Universitatea Babeş Bolyai

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială

Secţia Asistenţă socială

Proiect de cercetare privind violența

domestică

Studenți: Zereș Anamaria

Pojar Georgiana
Popa Georgiana
Mihu Adriana
Pop Denisa

Cluj-Napoca, 2015

1
 VIOLENȚA DOMESTICĂ

I. CONTEXTUALIZAREA PROBLEMATICII
Cazurile de violență domestică asupra copiilor sunt tot mai des întâlnite în societatea
în care trăim. Datorită provocărilor prezente, a tulburărilor psihologice, a dezechilibrului
moral și etic, aceste cazuri au prins contur în număr tot mai mare, în lumea de astăzi. Prin
urmare, am ales să vorbim și să găsim soluții pentru remedierea acestei probleme. Aceste
cazurile de violență domestică asupra copilului, atât fizic cât și sexual și emoţional au fost
aduse în atenţia publicului pentru prima dată de către mass-media, care de obicei prezintă
cazuri şocante şi inumane, dar realitatea statistică este cu mult mai mare. Odată cu informarea
publică pe această temă şi cu dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială la nivel local se
aşteaptă o creştere a cazurilor înregistrate.
I.1 Scopul proiectului
Scopul proiectului este prevenirea și evidențierea riscurilor de violență domestică
asupra copiilor, dar și încurajarea celor agresați să vorbească deschis despre situațiile în care
au fost supuși violenței domestice. Familia are o sarcină foarte importantă în creșterea,
educarea și formarea copiilor, având un rol decisiv în integrarea acestora în societate. Din
păcate, nu toate familiile au o influență pozitivă asupra copiilor, unii dintre ei fiind supuși atât
abuzului fizic cât și psihic, comportament ce reprezintă grave încălcări ale prevederilor
Convenţiei despre drepturile copilului. Ca urmare, aceste forme ale abuzului pot avea
următoarele consecințe: încetinirea dezvoltării intelectuale, tulburări de echilibru emoțional,
limitarea capacității de învățare și socializare.
I.2 Importanța și actualitatea problemei abordate
Familia şi societatea ar trebui să reprezinte sanctuare în care copilul creşte, se
dezvoltă, se instruieşte şi se educă pentru a se forma ca om şi a reuşi pe deplin în viaţă.
Întregul proces de dezvoltare psihică a copilului depinde de doi factori esenţiali: partea
biologică cu care a venit pe lume şi mediul în care creşte şi se dezvoltă. Acești doi factori se
influenţează reciproc. Datorită importanţei incontestabile a familiei pentru calitatea vieţii
copilului, bunăstarea lui va depinde de bunăstarea familiei sale.
Copilul trebuie respectat ca o persoană, ca pe un om distinct care are dreptul lui la o
viaţă particulară, la intimitate şi la o dezvoltare normală. Trebuie creată şi asigurată o lume în
care dreptul copilului la protecţie, libertate, să fie recunoscut, iar abuzul sau exploatarea să
nu-i pună în pericol nici existenţa, nici dezvoltarea lui.
Din antichitate şi până în sec. XX, nici o societate nu a recunoscut personalitatea
proprie a copiilor, ci doar forţa de muncă utilizată adesea de la vârste foarte fragede şi în
2
condiţii deosebit de vitrege. Fără a beneficia de o protecţie specială, minorii au fost victime
ale războiului, ciumei, pierderii precoce a părinţilor, convulsiilor sociale.
Preocuparea societăţii pentru copil, atât din punct de vedere umanitar cât şi legal,
precum şi necesitatea protejării sale atunci când provine dintr-un mediu familial neprielnic,
uneori periculos, sunt relativ recente. În prezent, toate societăţile civilizate acceptă ideea
conform căreia copilul nu aparţine nici părinţilor săi, nici statului, ci aparţine sieşi, sub
protecţia părinţilor săi.
I.3 Premisele proiectului
Violența domestică este comisă de către părinţi sau de către acele persoane în a căror
îngrijire se află minorul. În cunoaşterea realităţii cu privire la abuz trebuie să avem în vedere:
situaţia copiilor în fiecare ţară, modelul cultural şi factorii sociali, precum şi indicatorii de
sănătate ai populaţiei infantile. În acest context mortalitatea şi morbiditatea, adresabilitatea la
reţeaua sanitară şi educaţională, prosperitatea şi distribuţia venitului sunt indici preliminari ai
diferitelor nivele de risc.

