0

UNIVERSITATATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI COMUNICARE

SPECIALIZAREA ASISTEŢĂ SOCIALĂ

PROTECȚIE ÎMPOTRIVA VIOLENȚEI

Studentă : Mazilu Andreea-Aura

Grupa: 16LF292

Coordonator : Lector dr. univ. Gabriela RATULEA

– Ianuarie , 2021 –
 TOȚI COPIII AU DREPTUL LA
O VIAȚĂ FĂRĂ OPRIMARE

Rezumat referat

Pricipalul subiect tratat în această lucrare este redat de analiza și discuția cu privire la
contextele sociale favorabile maltratării copiilor, care a ajus recent la o transformare uluitoare
în societatea de astăzi. Este de remarcat faptul că, această problemă socială, i-a din ce în ce
mai mult amploare în viețile oamenilor, iar acest comportament imoral nu face decât să ducă
la dezechilibre și totodată promovează nonvalorile, neglijându-se astfel ființa umană. Aceste
fapte, urmăresc să arate societății moderne că există cu adevărat o problemă de sănătate
publică și că instituțiile statului specializate pe acest domeniu, întârzie să i-a măsuri drepte.
Însă persoanele din societate au o privire mai atentă asupra acestei situații, considerând că în
cele mai multe cazuri, justiția este obligată să resolve conflictele în familie sau în comunitate
excluzând psihologii, asistenții sociali, educatorii, consilierii, medicii de sănătate public etc...

