Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mitul este o legenda, o povestire, o istorie sacra despre aparitia lumii si fenomenelor naturii, zeilor si eroilor. Mitul descopera o taina, arata careva forte supranaturale care aveau o comportare exemplara. Miturile sunt niste evenimente care niciodata nu s-au intimplat, dar permanent au loc. Ele sunt metafore a ceea ce este imposibil de a explica cumva. Se deosebesc urmatoarele mituri : despre animale, despre fenomenele cereti, cosmogonice si antropogonice, despre sfirsitul lumii, moarte, marele potop, despre zamislirea neprihanita, despre zei murind si inviind. Miturile se transmiteau din generatie in generatie si trebuiau strict executate. Dupa o legenda, sufletele stramosilor strict supravegheau executarea miturilor si aspru pedepseau pt incalcarea poruncilor stramosilor. Conceptia mitologica indeplinea mai multe functii, asigura succesiunea spiritual a generatiilor, consolida un anumit system de valori, mentinau un anumit comportament in societate. 5.Caracterizati succint esenta conceptual a religiei. Conceptia religioasa apare pe baza celei mitologice, generalizeaza diferite mituri si credinte primitive formulind o teorie integral despre toata realitatea. Ea reesa din impartirea lumii in : cea naturala si supranaturala. Specific pentru aceasta conceptie este nu numai admiterea existentei unei forte supranaturale, dar si atribuirea ei unui sens specific: ca lumea este supranaturala este adevarata lume, ca este primordial si determina lumea naturala si sociala. Lumea supranaturala, ori divina, dirijeazacu dezvoltarea naturii, vietii umane. Toate fenomele si procesele realitatii erau explicate de pe pozitiile acestei conceptii. 6.Care sunt asemarile si deosebirile dintre filosofie si stiinta? Filosofia i tiina reprezint dou moduri distincte de a pune probleme teoretice. O deosebire important ntre filosofie i tiin const n aceea c fiecare filosof trebuie s-i pun problema metodei nc o dat,n timp ce omul de tiin are la dispoziie un repertoriu de metode n care are ncredere ca ntr-un dat de mai presus de el. Aspirnd la ntemeiere,fiecare filosofie va cuta nceputul fr de presupoziii,srind din acesta "printr-un act de optare,ce echivaleaz cel puin cu o anticipaie de natur metodologic". Metoda nu se poate justifica originar n chip eficient ,ci "se legitimeaz mai mult de facto , prin puterea ei de a organiza datele cunoaterii i de a cldi o lume".Filosofii pot opta fie pentru purismul metodologic(ca Parmenide, Bergson ,Hegel),fie pentru expansiune metodologic (ca Platon, Plotin).O alt difereniere ntre tiin i filosofie pe baza discursului popperian s-ar putea face n ce privete termenul de "adevr".tiina nu e episteme,ea nu atinge adevrul ,ci utilizeaz acest termen n sens de norm, de limit ideal n procesul cunoaterii .Filosofia n schimb cldete adevrul n timp ce-l dezvluie. Stiinta este conceput ca o serie de soluii date unor probleme. Pentru a fi filosofie un ansamblu de reflecii trebuie s se constituie ca creatie universal, integral, un sistem absolut al intelectului. Pentru a fi universal, trebuie ca filosofia s-i asume constitutiv obligaia de a se confrunta cu orice problem. Aceasta ns presupune un risc. Exist posibilitatea ca lumea s fie o problem n sine insolubil. Pentru filosofare are primat contiina problemei, iar nu soluia, care se poate s nu fie dat la un moment dat. Pragmatismul, n cadrul cruia o problem insolubil nu este problem, nu este considerat de Ortega filosofie , ci teoria sincer n care se exprim modul cognitiv al tiinelor particulare.
Problema fundamentala a filosofiei raportul dintre gindire si existent, constiinta si materie. Lumea inconjuratoare prezinta o totalitate de procese si fenomene materiale si spirituale. Problema fundamentala avea diferita formulare pe parcursul istoriei. In antichitate ea se formula ca raportul dintre trup si suflet, natural si supranatural. F.Bacon considera ca problema fundamentala este problema dominatiei omului asupra naturii prin diferite inventii. Pentru Helvetius problema fundamentala e problema fericirii omenesti, iar pt J.J Russo este problema inagalitatiisociale si caiile depasirii ei. A.Camus avea in vedere sub problema fundamental problema sensului vietii, problema sinuciderii. Lucian Blaga era de parerea ca problema fundamentala este Universul ca un tot intreg. Alt filosof roman Ion Petrovici considera ca raportul dintre spiritual si corporal este problema cheie a
oricarei filosofii. L. Feuerbach reducea problema fundamental la problema omului, la problema corelatiei dintre psihic si fizic. PF are 2 laturi : ontologica si gnoseologica. Prima trebuie sa raspunda la intrebarea care-I factorul prim, cine pe cine determina(material constiinta sau invers)? in dependenta de aceea ce se ia ca factor primordial materia sau idea toate sistemele filosofice se impart in materialism si idealism. Materialismul e un current filosofic care in explicarea lumii reesa din recunoasterea existentei, materiei ca factor prim si cauza a realitatii , idealismul afirma contrariul. Existenta, lumea sunt infinite, necreabile si indistructibile. Materialismul afirma ca constiinta este secundara ca produs al dezvoltarii materiale, ca reflectare a lumii materiale. Idealismul afirma primordialitatea spiritualului, ratiunii in raport cu materia. Se disting 2 varietati a idealismului: obiectiv si subiectiv. Idealismul obiectiv(Platon, Hegel) afirma primordialitatea ratiunii universal, ideei care exista obiectiv. Idealismul subiectiv(Berkeley, Hume, Mach) considera primar constiinta, senzatiile subiectului, ca nu exista nici o existent, nici materiala nici spirituala in afara si independent de constiinta umana, independent de retrairile subiectului. 8.Enumerati si caracterizati succint functiile filosofiei. Deoarece filosofia este o teorie despre lume in intregime, om si raportul lui cu realitatea, ea indeplineste mai multe functii: ontologica, gnoseologica, metodologica, antropologica, sociologica, etica, estetica, axiological, praxiologica Toate aceste functii pot fi reduse la 3 momente: Sinteza cunostintelor si crearea tabloului lumiiunic c ear coincide nivelului de dezvoltare a stiintei, culturii si experientei istorice. Fundamentarea, justificarea si analiza conceptiei despre lume. Formularea metodologiei generale a cunoasterii si activitatii omului in lumea inconjuratoare.
