UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA

DISTANŢĂ ṢI CU FRECVENŢĂ REDUSĂ

Specializarea : Asistenţă Socială

Conf. univ. dr. Mihai-Bogdan Iovu

ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN DOMENIUL

SĂNĂTĂȚII MENTALE

ANUL II
C.F.C.I.D

Cluj-Napoca
2019
 CUPRINS
CUPRINS ............................................................................................................................ 1
INFORMAȚII GENERALE ............................................................................................. 4
Sănătate și boală mentală .................................................................................................. 9
1.1. Sănătate și boală mentală – definire ................................................................ 10
1.2. Teorii și modele explicative ale bolii mentale ................................................. 13
1.3. Sumar ................................................................................................................. 22
1.4. Exerciții de sinteză ............................................................................................ 23
1.5. Test de verificare ............................................................................................... 23
1.6. Bibliografie......................................................................................................... 24
Cadrul normativ privind protecția persoanelor cu tulburări mentale și de
comportament .................................................................................................................. 25
2.1. Politici europene în domeniul persoanelor cu tulburări mentale și de
comportament .............................................................................................................. 26
2.2. Cadrul legislativ național ................................................................................. 29
2.3. Sumar ................................................................................................................. 32
2.4. Exerciții de sinteză ............................................................................................ 33
2.5. Test de verificare ............................................................................................... 33
2.6. Bibliografie......................................................................................................... 34
Principalele tulburări mentale și de comportament ..................................................... 35
3.1. Tulburări din spectrul anxietății (anxietatea generalizată, atacul și tulburarea
de panică, tulburări fobice) ......................................................................................... 36
3.2. Tulburarea obsesiv-compulsivă și alte tulburări asociate ................................. 41
3.3. Tulburarea depresivă ........................................................................................... 43
3.4. Tulburări psihotice – schizofrenia....................................................................... 46
3.5. Tulburarea de personalitate................................................................................. 49
3.6. Conduita suicidară ................................................................................................ 51
3.7. Tulburările din copilărie și adolescență .............................................................. 53
3.8. Tulburări legate de traumă și stresori ................................................................ 56
3.9. Sumar ..................................................................................................................... 59
3.10. Exerciții de sinteză .............................................................................................. 59
3.11. Test de verificare ................................................................................................. 60
3.12. Bibliografie .......................................................................................................... 61
Rolul asistentului social în reabilitarea persoanelor cu tulburări mentale și de
comportament .................................................................................................................. 62
4.1. Rețeaua și suportul social în psihopatologie ....................................................... 63

1
 4.2. Servicii de sănătate mentală ................................................................................. 64
4.3. Sumar ..................................................................................................................... 70
4.4. Exerciții de sinteză ................................................................................................ 70
4.5. Test de verificare ................................................................................................... 70
4.6. Bibliografie ............................................................................................................ 71
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ...................................................................................... 72
EXERCIȚII DE EVALUARE FINALĂ ........................................................................ 74

2
3
 INFORMAȚII GENERALE

Date de identificare ale cursului Date de contact ale titularului de curs

Nume curs: Asistența socială în domeniul Nume: Mihai-Bogdan Iovu
sănătății mentale Birou: B-dul 21 decembrie 1989, nr. 128, sala
Cod curs: ALR2405 313
An curs: 2 (semestrul 4) Telefon: 0264-424674, Fax: 0264-424674
Tip curs: obligatoriu E-mail: iovu_mbogdan@fulbrightmail.com
Număr de credite: 4 Consultații: marți 12-14

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Nu există

Descrierea cursului
Cursul oferă noțiuni introductive cu privire la sănătatea mentală și la practica asistenței
sociale cu persoanele cu tulburări mentale și pentru familiile acestora

Organizarea temelor în cadrul cursului

Cursul este structurat pe patru capitole/module de învăţare în cadrul cărora sunt abordate
diferite teme care prezintă informaţii privind problematica sănătății mentale. Astfel sunt
prezentate informaţii privind boala și tulburarea mentală (definiţii, caracteristici, modele
explicative), contextul normativ de intervenție (cadrul legislativ internațional și național),
principalele tulburări mentale conform DSM V și modalități specifice asistenței sociale de
intervenție pentru persoanele cu tulburări mentale și pentru familiile acestora. Nivelul de
înţelegere şi utilitatea practică a informațiilor prezentate în cadrul fiecărui modul vor fi
optimizate, dacă în timpul parcurgerii suportului de curs, vor fi consultate sursele
bibliografice recomandate și vor fi realizate exercițiile de la sfârșitul fiecărui modul. De
altfel, rezolvarea temelor de verificare impune, cel puţin, parcurgerea referinţelor
obligatorii, menţionate la finele fiecărui modul. Materialele utilizate în parcurgerea
onținutului învățării sunt accesibile la biblioteca Facultății de Sociologie și Asistență Socială
în format fizic sau în format electronic prin intermediul Bibliotecii Central Universitare. În
situaţia în care materialele bibliografice nu vor putea fi accesate, se recomandă contactarea
tutorelui disciplinei care va acorda sprijin în identificarea unor materiale alternative daca va
fi cazul.

4
Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs
Suportul de curs este structurat pe patru module, fiecare modul abordând mai multe teme în
cadrul unor subcapitole. Parcurgerea acestora va presupune muncă individuală, dar și
întâlniri față în față (activități asistate și consultații). Consultațiile, inclusiv prin e-mail sau
accesarea platformei Moodle de învățare, reprezintă un sprijin direct acordat din partea
titularului și a tutorilor. Pe durata acestora vor fi realizate prezentări ale informațiilor
aferente fiecărui modul, dar mai ales vor fi oferite explicații suplimentare, folosind mijloace
auditive și vizuale, precum și răspunsuri directe la întrebările formulate. În ceea ce privește
activitatea individuală, aceasta va fi gestionată de fiecare student și se va concretiza in
parcurgerea tuturor materialelor bibliografice obligatorii și rezolvarea exercițiilor de
verificare de la sfârșitul fiecărui modul. Reperele de timp si implicit perioadele de rezolvare
ale fiecărei activităţi (lucrări de verificare, proiect etc.) sunt monitorizate prin intermediul
calendarului disciplinei. Modalitatea de notare şi, respectiv, ponderea acestor activităţi
obligatorii, în nota finală sunt precizate în secţiunea „Politica de evaluare şi notare”. Având
în vedere particularităţile învăţământului la distanţă, dar şi reglementările interne ale CFCID
al UBB parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune implicarea studenţilor în
următoarele tipuri de activităţi:
a) consultaţii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaţii
faţă în faţă conform planificării;
b) realizarea a trei teme anunţate pe platforma de învățare și încărcate pe aceasta
electronic respectând termenele stabilite;
c) forumul de discuţii – acesta va fi monitorizat de tutori şi supervizat de titularul
disciplinei pe platforma Moodle de învățare.
d) participarea fizică la examenul final din sesiune care va fi stabilit de comun acord cu
studenții în perioada rezervată acestei activități.

Materiale bibliografice obligatorii

La finalul fiecărui modul sunt precizate referinţele bibliografice utilizate în cadrul textului și
recomandate pentru parcurgere pentru o înțelegere aprofundată a conținutului învățării. La
sfârștiul suportului de curs sunt precizate referințele bibliografice generale necesare în
înțelegerea materialului și în promovarea cursului. Acestea au fost selecţionate astfel încât
să va faciliteze aprofundarea materialului discutat în cadrul întâlnirilor şi să vă ajute în

5
realizarea sarcinilor de lucru. Materialele sunt disponibile la biblioteca facultăţii, la
Biblioteca Central Universitară, precum şi pe internet. La solictarea cursanţilor, lucrările din
listă vor fi trimise şi în format electronic în măsura disponibilităţii.

Materiale şi instrumente pentru curs

Optimizarea secvenţelor de învăţare presupune accesul studenţilor la următoarele resurse:
 calculator conectat la internet pentru a putea accesa resursele electronice, dar şi
pentru a putea comunica online pe platform Moodle cu titularul disciplinei sau
pentru a trimite temele aferente fiecărui modul;
 abonament la Biblioteca Central Universitară pentru a consulta titlurile din lista
obligatorie şi facultativă;
 imprimantă pentru tipărirea materialelor suport;
 acces la pachetul MsOffice.

Calendarul cursului
Pe parcursul semestrului sunt programate 2 întâlniri faţă-n faţă cu toţi studenţii. Acestea sunt
destinate soluţionării nemediate a problemelor legate de conţinut sau de sarcinile de lucru.
Pentru prima întâlnire se recomandă parcurgerea primelor două module. La cea de-a doua
întâlnire se discută ultimele două module şi se realizează o secvenţă recapitulativă pentru
pregătirea examenului final. De asemenea, în cadrul celor două întâlniri cursanţii au
posibilitatea de a solicita sprijin şi informaţii suplimentare privind rezolvarea sarcinilor
aferente temelor sau a proiectului final. Pentru a maximiza timpul avut la dispoziţie studenţii
sunt atenţionaţi să parcurgă, pe lângă informaţiile din suportul de curs, informaţiile din
bibliografia din cadrul fiecărui modul și din bibliografia de la sfârșitul suportului de curs.
Datele celor două întâlniri, precum şi termenul de depunerea proiectului final sunt precizate
în calendarul disciplinei. În acelaşi calendar se regăsesc şi termenele la care trebuie
transmise/depuse temele de verificare aferente fiecărui modul.

Politica de notare şi evaluare

Evaluarea finală se va realiza pe baza unui examen scris tip grilă desfăşurat în sesiune. Nota
finală se compune din:
a) punctajul obţinut la examenul scris din sesiune – 40% (4 puncte)

6
 b) aprecierea temelor de evaluare pe parcurs – 60% (6 puncte: 1p tema 1, 2p tema 2
și 3p tema 3);
Temele de verificare vor fi transmise tutorelui la termenele precizate în calendarul
disciplinei. Sarcinile celor trei teme sunt prezentate la sfârșitul suportului de curs.
Instrucţiuni suplimentare privind modalităţile de elaborare, redactare, dar şi criteriile de
notare ale lucrărilor vor fi furnizate de către titularul de curs sau tutori în cadrul întâlnirilor
faţă în faţă sau în sesiunile de consultații online.
Pentru predarea temelor se vor respecta cu stricteţe cerinţele titularului de curs. Orice
abatere de la acestea aduce după sine penalizări sau pierderea punctajului corespunzător
acelei lucrări.
Evaluarea acestor teme se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor
acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Dacă
studentul consideră că activitatea sa a fost subapreciată de către evaluatori, atunci poate
solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin e-mail.

Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele aspecte de natură organizatorică:
 orice material elaborat de către student pe parcursul activităţii va face dovada
originalităţii. Studenţii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaţi
la examinarea finală;
 orice tentativă de fraudă sau frauda depistată va fi sancţionată prin acordarea notei
minime sau, în anumite condiţii, cu exmatricularea;
 rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studenţilor prin afişaj electronic prin
intermediul platformei;
 constestaţiile pot fi adesate în maxim 24 de ore de la comunicarea rezultatelor, iar
acestea vor fi rezolvate în maxim 48 de ore de la sesizare.

Studenţii cu dizabilităţi
Titularul de curs îşi exprimă disponibiltatea, în limita constrângerilor tehnice şi de timp, de a
adapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor şi metodele de evaluare în
funcţie de tipul dizabilităţii cursanului. Se recomandă însă consultarea Biroului pentru
Studenţii cu Dizabilităţi (BSD) din cadrul UBB pentru consiliere şi sprijin suplimentar (str.
Haşdeu 45, cămin 3, parter).

7
Strategii de studiu recomandate
Luând în calcul condiţiile învăţământului la distanţă, se recomandă cursanţilor o planificare
riguroasă a secvenţelor de învăţare propuse. Pe parcursul materialului sunt prezentate mai
multe sarcini identificate prin logo-uri specifice:
Material de citit individual de fiecare student și care prezintă conținutul
învățării. Se recomandă parcurgerea integrală a acestuia, discutarea și
clarificarea aspectelor noi în cadrul întâlnirilor față în față sau prin
intermediul platformei de învățare.

Rezumatul fiecărei secvențe de învățare care sumarizează ideile principale.

Exerciții individuale

Materiale video disponibile online la adresa specificată

Teme de reflecție de la sfârșitul fiecărei secvențe de învățare

Test de verificare a cunoștințelor

Bibliografia recomandă în cadrul fiecărui modul de învățare, precum și

bibliografia obligatorie din cadrul cursului.

8
 Asistența socială în domeniul sănătății
mentale

Sănătate și boală mentală

Capitolul
(minute’ teorie, 1 practică)
minute’

(300’ teorie, 300’ practică)

I. Cuprinsul capitolului

1. Sănătate și boală mentală - definire

2. Teorii și modele explicative ale tulburării mentale
3. Sumar
4. Exerciții de sinteză
5. Test de verificare
6. Bibliografie

II. Obiectivele capitolului

 definirea conceptelor;
 identificarea și descrierea elementelor componente ale sănătății
mentale;
 explicarea utilității modelelor explicative în livrarea unor intervenții
specifice;
Capitolunor
 aplicarea modelelor în descrierea 1 situații concrete

III. Cuvinte cheie

sănătate mentală, boală mentală, modele explicative
Acest capitol își propune definirea, înțelegerea și operarea cu principalele concepte
vehiculate în abordarea problematicii sănătății și bolii mentale

Capitolul
9 1
 1.1. Sănătate și boală mentală – definire
Sănătatea reprezintă, conform definiției Organizației Mondiale a
Sănătății (OMS), „starea completă de bine din punct de vedere fizic,
mental și social. Ea nu înseamnă doar absența bolii sau a infirmității”
(WHO, 1948).
Citire
Starea completă de bine fizic, mental și social trimite către două
Citire de definire (Lehtinen, 2005):
modele
 Un model „negativ” (sănătatea mentală ca problemă)
o model biomedical, sănătatea fiind privită ca fiind atributul fiinţei
Calculaţi
biologice şi nu a persoanei;
o model reducţionist: afectarea sănătăţii nu ia în considerare contextual
de viață al persoanei, ci boala în sine;
o model mecanicist liniar: există o cauză bine determinată, omul este
un sistem care se (poate) defecta;
o fiecare boală poate beneficia de un anumit tratament medicamentos.
Din această perspectivă, sănătatea mentală face trimitere la tulburări,
simptome și probleme mentale (de dezvoltare, de învățare, de alimentație, sexuale,
emoționale, psihotice, etc). În clasificarile diagnostice curente, tulburările mentale sunt
definite în principal prin prezența unor simptome specific descrise în manualele de
diagnostic (DSM, ICD).

 Un model „pozitiv” (sănătatea mentală ca resursă)

o sănătatea este privită ca o stare completă și multiaxială de bine;
o sănătatea din punct de vedere fizic presupune că individul munceşte,
se hrăneşte, îşi desfăşoară activitatea în condiţii bune;
o sănătatea emoţională însemnă faptul că omul nu trăieşte într-un climat
de violenţă, nu este confruntat permanent cu stări ca frică, deprimare,
nelinişte, anxietate şi are o bună capacitate de a face faţă stresului
zilnic;
o starea de bine din punct de vedere social relevă abilitatea de a realiza
şi de a menţine relaţiile interumane în societate., ajutându-l să se
integreze;

10
 o sănătatea spiritual se referă nu numai nu numai la credinţele
religioase, dar mai ales la obiceiurile, principiile, valorile personale
care conduc catre un mediu favorabil sănătăţii.

Din această perspectivă, sănătatea mentală este înțeleasă ca o stare în care

fiecare individ își poate realiza potentialul, poate face faţă stresului de zi cu zi, poate
lucra si se poate bucura de roadele muncii sale şi este capabil ca prin eforturile sale sa
contribuie la dezvoltarea comunitatii din care face parte (WHO).

