VIOLENŢA ÎN FAMILIE

PREZENTATĂ ÎN PRESA DIN ROMÂNIA

 VIOLENŢA ÎN FAMILIE PREZENTATĂ ÎN PRESĂ

Amploarea violenţei domestice constituie, în prezent, una dintre cele mai grave
probleme sociale cu care se confruntă societăţile contemporane, inclusiv România. Presa
scrisă cât şi audiovizuală, informează în permanenţă cu privire la manifestări diverse ale
acestui fenomen. De la formele cele mai agresive, senzaţionale, cum sunt abuzul asupra
copilului, maltratarea partenerei, părinţilor, batrânilor şi până la cele mai puţin şocante-
dar nu mai puţin vinovate- cum ar fi violenţele verbale, psihice, sociale, toate susţinute de
o abundenţă de imagini violente, se perindă zilnic în faţa ochilor noştri.
În ultimii ani fenomenul "violenţei în familie" a devenit din ce în ce mai mediatizat, pe
toate canalele media, datorită creşterii îngrijorătoare a cazurilor de violenţă petrecute în
familie.
Pe lângă televiziune, presa joacă un rol important în mediatizarea şi problematizarea
fenomenului, ea reprezentând şi un mijloc de prevenire a acestuia. În multe cazuri, însă,
aceasta îşi rezervă doar dreptul de a prezenta cazurile de violenţă ca o modalitate de
atragere a cititorilor prin senzaţional, evitând implicarea.

Pentru a avea o imagine cât mai completă şi mai adecvată asupra actelor de violenţă
familială cele mai mediatizate, am realizat o analiză de presă care şi-a propus să
evidenţieze câteva dintre componentele sau consecinţele acestor acte, în raport cu
caracteristicile cele mai comune ale agresorilor şi victimelor, precum şi modul de
prezentare a acestora în presa scrisă.
Cercetarea mai pune în discuţie pe lângă maniera actuală de mediatizare a cazurilor de
violenţă domestică şi problema impactului acestei mediatizării ("popularizării"), precum
şi motivele pentru care media preferă doar relatările şi nu analizele şi anchetele.

În studiul nostru ne-am oprit asupra a două ziare (Libertatea şi Ziarul de Iaşi), unul
naţional şi unul local, considerându-le reprezentative pentru peisajul ziaristic local şi
naţional, cu atât mai mult cu cât cele două cotidiane promovează două stiluri jurnalistice,
două tipuri de discurs diferite.
Lucrarea de faţă nu-şi propune să epuizeze subiectul, ci poate doar să trezească
interesul pentru o problemă socială gravă cu care se confruntă societatea modernă.
Un asemenea demers este util în măsura în care violenţa familială este o problemă
socială gravă care necesită atenţie şi intervenţie.

2
 1.1. Definirea fenomenului violenţei în familie

Violenţa este una dintre marile probleme ale societăţii contemporane. Presa scrisă cât
şi audiovizuală, informează în permanenţă cu privire la manifestări diverse ale acestui
fenomen social. De la formele cele mai agresive, cum sunt războaiele ori crimele
terifiante, bătăi, violuri, furturi, distrugeri de bunuri şi până la cele mai puţin şocante –dar
nu mai puţin vinovate- cum ar fi violenţele verbale, psihice, toate acestea susţinute de o
abundenţă de imagini violente, se perindă zilnic în faţa ochilor noştri.
Intervenţia şi prevenirea unui astfel de fenomen nu se poate face decât dacă îi sunt
cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare şi posibilitaţile de prevenire.
Violenţa, în sens general, semnifică utilizarea forţei şi a constrângerii de către un
individ, grup sau clasă socială, în scopul impunerii voinţei asupra altora (Rădulescu M.S.,
1993).
Din punct de vedere juridic, violenţa înseamnă folosirea forţei fizice sau a altor
mijloace persuasive pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau o vatămare a integrităţii
unei persoane.
În acest sens, un act de violenţă are, de cele mai multe ori, un caracter premeditat,
fiind "elaborat cu intenţie sau semnificând inteţia de a produce o suferinţă sau un
prejudiciu fizic altei persoane" ( Straus A.M., 1991).
În context psihologic, violenţa desemnează comportamentul agresiv manifestat, cel mai
adesea, ca urmare a unor frustrări, care nu pot fi defulate pe căi dezirabile social.

Din punct de vedere clinic o definiţie larg acceptată a violenţei domestice este aceea
formulată de Stark şi Flitcraft (1996):
„Violeţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în
trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul
lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau
abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie
sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane
semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor,
lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de
îngrijire şi protecţie”.

Prin urmare, violenţa în familie se manifestă întotdeauna în cadrul unei relaţii intime,
în spaţiul restrâns şi privat. Este o combinaţie de comportamente de atac fizic,
agresivitate verbală şi psihologică, sexuală şi economică pe care un partener le manifestă
asupra celuilalt în cadrul oficializat al familiei sau în relaţii de convieţuire în acelaşi
spaţiu.
Dincolo de multitudinea sensurilor care i se asociază, violenţa este un abuz de putere,
fiind legată, aproape întotdeauna, de o poziţie de putere şi de impunerea acestei puteri
asupra celorlalţi.

3
 1.2. Forme de violenţă în familie

În literatura de specialitate există mai multe clasificări ale formelor de violenţă.

Una dintre clasificarile specifice ale violenţei, ilustrată în literatura de specialitate,
vizează scopurile şi motivaţiile agresorului.
Există după opinia specialiştilor două tipuri de violenţă şi două categorii de agresori
(Neculau, 2003):

Violenţa expresivă-
 care defineşte pe acei agresori care tind să "explodeze" în situaţiile conflictuale,
neavând resursele necesare pentru a se controla. Un asemenea tip de violenţă este
determinat, fie de deficitele existente în capacităţile de comunicare cu ceilalţi şi în
controlul exercitat asupra situaţiei, fie de repertoriul limitat de strategii
interpersonale necesare pentru soluţionarea situaţiei, sunt de parere specialiştii.
Un agresor expresiv seamănă, astfel, cu un "isteric înghesuit într-un colţ" al cărei
violenţă este o expresie a panicii care-l domină;

Violenţa instrumentală
 care caracterizează pe acei agresori cărora nu le lipsesc capacităţile intelectuale şi
sociale pentru a se controla şi a căror acte de violenţă nu au un caracter impulsiv.
Asemenea tip de violenţă este "raţionalizată", controlată şi dirijată, în mod
conştient, asupra unei anumite victime, pentru a atinge un anumit rezultat şi
anume, coerciţia şi controlul victimei respective.

Violenţa domestică este o combinaţie de comportamente de atac fizic, agresivitate

verbală şi psihologică, sexuală şi economică, pe care un partener le manifestă asupra
celuilalt în cadrul oficializat al familiei sau în relaţiile de convieţuire în acelaşi spaţiu.
Violenţa domestică, se consideră şi violenţa manifestată împotriva copiilor de către
persoanele vârstnice în cadrul domestic.

Prin urmare, formele recunoscute de abuz domestic sunt: abuzul fizic, abuzul sexual,
emoţional/ psihologic, economic, social. De notat că, un abuz se poate încadra ca atare
ţinând cont de frecvenţa, intensitatea şi durata cu care el se produce.

a) Abuzul fizic este forma cea mai raportată de abuz, aceasta nu înseamnă că este
neapărat forma cea mai frecventă şi poate include:
- lovire cu palma, cu pumnii, tras de păr, zgâriere, ruperea oaselor, arsuri, răsucirea
braţelor, izbirea victimei de pereţi sau mobilă, aruncarea de obiecte şi folosirea
armelor etc.
- include de asemenea şi distrugerea bunurilor din casă, a mobilei, omorârea
animalelor domestice, negarea trebuinţelor de bază (deprivarea de somn şi/sau
alimentaţiei)
- atacurile pot fi ameninţări la integritatea corporală (oase rupte, răniri serioase). O
mare parte a victimelor sunt ameninţate cu moartea, cu arme (cuţite, topoare,
arme de foc).

4
Violenţa fizică se poate solda cu moartea şi adesea duce la vătămări fizice grave.

Exemplu

“…A urmat mutilarea: timp de 15 minute, bestia şi-a pus în practică ideile macabre.
Mai întâi i-a tăiat obrazul drept şi apoi stângul. A urmat "scoaterea" cu lama a unui
tatuaj de pe umărul stâng al Cristinei. Deoarece carnagiul nu a fost suficient,
Marolicaru a tăiat cu lama şi pulpa soşiei. Când a vazut cum ţâşneşte sângele din
picior, Marolicaru a încercat să o coase cu sârmă. "Mi-a spus că trece dacă mă
coase, că a văzut el răni mai urâte ca a mea cusute cu sârmă…" (Ziarul de Iaşi,
2003).

b) Abuzul sexual: violenţa sexuală în familie este o formă de violenţă domestică.

Contactul sexual fără consimţământ este considerat atac sexual. Atacul sexual nu
presupune neapărat folosirea forţei fizice, el poate fi “realizat” prin metode de intimidare,
hărţuire, ameninţare, constrângere.

“Abuzul sexual este orice contact sexual nedorit de către partener. Mulţi bărbaţi
continuă să creadă că au dreptul nelimitat de a avea contact sexual cu soţiile
lor.”(Muntean D., 2002)

Exemple de abuz sexual: glume deochiate, o tratează ca pe un obiect sexual, îi critică

sexualitatea, o categorizează ca frigidă, târfă, gelozie extremă, o forţează să întreţină
relaţii sexuale sau cu el sau cu alţi bărbaţi, foloseşte obiecte sau arme în actele sexuale,
sadism, mutilare.

Exemplu

"…Mă trezea noapte în pumni să facem sex", povesteşte Ioana, o femeie frumoasă de
37 de ani, despre coşmarul căsniciei ei. Tânara a cerut sprijinul Centrului de
Mediere şi Securitate Comunitară, care oferă sprijin şi adăpost femeilor agresate de
bărbaţii lor. 15 ani de prizonierat în propria-i casă. La atât se rezumă căsnicia unei
femei de 37 de ani, căsătorită cu un cadru militar, angajat model la serviciu. Bătăile,
violurile intrafamiliale bestiale, agresiunile de tot felul au devenit lucruri "normale"
în viaţa ei. Infernul pe care-l trăieşte zi de zi în casa transformată în închisoare a
împins-o la un gest disperat: să fuga de-acasă şi să vorbească despre drama ei în
faţa unor străini…”.(Ziarul de Iaşi, 2003)

5
c) Abuzul psihologic cuprinde, ca şi comportamente manifestate de către abuzator:
degradarea continuă şi umilirea partenerei (este numită proastă, urâtă, infidelă, părinte
denaturat ) ori alte apelative de acest gen care pot indica existenţa sau potenţialul de
violenţă domestică.
Ameninţările cu violenţa fizică şi izbucnirile verbale violente induc în victimă
sentimente de teroare, scăderea în timp a stimei de sine, neîncredere în sine şi sentimente
de neajutorare care o împiedică mult timp să încerce ieşirea din relaţia abuzivă.

Exemplu

“…Mă simt ca un obiect de care trag toţi şi pe care nu îl iubeşte nimeni...",

povesteşte Irina. Coşmarul profesoarei este identic cu al altor femei de la Centru:
bătute cu cureaua, cu pumnii, târâte de păr prin casă. "M-am întors odată acasă cu
copilul de la piaţă. El era în pat cu o altă femeie. S-a uitat lung la mine şi mi-a spus
că sunt atât de proastă că n-am să fiu niciodată în stare să înteleg lucrurile astea...
Şi, culmea, este foarte gelos, chiar fără motiv. Dacă merge cu mine pe stradă, zice că
îi este ruşine de cum arăt. Dacă însă i se pare că se uită vreun bărbat la mine, mă
face curvă. În mijlocul străzii începe cearta şi pălmuirile. Trebuie mereu să cedez; el
zice că are întotdeauna dreptate", spune Mariana, o telefonistă care a trecut şi ea
prin adăpostul de la Centru şi care, ca multe alte femei, s-a reîntors în locuinţa
agresorului…”(Ziarul de Iaşi, 2003)

d ) Abuzul emoţional este folosit în manipularea şi controlul partenerului.