INTRODUCERE

1
 Sunt mai multe forme în care un copil poate fi abuzat, însă elementul de bază este
efectul emoțional asupra copilului. În acest sens, știm cu toții că maltratarea copilului duce la
dezbinarea familiei și în același timp se imprimă în personalitatea individului acea formă de
refuz total de a se intregra în societate, considerând corect tratamentul care i s-a administrat.
El are nevoie de caldura sufletească a părinților, înțelegere, acceptare, sprijin, comunicare
eficientă, unde să se simtă în siguranță și să poată avea o viață normal ca și ceilalți copiii, fără
a simți efecte negative asupra psihicului său, deoarece în acest fel își distruge încrederea în
propriile forțe și în părinții lui. La fel și conceptul de criminalitate este foarte bine discutat în
societate, iar instituțiile statului se implică într-un mod repetativ, ca nu cumva să se
promoveze și mai mult și să i-a amploare , încercând prin diferite metode să integreze
oamenii în diferite proiecte pentru a le arăta că modul în care procedează nu este unul tocmai
benefic pentru societatea de astăzi.
Articolul Contexte sociale favorabile maltratării copiilor și codul prevenirii
criminalității scris de Florian Gheorghe și publicat în revista Sociologie Românescă,
reprezintă o bază a acestei lucrări și oferă o imagine cat mai realistă asupra maltratării copii
lor și prevenirii criminalitații. Sunt ridicate semene de întrebare atunci când vine vorba de
consecințele pe care le poate aduce acest comportament în societate, spre exemplu: ”cum e
posibil așa ceva, oare oamenii din timpurile noastre își iubesc copiii mai puțin, la ce orori ne
mai putem aștepta în viitor, până unde poate merge permisivitatea în vremurile
noastre?”(p.147). Trebuie adăugat faptul că instituțiile specializate pe acest domeniu, întarzie
să aducă un beneficiu iar în acest sens publicul este cuprins de emoție la pericolul
repercursiunilor pe termen îndelungat a torturilor impotriva copiilor. Mass-media are
responsabilitatea de a ne informa cu privire la lucrurile importante din societate, dar mai mult
decât atât misiunea ei este de a ne comunica onest și imparțial ca să putem lua decizii buneși
corecte.
În prezent, maltratarea copiilor, are un efect foarte puternic asupra multora dintre noi,
dar mai ales asupra celui aflat în această situație. De multe ori ne atrage atenția acest subiect
amplu și destul de delicat. În principiu un copil abuzat este acea persoană care suferă o
traumă de cele mai multe ori fiind ascunsă, rareori vizibilă. În realitate, în țări precum
România persoanele abuzate, sunt acele victime care au o imagine dură făcută de societate.
Oamenii au fost și sunt foarte interesați de acest subiect, încercând prin diferite metode să
trezească la realitate sistemul de azi. Această problemă se menține vie asupra mass-mediei,
totodată se foarmează revoltă dar și dezorientare. Presa consideră acest fapt drept o adevărată
temă de sănătate publică.
2
 Florian Gheorghe ilustreză în articolul Contexte sociale favorabile maltratării
copiilor. V.V.Stanciu și codul prevenirii criminalității că orice formă de violență asupra
copiilor sau asupra oricărei persoane o regăsim în orice fel de familieși în orice țară făcând
parte din societatea de astăzi, din educația noastră. Deopotrivă autorul aduce la un loc mai
multe fundamente ale altor specialiști precum Lopez, Rădulescu Pătrioară, Picozzi, Zappala,
și realizează o teză bine plăsmuită și o definiție cât mai raționalistă a acestui sistem și asupra
societății contemporane.
Într-o argumentație solidă autorul se fixează pe fapte, și este de preferat să folosească
cu circumspecție judecățile și mărturiile. De asemenea, în acest mod este de prefeart să se
abțină din a exprima credințele personale și să fie excluse prejudecățile. Florian Gheorghe
(2010) aduce o sumedenie de explicații și de mărturii pentru a putea contura acest fenomen
al degradării morale. Acestea sunt importante, de încredere, observabil și ireproșabil folosite,
în anumite paragrafe existând chiar un surplus. Mai mult de atât autorul, face necontenit
comparație între România și alte țări acestea având probleme comune cu ale noastre,
încercând să caute cele mai bune proceduri pentru a elimina această problemă globală. În
acest mod, ele ar trebui să comunice între ele diferite proceduri și totodată să schimbe noi idei
pentru a putea remedia această problemă socială.
Pentru a putea explica mai bine acestă problemă pe înțelesul tuturor cititorilor,
autorul pornește de la premisa că de obicei, unul din părinți (mama) cunoaște situația în
care se află copilul și nu intervine absolut deloc, ceea ce denotă o lipsă de importanță și
totodată incapacitatea de a lua o decizie corectă care să ducă la un final fericit, ba mai mult de
atât în acest timp încurajeză comportamentul imoral. Conform lui (Marneffe, 2004) violența
asupra copiilor este în fiecare țară diferită. Oamenii au o gândire mult mai profundă și privesc
lucrurile din mai multe perspective, considerând că astăzi se pune o mare presiune pe justiție,
excluzând alte oportunități în rezolvarea cazurilor extrem de grave. Iar potrivit lui
(Lopez, 2001), persoanele care agresează copiii, însăși ele au primit același tratament în
copilarie, de aceea consideră acest fapt a fi unul corect și normal, negândindu-se la
consecințele și la traumele provocate in urma acestui lucru.
În plus (Picozzi, Zapala, 2002), consideră că există mai multe tipologii de adulți care
molestează copiii. Începe cu molestatorul regresiv pe care-l catalogheză drept un inadaptat
social, al doilea este indiferent care privește viața intr-un mod unic profitând de orice ocazie.
Continuă cu cel sexual indiferent, acesta preferă să încerce lucruri noi cu copii ceea ce a
experimentat cânva cu adulții, iar ultimul este cel inadaptat care prefă să trăiască in

