Preda Mih ailescu (1955-20..).
Foarte dramatic a este problema rigurozitat ii n nvat amant. Un curs,
n care rigurozitatea este exagerata, are darul de a face materia arid a, de a
pune accentul pe un fenomen totusi secundar si de a nu favorizant elegerea si
gandirea intuitiv a a student ilor. Extrema cealalt a, un curs fara demonstrat ii
si, n special, fara denit ii riguroase, educ a pe student i n ideea ca asa este
matematica, demonstrat iile riguroase nu sunt necesare, matematica este, prin
natura ei, o stiint a confuz a.

In special, lipsa denit iilor precise poate duce la
dicultat i de nt elegere. Din fericire, student ii sunt confruntat i cu cursuri de
cele mai diferite tipuri, asa ca daunele se ment in n anumite limite tolerabile.
In orice caz, exagerarile, ntr-o direct ie sau alta, sunt nocive. Aici se aplica
un vechi proverb arab: ,,Dumnezeu nu iubeste pe cei ce exagereaza.
Imi permit sa relatez aici o traire dramatic a, pe care am avut-o ca stu-

dent, cu ocazia unei conferint e t inut a de Gheorghe Galbur a (1916-2007) n
cadrul unui seminar al cursului de Geometrie, predat de Gheorghe Vranceanu
(1900-1979). Scopul conferint ei era de a verica o noua demonstrat ie a teo-
remei lui Gauss-Bonnet, descoperit a de Galbur a. Era vorba de o schimbare
de variabila ntr-o integral a pe o varietate, iar Galbur a nu era sigur dac a
aceasta schimbare de variabila este permis a.

In sala s-a asternut o tacere
adanca care, pentru mine, a durat o vesnicie, n care am transpirat s ange.
Imi d adeam seama ca pot gandi un veac ntreg la aceasta ntrebare, fara sa
am cea mai mic a sansa de a o rezolva, si asta pentru simplul motiv ca nu
cunosteam denit ia variet at ilor si a integralelor pe aceste varietat i.

In plus,
eram convins c a astfel de dent ii nici m acar nu exista si c a ntreaga teorie
se face exclusiv la nivel intuitiv. Bietul Galbur a, ma g andeam eu, a facut,
poate, o descoperire important a, dar nu o poate publica, pentru c a nu este
sigur ca demonstrat ia lui este corect a si nici n-are cum s a ae asta. Refuz sa
fac o astfel de matematic a, urla un protest disperat n creierul meu.
Docent ii, la randul lor, sunt confruntat i cu grupe de student i de foarte
diferite nivele si cu viziuni foarte diferite despre matematica si trebuie sa-si
adapteze cursul acestei grupe. Dar cum s a faca asta? Daca t in un curs la
un nivel prea ridicat, nu vor putea urm arit i de studet ii mai slabi. Dac a
vor s a se fac a nt elesi de tot i student ii, risca sa nu poata avansa prea mult.
Gustave Choquet (1915-2006) povesteste cum, n tineret ea lui, indn S.U.A.,
a participat la un curs care l interesa foarte mult si n care docentul facea
eforturi vizibile de a se facent eles de tot publicul. Rezultatul a fost ca el nu a
putut avansa prea mult. ,,La acest curs n-amnvat at nimic, conclude, acru,
Choquet. Ceva similar s-a petrecut si cu cursul lui Paul Bernays (1888-1977)
de teoria mult imilor, t inut n Z urich, dar Bernays nu si-a pierdut simpatia
student ilor lui, care l iubeau foarte mult.
In ceea ce ma priveste, am avut parte de tot felul de student i. Am avut

fericirea de a avea cat iva student i except ionali. La examenele orale nale
dadeam, de obicei, student ilor o tema matematic a, care trebuia prezentat a
liber de catre ei. Si mi s-a ntamplat, de mai multe ori, ca studentul sa t in a,
cu aceast a ocazie, un fel de conferint a, care ma uluia, cu atat mai mult cu cat
studentul nu stia ce temai voi da si era astfel obligat s a pregateascantreaga
materie. Trebuia sa recunosc, n sinea mea, ca eu, n locul lui, n-as t inut o
conferint a atat de frumoas a. Dar am fost confruntat si cu cazuri disperate, n
care student ii mei aveau dicultat i de nt elegere n domenii care nici macar
nu-mi treceau prin minte. Un student vine, de exemplu, la mine cu o carte
de matematica, n care autorul trata mediile ponderate.

In aceasta carte se
lua un sir nit de ponderi, toate diferite de zero.

In loc sa spuna asta, din
motive neclare pentru mine, autorul cere ca produsul ponderilor sa e diferit
de zero, ceea ce este, de fapt, acelasi lucru. Studentul ma ntreaba, iritat,
cum de are voie autorul s a nmult easca ponderile. Stupeat de ntrebare, l
ntreb, la randul meu, de ce sa n-aiba voie. P ai, zice studentul, sunt doar
ponderi. Si ce dac a sunt ponderi, ntreb eu, cam derutat. P ai, zice iar stu-
dentul, ponderile se masoar a n kilograme si nu se pot nmult i kilograme cu
kilograme. Contrar la ceea ce m-as asteptat, student ii nu au dicultat i cu
demonstrat iile complicate; dicultat ile apar n zone mult mai triviale si com-
plet neasteptate. Unii student i sunt nemult umit i de faptul ca demostrat iile
nu sunt sucient de riguroase, alt ii, din contra, protesteaz a c a nu li se dez-
volt a bine bazele intuitive, ca nu sunt nvat at i sa faca cercetare, c a nu li se
prezinta destule informat ii istorice n legatura cu teoriile matematice prezen-
tate, c a materia este prea complicat a (cea mai uzuala pl angere) si asa mai
departe. Ei au tot felul de dorint i, pretent ii si asteptari diferite, care se ex-
clud reciproc. Evident, marea calitate a unui docent este aceea de a-si putea
entuziasma auditorul. Dac a-i reuseste acest lucru, totul merge oarecum de la
sine, aproape nimic nu mai conteaz a. Student ii nvat a nnebunit i, apeleaza
108 Articole
la diferite cart i, se g andesc la subiectul respectiv si discut a despre el ntre ei.
In timpul cursului ei pun tot felul de ntrebari, de care prot a ntreaga clas a
si care fac cursul vioi (,,cine pune o ntrebare, este prost pentru un minut,
cine nu ntreab a este prost pentru ntreaga sa viat a, cum spune un vechi
proverb chinez).
2. Imaginat ie si inteligent a
Pentru a obt ine rezultate matematice importante un matematician tre-
buie sa posede anumite calitat i intelectuale si morale. Dintre calit at ile in-
telectuale, doua mi se par a cele mai importante: imaginat ie bogata si
rapiditate de nt elegere. Ultima este evidenta, caci noi dispunem numai de
un timp limitat. Un matematician, care are o viteza de nt elegere mai mica
dec at viteza cu care se dezvolta domeniul n care lucreaza, nu va ajunge nicio-
datan frontul de lupta al domeniului respectiv si va trebui sa se mult umeasca
cu munci de consolidare si de organizare n spatele frontului. Dar unii refuz a
un astfel de rol, ei vor s a ajunga direct pe front.

In acest caz ei vor alerga
nebuneste, trecand n mare vitez a (si eventual supercial) prin teoriile pe
care trebuie s a le nvet e. Nu pot condamna o astfel de strategie (care, une-
ori, poate avea chiar succes), c aci nu exist a un canon care sa xeze modul n
care un matematician trebuie s a nvet e, ecare trebuie s a-si g aseasca metoda
proprie, adaptata posibilitat ilor si nclinat iilor lui. Dar cel care nvat a n
viteza si nu revine asupra celor nvat ate (repetitio est mater studiorum),
risc a sa esueze n sterilitate. Ideile ne vin, de obicei, numai n domenii pe
care le posed am la perfect ie, ca un fel de limba matern a. Matematicianul care
m-a impresionat cel mai mult pentru rapiditatea nt elegerii a fost Gottfried
Wilhelm Leibniz (1646-1716). Tanar ind, ajunge la Paris ntr-o misiune
diplomatica, unde l ntalneste pe Christiaan Huygens (1629-1695), un om
de stiint a renumit la acea data, cu aproape douazeci de ani mai n varsta
decat el. Acesta i explica anumite lucruri despre serii, un concept relativ
nou, despre care Leibniz nu auzise nimic pana atunci. La numai c ateva
zile de la ntrevederea lor ei se rentalnesc si, cu aceast a ocazie, Leibniz i
prezinta lui Huygens un num ar impresionant de rezultate, cu totul noi n
acest domeniu. Huygens m arturiseste ca n-a mai ntalnit asa ceva n viat a
lui. As propune ca unitatea de m asur a pentru aceast a calitate intelectuala sa
e numita ,,Leibniz, urm and, binent eles, ca n mod obisnuit s a-l utilizam
pe ,,deci-Leibniz. Andre Weil si John (Johann) von Neumann (1903-1957)
sunt matematicieni mai apropiat i de noi, celebri pentru rapiditatea cu care
si nsuseau noile cunostint e matematice.
Important a imaginat iei se poate vedea din urm atoarea poveste despre
David Hilbert (1862-1943). Intrebat odata despre soarta unui fost elev de al
sau, Hilbert raspunde, ca acesta a abandonat matematica si a devenit un scri-
itor cu mare succes public; pentru matematica nu era bun, precizeaz a Hilbert
n continuare: i lipsea imaginat ia. Imaginat ia bogata este legata de posibi-
litatea de a produce usor intuit ii si de a pune probleme. Si n acest domeniu
exista un matematician except ional si anume Riemann, ceea ce ma face ca
sa propun ca unitate de m asura pentru aceast a abilitate pe ,,Riemann si, ca
mai sus, unitatea uzuala urmand sa e ,,deci-Riemann. Matematicienii care
posed a aceast a calitate sunt un fel de profet i. Ei explic a celorlalt i matema-
ticieni cum arat a universul matematic, iar acestia din urma asculta, uluit i,
minunandu-se, cum de vede profetul toate astea. Ai impresia ca te g asesti
ntr-o societate de nev azatori, care exploreaz a terenul prin mijoace tactile, si
care nici m acar nu-si pot inchipui ce sunt ochii, iar pentru profet, care vede,
e oarecum de nent eles de ce ceilalt i nu v ad lucruri atat de clare. O alta
metafor a posibila ar aceea a unui culeg ator, care se plimb a pe t armul unui
ocean si care culege f ara efort darurile acestui ocean generos, n fond pro-
priul s au subconstient. Richard Dedekind (1831-1916), prietenul intim al lui
Riemann, povesteste cum acesta avea obiceiul de a t ine adev arate prelegeri n
cercurile de prieteni matematicieni, povestindu-le viziunile sale matematice.
Daca cineva din cei prezent i l ntrerupea, ntrebandu-l cum se pot vedea
cele armate de el, Riemann t acea, ncurcat. Fie ca el n-a avut niciodat a
o demonstrat ie pentru armat ia facuta comenteaz a Dedekind e ca a
avut-o, dar a uitat-o, ntrucat nu-i acorda o prea mare important a. Riemann
este marele profet al secolului 19 si prototipul profetului care vede lucrurile
ascunse celorlalt i muritori. Teoriile dezvoltate de el acum un secol si jum atate
fac si ast azi obiectul unor studii intensive. Alexander Grothendieck este con-
siderat ca ind marele profet al generat iei mele.

Intr-o viziune cu adevarat
profetic a, el a unicat geometria algebric a cu aritmetica si cu topologia.
Matematica a fost la nceputul ei o stiint a cantitativ a, mai tarziu a dez-
voltat si o latura calitativ a. ,,Pe mine nu m-a interesat n matematica nici
cantitatea, nici calitatea scrie Grothendieck n memoriile lui ,,ceea ce
m-a interesat, a fost forma. Exista teoreme matematice din domenii foarte
diferite ale c aror demonstrat ii au, totusi, ceva n comun. Aceasta este pro-
babil forma la care se refera Grothendieck. Teoria categoriilor unic a multe
astfel de teoreme n largul cadru pe care ea l ofera.
Marii matematicieni posed a ambele calitat i: ei au o imaginat ie bogat a
si o mare rapiditate de nt elegere. Printre matematicienii obisnuit i sunt dou a
cazuri extreme: sunt matematicieni cu o imaginat ie bogat a, dar la care inte-
lectul lucreaz a greoi si sunt matematicieni cu o inteligent a sclipitoare, dar
cu un subconstient sarac. Acestia din urma sunt oameni care se plictisesc.
Ei au la dispozit ie, n capul lor, un computer cu mari performant e, care nu
are ce lucra. Matematicienii din aceasta categorie circul a foarte mult, par-
ticipa la tot felul de ntruniri matematice, duc o viat a sociala intensa, ind
membri n tot felul de foruri, n care fac munca voluntara foarte utila, si
sunt, n general, oameni simpatici, caci, mai mult sau mai put in constient,
ei sunt recunosc atori matematicienilor pe care i ntalnesc, pentru ca i ajuta
110 Articole
sa-si treac a timpul si sa le combata plictiseala. Ei prota, n plus, de toate
aceste ntalniri, c aci prind ideile din zbor, chiar si pe acelea prost fomulate,
si le traduc, eventual, n lucr ari matematice. Ei fac parte din categoria celor
ce sunt acuzat i de a fura ideile altora, cum, de altfel, i s-a si ntamplat lui
Leibniz de mai multe ori n viat a lui. Matematicienii cu un subconstient
bogat, dar cu dicultat i de a-si formula ideile si de a le nt elege usor pe ale
celorlalt i matematicieni, sunt, n general, oameni nchisi, nemult umit i, even-
tual suparaciosi. Lucrul este usor de nt eles. Ei sunt constient i de faptul ca
posed a o comoar a nestemat a n suetul lor, dar nu sunt capabili sa o valori-
ce. Sunt n permanent a criz a de timp, lucreaza mult si, pana la un punct,
evita societatea. Li se poate ntampla, de exemplu, sa participe la o reuniune
matematica, unde sa t ina o conferint a.

In general, va o conferint a lipsita
de sclipiri retorice, eventual confuz a, n care ideile nu sunt clar prezentate,
poate pentru c a nu-i sunt clare nici macar conferent iarului. Dar n sala se
poate gasi un matematician din categoria opus a, care pricepe pe loc, despre
ce e vorba si care, dupa ce se ntoarce acas a, se instaleaz a la masa lui de
lucru, redacteaz a dintr-un condei lucrarea, scris a elegant si clar. Lucrarea
se publica imediat, c aci matematicianul nostru nu duce lips a de contacte
sociale de toate felurile. Cel care a avut, de fapt, ideea, mai sta un timp
pan a-si poate publica lucrarea, caci i este clar si lui c a nca nu a g asit for-
mularea perfect a.

Intr-o buna zi descoper a, mai mult ntamplator, ca idea
lui a fost publicat a sub un alt nume. Si, daca e cinstit sueteste, trebuie
sa recunoasc a, ca este str alucit scrisa, mai bine decat ar putut-o face el.
Eventual, trebuie chiar s a recunoasc a, ca abia acuma si-a nt eles bine ideea.
Dar e, totusi, un furt, daca autorul nu ment ioneaza, macar ntr-o fraza co-
lateral a, ca ideea i-a venit din conferint a respectiv a. Se poate chiar ntampla
ca hot ul sa nu e nici m acar constient de furtul f acut. Ideeile matematice
vin din tot felul de direct ii si matematicienii nu sunt ntotdeauna constient i
de sursa ideii. Din partea pagubasului sunt diverse react ii posibile.

Intre
altele, el si poate jura sa nu mai pun a piciorul la o ntrunire matematica,
unde misuna rechinii, care fura ideile altora. O astfel de opt iune nu este prea
dureroas a pentru el, caci, oricum, este n mare criza de timp.

In plus, ce-i
poate aduce participarea la o astfel de ntrunire? Noi idei? De astea are el n
mas a, timpul i lipseste, pentru a le pune pe hartie. Se poate chiar ntampla
ca matematicianul nostru s a aiba dicultat i n a pricepe ce spun ceilalt i n
conferint ele lor. Cu asta el si va agrava, nsa, izolarea, cu consecint e even-
tual catastrofale, si va deveni si mai mult un mizantrop. De ce consecint e
catastrofale?

In matematica este valabil principiul ca oamenii sunt produsul
ereditat ii si al mediului. O cantitate imens a de informat ii de tot felul o luam
din mediul nconjurator printr-un fel de osmoz a, de cele mai multe ori fara ca
sa m m acar constient i de asta.

Intreruperea legaturii cu societatea matema-
tica nseamna ntreruperea osmozei matematice, deci piederea unei surse de
informat ii deosebit de importante. Asa se si explic a, part ial, de ce matema-
tica se face, n cea mai mare parte, n centre matematice mari. Se vorbeste,
uneori, chiar de masa critica, necesara unei explozii matematice. E adev arat
ca mijloacele de comunicat ie actuale pot atenua, ntr-o oarecare m asura, izo-
larea matematic a, evident, numai daca aceste mijloace sunt efectiv utilizate.
Doctoranzii pot de asemenea utilizat i n astfel de situat ii, ntrucat li se pot
da ideile, iar ei trebuie sa le realizeze. De alfel, matematica nu este numai o
aventur a personala, ci este, n primul rand, o aventur a colectiv a. Dar s a nu
ne nselam, o societate str alucita nu poate nlocui lipsa talentului.

In plus,
viat a sociala costa timp si exista si cazuri, n care o ntreag a colectivitate
matematica o poate lua razna, mergand pe un drum steril. Un caz istoric
de matematician cu un subconstient bogat, dar cu dicult at i de a pune pe
hartie ceea ce avea n minte, l poate constitui matematicianul elvet ian Jakob
Steiner (1796-1863), care a avut parte de o viat a trist a din punct de vedere
matematic. Situat ia se agrava, n cazul lui, prin aceea ca era un autodidact si
nu stap anea bine limba formala a matematicii. Anumite calitat i morale (cum
ar , de exemplu, o mare capacitate de munca, o bun a organizare a lucru-
lui, o buna capacitate de concentrare, tenacitatea, r abdarea, trairea intensa
a matematicii etc.) pot atenua decient ele produse de lipsa rapiditat ii de
nt elegere. Desigur c a sunt si alte trasaturi psihice (ca, de exemplu, ambit ia,
obsesia, egoismul, neglijarea unor datorii morale), care act ioneaza cam n
aceeasi direct ie si care ne sun a mai put in placut n ureche.
Si la marii matematicieni se poate vedea care din aceste dou a calitat i
domina. Unii sunt rezolvitori de probleme, alt ii sunt creatori de noi teorii.
Grothendieck este un mare creator de teorii, iar Terence Tao (1975-20..)
poate servi ca exemplu recent, impresionant, de rezolvitor de probleme. Am-
bele activit at i sunt necesare, dar marele public r asfat a, n primul r and, pe
cei ce rezov a problemele puse. Dar, pentru stiint a, creatorii de teorii sunt,
probabil, cei mai utili. E oarecum ca n astronautic a, n care meritul prin-
cipal nu revine celui care a pus primul piciorul pe lun a, desi el este marele
sarb atorit, ci acest merit revine n primul rand constructorilor de rachete.
Nici rezolvarea de probleme celebre si nici m acar formularea listelor de astfel
de probleme cum a fost, de exemplu, vestita lista de 23 de probleme formu-
lat a de Hilbert n 1900 nu joac a rolul principal n avansarea matematicii,
arm a Yuri Manin (1937-20..), ci acest rol este ndeplint de crearea de noi
teorii matematice si de programe, ce duc la crearea de astfel de teorii. Ca
exemple de formulatori de astfel de programe Manin ment ioneaza pe Nicolas
Bourbaki, Robert Langlands (1936-20..) si Georg Cantor (1845-1918). Nu-i
mai put in adevarat, nsa, can timpul construct iei unei teorii matematice tre-
buie rezolvate, n permanent a, tot felul de probleme, fara de care construct ia
nu poate avansa. Construct ia unei teorii matematice este, asadar, si o sursa
de noi probleme matematice. Dar si rezolvarea unei probleme matematice
importante cont ine adesa germenii unei teorii, care este scoas a la iveala mai
112 Articole
tarziu.

Intr-un articol recent aparut, Freeman Dyson (1923-20..) numeste
pe rezolvitorii de probleme ,,frogs, iar pe creatorii de teorii ,,birds si d a ca
exemple de ,,frogs pe Francis Bacon (1561-1626), Abram Besicovitch (1891-
1970) si Mary Cartwright (1900-1998), iar ca exemple de ,,birds pe Rene
Descartes (1596-1650), Hermann Weyl (1885-1955), Chen Ning Yang (1922-
20..), Yuri Manin si John von Neumann.
Teoriile matematice sunt instrumentele necesare, utilizate n rezolvarea
problemelor de matematic a. Personal, am trait acest fapt aproape dramatic,
ca elev de liceu, cand am fost confruntat cu o problema matematic a, la care
nu aveam nici cea mai mica idee cum s-o atac. Un an mai t arziu amnvat at la
scoal a o noua teorie matematic a si, cu noile instrumente, problema a devenit
aproape triviala. Este exact ceea ce cerea Grothendieck: teoriile s a e atat de
mult dezvoltate, ncat toate teoremele s a e triviale; o teorema care nu satis-
face aceast a condit ie este, n viziunea lui Grothendieck, o teorem a pe care nu
o nt elegem nca bine. Iubitorii de teorii matematice sunt oameni care au, n
general, o bun a memorie matematica si care aun plus, sau o mare capacitate
de lucru, sau o anumita usurint a de a nvat a (de preferint a ambele). Gerd
Faltings (1954-20..) remarca, ntr-un interviu dat dupa obt inerea medaliei
Fields, ca succesele lui matematice (demonstrarea, n 1983, a conjecturii lui
Louis Mordell (1888-1972) din 1922) s-au datorat, n mare parte, faptului
ca a utilizat teoriile create de Grothendieck. Acest lucru trebuie subliniat n
special la noi n Germania, si continua el armat iile, ntrucat la noi domneste
mentalitatea, c a, pentru anvat a aceste teorii, trebuie nvestit un timp imens,
dupa care nu-t i mai ram ane prea mult timp ca sa le aplici. Din p acate, acest
lucru este adevarat continua el dar problemele din teoria numerelor nu pot
rezolvate pornind numai de la exemple: alaturi de exemple este necesara
si teoria.

Intrebat, dac a el nvat a mai repede dec at ceilalt i matematicieni,
raspunde, ca, ntr-adev ar, acesta este cazul. Se povesteste c a cei care doresc
sa-si fac a doctoratul cu Faltings, primesc de la acesta, de la bun nceput ca
urare de bun venit un vraf de cart i n brat e, spunandu-li-se sa se prezinte
din nou la el abia dupa ce si-au nsusit bine teoriile din aceste cart i. Nu-i de
mirare c a o mare parte din solicitant i abandoneaz a n timpul aceastei probe.
3. Talentul, varsta, moda
Ca n toate domeniile de activitate umana, si n matematica abilit at ile
matematice cresc la nceput cu varsta, se atinge un maximum, dupa care
urmeaza o lunga descrestere a acestor abilitat i, care tind, apoi, oarecum
asimptotic catre zero. Jean Dieudonne (1906-1992) remarca, n una din
cart ile lui de istoria matematicii, c a nu se cunoaste nicio teorem a impor-
tanta de matematic a, care sa fost demonstrata de o persoana n varst a de
peste 70 de ani. Spre deosebire de celelalte stiint e, n matematica pura max-
imul este nsa atins foarte timpuriu (dar, totusi, mai tarziu decat n sport).
De aceea se si observa la matematicieni, ncepand cu o anumit a varst a, o
migrat ie catre matematica aplicata, catre alte stiint e, catre istoria matema-
ticii si catre alte domenii de activitate.

In afara cauzelor pur biologice, care
sunt evidente, sunt, probabil, si alte cauze care duc la acest fenomen, si s-au
si propus diferite explicat ii n aceast a direct ie. Una din ele pune accentul pe
trairile afective legate de activitatea matematica. Conform acestei explicat ii,
un matematician t an ar este puternic fascinat de frumuset ea unei noi teorii
matematice, cu care vine n contact. Rutina face, ca la v arste mai naintate
fascinat ia asta sa diminueze, este ceva din domeniul ,,dejà vu. Si emot iile
si pierd, de altfel, din intensitate cu v arsta. Fascinat ia xeaz a mai bine
informat iile si impinge, n plus, pe t anarul matematician ca s a se g andeasc a
voluntar si, n special, involuntar aproape permanent la teoria care l
preocup a, meg and p ana acolo, ncat si neglijeaza, uneori, nu numai unele
necesitat i vitale, ci chiar si anumite obligat ii morale.