Problemele mentale sunt probleme de natură psihologică, denumite frecvent

probleme de stres, emoționale sau „sufletești”. Vorbim de o problema psihologică atunci
când o persoana se află într-o situație pe care o experimetează ca fiind intolerabilă,
nesatisfacătoare, fără rezolvare (acuză neputință), disconfortantă și anxioasă (Vargha, 2009).
Când persoana nu poate rezolva problema activând resursele individuale, aceasta recurge la
ajutorul și sprijinul prietenilor, rudelor, sau la asitența de specialitate (psiholog, asistent
social, psihiatru). Nu toate problemele psihologice însă sunt tulburări mintale.
Tulburările mintale sunt probleme psihologice care implică anumite structuri
psihologice anormale de funcționare și fac obiectul psihiatriei sau psihologiei clinice. După
Comer (1992), funcționarea psihologică anormală sau psihopatologică înseamna funcționare
psihologică marcata de:
 distres (persoana traiește situația ca fiind neplăcută, deranjantă, încordată,
tensionată);
 disfuncționalitate (dizabilitare, incapacitate de muncă sau relaționare în viața
de zi cu zi);
 periculozitate (pentru propria persoană sau pentru cei din jur prin adoptarea
unor conduite de neglijare sau violență);.
 devianță (nerespectarea normelor sociale curente și acceptate într-o anumită
societate, fie norme juridice – comportament infracțional sau norme
psihologice – comportament „anormal”/atipic).
Considerațiile cu privire la normalitate și anormalitate variază de la o societate la
alta (ceea ce într-o societate este considerat ca fiind anormal, în altă societate poate fi
considerat ca fiind normal). Tudose (2007) prezintă trei perspective ale normalității:

11
  ca stare de sănătate, în care sănătatea este considerată ca stare ideală, iar
boala ca un dezechilibru la toate nivelele organismului; boala mentala devine o
dezorganizare a individului în propria sa normativitate și ca pierdere a direcției și
sensului existențial;
 ca normă statistică, în care normalitatea trimite la abateri cantitative și devine
importantă în psihiatrie prin utilizarea scalelor și testelor;
 ca normă ideală, valorică, prin intermediul căreia se stabilește un ideal de
normalitate, atât din punct de vedere individual, cât și social. Aceasta normă poate fi
exemplificată prin unele „tipurile ideale” pe care le descrie, le invocă și le
promovează o anumită cultură și care se exprimă în formulări normative și
prescriptive (așteptări de rol și status).
Prin corelarea celor trei norme, omul sănătos va fi cel care, în acelaşi timp,
corespunde cât mai mult normei statistice şi ideale dintr-o socio-cultură dată, reuşind
să-şi îndeplinească cu succes şi rolurile care-i revin, operaționalizată în capacitatea
individului de a menţine echilibrul între funcţiile intelectuale şi afective şi de a se
integra cu succes în viaţa socială.
Eisikovits (2009) susține că este necesar să delimităm și să definim anumiți termeni
pentru a evita confuziile care se fac uneori în câmpul psihopatologiei:
 Boala ca episod: episodul maladiv delimitat în timp, tinde spre remisiune, are
un tablou clinic clar, poate fi unic în viaţa unui om; boala are un specific, o
anumită tendință evolutivă, poate avea mai multe episoade, poate duce la
defect sau cronicizare;
 Boală ca defect: procesul dinamic cu un început și sfârșit clar, constă din mai
multe episoade, se poate croniciza, poate evolua spre moarte; defectul
înseamnă anormalitate în sens negativ, o deficiență de funcționalitate care
are ca efect pierderea capacității pesoanei de a îndeplini anumite acțiuni
specifice și instalarea unui „handicap social”.
 Boală ca reacţie: instalarea rapidă a unei stari psihopatologice în corelație
evidentă cu un eveniment ce afectează direct funcționarea organică cerebrală
sau direct și nemijlocit starea psihică.
Impactul tulburărilor mintale asupra sănătății poate fi evalua după anumite criterii:
 frecvența - bolile psihice sunt frecvente, costisitoare și dizabilitante. Există însa
diferențe în ceea ce privește durata bolii, tendințele socio-geografice și demografice.

12
 Astfel, de exemplu, tulburarile depresive și anxioase, care au o durată mai mică a
bolii, dar apar mult mai des sunt mai costisitoare decât schizofrenia sau tulburările
afective bipolare, care au o durată mai lungă, dar o incidență mai mică de apariție în
populația generală.
 severitatea bolii: costurile economice și sociale directe și indirecte asociate
tulburării mentale sunt considerabile
 consecintele bolii: tulburările mentale au efecte importante atât pentru pacienți (ex.
pierderea independenței, capacității de muncă, integrarea sociala redusa), dar și
pentru familiile acestora (ex. creșterea poverii datorată îngrijirilor, productivitate
economică diminuată);
 disponibilitatea și accesibilitatea intervențiilor: serviciile de sănătate mentală
trebuie sa devină disponibile și accesibile, indiferent de starea socială, materială,
etnică a pacientului;
 preocuparea publică: impactul bolii psihice asupra publicului este demonstrat de
atitudinea acestuia față de tulburarea mentală și față de persoanele cu un diagnostic
clinic.

Explorați frecvența și impactul tulburărilor mentale utilizând

instrumentul online oferit de către Global Burden of Disease
(http://ihmeuw.org/4ogl). Salvați documentul și încărcați-l pe
platformă.
Temă

1.2. Teorii și modele explicative ale bolii mentale

Specialiştii în sănătate mintală susţin că bolile psihice sunt
determinate de factori biologici, genetici, psihologici (vulnerabilitatea
la stres, personalitatea premorbidă, funcţionarea cognitivă deficitară),
sociali, culturali şi de mediu (Ciobanu & Popa, 2013). Prin urmare,
Citire
înțelegerea naturii pluridimensionale a bolilor mentale a mutat accent
studiilor
Citire către factorii a căror influenţă nefavorabilă poate fi redusă sau controlată într-o
măsură mai mare.

Calculaţi
13
 De-a lungul timpului însă, pot fi identificate trei modele teoretice „clasice” însă
trebuie precizat că se impune o revizuire şi ajustare continuă a paradigmelor şi teoriilor în
acord cu schimbările prezentului, dar păstrând ancorarea în cunoaşterea anterioară
(Bouleanu, 2011).

Modelul medical (biomedical) susține că tulburările psihice și de comportament au

la bază un factor cauzator specific (bacterian, virotic, infecțios, toxic, traumatic), care singur
este capabil sa explice întregul proces destructurant. Acest model teoretic afirmă existența
unor semne obiective independente de factorii psihici sau psihosociali și caută evidențierea
unor factori organici care să explice apariția și manifestarea tulburărilor (ex. microleziuni
cerebrale, micro-organisme, dezechilibre biochimice). Valabilitatea modelului biomedical
pentru tulburarile psihice a fost și este contestata din cauza „caracterului mecanicist,
reducționist și centrat exclusiv pe tehnici de neuroimagistică, genetică și medicație” (Shah
and Mountain 2007 apud. Gould, 2010:14). Aceeași autori argumentează că utilitatea
prezentă a modelului medical constă în evaluarea expertizei medicilor. Acesta devine mai
mult un proces prin intermediul căruia, pe baza celor mai bune dovezi științifice, medicii
consultă, stabilesc un diagnostic diferențiat și propun un tratament specific pentru
ameliorarea stării de sănătate.

Modelul psihosocial pune accent pe natura învățată a unor comportamente

patologice. În cadrul acestuia există mai multe curente (abordări teoretice).
Curentul comporamentalist care deschide perspectiva de noi forme de terapie și
intervenție porinind de la mecanismul de învățare, dezvățare și reînvațare:
a. orice formă de comportament atipic este unul învățat în mod similar ca și cele tipice,
diferența dintre aceste forme de comportament nefiind calitativă.
b. „normalitatea” și „anormalitatea” diferă în funcție de sistemul de norme sociale și
culturale prin care sunt evaluate diferite forme de comportament.
Curentul cognitivist se bazează pe o teorie a dezvoltării care afirmă ca felul în care
cineva gândește determină în mare măsura felul în care simte și se comportă.

14
 A
Eveniment activator

B C
Credințe și gânduri Consecințe emoționale
iraționale și comportamentale

Figura 1. Modelul ABC

Prin urmare. Elementele fundamentale sunt: (1) cognițiile (gânduri automate,

funcționale și/sau disfuncționale), (2) procesele cognitive (credințe intermediare, atitudini,
reguli, atribuiri sau presupuneri la nivelul cărora pot apărea erorile de procesare a
informațiilor sau distorsiunile de gândire) și (3) schemele cognitive (credințe/convingeri de
bază/core beliefs). Cele mai frecvente distorsiuni în gândire, erori de procesare a
informațiilor, care conduc la distorsionarea imaginii individului despre el însuși și realitatea
înconjurătoare sunt:
 gândirea emoțională (interpretarea realității prin prisma trăirilor emoționale): un
lucru e adevărat pentru că „așa simt eu”. De exemplu, dacă unei persoane îi este
frică de câini, poate crede că toți câinii sunt periculoși, nerealizând că această
concluzie se bazează pe propriile emoții, și nu pe fapte.
 gândirea alb-negru (plasarea experiențelor de viață și a persoanelor în categorii total
opuse). De exemplu, cineva poate considera că dacă nu face totul perfect, este un
ratat.
 suprageneralizarea (pe baza unui singur eveniment negativ, persoana generalizează
excesiv și ajunge la concluzia că toate celelalte evenimente din viața lui vor fi la fel).
De exemplu: „Dacă am avut o relație eșuată, înseamnă că toate relațiile mele vor fi
fără succes”

15
 credința că lumea este dreaptă (presupunerea că totul în viața este correct și just).
Atunci când judecăm fiecare situație în funcție de acest criteriu, în momentul în care
ne vom confrunta cu o nedreptate, în loc de a încerca să găsim soluții ori să acceptăm
ce nu putem schimba, ne vom lăsa copleșiți de furie, neputință, resentimente, tristețe.
 credința că ceea ce simți în prezent, vei simți cu siguranță și în viitor (oamenii își
imaginează și cred cu tărie că dacă astăzi simt un lucru, la fel vor simți și în viitor).
De exemplu, dacă în prezent simți că nu ești suficient de puternic pentru a depăși un
obstacol, crezi că niciodată nu vei putea să faci aceste lucruri, pentru că întotdeauna
te vei simți așa.
 credința că îi putem schimba pe alții
 citirea gândurilor (persoana crede că știe ce gândește o altă persoană, fără a avea
suficiente informații care să îi susțină această convingere, grăbindu-se a trage
concluzii, în general negative). De exemplu, dacă cineva râde, persoana poate
concluziona eronat că sigur râde de ea. Sau „sigur nu mă place”, „știu ce gândești, tu
de fapt nu voiai ca eu să vin aici”.
 imperativele categorice (persoana crede că lucrurile trebuie să fie ori să se întâmple
într-un anume fel, doar pentru că ea își dorește asta, ignorând realitatea obiectivă).
De exemplu, „El trebuie să îmi facă pe plac, altfel nu mă iubește” iar atunci când ne
așteptăm ca oamenii să facă ce vrem noi, pentru că așa vrem noi, iar acest lucru nu se
întâmplă, suntem dezamăgiți și furioși, dispuși chiar să ne răzbunăm, fără să ne dăm
seama că noi suntem de fapt cei egoiști pentru că le pretindem diferite lucruri fără a
ține cont și de dorințele lor.
 personalizarea (tendința de a lua totul personal sau de a ne învinovăți pentru
producerea unor evenimente, neținând cont de ceilalți factori care au contribuit la
producerea acelor evenimente. De exemplu, un părinte care crede că el este de vină
pentru faptul că fiul său nu a intrat la facultate; o persoană care crede că este vina ei
dacă cineva nu se simte bine la o petrecere; dacă partenerul este supărat pentru că a
avut o zi grea la birou, apare presupunerea că de fapt el este supărat pe tine.
 Catastrofizarea (exagerarea importanței sau semnificației unor aspecte). De
exemplu, o persoană care face o greșeală minoră la locul de muncă poate crede că își
va pierde slujba, că nimeni nu o va mai angaja vreodată și că va ajunge pe străzi.
 învinovățirea celorlalți (oamenii au tendința de a-i învinovăți pe ceilalți pentru ceea
ce simt sau trăiesc, nu își asumă responsabilitatea pentru alegerile lor, pentru felul în

16
 care se simt, pentru viața lor și caută vinovați în exterior pe care să îi poată blama):
„din cauza ta mă simt așa”, „tu m-ai enervat”, „din cauza ta am renunțat la ...”, „din
cauza ta am făcut asta”. Însă noi suntem cei în controlul minții și emoțiilor noastre și
noi suntem cei care alegem și luăm decizii.

Curentul psihanalitic (figura 2) localizează cauza problemelor psihice actuale în

trecutul conflictual al persoanei. Termenii cheie în gândirea psihanalitică sunt: conflict
inconștient, mecanisme de aparare, rezistență, transfer și contratransfer. Orice conflict are 3
componente: (1) impulsuri sau sentimente ce nu pot fi acceptate și conștientizate (I).
Trecerea acestora în planul conștient genereaza (2) anxietate (A), neliniște împotriva căreia
individul se apară prin (3) mecanisme defensive (D) precum negare, refulare, regresie,
proiecție, sublimare, simptome psihopatologice, etc..

I (Impulse)
Sentiment ascuns

A (Anxiety)
D (Defense)
Anxietate
Apărare

Figura 2. Triunghiul conflictelelor (după Malan, 1989; Davanloo, 1992)

Sursa: Dafinou, Vargha, 2005:172

Astfel, simptomele diferitelor probleme psihice sunt mecanisme de apărare puse în

slujba protejării persoanei de neliniștea ce ar rezulta din exprimarea necontrolată a emoțiilor
ascunse sau chiar din simpla luare la cunoștinta a conținuturilor apreciate ca fiind de
neacceptat. Întrucât mecanismele defensive funcționeaza și ele la modul inconștient,
persoana nu are cunoștinta nici de emoțiile sale ascunse, nici de funcția pe care o
îndeplinesc simptomele pe care le prezintă.

17
 Într-o încercare de dezvoltare a modelului, Molnos (1997) vorbește de trei
triunghiuri ale conflictelor (figura 3), fiecare din aceste avaând mărimi diferite în funcție de
importanța în viața persoanei (ex. triunghiul care reprezintă triunghiul din prima copilărie
este cel mai mare întrucât acesta este cel mai vechi și le determină pe celelalte. Astfel,
modelul celor patru triunghiuri susține că problemele cu care se confruntă adulții, reproduc
tiparele care s-au dezvoltat în prima copilărie, în principal în relația cu părinții. Aceste tipare
includ și mecanisme defensive în vederea protejării. Deși angajate inițial în vederea
protejării persoanei, atunci când sunt rupte de contextul inițial, acestea pot genera simptome
și comportamente dezadapatative care împiedică persoana să relaționeze cu stimulul nou, ci
percepe situația în mod eronat ca o situație arhaică, identică cu o situație din trecut
(reproducerea conflictului inițial).

Conflictul
intrapsihic
original
dezvoltat în
copilărie

TRIUNGHIUL
RELAȚIILOR
SEMNIFICATI-
VE

Conflictul
Conflictul
intrapsihic care
intrapsihic care
se repetă în
se reînnoiește în
contextul actual
relația cu
cu persoane
terapeutul
semnificative

Figura 3. Triunghiul relațiilor seminificative (după Molnos, 1997)

Sursa: Dafinou, Vargha, 2005:181
Curentul umanist susține ca satisfacerea nevoilor fundamental umane este
principalul criteriu al sănătății psihice. Obiectele ce satisfac diferite nevoi umane (de a
stabili contacte, de a beneficia de un număr optim de stimuli, de autorealizare, etc.) sunt
ierarhizate ceea ce confera acestor obiecte valențe particulare,. Problemele atunci cand
invatam o serie de valori contradictorii;

18
Figura 4. Piramida nevoilor lui Maslow
Sursa: https://www.gandeste-pozitiv.ro/nevoia-de-stima-crearea-relatiilor/piramida-lui-maslow-nevoile-
umane/
Modelul biopsihosocial plasează sănătatea şi boala pe un continuum, la unul din
poli aflându-se moartea, iar la celălalt calitatea vieţii. Este considerat un model holist care ia
în considerare persoana ca întreg. În abordarea holistă, distinctia dintre organic și psihic
dispare, orice boală fiind în același timp organică și psihica (Vargha, 1993). O reprezentare
simplificată a modelului este în figura 4, ilustrând modul în care factorii biologici (elemente
biologice sau fizice ale unei persoane/factori predispozanți genetici), psihologici (elemente
care țin de modul în care gândește, și se exprimă emoțional și comportamental o persoană)
și cei sociali (elemente din mediul de viață a unei persoane, relația cu celelalte sisteme și
subsisteme din mediul său ecologic aflate în afara controlului său personal) interacționează
în determinarea unui răspuns specific de răspuns care se traduce în starea lui de sănătate
(pozitivă sau negativă).

19
Figura 5. Modelul biopsiho-social
Acțiunea acestor factori asupra persoanei determină adoptarea unui răspuns
specific care se manifestă pe plan comportamental, perceptiv, cognitiv, emoțional,
biologic și interpersonal.

20
 • Dependență de substanțe
• Probleme de somn
• Fumat excesiv
Comportamental • Probleme de vorbire
• Mâncat excesiv
• Productivitate scăzută
• Accelerarea ritmului vorbirii, deplasării etc

• Dureri de cap
• Amețeală
• Dureri în piept
• Tremurături
Fiziologic • Amorțeală
• Gură uscată
• Transpirație
• Ritm cardiac

• Anxietate
• Vină
• Rușine
• Gelozie
Emoțional • Disperare
• Furie
• Plans frecvent
• Durere/gol interior

• Trebuie să reușesc
• Viața nu trebuie să fie așa
• Trebuie să obțin ce îmi doresc
Cognitiv • Este groaznic/insuportabil
• Nu mai pot rezista așa
• Toată lumea trebuie să ma placă

• Probleme de digestive
• Tensiune arterială
• Oboseală
Biologic • Alergii
• Imunitate scăzută
• Activitate sexuală

• Relații superficiale
• Bârfă
• Suspiciune
Interpersonal • Competitivitate
• Agesiune
• Retragere/izolare

Figura 6. Răspunsuri specifice

În sistemele biologice (sisteme aproape de echilibru) stabilitatea balanţei care

asigură supravieţuirea este garantată de continuitatea și fluiditatea răspunsurilor adecvate la
solicitările din mediul intern și extern, prin autoreglare. Sănătatea mentală devine în acest

21
model este starea de coerență între cerințele mediului, capacitatea „soft-ului” de prelucrare a
informației și capacitatea „hard-ului” de a oferi substrat fizic (Bouleanu, 2011).

