UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI, CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
SECȚIA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Referat științific
Statusul marital și sănătatea

Sur Georgiana Amalia

AS, An III, grupa C
Cuprins:

1. Preliminări teoretico-metodologice

 Problema științifică abordată și scopul lucrării

 Importanța și relevanța științifică
 Încadrarea paradigmatică și teoriile științifice relevante
 Metodele, instrumentele și tehicile utilizate în demersul de cercetare

2. Prezentarea rezultatului demersului de cercetare

3. Evaluarea rezultatelor obținute

4. Bibliografie
 1. Preliminări teoretico-metodologice

Tema aleasă este intitulată ”Statusul marital și sănătatea”. În această temă urmăresc să
vorbesc atât despre statusul marital al persoanelor cât și despre posibile probleme de
sănătate care pot apărea ca și consecință al status-ului unei persoane.

Precizări conceptuale:

Starea civilă sau statusul marital sunt opțiuni distincte care descriu relația unei
persoane cu o altă persoană semnificativă. Starea civilă a unei persoane poate fii:
căsătorit, divorțat, necăsătorit și văduv. Statusul reprezintă locul pe care un individ îl
ocupă la un moment dat, iar acesta cuprinde și poziția pe care individul o ocupă în
asociere și cu celălalte sisteme.

Sănătatea se referă la starea bună de funcționarea a organismului atât pe plan fizic cât
și pe plan psihic. În domeiul medical, sănătatea este definită ca funcționarea eficace a
tuturor organelor în mod normal și regulat. OMS a definit sănătatea ca o ”stare favorabilă
atât fizic, mental cât și social”.

Conceptul de statul marital poate fii încadrat în teoria cognitiv-comportamentală din

cauza faptului că traiul familial și singurătatea generează deosebiri pe plan spiritual, a
cnfortului psihic și al satisfacției.

Metodele utilizate în demersul de cercetare sunt analiza critică a literaturii de

specialitate, analiza documentelor speciale, analiza secundară, analiza tematică și analiza
interpretativă.

2. Prezentarea rezultatului demersului de cercetare

Căsătoria

Căsătoria este definită ca uniunea dintre două persoane, care s-au decis să își
întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă veniturile și bunurile materiale în comun. O
altă definiție ar fii că căsătoria este ”un act solemn formal prin care o persoană contractează o
căsătorie, potrivit legilor, cutumei sau tradiției din țara respectivă”. (Eusebiu Tihan, Laura
Tihan – ”Căsătoria vs Divorț, Ghid de analiză”).

Paul Hauck evidențiază patru aspecte importante pentru care oamenii se căsătoresc.
Acesta, în lucrarea sa intitulată ”Cum să iubești pentru a fi iubit” subliniază faptul că oamenii
au nevoie de o serie de aspecte pentru ca oamenii să se căsătorească ori să se gândească la
ideea de căsătorie. Aceste patru aspecte sunt: o companie plăcută, o viață sexuală în deplină
siguranță și convenabilă, întemeierea unei familii și stabilirea unui mod de viață propriu. Cu
toate acestea, în societatea actuală, societatea modernă, se pare că oamenii nu sunt influențați
și interesați de aceste aspecte pentru a-i determina să se gândească la căsătorie ori să se
căsătorească. Totodată, în societatea modernă, deoarece lumea și oamenii au evoluat foarte
mult și foarte multe aspecte din viață s-au schimbat, aceștia nu se simt suficient de pregătiți
să își întemeieze o familie și să își asume o multitudine de responsabilități. În societatea
modernă a apărut ideea de idependență, ceea ce îi motivează ori stimulează pe foarte mulți să
rămână singuri, să nu depindă de nimeni și să nu își asume răspunderea pentru faptele unei
alte persoane, decât pentru propria persoană.

