Filosofie

1.Ce este filosofia? Filozofia este una din principalele forme ale manifestrii spiritului uman. ntrebarea cum se poate
defini filozofia este chiar i ea una filozofic. Pentru introducerea conceptului putem spune c este studiul n elesurilor
i justificrilor sau credinelor despre cele mai generale sau universale aspecte ale lucrurilor, un studiu care nu este
realizat prin experimente i observare atent, ci prin formularea problemelor i oferirea solu iilor lor, argumentarea
soluiilor oferite i discuia dialectic a tuturor acestora. Filozofia studiaz concepte generale precum existen a,
buntatea, cunoaterea sau frumuseea. Pune ntrebri precum "Ce este buntatea, n general?" sau "Este cunoa terea
posibil ?". n termeni generali, filosofia este studiul critic, speculativ sau analitic al exteriorului i interiorului n plus
fa de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte. n prezent filozofia este dominat de
teme, nu de sisteme. Filozofia actual este una orientat spre ac iunea social, cutndu- i aplica ii n toate domeniile,
de la afaceri i pn la problemele ecologice.
2.Obiectul de studiu si problema fundamentala a filosofiei. Filosofia studiaza concepte generale precum
existenta,bunatatea,cunoasterea sau frumusetea.Pune intrebari precumCe esteexistenta?,Este posibila
cunoasterea?.Filosofia este studiul critic ,speculativ,sau analitic al exteriorului si interiorului in plusfata de studiul
reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte.In filosofie procesul cunoasterii este reprezentat ca un
studiu al cauzelor,al asemanarii si deosebirii tuturor lucrurilor a sistematizarilor si generalizarilor,in care este elucidata
esenta,surs si utilitatea cunostintelor si rezultatelor inregistrate .Problema fundamentala a filosofiei are 2 laturi:latura
ontologica/existentiala(consta in raspunsul la intrebarea:ce este primar:materia sau spiritul?);latura gnoseologica care
tine de cognosibilitatea lumii.Tine de cautarea rs.lai ntrebarea :este oare posibila cunoasterea?mai ales a esentei
lucrurilor?Filosofia se afirma prin fundamentarea teoretica a etapelor,netodelor,proceselor de
acumulare,prelucrare,sistematizare si generalizare a cunostintelor.
3.Filosofia-forma sintetica de cunoastere a lumii . Concepia despre lumei caracterul ei social-istoric. Filozofia este
una din principalele forme a manifestrii spiritului uman,contiinei umame. Ea este teoria desprelume i om n
unitatea lor dialectic. Denumirea filozofiei provine de la cuvintele din limbagreac phileo dragoste i sophos
nelepciune, censeamn iubire de nelepciune.Filozofia este modul spiritual-practic de asimilare alumii. Omul n
viaa i activitatea sa folosete mai multe moduri de asimilare alumii. Practica ne d folosul, cunoaterea tiinific ne
d adevrul, esteticareflect realitatea prin frumos, morala prin bine, virtute, religia prin credin ect. Toateaceste
modaliti se reflect prin formele contiinei sociale. Filozofia reflect realitatea prinnelepciune (cunotine venic
adevrate ce au o valoare netrectoare).Fiecare tiin concret studiaz o latur, un aspect a lumii nconjurtoare.
Filozofia se bazeaz pe tiineleconcrete, generalizeaz rezultatele lor pentru a evidenia cele mai generale legiti.
Dup expresia savantului norvegian Thor Heyerdahl specialitii se limiteaz pentru a se ngropa tot mai adnc i adnc
pn cnd nu se vd unul pe altul din gropile sale. Iar rezultatele ei le aeaz cu grij deasupra. Deci trebuie nc un
specialist, care nu ajungea pn acum,care nu se coboar dup savani n gropile lor, dar rmne deasupra i unete ntrun tot ntreg rezultatele lor diferite. Asemenea este i filozofia, care generalizeaz cunotine din diferite domenii
aleactivitii umane i formeaz o concepie general despre lume.n acelai timp filozofia este o disciplin specific.
Ea nu se orienteaz nemijlocit la schimbarea lucrurilor, la transformarea naturii, dar seadreseaz omului nsi,
reorganizeaz mentalitatea lui, i ajut s neleag locul luin natur i in societate i prin aceasta de a schimba
realitatea.Filozofia esteinstrumentul principal de perfecionare a omului i vieii sociale. Ea se ocup cu aa probleme
care se refer la lume n ntregime, care ne dau posibilitatea de a nelege ce prezint lumea, care-i esena ei, ce
prezint omul, care-i locul lui n lume, ce prezint viaa, fericirea, dragostea. Aceste probleme au un caracter generaluman i se ntlnesc practic n activitateatuturor oamenilor i se mai numesc conceptuale. Filozofia se ocup cu
formarea concepiei despre lumela oameni.Concepia despre lume este totalitatea de idei despre lume n ntregime,
despreom, locul lui n aceast lume, este totalitatea de cunotine despre natur, societate i om i raportul lui fa de
aceast lume. Concepia despre lume este baza tabloului general al lumii i ne d cunotine generalizate despre
coinutul, structura, esena i legitile apariiei i dezvoltrii lumii nconjurtoare. tiina cu ajutorul cunotinelor
formeaz tabloul lumii, filozofia este exprimarea teoretic a concepiei despre lume unde tabloul lumii este numai o
amprent, un moment al realitii indiferent ctre om.Concepia despre lume in afar de tabloul lumii exprim i
atitudunea omului fa.

4.Particularitatile specifice ale filosofiei.Filosofia desemneaza dragostea de intelepciune.

