UNIVERSITATATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI COMUNICARE

SPECIALIZAREA ASISTEŢĂ SOCIALĂ

DISCRIMINAREA ŞI STRATEGII ANTIDISCRIMINATORII A PERSOANELOR CU

DIZABILITATI IN SOCIETATE

Referat

Studenta: Mazilu Andreea-Aura

Grupa :16LF292

Coordonator:  Prof. univ. dr. Gabriela RATULEA.

 REZUMAT

Discriminarea pe motiv de dizabilitate este un tratament diferențiat

aplicat de indivizi și grupuri de inivizi, care nu se bazează pe un merit
individual, ci pe presupuneri și stereotipuri sistemice, structurale sau de
atitudine cu privire la un handicap fizic sau mental.

În anii următori, handicapul va fi o preocupare şi mai mare, deoarece

prevalenţa sa este în creştere. Acest lucru se datorează îmbătrînirii populaţiei
şi deci este un risc mai mare de handicap la persoanele în vîrstă, precum şi
creşterii globale a unor maladii cornice precum diabetul, bolile
cardiovasculare, cancerul şi tulburările de sanatate mentale

Dizabilitatea este doar o chestiune de perceptie. Fiecare om poate faceanumite lucruri

lucruri pe care altii nu le pot face...Discriminarea persoanelor cu diferite handicapuri
se poate manifesta in mod direct prin:
- limitarea sanselor egale de a participa la viata publica;
- limitarea posibilitatilor de a avea o viata sociala obisnuita;
imposibiliatatea de a se angaja si a-si castiga existenta;
imposibilitatea de a avea acces la anumite institutii sau utilitati care
intervinin viata de zi cu zi.
DISCRIMINAREA ŞI STRATEGII ANTIDISCRIMINATORII A
PERSOANELOR CU DIZABILITATI IN SOCIETATE

• Toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi",

proclamă primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului
din 1948.

 Organizaţia Internaţională a “persoanelor cu Dizabilităţi defineşte

dizabilitatea ca fiind "rezultatul interacţiunii dintre o persoana care
are o infirmitate şi barierele ce ţin de mediul social  şi atitudinal de
care ea se poate lovi" .

 Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune următoarea definiţie a

dizabilităţii: "Dizabilitatea este reprezentată de orice restricţie sau
lipsă –rezultată în urma uneiinfirmităţi –a capacităţii (abilităţii) de a
îndeplini o activitate în maniera sau la nivelul consideratenormale
pentru o fiinţă umană" 

Organizaţia naţiunilor unite (ONU utilizează următoarea definiţie:

“persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficienţe fizice,
mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care în interacţiune
cu diverse bariere pot îngrădi participarea de plină şi efectivă a persoanelor
în societate în condiţii de egalitate cu ceilalţi" .
UE sprijina o campanie de informare in cadrul Europei pentru a face mai
multi oameni constienti in ceea ce priveste drepturile si responsabilitatile lor,
intitulata “Pentru diversitate. Impotriva discriminarii”.

• EGALITATEA : UE promovează tratamentul egal al persoanelor cu

dizabilități, prin intermediul unei abordări care ia în considerare două
aspecte: legislația, strategiile antidiscriminare și promovarea șanselor
egale în domeniul altor politici.

Facilitarea accesului la locurile de muncă, sprijinirea instruirii la locul de

muncă și mărirea accesului la piața liberă a locurilor de muncă pentru
persoanele cu dizabilități

EDUCATIA: UE reprezintă factori-cheie care permit persoanelor cu

dizabilități să participe pe deplin la viața socială și îmbunătățesc calitatea
vieții acestora:

• Comisia promovează sănătatea și siguranța la locul de muncă, cu

scopul de a reduce riscul dizabilităților cauzate de accidente de muncă
și de a ajuta persoanele cu dizabilități să revină pe piața muncii.

UE și statele membre promovează în propriile politici externe drepturile

persoanelor cu dizabilități, inclusiv considerarea acestor drepturi într-un
cadru mai larg, la nivel internațional.

Persoanele cu dizabilități trebuie să beneficieze de servicii cum ar fi protecția

socială, programe de reducere a gradului de sărăcie, asistență dedicată și
ansambluri de locuințe publice.
PERSPECTIVE GENERALE ASUPRA ANGAJARII PERSOANELOR
CU DIZABILITATI

 Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii in 2012 la nivel global erau

mai mult de 1000 de milioane de persoane cu dizabilitati!

 Datele arata ca in tarile nordice rata de angajare a subiectilor cu

dizabilitate este cea mai mare, in timp ce in Romania este cea mai
scazuta

 Din centralizarea datelor pe grupe, in Romania 62,85% sunt persoane

cuprinse intre 18-64 ani si 37,15% au peste 65 de ani.

 ART 75 stabileste: persoanelor trebuie sa li se creeze toate conditiile

pentru a-si exercita si alege profesia pentru a mentine un loc de munca
precum pentru a si promova profesional.