Potrivit INS, în anul 2020 s-au înregistrat 81.343 căsătorii, cu 47.267 căsătorii mai
puține ca în anul precedent. Rata nupțialității fiind de 3.7 la 1000 de locuitori, față de 5,8 la
1000 de locuitori în anul 2019. Dacă ne uitam în urmă cu 10 ani, mai exact în anul 2010,
unde s-a înregistrat un număr aproximativ e 150.000 de căsătorii, se poate observa o scădere
drastică a numărului, de unde rezultă faptul că rata nupțialității a scăzut cu aproximativ 45%
în ultimii 10 ani. Așadar, tot mai puține persoane s-au hotărât să spună ”da” în fața ofițerului
de Stare Civilă. Scăderea numărului de căsătorii s-a înregistrat atât la populația din mediul
urban cât și la populația din mediul rural, rata nupțialității înregistând o scădere de 2,4% în
mediul urban, față de 2019, și 1,7% în mediul rural, potrivit INS. Cele mai multe căsătorii
(11,7%) s-au încheiat între bărbații și femeile cu vârstă cuprinsă între 25-29 ani, urmând
căsătoriile încheiate înte bărbații și femeile cu vârsta cuprinsă între 20-24 ani (11,5%). În anul
2020, media de vârstă la data căsătoriei fiind de 34 de ani la bărbați și de 30,8 la femei,
potrivit INS.
Divorțul

Divorțul este definit ca ruperea legăturii dintre două persoane și desfacerea actului de
căsătorie în mod legal. În România divorțul se poate desface prin cale amiabilă respectând
anumite condiții administrative și notariale sau pe cale juridică, printr-un proces, urmând
dispozițiile codului civil al României. Există patru motive de divorț, conform codului civil al
României definite în Art. 373 a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre
soți acceptată de celălalt soț; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile
dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea
unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; d) la cererea aceluia
dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. (Codul civil al
României, Art. 373).

Potrivit INS, în anul 2020 s-au înregistrat un număr de 22.785 divorțuri în România,
cu 7412 mai puține de anul precedent. Rata divorțialității fiind de 1,03 la 1000 de locuitori,
față de 1,36 la 1000 de lcuitori în anul 2019. De unde rezultă faptul că, chiar dacă s-a
înregistrat un număr mai mic de căsătorii în anul 2020 și numărul divorțurilor a scăzut, ceea
ce înseamnă că persoanele care au decis să se căsătorească, au făcut o alegere bună și
prielnică lor, ceea ce este un avantaj atât pentru ei cât și pentru societate. Potrivit INS, vârsta
medie a soţilor la divorţ a fost de 43,6 ani pentru bărbaţi şi de 40,0 ani pentru femei.

Celibatul

Celibatul este definit ca starea civilă a unei persoane adulte necăsătorite. Deși
celibatul a existat din totdeauna, acesta a dobândit în ultimii ani forme care l-au încadrat într-
o axă majoră a schimbărilor din societatea actuală. Atunci când se bazează pe decizia proprie,
viața de unul singur se bazează pe noțiunile de a fii tu însuți, de a lua propriile decizii și mai
ales de a-ți conduce propria existență. Celibatul trebuie înțeles ca o formă de exprimare, ca un
fenomen caracteristic societății moderne în care trăim, unde fiecare își decide propria
existență și orientare în viață. Celibatul mai poate fi privit ca o alternativă a căsătoriei, unde
se pot încadra și persoane care au trăit printr-o căsătorie, iar după divorț au decis să rămână
singure. În general, celibatul nu este reprezentat ca o suferință, ci mai mult ca o formă de
libertate, de independență unde fiecare face ce vrea și are o varietate de opțiuni fără
constrângerea partenerului de viață sau ai altor factori externi.

Celibatul nu presupune excluderea sau oprirea relațiilor sexuale, mai degrabă aduce o
altă idee, o altă imagine asupra vieții sexuale și asupra inimității. Un alt factor important în
alegerea celibatului este cariera. Foarte multe femei se văd oprite sau constrânse de a renunța
la carieră după căsătorie, ori de a renunța la viața ei actuală pentru căsătorie, din cauza
faptului că sunt într-o oarecare măsură se simt obligate să își sacrifice timpul și visele pentru
întreținerea gospodăriei și a activităților casnice și pentru creșterea copiilor. Statisticile
demonstrează faptul că un număr mare de femei cu sudii superioare optează pentru celibat ori
amână căsătoria, în timp ce un număr mare de bărbați cu studii superioare preferă căsătoria,
considerând că sunt în stare să își întemeieze o familie pe care o poate susține financiar și
sunt mai încrezători în șansele de reușită de a-și întemeia o familie.