Filosofia permanent primeste si prelucreaza informatia din diferite domenii, integreaza diverse cunostinte umane si formeaza un tablou stiintific al lumii unic. In acelasi timp, filosofia nu pretinde la rolul stiintei stiintelor, de a nu include in sine toate cunostintele. Filosofia generalizaza generalizarile stiintelor concrete. Ea insa nu trebuie sa rezolve problema stiintelor concrete, ea actioneaza asupra lor prin conceptia filosofica, care influienteaza viziunea savantului, atitudinea lui catre lume si cunoastere. 9.Caracterizati succinct specificul gindirii filosofice orientale antice. In orientul Antic filosofia apare in sec. 6 a.Ch, in acelasi timp in care ea apare in Europa, la greci. Modul de viata oriental, caracterul orinduirii sociale, influienta religiei asupra constiintei sociale, modul de raspuns au influientat in modul cel mai direct caracterul gindirii filosofice antice. De aceea, intre gindirea filosofica oriental antica si gindirea filosofica europeana(a Greciei Antice) exista anumite deosebiri. In Orient, filosofia apare ca o continuare a gindirii religioase, rationalizare, teoretizare a cunoasterii religioase. Aceasta exista separat de stiinta, spre deosebire de filosofia Greciei antice. Totodata, cunostintelor obtinute despre natura li se atribuia un caracter practice, fiind folosite in diferite domenii de activitate: cunostintele matematice si astronomice in navigatie. Filosofia avea aplicatie practica : cunostintele ei erau folosite pentru elaborarea unor modalitati de gindire si conduita sociala caracteristice diferitor grupuri sociale ce formau societatea antica oriental. La baza culturii Indiei stau vedele sistem de cunostinte sacre, care desriu norme morale, traditii, obiceiuri, idealuri caracteristice diferitor grupuri sociale antice caste, precum si o multime de mituri consecrate zeilor. Astfel, in perioada specificata, in India este indeosebi pronuntata gindirea religioasa. Spre deosebire de India, in China filosofia poarta amprenta sociala. Primele idei filosofice sunt expuse inca in mitologia
chineza, unde sint inaintate primele idei cosmologice. Toate lucrurile in univers sunt compuse din IAN si IN. IAN-soare, lumina, adevarul si inceputul masculin; In pamintul, intunerikul, raul si inceputul feminine. Dar fiecare lucru reprezinta unitatea acestor 2 particule ce determina caracteristica fenomenelor din univers. 10.Dati o caracteristica succinta a Vedelor . Numiti cartile principale ale Vedelor Vedele - sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie. Sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. n prezent, textele vedice sunt venerate de hindui din ntreaga lume. Versurile lor sunt recitate n cadrul rugciunilor i slujbelor religioase. Cuvntul veda nseamn nelepciune sau cunoatere. n termeni mai generali nseamn Cunoatere sacr, nvtur sfnt, scripturile hinduilor. Monier-Williams o definete mai exact ca Un numr de opere apreciate, care constituie baza primei perioade a religiei hinduse. Este derivat de la vid-, a ti n sanscrit. Ar putea fi ns derivat din cuvntul proto-indo-european "*weid-", care nseamn a vedea sau a cunoate. In filosofia Indiei se disting 4 vede : Rig-Veda, Sama-Veda, Yajur-Veda, i Samhitele Atharva-Veda. Samhita Rig-Veda este cel mai vechi dintre textele indiene care au supravieuit. Este o colecie de 1028 imnuri vedice n sanscrit, cu 10.600 versuri n total, organizate n zece cri (sanscrit : mandale). Imnurile sunt dedicate zeitilor Rigvedice. Yajur-veda - Exist dou revizuiri ale acestei Vede, cunoscute ca Yajur-Veda alb i cea neagr. Originea i semnificaia acestor denumiri nu sunt clare. Yajur-Veda alb conine doar versurile i incantaiile necesare sacrificiului, n timp ce explicaiile se afl n alt Brahmana. Este foarte diferit de Yajur-Veda neagr, care conine i explicaii, de multe ori imediat dup veruri. Au supravieuit patru revizuiri majore ale Yajur-Vedei negre, toate cu acelai aranjament, dar diferenindu-se n aspecte precum discuia individual a ritualurilor, fonologie i accent. Sama-Veda (n sanscrit smaveda) este Veda scandrilor sau Cunoaterea prin melodii. Numele acestei Vede provine din cuvntul sanscrit sman, care nseamn un imn metric sau o od. Scopul ei era liturgic i practic, de a servi drept o carte de cntece pentru preoii care luau parte la liturgie. Artharva-Veda este cunoaterea atharvanelor i Angirasei. Artharva-Veda sau Atharvangirasa este textul aparinnd poeilor Atharvan i Angirasa. Apte definete un atharvan ca pe un preot care venera focul i Soma. Etimologia cuvntului Atharvan este neclar, dar conform lui Mayrhofer are legtur cu Avesta athravan (rauuan); el neag orice legtur cu preoii focului. Atharvan a fost un termen antic desemnnd un anumit Rishi chiar i n Rigveda. (literatura veche i considera preoi care venerau focul).
11.Numiti directiile si scolile filosofice din india antica. Descrieti succint esenta budismului.