II FAZELE DE DERULARE ALE PROIECTULUI

II.1. Cercetarea de investigare inițială

1.1. Definirea problemei științifice abordate

Abuzul este o manifestare a violentei împotriva copiilor profitându-se de diferența de
forță dintre adulți și copii. Orice act prin care se produc vătămări corporale, tulburări psiho-
emoționale și expuneri la situații periculoase sau fiind percepute ca fiind periculoase de către
copil, constituie abuz. Conform definiției date de Asociația Națională a Asistenților sociali din
SUA în 1994, abuzul asupra copilului presupune „producerea în mod repetat de traume fizice
și emoționale unui minor de obicei de către părinți sau tutori”
Violența domestică asupra copilului sau abuzul parental poate fi de trei feluri:
Abuzul fizic: folosirea forţei asupra copilului şi supunerea la munci dificile care
depăşesc posibilităţile lui, având ca rezultat vătămarea integrităţii sale corporale; se exprimă
prin diverse gesturi aplicate copilului, care pot merge de la pedepse corporale excesive până la
comportamente extreme care pot pune în pericol viaţa copilului.
Abuzul sexual: constă în supunerea copilului la vizionarea de materiale pornografice,
seductive (avansuri, mângâieri) sau implicarea sa în acte genitale, orale sau anale; este vorba