Imi vine n minte o
analogie. C and intr am ntr-o camera ntunecoas a, n primul moment nu dis-
tingem aproape nimic. Cu trecerea timpului ncepem sa identic am tot felul
de obiecte si, n nal, vedem totul cu destul a claritate, minun andu-ne, even-
tual, ca n-am v azut toate astea de la bun nceput. Ceva similar se ntampla
si n matematica, cu condit ia, nsa, de a t ine ochii mint ii deschisi, adica
de a ne gandi ntensiv la subiectul respectiv. Cu c at ne gandim mai mult,
chiar n mod nesistematic si fara formulari precise, cu atat nt elegem lucrurile
mai bine; este sucienta conviet uirea intensa cu subiectul respectiv. Andrew
Wiles (1953-20..) propune o metafor a similar a n legatura cu demonstrat ia
data de el pentru celebra conjectur a a lui Fermat (1601-1665). ,,C and intri
ntr-o camera ntunecoas a spune el ,,n primul rand nu distingi nimic, cu
timpul, b ajb aind, ncepi sa identici diferite obiecte si te pot i descurca oare-
cumn mediul nconjurator, iar la un moment dat descoperi saltarul electric,
aprinzi lumina si totul devine clar. Se povesteste, ca n cadrul unei discut ii,
cineva a amintit batranului Carl Friedrich Gauss (1777-1855), ca a facut
multe descoperiri n viat a lui. ,,Pentru c a am g andit mult a r aspuns Gauss.
,,Daca alt ii ar gandit tot asa de mult ca si mine, ar descoperit si ei tot asa
de mult. A doua propozit ie a lui Gauss este evident falsa si trebuie consi-
derat a ca un gest de modestie din partea lui. Dar prima este sigur adevarata.
In perioada student iei, el facea excursii lungi mpreun a cu prietenul si colegul

lui, Farkas Bolyai (1775-1856) tatal lui Janos Bolyai (1802-1860) n care
timp cei doi nu schimbau niciun cuv ant, ecare din ei ind ad ancit n propri-
ile ganduri. Rolf Nevanlinna (1895-1980) spune, c a talentul nu este altceva
dec at intensitatea interesului. Chiar dac a aceast a armat ie nu este total
adevarata continu a Nevanlinna ea se g aseste mult mai aproape de suta
la suta, dec at se crede n general. Aceast a armat ie rimeaza, de altfel, cu
celebra zicala a lui Thomas Edison (1847-1931), ca geniul este 1% inspirat ie
si 99% transpirat ie.

In orice caz, Nevanlinna are dreptate n sensul urm ator:
independent de talentul pe care l are un matematician, productivitatea lui
114 Articole
matematica cade la zero n lipsa interesului pentru matematica, fapt conr-
mat de istorie de nenum arate ori, n diferite cazuri celebre. Productivitatea
matematica a unui matematician de-a lungul viet ii lui pare a varia oarecum
proport ional cu interesul lui pentru matematic a.
Tinerii matematicieni nu par s a sufere, a and ca talentul lor se va oli cu
timpul. Asta oricum se va ntampla ntr-un timp, care pare foarte ndep artat
la aceast a varsta (iar unii sper a, n plus, ca ei vor face except ie de la aceast a
regula), asa ca ei si duc viat a n mod normal: se bucur a de frumuset ea
matematicii, participa uneori la eantr-un spirit de competitivitate sportiv a si
se gandesc la cariera lor. Unii simt o bucurie ascunsa, ca naturai favorizeaza
si ca ei sunt, din acasta cauz a, mai grozavi dec at profesorii lor, g asit i pe panta
descendent a a viet ii. Dar exista si cazuri, n care aceast a bucurie penibil a
nu ram ane de fel ascunsa, ci este tr ambit ata pe toate drumurile, probabil
un mod nu prea onorabil al tanarului de a-si da important a. Dupa trecerea
unui anumit timp ei pot deveni ngrijorat i, constatand declinul abilitat ilor
lor matematice. Dac a la asta se adaug a si o ngrijorare legat a de cariera lor,
care nu evolueaz a bine, ei pot deveni stresat i, cu toate consecint ele negative
cunoscuten acest caz. Una din aceste consecint e ar putea constan pierderea
bucuriei de a face matematica, ceea ce le agraveaz a situat ia si ei pot intra
ntr-un fel de cerc vicios primejdios. Cei puternici, adica cei ce nu se prabusesc
rapid sub loviturile soartei si sub loviturile primite dela ceilalt i oameni si
nu asa cum se crede cei care pot da lovituri puternice altor oameni,
supraviet uiesc din punct de vedere matematic si si revin cu timpul.
,,Matematica nu se face la ore xe, spunea Grigore Moisil (1906-1973)
student ilor sai din Bucuresti. ,,Cand te scoli, te g andesti la matematic a,
si continua el locut iunea, ,,cand te speli, te gandesti la matematic a, daca te
speli . . . , daca nu te speli, te gandesti la matematic a, cand nu te speli.

Imi
amintesc ca am repetat odat a acest sfat student ilor mei din Z urich. Dar nu
numai ca nu am avut niciun succes, react ia a fost total negativ a. Pentru ca, la
acea dat a si n acel loc, moda suprema fort a sociala, dar strict localizata la
un segment social dintr-un anumit loc si la un anumit timp (un amestec cam
nefast ntre spirit de turm a si spirit de hait a) nera concentrarea pe teme
stiint ice, ca o tr adare a obligat iilor sociale si morale, care erau denite ad-
hoc ntr-un mod foarte tendent ios.

In fat a student ilor apaream, deci, ca un
batran cu mentalitat ile eronate ale unui trecut din fericire apus, mentalitat i
care ,,nu se mai poarta (aici aveau dreptate), str ain de marile revelat ii ale
prezentului, care asa cred tot i cei nglodat i ntr-o mod a sunt adevaruri
si viziuni cu totul noi si eterne. Ca sa nu adaug, c a sfatul lui Moisil cont ine
n mod tacit o componenta elitista si contrazicea astfel frontal postulatul
egalitarist tot i oamenii trebuie s a e (f acut i) egali al modei respective
(e vorba de moda 68-istilor). Ast azi n Elvet ia cuvantul ,,elita circula pe
toate drumurile: spitale de elita, scoli si universit at i de elita, profesori de
elita, elevi si student i de elita si asa mai departe. Se creeaz a pe band a ru-
lanta tot felul de rating-uri (mai mult sau mai put in inteligente, mai mult sau
mai put in tendent ioase), ca s a se poata m asura ,,n mod obiectiv gradul de
apartenent a la elita respectiv a (cum s-ar putea face altfel?), unii producatori
de astfel de rating-uri prot and de ocazie, pentru a-si trage spuza pe turta
lor. Pur si simplu, moda s-a schimbat (si se va schimba din nou), nimic nou
sub soare (consider and perpetua devenire ca o permanent a). Dar ceea ce
ma izbeste, este faptul c a, printre cei urcat i sus pe baricadele luptei pentu
favorizarea elitelor si care lupta in prima linie a frontului sub drapelul elitist,
se gasesc persoane care, cu ani n urma, nu au ndr aznit nici m acar sa ia
n gur a acest cuvant infamant, e pentru ca era considerat n acea vreme
n societate, ca politic, incorect, e pentru ca ei credeau cu adevarat ca e
vorba de ceva imoral si ei luptau pe baricadele opuse. Sa vezi si s a nu crezi!
Dar, de fapt, nici asta nu ar trebui sa ma mire, e doar ceva uzual, la mintea
cocosului, ci mai v artos ar trebui sa ma mire c a asa ceva ma mira. Asa
sunt oamenii ca si cum n-asi stiut asta p ana acum pe astia i avem, cu
astia delam. Omul asta se stie este cea mai mareat a creat ie sublunar a
a divinitat ii. Dar si asta se vede de la o post a la creat ia lui a partici-
pat, n mod esent ial, si cu mare succes, diavolul n mod personal, fapt t inut
ntr-un secret total atat n Biblie c at si n Coran. Modele au un fel de tiranie
specica, careia oamenii i se supun, n parte de bun a voie, n parte de frica, si
particip a astfel la ntarirea ei. Conform vechiului proverb rom anesc, care-t i
recomand a sa urli ca un lup, dac a viat a te-a plasat la un moment dat, din
ntamplare, ntr-o hait a de lupi. Numai c a, daca urli prea tare si prea mult,
te pot i chiar transforma ntr-un lup. Si se poate, de asemenea, ntampla ca
n nal, s a constat i, ca nici macar nu te-ai gasit ntr-o hait a de lupi, ci ntr-o
haita de oameni, care urlau unul mai tare dec at altul, ecare crez and despre
ceilalt i, ca sunt lupi adevarat i. Calatoria n timp, obligatorie pentru tot i
oamenii, la care se poate ad auga, eventual, si o c alatorie n spat iu, duce (sau
nu!!) la o atenuare a fanatismului asociat cu moda respectiva, de obicei prin
preluarea unei noi mode. Dar mode exista si n cercetarea matematic a, n
nvat am antul matematic, n modul cum sunt redactate lucr arile matematice,
n modul cum se face cercetarea matematic a, n domeniile abordate si asa
mai departe. Moda e ,,stapana far a margini peste marginile lumii, dar nu i
se poate contesta si o anumit a utilitate, de exemplu ca antidot al imobilitat ii.
Este posibil ca ea sa e un program atavic legat de conictul dintre generat ii
si de solidaritatea de grup. Totul e s a stim ca ea nu este nici absolut noua
si ca este trecatoare. Dar o moda, care stie ca nu e cu totul nou a si c a e
trecatoare, si cam pierde ceva din elan si nceteaz a, pana la un punct, de a
mai o moda, cel put in n sensul agresiv al cuvantului. Mihail Eminescu
(1850-1889) ne atrage atent ia, n nenumarate versuri, despre perenitatea mo-
delor: ,,Ce-un secol ne zice, ceilalt i o dezic; ,,Vad vise-ntrupate gonind dup a
vise, p an dau n morminte ce-asteapt a deschise; ,,Ei numai doar dureaza-n
116 Articole
vant deserte idealuri cand valuri aa un mormant, rasar n urma valuri;
sau profeticele lui versuri din Glosa: ,,Nu te prinde lor tovar as, ce e val, ca
valul trece. Si n ceea ce priveste noutatea modei, Eminescu remarc a: ,,Tot
ce-a fost sau o s a e, n prezent le-avem pe toate. Modele au o component a
emot ionala si una ideologic a. De obicei, componenta emot ionala este mai
puternic a, dar dureaz a mai put in. Modele care au o ncarcatura ideologic a
mai mare, dureaz a de obicei mai mult.
Marea majoritate a matematicienilor, ca de altfel a tuturor oamenilor,
nu-si prea cultiv a amintirile, ei au alte preocup ari, si-si cam pierd, din cauza
asta, unitatea int ei lor morale. Dac a li se ntampla sa e confruntat i cu
armat ii, atitudini, ganduri sau sentimente avute cu ani sau cu decenii n
urma, ei sunt, n primul moment, stupeat i: ceva nu este n ordine, nu poate
adevarat! Dacasi reamintesc, nsa, bine faptele, ei pot rade de prostanacul
care au fost ei c andva, cu marea satisfact ie, ca ntre timp au devenit destept i.
Ideea, c a, peste c atva timp, vor categorisi si noile desteptaciuni tot drept
prostii, nu pare sa li se prezinte spiritului lor prea des. Ceva mai penibila
poate deveni situat ia, daca ei si bat joc de ,,prostii, care cred n tot felul
de inept ii, f ara sa-si asume raspunderea, c a ei sunt, eventual, cei care le-au
bagat pe g at ,,prostilor inept iile incriminate. Se pare ca, si n acest domeniu
exact ca n justit ie exista un fel de termen de prescript ie, dupa care
constiint a umana nu mai sanct ioneaza faptele rele facute cu un anumit timp
n urm a, e datorit a uitarii, e datorit a unei anumite autotolerant e. Dar
acest termen de prescript ie din domeniul moralului variaza de la persoana la
persoan a si este, n unele cazuri extrem de scurt.
4. Specializarea
Matematicieni universali, care s a stapaneasca, deci, ntreaga matema-
tica a timpului lor, nu mai exista n timpurile noastre. Prea mare a devenit
corpul matematicii, ca sa mai poata cuprins de o singura persoana, si asta
n poda nenumaratelor schematiz ari, cum ar structurile sau categoriile.
Cei mai mult i matematicieni lucreaza toata viat a lor ntr-un singur domeniu.
De obicei, ei si aleg acest domeniu cu ocazia tezei de doctorat. De fapt
alegerea lor nu este chiar complet liber a. Ei aleg din domeniile care le-au
fost prezentate la diversele cursuri, simpatiile si antipatiile pentru profesorii
respectivi juc and un rol important cu aceast a ocazie. O viziune generala a
matematicii lipseste total la acest nivel, asa ca nu poate vorba de o alegeren
adevaratul sens al cuvantului. Cei care au norocul de a se g asi, ntr-un astfel
de moment, ntr-un centru matematic important sunt masiv favorizat i. Dup a
terminarea tezei ncepe, pentru cei decisi s a activeze n cercetare, lupta pen-
tru obt inerea unui post permanent.

In aceasta perioad a ei trebuie s a produc a
diferite rezultate si sa se faca cunoscut i celor mai vechi din domeniul respec-
tiv. O schimbare de direct ie n aceast a perioad a poate fatal a pentru cariera
nceputa. Cu trecerea anilor, ei st apanesc relativ bine domeniul de lucru si
si-au creat si tot felul de relat ii n acest domeniu. O schimbare de specialitate
nseamna sa se aseze din nou n bancile student esti, sa porneasca oarecum de
la zero si, pan a la un punct, sa rupa legaturile cu prietenii stiint ici, care-i
pot chiar acuza de un fel de tradare sau, eventual, de denigrarea domeniului
respectiv. Dac a au devenit ntre timp profesori, pentru o anumita perioad a
de timp, ei nu vor mai putea conduce lucr ari de doctorat.

In niciun caz nu
se recomand a trecerea la un nou domeniu pe baza unei simple toane. Dar
sunt situat ii, n care un matematician trebuie sa fac a acest pas foarte dicil,
de exemplu n momentul n care si d a seama c a domeniul lui de cercetare d a
semne de epuizare. Exist a, nsa, si cazuri n care un domeniu aparent epuizat
renaste, ca urmare a unei noi idei. Matematicenii care au o nt elegere rapid a
(mult i deci-Leibniz!) pot face aceste salturi cu mai mici sacricii, pentru
ceilalt i matematicieni operat ia poate catastrofal a, ceea ce implica faptul
ca alegerea tezei de doctorat se poate dovedi catastrofal a pentru anumit i
matematicieni. Dar schimbarea de domeniu poate foarte beneca n anu-
mite situat ii si anume cand cunostint ele sau viziunile din vechiul domeniu
pot transferate n noul domeniu.

Intruc at specializarile sunt foarte intense,
o astfel de transferare este mana cereasc a pentru noul domeniu. Matemati-
cienii ncalecat i pe mai multe domenii aduc, n felul acesta, un mare serviciu
stiint ei prin acest transfer de idei. Trecerea de la matematica pura la un
domeniu aplicat este mult mai usoara, caci n acest domeniu matematicanul
va putea utiliza cunostint ele lui, care n mare parte lipsesc celorlalt i. Ecla-
tant a fost asta n cazul lui Henri Poincare, care, spre sfarsitul viet ii lui, a
revolut ionat astronomia si unele capitole din zica.
5. Rigurozitatea matematica de-a lungul secolelor
Matematica din Grecia antica a fost riguroasa. Teoremele demonstrate
n acea vreme, mpreun a cu demonstrat iile lor, sunt acceptate pana astazi.
Spre deosebire de celelalte stiint e, n care pare s a domneasca principiul lui
Eminescu ,,ce-un secol ne zice, ceilalt i o dezic, adev arurile matematice sunt
eterne. Dar au existat si perioade n care rigurozitatea a l asat de dorit.
Asta s-a ntamplat cand, pe baze mai mult intuitive, matematica a facut
mari progrese, iar justic arile riguroase ale acestor progrese au ap arut abia
dupa trecerea unui anumit timp. O prima situat ie de acest tip s-a datorat
introducerii numerelor complexe. Normal ar fost ca aceste numere sa apara
cu ocazia rezolvarii ecuat iilor de gradul 2. Dar asta nu s-a ntamplat, mate-
maticenii acceptand faptul ca o astfel de ecuat ie poate avea doua solut ii, sau
numai una, sau niciuna. Ca s a u mai aproape de realitatea istoric a adaug c a
pe acea vreme, matematicienii nu acceptau nici macar numerele negative, iar,
pentru o lung a perioad a de timp, nici macar numerele irat ionale (numerele
reale si pozitive erau, pe acea vreme, n realitate marimi zice, ca de exemplu
lungimi, arii, greutat i etc. sau rapoarte de astfel de m arimi; numerele reale
au fost denite abia n a doua jumatate a secolului 19).

In celebra sa carte
118 Articole
,,Ars Magna (1545), Gerolamo Cardano (1501-1576) se ocupa de rezolvarea
ecuat iilor de gradul 3 si 4. Pentru rezolvarea ecuat iilor de gradul 3, Cardano
utilizeaza metoda, propusa independent de Scipione del Ferro (1465-1526) si
de Niccolo Tartaglia (1500?-1557), care constan a rezolva mai ntai o ecuat ie
ajutatoare de gradul 2 si de a utiliza apoi solut iile ei pentru a rezolva ecuat ia
de gradul 3 data. Se poate, nsa, ntampla ca ecuat ia ajutatoare de gradul
2 s a nu aib a nicio solut ie real a, iar ecuat ia data de ordinul 3 s a aibe trei
solut ii reale. Istoria se repet a n aceast a carte cu ocazia rezolvarii ecuat iilor
de gradul 4. Aici Cardano utilizeaza metoda elevului s au, Lodovico Ferrari
(1522-1565), care consta n a construi o ecuat ie ajutatoare de gradul 3 si
de a-i utiliza solut iile pentru a descoperi solut iile ecuat iei date de ordinul
4. Pentru a evita situat ia neplacuta, cand ecuat iile ajutatoare nu au solut ii
reale, Rafael Bombelli (1526-1572) utilizeaz a numerele complexe n carte sa
,,Lalgebra . . . (1572) (de fapt, primul volum al unei cart i planicat a pentru
trei volume, dar ca urmare a decesului lui Bombelli ultimele doua n-au
mai aparut), care a avut un mare succes de librarie, fara sa precizeze bine
ce sunt aceste numere complexe. Asta s-a facut abia la nceputul secolului
19. Dar problema s-a pus din nou, cu mult mai mare acuitate, n momentul
n care numerele complexe au nceput sa e utilizate n analiza. Procedeul
era de a se demonstra anumite formule pentru numerele reale si de a aplica
apoi aceste formule fara demonstrat ii la numerele complexe. Marele maestru
n acest domeniu a fost, f ar a ndoial a, Leonhard Euler (1707-1783).

Intrebat
ntr-o scrisoare de catre un matematician, daca un astfel de procedeu poate
admis, Euler i r aspunde foarte pragmatic, dar neconving ator, ca dac a n-am
face asa ceva, atunci o mare parte din analiza matematic a de pe acea vreme
n-ar mai exista. Ca procedeul este justicat a fost demonstrat abia n se-
colul 19 pentru cazul n care funct iile care apar n formulele respective sunt
analitice, ceea ce a fost ntotdeauna cazul cu formulele utilizate de Euler.
A doua mare etapa de nerigurozitate n matematica a fost provocata
de descoperirea calculului innitezimal (inclusiv denit ia funct iilor) si a seri-
ilor. Integrala a fost introdus a de Bonaventura Cavalieri (1598?-1647) (un
elev al lui Galileo Galilei (1564-1642), care, probabil, c a l-a si inspirat n
aceasta direct ie n cartea sa ,,Geometria indivisibilibus . . . (1635). Istoricul
francez Maximilien Marie (1819-1891) scrie despre aceasta carte, c a ar merita
marele premiu pentru confuzie, daca un astfel de premiu ar exista; nu se
nt elege nimic, n ecare loc trebuie sa ghicesti ce vrea autorul s a spuna.
,,Rigurozitatea e problema lozolor, nu a geometrilor le arunca Cava-
lieri criticilor lui contemporani n cap. Derivata a fost introdusa de Blaise
Pascal (1623-1662) si de Pierre de Fermat (1601-1665), tot n mod nerigu-
ros. Adevarata explozie a calculului innitezimal a nceput nsa dup a des-
coperirea legaturii dintre integrala si derivat a, facuta, independent, de c atre
Isaac Newton (1643-1727) si Leibniz. Este vorba de una din cele mai im-
portante descoperiri matematice ale tuturor timpurilor. Ceea ce a urmat a
fost o perioad a de norire a matematicii si a aplicat iilor ei la zica, nemai-
cunoscuta pan a atunci. Dar rigurozitatea a fost sacricat a pe altarul acestei
dezvolt ari furtunoase. Au fost si matematicieni (ca, de exemplu, Huygens),
care, din p acate, nu au participat la aceat a imensa construct ie, exact din
motivul ca lipsa de rigurozitate i deranja.

In cartea sa ,,The analyst din
1734 episcopul si lozoful englez George Berkeley (1685-1753) scrie, n mod
sarcastic, ca misterele Sntei Treimi sunt triviale n raport cu marile mistere
ale calcului innitezimal. S-a ajuns, totusi, la un moment n care construct ia
nu mai putea avansa, f ara ca fundamentele ei sa e asigurate. Procesul de
revenire la rigurozitate a debutat pe la nceputul secolului 19 si a durat cam
pan a catre sf arsitul acestui secol. El a fost nceput de c atre Gauss, care a
dat prima demonstart ie riguroasa a teoremei fundamentale a algebrei (pen-
tru orice polinom cu coecient i numere complexe, exista un numar complex
pentru care acest polinom se anuleaz a). A urmat Bernard Bolzano (1781-
1848), care a denit pentru prima dat a riguros not iunea de funct ie continua
si a demonstrat, c a pentru o funct ie reala si continua, denit a pe un segment
nchis al axei reale si care ia n punctele extreme ale acestui segment valori cu
semne diferite, exist a un punct intermediar, n care aceast a funct ie se anu-
leaza. Augustin Cauchy (1789-1857) si Peter Lejeune-Dirichlet (1805-1859)
au dat, pentru prima oar a, o denit ie a integralei unei funct ii continue pe
un inteval nchis al axei reale. Tot Dirichlet este cel care a denit conceptul
general de funct ie (denita pe axa real a si cu valori reale). Cauchy, Riemann
si Karl Weierstrass (1815-1897) au claricat bazele teoriei funct iilor analitice
de o variabila complexa, justicand n modul acesta p art ile corespunzatoare
din imensa oper a a lui Euler. Karl Weierstrass a denit n cursurile lui, cele-
bre n toat a Europa pentru rigurozitatea lor, numerele reale si a demostrat
tot felul de propriet at i ale acestor numere si ale funct iilor reale. Din pacate,
denit ia data de el nu este elegant a, iar Weierstrass nu si-a publicat cursurile.
Dar asta a fost facut de alt i matematicieni, n mare parte elevi de-ai lui. Cu
aceasta analiza innitezimal a a atins din nou rigurozitatea Grecilor antici.
Dar, exact n acest moment, Cantor a nceput impresionanta sa construct ie
a teoriei mult imilor innite. P ana n acel moment, n matematica nu se ac-
ceptau mult imile actual innite, ci numai cele potent ial innite, distinct ie
cunoscuta nca de catre vechii greci. Din aceast a cauz a noua teorie era, n
mod obligatoriu, neriguroas a, caci nu se vedea nici m acar n principiu cum ar
putea justicat a existent a mult imilor innite cu ajutorul unei demonstrat ii
riguroase, care, prin nsasi denit ia not iunii de demonstrat ie riguroasa, nu
avea voie s a apeleze decat la mult imi nite. Noua teorie a st arnit o violenta
dezbatere n lumea matematica, mpart it a n dou a tabere opuse, dezbatere
la care au participat nenum arate celebrit at i ale timpului.

