Sunteți pe pagina 1din 11

Aspecte ale experienţei profesionale:

- Perioada 1993 – 1995: contract colectiv de muncă IMAS SA Bucureşti (din timpul
facultăţii) pe proiecte de cercetare socială şi sociologică
- Perioada 1995 – 1997: asistent social Centrul de Sprijin Familial şi Ocrotirea Copilului
- Perioada 1997 – 1999: sociolog Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului Iaşi
- Perioada 1996 – 1999: asistent social colaborator, supervizor studenţi şi absolvenţi de
asistenţă socială – psihologie – sociologie, lector cursuri de creşterea şi dezvoltarea
copilului la nivel comunitar, iniţiator al Grupului de Acţiune Locală şi consultant-iniţiator
proiecte Worldvision International cu finanţare proprie şi fonduri nerambursabile, Iaşi
Office
- Perioada 1996 – 1999: coordonator echipă cercetare sociologică pentru judeţele Iaşi
şi Vaslui CURS SA Bucureşti
- Perioada 1999 – 2003: colaborator Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii şi evaluator
proiecte PHARE pe comunităţi vulnerabile
- Perioada 2003 – 2004: consultant asistenţă socială şi sociologie Asociaţia Myozotis
Bârlad (proiecte autofinanţare, terapie ocupaţională bolnavi cronici, consultant proiect
tip Birou de Consiliere pentru Cetăţeni, consultant proiect finanţare Ambasada Marii
Britanii)
- Perioada 2004 – 2006: consultant pe cont propriu în domeniile asistenţă socială şi
sociologie, Autorizaţie pentru Persoană Fizică Autorizată (colaborări pe bază de
contracte cu organizaţii non-guvernamentale şi instituţii de profil din judeţele Iaşi şi
Vaslui – consultanţă proiecte cu finanţare nerambursabilă acordată de diverşi
finanţatori, acreditarea serviciilor de asistenţă socială, în domeniul protecţiei copilului
şi persoanei adulte cu handicap, integrarea socio-profesională a persoanelor ieşite din
detenţie, proiecte de restructurare a unor foste întreprinderi de stat, consultant
Confederaţia Sindicală Cartel Alfa Bârlad, consultant politic şi iniţiator de activităţi de
fundraising, coordonator echipă cercetare socială, consultant proiect de fundraising
pentru o unitate şcolară cu tradiţie din Bârlad etc)
- Perioada 2006 – 2009: consultant proiecte din domeniul social derulate de Primăria
Costineşti, judeţul Constanţa; consultant proiecte Asociaţia Patronatului din Turism
Parthenopolis Costineşti; consultant proiecte advertising/ marketing/ branding/
rebranding firme turism
- Perioada 2009 – 2011: asistent social şi consultant proiecte organizaţii non-
guvernamentale Iaşi; supervizor practică studenţi asistenţă socială (în cadrul ONG-
urilor)
- Perioada 2011 – 2015: student master asistenţă socială – supervizare şi planificare
socială; consultant proiecte finanţare nerambursabilă ONG-uri; coordonator echipă
cercetări sociale şi sociologice
- Perioada 2013 – 2015: consultant cu personalitate juridică (întreprindere individuală),
pe bază contractuală, pentru ONG-uri şi firme private

1-in ce masura intervievatul este constient de alegerea facuta, daca in mediul lui familial au
existat persoane care au determinat interesul pt. asist. sociala, raportul dintre profesia
parintilor (daca au avut profesii asemanat: psihologi, profesori), sa povesteasca, daca a avut
inclinatii din copilarie;

