Sunteți pe pagina 1din 2

O noua problemă, diverse soluţii – Recenzie la volumul “Asistarea (acompanierea)

bolnavului terminal în context familial. Situaţia din România” al autoarei Ruxandra


Maria Crăciun publicat la Editura Lumen din Iaşi

Iaşi aprilie 2009 – Autoarea Ruxandra–Maria Crăciun propune un nou subiect de lectură
prin volumul “Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial. Situaţia
din România”. Un domeniu nou dar totodată vechi pentru societatea românească,
bolnavul în fază terminală devine subiect de cercetare şi de reflexie.

Autoarea prezintă un argument pentru acest volum care nu necesită alte completări, astfel
ea susţinând că în momentul în care ”ştiinţa progresează, moartea este mai de temut şi
mai învăluită de absurditate, de teama de a o accepta ca făcând parte din natura esenţei
vieţii. Dacă mai demult moartea era văzută ca fiind ceva normal, astăzi este privită ca
fiind un intrus, un outsider. Boala este cea care trebuie combătută, e adevărat, dar moartea
însă nu, chiar dacă această confuzie este adesea făcută În momentul în care un copil se
naşte, el poartă deja finalitatea în trupul său mic, finalitate pe care noi o numim moarte.
Paradoxal, este ca şi cum acesta ar fi sensul vieţii sale, deznodământul vieţii sale, care
este acelaşi pentru toţi oamenii.”

Acest volum de specialitate atât pentru domeniul medical cât şi pentru domeniul social,
arată că asistarea bolnavului în fază terminală trebuie văzută din perspective
multidisciplinare, nefiind suficientă doar implicarea medicală. Întreaga “echipă” care ia
parte la acest fenomen cunoaşte numeroase transformări şi este afectată din diferite
puncte de vedere. Autoarea prezintă în acest volum “echipa” care are ca membri
componeţi bolnavul, familia bonavului, grupul de specialişti care sunt acolo pentru
însoţirea celui implicat pe ultimul său drum.

Într-o primă parte autoarea prezintă diferite perspective istorice şi culturale asupra pasului
final din viaţa fiecărui individ, numit “moarte”, pentru a oferi un cadru de iniţiere
cititorului. Un cadru de referinţă este acordat “portretului bolnavului terminal” fiind astfel
explicate stadiile ce apar în faţa morţii, tehnicile de apărare manifestate de bolnav în
perioadele critice. “Portretul familial al bolnavului în fază terminală” cunoaşte stări şi
etape similare cu cele prezente la bolnav, însă intensitatea şi modalitatea de trăire a
acestora diferă de la membru la membru în funcţie de apropierea faţă de cel în cauză.

Necesitatea intervenţie multidisciplinare este dată tocmai de aceste portrete ce apar în


cadrul tuturor familiilor ce au un bolnav în fază terminală. Sunt etape psihologice dar şi
etape de ordin medical care au nevoie de implicarea socială a specialistului. Acest tip de
asistent social, foarte rar şi foarte puţin promovat în rândul sistemlui social are menirea
de a ajuta pe cei direct afectaţi de problematica bolilor incurabile. Specialistul ajută
clienţii direcţi şi indirecţi să depăşească mai uşor toate fazele, începând de la aflarea
veştii până la depăşirea durerii şi şocului suportat de cei ce rămân după plecarea celui
drag.

Sistemul social promovează o lume a bunăstării, a ajutorului şi suportului acordat celor ce


se află în dificulate, în nevoie. În vederea susţinerii celor menţionate doresc să vă invit să
lecturaţi acest volum “Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial.
Situaţia din România” al autoarei Ruxandra –Maria Crăciun, publicat la Editura Lumen,
care pe lângă teoriile şi menţionările de specialitate prezintă un model de practică specific
acestei arii de activitate socială. Oferă un model de AŞA DA pentru cei înclinaţi spre
acest domeniu, pentru cei care cunosc sau au în familie un membru aflat în fază
terminală.

La îndrumarea autoarei m-am oprit asupra unor întrebări…”De unde vin?”, “Unde mă
duc?”, “Oare o să te mai văd vreodată?” sau “Ce sens are totul?” şi mai mult de atât
susţin principiul transmis de aceasta, care consideră că într-o zi vor veni şi răspunsurile şi
vom păşi pe drumul care să ne ofere înţelegere asupra vieţii umane pe care o avem.

Un titlu care atrage, un subiect nou dar şi un moment din viaţa omului existent din
totodeauna….”Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial” arată
lumea din spatele perdelelor de spital, din spatele lacrimilor celor afectaţi, din spatele
specialiştilor aparent reci.

Simona Ponea

www.edituralumen.ro