In favoarea teoriei
mult imilor si-a ridicat Hilbert puternicul s au glas, formul andu-si punctul de
vedere ntr-o fraza celebra, care aduce a lozinc a politica: ,,Nimeni si nimic
nu ne vor putea izgoni din acest paradis, pe care Cantor l-a creat pentru
120 Articole
noi. Restabilirea rigurozitat ii n acest nou domeniu s-a f acut utilizand axi-
omatizarea, cu ajutorul careia s-a atins, n ntreaga matematic a, un grad de
rigurozitate nemaintalnit p ana atunci. Fapt este ca matematicienii utilizau
un numar important de concepte bazate exclusiv pe intuit ii, care, oricum,
difer a de la om la om si nu prea sunt transmisibile. Acesta era, de exemplu,
cazul cu numerele naturale, cu conceptele de punct, dreapt a si plan din ge-
ometrie, cu not iunea de mult ime (nita) si cu elementele de baza ale logicii,
cum ar de exemplu ,,si, ,,sau, ,,nu, ,,adevarat, ,,fals, ,,demonstrat ie si
asa mai departe.

In Grecia antica, cuvantul de axioma se utiliza pentru un
adevar evident, care nu are nevoie de demonstrat ie. Catre sf arsitul secolului
19 sensul cuv antului de axioma a fost schimbat, devenind un element al unei
denit ii. Not iunea matematica este vidat a de cont inutul ei intuitiv, iar axio-
mele i descriu pur si simplu proprietat ile.

In loc sa spunem, de exemplu, c a
faptul ca dou a puncte determin a n mod unic o dreapta este un adev ar evi-
dent, care nu are nevoie de o demonstrat ie, ca este, deci, o axioma n vechiul
sens al cuvantului, se introduc not iuni nedenite, care corespund conceptelor
de ,,punct, ,,dreapta si ,,a situat pe, axiomele precizand modul cum
pot manipulate conceptele introduse. Prima axiomatizare n acest sens
a fost f acuta de Peano, care a axiomatizat conceptul de numar natural. A
urmat Hilbert, care a axiomatizat geometria si Ernst Zermelo (1871-1953),
care a axiomatizat conceptul de mult ime. Dar marea revolut ie a venit din
partea lui Hilbert, prin introducerea sistemelor formale n 1917 (realiz and
astfel un vechi vis al lui Leibniz), n care se axiomatizeaza si ultimul bastion
al intuit iei: logica. Probabil involuntar, aceste sisteme formale au deschis
marea poarta pentru computere. Dar n visul lui Leibniz amintit mai sus
apar si masinile de calculat. El nsusi a construit o astfel de masin a (care,
de altfel, n-a funct ionat!) si pentru care a fost admis ca membru al ,,Royal
Academy din Anglia. Computerele nu au intuit ii (cel put in asa se pare) si
nu pot lucra dec at cu semne si cu reguli bine precizate pentru manipularea
lor. E adev arat, ca sistemele formale au limit arile lor interne (n fond, din
cauza prapastiei de netrecut care exista ntre mult imile nite si cele innite)
asa cum a aratat Kurt G odel (1906-1978) n 1931, dar fapt este ca, practic,
toata matematica actual a se poate prezenta cu ajutorul acestor sisteme for-
male.

In felul acesta s-a atins un nivel de rigurozitate absolut a, un computer
putand, n principiu, verica dac a n cursul unei demonstrat ii codul clar xat
de Hilbert n acest sens a fost sau nu respectat.
6. Generalizarile
Generalizarile sunt foarte r aspandite n matematica si sunt o cale foarte
ecienta de utilizare a intuit iilor din domeniile matematice mai simple, pentru
a crea rezultate n domenii matematice mai complicate. Se ia, de exemplu,
un rezultat matematic demonstrat ntr-un anumit cadru si se demonstreaz a
o noua teorem a ntr-un cadru mai general, vechiul rezultat devenind even-
tual un corolar al noului rezultat. Un exemplu de astfel de generalizare l
poate constitui teorema lui Camille Jordan (1838-1922), de descompunere a
unei masuri reale n mod unic n diferent a a doua masuri pozitive. Aceasta
teorem a a fost generalizat a de Grothendieck la cazul unei funct ionale con-
tinue si autoadjuncte pe o algebr a C-stelata. Dar se pot generaliza ntregi
teorii matematice. Un astfel de exemplu ar putea K-teoria introdusa de
Grothendieck pentru categoria spat iilor local compacte si care a fost gene-
ralizata ntre timp la categoria mai larg a a algebrelor C-stelate. Un alt
exemplu l-ar putea constitui teoria probabilitat ilor libere, introduse de Dan
Voiculescu (1949-20..), care generalizeaz a teoria clasic a a probabilitat ilor la
cazul algebrelor W-stelate.
Nu se poate, nsa, vorbi despre generalizarile din matematica f ara a se
aminti de generalizarile de dragul generalizarilor.

In aceste cazuri, genera-
liz arile sunt facute fara a se urmari un scop precis, ele se fac pentru simplul
motiv, ca se pot face. Metoda ind simpla, ele se fac n masa. Nu e de mirare,
ca majoritatea acestor generliz ari r aman sterile. Dar, nu se stie niciodata de
unde sare iepurele si se poate ntampla ca o generalizare de dragul genera-
liz arii sa devin a totusi util a, eventual ntr-un sens neanticipat de autor. Ca
exemplu celebru de o astfel de situat ie poate servi teoria categoriilor, intro-
duse de Samuel Eilenberg (1913-1998) si Saunders MacLane (1909-2005), ca
o generalizare de dragul generaliz arii (la nceput, n discut iile dintre ei, ea
era numita, ironic, teoria nonsensului).
7.

In loc de concluzii
Matematica este o stiint a vie, care se dezvoltan prezent cu o rapiditate
nemaicunoscuta n istorie. Sfaturi de comportament si de organizare sunt,
probabil, binevenite. Dar norme rigide, care sa ne indice cum sa nvat am,
cum s a cercet am si cum sa predam matematica, sunt de evitat. Mult prea
complex a este matematica, mult prea complexa este societatea matematicie-
nilor, ca s a nu mai vorbim de complexitatea oamenilor angajat i n matema-
tica. S a lasam matematica s a se dezvolte n mod liber, ea se g aseste ast azi
pe drumul cel bun.
122 Articole
Open problems in elementary geometry
Constantin P. Niculescu
1)
Abstract. Analytical connections of Poncelets closing theorem are con-
sidered and some open problems are considered.
Keywords: Poncelets closing theorem, covex set, recurrence
MSC : Primary 51M04, 51; Secondary 37B20, SIMI6.
Since ancient times Geometry was a big source of deep results. Most of
them are easy to state but dicult to prove. Here we illustrate how simple
facts may lead o to unexpected connections and to new open problems.
As well known, every triangle ABC admits a circumscribed circle
((O, R) and an inscribed circle ((I, r).
Letting 2s the perimeter of the given triangle, it is easy to express s, R
and r in terms of the length sides a, b, c of the triangle:
s =
1
2
(a +b +c);
r =
(s a)(s b)(s c)
s
;
R =
abc
4
_
s(s a)(s b)(s c)
.
It is natural to ask the question of the invertibility of this nonlinear
system in a, b, c.
Problem 1. Determine necessary and sucient conditions under which
a triplet (s, R, r) of positve numbers represents respectively the semiperimeter,
the radius of the circuscribed and the radius of the inscribed circle.
These conditions are known and easy to derive. The starting point is
to notice the formulae
a +b +c = 2s,
ab +bc +ca = s
2
+r
2
+ 4Rr,
abc = 4Rrs,
and then to make the following change of variables:
x = s a, y = s b and z = s c.
Then a, b, c (and their permutations) verify the triangle inequality if
and only if x, y, z are positive numbers. The system under attention becomes
x +y +z = s,
xy +yz +zx = r(4R +r);
xyz = sr
2
1)
University of Craiova, Center for Nonlinear Analysis and its Applications,
C. P. Niculescu, Open problems in elementary geometry 123
and we are led to the question when all roots of the polynomial
X
3
sX
2
+r(4R +r)X sr
2
are real; in our case this forces the positivity of the roots. The answer is
provided by its discriminant,
D = (x y)
2
(y z)
2
(z x)
2
,
to be nonnegative. Or
D = det
_
_
_
_
1 1 1
x y z
x
2
y
2
z
2
_
_
_
_
1 x x
2
1 y y
2
1 z z
2
_
_
_
_
=
= det
_
_
_
_
3

x
x
2
x
2
x
3
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
=
= 4R(R 2r)
3
_
s
2
2R
2
10Rr +r
2
_
2
.
This yields the fundamental inequality in a trianqle, rst noticed by
Sondat in 1891 (see [1]): A triangle with s, R, r prescribed exists if and only
if they satisfy the inequality
(S) (s
2
2R
2
10Rr +r
2
)
2
4R(R 2r)
3
.
Clearly, (S) provides a full answer to Problem 1.
Eulers inequality, R 2r, is a consequence of (S), so it is natural to
search for the role played by this inequality in the existence of a triangle with
R aud r prescribed.
Problem 2. Given two circles ((O, R) and ((I, r), is there any triangle
inscribed in ((O, R) and circumscribed to ((I, r) ?
The answer is YES if and only if Eulers identity
OI
2
= R(R 2r)
holds. We shall detail here only the suf-
ciency part. Since R 2r, the cir-
cle ((I, r) is interior to the disc T(O, R).
Choose an arbitrary point A of ((O, R)
and denote by B and C the other inter-
sections with ((O, R) of the two tangents
from A to the circle ((I, r). Since AI
is the bisector of BAG, the fact that
((I, r) is the inscribed circle in the trian-
gle ABC is equivalent with the property
of BI of being the bisector of ABC. We
shall prove that indeed IBC = IBA.
Figure 1: Ponncelets closing
theorem illustrated by the
circumscribed circle and the
inscribed cirele of a triangle.
124 Articole
For, denote by D the other intersection with ((O, R) of the line through
A and I. We have
IA ID = R
2
OI
2
= 2Rr
and thus ID =
2Rr
IA
= 2Rsin
_
BAC
2
_
= BD. This yields BID =
IBD, that is,
1
2
BAC +IBA =
1
2
BAC +IBC,
from which we conclude that IBA = IBC.
The proof of Problem 2 reveals an interesting fact. If a triangle exists,
its shape can be continuously changed so to rotate around inside circle. See
Figure 1.
Suppose now that ((O
1
, R
1
) is a circle interior to the disc T(O
2
, R
2
)
and consider on ((O
2
, R
2
) the standard orientation. The discussion above
suggests us to consider the mapping
P : ((O
2
, R
2
) ((O
2
, R
2
).
which associates to a point A ((O
2
, R
2
) the other intersection with
((O
2
, R
2
) of the right hand tangent from A to the interior circle. The right
hand tangent is that for which the length of the oriented arc

AP(A) is the
smallest.
Given A, what can be said about the asymptotic behavior of its orbit,
that is, of the sequence A, P(A), P
2
(A), . . . ?
The answer to this question is a nontrivial piece of higher mathematics,
discovered by Jean-Victor Poncelet in 1813-1814, while a prisoner of war in
Russia (and published later in 1822). It asserts that either there exists a
natural number n 1 such that P
n
(A) = A for every A (that is, all orbits
are periodic, of the same period n), or every orbit is dense. Actually, much
more is true:
Theorem 1. (Poncelets closing thorem [8]). Consider a pair of ellipses
( and c, such that c is interior to ( and to each point A ( attach a new
point P(A), which is the other intersection with ( of the right hand tangent
from A to the inferior ellipse. Then either there exists a natural number n
such all orbits are periodic, of period n (and thus a circumscribed n-gon can
rotated arround c changing continuously its size), ar every orbit of P is dense
into (.
A nice proof, based on elements of ergodic theory, was given by J. L.
King [5]. See also [2], [6]. The idea is to exhibit a homeomorphism : ( o
1
and a rotation mapping
R
: o
1
o
1
, R
_
e
2it
_
= e
2i(t+)
C. P. Niculescu, Open problems in elementary geometry 125
such that the diagram
(
P
(
r r
S
l
R
S
l
commutes. This transfers the dynamics of R
to P. Or, a well known result

due to Kronecker, asserts that a rotation is either periodic or all its orbits
are dense (depending on whether is rational or not). See [3] or [4].
The existence of the homeomorphism (and also the proof of Theorem
1) is obvious in the case of concentric circles (that is, when O
1
= O
2
). In the
general case, this is done via a measure which is invariant under the action
of the Poncelet mapping P.
How special is Poncelets closing theorem? Surprisingly, very little is
known in this respect. Among the many open problems in this area we
mention here the following one:
Open Problem 1. Suppose that c is the boundary of a convex compact
domain in the plane. Given any circle ( surrounding c, a Poncelet type
mapping P : ( ( can be dened by attaching to each point A ( the second
intersection with ( of the right hand support line from A to c. Suppose that
always P is either periodic or all its orbits are dense.
Is c necessarily an ellipse?
The 3-dimensional analogue of triangles are the tetrahedrons. It is well
known that every tetrahedron T admits an inscribed sphere o(I, r) and a
circumscribed sphere o(O, R). Despite the lack of an analogue of the Poncelet
mapping, the following question arises naturally:
Open Problem 2. Under the above circumstances, is any point of
o(O, R) the vertex of a tetrahedron inscribed in o(O, R) and circumscribed
to o(I, r)?
If YES, what about the case of n-simplices?
Any triangle ABC, admits a circumscribed ellipse (
and an inscribed
ellipse c. According to Theorem 1, the Poncelet mapping P : ( ( (at-
tached to the pair ((, c) is periodic, of period 3. Consequently, the triangle
ABC can be rotated around c, changing continuously its shape.
Open Problem 3. Find the loci of the distinguished points of the
triangle
XP(X)P
2
(X)
(such as the center of gravity, the orthocenter, the center of the circumscribed
circle, the center of the inscribed circle etc.) as X describes (.
Determine the bounds of variation of the perimeter and of the area of
this triangle.
When the two ellipses are circles, the bounds of variation of the perime-
ter are given by the fundamental inequality in a triangle. It turns out that
126 Articole
the triangle with maximum (minimum) perimeter are the same with those
with maximum (minimum) area. As noticed M. Radi [9], they can be de-
termined by elementary means. The general case seems to be considerably
more dicult and a solution might be suggested by physical arguments like
those developed by M. Levi [7].
References
[1] O. Bottema, R. Z. Dordevic, R. R. Jani c, D. S. Mitrinovic, P. M. Vasic, Geometric
Inequalities, Dordrecht, Groningen, 1969.
[2] A. Boyarsky and P. Gora, Laws of Chaos. Invariant Measures and Dynamical Systems
in One Dimension, Birkhauser, 1997.
[3] R. L. Devaney, An Introduction to Chaotic Dynamical Systems, 2nd. Ed. Addison-
Wesley Publ. Co., 1989.
[4] M. Gdea and C. P. Niculescu, Chaotic Dynamical Systems. An Introduction, Univer-
sitaria Press, Craiova, 2002.
[5] J. L. King, Three Problems in Search of a Measure, Amer. Math. Monthly 101 (1994),
609-628.
[6] R. Kolodziej, The rotation number of some transformation related to billiards in an
ellipse, Studia Math. 81 (1985), 293-302.
[7] M. Levi, Minimalperimeter triangles,Amer. Math. Monthly 109 (2002), 890-899.
[8] J. V. Poncelet, Traite des proprietes projectives des gures; ouvrage utile a ceux qui
soccupent des applications de la geometrie descriptive et doperations geometriques sur
le terrain, Gauthhier-Villars, Paris, 1866, Second edition (First edition was published
in 1822).
[9] M. Radic, Extreme Areas of triangles in Poncelets Closure Theoreme, Forum Geome-
tricorum, 4 (2004), 23-26.
Arround Brocards Problem
Alexandru Gica
1)
Abstract. In this paper we present some results concerning the open
problem of Brocard: the only solutions of the equation n! + 1 = m
2
are
n = 4, 5, 7.
Keywords: Ramanujan-Brocard equation, prime factors, cubic Brocard
problem.
MSC : Primary: 11D41; Secondary: 11A07, 11D25.
1. Introduction
In 1876 H. Brocard asked if the equation
(1) n! + 1 = m
2
has only three solutions in positive integers: (n, m) = (4, 5), (5, 11), (7, 71).
The problem was raised also by Ramanujan in 1913 (this is the reason why
some authors called this conjecture as the Brocard-Ramanujan problem).
1)
University of Bucharest, Faculty of Mathematics, Str. Academiei 14, Bucharest 1,
Romania RO-010014, E-mail address: alexgica@yahoo.com
A. Gica, Arround Brocards Problem 127
Until now, nobody was able to solve the problem of Brocard. In 2000, Berndt
and Galway showed that the above equation has no other solutions (n, m)
with n 10
9
than the above indicated numbers n = 4, 5, 7.
As in the case of other problems in number theory, the question of
Brocard can be partially answered under the assumption that the following
statement is true.
Conjecture. (The abc conjecture of Szpiro). There exists a number
s > 0 such that for all coprime positive integers a, b, c, if
a +b = c
we have abc < N
0
(abc)
s
. For any positive integer n, N
0
(n) stands for the
product of the distinct prime factors of n.
In 1993, M. Overholt [9] proved that the equation (1) has only nitely
many solutions, provided that the above conjecture of Szpiro holds. Under
the same assumption, A. Dabrowski proved in [3] that for every positive
integer A the equation
n! +A = m
2
has only nitely many solutions as well. The result of Overholt was extended
further by several authors [5], [6], [8]. Together with L. Panaitopol we were
able to show in [6] the following.
Theorem 1.1. Let 0 < < 1, and let P be a polynomial with integer
coecients, having degree 2. Then the equation
n(n 1)...(n k) = P(m),
where m, n and k are positive integers and n k > n, has only nitely
many solutions, provided that Szpiros Conjecture holds.
In [5] we showed the above result for polynomials P with degree at
least 2 but assuming that a stronger form of abc Conjecture holds (the form
proposed by Masser and Oesterle).
2. An elementary approach
When trying to show that a positive integer a is not a perfect square, the
most elementary approach is to nd a prime number p such that
_
a
p
_
= 1.
For example, in showing that the number 2009! + 1 is not a square, it is
enough to exhibit a prime p such that
_
2009! + 1
p
_
= 1. Choosing a prime
p 2009, we obviouslyhave 2009! 0(mod p) and
_
2009! + 1
p
_
=
_
1
p
_
=1.
So p must be greater than 2009. The rst prime p which full this condition
is 2011. By Wilsons theorem 2010! 1 (mod 2011) and therefore 2009!
128 Articole
1(mod 2011). We thus get
_
2009! + 1
2011
_
=
_
2
2011
_
= 1.
The last equality holds since 2011 3 (mod 8)., which nishes the
proof that 2009! +1 is not a square. In fact the above simple exercise can be
easily generalized as follows.
Theorem 2.1. If p is a prime such that p = 8k +3 or p = 8k +5, then
(p 2)! + 1 and (p 3)! + 1 are not squares.
Proof. By Wilsons theorem, we have (p 2)! 1 (mod p) and there-
fore
_
(p 2)! + 1
p
_
=
_
2
p
_
= 1.
The last equality holds since p 3, 5(mod 8). As for the second state-
ment of the theorem, let us suppose that (p 3)! + 1 = m
2
, where m is a
positive integer. Multiplying the last equality with p 2 and taking into
account that (p 2)! 1 (mod p), then
(p 2)m
2
= (p 2)! +p 2 1 (mod p).
Therefore 2m
2
1(mod p) and it follows that 2 is a quadratic residue
modulo p (since (2m)
2
2 (mod p)). Since for p 3, 5 (mod 8), 2 is a
quadratic non-residue modulo p, we arrived to a contradiction.
These results can be found in [7], page 50. Let us consider now the
number 237! +1. How can we show that this number is not a square? 239 is
a prime but Theorem 2.1 does not work in this case since 239 7 (mod 8).
Let us try to use the prime number 241. Suppose that 237! + 1 = m
2
, for a
positive integer m. Multiplying by 238 239 (3) (2) = 6 (mod 241) we
obtain 239! + 6 6m
2
(mod 241). Using Wilsons theorem again, we infer
that 7 6m
2
(mod 241) and (6m)
2
42 (mod 241). Thus 42 must be a
quadratic residue modulo 241, in contradiction with
_
42
241
_
=
_
3
241
__
7
241
_
=
_
241
3
__
241
7
_
=
_
3
7
_
= 1
where the quadratic reciprocity law and elementary properties of the
Legendre symbol were used.
The following result was proved in [4].
Theorem 2.2. If p is a prime such that p a (mod 168) where
a 5, 23, 31, 37, 43, 55, 59, 65, 67, 71, 73, 83
then (p 4)! + 1 is not a square.
Proof. We will prove only the case p 73 (mod 168) by showing that
in fact this a generalization of the above situation (241 73 (mod 241)).
Let us suppose that (p 4)! + 1 = m
2
for a positive integer m. We multiply
A. Gica, Arround Brocards Problem 129
this equality with (p 3) (p 2) (3) (2) = 6 (mod p) and we obtain
that (p 2)! + 6 6m
2
(mod p). Using again Wilsons theorem, we infer
that 7 6m
2
(mod p) and (6m)
2
42 (mod p). We obtained that 42 is a
quadratic residue modulo p. But this is in contradiction with
_
42
p
_
=
_
3
p
__
7
p
_
=
_
p
3
__
p
7
_
=
_
3
7
_
= 1.
We used the quadratic reciprocity, the properties of Legendres symbol and
the residues p 1 (mod 8), p 1 (mod 3), p 3 (mod 7). The last condi-
tions follows from the fact that p 73 (mod 168).
3. The cubic problem
It is very natural to consider the analogue of Brocards problem in the
cubic case: there exists a positive integer n such that n! + 1 is a cube? It
seems that the answer to this question is also negative, but as we can guess by
taking into account the introduction section, this seems to be a very dicult
problem. How to show, for example, that 17! + 1 is not a cube? Let us
suppose that 17! +1 = m
3
. Using Wilsons theorem, we deduce that m
3
2
(mod 19). But a simple computation shows that
m
3
0, 1, 7, 8, 11, 12, 18 (mod 19)
and we obtained a contradiction. In a similar way we can prove the following.
Theorem 3.1. Let p be a prime such that p 1 (mod 3) and p could
not be written as p = x
2
+ 27y
2
for any integers x, y. Then the numbers
(p 2)! + 1 and (p 3)! + 1 are not cubes.
Proof. Let us suppose that (p 2)! + 1 = m
3
. By Wilsons theorem,
we deduce that m
3
2 (mod p). This means that 2 is a cubic residue
modulo p. Since p 1 (mod 3) and 2 is a cubic residue modulo p, a classical
result in number theory ensures us that p = x
2
+ 27y
2
, where x and y are
integers (we have to mention that the proof of this classical result uses the
famous cubic reciprocity law of Gauss). The latter is in contradiction with
the hypothesis. As for the second statement of the theorem, let us suppose
that (p 3)! + 1 = m
3
, where m is a positive integer. Multiplying the last
equality with p 2 and taking into account that (p 2)! 1 (mod p), then
(p 2)m
3
= (p 2)! +p 2 1 (mod p).
Therefore 2m
3
1 (mod p) and it follows that 2 is a cubic residue modulo
p. We obtained again a contradiction.
References
[1] B. C. Berndt, W. F. Galway, On the Brocard-Ramanujan diophantine equation
n! + 1 = m
2
. , Ramanujan J. 4(2000), 4142.
[2] H. Brocard Question 1532. , Nouv. Corresp. Math. Phys. 2(1876), 287.
130 Articole
[3] A. Dabrowski, On the diophantine equation n! + A = y
2
. , Nieuw Arch. Wiskd.
14(1996), 321324.
[4] C. Helou, L. Haddad, A note on a problem of Brocard-Ramanujan. , Ramanujan J.
17(2008), 155161.
[5] A. Gica, The diophantine equation (n)
k
= P(m). , Rev. Roum. Math. Pures Appl.
50(2005), 277282.
[6] A. Gica, L. Panaitopol, On a problem of Brocard. , Bull. Lond. Math. Soc. 37(2005),
502506.
[7] A. Gica, L. Panaitopol, Aritmetica si teoria numerelor.Probleme. , Editura Univer-
sit at ii din Bucuresti, 2006.
[8] F. Luca, The diophantine equation P(x) = n! and a result of M. Overholt. , Glas. Mat.
Ser. III 37(57)(2002), 269273.
[9] M. Overholt, The diophantine equation n!+1 = m
2
. , Bull. Lond. Math. Soc. 25(1993),
104.
On the formulae of stirling and Wallis
Corneliu M anescu-Avram
1)
Abstract. We give a generalization of the Stirlings formula for a class of
real functions. A strong connection with the Wallis formula is established
in terms of semigroups.
Keywords: Stirlings formula, monotonic functions, convexity, mappings
of semigroups.
MSC : Primary 00A22; Secondary 26A48, 26A51, 20M15..
This note gives generalizations of the formulae of Stirling and Wallis.
We remind a form of the Stirlings formula ([1]):
n! =
_
n
e
_
n
2n
_
1 +
1
12n
+
O(1)
n
2
_
(1)
and a form of the Wallis formula ([1]) :
= lim
n
2
2n
(n!)
2
(2n)!
n
. (2)
The start point is the following result:
Theorem 1. ([2]). Let g be a decreasing function of the real variable
t, dened for t 0, for which g(t) > 0, if t 1. Then
1nX
g(n) =
X
_
1
g(t)dt +A+O(g(X)),
where n N
, X 1 and A is a constant, depending only of g.