1. Interesul pentru domeniul social a fost prezent încă din copilărie, însă în perioada
regimului comunist domeniul social era considerat tabu – ştiinţă reacţionară,
specializările de la universitate fiind desfiinţate din anul 1975, astfel că până în 1990
nu s-a putut pune problema alegerii domeniului social; reînfiinţarea în anul 1990 a
specializărilor sociologie, asistenţă socială, psihologie, ştiinţe politice, psihopedagogie,
pedagogie, comunicare, relaţii internaţionale, a deschis uşi care erau închise şi sigilate
ermetic; profesiile părinţilor nu au avut nici o relevanţă în domeniul ales, deciziile
aparţinându-mi în totalitate; fiind prima promoţie după 1990, lucrurile s-au petrecut pas
cu pas, cadrele didactice de la nivel universitar îşi scriau cursul pe măsură ce îl
predau studenţilor, iar bibliografia era practic inexistentă; facultatea a oferit informaţii
foarte generale, specializarea făcându-se odată cu derularea jobului; faptul că, prin
intermediul Fundaţiei Soros, am avut acces la manuale americane de asistenţă
socială şi sociologie, cu ajutorul cărora am avut şansa de a completa informaţiile de la
cursuri cu noţiuni de actualitate dintr-o ţară dezvoltată şi un regim democrat, a fost de
bun augur, ca şi şansa prin care am lucrat încă din timpul facultăţii, cu contract
colectiv de muncă, pentru IMAS Bucureşti (Institutul de Marketing şi Sondarea Opiniei
Publice), formatorii fiind persoane publice şi profesionişti recunoscuţi (Alina Mungiu –
Pipidi - psiholog, Alin Teodorescu, sociolog, fost consilier prezidenţial, Cătălin
Atanasiu – politolog, Mircea Kivu – economist, Cătălin şi Elena Zamfir – specialişti în
asistenţă socială şi sociologie), oportunitatea prin care am urmat, în paralel cu jobul de
asistent social, a unui curs de dobândirea de competenţe în domeniul asistenţei
sociale şi sociologiei, ţinut de lectori britanici, cu mastere în domeniile asistenţă
socială, sociologie, psihiatrie, a completat prin aplicarea în practică a noţiunilor
teoretice acumulate în timpul facultăţii, într-un mod util şi eficient, de asemenea,
demararea unui proiect pilot prin care s-a format sistemul legislativ românesc pe
model britanic, care este încă actual şi aplicat la realitatea concretă din ţara noastră;
atribuţiile de muncă date de job au inclus, alături de lucrul pe cazuistica domeniului
protecţiei copilului (prevenirea abandonului copilului în instituţii rezidenţiale de stat,
reintegrarea în familia de origine sau extinsă, plasament, încredinţare, adopţie
naţională, evaluare copil şi familie pentru foster care – actualmente asistenţa
maternală ca familie substitut profesionistă, reprezentarea copilului în Comisia pentru
Protecţia Copilului şi reprezentarea copilului în instanţă în cazurile de adopţie
naţională, consilierea familiior vulnerabile, monitorizarea şi consilierea copiilor
delincvenţi juvenili), şi activitatea de supervizare a practicii studenţilor de la facultatea
de asistenţă socială, supervizarea voluntarilor, supervizarea absolvenţilor,
supervizarea asistenţilor sociali din reţeaua judeţeană de la nivelul comunelor, precum
şi realizarea şi actualizarea la zi a copiilor aflaţi în îngrijire instituţională, derularea de
proiecte de fundraising pentru copii şi familii vulnerabile în colaborare cu mass-media
ieşeană şi naţională; de asemenea, realizarea bazei de date şi actualizarea
permanentă privind organizaţiile non-guvernamentale având ca activitate protecţia
copilului, de la nivelul judeţului Iaşi, obţinerea acreditărilor acestora pentru derularea
activităţii; reprezentant al departamentului judeţean pentru protecţia copilului în relaţia
cu organizaţii non-guvernamentale din afara ţării; toate aceste atribuţii au contribuit la
obţinerea unei vaste experienţe profesionale; în plus, activitatea în cadrul unor
structuri private (Worldvision International, Iaşi Office, Centrul de Sociologie Urbană şi
Regională CURS SA Bucureşti) a adus un plus de experienţă, deloc de neglijat,
ajutându-mă să devin ceea ce sunt în prezent. Un fapt demn de menţionat este faptul
că în cadrul colaborării cu CURS SA Bucureşti am avut ca formator şi evaluator pe
dna Voichiţa Stahl, specialist în asistenţă socială şi sociologie.

