UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA ASISTENĂ SOCIALĂ

”IMPORTANȚA ASISTENȚEI SOCIALE ÎN

UNIUNEA EUROPEANĂ”
ESEU

STUDENT: EANA CRISTINA

PROF. UNIV. DR. HABIL. FELICIA ANDRIONI
 ” Importanța Asistenței Sociale în Uniunea Europeană”

Uniunea Europeană (UE) are o lungă istorie a coordonării sistemelor de securitate

socială care vizează facilitarea liberei circulaţii a cetăţenilor. Primul Regulamentul privind
coordonarea securităţii sociale al Comunităţii Economice Europene (CEE) datează din 1958.
Europa socială se află la o răscruce. Sistemul european de asistență socială este unul dintre
factorii definitorii a ceea ce poate fi considerat modelul social european. Se află chiar la baza
culturii, economiei și identității europene.
Știind că, Uniunea Europeană reprezintă la nivel mondial un model în materie de
asistență și protecție socială 1 având ca și scop acordarea de sprijin persoanelor și grupurilor
de persoane expuse unor riscuri precum sărăcia și incluziunea socială, somaj, sănătate
precară, vârsta înaintată, etc oferindu-le acestora accesul la servicii necesare unui trai decent
pot spune că Asistența Socială și Uniunea Europeană joaca un rol destul de important
deoarece efortul depus de către acesta încearcă să facă față schimbărilor continue contribuind
astfel la imbunătățirea perfomanețelor economice.
Sistemul de asistența socială reprezintă totalitatea instituţiilor și a organizațiilor cu
funcții sociale, a programelor si serviciilor de natura socială, a prestațiilor si intervențiilor
concrete din partea specialiștilor, acordate persoanelor aflate in dificultate, precum si cadrul
legislativ pe care se fundamentează acestea.
Sistemele naționale de asistență socială au elemente structurale comune, dar evolutia
lor diferă în funcție de anumiți factori specifici ai statelor in care funcționează, ceea ce
echivalează practic cu imposibilitatea importării sistemelor de asistență socială de la o
societate la alta. „Datorită accentului pus pe intervenții în anumite situații concrete, asistența
socială este o profesie, poate mai mult ca oricare alta, conturate de numeroasele sale
contexte-materiale, sociale, politice, economice si culturale.”
Serviciile de asistență și suport sunt motorul modelului social european. Ele permit
oamenilor vârstnici să trăiască mai bine, mai mult și să aibă o viață mai sănătoasă. De
asemenea, ajută persoanele cu dizabilități să ducă o viață plină și activă în societate. Se
asigură că toți copiii pot avea o viață și o educație decentă, pregătindu-i cât se poate de bine
pentru o participare activă în societate. Oferă călăuzire și suport corecte pentru ca migranții
să se integreze pe deplin în societate. Făcând acest lucru, ajută și la oferirea unei alegeri și
unor opțiuni pentru familiile și prietenii acestor oameni în termeni de asistență și suport
informale.
Încă din deceniul trecut, investițiile în asistență și suport social au scăzut în întreaga Uniune
Europeană. Acest lucru se întâmplă într-un moment în care cererea acestor servicii crește în
mod dramatic. Răspunsul politic imediat la criza economică a fost reducerea finanțării în
acest domeniu. Indiferent dacă a fost o reacție corectă sau nu pentru economie, a redus în
mod semnificativ capacitatea sectorului de asistență și suport social de a inova, de a presta
servicii de mai bună calitate și mai eficiente și de a angaja personal bine instruit și plătit