3
despre atingerea adusă integrităţii corporale sau psihice a copilului, adultul folosindu-se de
acesta pentru a-şi satisface nevoile sexuale.1
Abuzul emoţional (psihologic) – un comportament inadecvat al adultului faţă de
copil, cu efecte negative asupra personalităţii în formare a copilului. Această formă de abuz
implică în acelaşi timp violenţa verbală (insultare, umilire, denigrare, respingere), pedepsele
abuzive şi izolarea (cum ar fi închiderea copilului într-un dulap timp de mai multe ore) şi
exigenţele excesive, sau ameninţările.2
În continuare vom prezenta cazul unui băiat de 5 ani din Bistrița care a fost abuzat
sexual timp de un an chiar de către părintele său şi de prietenul acestuia. Specialiştii arată că
94% din agresiuni se petrec chiar în familie. Băiatul de doar 5 ani din Bistriţa a fost abuzat
sexual de către tatăl său, Ioan Chira (35 de ani) şi de către un prieten de pahar, în vârstă de 55
de ani, cu care acesta obişnuia să meargă la pescuit, pe malul râului Bistriţa, în apropiere de
oraş. Acolo ar fi fost batjocorit micuţul. Abuzul a ieşit la iveală abia pe 7 septembrie, după ce
copilul a povestit vecinilor ce i-ar fi făcut tatăl. Aceştia au fost şi cei care au alertat poliţia.
Mama băiatului, Sânziana Chira, care nu ştie nici măcar să scrie, ar fi ştiut despre cele
întâmplate, spun vecinii, însă a închis ochii de frica soţului. cei doi agresori au fost reţinuţi
pentru 30 de zile, fiind acuzaţi de viol. „Copilul a fost preluat de către cei de la Direcţia
pentru Protecţia Copilului Bistriţa-Năsăud“, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliţiei
bistriţene, Virginia Roşca.
Psihologul a mai spus că aceasta este prima sesizare care vizează familia Chira. De
asemenea, copilul nu a reuşit să ofere foarte multe detalii despre cele întâmplate. „Copilul este
vesel. El nu a realizat că i s-a întâmplat ceva rău, a perceput totul ca pe o joacă“, a explicat
Mânecan. Acest lucru este confirmat şi de către vecini, care spun că băieţelul povestea deschis
despre cele întâmplate şi nu părea afectat. „Nu ştiu nimic, nu am ştiut despre asta, copilul nu
mi-a spus nimic. A povestit în curte la vecini, care au sunat la poliţie. Vecinii nu ne-au spus
nouă nimic, au chemat direct poliţia“, a precizat mama băieţelului, Sânziana Chira (35 de ani).
Femeia spune că mai tot timpul era alături de cel mic, mai puţin când agresorii îl luau cu ei la
pescuit pe malul râului Bistriţa. Despre celălalt agresor spune că era prieten de familie şi că
venea foarte des în casa lor, însă niciodată nu l-a lăsat singur cu băiatul ei. Dacă tatăl copilului
s-a dus singur la Poliţie, prietenul său de 55 de ani a fost ridicat de către poliţişti din satul
Şirioara, comuna Şieu Odorhei, unde are o proprietate şi unde a încercat să se ascundă.
Sânziana este căsătorită cu Ioan Chira, tatăl copilului, de 6 ani, ea este casnică, iar el angajat
la firma locală de salubritate. Tot de 6 ani, cei doi locuiesc cu chirie în Bistriţa şi s-au mutat
1
Ionescu, Ş. (coordonator) „Copilul maltratat – Evaluare, Prevenire, Intervenţie”, Fundaţia Internaţională
pentru Copil şi familie, Bucureşti, 2001, pg.18
2
Ibidem
4
recent într-o casă veche din centrul Bistriţei, în apropiere de primăria oraşului. Micuţul abuzat
este singurul copil al familiei. Cei trei locuiau într-un apartament mic şi dormeau înghesuiţi
într-un singur pat. Apropiaţii povestesc că tatăl se îmbăta adesea alături de celălalt agresor,
care locuia la câţiva paşi de familia Chira. Bărbatul nu era căsătorit şi nu avea copii, iar de
câţiva ani era pensionat pe caz de boală. Sânziana Chira spune că şi-ar dori să aibă în
continuare grijă de copilul ei. Însă psihologul Ioana Mânecan spune că băiatul va rămâne în
centru până când va fi trimis în judecată tatăl, după care instanţa va decide ce se întâmplă cu
copilul, dacă va rămâne în familie sau dacă va fi dat în plasament.
În România peste 3.000 de copii au fost abuzați, exploatați și neglijați în primele trei
luni ale anului, acest lucru însemnând că în fiecare zi aproximativ 35 de copii au trăit astfel de
traume. S-au înregistrat peste 300 de abuzuri fizice și 290 de abuzuri emoționale din cele
peste 3.000 de cazuri potrivit Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Cele mai multe cazuri de abuz sexual s-au înregistrat în Iași și Buzău, iar cele de abuz fizic în
județul Prahova, București și Ilfov. În aproape 450 de cazuri copii au fost cei care au sesizat
cazurile de abuz.
IPOTEZA. Daca Ioan Chira nu își abuza sexual copilul, atunci acest caz nu era unul de
violență domestică. Putem presupune că în trecut domnul Chira a fost supus unei forme de
abuz fizic, sexual sau emoțional, acest lucru determinându-l sa aibă același comportament
asupra propriului copil. Este posibil ca domnul Chira să fi crescut într-o familie disfuncțională
în care mama era mereu abuzată de tatăl, scandalul și bătaia era la ordinea zilei. Acest fapt l-a
determinat și pe domnul Chira de a înțelege relația familială sub formă de subjugare a
membrilor asupra unui cap al familiei, care era el. Atunci când ceilalți nu se supuneau
autorității lui, erau bătuți sau abuzați. Probabil că aceste obiceiuri se întâmplau în special sub
influența alcoolului, un alt factor determinant al acestui comportament. Copilul, fiind cel mai
firav membru al familiei, a căzut primul sub mâna autoritară a tatălui. Sub forma corecției sau
a disciplinării, tatăl și-a abuzat copilul în mod constant până când a devenit un obicei, un mod
normal (credea el) prin care își educă fiul. Probabil domnul Chira este o persoană cu
probleme grave psihice iar când acestora li se alătură abuzul de alcool și tovărășia cu altul
provenit probabil din același mediu cu el (prietenul său de pahar), devine inconștient de
moralitatea faptelor sale. Astfel se întâmplă și în acea zi când comite acea faptă odioasă, faptă
ce poate să schimbe total viața micuțului care a căzut victimă: propriul fiu. Nu există
justificare pentru o astfel de faptă, domnul Chira este pe deplin vinovat de această faptă, chiar
dacă micuțul nu înțelege ce i s-a întâmplat și a privit violul ca pe o joacă între părinte și fiu.
Ca si OBIECTIV, noi ne-am propus asigurarea unui suport informațional pentru
părinți, profesori, specialiști, copii și media care să asigure asimilarea unor modele
5
educaționale ce exclud pedeapsa corporală sau comportamentul agresiv în relația cu copilul și
care să impună respectul față de drepturile copilului în societate.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului are 42 de articole care se referă strict la
drepturile copilului. Aceste articole sunt clasificate în: drepturi de protecție, drepturi de
dezvoltare, drepturi de participare. Articolul 6 prevede: Orice copil are dreptul la viaţă,
supravieţuire şi dezvoltare. Articolul 12, 13, 14, 15: Copilul capabil de discernământ are
dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte. Copiii au dreptul
de a se informa, de a fi ascultaţi. Orice copil are dreptul la libertatea de a gândi, de a avea o
religie, de a participa la întruniri paşnice care nu încalcă drepturile celorlalţi. Articolul 24:
Copiilor trebuie să li se asigure condiţii pentru a se bucura de cea mai bună stare de sănătate
posibilă şi de a beneficia de servicii medicale şi de recuperare. Părinţii lor vor fi informaţi
despre avantajele alăptării, ale igienei şi curăţeniei mediului înconjurător, despre modalităţile
de prevenire a accidentelor şi a practicilor dăunătoare sănătăţii copiilor. Art. 28, 29: Copiii au
dreptul la o educaţie de calitate care să le asigure egalitatea de şanse şi dezvoltarea
personalităţii lor. Ei au dreptul la învăţământ primar obligatoriu şi gratuit, la asigurarea
accesului la liceu şi facultate, la servicii de informare şi orientare şcolară şi profesională. Art.
19, 34, 36, 37, 39: Copiii trebuie protejaţi împotriva oricăror forme de exploatare, împotriva
violenţei, abuzului, abandonului şi a altor tratamente dăunătoare.
SCOPUL intervenţiei noastre prin suporturile informaționale adresate părințiilor,
profesorilor, specialiștilor, copii si mediei este protejarea victimelor prin stoparea violenţelor.
Scopul nostru punctual pe cazul prezentat ar fi îndepărtarea definitivă a copilului din familie,
astfel încât acesta să nu mai aibă parte de incidente neplăcute și reintegrarea lui în cadrul altor
persoane din familia extinsă, plasarea lui la un asistent maternal profesionist sau la o casă de
tip familial. Alt scop ar fi atragerea la răspundere a agresorului.