2-raportul dintre vocatie si formarea profesionala: a simtit ca e o vocatie, cum isi indeplineste
rolul, au existat schimbari intre anii de inceput si prezent, de ce natura (sa detalieze), efectele
asupra profesiei, persoanei (probleme, realizari), cum defineste un bun asistent, cum
deosebim un as. soc. profesionist de unul modest, ce calitati, ce competente, ce activitati au
fost cu dificultati, cum contribuie la dezv. personala si profesionala, de cine este sprijinit
(institutie);
2. Vocaţia a fost prezentă de timpuriu, interesul pentru domeniul social fiind revelator;
formarea profesională a fost permanentă, existând o strânsă legătură între calităţile
înnăscute şi cele dobândite în urma studiilor universitare şi acumulării de experienţă
profesională; îndeplinirea rolului de asistent social a avut ca parametri: atingerea
standardelor de calitate în domeniul social, utilizarea empatiei şi a nivelului de
conştiinţă în instrumentarea cazurilor, aplicarea în practică a cunoştinţelor teoretice,
utilizarea tehnicilor şi metodelor de lucru adecvate în relaţia cu clienţii serviciilor
sociale; monitorizarea şi obţinerea rezultatelor concrete şi valide privind finalitatea
situaţiilor întâlnite; schimbările observate între anii de început şi prezent sunt
semnificative, respectiv, dacă la începutul activităţii, în urmă cu 20 de ani, inexistenţa
cadrului juridic impunea o atenţie sporită în instrumentarea cazurilor pentru
minimizarea vidului legislativ, în prezent se realizează preponderent o activitate de
protecţie socială în detrimentul activităţii de asistenţă socială, personalul din domeniu
din instituţiile publice nerealizând diferenţierea clară a celor două concepte (faptul că
măsurile de protecţie socială ţin de drepturile financiare şi materiale ale categoriilor
defavorizate, pe când asistenţa socială se referă în principal la consilierea
categoriilor vulnerabile şi acţiunea în sensul dobândirii independenţei clienţilor vis-a-
vis de utilizarea măsurilor de protecţie socială); efectele acestei confuzii la nivel
conceptual duce la o stereotipie eronată în domeniu, respectiv percepţia publicului
(inclusiv a reprezentanţilor instituţiilor de stat din domeniu) fiind aceea că asistentul
social întocmeşte dosare ale clienţilor serviciilor sociale, în urma cărora oamenii
primesc drepturi financiare şi/ sau materiale/ facilităţi diverse; în final, asistentul social
nu mai are timpul fizic necesar pentru a derula activitatea propriu-zisă de asistenţă
socială, de aici decurge reducerea nivelului calităţii prestaţiei şi etichetarea greşită a
profesiei; un bun asistent social poate fi definit ca un profesionist care îşi foloseşte
cunoştinţele teoretice dobândite, aplicând în practică instrumentele, tehnicile şi
metodele de lucru adecvate fiecărui caz instrumentat, într-o manieră apreciativă şi
responsabilă, conform unui plan realist, care urmăreşte scopurile, obiectivele,
finalitatea şi monitorizarea post-intervenţie; diferenţa între un asistent social
profesionist şi unul modest este dată, în primul rând, de rezultatele muncii sale, scopul
final fiind reducerea numărului de cazuri dependente de serviciile sociale; de
asemenea, un asistent social profesionist ţine cont de contextul profesional, ţine
legătura cu alţi profesionişti din domeniu, colegi sau profesori, din mediul privat sau de
stat, participă la evenimente din domeniu, este afiliat la structuri naţionale şi/ sau
internaţionale ale asistenţilor sociali, este la curent cu legislaţia şi îşi actualizează
permanent metodele de lucru; principala dificultate cu care se confruntă asistentul
social este implicarea personală în cazurile pe care le instrumentează, în acest sens
este foarte important să ştie să utilizeze metode de protecţie psiho-emoţională, pe
care ar trebui să i le furnizeze supervizorul activităţii sale (lucru care de cele mai multe
ori nu se întâmplă aşa cum ar trebui); de asemenea, o altă dificultate pe care o
întâmpină este intervenţia în activitatea sa a non-profesioniştilor, de regulă şefi şi
colegi de la alte departamente, cu percepţii eronate asupra activităţii de asistenţă
socială; lipsa unei activităţi de supervizare profesională a asistentului social, cauzată
în principal de lipsa poziţiei de supervizor în instituţiile de stat, datorită necunoaşterii
importanţei acestei activităţi şi nelegiferării postului în organigrama instituţiei, duce la
probleme în acordarea sprijinului în activitatea de asistenţă socială; astfel că apar
sincope în evoluţia vieţii profesionale a asistentului social, cu efecte indirecte în viaţa
personală, afectând echilibrul psiho-emoţional al profesionistului care ar trebui să
contribuie la dobândirea şi menţinerea echilibrului clientului serviciilor sociale;