Are consecinţe grave pe termen lung pentru persoana abuzată. Acest tip de abuz este
factor central în abuzul intrafamilial.

Exemplu

"…Îmi spune că nu sunt bună de nimic, că din cauza mea este nervos şi din cauza
mea mă bate. Când ajunge acasă, face militarie cu mine şi cu copiii. Trebuie să-i
dăm raportul cu privire la tot ce-am facut cât el a fost la serviciu. Când se apropie
ora să vină acasă, îmi creşte tensiunea şi intru în panică. Mă întreb: Astăzi ce-o să-
mi mai facă? Mi-e foarte frică de el", spune Ioana, şi în ochi i se citeşte groaza. Din
cauza depresiilor, femeia a fost internată de trei ori la Spitalul "Socola". Iar acest
lucru a fost un motiv pentru bărbatul ei să-i repete în timpul bătăilor că este
nebună….."Trebuie să mă găsească acasă. Nu pot să fac nimic. Mi-e foarte frică. Mi-
a spus că mă nenoroceşte dacă află că-i fac probleme la serviciu sau mă plâng cuiva.
Spune că îi cunoaşte pe toţi. “Te găsesc şi în gaură de şarpe şi te omor”, îmi spune.
"Mă forţează să mă omor, să mă arunc pe geam. Dar eu nu vreau să mor"…(Ziarul
de Iaşi, 2003).

d) Abuzul economic

6
 Este o formă de violenţă psihologică pasivă, care presupune oprirea accesului victimei
la bani sau la alte mijloace economice

Exemple de abuz economic:

- interzicerea angajării sau găsirii unei slujbe în afara casei şi câştigarea unui venit
care să-i confere femeii independenţă;
- neacceptarea participării ei la decizii referitoare la cheltuirea banilor;
- criticarea pentru proasta gestiune a banilor;
- refuză să-i dea bani pentru necesităţile de bază (haine, mâncare etc.)

Exemplu

“…Irina este profesoară, şi ştie din plin acest lucru. A simţit-o pe propria piele. "Mi-
a spus că nu m-a iubit niciodată. Că m-a luat din interes. Dacă nu sunt bani destui în
casă, îmi zice că eu sunt de vină, că nu muncesc mai mult, că nu gândesc ca să fac
bani. Am crescut doi copii şi ce au văzut la tatăl lor aplică acum pe mine, când sunt
mari. Mă tratează la fel ca tatăl…”(Ziarul de Iaşi, 2003).

e) Abuzul social duce de cele mai multe ori la izolarea victimei şi incapacitarea ei de a
ieşi din situaţia de violenţă.
Include abuz verbal în faţă altor persoane, umiliri, glume, criticism referitor la
greutatea femeii, aspectul, sexualitatea, inteligenţa sa, comportamente de control (ex.
urmărirea ei la serviciu, telefoane la serviciu şi prieteni pentru a o verifica, acuzaţii de
infidelitate, izolarea prin denigrare în faţa prietenilor şi familiei, ceea ce o duce la
evitarea contactelor sociale pentru a nu-şi înfuria soţul; încuiarea sa în sau înafara casei,
interzicerea accesului la telefon, n-o lasă să folosească maşina etc.)
“Rezultatul este umilirea publică a femeii şi izolarea sa de prieteni şi membrii familiei
sale.” ( Muntean D., 2002)

Exemplu

“Într-o noapte a venit beat, m-a târât de păr jos din pat, m-a dezbracat cu forţa şi m-
a aruncat pe casa scării, în frig. Era iarna şi m-a încuiat pe din afară. Mi-a spus că
acolo merit să stau. M-am rugat mai bine de o oră, până la patru dimineaţa, să mă
lase sa intru în casă. Într-un târziu, s-a trezit unul dintre copiii mei", povesteşte
Elena, una dintre locatarele adăpostului pentru femeile agresate, gestionat de
Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară….”(Ziarul de Iaşi, 2003)

De cele mai multe ori aceste forme de violenţă domestică sunt interconectate. Abuzul
fizic este adesea însoţit sau precedat de abuzul verbal şi psihologic şi urmat de cel sexual.
1.3. Cauze generale şi specifice ale violenţei în familie

7
 Potrivit Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii printre persoanele
cele mai frecvent agresate în familie se numără minorii sau adolescenţii, vârstnicii,
partenerele şi nu în ultimul rând partenerii de cuplu.

1.3.1.Cauze ale abuzului asupra femeilor

În opinia lui Del Martin (1981) şi Roz M. (1982), factorii specifici care determină sau
favorizează violenţa intrafamilială sunt:

 Conflictele legate de modul de administrare a bugetului familial

Deşi pot apărea şi numeroase excepţii, responsabilitatea administrării bugetului
revine soţului (concubinului), care decide, de cele mai multe ori, singur, natura
cheltuielilor gospodăriei. Atunci când partenera de cuplu “deturnează” o parte din aceste
cheltuieli, în scopul cumpărării unor produse de uz personal (haine sau cosmetice, de
exemplu), pot apărea situaţii acute de conflict care pot degenera uşor în acte de violenţă
Violenţa domestică –aşa cum indică datele mai multor cercetări- este mai răspândită
în acele familii caracterizate prin sărăcie şi inegalitate între membri, unde se manifestă,
cu duritate, poziţia dominatoare şi autoritară a partenerului de cuplu.

 Consumul de alcool şi alcoolismul, în general

Aşa cum reiese şi din analiza de presă, numeroase incidente între soţi au loc atunci
când unul sau ambii parteneri a consumat alcool.
Consumul de alcool, în general, alcoolismul în special, conduc la violenţă, nefiind,
însă, cauze, ci factori agravanţi sau favorizanţi ai violenţei intrafamiliale (Radulescu S.
M., 2001).
Alcoolul poate conduce la acte de agresiune, mai ales în cazurile în care subiecţii
consumatori, bărbaţi sau femei, sunt plasaţi în situaţii de conflict, ameninţătoare sau
“provocatoare“, ori considerate ca atare de înşişi subiecţii.

 Gelozia
“Suntem geloşi pe ceea ce posedăm şi invidioşi pe ceea ce posedă alţii, iar adevărata
gelozie este cea amoroasă “ (Păunescu C., 1994)
Studii psihologice au arătat că, în multe cazuri de gelozie, soţul este dominat de un
puternic sentiment de insecuritate şi de abandon, care îi invadează imaginaţia sub forma
unui veritabil complex “Othello”. Prin urmare, el suspectează orice gest sau orice cuvânt
al partenerei, chiar dacă, în realitate, aceasta îi este extrem de fidelă.

 Probleme sexuale ale cuplului

În multe dintre cazuri, gelozia soţului şi, implicit, comportamentul său violent se
datorează unor probleme sexuale, aşa cum sunt impotenţa sa ori frigiditatea soţiei.
Dacă partenerul are îndoieli asupra virilităţii sale sau asupra dorinţei sexuale a soţiei,
el poate, adeseori, să o suspecteze de infidelitate, negând până şi paternitatea sa proprie
asupra copiilor rezultaţi din convieţuirea comună.

8
 Brutalitatea soţului determină, de fapt, cele mai multe cazuri de incompatibilitate
sexuală între parteneri, astfel că soţia nu mai răspunde adecvat avansurilor sexuale ale
acestuia, motiv pentru care gelozia şi violenţa acestuia se amplifică.
Neînţelegerile sexuale din timpul căsătoriei, datorate unor disfuncţii, determină o
pondere importantă din cazurile de violenţă familială.(Roy M., 1982)

 Certurile cu privire la copiii rezultaţi din convieţuirea comună sau cu un alt

partener
Acte de agresiune familială se petrec şi atunci, când soţul ori concubinul resimte
existenţa copiilor rezultaţi fie din convieţuirea comună, fie dintr-un mariaj anterior al
soţiei sau concubinei, ca o “ameninţare“ pentru relaţia personală cu aceasta.
Violenţa conjugală poate apărea şi în situaţiile în care partenerii de cuplu nu se pun de
acord în legătură cu modalităţile cele mai adecvate de creştere şi educaţie a copiilor.De
obicei, bărbaţii consideră că cea mai bună modalitate de disciplinare a copiilor o constiuie
bătaia, apreciere care poate intra în conflict cu concepţia partenerei. De aici apar
numeroase certuri sau conflicte care degenerează uşor în acte de violenţă îndreptate
contra soţiei (concubinei) şi a copiilor.

 Dorinţa partenerei de a deveni independentă economic

Multe dintre actele violente apar în acele familii în care soţul se consideră “lider
instrumental “ şi unicul cap de familie, refuzând ca soţia să lucreze sau să se instruiască
în afara căminului. Orice “scurcircuitare” a rolului economic dominant al partenerului
atrage după sine o serie de frustrări personale, care determină, la rândul lor, alterări ale
altor roluri ale bărbatului. O asemenea scurt circuitare tinde să ameninţe sistemul
tradiţional de autoritate din familie, elaborarea deciziei şi interacţiunile obişnuite dintre
membri ( Stroup L.A., 1996 , Segalen M., 1981).
Aceiaşi autori sunt de părere că dorinţa partenerei de a-şi căuta o ocupaţie sau de a-şi
ridica statusul educaţional este interpretată, adeseori, ca un “atentat “ la adresa statusului
propriu şi a responsabilităţilor tradiţionale care trebuie să revină bărbatului şi femeii în
cămin.
În general, spre deosebire de acele femei care au un status economic, femeile
dependente economic de partener sunt mai frecvent maltratate sau abuzate şi foarte puţine
acţionează pentru a se apăra sau a evita victimizarea. Independenţa economică a femeii,
cu toate că poate determina amplificarea conflictelor din familie, acţionează, totuşi, ca un
factor de protecţie contra violenţei soţului (Rădulescu S. M., 2001).

Alţi factori care favorizează, precipită sau determină violenţa în familie sunt:
sărăcia (asociată cu sentimentul de eşec şi de frustrare), şomajul (asociat cu sentimentul
de insecuritate) şi stresul, în general asociat cu diferite evenimente familiale neplăcute
sau cu orice schimbare majoră care afecteză viaţa cuplului: pierderea locului de muncă,
un deces în familie, o sarcină nedorită, înaintarea în vârstă, agravarea unor boli etc).

9
 “Se vor sesiza de acum încolo?”

“…Motivele pentru care atât de multe femei, circa jumătate, sunt bătute de soţii sau
concubinii lor sunt dintre cele mai incredibile prin banalitatea lor. Mâncarea prost
făcută, dezordinea din casă sau însuşi faptul că soţul vine ameţit de băutură acasă,
sunt tot atâtea motive "serioase" pentru aplicarea unei corecţii. Numărul mare de
astfel de agresiuni, sumele imense care se cheltuiesc pentru diagnosticarea şi
tratarea acestor persoane, au făcut ca totul să fie privit ca un fenomen social care ia
o tot mai mare amploare. Apariţia Legii nr.127 privind prevenirea şi combaterea
violenţelor în familie, intrată în vigoare lunea trecută, are ca scop tocmai stoparea
acestui fenomen….”(Ziarul de Iaşi, 2003)

1.3.2 Cauze ale abuzului asupra copiilor

Conform clasificării lui Marceline Gabel (1999), la baza tuturor formelor de abuz
stau următorii factori principali:
-factori socio-economici minimi, care determină un nivel minim de subzistenţă a
familiei;
-factori psihologici (handicapuri psihice, comportament deviant, abuz de droguri,
alcool);
-factori educaţionali – nivel educaţional minim, nivel socio-cultural redus;
-factori legaţi de istoria familiei – şomaj, separare, divorţ, doliu, etc.;
-factori de mediu;
-factori de ordin interactiv – relaţionare, comunicare, etc.;
-factori legaţi de dezvoltarea normală a copilului – tulburări de somn, enurezis, refuz
alimentar, etc.;
-factori legaţi de caracteristicile fizice, psihice sau comportamentale ale unui copil
(ex: un copil nu corespunde cerinţelor excesive sau imaginare ale părintelui).