5.Domeniile filosofiei .Domeniile de studiu ale filosofiei sunt:Ontologia (ontos = existen ; logos = teorie, tiin)
care nseamn teoria general a existenei. Preocuparea acestei direcii este descoperirea unui principiu explicativ al
ntregii caliti.Gnoseologia (gnossos = cunoatere ; logos = teorie) care nseamn teoria general a cunoaterii.
Aceast cunoatere poate fi comun ori tiinific. Cunoaterea tiinific mai este denumit i epistemologic
(epistem = tiin; logos = teorie) nsemnnd teoria cunoaterii tiinifice.Axiologia (axis = valoare; logos = teorie)
adic teoria valorilor i are drept scop studiul valorilor (morale);Antropologia (antropos = om; logos = teorie) adic
teoria condiiei umane,Sociologia,Psihologia,Logica,Estetica,tiinele socio-umane.
6.Metodele filosofiei. Filosofia si stiinta reprezinta o cunoastere elaborata prin efort teoretic, o cunoastere
sistematizata si nu spontana, deosebindu-se pronuntat de bunul-simt si cunoasterea comuna. Filosofia are metoda, o
marca personala a filozofului care o practica. Astfel, maieutica este asociata cu Socrate, inductia cu Bacon, indoiala cu
Descartes. Socrate credea ca, daca cunoastem firea fiecarui lucru, putem lamuri si pe altii, insa daca nu o cunoastem,
nu e de mirare ca ne inselam singuri si inselam si pe altii; de aceea cerceta intotdeauna firea lucrurilor. Aducand toate
intrebarile spre originea lor, adevarul va iesi la iveala chiar si pentru cei care il contrazice. Metoda socratica,
dialectica, descopera adevarul prin intermediul dialogului, intrebare si raspuns, o activitate la care participa dascalul si
discipolul. Indoiala nu incepe cu Descartes, ci cu Socrate (stiu ca nu stiu nimic). Din acest enunt, adresat Pithiei,
intelegem ca exigenta nu se multumeste cu aparentele de adevar si ca ce posedam acum nu este adevarul insusi. Al
doilea enunt,cunoaste-te pe tine insuti, avertizeaza o rasturnare de perspectiva. Aici omul este cel studiat in planul
eticii, politicii, al logicii. Autocunoasterea devine premisa necesara cunoasterii. Adevarul este inascut in noi, in tipul
coabitarii sufletului cu ideile. In conceptia socratica se pune problema aducerii aminte, a rememorarii. Prin metoda
maieutica, adevarul trebuie adus la lumina constiintei, pornind de la faptele cele mai obisnuite. Maieutica este arta
intrebarilor. Socrate pune intrebari pe care le formuleaza cu o deosebita abilitate, pentru al face pe interlocutor sa se
contrazica singur, si astfel sa-i demonstreze ca nu stie ceea ce credea ca stie. In final, prin aceiasi medoda, il ajuta sa
descopere adevarul. Dialectica lui Socrate angajeaza trei momente: inductie,concept,definitie.
7.Functiile filosofiei. Deoarece filosofia este o teorie despre lume in intregime, om si raportul lui cu realitatea, ea
indeplinestemai multe functii: ontologica, gnoseologica, metodologica, antropologica, sociologica, etica,
estetica,axiological, praxiologicaToate aceste functii pot fi reduse la 3 momente:
Sinteza cunostintelor si crearea tabloului lumiiunic c ear coincide nivelului de dezvoltare astiintei, culturii si
experientei istorice.
Fundamentarea, justificarea si analiza conceptiei despre lume.
Formularea metodologiei generale a cunoasterii si activitatii omului in lumea inconjuratoare.Filosofia permanent
primeste si prelucreaza informatia din diferite domenii, integreaza diverse cunostinteumane si formeaza un tablou
stiintific al lumii unic. In acelasi timp, filosofia nu pretinde la rolul stiinteistiintelor, de a nu include in sine toate
cunostintele. Filosofia generalizaza generalizarile stiintelor concrete. Ea insa nu trebuie sa rezolve problema stiintelor
concrete, ea actioneaza asupra lor princonceptia filosofica, care influienteaza viziunea savantului, atitudinea lui catre
lume si cunoastere
8.Coraportul filosofie cu celelalte forme ale culturii:religi,stiinta si arta. In raport cu alte fome ale culturii/ale
cunoasterii cum ar fi religia stiinta,cultura filosofia evidentiaza si concomitant satisface necesitatea omului de a
intelege lumea,in unitatea si diversitatea formelor ei existante.Spre deosebire de religie,filosofia evidentiaza
interesele,indoielile si sperantele omului,unica fiinta preocupata de rosturile propriei existente. Conceptia religioasa
apare pe baza celei mitologice, generalizeaza diferite mituri si credinte primitiveformulind o teorie integral despre
toata realitatea. Ea reesa din impartirea lumii in : cea naturala sisupranaturala. Specific pentru aceasta conceptie este
nu numai admiterea existentei unei fortesupranaturale, dar si atribuirea ei unui sens specific: ca lumea este
supranaturala este adevarata lume, caeste primordial si determina lumea naturala si sociala. Lumea supranaturala, ori
divina, dirijeazacudezvoltarea naturii, vietii umane. Toate fenomele si procesele realitatii erau explicate de pe
pozitiileacestei conceptii. O deosebire important ntre filosofie i tiin const n aceea c fiecare filosof trebuie s-i
pun problema metodei nc o dat,n timp ce omul de tiin are la dispoziie un repertoriu de metode n careare
ncredere ca ntr-un dat de mai presus de el. Aspirnd la ntemeiere,fiecare filosofie va cuta nceputulfr de