3-viitorul asistent social pe piata muncii: in ce masura profesia este recunoscuta, cu cine se
confrunta, care sunt profesiile si ocupatiile apropiate de cea de asistenta sociala, care sunt
formele de colaborare, a. social este un post care se poate ocupa usor, care este modul de
recrutare, cum a fost concursul de ocupare a postului, care sunt raporturile dintre diferitele
specializari ale a. sociale (mediul medical, din scoala, penitenciar, primarie, ong-uri etc), care
este situatia materiala a asistentei sociale, este multumit de salariu, unde se situeaza fata de
colegii cu aceeasi pregatire, cum este reprezentata in mass-media profesia de a. social, cum
apare a. social in campul social, ca un expert sau este subordonat unei alte profesii (exemple
de activitati);
3. Profesia este recunoscută, dar se face confuzia între asistent social şi lucrător social,
adică acea persoană din administraţia publică având atribuţii de “lucrul cu hârtiile”, în
principal atribuţii de protecţie socială; conform acestei păreri eronate, oricine are o
diplomă de bacalaureat şi este capabil să scrie corect ar putea fi asistent social; în
limba engleză se face diferenţierea clară între social work (lucrător social) şi social
assistent (asistent social); în limba română sensurile se amestecă şi ceea ce rezultă
afectează percepţia publicului asupra profesiei de asistent social; profesiile apropiate
de cea de asistent social sunt: sociolog (fiind prima promoţie a facultăţii de sociologie,
am avut surpriza să constat că în Nomenclatorul Ocupaţiilor din România profesia de
sociolog nu exista, era asimilată profesiei de asistent social), psiholog (datorită
atribuţiilor de consiliere pe care trebuie să le îndeplinească asistentul social în
instrumentarea cazurilor), psihopedagog (în unele instituţii de stat, ocupaţia de
educator specializat, de exemplu, poate fi desfăşurată de: asistent social, psiholog,
psihopedagog, sociolog, pedagog, absolvent al unei diplome de licenţă în comunicare
şi mai sunt şi alte exemple revelatoare); formele de colaborare cu instituţii de stat sau
ONG-uri pot fi: contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, pe durată
determinată (de ex, în locul unei persoane aflate în concediu de maternitate sau de
creşterea şi îngrijirea copilului – existând astfel limite de timp, ori contracte pe proiecte
cu finanţare europeană şi buget de timp limitat, proiecte care pot fi preluate şi
continuate de structurile de stat, sau nu), colaborări contractuale de prestări servicii de
asistenţă socială între persoane juridice şi asistenţi sociali cu personalitate juridică
(cabinet individual, personaă fizică autorizată, profesionist independent, reprezentant
al unei societăţi civile profesionale de asistenţă socială sau al unui SRL cu domeniu
principal de activitate pe asistenţă socială), convenţie civilă în cadrul unei cercetări
sociale şi probabil mai sunt şi alte tipuri de colaborări (cabinetul unui parlamentar sau
un partid politic care doreşte să prindă în platforma program activităţi de asistenţă
socială etc); având în vedere că ultimele schimbări din domeniul politic au adus şi o
deblocare a posturilor din instituţiile de stat, în prezent există o cerere mare pe piaţa
muncii pentru profesia de asistent social, oportunităţile actuale vizând în primul rând
absolvenţii cu studii superioare în asistenţa socială, de asemenea, legiferarea
necesităţii angajării de asistenţi sociali cu studii superioare în asistenţă socială pentru
departamentul de asistenţă socială de la nivelul primăriilor rurale a creat o nişă pe
piaţa muncii; modul de recrutare este în două etape, examen scris şi interviu,
structurile de stat, ca şi cele non-guvernamentale sau private din domeniu procedând
cam la fel, pe angajatori interesându-i noţiunile teoretice şi practice ale candidatului