3
continuare in același mediu cu părinții, fiind incapabil să comunice cu cei de vârsta lui,
catalogat drept excentric.
Pentru a conferi textului veridicitate, Florian Gheorghe ne prezintă câteva studii care
sfârșesc prin a împărți adulții care abuzează minorii in două mari categorii: molestatorul
incetuos si molestatorul pedofil. Este de părere că părinții ar trebui să se intereseze de un
psiholog, sau consilier specialist in domeniu pentru a oferi minorului sprijinul necesar in
cazul in carea acesta a suferit o traumă. Pentru ca un copil să beneficieze de o consiliere cât
mai corectă, parinții sunt responsabili de găsirea unui specialist, nu de un om oarecare,
deoarece până și acesta își va lăsa amprenta în viata victimei „Când dificultățile familiei sunt
extinse, când nivelul cultural al părinților este deosebit de scăzut, iar unele tulburări de
personalitate sunt evidente, intervenția terapeutică de specialitate ( alianța terapeutică) devine
aproape imposibilă” (Gheorghe, 2010, p.151).
Acest fenomen este bine expus deseori și în alte țări, fiind unii agresori care fac din
acest lucru o meseri. Astfel în România sunt prezentate nonvalori ca fiid repere. Sunt multe
subiecte pe care mass-media le difuzeză dar cel mai bine conturat subiect aproape zilnic este
cel al agresivității asupra minorilor, fiind o temă de interes public, in același timp realizând o
audiență uluitoare.
Sunt de acord, cu ideea autorului de a înființa un program prin care să poată să aducă
o abordare global a fenomenului în fiecare țară. Motivul este pentru că ar putea mult mai ușor
să identifice agresorii, și în același timp să gasească soluții de rezolvare pe termen lung,
această sarcină fiind pusă pe spatele autorităților locale, asfel vom putea ajunge la o
înșelegere mult mai clară a acestei manifestări. Acest lucru le este benefic și autorităților
locale, dar mai ales nouă oamenilor care ne luptăm să invingem acest fapt care nu aduce
beneficii din niciun punct de vedere societății de azi. Totodată susțin idea autorului
referitoare la părinții care trăiesc în condiții precare și care au venituri reduse, sunt
consumatori de diferite substanțe și unii din ei practică același lucru. Astfel, copiii nu pot să
primească un exeplu pozitiv din partea lor, și nici nu pot învăța cum se trăiește o viață
normal, unii prezentând chiar și tulburări comportamentale, iar într-un final ajungându-se din
nou la abuz.
În schimb, nu sunt de acord cu părerea autorului referitoare la părinții care nu se
ocupă de copiii lor, și care nu își atribuie sarcinile necesare, considerând că medicii nu își fac
treaba bine, aruncând vina toată asupra copilului . Cu toate acestea, atunci când victimei i se
atribuie tratament corect atât fizic cât și psihic din partea specialiștilor acesta se simte mult
mai bine și în siguranță decât cu părinții lui: ”Părinții care se știu vinovați oferă explicații
4
centate doar pe vina copilului, nu se arată neliniștiți de starea acestuia și consider că medicii
își depășesc atribuțiile”( Gheorghe, 2010, pp.150-151) . Astfel, minorul își reglează starea
de sănătate fizică dar și pe cea psihică, într-un final conștientizând singur situația critică în
care s-a aflat dar și oamenii care l-au sprijinit și care i-au oferit ajutorul necesar pentru a duce
o viață normal. În timp își va da seama și de faptul că părinții nu i-au întins o mână de ajutor
și că nici nu s-au implicat pentru a-i oferi un trai decent din punct de vedere material, dar și
din punct de vedere emoțional.
Făcând o analiză a aparatului argumentativ al autorului, expus în paragrafele
anterioare, este simplu de identificat faptul că prin intermediul temeiurilor specialiștilor
acesta realizeză o imagine unitară a sistemului de maltratare asupra minorilor, și a degradării
societății. Omițând să puncteze mediul online, care are un efect mare asupra acestui fenomen,
Florian Gheorghe reușește să prezinte mijloacele de informare a acestui dezstru, atât în
România cât și celelalte țări, dar și în ce manieră sunt reflectate efectele acestui fapt asupra
populației. Autorul evită pe cât posibil să își exprime opiniile ori prejudecățile, dar atunci
când face acest lucru oferă convingere mare prin judecarea atentă a afirmațiilor și prin
aducerea de argumente clare și solide ce pot fi descompuse în elemenete verificabile, deci în
fapte ( Șerbănescu, 2000 ).

STRATEGII DE PREVENIRE A ABUZULUI

Revenind puțin la argumentele aduse de Florian Gheorghe în articolul Contexte

sociale favorabile maltratării copiilor. V.V.Stanciu și Codul prevenirii criminalității,
concluzionăm că orice fel de maltratare asupra unui individ din societate, nu poate să aducă
decât efecte negative și traumatizante, iar persoanele care practică acest lucru devin un model
negativ pentru copiii și adolescenții din societate. Astfel, putem deduce că în ciuda faptului
că multe personae specializate și nu numai încearcă să explice acest fenomen cât și
consecințele lui ca fiind unul inuman și de neurmat prin diferite metode, unii tineri din ziua
de astăzi consideră a fi ceva bun, demn, gândindu-se chiar că poate să le aducă și câștiguri
mari. Poate că de la unele personae avem ceva întradevăr de învățat, însă de la acești indivizi
cu siguranță nu avem ce exemplu să luam.
În celelalte țări, agresorii sunt pedepsiți diferit, ceea ce denotă o adevărată importanță
din partea sistemului de sănătate publică supra acestor evenimente neplăcute din niciun punct