presupoziii,srind din acesta "printr-un act de optare,ce echivaleaz cel puin cu o anticipaie denatur metodologic".
Metoda nu se poate justifica originar n chip eficient ,ci "se legitimeaz mai multde facto , prin puterea ei de a
organiza datele cunoaterii i de a cldi o lume".
9.Problema elementului primordial in filosofia cosmogolica a Greciei Antice. Primul Thales din Milet, pt care acea
substan primordial este apa tot ce exist, nimic nu poate exista fr, e mai mult ca substan, e nsufleit => toate
lucrurile au suflet.Succesorul lui Thales - Anaximandru - apeiron (infinitul). unic, n micare, nedeterminat, traduce ca
infinit, cauza oricrei nateri i pieiri; venic, extratemporal, infinit; nceputul, izvorul existenei. alt reprezentant:
Anaximene - aer orice este o form a aerului, fiind echivalent cu apeironul; Din aer apare totul, tot ia forma aerului:
Focul, norii, apa, pmntul, pietrele, toate lucrurile. Pythagora - numerele, misterios, mistic, figurat-simbolic de
necrezut; esena, substana lucrurilor materiale, spirituale: dreptatea, sufletul, raiunea; finitului, infinitului. Heraclit foc. Tot e/e din/e in foc: cosmosul, pmntul, apa, aerul, e divin. n foc, cosmosul se supune unei legi universale,
numit logos. Logosul crmuiete universul, omul i tot ce-l nconjoar se supune lui.logosul gospodrete pe
toate i toate se realizeaz conform lui. Empidocle - 4 elemente-principii: apa, pmntul, aerul, focul: venice nu se
nasc / pier. existena e din ele. n univers mai exist i acioneaz 2 fore opuse philia (-iubire) i neicos (vrajb), - venice. Datorit lor elementele de baz sunt n micare: Philia le unete, Neicos le dezmembreaz.
Anaxagora homoiomeriile (particule materiale invizibile ca mrime i infinite ca numr. fiecare din ele e complicat
ca form, conine toate componentele, - principiile existenei reale /materia; sunt pasive.) i Nousul (le pune n
micare). Democrit 2 cauze materiale fiina i nefiina (vidul /spaiul gol n care atomii exist, mic).atomii (fiine),
vidul (nefiina) - reali, mpreun alctuiesc cauza fiinrii.
10.Conceptiile filosofice ale lui Pitagora si a pitagoricienilor.Pitagora a fost unul din ganditorii care a influentat
profund sirul logic al spiritului occidental in secolele care auurmat dupa moartea sa, petrcuta in anul 497 i.e.n.
Mostenirea sa este importanta datorita originalitatii si amplorii siclaritatea unei gandiri in care stiinta, muzica,
matematica si religia formau un sistem coerent, clar si unitar. Filosofia in linii generale prezentata lumii de catre
Pitagora si discipolii sai are la baza unitatea lumii in care totul setransforma si circula, incluzand in acest sistem si
sufletul care se reincarneaza chiar si in alte specii. Este celebra o vorba apartinand maestrului care include urmatoarea
sintagma: Nu-l bate! Este sufletul unui prieten, l-am recunoscut dupa plansetele sale. Pitagoricieni considerau ca
sufletul este alcatuit din aer si din foc, lucru ce explica afinitatea acestora pentru studiul traseului sufletului care urca
spre stele. Un initiat si discipol dedicat gandirii pitagoreice trebuia in fiecareseara sa-si faca un examen de constiinta si
sa raspunda la urmatoarele trei vitale intrebari: Unde am dat gres? Ce bine amfacut? Ce am uitat sa fac si ar fi trebuit
sa fac? Acestea trei aveau rolul interiorizarii si descoperirii potentialului interior si modul unic cum acesta
interactioneaza cu mediul inconjurator. Pana la urma pitagorismul era o etica, un cumul devalori ridicat la grad de
religie.
11.Filosofia lui Democrit.Automismul. Democrit este intemeietorul materialismului atomist. Inceputurile existentei
sunt atomii si vidul.Atomii sunt invizibili fiindca sunt foarte mici.Ei sunt invariabili, indestructibili, internacalitativi.
Atomii sunt infinit de multi, ei se deosebesc intre ei prin forma, ordine, orientare.Atomii se misca in vid, care este tot
infinit. Aparitia lucrurilor are loc datorita unirii atomilor,distrugerea lor despartirii atomilor. Atomii se unesc dupa
principiul asemanator cu asemanator. Sufletul dupa Democrit este deasemenea compus din totalitatea de atom. Deci,
sufletul estecorporal si muritor, fiind ca cu descompunerea corpului se disociaza si atomii lui. Democratintroduce
notiunea microcosm pentru om ca analog a macrocosm a universului. In teoriacunoasterii Democrit deosebea 2
feluri de cunoastere : adevarata si intunecata. Cunoastereaadevarata este cunoasterea rationala, iar cunoasterea
intunecata este cunoasterea senzoriala.Democrit afirma, ca intelepciunea adduce trei roade: nu numai a gindi bine, ci si
a vorbi bine sideasemenea a proceda bine. Fericirea omului el oi vedea in buna dispozitie a sufletului, caredepinde de
cumpatare in totul