II.1.3. Populația cercetării/eșantionul studiat

Eșantionul studiat în cercetarea noastră sunt victimele violentei domestice, în special

copii abuzați de proprii părinți. Mai concret, pe cazul prezentat de noi este vorba despre
copilul familiei Chira care a fost abuzat sexual de către tatăl si vecinul sau.

II.1.4. Metode, tehnici și instrumente utilizate în cercetare

Instrumentul care ne-a ajutat în culegerea datelor a fost interviul. Pe baza acestuia am
aflat o serie de informații utile care ne-au îndrumat in cercetare. De asemenea am utilizat o
serie de tehnici de cercetare socio-umane cum sunt: cercetare sociologică de teren, anchetă,
sondaj, studiul cazului, etc. Pentru obţinerea şi prelucrarea informaţiilor obiectiv verificate, în
6
vederea construirii explicaţiilor ştiinţifice ale faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale, am
utilizat ca principiu metodologic fundamental unitatea dintre nivelurile teoretic şi empiric. Cu
alte cuvinte am îmbinat munca de birou, adică studierea principiilor sociale cu munca de teren
care presupune observarea directă a realităţii, aplicarea unor metode şi tehnici specifice de
recoltare a informaţiilor (așa cum am mențioant mai sus, ancheta, interviul, experimental,
etc.).
II.2. INTERVENTIA PROPRIU-ZISA

