Sunteți pe pagina 1din 4

Rolul asistentului social in instrumentarea cazurilor de familii aflate in divort Pentru a putea acorda asistenta sociala competenta intr-un

caz de divort pentru membrii cuplului destramat si pentru participantii la viata sociala, in general, un bun asistent social trebuie sa constientizeze ca destramarea unei familii este un proces cu profunde implicatii emotionale, dar si sociale. In primul rand, este necesara stabilirea factorilor determinanti care au dus la dezorganizarea familiei. Cauzele pot fi multiple, printre acestea numarandu-se: diferenta mare de varsta dintre soti, relatii extraconjugale, violenta fizica sau psihica, parasirea domiciliului, conditii sociale sau materiale precare, conceptii diferite cu privire la viata de familie etc. Asistentul social indeplineste diverse roluri in ceea ce priveste familia aflata in divort: mediator, negociator, consilier, agent de legatura. Rolul de mediator implica interventia asistentului social in disputa dintre parti, pentru a le ajuta sa ajunga la un consens. Rolul de negociator presupune aducerea laolalta a persoanelor care sunt in conflict si ajutarea acestora sa ajunga la un compromis. Atat mediatorul, cat si negociatorul incearca sa gaseasca o solutie de mijloc ce asigura ambelor parti existenta in comun. Diferenta dintre cei doi consta in faptul ca mediatorul are o pozitie neutra, insa negociatorul este de partea uneia dintre persoanele aflate in conflict. Ca si agent de legatura, asistentul social poate face legatura intre partile implicate in divort si un avocat, intre parinti si autoritatea tutelara sau intre parinti si scoala copilului. Un alt rol pe care asistentul social il poate indeplini este acela de consilier. Interventia eficienta a unui asistent social profesionist consta si in abilitatea de a preveni; adica, in cazul unei familii aflate in pragul unui divort, asistentul social este dator sa identifice cauzele ce duc la divort si sa urmareasca inlaturarea acestora. In acest scop, consilierea simultana a partenerilor este indicata, intrucat acest tip de consiliere ofera partilor oportunitatea de a vorbi unul cu celalalt, de a clarifica unele sentimente de incertitudine sau teama, ascultandu-se reciproc si exprimandu-si nevoile si temerile. Lucrand simultan cu ambii parteneri, asistentul social poate evalua impreuna cu ei cauzele dificultatilor pe care le parcurg (probleme de comunicare, factori de stres din familia largita etc.), sa inventarieze sursele de ajutor si sa elaboreze un plan de interventie pe care, fie si temporar, ei sa il experimenteze. Daca nu a fost posibila impacarea partenerilor, asistentul social poate consilia si in perioada postdivort, atat parintii, cat si copilul, care poate fi confuz si afectat de separarea parintilor. Consilierea partenerilor urmareste dezvoltarea unor abilitati specifice relatiilor postdivort. De asemenea, parintii pot fi asistati si consiliati in ceea ce presupune aplicarea sentintei judecatoresti cu privire la exercitarea autoritatii parintesti in comun si programul de vizita. Consilierea copiilor este o componenta foarte importanta, intrucat parintilor le poate fi dificil sa isi ajute copiii sa faca fata durerii pe care o simt atunci cand familia lor trece prin experienta divortului. Uneori parintii fie pentru ca ei insisi sunt confuzi, fie din dorinta de a-si proteja copiii, nu le explica acestora ce se intampla, subestimand capacitatea de intelegere a celor mici. Insa copiii observa totul, iar lipsa de comunicare cu ei le poate face mai mult rau decat s-ar crede. Chiar daca acestia vor ca ambii parinti sa fie cu ei, daca sunt asigurati ca nici unul dintre parinti nu ii va parasi, ei vor face fata divortului mult mai usor. Astfel,

asistentul social are un rol foarte important, acela de a sprijini adultii pentru a-si castiga increderea in calitatea de parinti, dar si de a discuta cu copilul si de a-i explica ce se intampla. Asistentul social trebuie sa fie familiarizat cu efectele pe care divortul le poate provoca in constiinta si comportamentul copiilor pentru a actiona eficient in consilierea acestora. Asistentul social trebuie sa stabileasca relatii de apropiere, de incredere, sa ofere un mediu prietenos in cadrul caruia copilul sa se simta in siguranta, sa isi poata exprima sentimentele. De asemenea, copilul trebuie sa stie ca nu el este responsabil de separarea parintilor si ca nu va fi lipsit de afectiunea parintelui absent. Este foarte importanta comunicarea directa a asistentului social cu copilul, in scopul reducerii sentimentului de izolare si singuratate, acesta simtind preocuparea si sprijinul asistentului social pentru situatia in care se afla. Un alt rol ce revine asistentului social este acela de a efectua o ancheta sociala in cazul in care parintii nu pot decide la cine va ramane copilul minor. Ancheta sociala cuprinde o serie de etape si elemente: studierea amanuntita a cazului, verificarea efectuata la domiciliu, considerarea datelor personale si familiale, a datelor parintilor si copilului, studierea starii de sanatate a copilului si a starii materiale a parintilor, precum si date cu privire la relatia parinte-copil. La sfarsit sunt elaborate concluzii si propuneri, iar rezultatul anchetei sociale este luat in consideratie de catre instanta in momentul deciziei cu privire la incredintarea minorului unuia dintre parinti spre crestere si educare. Odata cu pronuntarea divortului, instanta de tutela hotaraste asupra raporturilor dintre parintii divortati si copilul lor, tinand seama de interesul superior al copilului, dar si de concluziile raportului de evaluare psihosociala. Astfel, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti. Exista insa situatii in care din motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul din parinti, celalalt parinte pastrand dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a acestuia, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia. Persoanele singure i familiile care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea unui nivel de trai minimal au dreptul la beneficii de asisten social i servicii sociale, acordate n funcie de nevoile identificate ale fiecrei persoane sau familii. Familiile i persoanele singure fr venituri sau cu venituri reduse pot beneficia de o gam diversificat de servicii sociale adaptate nevoilor individuale, cum ar fi servicii de consiliere i informare, servicii de inserie/reinserie social, servicii de reabilitare. Beneficiile de asisten social n bani destinate copilului i familiei pot fi acordate sub form de alocaii, indemnizaii, stimulente financiare, faciliti fiscale i alte ajutoare de natur financiara. Alocatie pentru sustinerea familiei( legea 277/2010) - Prin prezenta lege se instituie alocatia pentru sustinerea familiei ca forma de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au in crestere si ingrijire copii in varsta de pana la 18 ani, denumita in continuare alocatie. (2) Acordarea alocatiei prevazute la alin. (1) are drept scop completarea veniturilor familiilor in vederea asigurarii unor conditii mai bune pentru cresterea, ingrijirea si educarea copiilor, precum si stimularea frecventarii de catre copiii de varsta scolara, aflati in ingrijirea familiilor cu venituri reduse, a cursurilor unei forme de invatamant, organizate potrivit legii.