Figura 7. Relația dintre factorii predispozanți (biologici, psihologici) și precipitanți (mediu)

în determinarea bolii sau menținerea sănătății
Sursa: Bouleanu, 2011: 9

1.3. Sumar
 Sănătatea reprezintă starea completă de bine din punct de
vedere fizic, mental și social. Ea nu înseamnă doar absența bolii
sau a infirmității
 Sănătatea mentală definită în termeni pozitivi (ca resursă)
De reţinut  Sănătatea mentală definită în termeni negative (ca problem)
 Omul sănătos (mental) este acea persoană care, în acelaşi timp, corespunde cât mai
Citire
mult normei statistice şi ideale dintr-o socio-cultură dată, și reuşeșet să-şi
îndeplinească cu succes şi rolurile care-i revin
 Calculaţi
Înlocuirea termenului de boală mentală cu „tulburare mentală și de comportament”,
sugerând și aspectul dinamic al sănătății mentale
 Modele explicative ale tulburării mentale: biologic, psihosocial și biopsihosocial

22
 1.4. Exerciții de sinteză

1. Utilizând internetul, identificați locațiile clinicilor/spitalelor

de psihiatrie la nivel național/regional. Corespunde aceasta nevoilor
reale?
2. Care este prevalența tulburărilor mentale în România?
Temă de
reflecţie

1.5. Test de verificare

Răpundeți la următoarele întrebări. Răspunsurile corecte le

găsiți la finalul suportului de curs.

Test

1. O completă bunăstare fizică, mintală și socială, și nu numai absența bolii sau a infirmității
desemnează:
a) sănătatea psihică
b) starea de normalitate psihică
c) caracteristicile unei persoane mature

2. Anormalitatea psihică desemnează:

a) absența sănătății psihice
b) absența normalități funcționale a psihicului
c) existența unei boli psihice

3. ICD și DSM sunt:

a) categorii de tulburăei psihice
b) sisteme de clasificare a tulburărilor psihice
c) tulburări de personalitate

4. Conform modelului conceptual al lui Abraham Maslow, nevoile fiziologice ale

individului includ:
a) nevoia de hrană
b) siguranța fizică (adăpost, locuință)
c) siguranța psihică (confort, protecție)

23
 1.6. Bibliografie
*** https://www.who.int/mental_health/en/
Bouleanu, S.L. (2011). Screening și evaluare psihologică a
pacienților cu disfuncții tiroidiene. Rezumat teză de doctorat.
Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Facultatea de Psihologie

Bibliografie și Științe ale Educației. Disponibil la adresa

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/psihol
ogie/lungu_bouleanu_elena_luminita_ro.pdf
Ciobanu, A.M. & Popa, C. (2013). Boala psihicã și eșecul social. București: Editura
Universitarã
Comer, R.J. (1992). Abnormal Psychology, New York: W.H.Freeman and Company.
Dafinou, I. & Vargha, J.-L. (2005). Psihoteraptii scurte. Strategii, metde, tehnici. Iași:
Polirom.
Eisikovits, M. (2009). Notiuni de psihopatologie și sănătate mintală, suport de curs IDD
pentru anul III Asistenta Sociala UBB. Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Cluj-
Napoca: CFCIDR
Global Burden of Disease Collaborative Network. Global Burden of Disease Study 2016
(GBD 2016) Disability-Adjusted Life Years and Healthy Life Expectancy 1990-2016.
Seattle, United States: Institute for Health Metrics and Evaluation (IHME), 2017.
Gould, N. (2010). Mental health social work in context. New York: Routlege.
Lehtinen, Ville et al (2005), The Intrinsec Value of Mental Health, in: Promoting Mental
Health. WHO Press, Geneva, Switzerland,
http://www.who.int/mental_health/evidence/MH_Promotion_Book.pdf, accesat 24.09.2010
Tudose F. (2007). Psihopatologie și orientari terapeutice în psihiatrie. București: Editura
Fundatiei Romania de maine.
Vargha J.L. (1993). Psihologie Clinică, curs anul III Psihologie UBB (manuscris), Cluj-
Napoca.
Vargha J.L, Szabo K.G. (2009), Klinikai Pszichológia, 1.resz, Presa Universitara Clujeana
WHO (1948). Constitution of WHO: principles. Disponibil la adresa
https://www.who.int/about/mission/en/

24
 Asistența socială în domeniul sănătății
mentale

Cadrul normativ privind protecția persoanelor cu

tulburări mentale și de comportament

Capitolul 2

(600’ teorie, 300’ practică)

I. Cuprinsul capitolului

1. Politici europene în domeniul persoanelor cu tulburări mentale și de

comportament
2. Cadrul legislativ național
3. Sumar
4. Exerciții de sinteză
5. Test de verificare
6. Bibliografie

II. Obiectivele capitolului

 înțelegerea contextului regional și național privind protecția persoanelor cu

tulburări mentale și de comportament;
 operarea cu legislația națională;
Capitol 1
III. Cuvinte cheie
tulburare mentală, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, legea
487/2002
Acest capitol își propune prezentarea sumară a cadrului legislativ național și internațional în
domeniul protecției persoanelor cu tulburări mentale și de comportament

Capitolul
25 1
2.1. Politici europene în domeniul persoanelor cu tulburări mentale și de
comportament
Sănătatea mintală și bunăstarea reprezintă drepturi ale
cetățenilor europeni, fiind totodată din ce în ce mai importante pentru
creșterea economică și pentru dezvoltarea socială. Astfel, la nivelul
regional s-au derulat mai multe programe:
Citire
 CE 2005: Carta verde „Îmbunătățirea sănătății mintale
Citire a populației. Către o strategie de sănătate mintală pentru UE” cu scopul de a
implementa declarația privind sănătatea mintală în Europa a OMS.
 2008: Pactul european pentru sănătate mintală și bunăstare care stabilește 5
Calculaţi
domenii prioritare: prevenția suicidului și depresiei, sănătatea mentală a
tinerilor și educația, sănătatea mentală a persoanelor vârstnice, previnirea
stigmatizării și excluderii sociale, sănătatea mentală la locul de muncă
 2013: Cadrul european de acțiune privind sănătatea mintală și bunăstarea și
Mecanismul EU Comapss pentru acțiunile din domeniul sănătății mintale și
bunăstării
 mecanism on-line utilizat pentru a colecta, disemina și analiza
informații referitoare la politicile și activitățile părților interesate din
domeniul sănătății mintale
 7 domenii prioritare
 prevenirea depresiei și promovarea rezilienței (prioritate
pentru 2016)
 îmbunătățirea accesului la serviciile de sănătate mintală
(prioritate pentru 2016)
 sănătatea mintală la locul de muncă (prioritate pentru 2017)
 sănătatea mintală în școli (prioritate pentru 2017)
 prevenirea suicidului (prioritate pentru 2017)
 furnizarea de servicii de sănătate mintală bazate pe
comunitate (prioritate pentru 2018)
 dezvoltarea unor abordări de guvernanță integrată (prioritate
pentru 2018).

26
 Utilizând portalul Eurostat (Mental health and related issues
statistics1) și Institutul Național de Statistică2, care este evoluția
indicatorilor privind sănătatea mentală? Realizați un rezumat
Temă al acestor rezultate și încărcați-l pe platformă.

Calculaţi
Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CPD) a fost adoptată
la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, a
fost deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007
și ratificată prin Legea nr. 221/11 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 792 din
26 noiembrie 2010. Acesta este primul tratat de drepturile omului care a fost ratificat de o
organizaiție regională, respectiv Uniunea Europeană, în anul 2010, devenind o normă
juridică la nivelul UE și pentru Statele-Părți și care a stat la baza Strategiei Europene 2010-
2020 pentru Persoanele cu Dizabilități. Convenția obligă părțile să se asigure că persoanele
cu handicap își pot exercita drepturile pe deplin, în condiții de egalitate cu toți ceilalți
cetățeni. Pentru UE, acest lucru înseamnă să se asigure că toată legislația, politicile și
programele comunitare sunt conforme cu prevederile Convenției privind drepturile
persoanelor cu dizabilităţi, în limita competențelor UE. Țările care au ratificat convenția ar
trebui să ia măsuri în următoarele domenii: accesul la educație, ocuparea forței de muncă,
transport, infrastructuri și clădiri deschise accesului public, acordarea dreptului de vot,
îmbunătățirea participării politice și asigurarea capacității juridice depline a tuturor
persoanelor cu dizabilităţi.

Urmăriți filmulețul de prezentare a CPD pentru a vă familiariza

cu conținutul acestuia
(https://www.youtube.com/watch?v=PgQnLXazdSg). Notați 3
Video aspecte esențiale ale acestuia.
De asemenea, Părțile care au ratificat convenția vor fi nevoite să implementeze un
mecanism național și internațional de monitorizare stabilit prin art. 33 și 34 și să informeze
periodic Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi cu privire la măsurile

1
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Mental_health_and_related_issues_statistics)
2
http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/

27
luate în vederea punerii în aplicare a acesteia. Comitetul, alcătuit din experți independenți,
va sublinia deficiențele în punerea în aplicare a convenției și va formula recomandări.

Consultați site-ul Comitetului ONU pentru persoanele cu

dizabilități
(https://www.ohchr.org/en/hrbodies/crpd/pages/crpdindex.aspx
) pentru a vă familiariza cu activitatea acestuia în plan

Temă internațional. Notați 2 aspecte pe care le-ați reținut.

Calculaţi
Implementarea politicilor de sănătate mentală la nivel naționale cuprinde 4 elemente
importante:
 Focusarea presupune includerea politicilor europene și internaționale în
planurile și strategiile naționale privind sănătatea mental, dublată de alocare
financiară adecvată.
 Accelerarea presupune stabilirea priorităților naționale și efortul susținut în
îndeplinirea acestora.
 Suportul face referire la un cadru legislative coherent care să permită
abordarea problemelor într-un timp scurt și cu costuri financiare reduse.
Aceste elemente sunt suținute de un parteneriat strategic care include:
 Integrarea tuturor actorilor importanți la nivel național, regional și local,
public și neguvernamental;
 Stabilirea unor mecanisme de control și monitorizare ale factorilor de decizie
astfel încât aceștia să îli assume responsabilitatea măsurilor întreprise
 Colectarea și analiza de date astfel încât politicile naționale să se bazeze pe
date (evidence-based policies)

28
 Parteneriat

Focusarea Accelerarea Suportul

Figura 8.Implementarea unor policiti coerente

2.2. Cadrul legislativ național

Legea care reglementează sănătatea mintală în România este
Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice
nr. 487/2002, republicată. Aceasta cuprinde mai multe capitole: (1)
Promovarea sănătății mintale și prevenirea tulburărilor psihice, (2)
Citire
Evaluarea sănătății mintale și a procedurilor de diagnostic, (4) Servicii
Citire legate de sănătatea mintală și (4) Internarea într-o unitate de psihiatrie. Actul
medicale
normative se referă la „persoana bolnavă psihic” ca persoana cu dezechilibru psihic sau
insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau de droguri, precum şi persoana
Calculaţi
care manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigoare
din practica medicală, ca fiind tulburări psihice și la „persoana cu tulburări psihice grave” ca
persoana cu tulburări psihice care nu este în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele
comportamentului său, astfel încât necesită ajutor psihiatric imediat.
Prin intermediul ordinului nr. 488/2016 au fost aprobate normele de aplicare a Legii
sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice. Instituția abilitată la nivel
național pentru implementarea Programului naţional de sănătate mintală şi profilaxie în
patologia psihiatrică este Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog
(CNSMLA), instituție care activează în subordinea Ministerului Sănătății începând cu anul
2009. Această instituție a dezvoltat, conform obiectivelor și direcțiilor strategice in cluse în

29
Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 (respectiv ”actualizarea cunoștințelor tuturor
celor implicați în prevenirea, identificarea și tratarea persoanelor cu tulburări mintale”).
În acord cu Planul European de Acțiune în Sănătate Mintală 2013-2020, Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 republicată şi
Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020, în 2016 a fost aprobată Strategia naţională de
sănătate mintală a copilului și adolescentului 2016-2020 prin Hotărârea Guvernului nr.
889/2016. Aceasta va viza 3 arii: promovare, prevenţie și intervenţii specializate (medicale,
psihologice, educaţionale, vocaţionale şi sociale) identificate ca prioritare de către
CNSMLA în parteneriat cu instituţiile responsabile din domeniul sănătăţii mintale, educației
și protecţiei sociale. Scopul Strategiei este asigurarea bunăstării copilului şi adolescentului
în special și familiei acestuia şi a populaţiei din România, în general, indicând direcţiile de
acţiune, resursele şi mijloacele necesare implementării adecvate. Strategia urmăreşte
reducerea riscurilor şi incidenţei problemelor și tulburărilor de sănătate mintală asupra
copilului și adolescentului prin:
1. Dezvoltarea serviciilor de promovare a sănătăţii mintale a copilului și adolescentului
și de prevenire a tulburărilor psihice a copiilor şi adolescenţilor prin parteneriat între
sistemul de educaţie, sistemul de sănătate, sistemul de servicii sociale şi sistemul de
justiţie. Promovarea şi prevenirea se vor realiza prin dezvoltarea unor programe de
conştientizare şi de educație adresate întregii populaţii care vor viza sănătatea mintală a
copilului şi adolescentului și vor include dezvoltarea serviciilor de informare și consiliere
pentru părinţi, implementarea unor programe de prevenţie a tulburărilor de sănătate mintală,
cum ar fi prevenţia anxietăţii și depresiei, prevenţia suicidului, prevenţia comportamentelor
agresive, precum și dezvoltarea competenţelor sociale şi de inteligenţă emoţională a copiilor
şi adolescenţilor.
2. Dezvoltarea şi implementarea unei baze de date complete şi complexe și stabilirea
metodelor si normelor de colectare și procesare a datelor privind grupul ţintă, bază de date
care va fi extrem de utilă în elaborarea planurilor de intervenție de servicii personalizate,
pentru diferitele paliere ale tulburărilor mintale.
3. Formarea iniţială a cadrelor didactice, medicilor de familie, medicilor pediatri,
medicilor școlari, asistenților medicali școlari, asistenților medicali comunitari și
asistenților sociali, prin dezvoltarea modulelor de psihologie a copilului cu focalizare pe
managementul comportamental, dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale,
vocaţionale şi sănătatea mintală a copilului și adolescentului.

30
4. Dezvoltarea serviciilor de identificare și intervenţie timpurie pentru copiii la risc de
a dezvolta tulburări de sănătate mintală şi pentru copiii cu o tulburare de sănătate
mintală diagnosticată. Identificarea copiilor cu o tulburare de sănătate mintală implică
screening-ul precoce a nivelului de dezvoltare cognitivă, socială, emoţională şi motorie a
copilului. Identificarea se realizează de către medicul de familie, medical pediatru, medicul
şcolar şi cadrul didactic din serviciile educaţionale, asistentul social în colaborare cu
specialiştii din serviciile de sănătate mintală. Intervenţiile intensive timpurii se realizează de
către echipele de specialiști în sănătate mintală în parteneriat cu părinţii și specialiştii din
domeniul educaţional și social.
5. Îmbunătăţirea infrastructurii și a serviciilor Centrelor de Sănătate Mintală existente
şi înfiinţarea de noi centre în judeţele în care acestea nu există. Centrele de Sănătate Mintală
(CSM) vor avea personal care va oferi serviciide evaluare complexă, diagnostic şi tratament.
O acţiune prioritară la nivelul Ministerului Sănătăţii prin Centrul Naţional pentru Sănătate
Mintală şi Luptă Antidrog va fi stabilirea standardelor de servicii care să faciliteze
funcţionarea optimă a acestor centre.
6. Dezvoltarea serviciilor spitaliceşti ca servicii specializate pentru copiii și adolescenţii
cu tulburări de sănătate mintală şi pentru cazurile care reprezintă o urgenţă psihiatrică;
este necesară susţinerea şi instruirea echipelor multidisciplinare în furnizarea serviciilor
specializate în cadrul secţiilor sau spitalelor de profil.
7. Formarea continuă a specialiştilor din domeniul sănătăţii, educaţiei, protecţiei sociale și
justiţiei în conformitate cu standardele internaționale și promovarea modelelor de bună
practică pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală pentru copii şi
adolescenţi.
8. Tratamentul şi reabilitarea tulburărilor de sănătate mintală pentru copil și
adolescent implică intervenţii complexe validate ştiinţific, de tip medicamentos,
psihologic, psihoterapeutic, educaţional, psihopedagogic şi logopedic. Pentru asigurarea
bunăstării copilului, cât şi pentru remiterea simptomatologiei este necesară colaborarea
specialiştilor din cadrul echipei multidisciplinare pentru aplicarea metodelor şi intervenţiilor
adecvate.
Implementarea tuturor acestor puncte rămâne o provocare având în vedere finanțarea
generală a sistemului de sănătate și a programelor de sănătate mentală în particular. Astfel,
conform unui raport al Comisiei Europene (2018), România cheltuiește sub o treime din
media UE pe cap de locuitor cu serviciile de sănătate, cel mai scăzut nivel dintre toate

31
statele membre (Figura 9). De asemenea, ponderea PIB-ului dedicat sănătății (4,9%) este
cea mai scăzută și semnificativ sub media UE de 9,9 %. În general, remarcăm o scădere
constantă a cheltuielilor pentru sănătate ca pondere din PIB.