1 www.europa.eu
decent. Pe termen lung, o astfel de abordare este nesustenabilă; cel puțin dacă trebuie să
asigurăm acces universal la servicii de asistență și suport accesibile, adaptabile și disponibile.
Altfel spus ansamblul activităţilor profesionale prin care persoanele pot beneficia de
procesul de asistare în vederea rezolvării sau ameliorării situaţiei lor
este procesul de asistare socială2.
Încă din deceniul trecut, investițiile în asistență și suport social au scăzut în întreaga
Uniune Europeană. Acest lucru se întâmplă într-un moment în care cererea acestor servicii
crește în mod dramatic. Răspunsul politic imediat la criza economică a fost reducerea
finanțării în acest domeniu. Indiferent dacă a fost o reacție corectă sau nu pentru economie, a
redus în mod semnificativ capacitatea sectorului de asistență și suport social de a inova, de a
presta servicii de mai bună calitate și mai eficiente și de a angaja personal bine instruit și
plătit decent. Pe termen lung, o astfel de abordare este nesustenabilă; cel puțin dacă trebuie să
asigurăm acces universal la servicii de asistență și suport accesibile, adaptabile și disponibile.
Sistemele de servicii sociale europene sunt afectate inevitabil de factori specifici,
cum ar fi: globaliazera, schimbările demografice şi sociale, migraţia populaţiei. Impactul
globalizării economice, politice şi sociale asupra serviciilor sociale, deşi încă insuficient
studiat, se consideră a fi destul de semnificativ. Creşterea competitivităţii economice a
determinat constrângeri financiare asupra cheltuielilor destinate sistemelor de bunăstare
socială. Schimbările demografice şi sociale au implicaţii enorme asupra sistemelor de servicii
sociale. Cele mai mari consecinţe sunt datorate reducerii ratei natalităţii şi fenomenului
accentuat de îmbătrânirea populaţiei. Prin urmare, una din provocările majore cărora trebuie
să le facă faţă un sistem de servicii sociale, se referă la capacitatea de a sigura serviciii de
îngrijire, suficiente şi de calitate, apte să răspundă nevoilor unui număr crescut de persoane
vârstnice.. Un raport al Comisiei Europene privind „Protecţia socială” (2000) subliniază că,
sistemele europene de servicii sociale ar trebui să se dezvolte convergent, în baza unor
principii comune, atâta vreme cât, datorită unor factori specifici fiecărei ţări, nu se poate
realiza o armonizare şi standardizare a serviciilor.3
„ Importanța asistenței sociale in Uniunea Europeană, are ca punct de plecare o
viziune favorabilă conform căreia politica socială a vechilor state comuniste a fost, din punct
de vedere teoretic, cea mai oportună expresie a solidarității sociale. În termeni de politică
socială, comparativ cu abordările existente în țările vest-europene, în viziunea doctrinei
socialiste statul bunăstării sociale a fost unul cuprinzător, asigurând cel puțin la nivel
conceptual, acces universal la asigurări de sănătate, educație, servicii sociale și a facilitat
ocuparea forței de muncă, dobândirea unei locuințe, asigurând totodată și un venit de
subzistență pentru persoanele care din motive obiective nu puteau fi integrate sistemului
profesional socialist. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă, lipsa de corespondență între
teorie și practică era evidentă. Ulterior prăbușirii generalizate a economiilor socialiste în anul
1989, ca urmare a modalității în care tranziția politicii sociale a avut loc în cadrul procesului
evolutiv în direcția economiei de piață, societatea civilă, dar și statul, au manifestat o
capacitate redusă de adaptare la noile condiții economice, populația continuând să perceapă
bunăstarea ca pe o responsabilitate exclusivă a organelor publice, considerându-se că
2 M. Roth, A. Rebeleanu, Asistenţa socială, Cadru conceptual şi aplicaţii practice, Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2007,introducere
3 Guvernul României (2006). H.G. nr. 1826/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de
dezvoltare a serviciilor sociale
guvernele erau obligate să asigure locuri de muncă și să furnizeze servicii sociale ample, în
completarea unor transferuri financiare individuale cu caracter social.
Intervenția treptată a Uniunii Europene, coroborată cu eforturile țărilor de a se alinia
cerințelor necesare obținerii calității de membru, au determinat susținute încercări de
armonizare a politicilor sociale. În ciuda faptului că aderarea la Uniunea Europeană nu a fost
