PROIECT DE MICROCERCETARE

SOCIO-EDUCAŢIONALĂ

TEMA: Fenomenul Bullying în rândul adolescenților

STUDENT: Drăgan Daniela

ANUL II, SEMESTRUL I, AN UNIVERSITAR 2018-2019

CUPRINS:

1. Introducere
2. Obiectivele microcercetării
3. Cadrul teoretic al microcercetarii
4. Elaborarea ipotezelor
5. Desfăşurarea microcercetării
5.1. Descrierea eşantionului suspus investigaţiei
5.2. Descrirea metodelor şi instrumentelor de cercetare
5.3. Prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor
6. Concluzile microcercetării
7. Bibliografie
8. Anexe
 1. Introducere

Prezentul proiect își propune să realizeze o analiză a fenomenului bullying în școlile din București și
să surprindă specificul violenței de tip bullying în școală, propune pe baza cercetărilor aplicative,
mijloace de diminuare a conflictelor prin intermediul campaniilor antibullying.
Acest studiu este unul exploratoriu. Eșantionul acestei cercetări a fost format din 287 de elevi (148
fete și 139 băieți). Datorită faptului că principalul instrument de investigație a fost chestionarul,
concluziile nu pot fi generalizate, ci pot servi la efecturea unor viitoare studii mai aprofundate.

2. Obiectivele microcercetării

Obiectivul general al cercetării îl constituie realizarea unui diagnostic constatativ privind

nivelul general şi formele specifice de violență de tip bullying ce caracterizează adolescenţii din
Bucureşti, alături de studiul unor factori responsabili de medierea conflictelor din școală.
Obiective specifice:

O1 Evaluarea dimensiunii fenomenului bullying la tineri (analiza dimensională a fenomenului), a

intensităţii violenței în școală şi a formelor specifice de agresivitate: emoţională, indirectă, verbală şi
fizică.

• O1.1 Identificarea situațiilor de bullying și elaborarea unei tipologii a fenomenului;

O1.2 Identificarea cauzelor generatoare ale bullying-ului și a efectelor asupra dezvoltării
emoţionale şi sociale, a stării de bine, a oportunităţilor de viaţă;
O1.3 Relevarea stadiului actual al cunoașterii științifice a fenomenului bullying în școală (la nivel
național și internațional)
O1.4 Elaborarea unui set de recomandări, destinate cadrelor didactice și părinților, psihologilor,
consilierilor, cu scopul de ameliorare și prevenire a fenomenului bullying în școală și familie.

O2 Evidenţierea rolului unor factori de ordin psihofiziologic (sexul, vârsta) asupra intensităţii
agresivităţii
O2.1 Elaborarea metodologiei de cercetare la nivel de instrumente și aplicarea în teren a
instrumentelor de cercetare

O2.2 Promovarea strategii de intervenție, a unei culturi organizaţionale în

şcoală/familie/comunitate în care violenţa/ bullying-ul să fie intolerate

O2.3 Construirea unei baterii de metode și mijloace specifice de promovarea a unor politici şi
practici care previn/ reduc apariţia „oportunităţilor” de manifestare a violenţei de tip bullying; măsuri
de implementare a strategiilor antibullying/ antiviolenţă;
3. Cadrul teoretic al microcercetarii

Ce înseamnă bullying?

Unii specialişti (Olewus, 1991) consideră bullying-ul comportamentul sau atitudinea de

„intimidare” în mod repetat şi intenţionat, ca modalitate de a câştiga puterea asupra altei persoane.
Dacă în mod obişnuit experinţele de bullying erau văzute inițial ca fiind forme disfuncţionale de joc
între copii, astăzi bullying-ul se identifică cu precizie prin următoarele aspecte:

Este un comportament abuziv care de regulă conduce la comportamente violente pronunţate şi

persistente, care se menţin pe termen lung
Experimentarea victimizării pe termen lung cauzează elevului agresat disconfort, frică, şi
suferinţă
Există un dezechilibru în raportul de forţă dintre agresor-victimă.

