Geometrie Riemaniana PDF

Introducere
Teoria aplicatiilor armonice ntre varietati riemanniene este astazi un dome-

niu foarte cunoscut al geometriei riemanniene, avand legaturi profunde si cu
alte ramuri ale matematicii: teoria ecuatiilor cu derivate partiale, calculul
variatiilor, geometria complexa, grupurile Lie, etc. De la articolul publi-
cat de J. Eells si J.H. Sampson n 1964, numerosi matematicieni si-au adus
contributia la dezvoltarea acestui domeniu: T. Aubin, P. Baird, R. Caddeo,
J. Jost, L. Lemaire, A. Lichnerowicz, Y. Ohnita, A. Sanini, R. Schoen, K.
Uhlenbeck, H. Urakawa, J.C. Wood, Y.L. Xin, etc. Dintre matematicienii
romani cu rezultate remarcabile n teoria aplicatiilor armonice amintim:
C.L. Bejan, S. Dragomir, C. Gherghe, S. Ianus, V. Oproiu, R. Pantilie,
etc.
Lucrarea de fata are la baza cursul tinut de autor studentilor de la Mas-
ter, Facultatea de Matematica, Universitatea Al.I. Cuza din Iasi. Ea nu
are ca obiectiv prezentarea ultimelor realizari n domeniu (lucru dealtfel im-
posibil datorita diversitatii si complexitatii la care s-a ajuns) ci si propune
sa-l introduca pe cititor n acest fascinant domeniu si sa-i prezinte rezultate
si tehnici de baza. Cartea se adreseaza studentilor de la Master, doctoran-
zilor si tuturor celor interesati de teoria aplicatiilor armonice.
Lucrarea este organizata astfel.
In Capitolul 1 sunt prezentate notiunile fundamentale din geometria
riemanniana: metricile riemanniene, teoria geodezicelor, campurile tenso-
riale Riemann-Christoffel si Ricci, curbura sectionala, campurile Killing,
v
vi
operatorul Laplace, teorema Hodge-de Rham, elemente de teoria spectrala,

prima si a doua formula variationala a energiei unei curbe. O parte dintre
demonstratiile de natura tehnica au fost omise, ele putand fi gasite de citi-
tor n monografiile [8], [9], [12], [23], [26], [27], [30], etc. Accentul, aici ca si
n restul lucrarii, a fost pus pe notiunile si rezultatele care vor servi pentru
ntelegerea mai buna a aplicatiilor armonice si de care autorul s-a folosit mai
des n activitatea sa proprie de cercetare n domeniul aplicatiilor armonice
si biarmonice.
Cadrul formal de prezentare a aplicatiilor armonice este cel al fibratelor
vectoriale. Astfel, n Capitolul 2 sunt prezentate acele notiuni din teoria
fibratelor vectoriale care sunt utile n studiul aplicatiilor armonice. Autorul
a urmarit n special monografiile [18], [40].
Aplicatiile armonice au legaturi deosebite cu geometria varietatilor com-
plexe. Prin urmare, n Capitolul 3 sunt studiate varietatile complexe si
kahleriene. Aceste subiecte pot fi aprofundate independent, urmarind, de
exemplu, [23].
In Capitolul 4 sunt introduse aplicatiile armonice. Sunt studiate prima
formula variationala, exemple, legatura cu aplicatiile olomorfe ntre va-
rietatile kahleriene, teorema Ruh-Vilms, a doua formula variationala, teo-
reme de stabilitate pentru aplicatiile armonice avand domeniul, sau codome-
niul, sfere euclidiene, rezultate de stabilitate pentru aplicatiile olomorfe
ntre varietati kahleriene. Apoi sunt prezentate submersiile riemanniene
armonice si suprafetele minimale n R3 punandu-se accent pe reprezentarea
Weierstrass si aplicatia Gauss asociata. Alte subiecte interesante n teoria
aplicatiilor armonice (tensorul tensiune-impuls, morfismele armonice, pro-
bleme de regularitate sau existenta, etc.) pot fi gasite n excelentele mono-
grafii [5], [16], [18], [38], [40].
Autorul doreste sa multumeasca referentilor si dr. D. Fetcu, drd. A.
Balmus pentru observatiile facute asupra manuscrisului. De asemenea, mul-
tumiri sunt aduse L. Teodorescu pentru tehnoredactarea ngrijita a lucrarii.
Pe timpul elaborarii acestei carti, autorul a beneficiat de sprijinul oferit
de grantul CNCSIS nr. 191/2006.
Autorul
Cuprins
1 VARIETATI RIEMANNIENE. GENERALITATI 1

1.1 Definitia si existenta metricilor riemanniene . . . . . . . . . . 1
1.2 Conexiunea Levi-Civita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Geodezice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.4 Forma volum si integrarea pe o varietate riemanniana . . . . 20
1.5 Divergenta unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.6 Izomorfismele muzicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.7 Campurile tensoriale Riemann-Christoffel si Ricci . . . . . . . 30
1.8 Curbura sectionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
1.9 Campurile vectoriale Killing . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.10 Operatori pe varietati riemanniene . . . . . . . . . . . . . . . 38
1.11 Spectrul unei varietati riemanniene . . . . . . . . . . . . . . . 47
1.11.1 Spectrul sferei Sm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
1.12 Prima si a doua formula variationala a energiei unei curbe . . 61
2 FIBRATE VECTORIALE REALE 71

2.1 Definitie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2.2 Conexiuni liniare pe fibrate vectoriale . . . . . . . . . . . . . 74
2.3 Metrici riemanniene pe fibrate vectoriale . . . . . . . . . . . . 76
2.4 Operatori pe fibrate vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
vii
viii Cuprins
3 VARIETATI COMPLEXE 85
3.1 Preliminarii algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.2 Varietati complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
3.3 Varietati aproape complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
3.4 Varietati kahleriene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
4 APLICATII ARMONICE 113

4.1 Definitia si prima formula variationala . . . . . . . . . . . . . 113
4.2 A doua formula variationala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
4.2.1 Stabilitatea aplicatiilor olomorfe . . . . . . . . . . . . 149
4.3 Submersii riemanniene armonice . . . . . . . . . . . . . . . . 152
4.4 Suprafete minimale n R3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
4.4.1 Reprezentarea Weierstrass pentru suprafete minimale
n R3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
4.4.2 Aplicatia Gauss asociata unei suprafete minimale . . . 166
Bibliografie 169
Index 173
1
VARIETATI RIEMANNIENE. GENERALITATI
1.1. Definitia si existenta metricilor riemanniene

Fie M o varietate diferentiabila de dimensiune m, de clasa C (sau neteda),
conexa si fara bord.
Definitia 1.1.1. Se numeste metrica riemanniana pe M , sau metrica rie-
manniana pe fibratul tangent T M , un camp tensorial g de tip (0, 2) pe
M , adica Sg C(T20 (M )),S sau nca g este o sectiune n fibratul vectorial
0 0 M
T2 (M ) = pM T2,p pM Tp M Tp M, simetric si cu forma patratica
asociata strict pozitiv definita n fiecare punct.
Echivalent, metrica g poate fi data astfel
g : C(T M ) C(T M ) C (M ), (X, Y ) 7 g(X, Y )
si g satisface urmatoarele
i) g este C (M )-biliniara,
ii) g(X, Y ) = g(Y, X) pentru orice X, Y C(T M ),
iii) oricare ar fi p M : gp (Xp , Xp ) > 0 pentru orice Xp Tp M \{0}.

Observatia 1.1.1. Conditia i) este echivalenta cu g C(T20 (M )), iar
conditiile i) si ii) sunt echivalente cu g C(2 T M ), unde 2 T M este
1
2 Capitolul 1. VARIETATI RIEMANNIENE. GENERALITATI
fibratul vectorial al tensorilor de tip (0, 2) simetrici. Fibratul 2 T M se

mai numeste 2-produsul simetric al lui T M .
Exprimarea n coordonate locale. Fie (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta

locala pe M . Reamintim ca {dxip dxjp }i,j=1,...,m este o baza n 2 Tp M , iar
{dxip dxjp }ij este o baza n 2 Tp M , unde
1
dxip dxjp = {dxip dxjp + dxjp dxip }.
2
Cum g(p) 2 Tp M, avem gp = gij (p)dxip dxjp , unde gij (p) = gp x

i , xj .
Mai mult,
ii) gij = gji , adica G = TG, unde G = (gij )i,j=1,...,m ,
g11 . . . g1k

iii) k > 0 pentru orice k = 1, . . . , m, unde k = . . . . . . . . . . . .
gk1 . . . gkk
Notam ca conditia iii) este echivalenta cu faptul ca matricea simetrica G are
toate valorile proprii strict pozitive.
Deoarece gp este simetric, folosind conventia de sumare Einstein, putem
scrie
X X X
gp = gij dxi dxj = gij dxi dxj + gij dxi dxj + gij dxi dxj
i<j i=j i>j
X X
i j j i i j
= gij (dx dx + dx dx ) + gij dx dx
i<j i=j
X X
i j i 2
=2 gij dx dx + gii (dx )
i<j i
i j
= gij dx dx .
j
Pentru Xp , Yp Tp M , Xp = X i x i , Yp = Y xj , avem
gp (Xp , Yp ) = X i gij (p)Y j .

Cand
p nu este pericol de confuzie, vom nota hX, Y i = g(X, Y ) si |X| =
g(X, X).
Pentru a demonstra existenta unei metrici riemanniene pe o varietate,
ne vom folosi de partitia unitatii. Reamintim
1.1. Definitia si existenta metricilor riemanniene 3
Definitia 1.1.2. O partitie a unitatii pe M este o multime de functii pozitive

{f }I ce satisfac
i) oricare ar fi p M, exista V deschisa n M ce contine p astfel ncat

V supp f 6= numai pentru un numar finit de indici .
P
ii) I f = 1 pe M .
Reamintim de asemenea ca supp f = {p M |f (p) 6= 0}.
Observatia 1.1.2. Din i) rezulta ca, n orice punct, suma de la ii) are o
multime finita de termeni nenuli.
Observatia 1.1.3. { supp f }I formeaza o acoperire nchisa a lui M .
Existenta partitiei unitatii are doua forme pe care le vom prezenta fara
demonstratie.
Teorema 1.1.1. Data o acoperire deschisa {U }I a lui M , exista o

partitie a unitatii {f }I astfel ncat supp f U , oricare ar fi
I. Spunem n acest caz ca {f }I este o partitie a unitatii subordonata
acoperirii deschise {U }I .
Teorema 1.1.2. Data o acoperire deschisa {U }I a lui M , exista o

partitie a unitatii {f }J cu suport compact, astfel ncat oricare ar fi J,
exista I cu supp f U .
Observatia 1.1.4. In Teorema 1.1.1 nu cerem ca supp f (care este nchisa)

sa fie compacta, n schimb multimea de indici a partitiei coincide cu cea a
acoperirii.
Putem demonstra acum existenta metricilor riemanniene.
Teorema 1.1.3. Orice varietate M admite o metrica riemanniana.
Demonstratie. Fie A = {(U ; )}I un atlas pe M si {f }I o partitie

a unitatii subordonata acoperirii {U }I . Pe fiecare domeniu U construim
metrica riemanniana
Xm
g = (dxi )2 = h, i,
i=1
unde h, i reprezinta metrica euclidiana uzuala pe Rm . Desigur, : U

(U ) devine o izometrie. Consideram operatorul f g definit pe U si
l extindem prin 0 pe tot M . Noul operator f g definit pe M este neted
deoarece supp f g U , dar, desigur, f g nu este o metrica riemanniana
pe M . In schimb se verifica usor ca
X
g= f g
I
este o metrica riemanniana pe M .
Mai putem da o demonstratie imediata a acestei teoreme daca acceptam

fara demonstratie rezultatul lui Withney
Teorema 1.1.4. (Withney.) Orice varietate M m poate fi scufundata n
Rn , unde n N este suficient de mare.
Fie deci : M Rn scufundarea data de Teorema lui Withney. Definim
g = h, i, si cum este o imersie rezulta ca g este metrica riemanniana pe
M . Consideram (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta locala pe M si notam cu
{y }=1,...,n coordonatele uzuale pe Rn . In aceste coordonate, aplicatia
este reprezentata prin
: y = (x1 , . . . , xm ), = 1, . . . , n,
iar componentele metricii g sunt date de

gij = g , = d , d
xi xj xi xj

= i
, j
y y
X

= i j ,

unde i = xi .
In aceasta lucrare, prin curba vom ntelege curba parametrizata, adica o
aplicatie neteda : I M, unde I este un interval deschis din R.
Intotdeauna vom presupune ca : I M nu este periodica (n caz
contrar vom mentiona acest lucru explicit).
1.1. Definitia si existenta metricilor riemanniene 5
Definitia 1.1.3. O curba neteda pe portiuni este o aplicatie continua :

[a, b] M , unde [a, b] este interval nchis real, cu proprietatea ca exista
o partitie a = t0 < t1 < . . . < tn = b astfel ncat restrictia |[ti ,ti+1 ] este
neteda, oricare ar fi i = 0, . . . , n 1.
Mai mult, spunem ca uneste punctele (a) si (b); (ti ) se numeste varf
a lui , iar unghiul format din limt%ti (t) = (ti ) si limt&ti (t) = (ti +)
se numeste unghiul varfului (ti ) (am folosit notatia = d
dt ).
Fie : [a, b] M o curba neteda pe portiuni. Definim lungimea curbei
prin
n1
X Z ti+1
`() = |(t)|dt.
i=0 ti
Reamintim ca orice varietate conexa M este conexa prin arce, adica

oricare ar fi p, q M, exista : [a, b] M neteda astfel ncat (a) = p si
(b) = q. Fie p si q M. Definim
d(p, q) = inf{`() : curba neteda pe portiuni ce uneste p si q}.
Din observatia anterioara rezulta ca oricare ar fi p, q M, exista d(p, q)
R+ .
Teorema 1.1.5. Functia d definita mai sus este o distanta, iar topologia
indusa de ea coincide cu topologia varietatii.
Demonstratie. Simetria si tranzitivitatea, adica d(p, q) = d(q, p) si d(p, q)
d(p, r) + d(r, p), pentru orice p, q, r M , sunt evidente. De asemenea, daca
p = q atunci d(p, q) = 0. Vom demonstra acum ca daca d(p, q) = 0 atunci
p = q.
Prin reducere la absurd presupunem ca p 6= q. Fara a restrange genera-
litatea, presupunem p, q (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ). Cum (p) 6= (q),
exista B1 ((p)) = {x Rm : |x (p)| < 1 } si B2 ((q)) astfel ncat
B1 ((p)) (U ), B2 ((q)) (U ) si B1 ((p)) B2 ((q)) = .
Consideram doua functii
1 : Sm1 1 (B1 ((p))) R+ , (x, pe) 7 xi gij (e

p)xj
si
2 : Sm1 1 (B2 ((q))) R+ , (x, pe) 7 xi gij (e
p)xj .
Cum 1 si 2 sunt continue, iar domeniile lor de definitie sunt multimi

compacte, exista 0 < 1 1 < si 0 < 2 2 < astfel ncat
p 1 (B1 ((p)))
( 2
1 xi gij (e
p)xj 21 , x Sm1 si e
22 xi gij (e
p)xj 22 , x Sm1 si e p 1 (B2 ((q)))
p 1 (B1 ((p)))
( 2 2
1 |x| xi gij (e
p)xj 21 |x|2 , x Rm si e

22 |x|2 xi gij (e
p)xj 22 |x|2 , x Rm si p 1 (B2 ((q))).
e
Fie : [a, b] M o curba neteda pe portiuni ce uneste p cu q. Consideram

(c1 ), a < c1 < b, primul punct n care intersecteaza 1 (B1 ((p))) si
(c2 ), a < c1 < c2 < b, ultimul punct n care intersecteaza 1 (B2 ((q))).
Notam 1 = |[a,c1 ] si 2 = |[c2 ,b] . Avem
Z c1 p Z bp
`() > `(1 ) + `(2 ) = g(, ) dt + g(, ) dt
a c2
Z c1 q Z bq
= i j
x gij x dt + xi gij xj dt
a c2
Z c1 Z b

1 |( )|dt + 2 |( )|dt
a c2
1 1 + 2 2 .
Cum curba ce uneste p si q a fost fixata arbitrar rezulta
d(p, q) 1 1 + 2 2 > 1 1 > 0,
ceea ce reprezinta o contradictie.

Prin urmare am demontrat ca d este o distanta. Vom demonstra acum
ca topologia indusa de d coincide cu cea initiala. Pentru aceasta definim
B (p) = {q M : d(q, p) }.
Fie p M si (U ; ) o harta locala pe M n p. Vom arata ca
B (p) 1 (B ((p))) B (p),

1.2. Conexiunea Levi-Civita 7
ceea ce va ncheia demonstratia. Fie q B (p). Daca (q) / B ((p)), am

vazut ca d(p, q) > , ceea ce contrazice q B (p). Fie q 1 (B ((p))),
adica (q) B ((p)). Consideram ca fiind segmentul din Rm ce uneste
(p) cu (q). Avem
Z bp
d(p, q) `() = g(, )dt .
a
1.2. Conexiunea Levi-Civita

In continuare vom prezenta un obiect foarte important n geometria rie-
manniana si anume conexiunea Levi-Civita.
Teorema 1.2.1. Fie (M, g) o varietate riemanniana. Atunci exista si este
unica conexiunea liniara pe M ce satisface
g = 0 si T = 0,
adica este compatibila cu metrica, sau g este paralela n raport cu , si

este simetrica.
Demonstratie. Din conditia T = 0 rezulta
(1.2.1) X Y Y X = [X, Y ], X, Y C(T M ).
Conditia g = 0 se scrie
(g)(X, Y, Z) = 0 (X g)(Y, Z) = 0
sau
Xg(Y, Z) = g(X Y, Z) + g(Y, X Z).
Facand permutari circulare dupa X, Y, Z obtinem

Xg(Y, Z) = g(X Y, Z) + g(Y, X Z)

Y g(Z, X) = g(Y Z, X) + g(Z, Y X)

Zg(X, Y ) = g( X, Y ) + g(X, Y ).

Z Z
Inmultind ultima relatie cu (1), adunandu-le si tinand cont de (1.2.1)

obtinem
1
g(X Y, Z) = {Xg(Y, Z) + Y g(Z, X) Zg(X, Y )
2
(1.2.2) +g([X, Y ], Z) + g([Z, X], Y ) g([Y, Z], X)}.
Relatia (1.2.2) arata ca daca exista cu proprietatile cerute, atunci ea este

unic determinata.
Pentru a arata existenta, consideram X Y definit implicit prin (1.2.2) si
se verifica usor ca astfel definita este o conexiune liniara, este compatibila
cu metrica si este simetrica.
Conexiunea din teorema de mai sus se numeste conexiunea Levi-Civita.

locala pe M . Inlocuim X = x i , Y = xj si Z = xk n (1.2.2) si obtinem

1 gjk gki gij
g lij l
, k = i
+
x x 2 x xj xk
de unde rezulta

1 gjk gki gij
hij = g hk + .
2 xi xj xk
Functiile hij se numesc simbolii lui Christoffel.

In coordonate locate, conditia g = 0 se scrie i gjk = 0, unde
gjk
i gjk = hij ghk hik gjh .
xi
Pornind de la campul tensorial metric g, vom construi un alt camp ten-
sorial, notat g 1 , si vom demonstra ca si acest camp tensorial este paralel
n raport cu , adica g 1 = 0. Fie p M fixat arbitrar. Consideram

(U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta locala pe M n p si gij (p) = gp x i , xj
coeficientii lui g n raport cu harta locala n discutie. Definim

(g ij (p)) = (gij (p))1 si g 1 (p) = g ij (p) (p) j (p).
xi x
1.3. Geodezice 9
Se vede usor ca tensorul g 1 (p) are caracter geometric, adica

g 1 (p) = g ij (p) i
(p) j (p) = geij (p) i (p) j (p)
x x e
x e
x
unde (U
e ; )
e = (U e1 , . . . , x
e; x em ) este o alta harta locala pe M n p. Prin
urmare, lasand punctul p liber obtinem g 1 C(T02 (M )).
Propozitia 1.2.1. g 1 = 0.
Demonstratie. Vom prezenta o demonstratie folosind coordonatele locale.
Fie (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta locala pe M arbitrara. Pe U avem
g ij gjk = ki
de unde, derivand covariant, obtinem h (g ij gjk ) = 0. Din regula lui Leibniz

si faptul ca h gjk = 0, obtinem h g ij = 0.
1.3. Geodezice
O alta notiune foarte importanta n geometria riemanniana este notiunea de
geodezica.
Definitia 1.3.1. O curba parametrizata : I (M, g), unde I este un
D
interval deschis din R, se numeste geodezica daca dt () = 0.
Daca [a, b] I si : I M este o geodezica, atunci restrictia lui la
D
[a, b] se numeste segment geodezic ce uneste (a) cu (b) (am notat cu dt
operatorul de derivare a campurilor vectoriale definite n lungul unei curbe
asociat conexiunii Levi-Civita a lui (M, g)).
Propozitia 1.3.1. Daca : I M este o geodezica, atunci || este con-
stanta.
Demonstratie. Avem

d 2 d D
|| = h, i = 2 (), =0
dt dt dt
si deci ||2 este constanta.

D
Observatia 1.3.1. Din proprietatile operatorului dt , vedem imediat ca
geodezicele sunt invariante la schimbari afine de parametru. Prin urmare,
daca (t) este o geodezica cu || = c, atunci reparametrizand-o prin lungimea
de arc Z t
s(t) = |(t)|dt = c(t t0 )
t0
ea ramane tot geodezica. Daca o geodezica este parametrizata prin lun-
gimea de arc, spunem ca ea este normalizata.

locala pe M si o geodezica. Avem
( )(t) = (x1 (t), . . . , xm (t))
si
D D i i iD
0 = () = x = x + x
dt dt xi xi dt xi

= xi i + xi (t) i = xk + kij xi xj .
x x xk
Prin urmare este geodezica daca si numai daca
(1.3.1) xk + kij xi xj = 0, k = 1, . . . , m.
Notand xi = y i , (1.3.1) devine

y i = xi
(1.3.2)
y k + k y i y j = 0.
ij
Prin urmare, oricare ar fi p M si oricare ar fi v Tp M, exista si este unica

geodezica : (, ) M astfel ncat (0) = p si (0) = v.
Exemplul 1.3.1. Consideram M = Rm cu metrica euclideana uzuala.
Atunci kij = 0, iar ecuatia geodezicei se scrie
xi (t) = 0.
Integrand, obtinem ca geodezicele lui Rm sunt dreptele parametrizate pro-
portional cu lungimea de arc.
1.3. Geodezice 11
Exemplul 1.3.2. Consideram M = Sm = {x Rm+1 : |x| = 1} cu me-

trica indusa. Un camp vectorial X C(T Sm ) poate fi gandit ca un camp
vectorial pe Rm+1 cu proprietatea hx, X(x)i = 0, pentru orice x Sm . Se
demonstreaza usor ca conexiunea Levi-Civita pe Sm este data de
m+1
(X Y )x = (R
X Y )x + hX, Y ix x, x Sm .
Fie acum : R Sm o geodezica parametrizata cu lungimea de arc,
adica || = 1. Atunci ea este un cerc mare al lui Sm . Intr-adevar, avem
= 0 + = 0,
iar solutia generala a sistemului + = 0 este
(t) = (cos t)x + (sin t)v,
unde x, v Rm+1 . Din |(t)| = 1 obtinem |x| = |v| = 1, adica x, v Sm , iar
din |(t)| = 1 rezulta xv, adica hx, vi = 0. In concluzie, geodezicele lui Sm
sunt cercurile mari parametrizate proportional cu lungimea de arc.
In cele ce urmeaza vom ncerca sa controlam domeniul de definitie al
geodezicelor. Vom admite fara demonstratie urmatorul rezultat
Propozitia 1.3.2. Fie p M fixat arbitrar. Atunci exista U deschisa n
M, p U , exista > 0 si > 0, si exista o aplicatie neteda
: (, ) V M, V = {v Tq M : q U si |v| < }
astfel ncat curba t (t, q, v), t (, ), este unica geodezica a lui M
care la t = 0 trece prin q cu vectorul viteza v, oricare ar fi q U si oricare
ar fi v Tq M cu |v| < .
Deci, daca |v| < , atunci geodezica (t, q, v) este definita pe (, ). De
fapt putem mari viteza geodezicei prin micsorarea intervalului de definitie
si invers. Acest lucru este dat de urmatorul rezultat
Propozitia 1.3.3. (Proprietatea de omogenitate a geodezicei.) Fie
= (t, q, v) geodezica definita pe (, ) si fie a > 0. Atunci geodezica
(t, q, av) este definita pe ( a , a ) si n plus

(t, q, av) = (at, q, v), t , .
a a
Demonstratie. Fie h : ( a , a ) M curba definita prin
h(t) = (at, q, v).
Aceasta curba are urmatoarele proprietati:

D
h(0) = q, h(0) = av si (h) = 0.
dt
Din unicitatea geodezicei, avem h(t) = (t, q, av) si deci (t, q, av) este
definita (cel putin) pe ( a , a ).
Observatia 1.3.2. Desigur, rezultatul anterior este valabil si pentru a < 0.
Din Propozitiile 1.3.2 si 1.3.3 putem obtine acelasi interval de definitie,
suficient de mare, pentru geodezicele dintr-o vecinatate a lui p. Mai precis
Teorema 1.3.1. Fie p M fixat arbitrar. Atunci exista U deschisa n M ,
p U, exista > 0 si exista o aplicatie neteda
: (2, 2) V M, V = {v Tq M : q U si |v| < }
astfel ncat curba t (t, q, v), t (2, 2), este unica geodezica a lui M
care la t = 0 trece prin q cu vectorul viteza v, oricare ar fi q U si oricare
ar fi v Tq M cu |v| < .
Demonstratie. Fie U, si 1 dati de Propozitia 1.3.2. Prin urmare (t, q, v),
t (, ), este unica geodezica care la t = 0 trece prin q cu vectorul viteza
v, q U si |v| < 1 . Din Propozitia 1.3.3, geodezica (t, q, v
2 ) este definita
v 1 1
pe (2, 2). Cum | 2 | < 2 , alegem 2 .
Teorema anterioara ne permite sa introducem conceptul de aplicatie
exponentiala. Fie p M si U, dati de Teorema 1.3.1. Aplicatia
exp : V M, exp(v) = (1, q, v)
se numeste aplicatia exponentiala pe V .

Propozitia 1.3.4. Avem urmatoarele
v
i) (1, q, v) = (|v|, q, |v| ), oricare ar fi v V \{0}, adica exp(v) =
v
(|v|, q, |v| ).
1.3. Geodezice 13
ii) Pentru orice v V exista > 0 astfel ncat exp(sv) = (s, q, v),
0 < s < 1 + .
Demonstratie. i) Cum |v| < , geodezica (t, q, v) este definita pe (2, 2).
v
Din proprietatea de omogenitate, geodezica (t, q, |v| ) este definita pe inter-
valul (2|v|, 2|v|) si

v t
t, q, = , q, v , t (2|v|, 2|v|).
|v| |v|
In particular, pentru t = |v| (2|v|, 2|v|) obtinem relatia dorita.

ii) Prima conditie pe care trebuie sa o satisfaca s este

s|v| < s < = 1 + 1 , 1 > 0,
|v|
pentru a ne asigura de existenta lui exp(sv). Notam ca 1 depinde de |v|.
Fie = min{1 , 1}. Pentru s < 1 + avem si s < 2, iar pe ( 2s , 2s ), interval
ce contine 1, avem
(t, q, sv) = (st, q, v).
Pentru t = 1 obtinem relatia dorita.
In general vom lucra cu restrictia exponentialei la bila centrata n 0 si
cu raza , adica
expq : B (0) Tq M M, v 7 expq (v) = exp(v).
Propozitia 1.3.5. Pentru orice q U exista 1 > 0, 1 < , astfel ncat
expq : B1 (0) M este un difeomorfism de la B1 (0) pe imagine.
Demonstratie. Aplicatia expq este definita pe Bq (0). Vom demonstra
ca (d expq )0 : T0 B (0) Tq M este un izomorfism, iar apoi vom obtine
rezultatul folosind Teorema de Inversare Locala.
Cum B (0) este deschis n Tq M , identificam T0 B (0) cu Tq M. Fie v
Tq M . Curba t tv este o curba n Tq M care la t = 0 trece prin 0 cu
vectorul viteza v. Presupunem ca geodezica (s, q, v) este definita pe (, ).
Atunci geodezica (s, q, tv) va fi definita pe ( t , t ) si, pe acest interval,
(s, q, tv) = (ts, q, v). Pentru t suficient de mic t > 1, |tv| < si alegand
s = 1 obtinem
(1, q, tv) = (t, q, v).
Prin urmare

d d d
(d expq )0 (v) = {expq (tv)} = {(1, q, tv)} = {(t, q, v)}
dt t=0 dt t=0 dt t=0
= v,
adica (d expq )0 este operatorul identitate a lui Tq M.
Observatia 1.3.3. Am definit expq pe B (0). Dar putem mari domeniul
de definitie. Daca o geodezica (t, q, v) este definita pe un interval ce contine
1, vom defini expq (v) = (1, q, v), indiferent de lungimea lui v.
Exemplul 1.3.3. Fie M = Rm . Geodezicele lui Rm sunt dreptele parame-
trizate proportional cu lungimea de arc. Fie p Rm . Avem identificarea
Tp Rm Rm , iar expp : Rm Rm este operatorul identitate.
Exemplul 1.3.4. Fie M = Sm Rm+1 . Am vazut ca geodezicele lui Sm
sunt cercurile mari parametrizate prin lungimea de arc. Consideram acum
p Sm . Deoarece geodezicele (t, p, v) sunt definite pe R, oricare ar fi
v Tp Sm , expp va fi definita pe tot Tp Sm , adica expp : Tp Sm Sm . Se
verifica imediat ca

v v
expp (v) = |v|, p, = (cos t)p + (sin t)
|v| |v| t=|v|
si prin urmare expp transforma difeomorfic B (0) n Sm \{p}; mai mult,

expp (B (0)) = {p}, expp (B2 (0)\B (0)) = Sm \{p}, expp (B2 (0)) =
{p}, etc.
Propozitia 1.3.6. (Existenta coordonatelor normale.) Fie (M, g) o
varietate riemanniana si p M fixat arbitrar. Atunci exista (U ; ) =
(U ; x1 , . . . , xm ) harta locala pe M astfel ncat gij (p) = ij si kij (p) = 0.
Demonstratie. Fie expp : B (0) expp (B (0)) difeomorfism. Consideram
{v1 , . . . , vm } o baza ortonormata n Tp M si operatorul liniar T : Tp M Rm ,
T (vi ) = ei , i = 1, . . . , m, unde {ei }i=1,...,m este baza canonica din Rm .
Desigur T este o izometrie. Definim harta locala = T exp1 p si vom arata
ca are proprietatile cerute. Intr-adevar,

(p) = (d1 )0 (ei ) = (d(expp T 1 ))0 (ei ) = T 1 (ei ) = vi ,
xi
1.3. Geodezice 15

si deci gij (p) = x i , xj p = hvi , vj i = ij .
Fie acum (t, p, v) o geodezica, |v| < . Exprimarea ei n harta locala

(U ; ) este data de
( )(t) = T exp1
p ((t)) = T (tv) = tx, |t| 1,
unde x = T (v). Deci, n lungul lui (t) avem
kij ((t))xi xj = 0.
In particular, kij (p)xi xj = 0. Cum v cu |v| < a fost fixat arbitrar si

kij (p) = kji (p), rezulta kij (p) = 0.
Propozitia 1.3.7. (Existenta bazei geodezice n jurul unui punct.)

Fie (M, g) o varietate riemanniana si p M fixat arbitrar. Atunci exista
X1 , . . . , Xm campuri vectoriale definite pe o vecinatate U a lui p astfel ncat
hXi , Xj i(q) = ij , oricare ar fi q U, si (Xi Xj )(p) = 0.
Multimea {X1 , . . . , Xm } din Propozitia anterioara se numeste baza geodezica

n jurul lui p.
Demonstratie. Fie expp : B (0) expp (B (0)) difeomorfism. Con-

sideram {vi }i=1,...,m o baza ortonormata n Tp M. Fie q U = expp (B (0))
fixat arbitrar; atunci exista si este unica geodezica n U ce uneste p cu q:
(t, p, exp1 1
p (q)) = expp (t expp (q)), t [0, 1]. Transportam n q, prin para-
lelism n lungul acestei geodezice, baza {vi }i=1,...,m . In acest mod se obtin
X1 , . . . , Xm C(T U ), si cum transportul prin paralelism este o izome-
trie, {Xi (q)}i=1,...,m va fi o baza ortonormata oricare ar fi q U. Desigur
Xi (p) = vi , i = 1, . . . , m.
Fie i (t, p, 2 vi ), 0 t 1. Se verifica usor ca n lungul acestei geodezice
avem (Xi Xj )(i (t)) = 0, 0 t 1, j = 1, . . . , m.
Lema 1.3.1. (Gauss.) Fie (M, g) o varietate riemanniana si p M fixat

arbitrar. Fie v Tp M, |v| < , si consideram w Tp M Tv (Tp M ). Atunci
avem relatia
h(d expp )v (v), (d expp )v (w)i = hv, wi.
Notam ca expp : B (0) M nu este neaparat difeomorfism. Atunci cand

este, vom mentiona acest lucru.
Demonstratie. Din cauza liniaritatii diferentialei si a produsului scalar

vom considera doua cazuri: w paralel cu v si w ortogonal cu v.
Cazul I. w = av, a R. Pe o vecinatate a lui 1 avem
expp (sv) = (s, p, v) si expp {(1 + (s 1)a)v} = (1 + (s 1)a, p, v).
Deci
d
(d expp )v (v) = {expp (sv)} = (1, p, v),
ds s=1
iar
d
(d expp )v (w) = {expp {(1 + (s 1)a)v}} = a(1, p, v).
ds s=1
Prin urmare
h(d expp )v (v), (d expp )v (w)i = h(1, p, v), a(1, p, v)i

= a|(1, p, v)|2 = a|(0, p, v)|2 = a|v|2
= hv, wi.
Cazul II. w v. Fie t v(t), t (, e ),

e o curba n Tp M cu v(0) = v,
v(0) = w si |v(t)| = |v|, t (,
e );
e v(t) poate fi considerat un cerc de raza
|v| si parametrizat proportional cu lungimea de arc. Fie
F : (1 , 1 + ) (, e M,
e ) (s, t) 7 F (s, t) = expp (sv(t)).
D F

Cum s F (s, t) = (s, p, v(t)) este o geodezica, ds s = 0. Avem

F d
(1, 0) = {expp (sv)} = (d expp )v (v),
s ds s=1

F d
(1, 0) = {expp (v(t))} = (d expp )v (w),
t dt t=0
1.3. Geodezice 17
deci (d expp )v (v), (d expp )v (w) = F , F

s t (1, 0). Vrem sa demonstram ca
F F
s , t (1, 0) = 0. Pentru orice (s, t) avem

F F D F F F D F
, = , + ,
s s t ds s t s ds t

F D F
= , .
s ds t
D F
D F
Se demonstreaza usor ca ds t = dt s si prin urmare
!
1 F 2

F F F D F
, = , = .
s s t s dt s 2 t s
Acum
2
F 2 2 2
s (s, t) = |(s, p, v(t))| = |(0, p, v(t))| = |v(t)| = |v|,

deci s F F

s , t (s, t) este constanta. In particular

F F F F
, (1, 0) = , (0, 0).
s t s t
Dar F d

F F
t (0, 0) = dt |t=0 {expp (0v(t))} = 0 si prin urmare s , t (1, 0) = 0.