12.Conceptiile filosofice ale sofistilor. Sofistica mai este legata inca de aceea, ca interesele stiintifice se trec din sfera
naturii, din cosmologie, in societate asa era interesul social mai intii psihologie, jurisprudenta ,politica, etc., iar
interesele metafizice in principiu decad. Sofistul trebuie sa-i invete pe doritori logica: sa poarta argumenta, disputa,
combate argumentele. Cei mai de vaza sofisti au fost: Gorgias, Protagoras, Hippia. Una din problemele de baza
metafizice ale sofistilor a fost teoria cunoasterii. Din acest punct de vedere sofistul ar fi trebuit sa-si piarda increderea
in adevarul absolut si-n posibilitatea cunostintelor veridice, fiindca ei luptau impotriva teoriilor clasice si aratau
contradictiile acestor teorii. Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatii. Oamenii foarte diferit percep lumea
inconjuratoare in dependenta de starea atit a obiectului cit si a subiectului cunoasterii in fiecare moment concret. De
aceea obiectul este asa si nu altfel, adica anume asa, cum il percepem noi in momentul dat. Deci lucrurile nu sunt
pentru toti la fel. Nu poate exista nici o stiinta unica ,pot exista numai opinii diverse despre unul si acelasi lucru, la fel
de justificare pentru toti. Lui Protagoras ii apartine celebrul aforism Omul este masura lucrurilor.
13.Filosofia lui Socrate. Filosofia lui Socrate avea un aspect formativ pronuntat. Pentru Socrate autocunoasterea
estefunctia esentiala a spiritului.Prin autocunoastere se realizeza autodeterminarea. In fiecare om, sustine Socrate, se
afla determinarea originara si dac omul isi traieste viata in conformitate cu determinarea originara el devine om
deplin; om format. Desavirsirea insa nu se realizeaza de la sine, ea cere autocunoastere si autoeducatie, prin care se
realizeaza autodepasirea. Omul trebuie sa infaptuiasca toate acestea pentru a deveni ceea ce trebuie sa fie.Pentru
Socrate, cunoasterea si, in deosebi, autocunoasterea sunt sursa principala a evolutiei sufletului. Socrate cauta sa
trezeasca dragoste de adevar si repulsie fata de opiniile inselatoare, indemnindu-i pe oameni sa-si salveze sufletele din
neadevar in adevar. Trezirea se producea(sau trebuia sa se produca) prin intermediul interogatiei.Socrate cauta ca, in
filozofia sa, sa imbine ideea cu viata si existenta omului. Pentru Socrate rostul ultim al filosofiei era edificarea si
zidirea intru adevar a existentei omului. Din acest motiv, ceea ce misca gindirea si dialectica lui Socrate nu este
pasiunea pentru teorie si speculatia abstracta, ci nelinistita nazuinta de a sili pe om, ca acesta sa-si transforme viata si
existenta intr-o continua marturie a adevarului descoperit; de a sili, deci, pe om, ca acesta sa-si transforme viata si
existenta prin imbinarea ideii cu fapta sa.Dialectica lui Socrate e indreptata spre fundamentarea stiintifica(prin
cunoastere veritabila)a moralei. Daca omul se conduce de glasul ratiunii, el isi fundamenteaza existenta pe principiul
binelui, iar daca la el nu ajunge acest glas, el inevitabil va fi inghitit de glasul raului. Afirmatiei sofiste ca omul ar fi
"masura tuturor lucrurilor" Socrate i opune idea, ca in fiecare om exista aceeasi lege morala, pe care, daca o cunosti,
iti spune ce este bine si ce este rau. Afirmatia lui Socrate ca oamenii de la natura sunt toti buni- se sprijina pe legea
morala. O alta idee ce vine in sustinerea afirmatiei ca legea binelui o purtam in sufletul nostru, e cea care sustine ca cel
mai mare bine e cunoasterea si cel mai mare rau e ignoranta. Pentru Socrate acestea sunt cu adevarat bunuri reale si
rautati reale, pe cind saracia, boala si chiar moartea nu sunt un rau real, fiindca ele nu pot atinge sufletul. Invidia,
lacomia, ura din lipsa de stiinta aduc cel mai mare rau sufletului. De aceea, pentru Socrate, e mai bine sa suferi raul,
decit sa-l comiti. Acesta lege morala a omului e stabilita in convingerea lui de legea Cosmica, de Ratiunea Universala,
de Divinitate. De aceea Socrate se sfatuie cu constiinta sa , cu Daimonionul sau(Dumnezeiescul din om la greci).
Pentru el, fara cunoasterea adevarului ce este imanent spiritului uman, nimeni nu poate fi nici bun si nici fericit . Si
pentru Socrate nu exista decit o singura viata traita cu sens:viata in filosofie si prin filosofie.
14. Ontologia i gnoseologia n concepia filosofic a lui Platon. nvtura despre lumea ideilor i lumea
lucrurilor senzoriale.;mutul pesterii.Ideile la om se gsesc n suflet. Cunoaterea reamintirea sufletului (cunotine
cndva tiute). Influena - Pythagora. Sufletul la moartea corpului se desparte de el, migreaz n plante, animale pt
purificare. apoi sufletul se unete cu alt corp - n clipa unirii sufletul uit tot ce a tiut. cunoaterea pornete de la 0 ca
o reamintire a sufletului prin asocieri influenata de 2 factori: discuiile purtate de indivizi ntre ei; lucrurile din
exterior. exist cunotine simple i compuse, senzoriale i raionale. Cunotinele senzoriale (exteriorul lucrurilor:
culoarea, forma, gustul, locul) - umbre ale cunotinelor teoretice, neeseniale, superficiale. Cunotinele teoretice lumina soarelui. Mitul Peterii este o alegorie folosita de Platon pentru a demonstra gradele pn la care naturile
noastre pot fi iluminate, fiind desemnat cea mai convingtoare i original metafor a idealismului. Alegoria pe terii
este o ncercare de a justifica locul filosofului n societate, i anume acela de rege. Platon i imagineaz un grup de
oameni care locuiesc ntr-o peter, nlnuii pe un perete n subteran, astfel nct s nu vad lumina zilei. n spatele
oamenilor arde constant un foc care lumineaz diferite statui care sunt mutate de al ii, i care produc umbre ce se
mic pe pereii peterii. Cnd oamenii peterii au vzut acele umbre nu au realizat ct de lipsite de importan sunt
ele pentru viaa lor i ncep s atribuie acelor umbre diferite forme. Umbrele i-au fcut pe oamenii pe terii s vad
ceea ce ei consider c ar fi realitatea.

15.Aristotel si conceptiile sale filosofice.Invatatura despre cauzele prime.Aristotel nvtura despre materie i
form; Forma este definit ca realitate a existenei,(raiunea, cunotinele) activ, productiv, creativ. materia
fiind potena existenei. forma mereu se conine n materie. Forma - lumea ideal, cunotinele teoretice. Fiecare
lucru exist datorit cauzelor: formal: raiunea, gndirea; material: ceea din ce ceva poate deveni; activ;
scopul/cauza final. Lumea structurata: forma formelor fiind Dzeu - raiune universal, cosmic ce creeaz lumea,
universul din materie. cauza final a tuturor lucrurilor, miscarilor din univers. Aristotel primul filozof la care gasim o
constructie teoretica minutioasa, un adevarat sistem filozofic, este importanta analiza conceptelor pe care le face, a
categoriilor, de asemenea cu Aristotel se produce primul moment al desprinderii unor discipline stiintifice de filosofie
constituindu-se in stiinte de sine statatoare care studiaza realitatea din diferite perspective.
16.Filosofia elinista.Epicur si epicurismul.Stoicii. Se ntinde ntre ultimele decenii ale sec. IV i ultimul deceniu al
sec. I nainte de Hristos. Termenul de elenistic a fost introdus de Dyogene i prin acest termen se nelege fora de
unificare a culturii i civilizaiei greceti. n aceast etap se observ o decdere sub aspect politic a polisului grecesc.
Se intr ntr-un declin sub aspect politic. Rolul de producie sclavagist intr ntr-un proces de restructurare. Viaa
politic a societii dobndete noi caracteristici. Pn atunci oraele cetii aveau posibiliti de afirmare n viaa
cultural, acum se observ un declin. Spiritul grecesc se caracterizeaz pn atunci prin optimism. Individul se
consider cetean rezultnd sentimentul de ncredere. El pune pe acest plan cetatea, odat aceast cetate ncepe s se
destrame optimismul, civismul dispare, inclusiv mentalitile grecilor se schimb. Se contureaz ideea c fericirea
mult visat s-ar obine prin dobndirea calmului, o senintate imposibil. Acestea poart numele de ataraxie, care
devine un ideal. n aceast etap exist trei (3) coli filosofice, dar acestea nu se vor nla la rangul celor
anterioare:-