Factorii, enumeraţi mai sus, pot fi regrupaţi în trei mari categorii:

1. după caracteristicile părinţilor, care cuprinde: nivelul socio-educaţional scăzut,
consumul excesiv de alcool, existenţa unui handicap mental, nivelul
intelectual scăzut, cazierul judiciar şi comportamentul deviant al unuia dintre
părinţi, vârsta mică a mamei la naştere etc.
2. după caracteristicile legate de contextul familial şi de mediu social, categorie
ce cuprinde: nivelul minim de subzistenţă, violenţa domestică, familie
numeroasă, schimbare în mod repetat a domiciliului, existenţa unor legături
extra-conjugale; această reprezintă categoria de devianţe familiale cu
implicaţii directe asupra copilului;

10
 3. după caracteristicile copilului, cuprinzând aici probleme legate de starea de
sănătate fizică şi mentală a copilului, probleme de comportament şi dezvoltare
a acestuia; pornind de la existenţa acestor factori, părinţii pot considera ca
minorul nu corespunde standardelor imaginare impuse de ei.

Familiile în care maltratarea are un caracter repetitiv au reţele sociale reduse, nu ştiu
să folosească resursele comunităţii, au o participare socială redusă şi chiar se poate vorbi
de o izolare a acestora, care duce la apariţia unor disfuncţionalităţi în cadrul familiei, şi
poate astfel participa la etiologia maltratării.
Astfel, trebuie să se ţină cont de relaţiile sociale ale părinţilor şi ale copilului, care
afectează în mod direct sau indirect dezvoltarea acestuia. Relaţiile sociale acţionează ca
un filtru în interacţiunea dintre copil şi societate, şi ele se pot dovedi extrem de
importante pentru rezolvarea adecvată a problemelor în situaţiile de criză, funcţionând, de
multe ori, ca sursă de protecţie şi suport a copilului maltratat.

1.3.3. Maltratarea vârstnicilor de către copiii şi susţinătorii lor legali

O formă aparte de violenţă în cadrul familiei o constituie cea îndreptată contra

vârstnilor, constând în neglijarea, abuzul sau maltratarea din partea propriilor copii ori
rude apropiate.
“Ideea că cineva va escroca sau va jefui o persoană în etate este tulburătoare; dar
aceea că un membru al familiei îşi va maltrata fizic un părinte în vârstă este de
neconceput“, ( Bassis S.M., Gelles J.R., Levine A.M, 1982)

Cercetările au demonstrat că numărul de maltratări ale persoanelor vârstnice este

aproape la fel de mare ca şi cel al maltratărilor copiilor, dar nu toate cazurile ajung la
cunoştinţa publicului sau a autorităţilor.
Abuzul sau violenţa contra bătrânilor este, adeseori, parte componentă a unui model
cultural perpetuat de la o generaţiela alta (Correctional Service Canada, 1988, citat de
Rădulescu S.M., 2001)
Reacţiile de agresivitate contra bătrânilor cuprind o multitudine de forme, de la
neglijarea trebuinţelor lor materiale şi spirituale, la administrarea unor calmante sau
alcool pentru a-i face mai uşor de manevrat ( de exemplu pentru semnarea unor acte
avantajoase pentru “susţinătorii “ legali ) şi până la violenţa fizică propriu-zisă.
Multe dintre aceste acte de violenţă îndreptate împotriva vârstnicilor se finalizează
tragic, fie prin spitalizarea, fie prin decesul victimei.

Cazuri de infracţiuni violente comise asupra vârstnicilor, finalizate fie prin

spitalizarea, fie prin moartea victimei (Sursa: Libertatea, 2002)

11
 “Şi-a atacat tatăl şi s-a sinucis”

“În casa părintească Mihăieşti-Olt, bucureşteanul Petru Petre (43 ani) s-a
certat cu tatăl său, Radu Petre şi i-a dat cu toporul în cap, rănindu-l grav. Apoi s-a
sinucis, aruncându-se în faţa unui tren.“

“La beţie, şi-a omorât tatăl”

“Cu mintea înceţoşată de băutură, Tudorel Babei, din Cornu-Constanţa, n-a

mai ţinut cont de nimic şi a sărit cu pumnii la tatăl său, Dobre Babei, care-l certa.
Bătrânul a căzut, lovindu-se cu capul de o placă din beton. A murit după trei zile, iar
fiul a fost arestat.“

“Bunică ucisă, mama rănită”

“ Marţi la prânz, Constantin Iacob (34 ani, cunoscut în comuna Scutelnici-

Buzău ca fiind nebun), s-a înfuriat din senin şi s-a repezit înarmat cu o greblă şi un
cuţit asupra bunicii şi a mamei sale. Prima a fost răpusă, iar cealaltă abia a scăpat
cu viaţă, dar rănită grav”.

1.4. Profilul psihologic al familiei afectate de violenţă

Familii cu violenţă domestică regăsim în toate straturile sociale, indiferent de nivel de

şcolarizare, poziţie socială, surse de venit, condiţii de locuit, vârstă sau etnie.
Analiza de presă şi statisticile realizate o demonstrează.

“Proporţie egală între sat şi oraş”

“…. Zilnic, în spitalele ieşene se internează, în medie, câte 4-5 femei bătute de soţii
sau fiii lor.
Proporţia dintre cele din mediul urban şi cel rural este cam egală, ceea ce
arată că femeile sunt bătute şi la sate şi la oraşe, chit că se spune că educaţia este
mult răspândită printre cei de la oraş. Aceste femei sunt din categoria celor care, în
urma loviturilor primite, au probleme grave de sănătate: coaste rupte, fracturi de
membre, traumatisme craniene sau leziuni ale organelor interne. Dincolo de
imaginea acestor femei suferinde de pe patul de spital, multe dintre femeile agresate
preferă să "dosească" suferinţa fizică şi să se îngrijească singure acasă, de ruşine că
ar putea intra în "gura târgului".
Aşa se face că aceste femei, fie că este o simplă ţărancă sau o simplă
muncitoare, fie că este profesoară universitară, sunt adeptele zicalei "rufele murdare

12
se spală în familie".(Ziarul de Iaşi, 2002)

Studiile arată că agresorii au avut , în 75% din cazuri, copilării violentate. Ei au fost
victimele unor abuzuri provocate de adulţii din jur, cei care aveau responsabilitatea de a
le răspunde nevoilor. Nu sunt persoane sigure pe ele, cu un clar sentiment al valorii
personale. Sunt incapabili de a-şi identifica sentimentele şi manifestă o instabilitate de
atitudine. Sunt geloşi, posesivi în relaţiile cu partenerele pe care le schimbă frecvent.
Au, în general, o atitudine negativă faţă de femei, folosesc sexul ca pe un act de
supunere al partenerei.
Sunt, de cele mai multe ori, nemulţumiţi de locul de muncă, adeseori consumă alcool
şi alte substanţe, au o atracţie deosebită faţă de arme şi sunt convinşi că puterea şi
controlul se obţin prin violenţă. Expectanţele lor faţă de parteneră sunt de a se comporta
şi a-i îngriji ca o mamă. (Thomas, 2000)

“Cum se explică agresivitatea în familiile de intelectuali?”

“Desi în majoritatea cazurilor agresorii şi victimele lor au studii medii sau sub
medii, violenţa domestică este prezentă şi în familiile de intelectuali.
"Nu este o condiţie obligatorie să nu se întâmple violenţe şi în familii în care cei
doi soţi au studii superioare. Ce-i drept, sunt mai rare, dar ajung să fie cunoscute şi
de noi. Dar bănuiesc că sunt şi multe cele care rămân ascunse, din cauza ruşinii pe
care o simt victimele faţă de vecini, rude sau prieteni", spune dr. Gabriel Crumpei,
medic primar psihiatru şi preşedintele Centrului de Suport-Psihosocial pentru
Victime "Catharsis". Potrivit acestuia, atunci când acţionează pe direcţia violenţei
domestice, agresorii nu reacţionează raţional.
"Oricât de instruit ar fi, agresorul nu ştie cum să-şi găsească fericirea. Se
acumulează astfel tot felul de frustrări care izbucnesc în acte de violenţă", mai spune
dr. Crumpei. El se referă la faptul că, în general, intelectualii au, pe de o parte,
aşteptări mai mari de la viaţă, iar pe de alta parte, unii nu ştiu cum să işi
împlinească visurile. Fiind oameni mai complecşi, ei îşi educă sentimentele şi îşi
reprimă trăirile, sau nu ştiu cum să le exteriorizeze. Toate acestea sunt motive de
frustrare, ce poate duce la violenţă fără margini în familie.”(Ziarul de Iaşi, 2003)

Femeia victimă, susţine Ana Muntean (2003), dezvoltă trăsături de personalitate ce

sunt urmarea mecanismelor defensive puse în funcţiune pentru a face faţă situaţiilor.Ea îşi
pierde încrederea în sine şi sentimentul că deţine un control asupra situaţiei.Va simţi că
înnebuneşte şi va deveni tot mai neglijentă în ceea ce o priveşte. Stresul ridicat şi
anxietatea permanentă pe care le trăieşte îi vor crea sau agrava boli cronice, dar pot duce

13
şi la manifestări psihosomatic nerecunoscute ca atare în serviciile medicale unde se
prezintă solicitând îngrijiri.

În ceea ce îi priveşte pe acei copii care cresc în familii violente, aceştia prezintă
probleme fizice, boli inexplicabile, au o creştere limitată. Trăiesc adesea o frică de
abandon, o anxietate mărită şi diferite probleme emoţionale şi mintale. Dezvoltă
neîncredere în sine, depresie, mai ales că au tendinţa de a observa viaţa colegilor mai
fericiţi. Au diferite probleme de comportament de tipul agresivităţii sau al pasivităţii la
agresivitatea celor din jur, au probleme cu somnul, tulburări de control sfincterian, se bat
cu alţi copii, uneori au tendinţa de a se automutila, au comportamente defensive de tipul
minciunii şi al fugii de acasă.. (Neculau A., 2003)

2. Modul de prezentare publică a formelor de violenţă în familie

14
 În ultimii ani fenomenul "violenţei în familie" a devenit din ce în ce mai mediatizat, pe
toate canalele media, datorită creşterii îngrijorătoare a cazurilor de violenţă petrecute în
familie.
Pe lângă televiziune, presa joacă un rol important în mediatizarea şi problematizarea
fenomenului, ea reprezentând şi un mijloc de prevenire a acestuia.
Dacă, până de curând, presa îşi rezerva doar dreptul de a prezenta cazurile de violenţă
ca o modalitate de atragere a cititorilor prin senzaţional, astăzi (doar o parte a acesteia)
se şi implică în prevenirea şi combaterea violenţei prin publicarea unor articole care au
menirea de a atrage atenţia asupra gravităţii fenomenului.

2.1. “ Arhitectura“ ştirii despre actele de violenţă în familie

În general, ştirile şi articolele despre actele de violenţă în familie pot fi încadrate în

categoria „hard news”(Marinescu V., Ştefănescu S., 2005), ele având următoarele
caracteristici:

o sunt evenimente care apar între indivizi;

o sunt dramatice, senzaţionale;
o sunt acţiuni fizice extreme;
o au intensitate emoţională;
o perturbă ordinea legitimă;
o ameninţă comunitatea;
o pot fi vizualizate;
o sunt actuale şi concrete;
o concordă cu preocupările media;
o vând ziarul/ fac audienţă

2.1.1. Aşezarea în pagină

Aşezarea în pagină îi conferă fiecărui ziar o identitate proprie, până într-acolo încât
acum, nici un organ de presă nu îndrazneşte să-i aducă modificări sensibile fără a se
explica în faţa cititorilor săi: orice modificare adusă formei unui ziar apare ca o
alternativă violentă a identităţii sale.
Aşezarea în pagină apare ca o retorică a spaţiului care distruge ordinea discursului
(logica sa temporală) pentru a reconstitui discursul original, care este chiar discursul
ziarului. (Mouillaud M., Tetu J.F., 2003).