Figura 9. Cheltuielie pentru sănătate în România comparativ cu UE

Sursa: Comisia Europeană, 2018: 8

2.3. Sumar

 Sănătatea mintală reprezintă o prioritate la nivel internațional

 Serviciile de sănătate mental în România încă se află într-un
proces de reformă, pentru a atinge standardele solicitate de UE. În
calitate de membră a Uniunii Europene, România are obligația
De reţinut îmbunătățirii situației persoanelor cu afecțiuni psihice și promovării
incluziunii sociale, fapt certificat prin elaborarea unor legi specific și
Citire
strategii
 Se estimează că în România, 1 din 5 persoane este afectată de probleme de sănătate
Calculaţi
mintală, iar cel puțin 250000 de români suferă de o boală psihică severă. Mai mult, se
estimează că în anul 2020 afecțiunile psihice vor fi pe primul loc în ceea ce privește
morbiditatea, depășind cancerul și bolile cardiovasculare. Insuficiența numerică și pregătirea
precară a profesioniștilor în domeniul reabilitării și incluziunii sociale antrenează consecințe
directe sau indirecte, la nivelul profesioniștilor, la nivelul persoanelor cu dizabilități, la
nivelul familiilor și comunităților, la nivelul societății în ansamblu

32
 2.4. Exerciții de sinteză

1. Realizați o listă cu serviciile de sănătate mentală disponibile

în localitatea dvs.. Pentru fiecare serviciu notați datele de
identificare
2. Utilizând GoogleMaps plasați serviciile identificate la
Temă de
reflecţie punctul anterior. Ce puteți spune despre distribuția acestora?

2.5. Test de verificare

Răpundeți la următoarele întrebări. Răspunsurile corecte le

găsiți la finalul suportului de curs.

Test

1. Alegeți răspunsurile corecte:

a) sănătatea mentală nu reprezintă o prioritate la nivel internațional
b) programele inițiate la nivel european vizează prevenirea problemelor de sănătate mentală
c) sănătatea mentală a populației are efecte semnificative asupra dezvoltării economice și
sociale

2. Implementarea politicilor de sănătate mentală presupune:

a) accelerare și suport
b) participare
c) focusare
d) toate cele de mai sus

3. Strategia națională de sănătate mintală a copilului și adolescentului 2016-2020 pune

accent pe:
a) intervenții specializate
b) prevenție
c) promovare

4. Dreptul la confidențialitate al pacientului înseamnă:

a) informațiile primite de la pacient nu vor fi dezvăluite niciunei alte apersoane
b) informațiile primite de la pacient pot fi dezvăluite membrilor familiei acestuia
c) informațiile primate de la pacient pot fi dezvăluite autorităților, dacă reprezintă o
amenințaredirectă la binele societății

33
5. Drepturile pacienților includ:
a) dreptul la autodeterminare
b) dreptul de a fi informat
c) dreptul la confidențialitate

2.6. Bibliografie
***https://ec.europa.eu/health/non_communicable_diseases/mental
_health_ro
Comisia Europeană (2018). Profilul sănătății în 2017. România.
OECD și World Health Organization. Disponibil la adresa
Bibliografie https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/state/docs/chp_romania
_romanian.pdf
Hotărârea nr. 1028/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate 2014 - 2020 şi a
Planului de acţiuni pe perioada 2014 -2020 pentru implementarea Strategiei naţionale.
Publicată în M. Of. 91 din 8.12.2014.
Hotărârea nr. 889/2016 privind aprobarea Strategiei naționale pentru sănătatea mintală a
copilului și adolescentului 2016-2020.
Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu
dizabilități. Publicată în M. Of. 792 din 26.11.2010.
Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002
republicată 2012. Publicată în M. Of. 652/13.09.2012.

34
 Asistența socială în domeniul sănătății
mentale

Principalele tulburări mentale și de comportament

Capitolul 3

(1200’ teorie, 900’ practică)

I. Cuprinsul capitolului

1. Tulburări din spectrul anxietății (anxietatea generalizată, atacul și tulburarea

de panică, tulburări fobice)
2. Tulburarea obsesiv-compulsivă și alte tulburări asociate
3. Tulburarea depresivă
4. Tulburări psihotoce - schizofrenia
5. Tulburarea de personalitate
6. Conduita suicidară
7. Tulburările din copilărie și adolescență
8. Tulburări legate de traumă și stresori
9. Sumar
10. Exerciții de sinteză
11. Test de verificare
12. Bibliografie
II. Obiectivele capitolului Capitol 1
 descrierea principalelor tulburări mentale și de comportament;
 înțelegerea simptomatologiei specifice;
III. Cuvinte cheie
diagnostic, criterii, anxietate, fobie, depresie, conduită suicidară, schizofenie, tulburare
de personalitate, tulburare din spectrul autist, ADHD
Acest capitol își propune prezentarea caracteristicilor principalelor tulburări mentale și de
comportament, cu accent pe simptomatologia specific.

Capitolul
35 1
 Realizarea unui diagnostic psihiatric pentru o anumită
tulburare psihiatrică presupune parcurgerea mai multor etape:
 Evidențierea tabloului clinic (ce simptome manifestă
pacientul);
Citire
 Identificarea intensității simptomatologiei (în ce
Citire măsură sunt afectată componentele de viața ale pacientului);
 Identificarea duratei și frecvenței cu care se manifestă simptomele;
 Excluderea altor condiții mendicale care pot detemina apariția simptomelor.
Calculaţi
TABLOU CLINIC DURATA și FRECVENȚA
• un număr minim de simptome dintr-o
listă

Tulburare
psihică
INTENSITATEA DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
SIMPTOMELOR • excluderea altor boli (psihice sau
• afectarea funcționării persoanei în plan somatice) sau condiții (consum de
familial, social subsanțe, disimulare)

Figura 10. Diagnosticul psihiatric

3.1. Tulburări din spectrul anxietății (anxietatea generalizată, atacul și

tulburarea de panică, tulburări fobice)
Elementul esențial în anxietatea generalizată după DSM V îl
constituie îngrijorarea excesivă pentru diverse activități din viața
cotidiană. Această îngrijorare se menține mai multe zile în ultimele 6
luni și se asociază cu cel puțin 3 din următoarele simptome: 1.
Citire
îngrijorare și neliniște greu de controlat sau sentimentul de stat ca pe
ghimpi,
Citire 2. fatigabilitate rapidă, 3. dificultate în concentrare sau senzație de vid mental, 4.
iritabilitate, 5. tensiune musculară sau tonus muscular crescut (cefalee, agitatie), 6.

Calculaţi

36
perturbare de somn (dificultate de adormire sau de a rămâne adormit sau somn neliniștit și
nesatisfăcător).

îngrijorare nejustificată tensiune musculară neliniște motorie

Plan psihic

Plan somatic

Plan comportamental
anticiparea unui pericol (crampe, cefalee, frecarea mâinilor
neprecizat durere toracică,
lombalgii) privire investigatorie
hipervigilitate
tresăriri frecvente
insomnii
simptome vegetative
oboseală minore
iritabilitate
concentrare dificilă

Figura 11. Sindromul de anxietate generalizată.

Îngrijorarea nu are ca obiect:

- apariţia unui nou atac de panică (tulburarea de panică)
- teama de a se simţi stânjenit în public (fobia socială)
- contaminarea (tulburarea obsesiv-compulsivă)
- separarea de casă sau rudele apropiate (anxietatea de separare)
- multiplele acuze corporale (tulburarea de somatizare)
- boală gravă (hipocondrie)

Atacurile de panică și tulburarea de panică. DSM IV descrie 3 tipuri de atacuri

de panică, fiecare tip fiind definit printr-un set diferit de relații între debutul atacului și
prezența sau absența declanșatorilor situaționali care pot include semnale externe (ex. un
individ cu claustrofobie are un atac în timp ce se afla într-un lift oprit între stații) sau
semnale interne (ex. cogniții catastrofale referitoare la consecințele palpitațiilor cardiace):
1. Atacuri inopinate (nesemnalizate) survine spontan, „din senin”, individul nu
asociază debutul cu un declanșator situațional intern sau extern.
2. Atacurile circumscrise situational (semnalizate) sunt cele care survin aproape
invariabil la expunerea sau la anticiparea expunerii la un semnal sau declanțator situațional

37
(de ex. o persoana cu fobie socială are un atac de panică la gândul că va trebui să vorbească
la o întrunire publică).
3. Atacurile de panică predispuse situațional sunt similare cu cele circumscrise
situațional, dar nu sunt asociate invariabil cu semnale și nu intervin întotdeauna imediat
după expunere (de ex. apare doar uneori când conduce sau doar după ce a condus o jumătate
de oră).
DSM V reclasifică aceste atacuri în așteptate și neașteptate.

frica de moarte tahicardie agitație sau inhibiție

Plan psihic

Plan somatic

Plan comportamental
frica de a înnebuni dispnee
derealizare uscăciunea gurii
depersonalizare nod în gât
senzație de leșin
parestezii
transpirații
tremor
valuri de frig sau de
căldură

Figura 12. Sindromul atacului de panică

Atacul de panică este acompaniat de cel puțin 4 din 13 simptome somatice sau
psihice de anxietate. El apare și dispare brusc, atinge maximul în cel mult 10 minute. Dacă
aceste atacuri apar într-o situație specifică, cum ar fi într-un mijloc de transport în comun,
persoanele pot ulterior să evite situația respectivă (reacție fobică). În mod similar, atacuri de
panică frecvente și imprevizibile pot produce teama de a nu fi singur sau de a merge în
locuri publice (reacție de agorafobie). Un atac de panică este adesea urmat de o teamă
persistentă de a avea un alt atac.
Tulburarea de panică este caracterizată de apariția spontană, indiferent de situație,
a atacului de panică. În multe cazuri se dezvoltă o anxietate anticipatorie, de așteptare a unui
nou atac, care duce în timp la apariția unor comportamente evitante și fobice cu scopul de a
evita situațiile în care pacientul s-ar putea simți neprotejat sau expus. Pentru un diagnostic

38
cert de tulburare de panică, trebuie să aiba loc cel puțin 4 atacuri de panică severe într-o lună
în circumstanțe în care nu există un pericol obiectiv, atacurile de panică să nu se datoreze
unor situații cunoscute sau previzibile, între atacuri trebuie să existe intervale libere de
simptome anxioase (deși anxietatea anticipatorie este obișnuită).
Agorafobia se defineste în DSM V separat de tulburările de panică întrucât
cercetările au arătat că nu toate persoanele cu agorafobie manifestă simptome ale atacurilor
de panică. De asemenea se face distincția față de fobiile specifice. Agorafobia este definită
prin teama de a fi singur în anumite situații sau locuri, mai ales în locuri publice, care nu pot
fi părăsite imediat, sau în care ajutorul poate să nu fie disponibil în eventualitatea unui atac
de panică. Anxietatea duce de regulă la evitarea unei diversități de situații care pot include: a
fi singur în afara casei, sau a fi singur acasă, a te afla în mulțime, a călători cu anumite
mijloace de transport, a te afla pe un pod sau într-un ascensor. Adesea individul este mai
capabil să se confrunte cu situația temută când este însotit de un companion.
Tulburarile fobice (Fobia specifică) se referă la un grup de simptome cauzate de
obiecte sau sițuatii care provoaca frica (de locuri, spațiu, contacte interumane, de animale,
de boli, etc). Fobia este frica intensă cu caracter irațional recunoscut ca atare și care nu poate
fi controlat volitiv, frica declanșată de un obiect sau o situație care nu au prin ele însele un
caracter periculos (Tudose, 2004). Fobiile sunt proiecții ale anxietății care pot invada oricare
din obiectele și situațiile realității de care experiența individuală se leagă într-un mod
oarecare. Dacă în cazul anxietății, teama nu are obiect, în fobie ea capată un caracter
specific (formă, nume, localizare). Tudose (2004) apreciază că simptomele incluse în fobiile
specifice sunt:
a. persoana simte brusc o panică, o teroare persistentă și fără cauză, într-o situație
care nu prezintă pericol
b. persoana recunoaște ca teama depășeste limitele normale și este resimtită ca o
amenințare în fața unui pericol
c. reacția fobică este automată, necontrolabilă, persistentă
d. apar reacții fizice (vegetative) de însoțire: palpitații cardiace, respirație
superficială, tremor, transpirații, etc.
e. persoana fuge de teama unor obiecte sau situații și precauția de a le evita poate
altera procesul de muncă, relațiile sociale și necesită o consultație psihiatrică
f. contemplarea perspectivei de a intra într-o situație fobică generează de obicei
anxietate anticipatorie.

39
Figura 13. Sindromul fobic
Sursa: Dehelean et al., 2013: 29

Fobia socială se caracterizează prin frica excesivă de a fi umilit sau jenat în diverse
situații sociale cum ar fi: vorbitul în public, vorbitul la telefon, urinatul în toaletele publice,
mersul la o întâlnire, mâncatul în locuri publice. Mecanismele de apariție ale fobiilor sociale
sunt comune cu cele ale anxietății și fobiilor în general, susține Tudose (2004). Fobiile
sociale apar după modelul răspunsului condiționat: un stimul nociv sau neplăcut (ex.
remarca unei alte persoane, privirile celor din jur, interpretate de cele mai multe ori eronat)
se asociază cu o situație neutră (prezența într-un anumit cadru social). În mod clasic, pentru
dezvoltarea reflexului condiționat este necesară repetarea asocierii descrise. Însă, în cadrul
apariției fobiilor, stimulul neplăcut nu este necesar să fie repetat. Simptomul fobic apare
uneori timp de mai mulți ani fără ca asocierea cu evenimentul neplăcut să fie întărită.

40
 3.2. Tulburarea obsesiv-compulsivă și alte tulburări asociate
O schimbare introdusă de DSM V este scoaterea Tulburării
obsesiv-compulsive din spectrul anxietății și încadrarea acesteia ca o
tulburare distinctă. Aceasta se caracterizează prin obsesii sau compulsii
recurente (repetate) care sunt recunoscute ca fiind excesive sau
Citire
iraționale, cauzează disperare, sunt consumatoare de timp (iau mai mult
Citire
de o oră pe zi) sau interferează cu rutina normală a persoanei, cu funcționarea profesională
sau cu activitățile sau relațiile sociale uzuale.

Calculaţi

Figura 14. Sindromul Tulburării obsesiv-compulsive

Sursa: Dehelean et al., 2013: 31

Obsesiile sunt gânduri, impulsuri, imagini persistente și recurente care sunt

experiențate, la un moment dat în cursul tulburării, ca intruzive și inadecvate și care
cauzează o anxietate sau stare de disperare considerabilă. Gândurile, impulsurile sau
imaginile obsesive nu sunt pur și simplu preocupari excesive în legătură cu probleme reale
de viață. Persoana încearca să ignore sau să suprime astfel de gânduri, impulsuri sau
imagini, ori să le neutralizeze cu alte gânduri sau acțiuni. Persoana recunoaște că obsesiile

41
sunt un produs al propriei minți (nu impuse din afară ca în cadzul tulburărilor psihotice).
Exemple de teme obsesive (după Tudose, 2004) sunt: teama morbidă de contaminare (de
microbi, murdărie, HIV/ SIDA, boli infecțioase, etc), ordine și simetrie (lucrurile trebuie să
fie perfect aliniate sau aranjate într-un anumit mod), imagini cu conținut agresiv, terifiant
(rănirea membrilor familiei, sinuciderea, uciderea altor persoane), imagini cu teme sexuale,
obsesii pe teme religioase, morale (scrupule).