Filosofia in India antica apare in primul mileniu inaintea erei noastre. Societatea indiana foarte timpurie se diferentiaza in caste si grupuri sociale: brahmani, cshatrii, shudri. Primele idei filosofice se gasesc in literatura religioasa vede. Este bine conditionata gindirea religioasa. Se deosebesc 2 grupe de scoli: ortodoxale(care recunosc autoritatea Vedelor) si neortodoxale(ce nu recunosc autoritatea Vedelor). Majoritatea din ele sunt ortodoxale si religioase(scolile vedanta, mimansa, yoga, vaisesika, nyaya). Mai progresive sunt scolile neortodoxale jainism, buddism, lokayata(charvaka). Buddhismul apare in sec VI-V a. Ch. Si era orientat contra brahmanismului, sacerdotilor. Ideile principale sint sistematizate in Tripitaca. Buddhismul este religia supuseniei. Continutul ei sint patru adevaruri sfinte. Existenta omului e legata de suferinte. Cauza suferintelor este ca omul are prea multe dorinte. Lichidarea suferintelor trebuie sa fie in lichidarea dorintelor. Calea spre lichidarea suferintelor trece prin cele opt cai nobile: ideile drepte intentiile drepte, cuvintul drept, actiunea dreapta, viata dreapta, efortul drept, atentia dreapta si meditatia dreapta. Scopul cunoasterii de a elibera omul de suferinte nu ii va da viata de apoim ci viata actuala. Intreruperea si lichidarea suferintelor se numeste nirvana o abtinere de la totul lumesc , ce se atinge prin meditare.
12. Numiti principalele scoli filosofice din China antica si fondatorii acestora.
In China antica, e mentionata existenta a 4 scoli filosofice. Confucianista-fondator Confucius Legista- fondatorul Shang-Yang Moista-fondatorul Mo-Tse Daosista- fondator Lao-Tseu
15. Numiti perioadele dezvoltarii filosofiei in Grecia Antica. Filosofia in Grecia antica se dezvolta in legatura cu cunostintele stiintifice si contrar mitologiei si religiei. Ea era naturfilosofie pentru ca avea o orientare spre cunoasterea naturii si legitatilor ei, curatirea naturii de mituri. Grecii incearca sa explice lumea nu prin mituri, ci prin cauzalitate, prin cunostinte. Ei dezvolta teoria cunoasterii unde pun problema deosebirii cunostintelor adevarate(episteme), de cunostinte-pareri(doxa). In dependenta de procesele si schimbarile social-economice, se pot evidential urmatoarele perioade de dezvoltare a filosofiei:
Cosmologica(sec. 6 a.Ch-430 a.Ch) Antropologica(430a.CH- 322a.Ch) Elenista(322a.CH-529p.Ch) In functie de perioadele mentionate, se contureaza si conceptiile de baza a temeiului ultim. In perioada cosmologica, in centrul atentiei era problema naturii, universului, originea inceputului.
Aceasta perioada este prezentata de: Scoala din Milet ( Thales, Anaximandros, Anaximene) Scoala pitagoriana(Pitagora) Filosia lui Heraclit-scoala eleata cu reprezentatii : Xenofan, Parmenide, Zenon Filosofia pluralista (Empedocle, Anaxagora) Filosofia atomista a lui Democrit Pentru perioada antropologica este specific ca in central atentiei cautarilor filosofice e problema omului. Pentru filosofii din aceasta perioada nu mai este problema fundamentala problema cerulu, a fenomenelor naturii, ci cautarea si descoperirea esentei fiintei umane( ce este omul? Care e valoarea vietii omenesti? ) aceasta perioada se mai numeste sistematica pentru ca anume in acest timp au fost create 2 mari sisteme filosofice de cattre Platon si Aristotel. Perioada elenista se caracterizeaza prin aparitia mai multor scoli filosofice, fapt cauzat de destramarea integritatii social-economice, unitatii si integritatii culturii, gindirii,spiritului antic grecesc, conditionat de cucerirea statului atenian de catre Alexandru Macedon, iar mai apoi si prezenta altor cuceritori in acest teritoriu. Ca rezultat, cultura, filosofia, stiinta numita si Elena se raspindeste si in teritoriul cuceritorilor. Astfel apar mai multe scoli si directii filosofice ce reflecta o noua realitate, insotita de destramarea relatiilor sclavagiste clasice, destramarea valorilor morale ale societatii antice, deoarece se schimba locul omului in societate. Odata cu aceasta, la o anumita etapa apare o noua ideologie, modalitate de gindire numita religie crestina. Noua religie e o religie monoteista, bazata pe credinta in existent unui singur Dumnezeu, pe cind cele anterioare-numite pagine-reieseau din credinta in existent mai multor zei.
16. Ce este temeiul ultim in filosofia greaca antica? Caracterizati temeiul ultim in filosofia pitagoreica. Prin ce se deosebeste acesta de temeiul ultimin scoala din Milet si la Heraclit.
Problema care i frmnt pe primii filozofi este problema temeiului ultim.Prin noiunea de temei ultim se are n vedere cutarea acelui nceput material unic comun tuturor lucrurilor, fenomenelor,obiectelor din univers de unde pornesc toate aceste lucruri i care se conine n oricare lucru din univers?Prin temei ultim se mai nelege i acea particol, sau substan unic, din care sunt alctuite toate lucrurile din cosmos.Cutnd rspuns la ntrebarea ce este natura,cosmosul? primii filozofi menioneaz concomitent i faptul c n univers, natur, cu toate c exist multe i diverse lucruri, totui aici domin nu haosul i dezordinea dar armonia i ordinea.Aceasta se refer i la oricare lucru din natur dar i la caracterul legturilor, relaiilor dintre fenomenele naturii.i mai apoi, dac exist aceast armonie i ordine, judecau filozofii, ar trebui s exist i o substan material care ar fi comun tuturor lucrurilor cci altfel cum ele pot armoniza. Spre deosebire de reprezentantii Scolii din Milet (Thales, Anaximandros si Anaximene) ce puneau la baza lumii anumite principii materiale ( Thales-apa, Anaximene- aerul, Anaximandros apeironul, substanta invizibila si indivizibila) si Heraclit, care considera ca focul este elemental primordial al existentei, Pitagora cu elevii sai explica esenta lucrurilor cu ajutorul numerelor si raportul dintre ele, contribuind la apariia si dezvoltarea matematicii. Numerele erau concepune ca esenta reala a tuturor lucrurilor, iar absolutizarea lor a dus la mistica. Numarul sta la baza tuturor fenomenelor din natura. Pitagora ajunge la concluzia data: fiecare corp reprezinta un ansamblu de suprafete, fiecare suprafata- un ansamblu de linii, fiecare linie un ansamblu de puncte, punctele se supun enumerarii. Totul se supune numarului si numarul e la baza oricarui lucru. Pitagora la fel promoveaza idea metempsihozei, prin care, la moartea corpului, sufletul nu moare ci migreaza in animale pentru a se purifica, dupa care sufletul se uneste cu un alt corp nounascut.