1)
Department of Mathematics, High School for Motor Transports, Ploiesti, Romania,
E-mail address : avram050652@yahoo.com
C. M anescu-Avram, On the formulae of stirling and Wallis 131
Corollary 2 ([2]). There exists a constant (the Euler constant) such
that
1nX
1
n
= log X + +O
_
1
X
_
.
Corollary 3. ([2]). There exists a constant B such that
2nX
1
nlog n
= log log X +B +O
_
1
X log X
_
.
Corollary 4. Let f : R
+
R
+
be a function such that log f is de-
creasing and f(t) > 1 for t 1. Then
1nX
f(n) = Be
X
_
1
log f(t)dt+O(log f(X))
.
Proof : We take g = log f in Theorem 1.
From this corollary we cannot obtain the Stirlings formula, since if we
take f(t) = t, then log t is not a decreasing function of t, while if we take
f(t) =
1
t
, then we dont have f(t) > 1 for t 1. But this result shows us
that we can obtain the desired generalization by using more rened methods.
We need some preliminary results.
Lemma 5. Let a, b be real numbers (a < b) and f : [a, b] R a convex
function. Then
(b a)f
_
a +b
2
_
b
_
a
f(x)dx (b a)
f(a) +f(b)
2
(Hermite - Hadamard).
Proof: From the inequality
f
_
a +b
2
_
f
_
a +b
2
+x
_
+f
_
a +b
2
x
_
2
, x
_
0,
b a
2
_
we obtain by integration
(b a)f
_
a +b
2
_
= 2
b a
2
f
_
a +b
2
_
= 2
ba
2
_
0
f
_
a +b
2
_
dx
ba
2
_
0
f
_
a +b
2
+x
_
dx +
ba
2
_
0
f
_
a +b
2
x
_
dx =
b
_
a
f(x)dx.
132 Articole
If we consider the inequality
f((1 t)a +tb) (1 t)f(a) +tf(b), t [0, 1]
and integrate it on the interval [0, 1] with respect to t, we obtain
b
_
a
f(x)dx = (b a)
1
b a
b
_
a
f(x)dx = (b a)
1
_
0
f((1 t)a +tb)dt
(b a)
1
_
0
[(1 t)f(a) +tf(b)]dt = (b a)
f(a) +f(b)
2
.
Lemma 6. Let f : R
+
R
+
be a function such that logf is concave.
Then
a)
k+1
_
k
log f(x)dx
log f(k) + log f(k + 1)
2
, k N
;
b)
k+
1
2
_
k
1
2
log f(x)dx log f(k), k N
.
Proof : Apply lemma 5 to the function log f.
Lemma 7. Let f : R
+
R
+
be a function such that log f is concave
and increasing. Then the sequence with general term
a
n
=
n
_
1
log f(x)dxlog f(1)log f(2). . .log f(n1)
1
2
log f(n), n N
is convergent.
Proof: The sequence is increasing:
a
n+1
a
n
=
n+1
_
n
log f(x)dx
log f(n) + log f(n + 1)
2
0, n N
,
by Lemma 6, a).
The sequence is bounded: in the inequality a) from Lemma 6, k takes
successively the values 1, 2, . . . , n 1. Adding these inequalities we obtain
n
_
1
log f(x)dx
log f(1) + log f(n)
2
+ log f(2) +. . . + log f(n 1),
whence it follows
a
n

log f(1)
2
.
C. M anescu-Avram, On the formulae of stirling and Wallis 133
In the inequality b) from Lemma 6, k takes successively the values
2, 3, . . . , n 1. Adding these inequalities we obtain
n
_
1
log f(x)dx =
3
2
_
1
log f(x)dx +
5
2
_
3
2
log f(x)dx +. . . +
2n1
2
_
2n3
2
log f(x)dx+
+
n
_
2n1
2
log f(x)dx
3
2
_
1
log f(x)dx+log f(2)+. . .+log f(n1)+
n
_
2n1
2
log f(x)dx
1
4
_
log f
_
3
2
_
3 log f(1)
_
+ log f(1) +. . . + +log f(n 1) +
1
2
log f(n),
whence it follows
a
n

log f
_
3
2
_
3 log f(1)
4
.
The sequence (a
n
) is increasing and bounded, so that it is convergent.
We are now able to give generalizations of the Stirlings and Wallis
formulae:
Theorem 8. In the conditions of Lemma 7, the sequence with general
term
s
n
=
f(1)f(2)...f(n)
_
f(n)e
n
_
1
log f(x)dx
is convergent.
Proof: We take in lemma 7, a), a
n
= log c
n
. Since (a
n
) is a conver-
gent sequence, it follows that (c
n
) is a convergent sequence, too.
Theorem 9. In the conditions of Lemma 7, the sequence with general
term
w
n
=
f(1)f(2) . . . f(n 1)
f(n + 1)f(n + 2) . . . f(2n 1)
_
f(2n)
e
2n
_
1
log f(x)dx2
n
_
1
log f(x)dx
is convergent and has the same limit as the sequence (s
n
).
Proof: It suces to observe that w
n
=
s
2
n
s
2n
, which proves that (w
n
) is
a convergent sequence.
If s = lim
n
s
n
, w = lim
n
w
n
, then w =
lim
n
s
2
n
lim
n
s
2n
=
s
2
s
= s.
In the next result we study the structure of the set for which these
constructions are possible.
134 Articole
Theorem 10. Dene
/=
_
f : R
+
R R
+
[ log f is concave and increasing
_
.
Then
1) / is a multiplicative semigroup;
2) / is positive, i.e. f / implies
1
f
/ /;
3) s
n
, s, w
n
are morphisms of semigroups from / to R
+
.
Proof: 1) log fg = log f +log g and the sum of two concave (increasing)
functions is concave (increasing).
2) If log f is concave and increasing, then log
1
f
= log f is convex and
decreasing, therefore
1
f
/ /.
3) We have s
n
(fg) = s
n
(f)s
n
(g), so that
w
n
(fg) =
s
2
n
(fg)
s
2n
(fg)
=
s
2
n
(f)s
2
n
(g)
s
2n
(f)s
2n
(g)
= w
n
(f)w
n
(g).
Passing to the limit in the rst equality, we obtain also s(fg) = s(f)s(g).
Let us calculate now some values of the morphism s. As usual, c, x, e
x
etc. denote the corresponding functions.
Theorem 11. The following equalities hold:
1) s(c) =
c, c > 0 is a real constant; 2) s(x) =
2
e
;
3) s(e
x
) =
e; 4) s
_
e
1
x
_
= e
;
5) s
_
e
1
(x+1) log(x+1)
_
=
e
B
log 2
,, where B is the constant from Corollary 3.
Proof: 1) We have
s
n
(c) =
c c ... c
. .
n
c c
n1
=
c,
for every natural number n, so that s(c) =
c.
2) This is the classical Stirlings formula (1), multiplied by
1
e
. Indeed,
n
_
1
log xdx = (xlog x x)
n
1
= nlog n n + 1 and e
nlog nn+1
= e
_
n
e
_
n
.
3) s
n
(e
x
) =
e
1
e
2
. . . e
n
e
n
e
n
2
1
2
= e
n(n+1)
2

n
2
+n1
2
=
e,
for every natural number n. It follows that
s(e
x
) =
e.
M. B anescu, Unele inegalit ati privind functia (x) 135
4) s
n
_
e
1
x
_
=
e
(1+
1
2
+
1
3
+...+
1
n
)
e
1
2n
e
log n
e
,
for n , by Corollary 2.
5) s
n
_
e
1
(x+1+log(x+1))
_
=
e
_
1
2 log 2
+
1
3 log 3
+...+
1
(n+1) log(n+1)
_
e
1
2(n+1) log(n+1)
e
log log(n+1)+log log 2
e
B
log 2
,
for n , by Corollary 3.
Remark. The equality w(x) =
2
e
is the classical Wallis formula
(2), multiplied by
2
e
.
References
[1] C. Meghea, Introduction to mathematical analysis, Scientic Press, Bucharest, 1968
(in Romanian).
[2] K. Chandrasekharan, Introduction to analytic number theory, Springer-Verlag, Berlin
Heidelberg New York, 1968.
[3] B. P. Demidovich, Problems and exercises in mathematical analysis, Nauka, Moscow,
1977 (in Russian).
Unele inegalitat i privind funct ia (x)
Magdalena B anescu
1)
Abstract. Some inequalities concerning the numerical function (x) are
discussed.
Keywords: prime numbers, number of primes.
MSC : Primary: 11N05,11N37; Secondary: 11N64.
Pentru x > 0 not am cu (x) num arul numerelor prime ce nu depasesc
x.

In [4] J. Rosser si L. Schoenfeld demonstreaz a inegalit at ile:
x
ln x
1
2
< (x) <
x
ln x
3
2
, (RS)
inegalitatea din st anga av and loc pentru x 67, iar cea din dreapta pentru
x e
3
2
4, 481.
In [2] G. Mincu si L. Panaitopol, utiliz and o ranare a inegalit at ii (RS),

data de P. Dusart si veric and cu calculatorul ,,cazurile r amase, demon-
streaz a inegalitatea
(ab) (a)(b), (MP)
pentru orice a
33 7, 28 si b
53.
1)
Colegiul Nat ional ,,Sf. Sava, Bucuresti.
136 Articole
In [1] C. Karanikolov demonstreaz a inegalitatea

(ax) < a(x), (K)
pentru orice a e
1
4
1, 284 si x 364.
In [3] L. Panaitopol stabileste o inegalitate mai tare de acelasi tip si

anume
(ax) < a(x), (P)
pentru a > 1 si x > e
4
(lna)
2
.
In aceast a lucrare vom stabili dou a inegalitat i privind funct iile (x),
prima dintre ele ind chiar (MP), dar probat a cu ajutorul inegalit at ii (RS),
iar a doua dintre ele ind oarecum de tipul inegalitat ilor (K) si (P).
Vom da, de asemenea, cateva consecint e si vom face unele observat ii.
Teorema 1. Dac a a e
5+
14
2
79, 109 si b e
5+
14
2
, atunci
(ab) > (a)(b).
Demonstrat ie. Aratam mai ntai ca pentru a e
5+
14
2
si b e
5+
14
2
are loc inegalitatea:
ln(ab)
1
2

_
ln a
3
2
__
ln b
3
2
_
. (1)
Intr-adev ar, diferent a dintre mebrul drept si cel st ang este:

_
lna
3
2
__
ln b
3
2
_
ln(ab) +
1
2
= ln a ln b
5
2
(ln a + ln b) +
11
4
=
=
_
ln a
5
2
__
ln b
5
2
_
14
4

_
5 +
14
2

5
2
_
2
14
4
= 0.
Atunci, folosind inegalit at ile (RS) si (1), putem scrie:
(ab) >
ab
ln(ab)
1
2
ab
_
ln a
3
2
__
ln b
3
2
_ =
=
a
ln a
3
2
b
ln b
3
2
> (a)(b).
Teorema 2. Daca a 67 si b > a sunt astfel nc at raportul
b
a
depaseste
un anumit prag, atunci:
a
2
(b) < (ab) <
b
2
(a),
M. B anescu, Unele inegalit ati privind functia (x) 137
inegalitatea din st anga avand loc pentru
b
a
e
5
2
12, 182, iar cea din dreapta
pentru
b
a
e
1
2
1, 648.
Demonstrat ie. Aratam mai ntai ca pentru
b
a
e
5
2
exista inegalitatea:
ln(ab)
1
2
2 ln b 3, (2),
iar pentru
b
a
e
1
2
exista inegalitatea:
2 ln a 1 ln(ab)
3
2
. (3)
Intr-adev ar, (2) este echivalent a cu ln

b
2
ab

5
2
, deci cu presupunerea
b
a
e
5
2
, n timp ce (3) este echivalenta cu ln
ab
a
2

1
2
, deci cu presupunerea
b
a
e
1
2
.
Atunci, pentru
b
a
e
5
2
, folosind inegalitat ile (RS) si (2), avem:
(ab) >
ab
ln(ab)
1
2
ab
2 ln b 3
=
a
2

b
ln b
3
2
>
a
2
(b).
De asemenea, pentru
b
a
e
1
2
, folosind inegalitat ile (RS) si (3), avem:
b
2
(a) >
b
2

a
ln a
1
2
= b
a
2 ln a 1

ab
ln(ab)
3
2
> (ab).
Consecint a 1. Pentru a
1
, a
2
, . . . , a
n
e
5+
14
2
, n 2, exist a ine-
gali at ile:
(a
1
a
2
. . . a
n
) > (a
1
) (a
2
) . . . (a
n
) .
Demonstrat ie. Pentru n = 2 inegalitatea ceruta este cea din teorema
1, dupa care rat ionam prin induct ie dupa n .
Consecint a 2. Pentru a e
5+
14
2
si n N, n 2, exista inegalitatea:
(a
n
) > (a)
n
.
Demonstrat ie. Aplic am consecint a 1 n care a
1
= a
2
= . . . = a
n
= a.
Consecint a 3. Pentru n N, n 2 si a e
5+
14
2
n
, exista inegalitatea
n
_
(a) >
_
n
a
_
.
138 Note Matematice s i Metodice
Demonstrat ie.

In consecint a 2 se nlocuieste a cu
n
a e
5+
14
2
si se
obt ine (a) > (
n
a)
n
, de unde
n
_
(a) > (
n
a) .
Consecint a 4. Daca a 67 si
b
a
e
5
2
, exista inegalitatea:
(b)
b
<
(a)
a
.
Demonstrat ie.

Intr-adev ar, din teorema 2 rezulta
a
2
(b) <
b
2
(a),
care prin mp art ire cu
ab
2
devine
(b)
b
<
(a)
a
.
Observat ia 1.

In ipoteza mai restrictiv a a 67 si
b
a
e
5
2
teorema 1
este o consecint a a teoremei 2.
Intr-adev ar, ntrucat (a)

a
2
, folosind inegalitatea din st anga a teo-
remei 2, putem scrie
(ab) >
a
2
(b) (a)(b).
Observat ia 2. Inegalitatea din dreapta a teoremei 2 este de tipul
inegalitat ilor (K) si (P), dar ipoteza este de alta natura.
Bibliografie
[1] C. Karanikolov, On some properties of the function (x) Univ. Beograd Publ. Elek-
trotehn. Fac. Ser. Mat. 1971, 357-380.
[2] G. Mincu and L. Panaitopol, Properties of some functions connected to prime numbers,
JIPAM, 9, 2008, Art. 12, 10pp.
[3] L. Panaitopol, Inequalities concerning the function (x). Applications, Acta Arith-
metica XCIV, 4(2000), 373-381.
[4] J. B. Rosser and L. Schoenfeld, Approximate formulas for some functions of prime
numbers, Illinois J. Math. 6(1962), 64-94.
NOTE MATEMATICE SI METODICE
In legatura cu problema 247

Aurelia Cipu
1)
Domnul profesor Ovidiu Pop a propus urmatoarea problem a, publicata
cu numarul 247 ntr-un num ar recent din Gazeta Matematic a seria A:
Fie numerele reale strict pozitive a, b, c cu proprietatea c a exist a o
permutare a lor x, y, z astfel nc at z y x 8z si 8y 27z. Sa se arate
1)
Grupul Scolar Transporturi C.F., Bucuresti
A. Cipu,

In leg atur a cu problema 247 139
ca
max
_
a
3
3
,
b
3
3
,
c
3
3
_
a +b +c
3

3
abc.
Solut ia autorului [1], este elementar a n sensul c a nu dep aseste nivelul
de cunostint e al unui elev de liceu, dar nu este simpla, necesitand studierea
monotoniei mai multor funct ii, si nici scurta, dep asind doua pagini. Dintr-o
nota a redact iei aam ca ,,o solut ie la fel de calculatorie ca si cea a autorului
a dat domnul inginer Marius Olteanu.
In aceast a not a prezent am o solut ie alternativ a, care nu are inconve-

nientele semnalate, ram an and complet accesibila elevilor din nvat amantul
obligatoriu. Un atu demn de subliniat al acestei solut ii este ca rat ionamentul
r am ane valabil n condit ii mai generale dec at cele cerute n enunt ul problemei
247.
Propozit ia 1. Pentru numere reale a, b, c satisfacand
0 a b c
17a
8
,
este valabila inegalitatea:
3(c a)
3
a
3
+b
3
+c
3
3abc.
Demonstrat ie. Daca a = 0, atunci toate numerele sunt nule si relat ia
de demonstrat este satisf acuta cu egalitate.
Fie a > 0 si
b
a
= 1 + y,
c
a
= 1 + x. Atunci 0 y x
9
8
, iar
inegalitatea de dovedit se exprim a, n funct ie de noile variabile:
3x
3
1 +
_
1 + 3x + 3x
2
+x
3
_
+
_
1 + 3y + 3y
2
+y
3
_
3(1 +y +x +xy) =
= 3
_
x
2
+y
2
_
+x
3
+y
3
3xy, sau, echivalent:
2x
3
3x
2
+ 3xy 3y
2
y
3
0.
Intruc at x
9
8
, expresia din membrul stang al ultimei relat ii nu depa-
seste
9
4
x
2
3x
2
+ 3xy 3y
2
y
3
=
3
4
(x 2y)
2
3y
2
y
3
,
care, evident, nu ia dec at valori negative pentru y pozitiv.
Egalitatea se atinge pentru x = 2y si y = 0, adic a pentru a = b = c.
Ideile cont inute n demonstrat ia tocmai ncheiata sunt folosite pentru
a demonstra o minorare pentru diferent a dintre media aritmetica si cea geo-
metrica a patru numere reale supuse aceluiasi gen de restrict ii.
Propozit ia 2. Pentru numere reale a, b, c, d satisfacand
0 a b c d
64a
27
,
140 Note Matematice s i Metodice
este valabila inegalitatea:
4(d a)
4
a
4
+b
4
+c
4
+d
4
4abcd.
Demonstrat ie. Daca a = 0, atunci toate numerele sunt nule si relat ia
de demonstrat este satisf acuta cu egalitate.
Fie a > 0 si
b
a
= 1+z,
c
a
= 1+y,
d
a
= 1+x. Noile variabile sunt supuse
restrict iilor 0 z y x
37
27
. Inegalitatea de dovedit se reformuleaza
4x
4
1 +
_
1 + 4z + 6z
2
+ 4z
3
+z
4
_
+
_
1 + 4y + 6y
2
+ 4y
3
+y
4
_
+
+
_
1 + 4x + 6x
2
+ 4x
3
+x
4
_
4(1 +z +y +x +zy +zx +xy +xyz) =
= 6
_
x
2
+y
2
+z
2
_
+4
_
x
3
+y
3
+z
3
_
+x
4
+y
4
+z
4
4(xy +yz +xz +xyz).
Avand n vedere inegalitatea mediilor pentru numerele pozitive x
3
, y
3
,
z
3
si binecunoscuta inegalitate xy +yz +xz x
2
+y
2
+z
2
, este sucient sa
aratam
3x
4
2
_
x
2
+y
2
+z
2
_
+
8
3
_
x
3
+y
3
+z
3
_
+y
4
+z
4
,
adic a
9x
4
8x
3
6x
2
6
_
y
2
+z
2
_
+ 8
_
y
3
+z
3
_
+ 3
_
y
4
+z
4
_
. (1)
Studiind semnul trinomului de gradul doi 9x
2
8x 6, se vede ca este
strict negativ pentru 0 < x < x
0
:=
4 +
70
9
. Se verica imediat ca
37
27
< x
0
,
astfel c a membrul stang din relat ia (1) este strict negativ pentru 0 < x
37
27
,
n vreme ce membrul drept este evident pozitiv pentru y si z ambele pozitive.
Egalitatea se atinge pentru x = y = z = 0, adica pentru a = b = c = d.
Bibliografie
[1] O. Pop, Solut ia problemei 247, G. M. A, 26 (105)(2008), 262264.
V. Pop, SEEMUS-2009 141
EXAMENE SI CONCURSURI
Concursul internat ional de matematica al student ilor din
sud-estul Europei,
Edit ia a III-a, Agros-Cipru, 2009
Vasile Pop
1)
In luna martie 2009 s-a desf asurat la Agras-Cipru, edit ia a treia a con-
cursului internat ional de matematic a pentru student ii universitat ilor din sud-
estul Europei, cu participare internat ionala. La aceasta edit ie au participat
66 de student i de la 15 universitat i din 6 t ari: Romania, Grecia, Cipru,
Bulgaria, Israel si Columbia.
Juriul competit iei, format din profesorii de la toate universitat ile par-
ticipante a ales cele patru probleme date n concurs din peste 30 de probleme
propuse anterior si selectate de organizatori. Nivelul de dicultate al proble-
melor a fost put in mai sc azut decat la celelalte edit ii, nici una din problemele
date neind extrem de dicile. Cele mai bune rezultate au fost obt inute
de student ii din Romania (5 din cele 6 medalii de aur au fost obt inute de
rom ani). Primul loc, cu 38 de puncte din 40 posibile, a fost obt inut de
studentul Ciprian Oprisan, de la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca.
Prezentam n continuare enunt urile si solut iile problemelor date n con-
curs.
Problema 1. a) Sa se determine limita
lim
n
(2n + 1)!
(n!)
2
1
_
0
(x(1 x))
n
x
k
dx,
unde k N.
b) Sa se determine limita:
lim
n
(2n + 1)!
(n!)
2
1
_
0
(x(1 x))
n
f(x)dx,
unde f : [0, 1] R este o funct ie continu a.
Solut ie. a) Integrand prin part i obt inem:
1
_
0
(x(1 x))
n
x
k
dx =
1
_
0
x
n+k
(1 x)
n
dx =
(n +k)!n!
(2n +k + 1)!
1)
Profesor, Universitatea Tehnic a din Cluj-Napoca, E-mail: vasile.pop@math.utcluj.ro
142 Examene s i concursuri
si
1
_
0
(x(1 x))
n
dx =
(n!)
2
(2n + 1)!
.
Avem
lim
n
(2n + 1)!
(n!)
2