Descriere Interpretare Consecințe

• dezgustătoare • imorale • încercare de a
• amenințătoare • cum gândesc așa rezista
Gânduri • anormale se va • comportament
obsesive întâmpla/deter- evitant
minism • compulsii,
patologice ritualuri
• afectare
funcționare
socială

Figura 15. Trecerea de la obsesie la comportament

Compulsiile sunt comportamente repetitive (de ex. spălatul pe mâini, ordonatul,

verificatul) sau acte mentale (de ex. acte de rugăciune, de calculat, repetarea de cuvinte în
gând) pe care persoana se simte constrânsă să le efectueze ca răspuns la o obsesie, ori
conform unor reguli care trebuie să fie aplicate în mod rigid. Exemple de compulsii (după
Tudose, 2004) sunt: verificarea și reverificarea exagerată, colectarea unor lucruri inutile in
ideea ca vor fi cândva necesare (tulburarea de tezaurizare), ordonarea unor obiecte în mod
repetat sau executarea unui anumit gest într-un anunit fel până când se obține senzația de
„așa cum trebuie”, ritualuri de repetare (ex. persoane care se simt obligate să citească de la
coadă la cap dupa ce au citit normal pentru a impiedica ceva îngrozitor să se întâmple sau
care se simt obligate să intre într-un anumit mod pe ușa de un anumit număr de ori, etc.)
Comportamentele sau actele mentale sunt destinate să prevină sau să reducă anxietatea sau
detresa, ori să prevină un eveniment sau o situație temută oarecare. Însa aceste

42
comportamente sau acte mentale, ori nu sunt conectate în mod realist cu ceea ce sunt
destinate să neutralizeze sau să prevină, ori sunt clar excesive.
Alte tulburări introduse de DSM V în această categorie: tulburarea dismorfică a
corpului (defect de corp imaginar), tulburarea de tezaurizare (colecționarea compulsivă de
obiecte), tricotilomania (smulgerea firelor de păr), tulburarea de excoriație (zgârierea
compulsivă a pielii).

3.3. Tulburarea depresivă

Este inclusă în categoria tulburărilor afective, tulburări al căror
element predominant îl constituie o perturbare de dispoziţie.
Simptomele de depresie, descrise de Comer (1992), sunt:
1. simptome emoționale (sentimentul de mizerie/ de gol/ a te
Citire simti “mizerabil”, “gol”, “umilit”, de pierdere a simțului umorului,
anxietate,
Citire furie sau agitație, de pierdere a iubirii/ afecțiunii față de prieteni și rude)
2. simptome motivaționale (pierderea dorinței de a participa la activitățile obișnuite,
pierderea/ absența inițiativei, spontaneității/ pot simți că se forțează să meargă la muncă, să
Calculaţi
converseze cu prietenii, să se hrăneasca sau să facă sex). Suicidul reprezintă ultima evadare
din activitate și presiunile vieții. Multe persoane depresive devin indiferente față de viață și
vor să moară, unii chiar încearcă să își ia viața.
3. simptome comportamentale (activitățile scad, petrec mult timp din zi în pat și
pentru perioade lungi de timp, se mișcă încet, par fără energie, vorbesc în ritm foarte lent,
contactul vizual este foarte rar/ unele persoane își pot masca depresia zâmbind și arătând
fericiți tot timpul.
4. simptome cognitive (percepția de sine negativă, se consideră inadecvate, nedorite,
inferioare, poate chiar rele, se percep pe sine ca persoane neatractive sau chiar repulsive,
apare autoblamarea pentru orice eveniment negativ chiar și pentru lucruri fără legătura cu
ele, rar se creditează pentru realizări, apar vinovăția și critica de sine, perspectivă negativă
asupra viitorului și neajutorarea cu risc pentru dezvoltarea unei gândiri suicidare, confuzie,
incapacitatea de a-și aduce aminte lucruri, atenția lor este ușor de distras, apare incapacitatea
de a rezolva până și cele mai mici probleme și aceste dificultăți sunt adesea mai degrabp
imaginate decat reale

43
 5. simptome somatice, dureri de cap, indigestie, constipație, amețeală, senzații
neplăcute în piept și durere generalizată, tulburări de somn și de apetit, oboseală constantă,
somn excesiv sau în minus cu treziri frecvente noaptea.

• tristețe • autocritică
• vinovăție • pierderi de memorie
• iritabilitate • confuzie
• disperare • dificultate de
• furie concentrare
• anxietate • indecizie
• gânduri suicidare
Plan emoțional Plan cognitiv

Plan comporta-
Plan somatic
mental
• dureri de cap
• izolare, retragere
• tulburări de apetit
• neglijarea
responsabilităților • amețeală
• schimbarea aspectului • durere generalizată
• lipsă de energie • tulburări de somn
• oboseală constantă

Figura 16. Simptome ale depresiei

Pentru diagnosticul de tulburare depresivă majoră trebuie prezente cel puţin cinci
dintre următoarele simptome în cursul aceleiaşi perioade de 2 săptămâni şi reprezintă o
modificare de la nivelul de funcţionalitate anterior (cel puţin unul dintre simptome este (1)
sau (2):
1) dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi,
indicată fie prin relatare personală sau prin observaţia celorlalţi
2) diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru majoritatea
activităţilor cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, fapt indicat prin
relatare subiectivă ori prin observaţia persoanelor din proximitate
3) creştere sau scădere a apetitului, aproape în fiecare zi, însoţită de pierdere
semnificativă în greutate, care nu ţine de dietă, ori creştere în greutate (o
modificare cu peste 5% din greutatea corpului într-o lună)
4) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi

44
 5) agitaţie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi, resimţită la nivel
subiectiv, dar şi observabilă de către ceilalţi
6) lipsă de energie sau fatigabilitate aproape în fiecare zi
7) sentimente de inutilitate sau de vinovăţie excesivă sau inadecvată
aproape în fiecare zi (potenţial delirantă) legate nu numai de faptul de a fi
suferind
8) diminuarea capacitătilor cognitive, deficit de concentrare sau indecizie
aproape în fiecare zi (fie prin relatare personală, fie observată de ceilalţi)
9) gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară
recurentă, fară un plan anume ori tentativă de suicid sau un plan anume
pentru comiterea suicidului.

Urmăriți reportajul referitor la depresie

(https://www.youtube.com/watch?v=4uY_FClMaHM) pentru a
vă familiariza cu caracteristicile acesteia. Care simptome
specifice din cele prezentate sunt reliefate?
Video

DSM introduce distincția dintre depresie și tristețea resimțită în starea de doliu (tabel 1).
Tabel 1. Caracteristici ale doliului și episodului depresiv major
Caracteristică Doliu Episod depresiv major

Pattern Valuri de tristețe asociate amintirii
persoanei pierdute care apar din ce în ce
mai rar
Emoție Gol interior, pierdere acompaniată de
dominantă unele momente de plăcere
Stimă de sine Diminuată dar în relație cu cel pierdut
(sentiment că nu a făcur mai mult)
Emoții negative simțite o perioadă lungă
de timp
Dispoziție tristă continuă și inabilitatea
de a simți plăcerea
Atitudine critică față de sine, sentimente
de inutilitate, dezgust față de sine

Sociabilitate Menține contactul cu persoanele care îl Retragere din orice relație socială
pot consola
Gânduri Preocupări mentale față de persoana Gânduri pesimite, lipsă de speranță,
pierdută atitudini catastrofale
Gânduri de Moartea văzută ca o reunire cu cel Gânduri explicte față de moarte, moartea
moarte pierdut ca unică soluție de ieșire din situație

Declanșator Dispoziție tristă declanșată de amintirea Dispoziție tristă fără un declanșator

celui pierdut anume

45
 3.4. Tulburări psihotice – schizofrenia
Schizofrenia este o tulburare mentală ce presupune pentru cel
puțin o lună existența unei faze active de boală (criteriul A): existența a
2 sau mai multe dintre următoarele simptome pozitive (idei delirante,
halucinații, limbaj dezorganizat, comportament catatonic sau flagrant
Citire
dezorganizat) și simptome negative (aplatizare afectivă, alogie sau
Citire Dacă ideile delirante sunt bizare sau daca sunt prezente halucinații auditive, un
avoliție).
singur simptom este suficient pentru a satisface criteriul A pentru schizofrenie. Simptomele
și semnele caracteristice de la criteriul A sunt asociate cu disfuncții în sfera relațiilor
Calculaţi
interpersonale, muncă sau educație sau autoîngrijire (criteriul B). Semnele continue de
tulburare dureaza cel puțin 6 luni (criteriul C).

Simptome Simptome
pozitive negative

idei delirante alogie

aplatizare
halucinații
afectivă

vorbire
avoliție
dezorganizată

comportament
ahedonie
dezorganizat

Figura 17. Simptome ale schizofreniei

Ideile delirante sunt convingeri eronate ce implică de regulă o interpretare falsă a

percepțiilor și experiențelor, sunt idei în dezacord evident cu realitatea, dar în a căror
realitate persoana crede, persoana este impenetrabilă la argumentele logice. Temele prezente
în conținutul lor sunt: de persecuție - cele mai frecvente (persoana crede ca este urmarită,
înșelată, spionată, etc.), de referință (persoana crede că anumite gesturi, comentarii, pasaje
din cărți, îi sunt adresate în mod special), somatice, religioase, de grandoare. Ideile delirante
sunt considerate bizare dacă sunt clar implauzibile și incomprehensibile, nu derivă din

46
experiențele de viață, de ex. convingerea unei persoane cum că un strain i-a îndepărtat
organele și i le-a înlocuit cu organele altcuiva fără a lasa vreo plagă sau cicatrice,
convingerea unei persoane ca i-au fost sustrase gândurile de o forță exterioară, că gândurile
unui strain au fost introduse în mintea sa.

Figura 18. Sindromul delirant

Sursa: Dehelean et al., 2013: 36

Halucinațiile sunt percepții fără obiect care pot surveni în orice mod senzorial (pot fi
auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile), dar halucinațiile auditive sunt de departe cele
mai frecvente și mai caracteristice pentru schizofrenie. Halucinațiile sunt patologice când
lipsește conștiința sau critica cu privire la natura lor patologică.

47
Figura 19. Sindromul halucinator
Sursa: Dehelean et al., 2013: 35

Dezorganizarea gândirii și limbajului. Persoana poate „aluneca” de la un subiect la

altul („deraierea” sau „relaxarea asociațiilor”); răspunsurile la întrebari pot fi doar indirect în
legătură cu acestea sau complet fără nicio legătură („tangentialitate”); mai rar, limbajul
poate fi dezorganizat așa de sever ca devine aproape incomprehensibil („incoerență” „salata
de cuvinte”).
Comportamentul flagrant dezorganizat se poate manifesta într-o varietate de moduri.
Pot fi notate probleme în orice fel de comportament orientat spre scop, acestea ducând la
dificultăți în îndeplinirea activităților vieții cotidiene, cum ar fi prepararea mâncării sau
menținerea igienei. Persoana poate părea a fi extrem de dezordonată, se poate îmbracă într-o
manieră inadecvată (de ex. îmbracă mai multe paltoane, poarta eșarfe și mănuși într-o zi
călduroasă) ori poate manifesta un comportament sexual clar inadecvat (de ex. se
masturbeaza în public) sau agitație nedeclanșată de ceva și imprevizibilă (de ex. strigăte sau
înjurături).
Comportamentele motorii catatonice includ o reducere marcată a reactivității la
ambianță, uneori atingând gradul extrem de inconștientă completă (stupor catatonic),
menținera unei posturi rigide și rezistența la eforturile de a fi mobilizat (rigiditate

48
catatonică), rezistență activă la instrucțiuni ori la tentativele de a fi mobilizat (negativism
catatonic), luarea unor posturi inadecvate sau bizare (postura catatonică) ori activitate
motorie excesivă, fără scop și fără stimul declanșator (excitatie catatonica).
Aplatizarea afectivă este extrem de frecventa și este caracterizata prin faptul ca
faciesul persoanei pare a fi imobil și indiferent, cu contact vizual redus și reducerea
limbajului corporal. Deși o persoană cu aplatizare afectivă poate zâmbi și deveni mai caldă
ocazional, gama expresivității sale emoționale este evident diminuată cea mai mare parte a
timpului. Poate fi util să se observe interacțiunea persoanei cu egalii pentru a stabili dacă
aplatizarea afectivă este suficient de persistentă pentru a satisface criteriul.
Alogia (sărăcirea limbajului) se manifestă prin răspunsuri scurte, laconice, seci.
Individul cu alogie pare a avea o diminuare a stocului de idei, care se reflectă în scăderea
fluenței și productivității limbajului. Aceasta trebuie diferențiată de refuzul de a vorbi
(mutismul selectiv), judecata clinică necesitând observarea în timp și în diverse situații.
Avoliția se caracterizează prin incapacitatea de a iniția și persevera în activități
orientate spre un scop. Persoana poate sta așezată lungi perioade de timp și manifesta puțin
interes în a participa la muncă sau la activități sociale.

3.5. Tulburarea de personalitate

Tulburările de personalitate sunt un ansamblu caracteristic și
persistent de trăsături cognitive, afective și relaționale ilustrate printr-un
comportament ce deviază clar și invalidant de la expectațiile față de
persoana respectivă si de la normele grupului social (Eisikovits, 2009).
Citire
Tulburările de personalitate pot fi greu încadrate ca boală deoarece ele
nuCitire
se conformează modelului medical al bolii, ocupând o zonă ‘gri’, între patologic și
normal. Unii autori consideră aceste tulburări ca reprezentante miniaturale ale bolii psihice.
Diagnosticul de ‘tulburare de personalitate’ poate fi pus doar după vârsta de l8 ani, aceleași
Calculaţi
probleme numindu-se înainte de l8 ani, ‘tulburări de conduită’.
Tulburarea de personalitate este o structură dizarmonică de personalitate, adică
inteligența și funcțiile cognitive sunt normal dezvoltate, în schimb afectivitatea și vointa au
rămas la un nivel infantil. Acest fapt conduce la nevoi și dorințe infantile și deci la o
adaptare deficitară, problematică. Autocontrolul este deficitar, în sensul că deși rațiunea este
tipică pentru vârsta adultă, persoana se supune dorințelor și impulsurilor primare ca un
copil; egoist, orientare spre obținerea cu orice preț a plăcerilor proprii, totală nereceptivitate

49
la critică, imposibilitatea de a învăța din greșelile proprii sau din experiența altora. Nu este
capabil a iubi și de a se dărui cu adevărat, impulsivitate și agresivitate; atracție spre droguri
și alcool; viață sexuală neregulată, uneori perversiuni. Debutul este greu decelabil în timp.
Cele mai cunoscute tulburări de personalitate, dupa DSM V, sunt:
- grupa A (apar adesea ca bizari, excentrici sau detașati): tulburarea paranoida - cea mai
frecventă (pattern de neîncredere și suspiciune, intențiile altora fiind interpretate ca rău-
voitoare), tulburarea schizoidă (detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de expresii
emoționale) și schizotipală (de disconfort acut în relațiile intime, de distorsiuni cognitive și
perceptuale, gândire magică, credințe stranii, excentricități de comportament)
- grupa B (apar adesea ca teatrali, cu grandiozitate, exibiționism, instabilitate emoțională cu
fluctuații de dispoziție, ezitări interpersonale): tulburarea antisocială (pattern de
desconsiderare și de violare a drepturilor altora), borderline (de instabilitate în relațiile
personale, imaginea de sine și afecte, impulsivitate manifestată prin cheltuieli abuzive, joc
patologic, abuz de substanțe, mâncat excesiv, relații sexuale dezorganizate, etc), histrionică
(de emoționalitate excesivă și de căutare a atenției) și narcisică (de grandoare, necesitate de
admirație și lipsa de empatie)
- grupa C (apar adesea ca anxiosi și fricoși): tulburarea dependentă (pattern de
comportament submisiv și de aderență în legătură cu necesitatea excesiva de a fi protejat de
cineva), obsesiv-compulsivă, (preocupare cu privire la ordine, perfecționism și control),
evitantă (inhibiție socială, sentimente de insuficiență și hipersensibilitate la evaluare
negativă, teama de a nu fi criticat sau umilit în public, teama de dezaprobare, respingere)
- grupa D Alte tulburări de personalitate – datorate unor boli medicale.