pentru țările din centrul, sudul și estul Europei elementul esențial și suficient al diminuării
decalajului socio-economic existent în comparație cu vechile state membre, calitatea de
membru a adus totuși cu sine o serie de facilități așa cum a fost cazul accesului
nediscriminatoriu la experiențele de succes în materie de bunăstare și o continuă coordonare
și supraveghere a demersurilor întreprinse pentru obținerea celor mai bune rezultate. Ca
urmare a sprijinului suprastructurilor europene, politica socială și de bunăstare din Europa a
dezvoltat în timp valențe din ce în ce mai similare cu cele ale viziunilor din vechile state
membre, chiar dacă deocamdată nu se poate pune totuși problema unei depline alinieri și
coordonări a demersurilor de natură socială în cadrul Uniunii Europene. Din nefericire însă,
impactul intervenției europene în domeniul social nu a putut totuși conduce la uniformizare în
materie de asistență socială întrucât, în timp ce pentru vechile state membre inițiativele
comunitare au acționat în mod natural în continuarea practicilor deja 9 fundamentate,
implicarea supranațională a determinat mai curând reconsiderarea totală a ansamblului
mecanismelor de asigurare a bunăstării sociale. În ciuda unei rapide reorientări formale către
gestionarea riscurilor sociale prin intervenții de natura asistenței sociale, efectele măsurilor
adoptate nu situează statele din Europa centrală și de est la un nivel comparabil cu cel din
restul țărilor membre U.E. Având modelele consacrate de bunăstare socială ca și cadru de
referință și recomandările Uniunii Europene drept linii directoare în materie de politică
socială, premisele devin deci favorabile, astfel că fiecare țară trebuie să își dezvolte,
actualizeze și adapteze intervenția socială astfel încât riscurile specifice să fie treptat
neutralizate sau măcar diminuate astfel încât, pe termen lung, decalajele existente să dispară.
Activul principal în serviciile sociale este personalul care oferă în mod real asistență
și suport de zi cu zi. Presiunea financiară susținută și creșterea tot mai mare din sectorul de
servicii sociale a jucat un rol major în filtrarea calității locurilor de muncă din sector; adeseori
făcându-le neatractive pentru personalul potențial, în special pentru tineri. Aceasta a dus la o
lipsă de personal în majoritatea Statelor Membre UE, dacă nu în toate. Angajatorii majori din
sector argumentează că lipsa de personal este datorată “dificultăților sectorului în a-i
convinge pe tinerii de amândouă sexele cu locuri de muncă atractive și oportunități de carieră
în serviciile sociale.”4
În concluzie putem spunem că în timp ce organizarea asistenței și suportului social
rămâne o competență națională, Uniunea Europeană ajuta la coordonarea politicilor naționale
pentru a investi mai mult și mai bine în acest sector. Cu toate acestea, Uniunea Europeană
poate și trebuie să meargă mai departe și să adopte o abordare proactivă asigurându-se că
sectorul de asistență și suport social dispune de infrastructura corespunzătoare pentru a presta
servicii de calitate celor care au nevoie. Următorul cadru financiar multianual al Uniunii
Europene va fi o oportunitate importantă de a arăta suportul UE pentru dezvoltarea sectorului
de asistență și suport social.
4 Declarația Comună privind Contribuția Serviciilor Sociale în Europa (Martie 2017).
 Ultimii câțiva ani au arătat că Europa trebuie să facă mai mult pentru a se
asigura că toată lumea poate participa la societate. Investițiile care îi ajută pe toți oamenii, în
special pe cei care sunt mai dezavantajați și familiile acestora să aibă acces la servicii de
calitate de asistență și suport social vor convinge oamenii că Uniunea Europeană lucrează
pentru ei și răspunde necesităților pe care le au în fiecare zi. Nu numai aceasta, este vorba și
despre o economie inteligentă

BIBLIOGRAFIE
 1. Guvernul României (2006). H.G. nr. 1826/2005 pentru aprobarea Strategiei
naţionale de dezvoltare a serviciilor sociale
2. https://ec.europa.eu/info/aid-development-cooperation-fundamental-
rights/your-rights-eu/know-your-rights/solidarity/social-security-and-social-assistance_en
3. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=756&langId=en
4. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=750
5. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?pager.offset=50&catId=1307&langId=en
6. M. Roth, A. Rebeleanu, Asistenţa socială, Cadru conceptual şi aplicaţii
practice, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2007,introducere