PROIECT:

CONSILIERE ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

BRAȘOV

2018
 Descrierea cazului

Doamna Viorica are vârsta de 68 de ani, trăiește în mediul urban într-o garsonieră mică
cândva aceasta locuia spune ea într-o casă frumoasă la țară care a muncit din greu pentru ea dar o
flacără a distrus tot ce a construit. Trăiește singură, soțul ei a decedat în urmă cu trei luni la vârsta
de 70 de ani de cancer pulmonar, nu are copiii deșii și-a dorit mult să aibă așa că în trecut a
adoptat o fetiță la vârsta de 30 de ani dar fata din păcate a decedat acum 10 ani din cauza unei
tumori, are o nepoată din partea ei dar nu știe prea multe despre ea, ci doar că locuiește în
Germania, despre moartea ficei sale spune că a cam uitat, a ajutat-o trecerea timpului dar totuși ia
rămas un gol în inimă. În perioada aceea a suferit un act de depresie care a durat un an de zile a
fost chiar și internată. și se întreba mereu de ce avrut Dumnezeu să o ia de lânga ea. Aceasta nu
poate trece peste decesul soțului ei este deprimată, mereu se gândește la el singură și se simnte
fără ajutor, plânge foarte mult, nopțile nu poate dormi, are atacuri de panică, își dorește să fie
ascultată de către cineva, de ieșit din casă iese numai la nevoie. Ea este bolnavă de inimă și are
glicemia mare și pentru a scădea este nevoită să facă insulină în fiecare zi, se teme că în cazul în
care ar avea glicemia foarte mare aceasta ar putea cădea într-o stare de inconștiență ceea ce a mai
pățit acum o lună dar a fost găsită de către o vecină și dusă la spital. Urăște ideea că ar putea murii
singură în casă și fară să o găsească nimeni sau să să-i scadă puterile și să rămână imobilizată la
pat, își dorește o moarte ușoară pe patul ei și să mai fie cineva cu ea, o roagă mereu pe o vecina
singura care îi mai deschide ușa să o verifice în fiecare zi dacă poate. Rude prea multe nu are, are
o soră la o distanță destul de mare față de ea, dar aceasta are familia ei și nu poate avea grijă și de
ea, restul fraților au decedat. Doamna Viorica se plânge și de situația financiară precară pe care o
are venitul ei este de 500 de lei pe lună și nu îi este de ajuns, ținând cont că trebuie să plătească
utilitățile, să își ea rețeta și este nevoită să se încadreze astfel încât să îi rămână bani și pentru
câteva alimente.

Obiective

1. Rezolvarea travaliului de doliu cu ajutorul unui psihototerapeut

2. Managementul stresului
3. Sprijin emoțional
4. Identificarea unui suport social și stabilirea unei rețele sociale la care să apeleze
5. Evaluarea situației, identificarea de comun acord cu beneficiarul a soluților eficiente
pentru ea.
 Vârstnicii

Îmbătrânirea este definită ca ansamblul de transformări ce afectează ultima perioadă

a vieți și care constituie un proces de declin, semnele îmbătrânirii fiind: slăbirea țesuturilor, atrofie
musculară cu scăderea funcțiilor si performanțelor, toate acestea concurând la limitarea progresivă
a capacității de adaptare. Noțiunea de vârstă înaintată se utilizează pentru a desemna perioada din
viața omului care urmează dupa maturitate și ține pînă la sfârșitul existenței sale. ( Neamțu pag
232)

Raportul extins al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice

arată că, până în 2050 tendinţele de evoluţie a structurii populaţiei sunt evident negative urmând să
asistăm la o îmbătrânire rapidă a populaţiei, la scăderea natalităţii şi la creşterea raportului de
dependenţă a persoanelor vârstnice. De-abia după 2055 presiunea pe sistemele de pensii, de
sănătate şi de asistenţă socială va incepe să scadă.