II. 2.1. Obiectivele operaționale ale intervenției

INTERVENŢIA constă în realizarea următoarelor acţiuni: întocmirea unor pliante

care conțin informații privind drepturile copilului dar și drepturile și obligațiile părinților. Pe
lângă aceste informații valoroase, vom furniza o serie de informații privind riscurile apariției
violenței domestice, manifestările violenței domestice, comportamentul copilului agresat,
comportamentul părintelui agresor, metode de stopare a comportamentului violent, asociații
cărora victimele pot apela cu încredere. Alt obiectiv al intervenției noastre ar fi instituirea
plasamentului în regim de urgență, oferindu-i pe lângă o copilărie normală, afecțiunea de care
orice copil are nevoie.

II. 2.2. Grupul țintă și beneficiarii

Grupul țintă este format din părinții cu o slabă situație financiară, sau cei care au avut
probleme de abuz în familie. De asemenea din grupul țintă face parte și toți părinții care nu
sunt conștienți de riscul apariției acestor abuzuri chiar și în sânul familiei lor. Aceștia pot
beneficia de o serie de informații cu privire la drepturile copilului dar și de obligațiile care
părinții le au pentru creșterea normală, sănătoasă a copiilor lor. De asemenea beneficiari pot fi
toți cei care primesc aceste informații care se pot transmite atât prin pliantele oferite cât și
prin transmiterea prin viu grai a informațiilor prețioase pentru salvarea posibilă a oricărui
copil care se află într-o situație asemănătoare cazului prezentat în acest proiect.

II. 2.3. Metode, tehnici și instrumente utilizate în intervenție

Pornind de la ipoteza formulată, am structurat un interviu pe tema cazului, astfel încât

putem afla dacă într-adevăr domnul Chira a fost crescut într-o familie disfuncțională, acest
fapt motivând comportamentul său exercitat față de copilul său.

7
 1. Cum va numiți?
• Ioan Chira.
2. Ce vârstă aveți?
• 35 de ani.
3. Ce ocupație aveți?
• Muncitor necalificat la salubritate, la o firmă aici în oraș.
4. Câți copii aveți?
• Unul, un băiat de cinci ani.
5. Cine se ocupa de educarea lui?
• Șotia. Eu nu am timp și nu prea am fost eu…să zic așa…împăcat cu școala.
6. Ce relație aveți cu familia dumneavoastră?
• Bună. Ce pot să zic…ca românii, câteodată mă mai cert cu soția dar în rest e
bine.
7. Cât timp vă petreceți cu șotia si copilul?
• Nu foarte mult. Sunt tot la muncă, să le pun mâncarea pe masă.
8. Cine impune regulile in familia dumneavoastră?
• Eu, bineînțeles. Eu sunt tatăl și capul familiei.
9. Ceilalți membrii ai familiei respectă regulile impuse?
• Normal, mereu, ca altfel....
10. Exista consecințe privind nerespectarea acestora?
• Desigur, bătaia e rupta din rai. Și pe mine m-a bătut tata și las` că n-am
murit…nu pot să zic că mi-a fost bine…dar cum să-i faci să te asculte?
11. Cum alegeți sa vă petreceți timpul liber?
• La pescuit.
12. Mai țineți legătura cu părinții dumneavoastră?
• Nici vorbă.
13. Există vreun motiv anume?
• Da.
14. Ați avut o copilărie fericita?
• Nu am știut eu ce e aia.
15. Povestiți-ne ce anume va marcat copilăria.
• Bătăile din partea tatălui, urletele mamei, strigatele de ajutor, tata ajungea beat
de la munca si atunci începea distracția.
16. Dumneavoastră consumați alcool?
• Da.
8
 17. Cât de des?
• Câte un păhărel din când în când, că doar suntem oameni și noi…

Astfel, din interviul propriu zis aplicat, am constatat ca ipoteza noastră se confirmă.
Am aflat că într-adevăr domnul Chira a fost abuzat în copilărie, fiind profund marcat și
mereu evită să vorbească despre trecut și familie.