coala lui Epicur -

coala Sceptic -

coala Stoic. coala Epicurian ntemeiat de

filosoful Epicur, originar din Samus; interesat de filosofie vine la Atena unde va deschide propria coal filosofic:
Grdina lui Epicur. Concepia filosofic a lui Epicur este exprimat sub forma de scrisori: Scris ctre Herodot,
Scris ctre Minicem. Exist i maxime. Epicur este al 2-lea filosof atomist grec, el continu atomismul lui Heraclit.
Existena este format din atomi i vid, lumea este o aglomeraie de atomi ca o simpl micare n spaiu. Epicur spune
c atomii se mic pentru c se ciocnesc ntre ei datorit greutii, va spune c atomii au capacitatea de a devia spontan
de la linia dreapt. Aceast tez conine o idee foarte important teza automicrii materiei, se explic combinarea
atomic.
17.Caracteristica generala a conceptiilor filosofice din India Antica. Filosofia in India antica apare in primul
mileniu inaintea erei noastre. Societatea indiana foarte timpuriese diferentiaza in caste si grupuri sociale: brahmani,
cshatrii, shudri. Primele idei filosofice se gasesc inliteratura religioasa vede. Este bine conditionata gindirea
religioasa. n India antic, filosofia se dezvolt n strns corela ie cu religia, iar primii filosofi au fost preo ii care au
promovat o gndire filosofic format din concepte bazate pe gndirea ra ional i pe credin a mistic, adic
o teosofie, pe care indienii o numeau Arya.

18.Gindirea filosofica din China. Cheia nelegerii filosofiei i nelepciunii chineze, se afl i n cunoaterea istoriei
apariiei scrierii, a metamorfozelor acesteia, asociate cu cele ale rostirii. Este nevoie deinerea unei drepte msuri ntre

ideograme i ceea ce s-a numit categoriograme . Unii istorici ai filosofiei sunt de prere c filosofia chinez este
multora inaccesibil, ea trebuind s fie admirat din exterior, iar nu cunoscut autentic din interior. Dupa parerea mai
multor analisti, filosofia chinez, ca i cea indian, este dominat de ceea ce s-a numit coincidentia oppositorum,aa
cum reiesemai ales din filosofia lui Lao Tz . Problemelefundamentale ale spiritualitii chineze sunt: yin-yang. Yinyang sunt embleme-energii sau substane ce n-au fost definite drept concepteabstracte, embleme eficiente, care au
persistat n spiritualitatea chinez dintotdeauna i care relev cumva, legtura sau trecerea de la fondul arhaic, anonim
al nelepciunii, la reflecia filosofic propriu-zis configurat n coli. i n domeniul tiinelor din China antic
ntlnim astfel de alternane, ceea ce arat ca king , Cartea schimbrilor, alternativitatea dinamic universal este redat
caracterul dinamic, autentic, al gndirii. Astfel, ceea ce grecii numesc geo-metrie,adic msur a pmntului, la
chinezi apare ca msur a strii micrilor uvoaielor de ap din muni, uvoaie care sunt cnd nvalnice cnd
linitite. Cnd n text ntlnim yin- yang caligrafiate cu majuscul nelegem c sunt principii opuse, iar cnd sunt
scrise culitere mici sunt doar aspecte opuse, proprii aceluiai principiu.
19.Filosofia crestina timpurie.Patristica.Augustin. Patristica se refer la contribuiile literare ale Sfin ilor Prin i.
Sub titlul de Prini apostolici intr scriitorii cretini din a doua jumtate a sec. I i prima jumtate a sec. II, care au
fost ucenici ai Sfinilor Apostoli ori i-au cunoscut pe acetia. Astfel, Barnaba, Clement Romanul, Ignatie Teoforul
(episcop al Antiohiei), Policarp al Smirnei, Herma, Papias sunt doar cei cunoscu i, existnd i o serie de anonimi,
precum autorul Epistolei ctre Diognet.Literatura patristic din aceast perioad este strns legat de scrierile
Vechiului i Noului Testament, avnd att caracter catehetic (pentru cre tini), ct i misionar (pentru necre tini).
Pentru denumirea cuvntrilor religioase se foloseau termeni precum: predici misionare, didactice populare, exegeze
i predici tematice.Cretinismul a izvort din tradi ia ebraic, dar, pe de alt parte, se va deosebi esen ialmente de
aceasta. Religia mozaic era una abstract.Dumnezeul ei era reprezentat ca spirit pur. Profe ii acestei religii l-au
confiscat astfel pe Dumnezeu nct au considerat c poporul evreu este poporul ales. Este de notat c a teptarea lui
Mesia devenise o predispoziie general a contiin ei iudaice, o speran venit din straturile adnci ale
fiinei.Augustin este unul din cei mai influeni gnditori, poate cel mai influent dintre to i, mai ales dac inem seama
de faptul c inclusiv platonismul a influenat gndirea medieval prin intermediul lui Augustin. El rmne o autoritate
mai mult de o mie de ani dup moartea sa, influennd, de exemplu, gndirea lui Descartes.nlocuie te concep ia
timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este tmduitoare n sensul de drum ctre bine. nv tura
autentic este posibil numai prin iluminare.Omul se poate ndoi de multe dar nu i de certitudinea existen ei sale
(premerge raionalismul cartezian).Oamenii sunt mpri i n dou categorii : damna i i ale i; avem rspunderea de a
recunoate drumul dat de Dumnezeu. Absurdul este semnul divinului tot ceea ce ascult regulile logicii noastre este
omenesc, ceea ce transcende logica noastr este divin. Sufletul este un alt ordin de realitate dect materia (corpul), este
nemuritor fiind din aceeai substan cu Adevrul. Adevrul este Dumnezeu, este n suflet, mai luntric mie dect
sinele meu cel mai luntric. Credina precede n elegerea, cunoa terea. Virtu ilor preluate de la Platon dreptate,
cumptare, curaj, nelepciune Augustin le adaug virtuile cre tine: credin , speran , iubire; acestea au fost
completate cu virtui umanitare: iubirea aproapelui, fidelitatea, ncrederea, umilin a.

