Asistență socială, stres

și epuizare: o recenzie

Abstract
Stresul și epuizarea pentru profesioniștii din domeniul sănătății au primit o atenție
tot mai mare în literatura de specialitate. Schimbările administrative, sociale și
politice semnificative au avut un impact asupra rolului lucrătorilor și al lucrătorilor
responsabilitățile pe care se așteaptă să le asume. Majoritatea scriitorilor sugerează
că munca socială este extrem de stresantă ocupație, cu stresul derivat în special din
conflictul de rol dintre advocacy și întâlnire a clientului nevoile agenției. Acest
articol a analizat literatura de asistență socială având în vedere două întrebări: Sunt
sociale lucrătorii supuși unui stres mai mare decât alți profesioniști din domeniul
sănătății? Ce factori contribuie la stres și epuizare în rândul asistenților sociali?
Am constatat că cea mai mare parte a literaturii a fost fie anecdotică, fie comparată
stresul asistentului social cu normele generale ale populației, mai degrabă decât cu
nivelurile de stres ale lucrătorilor din profesii comparabile. Cercetările empirice
disponibile sugerează că lucrătorii sociali pot experimentați niveluri mai ridicate de
stres și epuizare rezultată decât grupurile profesionale comparabile. Factori
identificat ca contribuind la stres și epuizare a inclus natura practicii de asistență
socială, în special tensiunea dintre filozofie și cerințele de muncă și organizarea
mediului de lucru. Acolo au fost unele dovezi că supravegherea și sprijinul echipei
sunt factori de protecție.