Tabel 1. Tipuri de bullying Bullying – Exemple

feluri de exprimare

Verbale (cea mai comună formă) tachinare, glumițe, ignorare/izolare,

bârfă, amenințări

Emoțională, non- verbală Intimidare folosind gesturile sau

excludere socială

Fizice a bloca calea cuiva, a-l înghesuia

împinge, a lovi cu piciorul, a pune
piedică

Sexuale hărțuire, atingere, bătaie, fotografii

compromițătoare, email- uri,
graffiti, avansuri sexuale

Deposedare de lucruri a ascunde lucrurile, furt,

incendierea, deposedare de fonduri,
vandalism, distrugere

Electronice (Cyber bullying) mesage insultătoare (la telefon,

computer, prin e-mail)

Comportamentul de agresare apare ca o modalitate de a face faţă propriilor lor probleme: pentru a
obţine atenţia celorlalţi, pentru a deveni populari, pentru a se simţi importanţi sau în control. Nu orice
act agresiv trebuie să devină şi violent; agresivitatea are o arie mai largă, dar o intensitate mai mică a
manifestărilor decât violenţa.
Bullying-ul se centrează mai mult spre indivizi, care pot fi băieți sau fete, spre cei care au mare
nevoie de putere, de control. Victimele sunt cei care nu știu să facă față
agresiunii, suferind adesea de depresie și stimă de sine scăzută. Fenomenul bullying are nevoie de
strategii de intervenție specifice, de politica de tip ”Toleranța zero”. În acest proces, agresorii și
victimele se pot angaja în alte manifestări din ce în ce mai violente. Atât în actele violente, cât și în
situații de bullying, elevii - victime se tem și refuză să mai vină la școală, suferă în urma unor
pedepse fizice dure date în familiile lor.

4. Elaborarea ipotezelor
Ipoteze

1. Există diferențe semnificative între băieți și fete în ceea ce privește tipul de bullying pe care îl
suferă. Emitem ipoteza că băieții cad victime agresiunii fizice într-o măsură mai mare decât
fetele, iar fetele sunt mai intens supuse agresiunii psihologice decât băieții.

2. Există o legătură între vârsta copilului agresat și măsura în care acesta cade victimă a
agresiunii. Ipoteza este că intensitatea bullying-ului se asociază negativ cu vârsta victimei
(bullying-ul afectează într-o măsură mai mare elevii de vârstă mai mică).

3. Starea afectivă a victimelor este o variabilă importantă în analiza fenomenului bullying.

Emitem ipoteza că intensitatea atât a agresiunii fizice, cât și a celei psihologice se asociază
pozitiv cu starea afectivă negativă a victimei (cu cât starea afectivă negativă a elevului e mai
accentuată, cu atât impactul bullying-ului asupra sa va crește).

4. Starea afectivă va rămâne un predictor cu efect statistic semnificativ al bullying-ului, peste

potențialele efecte ale variabilelor “gen” și “vârstă”.

5. Desfăşurarea microcercetării

5.1. Descrierea eşantionului suspus investigaţiei

Pentru a putea identifica fenomenele de bullying și formele sale de manifestare, precum și cauzele și
soluțiile posibile de prevenție și intervenție vom încerca să surprindem reprezentările diferiților actori
ai comunității educative – manageri școlari, cadre didactice, inspectori școlari, ale altor factori
responsabili – reprezentanți ai poliției, precum și ale părinților și elevilor.
Demersul investigativ privind fenomenul de bullying a utilizat o strategie complexă de cercetare,
care îmbină atât metode cantitative de cercetare, cât și metode calitative. Setul de metode și tehnici
utilizate în vederea colectării informațiilor și scopul în care au fost folosite sunt prezentate mai jos:

5.2. Descrirea metodelor şi instrumentelor de cercetare

• Analiza documentară - prin aceasta metodă sunt studiate principalele caracteristici privind
perspectiva educațională asupra fenomenului prevenției și controlul violenței în școală.
 Ancheta prin chestionar - în scopul evaluării dimensiunii fenomenului bullying în școală,
evidențiind perspectiva pe care profesorii și elevii o au asupra acestui fenomen.
Ancheta prin interviuri focalizate de grup și individuale – cu profesorii, consilierii școlari,
părinții și cadre didactice desfășurate la nivelul mai multor școli din București, interviurile cu
managerii școlari pe probleme de educație
În acest studiu exploratoriu am utilizat 2 instrumente care din punct de vedere metodologic au avut
drept scop completarea și îmbunătățirea instrumentarului folosit pentru evaluarea tipurilor de
agresivitate manifestate de către elevi în școală. Aceste instrumente completează instrumentarul
folosit în procesul de evaluare a fenomenului bullying la adolescenți, fiind ușor de administrat în
format electronic și atractiv prin modul de aplicare:
.
- Chestionarul de violenţă (adaptat după Olweus), cuprinde 12 itemi pentru evidenţierea
fenomenului bullying în școală, forme, frecvență apariție, modalitate de răspuns, raportare.