In realizarea drepturilor prevazute ,autoritatile publice au obligatia de a lua

urmatoarele masuri specifice:

 Sa promoveze conceptul caruia persoana incadrata in munca, reprezinta

o valoare adaugata pentru societate

 Sa promoveze un mediu de lucru deschis specific acestor persoane

 Sa sustina si sa infiinteze complexe de servicii autorizate

 Sa initieze si sa dezvolte forme de stimulare a angajatorilor in vederea

angajarii si pastrarii in munca a persoanelor cu dizabilitati
 Sa diversifice si sa sustina diferite servicii sociale spre exemplu
consiliere pentru individ si familia acestuia

 Sa dezvolte colaborari cu mass-media in vederea cresterii gradului de

constientizare a comunitatii cu privire la abilitatile si contributia
persoanelor cu handicap pe piata muncii

 Sa initieze programe specifice care stimuleaza cresterea participarii pe

piata muncii a fortei de munca din randul persoanelor supuse riscului
major de excluziune sociala.

1. Angajatorii apreciaza ca dizabilitatea inseamna “lipsa unor abilitati

necesare indeplinirii unor sarcini profesionale”.

2. In ciuda pregatirii scolare si a experientei persoanei , dizabilitatea este

corelata cu pierderea randamentului municii, ceea ce duce la angajarea
acestora in locuri de munca destinate persoanleor necalificate chiar
daca acestea au calificari profesionale.

3. Patronii considera ca isi asuma un risc in momentul angajarii acestor

persoane cu dizabilitati.

Capacităţile şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi nu sunt evaluate şi

apreciate la justa lor valoare de angajatorii potenţiali şi asistenţii sociali,
care ar putea caracteriza din cele mai bune perspective capacitatea
persoanelor cu dizabilităţi de a exercita o profesie, o funcţie, o meserie.
Persoanele cu dizabilităţi trebuie să-şi găsească un rost în viaţă
 Incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi poate fi realizată cu succes
numai folosind o abordare complexă, care se axează pe toate aspectele
cheie ce ţin de integrarea socială: locul de muncă, sănătate, asistenţă
socială, educaţie, familie, hrană şi locuinţă. Persoanele cu dizabilităţi sunt
considerate socialmente dezavantajate, din cauza lipsei unor acţiuni de
ajutor în realizarea rolului lor în societate, în reducerea obstacolelor de
ordin cultural, social, economic şi fizic, care ar permite persoanelor cu
dizabilităţi un mod de trai decent

Persoanele cu dizabilitati sunt excluse de la viata sociala (plimbandu-

se doar intre locuinta si institutii specializate), fiindu-le adesea ingradit
dreptul de a intra in contact cu un mediu care i-ar putea face sa simta
realitatea care ii inconjoara. Pentru subiectii dizabilitatii, barierele sunt
exterioare, au caracter mecanic, tehnologic sau
administrativ. Independenta specific in plan social inseamna, pentru acesti
oameni, rampe si alte mijloace de acces si de deplasare pe care le intelegge
toata lumea pentru ca, daca nu sunt vizibile, pot deveni vizualizabile. Dar,
peste toate acestea, e nevoie de servicii specifice, de organizare, de educatie
adecvata, de profesionalizare onoranta si onorabila, de amenajarea unor
locuri de munca si, mai cu seama, de recunoasterea de catre autoritatea
publica a adevarului ingradirii sociale a libertatii unui important numar de
cetateni si purcesul la decizia politica reparatoare in spiritul imperativ al
drepturilor omului.

Numai ca lumea e in asa fel facuta incat, prin adancul si pe fata ei, luneca
unele dizabilitati si disfunctii omenesti, care se vad si altele, care nu se vad.
Odata cu acestea mai de pe urma, sunt afectate constiinta, spiritul... Loviturile
i le cara omului deficientele mintale si cele psihice. Iar aici, precumpanitor,
nu se cade sa mai vina vorba despre libertate, ci despre handicap. In acest
context, nu este de mirare faptul ca persoanele cu handicap sunt foarte putin
vizibile in societate, neavand sustinere pentru a-si putea dezvolta atitudinea
civica si pentru a putea participa in diferite moduri la luarea anumitor decizii
care le influenteaza prezentul si viitorul.

Comportamentul angajatilor este puternic influentat de stereotipurile

implementate la nivel social!!

Indentificarea cazului de vulnerabilitate:

Sunt rom, educatie precara, lucrator cu ziua fiind platit foarte prost,
somer de 4 ani. Fara posibilitatea de a gasi un nou loc de munca , pierdut
locuinta, persoana fara adapost.

Momentul de vulnerabilitate era cand inca lucra.

Defavorizat prin faptul ca era platit prost.

A ajuns la marginalizare in momentul cand a fost platit prost, de aici

rezultand excludere sociala pe nedrept deoarece el crede ca nu aduce valoare
muncii sale, fiind o persoana neimportanta aducandu-I neglijare in mod voit
de catre angajator prin salariul prost.