Vom da acum cateva definitii. Daca expp : V expp (V ) este un difeo-
morfism, unde V este un deschis n Tp M ce contine 0, atunci U = expp (V ) se
numeste vecinatate normala a lui p. Daca B (0) V , numim expp (B (0)) =
B (p) bila normala sau bila geodezica cu centrul n p si raza . Din Lema
lui Gauss, bordul unei bile normale este o hipersuprafata n M ortogonala
geodezicelor care pleaca din p (reamintim h F F
s , t i(1, 0) = 0) si se noteaza
cu S (p); S (p) se numeste sfera normala sau sfera geodezica n p. Geodezi-
cele din B (p) care pleaca din p se numesc geodezice radiale.
Vom demonstra acum ca geodezicele minimizeaza, local, lungimea.
Propozitia 1.3.8. Fie (M, g) o varietate riemanniana si p M fixat ar-

bitrar. Consideram B (p) o bila geodezica n p si fie : [0, 1] B (p) un
segment geodezic cu (0) = p. Daca e : [0, 1] M este o curba neteda pe

portiuni ce uneste (0) cu (1), atunci `(e ) `() si `() = `(e
) daca si
numai daca ([0, 1]) = e([0, 1]).
Demonstratie. Presupunem ca e([0, 1]) B (p) si ca e(t) 6= p, oricare

ar fi t (0, 1] (daca exista t1 (0, 1) astfel ncat
e(t1 ) = p, vom ignora
intervalul [0, t1 )). Cum expp : B (0) B (p) este difeomorfism, curba e(t)
poate fi scrisa n mod unic

e(t) = expp (r(t)v(t)) = F (r(t), t)
unde |v(t)| = 1, t (0, 1], iar r : (0, 1] (0, ) este o functie neteda pe
portiuni cu lim r(t) = 0. Exceptand un numar finit de puncte avem:
t0
F F
(1.3.3) e =
r + , pe (0, 1].
s t
Cum F F
s (s, t) = (d expp )sv(t) (v(t)), t (s, t) = (d expp )sv(t) (sv(t)) si v(t)
v(t), din Lema lui Gauss obtinem F F
s t . Tot din Lema lui Gauss obtinem
si | F 2
s | = 1. Sa facem observatia ca
(t) = expp (t exp1

p (1)) = expp (tr(1)v(1))
si `() = |r(1)v(1)| = r(1).

Din (1.3.3) si din observatiile anterioare obtinem
F 2

| 2 2
e| = |r| + |r|2 , pe (0, 1],
t
de unde Z 1 Z 1 Z 1
e |dt
| |r(t)|dt r(t)dt = r(1) r().

R1
) lim
Prin urmare `(e e |dt = r(1) = `().
|
>0
Pentru a avea `(e ) = `() trebuie sa avem r > 0 si F
t (r(t), t) = 0. Dar
F
cum expp este difeomorfism pe B (0), din t (r(t), t) = 0 obtinem r(t)v(t) =
0, adica v(t) este constant. Mai departe, v(t) constant si r > 0 implica e
este o reparametrizare a lui , deci e([0, 1]) = ([0, 1]).
1.3. Geodezice 19
Presupunem acum ca e([0, 1]) nu este continuta n B (p). Fie t1

(0, 1) primul punct n care e intersecteaza S (p). Avem desigur `(e )
`(e
|[0,t1 ] ) si asa cum am vazut mai sus, `(e |[0,t1 ] ) `(1 ) = 1 , unde 1 (t) =
expp (t exp1 p e(t1 )). Prin urmare
) `(e
`(e |[0,t1 ] ) > `().
Notam ca bila geodezica B (p) este si bila centrata n p si de raza data

de distanta, adica
B (p) = {q M : d(p, q) < }.
Observam de asemenea ca proprietatea de minimizare a geodezicei este
locala. Daca arcul de geodezica are lungimea suficient de mare, atunci el nu
mai realizeaza minimul. De exemplu, geodezicele sferei care pleaca din p nu
mai realizeaza minimul daca ele trec prin p. Dar, daca o curba neteda pe
portiuni realizeaza minimul, atunci ea este o geodezica. Pentru a demonstra
acest lucru vom prezenta mai ntai, fara demonstratie, urmatorul rezultat.
Teorema 1.3.2. Pentru orice p M exista W deschisa n M , p W , si

exista > 0 astfel ncat oricare ar fi q W, expq : B (0) expq (B (0))
este difeomorfism, iar W expq (B (0)).
Notam ca, din teorema de mai sus si din proprietatea de minimizare

locala a godezicei, oricare ar fi q1 , q2 W exista o unica geodezica ce rea-
lizeaza minimul si ea este de lungime strict mai mica decat . W se numeste
vecinatate geodezica totala a lui p.
Corolarul 1.3.1. Daca o curba neteda pe portiuni : [a, b] M para-

metrizata proportional cu lungimea de arc are lungimea mai mica sau egala
cu lungimea oricarei alte curbe neteda pe portiuni ce uneste (a) cu (b),
atunci este geodezica. In particular este neteda.
Demonstratie. Fie t [a, b] fixat arbitrar si W o vecinatate geodezica

totala a lui (t). Exista un interval nchis I [a, b], t I, I 6= , astfel
ncat (I) W. Restrictia |I : I M este o curba neteda pe portiuni care
uneste puncte din vecinatatea geodezica totala. Cum `() este cea mai mica
dintre toate lungimile curbelor netede pe portiuni ce unesc (a) cu (b),
rezulta ca `(|I ) este mai mica dintre toate curbele netede pe portiuni ce
unesc cele doua puncte ale lui din W . Dar am vazut ca asta implica `(|I )
este egala cu lungimea geodezicei radiale ce uneste cele doua puncte. Mai
mult, cum |I este parametrizata proportional cu lungimea de arc rezulta
ca |I este geodezica si deci |I este neteda pe I.
1.4. Forma volum si integrarea pe o varietate riemanniana

Fie (Vm , h, i) un spatiu euclidean finit dimensional si {v1 , . . . , vm } o baza n
Vm . Definim paralelipipedul m-dimensional prin
m
( )
X
P(v1 , . . . , vm ) = v = ai vi : ai [0, 1] .
i=1
Vrem sa definim volumul lui P(v1 , . . . , vm ). Pentru aceasta consideram

{e1 , . . . , em } o baza ortonormata si scriem vi = aki ek . Definim
Vol(P(v1 , . . . , vm )) = | det(aki )|.
Se verifica usor ca definitia este corecta, adica nu depinde de baza ortonor-

mata {ei }i=1,...,m folosita. Mai mult,
X
hvi , vj i = haki ek , ahj eh i = aki ahj kh = aki akj ,
k
de unde rezulta (hvi , vj i) = TAA, unde A = (aki ). Obtinem G(v1 , . . . , vm ) =

(det A)2 , unde G(v1 , . . . , vm ) = det(hvi , vj i) este determinantul Gram aso-
ciat vectorilor {v1 , . . . , vm }. Prin urmare, putem scrie
p
Vol(P(v1 , . . . , vm )) = G(v1 , . . . , vm ).
Consideram acum (M, g) o varietate riemanniana. Fie p M si (U ; ) =

(U ; x1 , . . . , xm ) o harta locala pe M n p. Definim

p
(vg )p , . . . , = Vol P (p), . . . , (p) = det G(p).
x1 xm x1 xm
1.4. Forma volum si integrarea pe o varietate riemanniana 21
Daca (U
e ; )
e = (U e1 , . . . , x
e; x em ) este o alta harta locala pe M n p, atunci
xk e
e xh
gij = gekh ,
xi xj
adica G(p) = T(D( e 1 )((p))G(p)D(

e e 1 )((p)), si deci

(1.4.1)

(vg )p , . . . , = (v )
g p , . . . , | det D(e 1 )((p))|.
x1 xm x1
e xm
e
Consideram D U, D compacta. Definim

Z

Vol(D) = vg , . . . , m dx1 . . . dxm
(D) x1 x
Z
= det G dx1 . . . dxm .
(D)
Din (1.4.1) si din formula de schimbare de variabila n integrala multipla

rezulta ca definitia Vol(D) este corecta, adica nu depinde de harta locala
(U ; ) folosita.
Presupunem acum ca varietatea M este compacta. Fie {Ua }a=1,...,l o
acoperire deschisa si finita a lui M cu domenii de harti locale, iar {fa }a=1,...,l
o partitie a unitatii subordonata acoperirii {Ua }. Definim volumul varietatii
(M, g) prin
Xl Z
Vol(M ) = fa det G dx1 . . . dxm .
a=1 a (Ua )
Se demonstreaza usor ca definitia este corecta, adica nu depinde de acoperirea

aleasa si nici de partitia unitatii subordonata ei.
In aceeasi maniera putem defini integrarea functiilor continue pe M , M
compacta. Fie f o functie continua. Definim
Z l Z
X
f vg = fa f det G dx1 . . . dxm
M a=1 a (Ua )
si se verifica imediat ca definitia este corecta.

Mai departe, presupunem ca M este orientabila. Fixam o orientare si

definim p
(vg )p = det G(p) dx1 . . . dxm ,
unde (U ; x1 , . . . , xm ) este o harta locala pozitiv orientata pe M n p. Din
(1.4.1) rezulta ca (vg )p m Tp M are caracter geometric si lasand punctul
p liber se obtine vg C(m T M ) = m (M ). Notam ca vg este o forma
volum, adica o forma de grad maxim care nu se anuleaza n nici un punct.
Constructia lui vg depinde de orientarea aleasa pe M ; daca se schimba ori-
entarea, se schimba si semnul lui vg .
Notam ca, daca M este compacta si orientabila, iar f este o functie
continua pe M , atunci integrarea m-formei f vg nu depinde de orientarea
aleasa pe M deoarece atat vg cat si integrarea m-formelor depind pana la
semn de orientare. Mai mult,
Z Z
f vg = f vg .
M M
1.5. Divergenta unui camp vectorial

Fie (M, g) o varietate riemanniana orientabila si X C(T M ) un camp
vectorial pe M . Fixand o orientare construim vg m (M ). Daca aplicam
produsul interior si apoi operatorul diferentiala exterioara obtinem
iX vg m1 (M ) si d(iX vg ) m (M ).
Cum vg (p) 6= 0, pentru orice p M , rezulta ca exista si este unica functia
neteda notata div X astfel ncat
(1.5.1) d(iX vg ) = (div X)vg .
Se observa ca definitia divergentei nu depinde de orientarea fixata.
Putem da si o alta caracterizare a divergentei
(1.5.2) (div X)vg = diX vg = (LX iX d)vg = LX vg
si prin urmare div X = 0 daca si numai daca t vg = vg , unde {t }t este
fluxul determinat de X.
Prezentam acum o proprietate a divergentei foarte des utilizata.
1.5. Divergenta unui camp vectorial 23
Teorema 1.5.1. Fie (M, g) o varietate riemanniana orientabila si com-

pacta, iar X C(T M ). Atunci
Z
(div X)vg = 0.
M
Demonstratie. Cum peste tot n aceasta lucrare M este presupusa fara

bord, din Teorema lui Stokes avem
Z Z Z
(div X)vg = d(iX vg ) = iX vg = 0.
M M M
Din (1.5.1), sau (1.5.2), se vede ca div : C(T M ) C (M ) este un

operator R-liniar. El nu este C (M )-liniar, dar verifica o regula de tip
Leibniz si deci el este un operator local. Intr-adevar,
Propozitia 1.5.1. Pentru orice X (T M ) si f C (M ) avem
div (f X) = Xf + f div X.
Demonstratie. Din (1.5.1) obtinem
(div (f X))vg = dif X vg = d(f iX vg ) = df iX vg + f diX vg

= df iX vg + f (div X)vg .
Dar, cum df vg = 0, avem
0 = iX (df vg ) = (iX df )vg df iX vg

= (Xf )vg df iX vg
si nlocuind obtinem
(div (f X))vg = (Xf )vg + f (div X)vg .

locala pe M . Notam X = k x k ; avem

(div X)vg = diX ( det Gdm x)
m
X
= d( det G (1)k1 dx1 . . . dxk (X) . . . dxm )
k=1
m
X
= d( det G k (1)k1 dx1 . . . dx
dk . . . dxm )
k=1
m
X ( k det G) 1
= dx . . . dxk . . . dxm
xk
k=1
m
X 1 ( k det G)
= vg ,
det G xk
k=1
adica
m m !
X 1 ( k det G) X k k det G
div X = = +
det G xk xk det G xk
k=1 k=1
m k
!
X (ln det G)
(1.5.3) = + k .
xk xk
k=1
Pm k
Observatia 1.5.1. Daca M = Rm , atunci div X = k=1 xk , adica regasim
formula cunoscuta.
Dorim acum sa definim divergenta unui camp vectorial si pentru va-

rietati neorientabile, iar daca M este compacta si neorientabila, vrem sa
demonstram ca Z
(div X) v g = 0.
M

Fie deci (M, g) o varietate riemanniana neorientabila si X = i x i un
camp vectorial pe M . Definim div X prin (1.5.3) si vrem sa aratam ca
definitia are caracter geometric, adica nu depinde de harta locala (U ; )
folosita. Acest lucru este asigurat de
1.5. Divergenta unui camp vectorial 25
Propozitia 1.5.2. Daca este conexiunea Levi-Civita a lui (M, g), atunci
div X = trace(Z Z X).
Observatia 1.5.2. Deoarece Z Z X este un operator C (M )-liniar,

notiunea trace(Z Z X) are caracter geometric.
Demonstratie. In expresia divergentei
m !
X k k det G
div X = + ,
xk det G xk
k=1

det G
vrem sa evaluam xk
. Avem

det G 1 (det G) 1 X gij
= = Gij ,
xk 2 det G x k
2 det G i,j x k
Gji
unde Gij este complementul algebric al elementului gij . Dar g ij = det G si
deci Gji = (det G)g ij = Gij . Prin urmare

det G 1 X gij det G X gij ij
ij
= g (det G) = g .
xk 2 det G i,j xk 2 xk
i,j
gij
Mai departe, din relatia xk
= lki glj + lkj gil obtinem
X gij
jkj = 2
X X X
g ij = lki glj g ij + lkj gil g ij = iki + iki .
xk
i,j i j i
Prin urmare

det G det G X i X
= 2 ki = det G iki .
xk 2
i i
Inlocuind n formula divergentei obtinem

m m
!
X k k
X
i
X k X i k
div X = + ki = + ik
xk xk
k=1 i k=1 k,i
X k X
= + kki i = k k
xk
k k
= trace(Z Z X).
R
Pentru a demonstra ca si n cazul neorientabil M (div X) v g = 0, rea-
mintim
Definitia 1.5.1. Fie M f si M doua varietati. M

f se numeste varietate de
acoperire a lui M daca exista o aplicatie : M M, numita proiectie,
f
astfel ncat pentru orice p M
i) 1 (p) este un spatiu discret F ,
ii) exista o vecinatate deschisa U a lui p n M astfel ncat 1 (U ) este un

f difeomorf cu U F.
deschis n M
Prin urmare, fiecare punct pe 1 (p) are o vecinatate V M f astfel

ncat |V : V (V ) este difeomorfism.
Daca F este format din doua puncte, : M f M se numeste acoperire
cu doua foi a lui M . De exemplu, proiectia canonica : Sn P n (R) este o
acoperire cu doua foi a spatiului proiectiv real n-dimensional P n (R).
Prezentam fara demonstratie urmatoarea teorema
Teorema 1.5.2. Daca M nu este orientabila, atunci M are o acoperire

cu doua foi Mf orientabila. Daca M este simplu conexa atunci M este
orientabila.
Consideram acum M compacta si neorientabila. Am vazut ca exista

:M f M o acoperire cu doua foi a lui M astfel ncat M f este compacta

si orientabila. Definim metrica ge = g pe M si campul X e C(T Mf) astfel
ncat dpe(Xpe) = X(ep) , oricare ar fi pe M . Cum local este o izometrie,
e f
avem div X e = (div X) .
1.6. Izomorfismele muzicale 27
Demonstram acum ca daca f este continua pe M , atunci

Z Z
(f ) v ge = 2 f vg .
M
f M
Intr-adevar, fie {Up }pM o acoperire deschisa a lui M , unde Up este o

vecinatate deschisa a lui p astfel ncat 1 (Up ) este difeomorfa cu Up F,
F fiind formata din doua puncte. Cum M este compacta, extragem o suba-
coperire finita {Upa }a=1,...,l . Fie {fa }a=1,...,l o partitie a unitatii subordonata
acoperirii {Upa }. Atunci { 1 (Upa )} este o acoperire a lui M f, iar {fa }
este o partitie a unitatii subordonata. Avem
Z l Z
X l Z
X Z
(f ) v g = (fa )(f ) v ge = 2 fa f v g = 2 f vg .
M
f
a=1 M
f
a=1 M M
Pentru f = div X obtinem

Z Z Z
(div X) v ge =
e (div X)vge = 0 = 2
e (div X) v g .
M
f M
f M
1.6. Izomorfismele muzicale

Fie (M, g) o varietate riemanniana si p M un punct fixat arbitrar. Pro-
dusul scalar gp : Tp M Tp M R induce un izomorfism
[ : Tp M Tp M, Xp 7 Xp[ , Xp[ (Yp ) = g(Xp , Yp ), Yp Tp M.
[ este corect definit, adica Xp[ este ntr-adevar un covector. Mai mult, se
verifica usor ca [ este un izomorfism de la spatiul tangent Tp M la spatiul
cotangent Tp M . Notam
] = [1 : Tp M Tp M, p 7 p] ,
si avem relatia
gp (p] , Yp ) = p (Yp ), Yp Tp M.
Putem aborda aceste corespondente n maniera globala. Aplicatia
[ : C(T M ) 1 (M ) = C(T M ), X 7 X [ , X [ (Y ) = g(X, Y )

este bine definita, adica X [ 1 (M ), este C (M )-liniara si este bijectie.

Notam
] = [1 : 1 (M ) C(T M ), 7 ]
si avem
g(] , Y ) = (Y ), Y C(T M ).

locala pe M . Consideram X C(T M ), X = i x 1 i
i si (M ), = i dx .

Vrem sa calculam X [ si ] . Cum X [ x j

i = g(X, x i ) = gji , obtinem
(X [ )i = gij j , adica X [ = ( j gji )dxi .

Din g(] , x ] j
i ) = ( xi ) = i , obtinem ( ) gji = i , de unde

(] )h = i g ih , adica ] = (i g ih ) .
xh
Propozitia 1.6.1. Fie (M, g) o varietate riemanniana. Conexiunea Levi-
Civita comuta cu izomorfismele muzicale, adica X ] = (X )] .
Demonstratie. Din g(] , Y ) = (Y ), derivand n raport cu X obtinem
Xg(] , Y ) = X((Y )), Y C(T M ),

(X g)(] , Y ) + g(X ] , Y )+ g(] , XY ) = (X )(Y ) + (X Y )
g(X ] , Y ) = (X )(Y ) = g((X )] , Y )
X ] = (X )] .
Extinderi ale metricii g. Pe fibratul vectorial T10 (M ) = T M putem

defini o metrica riemanniana astfel (vom pastra aceeasi notatie g pentru
noua metrica)
g : 1 (M ) 1 (M ) C (M ), (, ) 7 g(, ) = g(] , ] ).
Se verifica imediat ca g astfel definita este ntr-adevar o metrica riemanniana

pe T M .
1.6. Izomorfismele muzicale 29
Exprimarea n coordonate locale. Cu notatiile obisnuite avem

] ] ih jk
g(, ) = g( , ) = g i g , j g = i g ih j g jk ghk
xh xk
= i g ik k .
Notam ca metrica definita pe T M coincide cu g 1 definit anterior.

Fie acum S = S1 S2 si T = T1 T2 , unde S1 , T1 C(T M ), iar
S2 , T2 1 (M ). Definim
g(S, T ) = g(S1 , T1 )g(S2 , T2 )
si se verifica usor ca g este o metrica riemanniana pe fibratul T11 (M ) =

T M T M .
k
Exprimarea n coordonate locale. Daca S = Sji x j
i dx si T = Tl xk
dxl atunci g(S, T ) = Sji Tlk gik g jl .
Observatia 1.6.1. Daca privim S, T C(T11 (M )) ca aplicatii C (M )-

liniare de la C(T M ) n C(T M ), atunci, alegand {Xi }i=1,...,m o baza ortonor-
mata, definim
m
X
g(S, T ) = g(S(Xi ), T (Xi )).
i=1
Definitia are caracter geometric, adica nu depinde de baza ortonormata

aleasa, si coincide cu cea anterioara.
Analog, g se poate extinde la orice fibrat Tlk (M ). Asa cum stim, si

conexiunea Levi-Civita se extinde la orice fibrat Tlk (M ), respectand regula
de tip Leibniz. Metrica si conexiunea de pe Tlk (M ) astfel obtinute sunt
compatibile, adica g = 0. Notam ca pentru conexiunea de pe Tlk (M )
nu mai putem defini torsiunea si, n general, data o metrica riemanniana pe
Tlk (M ) pot exista mai multe conexiuni compatibile cu ea.
Pe o varietate riemanniana orientabila (M, g), fixand o orientare, am
definit forma volum vg m (M ). Demonstram acum ca ea este paralela n
raport cu conexiunea liniara de pe Tm 0 (M ).
Propozitia 1.6.2. Daca (M, g) este o varietate riemanniana orientabila,

atunci vg = 0.
Demonstratie. Fie (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta locala pe M pozitiv

orientata. Vom demonstra ca vg = 0. Intr-adevar,
xi

m det G m
vg = det G d x = i
d x + det G dm x
xi x i x xi

det G m
= i
d x + det G dx1 . . . dxm
x xi
m
det G m X
= d x + det G dx1 . . . ( dxk ) . . . dxm
xi xi
k=1
m
det G m X
= d x + det G dx1 . . . (kih dxh ) . . . dxm
xi
k=1
m
det G m X
= d x det G kik dm x
xi
k=1
m
!
det G X
= det G ik dm x.
k
xi
k=1

det G
Pm k
Dar am vazut anterior ca xi
= det G k=1 ik . Prin urmare vg =
xi
0.
1.7. Campurile tensoriale Riemann-Christoffel si Ricci

Fie (M, g) o varietate riemanniana si conexiunea Levi-Civita asociata.
Reamintim expresia campului tensorial de curbura R C(T31 (M ))
R(X, Y )Z = X Y Z Y X Z [X,Y ] Z,
cu exprimarea n coordonate locale
h
hjk hik
Rkij = + hil ljk hjl lik ,
xi xj
1.7. Campurile tensoriale Riemann-Christoffel si Ricci 31
unde
h
R , = Rkij .
xi xj xk xh
Cu ajutorul metricii g, prin operatiunea de coborare a indicelui, putem
obtine un nou camp tensorial R C(T40 (M )), numit campul tensorial
Riemann-Christoffel, astfel
R(X, Y, Z, W ) = g(R(X, Y )W, Z), X, Y, Z, W C(T M ).
Dupa cum vom vedea, acest tensor are un rol fundamental n definirea cur-
burii sectionale pe o varietate riemanniana.

locala pe M . Avem

h
Rijkl = R , , , =g R , , = gkh Rlij .
xi xj xk xl xi xj xl xk
Vom prezenta, fara demonstratie, urmatoarele proprietati de natura alge-

brica ale lui R.
Propozitia 1.7.1. Avem
i) R(X, Y, Z, W ) = R(X, Y, W, Z), adica antisimetria n ultimele doua

argumente,
ii) R(X, Y, Z, W ) = R(Y, X, Z, W ), adica antisimetria n primele doua

argumente,
iii) R(X, Y, Z, W ) = R(Z, W, X, Y ), adica simetria n perechi,
iv) R(X, Y, Z, W )+R(X, Z, W, Y )+R(X, W, Y, Z) = 0, adica prima iden-

titate Bianchi.
Din proprietatea iii) obtinem ca Rijkl = gih Rjkl h , adica am coborat
indicele. Evident, nu toate componentele Rijkl ale lui R sunt esentiale.

Din cele 4 proprietati din Propozitia 1.7.1, se poate demonstra ca numarul
2 2 1)
componentelor esentiale este m (m 12 . Daca m = 2 este esentiala doar
componenta R1212 , daca m = 3 sunt esentiale 6 componente: R1212 , R1313 ,
R2323 , R1213 , R2123 , R3132 , daca m = 4 sunt esentiale 20 de componente,

etc.
Tot din campul tensorial de curbura se obtine si campul tensorial Ricci.
El este un camp tensorial de tip (0, 2), adica Ricci C(T20 (M )), si este definit
de
Ricci(X, Y ) = trace{Z R(Z, X)Y }.
Notam ca definitia tensorului Ricci nu s-a facut prin intermediul metricii.

locala pe M . Avem

Rij = Ricci ,
xi xj
X
k
= trace Z R Z, i = Rjki = g kh Rhjki
x xj
k
hk
= g Rhjki .
Din proprietatile tensorului R obtinem
Rij = g hk Rhjki = g hk Rkihj = g kh Rkihj = Rji ,
adica Ricci este simetric. Prin intermediul metricii g putem privi tensorul
Ricci ca un camp tensorial de tip (1, 1), prin operatiunea de ridicare a
indicelui
g(Ricci(X), Y ) = Ricci(X, Y ), X, Y C(T M ).
In coordonate locale, Rji = g ik Rkj .

Daca facem urma tensorului Ricci obtinem curbura scalara notata (R)
X
(R) = trace Ricci = g ij Rij = Rii = g ij g kl Rkilj .
i
Notam ca a doua identitate Bianchi conduce la o relatie care leaga derivata

covarianta a campului tensorial Ricci de derivata curburii scalare. Intr-
adevar, din
h h h
l Rkij + i Rkjl + j Rkli = 0,
1.8. Curbura sectionala 33
facand h = l si sumand obtinem

l
l Rkij i Rkj + j Rki = 0.
Multiplicand cu g kj avem
l (g kj Rkij
l
) = i (R) j Rij .
Dar g kj Rkij
l = g kj g lh Rhkij = g lh Rhi = Ril si nlocuind gasim
1 1
j Rij = i (R) sau trace{Z Ricci(Z, X)} = X(R).
2 2
Observatia 1.7.1. In dimensiune 2 tensorul Ricci este proportional cu me-

trica. Intr-adevar,
g11 R1212
R11 = g ij Ri1j1 = g 22 R2121 = R1212 = g11 ,
det G det G
g R1212
21
R12 = g ij Ri1j2 = g 21 R2112 = g 21 R1212 = R1212 = g12 ,
det G det G
g22 R1212
R22 = g ij Ri2j2 = g 11 R1212 = R1212 = g22 .
det G det G
Prin urmare Ricci = f g, unde

, , ,

R1212 R x1 x2 x1 x2
f= = 2 .
det G g11 g22 g12
Vom vedea n sectiunea urmatoare ca f este curbura sectionala, sau

gaussiana, a lui M 2 . O varietate riemanniana (M m , g) de dimensiune m 2
se numeste varietate Einstein daca Ricci = f g. Prin urmare orice varietate
2-dimensionala este Einstein. Daca m > 2 si (M, g) este Einstein, se demon-
streaza ca f este o constanta.
1.8. Curbura sectionala

Fie (M, g) o varietate riemanniana si = span{X1 , X2 } Tp M un subspatiu
vectorial 2-dimensional al lui Tp M . Definim curbura sectionala a lui (M, g)

n directia planului ca fiind numarul real
R(X1 , X2 , X1 , X2 )
(1.8.1) K() = .
g(X1 , X1 )g(X2 , X2 ) (g(X1 , X2 ))2
Observatia 1.8.1. Se verifica usor ca definitia are caracter geometric, adica
daca = span{X1 , X2 } = span{Y1 , Y2 }, atunci
R(X1 , X2 , X1 , X2 ) R(Y1 , Y2 , Y1 , Y2 )
= .
g(X1 , X1 )g(X2 , X2 ) (g(X1 , X2 ))2 g(Y1 , Y1 )g(Y2 , Y2 ) (g(Y1 , Y2 ))2
Observatia 1.8.2. Din inegalitatea
(g(X1 , X2 ))2 < g(X1 , X1 )g(X2 , X2 ),
pentru X1 neparalel cu X2 , rezulta ca numitorul din (1.8.1) este strict po-
zitiv.
Stim ca multimea Gk (Rm ) a subspatiilor vectoriale k-dimensionale ale
lui Rm se poate organiza ca o varietate diferentiabila de dimensiune k(mk)
(varietatea Grassmann). Deci, daca M este o varietate si p M , atunci
{ : este subspatiu vectorial 2-dimensional n Tp M } = G2 (Tp M ).
Lasand punctul p liber obtinem
[
G2 (M ) = G2 (Tp M )
pM
care este un fibrat diferentiabil. Acum putem privi curbura sectionala ca o

functie K : G2 (M ) R.
Din formula (1.8.1) vedem ca tensorul Riemann-Christoffel determina
curbura sectionala K. Avem si reciproca, adica K determina R. Aceasta
rezulta din
Propozitia 1.8.1. Daca R1 , R2 : Tp M Tp M Tp M Tp M R sunt
doua aplicatii 4-liniare ce au proprietatile tensorului Riemann-Christoffel si
daca, n plus,
R1 (X1 , X2 , X1 , X2 ) = R2 (X1 , X2 , X1 , X2 ), X1 , X2 Tp M
atunci R1 = R2 .
1.8. Curbura sectionala 35
Demonstratia este pur algebrica si poate fi gasita n [12] sau [30].

Definim campul tensorial R0 C(T40 M ) prin
R0 (X, Y, Z, W ) = g(X, Z)g(Y, W ) g(X, W )g(Y, Z).
Se verifica usor ca R0 are proprietatile algebrice ale campului tensorial R.
Mai mult,
R(X1 , X2 , X1 , X2 )
K() = .
R0 (X1 , X2 , X1 , X2 )
Rezulta acum
Propozitia 1.8.2. K() = c, oricare ar fi G2 (Tp M ), daca si numai
daca Rp = cR0,p .
Observatia 1.8.3. Daca m = 2, atunci pentru p M avem un singur
subspatiu 2-dimensional n Tp M , Tp M nsusi, si prin urmare putem privi K
drept o functie definita pe M . Daca (U ; ) = (U ; x1 , x2 ) este o harta locala
atunci
R x 1 , x 2 , x 1 , x 2

R1212
K = 2 = .
g x 1 , x 1 g x 2 , x 2 g x 1 , x 2 g11 g22 (g12 )2

Se demonstreaza ca n cazul suprafetelor n R3 , curbura sectionala coin-

cide cu cea gaussiana. Pe de o parte curbura sectionala este data numai
n termeni de gij , iar pe de alta parte curbura gaussiana este definita ca
fiind produsul celor doua valori proprii ale operatorului Weingarten asociat
suprafetei si deci ar depinde de pozitia sa n R3 . Egalitatea celor doua
notiuni arata ca, de fapt, curbura gaussiana este invarianta la izometrii ale
suprafetei (teorema EGREGIUM), si deci curbura gaussiana nu se modifica
la transformari inextensibile ale suprafetei.
Teorema 1.8.1. (Schur.) Daca (M m , g) este o varietate riemanniana cu
m 3, astfel ncat n orice punct al ei functia K nu depinde de planul ,
deci K poate fi gandita ca o functie pe M , atunci K este constanta pe M .
Nu vom prezenta demonstratia acestui rezultat, ea putand fi urmarita,
de exemplu, n [12] sau [30].
Asa cum am vazut anterior, (M, g) are curbura sectionala constanta c
daca si numai daca R = cR0 , adica
R(X, Y, Z, W ) = c{g(X, Z)g(Y, W ) g(X, W )g(Y, Z)}.
1.9. Campurile vectoriale Killing

Fie (M, g) o varietate riemanniana si X un camp vectorial avand fluxul
{t }t . Stim ca t este un difeomorfism local (daca M este compacta atunci
t este un difeomorfism global) si o ntrebare naturala este cand t este o
izometrie (locala), adica t g = g sau t h, i = h, i.
Definitia 1.9.1. Un camp vectorial X pe o varietate riemanniana (M, g) se

numeste camp vectorial Killing daca LX g = 0, adica t g = g pentru orice t.
Propozitia 1.9.1. Un camp vectorial X este Killing daca si numai daca
(1.9.1) hY X, Zi + hZ X, Y i = 0, Y, Z C(T M ).
In particular, daca X este Killing atunci hX X, Xi = 0 si deci |X|2 este

constanta n lungul lui t p (t).
Demonstratie. Din formula derivatei Lie pentru campurile tensoriale de

tip (0, 2) obtinem:
(LX g)(Y, Z) = X(g(Y, Z)) g([X, Y ], Z) g(Y, [X, Z])

= X(g(Y, Z)) g(X Y Y X, Z) g(Y, X Z Z X)
= X(g(Y, Z)) g(X Y, Z) g(Y, X Z)
+g(Y X, Z) + g(Y, Z X)
= g(Y X, Z) + g(Y, Z X).

locala pe M si X = i x i un camp vectorial. Atunci X este Killing daca si
numai daca
i j + j i = 0.
Propozitia 1.9.2. Fie (M, g) o varietate riemanniana si X un camp Killing.

Atunci
i) div X = 0,
ii) 2 X(Y, Z) + R(X, Y )Z = 0,

1.9. Campurile vectoriale Killing 37
iii) trace 2 X + Ricci(X) = 0.

Demonstratie. i) Fie p M si {Xi }i=1,...,m o baza ortonormata n Tp M .
Considerand n (1.9.1) Y = Z = Xi si sumand obtinem div X = 0.
ii) Vom demonstra aceasta relatie folosind coordonatele locale. Con-
sideram (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta locala pe M . Avem
i j + j i = 0.
Derivand covariant si facand permutari ciclice obtinem
k i j + k j i = 0,
i j k + i k j = 0,
j k i + j i k = 0.
Inmultind ultima relatie cu (1) si adunand obtinem
0 = (i j k j i k ) + (k j i j k i )
(1.9.2) +2k i j + (i k j k i j ).
Reamintim acum formula de comutare Ricci pentru 1-forme

h
i j k j i k = Rkij h .
Inlocuind n (1.9.2) gasim

h h h
(1.9.3) (Rkij + Rikj + Rjik )h + 2k i j = 0.
Utilizand prima identitate Bianchi, (1.9.3) devine

h
(1.9.4) 2Rkji h + 2k i j = 0
si prin operatiunea de ridicare a indicelui obtinem
k i l + Rihk
l
h = 0.
iii) Rezulta din ii) facand urma.

In cazul n care M este compacta, putem da o reciproca a propozitiei
anterioare.
Teorema 1.9.1. Fie (M, g) o varietate riemanniana compacta si X

C(T M ). Daca div X = 0 si trace 2 X + Ricci(X) = 0, atunci X este
Killing.
Demonstratie. Fie X un camp vectorial arbitrar pe M . Atunci are loc

urmatoarea formula integrala
Z
1
{ trace 2 X + Ricci(X), X + |LX g|2 (div X)2 } v g = 0.

M 2
Demonstratia acestei formule o vom face mai tarziu.

Este evident acum ca, n ipotezele teoremei, X este Killing.
1.10. Operatori pe varietati riemanniene

In cele ce urmeaza vom introduce cativa operatori des folositi n geometria
riemanniana. In general, vom omite demonstratiile care sunt tehnice si de
natura algebrica. Aceste demonstratii pot fi gasite n monografiile [26], [18]
etc.
Fie (M, g) o varietate riemanniana orientabila. Fixam o orientare si
construim forma volum vg .
Propozitia 1.10.1. Exista si este unic operatorul : r (M ) mr (M )

definit de
7 , ()(X1 , . . . , Xmr )vg = X1[ . . . Xmr

[
,
oricare ar fi X1 , . . . , Xmr C(T M ).
Operatorul se numeste operatorul adjunct.

Se verifica imediat ca este o aplicatie C (M )-liniara si ca semnul ei de-
pinde de orientarea fixata. De asemeni se verifica relatiile
1 = vg , vg = 1, = (1)r(mr) = (1)r(m1) .
Propozitia 1.10.2. Homomorfismul : r (M ) mr (M ) este un izomor-

fism iar 1 = (1)r(mr) .
1.10. Operatori pe varietati riemanniene 39
Aici, r (M ) este gandit ca spatiu vectorial real infinit dimensional.