Ne-am propus să creăm un model de abordare a fenomenului bullying şi să înregistrăm rezultate

care, deși nu sunt reprezentative pentru întreaga populaţie școlară, au un rol predictiv asupra apariției
comportamentelor agresive de tip bullying, în vederea realizării unor programe de prevenție eficiente
în școli.
Am prezentat distribuţia de frecvenţe a variabilelor manipulate şi câţiva indici statistici de bază care
caracterizează la modul general aceste variabile în eşantionul cercetării (de ex. media, valorile
minime şi maxime, abaterea standard). Am investigat, de-asemenea, dacă distribuţiile variabilelor
îndeplinesc criteriile de normalitate a datelor, în caz contrar urmând a fi folosite teste pentru date
non-parametrice.
5.3. Prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor

În cercetarea de față, bullying-ul a fost operaționalizat prin intermediul unui chestionar ce conține
12 itemi. Urmând linii de cercetare anterioare, am considerat utilă departajarea a doua fenomene,
și anume bullying-ul prin modalități fizice (cei 3 itemi din chestionar ce au contribuit la acesta sunt:
lovit ușor, lovit cu pumnul și împins) și bullying-ul prin modalități psihologice (cei 9 itemi din această
categorie sunt: amenințat, șicanat, exclus din grup, spunerea de lucruri urâte, strigarea pe nume la
modul ironic, aluzii sexuale, primirea de mesaje jignitoare pe email sau telefon, deposedare de
bunuri sau bani, încercare de lovire). În plus, 8 dintre participanți au declarat că au fost victime și ale
altor forme de bullying, în afara celor menționate în chestionar.
Un total de 119 subiecți (41.5%) au declarat că nu au fost agresați de nici un fel la școală, ceea
ce face ca prevalența bullying-ului în școli în populația prezentei cercetări să fie de 58.5%.
Bullying-ul prin modalități psihologice
Aceasta variabilă am contruit-o prin însumarea scorurilor de Da (1 punct) sau Nu (0 puncte) la
fiecare dintre cei 9 itemi ai chestionarului ce indică agresiuni non-fizice, pentru fiecare subiect în
parte. Figura 2.3 de mai jos prezintă distribuţia formelor de bullying prin metode psihologice, iar
figură 2.4 prezintă distribuţia scorurilor bullying-ului psihologic. Indicatorii statistici descriptivi sunt
prezentaţi în Tabelul 2.2.

Figura 1 Distribuția de frecvențe a formelor de agresiune psihologică (N=287)

Una dintre variabilele importante în studiul de faţă este starea psihică a elevului în cadrul şcolii.
Această deoarece se poate asocia cu fenomenul de bullying, fie ca şi cauza, fie ca şi efect. Studii
atestă faptul că anumiţi elevi sunt mai predispuşi să cadă pradă bullying-ului la şcoală datorită stării
afective pe care o afişează în clasă (de exemplu, o stare depresivă poate atrage agresiune fizică sau
psihologică).

Figura 1. Frecventa agresiunilor tip bullying în școli conform raportărilor elevilor (N=287)

După cum se observă în histograma de mai sus, majoritatea elevilor consideră totuşi că asemenea
fenomene au loc destul de rar, în timp ce doar aproximativ 5% dintre respondenţi consideră că sunt
victime ale acestor acte violenţe în fiecare zi în şcoală lor.