50
 Grupa A • paranoidă
• schizoidă
bizar-excentrice • schizotipală

• antisocială
Grupa B • bordeline
dramatic emoționale • histrionică
• narcisică

Grupa C • evitantă
• dependentă
anxios-temătoare • obsisiv-compulsivă

Figura 20. Clasificarea tulburărilor de personalitate

3.6. Conduita suicidară

Notiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită
suicidară care include: suicidul reușit, tentativele suicidare, ideile de
sinucidere, sindromul presuicidar (restrângerea conștiinței și afectivității
și înclinația către fantasmele suicidului), suicidul disimulat (o acoperire
Citire
a actului suicidar sub aspectul unui accident), parasuicidul (gesturi de
Citire
autovătămare care nu vizează neapărat decesul: automutilările, refuzul alimentar sau al
tratamentului, intoxicatia cu medicamente/ substanțe chimice, conduitele de risc/ sinucideri
cronice – alcoolismul și toxicomania - ele asemănându-se cu comportamentul suicidar prin
Calculaţi
caracterul simbolic, prin tendințele la autodistrugere) (Tudose, 2007).
O.M.S. a decșarat conduit suicidară ca o adevărată problem de sănătate public.
Femeile comit mai multe tentative de sinucidere, în timp ce la bărbați este mai frecvent
întalnit suicidul reușit. În sinucidere se descriu două faze: 1. Suicidația (ideile de sinucidere)
și 2. Suicidacția (actul propriu-zis). Deoarece persoana care a avut tentative de suicid în
trecut poate repeta acest act, asistentul social care face interviul va fi atent să adreseze
întrebări relevante în acest sens. Cauzele cele mai cunoscute ale suicidului sunt: depresia,
abuzul de toxice, schizofrenia, evenimentele majore negative de viață, trăsături de
personalitate precum rezistența redusă la frustrare, impulsivitatea, agresivitatea. Pentru

51
asistentul social, ideatia suicidară reprezintă nevoia intervenției în criză pentru care
asistentul social trebuie să fie special pregătit. Daca nu este special pregătit, atunci va
recurge la profesioniștii sau instituțiile care pot manageria acest gen de situație (Eisikovits,
2009).
Edwin Schneidman definește suicidul ca o moarte intenționată, ca o moarte
autoprovocată în care o persoană face eforturi conștiente, directe și intenționate de a-și pune
capăt vieții (Comer, 1992). Multe persoane cu intenții suicidare devin frecvent preocupate în
plan cognitiv de problemele lor, își contabilizează pierderile suferite, dezvoltă un sentiment
al lipsei de speranţă și percep suicidul ca singura soluţie la dificultățiile lor. Gândirea lor
este dominată de convingerea pesimistă că circumstanțele lor prezente, problemele și
dispoziția negativă nu se vor schimba. Cei care se joacă cu ideația suicidară pot de asemenea
să dezvolte un stil dihotomic de a gândi, o gândire de tip alb-negru care nu permite nici-o
altă nuanță (oamenii și lucrurile sunt bune sau rele, minunate sau oribile, încântătoare sau
intolerabile). Cel mai mare pericol în gandirea polarizată este impactul asupra modului de a
te judeca pe tine însuți. Ai putea crede că dacă nu ești perfect sau genial, atunci trebuie să fi
un ratat. Unii clinicieni (Comer, 1992) sunt de părere ca sentimentul lipsei de speranță este
singurul și cel mai puternic indicator al intenției suicidare, așadar acordă o atenție specială
în căutarea semnelor care indică lipsa de speranță atunci când evaluează riscul suicidar.
Durkheim definește trei tipuri de suicid pe baza relației pe care individul o are cu
societatea: 1. suicidul egoist, comis de persoane asupra cărora societatea are un control slab
sau inexistent, care nu sunt integrate în societate și nu sunt preocupate de normele și regulile
societății, de regulă aceste persoane sunt izolate, alienate și nonreligioase, 2. suicidul
altruist, comis de persoane care, în contrast, sunt foarte bine integrate în structurile societății
și care comit actul suicidar pentru bunăstarea societății, de ex. piloții japonezi kamikaze care
își sacrifică viața în timpul atacului aerian, călugării și călugărițele budiste care au protestat
împotriva razboiului din Vietnam dându-și foc, 3. suicidul anomic, comis de persoane care
trăiesc în medii sociale care eșueaza în a oferi structuri sociale stabile (familii, comunități
religioase, etc.) care să sprijine viața și să dea sens vieții. Spre deosebire de suicidul egoist,
care este actul unei persoane care respinge structurile societății, suicidul anomic este actul
unei persoane dezamăgite de o societate inadecvată (Comer, 1992).
Urmăriți cazul prezentat în filmul de mai jos
(https://www.youtube.com/watch?v=A1AVvfVgJrE). Care au
fost factorii declanșatori? Care sunt simptomele?

Video

52
 Plan afectiv
• pierderea interesului
• dispoziție tristă
• anxietate Comportament
Verbal • iritabilitate • retragere/izolare
• nu au motiv să trăiască • consum de substanțe
• sunt po povară pentru • insomnii
ceilalți • contacatarea
• menționează suicidul persoanelor dragi
ca soluție pentru a-și lua la
• trăirea unei dureri revedere
insuportabile • împărțirea bunurilor
• angajarea în activități
periculoase
Semne ale
conduitei
suicidare

Figura 21. Semne ale conduitei suicidare

3.7. Tulburările din copilărie și adolescență

Sănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor reprezintă o
prioritate la nivel european datorită incidenţei crescute a tulburărilor de
SM a copiilor şi adolescenţilor şi a consecinţelor determinate de faptul
că nu au fost depistate la timp aceste tulburări. Unul din cinci copii
Citire
suferă de o problemă emoţională, de dezvoltare sau comportamentală,
iarCitire
unul din opt are o tulburare mintală diagnosticată clinic (WHO, 2004)
Strategia națională pentru sănătatea mentală a copilului și adolescentului 2016-2020
face referiri cu privire la promovare, prevenţie și intervenţii specializate (medicale,
Calculaţi
psihologice, educaţionale, vocaţionale şi sociale).
Cu toate acestea, sistemul de servicii de sănătate mental destinat copiilor și
adolescenților se confruntă cu câteva probșeme specific precum:
 Este un sistem de servicii orientat excesiv spre curativ în detrimentul domeniului
preventiv (puține servicii publice de promovare a sănătăţii mintale şi de prevenire a
tulburărilor de sănătate mintală);

53
  Este un sistem de servicii excesiv orientat asupra asistenţei terţiare în detrimentul
asistenţei primare și comunitare. Medicii pediatri și medicii de familie, profesioniştii
care interacţionează primii cu copilul şi care pot sprijini părinţii în dezvoltarea
cognitivă, socială şi emoţională optimă a copilului nu au competenţe în sănătate
mintală.
 Este un sistem verticalizat, cu un management de caz deficitar şi cu experienţe
profesionale limitate în cadrul echipelor multidisciplinare. Tratamentul copiilor cu
tulburări de sănătate mintală implică intervenţii validate ştiinţific oferite de către toţi
profesioniştii: psihiatru, psiholog clinician, psihoterapeut, logoped, educator, asistent
medical, asistent medical comunitar, asistent social, profesor și alţi specialişti,
conform legii.
 Este un sistem în care colaborarea cu specialiştii din cadrul serviciilor de educaţie şi
a celor din asistenţa socială este deficitară din lipsa unei abordări integrate a
serviciilor acordate în cele trei domenii: educaţional, social şi în domeniul sănătăţii.
Tratamentul unui copil implică, în mod obligatoriu, intervenţii în contexte naturale
ale copilului, la şcoală sau acasă. Intervenţii de specialitate se oferă numai în
cabinetele specialiştilor în sănătate mintală.

Tulburarea din spectrul autist reprezintă o evoluție atipică, heterogenă a

dezvoltării neurologice, caracterizată prin dereglări în mai multe domenii:
a. comunicarea și interacțiunea social
 are dificultăți în a-și exprima emoțiile și a înțelege emoțiile celorlalți
 nu împărtășește bucuria, interesele sau realizările cu alți oameni
 chiar dacă posedă un vocabular bogat, are dificultăţi în susţinerea
conversaţiei, are un limbaj neobişnuit, adesea poate vorbi la nesfîrşit doar
despre un singur subiect (dinozauri, automobile, etc.)
 refuză să fie îmbrăţişat sau sărutat dacă iniţiativa aparţine altcuiva
 când cineva i se adresează, sau cînd este chemat pe nume, nu
reacţionează
 recurge rar la contact vizual sau nu stabileşte deloc contact vizual cu alte
personae
 preferă să se joace de unul singur, nu este interesat de jocul altor copii, nu
are prieteni

54
  atunci când nu știe cum să comunice ce vrea, poate pur şi simplu să strige
sau să ghideze mîna adultului spre obiectul dorit
b. comportament, interese și activități restrînse și repetitive.
 prezintă mişcări repetitive, stereotipe (flutură mîinile, îşi leagănă corpul,
merge pe vîrfurile degetelor, se rotește)
 poate sta ore în şir aranjînd jucăriile, obiectele într-un rînd, în loc să se
joace cu ele în mod imaginative
 poate repeta de multe ori cuvintele cuiva, chiar și auzite demult
(ecolalie), unii dintre ei utilizîndu-le în contextul potrivit
 reacţionează exagerat la orice schimbare în rutină (schimbarea timpului
mesei, poziţiei obiectelor sau a mobilierului din cameră, schimbarea
traseului obişnuit spre grădiniţă etc.)
 poate avea interese neobişnuite, persistente, de exemplu, poate fi obsedat
de aspirator, cifre, semne rutiere, etc.
 este hiper- sau hiporeactiv la stimuli senzoriali (reacționează neobișnuit
la durere/căldură/frig, anumite sunete, texturi, atingere; miroase excesiv
obiectele).
Se manifestă, de regulă, de la vârsta de 18–24 luni. Fiin însă o manifestare de
spectru, asta înseamnă că manifestările clinice ale autismului variază mult de la caz la caz -
de la manifestări ușoare la severe. Copiii diferă ca nivel de dezvoltare a abilităților sociale,
comportamentale, comunicative, de motricitate, de percepție și intelectuale. Nu există două
persoane cu autism absolut identice.
Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (THDA/ADHD) se caracterizează
prin apariția precoce a unei combinații între hiperactivitate, comportament dezordonat și
lipsa de atenție. Copiii trebuie să aibă cel puțin șase simptome din unul (sau ambele)
grupuri: neatenție și hiperactivitate/impulsivitate, în timp ce adolescenții și adulții (cu
vârsta de peste 17 ani trebuie să prezinte cinci. Conform DSM-V, mai multe simptome
ADHD trebuie să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani, comparativ cu 7 ani ca vârsta de
debut (după DSM-IV).
a) Inatenție (lipsa de atenție):
 nu poate da atenția cuvenită detaliilor, sau face greșeli din neglijență la efectuarea
temelor școlare, la serviciu sau acasă
 nu poate sa își mențină atenția suficient de mult timp

55
  uneori pare a nu asculta pe cel care îi vorbeste
 nu respectă instrucțiunile sau regulile și poate să își termine temele, sarcinile casnice
sau obligațiile de la locul de muncă, deși înțelege instrucțiunile și nu se opune
acestora
 nu își poate organiza sarcinile sau activitățile
 adesea evitp sau nu este dispus să efectueze sarcini care necesită un efort mintal
susținut
 foarte des își pierde lucrurile (jucării, teme pentru acasă, rechizite)
 este ușor de distras de stimuli fără importanță
 uită frecvent
b) Hiperactivitate:
 se foiește pe loc, se joacă cu mâinile sau picioarele
 se ridică de pe scaun atunci când ar trebui să fie așezat
 aleargă în jur sau se cațară excesiv de mult, atunci când acest lucru nu este potrivit,
sau, în cazul adolescenților, manifesta neliniște
 are dificultăți în a se juca sau a efectua activități distractive în liniște
 acționează ca și cum ar fi împins de un motor
 vorbește excesiv de mult
c) Impulsivitate:
 răspunde înainte ca întrebările să fie complet formulate
 nu își așteapta rândul
 întrerupe sau deranjează pe alții, intervenind în discuțiile sau jocul altora
Aceste simptome trebuie să fie prezente în două sau mai multe situații (de exemplu,
școala sau serviciu și acasa).

Urmărți reportajul despre copiii cu ADHD

(https://www.youtube.com/watch?v=17iwJM4XUVk). Care sunt
problemele de sistemice?

Video

3.8. Tulburări legate de traumă și stresori

Criteriile de diagnostic pentru stresul posttraumatic, conform
DSM V, sunt: A. Retrăirea evenimentului traumatic: apariția spontană

Citire
56
Citire
a amintirilor legate de evenimentul tramatic, vise care se repetă, sau alte manifestări psihice
stresate, repetate, prelungite. B. Evitarea stimulilor stresori: eforturi de a evita gândurile,
sentimentele sau conversațiile asociate cu trauma, eforturi de a evita activități, locuri sau
persoane care trezesc amintiri ale traumei. C. Gânduri sau stări de dispoziție negative:
culpabilizare proprie, sentiment de detașare sau de înstrăinare de alții, sentimentul de
îngustare a viitorului, incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei D. Simptome
persistente de excitatie crescute (care nu erau prezente înainte de traumă): dificultate în
adormire sau în a ramane adormit, iritabilitate sau accese colerice, dificultate în
concentrare, hipervigilenta, răspuns exagerat de tresărire.
Evitarea
Gânduri și stări Exitație
Retrăire stimulilor
negative crescută
stresori
• amintire spontană a • evitarea persoanelor • culpabilizare • insomnii
evenimentului • evitarea locurilor • înstrăinare • hipervigilență
• vise recurente • evitarea activităților • detașare • răspuns exagerat de
• reacții fiziologice la tresărire
trigger • iritabilitate,
răbufiniri

Figura 22. Caracteristici ale RSPT (DSM 5)

În categoria profesiilor de ajutor (ex. asistență socială, psihologică, medicală,

psihoterapeutică, educațională, juridică etc.), merită să ne referim la sindromul de epuizare
socio-profesională („burnout” sau „compassion fatigue”) ca o stare de epuizare fizică,
psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o
consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională.
Manifestările acestei tulburări se pot observa la 3 nivele:

57
 Epuizare emoțională

• Persoana afectată se simte permanent obosită, epuizată, lipsită de energie, simte că

activitatea depusă a suprasolicitat-o și a rămas fără resurse

Depersonalizare

• Persoanele devin în timp pesimiste, cinice, resimt frustrare în legătură cu activitatea lor,
atitudinea lor pare indiferentă, detașată, uneori tind să se izoleze sau să fugă de
responsabilități

Scăderea performanței

• Scade stima de sine, încrederea în propriile capacități și realizări, subiecții simt că ceea ce
fac este neapreciat și nesemnificativ, scade capacitatea de concentrare a atenției,
creativitatea și spontaneitatea

Figura 23. Manifestări ale burn-out-ului

Cauzele pot fi plasate de asemenea pe mai multe paliere: loc de muncă, factori de
personalitate sau stilul de viață.

• suprasolicitare și volum mare de muncă

• presiunea timpului și programul de lucru prelungit
Mediul de muncă • evenimente cu imact emoțional negativ (ex. moartea
unui client)
• lipsa de apreciere, mediul de lucru ostil și relațiile
nesatisfăcătoare cu colegii

• perfecționismul și nevoia excesivă de a deține controlul

• așteptarea de recompense imediate, entuziasm și
Personalitate așteptări exagerate la începutul carierei
• stabilitatea emoțională scăzută, capacitatea slabă de
adaptare și rezistență la stres

• insuficiența timpului liber

• insuficiența implicării în activități relaxante și în
Stil de viață activități sociale
• lipsa suportului social și familial
• igiena somnului deficitară

Figura 24. Cauzele principale ale sindromului de epuizare socio-profesională

Prin urmare, promovarea sănătății mentale la locul de muncă revine în sarcina

angajatorului care trebuie să întreprindă o serie de măsuri concrete

58
 • program de lucru flexibil, posibilitatea de a munci de la
Menținerea echilibrului personal domiciliu, evenimente în comun, respectarea programului
și profesional de muncă

• crearea și promovarea unui mediu de lucru

Combaterea stigmei nediscriminatoriu; personalul de la RU să fie instruit în
aria sănătății mentale

• celebrarea unor evenimente precum Ziua Sănătății mentale

Activități de conștientizare

• conversația despre tulburările mentale nu trebuie derulate

Deschiderea către dialog doar cu ocazia evenimentelor speciale de conștientizare

• existența unei persoane de contact, asigurarea medicală,

Informarea despre serviciile servicii de consilere
disponibile

Figura 25. Măsuri de promovare a sănătății mentale la locul de muncă

3.9. Sumar
În domeniul tulburărilor mentale și de comportament unul din
reperele fundamentale în diagnosticul tabloului clinic îl constituie
„Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale”
De reţinut
(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders; DSM V),
Citire de către „American Psychiatric Association”. Fiecare tulburare mentală are un set
publicat
de simptome specific care trebuie identificate de către profesionist pe baza unei evaluări
complete.
Calculaţi
3.10. Exerciții de sinteză
1. Alegeți o tulburare mentală din cele parcurse în cadrul
acestui modul. Pentru aceasta realizați următoarele sarcini: (a)
identificați prevalența tulburării în România; (b) identifcați un model
explicativ al apariției tulburării mentale;
Temă de 2. Realizați un pliant de informare privind tulburarea mentală
reflecţie
aleasă. Încărcați-l pe platformă.

59
 3.11. Test de verificare

Răpundeți la următoarele întrebări. Răspunsurile corecte le

găsiți la finalul suportului de curs.