17. In ce consta dialectica lui Heraclit? Fondatorul dialecticii este considerat Heraclit, din oraul Efes. n viziunea lui Heraclit universul este unul dar el este compus din foarte multe i diferite lucruri.Dou lucruri identice nu exist,
toate lucrurile sunt contrare i fiecare lucru exist prin contrariul su. La fel lucrurile se transform reciproc n contrariul su, pozitivul exist prin negativ, negativul prin pozitiv, caldul prin rece, recele prin cald i se transform reciproc.Lucrurile se afl n continu, venic schimbare i transformare.Dup dum de 2 ori nu poi intra n aceeai ap curgtoare, tot aa lucrurile nu sunt identice cu sine, totul se schimb i se transform.Cosmosul este un foc n care totul arde, se mistuie, se transform, moare i se nate, se nate i moare.Numai universul este venic, lucrurile sunt temporare i relative.Aceasta nu nseamn c aici domin haosul, dimpotriv n univers domin armonia fiindc armonia reprezint unitatea lucrurilor diferite, a lucrurilor contrare.n univers exist o contiin cosmic obiectiv, impersonal, exist o lege obiectiv, ideal care se numete logos i care asigur ordinea i armonia.Sarcina raiunii umane, scopul vieii omeneti const n a cunoate acest logos al naturii, a cunoate logosul nseamn s cunoti legile obiective ale naturii, a cunoate legile nseamn a contientiza esena lucrurilor, a cauzelor naturale. El considera ca focul este elemental primordiar al existentei. Lumea, cosmosul sunt fara inceput si fara sfirsit, nu-s create de nimeni, nici de zei, nici de oameni, dar a fost, este si va fi foc vesnic, permanent aprinzindu-se si stingindu-se. Nucleul filosofiei heraclitiene este principiul totul curge(panta rei). Mersul permanent al dezvoltarii el il compara cu curgerea unui riu in care nu se poate intra de 2 ori. Totul e dirijat de soarta ori de necessitate. De ultima este legata notiunea lege, legitate, logos. Logosul este tot asa de vesnic ca si lumea necreabila si indestructibila. Heraclit face deosebire intre intelepciune si cunostinte, cunostintele inca nu-l fac pe om intelept. Intelepciunea consta in a cunoaste natura si proceda conform legitatilor ei. 18. Cum argumenteaza eleatii imposibilitatea atit a miscarii, cit si a caracterului multiplu al Universului? n primul rnd eliaii spun c lucrurile apar prin asemnare dar nu ca pri contrar.n al II-lea rnd nu exist multe i diverse lucruri, spun ei fiindc logic este imposibil de demonstrat aa ceva.Realitatea, existena este nu ceea ce simim prin simuri ci ceea ce putem demonstra logic, raional.Logic se poate demonstra c exist numai un singur univers i el fiind unul este totul.i fiind totul el este numai unul.i dac unul este totul i totul este unul atunci multe nu pot exista i n aa caz nu poate exista nici micarea, transformarea fiindc nu are unde se realiza.Aceste idei ale lui Xenofan i Parmenide au fost susinute de ctre Zenon printr-un sistem de probleme care nu au soluie logic, probleme paradoxe care iniial au fost nscocite pentru a dezvolta capacitatea de gndire logic a elevilor si iar mai apoi au fost folosite ca argumente n susinerea ideilor expuse mai sus, aceste probleme se numesc aporie.Aporiele lui Zenon reprezint nite probleme care nu au soluie logic i care au fost folosite ca argumente n susinerea ideilor colii eliate. 1. Aporia Dihotomia ori mprirea n 2 pri.Esena ei consta n demonstrarea imposibilitii micrii din motivul c ea nu poate s nceap. Dac s presupunem c un mobil trebuie s parcurg o anumit distan el trebuie s parcurg jumtate din ea,iar mai ti el trebuie s parcurg jumtate din jumtate adic din distan i tot aa mai eparte ,pn ajungem cu mprirea la punctul iniial de pornire.Astfel judecnd, micarea nici nu va ncepe.Printre primii care i-au ripostat aceast judecat a fost Aristotel. 2. Aporia Achile. Conform acestei aporii, Achile niciodat nu va ajunge broasca estoas, care se mic naintea lui.,deoarce pn a ajunge broasca, Achile va trebui s ajung la locul de unde a pornit broasca.Oricum s-ar mica Achile trebuie s se in seama c c n acelai timp se mic i broasca.De aceea, cu toate c distana dintre ei se micoreaz, totui broasca estoas d fiecare dat se va gsi nainte lui Achile. 3. Aporia sgeata.Dac er fi s reprezentm zborul sgeii aruncate din arc printr-un ir de puncte, atunci am avea efectul c sgeata st pe loc n fiecare punct.