Din ce clase în raport cu victima provin agresorii

În ceea ce privește proveniența elevilor violenți în raport cu clasa din care fac parte elevii - victime,
se observă că pentru marea majoritate a elevilor agresați, cei ce îi agresează provin din aceeași clasă
și că doar în cazuri rare (sub 10%) elevii agresori provin din alte clase decât în cele în care sunt
înscrise victimele.
Figura 3. Proveniența elevilor agresori în raport cu clasa în care sunt înscriși victimele

Chestionare Profesori
Spre deosebire de prima parte a cercetării, cea în care am analizat răspunsurile elevilor şi în care
am stabilit şi testat o serie de ipoteze privitoare la impactul variabilelor sex, vârstă şi stare
emoţională asupra diverselor aspecte ale bullying-ului aşa cum sunt ele resimţite de elevii
respondenţi, în această a două parte a studiului vom prezenta o serie de analize exploratorii şi
descriptive în legătură cu percepţia profesorilor martori ai bullying-ului în şcolile în care aceștia
predau. Faptul că 97.5% dintre profesorii respondenți declară că au cunostință de prezența unei forme
sau alta de bullying printre elevi înseamnă că, cel puțin în instituțiile de învățământ supuse
investigației curente, avem de-a face cu un fenomen omniprezent.
Figura 4: Prevalența fenomenului bullying în școlile bucureștene per tip de agresiune (N=40)

Cele mai importante rezultate ale analizelor descriptive arată că prevalența fenomenului bullying în
şcolile studiate este alarmant de mare (peste 95%), că cea mai frecventă formă a sa este utilizarea
şicanei, că bullying-ul are loc cu precădere în timpul pauzelor şi că de cele mai multe ori este
practicat atât de fete cât şi de băieţi şi că reacţia preponderentă a elevilor este aceea de a răspunde la
violență în loc de a o raportă spre soluţionare adulţilor şi autorităţilor.
Metoda principală la care apelează profesorii care sunt martori la incidente, e să încerce dialogul cu
ambele părţi implicate (agresor şi victimă). Majoritatea profesorilor consideră că le este dificil sau
chiar foarte dificil să medieze conflictele apărute. Este conştientizează nevoia de training specializat
pentru profesori, pentru o mai bună
gestionare a situaţiilor de criză și identificarea bullying-ului.

6. Concluziile microcercetării
Rezultatele principale ale studiului relevă faptul că marea majoritate a elevilor și profesorilor
chestionaţi declară o prezență ridicată a bullying-ului în şcolile lor. Conform răspunsurilor elevilor,
în majoritatea cazurilor, agresorii sunt grupurile de băieţi care provin din aceeaşi clasă cu victimă.
Atunci când sunt agresaţi, cea mai mare parte a elevilor încearcă în primă instanță soluţionarea pe
cale pașnică a conflictului.
Cei care află despre incident sunt în principal colegii victimelor și tot ei sunt cei care oferă și sprijin
colegilor care sunt supuşi agresiunilor. Dintre acei elevi victime care aleg să vorbească despre
violențe, cea mai mare parte declară că situaţia de după follow-up a rămas neschimbată, însă există
și o parte destul de consistență (aproximativ 40%) care declară că situaţia lor s-a schimbat în bine de
când au făcut publice incidentele suferite. Prezenta cercetare are o serie de limite: designul cross-
secţional al studiului, toate datele au fost obţinute într-o singură etapă de consultare a elevilor
respondenţi, deci acestea reprezintă doar o imagine, o „poză” a situaţiei examinate la un moment dat
în timp. Datorită acestui fapt, nu putem anticipa nimic despre evoluţia în timp a fenomenului
bullying, şi nici nu putem face asumpţii despre acesta, sau testa relaţiile de cauzalitate între formele
de bullying investigate şi o serie întreagă de variabile individuale sau de grup care ar putea fi
importante în înţelegerea mai profundă a fenomenului. O recomandare ar fi diversificarea
metodologiei de lucru, prin folosirea informărilor din surse multiple, ca şi folosirea unor instrumente
validate pe populaţii generale şi, eventual, clinice.
Acest studiu ridică şi nivelul înţelegerii privind nevoia de training a profesorilor din şcolile
bucureştene, obţinând date importante cu privire la predictorii acestei nevoi. Legat de acest lucru,
studiul este important din perspectivă muncii de prevenire şi limitare a bullying-ului, acțiuni
desfăşurate de către consilierii şcolari şi alte categorii de specialişti.