Fericirea în domeniul social - Recenzie la volumul „Teoria Fericirii în Asistenţa

Socială. De la managementul fericirii la managementul fericirii” – autor Petru

Ştefăroi publicat la Editura Lumen din Iaşi

Iaşi aprilie 2009 – Un nou nume pe scena literaturii sociale, Petru Ştefăroi, vine şi
lansează o teorie a fericirii în asistenţa socială prin volumul său „Teoria Fericirii în
Asistenţa Socială. De la managementul fericirii la managementul fericirii” publicată la
Editura Lumen din Iaşi.

Petru Ştefăroi, un tânăr psiholog din Suceava ne propune să vedem lumea socială dintr-o
nouă perspectivă, ne propune o „teorie a fericirii”. Tema centrală a cărţii descrie strânsa
legătură care există între asistenţa socială, psihologie şi filosofie. Am rămas uimită
iniţial...de ce şi filosofie?! – şi atunci am aflat răspunsul autorului acestui volum:
„Caracteristicile sufleteşti determină empatia, compasiunea, iubirea, gustul estetic,
ataşamentul, vocaţia profesională, concepţia faţă de lume, credinţa religioasă.”

Volumul menţionat pune accent pe valorile individului uman, specialistul din domeniul
social, şi anume: creativitatea, toleranţa şi iubirea. Mai mult de atât este accentuată ideea
de dezvoltare personală a particpantului la îmbunăţirea stării sociale. Autorul propune
deplasarea accentului de pe teoria îngrijirii spre teoria fericirii, considerând că este
necesară dezvoltarea „dreptului la fericire”, concept des folosit îndeosebi în societatea
americană.

Autorul Petru Ştefăroiu, prin volumul „Teoria fericirii în asistenţa socială”, publicat la
Editura Lumen din Iaşi, vede fericirea asemenea „unui efect psihologic (cognitiv, subiect)
al unor atribuiri şi metafore, subliniind rolul constructiv al emoţiilor pozitive şi a
voinţei”.

Totodată autorul evidenţiază legătura ce există între drepturile omului, standardele de

calitate din asistenţa socială şi noua teorie socială – „teoria fericirii”, considerând că
procesul de „căutare a fericirii este consecutiv experienţelor pozitive, erotice, estetice,
sociale sau familiale.

Nu în ultimul rând am remarcat faptul că Petru Ştefăroi consideră că aderarea la teoria

fericirii determină procese esenţiale pentru specialistul din domeniul social şi anume
evoluţia, creşterea şi dezvoltarea personală generală.

Aştept cu nerăbdare noile construcţii teoretice ale autorului Petru Ştefăroi şi sunt
convinsă că acestea vor aduce şi o lumină practică a teoriei fericirii care să completeze
această primă parte teoretică.

Simona Ponea
www.edituralumen.ro