În ceea ce priveşte poziţia în pagină a articolelor care au ca subiect violenţa în

familie, marea lor majoritate ocupă partea centrală a paginii (57,8% din articolele
analizate)- de obicei în partea dreaptă (prima vizualizată de cititori), 31,25% dintre

15
articole sunt situate în partea de jos a paginii şi restul de 10,9% în partea de sus a
paginii .
De subliniat faptul că articolele "senzaţionale" sunt încadrate în chenare, iar titlurile sunt
scrise cu caractere mari, îngroşate.

2.1.2. Rubricile

Rubricile în care se găsesc articole care au ca subiect violenţa în familie, aşa cum
reiese din analiza de presă realizată, sunt:

o “Eveniment” (paginile 2, 3) -primele atent vizualizate de cititori;

o “Actualitatea” (paginile. 4-5)
o “Ştiri” (prima pagină) – pentru ziarul Libertatea;
o “Analiză", “Actualitatea ieşeană” (paginile 3-5)- pentru Ziarul de Iaşi.

2.1.3. Fotografia de presă

Un instrument folosit de jurnalişti, care întăreşte latura de senzaţional, este fotografia.

Ea împreună cu titlul sunt primele vizualizate de cititori.

Făcute să surprindă esenţialul, fotografiile, care însoţesc articolele ce prezintă cazuri

de violenţă în familie, înfăţişează fie chipul victimei, fie al agresorului, fie
instrumentele folosite de agresor pentru victimizare.
De remarcat faptul că mărimea fotografiilor publicate este în funcţie de gravitatea şi
caracterul neobişnuit al faptei comise.
Sunt şi cazuri în care, din lipsă de subiecte, redactorii de presă publică fotografiile
într-un format mare tocmai pentru a acoperi paginile de ziar.

2.1.4. Titlurile articolelor

Mijloacele principale prin care presa sensibilizează cititorii sunt:

o tipul de discurs folosit, care îmbracă diferite forme, ironic, agresiv, vulgar, şocant
etc.;
o publicarea unor fotografii , care ilustrează fie imaginea agresorului, fie imaginea
victimei ;
o titlul, prin care cititorul este atras spre lecturare şi prin intermediul căruia se
subliniază caracterul neobişnuit sau brutalitatea faptei descrise.

Element esenţial al titrării în presa scrisă, titlul contribuie în chip hotărâtor la lectura textului.

16
 Titluri de articole publicate în presa românească, care au avut ca temă de discurs violenţa în
familie:

" Un ieşean din 4 crede că este bine să-ţi baţi copiii"( Ziarul de Iaşi)
" Violenţa în familie îşi face de cap şi în familiile de intelectuali" ( Ziarul de Iaşi)
" Mama criminală" (Libertatea)
" Răzbunarea unei nore piromane"(Libertatea)
" Prizonieră în propria casă"( Ziarul de Iaşi)
" Şi-a ucis mama cu halba de bere"(Libertatea)
"Cuşti pentru fiarele care îşi bat copiii "( Ziarul de Iaşi")

Alăturându-se diferitelor instituţii, organizaţii, centre, asociaţii, care au ca scop

prevenirea şi combaterea violenţei în familie, presa mai publică din când în când şi
articole prin care face cunoscute măsurile luate de autorităţi.
Din păcate, numărul acestor articole este destul de redus, asta şi pentru că cititorii
sunt mai mult atraşi de senzaţional, dramatism, preferă mai degrabă articole care trezesc
emoţii decât articole în care se încearcă infomarea , educarea lor.

Exemple de titluri de “senzaţie”:

"Şi-a omorât două neveste!"

"Bătaie ca-n filme!"
"Bătaie cu bâte de baseball!"
"Şi-a ucis mama cu halba de bere!"
"Amantă ucisă în casa ei de soţia geloasă!" (Libertatea)

2.1.5. Conţinutul articolelor

În ceea ce priveşte conţinutul (temele) articolelor studiate, toate par să ofere cam
acelaşi gen de informaţii, şi anume:

o locul unde a avut loc agresiunea;

o când a avut loc, cum s-a realizat;
o actorii sociali implicaţi;
o vârsta victimei (mai frecvent menţionată decât cea a agresorilor) şi a agresorului;
o numele sau iniţialele acestora;
o cauzele agresiunii;

17
 o urmările agresiunii asupra victimei dar şi asupra agresorului.

Exemple

“Ucisă de concubin cu lovituri de cuţit.”

“Un locuitor al comunei prahovene Teişani şi-a îngrozit, în urmă cu două seri,
vecinii. Ştefan Deacon , în vârsta de 48 de ani, s-a luat la ceartă cu concubina lui,
Iulia Răduţă (34 de ani). Nervos bărbatul a ciopârţit-o cu mai multe lovituri de cuţit
până ce Iulia şi-a pierdut viaţa. Criminalul a fost arestat" (Libertatea, 2002).

“Şi-a omorât două neveste”

“După ce a stat ani buni în puşcarie fiindcă şi-a ucis prima soţie, un ieşean a
fost arestat, luni, pentru că i-a făcut de petrecanie şi celei de-a doua neveste.
Sâmbată seara, Neculai Bârlădeanu, de 54 de ani, din comuna Grajduri, şi-a bătut
consoarta, după care s-a culcat.
Loviturile i-au fost fatale Elisabetei. Sora bărbatului a găsit-o pe femeia în
vârstă de 50 de ani, moartă. În timpul anchetei, Neculai nu a recunoscut nimic. El le-
a declarat politiştilor că nevasta "s-a lovit cu ochiul de sobă şi a căzut în curte de
mai multe ori".
Medicii legişti au dat verdictul: Elisabeta fusese omorâtă în bătaie. Femeia avea
vânătăi pe tot corpul şi în zona capului. Bârlădeanu a primit mandat de arestare
preventivă pe 30 de zile. El a mai fost condamnat, în urmă cu 25 de ani, pentru că şi-
a omorât prima nevasta.”(Libertatea, 2002)

În general, în prezentarea cazurilor de violenţă, autorul încercă să reconstituie fapta

aducând în plus şi declaraţii ale victimelor, ale medicilor, poliţiei, vecinilor (actorilor
sociali implicaţi) pentru a demonstra caracterul veridic al faptei.

Exemplu

"…. Bărbatul a pus mâna pe cablul electric de la prelungitor şi a început să-şi

lovească cu furie propriul fiu." Am auzit cum ţipa, săracul, şi m-am dus peste ei în
casă. Atunci a încercat să mă lovească şi pe mine” , a declarat Angela Butnaru,
mătuşa băiatului…" (Ziarul de Iaşi).

De asemenea, în multe cazuri, se insistă în prezentarea faptelor pe detaliile şocante ale

manifestărilor de violenţă (latura de senzaţional) - (în 46,3% din cazurile analizate).

18
Exemple

"…Beat, bărbatul a legat-o cu un lanţ în curtea casei, a bătut-o cu bâta şi apoi a

supus-o perversiunilor sexuale…"(Libertatea, 2002);

"…D. M. o gâtuise pe iubita lui cu o eşarfă, înscenând apoi sinuciderea

acesteia…"(Libertatea, 2002).

"…Bătrânul i-a dat în cap nevestei cu un ciomag şi o maşină de tocat, neoprindu-se

decât când femeia nu mai respira…" (Libertatea, 2002).

"…O lovea pe fată, pe unde se nimerea, apoi o ploaie de pumni în cap , culminând cu
picioare în burtă, în ficat şi în rinichi, ca să nu lase urme…. "Mă trezea noaptea în
pumni să facem sex ", povesteşte, Ioana, o femeie frumoasă de 37 de ani, despre
coşmarul căsniciei ei…" (Ziarul de Iaşi, 2002).

În presa scrisă pot fi identificate două tipuri de articole care au ca subiect principal
violenţa în familie.
Primul tip se rezumă la expunerea faptelor, articole pe care le-am numit
"descriptive", şi cea de-a doua categorie "de analiză şi atitudine", prin care presa se
alătură altor organisme în prevenirea violenţei domestice (prezentând fie măsurile care s-
au luat, fie statisticile întocmite, fie mărturii ale unor victime ale violenţei, toate cu
scopul de a atrage atenţia asupra gravităţii fenomenului).

Exemple de articole de analiză şi atitudine

“Violenţa în familie va fi combătută printr-o lege specială“

“…Un raport al Poliţiei arată că violenţa în familie este agravată de consumul

excesiv de alcool(62%), 8% din cazuri au la bază boli neuropsihice netratate , 5%
gelozia, 4% relaţiile extraconjugale…. Zecile de programe derulate de diverse
organizaţii neguvernamentale pentru combaterea violenţei în familie n-au avut
rezultatul scontat. Dimpotrivă, cazurile s-au înmulţit în ultimul timp. Un proiect de
lege iniţiat de senatorul Simona Marinescu , încearcă să limiteze acest fenomen
îngrijorător…” (Ziarul de Iaşi, 2002)

“ Despre femeia agresată şi bărbatul umilit“

“…Marinela C. din Iaşi a suportat un an de zile agresiunile fostului soţ. Ca ea sunt

sute de mii în România….Dacă accepţi să fii bătută înseamnă că meriţi. Înseamnă că
eşti slabă, adică exact aşa cum te preferă în acel moment agresorul tău…”Episodul
bătăii se poate repeta pentru că lipsa unei reacţii şi atitudini din partea victimei nu
face decât să îl legitimeze“, afirma Albiniţa Lazăr, de la Fundaţia “ Şanse Egale
pentru Femei” (Ziarul de Iaşi, 2002).

19
 Exemplu de articol prin care presa solicită intervenţia autorităţilor publice pentru
limitarea fenomenului violenţei în familie:

“…Chiar şi în timp ce citiţi aceste rânduri, undeva în judeţul Iaşi o femeie este
umilită cu pumnii de bărbatul ei. Şi acesta este doar vârful aisbergului, faţa nevăzută
a acestui fenomen social fiind mult mai gravă. Luni a intrat în vigoare Legea privind
combaterea violenţei în familie. Aceasta pedepseşte ca fiind infracţiune chiar şi
banalul urecheat al unui fiu sau înjuratul soţiei. Potrivit statisticilor, o femeie din
două a fost sau este agresată de soţ sau concubin. Numai ieri, în Spitalul "Sf.
Spiridon" se aflau două femei bătute de soţii lor, alte două, aflate în aceeaşi situaţie,
erau sub supraveghere medicală la Spitalul de Neurochirurgie. Deşi legea este în
vigoare, nici o autoritate nu s-a sesizat în privinţa acestor cazuri. Se vor sesiza de
acum încolo ?...” (Ziarul de Iaşi, 2002)

Exemplu de articol de analiză în care jurnaliştii (păstrând latura de senzaţional) insistă

pe cauzele care au dus la manifestările violenţei :

“ …Motivele pentru care atât de multe femei, circa jumătate, sunt bătute de soţii sau
concubinii lor sunt dintre cele mai incredibile prin banalitatea lor. Mâncarea prost
făcută, dezordinea din casă sau insuşi faptul că soţul vine ameţit de băutură acasă,
sunt tot atâtea motive "serioase" pentru aplicarea unei corecţii. Numărul mare de
astfel de agresiuni, sumele imense care se cheltuiesc pentru diagnosticarea şi
tratarea acestor persoane, au făcut ca totul să fie privit ca un fenomen social care ia
o tot mai mare amploare…” (Ziarul de Iaşi, 2002).