Fie , r (M ). In coordonate locale scriem
X 1
= i1 ...ir dxi1 . . . dxir = i ...i dxi1 . . . dxir
r! 1 r
i1 <...<ir
si
X 1
= j1 ...jr dxj1 . . . dxjr = j ...j dxj1 . . . dxjr .
r! 1 r
j1 <...<jr
1 i1 j1
Definim h, i = r! i1 ...ir g . . . g ir jr j1 ...jr .
Observatia 1.10.1. Daca privim , r (M ) ca fiind campuri tensoriale

de tip (0, r), atunci
h, i = i1 ...ir g i1 j1 . . . g ir jr j1 ...jr .
Coeficientul r!1 se foloseste din motive estetice, asa cum reiese din rezul-
tatul urmator.
Se demonstreaza ca
Propozitia 1.10.3. Pentru , r (M ) avem:
() = () = h, i vg .
Teorema 1.10.1. Daca (M, g) este o varietate riemanniana compacta si

orientabila, atunci (, ) : r (M ) r (M ) R definita de
Z Z
(, ) = () = h, i vg
M M
este un produs scalar pe r (M ) si n plus
(, ) = (, ), , r (M ),
adica : r (M ) mr (M ) este o izometrie.

Demonstratie. Avem
Z Z
(, ) = () ( ) = (1)r(mr) ()
M M
Z
r(mr)+(mr)r
= (1) () = (, )
M
= (, ).
Notam ca produsul scalar (, ) nu depinde de orientare.
Definitia 1.10.1. Fie (M, g) o varietate riemanniana orientabila. Pentru

orice r natural definim homomorfismul
: r (M ) r1 (M ), = (1)r 1 d .
se numeste codiferentiala exterioara.
Se observa ca operatorul nu depinde de orientarea fixata si nu este

C (M )-liniar. In coordonate locale, daca
X
= i1 ...ir dxi1 . . . dxir ,
i1 <...<ir
atunci
()i1 ...ir1 = g ij i ji1 ...ir1 = j ji1 ...ir1 .
Propozitia 1.10.4. Codiferentiala satisface 2 = 0.
Definitia 1.10.2. Homomorfismul : r (M ) r (M ), definit de
=d+d
se numeste laplaceanul varietatii (M, g).
Notam ca nu este C (M )-liniar.

Printr-un calcul direct se pot verifica urmatoarele
1) = (d + )2 ,
2) d = d,
3) = .
Definitia 1.10.3. O forma r (M ) se numeste armonica daca = 0.
Propozitia 1.10.5. Fie (M, g) o varietate riemanniana orientabila si com-

pacta. Atunci
(d, ) = (, ), r (M ) si r+1 (M ),
adica d si sunt operatori adjuncti n raport cu produsul scalar (, ).
Demonstratie. Avem
d( ()) = (d) () + (1)r (d )

= (d) () + (1)r ((1)r+1 )
= (d) () ().
Din Teorema lui Stokes obtinem

Z Z
(d, ) = (d) () = () = (, ).
M M
In cele ce urmeaza vom presupune (M, g) orientabila si compacta.
Corolarul 1.10.1. Fie si doua forme de grad r pe M . Avem
(, ) = (, ),
adica operatorul : r (M ) r (M ) este autoadjunct n raport cu produsul

scalar (, ).
Demonstratie. Avem
(, ) = (d + d, ) = (d, ) + (d, )
= (, ) + (d, d) = (, d) + (, d)
= (, ).
Propozitia 1.10.6. O forma r (M ) este armonica daca si numai daca

d = 0 si = 0.
Demonstratie. Daca d = 0 si = 0, atunci evident = 0. Reciproc,

daca = 0, atunci (, ) = 0 si deci (, ) = (d, d) = 0, adica
d = = 0.
Corolarul 1.10.2. Orice forma armonica este nchisa.
Vom prezenta fara demonstratie formula lui Weitzenbock (demonstratia

poate fi urmarita in [18]).
Teorema 1.10.2. Daca r (M ), r 1, atunci
= trace 2 + S().
Aici r-forma S() este definita de

X
Sp ()(Y1 , . . . , Yr ) = (1)a (R(Ya , Xi ))(Xi , Y1 , . . . , Yba , . . . , Yr ),
1ar
1im
unde {Xi }i=1,...,m este o baza ortonormata n Tp M, Y1 , . . . , Yr Tp M , iar

r
X
(R(X, Y ))(X1 , . . . , Xr ) = (X1 , . . . , R(X, Y )Xa , . . . , Xr ),
a=1
pentru r (M ) si X, Y C(T M ). In particular, daca r = 1 atunci
= trace 2 + (Ricci) = (g ij i j k + Rki i )dxk ,
unde ((Ricci))(X) = (Ricci(X)), oricare ar fi X C(T M ), iar

m
1 X
(||2 ) = h, i ||2 (Ricci(Xi ))(Xi ).
2
i=1
In cazul r = 0, avem
f = df = trace df = trace 2 f
2
ij f k f
= g ij k ,
xi xj x
iar
1
(f 2 ) = (f )f |grad f |2 .
2
Vom nota cu B r (M ) imaginea operatorului d : r1 (M ) r (M ), adica
B r (M ) = d(r1 (M )), sau, altfel spus, B r (M ) este subspatiul formelor
exacte de grad r. Cu Br (M ) vom nota imaginea operatorului : r+1 (M )
r (M ), adica Br (M ) este subspatiul formelor coexacte de grad r, iar cu
Hr (M ) vom nota nucleul operatorului : r (M ) r (M ), adica Hr (M )
este subspatiul formelor armonice de grad r.
Reamintim ca H r (M ) = Z r (M )/B r (M ), unde Z r (M ) este subspatiul
formelor nchise de grad r, adica Z r (M ) este nucleul operatorului d : r (M )
r+1 (M ).
Propozitia 1.10.7. O forma de grad r este ortogonala pe B r (M ) daca

si numai daca = 0.
Demonstratie. Presupunem ca = 0 si fie r1 (M ). Avem
(, d) = (, ) = 0
si prin urmare B r (M ). Reciproc, presupunem ca B r (M ). Cum d

B r (M ) avem
0 = (, d) = (, ),
adica = 0.
Propozitia 1.10.8. O forma de grad r este ortogonala pe Br (M ) daca

si numai daca d = 0.
Demonstratie. Presupunem ca d = 0 si fie r+1 (M ). Avem
(, ) = (d, ) = 0
si deci Br (M ). Reciproc, presupunem ca Br (M ). Cum d Br (M )

avem:
0 = (, d) = (d, d),
adica d = 0.
Propozitia 1.10.9. Subspatiile B r (M ), Br (M ) si Hr (M ) din r (M ) sunt

ortogonale doua cate doua.
Demonstratie. Din Propozitia 1.10.7 rezulta ca Br (M )B r (M ) si

Hr (M )B r (M ), iar din Propozitia 1.10.8 rezulta ca B r (M )Br (M ) si
Hr (M )Br (M ).
Propozitia 1.10.10. O forma de grad r este nula daca si numai daca

B r (M ), Br (M ) si Hr (M ).
Demonstratie. Daca B r (M ) si Br (M ), atunci d = = 0 adica

Hr (M ). Cum Hr (M ) va rezulta ca si (, ) = 0, adica = 0.
De fapt avem
Teorema 1.10.3. (Hodge-de Rham.) Spatiul r (M ) este suma directa

a subspatiilor B r (M ), Br (M ) si Hr (M ), adica
r (M ) = B r (M ) Br (M ) Hr (M ).
Nu vom prezenta aici demonstratia.
Corolarul 1.10.3. Fiecare clasa de coomologie din H r (M ) contine o forma

armonica si numai una.
Demonstratie. Fie h : r (M ) Hr (M ) operatorul proiector. Con-

sideram [] H r (M ), unde d = 0. Cum d = 0, rezulta Br (M ), adica
B r (M ) Hr (M ), si scriem = h() + d, unde r1 (M ). Daca
e = + d, r1 (M ), atunci

e = h(e
) + de = h() + d( + ).
Cum Hr (M )B r (M ), obtinem h(e

) = h().
Corolarul 1.10.4. Homomorfismul H r (M ) Hr (M ) este un izomorfism.
Notam ca H r (M ) nu depinde de metrica ci doar de topologia lui M , n

timp ce Hr (M ) a fost obtinut cu ajutorul metricii. Prin urmare exista o
stransa legatura ntre structura topologica si cea metrica.
Observatia 1.10.2. In tot ce am facut n aceasta sectiune am presupus ca

M este orientabila. Daca M nu este orientabila putem defini codiferentiala
si laplaceanul prin
()i1 ...ir1 = j ji1 ...ir1 , r (M ) si = d + d.
Trecand la acoperirea cu doua foi, putem demonstra ca daca M este com-

pacta si neorientabila, atunci = 0 daca si numai daca d = = 0; se
mentine si izomorfismul H r (M ) Hr (M ).
Reamintim ca daca M este compacta, orientabila sau nu, atunci dimen-
siunea spatiului H r (M ) este finita si notata cu br (M ) (numarul lui Betti).
Prezentam acum un rezultat care leaga existenta unei metrici riemanniene
de curbura Ricci strict pozitiva de primul numar al lui Betti, deci de topolo-
gia lui M .
Teorema 1.10.4. Fie (M, g) o varietate riemanniana compacta. Avem
i) daca curbura Ricci este strict pozitiva, adica Ricci(Xp , Xp ) > 0, ori-
care ar fi Xp Tp M \{0} si oricare ar fi p M, atunci b1 (M ) = 0,
ii) daca curbura Ricci este pozitiva, atunci b1 (M ) m,
iii) daca curbura Ricci este pozitiva si b1 (M ) = m, atunci (M, g) este

izometrica cu un tor plat m-dimensional.
Demonstratie. Tinand cont de izomorfismul H 1 (M ) H1 (M ), con-

sideram H1 (M ). Dar H1 (M ) implica d = 0 si = 0, adica
i j
j
= si i i = 0.
x xi
i
j k k
Se observa ca xj = xi implica j i = i j j = j . Reamintim
acum formula de comutare Ricci
i j k j i k = Rhij
k
h .
Facem k = i si sumand obtinem
i j i j i i = Rhj h .
Cum i i = 0, adica i i = 0, ultima relatie se scrie
i j i = Rhj h .
Inmultind cu j obtinem
(1.10.1) j Rhj h = j i j i = i (j j i ) (i j )(j i ).
Notam i = j j i . Evident ( i ) sunt componentele unui camp vectorial

C(T M ), iar i (j j i ) = div .
Pentru 1 (M ) avem
|# |2 = (i j )g ia gjb (a b ) = (i b )(i b ) = (i b )g ih g bk (h k )
= ||2 .
Cum, n cazul nostru, j i = i j ,
(i j )(j i ) = (i j )(i j ) = (i b )g bj (i j )
= (i b )(i b )
= ||2 .
Prin urmare relatia (1.10.1) se scrie sub forma
Ricci(# , # ) = div ||2 .
Integrand obtinem
Z Z
# #
(1.10.2) Ricci( , ) v g = ||2 v g .
M M
Acum
i) Daca curbura Ricci este strict pozitiva, din relatia (1.10.2) rezulta
= 0.
ii) Daca curbura Ricci este pozitiva, atunci rezulta = 0 (si dease-
menea Ricci(, ) = 0). Dar o forma cu derivata covarianta nula este unic
determinata de valoarea ei ntr-un punct. Deci b1 (M ) = dim{ 1 (M ) :
= 0} m.
iii) Nu vom prezenta aici demonstratia.
1.11. Spectrul unei varietati riemanniene 47
1.11. Spectrul unei varietati riemanniene

Fie (M, g) o varietate riemanniana. Peste tot n aceasta sectiune vom pre-
supune ca M este compacta. Reamintim ca f = df = div grad f .
Definitia 1.11.1. Numim spectrul varietatii (M, g) totalitatea numerelor
reale R pentru care exista f C (M ), f 6= 0, astfel ncat f = f.
Functia f se numeste functie proprie corespunzatoare valorii proprii .
Vom nota
V = {f C (M ) : f = f, f 6= 0} {0}.
V este spatiu vectorial real. Prezentam, fara demonstratie, urmatorul rezul-
tat
Teorema 1.11.1. Avem
i) spectrul varietatii (M, g) consta dintr-o infinitate numarabila de valori
proprii pozitive, distribuite n mod discret pe axa reala, astfel ncat
daca ele sunt ordonate n sens strict crescator
0 = 0 < 1 < 2 < 3 < . . .
atunci limk k = si seria 1

P
k=1 2 converge,
k
ii) dim Vk < , oricare ar fi k , iar pentru k 6= j avem Vj Vk n

raport cu produsul scalar (, ) pe C (M ),
iii) k0 Vk este densa n C (M ) n raport cu topologia indusa de (, ).

Aici Z
(, ) : C (M ) C (M ) R, (f, h) = f h vg ,
M
iar (C (M ), (, )) este un spatiu prehilbertian.
Vom prezenta n continuare un rezultat care exprima influenta tensorului
Ricci asupra primei valori proprii nenule, 1 , a laplaceanului.
Teorema 1.11.2. (Lichnerowicz.) Fie (M, g) o varietate riemanniana
compacta. Daca exista o constanta strict pozitiva c astfel ncat
Ricci(X, X) cg(X, X), X C(T M ),

atunci
m
1
c.
m1
Demonstratie. Fie f C (M ). Din formula lui Weitzenbock pentru
forme de grad 1 am vazut ca avem
1 X
(1.11.1) |df |2 = hdf, df i |df |2 df (Ricci(Xi ))df (Xi ),
2
i
unde {Xi } este o baza ortonormata n Tp M . Notam ca
X
df (Ricci(Xi ))df (Xi ) = Ricci(grad f, grad f ),
i
|df |2 = |grad f |2 si df = df. Prin urmare (1.11.1) se rescrie

1
(1.11.2) |df |2 = hdf, df i |df |2 Ricci(grad f, grad f ).
2
Integrand si tinand cont de ipoteza obtinem
Z Z Z
2 2
0 = (f ) v g + |df | v g + Ricci(grad f, grad f ) v g
Z M ZM M
Z
|df |2 v g + c |grad f |2 v g (f )2 v g .
M M M
Notam ca daca f = 1 f atunci
Z Z Z
2
(f ) v g = 1 f f v g = 1 |grad f |2 v g .
M M M
Inlocuind n ultima inegalitate rezulta

Z Z
2 c
(1.11.3) 0 |df | v g + 1 (f )2 v g .
M 1 M
Dar din inegalitatea lui Cauchy avem
X
|df |2 = (df (Xi , Xj ))2
i,j
!2
X
2 1 X
(df (Xi , Xi )) df (Xi , Xi )
m
i i
1
= (f )2 ,
m
si nlocuind n (1.11.3) obtinem

Z
1 c
(1.11.4) 0 + 1 (f )2 v g .
m 1 M
1
Cum M (f )2 v g > 0, din (1.11.4) rezulta ( m mc
+ c1 1) 0, adica 1 m1
R
.

Vom defini n continuare doi laplaceeni pe C(T M ), spatiu vectorial infinit
dimensional. Notam mai ntai ca pe C(T M ) putem defini produsul scalar
Z
(X, Y ) = hX, Y i v g .
M
Daca X C(T M ) = C(T01 (M )), atunci X C(T11 (M )) si 2 X =

X C(T21 (M )) unde
2 X(Y, Z) = (Y X)(Z) = Y Z X Y Z X.
Reamintim aici formula de comutare Ricci
(2 X)(Y, Z) (2 X)(Z, Y ) = R(Y, Z)X
si deci, daca varietatea (M, g) nu este plata, atunci 2 X nu este un tensor
simetric.
Definim X = trace 2 X si avem
Propozitia 1.11.1. Operatorul X X este un operator R-liniar, sime-
tric si pozitiv definit n raport cu (, ).
Demonstratie. R-liniaritatea rezulta usor.
Fie p M fixat arbitrar si {Xi } o baza geodezica n jurul lui p. Avem
m
X m
X
(X)(p) = 2 X(Xi , Xi ) = Xi Xi X,
i=1 i=1
iar X
hX, Y i(p) = hXi Xi X, Y i(p)
i
X
= {Xi hXi X, Y i hXi X, Xi Y i}
i
X
= hX, Y i + Xi hXi X, Y i.
i
Fie {Yi } o baza ortonormata n Tq M si definim

m
X
Z(q) = hYi X, Y iYi .
i=1
Definitia are caracter geometric, adica nu depinde de baza ortonormata
folosita. Lasand punctul q liber se obtine Z C(T M ). Observam ca
X
(div Z)(p) = Xi hXi X, Y i
i
si atunci
hX, Y i(p) = (div Z)(p) hX, Y i(p).
Cum punctul p M a fost fixat arbitrar, rezulta
hX, Y i = hX, Y i div Z
si integrand,
(X, Y ) = (X, Y ).
Este clar ca (X, Y ) = (Y, X), iar (X, X) = (X, X) 0 cu egalitate
daca si numai daca X = 0.
Am vazut ca, prin intermediul izomorfismelor muzicale, un camp vecto-
rial X poate fi privit ca o 1-forma X [ , iar
X [ = trace 2 X [ + X [ (Ricci),
sau
(X [ )] = trace 2 X + Ricci(X) = X + Ricci(X).
Definim H (X) = (X [ )] si avem
Propozitia 1.11.2. Operatorul X H (X) este R-liniar, simetric si po-
zitiv definit.
Demonstratie. Rezulta imediat din
Z Z
(H (X), Y ) = hH (X), Y i v g = h(X [ )] , (Y [ )] i v g
M M
Z
= hX [ , Y [ i v g
ZM Z
[ [
= hdX , dY i v g + hX [ , Y [ i v g .
M M
Inainte de a studia proprietatile laplaceanului H vom prezenta o formula

integrala pentru campurile vectoriale.
Teorema 1.11.3. Fie X C(T M ). Avem formula
Z
1
{htrace 2 X, Xi + Ricci(X, X) + |LX g|2 (div X)2 }v g = 0.
M 2
Demonstratie. Am vazut ca
Z Z
(1.11.5) (H (X), X) = hdX [ , dX [ i v g + hX [ , X [ i v g .
M M
Dar X [ = div X, H (X) = trace 2 X + Ricci(X), iar

Xi j
dX [ = d(Xi dxi ) = (dXi ) dxi = dx dxi
xj
X Xi X Xi
j i
= dx dx + dxj dxi
xj xj
i<j i>j
X Xi X Xj
= j
dxj dxi + dxi dxj
x xi
i<j i<j
X Xj Xi

= dxi dxj
xi xj
i<j
X
= (i Xj j Xi )dxi dxj
i<j
1
= (i Xj j Xi )dxi dxj ,
2

unde X = X i x j
i , iar Xi = gij X . Inlocuind n (1.11.5) obtinem
Z
{h trace 2 X, Xi + Ricci(X, X)} v g =
M
Z Z
[ [
(1.11.6) = hdX , dX i v g + (div X)2 v g
M M
sau
Z Z Z
2 [ [
(1.11.7) {|X| + Ricci(X, X)} v g = hdX , dX i v g + (div X)2 v g .
M M M
Vom calcula acum |LX g|2 . Reamintim ca
(LX g)ij = i Xj + j Xi .
Prin urmare
|LX g|2 = g ia g jb (i Xj + j Xi )(a Xb + b Xa )

= g ia g jb (i Xj )(a Xb ) + g ia g jb (j Xi )(b Xa )
+g ia g jb (i Xj )(b X ) + g ia g jb (j Xi )(a Xb )
= g ia g jb (i Xj )(a Xb ) + g jb g ia (j Xi )(b Xa )
+(i X b )(b X i ) + (j X a )(a X j )
= 2|X|2 + 2(i X b )(b X i ).
Tinand cont de conventia asupra coeficientului produsului scalar pentru

forme, avem
2|dX [ |2 = g ia g jb (i Xj j Xi )(a Xb b Xa )
= 2|X|2 2(i X b )(b X i )
si deci
1
|dX [ |2 = 2|X|2 |LX g|2 .
2
Inlocuind n (1.11.6) obtinem relatia dorita.
Din teorema de descompunere Hodge-de Rham avem
1 (M ) = { 1 (M ) : = 0} {df : f C (M )},
sau, echivalent,
C(T M ) = {X X(T M ) : div X = 0} {grad f : f C (M )}.
Aceste subspatii sunt ortogonale n raport cu produsele scalare uzuale.

i) div (H (X)) = (div X),
ii) H (grad f ) = grad(f ),

si deci H conserva cele doua subspatii n care se descompune C(T M ) .
Demonstratie. Intr-adevar, deoarece comuta cu si d, avem
div (H (X)) = (X [ ) = (X [ ) = (div X),
iar
H (grad f ) = (df )] = (df )] = grad(f ).
Vom nota grad
H restrictia lui H la {grad f : f C (M )} si div
H restrictia
lui H la {X C(T M ) : div X = 0}.
i) este valoare proprie nenula pentru ce actioneaza asupra lui C (M )

daca si numai daca este valoare proprie pentru grad
H ,
ii) dim{grad f : grad

H grad f = grad f } = dim{f : f = f }, unde
6= 0.
Demonstratie. i) Fie f C (M ) astfel ncat f = f, 6= 0 si f 6= 0.

Desigur grad f 6= 0 si
H (grad f ) = grad(f ) = (grad f ).
Reciproc, fie f neconstanta astfel ncat H (grad f ) = (grad f ). Rezulta

grad(f ) = grad(f ), adica f = f + c, unde c este o constanta reala.
Fie acum fe = f + c . Avem grad fe = grad f si fe = fe. Desigur, fe 6= 0.
ii) Fie
T : {f : f = f } {grad f : grad
H grad f = grad f }, T (f ) = grad f.
Am vazut mai sus ca T este corect definit. T este operator liniar si demon-
stram acum injectivitatea sa.
Fie T (f1 ) = T (f2 ), adica grad f1 = grad f2 . Rezulta f1 = f2 + c. Dar
cum f1 = f1 si f2 = f2 , 6= 0, rezulta c = 0, adica f1 = f2 .
Surjectivitatea lui T a fost demonstrata la punctul i). Prin urmare cele
doua subspatii sunt izomorfe.
Notam ca T 1 (grad f ) = fe = f + c . Definitia este corecta: daca

grad f1 = grad f2 , atunci fe1 = f1 + c1 si fe2 = f2 + c2 difera printr-o con-
stanta c. Dar cum fe1 = fe1 si fe2 = fe2 , constanta c trebuie sa fie 0.

Referitor la grad
H avem
Teorema 1.11.4. Fie (M, g) o varietate Einstein cu Ricci = cg, c constanta

reala, si fie prima valoare proprie pentru div
H . Atunci 2c si
dim{X C(T M ) : div X = 0 si div

H (X) = 2cX}
= dim{X C(T M ) : X este Killing}.
Demonstratie. Mai ntai sa notam ca daca c < 0 atunci singurul camp

vectorial Killing al lui M este campul nul. Intr-adevar, fie X C(T M ), X
camp vectorial Killing. Atunci
trace 2 X + Ricci(X) = 0 trace 2 X + cX = 0
si integrand obtinem
Z Z Z
htrace 2 X, Xi v g = c |X|2 v g = |X|2 v g ,
M M M
ceea ce implica X = 0.
Vom presupune c 0. Fie X 6= 0, div X = 0, astfel ncat div
H X = X.
Avem
trace 2 X = Ricci(X) H (H) = (c )X
si nlocuind n formula
Z
1
{htrace 2 X + Ricci(X), Xi + |LX g|2 (div X)2 } v g = 0
M 2
obtinem Z Z
1
(2c ) |X|2 v g = |LX g|2 v g
M 2 M
si deci 2c.
Daca div X = 0 si div

H (X) = 2cX, atunci X este Killing. Reciproc,
daca X este Killing atunci div X = 0 si
H (X) = Ricci(X) trace 2 (X) = 2 Ricci(X) = 2cX.
Prin urmare, daca varietatea (M, g) admite un camp Killing nenul, atunci
prima valoare proprie pentru div
H este 2c.
1.11.1 Spectrul sferei Sm

Vom ncepe prin a defini hessiana unei functii definite pe o varietate rie-
manniana si prin prezentarea unei formule pentru laplaceanul functiilor de-
finite pe sfera euclidiana unitara Sm .
Definitia 1.11.2. Fie (M, g) o varietate riemanniana si f C (M ). Defi-

nim
(Hess f )(X) = X grad f, X C(T M ).
Se observa imediat ca Hess f este C (M )-liniara si deci Hess f C(T11 (M )).
Mai mult,
hHess f (X), Y i = hHess f (Y ), Xi
= XY f (X Y )f,
si deci putem privi hessiana ca un camp tensorial de tip (0, 2) simetric.
Notam ca
f = trace(Hess f ).
Exprimarea n coordonate locale. Fie (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) harta

locala pe M . Se verifica usor ca
2f

f
Hess f i
, j
= i j
kij k .
x x x x x
Propozitia 1.11.5. Fie Xp Tp M si : (, ) M geodezica definita

de (0) = p si (0) = Xp . Atunci
d2

(Hess f )p (Xp , Xp ) = 2 (f )(t).
dt t=0
Demonstratie. Definim X un camp vectorial n lungul lui prin X((t)) =

(t). Este clar ca X(p) = Xp si avem
(Hess f )p (Xp , Xp ) = Xp (Xf ) (Xp X)f = (0)((t)f ) ((0) (t))f
d2

= 2 (f )(t).
dt t=0
Vom folosi acest rezultat pentru a demonstra
Propozitia 1.11.6. Fie f C (Rm+1 ) si consideram fe restrictia lui f la
Sm , adica fe = f|Sm . Atunci
d2

d
(1.11.8) (f )x = (f )x + m f (tx) + 2 f (tx), x Sm .
e
dt t=1 dt t=1
Demonstratie. Fie x Sm fixat arbitrar. Vom privi x atat ca punct al lui
Sm cat si ca vector x Tx Rm+1 Rm+1 ortogonal pe Tx Sm . Consideram
{x1 , . . . , xm } o baza ortonormata a lui Tx Sm ; atunci {x1 , . . . , xm , x} este o
baza ortonormata a lui Tx Rm+1 , dar x1 , . . . , xm , fiind vectori de lungime 1,
pot fi priviti si ca elemente ale lui Sm . Fie i geodezica lui Sm determinata
de x si xi , adica i este cercul mare
i (t) = (cos t)x + (sin t)xi , t R, i = 1, . . . , m.
d2

Am vazut ca (Hess fe)x (xi , xi ) = dt 2 t=0 (f i )(t). Dar
e
m+1
d e d X f
(f i )(t) = (f i )(t) = (i (t))((sin t)x + (cos t)xi )
dt t
dt t x
=1
f f
= (sin t)x (i (t)) + (cos t)xi (i (t)),
x x
si prin calcul direct obtinem
(Hess fe)x (xi , xi ) = xf + (Hess f )x (xi , xi ),
2
unde (Hess f )x (xi , xi ) = xi x x
f
(x)xi . Acum
m
X
(fe)x = mxf (Hess f )x (xi , xi ) = mxf + (f )x + (Hess f )x (x, x)
i=1
d2

d
= (f )x + m f (tx) + 2 f (tx),
dt t=1 dt t=1
deoarece t tx este geodezica n Rm+1 care la t = 1 trece prin x si are

vectorul viteza x.
In continuare vom prezenta doua aplicatii ale formulei de mai sus.
Aplicatia 1. Fie r functia distanta a lui Rm+1 , adica r(x) = |x|, oricare ar
fi x Rm+1 . Daca N , atunci r2 C (Rm+1 ) si
r2 = 2(m + 2 1)r2(1) .
2 = 1, din (1.11.8) rezulta
Intr-adevar, cum r|Sm
d2

d
0 = (r )x + m r (tx) + 2 r2 (tx),
2 2
x Sm .
dt t=1 dt t=1
Dar r2 (tx) = t2 , oricare ar fi t R si oricare ar fi x Sm , deci
(r2 )x = 2(m + 2 1), x Sm .
Observam acum ca r2 este un polinom omogen de grad 2 si deci r2

este un polinom omogen de grad 2( 1). Pentru x Rm+1 \{0} avem
(r2 )x = (r2 )(|x| |x|

x
) = |x|
2(1)
(r2 ) |x|
x =
= r2(1) (x)[2(m + 2 1)].
Cum egalitate are loc si pentru x = 0, obtinem concluzia dorita.
Aplicatia 2. Fie P un polinom omogen armonic pe Rm+1 , de grad k N .

Atunci
Pe = k(m + k 1)Pe,
unde Pe = P|Sm .
Intr-adevar, din (1.11.8) obtinem
d2

d
(P )x = m P (tx) + 2 P (tx),
e x Sm .
dt t=1 dt t=1
Cum P (tx) = tk P (x), oricare ar fi t R si oricare ar fi x Sm , obtinem

concluzia.
Din Aplicatia 2 rezulta k(m+k1) valoare proprie, iar Pe functia proprie

corespunzatoare ei. De fapt vom demonstra ca
{k = k(m + k 1) : k N}
sunt toate valorile proprii ale lui Sm , iar
Vk = {Pe = P|Sm : P polinom omogen armonic pe Rm+1 de grad k}.
Pentru aceasta notam
Pk = spatiul vectorial real finit dimensional al polinoamelor omogene de

grad k N pe Rm+1 ,
Hk = spatiul vectorial real al polinoamelor armonice omogene de grad k N

pe Rm+1 ,
P
ek = {Pe = P|Sm : P Pk },
H
ek = {H
e = H|Sm : H Hk }.
P
ek si H
ek sunt spatii vectoriale izomorfe cu Pk si Hk respectiv. Notam ca
P = kN Pk reprezinta multimea tuturor polinoamelor n m + 1 variabile,
iar H = kN Hk reprezinta multimea tuturor polinoamelor armonice n
m + 1 variabile.
Propozitia 1.11.7. Pentru orice k N avem
i) P2k = H2k r2 H2k2 . . . r2k H0 ,
ii) P2k+1 = H2k+1 r2 H2k1 . . . r2k H1 ,
unde subspatiile din cele doua descompuneri sunt ortogonale doua cate doua
n raport cu produsul scalar
Z
h, ia : Pa Pa R, hP, Qia = PeQ
e vg ,
Sm
pentru a = 2k, respectiv a = 2k + 1.

Demonstratie. Se verifica imediat ca h, ia este un produs scalar. Apoi ob-

servam ca Pa si Ha sunt izomorfe cu r2 Pa si r2 Ha , respectiv. H2k , r2 H2k2 ,
. . . , r2k H0 sunt subspatii n P2k , iar H2k+1 , r2 H2k1 , . . . , r2k H1 sunt subspatii
n P2k+1 . Cum r] 2H = H e a iar H ea V , rezulta ca subspatiile din descom-
a a
punerile i) sau ii) sunt ortogonale doua cate doua n raport cu h, i2k , respectiv
h, i2k+1 .
Demonstratia se face prin inductie dupa k. Pentru k = 0, i) devine
P0 = H0 iar ii) devine P1 = H1 . Ambele afirmatii sunt evident adevarate.
Presupunem propozitia adevarata pentru l k si vrem sa o demonstram
pentru l = k + 1. Deci, pentru l = k si l = k 1 avem
P2k = H2k r2 H2k2 . . . r2k H0

= H2k r2 (H2k2 . . . r2k2 H0 )
= H2k r2 P2k2 ,
iar
P2k+1 = H2k+1 r2 H2k1 . . . r2k H1
= H2k+1 r2 (H2k1 . . . r2k2 H1 )
= H2k+1 r2 P2k1 .
Sintetizand, pentru a demonstra afirmatia pentru l = k + 1 este suficient sa
demonstram.
daca Pa = Ha r2 Pa2 , unde Pa2 admite o descompunere de tip i)
sau ii), atunci Pa+2 = Ha+2 r2 Pa .
Deoarece Pa = Ha r2 Pa2 , iar Pa2 admite o descompunere de tip
i) sau ii), atunci Ha+2 r2 Pa n raport cu h, ia+2 . Dar Pa+2 = r2 Pa
(r2 Pa ) si vrem sa demonstram ca Ha+2 = (r2 Pa ) . Cum Ha+2 (r2 Pa ) ,
este suficient sa demonstram ca (r2 Pa ) Ha+2 . Pentru aceasta, fie Q
(r2 Pa ) Pa+2 . Q Pa si pentru a demonstra ca Q = 0 vom arata
ca hQ, P ia = 0, oricare ar fi P Pa , adica hQ, P ia = 0, oricare ar fi
P r2l Ha2l , 0 2l a. Dar P r2l Ha2l implica P eHea2l V
a2l
si
2
R
deci P = (a2l)(m+a2l 1)P , iar Q (r Pa ) implica Sm QP v g = 0.
e e e e
Pornind cu egalitatea
(Q
e Pe) = (Q) e Pe) 2hgrad Q,
e Pe + Q( e grad Pei
si integrand obtinem
Z Z Z
0 = (Q)P v g +
e e e Pe) v g 2
Q( hgrad Q,
e grad Pei v g
Sm Sm Sm
Z Z
= (Q)e Pe v g + (a 2l)(m + a 2l 1) e Pe v g
Q
m
S Z Sm
2 hgrad Q,e grad Pei v g

Sm
Z Z
= (Q)P v g 2
e e hgrad Q,
e grad Pei v g
m
SZ Sm
= (Q)e Pe v g .
Sm
Dar Q g + (a 2l)(m + a 2l + 1)Q

e = Q e si nlocuind obtinem:
Z
0= g Pe v g hQ, P ia = 0.
(Q)
Sm
Cu aceasta demonstratia propozitiei s-a ncheiat.

Putem acum da
Teorema 1.11.5. Multimea valorilor proprii ale lui Sm este
{k = k(m + k 1) : k N},
iar Vk = H
ek , oricare ar fi k N. Mai mult,
i) dim V0 = 1
ii) dim V1 = m + 1
k k2 (m+k2)(m+k3)...(m+1)m
iii) dim Vk = Cm+k Cm+k2 = k! (m + 2k 1),
oricare ar fi k 2.
Demonstratie. Se poate demonstra ca k0 P ek este densa n C (Sm ).
Din propozitia anterioara, k0 P
ek = k0 H
ek si deci k0 H
ek este densa n
C (Sm ). Acum, prima parte a teoremei rezulta din densitatea lui k0 H ek
m
n C (S ).
1.12. Prima si a doua formula variationala a energiei unei curbe 61
Referitor la dimensiunea lui H ek , punctele i) si ii) sunt evidente. Pentru

k 2, din propozitia anterioara,
ek = dim Hk = dim Pk dim Pk2 = C k k2
dim H m+k Cm+k2 .
1.12. Prima si a doua formula variationala a energiei unei

curbe
Vom ncepe prin a defini variatia unei curbe.
Definitia 1.12.1. Fie : [0, a] M o curba neteda pe portiuni. O variatie

a lui este o aplicatie continua
: (, ) [0, a] M
astfel ncat
i) (0, t) = (t), oricare ar fi t [0, a],
ii) exista o partitie a lui [0, a], 0 = t0 < t1 < . . . < tn = a, astfel
ncat restrictia lui la (, ) [ti , ti+1 ] este neteda oricare ar fi
i = 0, . . . , n 1.
O variatie se numeste proprie daca (s, 0) = (0) si (s, a) = (a),

oricare ar fi s (, ).
Pentru orice s (, ), curba s : [0, a] M, s (t) = (s, t) se numeste
curba a variatiei, iar daca fixam t, curba t : (, ) M , t (s) = (s, t)
se numeste curba transversa a variatiei. Campul vectorial definit n lungul
lui , V (t) =
s (0, t), se numeste campul variational al lui .
Propozitia 1.12.1. Dat un camp vectorial t V (t) neted pe portiuni

n lungul unei curbe neteda pe portiuni : [0, a] M , exista o variatie
: (, ) [0, a] M a lui astfel ncat V este campul variational
corespunzator. Mai mult, daca V (0) = V (a) = 0, atunci putem alege sa
fie variatie proprie.
Demonstratie. Deoarece ([0, a]) M este compacta, este posibil sa

gasim > 0 astfel ncat exp(t) v este definit oricare ar fi v T(t) M, |v| < ,
si oricare ar fi t [0, a]. Intr-adevar, pentru fiecare (t), stim ca exista

t > 0 si exista Wt o vecinatate a lui (t) astfel ncat expq (v) este definita
oricare ar fi q Wt si oricare ar fi v Tq M, |v| < t .
S
Este clar ca ([0, a]) t[0,a] Wt si cum ([0, a]) este compacta rezulta
ca exista t1 , . . . , tk [0, a] astfel ncat ([0, a]) ki=1 Wti . Consideram
S
= min{t1 , . . . , tk }.
Fie N = max{|V (t)| : t [0, a]} si fixam un > 0 astfel ncat N .
Definim : (, ) [0, a] M prin
(s, t) = exp(t) sV (t).
Aplicatia este bine definita si (0, t) = (t), iar

d
(0, t) = {exp(t) sV (t)} = (d exp(t) )0 (V (t)) = V (t).
s ds s=0
Daca V (0) = V (a) = 0, atunci se vede imediat ca este proprie.