II. 2.4. Lista de activități planificate

În primă instanță, interogam vecinii care dețin informații cu privire la familia Chira.
Următorul pas este deplasarea pe teren împreună cu un psiholog, astfel încât putem constata
daca exista semne fiziologie sau psihologice care sa indice un abuz sexual, daca copilul este
neglijat de către mama lui. Pentru luarea unei masuri de protecție speciala, se va tine cont de
familia lărgită, ultima opțiune fiind ocrotirea copilului la un Asistent Maternal Profesionist
sau la o casa de tip familial. Întocmim demersurile necesare pentru ca băiețelul sa poată
dispune de o serie de ședințe de recuperare unde el poate povesti exact ceea ce s-a întâmplat,
specialistul făcând un plan de recuperare care se pliază exact pe posttrauma lui.
Un alt demers ar fi depunerea unei cereri de chemare in instanța a părinților, prin
urmare aceștia sa fie decăzuți din drepturile părintești. In baza articolului 508 Instanţa de
tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei
copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în
pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin
consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în
îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Prin întocmirea unor pliante cu scop informațional privind drepturile copiilor si
obligațiile părintești, vom furniza o serie de informații care sa ajute la stoparea acestui
fenomen.

II.3 Evaluarea finală

II.3.1. Ipotezele/întrebările de cercetare şi obiectivele evaluării

Ipoteza:
Ioan Chira a trăit într-un mediu disfuncţional în care familia căruia abuzul era la
ordinea zilei, tocmai de aceea credem că Ion Chira percepe relaţiile familiale într-un mod
greşit. Probabil Ioan Chira a fost abuzat chiar el într-un anumit mod în copilărie .Având în
9
vedre că cel mai mic membru al familiei nu să supus regulilor impuse de către acesta, copilul
a fost abuzat,deşi Ioan Chira consideră acest abuz "o formă de educare".
Întrebările de cercetare:
Întrebările de cercetare sunt deschise, deşi domnul Chira preferă să răspundă scurt şi la
obiect. Acesta da detalii foarte puţine privind copilăria lui.
Obiective:
Obiectivul nostru este acela de a stopa "metodă de educare" folosită de către domnul
Chira asupra copilului. Pentru a ajunge la stoparea acestei metode folosim pliante care conţin
informaţii utile pentru domnul Chira. Un alt obiectiv este plasarea copilului într-un centru.

II.3.2. Populaţia cercetării şi eşantionul/lotul de subiecţi investigaţi

Populaţia cercetată de noi sunt copii abuzaţi de către părinţi,victime ale violenţei
domestice în familie. Subiectul investigat de noi este copilul familiei Chira.

II.3.3. Metode, tehnici şi instrumente utilizate în evaluare

Metodele folosite de noi sunt metodă interviului şi metodă observaţiei. Că şi

instrumente am folosit doar interviul.

III. Resurse necesare

Ca şi resurse, putem apela la anumite centre specializate în abuzul asupra copiilor sau
asistenţi maternali. Spre exemplu :
Centru Plasament Copii Bistriţa şi Asociaţia Filantropică Umblaţi în Lumina, care
oferă recuperarea, reintegrarea socială, asistenţă, sprijinul copilului pentru exercitarea liberă a
opiniei sale, reintegrarea familială, centre de plasament, evaluare, asistenţă, consiliere,
orientare profesională, identificarea şi soluţionarea problemelor, colaborarea permanentă cu
instituţiile abilitate ale statului din teritoriu, strângerea de fonduri şi materiale necesare,
activităţi cultural, artistice, sportive, cazare, supraveghere pe perioada nopţii, asigurarea
nevoilor de baza, trei mese pe zi, echipament, rechizite, educaţie, petrecerea timpului liber,
pregătire pentru un loc de muncă, evaluare socio-psiho-medicală, îngrijire, terapie, recuperare,
asistenţă medicală, consilierea copilului, a familie, dificultăţi în integrarea socială, tendinţe de
automarginalizare, izolare, dificultăţi de adaptare şcolară, tendinţe de abandon şcolar,
stigmatizare socială.
10