4. Aporia Staiile.Esena ei const din: din 2 puncte opuse pe linii paralele,fa de un corp nemicat, cu aceiai vitez se mic unul n ntmpinarea altuia 2 corpuri.Dac presupunem c fiecare corp constituie nite puncte consecutive,apoi fiecare din punctele corpurilor mictoare parcurg aceeiai distan n intervale de timp diferit.Fa de corpul care se mic n ntmpinare aceast distan va fi parcurs ntr-o perioad de timp de 2 ori mai mic dect fa de corpul nemicat
Deasemenea eleatii argumenteaza imposibilitatea caracterului multiplu al universului.Astfel conform ideilor lui Xenofan existena care este divinitate este venic i ea este un UNU.Trasaturile UNU: Este sferic, caci nu poate la fel doar ici colo, ci pretudindeni. Nu-i nici mrginit nici nemrginit.Nemrginit este nefiina caci ea nu are nici inceput nici sfrit.UNU nu este identic nici cu nefiina i nici cu o pluralitate de fiine. Nici nu se mic nici nu-i nemicat.Nemicata e nefiina,caci nici spre ea nu vine nimic i nici ea nu trecec spre ceva. Este etern , venic,extratemporal. 19. Numiti temeiul ultim in filosofia lui Empedocle si dati o caracteristica succinta a acestuia. Empedocle in explicarea lumii reiese din 4 elemente primordial : focul, aerul, apa si pamintul care el le numeste radacini ale tuturor lucrurilor. La acestea Empedocle mai adauga doua forte contrare iubirea si ura. Aciunea acestor dou fore este determinat de un principiu superior, numit de Empedocle ananke (necesitate), conceput ca o esen a existenei. La Empedocle, materia i energia nu pot subzista separat. Viata naturii consta din unire si divizare, amestecul si despartirea cantitativa si calitativa a elementelor care sunt neschimbatoare. In natura permanent au loc cicluri cind predomina iubirea care uneste elementele primordiale, ori predomina ura care desparte aceste elemente. 20. Care este temeiul ultim in viziunea lui Anaxagora? Prin ce se caracterizeaza el? Anaxagora explica realitatea prin homeomerii semintele lucrurilor, particule invariabile si indivizibile la nesfirsit. Totul apare si dispare prin intermediul unei forte motrice, numita de el nus(inteligenta, spirit).Potrivit concepiei sale, universul este alctuit din mici particule, eterne, angrenate ntr-o micare haotic (Aristotel le-a numit homoiomeriai). n viziunea sa, aceste elemente primordiale se aflau la nceput n neornduial. Impulsul micrii, principiul motor care a ordonat toate aceste particule printr-un proces centrifug, n urma cruia a luat natere universul, a fost denumit de Anaxagora nous (raiune, spirit).Anaxagora a ncercat s explice raional fenomenele astronomice din natur. El a negat existena zeilor, considera soarele ca o mas de metal incandescent, atrii sunt asemenea pmntului. Meteoriii, eclipsele de soare, inundaiile au explicaii naturale. nvtura sa, care mbin filosofia ionian cu ontologia lui Parmenide, a fost expus n lucrarea "Despre natur" (Peri physeos). Scrierile lui Anaxagora, din care s-au pstrat cteva fragmente, au cunoscut o larg circulaie n sec. 5-4 .Hr., influennd filosofia lui Platon i a lui Aristotel. 21. Care este temeiul ultim in viziunea lui Democrit? Prin ce se caracterizeaza el? Democrit este intemeietorul materialismului atomist. Inceputurile existentei sunt atomii si vidul. Atomii sunt invizibili fiindca sunt foarte mici. Ei sunt invariabili, indestructibili, intern acalitativi. Atomii sunt infinit de multi, ei se deosebesc intre ei prin forma, ordine, orientare. Atomii se misca in vid, care este tot infinit. Aparitia lucrurilor are loc datorita unirii atomilor, distrugerea lor despartirii atomilor. Atomii se unesc dupa principiul asemanator cu asemanator.
Sufletul dupa Democrit este deasemenea compus din totalitatea de atom. Deci, sufletul este corporal si muritor, fiind ca cu descompunerea corpului se disociaza si atomii lui. Democrat introduce notiunea microcosm pentru om ca analog a macrocosm a universului. In teoria cunoasterii Democrit deosebea 2 feluri de cunoastere : adevarata si intunecata. Cunoasterea adevarata este cunoasterea rationala, iar cunoasterea intunecata este cunoasterea senzoriala. Democrit afirma, ca intelepciunea adduce trei roade: nu numai a gindi bine, ci si a vorbi bine si deasemenea a proceda bine. Fericirea omului el oi vedea in buna dispozitie a sufletului, care depinde de cumpatare in totul. 22. Cui apartine expresia : Omul este masura tuturor lucrurilor ? in ce consta subiectivismul si relativismul filosofiei sofiste? Expresia Omul este masura tutor lucrurilor apartine lui Parmenide . Initial prin cuvintul sofist se intelegea acei oameni intelepti, iscusiti in ceva, mai tirziu erau numiti nu acei care se staruiau sa gaseasca adevarul , dar care incercau sa redee falsul drept adevar si invers, superficialitatea drept competent. Aceasta a devenit posibil deoarece ei au dus pina la extremitate idea despre relativitatea oricaror cunostinte. Sofitii au fost o preiad de savani i filozofi care demonstrau c adevrul este ntotdeauna pur subiectiv.Adevr obiectiv comun tuturor oamenilor nu exist fiindc fiecare om percepe lucrurile n felul su, fiecare se bazeaz pe senzaiile, interesele i scopurile sale.Omul tnr i omul btrn, omul sntos i cel bolnav, puternic i slab percep aceleai lucruri n mod diferit i deci au cunotine, dispun de adevruri diferite.Este adevrat nu ceea ce este n realitate, este adevrat ceea ce mi convinge i m satisface pe mine.Teza principal a fost expus de ctre Protagora : Omul este msura tuturor lucrurilor, celor de exist, dac ele exist i celor de nu exist, dac ele nu exist.Adic important nu este faptul dac un lucru exist sau nu exist, dac o aciune, o crim a fost efectuat sau nu, important este dac eu pot s demonstrez, s conving c ea nu a fost atunci cnd a fost sau c ea a fost dac ea nu a fost. 23. Numiti si caracterizati principiile de baza ale filosofiei socratiene. Principiile de baza a lui Socrate sunt:
Principiul autocunoasterii expus prin teze (cunoaste-te pe tine insuti) Principiul indoielii (eu stiu k nu stiu nimik) Principiul identitatii adevarului binelui si frumosului P. superioritatii statului P. maeutic(cunoasterii adevarului)prin inaintarea intrebarilor si inlaturarii raspunsurilor incorecte
Cunoatete pe tine nsui nseamn c cea mai mare valoare existent este omul i mai nti trebuie cunoscut esena lui i prin prizma valorii umane se cunoate valoarea ntregii existene Principiul indoielii este unul fundamental pentru filozofie fiindc el nu neag posibilitatea omului de a cunoate lumea i de a se cunoate pe sine ci dinpotriv arat caracterul dialectic al cunoaterii, accentueaz faptul c cu ct mai profund, mai adnc noi cunoatem realitatea cu att mai bine nelegem ct de mult rmn necunoscute nou i cunotinele pe care le are un individ n comparaie cu lumea existent, care se cere a fi cunoscut sunt mult inferioare posibilitii de a cunoate Identitatea adevarului e un principiu ce determina in continuare intreaga spiritualitate a culturii umane pentru ca in viziunea lui Socrate, adevarul, binele si frumosul sunt echivalente. A cunoaste adevarul inseamna a fi bun si frumos. De aici provine superioritatea frumusetii spiritual. Omul ce cunoaste adevarul e bun, si frumos pentru ca e imposibil ca omul sa cunoasca
adevarul si sa nu procedeze bine, e imposibil ca omul sa cunoasca adevarul si sa procedeze contrar.raul se echivaleaza cu necunoasterea adevarului, caci daca s-ar cunoaste adevarul, s-ar cunoaste ce e binele si nu s-ar proceda rau. Sarcina fiecaruia e de a cunoaste cit mai profund adevarul. Principiul superioritatii statului e indreptat impotriva sofistilor, caci, din principiul sofistilor, omul e masura tuturor lucrurilor astfel rezulta ca fiecare om traieste dupa regulile sale si ignoreaza normele societatii. Socrate afirma ca e mai bines a suporti o nedreptate decit la nedreptate sa raspunzi cu nedreptate. Dreptatea iese la suprafata. Principiul maeutic- cautarea adevarului prin inlaturararea raspunsurilor incorecte. Sofistii ziceau ca adevarul are character subiectiv . socrate afirma ca ca adevarul e obiectiv si nu depinde de pozitiile unui individ neadecvat. 24. Prin ce se deosebeste filosofia lui Socrate de filosofia sofista? Socrate asemenea sofistilor, sustinea ca virtutea este stiinta, deci poate fi invatata de oameni; in schimb, era de parere ca stiintele pozitive nu pot garanta armonia si ordinea sociala. Pe de alta parte, Socrate practica si el metoda dialectica, dar nu exercitiile de virtuozitate verbala pura, prin care sofistii ajungeau la concluziile unui individualism egoist sau ale mihilismului etic. Dimpotriva, pentru Socrate exista valori umane certe dar carora el nu le gasea un fundament rational, sustinand ca o voce interioara il impiedica de la actiuni rele. De aici deriva scepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii; caci, in opozitie cu pretentiile enciclopediste ale sofistilor, Socrate afirma ca singurul lucru pe care il stie cu certitudine este ca nu stie nimic. Cultura enciclopedica a sofistilor o considera inconsistenta. In locul acumularii de cunostinte si a enuntarii sententioase a unor norme, solutii, formulate cu mare abilitate adevaruri, etc., metoda sa de a-I invata pe oameni, era dialogul. Sofitii promovau idea c adevrul poart caracter pur subiectiv.Socrate spune c adevrul tiinific este unul obiectiv i nu depinde de poziia, de interesul i de scopul unui individ luat aparte.Adevrul poart caracter general i el se conine n spiritul, n contiina omului. 25.Existenta la Platon se divizeaza in: Exist 2 lumi, spune Platon, una care n totdeauna este i nici cnd nu apare i alta care n totdeauna apare, devine i nici cnd nu este.Prima este lumea ideilor, a II-a este lumea lucrurilor senzoriale.Lumea ideilor este o lume constant, venic, obiectiv, perfect, ideal, absolut, iar lumea lucrurilor senzoriale este o lume temporar, relativ, imperfect, n venic schimbare i transformare.Lumea ideilor reprezint lumea cunotinelor.Ideile ca cunotine, ca noiune, ca idealul i ca esene a tuturor lucrurilor din univers.Fiind venice ele exist naintea existenei lucrurilor senzoriale.Lucrurile senzoriale sunt lucrurile corporale, fizice care sunt cunoscute de noi, de om prin senzaii, prin organele de sim, deaceea i se numesc astfel, senzoriale.Dar fiecare lucru senzorial este secundar n comparaie cu idea fiindc oricare lucru senzorial, fizic exist numai deatta i ntr-atta fiindc i nct exist idea sa care l anticipeaz.Lucruri snt attea ct sunt idei i nu exist lucruri care n-ar fi determinate de idei. 26.Ce semnifica Erosul platonic?
Platon descrie Erosul ca fiind un copil al saraciei si al bogatiei. In ziua de nastere a Afroditei au procreat Poros (Belsugul) cu Penia (Saracia) Erosul si acesta poarta prin lume calitatile parintilor sai. Iata de ce Erosul platonic este nostalgie, dorinta, din pricina ca sentimentul deficientei este un element constitutiv al acestuia.Erosul este nostalgia sufletului dupa perfectiune,dupa eternitate, dupa lumea Ideilor, si, ca atare, el este drumul omului divin. Iubirea platonica este nazuinta spre nemurire, el este acea putere ce face ca fiinta din noi sa doreasca arzator sa se faca eterna stapana a Binelui, a Frumosului si a Adevarului. Dupa Platon Ideile nu sunt in stare sa contribuie la mantuirea sufletului omenesc din inchisoarea corpului, totusi omul are, menirea ca, gratie nostalgiei "erotice", ce se aprinde in sufletul sau, sa ajute Ideilor ca sa se
impuna ca puteri in lumea senzoriala, prin aceea ca Ideile devin motive determinante ale vointei omului (thymos, thymoeides).
29.Existenta in viziunea lui Aristotel o constituie: a)materia-reprezinta materialul din care se formeaza lucrurile.Materia in opinia lui este posibilitatea
existentei.Materis este un inceput pasiv. b)forma-este o ratiune este o esenta ideala a lucrurilor care se contine implicit in fiecare lucru.Fiecare lucru este ceea ce este el numai datorita formei ei.Forma este realitatea existentei.