Vom introduce n continuare doua functionale: functionala lungimii si
functionala energiei. Pentru o variatie a unei curbe neteda pe portiuni
definim functionala lungimii prin
Z a

L(s) = L(s ) = (s, t) dt, s (, ),
t
0
iar functionala energiei prin

Z a
2
(s, t) dt,

E(s) = E(s ) = t s (, ).
0
Legatura dintre cele doua functionale este data de
Propozitia 1.12.2. Avem inegalitatea
L2 () aE(),
iar egalitatea are loc daca si numai daca este parametrizata proportional
cu lungimea de arc.
Demonstratie. Reamintim inegalitatea lui Cauchy: daca f1 si f2 sunt

functii continue pe [0, a], atunci
Z a 2 Z a Z a
2 2
f1 f2 dt f1 dt f2 dt .
0 0 0

In cazul nostru, pentru f1 (t) = (0, t) = |(t)| si f2 = 1, obtinem ine-

t
galitatea dorita. Egalitatea are loc daca si numai daca f1 = cf2 , c fiind o
constanta, adica |(t)| este constanta.
Rezultatul pe care l vom prezenta n continuare arata ca geodezicele care
minimizeaza distanta, deci puncte de minim pentru functionala lungimii,
sunt puncte de minim si pentru functionala energiei.
Propozitia 1.12.3. Fie p, q M si : [0, a] M o geodezica ce mini-
e : [0, a] M,
mizeaza distanta dintre p si q. Atunci, pentru orice curba
e(0) = p si
e(a) = q, avem
E() E(e
)
si egalitatea are loc daca si numai daca
e este o geodezica ce minimizeaza
distanta dintre p si q.
Demonstratie. Cum este o geodezica (deci parametrizata proportional
cu lungimea de arc) ce realizeaza minimul distantei, din propozitia ante-
rioara obtinem
aE() = L2 () L2 (e
) aE(e)
si deci E() E(e ). Daca E() = E(e ) atunci L2 (e
) = aE(e ) si prin
urmare e este parametrizata proportional cu lungimea de arc. Mai mult,
din L() = L(e ) rezulta ca
e realizeaza minimul distantei dintre p si q. In
concluzie,
e este o geodezica care realizeaza minimul.
Vom studia n continuare functionala energiei E(s).
Teorema 1.12.1. (Prima formula variationala a energiei unei curbe.)
Fie : [0, a] M o curba neteda pe portiuni si o variatie a ei. Avem
Z a
1 0 D
E (0) = V (t), () dt
2 0 dt
n1
X
(1.12.1) hV (ti ), (ti +) (ti )i hV (0), (0)i + hV (a), (a)i,
i=1
unde V (t) este campul variatonal al lui .
Demonstratie. Avem
Z a n1
X Z ti+1 Z a

E(s) = hs , s idt = hs , s idt = , (s, t)dt.
0 ti 0 t t
i=0
Derivand n raport cu s obtinem

Z ti+1 Z ti+1
d D
, dt = 2 , dt
ds ti t t ti ds t t
Z ti+1
D
= 2 , dt
ti dt s t
Z ti+1
d
= 2 , dt
ti dt s t
Z ti+1
D
2 , dt
ti s dt t
ti+1
Z ti+1
D
= 2 , 2 , dt.
s t ti s dt t ti
Deci
n1
X
1 0
E (s) = (s, ti+1 ), (s, ti+1 ) (s, ti ), (s, ti )
2 s t s t
i=0
Z a
D
, dt
0 s dt t
si facand s = 0 obtinem:
n1
1 0 X
E (0) = (hV (ti+1 ), (ti+1 )i hV (ti +), (ti +)i)
2
i=0
Z a
D
V (t), () dt.
0 dt
Cum V (ti +) = V (ti ), i = 1, . . . , n 1, rezumand obtinem (1.12.1).

Observatia 1.12.1. Daca V (0) = V (a) = 0 si este neteda, atunci (1.12.1)

devine
Z a
1 0 D
(1.12.2) E (0) = V (t), () dt.
2 0 dt
O aplicatie foarte importanta a primei formule variationale este urma-

toarea caracterizare a geodezicelor.
Teorema 1.12.2. O curba neteda pe portiuni : [0, a] M este geodezica

daca si numai daca pentru orice variatie proprie a sa E 0 (0) = 0.
Demonstratie. Daca este geodezica, atunci este neteda, deci (ti +) =

D
(ti ), iar dt () = 0. Variatia fiind proprie, V (0) = V (a) = 0, si prin
urmare toti termenii din membrul drept al egalitatii (1.12.1) sunt nuli.
D
Reciproc, fie V (t) = g(t) dt (), unde g : [0, a] R este o functie neteda
pe portiuni cu g(t) > 0 oricare ar fi t 6= ti si g(ti ) = 0, i = 0, . . . , n.
Consideram variatia a lui avand V drept camp variational. Cum E 0 (0) =
0, din (1.12.1) obtinem
Z a
2
D
0= g(t) () dt,

0 dt
D
adica dt () = 0 pe (ti , ti+1 ), i = 1, . . . , n 1 si prin urmare este geodezica
pe (ti , ti+1 ), i = 0, . . . , n 1. Daca demonstram ca este de clasa C 1 n ti ,
D
i = 1, . . . , n 1, atunci va rezulta ca este de clasa C 2 pe [0, a] si dt () = 0
pe [0, a]. Pentru aceasta consideram V (t) astfel ncat V (0) = V (a) = 0, iar
e e e
Ve (ti ) = (ti +) (ti ). Cum este geodezica pe (ti , ti+1 ), din (1.12.1)
obtinem
n1
X
0= |(ti +) (ti )|2 ,
i=1
adica (ti +) = (ti ) si deci este de clasa C 1 n ti , i = 1, . . . , n 1.
Teorema 1.12.3. (A doua formula variationala a energiei unei curbe.)

Fie : [0, a] M o geodezica si fie : (, )[0, a] M o variatie proprie
a sa. Consideram E(s) = E(s ) functionala energiei. Atunci
a
D2 V
Z
1 00
E (0) = V (t), R(, V ) dt
2 0 dt2
n1
X
DV DV
(1.12.3) V (ti ), (ti +) (ti ) ,
dt dt
i=1
unde V este campul variational al lui , R este campul tensorial de curbura,

iar
DV DV DV DV
(ti +) = lim (t), (ti ) = lim (t).
dt tti dt dt tti dt
t>ti t<ti
Demonstratie. Am vazut n demonstratia primei formule variationale ca
n1 ti+1 ! Z a
1 0 X D
E (s) = (s, t), (s, t) , dt.
2 s t ti 0 s dt t
i=0
Derivand n raport cu s obtinem
n1
X D ti+1
1 00
E (0) = (0, t), (0, t)
2 ds s t ti
i=1
ti+1 !
D
+ (0, t), (0, t)
s ds t ti
Z a Z a
D D D D
, (0, t)dt , (0, t)dt.
0 ds s dt t 0 s ds dt t
Cum (s, a) = (a), rezulta D

s (s, a) = 0 si deci ds s (0, a) = 0. Analog,
D D
ds s (0, 0) = 0. Prin urmare, tinand cont si ca (ti +) = (ti ), ds s (0, ti +)
D
= ds s (0, ti ), prima suma devine:
n1 ti+1 !
X D
(0, t), (t) =
ds s ti
i=0
n1
X D n1
X D
= (0, ti+1 ), (ti+1 ) (0, ti ), (ti )
ds s ds s
i=0 i=0
n1
X D n1X D
= (0, ti ), (ti ) (0, ti ), (ti ) = 0.
ds s ds s
i=1 i=1
D D
Cum dt t (0, t) = dt ()(t) = 0 si V (ti +) = V (ti ) obtinem
n1
X ti+1 Z a
1 00 DV D D
E (0) = V (t), (t) V (t), (0, t) dt
2 dt ti 0 ds dt t
i=0
n1
X
DV DV
(1.12.4) = V (ti ), (ti ) (ti +)
dt dt
i=1
Z a
D D
V (t), (0, t) dt.
0 ds dt t
Dar

D D D D
=R , +
ds dt t s t t dt ds t

D D
=R , +
s t t dt dt s
si deci
D D D2 V
(0, t) = R(V (t), (t))(t) + (t).
ds dt t dt2
Inlocuind n (1.12.4), obtinem (1.12.3).
Observatia 1.12.2. Daca este o variatie neteda si proprie a geodezicei

, atunci (1.12.3) devine

a
D2 V
Z
1 00
E (0) = V (t), R(, V ) dt
2 0 dt2
!
a DV 2
Z
d DV
(1.12.5) = V (t), (t) (t) dt
0 dt dt dt
Z a
+ R(, V, V, )dt
0
( )
DV 2
Z a
= dt R(, V, , V ) dt.

0
Prin urmare, daca (M, g) are curbura sectionala negativa atunci E 00 (0) 0.
Aplicatie. Vom determina geodezicele lui Sm ca puncte critice ale functio-

nalei energiei.
Fie : R Sm Rm+1 o curba neteda de perioada 2, (t) = (t + 2),
oricare ar fi t R. Consideram energia
Z 2 Z 2 (m+1
X
)
2 2
E() = |(t)| dt = (i (t)) dt,
0 0 i=1
unde (t) = (1 (t), . . . , m+1 (t)). Fie o variatie a lui n Sm astfel ncat
s (t) = s (t + 2), oricare ar fi t R si oricare ar fi s (, ). Din aceasta
conditie rezulta
s (0, t) = s (0, t + 2), t R. Privind ca o aplicatie cu
valori n R m+1 , avem
Z 2 Z 2

E(s) = hs , s idt = , (s, t) dt,
0 0 t t
iar Z 2
1 0 d 1
E (0) = , (s, t) dt
2 ds s=0 2 0 t t
Z 2 Z 2
D D
= , dt = , dt
0 ds t 0 dt s
Z 2

d
= , , dt
0 dt s s
Z 2

= (0, t), (t) dt.
0 s
Cum |(s, t)|2 = 1, oricare ar fi s si oricare ar fi t, s (0, t)(0, t), adica
m 0
s (0, t) este tangent la S n lungul lui (0, t) = (t). Prin urmare E (0) = 0
pentru orice variatie a lui daca si numai daca (t)k(t), adica
(1.12.6) = h, i.
Cautam acum solutiile ecuatiei (1.12.6) tinand cont de restrictia || = 1.

Din || = 1, derivand succesiv, obtinem
h, i = 0 si h, i = ||2 .
Inlocuind n (1.12.6) rezulta
(1.12.7) + ||2 = 0.
Dar (1.12.7) implica || = constant. Intr-adevar,
d
h, i = 2h, i = 2||2 h, i,
dt
iar cum h, i = 0 rezulta || = constant. Acum (1.12.7) se integreaza
prin metoda standard si obtinem ca reprezinta un cerc mare al lui Sm
parametrizat proportional cu lungimea de arc.
Observatia 1.12.3. Din conditia de periodicitate a lui rezulta ca induce

e : S1 = R/2Z Sm . Mai mult,
o aplicatie neteda
Z
E() = |2 v g ,
|de
S1
|2 = |de
unde |de (X)|2 , X(x1 , x2 ) = (x2 , x1 ), iar |X| = 1.
2
FIBRATE VECTORIALE REALE
2.1. Definitie si exemple

O alta notiune importanta n geometria diferentiala moderna este cea de fi-
brat vectorial. Teoria aplicatiilor armonice, ca si alte teorii, este dezvoltata
n cadrul acestui formalism. In acest capitol vom prezenta, pe scurt, cateva
aspecte legate de fibratele vectoriale ce vor servi la studiul aplicatiilor ar-
monice.
Definitia 2.1.1. Fie E si M varietati diferentiabile, iar : E M o
aplicatie neteda si surjectiva. Tripletul = (E, , M ) se numeste fibrat
vectorial daca sunt satisfacute conditiile
i) oricare ar fi p M, 1 (p) admite o structura de spatiu vectorial
de dimensiune n (n este acelasi pentru fiecare 1 (p)). 1 (p) cu
structura de spatiu vectorial se noteaza Fp (), sau Fp (E), sau Fp daca
nu este pericol de confuzie,
ii) oricare ar fi p M, exista U deschisa n M , p U , si exista h :
U Rn 1 (U ) difeomorfism astfel ncat
a) oricare ar fi q U si oricare ar fi x Rn , h(q, x) 1 (q), adica
(h(q, x)) = q,
b) oricare ar fi q U, hq : Rn Fq , hq (x) = h(q, x), este un izomor-
fism liniar ntre Rn cu structura uzuala de spatiu vectorial si Fq .
71
72 Capitolul 2. FIBRATE VECTORIALE REALE
Varietatea E se numeste varietate totala, M se numeste varietate baza,

: E M se numeste aplicatia proiectie, 1 (p) este fibra din p, iar (U ; h)
se numeste harta vectoriala a lui E. Daca U = M, atunci E se numeste
fibrat vectorial trivial.
Notam ca aplicatia proiectie este o submersie, iar dim E = dim M +
dim Fp = m + n (daca (U ; ) = (U ; x1 , . . . , .xm ) este o harta locala pe M iar
h : U Rn 1 (U ) este o harta vectoriala pe M , atunci ( 1Rn ) h1 :
1 (U ) (U ) Rn este o harta locala pe E).
Definitia 2.1.2. O aplicatie neteda s : M E se numeste sectiune a lui ,

sau E, daca s = 1M .
Multimea sectiunilor se noteaza C(), sau C(E). C(E) se organizeaza ca

spatiu vectorial real infinit dimensional.
Exemplul 2.1.1. (Fibratul vectorial trivial.) Produsul M Rn repre-

zinta un fibrat vectorial trivial. Intr-adevar, aplicatia proiectie este proiectia
pe primul factor : M Rn M , (p, x) = p, iar structura de spatiu
vectorial a fibrei 1 (p) = {p} Rn este data de
t1 (p, x1 ) + t2 (p, x2 ) = (p, t1 x1 + t2 x2 ).
Harta vectoriala este h = 1M Rn .

S
Exemplul 2.1.2. (Fibratul tangent.) Stim ca T M = pM Tp M se
poate organiza ca o varietate diferentiabila de dimensiune 2m, unde cu
Tp M am notat spatiul tangent la M n p M. Tripletul (T M, , M ), unde
: T M M este proiectia canonica, reprezinta un fibrat vectorial: pe
1 (p) = Tp M consideram structura de spatiu vectorial uzuala, iar daca
(U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) este o harta locala pe M atunci

m 1
[
i
h : U R (U ) = Tp M, h(q, y) = y
xi q
pU
reprezinta o harta vectoriala.
Analog, (Tlr (M ), , M ) reprezinta un fibrat vectorial.

2.1. Definitie si exemple 73
Exemplul 2.1.3. (Fibratul vectorial indus.) Fie = (E, , N ) un fibrat

vectorial si : M N o aplicatie neteda. Vom defini un nou fibrat 1 =
1 astfel. Varietatea totala
[
E1 = {(p, e) M E : (p) = (e)} = {p} 1 ((p)),
pM
iar aplicatia proiectie 1 : E1 M, 1 (p, e) = p. Prin urmare 11 (p) =

{p} 1 ((p)). Pe fibra 11 (p) definim n mod natural structura de spatiu
vectorial prin
t1 (p, e1 ) + t2 (p, e2 ) = (p, t1 e1 + t2 e2 ).
Evident, Fp (1 E) devine izomorf cu F(p) (E). Fie acum p M fixat
arbitrar si (U ; h) o harta vectoriala a lui astfel ncat (p) U. Notam
U1 = 1 (U ) si definim
h1 : U1 Rn 11 (U1 ), h1 (q, x) = (q, h((q), x)).
Se verifica imediat ca h1 este o harta vectoriala pentru E1 .

Exemplul 2.1.4. Fie : (M, g) (N, h) o imersie riemanniana. Pentru
orice p M consideram multimea elementelor (p, v) unde v T(p) N si
vdp (Xp ), oricare ar fi Xp Tp M. Aceasta multime formeaza fibratul
vectorial normal N M. Vom pune n evidenta doar harta vectoriala.
Fie p M si U deschisa n M, p U. Consideram {X (q)}=m+1,...,n
baza ortonormata n (dq (Tq M )) , oricare ar fi q U, si definim harta
vectoriala
[
h : U Rn 1 (U ) = {p} (dp (Tp M )) , h(q, x) = (q, x X (q)).
pU
Asa cum ne asteptam, n acest context, fibratul tangent T M se defineste

ca multimea tuturor elementelor (p, v), unde p M si v = dp (Xp )
T(p) N. Pentru a pune n evidenta harta vectoriala, fie p M si {Xi }i=1,...,m
un camp de repere ortonormate definit pe U , U deschisa n M , p U .
Definim
[
h : U Rn 1 (U ) = {p} dp (Tp M ), h(q, x) = (q, xi dq (Xi )).
pU
Desigur, avem relatia

1 T N = T M N M.
Se stie ca, pornind de la spatii vectoriale date, prin diverse operatii alge-
brice putem construi altele noi. De exemplu, daca V si W sunt doua spatii
vectoriale date, atunci putem defini: Hom(V, W ) = L(V, W ) V W for-
mat din multimea transformarilor liniare ntre V si W ; produsul tensorial
V W ; V V W format din multimea aplicatiilor biliniare simetrice de
la V V cu valori n W ; spatiul dual al lui V, V = Hom(V, R); k-produsul
exterior al lui V, k V ; etc.
Corespunzator, pentru fibratele vectoriale 1 , . . . , k peste aceeasi vari-
etate baza M , n orice punct p M , din fibrele Fp (1 ), . . . , Fp (k ) putem
construi noi spatii vectoriale, prin constructiile mai sus mentionate. Notam
generic Fp unul dintre aceste noi spatii vectoriale si definim
[
E= Fp , : E M, 1 (p) = Fp .
pM
Se demonstreaza ca (E, , M ) reprezinta un nou fibrat vectorial.

Multe dintre obiectele din geometria diferentiala pot fi privite ca sectiuni
n diverse fibrate vectoriale. Dupa cum deja am mentionat, orice camp
vectorial pe M este o sectiune n fibratul tangent T M , o 1-forma este o
sectiune n fibratul cotangent T M , un camp tensorial de tip (r, l) este o
sectiune n fibratul Tlr (M ). Daca : M N este o imersie riemanniana,
atunci a doua forma fundamentala asociata ei este o sectiune n fibratul
vectorial 2 T M 1 T N.
2.2. Conexiuni liniare pe fibrate vectoriale

Stim ca o conexiune liniara este un operator : C(T M ) C(T M )
C(T M ) ce verifica anumite proprietati. Vom extinde aceasta notiune la
fibratul vectorial cerand sa fie ndeplinite acelasi tip de proprietati.
Definitia 2.2.1. O conexiune liniara pe un fibrat vectorial : E M este
un operator
: C(T M ) C(E) C(E), (X, ) 7 X
2.2. Conexiuni liniare pe fibrate vectoriale 75
ce satisface
1) X1 +X2 = X1 + X2 ; 2) f X = f X ;
3) X (1 + 2 ) = X 1 + X 2 ; 4) X (f ) = (Xf ) + f X ,
unde X, X1 , X2 C(T M ), , 1 , 2 C(E), iar f C (M ).
Notam ca ntr-un punct p M, (X )(p) depinde numai de vectorul
X(p) si | , unde : (, ) M, (0) = 0 si (0) = X(p).
Fie 1 : E1 M si 2 : E2 M fibrate vectoriale peste aceeasi varietate
baza M . Daca E1 si E2 sunt conexiuni pe E1 si E2 atunci putem defini
conexiuni liniare pe fibratele construite cu ajutorul lor
i) conexiunea pentru suma directa E1 E2
X (1 2 ) = E E2
X 1 X 2 ,
1
ii) conexiunea pentru produsul tensorial E1 E2
X (1 2 ) = (E E2
X 1 ) 2 + 1 (X 2 ),
1
iii) conexiunea pentru fibratul vectorial dual E
(X )() = X(()) (E
X ),
unde C(E ),
(iv) conexiunea pentru fibratul Hom(E1 , E2 )
(X )() = E E1
X (()) (X ),
2
unde C(Hom(E1 , E2 )) = C(E1 E2 ).

Definitiile de mai sus, ca si cea pentru conexiunea pe fibratul indus pe
care o vom prezenta mai jos, sunt impuse de satisfacerea regulii Leibniz de
derivare a produsului tensorial. De asemenea, conexiunile construite mai
sus comuta cu contractia tensorilor.
Definim acum conexiunea pe fibratul vectorial indus, conexiune ce joaca
un rol tehnic important n teoria aplicatiilor armonice. Fie deci : M N
o aplicatie si : E N un fibrat vectorial. Consideram E o conexiune
liniara pe E. Notam ca daca C(E) atunci C(1 E), unde
( )(p) = (p, ((p))), oricare ar fi p M.
Teorema 2.2.1. Exista o unica conexiune liniara pe 1 E astfel ncat

oricare ar fi p M, oricare ar fi X Tp M si oricare ar fi C(E) sa
avem
(2.2.1) X ( ) = (p, E
dp (X) ).
Demonstratie. Fie p M fixat arbitrar. Consideram (U ; h) o harta

vectoriala a lui E cu (p) U si fie {a }a=1,...,n un camp de baze pe U
n E (de exemplu, definim a (q) = h(q, ea ), a = 1, . . . , n, unde {ea }a=1,...,n
este baza canonica din Rn ; este clar ca {a (q)}a=1,...,n este o baza n Fq (E),
oricare ar fi q U ).
Fie U1 o vecinatate deschisa a lui p astfel ncat (U1 ) U . Daca
C(1 E), atunci |U1 = f a ( a ), f a C (U1 ). Impunand ca sa fie o
conexiune ce satisface (2.2.1), pentru X Tp M obtinem
X = X (f a ( a )) = (Xf a )( a ) + f a (p)X ( a )
(2.2.2) = (Xf a )(a a )p + f a (p)(p, E
dp (X) a )
= (p, (Xf a )a ((p)) + f a (p)E

dp (X) a ).
Prin urmare o conexiune liniara ce satisface (2.2.1) este data de (2.2.2) si

deci este unica.
Pentru existenta, notam ca definita prin (2.2.2) este bine definita,
adica nu depinde de alegerea campului de baze {a }a=1,...,n si se verifica ca
ea este ntr-adevar o conexiune liniara.
2.3. Metrici riemanniene pe fibrate vectoriale
Definitia 2.3.1. O metrica riemanniana pe un fibrat vectorial : E M

este o sectiune g n 2-produsul simetric al lui E , adica g C(2 E ), care
induce n fiecare fibra Fp (E) un produs scalar.
Pentru , C(E) vom folosi notatiile g(, ) sau h, i. Daca g1 si g2 ,

sau h, iE1 si h, iE2 , sunt doua metrici riemanniene pe E1 si E2 , atunci putem
defini metrici riemanniene pe fibratele construite anterior astfel
2.3. Metrici riemanniene pe fibrate vectoriale 77
i) metrica pe fibratul suma directa E1 E2
h , i = h, iE1 + h, iE2 ,
unde , C(E1 ) si , C(E2 ),

ii) metrica pentru produsul tensorial E1 E2
h , i = h, iE1 h, iE2 ,
iar acest produs induce unul pe r-produsul exterior al lui E, r E, si pe

r-produsul simetric al lui E, r E,
iii) metrica pe fibratul vectorial dual E :
mai ntai vom defini izomorfismele muzicale
[ : Fp (E) (Fp (E)) = Fp (E ), p 7 p[ , p[ (p ) = hp , p ip
si
] = 1 : Fp (E ) Fp (E).
Pentru , C(E ) obtinem ] , ] C(E) si definim
h, iE = h] , ] iE .
(iv) metrica pe fibratul Hom(E1 , E2 ):

fie 1 , 2 C(Hom(E1 , E2 )) si p M fixat arbitrar. Consideram {e1a }a=1,...,n1
o baza ortonormata n Fp (E1 ), adica he1a , e1b iE1 (p) = ab si definim
n1
X
h1 , 2 i(p) = h1 (p)(e1a ), 2 (p)(e1a )iE2 (p).
a=1
Se verifica usor ca definitia este corecta, adica nu depinde de alegerea bazei

ortonormate {e1a }a=1,...,n1 .
(v) metrica pe fibratul vectorial indus:
fie : M N o aplicatie si = (E, , N ) un fibrat vectorial. Consideram
E1 = 1 E fibratul vectorial indus, iar pentru , C(1 E) definim
h, i(p) = he
, eiE ((p)),
unde (p) = (p, e(p), e(p) F(p) (E).

e(p)), (p) = (p, e(p)) si
Definitia 2.3.2. O structura riemanniana pe fibratul vectorial : E M

este o pereche (, g), unde este o conexiune liniara pe E iar g este o
metrica riemanniana pe E, astfel ncat g = 0, adica
Xg(, ) = g(X , ) + g(, X ), X C(T M ) si , C(E).
Notam ca daca (E1 , gE1 ) si (E2 , gE2 ) sunt structuri riemanniene pe

E1 si E2 , respectiv, atunci toate metricile si conexiunile construite anterior
formeaza structuri riemanniene pe fibratele vectoriale respective.
Reamintim faptul ca daca E = T M si g este o metrica riemanniana,
atunci exista si este unica astfel ncat g = 0 si T = 0 ( este conexiunea
Levi-Civita). Pe un fibrat vectorial oarecare nu putem defini torsiunea T ,
iar unei metrici riemanniene i pot corespunde mai multe conexiuni astfel
ncat g = 0.
Fie : (M, g) (N, h) o aplicatie neteda ntre doua varietati rie-
manniene. Pe fibratul tangent T N consideram structura riemanniana (N , h),
unde N este conexiunea Levi-Civita a lui h, iar pe 1 T N consideram
structura riemanniana indusa.
Fie X C(T M ); stim ca d(X) nu este, n general, un camp vectorial
pe N , dar d(X) poate fi gandit ca o sectiune n 1 T N
(d(X))(p) = (p, dp (Xp )), p M.
Daca p M si (U ; xi )i=1,...,m este o harta locala pe M n p, iar (V ; y )=1,...,n

este o harta locala pe N n (p), atunci

d(X) = X i i sau d = i dxi ,
y y a

unde X = X i x i iar este reprezentata n cele doua harti prin y
=
1 m
(x , . . . , x ).
1
Conexiunea indusa de N pe 1 T N, T N , o vom renota cu .
Avem
Propozitia 2.3.1. Pentru orice X, Y C(T M )
X d(Y ) Y d(X) = d([X, Y ]).

2.3. Metrici riemanniene pe fibrate vectoriale 79
Demonstratie. Vom demonstra relatia de mai sus folosind coordonatele

locale.

i
X d(Y ) = X Y i
y
Y i 2
= X j j i + Y i X j i j
x y x x x

+Y i i X j j N
.
y y
Deci
i i

j Y j X
X d(Y ) Y d(X) = X Y i
xj xj y
2 2

i j
+ Y X i j
i j
X Y i j

x x x x y

+ Y i X j i j N () X i Y j i j N
() .
y y
Schimband indicii de sumare si tinand cont ca N = N , iar [X, Y ]i =

i X i
X j Y
xj
Y j xj , obtinem relatia dorita.
Am vazut ca d(X) C(1 T N ). Cum d : C(T M ) C(1 T N )
este C (M )-liniara rezulta ca d C(T M 1 T N ). Mai departe, putem
defini derivata covarianta d C(2 T M 1 T N ) prin
(d)(X, Y ) = (X d)(Y ) = X d(Y ) d(M
X Y ),
unde M este conexiunea Levi-Civita a lui (M, g). Avem

Propozitia 2.3.2. Pentru orice X, Y C(T M )
d(X, Y ) = d(Y, X).
Demonstratie. Intr-adevar,
d(X, Y ) d(Y, X) = X d(Y ) d(M
XY)
Y d(X) + d(M
Y X)
= d([X, Y ]) d(M M
X Y Y X)
= 0.
Datorita simetriei putem afirma ca d C(2 T M 1 T N ).

Vom ncheia acest paragraf prin introducerea notiunii de curbura.
Definitia 2.3.3. Fie (E, , M ) un fibrat vectorial si E o conexiune liniara.

Curbura conexiunii E este data de operatorul
R : C(T M ) C(T M ) C(E) C(E),

R(X, Y ) = E E E E E
X Y Y X [X,Y ] .
Se verifica usor ca R este C (M )-liniara n fiecare argument si ca R(X, Y ) =

R(Y, X). Prin urmare, curbura R poate fi privita ca o sectiune n 2 T M
E E. Local, daca consideram {a } un camp de baze n E si {a } campul
de baze duale, adica a (b ) = ba , atunci

b
R , a = Raij b
xi xj
si
b 1 b
R = Raij dxi dxj a b = Raij dxi dxj a b .
2
Fie E1 si E2 doua fibrate vectoriale nzestrate cu conexiunile liniare E1
si E2 . Pentru diversele conexiuni construite anterior se poate verifica usor
ca curbura este data de
i) curbura pentru fibratul suma directa E1 E2
R(X, Y )(1 2 ) = RE1 (X, Y )1 RE2 (X, Y )2 ,
ii) curbura pentru fibratul E1 E2
R(X, Y )(1 2 ) = (RE1 (X, Y )1 ) 2 + 1 (RE2 (X, Y )2 ),
iii) curbura pentru fibratul dual E
(R (X, Y ))() = (RE (X, Y )),
(iv) curbura pentru fibratul indus 1 E

E
(R(X, Y ))(p) = (p, R(p) (dp (X), dp (Y ))(p)).
2.4. Operatori pe fibrate vectoriale 81
2.4. Operatori pe fibrate vectoriale

La fel ca n cazul fibratului tangent si pe un fibrat vectorial arbitrar se pot
introduce operatorii trace, diferentiala exterioara, codiferentiala exterioara
si operatorul Laplace.
Fie = (E, , M ) un fibrat vectorial si E o conexiune liniara. Con-
sideram g o metrica riemanniana pe M si M conexiunea ei Levi-Civita.
Daca C(E), definim C(T M E) prin
()(X) = E
X C(E).
Mai departe, definim 2 = () C(2 T M E) prin
(2 )(X, Y ) = (X ())(Y ) = E M
X (()(Y )) ()(X Y )
= E E E
X Y M Y .
X
Pentru a simplifica notatia vom renunta la indici si scriem
(2 )(X, Y ) = X Y X Y ,
subntelegand ce conexiuni sunt implicate.

Notam ca si 2 sunt operatori C (M )-liniari si deci ntr-adevar ei
reprezinta sectiuni n fibratele mentionate.
La fel ca n cazul fibratului tangent, definim operatorul
m
X
2 2
trace : C(E) C(E), (trace )(p) = (2 )p (Xi , Xi ),
i=1
unde {Xi }i=1,...,m este o baza ortonormata n Tp M . Operatorul trace 2 :

C(E) C(E) este R-liniar dar nu C (M )-liniar si deci trace 2 nu este o
sectiune n E E.
Propozitia 2.4.1. Daca (M, g) este o varietate riemanniana compacta, iar
(, h, i) este o structura riemannniana pe (E, , M ), atunci trace 2 este
un operator simetric si negativ definit n raport cu produsul scalar (, ) dat
de Z
(, ) : C(E) C(E) R, (, ) = h, iv g .
M
Demonstratia se face la fel ca n cazul fibratului tangent.

Pentru a simplifica notatia, dat un fibrat vectorial (E, , M ), notam
Ar (E) = C(r T M E) spatiul tututor r-formelor pe M cu valori n fibratul
(E, , M ).
Definitia 2.4.1. Fie E o conexiune liniara pe fibratul (E, , M ). Ope-
ratorul diferentiala exterioara, sau diferentiala, este definit de d : Ar (E)
Ar+1 (E),
r+1
X
(d)(X1 , . . . , Xr+1 ) = (1)a+1 E
Xi ((X1 , . . . , Xa , . . . , Xr+1 ))
b
a=1
X
a+b
+ (1) ([Xa , Xb ], X1 , . . . , X
ba , . . . , X
bb , . . . , Xr+1 ),
a<b
unde termenii de sub sunt omisi.

Daca fibratul tangent T M este nzestrat cu o conexiune fara torsiune,
de exemplu conexiunea Levi-Civita a unei metrici riemanniene, atunci
r+1
X
(d)(X1 , . . . , Xr+1 ) = (1)a+1 (Xa )(X1 , . . . , X
ba , . . . , Xr+1 ),
a=1
adica d este antisimetrizarea lui ce actioneaza pe fibratul r T M E.

Reamintim ca, daca Ar (E), atunci
r
X
(X )(X1 , . . . , Xr ) = E
X ((X1 , . . . , Xr )) (X1 , . . . , M
X Xa , . . . , Xr ),
a=1
conform regulii Leibniz.

Pornind de la definitia diferentialei putem demonstra
d2 = R ,
pentru A2 (E). In particular, daca A0 (E), atunci
R(X, Y ) = d2 (X, Y ).
Notam ca relatia d2 = 0 care este fundamentala n cazul coomologiei de
Rham este valabila numai n cazul fibratelor plate, cum este cazul fibratului
trivial M R.
2.4. Operatori pe fibrate vectoriale 83
Definitia 2.4.2. Fie E o conexiune liniara pe fibratul (E, , M ) si g

o metrica riemanniana pe M . Operatorul codiferentiala exterioara, sau
codiferentiala, este definit de : Ar (E) Ar1 (E),
m
X
()p (Y1 , . . . , Yr1 ) = (Xi )(Xi , Y1 , . . . , Xr1 ),
i=1
unde p M iar {Xi }i=1,...,m este o baza ortonormata n Tp M .

In particular, daca r = 1 atunci = trace . Operatorii diferentiala
exterioara si codiferentiala exterioara sunt legati prin
Propozitia 2.4.2. Daca M este compacta, iar Ar (E) si Ar1 (E),
atunci Z Z
hd, i v g = h, i v g .
M M
Definitia 2.4.3. Operatorul Laplace este definit de
: Ar (E) Ar (E), = d + d.
La fel ca n cazul fibratului trivial E = M R, cand M este compacta,

operatorul este simetric si pozitiv definit. Mai mult, = 0 (caz n care
se numeste armonica) daca si numai daca d = = 0.
Fie acum E o conexiune liniara pe fibratul (E, , M ) si g o metrica rie-
manniana pe M . Cu ajutorul conexiunilor E si M am definit conexiunea
pe fibratul r T M E. Curbura ei este data de
(R(X, Y ))(X1 , . . . , Xr ) = RE (X, Y )((X1 , . . . , Xr ))

Xr
(X1 , . . . , RM (X, Y )Xa , . . . , Xr ),
a=1
unde X, Y, Xa C(T M ) iar Ar (E).

Definim acum operatorul S C(Hom(r T M E, r T M E)) prin
S = 0, daca r = 0, si
X
(Sp )(Y1 , . . . , Yr ) = (1)a+1 (R(Xi , Ya ))(Xi , Y1 , . . . , Yba , . . . , Yr ),
i,a
daca r 1, unde {Xi }i=1,...,m este o baza ortonormata n Tp M.