5
de vedere. În plus, (Lopez, 2001), consideră că justiția ar trebui să se implice mult mai mult
și în cazurile în care specialiștii care lucrează în domeniul pornografiei fac parte din
criminalitatea organizată, făcând o adevărată carieră în acest domeniu. Astfel, doar impunerea
unor pedepse extreme de grave, ar putea să-i determine să renunțe definitiv din a mai
practica acest lucru cu minorii sau cu orice fel de persoană , deoarece acest fapt creează
repulsie din partea multor părinți.
Știm cu toții că presa și televiziunea românescă promovează predominant personae
lipsite de educație, ca fiind niște modele de urmat în viață, doar pentru a menține vânzările și
ratingurile la o cotă maximă. Astefel, cred că are un efect puternic asupra acestui demers,
încercând prin diferite soluții să promoveze cât mai mult emisiuni care să aibă un impact
puternic asupra părinților, dar mai ales asupra celor care agresează, sau se gândesc să pună în
practică această metodă. În acest fel, văzând consecințele care urmeză să le aibă, sau prețul
pe care trebuie să-l plătească agresorii în cazul în care au apelat la aceast demers, pot să
aleagă să nu facă acel lucru.
Autorul vorbește în lucrarea sa despre strategii, pentru a putea diminua abuzurile
comise de adulți asupra copiilor. De exemplu este prezentat un proiect pe care la compus
Comitetul italian UNICEF în anul 20001 privind protecția copiilor împotriva oricărui abuz
din partea unor indivizi, având în vedere câștiguri uriașe din această meserie.
Florian Gheorghe ne precizează că Denis Szabo afirma într-un articol că justiția este un
serviciu neproductiv, din toate punctele de vedere și pentru a putea diminua criminalitatea în
lume, este nevoie de soluții care să se sprijine pe valori de educație, de relații bune intre
oameni, de un viitor concret ” diminuarea criminalității are nevoie de abordări și soluții în
alte sfere ale vieții sociale și individuale care ține de valori, de educație, de relații
umane”(Florian Gheorge, 2010, pp.154-155).
Un alt lucru foarte important îl reprezintă relația dintre părinți și copil, care ar trebui
să fie una strânsă, fără rețineri, pentru ca în acest fel să nu se ajungă la nici un fel de violență
asupra minorului. Cunoaștem foarte multe cazuri unde părinții nefiind preocupați de viața
propriului copil, acesta nu a știut niciodată să aleagă calea cea dreaptă in viață, ajungând de
cele mai multe ori să fie victima maltratării de către violatori, pedofili sau alții. Sunt și
excepții unde copii chiar dacă nu văd un exemplu în proprii lor părinți, sau nu au de la cine să
primească sfaturi pentru că aceștia sunt plecați de mult timp de lângă ei, singuri aleg să nu
facă lucrurile pe care le văd la ei, încercând în același timp să se informeze despre orice
formă de violență, pentru a putea si pentru a învăța cum să se ferească singuri de acei oameni
care sunt catalogați de către societate drept pedofili și criminali. Sunt însă și adolescenți care
6
aleg să practice acest lucru, tocmai din dorința de a caștiga bani, sau chiar sunt forțați de către
părinți, iar în acest fel el nu va ști niciodată cum este să trăiască o viață normă deoarece, se
complace în situația care este.