Căsătoria și celibatul în relație cu sănătatea

În urma unor articole descoperite, am aflat faptul că această temă ” Căsătoria și

celibatul în relație cu sănătatea” se studiază încă din anul 1858. Acest studiu a fost început de
un epidemiolog britanic pe nume William Farr care și-a propus studierea acestei teme,
numind-o ”condiție conjugală”. Cercetătorul a început prin a împărții populația adultă în trei
categorii, căsătoriți, văduvi și celibatari, încercând să descopere și să demonstreze care dintre
aceste 3 categorii este mai avantajată pe plan medical și de ce. Pe urma studiilor lui Farr, alți
cercetători au încercat să caute informații despre această temă, urmând ca dupa 150 de ani să
demonstreze faptul că oamenii căsătoriți sunt mai fericiți, sănătoși și trăiesc mai mult ca
oamenii celibatari. Alte studii recent realizate au demonstrat faptul că persoanele căsătorite
au o probabilitate mai mică să se îmbolnăvească de pneumonie, să recurgă la operații
chirurgicale, să fie diagnosticați cu cancer sau să facă stop cardiac, pe când persoanele
necăsătorite au un risc ridicat de a muri prematur din cauza bolilor cardiovasculare. (Petru
Iluț – Sociopsihologia și antropologia familiei)

Unul dintre cele mai recente studii realizat de un cuplu de cercetători din Ohio State
University College of Medicine cu privire la sănătate și căsătorie, au studiat funcționarea
sistemului imunitar în concordanță cu viața conjugală, demonstrând că cuplurile unde
partenerii se ceartă mai mult, sunt mai predispuse la boli din cauza faptului că certurile duc la
stres, care slăbește sistemul imunitar, ceea ce duce la un grad mai mare de îmbolnăvire în
rândul unuia dintre parteneri sau chiar ai ambilor parteneri. Un lucru foarte interesant din
studiu este faptul că în cazul unui divorț în cuplurile unde au existat certuri, efectele negative
asupra sistemului imunitar rămâne permanent.

3. Evaluarea rezultatelor obținute

Concluzii

În cele prezentate mai sus, m-am gândit să fac o corelație între persoanele căsătorite și
necăsătorite și cum le afectează acest lucru viața și sănătatea. În introducere am încercat să
definesc cât mai bine cu putință noțiunea de „status”, „căsătorie”, „divorț” și „celibat”. În
mare parte toate infomațiile prezentate mai sus au fost luate din articole științifice, din surse
demografice oficiale ale României și din cărți și reviste pe această temă.

O concluzie inportantă, trasă din argumentele și informațiile de mai sus, constă în

faptul că noțiunea de căsătorie, actul în sine, nu este așa de importată, ci relația bună și
eficientă dintre parteneri construiesc temeliile unei relații sănătoase și de succes. Beneficiile
unei căsătorii sunt de obicei exagerate și foarte mediatizate, iar prin simplul fapt că ești
căsătorit nu poate să îți garanteze starea bună de sănătate sau să își aducă toate așteptările la
realitate. Nu căsătoria îți aduce bunăstarea sufletească și trupească, nu căsătoria te face
puternic și sănătos ci înțelegearea, bunătatea, sprijinul partenerului tău de viață care este
lângă tine să te ajute la orice impas în viață, la orice bucurie, în sănătate și boală.

Erikson susținea faptul că eșecul în stabilirea inimității induce sentimentul izolării.

(Erikson, 1963). Avantajele căsătoriei în sănătate au fost dovedite științific de un număr mare
de cercetători, dar doar în căsătoriile potrivite, unde partenerii de viață se înțeleg, unde există
sprijin și dragoste, pentru că acestea sunt niște factori foarte importanți în relația dintre
căsătorie și sănătate.
4. Bibliografie

 Eusebiu Tihan, Laura Tihan – „ Căsătoria vs. divorț – Ghid de analiză”

 Paul Hauck – „ Cum să iubești pentru a fi iubit”, București, Editura Polimark,
1995
 Petru Iluț – „ Sociopsihologia și antropologia familiei”, Editura Polirom, 2005
 Codul civil al României – Art. 373
 Articol New York Times despre studiul lui William Farr si a celor de la Ohio
State University College of Medicine : https://www.nytimes.com/
https://www.nytimes.com/2010/04/18/magazine/18marriage-t.html