Teorema 2.4.1. (Formula lui Weitzenbock.) Pentru Ar (E) avem
i) = trace 2 + S(),
1 2
ii) 2 || = h, i ||2 hS(), i.
Daca A0 (E), atunci

1
= trace d = trace 2 , ||2 = h, i ||2 ,
2
iar daca A1 (E) avem
X
()p (X) = (trace 2 )p (X) + RE (Xi , X)(Xi )
i
X
M
(R (Xi , X)Xi )
i
si
1 X
(||2 )p = h, ip ||2p hRE (Xi , Xj )(Xi ), (Xj )i
2
i,j
X
h(Ricci(Xi )), (Xi )i,
i
unde {Xi }i=1,...,m este o baza ortonormata n Tp M.

3
VARIETATI COMPLEXE
3.1. Preliminarii algebrice

A) Fie V un spatiu vectorial real de dimensiune n. Notam V c = V C
complexificatul lui V , unde produsul tensorial este considerat peste R. Un
element v V c se scrie n mod unic sub forma
v = v1 + iv2 = v1 1 + v2 i.
V c este un spatiu vectorial real de dimensiune 2n. Intr-adevar, daca
{e1 , . . . , en } este o baza n V atunci {e1 , . . . , en , ie1 , . . . , ien } este o baza n
V c.
V c se poate organiza si ca spatiu vectorial complex definind
iv = i(v1 + iv2 ) = v2 + iv1 = v2 1 + v1 i
(am nmultit, formal, cu i). Daca {e1 , . . . , en } este o baza n V peste R,
atunci {e1 = e1 1, . . . , en = en 1} este o baza n V c peste C.
Se verifica usor ca
Propozitia 3.1.1. Aplicatiile
V V c, v 7 v = v 1; V V c, v 7 iv = v i
sunt monomorfisme reale si avem descompunerea, peste R,
V c = V iV.
85
86 Capitolul 3. VARIETATI COMPLEXE
Pentru v = v1 + iv2 V c definim conjugatul sau prin v = v1 iv2 V c .

B) Consideram acum V un spatiu vectorial real de dimensiune n si J
Hom (V, V ) = End(V ), astfel ncat J 2 = 1 (J se numeste structura com-
plexa pe V ). Observam ca, n acest caz, n = 2m deoarece V admite o baza
de tipul {e1 , . . . , em , J(e1 ), . . . , J(em )}. Mai mult, V poate fi organizat si ca
spatiu vectorial complex, de dimensiune m, definind
iv = J(v).
Extindem operatorul J la V c prin
J(v1 + iv2 ) = J(v1 ) + iJ(v2 )
si notam extinsul tot cu J. Se vede ca J : V c V c este un operator complex

(si real). Mai mult, relatia J 2 = 1 ramane valabila si pentru extins.
Fie C astfel ncat J(v) = v, v 6= 0. Atunci, aplicand J obtinem
J 2 (v) = J(v) = J(v) = 2 v

= v,
deci 2 = 1, adica = i. Fie v = v1 + iv2 astfel ncat J(v1 + iv2 ) =

i(v1 + iv2 ). Rezulta imediat ca v2 = J(v1 ), deci v = v1 iJ(v1 ). Analog,
v = v1 + iv2 satisface J(v) = iv daca si numai daca v = v1 + iJ(v1 ).
Notam
V 1,0 = {v V c : J(v) = iv} = {v iJ(v) : v V },

V 0,1 = {v V c : J(v) = iv} = {v + iJ(v) : v V }
si avem descompunerea n suma directa peste C
V c = V 1,0 V 0,1 .
Desigur V 1,0 = V 0,1 .

Ne reamintim acum ca V poate fi organizat si ca spatiu vectorial com-
plex. Se verifica usor ca aplicatia
V V 1,0 , v 7 v iJ(v)
3.1. Preliminarii algebrice 87
este un izomorfism complex, iar aplicatia
V V 0,1 , v 7 v + iJ(v)
este un izomorfism complex-conjugat.

C) Fie V un spatiu vectorial complex de dimensiune m. Atunci V poate fi
gandit si ca spatiu vectorial real de dimensiune n = 2m. Intr-adevar, daca
{e1 , . . . , em } este o baza n V peste C, atunci {e1 , . . . , em , ie1 , . . . , iem } este
o baza n V peste R.
Consideram operatorul J : V V definit prin
J(v) = iv.
Este clar ca J este un operator complex, deci si real, iar ca operator real are
matricea, relativ la baza {e1 , . . . , em , ie1 , . . . , im },

0m Im
M2m (R).
Im 0m
J satisface relatia J 2 = 1.
D) Consideram Cm cu structura uzuala de spatiu vectorial complex
(z 1 , . . . , z m ) + (w1 , . . . , wm ) = (z 1 + w1 , . . . , z m + wm ),
si
i(z 1 , . . . , z m ) = (iz 1 , . . . , iz m ).
Consideram aplicatia liniara reala : Cm R2m definita de
z = (z 1 , . . . , z m ) = (x1 + iy 1 , . . . , xm + iy m ) 7 (x1 , . . . , xm , y 1 , . . . , y m ).
Sa observam acum ca
(iz) = ((y 1 + ix1 , . . . , y m + ixm )) = (y 1 , . . . , y m , x1 , . . . , xm )
si atunci definim structura complexa J pe R2m prin

0m Im
,
Im 0m
n raport cu baza canonica {e1 , . . . , e2m } din R2m . Prin urmare (iz) =
J((z)) si n acest mod am identificat spatiul complex Cm cu (R2m , J).
E) Fie V1 si V2 doua spatii vectoriale complexe de dimensiune m1 si m2 ,
respectiv, si consideram F : V1 V2 o aplicatie liniara complexa. Fie
{e1 , . . . , em1 } si {f1 , . . . , fm2 } baze n V1 si V2 , respectiv. Notam A = B +
iC Mm2 m1 (C) matricea lui F n raport cu cele doua baze, adica F (ek ) =
alk fl , unde alk = blk + iclk , iar blk si clk sunt reale.
Privim acum V1 si V2 ca spatii vectoriale reale, iar F ca aplicatie liniara
reala. Consideram {e1 , . . . , em1 , ie1 , . . . , iem1 } si {f1 , . . . , fm2 , if1 , . . . , ifm2 }
baze n V1 si V2 , respectiv, ca spatii vectoriale reale. Vrem sa gasim expresia
matricii lui F relativ la cele doua baze. Avem
F (ek ) = alk fl = (blk + iclk )fl = blk fl + clk ifl
si
F (iek ) = iF (ek ) = clk fl + iblk fl = clk fl + blk ifl .
Prin urmare
B C
F = .
C B
F) Fie acum V1 si V2 doua spatii vectoriale reale de dimensiune n1 = 2m1

si n2 = 2m2 , respectiv. Consideram J1 si J2 doua structuri complexe pe
V1 si V2 . Fie F : V1 V2 o aplicatie liniara reala si presupunem ca
F J1 = J2 F. Vrem sa gasim forma matricii lui F n raport cu bazele
{e1 , . . . , em1 , J1 (e1 ), . . . , J1 (em1 )} si {f1 , . . . , fm2 , J2 (f1 ), . . . , J2 (fm2 )}. Avem
F (ek ) = blk fl + clk J2 (fl )
si
F (J1 (ek )) = J2 (F (ek )) = blk J2 (fl ) clk fl .
Deci matricea lui F este

B C
.
C B
Daca consideram V1 si V2 ca spatii vectoriale complexe, atunci si F poate

fi gandita ca aplicatie liniara complexa, iar matricea ei relativ la bazele
{e1 , . . . , em1 } si {f1 , . . . , fm2 } este A = B + iC.
Presupunem ca m1 = m2 . Avem

B C B + iC C + iB
det = det
C B C B

B + iC C + iB iB + C
= det
C B iC
= det A det A = det A(det A)

= | det A|2 .
G) Fie V un spatiu vectorial real si notam cu V , sau VR , dualul sau, adica
VR = { : V R, este R-liniara}.
Se stie ca (VR )c = (V c )C . Un element din (V c )c este de forma + i, unde
, VR , iar
( + i)(u + iv) = (u) (v) + i{(v) + (u)}.
Daca spatiul vectorial V admite o structura complexa J, atunci putem defini
J : V V prin
7 J , (J )(u) = (J(u)), u V.
Avem J 2 = 1. In continuare, vom nota J tot cu J.
Propozitia 3.1.2. Avem descompunerea n suma directa peste C
(V c )C = V1,0 V0,1 ,
unde V1,0 = { iJ() : V } iar V0,1 = { + iJ() : V }. Mai mult,
V1,0 = { (V c )C : (v) = 0, v V 0,1 }
si
V0,1 = { (V c )C : (v) = 0, v V 1,0 }.
H) Fie V un spatiu vectorial real nzestrat cu o structura complexa J. Nu-

mim produs scalar hermitian pe (V, J) un produs scalar g pe V ce satisface
g(J(u), J(v)) = g(u, v), u, v V.
Notam ca, dat (V, J), ntotdeauna putem construi un produs scalar hermi-
tian g astfel: consideram h un produs scalar arbitrar si definim g(u, v) =
h(u, v) + h(J(u), J(v)). Produsul scalar g astfel definit este hermitian.
Putem demonstra usor
Propozitia 3.1.3. Fie g un produs scalar hermitian pe (V, J). Atunci V

admite o baza ortonormata de tipul {e1 , . . . , em , J(e1 ), . . . , J(em )}.
Consideram g un produs scalar hermitian pe (V, J) si extindem J si g

la V c prin C-liniaritate si C-biliniaritate, respectiv. Prin calcul direct se
verifica
i) g(J(u), J(v)) = g(u, v), oricare ar fi u, v V c ,
ii) g(u, v) = g(v, u), oricare ar fi u, v V c ,
iii) g(u, v) = g(u, v), oricare ar fi u, v V c ,
iv) g(u, u) > 0, oricare ar fi u V c \{0},
v) g(u, v) = 0, oricare ar fi u, v V 1,0 , sau oricare ar fi u, v V 0,1 .
Definim o forma biliniara pe (V, J, g) prin
(u, v) = g(u, J(v)), u, v V.
Se verifica usor ca (u, v) = (v, u) si (J(u), J(v)) = (u, v). Extindem

apoi la V c prin C-biliniaritate.
Propozitia 3.1.5. este o forma de tip (1, 1), si scriem 1,1 (V ),

adica (u, v) = 0, oricare ar fi u, v V 1,0 sau oricare ar fi u, v V 0,1 .
Fie {v1 , . . . , vm } o baza n V 1,0 peste C obtinuta astfel: daca {e1 , . . . , em ,

J(e1 ), . . . , J(em )} este o baza a lui V peste R, consideram v1 = e1
iJ(e1 ), . . . , vm = em iJ(em ). Desigur, {v 1 , . . . , v m } este o baza n V 0,1 .
Consideram si {1 , . . . , m } duala bazei {v1 , . . . , vm }. Avem ca {1 , . . . , m }
1 m
este baza n V1,0 , iar { , . . . , } este baza n V0,1 .
Propozitia 3.1.6. Notam gkl = g(vk , v l ) si kl = (vk , v l ). Avem
l
i) gkl = glk si g = 2gkl k ,
l
ii) kl = igkl si = igkl k .
Demonstratie. Pentru i) avem
gkl = g(vk , v l ) = g(v l , vk ) = g(vl , v k ) = glk .
j k j
Cum {k j }kj {k }k,j { }kj este o baza n 2 V c si
g(vk , vj ) = 0 = g(v k , v j ), rezulta
j
g = 2gkj k .
j k j
ii) Deoarece {k j }k<j {k }k,j { }k<j este o baza n 2 V c
l
si (vk , vj ) = 0 = (v k , v j ), rezulta = kl k , unde
kl = (vk , v l ) = g(vk , J(v l )) = ig(vk , v l )
= igkl .
l
Deci = igkl k .
Am vazut ca extensia lui g la V c nu defineste un produs scalar. Putem
totusi defini cu ajutorul lui g un produs scalar, notat hh, ii, pe V 1,0 astfel
hh, ii : V 1,0 V 1,0 C, hhu, vii = g(u, v).
Se verifica imediat ca
i)) hh, ii este C-liniara n primul argument,
ii)) hh, ii este C-liniara n al doilea argument,
iii) hhu, vii = hhv, uii,
iv) hhu, uii > 0, oricare ar fi u V 1,0 \{0}.
3.2. Varietati complexe

Reamintim ca o varietate topologica M de dimensiune n este un spatiu
topologic separat Hausdorff, admite o baza numarabila a topologiei si este
local euclidian de dimensiune n.
Presupunem ca n = 2m si identificam Rn cu Cm . O harta locala complexa
pe M este o pereche (U ; ), unde U este deschisa n M , (U ) este deschis
n Cm , iar : U (U ) este homeomorfism.
Definitia 3.2.1. Doua harti locale complexe (U ; ) si (V ; ) sunt compati-

bile daca 1 si 1 sunt olomorfe.
Notam (U ; ) = (U ; z 1 , . . . , z m ) = (U ; x1 +iy 1 , . . . , xm +iy m ) si (V ; ) =

(V ; w1 , . . . , wm ) = (V ; u1 +iv 1 , . . . , um +iv m ). Functia 1 : (U V )
(U V ) este olomorfa daca si numai daca
uk = uk (x1 , . . . , xm , y 1 , . . . , y m )
si
v k = v k (x1 , . . . , xm , y 1 , . . . , y m )
sunt netede oricare ar fi k = 1, . . . , m, si n plus sunt verificate conditiile
Cauchy-Riemann
k
u v k
l =

x y l , k, l = 1, . . . , m.
v k uk
l = l

x y
Daca 1 este olomorfa, atunci

k uk
u
xl y l k 2
= det w .

det

v k
z l
v k

xl y l
Reamintim urmatorul rezultat din teoria functiilor olomorfe.

3.2. Varietati complexe 93
Teorema 3.2.1. Fie D deschisa n Cm si F : D Cm o aplicatie olomorfa

si injectiva. Atunci F (D) este deschisa n Cm , iar F 1 : F (D) D este
olomorfa (spunem ca F : D F (D) este biolomorfa).
Corolarul 3.2.1. Fie F : U V un homeomorfism, unde U si V sunt
deschise n Cm . Daca F este olomorfa, atunci si F 1 este olomorfa.
Notam ca rezultatul de mai sus nu este valabil n cazul real.
Putem afirma acum ca doua harti locale complexe (U ; ) si (V ; ) sunt
compatibile daca 1 (sau 1 ) este olomorfa.
Definitia 3.2.2. O structura de varietate complexa de dimensiune m pe
o varietate topologica de dimensiune 2m este definita de un atlas A =
{(U ; )}I de harti locale complexe ce satisface
i) {U }I formeaza o acoperire deschisa a lui M ,
ii) oricare ar fi (U ; ) si (U ; ) doua harti locale din A cu
U U 6= , ele sunt compatibile,
iii) oricare ar fi (V ; ) o harta locala complexa compatibila cu orice
(U ; ) A, ea apartine lui A.
Conditia iii) se numeste conditia de completitudine. La fel ca si n cazul
real se demonstreaza ca un atlas ce verifica i) si ii) se extinde n mod unic
la un atlas complet (ce verifica si iii)).
Rezulta imediat
Propozitia 3.2.1. Daca M este o varietate complexa de dimensiune m,
atunci ea este o varietate reala de dimensiune n = 2m si este orientabila.
In continuare vom prezenta cateva exemple de varietati complexe.
Exemplul 3.2.1. Fie D un deschis din Cm . Atunci D se poate organiza ca
varietate complexa considerand atlasul A = {(D, 1)}.
Exemplul 3.2.2. Fie M o submultime a lui Cm definita prin anularea
unui numar de functii olomorfe care sunt functional independente, adica
1 1 {0}, unde f m C sunt olomorfe
M = fr+1 {0} . . . fm r+1 , . . . , fm : C
fa
si rangul matricei ( z k (z)), peste C, este maxim, adica m r, oricare ar fi
z M. Ca si n cazul real, M se poate organiza ca varietate complexa de
dimensiune r.
Din Principiul de Maxim al Modulului, forma tare, rezulta ca n Cm nu

exista subvarietati complexe compacte.
Exemplul 3.2.3. Orice suprafata, adica orice varietate reala de dimensiune

2, orientabila, se poate organiza ca varietate complexa.
Intr-adevar, fie M 2 o suprafata si consideram g o metrica riemanniana
pe M . Se stie ca exista coordonatele locale izoterme pe M astfel ncat, n
aceste coordonate, g se exprima
g = 2 (dx2 + dy 2 ),
unde = (x, y) > 0. Presupunem acum ca harta locala (U ; x, y) este

pozitiv orientata si scriem dx dy > 0. Introducem harta locala complexa
(U ; z), z = x + iy. Avem
i
g = 2 (dx2 + dy 2 ) = 2 dz dz si dx dy = dz dz.
2
Pentru alte coordonate izoterme (V ; u, v) pe M , U V 6= , du dv > 0,

introducem n mod analog harta locala complexa (V ; w), w = u + iv. Pe
U V avem w = w(z, z) si vrem sa demonstram ca wz = 0, adica w este
functie olomorfa de z. Avem

2 2 w
2 w w w
dz dz = dw dw = dz + dz dz + dz
z z z z

2 w w w w w w w w
= dz dz + + dz dz + dz dz
z z z z z z z z
2 2 ! !
w w w w w w
= 2 dz 2 + dz 2 +

z dz dz .
+
z z z z z
Deci
w w w w
(3.2.1) =0 =0 sau = 0.
z z z z
3.2. Varietati complexe 95
Dar

i i w w w w
du dv = dw dw = dz + dz dz + dz
2 2 z z z z
!
i w 2 w 2

= dz dz
2 z z
!
w 2 w 2

= z dx dy,

z
si cum cele doua harti locale sunt pozitiv orientate, obtinem

w 2 w 2

z > 0.

z
w
Acum, tinand cont de (3.2.1), rezulta z = 0, adica w = w(z) este olomorfa.
Exemplul 3.2.4. Sfera S2 = {( 1 , 2 , 3 ) R3 : || = 1} se poate organiza
ca varietate complexa 1 dimensionala.
Intr-adevar, consideram A = {(UN ; N ), (US ; S )} atlasul pe S2 obtinut
cu proiectia stereografica. Reamintim
1
2

N () = , = (x1 , x2 )
1 3 1 3
si
1 2

N () = , = (y 1 , y 2 ).
1 + 3 1 + 3
Definim coordonatele complexe z = x+iy si w = y 1 iy 2 (la w am considerat
semnul deoarece (UN ; N ) si (US ; S ) nu sunt la fel orientate). Se
verifica imediat ca
1
w = w(z) =
z
si deci este olomorfa.
Exemplul 3.2.5. Spatiul proiectiv complex m-dimensional P m (C), sau
multimea dreptelor complexe din Cm+1 care trec prin origine, se poate or-
ganiza ca varietate complexa de dimensiune m.
Intr-adevar, pe Cm+1 \{0} definim relatia de echivalenta
C\{0} astfel ncat = .
Prin definitie P m (C) = (Cm+1 \{0})/ . Notam cu : Cm+1 \{0} P m (C)

proiectia canonica. Pe P m (C) definim topologia factor, adica D este deschisa
n P m (C) daca contraimaginea sa 1 (D) este deschisa n Cm+1 \{0}.
Se verifica faptul ca esteSo relatie deschisa, adica orice deschis D
din Cm+1 \{0} are saturata [D] = C D deschisa n Cm+1 \{0}.
Cum este deschisa si Cm+1 \{0} are o baza numarabila a topologiei,
rezulta ca si P m (C) are o baza numarabila a topologiei. P m (C) este separat
Hausdorff, deoarece graficul relatiei , adica Graf , este nchis n
(Cm+1 \{0}) (Cm+1 \{0}).
Constructia atlasului complex pe P m (C) se face astfel
ek = { Cm+1 \{0} : k 6= 0}. Este clar ca U
Fie U ek este deschisa n
C m+1 \{0} si deci Uk = (U m
ek ) este deschisa n P (C). Definim
!
m 1 k
c m+1
k : Uk C , k ([]) = , . . . , , . . . , .
k k k
k este bijectie si
1 1 m 1
k (z , . . . , z ) = [(z , . . . , z
k1
, 1, z k , . . . , z m )].
Se observa ca k : Uk Cm este un homeomorfism, iar A = {(Uk ; k ) : k =

1, . . . , m + 1} defineste un atlas complex.
Mai mult, P m (C) este compacta si conexa.
3.3. Varietati aproape complexe

Notiunile pe care le-am introdus n partea de Preliminarii algebrice vor fi
extinse n cadrul varietatilor.
Definitia 3.3.1. O varietate aproape complexa este o varietate reala M

nzestrata cu un camp tensorial J C(T11 (M )) cu proprietatea J 2 = 1.
3.3. Varietati aproape complexe 97
Deci, daca (M, J) este o varietate aproape complexa, atunci oricare ar

fi un punct p M , J(p) este o structura complexa pe spatiul vectorial real
Tp M.
Propozitia 3.3.1. Fie (M, J) o varietate aproape complexa. Atunci M este

de dimensiune para si orientabila.
Demonstratie. Fie p M un punct fixat arbitrar. La fel ca n partea de

Preliminarii algebrice putem considera n Tp M o baza speciala de forma
{X1 (p), . . . , Xm (p), J(X1 (p)), . . . , J(Xm (p))} si deci M are dimensiunea n =
2m. Prelungim X1 (p), . . . , Xm (p) la X1 , . . . , Xm C(T M ). Fie (U ; ) =
(U ; x1 , . . . , x2m ) o harta locala pe M, p U. Cum determinantul matricei de
trecere de la { x 1 , . . . , x2m } la {X1 , . . . , Xm , J(X1 ), . . . , J(Xm )} este diferit
de zero n p, el va fi diferit de zero pe o vecinatate a lui p. Micsorand eventual
U putem presupune ca {X1 (q), . . . , Xm (q), J(X1 (q)), . . . ,
J(Xm (q))} este baza n Tq M, oricare ar fi q U. Prin urmare, oricare ar fi
un punct p M, exista U un deschis ce contine p si X1 , . . . , Xm C(T U )
astfel ncat {X1 (q), . . . , Xm (q), J(X1 (q)), . . . , J(Xm (q))} este baza n Tq M,
oricare ar fi q U.
Consideram (U ; ) = (U ; x1 , . . . , x2m ) o harta locala astfel ncat determi-
nantul matricei de trecere de la { x 1 , . . . , x2m } la {X1 , . . . , Xm , J(X1 ), . . . ,
J(Xm )} sa fie pozitiv pe U . Analog, consideram (V ; ) = (V ; y 1 , . . . , y 2m )
harta locala astfel ncat determinantul matricei de trecere de la { y 1 , . . . ,

y 2m
}la {Y1 , . . . , Ym , J(Y1 ), . . . , J(Ym )} sa fie pozitiv pe V . Deoarece, pe
U V , matricea de trecere de la baza {X1 , . . . , Xm , J(X1 ), . . . , J(Xm )} la
baza {Y1 , . . . , Ym , J(Y1 ), . . . , J(Ym )} este de forma

B C
,
C B
deci are determinantul strict pozitiv, va rezulta ca si matricea de trecere

de la { x 1 , . . . , x2m } la { y 1 , . . . , y2m } are determinantul strict pozitiv.
Prin urmare putem construi un atlas A = {(U ; )}I pe M astfel ncat
det D( 1 )(x) > 0, oricare ar fi x (U U ), si deci M este
orientabila.
Propozitia 3.3.2. Orice varietate complexa este o varietate aproape com-

plexa.
Demonstratie. Fie M o varietate complexa de dimensiune m si fie p M

un punct fixat arbitrar. Consideram (U ; z 1 , . . . , z m ) o harta locala complexa
pe M n p. Notam z k = xk + iy k si definim Jp T1,p 1 (M ) prin

Jp = k si Jp = .
xk y y k xk
Evident Jp2 = 1. Definitia are caracter geometric, adica nu depinde de

harta complexa folosita. Intr-adevar, fie (V ; w1 , . . . , wm ) o alta harta locala
complexa n p. Notam wk = uk + iv k si definim Jep T1,p 1 (M ) prin

Jep = k si Jep = .
uk v v k uk
Din conditiile Cauchy-Riemann rezulta
ul v l

Jep = Jep +
xk xk ul xk v l
ul v l v l ul
= k l
k l
= k l
+ k l
= k
x v x u y v y u y

= Jp .
xk

Analog Jep y k
= Jp y k
si prin urmare Jep = Jp . Lasand punctul p liber
obtinem J C(T11 (M )) si J 2 = 1.
Definitia unei aplicatii olomorfe ntre doua varietati complexe este ana-
loaga definitiei unei aplicatiei netede ntre doua varietati reale.
Definitia 3.3.2. Fie (M, J) si (M 0 , J 0 ) doua varietati aproape complexe si

: M N o aplicatie neteda. Aplicatia se numeste aplicatie aproape
complexa daca
J 0 d(p) = d J(p), p M.
Propozitia 3.3.3. Fie M si M 0 doua varietati complexe. O aplicatie :

M M 0 este olomorfa daca si numai daca ea este aproape complexa n
raport cu structurile canonice J si J 0 .
Demonstratie. Fie (U ; ) = (U ; z 1 , . . . , z m ) o harta locala complexa pe

0
M , z k = xk + iy k , si (V ; ) = (V ; w1 , . . . , wm ) o harta locala complexa pe
M 0 , w = u + iv . In aceste doua harti este reprezentata de
0
1 = (1 , . . . , m ), w = (z 1 , . . . , z m ), = 1, . . . , m0 .
Presupunem ca este olomorfa. Atunci, scriind = 0 + i00 , avem

ndeplinite conditiile Cauchy-Riemann
0 00 00 0
= si = .
xk y k xk y k
Prin urmare
0 00

0 0
J d =J +
xk xk u xk v
0 00

= +
xk v xk u
00 0

= + = d
y k v y k u y k

= d J .
xk
Analog obtinem J 0 d( y k ) = d(J( y k )) si deci J 0 d = d J. Implicatia

inversa se obtine n aceeasi maniera.
Fie (M, J) o varietate aproape complexa si p M fixat arbitrar. Com-
plexificatul spatiului tangent Tp M , Tpc M , admite descompunerea
Tpc M = Tp1,0 M Tp0,1 M,
unde
Tp1,0 M = {Z Tpc M : J(Z) = iZ} = {X iJ(X) : X Tp M },

iar Tp0,1 M = Tp1,0 M . Local, T c U = T 1,0 U T 0,1 U.

Fie {Z1 , . . . , Zm } o baza n C(T 1,0 U ). Atunci {Z 1 , . . . , Z m } este o baza
n C(T 0,1 U ). Consideram {1 , . . . , m } duala bazei {Z1 , . . . , Zm } si avem ca
1 m
{1 , . . . , m } este o baza n 1,0 U , iar { , . . . , } este o baza n 0,1 U .
Definitia 3.3.3. O forma exterioara locala pe o varietate aproape complexa

(M, J) este de tip (r, s), si scriem r,s U, daca
X j1 js
= i1 ...ir ,j1 ...js i1 . . . ir . . .
i1 <...<ir
j1 <...<js
unde i1 ...ir ,j1 ...js C (U ; C).
Fie r,s U si vrem sa evaluam d. Avem

X j1 js
d = {(di1 ...ir ,j1 ...js ) i1 . . . ir . . .
ik . . . ir j1 . . . js
X
i1 ...ir ,j1 ...js (dik ) i1 . . . c
k
X j j1 j js
i1 ...ir ,j1 ...js (d l ) i1 . . . ir . . . l . . . }.
c
l
j
Cum di1 ...ir ,j1 ...js 1,0 U + 0,1 U , dik 2,0 U + 1,1 U + 0,2 U si d l
2,0 U + 1,1 U + 0,2 U , obtinem ca
d r1,s+2 U + r,s+1 U + r+1,s U + r+2,s1 U.
Teorema 3.3.1. Fie (M, J) o varietate aproape complexa. Atunci urma-

toarele afirmatii sunt echivalente
i) daca Z, W C(T 1,0 U ), atunci [Z, W ] C(T 1,0 U ),
ii) daca Z, W C(T 0,1 U ) atunci [Z, W ] C(T 0,1 U ),
iii) d1,0 U 2,0 U + 1,1 U si d0,1 U 1,1 U + 0,2 U ,
iv) dr,s U r+1,s U + r,s+1 U,

v) N = 0, unde N C(T21 (M )) este definit de
N (X, Y ) = [JX, JY ]J[JX, Y ]J[X, JY ][X, Y ], X, Y C(T M ).
Demonstratie. Se vede usor ca conditia i) este echivalenta cu conditia ii)

deoarece Z C(T 1,0 U ) Z C(T 0,1 U ) si [Z, W ] = [Z, W ] (crosetul a fost
extins la T c M prin C-biliniaritate).
Demonstram ii)iii). Fie 1,0 U si vrem sa aratam ca d nu are
componenta n 0,2 U , adica d(Z, W ) = 0, oricare ar fi Z, W C(T 0,1 U ).
Avem
d(Z, W ) = Z((W )) W ((Z)) ([Z, W ]) = ([Z, W ]) = 0.
Consideram acum 0,1 U . Rezulta 1,0 U si tocmai am vazut ca

d 2,0 U + 1,1 U. Prin urmare d = d 1,1 U + 0,2 U .
Pentru iii)ii), consideram Z, W C(T 0,1 U ). Pentru a demonstra ca
[Z, W ] C(T 0,1 U ) vom arata ca ([Z, W ]) = 0, oricare ar fi 1,0 U. Fie
1,0 U . Cum d 2,0 U + 1,1 U, d(Z, W ) = 0, adica ([Z, W ]) = 0.
Se vede usor ca conditia iii) este echivalenta cu conditia iv).
Demonstram acum ca i)v). Mai ntai se verifica usor ca N este un
camp tensorial de tip (1, 2) deoarece este o aplicatie C (M )-biliniara. Fie
Z = X iJX si W = Y iJY C(T 1,0 U ).
[Z, W ] = [X iJX, Y iJY ]

= [X, Y ] i[X, JY ] i[JX, Y ] [JX, JY ]
= [X, Y ] [JX, JY ] i{[X, JY ] + [JX, Y ]}.
Deci
[Z, W ] T 1,0 U [X, Y ] [JX, JY ] = J([X, JY ] + [JX, Y ])

N = 0.
In mod analog se demonstreaza urmatorul rezultat
Teorema 3.3.2. Fie (M, J) si (M 0 , J 0 ) doua varietati aproape complexe si

: M M 0 o aplicatie neteda. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente
i) daca Z Tp1,0 M , atunci dp (Z) T(p)

1,0
M 0,
ii) daca Z Tp0,1 M , atunci dp (Z) T(p)

0,1
M 0,
iii) daca este de tip (r, s) atunci este tot de tip (r, s).
iv) este aproape complexa.
Fie (M, J) o varietate aproape complexa. Vrem sa stim n ce conditii J

este integrabila, adica pentru orice punct exista (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm , y 1 ,
. . . , y m ) harta locala pe M astfel ncat

J = h si J = .
xh y y h xh
In cazul n care J este integrabila, M se poate organiza ca varietate com-

plexa, z k = xk +iy k , iar zk 1,0 U. Acceptam fara demonstratie urmatorul
rezultat
Teorema 3.3.3. Fie (M, J) o varietate aproape complexa. Atunci J este

integrabila daca si numai daca N = 0.
Acest rezultat a fost demonstrat de Frohlicher pentru cazul n care M

este real analitica si de Newlander si Nirenberg n cazul n care M este
neteda.
3.4. Varietati kahleriene
Definitia 3.4.1. Fie (M, J) o varietate aproape complexa. O metrica rie-

manniana g pe M se numeste hermitiana daca
g(J(X), J(Y )) = g(X, Y ), X, Y C(T M ).
In acest caz (M, J, g) se numeste varietate aproape hermitiana.

3.4. Varietati kahleriene 103
Propozitia 3.4.1. Fie (M, J, g) o varietate aproape hermitiana. Atunci

oricare ar fi p M exista un deschis U ce contine p si X1 , . . . , Xm
C(T U ) astfel ncat {X1 (q), . . . , Xm (q), J(X1 (q)), . . . , J(Xm (q))} este o baza
ortonormata n Tq M, oricare ar fi q U.
Demonstratie. Fie U un deschis ce contine p si X1 C(T U ) astfel

ncat |X1 | = 1 (de exemplu, U este un domeniu de harta locala iar X1 =

/| |). Este clar ca, pe U , |J(X1 )| = 1 si X1 este ortogonal pe J(X1 ).
x1 x1
Consideram acum fibratul ortogonal fibratului generat de X1 si J(X1 ).
Micsorand eventual U , putem considera X2 o sectiune unitara n acest fi-
brat. Se verifica usor ca {X1 (q), X2 (q), J(X1 (q)), J(X2 (q))} este un sistem
ortonormat n Tq M, oricare ar fi q U. Continuand procedeul, dupa un
numar finit de pasi, obtinem rezultatul dorit.
Fie (M, J, g) o varietate aproape hermitiana. Daca N = 0, atunci
(M, J, g) se numeste hermitiana; daca d = 0 (reamintim ca (X, Y ) =
g(X, J(Y )), atunci (M, J, g) se numeste aproape kahleriana; daca J = 0,
atunci (M, J, g) se numeste kahleriana.
Vom prezenta fara demonstratii (ele sunt de natura algebrica) doua rezul-
tate.
Teorema 3.4.1. Fie (M, J, g) o varietate aproape hermitiana. Ea este

kahleriana daca si numai daca N = 0 si d = 0.
Teorema 3.4.2. Fie (M, J, g) o varietate kahleriana. Avem
i) R(JX, JY )Z = R(X, Y )Z,
ii) Ricci(JX, JY ) = Ricci(X, Y ),

1
iii) Ricci(X, Y ) = 2 trace{Z J(R(X, J(Y ))Z)}.
In coordonate locale, relatiile de mai sus se scriu
i0 ) Rkab
h J a J b = Rh
i j kij
ii0 ) Rab Jia Jjb = Rij
iii0 ) Rij = 12 Jlk Rkia

l J a.
j
Fie (M, J, g) o varietate kahleriana. Atunci (M, J) se poate organiza ca

o varietate complexa. Fie (U ; ) = (U ; z 1 , . . . , z m ) o harta locala complexa
pe M. Campurile { zk }k=1,...,m formeaza o baza in C(T 1,0 U ), { zk }k=1,...,m
formeaza o baza n C(T 0,1 U ), {dz k }k=1,...,m este o baza n 1,0 U, {dz k }k=1,...,m
este o baza n 0,1 U , iar {dz 1 , . . . , dz m , dz 1 , . . . , dz m } este duala bazei { z 1 ,
. . . , zm , z 1 , . . . , zm }.
Din partea de Preliminarii algebrice avem exprimarile n coordonate
complexe
g = 2gkh dz k dz h si = igkh dz k dz h ,

unde gkh = g zk , zh .
Cum (M, J, g) este kahleriana, d trebuie sa se anuleze. Deci, facand
antisimetrizarea, obtinem
0 = d = id(gkh dz k dz h )
g g
= i kh l
dz l dz k dz h i kh dz l dz k dz h
z z l
X g X g
= i kh
l
dz l dz k dz h i kh
dz l dz k dz h
z z l
l<k l>k
X g X g
+i kh
l
dz l dz h dz k + i kh
l
dz l dz h dz k
l<h
z l>h
z
X g g

= i kh
lh dz l dz k dz h
z l z k
l<k
X g gkl

+i kh
l
h
dz l dz h dz k
l<h
z z

i gkh glh
= dz l dz k dz h
2 z l z k

i gkh gkl
+ dz k dz l dz h .
2 z l z h
Prin urmare d = 0 daca si numai daca

gkh g gkh g
l
= lh si = kl .
z z k z l z h
Putem formula acum

Propozitia 3.4.2. O varietate hermitiana (M, J, g) este kahleriana daca si
numai daca
gkh g gkh g
l
= lh k
si l
= kl .
z z z z h
Fie (M, J, g) o varietate kahleriana si conexiunea Levi-Civita a lui
g. Extindem la T c M prin C-biliniaritate si vrem sa exprimam n
coordonate locale complexe. Fie (U ; ) = (U ; z 1 , . . . , z m ) o harta locala
complexa pe M . Avem

= lhk + lhk l ,
z h z k z l z
l l
= hk l + hk l ,
z h z k z z
l
= hk + lhk l ,
z h z k z l z

= hl k l + lh k l .
z h z k z z
Cum Z W = Z W , oricare ar fi Z, W C(T c M ), rezulta
lhk = lh k , lhk = hl k , lhk = lhk , lhk = lhk .
Prin urmare sunt esentiale doar patru tipuri de coeficienti. Deoarece g, si

[, ] au fost extinsi la T c M prin C-biliniaritate, avem
1 gkj ghj gkj

l
hk glj = g ,
k z j
= + =
z h z 2 z h z k z h
gkj jl
si deci lhk = z h
g , unde (g jl ) este inversa matricei (gjl ). Mai departe,

l
hk glj = g ,
k z j
= 0,
z h z
deci lhk = 0,
ghj

1 g
lhk glj =g , j = hk = 0,
z h
k
z z 2 z k z j
deci lhk = 0,
1 gkj 1 gjk

ghk ghk
lhk glj =g ,
k z j
= = =0
z h z 2 z h z j 2 z h z j
si prin urmare lhk = 0.
Consideram acum M o varietate complexa. Extindem operatorul di-
ferentiala exterioara d la complexificat, d : r,s U r+1,s U + r,s+1 U, iar
daca
1
= wk ...k ,j ...j dz k1 . . . dz kr dz j1 . . . dz js ,
r!s! 1 r 1 s
atunci
1 wk1 ...kr ,j1 ...js h
d = dz dz k1 . . . dz kr dz j1 . . . dz jk
r!s! z h
1 wk1 ...kr ,j1 ...js h
+ dz dz k1 . . . dz kr dz j1 . . . dz js .
r!s! z h
Scriem d = + , unde : r,s U r+1,s U,
1 wk1 ...kr ,j1 ...js h
= dz dz k1 . . . dz kr dz j1 . . . dz js ,
p!q! z h
iar : r,s U r,s+1 U ,

1 wk1 ...kr ,j1 ...js h
= dz dz k1 . . . dz kr dz j1 . . . dz js .
r!s! z h
2
Cum 0 = d2 = ( + )( + ), obtinem 2 = 0, = 0 si = .
In cazul real avem Lema lui Poincare care afirma ca o forma nchisa este
local exacta. In cazul complex avem
Teorema 3.4.3. (Grothendick-Dolbeault.) Fie r,s M astfel ncat
= 0. Atunci, local, exista r,s1 U ce satisface = .
Putem da acum urmatorul rezultat de caracterizare a varietatilor kahle-
riene
Teorema 3.4.4. O varietate hermitiana (M, J, g) este kahleriana daca si
numai daca oricare ar fi p M exista U deschis n M ce contine p si exista
f C (U ) functie neteda reala astfel ncat = f.
Demonstratie. Daca = f atunci

2
d = i( + )f = i 2 f + i f = 0
si deci (M, J, g) este kahleriana.