Cauzele care explică ascensiunea fenomenului de îmbătrânire privesc scăderea natalităţii,

progresele medicinii (prin ameliorarea morbidităţii şi mortalităţii) în corelaţie cu creşterea
nivelului de trai. Aceasta perioadă a existenţei este una în care pierderile şi declinul fiziologic,
psihologic, economic şi social sunt cele mai grave, pierderi datorate evoluţiei biologice cu
implicarea factorilor sociali, economici şi culturali. (Neamțu)

Privită în ansamblu, persoana vârstnică este de cele mai multe ori multiplu dezavantajată, prin
scăderea resurselor fizice, care nu înseamnă totdeauna boala, prin scăderea resurselor financiare și
prin riscul apariției unei probleme de sănătate mentală.

Perioada de tranziție din România anului 2000 a descalificat vârstnicul din lupta sa
pentru o existență decentă; mulți dintre bătrâni trăiesc sub pragul de sărăcie, mulți renunță la
facilitățile confortului minim (căldura, apa, energie) din cauza veniturilor mici și multi "întăresc"
rîndurile instituțiilor de ocrotire socială și a cantinelor.

Pensia, chiar indemnizată, nu acoperă necesarul minim lunar, taxele si impozitele; în plus, bătrânii
trăiesc sentimental frustrant al faptului că, dat fiind numărul lor în creștere în raport cu populația
activă ei sunt "întretinuții celor care lucrează azi", sintagma aceasta fiind folosită atât în mass-
media cît si în mediile politice din România. Această percepție face ca vârstnicul să-si resimtă
povara nu doar emoțional, dar și economic și medical: el este un mare consumator de fonduri.
Persoana vârstnică este dorită pe lista medicului de familie în situatia în care este pensionar și doar
datorită plății cu regularitate a asigurării de sănătate. Aceasta este o creionare destul de sumară și
incompletă a situației vîrstnicului din România.

Datele statistice demonstrează că starea de sănătate a pensionarilor, a vârstnicilor în general, a

devenit îngrijorătoare datorată accesibilităţii greoaie a acestora la serviciile medicale de urgenţă,
precum şi în procurarea medicamentelor;.

Din perspectiva furnizorilor de servicii socio-medicale la domiciliu principale greutăţi

identificate sunt: lipsa spaţiilor în care să îşi desfăşoară activitatea şi lipsa fondurilor pentru
susţinerea programelor şi asigurarea continuităţii lor.

Vârstnicii din mediul rural sunt în continuare dezavantajaţi deoarece în multe localităţi nu
există cabinete ale medicilor de familie sau acestea funcţionează în spaţii improprii. De asemenea,
numărul farmaciilor şi al punctelor farmaceutice în mediul rural este foarte mic comparativ cu cel
din oraşe. O problemă care vine în completarea acestora şi reduce considerabil accesibilitatea
la serviciile medicale şi la produsele farmaceutice, constă în lipsa mijloacelor de transport către
localităţile urbane, situaţie care izolează unele comunităţi, cunoscut fiind faptul că în localităţile
mici populaţia este preponderent vârstnică.( Neamțu)

Asistenţa socială

Se constată o slabă dezvoltare a serviciilor pentru vârstnici comparativ cu alte categorii

defavorizate de populaţie (copii, persoane cu dizabilităţi) şi o insuficientă dezvoltare a structurilor
la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale care să monitorizeze cazurile sociale din rândul
acestora. Instituţiile de asistenţă socială de tip rezidenţial destinate asistării persoanelor
vârstnice sunt insuficiente raportat la numărul cererilor.( Sorescu 323)

Instituționalizarea persoanelor vârstnice

Instituţionalizarea este considerată ca fiind procesul de internare a unui individ pe o perioadă

nedeterminată într-o instituţie de ocrotire. În cazul vârstnicului, instituţionalizarea apare ca o
alternativă de protecţie a familiei, a comunităţii şi a vecinătăţii umane. Scăderea capacităţii
adaptive îl face pe vârstnic foarte vulnerabil şi uneori spitalizarea devine, un stres agravant al stării
de sănătate.( George Neamțu).
 Bibliografie

George Nemțu, Tratat de Asistență Socială, Editura Polirom 2003, Iași

Emilia-Maria Sorescu, Asistența Socială A Persoanelor Vărstnice, Editura Polirom , pag 322-388