Alocatie de sustinere pentru familia monoparentala Ajutor pentru incalzirea locuintei Ajutor social Serviciile sociale din domeniul proteciei copilului i familiei au ca principal obiectiv suportul acordat pentru asigurarea ngrijirii, creterii, formrii, dezvoltrii i educrii copilului n cadrul familiei. Procesul de acordare a serviciilor sociale are urmtoarele etape obligatorii: a)evaluarea iniial; b)elaborarea planului de intervenie; c)evaluarea complex; d)elaborarea planului individualizat de asisten i ngrijire; e)implementarea msurilor prevzute n planul de intervenie i n planul individualizat; f)monitorizarea i evaluarea acordrii serviciilor. INTREBARI 1. Ce roluri ale asistentului social cunoasteti? 2. Credeti ca prin consiliere divortul poate fi prevenit? 3. Care este diferenta dintre rolul de negociator si cel de mediator? Mediatorul este impartial si neutru.Pe langa asta mediatorul ajuta partile in gasirea celor mai bune solutii de rezolvare a conflictului. Negociatorul este partial el fiind de o parte sau alta a mesei,practic el vede doar din punctul unei parti de vedere.Negociatorul creeaza si ofera solutii problemelor existente. In mediere partile sunt ajutate de mediator sa gaseasca solutii deoarece sunt incapabile de a mai negocia singure conflictul existent si de a mai gasi singuri o cale de rezolvare.

4. Unul din scopul consilierii partenerilor urmareste dezvoltarea unor abilitati specifice postdivort. Care credeti ca sunt acestea?
Daca parintii pot mentine o relatie civilizata, urmatorul pas va fi de a stabili o strategie cooperativa in cresterea copiilor. Parintii trebuie sa fie de acord asupra regulilor din ambele case si sa se descurce reciproc cu programul pentru a se adapta la nevoile copiilor. Principalii factorii protectivi care contribuie la adaptarea pozitiva a copiilor si parintilor postdivort si care modereaza aparitia riscurilor asociate cu divortul sunt constituiti pe cateva dimensiuni importante: calitatea relatiei dintre cei doi parinti, modalitate lor de a lua decizii impreuna privind aspectele importante in educarea copiilor, consistenta si consecventa stilului

parental in disciplina, implicarea activa a parintelui nonrezidential in viata copiilor, oferirea de caldura si suport emotional copiilor, monitorizarea activitatii la scoala si in mediul extrascolar, supravegherea relatiilor sociale ale copiilor, asigurarea accesibilitatii si mentinerea contactului cu fiecare parinte, absenta actiunilor de denigrare a autoritatii celuilalt parinte, abilitati de rezolvare a problemelor.

5. Prin ce metode ati incerca sa castigati increderea copilului in relatia de consiliere? Asistentii sociali trebuie sa posede abilitati de comunicare atat verbale cat si nonverbale, astfel incat sa ajute parintii si copiii sa-si poata exprima sentimentele pe care nu le pot traduce in cuvinte. Este eficient sa nu se foloseasca in lucrul cu clientul doar un singur tip de limbaj, fiind utila in acest sens achizitionarea unui set de materiale cum ar fi: casute, papusi, hartie si creioane, jocuri de aranjare a unor figuri, mobile si balante care pot fi utilizate pentru a figura dezechilibrele emotionale din familie, bete de lemn cu diferite lungimi care pot fi folosite pentru a ilustra nevoia copilului de legaturi ferme si granite stabile.Prin aceste tehnici de joc, precum si altele nonverbale (vezi desenul, sculptura) se pot obtine informatii, dar si angaja parintii si copiii in discutii si in rezolvarea problemelor. Chiar si in cazul copiilor mici aceasta metoda poate fi utila, pentru ca, dincolo de aparente, ei vor inregistra o mare parte din ceea ce se spune, si mai ales tonul si maniera discutiei.

Codul civil, Legea 287/2009, articolele 396-404 Legea 292/2011 Divortul si cauzalitatea acestuia, Ursachi Diana