Daca (M, J, g) este kahleriana atunci d = 0 si din Lema lui Poincare
rezulta ca exista local 1 (U ) astfel ncat = d. Trecem la complexi-
ficat si scriem = + 0 , unde 1,0 U si 0 0,1 U. Cum = rezulta
0 = si avem = + , unde 1,0 U. Prin urmare
= d = ( + )( + ) = + ( + ) + .
Dar este de tip (1, 1) si deci = = 0. Din Teorema lui Gronthendick-

Dolbeault rezulta ca exista h C (U ; C) astfel ncat = h. Avem
= + = h + h = (h h) = 2ih00 ,
unde h = h0 + ih00 . Notand f = 2h00 demonstratia se ncheie.
In continuare vom prezenta trei exemple de varietati kahleriene.
Exemplul 3.4.1. Orice varietate riemanniana (M 2 , g) orientabila se poate

organiza ca varietate kahleriana.
Intr-adevar, consideram (U ; x, y) harta locala izoterma n raport cu care

g = 2 (dx2 + dy 2 ). Stim ca J definit prin

J = si J =
x y y x
este bine definit si determina o structura aproape complexa integrabila. Se

verifica usor ca g este hermitiana n raport cu J si deci (M, J, g) este o
varietate hermitiana. Cum d este o 3-forma pe o varietate de dimensiune
2, ea trebuie sa fie nula. Prin urmare (M, J, g) este o varietate kahleriana.
Exemplul 3.4.2. Cm cu metrica Euclidiana g = m k k

P
k=1 dz dz se poate
organiza ca varietate kahleriana.
Intr-adevar, din
m
X
g = 2gkj dz k dz j = dz k dz k
k=1
rezulta
iX k
= igkl dz k dz l = dz dz k .
2
k
Ramane de demonstrat ca se poate scrie sub forma = if, unde

f C (Cm ) este o functie reala. Consideram
1X k2 1 2
f (z) = |z | = |z|
2 2
k
si se verifica usor ca = if.
Exemplul 3.4.3. Spatiul proiectiv complex P m (C) se poate organiza ca

varietate kahleriana.
Reamintim ca P m (C) = m+1 m+1 , 6= 0}.

S
=1 U , unde U = {[] : C
Pe domeniul U definim coordonatele
!
1
c m+1
z = , . . . , , . . . , = (zk )k=1,...,1,+1,...,m+1 .

Pe U definim functia reala strict pozitiva

m+1
X
f ([]) = |z |2 + 1 = zk z k

+ 1.
k=1
k6=
Analog, pe U definim
f = |z |2 + 1.
Vrem sa vedem legatura dintre f si f pe U U . Avem

m+1
X X k k
m+1
k k + zz + 1

f = z z + 1 =

k=1 k=1
k6= k6=,

m+1
X
= z z zk z k 2

+ |z | + 1
k=1
k6=,

m+1
X
= z z k k 2

z z + z z + |z |
k=1
k6=,
= |z |2 (f 1) + |z |2
= |z |2 f ,
nesumat dupa . Dorim acum sa comparam f si f . Avem

m+1
X (z z )
f = (z z f ) = dz k

z k f + z z f
k=1
k6=
= f z dz + z z f ,
iar
f = z f dz + f dz dz + z dz f + z z f .
Prin urmare nu putem avea f = f . Totusi, relatia f = |z |2 f su-

gereaza sa consideram ln f n loc de f , unde ln este determinarea principala
a logaritmului. Pe U U avem
ln f = ln |z |2 + ln f ,
1 1
ln f = z dz + ln f = dz + ln f ,
|z |2 z
iar n final
ln f = ln f .
In concluzie, desi ln f 6= ln f pe U U , totusi ln f = ln f si prin

urmare avem o forma de tip (1, 1) global definita, = i ln f . Notam
ca ln f este o functie neteda reala.
dz k dz h vom determina (g ). Va ramane
Din = i ln f = igkh kh
de demonstrat apoi ca

(gkh ) =T (gkh
),
) este o matrice hermitiana, si (g ) este strict pozitiv definita,

adica (gkh kh
adica
uk gkh uh > 0, u = (u1 , . . . , um ) Cm \{0}.
Pentru comoditate, presupunem = m + 1 si renotam (z1 , . . . , zm ) cu

(z 1 , . . . , z m ). Avem
m
X
2
f = |z| + 1 = z k z k + 1,
k=1
si
m
X zk
ln f = dz k ,
|z|2 + 1
k=1
X kl (|z|2 + 1) z k z l
ln f = dz l dz k = gkh dz k dz h .
(|z|2 + 1)2
k,l
Deci
(1 + |z|2 )kh z h z k
gkh = = ghk .
(1 + |z|2 )2
Fie u = (u1 , . . . , um ) Cm \{0}. Avem
(1 + |z|2 )|u|2 uk z k z h uh
P
k,h
uk gkh uh =
(1 + |z|2 )2
(1 + |z|2 )|u|2 hhu, ziihhz, uii
=
(1 + |z|2 )2
|u|2 + |z|2 |u|2 |hhu, zii|2 |u|2
=
(1 + |z|2 )2 (1 + |z|2 )2
> 0.
Cu aceasta demonstratia se ncheie.

Metrica introdusa pe P m (C) se numeste metrica Fubini-Study.
4
APLICATII ARMONICE
4.1. Definitia si prima formula variationala
Fie : (M m , g) (N n , h) o aplicatie ntre doua varietati riemanniene.

Am vazut ca diferentiala ei d poate fi privita ca o sectiune n fibratul
T M 1 T N = Hom(T M, 1 T N ) si deci norma ei este data de
m
X
|d|2p = hd, dip = hdp (Xi ), dp (Xi )i(p)
i=1
=g ij
(p)i (p)j (p)h ((p)),

unde {Xi }i=1,...,m este o baza ortonormata n Tp M. Norma |d|p se numeste

norma Hilbert-Schmidt a aplicatiei liniare d(p).
Propozitia 4.1.1. Avem |d|2 = hg, hi.
Demonstratie. Intr-adevar, h C(2 T M ) este data de
( h)p (X, Y ) = h(p) (dp (X), dp (Y )),
113
114 Capitolul 4. APLICATII ARMONICE
iar din definitia metricii pe fibratul 2 T M avem

X X
hg, hip = gp (Xi , Xj )( h)p (Xi , Xj ) = ij ( h)p (Xi , Xj ) =
i,j i,j
X

= ( h)(Xi , Xi ) =
i
= |d|2p .
Definitia 4.1.1. Densitatea de energie a aplicatiei este functia e() =

1 2 , iar energia lui este numarul E() =
R
2 |d| M e() vg .
In definitia anterioara am presupus M compacta. Este clar ca E() 0

si E() = 0 daca si numai daca d = 0, adica este constanta.
Consideram ge = e2 g, C (M ), o schimbare conforma a metricii g.
(m2) e() v , unde
R
Propozitia 4.1.2. Avem E() e = e : (M, ge)
Me g
(N, h), e = .
Prin urmare, daca m = 2 atunci energia este un invariant conform, adica

E()
e = E().
e = e2 e(), iar
Demonstratie. Din geij = e2 gij obtinem e()
p p
vge = det Ge dm x = det(e2 G) dm x = e2m det G dm x = em vg .
Prin urmare
Z Z
E()
e = e()
e v ge = e(m2) e() v g .
M M
Definitia 4.1.2. O aplicatie : (M, g) (N, h) se numeste armonica daca

ea este un punct critic pentru functionala energiei
Z

E : C (M, N ) R, E() = e() v g .
M
Altfel spus, este armonica daca pentru orice variatie {t }t a lui avem
d

dt t=0 {E(t )} = 0.
4.1. Definitia si prima formula variationala 115
Cum n cazul n care varietatea de definitie este o suprafata, adica m = 2,

energia este un invariant conform, obtinem
Propozitia 4.1.3. Fie : (M 2 , g) (N, h) si e : (M 2 , ge = e2 g)
(N, h), e = . Atunci e este armonica daca si numai daca este armonica.
Observatia 4.1.1. Daca {t }t este o variatie a lui atunci ei i corespunde
campul variational V C(1 T N ) definit de

d d
V (p) = {t (p)} = { (p)} ((p)).
dt t=0 dt t=0 t y
Reciproc, daca V C(1 T N ), atunci t (p) = exp(p) tV (p) reprezinta o

variatie a lui avand V drept camp variational corespunzator.
Teorema 4.1.1. O aplicatie : (M, g) (N, h) este armonica daca si
numai daca () = trace d se anuleaza.
Demonstratie. Fie {t }t o variatie a lui , 0 = , si definim : RM
N prin (t, p) = t (p). Notam cuR V campul variational corespunzator.
Energia lui t este data de E(t ) = M e(t ) v g , iar
Z Z
d d d
{E(t )} = e(t ) v g = {e(t )} v g .
dt t=0 dt t=0 M M dt t=0
Fie p M fixat arbitrar si {Xi }i=1,...,m o baza geodezica n jurul lui p, adica
Xi C(T U ), U deschisa ce contine p, hXi , Xj i = ij pe U iar (Xi Xi )(p) =
0. Avem
( )
d 1 d X
{e(t )(p)} = hdt (Xi ), dt (Xi )ip
dt t 2 dt t
i
( )
1 X
= hd(Xi ), d(Xi )i
2 t (t,p)
i
X

= h d(Xi ), d(Xi )i(t,p)
t
i
X

= Xi d + d , Xi , d(Xi ) .
t t (t,p)
i
Deci

d X
{e(t )(p)} = hXi V, d(Xi )ip
dt t=0
i
{Xi hV, d(Xi )i hV, Xi d(Xi )i}.

X
=
i
Fie q M si {Yi }i=1,...,m o baza ortonormata n Tq M. Atunci

m
X
X(q) = hV, d(Yi )iq Yi Tq M
i=1
este bine definit, adica nu depinde de baza ortonormata {Yi } folosita. Lasand
q M liber obtinem X C(T M ), iar
m
X
(div X)(p) = Xi hV, d(Xi )i.
i=1
Prin urmare
X m
d
{e(t )(p)} = (div X)(p) V, d(Xi , Xi )
dt t=0 p
i=1
= (div X)(p) hV, ()ip .
Lasand punctul p liber si integrand rezulta

Z
d
{E( t } = hV, ()i v g ,
dt t=0 M
iar acum teorema rezulta imediat.
Exprimarea n coordonate locale. Cu notatiile obisnuite avem

ij
() = trace d = g (d) i
, j
x x
iar

(d) i
, j = d
x x xi xj

= d d
xi xj xi x
j

k
= ij k
xi xj y x y
2

N
= +
xi xj y xj xi y y

kij k
x y
2

k N
= ij k + i .
xi xj x x xj y
Prin urmare
2

ij k N
() = g ij + .
xi xj xk xi xj y
Propozitia 4.1.4. Fie : (M, g) (N, h) o aplicatie neteda. Atunci

este armonica daca si numai daca d este o 1-forma armonica.
Demonstratie. Mai ntai sa observam ca dd = 0. Intr-adevar,
(dd)(X, Y ) = (X d)(Y ) (Y d)(X) = (d)(X, Y ) (d)(Y, X)

= X d(Y ) d(X Y ) Y d(X) + d(Y X)
= X d(Y ) Y d(X) d([X, Y ])
= 0.
Acum, cum M este compacta, d este o 1-forma armonica daca si numai

daca d = 0, adica () = d = 0.
Observatia 4.1.2. Notam ca relatia dd = 0 este valabila si n situatia n

care M nu este compacta. d se numeste a doua forma fundamentala a
aplicatiei si este simetrica.
Exemplul 4.1.1. Fie : (M, g) (N, h) o aplicatie constanta, adica

(p) = q, oricare ar fi p M . Atunci () = 0.
Exemplul 4.1.2. O curba neteda : (, ) (N, h) este armonica daca

si numai daca ea este geodezica, adica
+ N = 0.
Exemplul 4.1.3. Fie S1 = {(cos t, sin t) : t R}. Atunci : S1 (N, h)

este armonica daca si numai daca este geodezica.
Exemplul 4.1.4. Aplicatia identitate 1 : (M, g) (M, g) este armonica.
Exemplul 4.1.5. Fie M o subvarietate a lui (N, h) si consideram g = i h,

unde i : M N este incluziunea canonica. Avem
di(X, Y ) = B(X, Y ) si (i) = mH,
unde B este a doua forma fundamentala a subvarietatii M n N , iar H este

campul vectorial curbura medie. Prin urmare incluziunea i este armonica
daca si numai daca M este o subvarietate minimala n (N, h).
Exemplul 4.1.6. Fie : (M, g) R. Avem ca () = si deci este

aplicatie armonica daca si numai daca ea este functie armonica n sensul
clasic.
Propozitia 4.1.5. Fie (M, J, g) si (N, J,

e h) doua varietati hahleriene si fie
: M N o aplicatie olomorfa. Atunci : (M, g) (N, h) este armonica.
Demonstratie. Consideram {X1 , . . . , Xm , JX1 , . . . , JXm } un camp local

de repere ortonormate. Avem

a
JXi d(JXi ) = JXi Jd(Xi ) = JXi J Xi a
e e
y

a e a e
= JXi Xi a J = (JXi )(Xi a ) J
y y

+(Xia a )JXi Je
y

e e
= (JXi )(Xi a ) J + (Xia a )N
a
d(JXi ) J
y y

= (JXi )(Xia a ) Je + (Xia a )J
e N
d(JXi )
y y
= J
e JX d(Xi )
i
= J(X d(JXi ) + d([JXi , Xi ]))

e
i
= Xi d(J(JXi )) + Jd([JX
e i , Xi ])
= X d(Xi ) + Jd([JXi , Xi ]).
i
e
Analog, obtinem
d(JXi JXi ) = d(JJXi Xi ) = d(J(Xi JXi + [JXi , Xi ]))

= d(Xi Xi ) + Jd([JX
e i , Xi ]).
Deci
m
X m
X
{JXi d(JXi ) d(JXi JXi )} = {Xi d(Xi ) d(Xi Xi )}
i=1 i=1
si prin urmare
m
X
() = {Xi d(Xi ) d(Xi Xi )}
i=1
Xm
+ {JXi d(JXi ) d(JXi JXi )}
i=1
= 0.
Prin calcul direct se obtine
Propozitia 4.1.6. Fie M, N si P trei varietati riemanniene, C (M, N )

si C (N, P ). Atunci avem
i) d( ) = d(d) + (d)(d, d),

ii) ( ) = d( ()) + trace(d)(d, d),

adica
i0 ) (d( ))p (X, Y ) = d(p) ((d)p (X, Y ))
+(d)(p) (dp (X), dp (Y )), X, Y Tp M ,
ii0 ) ( )p = d(p) ( ()p ) + m
P
i=1 (d)(p) (dp (Xi ), dp (Xi )),
unde {Xi }i=1,...,m este o baza ortonormata n Tp M .

Definitia 4.1.3. O aplicatie : (M, g) (N, h) se numeste total geodezica
daca forma a doua fundamentala d se anuleaza.
Observatia 4.1.3. Compunerea a doua aplicatii total geodezice este o
aplicatie total geodezica, iar daca este armonica si este total geodezica
atunci este armonica. Compunerea a doua aplicatii armonice nu este,
n general, armonica.
Propozitia 4.1.7. O aplicatie : (M, g) (N, h) este total geodezica daca
si numai daca duce geodezicele lui M n geodezice ale lui N .
Demonstratie. Fie : (, ) M o curba neteda. Atunci

(t) = d = xi (t) i ((t))
t x
poate fi privit si ca sectiune n 1 T M. Avem

() = (d) , = ,
t t
iar
( ) = N
(4.1.1) ( ) = d( ) + (d)(, ).
()
Presupunem ca d = 0. Atunci, din (4.1.1), daca este geodezica rezulta

geodezica.
Reciproc, fie p M fixat arbitrar si Xp Tp M. Consideram, :
(, ) M geodezica ce satisface (0) = p si (0) = Xp . Din (4.1.1)
obtinem (d)p (Xp , Xp ) = 0. Cum (d)p este simetrica rezulta (d)p =
0.
Propozitia 4.1.8. Fie : (M, g) (N, h) o aplicatie total geodezica.

Atunci e() este constanta.
Demonstratie. Din d = 0 rezulta X d = 0, oricare ar fi X C(T M ),
si atunci avem
1
Xe() = X|d|2 = hX d, di = 0,
2
adica e() este constanta.
Prezentam acum un rezultat obtinut anterior
Propozitia 4.1.9. Fie F : Rm+1 R si f restrictia lui F la sfera unitate
Sm . Atunci
d2

d
(f )x0 = (F )x0 m F (tx0 ) 2 F (tx0 ),
dt t=1 dt t=1
pentru orice x0 Sm .
Demonstratie. Notam cu i : Sm Rm+1 incluziunea canonica si avem
f = F i. Deci
(f )x0 = dFx0 ( (i)x0 ) + trace(dF )x0 (di, di)

= dFx0 (mx0 ) + (F )x0 (dF )x0 (x0 , x0 ).
Consideram geodezica (t) = tx0 , t (1 ,1 + ). Desigur (1) = x0 si

d
(1) = x0 . Prin urmare dFx0 (x0 ) = x0 F = dt t=1
(F )(t), iar
m+1
(dF )x0 (x0 , x0 ) = (1)((t)F ) (R(1) )F

d d
= (1)((t)F ) = (F )(t)
dt t=1 dt t
d2

= 2 (F )(t).
dt t=1
Inlocuind obtinem concluzia dorita.

Corolarul 4.1.1. Daca F : Rm+1 R este un polinom armonic si omogen
de grad r, atunci (f ) = f = r(m + r 1)f.
Propozitia 4.1.10. Fie : M Rn+1 o imersie riemanniana astfel ncat

= , unde 6= 0. Atunci
i) > 0,
pm
ii) (M ) Sn ,
pm
iii) : M Sn este o imersie riemanniana minimala, unde (p) =
(p), oricare ar fi p M.
Demonstratie. Punctul i) este evident.

Notam ca daca privim () ca o aplicatie vectoriala, adica ()
C (M, Rn+1 ), atunci
() = = (1 , . . . , n+1 ).
Daca privim : M Rn+1 ca o sectiune n 1 T Rn+1 , adica (p)

T(p) Rn+1 , atunci
() = .
Intr-adevar, daca notam x C(T Rn+1 ), x(p) = p Tp Rn+1 , atunci sectiunea
poate fi scrisa ca = x , si avem
n+1
( R
X )p = X(p) x = dp (X) x = dp (X),
adica
X = d(X), oricare ar fi X C(T M ). Apoi,

Y X = Y d(X) = (d)(Y, X) + d(Y X)
si deci = (). Cum este imersie riemanniana rezulta ca () este

ortogonal pe d(X) = 0 si deci h , d(X)i = 0, adica h, d(X)i = 0,
oricare ar fi X C(T M ). Acum
Xh, i = 2h
X , i = 2hd(X), i = 0
si prin urmare || este constanta. Notam || = c.

Din formula lui Weitzenbock
1 2
|| = h , i | |2
2
obtinem 0 = ||2 m, adica c = m 2 2

(am tinut cont ca | | = |d| = m,
deoarece este imersie riemanniana).
Pentru punctul iii), scriem = i , unde i : Sn ( m n+1 este
p
) R
incluziunea canonica. Cum este imersie riemanniana rezulta ca si este
imersie riemanniana, iar din
() = = di( ()) + trace(di)(d, d)
rezulta () = 0.
Aplicatie. Printr-un calcul direct se poate verifica

1) Aplicatia
: R 2 R4 , (x, y) = (cos x, sin x, cos y, sin y),

2 S3 ( 2) si o imersie
determina o imersie riemanniana minimala
: R
riemanniana minimala e : T 2 S3 ( 2), unde T 2 = R2 /2Z 2Z este un
tor plat.
2) Aplicatia : S3 ( 3) R5

1 1 1 1
1 2 3
(x , x , x ) = x2 x3 , x1 x3 , x1 x2 , ((x1 )2 (x2 )2 ) ,
3 3 3 2 3

1 1 2 2 2 3 2
((x ) + (x ) 2(x ) ))
6

determina o imersie riemanniana minimala : S2 ( 3) S 4 si o imersie
riemanniana minimala 2 4 2 2
e : P (R) S , unde P (R) = S ( 3)/ 1 este
spatiul proiectiv real 2-dimensional.
Prezentam acum, fara demonstratie, urmatorul rezultat
Teorema 4.1.2. (Unica Prelungire.) Fie : (M, g) (N, h) o aplicatie
armonica. Daca exista U deschisa n M astfel ncat |U este constanta,
atunci este constanta pe ntreaga varietate M .
Propozitia 4.1.11. Daca : (M, g) (N, h) este o aplicatie armonica,
atunci
m
X
2
(4.1.2) trace d = RN (d(Xi ), d)d(Xi ) + d(Ricci())
i=1
iar
1 X
|d|2 = |d|2 hRN (d(Xi ), d(Xj ))d(Xi ), d(Xj )i
2
i,j
X
(4.1.3) hd(Ricci(Xi )), d(Xi )i,
i
unde {Xi }i=1,...,m este o baza ortonormata.

Demonstratie. Rezulta din Formula lui Weitzenbock pentru 1-forme cu
valori n fibratul indus 1 T N.
Propozitia 4.1.12. Fie : (M, g) (N, h) o aplicatie armonica. Pre-
N
supunem ca M este compacta, Ricci 0 iar Riem 0. Avem
i) este total geodezica,
ii) daca exista p M astfel ncat Ricci(p) > 0, atunci este constanta,
N
iii) daca Riem < 0, atunci este constanta sau are rangul constant 1, caz
n care imaginea ei este o geodezica nchisa.
Demonstratie. i) Integrand relatia 4.1.3 din Propozitia 4.1.11 obtinem
Z Z X
|d|2 v g = hRN (d(Xj ), d(Xi ))d(Xi ), d(Xj )i v g
M M i,j
Z X
hd(Ricci(Xi )), d(Xi )i v g .
M i
Deoarece membrul stang este pozitiv iar membrul drept este negativ, obtinem
ca ei sunt identic nuli si deci d = 0.
Sau, din relatia (4.1.3) obtinem |d|2 0 si cum M este compacta rezulta
ca |d| este constanta. Dar aceasta implica toti termenii din dreapta ai
egalitatii (4.1.3) sunt nuli, n particular d = 0.
ii) Din ipoteza suplimentara Ricci(p) > 0 si din faptul ca
m
X
hdp (Riccip (Xi )), dp (Xi )i = 0
i=1
rezulta dp = 0. Cum |d| este constanta, obtinem |d| = 0, adica este

constanta.
N
iii) Din Riem < 0 si
X
hRN (d(Xj ), d(Xi ))d(Xi ), d(Xj )i = 0
i,j
rezulta ca rang dp = 0 sau rang dp = 1, oricare ar fi p M. Daca exista

p M astfel ncat rang dp = 0, adica dp = 0, atunci d = 0 pe M si
deci este constanta. In cazul n care rang dp = 1, oricare ar fi p M,
imaginea (M ) poate fi realizata, local, prin geodezice ale lui M .
Teorema 4.1.3. (Ruh-Vilms.) Fie M m o hipersuprafata orientabila a lui

Rm+1 . Atunci aplicatia Gauss asociata este armonica daca si numai daca
H = 0, unde H este campul vectorial curbura medie.
Demonstratie. Vom ncepe demonstratia prin a reaminti definitia aplicatiei

Gauss sferice. Cum M este orientabila, exista si este unica o sectiune uni-
tara n fibratul normal la M n Rm+1 , C(N M ). Intr-adevar, daca
{X1 (p), . . . , Xm (p)} este o baza ortonormata pozitiv orientata n Tp M , atunci
{X1 (p), . . . , Xm (p), (p)} este o baza ortonormata si pozitiv orientata n
Tp Rm+1 . Vom transla prin paralelism n Rm+1 vectorul normal (p) n ori-
ginea lui Rm+1 . Se obtine astfel aplicatia Gauss sferica G : M Sm .
Deoarece Tp M este paralel cu TG(p) Sm , vom identifica cele doua spatii
si atunci putem avea dGp : Tp M Tp M. Mai mult,
dGp (Xp ) = Ap (Xp ),
unde A este operatorul Weingarten asociat subvarietatii M a lui Rm+1 . Intr-

adevar, fie : (, ) M, (0) = p si (0) = Xp . Avem

d m+1
dGp (Xp ) = {G (t)} = R
Xp = Xp Ap (Xp )
dt t=0
= Ap (Xp )
(|| = 1 implica = 0).

Notam i : M Rm+1 si j : Sm Rm+1 incluziunile canonice, iar

e = j G : M Rm+1 . Avem
G
p (G)
e = p (G) + trace(dj)G(p) (dG, dG)
m
X
= p (G) hdGp (Xi ), dGp (Xi )iG(p) G(p)
e
i=1
Xm
= p (G) hAp (Xi ), Ap (Xi )ip G(p)
e
i=1
= p (G) |Ap |2 G(p),

e
deci
(4.1.4) e + |Ap |2 G(p).

p (G) = p (G) e
Exprimam acum p (G)

e
e p (X, Y ) = Ge dG(Y
(dG) e X Y ) = Ge dG(Y
e ) dG( e ) + Ap (X Y )
X X

= G
X Y dG
i
+ Ap (X Y )
e
xi
= G i
X (Y Ai e ) + Ap (X Y )
e
= (X(Y i Ai ))e Y i Ai G
X e + Ap (X Y )
e
m+1
= (X(Y i Ai ))e + Ap (X Y ) = R
X A(Y ) + Ap (X Y )
= X A(Y ) Bp (X, A(Y )) + Ap (X Y )
= X A(Y ) + Ap (X Y ) hBp (X, A(Y )), G(p)i
e G(p)
e
= (A)(X, Y ) hA(X), A(Y )ip G(p),

e
unde {e }=1,...,m+1 este baza canonica din Rm+1 . Deci
(4.1.5) e = trace(A)p (, ) |Ap |2 G(p).

p (G) e
Inlocuind (4.1.4) n (4.1.3) obtinem
(4.1.6) p (G) = trace(A)p (, ).

Vom demonstra acum ca
(4.1.7) h(A)(X, Y ), Zi = h
Z B(X, Y ), i.
Intr-adevar,
h(A)(X, Y ), Zi = hX A(Y ) A(X Y ), Zi

= hX A(Y ), Zi hA(X Y ), Zi
= XhA(Y ), Zi hA(Y ), X Zi hA(X Y ), Zi
= XhA(Y ), Zi hB(Y, X Z), i hB(X Y, Z), i
= XhB(Y, Z), i hB(Y, X Z), i hB(X Y, Z), i
= h
X B(Y, Z), i hB(Y, X Z) + B(X Y, Z), i
= h(
X B)(Y, Z), i.
Folosind Ecuatiile lui Codazzi obtinem
h(A)(X, Y ), Zi = h(
X B)(Y, Z), i = h(X B)(Z, Y ), i
= h(
Z B)(X, Y ), i.
Acum, din (4.1.6) rezulta

X X

htrace(A)(, ), Zi = (A)(Xi , Xi ), Z = Z B(Xi , Xi ),
i i
= hm
Z H, i,
iar (4.1.5) se rescrie sub forma

X
p (G) = trace(A)p (, ) = htrace(A)p (, ), Xi iXi
i
= mh
Xi H, iXi .
Daca (G) = 0, atunci h Xi H, i = 0, oricare ar fi i = 1, . . . , m, adica

H = 0 (am folosit faptul ca Xi H este paralel cu ).
Reciproca este evidenta.
Observatia 4.1.4. Teorema Ruh-Vilms este adevarata si pentru subva-

rietati ale lui Rm+1 de codimensiune arbitrara.
Vom ncheia aceasta sectiune prezentand celebrul rezultat de existenta

al aplicatiilor armonice dat de Eells si Sampson.
Teorema 4.1.4. (Eells-Sampson.) Fie (M, g) si (N, h) doua varietati

N
riemanniene compacte si presupunem ca Riem 0. Fie : M N o
aplicatie neteda arbitrara. Atunci exista : M N o aplicatie neteda
astfel ncat
i) este omotopa cu ,
ii) : (M, g) (N, h) este armonica,
iii) minimizeaza energia E n clasa sa de omotopie, adica daca este

omotopa cu , si deci si cu , atunci
E() E().
Demonstratia acestui rezultat este complicata si nu o vom prezenta aici.

Vom da doar ideile principale.
Eells si Sampson au considerat urmatoarea ecuatie neliniara a caldurii
(
t
= (t )
t
(4.1.8)
0 =
pentru o familie unu-paramatrica {t }t0 C (M, N ). In ipotezele teore-

mei ei au aratat ca
i) exista o unica solutie {t }t0 a ecuatiei (4.1.8)
ii) exista lim t =

t
iii) C (M, N ) si : (M, g) (N, h) este armonica.

Motivatia considerarii ecuatiei (4.1.8) este urmatoarea. Fie {t }t o variatie

a lui . Notand cu V campul variational asociat lui {t } avem
Z
d
(4.1.9) E(t ) = h(V, ()) v g = (V, ()).
dt t=0 M
d

Dar dt t=0
E(t ) = dE (V ), unde dE reprezinta diferentiala n a functiei
E definita pe C (M, N ). Prin urmare (4.1.9) poate fi rescrisa sub forma
(4.1.10) dE (V ) = (V, ()), V C( 1 T N ).
Dar aceasta implica
(4.1.11) (grad E) = (), C (M, N ).
Pe de alta parte, pentru a deforma astfel ncat sa-i scadem energia, con-
sideram o curba integrala n C (M, N ) a lui grad E.
Intr-adevar, daca (M, g) este o varietate riemanniana, f o functie pe M
si (t) o curba astfel ncat (t) = (grad f )((t)), oricare ar fi t, atunci

d
{(f )(t)} = (t)f = (grad f )((t))f = | grad f |2 ((t)) 0
dt t
si deci t (f )(t) este descrescatoare.

Notam curba integrala a lui grad E prin t C (M, N ). Deci
(
t
= (grad E)t
t
(4.1.12) .
0 =
Dar din (4.1.11), observam ca (4.1.8) este echivalent cu (4.1.12). Aplicatia

limita realizeaza minimul lui E n clasa sa de omotopie.
In cazul n care M = S1 avem
Teorema 4.1.5. Fie (N, h) o varietate riemanniana compacta. Atunci n

clasa de omotopie a oricarei curbe nchise exista o geodezica nchisa care
realizeaza minimul energiei n acea clasa de omotopie.
4.2. A doua formula variationala

Fie : (M, g) (N, h) o aplicatie armonica si presupunem ca M este
compacta. Consideram o variatie neteda s,t : M N a lui cu doi
parametri s si t, adica consideram aplicatia neteda
: R R M N, (s, t, p) = s,t (p),
cu (0, 0, p) = 0,0 (p) = (p), oricare ar fi p M. Campurile vectoriale

variationale corespunzatoare acestei variatii, V si W , sunt date de

d
V (p) = s,0 (p) = (0, 0, p) ((p)) = d0,0,p T(p) N,
ds s=0 s y s
iar

d
W (p) = 0,t (p) = (0, 0, p) ((p)) = d0,0,p T(p) N.
dt t=0 t y t
Desigur, V si W sunt sectiuni n fibratul 1 T N .