O altă modalitate prin care presa încearcă să limiteze fenomenul este mediatizarea şi
popularizarea legii privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie:

“…Legea privind prevenirea şi combaterea violenţelor în familie a intrat, de luni, 25

august, în vigoare. Potrivit acesteia, violenţa în familie reprezintă "orice acţiune
fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui
membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un
prejudiciu material". De prevederile ei beneficiază şi persoanele care trăiesc în
concubinaj şi au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi. Orice persoană
care a fost agresată sau se simte ameninţată trebuie să ştie că violenţa în familie este
o infracţiune prevăzută şi sancţionată de Codul Penal. Aplicarea noii legi s-ar putea
izbi de numeroase neajunsuri, având în vedere faptul că pedepsirea agresorului, în
speţă a soţului, se face doar pe baza reclamaţiei făcute la poliţie de soţie…”(Ziarul
de Iaşi, 2002).

20
 3. Constatări principale rezultate din analiza de presă a cazurilor de
violenţă familială

3.1. Metodologia

Pentru a avea o imagine cât mai completă şi mai adecvată asupra actelor de violenţă
familială cele mai mediatizate, am realizat, în toamna anului 2003 (octombrie-
decembrie), o analiză de presă, care şi-a propus ca scop principal evidenţierea cauzelor şi
condiţiilor care au provocat agresiunile din familie, a caracteristicilor principale ale
actorilor sociali implicaţi, precum şi a modului de prezentare a acestora în presa scrisă.

Au fost supuse analizei un număr de 134 materiale de presă (articole mai detaliate sau
simple notiţe informative), publicate în perioada 2002-2003, în paginile ziarelor
“Libertatea” şi “Ziarul de Iaşi”, specializate în mediatizarea cazurilor de violenţă
familială în România.

În mod evident, au fost excluse din analiză acele materiale mai puţin clare, sub aspect
informaţional, sau care cuprindeau distorsiuni, lacune de informare, teme colaterale şi
evaluări personale ale autorului.
În final au rămas un număr de 105 materiale, apreciate ca fiind cele mai adecvate
pentru scopul pe care l-am urmărit.
Pentru analiza de presă am construit o grilă prin care s-a urmărit:

1. Locaţia articolului în cotidian

a) numele cotidianului;
b) data apariţiei cotidianului;
c) titlul articolului;
d) rubrica în care apare articolul;
e) poziţia în pagină;
f) fotografia care însoţeşte articolul.

2. Informaţii despre victimă:

a) vârsta;
b) starea civilă;
c) mediul de rezidenţă: rural, urbal;
d) efectele violenţei asupra victimei.

3. Informaţii privitoare la cazul de violenţă:

a) tipul violenţei:
(1) fizică;
(2) psihică;

21
 (3) sexuală;
(4) socială;
b) cauza violenţei;
c) obiecte utilizate de agresor

4. Instituţia implicată (actorii sociali implicaţi) în cazul de violenţă familială:

a) Poliţia;
b) Institutul Medico-Legal;
c) Fundaţii de profil;
d) Foruri legislative;
e) Vecini.

5.Tipul de discurs

6.Date statistice.

3. 2. Constatări principale

În urma analizei de presă a rezultat că 56,2% dintre articole au prezentat cazuri de

violenţă în familie (asupra femeilor, bătrânilor), 23,8% violenţă asupra copiilor, iar 20%
dintre articole au prezentat siţuatii greu de clasat în cele două categorii (respectiv
sinucideri etc).

3.2.1. Categorii de rude implicate în violenţa exercitată în cadrul familiei

Relaţia de Urban Rural T %

rudenie % % cazuri din total
Soţi 48,1 51,9 27 22,5
Concubini 52,3 47,7 21 17,5
Părinţi-copii 32,2 67,8 31 25,8
Copii-părinţi 28,5 71,5 14 11,6
Fraţi 20 80 5 4,1
Nepoţi-bunici - 100 1 0,9
Socri-Gineri - 100 3 2,5
(Nurori)
Cumătri - 100 1 0,9
Fini- Naşi - 100 1 0,9
Altele 50 50 16 13,3
Total cazuri 47 73 120 -
% 39 61 - 100
Tabelul 1. Distribuţia cazurilor de violenţă familială, în funcţie de mediul de locuire şi de gradul
de rudenie.

22
23
 După cum apare ilustrat în tabelul 1 şi graficele de mai sus, violenţa familială nu se
reduce numai la conflicte intervenite între soţi şi concubini, ci se extinde aproape la toate
categoriile de rude din familia de origine sau din cea care rezultă ca urmare a contractării
unei căsătorii sau a unei relaţii de concubinaj.
Dacă o proporţie de aproximativ 40% din numărul total de cazuri de violenţă familială
caracterizează agresiunile care au loc între soţi (22,5%) sau concubini (17,5%), restul de
circa 60% sunt specifice diferitelor categorii de rude.
Între aceste agresiuni care caracterizează alte rude decât soţii sau concubinii se
detaşează, cu precădere, cele care au loc între părinţi –copii (25,8%) şi copii-părinţi
(11,6%).
Restul cazurilor implică alte categorii de rude, printre care socri-gineri (nurori)
(2,5%), fraţi (4,1%), cumătri (0,9%) etc.

3.2.2. Mediile de locuire unde au avut loc cele mai frecvente conflicte familiale

Din punctul de vedere al distribuţiei cazurilor pe mediul de locuire, aşa cum se poate
observa şi din Tabelul 1 şi grafice, în mediul rural au avut loc cele mai multe cazuri de
violenţă între rude (61% din totalitatea conflictelor).
Totuşi, intensitatea lor diferă de la un mediu la altul, astfel că în mediul urban,
conflictele între concubini sunt mai frecvente (52,3%), în timp ce, în mediul rural, se
produc cu mai multă intensitate conflicte între alte categorii de rude. Aici se comit cu
precădere, acte de violenţă între părinţi şi copii, soţi, copii-părinţi.

24
 3.2.3. Informaţii despre victimă

Vârsta Până în 20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 Peste Vârst T %
20 ani ani ani ani ani ani ani 80 a caz din T
ani nepre caz
Sexul c
victim.
Fem. 18 17 7 6 1 3 4 2 13 71 -
-cazuri-

% din T 25,3 23,9 9,8 8,4 1,4 4,22 5,63 2,8 18,3 100 58,1
victim.
sex fem.

Masc. 20 7 3 6 1 1 - 1 12 51 -
-cazuri-

%din T 39,2 13,7 5,8 11,7 1,9% 1,9 - 1,9 23,5 100 41,9
victim.
sex
masc.

Tabelul 2 .Distribuţia cazurilor de violenţă în funcţie de vârstă şi sexul victimei.

25
 Distribuţia victimelor în funcţie de sex (tabelul 2 şi grafice) evidenţiază faptul că
proporţia totală a victimelor agresate de sex feminin este de 58,1%, în timp ce proporţia
victimelor de sex masculin este de 41,9%.
În ceea ce priveşte vârsta victimelor, marea majoritate (39,2%), în cazul victimelor
de sex masculin, şi 25,3% în cazul celor de sex feminin, aparţin intervalului de vârstă sub
20 de ani, urmat de intervalul de vârstă 20-30 de ani (23,9% victime de sex feminin şi
respectiv 13,7% de sex masculin).
Cele mai puţine victime se includ în categoriile de vârstă - în cazul femeilor- 51-60 de
ani (1,4%) şi 71-80 în cazul bărbaţilor (nici un caz).
Aproximativ 18,3% dintre victimele de sex feminin şi respectiv 23,5% dintre cele de
sex masculin nu au avut vârsta precizată.

26
 3.2.4. Informaţii despre agresor

Vârsta Pâna 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 Peste Vârsta Tot %
în 20 ani ani ani ani ani ani 80 nepreciz caz. din nr
ani ani total
Sexul cazuri
agresor.
Femin. - 10 1 1 - - 1 - 9 22 19,3
-cazuri-

%din nr - 45,5 4,5 4,5 - - 4,5 - 40,9 - -

tot. de
agresori
de sex
fem.

Masc. 8 23 9 10 2 3 - 1 36 92 80,7
-cazuri-

%din nr 8,69 25 9,78 10,8 2,17 3,26 - 1,08 39,1 114 100
tot de
agresori
de sex
masc.

Tabelul 3. Distribuţia cazurilor de violenţă în funcţie de vârsta agresorului şi sexul acestuia.

27
 Marea majoritate a agresorilor (80,7%) sunt bărbaţi şi fac parte din categoria
persoanelor active, incluse în intervalul de vârstă 21-50 (45,58%).
Categoria de vârstă 21-30 de ani furnizează cea mai mare categorie de agresori atât
femei cât şi bărbaţi (45,5% în cazul femeilor şi 25% în cazul bărbaţilor).
Cele mai scăzute proporţii de agresori, în cazul bărbaţilor aparţin categoriei de vârstă
peste 71 de ani, iar în cazul femeilor 51-80 de ani.
De remarcat că în 40% din articolelor analizate nu se ofereau informaţii cu privire la
vârsta agresorului.

28
 3.2.5. Forme de violenţă frecvent exercitate asupra victimei

Forma de violenţă Spitalizarea Decesul Consecinţe T % din

principală victimei victimei neprecizate cazuri nr total
% % %

Maltratare 68,2 27 4,8 41 32,5

Injunghiere cu 39,3 60,7 - 34 27

cuţitul sau alte
obiecte ascuţite
Lovituri cu toporul 36,3 63,7 - 15 12
sau alte corpuri
dure

Ştrangulare - 100 - 13 10,3

Împuşcare - 100 - 7 5,5

Incendire 66,6 - 33,4 3 2,3

Presiuni 50 - 50 2 1,58
psihice
Sinucidere 28,5 71,4 - 7 5,5

Altele 20 60 20 5 3,96

Total 44% 52% 4% 127 100%

Tabelul 4.Distribuţia cazurilor de violenţă în funcţie de forma de victimizare şi forma de

finalizare a actului de agresiune.

29
30
31
 Mijloacele de violenţă cel mai frecvent folosite de agresori sunt, în ordine (tabelul 4):
maltratarea propriu-zisă, adică bătaia cu palmele, pumnii şi picioarele (32,5%),
înjunghierea cu cuţitul sau alte obiecte ascuţite (27%), lovituri cu toporul sau alte corpuri
dure (12%).
Ştrangularea (10,3%) şi împuşcarea (5,5%) reprezintă şi ele mijloace relativ puţin
folosite, dar totuşi, utilizate mai frecvent decât incendierea (2,3%), doar 3 cazuri
(mijlocul cel mai puţin folosit).
Deşi presiunile psihice (2 cazuri din total) sunt complementare cu toate actele de
violenţă, am preferat să le tratez separat, aşa cum au fost considerate, ca atare, în
materialele de presă analizate.
De reţinut că în 5,1% din cazuri agresorul a încercat să se sinucidă, sau a reuşit să se
sinucidă. În 3,64% din cazuri s-au folosit alte forme de victimizare.
În ansamblul lotului analizat, peste 52% din cazurile de violenţă familială s-au soldat
cu moartea victimei (tabelul 4).
S-ar putea spune, în acest sens, că spitalizarea este efectul cel mai frecvent al
maltratării (68,2%), incendiierii (66,6%), în timp ce decesul este consecinţa mai frecventă
a înjunghierilor cu cuţitul sau alte obiecte ascuţite (60,7%), loviturilor cu toporul sau alte
corpuri dure (63,7%).

3.2.6. Distribuţia cazurilor de violenţă în familie, în funcţie de finalitatea lor pe

sexe

Finalitatea Bărbaţi T Femei T

agresiunii agresori cazuri agresoare cazuri
% %
Spitalizarea 39,8 41 52,3 11
victimei

Decesul 52,4 54 42,8 9

victimei

Neprecizat 7,7 8 4,7 1

Total 100 103 100 21

Tabelul 5. Distribuţia cazurilor de violenţă familială în funcţie de finalizarea lor, pe sexe.

32
33
 Asa cum se poate observa în tabelul 5 şi grafice, bărbaţii sunt, în mod firesc, mai
violenţi decât femeile. Peste 52,42% din conflictele în care sunt implicaţi soldându-se cu
moartea victimei, spre deosebire de conflictele în care sunt implicate femeile şi unde
numai 42,85% din cazuri se finalizează cu decesul victimei.