20.Filosofia scolastica: realismul si nominalismul.Toma dAquino. Toma de Aquino este, poate, figura cea mai
mare a filosofiei scolastice n perioada ei de mare nflorire n secolul 13. Scolastica este perioada filosofiei cretine
care nu se mai mulumete cu apologia dogmei - aa cum o fcea filosofia prinilor bisericii ci vrea s fondeze

sistematic, raional, doctrina bisericii. Speculaia filosofic dobndete,fa de dogma teologic, o independen mai
mare, un coninut propriu. Scolastica este "un ordin cavaleresc al spiritului care trebuie s cucereasc ara sfnt a
misterelor dumnezeieti avnd, ca scut, credina i ca sabie, raiunea speculativ".
Toma este spiritul cel mai sistematic al ntregii filosofii medievale. Cele 612 ntrebri cu 3 000 articole ale Summei
teologice fixeaz prin "obieciuni" i rspunsuri la obieciuni, toate punctele de doctrin care pot interesa poziia
cretin. Toat doctrina este aristotelic. Termenii aristotelici de materie - form, putere - act, devin mijloace pentru a
fixa, precis, raional, doctrina bisericii. Prima ntrebare care se pune pentru orice filosofie cretin, i care se punea n
special pentru filosofia medieval, este a raporturilor dintre filosofie i dogma supranatural a bisericii. Toma
stabilete aici o grani extrem de clar. Procedarea raional a intelectului este o "introducere" n credin, o preambula fidel. Adevrurile tiinei, ale "luminii naturale" formeaz o treapt ante-rioar credinei, tot aa cum natura este o
treapt anterioar a graiei. Raiunea natural nu duce dect pn la pragul sfineniei. Actul de credin este un act al
voinei libere i tocmai prin aceasta mai meritoriu. Nu exist ns un adevr dublu: adevrul este unul i acelai.
Tocmai de aceea raiunea i dogma nu se pot contrazice. Una explic, prin "lumina natural", ceea ce cealalt arat ca
revelat. Sunt ns adevruri pe care raiunea nu le poate nelege: de ex. misterul pcatului originar, crearea omului
prin Logos etc. Nu toi oamenii pot ajunge la adevrurile grele de cptat ale intelectului filosofic; de aceea credina
este ne-cesar. De alt parte ns, filosofia este necesar teologiei; ea apr adevrurile credinei contra oricrui atac^
pe cale raional. Existena lui Dumnezeu poate fi probat pe cale raional. Demonstraia lui Toma este o
demonstraie care urmeaz de aproape formulele aristotelice.
21.Filosofia renascentista.Umanismul renascentist.Aceasta filosofie a fost influentata puternic de dezvoltarea
statelor, cand s-au pus bazele experimentului si aplicatiilor matematice. Filosofia renascentista are un caracter
antiscolastic, este umanista, este orientata spre studiul omului si al naturii. Se caracterizeaza prin apelul la experienta,
care ca, cercetarea naturii sa se faca fara prejudecati. Se caracterizeaza prin proclamarea libertatii de gandire.In cadrul
filosofiei renascentiste deosebim 2 elemente : - pe de o parte revine modalitatii de gandire antica se contura intr-un
fel sau altul filosofia antica sub forma reinoirii filosofiei antice. Asa este Academia Platonica din Florenta reprezentata
prin Marsilio Ficino si Pico Della Marsandela care dezvolta si o gandire platonica. A doua scoala filosofica este
Universitatea din Padova cu reprezentanti ca Pietro d Abano si Mascilio Da Padova. Aceasta scoala dezvolta sub
semnul lui neo, filosofia lui Aristotel. Filosofia lui Aristotel deabia acum este mai bine conturata.In domeniul filosofiei
cel care va fi intemeietorul noilor tendinte este Nicolo Cusanus, desi cardinal esre un om foarte cult influentat de
umanism, lucrarea sa numita Di docta ignoratio ridica niste probleme foarte importante, presante de-a dreptul
uimitoare pentru timpul respectiv (sec. XV). Aici gasim o teorie cosmologica foarte interesanta.Cusanus pe baza
argumentelor filosofice sustine teza Infinitatea universului. De asemenea el era un bun cunoscator al matematicii si
vorbeste de rolul metodologic al acesteia.Umanismul influeneaz n mod hotrtor via a secolului al XVI-lea. La
nceput tiinele nu erau incluse i se gseau la marginea acestei mi cri. Asfel Bernard Palissy sau Ambroise Par nu
acord nicio atenie autorilor antici, prefernd s se bazeze pe experien i practic. Se studiaz totu i scrierile lui
Arhimede, iar Copernic afirm c experiena trecutului este necesar pentru noi descoperiri. Umanismul influeneaz
i viaa politic. Umantii amintesc suveranilor datoriile lor fa de Dumnezeu, fa de supu i i fa de ei n i i
(Niccolo Machiavelli: "Il Principe", 1532). Ei apeleaz la popors participe la via a public.Educa ia copiilor ar trebui
s urmreasc n primul rnd instruirea copiilor cu noi cuno tine pentru a-i face mai umani.n ceea ce prive te
literatura, umanismul pune pe primul plan teme ca natura, virtutea, gloria i iubirea.

22.Filosofia naturii si stiintele naturii in epoca Renasterii. Problema naturfilozofica a epocii renasterii consta in
elaborarea tabloului natural-stiintific al lumii sistudierea naturii. Filozofia naturii se deosebete atit prin obiectul de
studiu, cit i prin metodele de abordare a diferitelor probleme filozofice. Inii ginditorii se numesc filozofi naturali,
subliniind astfel c ei precaut atit Cosmosul, cit i omul de pe poziiile naturii autonome, independent de tradiia