Privim acum energia E ca o functie pe varietatea C (M, N ) si vom
identifica T C (M, N ) cu C(1 T N ). Hessiana lui E n punctul sau critic
este definita de
2

(Hess E) (V, W ) = E(s,t ).
st (s,t)=(0,0)
Dorim sa gasim expresia lui (Hess E) (V, W ). Pentru aceasta consideram

{Xi }i=1,...,m un camp local de repere ortonormate, adica Xi C(T U ) si
hXi , Xj i = ij pe U , U fiind un deschis din M . Avem
Z Z Xm
1 2 1
E(s,t ) = |ds,t | v g = hds,t (Xi ), ds,t (Xi )i v g
2 M 2 M
i=1
Z X
1
= hd(Xi ), d(Xi )i v g ,
2 M
i
4.2. A doua formula variationala 131
Z
1 X
E(s,t ) = hd(Xi ), d(Xi )i v g
t t 2 M t t
i
Z X

= h d(Xi ), d(Xi )i v g
M t
i
Z X

= + d
Xi d , Xi , d(Xi ) v g
M i t t
Z X

= Xi d , d(Xi ) v g
M i t
Z X

= Xi d , d(Xi )
M i t

d , Xi d(Xi ) vg .
t
Notam
X

X(q) = d , d(Xi ) Xi
t
i
X

= d(s,t,q) , (ds,t )q (Xi ) Xi (q).
t
i
Vectorul X(q) Tq M este bine definit, adica nu depinde de baza ortonor-
mata folosita. Lasand punctul q liber se obtine X C(T M ), iar
X
div X = Xi d , d(Xi )
t
i
X
+ d , d(Xj ) hXi Xj , Xi i
t
i,j

X
= Xi d , d(Xi )
t
i
X
d , d(Xj ) hXj , Xi Xi i
t
i,j
X X
= Xi d , d(Xi ) hX, Xi Xi i.
t
i i
Prin urmare
Z X

E(s,t ) = div X + d , d(X j ) hXj , Xi Xi i
t t M t
i,j
X

d , Xi d(Xi ) vg
t
i
Z X

= d , d(hXj , Xi Xi iXj )
M t
i,j
X

d , Xi d(Xi ) vg
t
i
Z * X +

= d , (Xi d(Xi ) d(Xi Xi )) v g .
M t
i
Derivam acum n raport cu s si obtinem
2

E(s,t ) =
st (s,t)=(0,0)
Z * X +

= , (Xi d(Xi ) d(Xi Xi )) v g
M s t
i
Z * X +

d , ( Xi d(Xi ) d(Xi Xi )) v g
M t s
i
Z

= d , () v g
M s t
Z * X +
(4.2.1) W, d( Xi d(Xi ) d(Xi Xi )) v g
M s
i
Z * +
X
= W, (
Xi d(Xi ) d(Xi Xi )) v g .
M s
i
Vom evalua acum expresiile

Xi d(Xi ) si d(Xi Xi ) n (s, t) =
s s
(0, 0). Avem

Xi d(Xi ) = Xi d(Xi ) + [ ,Xi ] d(Xi )
s s s

+R , Xi d(Xi )
s

(4.2.2) =
Xi
Xi d + d , X i
s s

+R , Xi d(Xi )
s

N
= Xi Xi d +R d , d(Xi ) d(Xi )
s s
= Xi Xi V + RN (V, d(Xi ))d(Xi ),
iar
(4.2.3)

d(Xi Xi ) =
Xi Xi d + d , Xi Xi = X Xi V.
s s s i
Inlocuind (4.2.2) si (4.2.3) n (4.2.1) obtinem
2

E(s,t ) =
st (s,t)=(0,0)
Z X
= W, (Xi Xi V RN (d(Xi ), V )d(Xi ) X Xi V vg
i
M i
Z
= hW, V + trace RN (d, V )di v g
ZM
= hW, J(V )i v g = (W, J(V )),
M
unde
J : C(1 T N ) C(1 T N ), J(V ) = V + trace RN (d, V )d .
Din proprietatile laplaceanului si ale campului tensorial Riemann-Christoffel

asociat lui RN obtinem
Propozitia 4.2.1. Operatorul J : C(1 T N ) C(1 T N ) este R-liniar,

eliptic si simetric, adica (J(V ), W ) = (J(W ), V ), oricare ar fi V, W
C(1 T N ).
Operatorul J se numeste operatorul Jacobi asociat aplicatiei armonice .
Definitia 4.2.1. Indexul unei aplicatii armonice : (M, g) (N, h) este
index () = sup{dim(F ) : F C(1 T N )

si J este strict negativ definit pe F }.
Notam ca J este strict negativ definit pe F daca (J(V ), V ) < 0, oricare

ar fi V F, V 6= 0.
Definitia 4.2.2. Nulitatea unei aplicatii armonice : (M, g) (N, h) este
nullity() = dim{V C(1 T N ) : J(V ) = 0}

= dim{V C(1 T N ) : (Hess E) (V, W ) = 0,
W C(1 T N )}.
Notam ca {V C(1 T N ) : J(V ) = 0} este un spatiu liniar. De

asemenea, daca J(V ) = 0, atunci (Hess E) (V, W ) = (J(V ), W ) = 0, oricare
ar fi W C(1 T N ) si reciproc, daca (Hess E) (V, W ) = 0, oricare ar fi
W C(1 T N ), pentru W = J(V ) obtinem J(V ) = 0.
Definitia 4.2.3. O aplicatie armonica : (M, g) (N, h) se numeste slab

stabila daca index () = 0, adica (Hess E) (V, V ) = (J(V ), V ) 0, oricare
ar fi V C(1 T N ). In caz contrar, se numeste instabila.
Deoarece J este un operator eliptic, simetric, iar M este compacta, spec-

trul lui J, notat Spec(J), este format dintr-o multime discreta, infinita, de
valori proprii, cu multiplicitati finite, si fara puncte de acumulare
1 < 2 < . . . < i < . . . % .
Desigur, este valoare proprie pentru J daca
V = {V C(1 T N ) : J(V ) = V } =
6 .
V se numeste spatiul propriu corespunzator valorii proprii , iar dim V

se numeste multiplicitatea valorii proprii . Pentru o aplicatie armonica
: (M, g) (N, h) X
index () = dim V ,
<0
iar
nullity() = dim V0 = dim ker J.
Aplicatia este slab stabila daca i 0, oricare ar fi i N .
N
Propozitia 4.2.2. Daca Riem 0, atunci orice aplicatie armonica :
(M, g) (N, h) este slab stabila.
N
Demonstratie. Reamintim ca Riem 0 nseamna
hRN (X, Y )Y, Xi = RN (X, Y, X, Y ) 0, X, Y Tp M si p M.
Avem
Z Z
(J(V ), V ) = hJ(V ), V i v g = hV + trace RN (d, V )d, V i v g
ZM ZM X
= hV, V i v g + hRN (d(Xi ), V )d(Xi ), V i v g
M M i
Z Z X
= |V |2 v g RN (d(Xi ), V, d(Xi ), V ) v g
M M i
0.
Interpretarea geometrica a nulitatii. Fie (M, g) si (N, h) doua varietati

riemanniene compacte. Notam
har(M, N ) = { C (M, N ) : : (M, g) (N, h) armonica}.
Multimea har(M, N ) nu este, n general, o varietate, dar vom considera,

formal, spatiul tangent la ea ntr-un punct
T har(M, N ) T C (M, N ) C(1 T N )

astfel: spunem ca un camp vectorial variational V C(1 T N ) apartine

lui T har(M, N ) daca exista o familie unu-parametrica {s }s de aplicatii
d
armonice, adica {s }s har(M, N ), cu 0 = si V (p) = ds (p),
s=0 s
oricare ar fi p M . In acest caz obtinem
T har(M, N ) ker(J)
si deci dim T har(M, N ) nullity(). Intr-adevar, fie V T har(M, N ).

Conform definitiei, V C(1 T N ) si exista {s }s har(M, N ) astfel ncat
d

0 = si V (p) = ds s (p), oricare ar fi p M. Pentru s (, )
s=0
fixat arbitrar, consideram {s,t }t o variatie arbitrara a aplicatiei armonice
s = s,0 . Definim

d
W (p) = 0,t (p), p M.
dt t=0
Deoarece s este armonica

d
E(s,t ) = 0, s
dt t=0
si deci
2

d d
(Hess E) (V, W ) = E(s,t ) = E(s,t ) = 0.
st (s,t)=(0,0) ds s=0 dt t=0
Deoarece W C(1 T N ) este arbitrar obtinem ca J(V ) = 0, adica V

ker(J).
Exemplul 4.2.1. (Aplicatia constanta.) Fie : (M, g) (N, h), (p) =
q, oricare ar fi p M. Presupunem M compacta. Desigur este armonica
si
C(1 T N ) = {V : V (p) Tq N, p M }.
Consideram {v }=1,...,n o baza n Tq N si definim V C(1 T N ) prin
V (p) = v , oricare ar fi p M. Atunci
n
( )
X
C(1 T N ) = V = f V : f C (M ), = 1, . . . , n .
=1
Calculam acum J(V ). Avem

m
X
trace RN (d, V )d = RN (d(Xi ), V )d(Xi ) = 0,
i=1
iar !
X X
X V = X f V = {(Xf )V + f X V }

X
= {(Xf )V + f N
d(X) Y }

X
= (Xf )V ,

unde Y C(T N ) cu Y (q) = v ; V = Y . Rezulta

X
V = (f )V .

P
In concluzie J(V ) = V = (f )V si putem enunta

Propozitia 4.2.3. Fie : (M, g) (N, h) o aplicatie constanta, (p) = q,

oricare ar fi p M. Presupunem ca M este compacta. Atunci
Spec(J) = n Spec(M, g),
adica J are aceleasi valori proprii ca si laplaceanul ce actioneaza asupra

lui C (M ), iar dim VJ = n dim V .
Exemplul 4.2.2. (Aplicatia identitate.) Consideram = 1 : (M, g)

(M, g) aplicatia identitate. Ea este armonica si
C(11 T M ) = C(T M ).
Vom nota V = X, iar V = trace 2 X. Avem si

m
X
trace R(d1, X)d1 = R(Xi , X)Xi = Ricci(X),
i=1
deci J(X) = trace 2 X Ricci(X). Reamintim formula
H (X) = trace 2 X + Ricci(X).
Prin urmare
J(X) = H (X) 2 Ricci(X).
Teorema 4.2.1. (Smith.) Fie Sm sfera euclidiana unitara, m 2. Avem
i) daca m = 2, atunci 1 este slab stabila si nullity(1) = 6,

m(m+1)
ii) daca m > 2, atunci index(1) = m + 1 si nullity(1) = 2 .
Demonstratie. Pe Sm tensorul Ricci are expresia Ricci(X) = (m 1)X,

oricare ar fi X C(T Sm ). Prin urmare Spec(J) daca si numai daca +
2(m1) Spec(H ). Din discutia anterioara asupra spectrului operatorului
H , particularizata la Sm , obtinem
Spec(H ) = {k(m + k 1)}k1 {2(m 1), . . .}

= {m, 2(m + 1), 3(m + 2), . . .} {2(m 1), . . .}.
Cum
dim Vm = dim{f C (Sm ) : f = mf }
= dim{grad f : grad
H grad f = m grad f }
=m+1
si
dim V2(m1) = dim{X C(T Sm ), div X = 0 : div

H X = 2(m 1)X}
= dim{X C(T Sm ) : X este Killing}

m(m + 1)
= ,
2
obtinem concluziile teoremei.

Mai general putem da
Teorema 4.2.2. (Smith.) Fie (M, g) o varietate riemanniana compacta si

prespunem ca Ricci = cg, unde c este o constanta reala, adica (M, g) este o
varietate Einstein. Atunci
i) aplicatia identitate 1 : (M, g) (M, g) este slab stabila daca si numai
daca prima valoare proprie nenula 1 a laplaceanului ce actioneaza asupra
lui C (M ) satisface
1 2c,
ii) avem
nullity(1) = dim{X C(T M ) : Xeste Killing}

+ dim{f C (M ) : f = 2cf }.
Demonstratie. Este la fel ca n cazul sferei Sm .
Propozitia 4.2.4. Fie i : Sm Sn incluziunea total geodezica, m < n.

Avem
i) daca m = 3, atunci index(i) = n 2 si nullity(i) = 3n,
(m+1)(2nm)
ii) daca m > 2, atunci index(i) = n + 1 si nullity(i) = 2 .
Demonstratie. Operatorul Jacobi asociat incluziunii total geodezice i :

Sm Sn are expresia
n
J i (V ) = i V + trace RS (di, V )di
m
X
i
=V + {hXi , V iXi hXi , Xi iV }
i=1
m
X
= i V mV + hXi , V iXi , V C(i1 T Sn ).
i=1
Presupunem Sm = Sm {(0, . . . , 0)} si consideram descompunerea ortogo-

nala a lui i1 T Sn
i1 T Sn = T Sm N Sm .
Daca V = X C(T Sm ), atunci

m
X
i i
J i (V ) = J (X) = X mX + hXi , XiXi
i=1
Sm 2
= trace X + (1 m)X
= J (X) C(T Sm ).
1
Daca V C(N Sm ), atunci
J i (V ) = i V mV = V mV C(N Sm ).
Prin urmare J i invariaza C(T Sm ) si C(N Sm ) si atunci vom studia restrictiile

lui J i la cele doua subspatii.
Operatorul J 1 , unde 1 : Sm Sm este aplicatia identitate, a fost deja
studiat mai sus. Pentru cazul normal, notam ca
C(N Sm ) = {V = f 1 em+2 + . . . + f nm en+1 : f 1 , . . . , f nm C (Sm )},
unde em+2 = (0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0), . . . , en+1 = (0, . . . , 0, 1). Avem
J i (V ) = V mV
= (f 1 )em+2 + . . . + (f nm )en+1
m(f 1 em+2 + . . . + f nm en+1 )
= (f 1 mf 1 )em+2 + . . . + (f nm mf nm )en+1 .
Deci, indexul lui J i restrictionat la C(N Sm ) este n m, iar nulitatea sa

este (n m)(m + 1). Tinand cont de indexul si nulitatea lui J 1 , obtinem
rezultatul dorit. Mai mult, spatiul care da indexul lui J i este
{V = f 1 em+2 + . . . + f nm en+1 : f 1 , . . . , f nm sunt constante reale}
pentru m = 2, si
{X = grad f C(T Sm ) : f C (Sm ) si f = mf }

{V = f 1 em+2 + . . . + f nm en+1 : f 1 , . . . , f nm sunt constante reale}
pentru m > 2. Spatiul pe care se anuleaza J i este
{X = grad f C(T Sm ) : f C (Sm ) si f = mf }

{X C(T Sm ) : X este Killing}
{V = f 1 em+2 + . . . + f nm en+1 : f 1 , . . . , f nm C (Sm ) si
f 1 = mf 1 , . . . , f nm = mf nm }
pentru m = 2, si
{X C(T Sm ) : X este Killing}

{V = f 1 em+2 + . . . + f nm en+1 : f 1 , . . . , f nm C (Sm ) si
f 1 = mf 1 , . . . , f nm = mf nm }
pentru m > 2.
Vom prezenta n continuare doua rezultate de instabilitate a aplicatiilor

armonice datorate lui Xin. Mai ntai dam
Lema 4.2.1. Fie F : Rm+1 R, F (x) = ha, xi, oricare ar fi x Rm+1 ,

unde a Rm+1 este un vector nenul fixat. Notam cu f restrictia lui F la
Sm , f = F|Sm . Avem
i) X grad f = f X, oricare ar fi X C(T Sm ),
ii) f = mf,
iii) trace 2 grad f = grad f.
Demonstratie. i) Fie x0 Sm si {Xi }i=1,...,m un camp local de repere

ortonormate pe Sm n jurul lui x0 . Avem
m+1 m+1
X F X
(grad F )x0 = (x0 )e = a e = a
x
=1 =1
m
X
= (Xi (x0 )F )Xi (x0 ) + (x0 F )x0
i=1
= (grad f )x0 + f (x0 )x0 ,
unde {e }=1,...,m+1 este baza canonica din Rm+1 . Prin urmare (grad f )x0 =
a f (x0 )x0 .
Pentru X C(T Sm ) si din expresia formei a doua fundamentale a lui
S n Rm+1 , adica
m
Bx0 (X, Y ) = hX, Y ix0 , X, Y Tx0 Sm ,
avem
m+1
R
X grad f = X grad f hX, grad f ix = X grad f (Xf )x
m+1
= R
X (a f x) = (Xf )x f X,
si deci X grad f = f X.
ii) Avem
f = div (grad f ) = trace{X X grad f } =

= trace{X f X} = (mf )
= mf.
iii) Din i) obtinem

m
X
2
trace grad f = {Xi Xi grad f Xi Xi grad f }
i=1
Xm
= {Xi (f Xi ) (f Xi Xi )}
i=1
Xm
= {(Xi f )Xi f Xi Xi + f Xi Xi }
i=1
Xm
= (Xi f )Xi
i=1
= grad f.
Enuntam acum
Teorema 4.2.3. (Xin.) Fie : Sm (N, h), m > 2, o aplicatie armonica
slab stabila. Atunci este constanta.
Observatia 4.2.1. Putem reformula: orice aplicatie armonica : Sm

(N, h), m > 2, neconstanta este instabila.
Demonstratie. Fie Z = grad f , unde f C (Sm ), f (x) = ha, xi, oricare

ar fi x Sm , iar a Rm+1 este un vector nenul fixat. Notam V = d(Z)
C(1 T N ), (d(Z))(p) = dp (Zp ) Tp N, oricare ar fi p Sm . Vom calcula
J(V ). Mai ntai
m
X
V = {Xi Xi V Xi Xi V }
i=1
m
X
= {Xi Xi d(Z) Xi Xi d(Z)}
i=1
Xm
= {Xi ((Xi d)(Z) + d(Xi Z)) Xi Xi d(Z)}
i=1
Xm m
X m
X
= Xi ((Xi d)(Z)) Xi (d(Xi Z))+ Xi Xi d(Z)
i=1 i=1 i=1
Xm m
X m
X
= (Xi Xi d)(Z) (Xi d)(Xi Z) (Xi d)(Xi Z)
i=1 i=1 i=1
Xm m
X m
X
d(Xi Xi Z) + (Xi Xi d)(Z) + d(Xi Xi Z)
i=1 i=1 i=1
m
X
= (trace 2 d)(Z) 2 (Xi d)(Xi Z) d(trace 2 Z).
i=1
Cum este o aplicatie armonica, rezulta ca d este o 1-forma armonica, iar

din formula lui Weitzenbock obtinem
m
X
(trace 2 d)(Z) = R(Xi , Z)d(Xi ) + d(Ricci(Z))
i=1
Xm
= RN (d(Xi ), d(Z))d(Xi ) + (m 1)d(Z)
i=1
= trace RN (d, V )d +(m 1)V.

Inlocuind n expresia operatorului Jacobi J(V ) obtinem
J(V ) = V + trace RN (d, V )d

m
X
= trace RN (d, V )d (m 1)V 2 (Xi d)(Xi Z)
i=1
2 N
d(trace Z) + trace R (d, V )d
Xm
= (m 1)V + 2f (Xi d)(Xi ) + V = (2 m)V + 2f ()
i=1
= (2 m)V.
Cum aplicatia este slab stabila:

Z
(J(V ), V ) = hJ(V ), V i v g 0
M
Z
= (2 m) |V |2 v g .
M
Dar 2 m < 0, deci rezulta V = 0, adica d(Z) = 0. Vom demonstra

acum ca d(Z) = 0, oricare ar fi Z = grad f, f (x) = ha, xi, implica d = 0,
adica este aplicatia constanta. Intr-adevar, fie x0 Sm fixat arbitrar si
{a1 , . . . , am } o baza ortonormata n Tx0 Sm . Privim a1 , . . . , am ca vectori n
Rm+1 si consideram Zi = grad fi = ai fi x C(T Sm ), i = 1, . . . , m. Avem
Zi (x0 ) = ai fi (x0 )x0 = ai hai , x0 ix0 = ai Tx0 Sm ,
oricare ar fi i = 1, . . . , m, deci {Zi (x0 )}i=1,...,m este o baza ortonormata

n Tx0 Sm . Cum d(Zi ) = 0 rezulta dx0 (Zi ) = 0, i = 1, . . . , m, si deci
dx0 = 0. Cum x0 Sm a fost fixat arbitrar rezulta d = 0, ceea ce ncheie
demonstratia.
Teorema 4.2.4. (Xin.) Fie : (M, g) Sn , n > 2, armonica si pre-

supunem ca M este compacta. Daca este slab stabila atunci este con-
stanta.
Demonstratie. Fie Z = grad f, unde f C (Sn ), f (x) = ha, xi, oricare

ar fi x Sn , iar a Rn+1 este un vector nenul fixat. Fie V = Z
C(1 T Sn ). Avem
n
J(V ) = V + trace RS (d, V )d
m
X
= V + (hd(Xi ), V id(Xi ) hd(Xi ), d(Xi )iV )
i=1
m
X
= V 2e()V + hd(Xi ), V id(Xi ),
i=1
iar
Z
(J(V ), V ) = hJ(V ), V i v g
M
Z ( X
)
= hV, V i 2e()|V |2 + (hd(Xi ), V i)2 v g
M i
Z ( )
X
2 2 2
= |V | 2e()|V | + (hd(Xi ), V i) vg .
M i
Mai departe,
X X
|V |2 = hXi V, Xi V i = hd(Xi ) Z, d(Xi ) Zi
i i
X
2
= (f ) hd(Xi ), d(Xi )i
i
= 2(f )2 e(),
iar
|V (p)|2 = |Z((p))|2 = |a f ((p))(p)|2
= |a|2 + f 2 ((p)) 2ha, (p)if ((p))
= |a|2 f 2 ((p)).
Deci
Z ( )
X
(J(V ), V ) = 2e()(2f 2 |a|2 ) + (hd(Xi ), V i)2 vg .
M i
Fie acum {a }=1,...,n+1 o baza ortonormata n Rn+1 . Consideram
Z = grad f = a f x
si V = Z . Deoarece este slab stabila avem

n+1
X Z X X
(J(V ), V ) = 2e() (2f2 |a |2 ) + (hd(Xi ), V i)2 v g
=1 M i,

0.
Dar
n+1
X X X
(f2 )(p) = (ha , (p)i)2 = |(p)|2 = 1, |a |2 = n + 1,
=1
iar
X X X
(hd(Xi ), V i) = (hd(Xi ), a (f )i)2 = (hd(Xi ), a i)2
i, i, i,
X
= |d(Xi )|2 = 2e().
i
Inlocuind, obtinem:
Z Z
P
(J(V ), V ) = {2e()(2 n 1) + 2e()} v g = 2(2 n) e() v g
M M
0
si deci e() = 0, adica este constanta.
Propozitia 4.2.5. Fie : (M, g) Sn o imersie riemanniana minimala.

Daca aplicatia identitate 1 : (M, g) (M, g) este slab stabila, atunci
(J (d(X)), d(X)) 0, X C(T M ).

Demonstratie. Consideram V = d(X) C(1 T Sn ), unde X C(T M ).

Avem
n
J (d(X)) = (d(X)) + trace RS (d, d(X))d
Xm
(4.2.4) = (d(X)) + {hd(Xi ), d(X)id(Xi )
i=1
hd(Xi ), d(Xi )id(X)}
= (d(X)) + (1 m)d(X).
Vom evalua (d(X)). Fie p M fixat arbitrar si {Xi }i=1,...,m o baza

geodezica n jurul sau. Avem n p
m
X
(4.2.5) (d(X)) = Xi Xi d(X).
i=1
Mai ntai calculam Xi d(X)
Xi d(X) = (Xi d)(X) + d(Xi X) = (d)(Xi , X) + d(Xi X),
deci
(4.2.6) Xi Xi d(X) = Xi ((d)(Xi , X)) + Xi d(Xi X).
Mai departe
Xi ((d)(Xi , X)) = Xi ((d)(X, Xi ))

= Xi (X d(Xi ) d(X Xi ))
= Xi X d(Xi ) Xi d(X Xi )
= X Xi d(Xi ) + [Xi ,X] d(Xi )
+R(Xi , X)d(Xi )
(d)(Xi , X Xi ) d(Xi X Xi )
= X Xi d(Xi ) + [Xi ,X] d(Xi ) + R(Xi , X)d(Xi )
d(X Xi Xi + [Xi ,X] Xi + R(Xi , X)Xi )
= X Xi d(Xi ) + [Xi ,X] d(Xi ) + R(Xi , X)d(Xi )
+(d)(X, Xi Xi ) X d(Xi Xi )
d([Xi ,X] Xi ) d(R(Xi , X)Xi )
= X (Xi d(Xi ) d(Xi Xi )) + (d)([Xi , X], Xi )
+R(Xi , X)d(Xi ) d(R(Xi , X)Xi )
= X ((d)(Xi , Xi )) + (d)([Xi , X], Xi )
+R(Xi , X)d(Xi ) d(R(Xi , X)Xi ).
Dar
m m
n
X X
R(Xi , X)d(Xi ) = RS (d(Xi ), d(X))d(Xi ) =
i=1 i=1
= (1 m)d(X),
iar
m
X
d(R(Xi , X)Xi ) = d(Ricci(X)).
i=1
Inlocuind obtinem
m
X m
X
Xi ((d)(Xi , X)) = X () + (d)([Xi , X], Xi ) +
i=1 i=1
(4.2.7) +(1 m)d(X) + d(Ricci(X)).
Al doilea membru al termenului din dreapta din egalitatea (4.2.6) se exprima

astfel
m
X m
X
Xi d(Xi X) = {(d)(Xi , Xi X) + d(Xi Xi X)}
i=1 i=1
m
X
2
(4.2.8) = d(trace X) + (d)(Xi , Xi X).
i=1
Din (4.2.5), (4.2.6), (4.2.7) si (4.2.8) obtinem

m
!
X
(d(X)) = (d)([Xi , X], Xi ) + (1 m)d(X) + d(Ricci(X)
i=1
m
X
2
d(trace X) (d)(Xi , Xi X).
i=1
Cum, n p, [Xi , X] = Xi X X Xi = Xi X,
m
X
(d(X)) = 2 (d)(Xi X, Xi )+d((m1)XRicci(X)trace 2 X).
i=1
Inlocuind n (4.2.4) obtinem
J (d(X)) = 2 trace(d)( X, ) + d( trace 2 X Ricci(X))
si deci
hJ (d(X)), d(X)i = h trace 2 X Ricci(X), Xi

= hJ 1 (X), Xi.
Cu aceasta demonstratia se ncheie.
4.2.1 Stabilitatea aplicatiilor olomorfe

In cele ce urmeaza vom prezenta, fara demonstratie, un rezultat al lui Lich-
nerowicz.
Teorema 4.2.5. Fie (M, J, g) si (N, J, e h) doua varietati kahleriene com-

pacte si : M N o aplicatie olomorfa. Avem
i) aplicatia olomorfa minimizeaza energia E n clasa sa de omotopie,
ii) daca {t }t este o variatie a lui prin aplicatii armonice atunci t este
olomorfa oricare ar fi t.
O varianta a rezultatului de mai sus este

Teorema 4.2.6. Fie (M, J, g) si (N, J, e h) doua varietati kahleriene com-

pacte si : M N o aplicatie olomorfa. Atunci
Z Z
1

hJ (V ), V i v g = hDV, DV i v g , V C(1 T N ),
M 2 M
unde J este operatorul Jacobi asociat lui , iar DV C(T M 1 T N )

este definit prin DV (X) = JX V J e X V, oricare ar fi X C(T M ). In
particular avem
i) este slab stabila,
ii) ker(J ) = {V C(1 T N ) : DV = 0}.
Definitia 4.2.4. O sectiune V C(1 T N ) ce satisface DV = 0 se numeste

camp vectorial analitic n lungul lui .
Totalitatea campurilor vectoriale analitice n lungul lui o notam cu

(1 T N ). Avem un mod alternativ de a prezenta (1 T N ). Mai ntai
reamintim ca
Definitia 4.2.5. Fie E si M varietati diferentiabile reale si : E M o

aplicatie neteda surjectiva. = (E, , M ) se numeste fibrat vectorial complex
daca sunt satisfacute conditiile
i) oricare ar fi p M, 1 (p) admite o structura de spatiu vectorial

complex de dimensiune r,
ii) oricare ar fi p M, exista U deschisa n M, p U , si exista h :

U Cr 1 (U ) un difeomorfism astfel ncat (h(q, w)) = q, oricare
ar fi (q, w) U Cr si
hq : Cr 1 (q), hq (w) = h(q, w)
este un izomorfism complex.
Daca, n plus, E si M sunt varietati complexe, : E M este olomorfa,

iar h : U Cr 1 (U ) este de asemenea olomorfa, atunci E se numeste
fibrat vectorial olomorf.
Definitia 4.2.6. O sectiune neteda ntr-un fibrat vectorial olomorf =

(E, , M ) se numeste olomorfa daca : M E este o aplicatie olomorfa.
Totalitatea sectiunilor olomorfe ntr-un fibrat vectorial olomorf E o notam

cu 0 (E).
Pentru a obtine un exemplu de fibrat vectorial complex, consideram
(M, J) o varietate aproape complexa. Atunci T 1,0 M = p Tp1,0 M este un
S
fibrat vectorial complex. Daca M este o varietate complexa, atunci T 1,0 M

este un fibrat vectorial olomorf, numit fibratul tangent olomorf. Presupunem
ca M este o varietate complexa si (U ; z 1 , . . . , z m ) este o harta locala com-
plexa pe M . Atunci { z 1 , . . . , zm } este un camp local de baze n T 1,0 M,
iar campul vectorial
m
X
Z= fi , f i C (U ; C),
z i
i=1
este olomorf daca f i = f i (z 1 , . . . , z m ) este functie olomorfa, oricare ar fi

i = 1, . . . , m.
Fie : M N o aplicatie olomorfa ntre doua varietati complexe. Daca
E este un fibrat vectorial olomorf peste N , atunci fibratul indus 1 E este un
fibrat vectorial olomorf peste M . In particular, fibratul indus al fibratului
tangent olomorf T 1,0 N prin este un fibrat vectorial olomorf peste M .
Totalitatea sectiunilor olomorfe n 1 T 1,0 N o notam cu 0 (1 T 1,0 N ), iar
o astfel de sectiune o numim camp vectorial olomorf n lungul lui .
Dam fara demonstratie
Propozitia 4.2.6. Fie (M, J, g) si (N, J, e h) doua varietati kahleriene si

fie : M N o aplicatie olomorfa. Atunci (1 T N ) este izomorf cu
0 (1 T 1,0 N ), iar corespondenta este data de
1
V 7 Ve = (V iJV
e ).
2
Corolarul 4.2.1. Fie (M, J, g) si (N, J,

e h) doua varietati kahleriene si :
M N olomorfa. Atunci
ker J = (1 T N )
= 0 (1 T 1,0 N ).
Corolarul 4.2.2. Aplicatia identitate a unei varietati kahleriene compacte

1 : (M, J, g) (M, J, g) este slab stabila si
ker J 1 = 0 (M ),
unde 0 (M ) reprezinta spatiul tuturor campurilor vectoriale olomorfe pe M .
4.3. Submersii riemanniene armonice

Fie (M, g) si (N, h) doua varietati riemanniene si : M N o submersie
surjectiva, adica pentru orice p M aplicatia liniara tangenta dp : Tp M
T(p) N este un epimorfism. In acest caz, fibratul tangent T M se descompune
n mod canonic sub forma
(4.3.1) T M = T V M T H M,
unde T V M = pM TpV M, TpV M = ker dp , iar TpH M este complementul

S
ortogonal al lui TpV M n Tp M n raport cu produsul scalar g(p).
Definitia 4.3.1. Spunem ca : (M, g) (N, h) este o submersie rie-

manniana daca, pentru orice p M, restrictia d(p) : TpH M T(p) N este
o izometrie.
Fie : (M, g) (N, h) o submersie riemanniana. Un camp vectorial X

pe M se numeste bazic daca X este orizontal, adica X(p) TpH M, oricare
ar fi p M , si exista X C(T N ) astfel ncat dp X(p) = X ((p)), pentru
orice p M.
Fie X un camp vectorial pe N . Cum : (M, g) (N, h) este o sub-
mersie riemanniana, n orice punct p M exista un unic vector X(p)
TpH M astfel ncat d(p)X(p) = X ((p)). Lasand punctul p liber obtinem
X C(T M ). Campul vectorial X se numeste liftul orizontal al lui X si
se noteaza XH . Aplicatia X XH realizeaza o bijectie de la multimea
campurilor vectoriale pe N la multimea campurilor vectoriale bazice pe M .
Pentru un camp vectorial X C(T M ) arbitrar, tinand cont de (4.3.1),
avem descompunerea
(4.3.2) X = XV + XH ,
4.3. Submersii riemanniene armonice 153
unde XV C(T V M ) si XH C(T H M ).

Printr-un calcul direct se obtine urmatoarea propozitie
Propozitia 4.3.1. Daca X, Y C(T M ) sunt bazice, atunci
i) g(X, Y ) = h(X , Y ) ,
ii) [X, Y ]H = [X , Y ]H ,
iii) (X Y )H = (N H
X Y ) ,
unde X = XH si Y = YH .
Forma a doua fundamentala a unei submersii riemenniene are urmatoare-
le proprietati
Propozitia 4.3.2. Fie : (M, g) (N, h) o submersie riemanniana.
Atunci
i) d|T H M T H M = 0,
ii) d|T V M T V M = 0 daca si numai daca fibrele sunt subvarietati total
geodezice,
iii) d|T H M T V M = 0 daca si numai daca distributia orizontala T H M
este integrabila.
Demonstratie. Reamintim ca daca : (M, g) (N, h) este o aplicatie
neteda arbitrara, iar X, Y C(T M ) sunt -corelate cu X, e Ye C(T N ),
adica dp X(p) = X((p)) si dp Y (p) = Y ((p)), oricare ar fi p M , atunci
e e
(d)p (X, Y ) = (N
e Y )(p) dp (X Y ).
X
e
Pentru a demonstra i), consideram Xp , Yp TpH M si le extindem la

campuri vectoriale bazice pe tot M (o modalitate de a realiza acest lucru este
urmatoarea: consideram vectorul X(p) = dp Xp T(p) N si-l extindem la
un camp vectorial X definit pe N ; apoi consideram XH = X care este un
camp vectorial bazic pe M ce prelungeste Xp ). Tinand cont de propozitia
anterioara obtinem
(d)p (Xp , Yp ) = ((d)(X, Y ))p = (N
X Y )(p) dp (X Y )
= 0.
ii) Fie p M fixat arbitrar si notam cu ip : 1 ((p)) M incluziunea

canonica a fibrei prin p. Fibra 1 ((p)) este o subvarietate a lui M si pe ea
consideram metrica indusa. Cum ip este o aplicatie constanta, obtinem
0 = d( ip ) = d(dip ) + (d)(dip , dip )
si deci, pentru q 1 ((p)) si Xq , Yq TqV M = Tq 1 ((p)), avem
(d)q (Xq , Yq ) = dq ((dip )q (Xq , Yq )).
Dar (dip )q (Xq , Yq ) TqH M si prin urmare (d)q (Xq , Yq ) = 0 daca si

numai daca (dip )q (Xq , Yq ) = 0.
Pentru a demonstra iii), consideram mai ntai X, Y, Z C(T M ) arbi-
trare. Cum XV este -corelat cu 0, avem
(d)p (XV , YH ) = (d)p (YH , XV )
= N
dp (YH (p)) 0 dp (YH XV )
= dp (YH XV ) = dp ((YH XV )H ).
Dar
h(YH XV )H , Zi = h(YH XV )H , ZH i = hYH XV , ZH i
= hXV , YH ZH i = hXV , (YH ZH )V i
= hX, (YH ZH )V i.
Prin urmare (YH XV )H = 0, oricare ar fi X, Y C(T M ) daca si numai

daca (YH ZH )V = 0 oricare ar fi Y, Z C(T M ).
Presupunem acum ca d|T V M T H M = 0. Atunci (YH XV )H = 0, ori-
care ar fi X, Y C(T M ) si deci (XH YH )V = 0, oricare ar fi X, Y
C(T M ). Prin urmare
[XH , YH ]V = (XH YH YH XH )V = 0
oricare ar fi X, Y C(T M ) si deci distributia orizontala este integra-

bila. Reciproc, presupunem ca distributia orizontala este integrabila, adica
[XH , YH ]V = 0, oricare ar fi X, Y C(T M ). Din formula lui O0 Neill
1
XH YH = (XH YH )H + [XH , YH ]V , X, Y C(T M ),
2
4.3. Submersii riemanniene armonice 155
rezulta XH YH = (XH YH )H , adica (XH YH )V = 0, oricare ar fi X, Y

C(T M ), si deci d|T V M T H M = 0.
Fie : (M m , g) (N n , h) o submersie riemanniana si p M fixat
arbitrar. In Tp M putem considera o baza ortonormata {Xi }i=1,...,m astfel
ncat {X }=1,...,n este o baza n TpH M , iar {Xa }a=n+1,...,m este o baza n
TpV M. Vom spune ca {Xi }i=1,...,m este o baza adaptata.
Teorema 4.3.1. O submersie riemanniana : (M m , g) (N n , h) are
densitatea de energie constanta si este armonica daca si numai daca toate
fibrele ei sunt subvarietati minimale ale lui (M, g).
Demonstratie. Fie p M fixat arbitrar si {Xi }i=1,...,m o baza adaptata n
Tp M . Avem
( n m
)
1 1 X X
e()(p) = |d|2 = |dp (Xi )|2 + |dp (Xa )|2
2 2
=1 a=n+1
n n
1 X 1 X n
= |dp (Xi )|2 = |Xi |2 = .
2 2 2
=1 =1
Cum p M a fost fixat arbitrar rezulta e() = n2 .