(n +k)!n!
(2n +k + 1)!
=
_
1 +
1
n
__
1 +
2
n
_
. . .
. . .
_
1 +
k
n
_
(2n)
k
_
1 +
2
2n
__
1 +
3
2n
_
. . .
_
1 +
k + 1
2n
_
=
1
2
k
.
b) Fie
L
n
(f) =
(2n + 1)!
(n!)
2
1
_
0
(x(1 x))
n
f(x)dx.
Pentru orice polinom P, din rezultatul de la a) rezulta
lim
n
L
n
(P) = P
_
1
2
_
.
Folosind teorema lui Weierstrass (de aproximare uniform a a unei funct ii
continue cu polinoame) avem: pentru orice > 0, exista un polinom P astfel
ca
[f(x) P(x)[ < , x [0, 1]
si din liniaritatea operatorului L
n
rezulta
[L
n
(f) L
n
(P)[ L
n
([f P[) < L
n
() = .
Pe de alta parte, deoarece
lim
n
L
n
(P) = P
_
1
2
_
,
exista n
0
N astfel ca
L
n
(P) P
_
1
2
_
< , n n
0
.
In concluzie:
L
n
(f) f
_
1
2
_
[L
n
(f) L
n
(P)[ +
L
n
(P) P
_
1
2
_
f
_
1
2
_
P
_
1
2
_
< 3.
Comentariu. Problema a fost rezolvat a complet de 10 student i, dup a
rezultate ind cea mai usoara. Toate solut iile au fost pe aceeasi idee, indus a
de fapt (voit) de punctul a) care a fost dat n acest scop.
Un rezultat teoretic general, datorat lui Korovkin, este urmatorul:
Teorema. Fie K
n
: [0, 1] [0, ) un sir de funct ii continue si opera-
torii
L
n
: C[0, 1] R, L
n
(f) =
1
_
0
K
n
(x)f(x)dx.
Daca exist a x
0
[0, 1] astfel ca L
n
(1) = 1, L
n
(x) = x
0
si L
n
(x
2
) = x
2
0
,
atunci
lim
n
L
n
(f) = f(x
0
), f C[0, 1].
Problema 2. Fie P R[X] un polinom de gradul cinci cu propri-
etatea c a gracul sau are trei puncte de inexiune, coliniare. Sa se determine
rapoartele celor patru arii ale domeniilor marginite cuprinse ntre gracul
polinomului si dreapta ce cont ine punctele de inexiune.
Solut ie. Fie y = ax + b dreapta care cont ine punctele de inexiune.
Polinomul P(x) (ax +b) are trei puncte de inexiune pe axa Ox iar ariile
se p astreaz a, deci putem presupune c a cele trei puncte de inexiune se aa
pe axa Ox si facand o translat ie (x x x
1
) putem presupune c a un punct
de inexiune este x
2
= 0.
In concluzie avem
P
(x) = (x x
1
)x(x x
3
), R
si
P(x) =
_
x
5
20

x
1
+x
3
12
x
4
+
x
1
x
3
6
x
3
_
+cx +d.
Din condit iile P(0) = P(x
1
) = P(x
3
) = 0 rezulta: d = 0, x
1
+x
3
= 0 si
c =
7x
4
60
, x
1
> 0, deci
P(x) =

60
x(x
2
x
2
1
)(3x
2
7x
2
1
).
Gracul polinomul are originea ca centru de simetrie.
Avem:
S
1
= S
4
=
_
7
3
x
1
_
x
1
[P(x)[dx =
4[[x
6
1
405
S
2
= S
3
=
x
1
_
0
[P(x)[dx =
[[x
6
1
40
.
Raportul ariilor este
S
1
S
2
=
81
32
.
Comentarii. Problema s-a dovedit a cea mai dicila din concurs,
ea ind rezolvat a doar de 2 student i, Ciprian Oprisan de la Universitatea
Tehnica din Cluj-Napoca si Lucian Turea de la Universitatea Bucuresti.
Se pare c a rezultatul poate generalizat astfel:
Daca P este un polinom de grad n 3, iar gracul lui are n2 puncte
de inexiune coliniare, atunci cele n 1 arii m arginite cuprinse ntre grac
si dreapta care cont ine punctele de inexiune sunt n raport constant.
Problema 3. Fie SL
2
(Z) = A /
2
(Z) [ det A = 1.
a) Sa se arate ca exist a matricile A, B, C SL
2
(Z) astfel ca
A
2
+B
2
= C
2
.
b) Sa se arate ca nu exist a A, B, C SL
2
(Z) astfel ca:
A
4
+B
4
= C
4
.
Solut ie. a) Un exemplu este
A =
_
1 1
1 0
_
, B =
_
0 1
1 1
_
, C =
_
0 1
1 0
_
.
b) Teorema Cayley-Hamilton pentru A SL
2
(Z) da:
A
2
(TrA)A +I
2
= 0 sau A
2
= aA I
2
, a Z
si apoi:
A
4
= (a
3
2a)A + (1 a
2
)I
2
.
Ecuat ia A
4
+B
4
= C
4
devine:
(a
3
2a)A + (b
3
2b)B + (2 a
2
b
2
)I
2
= (c
3
2c)C + (1 c
2
)I
2
.
Trecand la urme, obt inem ecuat ia diofantica:
a
4
+b
4
4(a
2
+b
2
) = c
4
4c
2
2.
Modulo 4 obt inem: a
4
+b
4
c
4
= 2 (mod 4).
Dar a
4
, b
4
, c
4
0, 1(mod 4) si atunci a, b sunt impare si c este par.
In acest caz rezult a:

a
4
+b
4
4(a
2
+b
2
) = 2 (mod 8) si c
4
4c
2
2 = 2 (mod 8).
In concluzie, ecuat ia nu are solut ie.

Comentarii. Problema este inspirat a de ecuat ia lui Fermat x
n
+y
n
=
= z
n
, pentru matrici. Se pare c a autorul problemei nu stie daca ecuat ia
X
3
+Y
3
= Z
3
are sau nu solut ie n SL
2
(Z). Ramane n studiu ca problema
deschis a. Problema a fost ca dicultate a treia, ind rezolvat a de 10 student i.
Problema 4. Cu numerele reale a
1
, a
2
, . . . , a
n
; b
1
, b
2
, . . . , b
n
denim
matricele p atratice de ordin n: A = [a
ij
], B = [b
ij
], unde a
ij
= a
i
b
j
si
b
ij
=
_
1 daca a
ij
0
0 daca a
ij
< 0
, i, j = 1, n.
Fie C = [c
ij
] o matrice cu elementele 0 sau 1 si cu proprietatea
n
j=1
b
ij
=
n
j=1
c
ij
, i = 1, n si
n
i=1
b
ij
=
n
i=1
c
ij
, j = 1, n.
a) Sa se arate ca
n
i,j=1
a
ij
(b
ij
c
ij
) = 0 si B = C.
b)

In ce condit ii matricea B este inversabila?
Solut ie. a)
n
i,j=1
a
ij
(b
ij
c
ij
) =
n
i=1
a
i
_
_
n
j=1
b
ij

n
j=1
c
ij
_
_
j=1
b
j
_
n
i=1
b
ij

n
i=1
c
ij
_
= 0
Analiz am semnul termenului
a
ij
(b
ij
c
ij
) = (a
i
b
j
)(b
ij
c
ij
). (1)
Daca a
i
b
j
atunci a
ij
0, b
ij
= 1 si c
ij
0, 1, deci a
ij
(b
ij
c
ij
) 0.
Daca a
i
< b
j
atunci a
ij
> 0, b
ij
= 0 si c
ij
0, 1, deci a
ij
(b
ij
c
ij
) 0.
Din (1) si din a
ij
(b
ij
c
ij
) 0, pentru orice i, j = 1, n rezulta
a
ij
(b
ij
c
ij
) = 0, i, j = 1, n.
Daca a
ij
,= 0, atunci b
ij
= c
ij
.
Daca b
ij
= 0 atunci a
ij
< 0 (a
ij
,= 0) si deci b
ij
= c
ij
= 0.
Deci b
ij
c
ij
, pentru orice i, j = 1, n si, din condit iile date,
n
i,j=1
b
ij
=
=
n
i,j=1
c
ij
, rezulta b
ij
= c
ij
, oricare ar i, j = 1, n.
b) Putem considera c a numerele sunt ordonate a
1
a
2
a
n
si
b
1
b
2
b
n
, deoarece reordonarea numerelor a
1
, a
2
, . . . , a
n
revine la
permutarea liniilor matricei B, iar reordonarea numerelor b
1
, b
2
, . . . , b
n
revine
la permutarea coloanelor matricei B.
Daca exist a a
i
si a
i+1
ntre care nu se a a nici un b
j
atunci liniile L
i
si
L
i+1
sunt egale (matricea B este neinversabila). Daca exist a b
i
si b
i+1
ntre
care nu se aa nici un a
j
atunci coloanele c
i
si c
i+1
sunt egale.
In concluzie, numerele b
1
, b
2
, . . . , b
n
separ a numerele a
1
, a
2
, . . . , a
n
. Daca
a
1
este cel mai mic numar, atunci prima linie are toate elementele zero. Deci
cel mai mic este b
1
si avem condit ia b
1
a
1
< b
2
a
2
< < b
n
a
n
pentru care matricea B este
B =
_
_
1 0 0 . . . 0
1 1 0 . . . 0
1 1 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
1 1 1 . . . 1
_
_
,
care este inversabila.
Concluzie: b
i
1
a
j
1
< b
i
2
a
j
2
< < b
in
a
jn
, unde i
1
, . . . , i
n
si
j
1
, . . . , j
n
sunt permutari ale mult imii 1, 2, . . . , n.
Comentarii. Problema a fost ca dicultate a doua din concurs, ind
rezolvat a complet de 9 student i. Ea a fost propusa de autorul acestui articol.
Nota de Alexandru Damian
1)
si Teodor Stihi
2)
In aceast a nota se prezinta solut ii alternative pentru punctul b al pro-

blemelor 3 si 4 date la concursul de matematica SEEMOUS 2009.
Problema 3, punctul b
Sa se arate c a nu exist a matricele A, B, C M
2
(R) avand determinan-
tul 1 astfel nc at A
4
+B
4
= C
4
.
Solut ie: Daca X M
2
(R), det(X) = 1 atunci, conform teoremei
Cayley-Hamilton, X
2
= xX I, unde x = tr(x) = x
11
+x
22
.
Deducem pe r and
X
3
= xX
2
X = (x
2
1)X xI,
X
4
= (x
2
1)X
2
xX = (x
3
2x)X (x
2
1)I, aplic and urma
tr(X
4
) = (x
3
2x)tr(X) (x
2
1)tr(I) = x
4
4x
2
+ 2.
Intruc at x
3
x 0 (mod 3), rezulta tr(x
4
) 2 (mod 3), deci tr(A
4
+
+B
4
C
4
) 2 + 2 2 (mod 3), ceea ce face imposibila relat ia din enunt .
Problema 4, punctul b
Plec and de la sistemele ordonate (a
1
, . . . , a
n
) si (b
1
, . . . , b
n
) se deneste
matricea B de ordinul n av and elementele:
b
ij
=
_
0 daca a
i
< b
j
1 daca a
i
b
j
.
Sa se arate ca B este inversabila daca si numai dac a exist a permut arile
si ale lui (1, . . . , n) astfel nc at:
b
(1)
a
(1)
< b
(2)
a
(2)
< a
(n1)
< b
(n)
a
(n)
Solut ie. O permutare a numerelor (a
i
)
i
, respectiv (b
j
)
j
produce
n matricea B o permutare corespunzatoarea de linii si respectiv coloane,
ceea ce nu modic a inversabilitatea. Sa observam si c a, daca a
i
= a
i+1
1)
Profesor, Universitatea Tehnic a din Cluj-Napoca
2)
Profesor, Universitatea Tehnic a din Cluj-Napoca
(b
j
= b
j+1
), atunci liniile i si i + 1 (coloanele j si j + 1) din B sunt identice.
In consecint a, vom presupune de la nceput ca cele doua sisteme sunt ordo-

nate strict cresc ator. Aratam ca B este inversabila daca si numai dac a are
forma triunghiular inferioar a
_
_
1 0 0 0
1 1 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 1 1 1
_
_
Sucient a (,,daca) este imediat a. Demonstram, prin induct ie dup a
ordinul n al lui B, necesitatea (,,numai daca).
Pentru n = 1, daca B este inversabila, atunci B = [1].
Presupunand proprietatea adevarata pentru n1, o demonstram pentru
matricea B = [b
ij
]
i,j=1,n
.
Proprietate: Daca b
kl
= 0 atunci
(a): b
il
= 0 pentru i = 1, k
(b): b
kj
= 0 pentru j = l, n
Demonstrat ie:

In virtutea ordonarii sistemelor (a
i
)
i
si (b
j
)
j
, din
a
k
< b
l
rezulta a
i
< b
l
pentru i = 1, k si a
k
< b
j
pentru j = l, n.
Altfel exprimat: daca n matricea B apare un element nul, atunci dea-
supra si la dreapta lui, pe coloana si respectiv linia lui, toate elementele sunt
nule.
In consecint a, B ind inversabila, ultima linie nu poate cont ine zerouri,

deoarece ar cont ine si coloane nule. Totodat a, celelalte linii trebuie sa cont ina
zerouri, altfel ar identice cu ultima linie. Si astfel ultima coloan a va
alcatuit a, cu except ia elementului din ultima linie, numai din zerouri. Pe
scurt:
B =
_
_
0
B
.
.
.
0
1 1 1
_
_
.
B
ind atunci inversabila si de ordinul n 1, conform ipotezei de

induct ie, va avea forma triunghiulara enunt ata. Deci B va avea aceeasi form a.
Interpret and prin inegalit at i elementele lui B, obt inem relat iile:
b
1
a
1
< b
2
a
2
< a
n1
< b
n
a
n
Concursul Traian Lalescu, 2009
Andrei Halanay
1)
In perioada 16-17 mai, n organizarea Universitat ii Politehnica din Bu-

curesti, cu sprijinul si nant area Ministerului Educat iei, Stiintei si Inovarii si
a Societat ii de Stiint e Matematice din Romania, s-a desfasurat faza nat ionala
a concursului profesional student esc de matematica ,,Traian Lalescu, mani-
festare cu o ndelungata tradit ie n mediul universitar rom anesc.
Concursul a cuprins doua activitat i distincte:
1. Concurs de probleme adresat student ilor din anii I si II.
2. Sesiune de comunic ari stiint ice, deschis a tuturor categoriilor de
student i, inclusiv celor din sistemul de studii masterale.
Au fost prezent i student i din 15 universitat i: U.P.B., Universitatea Bu-
curesti, Universitatea Tehnica de Construct ii Bucuresti, A.S.E., Universi-
tatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, Universitatea Tehnic a Gh. Asachi din
Iasi, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea Tehnica din
Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Politehnica
Timisoara, Universitatea Constantin Br ancusi din Tg. Jiu, Universitatea
Ovidius din Constant a, Universitatea Maritim a din Constant a, Universitatea
Transilvania din Brasov, Universitatea Craiova.
La concursul de probleme au participat 80 de student i. Au fost acordate
26 de premii si ment iuni din care 21 nant ate de M.E.C.I. si 5 nant ate de
Societatea de Stiint e Matematice din Romania.
Universitatea Politehnica din Bucuresti a obt inut 2 premii I, 2 premii
II, 3 premii III si 5 ment iuni.
Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca a obt inut 1 premiu II, 1 premiu
III si 2 ment iuni.
Universitatea Bucuresti a obt inut 1 premiu I si 2 premii II (a concurat
la o singura sect iune de probleme: matematica-cercetare).
Universitatea Tehnica Iasi a obt inut 1 premiu I si o ment iune.
Universitatea Politehnica din Timisoara a obt inut 1 premiu I.
Universitatea de Vest din Timisoara a obt inut 1 premiu II.
Universitatea Tehnica de Construct ii Bucuresti a obt inut 1 premiu II.
Universitatea Maritima Constant a a obt inut 1 premiu III.
Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca a obt inut o ment iune.
Sesiunea de comunicari stiint ice student esti s-a desf asuratn 3 sect iuni:
Analiza-Algebra. Juriul sect iunii a fost format din: prof.dr. Radu
Gologan (U.P.B., F.S.A.), prof.dr. Liviu Ornea (Universitatea Bucuresti,
F.M.I.), prof.dr. Vasile Iftode (U.P.B., F.S.A.).
Informatic a si Matematici discrete. Juriul sect iunii a fost format
din: acad. Ioan Tomescu (Universitatea Bucuresti, FMI), conf. dr. Radu
1)
Profesor, Universitatea Politehnica din Bucuresti
A. Halanay, Concursul Traian LAlescu, 2009 149
Gramatovici (Universitatea Bucuresti, F.M.I.), lect. dr. Tiberiu Vasilache
(U.P.B., F.S.A.).
Ecuat ii diferent iale si Matematici aplicate. Juriul sect iunii a fost
format din: prof.dr. Ion Vaduva (Universitatea Bucuresti, F.M.I.), prof.dr.
Valeriu Prepelit a (U.P.B., F.S.A.), prof.dr. Mariana Craiu (U.P.B., F.S.A.).
Au fost acordate 5 premii I, 4 premii II, 5 premii III si 5 ment iuni, dup a
cum urmeaz a:
Universitatea Bucuresti a obt inut 3 premii I, 1 premiu II si o ment iune.
Universitatea Politehnica din Bucureti a obt inut 2 premii I, 2 premii II,
3 premii III, 3 ment iuni.
Universitatea de Vest Timisoara a obt inut 1 premiu II.
Universitatea Transilvania Brasov a obt inut 1 premiu III.
Universitatea Ovidius Constant a a obt inut 1 premiu III.
Universitatea Politehnica Timisoara a obt inut o ment iune.
Premiul I la sect iunea Analiza-Algebra a fost acordat lucr arii Asupra
unor clase de inegalitat i variat ionale-hemivariat ionale, autori: Cezar
Lupu si Nicusor Costea.
Dou a premii I la sect iunea Informatica au fost obt inute de lucrarile:
Algoritmi si structuri de date pentru cuvinte part iale, autor: Catalin
Tiseanu si Sortare bazat a pe paduri de ,,trie-uri, autori: Mircea Dima
si Serban-Florin Lupulescu.
Dou a premii I la sect iunea Ecuat ii diferent iale si Matematic a aplicata au
fost obt inute de lucrarile Aplicarea metodei transform arii diferent iale
la rezolvarea problemelor la frontier a pentru ecuat ii diferent iale
neliniare, autori: Alina Dragomir, Flavia Frumosu si George Necula.
In activit at ile legate de concursul de probleme au fost implicate 23 de

cadre didactice de la U.P.B. si de la universit at ile participante.
Trebuie ment ionat sprijinul acordat de Fundat ia ,,Traian Lalescu, care
a atribuit un premiu de excelent a studentului masterand Cezar Lupu de
la Facultatea de Matematica-Informatica, Universitatea din Bucuresti si o
ment iune speciala pentru interdisciplinaritate comunicarii sust inute de un
colectiv de la Universitatea Maritima din Constant a. (Software toolkit
for simulating the particle detector eciency, autori: Alexandru Ca-
ranica, Vali Mihaela Stefan, Andreea Toplov).
De asemenea, Fundat ia ,,Traian Lalescu a suplimentat celelalte premii
cu cate o geanta laptop si o carte din domeniul matematicii.
Subliniem excelenta colaborare cu conducerea Facultat ii de Matema-
tica si Informatica de la Universitatea din Bucuresti, avand drept rezultat o
contribut ie important a a acesteia n bun a desf asurare a evenimentului.
In acest an, pentru prima data, S.S.M.R. a fost prezentan colectivul de

organizare, avand atribut ia esent iala de a alc atui subiectele de concurs. Apre-
ciem ca s-a achitat foarte bine de aceasta obligat ie, neind semnalata vreo
situat ie de posibila viciere a rezultatelor prin transmiterea subiectelor. De
asemenea, subiectele au corespuns asteptarilor, nesemnalandu-se contestari
din partea delegat iilor participante.
Merita amintit si ndemnul adresat tuturor participant ilor la concurs,
student i si cadre didactice, de rectorul U.P.B., prof. dr. ing. Serban Raicu,
de a continua sa e purt atorii aspirat iilor catre excelent a n activitatea uni-
versitar a, de a promova idealul unui nvat amant superior de calitate.
Vom prezenta, mai jos, enunt urile subiectelor date la concursul studen-
t esc de matematica ,,Traian Lalescu, faza nala.
Sect iunea Matematica - Cercetare
Bucuresti, 16 mai 2009
Subiectul 1. Fie (x
n
)
n
un sir monoton cresc ator si divergent de nu-
mere reale strict pozitive si 1. Aratat i ca seria
n=1
_
x
n
x
n1
x
n
_
este divergenta.
Eugen Paltanea, Brasov
Subiectul 2. Consideram hiperboloidul cu o panza, n reperul cartezian
Oxyz:
(H)
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1.
Stiind ca exist a punctele M, N, P H astfel nc at vectorii

OM,

ON,
OP sunt mutual ortogonali, demonstrat i ca

1
a
2
+
1
b
2
>
1
c
2
.
Catalin Gherghe, Bucuresti
Subiectul 3. Demonstrat i c a oricare ar n N, n 2 si numerele
strict pozitive x
1
, x
2
, . . . , x
n
cu x
1
+x
2
+ +x
n
= 1, avem
n
k=1
x
k
1 +k(x
2
1
+x
2
2
+ x
2
k
)
<

4
,
iar constanta din dreapta este cea mai mic a cu aceasta proprietate.
Marian Andronache si Radu Gologan, Bucuresti
Subiectul 4. Fie A /
n
(Z) cu A ,= I
n
si k N
, k 3 astfel nc at
A =

I
n
n /
n
(Z
k
). Aratat i ca pentru orice p N
avem A
p
,= I
n
.
Marian Andronache, Bucuresti
Probleme propuse 151
PROBLEME PROPUSE
280. Fie n 2 un num ar natural. S a se determine cel mai mare num ar
pozitiv C astfel ncat inegalitatea:
2
n1
(x
n
+y
n
) (x +y)
n
C
_
(x + 3y)
n
+ (3x +y)
n
2
n+1
(x +y)
n
sa e adevarata pentu orice x, y 0.

Marian Tetiva
281. Daca u C
1
([0, 1]) si u(0) = 0, u
(0) = 1, atunci sa se arate ca:

1
_
0
e
u(x)
dx +
1
_
0
_
u
(x)
2
_
dx 24.
R obert Szasz
282. Vom nota:
E
n
(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+. . . +
x
n
n!
, n N, x R.
Sa se arate c a;
a)
n=0
(e
x
E
n
(x)) = xe
x
; b)
n=0
n(e
x
E
n
(x)) =
x
2
2
e
x
.
Mihai Dicu
283. Fie f : R
+
R
+
o funct ie pentru care exista
lim
x
(f(x))
1
x
x
= a R
+
si s, t R astfel ncat s +t = 1. Atunci exist a:
lim
x
_
(x + 1)
s
(f(x + 1))
t
x+1
x
s
(f(x))
t
x
_
= b R,
dac a si numai dac a exist a
lim
x
f(x + 1)
xf(x)
= c R
+
si avem relat ia a
t
_
s +t ln
c
a
_
= b.
Dumitru Batinet u-Giurgiu
284.

In tetraedrul ortocentric [ABCD] se noteaz a cu r
A
, r
B
, r
C
, r
D
razele cercurilor nscrise fet elor BCD, ACD, ABD, ABC, iar cu r si R
razele sferelor nscrisa respectiv circumscrisa tetraedrului. S a se arate ca are
loc urm atoare ranare a inegalit at ii Euler-Durrande (R 3r):
R
2
r
2
+r
2
A
+r
2
B
+r
2
C
+r
2
D
9r
2
.
Marius Olteanu
152 Probleme
SOLUTIILE PROBLEMELOR PROPUSE
259. Fie E spat iul vectorial al funct iilor indenit derivabile denite pe R cu valori
n C si e f E. Pentru orice t R, sa consideram funct ia t E denita de egalitatea
t(x) = f(x +t) si e E(f) = Sp{t}
tR
.
a) Sa se precizeze dimensiunea spat iului E(f) n urm atoarele cazuri :
f1(x) = e
x
; f2(x) = sin x; f3(x) = x; f4(x) = xe
x
.
Sa se verice apoi ca dac a f este de forma f(x) = p(x)e
x
, unde p este un polinom
de gradul n cu coecient i complecsi, iar C
1)
, atunci E(f) este nit dimensional si ca
rezultatul ram ane valabil si n cazul cand f este o combinat ie liniara de astfel de funct ii.
Sa se arate c a, dac a:
f(x) =
1
x
2
+ 1
,
atunci E(f) nu are dimensiune nita.
b) Fie {g1, . . . , gn} E un sistem de n funct ii liniar independent. Sa se arate c a
exista n numere reale mutual distincte a1, . . . , an, astfel ncat
det(gi(aj)) = 0.
c) Fie f E astfel ncat dim
C
E(f) = n si e {g1, . . . , gn} o baz a n E(f). Sa se
arate c a exist a funct iile unice h1, . . . , hn E(f) astfel ncat:
f(x +t) = h1(t)g1(x) +. . . +hn(t)gn(x).
d)

In ipoteza de la punctul c), sa se arate c a f satisface o ecuat ie diferent iala liniara
si omogena de ordinul n cu coecient i constant i.
e) Aplic and rezultatul de la punctul d), sa se determine funct iile f pentru care
dim
C
E(f) = 2.
Dan Radu
Solut ia autorului. a) T inand seama de egalit at ile:
1
t
(x) = e
t
e
x
;
2
t
(x) = cos t sin x + sin t cos x;
3
t
(x) = x +t;
4
t
(x) = e
t
(xe
x
) +
_
te
t
_
e
x
, rezulta ca
E(f1) = Sp{e
x
}, E (f2) = Sp{sin x, cos x}, E (f3) = Sp{x, 1}, E(f4) = Sp{e
x
, xe
x
}
si deci
dim
C
E(f1) = 1, dim
C
E(f2) = dim
C
E(f3) = dim
C
E(f4) = 2.
Un rat ionament simplu, analog celor de mai sus ne conduce la faptul c a dac a f este
de forma f(x) = p(x)e
x
, atunci un sistem de generatori pentru E(f) l constituie familia
_
x
k
e
x
0kn
. Cum aceasta familie este si liniar independent a, rezulta c a, n acest caz,
dim
C
E(f) = n + 1.