3.2.7. Motivele principale ale violenţei în familie

Deşi în unele dintre numeroasele cazuri pe care le-am analizat motivaţia a fost fie
absentă, fie inferată de ziaristul respectiv, totuşi, ea a rezultat, implicit, din contextul
cazurilor analizate.

Rel. de Răzbu- Gelozie Conflicte Consum Boala Alte Nepre- Total

rudenie nare frecv.sau de alcool psihica motive cizat
spontane (inclusiv
conflicte
)
Nr Nr Nr. Nr. Nr Nr Nr. Nr.
cazuri cazuri cazuri cazuri cazuri cazuri cazuri cazuri
- 4 12 12 - - - 28
Soţi

3 7 5 4 - - 2 21
Concubini

34
 Parinţi- 4 - 9 3 2 7 6 31
copii

Copii- 1 - 3 3 4 - 2 13
parinţi.

Fraţi 3 - 1 1 - - - 5

Nepoţi- - - - - 1 - - 1
bunici

Socri- 1 - 2 - - - - 3
gineri
(nurori)

Gineri- - 1 - - - - - 1
socri

Cumătri 1 - - - - - - 1

Alte rude 4 - 2 1 1 9 - 17
Total 17 12 34 24 8 16 10 121
% 14% 10% 28% 19,8% 6,6% 13,2% 8,26%

Tabelul 6. Distribuţia (numerică) a cazurilor de violenţă familială în funcţie de categoria de rude

şi motivul principal al agresiunii.

Rel. de Răzbu- Gelozie Conflicte Consum Boala Alte Nepre- Total

rudenie nare frecv.sau de alcool psihica motive cizat
spontane (inclusiv
conflicte
)
% % % % % % % %
- 14,2 42,8 42,8 - - - 23,1
Soţi

14,2 33,3 23,8 19 - - 9,5 17,3

Concubini

Parinţi- 12,9 - 29 9,6 6,45 19,3 25,6

copii

Copii- 7,6 - 23 23 30,7 - 15,3 10,7

parinţi.

Fraţi 60 - 20 20 - - - 4,13

Nepoţi- - - - - 100 - - 0,8

35
 bunici

Socri- 33,3 - 66,7 - - - - 2,47

gineri
(nurori)

Gineri- 100 - - - - 0,8

socri

Cumătri 100 - - - - - - 0,8

Alte rude 23,5 - 11,7 5,8 5,8 53 - 14,0

Total % 14% 10% 28% 19,8% 6,6% 13,2% 8,2% 100

Tabelul 6’. Distribuţia (în procente) a cazurilor de violenţă familială în funcţie de categoria de
rude şi motivul principal al agresiunii.

Cele mai frecvente motive de declanşare a actelor de agresiune între rude sunt:
conflictele frecvente şi spontane - prezente în aproximativ 28% din cazuri, consumul de
alcool –aprox. 19,8% din totalul cazurilor (în condiţiile în care acesta nu este un motiv ca
atare, dar potenţează un conflict deja existent sau preexistent) şi răzbunarea (prezentă în
14 % din cazuri) (tabelul 6’).
Dincolo de cazurile în care poate fi invocată boala psihică a agresorului (numai 6,6%)
am inclus şi categoria " alte motive" (aprox.13,2%) din cazuri, care deşi sintetizează

36
diverse conflicte familiale, vizează, totuşi, aspecte particulare, cum ar fi existenţa unui
copil nedorit, lipsa banilor etc.
În 8,26% din totalul cazurilor analizate nu este precizat motivul agresiunii.
Distribuite pe categorii de rude, motivele de victimizare se ierarhizează pe o gamă foarte
diversă (tabelul 6).
Conflictele frecvente sau spontane precum şi consumul de alcool par sa fie
principalele motive pentru majoritatea rudelor care intră în conflict, în special pentru soţi,
pentru părinţii care-şi agresează copii şi pentru copii care-şi agresează părinţii.
Gelozia este, la rândul ei, un motiv aparte de conflict, mai ales între concubini.
Răzbunarea este mai pronunţată în cazul părinţilor în relaţie cu copii. Consumul de
alcool, ca factor precipitant al agresiunii este prezent în cea mai mare parte dintre
conflicte, dar acţionează, cu precădere, în conflictele dintre soţi, copii-părinţi şi
concubini.
Boala psihică a agresorului este specifică copiilor care-şi agresează părinţii,
concubinilor, părinţilor care-şi agresează copii.

3.2.8. Distribuţia motivelor principale ale agresiunii în funcţie de sexul agresorului

Motivele Bărbaţii Femei Total

principale ale agresori agresoare %
agresiunii
- cazuri- -cazuri
Răzbunare 17 3 20 17,7

Gelozie 9 2 11 9,7

Conflicte 27 3 30 26,5
frecvente sau
spontane
Consum de 22 1 23 20,5
alcool (inclusiv
conflicte)
Boala psihică 4 4 8 7,1

Altele 6 4 10 8,8
Neprecizat 7 4 11 9,73
Total 92 21 113 100

Tabelul 7. Distribuţia motivelor principale ale agresiunii în funcţie de sexul agresorului.

37
Bărbaţi

Femei

38
 Motive per total

După cum se poate observa din tabelul 7 şi grafice bărbaţii au ca motivaţii principale
conflictele potenţate de consumul de alcool şi conflictele frecvente sau spontane, în timp
ce femeile sunt motivate, mai intens decât bărbaţii de existenţa unei boli psihice sau alte
motive particulare sau de răzbunare.

3.2.9. Distribuţia pe medii de locuire a motivelor principale

Distribuţia pe medii de locuire a motivelor principale care determină actele de

violenţă (tabelul 8) evidenţiază faptul că răzbunarea, conflictele frecvente sau spontane,
existenţa unei boli psihice şi alte motive acţionează ca motive relativ similare atât în
mediul urban cât şi în cel rural.

Motivele Urban Rural Total cazuri %

principale
ale agresiunii

Răzbunarea 8 11 19 17,1

Gelozia 7 4 11 9,9

39
 Conflicte 16 15 31 27,9
frecvente sau
spontane

Consumul de 5 17 22 19,8
alcool

Boală psihică 4 5 9 8,1

Altele 3 6 9 8,1

Neprecizat 3 7 10 9

Total 46 65 111 100

Tabel 8. Distribuţia motivelor principale ale agresiunii în funcţie de mediile de locuire

40
 În schimb, spre deosebire de mediul urban, unde gelozia, conflictele frecvente sau
spontane sunt motivele cele mai frecvente, în mediul rural acţionează cu precădere,
motive cum sunt răzbunarea, conflictele potenţate de consumul de alcool şi existenţa unei
boli psihice.

3.2.10. Instrumente de victimizare folosite de agresori

Deşi instrumentele de victimizare nu sunt indicate în toate cazurile semnalate de

presă, am încercat să cuantific câteva dintre ele, atât pe cele mai des utilizate, cât şi pe
cele mai neobişnuite sau mai puţin folosite (tabelul 9 şi grafice).

Instrumente de Urban Rural Total cazuri %

victimizare

Cuţit 12 12 24 32,4

Cablu /frânghie 3 11 14 18,9

Par (bâta…) 3 7 10 14

Scaun/scândură 1 1 2 2,7

Armă 2 1 3 4,3
Sabie artizanală - 1 1 1,3

41
 Topor, 2 6 8 11
târnăcop…
Substanţe 3 1 4 5,5
chimice
Cuie 1 - 1 1,3
Ţeavă - 1 1 1,3
Altele 3 2 5 6,7
Total 30 44 74 100
Tabelul 9. Distribuţia pe medii de locuire a câtorva dintre cele mai frecvente instrumente de
victimizare.

42
 De menţionat, că agresorii folosesc, cu excepţia cuţitului, parului (bâtei, băţului),
cablului, toporului, o gamă extrem de diversificată de instrumente de victimizare, printre
care ustensile casnice (facăleţul, ceaunul, tigaia, scaunul, maşina de tocat), ustensile

43
folosite pentru munca în gospodărie (furca, coasa, grebla, sapa, ciocanul, lopata,
târnăcopul, etc) şi diverse materiale aflate la îndemâna oricărei gospodării (pietre,
scânduri, substanţe chimice).
Toate aceste mijloace sunt mai frecvent utilizate în mediul rural, decât în cel urban,
unde agresorii folosesc, cu precădere cuţitul.
Dintre mijloacele de victimizare mai puţin uzitate şi neobişnuite se pot aminti:
opărirea, otrăvirea victimei, incendirea patului, aruncarea pe geam, alungarea în frig,
muşcăturile , împuşcarea cu arme, tăierea cu săbii artizanale etc.

În ceea ce priveşte consecinţele săvârşirii faptei de către agresori, în 42,8% din cazuri
aceştia au fost arestaţi şi condamnaţi, 11,42% s-au sinucis sau au încercat să se sinucidă,
8,6% au săvârşit acte heteroagresive, iar în 37,1% din articole nu s-a precizat ce
consecinţe a atras după sine fapta comisă de agresor.

În peste 31,9% din cazuri a intervenit Poliţia şi respectiv Institutul medico-legal, în

15,5% au intervenit vecinii, 13,9% Fundaţiile de profil (de exemplu: Direcţia Judeţiană
pentru Protecţia Copilului) şi în 6,5% Parchetul, Judecătoria.

Concluzii generale ale cercetării

Analiza de presă constituie, pe lângă alte tehnici de cercetare sociologice, un mijloc de

informare a psihosociologilor asupra sferei largi de probleme sociale cu care se confruntă
România în prezent. Ca sursă de informare presa poate suplini, în mare măsură lipsa de
date oficiale în domeniul diverselor probleme sociale.
Analiza de presă realizată şi-a propus să evidenţieze câteva dintre componentele sau
consecinţele unor acte de violenţă familială, în raport cu caracteristicile cele mai comune
ale agresorilor şi victimelor, precum şi modul de prezentare a acestora în presa scrisă.
Aceste constatări, bazate pe studiul unor publicaţii contestate de unii pe motiv că aduc
în atenţia publicului prea multe probleme "negative" sau aspecte cu caracter
"senzaţional", se adaugă şi informaţii "obiective", dar cărora le lipseşte nuanţarea şi
detaliile oferite de materialele de presă.
Analiza realizată are un caracter reprezentativ, limitându-se doar la o simplă
cuantificare a datelor publicate în cele două cotidiane menţionate" Ziarul de Iaşi,
respectiv Libertatea .
Un asemenea demers este util, însă, în masură în care violenţa familială este o
problemă socială care necesită atenţie şi intervenţie.

44
ANEXA 1
GRILA DE ANALIZĂ A ARTICOLELOR DE PRESĂ

1. Locaţia articolului în cotidian

a) numele cotidianului;
b) data apariţiei cotidianului;
c) titlul articolului;
d) rubrica în care apare articolul;
e) poziţia în pagină;
f) fotografie.
2. Informaţii despre victimă:
a) vârsta;
b) starea civilă;
c) mediul de rezidenţă: rural, urbal;
d) efectele violenţei asupra victimei.
3. Informaţii privitoare la cazul de violenţă:
a) tipul violenţei :
(1) fizică ; (2) psihică ; (3) sexuală ; (4) socială
b) cauza violenţei;
c) obiecte utilizate de agresor
4. Instituţia implicată (actori sociali implicaţi) în cazul de violenţă familială:
a) Poliţia;
b) Institutul Medico-Legal;
c) Fundaţii de profil;
d) Foruri legislative;
e) Vecini.
5. Tipul de discurs
6. Date statistice

45
ANEXA

ARTICOLE “LIBERTATEA”

ACTUALITATEA 1 mai, 2002

“Şi-a omorât două neveste
După ce a stat ani buni în puşcarie fiindcă şi-a ucis prima soţie, un ieşean a fost
arestat, luni, pentru că i-a făcut de petrecanie şi celei de-a doua neveste. Sâmbată seara,
Neculai Bârlădeanu, de 54 de ani, din comuna Grajduri, şi-a bătut consoarta, după care s-
a culcat.
Loviturile i-au fost fatale Elisabetei. Sora bărbatului a găsit-o pe femeia în vârstă de
50 de ani, moartă. În timpul anchetei, Neculai nu a recunoscut nimic. El le-a declarat
politiştilor că nevasta "s-a lovit cu ochiul de sobă şi a căzut în curte de mai multe ori".
Medicii legişti au dat verdictul: Elisabeta fusese omorâtă în bătaie. Femeia avea
vânătăi pe tot corpul şi în zona capului. Bârlădeanu a primit mandat de arestare
preventivă pe 30 de zile. El a mai fost condamnat, în urmă cu 25 de ani, pentru că şi-a
omorât prima nevasta.”