teologic i scolastic. Un deschiztor de drumuri ntr-un ir de domenii ale tiinei i artei in aceast perioad a fost
Leonardo da Vinci (1452 1519) cunoscut pictor, sculptor, arhitect, medic, inginer, astronom, matematician i
filozof, figur cu adevrat titanic a Epocii Renaterii. Leonardo da Vinci a ajuns la o intelegere materialista a lumii pe
baza cercetarii atente a diverselor manifestari ale naturii,a studiilor lui de mecanica,geologie, astronomie si anatomie
Impotriva traditiei antice si teologice care decreta pamantul ca inferior si care impartea universul in lumea
superioara a cerului si lumea inferioara pamanteasca,Leonardo afirma cu indrazneala:trebuie sa ajungi la
concluzia ca pamantul este o stea aproape asemanatoare cu luna si astfel,vei dovedi nobletea lumii noastre. Leonardo
considera deci ca natura actioneaza conform necesitatii,conform unor legi proprii.Aceasta inseamna un atac direct
impotriva conceptiei teologice,care pretindea ca fenomenele se desfasoara dupa bunul plac al divinitatii.In timp ce
teologii cautau adevarul in Biblie,Leonardo il cauta in experienta si rationament. Intemeindu-se pe bogata sa
experienta de cercetator si experimentator,Leonardo proclama principiul descifrarii tainelor naturii cu ajutorul
instrumentului matematic. Valoarea acestui principiu pe care l-a ilustrat si confirmat intreaga dezvoltare a stiintelor
moderne ale naturii,este insistent sustinuta de catre da Vinci:Nici o cercetare umana nu se poate denumi stiinta
adevarata,daca nu trece prin demonstratie matematica.Nu exista nici o certitudine in domeniul in care nu se poate
aplica o ramura a stiintelor matematice sau care nu-i legat de aceste stiinte.
23.Empirismul si rationalismul. Empirismul este doctrina filozofic a testrii, a experimentrii, i a luat n elesul
mai specific conform cruia toat cunoaterea uman provine din simuri i din experien . Empirismul respinge
ipoteza conform creia oamenii au idei cu care s-au nscut, sau c orice se poate cunoa te fr referin la
experien.Empirismul contrasteaz cu raionalismul continental, lansat de Ren Descartes. Potrivit ra ionali tilor,
filozofarea trebuie s aib loc prin introspec ie i prin ra ionament deductiv aprioric. Empiri tii sus in c la na tere
intelectul este o tabula rasa, o "foaie alb, fr nici un fel de semne pe ea" i cruia doar experien a i poate furniza
idei. Problema empiritilor a fost rspunsul la ntrebarea n ce fel dobndim idei care nu au corespondent n
experien, cum ar fi ideile matemetice de punct sau de linie.Nume asociate cu empirismul includ Toma de Aquino,
Aristotel, Thomas Hobbes (vezi i naturalism filozofic), Francis Bacon, John Locke (care a dezvoltat ini ial aceast
doctrin n secolul XVII i nceputul de secol XVIII), George Berkeley, i David Hume.Este considerat n mod general
ca nucleul metodei tiinifice moderne, potrivit creia teoriile trebuie s se bazeze pe observa ie mai degrab dect pe
intuiie sau credin; adic, cercetare empiric i ra ionament inductiv aposteriori mai degrab dect logic deductiv
pur.Empiric este un adjectiv utilizat adesea cu trimitere la tiin , att tiin e naturale ct i tiin e sociale, care
nseamn utilizarea unor ipoteze care pot fi infirmate folosind observa ia sau experimentul (cu alte cuvinte prin
experien).ntr-un alt sens, empiric are n tiin acela i sens cu "experimental". n acest sens, un rezultat
experimental este o observaie empiric. n acest context, termenul de de "semi-empiric" sau "semiempiric" se
folosete pentru a califica metode teoretice care folosesc par ial axiome de baz sau legi tiin ifice postulate i
rezultate empirice (experimentale). Asemenea metode sunt n contradic ie cu metode teoretice ab initio care sunt pur
deductive i se bazeaz pe un set de afirma ii care sunt consistente una cu alta. Aceast terminologie este important
mai ales n chimia teoretic.
24.Filosofia lui Frensis Bacon.Empirismul. Empirismul(experienta) reprezinta o invatatura gnoseologica, in care
experienta esteunica sursa a cunoasterii.Este invatatura care il orienteaza pe om spre senzualism(senzatie), conceptie
gnoseologica, care recunoaste in senzatie unicul izvor alcunostintelor adevarate. Conceptia filosofica a lui Fr. Bacon
raspunde necesitatilor, intereselor fortelor sociale progresiste din timpul lui. Accentul pus pe cercetarile empirice,
pecunoasterea naturii este dedus logic din interesele clasesi sociale dominante.Baconneaga filosofia ca contemplare si
o prezinta ca o stiinta despre lumea reala, intemeiata pe cunoasterea experimentala.Vorbind despre sensul,
predestinarea si sarcinile stiintei,Fr . Bacon mentioneaza ca sarcina suprema a cunoasterii consta in cucerirea naturii si
perfectionarea vietii umane.El mentiona ca: cumostintele prezinta o puteredar putere adevarata pot avea numai daca
ele sunt veridice sunt intemeiate pe verificareacauzelor reale a fenomenelor naturale.Numai acea stiinta este capabila
sa biruie naturasi sa domine asupra ei, care este orientata spre cunoasterea legilor ei.Asadar, Bacon se impotriveste
constient disputelor speculative scolastice si isi propune sa cunoasca lumea reala.
25.Conceptiile filosofice ale lui Rene Decartes.Rationalismul. Din punct de vedere general-filosofic, Descartes
afirma un monism substantialist de tip deist. el admite o substanta suprema, Dumnezeu. Sustine ca substanta suprema
este perfecta si, ca atare, exista prin sine nsusi, adica si este propria cauza. Depinznd numai de sine, Dumnezeu
poseda o libertate absoluta, fiind singura fiinta pe deplin libera. asadar, n sensul ei cel mai general, libertatea
nseamna afirmarea a ceva prin sine, independent.n configuratia ontologiei sale, Descartes trece de la monismul deist