Pentru partea a doua, consideram din nou p M fixat arbitrar si ip :
1 ((p)) M incluziunea canonica a fibrei prin p. Fie q 1 ((p)) si
{Xi }i=1,...,m o baza adaptata n Tq M . Avem
n
X m
X
()q = (d)q (X , X ) + (d)q (Xa , Xa )
=1 a=n+1
Xm m
X
= (d)q (Xa , Xa ) = dq ((dip )q (Xa , Xa ))
a=n+1 a=n+1
= dq ( (ip )q ).
Cum (ip )q TqH M , concluzia rezulta imediat.

Propozitia 4.3.3. Fie : M N o submersie riemanniana si : N P
o aplicatie arbitrara. Atunci e( ) = e() si
( ) = d( ()) + () .
In particular, daca este armonica atunci este armonica daca si numai

daca este armonica.
Demonstratie. Fie p M fixat arbitrar si {Xi }i=1,...,m o baza adaptata n

Tp M . Avem
m n
1X 1X
e( )p = |d(p) (dp (Xi ))|2 = |d(p) (dp (X ))|2
2 2
i=1 =1
= e()(p) .
Mai departe, din formula campului de tensiune pentru compunerea a doua

aplicatii obtinem
m
X
( )p = d(p) ( ()p ) + (d)(p) (dp (Xi ), dp (Xi ))
i=1
n
X
= d(p) ( ()p ) + (d)(p) (dp (X ), dp (X ))
=1
= d(p) ( ()p ) + ()(p) .
Cum este si surjectie, ultima parte a Propozitiei rezulta imediat.
Exemplul 4.3.1. Aplicatia Hopf : S3 = {(z 1 , z 2 ) C2 : |z 1 |2 + |z 2 |2 =

1} S2 ( 21 ) data de
1
(z 1 , z 2 ) = (2z 1 z 2 , |z 1 |2 |z 2 |2 )
2
este o submersie riemanniana armonica.
Exemplul 4.3.2. Spatiul proiectiv complex P m (C) poate fi privit si ca

S2m+1 factorizat prin relatia de echivalenta: daca si numai daca =
, unde , S2m+1 , iar S1 . Proiectia canonica : S2m+1 P m (C)
este o submersie riemanniana armonica, unde pe S2m+1 am considerat me-
trica uzuala, iar pe P m (C) metrica Fubini-Study.
4.4. Suprafete minimale n R3 157
4.4. Suprafete minimale n R3
4.4.1 Reprezentarea Weierstrass pentru suprafete minimale

n R3
Vom ncepe prin a prezenta cateva notiuni si rezultate generale despre
suprafetele minimale n spatiul euclidian Rn . Mai ntai reamintim
Teorema 4.4.1. Fie (M 2 , g) o varietate riemanniana de dimensiune 2.
Atunci orice punct p M admite o harta locala (U ; ) = (U ; x, y) astfel
ncat
g = 2(dx2 + dy 2 ),
unde C (U ) si (q) > 0, q U.
O astfel de harta locala se numeste harta locala izoterma, iar x si y se
numesc coordonate izoterme.
Daca (M 2 , g) este o varietate riemanniana 2-dimensionala si orientata
atunci ea se poate organiza ca varietate complexa 1-dimensionala: daca
(U ; ) = (U ; x, y) este o harta locala izoterma orientata pozitiv, atunci
(U ; z = x+iy) devine harta locala complexa pe M . O varietate riemanniana
2-dimensionala si orientata se numeste suprafata Riemann.
Daca (M 2 , g) este o suprafata Riemann si z = x + iy este o coordonata
locala complexa, atunci, cu notatiile obisnuite, avem
1 2f 2f 2 2f

f = + = ,
2 x2 y 2 zz
2
adica = 2 zz

. De aici rezulta imediat
Propozitia 4.4.1. Fie (M 2 , g) o suprafata Riemann si : (M 2 , g) Rn o
imersie riemanniana. Atunci este minimala daca si numai daca
2
= 0.
zz
Observatia 4.4.1. Daca schimbam conform metrica g, atunci structura
complexa a lui M nu se modifica iar aplicatia ramane armonica.
Definitia 4.4.1. Fie M o suprafata Riemann si : M Rn o aplicatie

neteda. Spunem ca este conforma daca pentru orice coordonata locala
complexa z = x + iy avem

d = d > 0 si

d , d = 0.
x y x y
Fie M o suprafata Riemann si : M Rn o aplicatie conforma. Se
verifica imediat ca este imersie iar metrica indusa de pe M este conforma
cu metrica care a dat structura complexa pe M .
Definitia 4.4.2. Fie M o suprafata Riemann. O aplicatie : M Rn se
numeste suprafata minimala n Rn daca este conforma si
2
= 0.
zz
Consideram acum D un deschis din planul complex C si notam cu z
coordonata complexa uzuala. Evident, D poate fi gandit ca o suprafata
Riemann. Fie : D Rn o suprafata minimala. Definim : D Cn prin

1
(z) = = i , z = x + iy D.
z 2 x y
Teorema 4.4.2. Fie : D Rn o suprafata minimala si : D Cn
aplicatia asociata. Avem urmatoarele
i) aplicatia este olomorfa, adica i este olomorfa oricare ar fi i =
1, . . . , n, unde = ( 1 , . . . , n ),
Pn k
ii) k=1 ( ) = 0,
Pn k 2
iii) k=1 | | = f > 0.
Reciproc, daca D este un deschis din C, conex si simplu conex, iar : D

Cn este o aplicatie cu proprietatile i)-iii), atunci : D Rn definita prin
Z z
k
(z) = <e ()d + ck , k = 1, . . . , n,
k
z0
unde z0 D este un punct fixat iar ck sunt constante reale, este o suprafata
minimala. Mai mult, = 2
z .
Demonstratie. Punctul i) rezulta imediat deoarece, cum este minimala,
2
= = 0.
z zz

k k
Din k = 1
2 x i
y si din proprietatea lui de a fi conforma avem
n n 2
k k

X
k 2 1X
( ) = i
4 x y
k=1 k=1
n 2 n 2 n
1 X k 1 X k 1 X k k
=
4 x 4 y 2 x y
k=1 k=1 k=1
1 2 1 2 1

= ,
4 x 4 y 2 x y
= 0.
Pentru iii) avem

n n 2
1 X k k 1 2 1 2
X
k 2
| | = x i y = 4 x + 4 y > 0.
4
k=1 k=1
Pentru a demonstra reciproca, reamintim mai ntai urmatorul rezultat

din teoria functiilor complexe
Teorema 4.4.3. Fie D un deschis conex si simplu conex din C, z0 D,

si f D C o functie olomorfa. Atunci f admite primitive pe D, iar
primitiva F care se anuleaza n z0 este data de
Z z
F (z) = f ()d.
z0
Cum D este simplu conex, integrala de mai dus este bine definita, adica
nu depinde de drumul ales n D pentru a uni z0 cu z.
Revenind la problema noastra,
Z z
k
F (z) = k ()d, k = 1, . . . , n,
z0
este bine definita si reprezinta primitiva lui k care se anuleaza n z0 . Dar
F k (z) = <e F k (z) + i=m F k (z) = k (z) + i k (z)
si deci
F k k
(z) = k (z) = 2 (z),
z z

adica z = 21 . Cum este olomorfa,
2 1
= =0
zz 2 z
si deci : D Rn este armonica. Mai departe, din ii), avem

n 2 n
X k 1X k 2
= ( ) = 0
z 4
k=1 k=1
n 2 n k 2 k 2
1 X k k 1X
= i =
4 x y 4 x y
k=1 k=1
k k

2i
x y
si deci | 2 2
x | = | y | , iar h x , y i = 0. Mai ramane de demonstrat ca | x | >
0. Dar, din iii),
n n 2 2
1 k k

X
k 2
X
| | = 4 i = 2 > 0.
4 x
y x
k=1 k=1
Cu aceasta teorema este demonstrata.

Din teorema anterioara rezulta ca pentru a gasi exemple de suprafete
minimale n Rn este necesar sa determinam aplicatii : D Cn care
satisfac i)-iii).
Teorema 4.4.4. Fie D un deschis conex n C. Consideram f, h : D C

astfel ncat h este meromorfa iar f este olomorfa. Daca se verifica conditia
a) In orice punct din D n care h are un pol de ordin m, f are un zero

de ordin cel putin 2m, atunci
1 1
(4.4.1) 1 = f (1 h2 ), 2 = if (1 + h2 ), 3 = f h
2 2
definesc o aplicatie : D C3 , = ( 1 , 2 , 3 ), care verifica i) si ii),
pentru n = 3. Mai mult, toate aplicatiile : D C3 ce satisfac i) si ii) pot
fi reprezentate n forma de mai sus, cu exceptia cazului 3 = 0.
b) Zerourile lui f coincid cu polii lui h, iar ordinul lor este exact de doua
ori ordinul polilor lui h, atunci verifica si iii).
In sfarsit, toate aplicatiile : D C3 cu 3 = 0, ce satisfac i) si ii),
sunt date de 2 = i 1 , unde 1 : D C este o functie olomorfa arbitrara;
: D C3 cu 3 = 0 satisface i), ii) si iii) daca si numai daca 1 (z) 6= 0,
oricare ar fi z D.
Inainte de a trece la demonstratia teoremei vom reaminti cateva notiuni
si rezultate din teoria functiilor complexe (vezi [35]).
Definitia 4.4.3. Fie D un deschis din C, z0 D, si f : D\{z0 } C o
functie olomorfa. Vom spune n acest caz ca z0 este punct singular izolat
pentru functia f .
Daca z0 este un punct singular izolat pentru f , atunci avem dezvoltarea
n serie Laurent a lui f pe 0 < |z z0 | < R

X
f (z) = an (z z0 )n , 0 < |z z0 | < R.

P n se numeste partea
Seria n=1 an (z z0 ) principala a dezvoltarii, iar
P n
n=0 an (z z0 ) se numeste partea analitica.
Punctele singulare izolate se clasifica astfel
1) Punct singular aparent, daca pentru orice n 1 avem an = 0, adica
partea principala are toti coeficientii nuli. Un exemplu l constituie functia
z sinz z care are singularitate aparenta n z0 = 0. Intr-adevar, dezvoltarea
n serie Laurent este

sin z X z 2n
= (1)n , z C\{0}.
z (2n + 1)!
n=0
2) Pol (de ordin n) daca an 6= 0, iar ank = 0, oricare ar fi k N\{0}.

Un exemplu l constituie functia z z1n care are pol de ordin n n z0 = 0.
3) Punct singular esential n restul cazurilor, deci cand multimea {n
1
N\{0} : an 6= 0} este infinita. Un exemplu l constituie functia z e z a
carei dezvoltare n serie Laurent este

1 X 1
e =
z , z C\{0}.
n!z n
n=0
Teorema 4.4.5. z0 este punct singular aparent pentru functia f daca si

numai daca exista limzz0 f (z) C.
Teorema 4.4.6. (Riemann.) z0 este punct singular aparent pentru functia

f daca si numai daca limzz0 (z z0 )f (z) = 0.
Teorema 4.4.7. z0 este pol de ordin n pentru functia f daca si numai daca
exista h : D C olomorfa astfel ncat h(z0 ) 6= 0 si
f (z) = (z z0 )n h(z), z D\{z0 }.
Teorema 4.4.8. z0 este pol pentru functia f daca si numai daca limzz0 f (z)
= .
Definitia 4.4.4. Fie D un deschis din C. Spunem ca f este functie mero-

morfa pe D daca exista A D, fara puncte de acumulare n D, astfel ncat
f : D\A C este functie olomorfa, iar fiecare a A este pol pentru f .
Teorema 4.4.9. Fie f : D C continua si olomorfa pe D\{z0 }. Atunci f

este olomorfa pe D.
Revenim acum la demonstratia Teoremei 4.4.4 si presupunem ca conditia

a) este ndeplinita. Demonstram ca = ( 1 , 2 , 3 ) verifica i), adica 1 , 2
si 3 sunt olomorfe. Fie z0 D fixat arbitrar.
Daca h este definita si olomorfa n z0 , atunci este clar ca 1 , 2 si 3
sunt olomorfe n z0 .
Presupunem ca z0 este un punct singular izolat al lui h de tip pol, de
ordin m. Din conditia a), punctul z0 este un zero de ordin k 2m pentru
functia f .
Am vazut ca exista 1 > 0 si o functie olomorfa h1 definita pe discul

D(z0 ; 1 ) D cu h1 (z0 ) 6= 0 si
h(z) = (z z0 )m h1 (z), z D(z0 ; 1 )\{z0 }.
Pe de alta parte, exista 2 > 0 si o functie olomorfa f1 pe D(z0 ; 2 ) D

astfel ncat f1 (z0 ) 6= 0 si
f (z) = (z z0 )k f1 (z), z D(z0 ; 2 ).
Consideram = min{1 , 2 }. Pe D(z0 ; )\{z0 } avem

1 k 1 2
1 (z) = (z z0 ) f1 (z) 1 h (z)
2 (z z0 )2m 1
1
= f1 (z) (z z0 )k (z z0 )k2m h21 (z) .
2
Evident, 1 este olomorfa pe D(z0 ; )\{z0 } si
(
1 0, k > 2m
lim (z) = C.
zz0 21 f1 (z0 )h21 (z0 ), k = 2m
Prin urmare z0 este un punct singular aparent pentru 1 si deci putem

prelungi prin continuitate 1 n z0 . Rezulta ca 1 este olomorfa pe D(z0 ; ).
Cum z0 D a fost fixat arbitrar rezulta ca 1 este olomorfa pe D. Analog,
2 si 3 sunt olomorfe pe D.
Conditia ii) se verifica prin calcul direct deosebindu-se cazurile: functia
h este definita si olomorfa n z0 , z0 este pol de ordin m pentru h si zero de
ordin k = 2m pentru f , z0 este pol de ordin m pentru h si zero de ordin
k > 2m pentru f .
Presupunem acum ca conditia b) este ndeplinita. Evident, verifica i)
si ii). Pentru a demonstra iii), consideram doua cazuri.
Daca h este definita si olomorfa n z0 , atunci f (z0 ) 6= 0 si

3
X 1
| k (z0 )|2 = |f (z0 )|2 |1 h2 (z0 )|2
4
k=1
1
+ |f (z0 )|2 |1 + h2 (z0 )|2 + |f (z0 )|2 |h(z0 )|2
4
1
= |f (z0 )|2 (|1 h2 (z0 )|2 + |1 + h2 (z0 )|2 + 4|h(z0 )|2 )
4
1
= |f (z0 )|2 (2 + 2|h(z0 )|4 + 4|h(z0 )|2 )
4
1
= |f (z0 )|2 (1 + |h(z0 )|2 )2
2
> 0.
Daca z0 este pol de ordin m pentru h si zero de ordinul k = 2m pentru

f , atunci
1 i
1 (z0 ) = f1 (z0 )h21 (z0 ), 2 (z0 ) = f1 (z0 )h21 (z0 ), 3 (z0 ) = 0
2 2
si deci
3
X 1
| k (z0 )|2 = |f1 (z0 )|2 |h1 (z0 )|4 > 0.
2
k=1
Reciproc, fie : D C3 o aplicatie ce ndeplineste i) si ii), iar 3 =

6 0.
1 2 3
Definim f = i si h = 1 i2 . Functia f este olomorfa, h este
meromorfa, iar se scrie sub forma (4.4.1).
Din Teorema 4.4.2 si Teorema 4.4.4 putem concluziona

Teorema 4.4.10. Fie D un deschis conex si simplu conex din C, iar z0 D
un punct fixat. Atunci orice suprafata minimala : D R3 se poate
reprezenta sub forma
Z z
k
(4.4.2) (z) = <e ()d + ck , k = 1, 2, 3,
k
z0
unde ck sunt constante reale iar functiile k sunt date de (4.4.1) cu f olo-
morfa pe D, h meromorfa pe D si satisfacand b), Teorema 4.4.4, sau 3 = 0
si 2 = i 1 , unde 1 : D C este olomorfa cu 1 (z) 6= 0, oricare ar fi

z D.
Exemplul 4.4.1. Fie D = C, h(z) = ez si f (z) = ez . Functiile f si
h fiind olomorfe, conditia b) din Teorema 4.4.4 este ndeplinita automat.
Formulele (4.4.1) dau
1 1 1
1 (z) = f (1 h2 ) = ez (1 e2z ) = (ez ez ) = sinh z
2 2 2
i i i
2 (z) = f (1 + h2 ) = ez (1 + e2z ) = (ez + ez ) = i cosh z
2 2 2
3
(z) = f h = 1.
Prin urmare
(z) = (sinh z, i cosh z, 1)
si nlocuind n (4.4.2) obtinem
(x, y) = (<e{cosh z}, <e{i sinh z}, <e{z}) + (c1 , c2 , c3 )

= (cos y cosh x, sin y cosh x, x) + (c1 , c2 , c3 ),
unde z = x + iy si c1 , c2 , c3 sunt constante reale. Daca notam
X = cos y cosh x, Y = sin y cosh x, Z = x,
obtinem ecuatiile parametrice ale suprafetei minimale; ecuatia implicita este
X 2 + Y 2 = (cosh Z)2
care reprezinta ecuatia catenoidului.

Exemplul 4.4.2. Fie D = C, h(z) = iez si f (z) = ez . La fel ca mai sus
obtinem suprafata minimala
(x, y) = (cos y sinh x, sin y sinh x, y).
Daca notam = sinh x, ecuatiile parametrice ale suprafetei minimale devin
X = cos y, Y = sin y, Z=y
care reprezinta o suprafata minimala riglata.

4.4.2 Aplicatia Gauss asociata unei suprafete minimale

Fie M o suprafata Riemann si : M Rn o aplicatie conforma. Con-
sideram (U ; z = x + iy) o harta locala complexa pe M si presupunem ca
deschisul U este conex si simplu conex. Metrica indusa de pe M se scrie
sub forma
g = 2dz dz,
unde C (U ) si (q) > 0, oricare ar fi q U. La fel ca n sectiunea
anterioara, definim U : U Cn \{0} prin

1
U (z) = = i .
z 2 x y
Daca (V ; w) este o alta harta locala complexa, pe U V avem
z z z
V = = + = U .
w z w z w w
z
Cum w 6= 0, rezulta ca V si U determina acelasi element n P n1 (C).
Prin urmare nu putem defini o aplicatie : M Cn , |U = U , dar n
schimb putem defini
G : M P n1 (C), G|U (z) = [U (z)].
Aplicatia G se numeste aplicatia Gauss.
Vom da fara demonstratie urmatorul rezultat
Teorema 4.4.11. Fie M o suprafata Riemann si : M Rn o aplicatie
conforma. Consideram G : M P n1 (C) aplicatia Gauss asociata. Atunci
este o suprafata minimala daca si numai daca G este o aplicatie olomorfa.
Deoarece nk=1 (Uk (z))2 = 0, obtinem
P
Corolarul 4.4.1. Fie M o suprafata Riemann si : M Rn o aplicatie

conforma. Consideram G : M P n1 (C) aplicatia Gauss. Atunci
n
( )
X
G(M ) Qn2 = [w1 , . . . , wn ] P n1 (C) : (wk )2 = 0
k=1
si este o suprafata minimala daca si numai daca G : M Qn2 este

olomorfa.
In continuare vom prezenta o interpretare geometrica a aplicatiei Gauss.

Notam cu G2 (Rn ) varietatea Grassmann a 2-planelor reale orientate din Rn .
Fie G2 (Rn ) si (u, v) o baza pozitiv orientata a lui cu |u| = |v| > 0 si
hu, vi = 0, u = (u1 , . . . , un ), v = (v 1 , . . . , v n ) Rn . Notam
w = u + iv = (u1 + iv 1 , . . . , un + iv n ) Cn .
Aplicatia
G2 (Rn ) 3 7 [w] P n1 (C)
este corect definita (se verifica usor ca [w] nu depinde de baza (u, v) aleasa).
Mai mult,
n
X n
X
(wk )2 = (uk + iv k )2 = |u|2 |v|2 + 2ihu, vi = 0
k=1 k=1
si prin urmare avem
F : G2 (Rn ) Qn2 , F () = [w]
corect definita si bijectie. Interpretarea geometrica a aplicatiei Gauss este

data de

F 1 G = F 1 = F 1 +i ,
z x y

adica F 1 G(z) este 2-planul cu orientarea data de
x y .
,
Fie : M R3 o suprafata minimala. Am vazut ca reprezentarea
Weierstrass este data de
Z z
(z) = <e ()d + (c1 , c2 , c3 ),
z0
unde

1 2 i 2
(z) = 2 = 2f (z) (1 h (z)), (1 + h (z)), h(z) .
z 2 2
Prin urmare aplicatia Gauss G : U Q1 P 2 (C) este data de

1 2 i 2
G(z) = (1 h (z)), (1 + h (z)), h(z) .
2 2
Se observa ca G depinde numai de h.

In continuare vom prezenta o interpretare geometrica a functiei h. Fie
N : M S2 aplicatia Gauss sferica a lui definita de
x y
N (z) = ,
|x y |

unde z = x + iy si x = x . Din
1 i
= x y si =2
z 2 2 z
rezulta ca

= <e ( 1 , 2 , 3 ) ,

x = 2<e
z

= =m ( 1 , 2 , 3 ) .

y = 2=m
z
Printr-un calcul direct se obtine
2<e{h} 2=m{h} |h|2 1

N (z) = , , .
|h|2 + 1 |h|2 + 1 |h|2 + 1
Reamintim ca proiectia stereografica din polul Nord, N : S2 \{N } R2 =

C are inversa data de
2<e{z} 2=m{z} |z|2 1

1
N (z) = , , .
|z|2 + 1 |z|2 + 1 |z|2 + 1
Prin urmare functia h este reprezentarea locala a lui N n raport cu proiectia
stereografica a lui S2 . Mai mult, cum S2 = G1 (R3 ) = G2 (R3 ),
F 1 G = N.
Incheiem cu enuntarea unui rezultat celebru al lui Robert Osserman
Teorema 4.4.12. (Osserman.) Fie : M R3 o suprafata minimala

completa. Daca exista D un deschis n S2 astfel ncat aplicatia Gauss sferica
N : M S2 are proprietatea N (M ) S2 \D, atunci suprafata este un plan.
Bibliografie
[1] A.C. Albu, D.I. Papuc. Elemente de geometrie diferentiala globala, Ed-
itura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[2] M. Anastasiei. Geometrie: curbe si suprafete, Editura tehnica,

stiintifica si didactica, Cermi, 2003.
[3] T. Aubin. A Course in Differential Geometry, Graduate Studies in

Mathematics, 27, American Mathematical Society, Providence, RI,
2001.
[4] P. Baird, C.L. Bejan. Quasi-harmonic maps between almost symplectic

manifolds, Harmonic morphisms, harmonic maps, and related topics
(Brest, 1997), 7595, Chapman and Hall/CRC Res. Notes Math., 413,
Chapman and Hall/CRC, Boca Raton, FL, 2000.
[5] P. Baird, C.J. Wood. Harmonic Morphisms Between Riemannian Ma-

nifolds, London Mathematical Society Monographs, No. 29, Oxford
University Press, 2003.
[6] A. Balmus, C. Oniciuc, N. Papaghiuc. Harmonic properties on the tan-

gent bundle, An. Univ. Timisoara Ser. Mat.-Inform. 42 (2004), no. 1,
1727.
169
170 Bibliografie
[7] C.L. Bejan, H. Urakawa. Yang-Mills fields analogue of biharmonic

maps, Topics in almost Hermitian geometry and related fields, 4149,
World Sci. Publ., Hackensack, NJ, 2005.
[8] M. Berger, B. Gostiaux. Differential geometry: manifolds, curves, and

surfaces, Graduate Texts in Mathematics, 115. Springer-Verlag, New
York, 1988.
[9] M. Berger, P. Gauduchon, E. Mazet. Le spectre d 0 une variete riemanni-

enne, Lecture Notes in Mathematics, Vol. 194. Springer-Verlag, Berlin-
New York, 1971.
[10] R. Bott, L.W. Tu. Differential Forms in Algebraic Topology, Springer-

Verlag, New York Inc., 1982.
[11] R. Caddeo, A. Gray. Lezioni di Geometria Differenziale su Curve e

Superfici, Vol. I-II, Cooperativa Universitaria Editrice Cagliaritana,
Cagliari, 2001.
[12] M.P. do Carmo. Riemannian Geometry, Birkhuser Boston, Inc.,

Boston, MA, 1992.
[13] M. Craioveanu, M. Puta. Introducere n geometria spectrala, Editura

Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1988.
[14] M. Craioveanu, M. Puta, T.M. Rassias. Old and New Aspects in Spectral
Geometry, Mathematics and its Applications, 534. Kluwer Academic
Publishers, Dordrecht, 2001.
[15] M. Crasmareanu. Geometrie: curbe si suprafete. Culegere de probleme,

Editura tehnica, stiintifica si didactica, Cermi, 2003.
[16] S. Dragomir, J.C. Wood. Sottovarieta Minimali ed Applicazioni Ar-

moniche, Quad. dell 0 Unione Matematica Italiana, Pitagora, 1989.
[17] J. Eells, L. Lemaire. A report on harmonic maps, Bull. London Math.

Soc. 10 (1978), no. 1, 168.
[18] J. Eells, L. Lemaire. Selected topics in harmonic maps, Conf. Board

Math. Sci. 50, 1983.
Bibliografie 171
[19] J. Eells, L. Lemaire. Another report on harmonic maps, Bull. London

Math. Soc. 20 (1988), no. 5, 385524.
[20] J. Eells, A. Ratto. Harmonic Maps and Minimal Immersions with Sym-
metries: Methods of Ordinary Differential Equations Applied to Elliptic
Variational Problems, Princeton University Press, 1993.
[21] J. Eells, J.H. Sampson. Harmonic mappings of Riemannian manifolds,

Amer. J. Math. 86 (1964), 109160.
[22] D. Fetcu. Properties of Harmonic Mappings and Morphisms, DGDS.

Differential GeometryDynamical Systems. Monographs, 5. Geometry
Balkan Press, Bucharest, 2005.
[23] Gh. Gheorghiev, V. Oproiu. Varietati diferentiabile finit si infinit di-

mensionale, Vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,
Bucuresti, 1979.
[24] C. Gherghe, S. Ianus, A.M. Pastore. CR-manifolds, harmonic maps and

stability, J. Geom. 71 (2001), no. 1-2, 4253.
[25] C. Gherghe, S. Ianus, A.M. Pastore. Harmonic maps, harmonic mor-

phisms and stability, Bull. Math. Soc. Sci. Math. Roumanie (N.S.)
43(91) (2000), no. 3-4, 247254.
[26] C. Godbillon. Elements de topologie algebrique, Hermann, Paris, 1971.
[27] S. Ianus. Geometrie diferentiala cu aplicatii n teoria relativitatii, Edi-

tura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1983.
[28] B. O 0 Neill. The fundamental equations of a submersion, Michigan

Math. J. 13 (1966), 459469.
[29] C. Oniciuc. Tangency and Harmonicity Properties, DGDS. Differen-

tial GeometryDynamical Systems. Monographs, 3. Geometry Balkan
Press, Bucharest, 2003.
[30] V. Oproiu. Geometrie diferentiala, Editura Universitatii Al. I. Cuza,

Iasi, 2002.
172 Bibliografie
[31] V. Oproiu. Harmonic maps between tangent bundles, Rend. Sem. Mat.
Univ. Politec. Torino 47 (1989), no. 1, 4755 (1991).
[32] V. Oproiu. On the harmonic sections of cotangent bundles, Rend. Sem.

Fac. Sci. Univ. Cagliari 59 (1989), no. 2, 177184.
[33] V. Oproiu, N. Papaghiuc. Some results on harmonic sections of cotan-

gent bundles, An. Stiint. Univ. Al. I. Cuza Iasi. Mat. (N.S.) 45 (1999),
no. 2, 275290 (2000).
[34] L. Ornea, A. Turtoi. O introducere n geometrie, Fundatia Theta, Bu-

curesti, 2000.
[35] E. Popa. Teoria functiilor de o variabila complexa, Editura Universitatii

Al.I. Cuza, Iasi, 1997.
[36] L. Raileanu. Varietati topologice si diferentiale. O introducere n topolo-

gia diferentiala, Editura Universitatii Al.I. Cuza, Iasi, 1983.
[37] J. Simons. Minimal varieties in riemannian manifolds, Ann. of Math.

(2) 88 (1968), 62105.
[38] H. Urakawa. Calculus of Variations and Harmonic Maps, Translations

of Mathematical Monographs, 132. American Mathematical Society,
Providence, RI, 1993.
[39] J.L. Weiner. On a problem of Chen, Willmore, et al., Indiana Univ.

Math. J. 27 (1978), no. 1, 1935.
[40] Y.L. Xin. Geometry of Harmonic Maps, Progress in Nonlinear Differ-

ential Equations and their Applications, 23. Birkhuser Boston, Inc.,
Boston, MA, 1996.
Index
aplicatie izoterme, 94, 157

aproape complexa, 98 normale, 14
armonica, 114 curbura
Gauss, 166 Ricci, 45
Hopf, 156 scalara, 32
olomorfa, 98, 118, 149 sectionala, 34
slab stabila, 134
total geodezica, 120 densitate de energie, 114
diferentiala exterioara, 82
baza geodezica n jurul unui punct, distanta, 5
15 divergenta, 22
bila normala, 17
energie, 114
camp tensorial
de curbura, 30 fibrat
Ricci, 32 tangent, 1, 72
Riemann-Christoffel, 31 vectorial, 1, 71
camp vectorial fibrat vectorial
analitic, 150 complex, 150
Killing, 36 indus, 73
codiferentiala exterioara, 40, 83 olomorf, 150
conexiune trivial, 72
Levi-Civita, 8 forma
liniara, 7, 74 armonica, 41
coordonate volum, 20
173
174 Index
formula structura
de comutare Ricci, 37, 49 complexa, 86
Weitzenbock, 42, 48, 84, 143 de varietate complexa, 93
riemanniana, 78
geodezica, 9 submersie riemanniana, 152
normalizata, 10 subvarietate minimala, 118, 155
radiala, 17 suprafata
minimala, 157, 166
hessiana, 55, 130
Riemann, 157
index, 134
teorema
izomorfisme muzicale, 27
de unica prelungire, 123
laplacean, 40, 133 Eells-Sampson, 128
lema Gauss, 16 Grothendick-Dolbeault, 106
lungime, 5 Hodge-de Rham, 44
Lichnerowicz, 47
metrica Osserman, 168
Fubini-Study, 111, 156 Ruh-Vilms, 125
hermitiana, 102 Schur, 35
riemanniana, 1, 76 Smith, 138, 139
Withney, 4
norma Hilbert-Schmidt, 113 Xin, 142, 144
nulitate, 134
varietate
omotopie, 128, 129, 149 aproape complexa, 96
operator adjunct, 38 aproape hermitiana, 102
operatorul Jacobi, 134 aproape kahleriana, 103
baza, 72
partitie a unitatii, 3 de acoperire, 26
produs scalar hermitian, 90 Einstein, 33, 54, 139
Grassmann, 34
regula Leibniz, 9, 23, 75, 82
hermitiana, 103
reprezentare Weierstrass, 157
kahleriana, 103, 118, 149
sfera normala, 17 totala, 72
spectru, 47, 134, 137 vecinatate normala, 17
spectrul sferei, 55 volum, 21

Geometrie Riemaniana PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie Riemaniana PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere

Teoria aplicatiilor armonice ntre varietati riemanniene este astazi un dome-

operatorul Laplace, teorema Hodge-de Rham, elemente de teoria spectrala,

1 VARIETATI RIEMANNIENE. GENERALITATI 1

2 FIBRATE VECTORIALE REALE 71

4 APLICATII ARMONICE 113

1.1. Definitia si existenta metricilor riemanniene

g : C(T M ) C(T M ) C (M ), (X, Y ) 7 g(X, Y )

ii) g(X, Y ) = g(Y, X) pentru orice X, Y C(T M ),

iii) oricare ar fi p M : gp (Xp , Xp ) > 0 pentru orice Xp Tp M \{0}.

fibratul vectorial al tensorilor de tip (0, 2) simetrici. Fibratul 2 T M se

Exprimarea n coordonate locale. Fie (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta

gp (Xp , Yp ) = X i gij (p)Y j .

Definitia 1.1.2. O partitie a unitatii pe M este o multime de functii pozitive

i) oricare ar fi p M, exista V deschisa n M ce contine p astfel ncat

Reamintim de asemenea ca supp f = {p M |f (p) 6= 0}.

Observatia 1.1.3. { supp f }I formeaza o acoperire nchisa a lui M .

Teorema 1.1.1. Data o acoperire deschisa {U }I a lui M , exista o

Teorema 1.1.2. Data o acoperire deschisa {U }I a lui M , exista o

Observatia 1.1.4. In Teorema 1.1.1 nu cerem ca supp f (care este nchisa)

Putem demonstra acum existenta metricilor riemanniene.

Teorema 1.1.3. Orice varietate M admite o metrica riemanniana.

Demonstratie. Fie A = {(U ; )}I un atlas pe M si {f }I o partitie

unde h, i reprezinta metrica euclidiana uzuala pe Rm . Desigur, : U

este o metrica riemanniana pe M .

Mai putem da o demonstratie imediata a acestei teoreme daca acceptam

Definitia 1.1.3. O curba neteda pe portiuni este o aplicatie continua :

Reamintim ca orice varietate conexa M este conexa prin arce, adica

1 : Sm1 1 (B1 ((p))) R+ , (x, pe) 7 xi gij (e

Cum 1 si 2 sunt continue, iar domeniile lor de definitie sunt multimi

Fie : [a, b] M o curba neteda pe portiuni ce uneste p cu q. Consideram

Cum curba ce uneste p si q a fost fixata arbitrar rezulta

d(p, q) 1 1 + 2 2 > 1 1 > 0,

ceea ce reprezinta o contradictie.

Fie p M si (U ; ) o harta locala pe M n p. Vom arata ca

B (p) 1 (B ((p))) B (p),

ceea ce va ncheia demonstratia. Fie q B (p). Daca (q) / B ((p)), am

1.2. Conexiunea Levi-Civita

adica este compatibila cu metrica, sau g este paralela n raport cu , si

(1.2.1) X Y Y X = [X, Y ], X, Y C(T M ).

Inmultind ultima relatie cu (1), adunandu-le si tinand cont de (1.2.1)

Relatia (1.2.2) arata ca daca exista cu proprietatile cerute, atunci ea este

Exprimarea n coordonate locale. Fie (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta

Functiile hij se numesc simbolii lui Christoffel.

Se vede usor ca tensorul g 1 (p) are caracter geometric, adica

de unde, derivand covariant, obtinem h (g ij gjk ) = 0. Din regula lui Leibniz

si deci ||2 este constanta.

Exprimarea n coordonate locale. Fie (U ; ) = (U ; x1 , . . . , xm ) o harta

Prin urmare, oricare ar fi p M si oricare ar fi v Tp M, exista si este unica

Exemplul 1.3.2. Consideram M = Sm = {x Rm+1 : |x| = 1} cu me-

Demonstratie. Fie h : ( a , a ) M curba definita prin

h(t) = (at, q, v).

Aceasta curba are urmatoarele proprietati:

: (2, 2) V M, V = {v Tq M : q U si |v| < }

exp : V M, exp(v) = (1, q, v)

se numeste aplicatia exponentiala pe V .

In particular, pentru t = |v| (2|v|, 2|v|) obtinem relatia dorita.

si prin urmare expp transforma difeomorfic B (0) n Sm \{p}; mai mult,

Fie acum (t, p, v) o geodezica, |v| < . Exprimarea ei n harta locala

unde x = T (v). Deci, n lungul lui (t) avem

In particular, kij (p)xi xj = 0. Cum v cu |v| < a fost fixat arbitrar si

Propozitia 1.3.7. (Existenta bazei geodezice n jurul unui punct.)

Multimea {X1 , . . . , Xm } din Propozitia anterioara se numeste baza geodezica