In situat ia mai generala, cand f este de forma:
f(x)
r
j=1
pj(x)e
j
x
,
presupun and c a numerele j sunt distincte pentru j {1, . . . , r}, va rezulta c a:
dim
C
E(f) 2
_
r
j=1
gradpj + 1
_
,
1)
O funct ie de forma considerat a este numit a, uneori, si quasipolinom. (N. A.)
Solutiile problemelor propuse 153
egalitatea av and loc atunci si numai atunci c and Re
k
= Rej si Im
k
= nj; pentru orice
k, j {1, . . . , x} cu k = j.
In cazul funct iei:

f(x) =
1
x
2
+ 1
,
pentru a ar ata c a E(f) nu are dimensiune nita, este sucient de pilda sa prob am ca
familia {n}
n
Z+ este liniar independent a. Evident, acest lucru va decurge n cazul n
care vom stabili c a pentru orice n Z+, familia {0, 1, . . . , n} este libera. S a presupunem
ca pentru 0, 1, . . . , n C are loc egalitatea:
00 +11 +. . . +nn = 0,
adica:
0
x
2
+ 1
+
1
(x + 1)
2
+ 1
+. . . +
n
(x +n)
2
+ 1
= 0, x R.
Rezulta atunci c a polinomul p R[x] denit de egalitatea:
p(x) =
n
j=0
j
n
k=0
k=j
_
(x +k)
2
+ 1
_
este polinomul identic nul. Dar dac a p este polinomul identic nul n R[X], atunci el este
polinomul identic nul si n C[x]. Sa alegem atunci un j {0, 1, . . . , n} arbitrar, dar xat.
Vom avea:
p(j +i) = j
n
k=0
k=j
_
(j +k +i)
2
+ 1
_
= 0,
ntruc at tot i ceilalt i termeni ai sumei p(x) sunt nuli, cont inand factorul (x + j)
2
+ 1. Dar
produsul anterioreste evident nenul deoarece tot i termenii s ai sunt nenuli. Decurge, cu
necesitate, ca j = 0 si, cum j a fost arbitrar n mult imea {0, 1, . . . , n}, conchidem c a
familia {0, 1, . . . , n} este liniar independent a peste C.

In baza observat iei facut a la
nceput, urmeaz a E(f) (n cazul ultim avut n vedere) este innit dimensional.
b) Vom proceda prin induct ie dup a n. Evident, proprietatea este adev arata pentru
n = 1. S a presupunem c a pentru sistemele {g1, . . . , gn1} constituite din n 1 funct ii
liniar independente ea este adev arata, urmeaza ca exista numerele a1, . . . , an1 R mutual
distincte astfel ncat:
g1(a1) . . . g1(an1)
.
.
.
.
.
.
gn1(a1) . . . gn1(an1)
= 0
si e sistemul {g1, . . . , gn1, gn} liniar independent. S a consider am fuct ia
F(x) =
g1(a1) . . . g1(an1) g1(x)

.
.
.
.
.
.
.
.
.
gn1(a1) . . . gn1(an1) gn1(x)
gn(a1) . . . gn(an1) gn(x)
= 0.
Dac a F(x) = 0 pentru orice x R, ar rezulta ca
g2(a1) . . . g2(an1)
.
.
.
.
.
.
gn1(a1) . . . gn1(an1)
g1(x) +. . . +
g1(a1) . . . g1(an1)
.
.
.
.
.
.
gn1(a1) . . . gn1(an1)
gn(x) = 0
si n baza ipotezei de induct ie deoarece ultimul determinant este nenul am conchide c a
familia {g1, . . . , gn1, gn} este legata contrar ipotezei facute. R amane c a exista an R
154 Probleme
(evident, diferit de a1, . . . , an1) astfel ncat F(an) = 0. Dar F(an) = det (gi(aj)), ceea ce
demonstreaz a asert iunea.
c) Deoarece pentru orice t R,
k
E(), urmeaz a ca exista n numere reale unic
determinate h1(t), . . . , hn(t), astfel ncat
(t) = h1(t)g1 +hn(t)gn.
Urmeaz a ca pentru orice x, t R, are loc egalitatea
f(x +t) = h1(t)g1(x) +. . . +hn(t)gn(x). (1)
Cum nsa x si t variaza independent, iar f(x +t) = f(t +x), deducem c a
f(x +t) = h1(x)g1(t) +. . . +hn(x)gn(t). (2)
In baza celor stabilite la pct. 4, deoarece sistemul {g1, . . . , gn} este liniar indepen-
dent, exist a numererle a1, . . . , an R astfel ncat det (gi (aj)) = 0. Facand pe t egal
succesiv cu a1, . . . , an, obt inem
_
_
_
g1(a1)h1(x) +. . . +gn(a1)hn(x) = a
1
(x)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
g1(an)h1(x) +. . . +gn(an)hn(x) = an
(x)
(3)
Dar
g1(a1) . . . gn(a1)
.
.
.
.
.
.
g1(an) . . . gn (an)
g1(a1) . . . g1(an)
.
.
.
.
.
.
g1(a1) . . . gn (an)
= det (gi (aj)) = 0

si deci sistemul (3) este un sistem Cramer. Rezolvandu-l dup a regula lui Cramer, rezulta
c a h1, . . . , hn se scriu ca niste combinat ii liniare de a
1
, . . . , an
si deci h1, . . . , hn E(f).
Aceasta ncheie demonstrat ia.
d) Derivand relat ia (1) n raport cu t de k ori obt inem:
f
(k)
(x +t) = h
(k)
1
(t)g1(x) +. . . +h
(k)
n
(t)yn(x)
si deci, pentru t = 0, vom avea
h
(0)
1
(t)g1(x) +. . . +h
(k)
n
(0)gn(x) = f
(k)
(x). (4)
Facand acum pe k sa parcurg a mult imea {0, 1, . . . .n}, conchidem c a f = 0, f
0
,
. . . , f
(n)
=
(n)
0
apart in lui E(f). Dar sistemul
_
f, f
, . . . , f
(n)
_
E(f) cont ine n + 1
vectori n timp ce dim
C
E(f) = n. Urmeaz a ca el este n mod necesar legat si deci exista
scalarii 1, 2, . . . , n C, nu tot i nuli, astfel ncat
0f
(n)
+1f
(n1)
+. . . +nf = . (5)
Mai r amane sa ar at am ca 0 = 0 (i.e. ordinul ecuat iei (5) este exact n).
Sa presupunem, prin absurd, c a 0 = 0. Rezulta atunci c a familia
_
f, f
, . . . , f
(n1)
_
este legata. Facand pe k sa parcurg a mult imea {0, 1, . . . , n 1} si utilizand din nou
egalit at ile (4), rezulta ca:
n1
k=0
nk
n
j=1
h
(k)
j
(0)gi =
n1
k=0
nk
f
(k)
= 0,
de unde
n
j=1
_
n1
k=0
nk
h
(k)
j
(0)
_
gj = 0
si, cum familia {g1, . . . , gn} este liniar independenta, deducem:
_
_
_
h1(0)n +. . . +h
(n1)
1
(0)1 = 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
hn(0)n +. . . +h
(n1)
n (0)1 = 0.
(6)
Dar, n baza ipotezei de reducere la absurd, sistemul (6) admite o solut ie nebanal a
si deci
h1(0) . . . h
(n1)
1
.
.
.
.
.
.
hn(0) . . . h
(n1)
n (0)
= 0. (7)
Se observ a ca determinantul de mai sus este tocmai W (h1, . . . , hn) (wronskianul
sistemului {h1, . . . , hn}) calculat n x = 0. Dup a o teorem a cunoscut a, din egalitatea (7)
decurge c a familia {h1, . . . , hn} este legata n E(f). Pe de alt a parte, egalitatea (7) ne
arat a c a {h1, . . . , hn} este un sistem de generatori n E(f) si, cum dim
C
E(h) = n, rezulta
minimalitatea lui, deci faptul c a el este o baza. Contradict ia agrant a obt inut a ne arat a
c a ipoteza 0 = 0 este fals a si deci ordinul ecuat iei (3) este exact n.
e)

In baza celor stabilite la punctul d), funct iile f cu proprietatea din enunt vor
solut ii ale unei ecuat ii de ordinul 2 de tipul:
0f
+1f
+2f = 0.
Dac a r1, r2 C, r1 = r2, sunt r ad acinile ecuat iei caracteristice, rezulta ca f este de
forma:
f(x) = c1e
r
1
x
+c2e
r
2
x
, c1, c2 C.
In cazul c and r1 = r2 = r C este o r ad acin a dubl a a ecuat iei caracteristice, atunci f este
de forma
f(x) = (c1 +c2x) e
rx
, c1, c2 C.
260. Sa se determine numerele complexe de modul 1 cu proprietatea ca
|1 +z +. . . +z
n
| 1,
pentru orice numar natural par n.
Marian Tetiva
Solut ie dat a de Marius Olteanu, inginer la S. C. Hidroconstruct ia S.A. Bucuresti,
sucursala ,,Olt-Superior din Ramnicu-Valcea.
Fie n = 2p, p N, iar z = (cos + i sin ), unde = 1, iar (0, 2). Rezulta
z
2p
= cos 2p + i sin 2p. Atunci:
1 +z +. . . +z
2p
=
= |1 + (cos + cos 2 +. . . + cos 2p) + i (sin + sin 2 +. . . + sin 2p)| =
=
_
_
1 + (cos + cos 2 +. . . + cos 2p)
2
+ (sin + sin 2 +. . . + sin 2p)
2
(1)
Se cunosc identit at ile:
_
_
cos + cos 2 +. . . + cos 2p =
sin p cos
(2p + 1)
2

sin 2
sin + sin 2 +. . . + sin 2p =
sin p sin
(2p + 1)
2

sin 2
.
(2)
156 Probleme
T in and seama de relat iile (1) si (2), prinridicare la p atrat, inegalitateadin enunt este
echivalenta cu:
_
_1 +
sin p cos
(2p + 1)
2

sin 2
_
_
2
+
_
_
sin p sin
(2p + 1)
2

sin 2
_
_
2
1
_
sin p cos
(2p + 1)
2

sin 2
_
_
2
+2
sin p cos
(2p + 1)
2

sin 2
+
_
_
sin p sin
(2p + 1)
2

sin 2
_
_
2
0,
sin p cos
2
(2p + 1)
2
+ 2 sin 2 cos
2p + 1
2
+ sin p sin
2
2p + 1
2
0
sin p + 2 sin

2
cos
_
p +

2
_
0 sin p + 2 sin

2
_
cos cos

2
sin sin

2
_
0
sin p + 2 sin

2
cos

2
cos 2 sin
2

2
sin p 0
sin p + sin cos 2 sin
2

2
sin p 0 sin cos p + sin p
_
1 2 sin
2

2
_
0
sin cos p + sin pcos 0 sin(p1) 0. (3)
Inegalitatea (3) este valabil a doar pentru acele valori cae se obt in prin rezolvarea
inecuat iei sin(p + 1) = 0, unde p N, adica

kZ
_
2k
p + 1
,
(2k + 1)
p + 1
_
, unde p N, p
xat.
Cum [0, 2), rezulta [0, 2)
_

kZ
_
2k
p + 1
,
(2k + 1)
p + 1
_
n N
_
=
=
_
0,

p + 1
_
_
2
p + 1
,
3
p + 1
_
. . .
_
2p
p + 1
,
(2p + 1)
p + 1
_
= A.
Not am arg z = A, iar Arg z = { + 2l | A, l Z}.
In concluzie, numerele complexe z care satisfac inegalitatea cerut a, sunt numerele de

forma z = cos +i sin , unde { + 2l | l Z A}, iar A =
p
j=1
_
2j
p + 1
,
(2j + 1)
p + 1
_
,
p N, unde n = 2p.
261. Daca (an)
n1
este un sir de numere reale strict pozitive astfel ncat
lim
n
(an+1 an) = a R, s a se calculeze
lim
n
_
ln
e
mn
+
mn
k=1
1
k

_
an
,
unde m N
si = 0, 577216 . . . este constanta lui Euler.

Dumitru B atinet u-Giurgiu
Solut ia autorului. Mai nt ai facem observat ia ca:
1. lim
n
an
n
= lim
n
an+1 an
(n + 1) n
= lim
n
(an+1 an) = a, (1)
2) lim
n
(n (n )) = lim
n
n
1
n
= lim
n
n+1 n
1
n + 1

1
n
= lim
n
n n+1
1
n

1
n + 1
=
= lim
n
((n n+1) n (n + 1)) = lim
n
_
(n n+1) n
2
_
=
= lim
n
__
ln(n + 1) lnn
1
n + 1
_
n
2
_
= lim
n
__
ln
_
1 +
1
n
_
1
n + 1
_
n
2
_
=
= lim
x0
xR
__
ln(1 +x)
x
x + 1
_
1
x
2
_
= lim
x0
(x + 1) ln(1 +x) x
x
2
(1 +x)
=
= lim
x0
ln(1 +x) + 1 1
2x
=
1
2
lim
x0
ln(1 +x) =
1
2
ln e =
1
2
. (2)
Rezulta atunci c a
lim
n
_
ln
e
m n
+
mn
k=1
1
k

_
an
= lim
n
(1 +mn )
an
=
= lim
n
_
(1 +mn )
1
mn
_an
n
n(mn)
=
= e
lim
n
an
n
lim
n
(n(mn))
= e
a lim
n
(n(mn))
. (3)
Avem, deci, de calculat:
lim
n
(n (mn )) . (4)
Metoda 1. Am demonstrat mai sus ca: lim
n
(n (n )) =
1
2
si atunci rezulta ca:
lim
n
(n (mn )) =
1
m
lim
n
(m n (mn )) =
1
2m
. (5)
Metoda 2. Conform inegalit at ii lui Young, avem inegalit at ile:
1
2 (m n + 1)
<
mn
k=1
1
k
ln(m n) <
1
2mn
, n N

1
2 (m n + 1)
< mn <
1
2mn
, n N
m
2 (m n + 1)
< n(mn ) <
1
2m
, n N
,
de unde, prin trecerea la limit a cu n , rezulta ca:
1
2 m
lim
n
(n (mn ))
1
2 m
, adic a lim
n
(n (mn )) =
1
2m
.
Relat iile (3) si (5) ne dau
lim
n
_
ln
e
mn
+
mn
k=1
1
k

_
= e
a
1
2m
= e
a
2m
.
Observat ie. Dac a m = 1 si an = n, atunci a = 1 si obt inem lim
n
(1 +n )
n
=
e
1
2
=

e, adic a problema 23928 din G.M.-B nr. 5-6/1998 propus a de Dumitru Batinet u-
Giurgiu, care este aceeasi cu problema 182 din G.M.-A, nr. 3/2004, propus a de Mih aly
Bencze.
Nota redact iei. Solut ii corecte ale problemei au mai trimis si domnii Nicusor
Minculete de la Universitatea Crestin a Dimitrie Cantemir din Brasov si Marius Olteanu de
la S. C. Hidroconstruct ia S.A. Bucuresti, sucursala ,,Olt-Superior din Ramnicu-Valcea.
262. Fie
X =
_
t u
v w
_
M2(C).
Pentru orice n N, not am
X
n
=
_
tn un
vn wn
_
158 Probleme
si e a = t + w, b = tw uv urma, respectiv determinantul matricei X. S a se arate c a
urmatoarele armat ii sunt echivalente:
i) Sirurile (tn)
n1
, (un)
n1
, (vn)
n1
, (wn)
n1
sunt toate convergente.
ii) Are loc una dintre situat iile
X = I2 (matricea unitate de ordinul al doilea);
a = b + 1 si b este un num ar de modul mai mic ca 1;
|a|
2
+|a
2
4b| < 2
_
|b|
2
+ 1
_
< 4.
Marian Tetiva
Solut ia autorului. Avem nevoie de urm atoarele dou a rezultate:
Lema 1. Fie z un num ar complex. Sirul (z
n
)n > 1 este convergent daca si numai
dac a |z| < 1 sau z = 1.
Demonstrat ie. Una din implicat ii este banala, asa c a vom trece direct la demon-
strarea faptului c a, dac a siml (z
n
)n > 1 este convergent, atunci |z| < 1 sau z = 1.
In primul r and, din convergent a sirului considerat rezulta convergent a sirului mo-
dulelor, (|z
n
|)n > 1 care implic a |z| 1. Ne mai ramane de demonstrat (aceasta ind
partea cea mai grea) ca, dac a (z
n
)n > 1 converge si |z| = 1, atunci z = 1. Putem considera
z = cos + i sin , pentru un anume [0, 2), deci
z
n
= cos n + i sin n, n 1.
Convergent a sirului implica, dup a cum este bine stiut, convergent a sirurilor part ilor
reale si part ilor imaginare ale termenilor sai; adic a trebuie s a e convergente sirurile (xn)
n1
si (yn)
n1
denite prin
xn = cos n, yn = sin n, n 1.
Sa not am cu x, respectiv y limitele acestor siruri (care trebuie sa e numere reale).
Cu formulele trigonometrice bine cunoscute obt inem
yn+1 = yn cos +xn sin , n 1,
iar prin trecere la limita n aceste relat ii gasim
_
x(1 cos ) +y sin = 0
xsin y(1 cos ) = 0.
Pe de alta parte,
x
2
n
+y
2
n
= cos
2
n + sin
2
n = 1, n 1,
deci, prin trecere la limita pentru n , avem x
2
+y
2
= 1, egalitate care ne spune c a x
si y nu pot ambele nule; atunci sistemul omogen de mai sus are solut ii nenule, deci are
determinantul nul. Acesta nseamn a ca
(1 cos )
2
+ sin
2
= 0 cos = 1 si sin = 0,
deci am obt inut concluzia z = 1.
Lema 2. Fie a, b numere complexe si z1, z2 radacinile ecuat iei z
2
az + b = 0
Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
) |z1| < 1 si |z2| < 1;
) |a|
2
+|a
2
4b| < 2
_
|b|
2
+ 1
_
< 4.
Demonstrat ie. Pentru dou a numere reale r1 si r2, relat iile r1 < 1 si r2 < 1 sunt,
evident echivalente cu r1 1 < 0 si r2 1 < 0, prin urmare cu
(r1 1) + (r2 1) < 0 si (r1 1) (r2 1) > 0,
n cele din urm a, se obt ine echivalent a
r1 < 1 si r2 < 1 r1 +r2 < 2 si r1 +r2 < r1r2 + 1.
Pentru implicat ia e r1 = |z1| < 1 si r2 = |z2 < 1; conform observat iilor
anterioare avem:
r1 +r2 < 2 si r1 +r2 < r1r2 + 1.
Cum r1 0 si r2 0, putem ridica la p atrat a doua relat ie pentru a obt ine:
r
2
1
+r
2
2
< r
2
1
r
2
2
+ 1 2
_
|z1|
2
+|z2|
2
_
< 2
_
|z1|
2
|z2|
2
+ 1
_

|z1 +z2|
2
+|z1 z2|
2
< 2
_
|z1z2|
2
+ 1
_
.
Avem z1 + z2 = a si z1z2 = b. De asemenea, daca a este este un num ar complex
astfel nc at
2
= a
2
4b, atunci r ad acinile ecuat iei z
2
az +b = 0 sunt date de:
z1 =
a +
2
, z2 =
a
2
z1 z2 = ,
astfel ca relat ia obt inut a devine
|a|
2
+||
2
< 2 (|b| + 1) |a|
2
+
a
2
4b
< 2
_
|b|
2
+ 1
_
(deoarece ||
2
=
a
2
4b
). Mai avem si
|b| = |z1| |z2| < 1
de unde se obt ine imediat si cea de-a doua relat ie de la ).
Reciproc, sa presupunem c a au loc inegalit at ile ), deci c a
|a|
2
+
a
2
4b
< 2
_
|b|
2
+ 1
_
si |b| < 1.
Prima relat ie se transforma ca mai sus n:
|z1 +z2|
2
+|z1 z2|
2
< 2
_
|z1z2|
2
+ 1
_
|z1|
2
+|z2|
2
< |z1|
2
|z2|
2
+ 1
(|z1| +|z2|)
2
< (|z1| |z2| + 1) |z1| +|z2| < |z1| |z2| + 1,
deoarece |z1| 0 si |z2| 0. Mai avem si
|z1| |z2| = |z1 z2| = |b| < 1,
deci se obt ine si:
|z1| +|z2| < |z1| |z2| + 1 < 2.
Cum am vazut, daca avem:
|z1| +|z2| < 2 si |z1| +|z2| < |z1| |z2| + 1
rezult a:
|z1| < 1 si |z2| < 1
si demonstrat ia este ncheiata.
Sa mai amintim, revenind la problema noastr a, ca matricea X si verica ecuat ia
caracterisitica (teorema Cayley-Hamilton), adic a
X
2
aX +bI2 = O2
(I2 reprezint a matricea unitate de ordinul al doilea, iar O2 matricea nul a de acelasi ordin).
Prin nmult ire cu X
n
obt inem
X
n+2
aX
n+1
+bX
n
= O2, n 0
(convent ional, X
0
= I2), ceea ce ne spune ca ecare dintre sinlrile (tn)
n1
, (un)
n1
, (vn)
n1
si (wn)
n1
veric a aceeasi relat ie de recurent a
xn+2 axn+1 +bxn = 0, n 1.
Atunci, not and cu T, U, V , W limitele acestor siruri (dac a ele exista si sunt nite)
si trecand la limita n relat ia de recurent a pentru ecare din ele, obt inem
T aT +bT = U aU +bU = V aV +bV = W aW +bW = 0.
160 Probleme
Demonstr am acum implicat ia i)ii). Presupunem asadar ca pentru matricea X
sirurile (tn)
n1
, (un)
n1
, (vn)
n1
si (wn)
n1
, denite n enunt sunt convergente (av and
limitele T, U, V , respectiv W). Rezulta si convergent a sirurilor (an)
n1
si (bn)
n1
denite
prin:
an = tn +wn = tr(X
n
),
respectiv:
bn = tnwn unvn = det(X
n
),
pentru orice n N
(limitele lor ind, desigur, A = T + W si B = TW UV ). Conform

unei bine cunoscute propriet at i a determinantului avem:
det (X
n
) = (det(X))
n
bn = b
n
, n 1;
folosind lema 1 rezult a atunci c a b este e egal cu 1, e un numar de modul mai mic ca 1.
Sa consider amnt ai ca b = 1. Relat ia de recurent a vericat a de oricare din cele patru
siruri este acum:
xn+2 axn+1 +xn = 0, n 1,
iar pentru cele patru limite avem
T aT +T = U aU +U = V aV +V = W aW +W = 0
(2 a)T = (2 a)U = (2 a)V = (2 a)W = 0.
De asemenea, avem:
tnwn unvn = b
n
= 1, n 1,
de unde decurge TW UV = 1 (prin trecere la limit a), relat ie ce ne spune ca T, U, V ,
W nu pot toate nule. Atunci obligatoriu 2 a = 0 a = 2 si, printr-o induct ie simpla,
obt inem:
X
n
= I2 +n(X I2) , n 1.
De aici, imediat gasim:
tn = 1 +n(t 1), un = nu, vn = nv, wn = 1 +n(w 1),
pentru orice n N
; este clar acum ca ipoteza de convergent a a sirurilor (tn)

n1
, (un)
n1
,
(vn)
n1
si (wn)
n1
, conduce la t = 1, u = 0, v = 0 si w = 1, adic a la X = I2
Mai departe, s a presupunem c a b este un num ar complex de modul mai mic ca 1.
Mai consideram si rad acinile z1 si z2 ale ecuat iei z
2
ax+b = 0, adic a valorile proprii
ale matricii X. Cum se stie, avem:
a=tr(X
n
) = z
n
1
+z
n
2
, n 1
si, de asemenea z1z2 = h, deci:
|z1| |z2| = |b| < 1.
Aceasta nseamn a ca macar unul din numerele z1, z2 are, si el, modulul mai mic ca
1. Daca, de exemplu, z1 este acela, atunci (z
n
1
)
n1
este convergent (cu limita 0); pe de alt a
parte si sirul urmelor matricilor X
n
trebuie s a e convergent, adica este convergent sirul
(z
n
1
+z
n
2
)
n1
.