ACTUALITATEA, 1 mai, 2002

“Prins după 10 ani, când a ucis din nou Poliţiştii sibieni au reuşit, luni seară, după o
urmărire ca-n filme, în care s-a făcut uz şi de armamentul din dotare, să captureze un
infractor extrem de periculos, care în ultimii zece ani a comis două omoruri.
Asasinul, Sorin Muntean (34 ani), locuia, de circa un an, la iubita sa din Avrig, oraş în
care se petrecuseră şi crimele. Prima din ele a fost săvârşită în vara anului 1992. Victima
a fost Mihai Tămaşan (53 ani), lovit în cap cu o rangă şi prădat de bani şi bijuterii.
Autorul - necunoscut.

"Filmul" avea să se repete acum o luna şi jumatate, când Dumitru Prodan (39 de ani) a
fost descoperit "tocat" cu o rangă, în faţa unui bar. Sorin Muntean, care avea cazier, după
ce în 1988 îl bătuse cu acelaşi… corp delict pe şeful de post din colonia Marşa, a ajuns în
vizorul anchetatorilor.
O banală dispută între concubini avea să-i conducă pe politişti, acum două zile, la
descoperirea asasinului pe care îl cautau de zece ani. Luni după-amiază, Poliţia din Avrig
a fost sesizată de Paraschiva Bajenaru (22 ani) că iubitul său, Sorin Muntean, a încercat
să o omoare, înjunghiind-o în braţe şi fese cu un cuţit de bucătărie
La sosirea poliţiştilor, bărbatul a încercat să se facă nevazut, fugind în pădure. A fost
prins după câteva ore, poliţiştii slobozind în direcţia acestuia şase cărtuşe. Muntean a fost,
ieri, arestat şi riscă închisoarea pe viaţă.”

ŞTIRI, 1 mai 2002;

“ Şi-a atacat tatăl şi s-a sinucis
În casa părintească Mihăieşti-Olt, bucureşteanul Petru Petre (43 ani) s-a certat cu tatăl
său, Radu Petre şi i-a dat cu toporul în cap, rănindu-l grav. Apoi s-a sinucis, aruncându-se
în faţa unui tren.”

46
EVENIMENT, 2 mai 2002 –Ştiri :

“Răzbunarea unei nore piromane

După ce s-a certat cu soacra, argeşeanca Maria Oprea, de 47 de ani, din comuna
Albota, s-a hotărât să-i dea acesteia o lecţie pe care să nu o uite cu una, cu două: a pus foc
la fânarul din curte. Pompierii militari nu au putut să mai salveze nimic din construcţia de
lemn în care se aflau aproximativ trei tone de fân.
Acum, nora piromană este departe de gura soacrei. Ea dă cu subsemnatul la Poliţie.”

ŞTIRI, 3 Mai 2002:

“Ucisă de concubin cu lovituri de cuţit”
Un locuitor al comunei prahovene Teişani şi-a îngrozit, în urmă cu două seri, vecinii.
Ştefan Deaconu, în vârstă de 48 de ani, s-a luat la ceartă cu concubina lui, Iulia Răduţă
(34 de ani). Nervos, bărbatul a ciopârţit-o cu mai multe lovituri de cuţit până ce Iulia şi-a
pierdut viaţa. Criminalul a fost arestat.”

ŞTIRI, 4 mai 2002:

“ La beţie, şi-a omorât tatăl”
Cu mintea încetoşată de băutură, Tudorel Babei, din Cornu-Constanţa, n-a mai ţinut
cont de nimic şi a sărit cu pumnii la tatăl său, Dobre Babei, care-l certa. Bătrânul a căzut,
lovindu-se cu capul de o placă din beton. A murit după trei zile, iar fiul a fost arestat.”

EVENIMENT, 8 Mai 2002

“ Fata s-a sinucis, mama n-a reusit “
Ana Maria Jardescu (22 ani), din Craiova, a murit in urma unei supradoze de
medicamente, iar mama ei, de disperare, s-a incuiat in casa langa cadavru si a dat drumul
la gaze, vrand sa se sinucida. Femeia a fost salvata.”

ACTUALITATEA, 7 Mai 2002:

“Şi-a înjunghiat fiul
O familie din comuna Smeeni - Buzău nu a avut parte de sărbători, după ce tatăl şi
fiul s-au luat la ceartă. Cei doi băuseră cot la cot, iar tatăl, Simion Ştefan (70 ani), a pus
mâna pe un cuţit şi l-a înjunghiat pe Valentin (32 ani). Tânărul a ajuns la spital în stare
gravă, iar bătrânul a fost arestat.”

ŞTIRI, 7 mai 2002 :

“ Un tânăr încearca să se sinucidă în cele mai bizare moduri
Un deţinut din arestul IPJ Suceava a vrut ieri dimineaţă să-şi pună capăt zilelor,
încercând să-şi taie venele cu o bucată de sârmă. Ovidiu Asaftei (25 ani), din Vultureşti, a
fost arestat în luna ianuarie după ce şi-a înjunghiat mortal nevasta cu un cuţit. După ce

47
femeia a decedat, el s-a dus la Poliţie unde a povestit cu lux de amănunte ce făcuse.
Tentativa lui de sinucidere a eşuat şi de data aceasta, aşa cum se întamplase şi după ce îşi
ucisese soţia. Atunci încercase să se spânzure de piciorul patului în care aşezase moarta.”

EVENIMENT, 13 mai 2002:

“Legată în lanţuri, bătută şi violată
O femeie de 28 de ani, din Hârşova, Constanţa, a primit, din partea soţului ei, un
tratament inimaginabil. Beat, bărbatul a legat-o cu un lanţ în curtea casei, a bătut-o cu o
bâta şi apoi a supus-o perversiunilor sexuale. Bătăuşul violator a fost arestat.”

ACTUALITATEA, 16 Mai 2002 :

“Şi-a violat fiica venită în vizită
Politiştii din Zăneşti-Neamţ au fost sesizaţi de o femeie că fiica sa, de 14 ani, a fost
violată de propriul ei tată, Mirel Luca (42 ani), în timp ce-l vizita, fiind domiciliat în
aceeaşi comună. Medicii şi cercetările au confirmat plângerea, tatăl degenerat fiind
arestat.”

ACTUALITATEA, 16 Mai 2002 :

“Bunica ucisă, mama rănită
Marţi la prânz, Constantin Iacob (34 ani, cunoscut în comuna Scutelnici-Buzău ca
fiind nebun), s-a înfuriat din senin şi s-a repezit înarmat cu o greblă şi un cuţit asupra
bunicii şi a mamei sale. Prima a fost răpusă, iar cealaltă abia a scăpat cu viaţă, dar rănită
grav.”

EVENIMENT, 18 mai 2002:

“A înscenat sinuciderea iubitei
Dan Mugurel Jitaru, din comuna Dumbrăveni, judeţul Suceava, s-a dus la poliţie şi a
declarat că Silvia F., concubina sa, s-a spânzurat când el nu era acasă. Ancheta politiştilor
a stabilit că bărbatul se face vinovat de omor. Dan Mugurel Jitaru o gâtuise pe iubita lui
cu o eşarfă, înscenând apoi sinuciderea acesteia.”

ACTUALITATEA, 21 mai 2002, Stiri:

“Şi-a ucis mama cu halba de bere
Beat ca de obicei, Ion Pălăngean (42 ani), din comuna Stăneşti-Giurgiu, n-a mai ţinut
seama că aceea care-l mustra era chiar mama lui, Lina Pălăngean, de 78 de ani. I-a dat în
cap cu o halbă de bere. Femeia a murit.”

48
EVENIMENT, 23 mai 2002, Stiri:
“Fostul student teolog şi-a ucis mama
Gabriel Muresean, in varsta de 31 ani, din comuna Cetatea de Balta, judetul Alba, si-a
ucis mama cu 17 lovituri de cutit si topor, intr-o criza de nebunie. Apoi s-a dus si a
anuntat niste vecini, povestindu-le cele intamplate. Gabriel ne-a declarat ca a recurs la
acest gest pentru ca a fost "insultat de mic de oameni". Gabriel a fost arestat si va fi supus
unui examen psihiatric.”

ACTUALITATEA, 24 mai 2002, Ştiri:

“Bătrâna ucisă cu maşina de tocat
După o viaţă împreună, soţii Ciotec (Florea, de 85 ani, şi Paşca, de 77 ani), din Turnu
Magurele, s-au certat groaznic miercuri noaptea. Bătrânul i-a dat în cap nevestei cu un
ciomag şi o maşină de tocat, neoprindu-se decât când femeia nu mai respira.”

EVENIMENT, 24 mai 2002

“Amantă ucisă în casa ei de soţia geloasă
Într-un moment în care violenţa a luat locul raţiunii, Mariana Badea, din Bucureşti, a
ucis. Cu o lovitură de cuţit, bine plasată, femeia a omorât-o pe amanta soţului ei. Relaţia
dintre Mihail Badea, un mic întreprinzător, şi Simona Călin, vânzătoare la un butic din
Dristor, se derula de aproximativ un an. În acest răstimp, soţia înşelată, Mariana,
pensionată pe caz de boală, a tot încercat să îl facă pe bărbatul ei să renunţe la viaţa
dublă.
Pentru că discuţiile nu au avut nici un rezultat, femeia a recurs la o ultimă soluţie. S-a
dus acasă la Simona să lamurească situaţia. Dar acolo, în apartamentul din Dristor, locuit
doar de tânăra amantă, lucrurile au scăpat de sub control. De la discuţii încordate, s-a
trecut la înjurături şi păruieli. Orbită de gelozie şi scoasă din minţi, Mariana a pus mâna
pe un cuţit. În incleştare, i-a tăiat femurala rivalei accidental, spune acum criminala. În
câteva minute, Simona Calin a murit. Nici vecinii, nici "Salvarea" nu au mai putut face
nimic pentru ea. Tânara a murit sub ochii soţiei înşelate, care a fost arestată.”

EVENIMENT, 29 mai 2002, Ştiri:

“Bebeluş maltratat de părinţi
Un copil de numai opt luni a fost internat, ieri, în stare critică la Spitalul Judeţean
Zalău, prezentând lovituri pe cap şi pe mâini. Mădălin Fracaş, din localitatea Plopiş, a
fost bătut sistematic de părinţi. Au fost sesizate comisia pentru minori şi organele de
poliţie.”

EVENIMENT, 30 mai 2002, Stiri:

“Soţul gelos a înjunghiat amantul
Un bucureştean, Ion Ioniţă (39 ani), s-a dus singur la Poliţie şi a povestit cum l-a tăiat
pe amantul soţiei sale, Ion Ghinea, pe strada. Ioniţă a fost arestat pentru tentativa de
omor, iar Ghinea e în spital.”