Test

1. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la tulburarea de anxietate generalizată:

a) există o preocupare excesivă legată de un număr de evenimente sau activități
b) preocupările pentru viața cotidiană sunt percepute ca incontrolabile
c) preocupările pentru viața cotidiană nu sunt asociate cu simptome somatice
d) se poate recomanda terapia cognitivă
e) nu se recomandă medicație anxiolitică

2. Alegeți afirmațiile corecte despre suicid:

a) Suicidația reprezintă trecerea la actul propriu-zis
b) Cele mai cunoscute cauze sunt depresia, abuzul de toxice
c) Poate fi egoist, altruist sau anomic
d) Suicidul este o moarte accidentală

3. În tulburarea de panică:
a) pot exista atacuri inopinate
b) nu există atacuri circumscrise situațional
c) atinge culmea în maximum 10 minute
d) terapia cognitivă nu se asociază cu medicația
e) anxietatea anticipatorie este obișnuită

4. Tulburarea depresivă majoră

a) este caracterizată prin alternanța între episoadele depresive și cele hipomaniacale
b) este caracterizată prin prezență a unul sau mai multe episoade depresive majore
c) include doar simptome emoționale și motivaționale
d) se impune intervenția de urgență, chiar dacă nu are intensitate psihotică
e) se tratează doar prin terapie comportamentală

5. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la tulburarea obsesiv-compulsivă

a) compulsiile sunt gânduri intruzive și inadecvate
b) obsesiile sunt gânduri intruzive și inadecvate
c) obsesiile și compulsiile nu sunt recunoscute de pacient ca exagerate
d) simptomele sunt consumatoare de timp
e) este o tulburare de personalitate

60
 3.12. Bibliografie
*** Hotărârea nr. 889/2016 privind aprobarea Strategiei
naționale pentru sănătatea mintală a copilului și adolescentului
2016-2020
*** https://www.psychiatry.org/psychiatrists/practice/dsm
Bibliografie *** Tulburarea din Spectrul Autist. Ghid pentru detectare
timpurie. Disponibil la adresa:
http://www.voinicel.md/media/files/files/ro_ghid_tsa_24-01-14_8949118.pdf
Comer, R.J. (1992). Abnormal Psychology. W.H.Freeman and Company: New York
Dehelean, L., Enătescu, V.R., Bredicean, C., Papavă, I., Romoşan, R., Giurgi-Oncu, C.
(2013). Caiet de stagiu pentru psihiatrie adulți, anul VI Medicină generală. Universitatea de
Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara. Editura Victor Babeș: Timișoara.
Eisikovits, M. (2009), Notiuni de psihopatologie și sănătate mintală. Suport de curs pentru
anul III. Universitatea Babeș-Bolyai. Facultatea de Sociologie și Asistență social.
Green, C. & Chee, K. (2017). Să înțelegem ADHD (deficitul de atenție însoțit de tulburare
hiperkinetică). Aramis: București.
Regian, M. (2017). Noțiuni de psihopatologie, sănătate mentală și psihoterapie. Suport de
curs pentru anul II. Universitatea Babeș-Bolyai. Facultatea de Sociologie și Asistență
socială.
Tudose F. & Tudose, C. (2004). Abordarea pacientului în psihiatrie. Ghid de lucrări
practice. ed. a II-a. Editura Medica: București
Tudose F. (2007). Psihopatologie și orientări terapeutice în psihiatrie. Editura Fundației
România de maine: București
WHO (2004). The World Health Report 2004: Changing History . Geneva, World Health
Organization.

61
 Asistența socială în domeniul sănătății
mentale

Rolul asistentului social în reabilitarea persoanelor

cu tulburări mentale și de comportament

Capitolul 4

(300’ teorie, 300’ practică)

I. Cuprinsul capitolului

1. Rețeaua și suportul social în psihopatologie

2. Servicii de sănătate mentală
3. Sumar
4. Exerciții de sinteză
5. Test de verificare
6. Bibliografie
II. Obiectivele capitolului

 înțelegerea rolului suportului social în recuperarea persoanelor cu tulburări

mentale și de comportament;
 conștientizarea rolului asistentului social cu competențe în sănătatea mentală;
III. Cuvinte cheie
suport social, asistent social, servicii comunitare
Acest capitol prezintă rolul asistentului Capitol
social în 1lucrul cu persoanele cu tulburări mentale și de
comportament.

Capitolul 1

62
 4.1. Rețeaua și suportul social în psihopatologie
Pentru prima data în 1986, O.M.S. a considerat sistemul de
suport social o problemă prioritară a politicii sanitare generale în
Europa. Rețeaua socială variază în funcție de ciclurile de viață ale
individului, de contextul social-istoric și cultural, de clasa socială, de
Citire
zona urbană sau rurală, de evenimentele de viață, etc.. Rețeaua socială
se Citire
clasifică în primară (familia), secundară (colegii de muncă, grupul de egali) și tertiară
(biserica, clubul, etc.). Studiul rețelei sociale se face din mai multe puncte de vedere:
structura, intensitatea legăturilor, schimbările ei, numărul persoanelor, caracteristicile
Calculaţi
demografice, frecvența comunicărilor, felul legăturilor - asimetrice, unilaterale sau
reciproce, felul contactelor - de rudenie, profesionale, etc., persoana cu rolul principal în
rețea, etc..
În psihopatologie, studierea rețelei sociale este importantă deoarece, încă din anii
1980, cercetătorii au constatat diferențe între rețelele sociale ale persoanelor sănătoase și
bolnave, fapt ce întreține de fapt boala. Astfel, în general la bolnavii psihici rețelele sunt mai
mici cantitativ comparativ cu persoanele sănătoase. De exemplu, în psihoze, mai ales la
schizofreni, rețeaua este redusă cantitativ dramatic, cu o densitate a legăturilor mult
diminuată. Cu cât rețeaua socială este mai mică și mai puțin densă, cu atât riscul recăderilor
în boală este mai mare; tocmai de aceea exista instituții post-spitalicești.
Suportul social se desprinde din rețeaua socială, fiind constituit din persoanele cu
care clientul întreține relații continue și intime, cu care realizează „tranzacții psihice” care
răspund unor nevoi psihosociale proprii, care asigură sprijin continuu sau în situații de criză.
Suportul este subsumat rețelei, el nu se referă la aspecte cantitative și îndeplinește anumite
funcții. Principalele funcții ale suportului social sunt: a. Funcția instrumentală (sprijin
pentru rezolvarea problemelor practice, concrete); b. Funcția psihologică/afectivă (prezența
unui confident în care clientul are încredere, de care se simte sprijinit și încurajat).
Tranzacțiile din suport cuprind schimbări ale unor parametri intrapsihici cum sunt:
dispoziția afectivă, atitudinea, cognițiile legate de diferite evenimente. Strategiile de coping
obișnuite în aceste tranzacții sunt relaxarea, negarea, obișnuirea cu evenimentul respectiv,
adică o adaptare interioară cognitivă și/sau emoțională. Suportul social este un „tampon”
între client și situația de criză, uneori el poate deveni însă o sursa de stres, de ex. critica
familiei față de un schizofren constituie un stres ce poate determina recaderea în boala, sau,
în cazul unui depresiv, „încurajarea” de genul „trebuie să ai voință, de fapt totul e în capul

63
tău” contribuie la adâncirea stării de depresie. În asemenea cazuri, membrii suportului social
ar trebui instruiți de profesioniști.
Uneori, există diferențe între rețeaua socială prezentată de subiect și realitatea
obiectivă. De ex., depresivul sau schizofrenul pot da opinii deformate de chiar starea lor de
boala, de aceea, pe lângă intervievarea clientului, se recomandă intervievarea cel puțin a
unui membru al suportului social.
În psihopatologie, suportul social este important deci în apariția bolii psihice, în
protecția față de recăderile în boala psihica sau în evolutia cazului în general. Serviciile
sociale ar trebui să cunoască bine suportul și rețeaua socială a fiecărui pacient, printr-un
studiu individual aprofundat al fiecarui caz în parte, găsind aici „partenerii” viabili de
dialog, posibilitatea ca aceștia să monitorizeze cazul din „interior”, serviciul social
beneficiind vizibil de aceasta degrevare de sarcini. Bineînțeles, pentru a face acest lucru,
anumiți profesionisti (psihologi, asistenți sociali) ar trebui instruiți special. De aceea,
remisiunea acestor tulburări depinde atât de tratamentul administrat pacienţilor psihiatrici,
cât şi de includerea lor într-un sistem de psihoterapie, de asigurarea suportului social sau de
înlăturarea condiţiilor nefavorabile, adversive, ale mediului în care sunt nevoiţi să trăiască.

4.2. Servicii de sănătate mentală

Asistentul social cu competențe în sănătatea mentală
reprezintă o categorie profesională distinctă în Codul Ocupațiilor din
România (263505) care aparține categoriei specialiștilor în asistență
socială și consiliere cu rolul de a oferi îndrumare și consiliere
Citire
persoanelor fizice, familiilor, grupurilor, comunităților și organizațiilor
caCitire
răspuns la dificultatile personale si sociale. Aceștia ajută clienții să dezvolte abilități și să
aibă acces la resursele și serviciile-suport necesare pentru a răspunde problemelor apărute
din cauza tulburării mentale și de comportament, însă România nu a elaborate înă un
Calculaţi
standard ocupațional distinct pentru această categorie ocupațională.
Principalul obiectiv al asistenței sociale în sectorul serviciilor de sănătate mentală
trebuie să vizeze reabilitarea individului în plan socio-profesional, capacitarea acestuia
înspre a duce o viață independentă și prevenind episoadele decompensatorii. Principiile
care ar trebui să ghideze munca asistentului social trebuie să se focalizeze pe mai multe
paliere de acțiune, acesta îndeplinind mai multe sarcini:

64
  desființarea etichetării persoanei cu tulburări mentale și de comportament (prin
exercitarea rolul de mediator, advocacy)
 manager: coordonează și facilitează accesul la serviciile sociale și medicale
importante pe parcursul întregului proces recuperativ și facilitează reinserția socială;
 derularea unor programe educaționale pentru client și pentru familia sa prin
intermediul grupurilor de auto-suport, activităților recreative, ateliere creative, etc.;
 centrarea pe familie ca principal element de legătură al beneficiar cu viața socială;
astfel intervențiile sale nu trebuie să neglijeze familia persoanei bolnave care în
multe cazuri este la fel de afectată și are aceeasi nevoie de ajutor specializat (sau
chiar mai mare decât a clientului/pacientului psihiatric);
 reprezentare a persoanei (socială, juridică, familială, comunitară) și promovarea
drepturilor persoanelor cu probleme mintale în relația acestuia cu statul sau cu alți
actori non-guvernamentali;
 centrarea pe dezvoltarea autonomiei persoanei cu accent pe reinserția socială;
 dezvoltarea și implementarea unor politici și strategii eficiente pentru persoanele cu
probleme de sănătate mentală;
 consilierea privind managementul tulburării mentale.

Manager

Activist Educator

Asistent
social

Terapeut/
Abilitator
Consilier

Mediator

Figura 26. Rolurile asistentului social cu competențe în sănătatea mentală

Pe lângă aceste roluri, în munca cu pacientul psihiatric, asistentul social ar trebui să
utilizeze câteva principii de lucru printre care cele mai importante sunt: responsabilitatea la

65
nivel comunitar, co-participarea comunității, asigurarea unei continuități a serviciilor de
îngrijire, accentul pus pe reabilitare, o specializare a îngrijirilor, familia văzută ca pilon
principal atât în procesul de îngrijire cât și în reabilitare, desensibilizarea populației. Profilul
asistentului social psihiatric ar trebui să devină mult mai clar astfel încât să ofere servicii
specializate și performante atât la nivel spitalicesc, dar și comunitar (ex. locuințe protejate),
dar mai ales ambulator (programe de suport și prevenție).
Serviciile de suport comunitar (Regian, 2017) au apărut între 1950-1960,
concomitent cu aparitia medicației capabilă să controleze simptomele pozitive ale bolii
psihice, permițând astfel pacienților să trăiască în afara spitalului de psihiatrie. Pe acest
curent al dezinstituționalizării a apărut în mod firesc nevoia dezvoltări unui sistem de suport
comunitar în sprijinul acestui segment populational. Acest sistem trebuie să cuprindă un
întreg șir de servicii, instituții și oportunități oferite persoanelor cu tulburări mentale care să
le permită acestora să funcționeze în soietate la un nivel cât mai aproape de cel optim:
1. Identificarea clienților cu nevoi speciale, informarea lor asupra serviciilor oferite.
2. Asistența nevoilor de bază: hrana, îmbrăcăminte, siguranță personală, asistență medicală
generală.
3. Asistența nevoilor de sănătate mintală: accesul la tratamentele psihiatrice și psihologice
specializate, monitorizarea tratamentului medicamentos.
4. Asistență în criză: linii telefonice non-stop care oferă inclusiv opțiuni pentru spitalizari
sau aranjamente de scurtă durata pentru a locui altundeva decât acasă.
5. Servicii psihosociale și vocaționale: grupuri educative, dezvoltarea deprinderilor sociale,
activități de timp liber, identificarea unor posibilități de angajare adecvată.
6. Servicii locative.
7. Servicii pentru consultanță și educație: suport educațional, asistență și consultanță pentru
familie, prieteni, angajatori.
8. Sisteme naturale de suport: grupul de întrajutorare, biserica, clubul, vecinii.
9. Protecția drepturilor clientului: stabilirea unor proceduri de raportare în cazul unor
prejudicii și/sau protecția clienților în interiorul/în afara instituțiilor.
10. Case-management.
La ora actuală în România, mare parte din serviciile de sănătate (mentală) se acordă
direct în spital, acest segment fiind mult hipertrofiat, pe când serviciile furnizate în
comunitate sunt oferite într-un volum mult sub necesar. Ambulatorul trebuie să deţină o
pondere mult mai importantă în oferirea de servicii medicale de specialitate şi să constituie

66
un filtru eficace în reducerea spitalizărilor evitabile. Prin urmare,
viziunea pentru perioada 2014-2020 din cadrul Strategiei naționale pentru sănătate este de a
răsturna această piramidă viciată a serviciilor şi de a asigura gradual o acoperire mai mare a
nevoilor de sănătate ale populaţiei prin serviciile comunitare de la baza sistemului.

Figura 27. Consumul de servicii de sănătate - evoluţii anticipate

Sursa: Strategia Națională pentru sănătate 2014-2020, 2014: 24

Oricare dintre verigile acestei rețele trebuie să accentueze dezvoltarea potențialului

de creștere, dezvoltare, autonomie a clientului, adică să accentueze autodeterminarea
clientului, individualizarea serviciilor, optimizarea ajutorului mutual și al autoajutorarii
clientilor. Organizarea acestor servicii este la nivel național, local și individual. La nivel
național se formulează legislația, politicile de sănătate mintală și principalele structuri. La
nivel local, scopurile serviciilor de sănătate mintală sunt: furnizarea de servicii de sănătate
mintală care să acopere nevoile întregii populații, colaborarea cu alte organizații locale,
coordonarea programelor de prevenție. La nivel individual, al clientului, scopul primar al
serviciului este: reducerea suferinței acestuia și a familiei acestuia, precum și restabilirea
competenței sociale. Elementele cheie pentru livrarea unei intervenții clinice eficace la
nivelul pacientului sunt:
 alegerea celei mai eficace metode

67
  considerarea pacientului ca partener în planul recupratoriu
 folosirea familiei pacientului ca resursă
 recunoașterea întregii game de nevoi a fiecarui pacient
 adoptarea unei abordări longitudinale
 promptitudinea în oferirea și stoparea interventiilor.
Informarea pacientului și ulterior negocierea tratamentului cu acesta consuma timp,
dar creste complianța la tratament și prin urmare scade numărul recăderilor în boală. În
privința familei, aceasta este încercată de o serie de întrebări precum: a. Ce se va întâmpla
cu persoana când nimeni din familie nu va mai putea să o îngrijeascăi? b. Cum poate fi
gestionat comportamentul suicidar sau agresiv al pacientului? c. Cum poate fi gstionată
agitația pacientului? d. Ce trebuie să știu despre implicațiile genetice ale tulburărilor
mintale? e. Care sunt drepturile mele? În legătură cu toate aceste lucruri, asistentul social
trebuie să furnizeze informații pacientului, familiei acestuia, membrilor echipei terapeutice
(medic, psiholog, asistenta medicală) sau altor organizații care se ocupă de acelasi pacient
(ex. tribunalul, spitalul, școala). Bineînțeles că acest elucruri se petrec diferențiat luându-se
în considerare deontologia profesională, etica personală și grija de a nu răni prin informația
furnizată.
„Modelul reabilitării psihiatrice sau psihosociale reprezintă o abordare terapeutică
ce încurajează fiecare pacient să-și dezvolte pe deplin capacitățile restante prin procedee de
învățare și import situațional. Scopul acestui model este capacitarea individului cu abilități
și cunoștinte, pentru ca acesta să elimine sau să compenseze deficitele funcționale, barierele
interpersonale cauzate de incapacitate, să-și refacă deprinderile viață independentă, de a se
resocializa. Filosofia acestui model constă în opt concepte inter-relaționate:
1. Încurajarea individului bolnav psihic de a-și dezvolta pe deplin capacitățile restante. În
acest sens, fiecare intervenție este individuală, specifică fiecărui pacient în parte.
2. Importanța factorilor de mediu în doua sensuri: fie capacitatea de adaptare a clientului la
mediu, fie transformarea mediului în sensul nevoilor clientului.
3. Exploatarea capacităților restante ale clientului.
4. Restabilirea speranței la persoanele ce au suferit diminuări marcate ale respectului față de
sine din cauza bolii.
5. Optimismul față de potențialul vocațional al clienților. Ne referim aici la rolul benefic al
muncii: asigurarea independenței financiare, structurarea spațiului și timpului, lărgirea
contactelor sociale, asigurarea unui rol în societate, implicarea și activismul clientului.