COMBATEREA CRIMINALITĂȚII

Constatăm că problema abuzurilor este extinsă la nivel global și că suntem în

prezența unor disfuncții sociale și totodată continuă să fie o chestiune destul de complicată și
sufocantă. Astfel, ne dăm seamă cu regret că instituțiile nu abordează problema serios. După
cum ne prezintă și Florian Gheorghe un lucru foarte important este acela că părinții nu le mai
transmit copiilor corect valorile sociale dar și morale, fiind singurele care fondeză o viață
decentă într-o comunitate decenă. Ceea ce acesta nu dezvoltă în lucrarea sa este subiectul
legat de copiii care sunt săraci și nu au un trai decent, de unde rezultă că nici părinții nu pot
să le ofere sprijinul necesar și nici nu au capacitatea de a-i învăța lucrurile de care să știe să se
ferească în viață.
Cred cu tărie și părere de rău că România este una din țările care a reușit să atingă
prima poziție în clasamentul abuzurilor și că părinții nu oferă sprijin adolescenților pentru a
putea fece față situațiilor de risc. Un punct de vedere ni-l acordă și criminologul roman
V.V. Stanciu, care consideră că este nevoie de realizarea a doua proceduri și anume o dată
Codul al prevenirii criminalității paralel cu Codul penal. Acestea au menirea să indice metode
de protecție impotriva abuzurilor.
În viziune lui V. V. Stanciu anormalii, tocxicomanii, imaturii, sunt personae care nu
ar trebui să existe printre noi, ci pedepsiți prin lege. Tot el insistă pe ideea că inființarea unui
Cod de prevenire ar trebui obligat să oprească aceste fenomene ”V.V.Stanciu insistă asupra
faptului că un Cod al prevenrii ar trebui să împiedice crearea zonelor de deteriorare sau de
patologie social, în care criminalitatea este endemic așa cum se găsesc în marile orașe
suprapopulate”(Florian Gheorge, 2010, p.153).
Jean Graven consideră că apar diferite obstacole atunci când îți propui să previi acest
lucru , deoarece există riscul de a te acuza că îi incalci libertățile individuale ale omului.
Primul plan este acela de a defini straea periculoasă, apoi să încerce să facă diferența între
greșeală și responsabilitate. Autorul roman își continuă ideile prin a scoate în față că este

7
nevoie urgent de foarmarea unor instituții auxiliare specializate pentru a facilita sarcinile în
domeniul depistării și informării.
În lucrarea sa Florian Gheorghe pune accentual la final pe , cele două personalități
care și-au lăsat amprenta în articolul său Jean Graven și V. V. Stanciu ce își expun ideile în
așa fel încât să înțelegă toată lumea despre cum ar trebui să întervină statul și ce măsuri ar
trebui adoptate în privința abuzului, criminalității, pentru obținerrea unor performanțe
maxime. Era de preferat ca acesta să expună câteva exemple de personae care au reușit să
combată acest fenomen și care într-adevăr aduc un aport substanțial de valori.
În plus, un alt aspect ce merita tratat în această lucrare de către autor, este cel legat de
rețelele de socializare, unde tinerii adolescenți fiind comunică de cele mai multe ori cu
personae pe care nu le-a cunoscut niciodată, ba mai mult de atât nici nu le-a văzut față în
față. De aici pot spune că pornesc foate multe lucruri care nu sunt bune din niciun punct de
vedere. În ultima vreme în Romania se observă o tendință în ceea ce privește utilizarea noilor
mijloace de comunicare de informare în masă, precum internetul, radioul, ziarele. Astef, unii
adolescenți sunt cautați pe Facebook de cele mai multe ori de persoane care se dau drept
cineva, și că ar vrea să le ofere o viață de lux, fără să ofere ceva în schimb, însă adevărul este
cu totul altul. Cei mai mulți din ei cad în această capcană, și abia așteaptă să li se ofere ceea
ce li s-a promis, iar atunci când sunt supuși unui tratament inuman, deja este prea tarziu să
poată să mai facă ceva în favoarea lor.
Florian Gheorghe ne precizează că Denis Szabo afirma într-un articol că justiția este
un serviciu neproductiv, din toate punctele de vedere și pentru a putea dimina criminalitatea
în lume, este nevoie de soluții care să se sprijine pe valori de educație, de relații bune intre
oameni, de un viitor concret ” diminuarea criminalității are nevoie de abordări și soluții în
alte sfere ale vieții sociale și individuale care ține de valori, de educație, de relații
umane”(Florian Gheorge, 2010, pp.154-155).
Acest capitol, oferă o privire de ansamblu asupra comportamentului delicvent și
infracțional în rândul adolescenților, cu precădere asupra violenței, sănătății mentale și
bandelor de tineri. Totodată, identificăm principalele diferențe în comportamentul delicvent și
infracțional în funcție de gen, etnie, familie și factorii comunitari. Adolescenții pot fi expuși
violenței, victimizați prin violență sau pot fi autori ai violențelor iar cercetările recente au
arătat o asociere puternică între cele trei fenomene. Apoi expunerea, victimizare și riscul de a
devein infractori sunt legate atât de etiologia delicvenței și infracționalității cât și de
apartenența și activitatea în cadru unei bande de tineri. ( Gerald.R. Adams, Michael D.
Berzonsky, 2009, pp. 550-551).
8
CONCLUZII