30.Ce este forma in opinia lui Aristotel?Cum determina Aristotel forma formelor? La Aristotel forma reprezint, n linii mari, aceeai realitate care o reprezint ideile la Platon doar c la Aristotel forma, sau lumea ideal, raiunea este activ, creativ i este n strns legtur cu materia.Forma, spune Aristotel, nu exist paralel cu materia, ca la Platon.Forma se conine n materie de la sine i astfel ntrebarea cum ele se unesc decade.Forma este realitatea existenei iar materia este posibilitatea existenei.Fiecare lucru este ceea ce este el numai datorit formei sale.Forma este o raiune, este o esen ideal a lucrurilor care se conine implicit n fiecare lucru i dac fiecare lucru, prin starea sa calitativ i cantitativ se datoreaz formei atunci ierarhia lucrurilor din natur, multiplicitatea i diversitatea lor ne demonstreaz existena ierarhiei formelor, a esenelor ideale ale lucrurilor.i aceast ierarhie se ncheie cu forma subprem, forma formelor care se numete Dumnezeu.Dumnezeu, la Aristotel, ca form este o raiune universal care fiind activ acest Dumnezeu filozofic creaz lumea, dar nu o creaz din nimic ca Dumnezeul religios, ci o creeaz din materie care exist ca posibilitate de a fi i devine realitate datorit formei sale.Dac forma este activ rezult c ea este cauza micrilor i transformrilor a lucrurilor din natur.n aa caz Dumnezeu ca forma suprem este cauza ntregului univers i el d micare universului.La ntrebarea Dac Dumnezeu ca o cauz a micrii din univers, el nsui se afl n micare sau nu? Aristotel rspunde negativ.Dumnezeu ca form este cauza tuturor micrilor i transformrilor din univers, dar el rmne nemicat fiindc dac am admite c i el este n micare atunci ar trebui s admitem c exist nc o cauz suprem lui Dumnezeu ceea ce ar fi absurd. 31.Ce este materia in viziunea lui Aristotel?
Materia este materialul din care sunt formate lucrurile.Materia este nedeterminata numai atunci cind se definitiveaza,adica cind se manifesta ca posibilitate a realitatii.Materia se transforna din posibilitate in realitate numai datorita formei.Aparitia lucrurilor este ,,oformarea materiei in procesul careia participa patru cauze:materiala,formala,efectiva si finala.
n linii mai Filozofia medieval ncepe cu sec I de la naterea lui Hristos.Cu toate c n perioada primelor 5 secole nceputul sec VI de la naterea lui Hristos noi tim a continuat filozofia antic greac.Dar totui filozofia ncepe n secolul I i ine pn n sec XIV. i aceast perioad de timp se mparte n 3 etape : - Etapa apologetic (sec I Sec IV) - Etala patristic (sec IV - VIII) - Etapa colastic (VIII-XIV) Prima perioad apologetic (apologie = aprare) se numete astfel din cauz c n primele 3 secole de la apariia religiei cretine, cretinismul ca religie, nvtur nc nu era constituit n baza sa dogmatic, teoretic . nvtura cretin deseori era supus diferitor interpretri neadecvate esenei ele.i aici, n acest timp, pe arena filozofico-teologic apare o pleiad de gnditori, de teoreticieni care caut s apere bazele, ideile principale ale cretinismului i s lupte mpotriva interpretrilor greite, neadecvate.Aceasta nu nseamn c aceti apologei, aprtori ei nsui nu comiteau careva interpretri neadecvate interpretrilor bisericii cretine. Printre apologei s-a evideniat Tertulian, care este cunoscut prin fraza sa Cred fiindc este absurd. Noua religie cretin odat aprut coninea n sine mai multe cri evanghelice care nc nu erau decise, selectate de biseric pentru a fi canonizate, considerate ca adevruri Dumnezeeti. Perioada II-a se numete patristic (de la latinescul pater = printe). n dezvoltarea i extinderea religiei cretine a existat o perioad deosebit numit patristica fiindc anume n aceast perioad s-au manifestat mai muli gnditori, aprtori, promotori, teoreticieni ai religiei cretine care prin modul lor de via, prin suferinele suportate, prin neligiuirurile fa de ei, prin scrierile lor au promovat, au cultivat i au aprat prioritile religiei cretine, deseori cu preul vieii pentru care fapt ei au fost canonizai sau declarai sfini, prini ai bisericii cretine i ei sunt sfini pentru toate direciile i curentele religiei cretine : i pentru ortodoci, i pentru catolici i pentru protestanti.n aspect filozofic printre sfinii prini ai bisericii (i Sf. Grigore i Sf Vasile) s-a evideniat Augustin numit preafericitul (sec IV jumatea II prima jumate sec V) care a unit n creaia sa scris filozifia lui Platon, nvtura lui Platon despre lumea ideilor, cu nvtura cretin i a creat o concepie care a fost autoritar i a dominat pn n secolul XIII XIV.Augustin nu accept poziia lui Tertulian (cred fiindc este absurd).El promoveaz idea c omul poate s neleag esena cunotinelor cretine i el cere s se deosebeasc cunotinele laice de cunotinele religioase.Deosebirea dintre aceste 2 tipuri de cunoatere const n faptul c cunoaterea laic, tiinific este caracteristic doar unui cerc restrns de oameni savanilor.Superioar este cunoaterea religioas bazat pe credina nestrmutat n puterea lui Dumnezeu. A III-a epoc se numete scolastica (scola = coal)Este legat cu apariia scolilor pe lng biserici i mnstiri i n aceste coli studiile se fceau dup un sistem strict,riguros i numai n baza bibliei i a crilor sfinilor prini.Nici o carte laic nu se admitea.Cunotinele se nsueau prin nvarea pederost necritic ca adevrul n ultim instan a celor expuse n biblie i n crile sfinilor prini.Scolastica a creat o modalitate de gndire caracteristic epocii respective cu un caracter teo-centrist unde aspectul naturalist i antropocentrist se excludea.Adic n scolastic, n colile bisericeti, totul era privit i explicat prin prisma credinei n Dumnezeu i recunoaterii caracterului absolut a lui Dumnezeu i a adevrurilor Dumnezeeti expuse n biblie.Aspectul antropo-centrist, uman era exclus fiindc omul este considerat drept o fiin mult inferioar lui Dumnezeu : corpul izvorul rului, sufletul trebuie s fie consacrat doar nsuirii valorilor pur religioase i asceptice, corpul omenesc este diminuat la maximum,femeia izvorul rului i numai credina pur l poate salva pe om.