pentru postul de asistent social, ca şi motivaţia şi orizontul de timp propus pentru
evoluţia profesională şi personală; în ceea ce priveşte raporturile dintre diferitele
specializări ale asistenţei sociale, se poate spune că instrumentele de lucru sunt
relativ similare (anchete sociale, evaluări, teste, şedinţe de consiliere, diferenţa
constând în atingerea scopului, care diferă în funcţie de mediu, respectiv: în mediul
medical, de exemplu, se instrumentează cazuri de prevenire a abandonului în instituţii
medicale, în şcoală se desfăşoară activităţi de prevenirea abandonului şcolar şi de
consiliere pentru elevii din familiile vulnerabile material şi financiar sau care au trecut
prin situaţii limită – divorţul părinţilor, dispariţia unui părinte, violenţă domestică sau de
altă natură, exploatare prin muncă sau devianţe sexuale, în penitenciar se urmăreşte
consilierea persoanei în situaţia privativă de libertate în scopul acceptării realităţii şi
integrării socio-profesionale post-detenţie etc, în primărie se instrumentează cazuri
sociale, clienţi ai serviciilor de protecţie socială şi se urmăreşte reducerea dependenţei
de serviciile sociale, iar în cazul ong-urilor, cazuistica fiind foarte diversă, specificul
instrumentelor de lucru este dat de nevoile grupului ţintă; situaţia materială a asistenţei
sociale este una deosebit de precară, domeniul asistenţei sociale fiind Cenuşăreasa
societăţii, guvernul lăsând la coada priorităţilor bugetul alocat; în consecinţă, salariul
este de cele mai multe ori sub nivelul veniturilor clienţilor serviciilor sociale, acest fapt
afectând dramatic calitatea prestaţiilor asistentului social (este dificil să prestezi
activitatea la standarde înalte atât timp cât venitul nu acoperă nevoile primare ale
profesionistului din domeniu; dacă mai avem în vedere şi faptul că uzura morală
pentru activitatea directă cu clientul serviciilor sociale este de cel puţin patru ori mai
mare decât în alte domenii, este evident de ce mulţi absolvenţi cu studii superioare de
asistenţă socială se orientează, după un anumit timp, spre alte domenii conexe;
situarea asistentului social care lucrează direct cu clienţii serviciilor sociale faţă de
colegii cu aceeaşi pregătire este relativă – dacă facem o comparaţie între asistentul
social care este angajat al unei primării din mediul rural (şi care instrumentează, în
principal, maldăre de hârtii) şi asistentul social inspector gradul doi al unei instituţii de
asistenţă socială de la nivel judeţean (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului şi a Persoanei Adulte cu Handicap, Agenţia Judeţeană pentru Plăţi
şi Inspecţie Socială, Direcţia de Sănătate Publică, Inspectoratul Şcolar Judeţean etc),
diferenţele se văd atât la remunerare, cât şi la poziţia socială şi recunoaşterea
profesională, chiar dacă nivelul studiilor este acelaşi; reprezentarea profesiei de
asistent social în mass-media este la nivelul aparenţelor, de cele mai multe ori
reprezentanţii mass-media urmărind impactul reportajelor asupra publicului
telespectator şi creşterea audienţei, în detrimentul unei reprezentări realiste a profesiei
şi atribuţiilor specifice; în câmpul social, asistentul social este privit în strânsă legătură
cu clientul serviciilor sociale, pe o poziţie inferioară faţă de alte profesii apropiate
(psiholog, psihopedagog, sociolog, mediator etc), considerându-se că face o muncă
de calitate inferioară; oamenii, în general, evită să aibă de-a face cu categoriile cele
mai defavorizate ale societăţii şi, prin influenţă asimilează aceste categorii cu
persoanele care lucrează cu ele; reiau, încă o dată, ideea că percepţia asistentului
social de către publicul larg depinde de poziţia pe care acesta o ocupă în ierarhie (o
poziţie de conducere duce la o percepţie superioară unei poziţii de execuţie în
organigrama unei instituţii de stat sau structuri private/ ONG);