In consecint a va convergent si sirul cu termenul general:
z
n
2
= (z
n
1
+z
n
2
) z
n
1
,
deci (aplic am iar lema 1) z2 ori este 1, ori are modulul mai mic ca 1.
Rezumam: am obt inut c a, n situat ia |b| < 1, ambele rad acini ale ecuat iei caracteris-
tice au modulele mai mici ca 1, sau una dintre ele este de modul mai mic ca 1, iar cealalt a
este egal a cu 1.
In acest al doilea caz (|z1|) < 1 si z2 = 1) vom avea, evident b = z1 implica |b| < 1
si a = z1 +z2 = b + 1, deci a doua situat ie de la ii).
Dac a n schimb, avem |z1| < 1 si |z2| < 1, atunci, folosind lema 2, deducem c a
|a|
2
+
a
2
4b
< 2
_
|b|
2
+ 1
_
< 4 si astfel am dat peste a treia situat ie posibil a n ii).
Ne-a mai r amas doar s a demonstr am implicat ia ii) i). Pentru X = I2 avem
X
n
= I2 tn = wn = I, un = vn = 0, n 1
si convergent a celor patru siruri este clar a.
Dac a X este o matrice cu a = tr(X) = det(X) + 1 = b + 1 si |b| < 1, ea va avea una
din valorile proprii, adica rad acinile ecuat iei z
2
(b + 1)z + b = 0) 1 si pe cealalta b (de
modul mai mic ca 1). Se veric a imediat c a, n acest caz:
x
n
=
1
b 1
[b
n
(A I2) +bI2] , n 1,
ceea ce conduce la formule de tip
xn = cb
2
+d, n 1,
pentru (xn)
n1
, ind oricare din cele patru siruri (tn)
n1
, (un)
n1
, (vn)
n1
si (wn)
n1
(cu c si d constante, altele pentru ecare sir n parte, toate se exprim a, desigur, n funct ie
de elementele matricii X). Cum lim
n
b
n
= 0 convergent a celor patru siruri rezulta fara
probleme.
In sfarsit, a treia situat ie implic a, pe baza lemei 2, faptul c a solut iile z1 si z2 ale
ecuat iei caracteristice a matricii X, z
2
ax + b = 0, sunt numere complexe de module
mai mici cu 1, Aceasta este, binent eles, si ecuat ia caracteristic a e recurent ei vericate de
ecare din sirurile (tn)
n1
, (un)
n1
, (vn)
n1
si (wn)
n1
. Rezulta pentru termenul general
al oricaruia din aceste siruri (notat iar asi, generic, cu xn) o formul a de tipul
xn = cz
n
1
+dz
n
2
, n 1,
(dac a z1 = z2), sau
xn = (c +nd)z
n
1
, n 1,
(dac a z1 = z2). Cum |z1| < 1 si |z2| < 1, avem
lim
n
z
n
1
= lim
n
z
n
2
= 0 si lim
n
nz
n
1
= 0,
de unde se obt ine, iar cu usurint a, convergent a ecaruia din cele patru siruri (acum toate
au limita zero). Cu aceasta solut ia problemei se ncheie
Nota redact iei. O solut ie corect a a problemei a dat si domnul inginer Marius
Olteanu de la S. C. Hidroconstruct ia S.A. Bucuresti, sucursala ,,Olt-Superior din Ramnicu-
V alcea.
263. Fie G centrul de greutate al tetraedrului oarecare [ABCD] si r, R razele sferelor
nscrisa, respectiv circumscris a acestuia. Se noteaza cu r1, r2, r3, r4 razele sferelor nscrise
tetraedrelor [GABC], [GABD], [GACD] si respectiv [GBCD]. Sa se arate ca:
a)
1
r1
+
1
r2
+
1
r3
+
1
r4
<
R
2
r
3
;
b) r1 +r2 +r3 +r4 > 16
r
3
R
2
;
c) r1 +r2 +r3 +r4 >
8
5
r.
Marius Olteanu
Solut ie dat a de Nicusor Minculete de la Universitatea Crestin a Dimitrie Cantemir,
Brasov.
Fie punctul M mijlocul laturilor [BC] si punctul N mijlocullaturii [CD]. De aseme-
nea, consider am punctul GA ca ind centrul de greutate al triunghiului BCD, iar punctul
GD ca ind centrul de greutate al triunghiului ABC. Prin intersect ia dreptelor AGA si
162 Probleme
AGD se obt ine punctul G, adica centrul de greutate al tetraedrului [ABCD] (vezi gura 1).
Se demonstreaz a usor ca
GGA
AGA
=
1
4
, prm urmare, avem relat ia
d(G, (BCD))
d(A, (BCD))
=
GGA
AGA
=
1
4
,
ceea ce nseamn a c a:
VGBCD =
V
4
,
unde VGBCD este volumul tetraedrului [GBCD], iar V este volumul tetraedrului [ABCD].
In mod analog se arat a ca:

VGACD = VGABD = VGABC =
V
4
.
Dac a S1 aria total a a tetraedrului [GBCD], iar r1 raza sferei nscrise n tetraedrul
[GBCD], atunci avem relat ia:
VGBCD =
S1r1
3
=
V
4
,
1
r1
=
4S1
3V
.
Analog, se obt in relat iile:
1
r2
=
4S2
3V
,
1
r3
=
4S3
3V
si
1
r4
=
4S4
3V
,
unde S2 este aria total a a tetraedrului [GACD], S3 aria total a a tetraedrului [GABD], S4
aria total a a tetraedrului [GABC].
Asadar:
4
k=1
1
r
k
=
4
3V
4
k=1
S
k
=
4
3V
[S + 2 (SGBC +SGCD +SGBD +SGAB +SGAD +SGAC)] .
Dar:
2 (SGBC +SGCD +SGBD +SGAB +SGAD +SGAC) =
= GB GC sin BGC+GC GD sin CGD+GB GD sin BGD+GA GB sin AGB+
+GA GDsin AGD +GA GC sin AGC GB GC +GC GD +GB GD+
+GA GB +GA GD +GA GC GA
2
+GB
2
+GC
2
+GD
2
=
=
1
4
_
AB
2
+BC
2
+CD
2
+DA
2
+AC
2
+BD
2
_
4R
2
.
Prin urmare:
1
r1
+
1
r2
+
1
r3
+
1
r4
4
3V
_
S + 4R
2
_
. ()
Se cunoaste urm atoarea inegalitate:
8
3
3
R
2
S,
pe care o vom utiliza n relat ia (), de unde vom obt ine:
1
r1
+
1
r2
+
1
r3
+
1
r4
4
3V
_
8
3
3
R
2
+ 4R
2
_
=
16
3R
2
_
2 +
3
_
9V

16
3R
2
_
2 +
3
_
72
3r
3
<
R
2
r
3
,
deci:
1
r1
+
1
r2
+
1
r3
+
1
r4
<
R
2
r
3
.
Am utilizat o alt a inegalitate cunoscut a n tetraedru, si anume:
V 8
3r
3
.
Pentru a demonstra punctul b), vom ntrebuint a inegalitatea de la punctul a) si
inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz, astfel:
(r1 +r2 +r3 +r4)
_
1
r1
+
1
r2
+
1
r3
+
1
r4
_
16,
adica
(r1 +r2 +r3 +r4)
R
3
r
3
16,
de unde rezult a ca:
r1 +r2 +r3 +r4 > 16
r
3
R
3
.
Pentru a demonstra punctul c) se observ a ca SGAD =
1
2
SMAD, iar, din inegalitatea
lui Steiner avem:
SMAD <
SB +SC
2
,
deci
SGAD <
SB +SC
4
.
In mod analog se demonstreaz a inegalit at ile urmatoare:

SGBC <
SA +SD
4
, SGCD <
SA +SB
4
, SGBD <
SA +SC
4
,
SGAB <
SC +SD
4
si SGAC <
SB +SD
4
Prin urmare, deducem ca;
4
k=1
S
k
= S + 2 (SGBC +SGCD +SGBD +SGAB +SGAD +SGAC) <
5S
2
,
ceea ce nseamn a c a:
4
k=1
r
k
=
3V
4
4
k=1
1
S
k
12V
4
k=1
S
k
>
4Sr
5S
2
=
8
5
r,
adica ceea ce trebuia demonstrat.
Observat ie. Cum:
SGBC +SGCD +SGBD > SBCD = SA, SGCD +SGAC +SGAD > SACD = SB,
SGBD +SGAD +SGAB > SABD = SC, SGAC +SGAB +SGBC > SABC = SD,
rezult a ca
2 (SGBC +SGCD +SGBD +SGAB +SGAD +SGAC) > S,
deci
4
k=1
1
r
k
=
4
3V
4
k=1
S
k
=
=
4
3V
[S + 2 (SGBC +SGCD +SGBD +SGAB +SGAD +SGAC)] >
8S
3V
=
8
r
,
ceea ce nseamn a ca
1
r1
+
1
r2
+
1
r3
+
1
r4
>
8
r
.
164 Istoria Matematicii
ISTORIA MATEMATICII
George Isac
(1940-2009)
Corneliu Constantinescu
1)
George Isac s-a n ascut la 1 aprilie 1940 n comuna Filipesti, judet ul Br aila. Tatal
lui era nvat ator si invalid din primul razboi mondial (si pierduse o m an a), iar mama lui
era casnic a. Din familie mai faceau parte o sor a si un frate, ambii mai n varst a decat el.
A avut parte de o copil arie fericit a, pe care a evocat-o la b atranet e n nenum arate poezii,
pline de nostalgie, care se bucur a de mult succes n Romania de astazi. Tat al lui l-a condus
n prima zi de scoal a si pe drum i-a spus: doresc ca tu s a mereu primul n clasa ta.
Gica, cum i spuneam noi, prietenii, a interpretat aceast a dorint a a tat alui ca un ordin
si a fost ntr-adev ar primul n clasa de-a lungul ntregii scoli primare. A r amas puternic
atasat nu numai de satul lui natal, ci si de aceasta scoala, pe care a vizitat-o de mai multe
ori dup a revolut ie si pentru care a nint at o fundat ie, care d a un premiu n ecare an
elevului cu cele mai bune performant e la nvat atur a. Liceul l-a facut la Br aila, la Colegiul
,,Nicolae B alcescu n perioada 1954-1958, unde a avut parte de profesori deosebit i. Cel
mai mult s-a atasat de profesorul de limba rom an a, care i remarcase deosebitul lui talent
literar. Atat el c at si profesorul respectiv considerau ca el va urma o cariera literara. Dar,
n acel timp, Romania se gasea sub cumplita teroare comunista si Gica si dadea seama
ca o astfel de cariera nu se poate face f ara a face concesii morale majore, pe care el nu
era dispus sa le fac a. Asa ca a luat hot ararea dramatic a de a urma o alt a cale si s-a decis
pentru matematic a, spre marea decept ie a profesorului de limba rom an a, care a ncercat
n fel si chip sa-l convinga, , f ara succes ns a, de a urma, totusi, o cariera literara. Tot la
Braila a cunoscut-o pe viitoarea lui sot ie Viorica, nascut a Georgescu ,care i-a inspirat
nenum arate poezii de dragoste si de recunostint a. Casatoria a avut loc pe data de 8 mai
1965, iar din ea s-au n ascut doi copii: C atalin (1970) si Roxana (1974).
Dup a terminarea liceului s-a nscris la Facultatea de Matematic a si Mecanic a a Uni-
versitat ii Bucuresti, unde s-a mprietenit cu un coleg de an, Ion Ichim, caruia noi, prietenii,
i spuneam Nelu. La teminare studiului n 1963 au devenit, ambii, asistent i la catedra de
analiz a, al carei sef era profesorul Gheorghe Marinescu, pentru care Gica a p astrat de-a
lungul ntregii sale viet i cele mai calduroase sentimente si pentru care a nceput s a scrie,
n ultimul an al viet ii, o biograe care, din p acate, a ramas neterminata. Ei au si colabo-
rat, de altfel, n matematica, public and mpreun a cartea ,,Analiza pe corpuri ultrametrice
(1976). Gica a fost angajat un timp (1963-1968) si ca cercetator la Centrul de Calcul al
Universit at ii din Bucuresti, condus de Grigore Moisil.

Impreun a cu Nelu s-au prezentat
ntr-o zi la mine, ntreb andu-m a dac a asi dispus sa-i accept ca doctoranzi, ceea ce am
facut cu mare bucurie. Gica a ales ca tema de doctorat o problem a din analiza funct ional a,
iar Nelu, una din teoria potent ialului. Eu am p arasit Rom ania n februarie 1972, moment
n care cele dou a teze de doctorat erau avansate, dar neterminate. Ocial, conducerea
tezelor a fost preluata de Gheorghe Marinescu, dar, n practic a, conducerea ei a fost f acuta
de prietenul meu Aurel Cornea. Titlul de doctor a fost acordat in 1973.
Gica a fost de c ateva ori (1974-1977), n calitate de profesor de matematica, la
,,National University of Zaire, Kinshasa, Zaire, si a luat hotararea de a utiliza o astfel
de calatorie pentru a p arasi denitiv Rom ania.

Inainte de a pleca, l-a vizitat pe Aurel
Cornea si i-a spus de intent ia lui, ceea ce era o dovad a de mare ncredere n acea vreme, n
care ntreaga t ar a era mpanzita de informatori ai Securit at ii. El a adaugat c a are intent ia
1)
Bodenacherstr. 53 CH 8121 Benglen, e-mail: constant@math.ethz.ch
C. Constantinescu, George Isac (1940-2009) 165
de a-si lasa, pentru nceput, familia n Romania si de a o aduce mai tarziu la el. ,,Esti
nebun? i-a strigat Aurel, caci o familie n t ar a era o important a sursa de santaj pentru
Securitate. Gica i-a explicat ca viitorul lui este nesigur si ca nu poate supune famila acestui
risc. Aurel s-a plimbat un timp g anditor prin camer a, apoi s-a oprit brusc si i-a spus: ,,Uite
ce zic eu, Nene Gica: pleaca, ia-t i familia si daca o sa-t i e r au, sa ma njuri pe mine.
Gica i-a ascultat sfatul, si-a luat familia cu el si a facut o carier a str alucit a n Canada,
asa ca nu a ajuns s a-l njure pe Aurel, ci i-a fost recunosc ator pentru bunul sfat dat, de
a-si lua familia cu el.

In Canada a fost mai nt ai profesor la ,,University of Sherbrooke
(1977-1978), iar apoi la ,,Collège Militaire Royal, Saint Jean, Quebec si la ,,Royal Military
College, Kingstone, Ontario.
Inc a din Rom ania el a nceput s a se intereseze de matematica aplicata, unde el si

putea utiliza cunostint ele lui de analiza funct ional a si a si t inut cursuri n Romania n
aceasta direct ie.

In Canada el a evoluat spectaculos n acest domeniu, ocup andu-se de
probleme de complementaritate si teoreme de punct x, cu aplicat ii la teoria deciziilor,
teoria jocurilor, optimul Pareto, analiza neliniar a si alte domenii. Multe not iuni, ast azi
curente n aceste domenii, au fost introduse de el, ca de exemplu conurile nucleare. A
publicat n timpul viet ii 176 de lucrari matematice, dintre care 11 c art i, foarte multe
n colaborare, care au fost citate pan a n prezent n 664 de publicat ii de catre 266 de
autori! Comunitatea matematica i-a remarcat realiz arile, a fost invitat si a participat
la nenumarate colocvii matematice, a t inut foarte multe conferint e si sprjinea si diferite
periodice matematice n activitatea lor. A primit si premii matematice, din care ment ionez
premiul ,,Spiru Haret acordat de Academia Rom an a n 2003. Consiliul Facult at ii de
Matematica al Universit at ii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca a aprobat propunerea de a i se
acorda titlul de ,,Doctor Honoris Causa, dar decesul (24.2.2009) a intervenit nainte ca
aceasta propunere s a treac a prin Senatul Universit at ii.
Nu se poate vorbi de George Isac fara a spune ceva despre poeziile lui, o component a
important a a personalit at i lui. Aceast a activitate a nceput-o destul de t arziu, probabil
din cauza viet ii agitate pe care a dus-o si a preocup arilor matematice, care nu-i l asau nici
timpul si nici linistea sueteasca necesara pentru poezie. Dar el a dus tot timpul cu sine
un fel de arhiva poetica, care, cand i-a venit timpul, s-a revarsat tumultuos, produc and
un num ar impresionant de sapte volume n perioada 1999-2008, un al optulea urm and
sa apar a postum. Dominante n aceste poezii sunt nostalgiile copilariei si ale tineret ii.
Satul natal, cu tradit iile mostenite din str abuni, apare n ele viu, cu culorile si parfumurile
specice anotimpurilor, cu ori, p asari si gaze, cu r au, cimitir, lanuri, vii, coline si p aduri,
cu preocup arile obisnuite ale copil ariei, ca, de exemplu, culegerea orilor, prim avara, sau
saniusul, iarna. Foarte multe poezii sunt dedicate casei p arintesti, cu bogata ei gr adina, n
care mama joac a un rol central. Dar tot dominante trebuie considerate si temele lozoce
legate de problema viet ii si a mort ii, nuent at ind de lozoile orientale vechi, pe care
le-a studiat. Fiind o int a religioas a, se avant a n problematica viet ii de apoi, ncerc and,
cu metafore poetice, s a ne trezeasc a orul absolutului. Nu lipsesc din aceste poezii nici
sfaturile moralizatoare adresate cititorilor, de a nu acorda o important a prea mare lucrurilor
superciale, ci de a se concentra pe aspectele profunde ale viet ii. Exista si o critica aspr a n
poeziile lui adresate societat ii actuale, n care vede, pe bun a dreptate, tot felul de fenomene
de decadent a.
Greaua boal a l-a surprins n plin a activitate, ceea ce a facut-o cu at at mai greu de
suportat. Avea tot felul de idei matematice n minte, vroia s a scrie o carte de matematic a,
scria la o biograe a lui Gheorghe Marinescu si intent iona s a scrie o carte cu amintiri
personale despre perioada comunista din Romania, pe care o cunostea nu numai din proprie
tragic a experient a dar si din povestirile tat alui lui. Dar nu a fost s a e si nu pot decat sa
regret c a toate aceste opere s-au pierdut pentru noi tot i. Prin cercetarea lui matematica,
prin poeziile lui si prin activitate lui didactica George Isac a adus mult a lumin a n lume.
A fost o viat a tr aita din plin, cu o roada bogat a, asa cum apar holdele din satul lui natal
n poeziile lui. Colegiul ,,Nicolae Balcescu din Br aila a produs o list a impresionant a de
personalitat i marcante n stiint a si n art a, list a care va lungit a acuma cu un nou nume,
care a activat at at n stiint a cat si n art a.
Acei mari dascali pe care nu trebuie s a-i uit am
Andrei Vernescu
1) 2)
Au existat cat iva mari profesori de matematic a de liceu, pe care nu trebuie s a-i
uit am.
De regul a, ei nu sunt inclusi n cart ile romanesti de istoria matematicii (avem n
vedere, n special, monumentala lucrare n trei volume a lui George St. Andonie, ,,Istoria
Matematicii n Romania, Editura Stiint ic a, Bucuresti, 1965-1967), dar aceasta nu pentru
ca ar avut un orizont m arginit, ntruc at ne referim aici la oameni luminat i, ci pentru c a,
prinnsusi prolul activitat ii profesorilor de liceu, ei nu sunt determinat i n mod obligatoriu
sa fac a si cercetare stiint ic a, sau, cum se spune, pentru a folosi o expresie administrativa
si pe care n-o ndr agesc n mod deosebit, cercetarea nu intra n ,,sa postului !
In cartea sa, intitulat a ,,Pour lhonneur de lesprit humain, (Hachette, Paris, 1987),
la pagina 17, binecunoscutul matematician francez Jean Dieudonne scria, pe drept cuvant:
,,Un matematician este cineva care a publicat demonstrat ia a cel put in unei teoreme ne-
triviale. Fiind ntru totul de acord cu aceasta denit ie si, parafraz andu-l ntr-o anumit a
masura, am putea a spune c a: un mare profesor de liceu este acel profesor foarte
competent, care a facut, la scoala (sau scolile) la care a predat, cel put in c ateva
sute de lect ii de neuitat! La care am adauga: cu atat mai mult, daca a fost posibil,
a avut si elevi medaliat i la concursurile de matematic a.
Spun and aceasta, ne referim, n primul rand, la calitatea stiint ic a impecabila a
lect iilor, la claritate, ordine, coerent a, viziune de ansamblu, elegant a, accesibilitatea trans-
miterii si, nu n ultimul r and, la pasiunea si caldura uman a transmisa, sau, cum se mai
spune, la suetul pe care profesorul l-a pus n lect iile sale. Desigur, ne referim si la suc-
cesele obt inute ! Desi, poate ca, totusi, opera ziditoare, temeinic a, aparent modesta, a
profesorilor, de cele mai multe ori ,,neoferind satisfact ii zgomotoase este mai important a
nu at at prin unele performant e de varf, e drept foarte mbucur atoare, atunci c and exist a,
ci, mai ales, prin ceea ce aduce ea peren, n construirea personalit at ii tinerilor, deci n
edicarea, generat ie cu generat ie, a nat iunii! (expresia ,,neoferind satisfact ii zgomotoase a
fost preluat a din prefat a la volumul nt ai din neuitatul tratat de Analiza matematic a n trei
volume, al marelui nostru savant si profesor Miron Nicolescu, aparut la Editura Tehnic a,
n 1957).
Si acum, c a am precizat ceea ce credem c a ar trebui s a se nt eleaga prin mare dasc al,
sa trecem, asa cum se obisnuieste n cadrul discursului matematic, la prezentarea c atorva
exemple remarcabile. Unele sunt deja clasicizate: Ion Banciu a fost un mare profesor,
despre care fostul s au elev Dan Barbilian nota:
,,Pentru mine, care am mbr at isat matematicile, Banciu a fost (. . .) maistrul, omul
care m-a format, de la care am nvat at esent ialul. (. . .) Banciu mi-a trecut simt ul lui de
rigoare, mi-a sadit afectul matematic, emot ia n fat a frumuset ii unei teoreme si patima
1)
Universitatea Valahia din T argoviste
2)
Conferint a sust inut a la a 35-a Sesiune de comunic ari metodico-stiint ice a profesorilor
de matematica din Judet ul Prahova, Sinaia, 15 noiembrie 2008, text abreviat. (N. R.)
A. Vernescu, Acei mari dasc ali pe care nu trebuie s a-i uit am 167
cercet arii, far a de care nu pot i matematician. (Ion Barbu, Versuri si proza, Editura
Minerva, Bucuresti, 1970, pag. 279).
Un alt exemplu: pe c and avea circa zece ani, Dumitru V. Ionescu a r amas orfan
de tat a; dup a c atva timp mama lui s-a rec asatorit cu profesorul de matematic a Gheorghe
Nicolaevici. Acesta, aand ntr-o bun a zi c a ul s au vitreg a obt inut o not a maxima la
geometrie doar pentru ca reprodusese perfect lect ia, i-a oferit cateva lect ii de geometrie,
cu cont inut bine ales. (Am folosit informat iile din cartea citat a anterior, a lui George St.
Andonie, vol. II, pag. 110). Aceste lect ii au fost suciente pentru a declansa placerea
si pasiunea pentru matematici, care aveau s a duc a la armarea viitorului matematician si
mare profesor de la Universitatea din Cluj. Astfel, prin consecint a benec a a acestui inspirat
demers, Gheorghe Nicolaevici a constituit un alt exemplu clasicizat de mare profesor de
liceu.
Profesorul Ascaniu Crisan, care a fost o vreme si director al liceului ,,Moise Nicoar a
din Arad, a ncurajat n domeniul matematicii pe fostii sai elevi Tiberiu Popoviciu si Caius
Iacob, devenit i academicieni, iar dou a decenii mai tarziu, pe Dimitrie D. Stancu si Ivan
Singer, de asemenea, devenit i academicieni.
Profesoara Silvia Creanga a ncurajat n domeniul matematicii pe fosta sa elev a
Cabiria Andreian, viitoarea mare matematiciana si membra a Academiei, prima femeie
conferent iar si, respectiv, profesor universitar la Universitatea din Bucuresti.
Profesorul Gheorghe Dumitrescu, nu numai ca a fost un ilustru autor de manuale,
dar a fost si unul dintre cei mai remarcabili dascali de matematica; nt amplator l-am vazut
o dat a, cand eram copil, dar nu la catedr a, ci ntr-o familie de prieteni ai p arint ilor mei;
mi amintesc de parc a ar fost ieri, ca radia o aur a de echilibru si bun atate. Despre d ansul
va poate vorbi mult mai detaliat fostul s au elev, distinsul nostru invitat si decan de v arst a,
aici prezent, domnul profesor Alexandru Popescu-Zorica. L-a cunoscut bine si au r amas n
relat ii de prietenie tot restul viet ii dascalului. Domnia sa mi relata c a Ghit a Dumitrescu,
dup a cum i se mai zicea, a murit n noiembrie 1968, deci exact acum 40 de ani; l-a vizitat
cu put in nainte de deces; este nmormantat la cimitirul ,,Sf anta Vineri din Bucuresti.
Apropiindu-ne mai mult de ziua de ast azi, vom spune c a neuitat i r aman profesorii
Ion Grigore si Eugen Onofras de la Ploiesti, profesorul Mihai Cocuz de la Iasi, profe-
sorul Constantin Bors de la Piatra Neamt , profesoara Mariana Stefanescu de la Campina,
profesorul Gheorghe Popescu de la Lugoj, precum si mult i alt ii . . . .
O ment iune special a as dori sa o fac despre profesorul de la liceul ,,Ion Luca Cara-
giale din Bucuresti, Cristofor Gaidargi, caruia am avut norocul s a-i u elev, un mare pro-
fesor, n sensul riguros al concept iei enunt ate la nceputul acestei evoc ari. Tot i cei care au
avut norocul sa-l aiba profesor ntr-o perioad a care se ntinde pe circa cinci-sase ani nainte
sa-l avut eu profesor si tot cam atat dup a, daca i vet i ntreba, va vor r aspunde acelasi lu-
cru: profesorul Gaidargi a fost cel mai mare profesor de matematic a din epoca, la acel liceu.
Din nou apelez la tezaurul de memorie din care mi mpartasea domnul profesor Alexandru
Popescu-Zorica: domnia sa a r amas cu o foarte frumoasa impresie de la inspect ia de grad
pe care i-a f acut-o, ca lector al I.C.P.P.D., profesorului Gaidargi ! (Init ialele ment ionate
desemnau Institutul Central pentru Perfect ionarea Preg atirii Didactice. Institutul a fost
desint at abuziv la sf arsitul anilor 70).
Pe profesoara Florica Ionescu de la liceul (azi Colegiul National) ,,Mihai Viteazul
din Bucuresti, sot ia profesorului universitar de matematic a Haralambie P. Ionescu, fost
prodecan la Facultatea T.C.M., din Politehnica bucurestean a, am cunoscut-o n cancelarie
pe cand eram stagiar, iar d ansa se apropia de pensie. A fost, de asemenea, o mare profesoara
de matematic a. Dar, mai mult, mi amintesc ce galerie impresionant a de profesori era acolo,
si la alte materii! Mult i cu studiile efectuate n perioada interbelic a!
Intent ionat si nu numai datorit a cronologiei, l-am lasat la sfarsit pe unul dintre cei
mai de suet oameni ai profesiei noastre, f ara de care, poate, nu am reunit i acum aici,
n aceasta frumoasa dimineat a de toamn a si n acest cadru geograc minunat! V-at i dat
seama, desigur, ca este vorba de neuitatul profesor Adrian P. Ghioca. Un mare profesor! A
dedicat toate fort ele sale unui singur scop, anume, unuia nobil: acela al pred arii matematicii
si al atragerii tinerilor catre stiinta noastr a. . . . Dup a cum ncepusem sa spun, c a ne a am
aici grat ie lui, a avut si o opera institut ionala: a creat si a facut tradit ie din aceste at at de
reusite sesiuni de comunic ari metodico-stiint ice ale profesorilor de matematica din judet ul
Prahova; f ara efortul s au sust inut si constructiv, poate c a nu s-ar realizat atat de multe,
nentrerupte si reusite edit ii! Iar acum suntem absolut siguri c a ele vor continua! Adrian
P. Ghioca a fost si coautor, n colectivul coordonat de profesorul universitar Ion D. Ion,
pentru alc atuirea unui manual de algebr a de clasa a 12-a. Din acest colectiv a facut parte si
profesorul doctor Neculai I. Nedit a, aici prezent, bunul meu coleg de cancelarie de la liceul
de informatic a din Bucuresti (de vreo zece ani Colegiul Nat ional ,,Tudor Vianu), pe care
l-am gasit acolo, n 1990, c and m-am transferat, cu regret, dar pentru o drastic a apropiere
de domiciliu, de la ndragitul liceu ,,Mihai Viteazul. Manualul de algebr a de clas a a 12-a,
ment ionat, a fost foarte cunoscut, iar dup a el au nvat at multe generat ii de elevi!
Enumerarea facuta este, f arandoial a, incomplet a, din necunoastere sau, poate, si din
neaducere aminte, caz n care v a rog s a ma scuzat i! Pe de o parte, din ea au lipsit deliberat
universitari, c at si profesori de liceu care si-au continuat cariera n universitate (astfel nu
i-am inclus pe Nicolae Abramescu, Nicolae N. Mih aileanu, Eugen Russu, Abraham Hollin-
gher, Cezar Cosnit a, Gheorghe D. Simionescu si alt ii, care au avut frumoase realiz ari si
n nvat amantul liceal, printre altele, si prin scrierea unor reusite cart i destinate acestui
nvat amant). Totodat a, la alcatuirea acestei enumer ari de mari profesori de liceu, dup a cum
ma decisesem nca de la nceput, m-am referit numai la persoane decedate. Tot i acestia,
cat si cei din ultima enumerare, au fost profund atasat i matematicii romanesti, ind, la
vremea lor, si membri S.S.M.R.
Acesti profesori au facut mari eforturi pentru a nf at isa disciplina noastr a, matema-
tica, sub o forma cat mai interesanta, mai prietenoas a, mai calda. Aceasta, deoarece, din
pacate, o fat ad a rebarbativ a a contactului elevilor cu matematica persist a de mult a vreme
. . . .