68
6. Preocupare pentru timpul liber al clienților.
7. Implicarea activă a clienților în programul personal de reabilitare, acesta fiind construit pe
valorile, experiența, sentimentele, ideile și scopurile pacienților.
8. Continuitatea îngrijirii în diverse instituții.
Serviciile oferite de acest model cuprind 4 arii:
1. Servicii sociale recreaționale ce utilizează resursele comunității (ex. sălile/terenurile de
sport, spațiile publice, cinematografele etc.)
2. Servicii vocaționale: evaluare vocațională, slujbe de probă etc.
3. Servicii rezidențiale: de la apartamentele supervizate până la cămine de zi sau de noapte.
4. Servicii educaționale, programe academice pentru acei clienți care doresc să-și continue
studiile.

Servicii Servicii
vocaționale rezidențiale

Servicii sociale Servicii

recreaționale educaționale
Modelul
reabilitării
psihosociale

Figura 28. Modelul reabilitării psihosociale

Aceste activități se pot derula în comunitatea reală (de ex. ore de sport în sălile de
sport ale unui liceu închiriate în acest scop de către agenție), dar și într-un spațiu „mai
protejat” precum instituția psihiatrică sau familia. Mai specificam că munca și educația
oferite nu sunt un scop în sine. O persoană cu schizofrenie nu învață să gătească neaparat
deoarece vrea să se angajeze ca bucătar, ci pentru că această activitate contracareaza
deficitele funcționale datorate bolii, cum sunt lentoarea motorie și ideativă, apatia, izolarea
socială, înțelegerea și comunicarea. Astfel, ea învață să urmeze niște directive (rețete), să
solicite clarificari dacă nu înțelege, să execute și să finalizeze sarcina, să se raporteze la alții
controlându-și comportamentul bizar, adică învață să-și stăpânească și să-și monitorizeze
simptomele bolii într-o situație reală. Mai important chiar, prin finalizarea activității, îi

69
crește stima de sine, încrederea în propriile forțe, se previne sentimentul de neajutorare,
depresia care survin inevitabil prin conștientizarea diagnosticului.

4.3. Sumar

Asistentul social cu competențe în sănătatea mentală este

persoana – resursă care promovează respectarea drepturilor
persoanelor cu probleme de sănătate mintală şi persoana –
specialist care ghidează intervenţia celorlalţi membri ai echipei
De reţinut
multidisciplinare (medic, psiholog, ergoterapeut, asistent medical)
către atingerea obiectivelor.
Citire

4.4. Exerciții de sinteză

Calculaţi 1. De ce cunoștințe și competențe credeți că are nevoie asistentul
social pentru a dezvolta o intervenție individualizată cu această
categorie de beneficiari?
2. Care este, în opinia dumneavoastră, rolul asistentului social în
Temă de
promovarea și implementarea drepturilor persoanelor cu probleme
reflecţie
de sănătate mintală?

4.5. Test de verificare

Răpundeți la următoarele întrebări. Răspunsurile corecte le

găsiți la finalul suportului de curs.

Test

1. Suportul social este constituit din:

a) persoanele care asigură sprijin continuu sau în situațiile de criză
b) persoanele care asigură sprijin doar în situațiile de criză
c) persoane semnificative din trecut cu care interacțiunea curentă este limitată

2. Un obiectiv al intervențiilor de tip asistență socială în domeniul sănătății mentale este:

a) reabilitarea persoanei în plan medical
b) sprijinirea integrării socio-profesionale
c) crearea unei legături de lungă durată cu serviciile de psihiatrie
c) separarea persoanei de familie pentru administrarea tratamentului psihiatric

70
3. Modelul reabilitării psihosociale include:
a) servicii recreaționale și vocaționale
b) servicii educaționale și medicale
c) servicii educaționale și rezidențiale
d) servicii educațioanle și medicale
e) educaționale
f) a și c

4. Serviciile vocaționale se centrează pe:

a) reinserarea pacientului în societate
b) reabilitarea bolnavului psihic
c) recuperarea deficitelor intelectuale dezvoltând latura artistică a pacientului

5. Adevărat sau Fals?

La baza serviciilor de sănătate mentală trebuie plasate serviciile de asistență comunitară

4.6. Bibliografie
*** Clasificarea ocupațiilor din România. Disponibil la
https://www.rubinian.com/cor_1_grupa_majora.php
Regian, M. (2017). Noțiuni de psihopatologie, sănătate
mentală și psihoterapie. Suport de curs pentru anul II. Universitatea
Bibliografie Babeș-Bolyai. Facultatea de Sociologie și Asistență socială.

71
 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
*** Clasificarea ocupațiilor din România. Disponibil la
https://www.rubinian.com/cor_1_grupa_majora.php
*** Hotărârea nr. 889/2016 privind aprobarea Strategiei
naționale pentru sănătatea mintală a copilului și adolescentului
Bibliografie 2016-2020
*** Strategia națională pentru sănătate 2014-2020. Aprobată prin HG 1028/2014,
publicată în M. Of. nr. 891/08.12.2014
*** https://www.psychiatry.org/psychiatrists/practice/dsm
*** https://www.who.int/mental_health/en/
*** Tulburarea din Spectrul Autist. Ghid pentru detectare timpurie. Disponibil la
adresa: http://www.voinicel.md/media/files/files/ro_ghid_tsa_24-01-14_8949118.pdf
***https://ec.europa.eu/health/non_communicable_diseases/mental_health_ro
Bouleanu, S.L. (2011). Screening și evaluare psihologică a pacienților cu disfuncții
tiroidiene. Rezumat teză de doctorat. Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Facultatea
de Psihologie și Științe ale Educației. Disponibil la adresa
https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/psihologie/lungu_bouleanu_el
ena_luminita_ro.pdf
Ciobanu, A.M. & Popa, C. (2013). Boala psihicã și eșecul social. București: Editura
Universitarã
Comer, R.J. (1992). Abnormal Psychology. W.H.Freeman and Company: New York
Comisia Europeană (2018). Profilul sănătății în 2017. România. OECD și World
Health Organization. Disponibil la adresa
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/state/docs/chp_romania_romanian.pdf
Dafinou, I. & Vargha, J.-L. (2005). Psihoteraptii scurte. Strategii, metde, tehnici.
Iași: Polirom.
Dehelean, L., Enătescu, V.R., Bredicean, C., Papavă, I., Romoşan, R., Giurgi-Oncu,
C. (2013). Caiet de stagiu pentru psihiatrie adulți, anul VI Medicină generală. Universitatea
de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara. Editura Victor Babeș: Timișoara.
Eisikovits, M. (2009). Notiuni de psihopatologie și sănătate mintală, suport de curs
IDD pentru anul III asistență socială UBB. Facultatea de Sociologie și Asistență Socială,
Cluj-Napoca: CFCIDR

72
 Global Burden of Disease Collaborative Network. Global Burden of Disease Study
2016 (GBD 2016) Disability-Adjusted Life Years and Healthy Life Expectancy 1990-2016.
Seattle, United States: Institute for Health Metrics and Evaluation (IHME), 2017.
Gould, N. (2010). Mental health social work in context. New York: Routlege.
Green, C. & Chee, K. (2017). Să înțelegem ADHD (deficitul de atenție însoțit de
tulburare hiperkinetică). Aramis: București.
Hotărârea nr. 1028/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate 2014 -
2020 şi a Planului de acţiuni pe perioada 2014 -2020 pentru implementarea Strategiei
naţionale. Publicată în M. Of. 91 din 8.12.2014.
Hotărârea nr. 889/2016 privind aprobarea Strategiei naționale pentru sănătatea
mintală a copilului și adolescentului 2016-2020.
Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu
dizabilități. Publicată în M. Of. 792 din 26.11.2010.
Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002
republicată 2012. Publicată în M. Of. 652/13.09.2012.
Lehtinen, Ville et al (2005), The Intrinsec Value of Mental Health, in: Promoting
Mental Health. WHO Press, Geneva, Switzerland,
http://www.who.int/mental_health/evidence/MH_Promotion_Book.pdf, accesat 24.09.2010
Regian, M. (2017). Noțiuni de psihopatologie, sănătate mentală și psihoterapie,
suport de curs IDD pentru anul II asistență socială UBB. Facultatea de Sociologie și
Asistență Socială, Cluj-Napoca: CFCIDR.
Tudose, F. & Tudose, C. (2004). Abordarea pacientului în psihiatrie. Ghid de
lucrări practice. ed. a II-a. Editura Medica: București
Tudose, F. (2007). Psihopatologie și orientări terapeutice în psihiatrie. Editura
Fundației România de maine: București
Vargha, J.L, Szabo K.G. (2009), Klinikai Pszichológia, 1.resz, Presa Universitara
Clujeana
Vargha, J.L. (1993). Psihologie Clinică, curs anul III Psihologie UBB (manuscris),
Cluj
WHO (1948). Constitution of WHO: principles. Disponibil la adresa
https://www.who.int/about/mission/en/
WHO (2004). The World Health Report 2004: Changing History . Geneva, World
Health Organization.

73
 EXERCIȚII DE EVALUARE FINALĂ
600‘ practică
Rezolvați următoarele teme care contează în economia finală a
notei de la această disciplină (6p). Fiecare temă se va realiza în
format electronic și se va încărca pe platforma Moodle de învățare,
respectând cerințele de redactare. În cazul în care aveți probleme
Temă de accesare a platformei se recomandă trimiterea temelor pe adresa
de e-mail a titularului de curs (iovu_mbogdan@fulbrightmail.org),
Calculaţi
dar respectând aceleași termene precizate în calendarul disciplinei. Nerespectarea
termenelor atrage după sine pierderea punctajului alocat sarcinii respective. Temele nu sunt
obligatorii, însă pentru promovarea disciplinei, trebuie ca punctajul cumulat de la examenul
final și temele de seminar să depășească 4.5 (patru și 50%). Toate temele se vor realiza la
calculator, respectând normele de redactare științifică (stil citare APA, TNR – 12, diacritice,
spațiere text la un rând și jumătate, text aliniat justified), regulile de scriere corectă în limba
română și regulile de citare. Nerespectarea acestor cerințe atrage după sine depunctarea cu
maxim jumătate din punctajul alocat.

Tema 1 (1p): Dați 5 exemple de activități cotidiene cu valență terapeutică/potențial benefic

care promovează sănătatea mentală și previne agravarea unor tulburări mentale. Alegeți una
dintre acestea și argumentați

Tema 2 (2p): Urmăriți unul din materialele video postate pe platforma Moodle. Realizați un
eseu de maxim 1000 de cuvinte despre materialul urmărit.

Tema 3 (3p): Selectați o tulburare mentală despre care doriți să aflați mai multe. Realizați o
lucrare de maxim 7 pagini, inclusiv bibliografia (TNR – 12, spațiere la un rând și jumătate,
stilul aliniat) în care să atingeți următoarele aspecte :
1. Prezentarea pe scurt a tulburării (max. 1 pagină).
2. Argumentarea răspândirii tulburării
3. Sumarizarea și analiza critică a cel puțin unei teorii explicative a apariției tulburării.
4. Prezentarea celor mai eficiente metode de tratament așa cum reiese din studii de
specialiate din domeniu.
5. Discutarea oricăror controverse legate de tulburarea aleasă și aspect relevamte pentru

74
 asistentul social.
Realizarea lucrării presupune utilizarea a cel puțin 10 surse bibliografice (e.g. articole
științifice, capitol, rapoarte de cercetare). Utilizarea corectă a bibliografiei reprezintă criteriu
de evaluare. Lucrarea nu trebuie să depășească 7 pagini (inlcusiv bibliografia, dar fără
pagina de titlu). Se va utiliza stilul APA de citare.
Criterii de evaluare (maxim 3p):
1. Explicarea unei abordări teoretice, inclusive abordarea critică a literaturii utilizate
(0,75p)
2. Prezentarea generala a metodelor de tratament (0,75p)
3. Discutarea controverselor, analiza rolului asistentului social (0,75p)
4. Respectarea regulilor de redactare, exprimarea coerentă, respectarea normelor
gramaticale, utilizarea corectă a cel puțin 10 surse bibliografice, aspectul general al
lucrării (0,75p)

Răspunsurile la testul de verificare de la pagina 23:

1. O completă bunăstare fizică, mintală și socială, și nu numai absența bolii sau a infirmității
desemnează:
a) sănătatea psihică
b) starea de normalitate psihică
c) caracteristicile unei persoane mature

2. Anormalitatea psihică desemnează:

a) absența sănătății psihice
b) absența normalități funcționale a psihicului
c) existența unei boli psihice

3. ICD și DSM sunt:

a) categorii de tulburări psihice
b) sisteme de clasificare a tulburărilor psihice
c) tulburări de personalitate

4. Conform modelului conceptual al lui Abraham Maslow, nevoile fiziologice ale

individului includ:
a) nevoia de hrană
b) siguranța fizică (adăpost, locuință)
c) siguranța psihică (confort, protecție)

Răspunsurile la testul de verificare de la pagina 33:

1. Alegeți răspunsurile corecte:
a) sănătatea mentală nu reprezintă o prioritate la nivel internațional
b) programele inițiate la nivel european vizează prevenirea problemelor de sănătate
mentală

75
c) sănătatea mentală a populației are efecte semnificative asupra dezvoltării economice
și sociale

2. Implementarea politicilor de sănătate mentală presupune:

a) accelerare și suport
b) participare
c) focusare
d) toate cele de mai sus

3. Strategia națională de sănătate mintală a copilului și adolescentului 2016-2020 pune

accent pe:
a) intervenții specializate
b) prevenție
c) promovare

4. Dreptul la confidențialitate al pacientului înseamnă:

a) informațiile primite de la pacient nu vor fi dezvăluite niciunei alte apersoane
b) informațiile primite de la pacient pot fi dezvăluite membrilor familiei acestuia
c) informațiile primate de la pacient pot fi dezvăluite autorităților, dacă reprezintă o
amenințare directă la binele societății

5. Drepturile pacienților includ:

a) dreptul la autodeterminare
b) dreptul de a fi informat
c) dreptul la confidențialitate

Răspunsurile la testul de verificare de la pagina 60:

1. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la tulburarea de anxietate generalizată:
a) există o preocupare excesivă legată de un număr de evenimente sau activități
b) preocupările pentru viața cotidiană sunt percepute ca incontrolabile
c) preocupările pentru viața cotidiană nu sunt asociate cu simptome somatice
d) se poate recomanda terapia cognitivă
e) nu se recomandă medicație anxiolitică

2. Alegeți afirmațiile corecte despre suicid:

a) Suicidația reprezintă trecerea la actul propriu-zis
b) Cele mai cunoscute cauze sunt depresia, abuzul de toxice
c) Poate fi egoist, altruist sau anomic
d) Suicidul este o moarte accidental

3. În tulburarea de panică:
a) pot exista atacuri inopinate
b) nu există atacuri circumscrise situațional
c) atinge culmea în maximum 10 minute
d) terapia cognitivă nu se asociază cu medicația
e) anxietatea anticipatorie este obișnuită

76
4. Tulburarea depresivă majoră
a) este caracterizată prin alternanța între episoadele depresive și cele hipomaniacale
b) este caracterizată prin prezență a unul sau mai multe episoade depresive majore
c) include doar simptome emoționale și motivaționale
d) se impune intervenția de urgență, chiar dacă nu are intensitate psihotică
e) se tratează doar prin terapie comportamentală

5. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la tulburarea obsesiv-compulsivă

a) compulsiile sunt gânduri intruzive și inadecvate
b) obsesiile sunt gânduri intruzive și inadecvate
c) obsesiile și compulsiile nu sunt recunoscute de pacient ca exagerate
d) simptomele sunt consumatoare de timp
e) este o tulburare de personalitate

Răspunsurile la testul de verificare de la pagina 70:

1. Suportul social este constituit din:
a) persoanele care asigură sprijin continuu sau în situațiile de criză
b) persoanele care asigură sprijin doar în situațiile de criză
c) persoane semnificative din trecut cu care interacțiunea curentă este limitată

2. Un obiectiv al intervențiilor de tip asistență socială în domeniul sănătății mentale este:

a) reabilitarea persoanei în plan medical
b) sprijinirea integrării socio-profesionale
c) crearea unei legături de lungă durată cu serviciile de psihiatrie
c) separarea persoanei de familie pentru administrarea tratamentului psihiatric

3. Modelul reabilitării psihosociale include:

a) servicii recreaționale și vocaționale
b) servicii educaționale și medicale
c) servicii educaționale și rezidențiale
d) servicii educațioanle și medicale
e) educaționale
f) a și c

4. Serviciile vocaționale se centrează pe:

a) reinserarea pacientului în societate
b) reabilitarea bolnavului psihic
c) recuperarea deficitelor intelectuale dezvoltând latura artistică a pacientului

5. Adevărat sau Fals?

La baza serviciilor de sănătate mentală trebuie plasate serviciile de asistență comunitară

77