la dualism. el sustine ca Dumnezeu a creat doua substante secunde, independente una de alta: res extensa (lucrul
ntins) si res cogitans (lucrul cugetator).El sustine ca Dumnezeu a creat res extensa ca lume haotica, i-a stabilit legi si
i-a dat un prim impuls, fara sa mai intervina ulterior n dezvoltarea ei.Substanta ntinsa sau natura corporala este
identificata de Descartes cu ntinderea. altfel spus ntinderea este o substanta materiala, adica nu are nevoie de altceva
ca sa existe, dect de Dumnezeu. Rezulta ca Descartes, spre deosebire de Locke, ntelege substanta materiala ca fiind
totuna cu esenta lucrurilor, .Identificnd materia cu ntinderea, Descartes o identifica cu corpul n genere si o
diferentiaza de corpurile individuale. Astfel materia, ca ntindere n genere sau ca corp n genere, este unica si
indestructibila, n timp ce corpurile individuale sunt multiple si perisabile. Fiind unica, este si unitara, adica este la fel
n toate partile ei. Este tot una cu plinul si exclude vidul absolut.Descartes considera ca alaturi, dar nu independent de
materie, o alta dimensiune fundamentala a lucrurilor este miscarea.Potrivit lui Descartes, miscarea este, ca si materia,
o substanta secunda pentru ca si are izvorul n Dumnezeu. Fiind o astfel de substanta, miscarea este invariabila, astfel
ca, ntreaga cantitate de miscare se conserva.Descartes considera ca miscarea se desfasoara n cerc sau sub forma unui
vrtej, n jurul anumitor centre, adica prin deplasarea concomitenta circulara a tuturor partilor unui inel
nchis.Descartes ntelege miscarea numai ca deplasare mecanica a corpurilor geometrice, nu si ca energie potentiala.
Reducnd miscarea la deplasare mecanica, iar materia la ntindere, Descartes nu reuseste sa explice nici proprietatea
miscarii de a se propaga printr-o materie inelastica, dura.De la analiza ntinderii si a miscarii n genere.
26.Filosofia si etica lui Benedict Spinoza. Benedict de Spinoza (1632 1677) se inscrie printre cei mai
importanti filosofi post-Cartezieni. Fondatorul Spinozismului, a adus o importanta contributie in dezvoltarea filosofiei,
iar lucrarile sale dezvolta idei care isi au originile in cele mai diverse surse: Stoicismul, Rationalismul iudaic,
opera lui Machiavelli si Thomas Hobbes, Ren Descartes, precum si opiniile unor ginditori religiosi
eterodocsi contemporani epocii. Din aceste motive, este dificil de a-l atribui la o anumita categorie de filosofi,
frecvent, insa, este alturat lui Descartes si Leibniz ca unul dintre cei 3 mari Rationalisti. Aceasta eventuala
clasificare este justificata de ideea spinozista care neaga cunostintele parvenite prin simturi, considerind ca
cunostintele adecvate sunt acumulate numai prin intermediul intuitiv sau rational, cunoasterea luind un aspect
pur intelectual, iar geometria devenind instrument primordial de exprimare si argumentare a acesteia. Printre
filosofi, Baruch Spinoza este recunoscut pentru lucrarea sa Etica, care dezvolta ideea monista a identitatii
Naturii cu Dumnezeu. Marcat prin pozitii si
idei
distincte,
dar
si
provocatoare, Spinoza
este una
dintre cele mai controversate personalitati
ale
filosofiei. Pentru unii el este
prevestitorul modernitatii iluministe care se pronunta pentru existenta ghidata de ratiune. Pentru altii, el este un
inamic al traditiei.
28.Caracteristica generala a filosofiei clasice germane.Immanuel Kant-fondatorul filosofie clasice
germane.Filosofia clasica germane cuprinde I perioada relative scurta de timp anii 80 ai secXVIII si anul 1831.
Filosofia clasica germane a elaboratedialectica moderna , a dus contributii considerabile la constituirea
teorieicunoasterii , ca disciplina autonoma subliniem caracterul activ al cunoasterii ,subordonind uei analize
sistematice formele si categoriile logice si gnoseologice,integrand omul in natura. Filosofia clasica germane a reflectat
marele transformarisociale ale epocii(revolutia franceza din 1789) si descoperiile stiinetelor naturii,constituinde-se
indeosebi pe trupul calitatii formelor viieti spiritual. Kant este unul dintre cei mairemarcabili filosofi ai culturii
occidentale. Opera lui este extreme de originala si decuprinzatoare. Ea a aprut intr-un moment amicial in dezvoltarea
filosofiei , inconditile unei tensiuni intre atassamentul europenilor fata de gindirea rationala siimbratisarea de catre
britanici a experientei senzoriale. Kant a incercat sa faca osinteza a acestor 2 tendinte schimbind asfel cursul
filosofiei . Ginditorul consideraca sarcina lui consta in a descoperi daca e posibil sa ai cunostinte
metafizice,cunostinte, in genere, care cuprind atit problem cum sunt existent lui Dumnezeu,nemurirea sufletului si
existent liberului arbitru relative la fiintele umane. Etica lui Kant se inpune prin idea de fact illuminist a autonomiei
morale, aindependentei morale fata de religie. Ideea de libertate rezulta din legea morala siconstitjue un postulat al
ratiunii practice. Insa ratiunea practica mai postuleazadoua idei: aceea de nemurire si de existent a lui Dumnezeu.Kant
formuleaza si o veritabila teorie a progresului. Kant releva careacterul logic sicontradictorici al dezvoltarii istorice,
definind istoria ca pe un progress inconstiinta libertatii. Kant sesizeaza deosebirea calitativa dintre societate si
natura,critica naturalismul si aratind posibilitatea actiunii libere a omului.
29.Hegel si sistemul sau filosofic.Idealismul lui Hegel este numit idealism absolute deoarece conform conceptiei baza
lumii o constituie ideea absoluta,spiritul universal, care dupa natura sa este contradictoriu si de aceea se afla intr-o
permanenta automiscare, autodezvoltare. Ideea absoluta,potrivit lui Hegel nu-i altceva decit

ratiunea,gindirea,substanta ce formeaza esenta si baza primordiala a tuturor lucrurilor,ea exista vesnic si continein sine
in forma potentiala toate determinarile fenomenelor naturale, sociale si spirituale.El afirma ca existenta este gindire ,
existenta adevarata o constituie ideea absoluta ca ratiune cosmica, iar tot ce exista este rational si tot ce este rational,
este real.Hegel considera ca la inceput a existat doar ideea absoluta, constiinta, ratiunea din care apare totul silumea
ideala si lumea materiala.Ea este contradictorie in sine caci este totul si in acelasi timp nimic.Estecontradictorie in sine
pt ca autocunoscindu-se este si subiect si obiect.In procesul dezvoltarii sale ideea absoluta trece prin diferite etape,iar
dezvoltarea ca atare are forma detriada:teza, antiteza si sinteza .Prima in dezvoltarea ideii absolute e etapa logica,cind
ideea exista instarea sa pura,inaintea naturii, in stihia gindirii pure.La aceasta etapa ea se desfasoara prin
asacategorii ca: existenta, esenta , notiune . La a doua etapa ideea absoluta se transforma in natura,careeste o
exteriorizarea a ideii absoluteIdeea se obiectivizeaza in natura, se instraineaza de la adevarata saesenta si se
manifesta in forma de obiecte corporale singulare.A treia etapa a dezvoltarii ideii estefilosofia spiritului ce se
realizeaza prin spiritul subiectiv,spiritul obiectiv si spiritul absolute .Spiritul subiectiv reflecta esenta omului, lumii lui
spirituale, dezvoltarea constiintei lui .Spiritul obiectiv cuprinde sfera vietii sociale, se manifesta ca o integritate
supraindividuala si se realizeaza prin drept,morala si stat.