In discursul sau de recept ie la Academia Roman a (publicat n G.M.-A, vol. 31 (105)
2008), academicianul Solomon Marcus prezenta, cu mult a dreptate si profund a cunoastere,
esent ialul situat iei privitoare la esecul educat iei matematice, existent de mult a vreme si n
numeroase t ari.
,,Recunoscuta ca unealt a uneori utila, matematica era nca departe de a si un fapt de
cultur a. Ciocanul este si el o unealta utila; devine, prin aceasta, cultura? Educat ia primita
n scoala si, uneori, si cea de la facultate nu prea lasa loc s a se vad a c a n matematic a exist a
si idei, istorie, conicte, interact iuni cu alte discipline, dileme privind formarea conceptelor
si alegerea problemelor. Din variatele moduri de gandire matematic a (inductiva, deductiv a,
abductiva, triadica, binara, analogica, metaforic a, ipotetic a, innita, combinatoric a, pro-
babilista, recursiva, topologic a, algoritmica, imaginativa etc.), nzestrate cu puterea de a
funct iona si n afara matematicii, practic avand o raza universal a de act iune, scoala nu
se raporteaz a dec at la deduct ie si combinare, uitand ca modalitatea deductiva este numai
haina n care matematica se prezint a n lume, nu si substant a ei. Metabolismul matemati-
cii cu celelalte discipline scolare este foarte slab. Asa se ajunge la situat ia actuala, n care
elevi si p arint i protesteaz a mpotriva prezent ei matematicii n programele scolare ale unor
elevi care nu-si propun s a devina matematicieni. Intelectualii ajunsi la varsta evoc arilor
nostalgice au rareori amintiri semnicative despre orele de matematica. Daca accept am
drept cultura ce t i ram ane dupa ce ai uitat tot, atunci trebuie sa accept am o realitate crud a:
cei mai mult i oameni nu se aleg aproape cu nimic din matematica scolara. Destui r am an
marcat i pe viat a de spaima examenelor de matematic a. Dar daca mergem la sursa acestei
situat ii, atunci vom identica o complicitate, e drept, neintent ionata, ntre matematicieni,
factorii de putere din societate si birocrat ia nvat am antului. Este educat ia matematic a,
A. Vernescu, Acei mari dasc ali pe care nu trebuie s a-i uit am 169
prin natura ei, destinata unei elite ? Sunt mult i cei care dau un r aspuns armativ acestei
ntrebari. Nu m a numar printre ei. Fapt este ca se ajunge la ceea ce francezii numesc
,,mathematiques, recettes de cuisine iar americanii, n mod similar, ,,cook book mathema-
tics. Din aceasta ,,monstruoas a coalit ie rezulta caricatura de educat ie matematic a pe care
ncercam s-o dep asim
Cred c a nu gresesc daca arm c a marii profesori, despre care vorbeam, cat si unii pe
care nu i-am ment ionat, cum spuneam, din necunoastere sau neaducere aminte, au luptat
cu mijloacele pe care le-au avut la dispozit ie (de multe ori foarte modeste) tocmai mpotriva
acestei stramb at at i si urat enii cu care se nf at iseaz a matematica scolar a. Au dus aceast a
lupt a n condit ii politice de multe ori vitrege, sub mai multe dictaturi, trebuind s a nfrunte
(macar indirect) brutalitatea diriguitorilor totalitari, obtuzitatea majorit at ii birocrat iei din
nvat amant, condit ii materiale dicile si programe scolare de matematic a de multe ori ilogice
si profund defectuoase. Lupta inutil a, dinainte pierdut a, ca a lui Don Quijote cu morile
de vant? Noi consideram ca nu! Acele mijloace modeste, de care vorbeam anterior, reduse
de multe ori numai la puterea cuv antului si a exemplului personal, parca ne amintesc de
ntrebarea batjocoritoare, dar, poate, premonitor ngrijorata a lui Stalin ,,Cate divizii are
Papa de la Roma? Noi consider am ca, si numai cu acele mijloace modeste pe care le-
au avut la dispozit ie, marii profesori au avut puterea ca, n mijlocul unei lumi mult prea
prozaice, mult prea orientate numai spre valorile materiale (iar azi si spre cele consumiste!),
sa t in a aprins a faclia iluminarii prin cultur a, sa t in a treaz a dragostea de nvat atur a si, n
particular, de nvat are a matematicii, care, cu puterile sale ,,magice de formare a g andirii,
logicii, rigorii, de cultivare a spiritului creator, si nu n cele din urm a a gustului pentru
simetrie, pentru estetic, poate atat de important a! Tocmai pentru c a au f acut lect ii de
neuitat, acesti mari profesori, au reusit, n primul rand sa dep aseasc a duritatea contactului
tinerilor cu matematica, iar apoi, dimpotriv a, au f acut, pentru mult i tineri, acest contact
pasionant!
Astfel, acesti mari profesori au luptat pentru un scop nobil. Dar ei au mai ilus-
trat ceva, au desf asurat prin munca lor si prin puterea exemplului personal, o superba si
generoasa pledoarie despre nalt imea etica a profesiunii de profesor!
Pentru a sintetiza cel mai bine aceast a pledoarie, s a-mi engaduit a cita din cuvantul
rostit de bunul meu prieten, profesorul doctor Dorel Duca de la Universitatea Babes-Bolyai,
la a 22-a edit ie a conferint ei ,,Didactica Matemeticii, Oradea, 6 mai 2006, cand au fost
sarb atorit i profesorii Almei Mater Napocensis, acad. Petru T. Mocanu, fost Presedinte
al S.S.M.R., prof. dr. Gheorghe Coman si prof. dr. Ioan A. Rus. Aceste cuvinte m-au
impresionat mult. Citez:
,,Meseria de educator este o mare si frumoas a profesiune care nu seam ana cu nicio
alta, o meserie, care nu se p araseste seara o data cu hainele de lucru. O meserie aspra si
placuta, umila si m andra, exigenta si libera, o meserie n care preg atirea except ionala este
abia satisfacatoare, o meserie care epuizeaza si nvioreaza, care te dispretuieste si exalta,
o meserie n care a sti nu nseamn a nimic f ara emot ie, n care dragostea este sterila fara
fort a spiritual a, o meserie c and apasatoare, c and implacabila, cand ingrata, cand plina de
farmec. (Textul este publicat integral n revista anual a ,,Didactica Matematicii si, part ial,
dar incluz and citatul anterior, n G.M.-A, vol 29 (103), 2006).
Marii profesori au ilustrat cu plenitudine aceasta meserie ! ,,Ceea ce era de demon-
strat !
Le p astram, cu afect iune, respect si recunostint a, luminoasa amintire !
MANIFEST
ARI STIINTIFICE
Elevi din Romania la EUROMATH 2009
Romeo Zamfir
1)
si Vasile Berinde
2)
In perioada 5-8 februarie 2009 s-a desf asurat la Nicosia, n Cipru, prima edit ie a seriei
de conferint e de matematica pentru elevi, European Student Conference in Mathema-
tics Creativity an Innovation from early age (EUROMATH 2009). Conferint a a fost
organizat a de Societatea de Stiint e Matematice din Cipru n cooperare cu Societatea Euro-
pean a de Matematica, Universitatea din Nicosia, Ministerul Educat iei din Cipru, Fundat ia
Thales din Cipru si la ea au participat 100 elevi din 7 t ari care au prezentat n progra-
mul stiint ic 35 de lucr ari astfel: Cipru (19 lucrari, av and ca autori 71 elevi), Bulgaria (3
lucrari, 4 elevi), Italia (2 lucr ari, 7 elevi), USA (2 lucrari, 3 elevi), Finlanda (1 lucrare, 1
elev), Cehia (3 lucr ari, 8 elevi) si Romania (5 lucrari, 6 elevi).
Romania a fost reprezentat a la EUROMATH 2009 de 6 elevi din care 4 elevi de
la Colegiul Nat ional ,,Vasile Alecandri din Galat i: Iris Mara Mergeanu, Diana-Maria
Bosneaga, Andreea Maria Radu si Adina Dobrota nsot it i de profesorul Romeo Zamr si de
2 elevi din Baia Mare: Vlad Cristian Crisan (Colegiul Nat ional ,,V. Lucaciu Baia Mare)
si Andrei Bancos (Colegiul Nat ional ,,Gh. Sincai Baia Mare), nsot it i de profesorul Vasile
Berinde.
Acestia au prezentat la EUROMATH 2009 urm atoarele comunicari:
1. Iris-Mara Mergeanu, Diana-Maria Bosneaga, Andreea Maria Radu (toate n clasa
a VII-a), ,,Famous numbers; Profesor ndrumator R. Zamr.
2. Adina Dobrota (clasa a X-a), ,,Geometrical Constructions With Compasses Only;
Profesor ndrum ator R. Zamr.
3. Dan Danaila (clasa a IX-a), ,,The Determination of Extreme Values for Dier-
ent Physical Sizes (Lucrarea a fost prezentat a n cadrul conferint ei de Adina Dobrota).
Profesori ndrum atori R. Zamr si Mihai Vasiliu.
4. Andrei Bancos (clasa a IX-a), ,,On some classes of functional inequalities;
5. Vlad Cristian Crisan (clasa a X-a), ,,The last two digits of the powers of integers
numbers.
In cadrul EUROMATH 2009, prof. univ. dr. Vasile Berinde a prezentat o conferint a
plenar a cu titlul ,,A royal way in mathematics: from problem solving activity to research
work (O cale regal a n matematica: de la rezolvarea de probleme la munca de cercetare).
EUROMATH 2009 s-a desfasurat n salile de conferint e ale Hotelului Hilton din
Nicosia si pe lang a lucr arile deosebit de interesante la care au putut asista elevii participant i
la conferint a, n programul manifest arii, au fost prev azute dou a excursii si o cin a de r amas
bun.

Intr-una din excursii a fost vizitat orasul vechi Nicosia, unde mai poate v azuta
linia de demarcat ie ce delimiteaza teritoriul statului Cipru ocupat de Turcia, ce trece chiar
prin centrul vechi al orasului Nicosia.

In cealalta excursie a fost vizitat castrul roman de
la Kourion precum si o zona a litoralului din vecin atatea orasului Limassol. Petrecerea
de bun r amas a avut loc ntr-o tavern a greceasc a unde am participat la o autentic a sear a
greceasca.
Urm atoarea edit ie a European Student Conference in Mathematics Cre-
ativity an Innovation from early age va avea loc n perioada 25-28 februarie 2010 n
1)
Colegiul Nat ional ,,Vasile Alecsandri, Galat i, str. Nicolae B alcescu, nr. 41, cod
800001, e-mail: romeozamr@gmail.com
2)
Universitatea de Nord din Baia Mare, e-mail: vasile berinde@yahoo.com
A XII-a Conferint a Anual a a S.S.M.R 171
Austria. Mai multe informat ii despre EUROMATH 2009 si EUROMATH 2010 pot g asite
pe site-ul ocial al conferint ei www.euromath.org.
DIN VIATA SOCIET
ATII
A XII-a Conferint a Anuala a
Societ at ii de Stiint e Matematice din Romania
Bac au, 16-18 octombrie 2008
Vineri 17 octombrie 2008, n Sala de Consiliu a Facult at ii de Stiint e a Universitat ii
din Bac au au fost deschise lucrarile celei de a XII-a Conferint e Anuale a Societ at ii de Stiint e
Matematice din Rom ania de c atre prof. dr. Radu Gologan, presedintele Societ at ii.
Organizat a cu sprijinul nemijlocit al Filialei Bacau a S.S.M.R. (presedinte Ion Radu)
si al Facult at ii de Stiint e a Universitat ii din Bac au (decan Mihai T almaciu), Conferint a a
reunit cercet atori, profesori din nvat amantul preunivesitar si universitar, nvat atori, din
aproape toate zonele t arii. Au prezentat comunic ari si trei cercet atori din Rusia, Bulgaria
si Republica Moldova. La lucrarile Conferint eei a fost prezent i acad. Solomon Marcus si
acad. Radu Miron.
Academicienii Solomon Marcus si Radu Miron la lucr arile Conferint ei
In plen au fost prezentate conferint ele: ,,. A profesor de matematic a Solomon

Marcus; ,,Scurta prezentare a Societ at ii europene de matematica Vasile Berinde,; ,,The
groups generated by permutational, binomials over Fp Nikolay Vasiliev; ,,Bounds of poli-
nomial roots Doru Stefanescu; ,,Propriet at i ale punctului intermediar
din teoremele de medie ale analizei matematice Dorel Duca; ,,O demonstrat ie a postu-
latului lui Bertrand Marcel Tena; ,,Profesorul de matematic a, o meserie pe cale de
disparit ie Liviu Ornea; ,,Ecuat ii diferent iale Fuzzy Vasile Lupulescu.
S-au prezentat apoi lucr ari pe sect iuni: Algebr a si Teoria Numerelor (5 lucr ari),
Geometrie si Topologie (8 lucr ari), Analiz a matematica, Calculul probabilitat ilor, Statistic a
172 Din viata societ atii
Matematica (7 lucr ari), Ecuat ii diferent iale si Mecanic a (6 lucr ari), Informatic a si Analiza
numerica (6 lucr ari), Didactica Matematicii , 3 sect iuni (32 lucrari), Matematica n ciclul
primar (5 lucrari), Problem Solving (5 lucr ari), Istoria Matematicii (15 lucr ari).
La sect iunea Istoria Matematicii a fost comemorat centenarul nasterii profesorului
si matemticianului Nicolae Teodorescu, care a fost mai bine de un sfert de veac presedinele
Societat ii.
A fost organizat a si o vizita la casa natal a a lui Gheorghe Vranceanu, de la Valea
Hogii, com. Lipova, jud. Bac au, deocamdata singurul punct muzeal din t ar a dedicat unui
matematician.
La sfarsitul Conferint ei, organizatorii au oferit o cina colegial a.
Mircea Trifu
ERAT
A
1.

In G.M.-A nr. 1/2009, la solut ia problemei 258 (pp. 81-83), la pag. 83,
r andul 2 de sus, n loc de:
J
(a,b)
n
=
b
_
a
_
x
2
+ (a +b)x ab
_
n
dx,
se va citi:
J
(a,b)
n
=
b
_
a
_
x
2
+ (a +b)x ab
_
n+1/2
dx.
Redact ia

Cateva Ganduri Despre Matematica Si Matematicieni

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cateva Ganduri Despre Matematica Si Matematicieni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GAZETA MATEMATIC

In prezentarea rezultatelor lor publicului, matematicienii pot mai rigu-

Imi permit sa relatez aici o traire dramatic a, pe care am avut-o ca stu-

In ceea ce ma priveste, am avut parte de tot felul de student i. Am avut

In perioada student iei, el facea excursii lungi mpreun a cu prietenul si colegul

to P. Or, a well known result

, X 1 and A is a constant, depending only of g.

c, c > 0 is a real constant; 2) s(x) =

In [2] G. Mincu si L. Panaitopol, utiliz and o ranare a inegalit at ii (RS),

In [1] C. Karanikolov demonstreaz a inegalitatea

In [3] L. Panaitopol stabileste o inegalitate mai tare de acelasi tip si

Intr-adev ar, diferent a dintre mebrul drept si cel st ang este:

Intr-adev ar, (2) este echivalent a cu ln

Intr-adev ar, ntrucat (a)

In legatura cu problema 247

In aceast a not a prezent am o solut ie alternativ a, care nu are inconve-

In acest caz rezult a:

In concluzie, ecuat ia nu are solut ie.

In aceast a nota se prezinta solut ii alternative pentru punctul b al pro-

In consecint a, vom presupune de la nceput ca cele doua sisteme sunt ordo-

In consecint a, B ind inversabila, ultima linie nu poate cont ine zerouri,

ind atunci inversabila si de ordinul n 1, conform ipotezei de

In perioada 16-17 mai, n organizarea Universitat ii Politehnica din Bu-

In activit at ile legate de concursul de probleme au fost implicate 23 de

In acest an, pentru prima data, S.S.M.R. a fost prezentan colectivul de

OP sunt mutual ortogonali, demonstrat i ca

sa e adevarata pentu orice x, y 0.

(0) = 1, atunci sa se arate ca:

In cazul funct iei:

g1(a1) . . . g1(an1) g1(x)

= det (gi (aj)) = 0

In concluzie, numerele complexe z care satisfac inegalitatea cerut a, sunt numerele de

si = 0, 577216 . . . este constanta lui Euler.

(limitele lor ind, desigur, A = T + W si B = TW UV ). Conform

; este clar acum ca ipoteza de convergent a a sirurilor (tn)

In mod analog se arat a ca:

In mod analog se demonstreaz a inegalit at ile urmatoare:

Inc a din Rom ania el a nceput s a se intereseze de matematica aplicata, unde el si

In plen au fost prezentate conferint ele: ,,. A profesor de matematic a Solomon

S-ar putea să vă placă și