4-interventii posibile in campul social: pct. pozitive si negative (unde trebuie intervenit la
nivelul pregat. profesionale, la niv. factorilor de decizie sau in alta parte, multumit de sistem
-eventual comparativ cu alte profesii, ex.psihologia).
4. Răspunsul la întrebările anterioare este dat de structura naţională a profesioniştilor din
domeniu, care a studiat şi cercetat diferite aspecte ale profesiei şi ocupaţiei de
asistent social în România (Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România):

CUM ARATĂ PROFILUL ASISTENTULUI SOCIAL ÎN ROMÂNIA


 Asistentul social român este femeie de 36 de ani cu studii de specialitate şi experienţă
profesională bogată, în ciuda unui salariu sub 1.000 RON.
 Statul a investit în 30.000 de absolvenţi, din care doar circa 5.500 profesează, deşi în
mediul rural legea cere acoperirea unui deficit de încă 11.000 de posturi.
Colegiul Asistenţilor Sociali din România (CNASR) anunţă încheierea primei cercetări
efectuate în ţara noastră asupra profilului asistentului social şi a nevoilor sociale reale la
nivel naţional.
Astfel, în premieră, în cei 85 de ani de când a început formarea profesională pentru
această meserie, beneficiarii serviciilor de asistenţă (persoanele cu handicap, femeile
abuzate, persoanele defavorizate, copiii instituţionalizaţi, persoanele private de libertate şi
alte categorii) pot înţelege profilul celor care îi ocrotesc, iar factorii politici decidenţi pot
înţelege nevoile reale ale societăţii din acest punct de vedere şi, în consecinţă, pot lua
măsurile legislative eficiente şi în cunoştinţă de cauză, fără a irosi resurse bugetare.
Deşi asistarea persoanelor defavorizate este atestată în România încă din secolul al
XIIIlea, cercetarea făcută de CNASR arată în zilele noastre un asistent social de sex
feminin (88%) în jurul vârstei de 36 de ani (între 22 şi 86) şi cu o experienţă profesională
bogată (deci care rămân în sistem după absolvirea studiilor de specialitate), în ciuda unui
salariu cuprins între 800 şi 1.000 RON în mediul rural. Peste 70% lucrează în sistemul
public de asistenţă socială, restul fiind angajaţii organizaţiilor neguvernamentale, inclusiv
cele ce ţin de biserică.
Un studiu al Băncii Mondiale arată că 34% din administraţiile locale nu au înfiinţat
Servicii Publice de Asistenţă Socială, deşi Legea 292 prevede acest lucru încă din anul
2011.
Preşedintele Colegiului Asistenţilor Sociali din România, Doru Buzducea, spune că
”Strategia naţională în domeniul incluziunii sociale şi combaterii sărăciei 2014-2020”
elaborată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prevede un necesar de încă
11.000 de noi asistenţi la nivel naţional, deşi acum sunt activi în România doar circa
5.500 din cei peste 30.000 în a căror formare statul a investit în ultimii 25 de ani. Această
situaţie duce la supra-încărcarea profesională pe fondul unor remuneraţii deja
disproporţionate în raport cu specificul meseriei. ”Pentru a răspunde nevoilor reale, mai
ales în zonele rurale, este nevoie de angajarea acestor asistenţi deja formaţi profesional.
Legea cere deja acest lucru iar realitatea pe care o vedem cu toţii la ştiri confirmă. Însă
pentru a acoperi necesarul de asistenţi sociali este nevoie de adoptarea legii salarizării
unice in sistemul public şi de clarificarea statutului asistentului social astfel încât să
se elimine ambiguităţile ce permit angajarea unor persoane cu alte calificări ce ocupă, cu
precădere în mediul rural, posturi plătite de stat, fără a oferi serviciile atât de necesare
celor în nevoie”, spune Doru Buzducea.
Prezentul studiu asupra meseriei de asistent social mai relevă de asemenea
necesitatea actualizării programei de formare profesională la facultăţile de profil pentru a
răspunde nevoilor reale din România. De asemenea, crearea de module de studii
postuniversitare este una dintre doleanţele practicienilor din domeniu, precum şi
decontarea costurilor de transport pentru asistenţii care fac naveta in mediul rural.
Prezentarea concluziilor studiului şi dezbaterea privind măsurile ce trebuie luate de
către autorităţi, precum şi rolul Colegiului în consolidarea statutului asistentului social a
avut loc marţi, 26 mai 2015, ora 12:00, la sediul CNAS din Bucureşti.
Studiul integral realizat de conf. univ. dr. Florin Lazăr, membru al Comisiei de
Cercetare în Asistenţă Socială din cadrul CNASR poate fi descărcat de pe site-ul
www.cnasr.ro.

CNASR vine în întâmpinarea aşteptărilor absolvenţilor studiilor superioare de


asistenţă socială, cu câteva facilităţi importante, demne de reţinut, cu amendamentul că
Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi nu este inclusă în aceste prevederi:
 În baza protocoalelor încheiate între CNASR şi universităţile care au facultăţi cu
specializare asistenţă socială, vă informăm că şi în acest an, absolvenţii care vor
susţine examenul de licenţă în sesiunea 2015 beneficiază de:
 scutire de la plata taxei de analiză dosar pentru înregistrarea în Registrul
Naţional al Asistenţilor Sociali din România.
 evaluare dosar fără prezentarea la interviu;
 colectare documente de înscriere prin intermediul secretariatelor facultăţilor
absolvite.
Absolvenţii facultăţilor cu specializare în asistenţă socială din cadrul următoarelor
universităţi se pot adresa secretariatelor facultăţii pentru mai multe informaţii:
Universitatea din Bucureşti
Universitatea de Vest din Timişoara
Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca

În încheiere, ca profesionist în domeniu, îmi rămâne să sper că structura CNASR Iaşi


va face demersuri pentru includerea universităţii ieşene pe lista sus-amintită, pentru ca şi
absolvenţii ieşeni să beneficieze de aceleaşi facilităţi de care au parte absolvenţii celorlalte
universităţi din ţară.