Abuzul exercitat asupra copiilor vizează un fenomen uluitor, care este de mare
interes pentru întreaga populație și unde foarte multe personae încearcă să-l diminueze prin
diferite metode, soluții, care într-un final să ducă la un rezultat bun asupra societății
contemporane. Altfel spus aceaste două sisteme după cum le caracterizează și autorul sunt
unele de actualitate, deoarece sunt foarte multe cazuri în care este vorba despre abuz sau
criminalitate asupra minorilor. Toate aceste procese sunt foate bine mediatizate, de toate
rețelele de socizlizare, sau de mass-media pentru a arăta societății că le pasă de aceste
lucruri și că vor rezolva cât mai repede.
Știm cu toții că promovarea acestui lucru, îi poate răzgândi pe unii să mai apele la
acest fenomen, conștientizâd că pedepsele sunt extreme de grave. Conform legii privind
drepturile copilului, consider că orice copil are dreptul să fie protejat împotriva oricărei
forme de violență. Întrucât acest lucru fundamental este consacrat în dreptul internațional
organizațiile interguvernamentale au abligația de a asigura minorului o viață decentă, nefiind
supus tratamente inumane.
Este totuși important să reamintim faptul că, consecințele violenței din timpul
copilăriei asupra copiilor, sunt foarte aspre, afectând negativ viața unei personae. De
exemplu moatea este cea mai gravă consecință, urmată de vătămări corporale, boli fizice,
capacitatea cognitivă, problem de sănătate mental, ajungându-se chiar și la sindromul
stresului posttraumatic. Din acest motiv și pentru că violența asupra copiilor, are atât de multe
consecințe, prezenta lucrare a lui Florian Gheorghe analizeză doar o mică parte din acestea,
punând accentual pe alte lucruri mult mai importante din punctul lui de vedere.
De asemenea, a fi un om criminal sau pedofil înseamnă să fii un om fără valori
spirituale, punând accent doar pe câștiguri și plăcere. Astfel, adolescenții pot fi expuși
violenței, victimizați prin violență sau pot fi autori ai violențelor, iar cercetările recente au
arătat o asociere puternică între cele trei fenomene.
Prin intermediul lui Florian Gheorhe în articolul Contexte sociale favorabile
maltratării copiilor. V.V. Stanciu și Codul prevenirii criminalității a fost posibilă punerea în
evidență fenomenului de maltratare a copiilor scopul demersului fiind astfel realizat din
aproape toate punctele de vedere.

9
BIBLIOGRAFIE

Gheorghe, F (2010). Contexte sociale favorabile maltratării copiilor.V.V.Stanciu și Codul

prevenirii criminalității. Sociologie Românească, (3), 147-155. Accesat de pe
https://www.arsociologie.ro/images/stories/sr/articles/sr_2010_3/SR_2010(3)_147-
155_Gheorghe.pdf [ Accesat la 10 ianuarie 2021].

Gerald.R. Adams, Michael D. Berzonsky, Psihologia adolescenței, Editura Polirom, Iași,

2009, pp.550-565

Indentificarea cazului de vulnerabilitate:

Sunt rom, educatie precara, lucrator cu ziua fiind platit foarte prost,
somer de 4 ani. Fara posibilitatea de a gasi un nou loc de munca , pierdut
locuinta, persoana fara adapost.

Momentul de vulnerabilitate era cand inca lucra.

Defavorizat prin faptul ca era platit prost.

A ajuns la marginalizare in momentul cand a fost platit prost, de

aici rezultand excludere sociala pe nedrept deoarece el crede ca nu aduce
valoare muncii sale, fiind o persoana neimportanta aducandu-I neglijare in
mod voit de catre angajator prin salariul prost.

10
11