49
ARTICOLE “ZIARUL DE IAŞI”

ANALIZĂ, 2003,
“Profesoară bătută crunt cu cureaua
Bătăile, înjurăturile şi vorbele grele sunt la ordinea zilei şi în cazul multor femei cu
studii superioare. Violenţa domestică nu face selecţie pe criterii de studii.
Irina este profesoară, şi ştie din plin acest lucru. A simţit-o pe propria piele. "Mi-a
spus că nu m-a iubit niciodată. Că m-a luat din interes. Dacă nu sunt bani destui în casă,
îmi zice că eu sunt de vină, că nu muncesc mai mult, că nu gândesc ca să fac bani. Am
crescut doi copii şi ce au văzut la tatăl lor aplică acum pe mine, când sunt mari. Mă
tratează la fel ca tatăl.
Mă simt ca un obiect de care trag toţi şi pe care nu îl iubeşte nimeni...", povesteşte
Irina. Coşmarul profesoarei este identic cu al altor femei de la Centru: bătute cu cureaua,
cu pumnii, târtâte de păr prin casă. "M-am întors odată acasă cu copilul de la piaţă. El era
în pat cu o altă femeie. S-a uitat lung la mine şi mi-a spus că sunt atât de proastă că n-am
să fiu niciodată în stare să înţeleg lucrurile astea... Şi, culmea, este foarte gelos, chiar fără
motiv. Dacă merge cu mine pe stradă, zice că îi este ruşine de cum arăt. Dacă însă i se
pare că se uită vreun bărbat la mine, mă face curvă. În mijlocul străzii începe cearta şi
pălmuirile. Trebuie mereu să cedez; el zice că are întotdeauna dreptate", spune şi
Mariana, o telefonistă care a trecut şi ea prin adăpostul de la Centru şi care, ca multe alte
femei, s-a reîntors în locuinţa agresorului…”

ANALIZĂ , august, 2003

“Zilnic, zeci de femei ajung în spitale

Numai astăzi, la Unitatea de Primire Urgenţe (UPU) a Spitalului "Sf. Spiridon" au
venit două femei agresate de soţi. Ieri au fost aduse alte două femei de la ţară, victime ale
bătăilor soţilor lor. Irina S., de 33 ani, din Costeşti, a fost bătută cu bestialitate cu pumnii
şi picioarele de bărbatul ei, care s-a întors acasă de la crişmă beat criţă. Nu era pentru
prima oară când bărbatul îi aplică o bătaie soră cu moartea şi din motive din cele mai
puerile.
Dacă altădată îşi oblojea rănile acasă, de această dată însă Irina a fost nevoită să se
interneze în spital. Şi bine a făcut, pentru că femeia s-a ales în urma bătăii cu o coastă şi
splina rupte. "Pacienta a fost internata imediat la Clinica I Chirurgie şi astăzi a fost
operată. Dacă întârzia să se prezinte la spital, avea toate şansele să moară", a declarat dr.
Diana Cimpoieşu, şefa UPU. Tot în stare gravă a fost adusă şi Crenguţa D., de 33 ani, al
cărei soţ a bătut-o mai cu spor în zona fetei. "Aceasta avea un traumatism cranio-facial, o
fractură la nivelul mandibulei, care va necesita o intervenţie chirurgicală", a spus dr.
Diana Cimpoieşu.
Au existat şi cazuri, şi nu puţine la număr, când femeile au fost agresate chiar dacă
erau însărcinate. În această situaţie a fost şi Maria A., de 28 de ani, din Belceşti. Deşi era
însărcinată în luna a 5-a, a încasat o bătaie pe cinste de la soţ, iar ca bonus, la sfârşit,
acesta muşcat-o şi de urechea dreaptă. Femeia a povestit că nu e pentru prima dată când

50
ia bătaie de la soţ. "Bea foarte mult şi de fiecare dată când se îmbata îmi face scandal şi
mă pocneşte fără motiv.
Aşa s-a întâmplat şi de această dată, când a venit beat acasă şi, din senin, a sărit cu
pumnii şi picioarele pe mine. Ba mai mult, m-a muşcat şi de ureche. Parcă înnebunise de
tot. Noroc ca am reuşit să fug la o vecină şi am scăpat din mâinile lui", a povestit Maria,
care mai are în îngrijire încă 5 copii. În urma bătăii, tânara a ajuns la Spitalul de
Neurochirurgie "Sf. Treime" Iaşi.”

ANALIZĂ 12 sept. 2003

« Prizoniere în propria casă »
„O lovea peste fata, pe unde se nimerea, apoi o ploaie de pumni in cap, culminind cu
picioarele in burta, in ficat si in rinichi, ca sa nu lase urme. "Ma trezea noapte in pumni sa facem
sex", povesteste Ioana, o femeie frumoasa de 37 de ani, despre cosmarul casniciei ei. Tinara a
cerut sprijinul Centrului de Mediere si Securitate Comunitara, care ofera sprijin si adapost
femeilor agresate de barbatii lor. 15 ani de prizonierat in propria-i casa. La atit se rezuma casnicia
unei femei de 37 de ani, casatorita cu un cadru militar, angajat model la serviciu. Bataile, violurile
intrafamiliale bestiale, agresiunile de tot felul au devenit lucruri "normale" in viata ei. Infernul pe
care-l traieste zi de zi in casa transformata in inchisoare a impins-o la un gest disperat: sa fuga de-
acasa si sa vorbeasca despre drama ei in fata unor straini. Ingrozitoarea poveste a acestei femei o
veti citi in rindurile urmatoare. Este doar una din miile de povesti tragice ale altor femei agresate
de sotii lor. Cite dintre aceste victime fac insa pasul spre libertate? Foarte putine. Estimarile
lucratorilor sociali de la Centrul de Mediere si Securitate Comunitara (CMSC) spun ca 40%
dintre iesence sint victime ale agresiunii barbatilor lor, si doar 0,06% ajung sa scape de agresori
prin divort.
Pentru aceste victime, la Iasi functioneaza de trei ani un adapost privat gestionat de CMSC.
Locul este un secret pe care il cunoaste doar o mina de oameni. Casa in care sint adapostite aceste
femei este insa doar un ragaz. Ragazul pina la libertate sau pina la reintoarcerea in infern.
Alegerea le apartine. Femeia intra timid in biroul Centrului. Are parul scurt, putin cirliontat, si se
cunoaste ca in tineretea ei a fost o femeie frumoasa. Se asaza doar pe o bucatica de scaun,
tematoare si incordata, de parca in orice moment ar vrea sa o ia la fuga. Are ochii tulburi si, cind
incepe sa vorbeasca, ii tremura barbia. "Ma numesc Ioana... Am terminat liceul si m-am casatorit
la 22 de ani. Cu un barbat despre care credeam ca o sa fie bun cu mine. M-a curtat mai bine de un
an, pina m-a convins. Nu stiu de ce, dar atunci aveam o retinere. Am cedat...", povesteste incet, in
timp ce-si framinta miinile in poala intr-un gest necontrolat.
Cosmarul Mariei a inceput la scurt timp. La inceput au fost restrictiile. "Munceam. Pina mi-a
interzis el, spunindu-mi: «Ce sa mai mergi la servici? Sa traga de tine toti golanii si sa te intinzi
cu ei pe-acolo? Tu esti femeia mea, trebuie sa stai acasa, sa ai grija de mine, de casa si de copii»",
isi aminteste. Ce a urmat a fost un sir de batai, violuri, injuraturi. O lovea peste fata, pe unde se
nimerea, apoi o ploaie de pumni in cap, culminind cu
picioarele in burta, in ficat si in rinichi, ca sa nu lase urme. "Sa nu care
cumva sa vorbeasca vecinii sau rudele", explica femeia. Alteori o ia de par
si o tiraste prin toata casa, in tot acest timp injurind-o mereu.
Copii facuti in urma violurilor sotului
"Cind am ramas insarcinata cu primul copil, ma batea si atunci. Imi feream burta, sa nu-l
loveasca si pe el. La fel s-a intimplat si cu urmatorii doi
copii", spune Ioana, si o mina i se duce din reflex pe abdomen. Barbia ii tremura si mai tare, iar
ochii ii inoata in lacrimi. De altfel, pe acestia din urma i-a nascut in urma unor violuri
intramaritale. "Cum sa te mai culci de placere cu un barbat care te bate in fiecare zi? Daca citea
pe fata mea ca nu am chef sa fac sex, incepea sa ma bata. Ma dezbraca si ma viola. Cind mai era
si ametit de bautura, ma trezea noaptea in pumni sa facem sex. Intr-o noapte m-a trezit stringindu-

51
ma de git si m-a violat in timp ce abia respiram. De atunci nu mai pot dormi noptile. Ma trezesc
uneori de teama, alteori stautreaza, de frica sa nu-mi faca ceva", povesteste Ioana, si lacrimile nu
mai au stavila."Ma intreb: astazi ce-o sa-mi mai faca?"
Dupa cite spune Ioana, sotul ei trece la serviciu drept un om linistit si foarte bine vazut de
sefi. Acasa insa se dezlantuie fiara din el. Femeia este gasita responsabila de toate relele care se
intimpla acasa: mincarea rece, praful de pe mobila, o pata pe covor, notele proaste ale copiilor la
scoala, intirzieri cind se intoarce de la piata sau de la magazin. Aceste lucruri sint au
stavila..Aceste lucruri sint tot atitea motive de bataie. Bataie care are loc de cele mai multe ori de
fata cu cei trei copii. "Imi spune ca nu sint buna de nimic, ca din cauza mea este nervos si din
cauza mea ma bate. Cind ajunge acasa, face militarie cu mine si cu copiii. Trebuie sa-i dam
raportul cu privire la tot ce-am facut cit el a fost la serviciu. Cind se apropie ora sa vina acasa, imi
creste tensiunea si intru in panica. Ma intreb: Astazi ce-o sa-mi mai faca? Mi-e foarte frica de el",
spune Ioana, si in ochi i se citeste groaza.
Din cauza depresiilor, femeia a fost internata de trei ori la Spitalul "Socola". Iar acest lucru a
fost un motiv pentru barbatul ei sa-i repete in timpul batailor ca este nebuna. Deodata, Ioana se
opreste din povestit si intreaba cit este ceasul, ridicindu-se sa plece. "Trebuie sa ma gaseasca
acasa. Nu pot sa fac nimic. Mi-e foarte frica. Mi-a spus ca ma nenoroceste daca afla ca-i fac
probleme la serviciu sau ma pling cuiva. Spune ca ii cunoaste pe toti. “Te gasesc si in gaura de
sarpe si te omor”, imi spune."Ma forteaza sa ma omor, sa ma arunc pe geam. Dar eu nu vreau sa
mor"
La fel ca si Ioana, multe alte mii de femei traiesc in singuratate drame similare intre peretii
locuintelor. Elena este angajata la o firma privata din Iasi si nu a implinit inca 40 de ani. A
incercat sa faca un pas spre libertate si povestea ei a ajuns la urechile si pe hirtiile celor de la
Centrul de Mediere si Securitate Comunitara. "El bea foarte mult. Cind ajunge acasa, trebuie sa
stau drepti in fata lui, la raport. Ma chestioneaza ce-am facut, apoi ma critica. Intr-o noapte a
venit beat, m-a tirit de par jos din pat, m-a dezbracat cu forta si m-a aruncat pe casa scarii, in frig.
Era iarna si m-a incuiat pe din afara. Mi-a spus ca acolo merit sa stau. M-am rugat mai bine de o
ora, pina la patru dimineata, sa ma lase sa intru in casa. Intr-un tirziu, s-a trezit unul dintre copiii
mei", povesteste Elena, una dintre locatarele adapostului pentru femeile agresate, gestionat de
Centrul de Mediere si Securitate Comunitara. Bataile insotite de torturile psihice la care sint
supuse aceste femei fac din ele adevarate prizoniere. "Ma forteaza sa ma omor, sa ma arunc pe
geam. Ma duce la geamul de la bucatarie si imi spune sa ma arunc, pentru ca sint nebuna,
impingindu-ma pe marginea pervazului. Dar eu nu vreau sa mor. Am doi copii de crescut. Cum sa
fac asta si sa ramina copiii singuri?", ne intreaba plingind in hohote Elena.”

Bibliografie

*** Colecţia ziarului “ Libertatea”, 2002-2003

*** Colecţia ziarului “ Ziarul de Iaşi”, 2002-2003

52
53