Perioada apologetica:Tertulian,Origene,Clemens Alexandrinul Sa evidentiat Tertulian-jurist vestit in lumea romanica,aparator al crestinismului, cunoscut prin faza ,,Cred fiindca este absurd.In operele lor ei prezinta cele dintii expuneri ale gindirii si credintei crestine. Clemens Alexandrinul porneste de la unitatea filosofiei si religiei,de la completarea lor reciproca.Scopul lui Clemenos consta nu atit in a para crestinismul de dusmani,cit in ai convinge pe pagini de superioritatea religiei crestine si de ai atrage de partea ei. Origene-mare martir al credintei si parinte al bisericii crestine,conceptul lui a fost puternic influentat de filosofia stoicista si neoplatonica,fapt pentru care a fost invinuit de erezie si a fost anatemizat de biserica.El a fost unul ddintre primii sistematizatori ai dogmelor religiei crestine. Perioada patristica:Augustin Fericitul(354-430),Boethius(470-525) Conform invataturi lui Augustin Dumnezeu este totul-Tatal intelepciunii,adevarului,binelui,frumosului, luminii. Boethius-considerat primul filosof medieval,ne ofera o deosebire dintre existenta si esenta.In opinia lui ele sunt identice doar cu privire la Dumnezeu,care e o substanta simpla,iar lucrurile create de el sunt compuse de aceea existenta si esenta lor este diferita.Pentru ca esenta sa capete existenta ea trebuie sa fie creata de vointa dumnezeiasca. Perioada scolasticii: Alcuin, Scotus Eriugena , Anselm de Canterbury, Roscelin, Pierre Abelard ,Toma dAquino. In aceasta perioada se divizau in nominalisti si realisti.Nominalisti sustineau ca lucrurile individuale au existenta reala iar generalul nu exista nici sepat nici in lucruri,iar ..universaliile sunt doar cuvinte.Realistii insa afirmau contrariul.
Problema umanista-reprezinta problema omului si locul lui in lume,unitatea lui fizica si spirituala.Cu aceasta problema se ocuopa scriitorii,poetii,pictorii si publicistii: Dante Alighieri,Francesco Petraca,Pico de la Mirandola,Marsilio Ficino, Djovani Boccacio,Lorenzo Valla,Pomponazzi,Montaigne. Umanistii dezvoltau idei despre libertatea si demnitatea omului,despre valoarea vietii pamintesti,criticau viciile si neajunsurile societatii,considerau ca filosofia scolastica este inutila pentru orientarea in viata.Societatea trebuie sa formeze un om nou capabil la un comportament binevoitor.Educarea acestui om trebuie sa se realizeze in procesul instruirii si muncii staruitoare,in procesul studierii disciplinilor umanitare-gramaticii, retoricii,filosofiei,eticii,literaturii,operelor oamenilor de stat si bisericesti, filosofilor antichitatii (in principal Platon, Aristotel, Epicur s.a.). Umanistii argumentau necesitatea luptei cu scolastica si clericalismul.
38.In ce consta esenta filosofiei naturii din epoca Renasterii?Numiti reprezentantii ei de baza si caracterizati succint ideile lor.
Problema naturfilozofica a epocii renasterii consta in elaborarea tabloului natural-stiintific al lumii si studierea naturii.Cu aceasta problema se preocupau Nicolai Cuzanus,Bernardino Telezio,J.Bruno, Paracelus, G.Galilei. Problema naturfilozofica in epoca renasterii avea un caracter panteist.Crearea unui
nou tablou al lumii si studierea naturii erau in strinsa legatura cu dezvoltarea modului de productie, navigatiei maritime,descoperirilor geografice. B.Telezio considera ca scopul filosofiei consta nu in cunoasterea lui Dumnezeu, ci cercetarea naturii reale. El neaga apelul la autoritati si considera ca concluziile stiintifice si filosofice trebuie sa se bazeze pe perceperea nemijlocita si experienta,pe ratiune proprie. N.Cuzanus era preocupat de problema traditionala de atunci a raportului lui Dumnezeu si lumea, o rezolva original. El il apropie pe Dumnezeu cu natura,atribuindui naturii calitati divine. Deasemenea Cuzanus formuleaza un sir de idei dialectice in intelegerea naturii unitatea contrariilor, unicul si multiplul, posibilitatea si realitatea,finitul si infinitul. El formuleaza notiunea de ingnoranta inconstienta (docta ingnorantia), care este constientizarea disproportiei intre ratiunea umana limitata si infinitatea in care omul este inclus si spre care tinde. Problema cunosterii la N.Cuzanus se concretizeaza ca problema ratiunii si credintei.Credinta el o pune mai susu decit ratiunea.De la credinta incepe orice intelegere.Ratiunea se orienteaza prin credinta,iar credinta se desfasoara prin ratiune. N.Copernic formuleaza conceptia heliocentrica conform careia pamintul se roteste in jurul axei sale prin ce se explica schimbul zilei si noptii si miscarea boltei ceresti.Odata cu aceasta pamintul se roteste in jurul soarelui pe care el il plaseaza in centrul universului.Copernic era convins ca lumea este finita si un centru al universului exista(daca nu pamintul atunci soarele). J.Bruno dezvolta mai departe ideile lui Copernic si Cuzanus, argumentind unitatea si infinitatea lumii, caracterul ei necreabil si indistructibil.Sistemul nostru solar este numai unul din multiplele sisteme asemanatoare.Pamintul nu poate fi centrul cosmosului fiindca in lume nu exista nici centru nici periferie.Pentru aceste idei si panteism el a fost ars pe rug de inchizitie. G.Galilei a pus temeliile mecanicii clasice,are in sir de descoperiri in astronomie, era adeptul studierii eperimentale ale naturii.El considera ca mecanica si matematica stau la baza tuturor stiintelor.El a propus ideia experimentului si metoda analizei cantitative in studierea naturii.
Pluralismul Primul curent care apare n aceast perioad este Dualismul.Fondatorul fiind Rene Descartes (1596 1650).Conform lui Descartes la baza lumii stau dou substane : una material i alta ideal, spiritual, avnd urmtoarele caliti : Cea material sau fizic este corporal i are ntindere n spaiu Cea ideal are, ca atribut principal, gndirea Filozoful consider c aceste dou substane sunt unite de ctre Dumnezeu i doar el este n stare s in mpreun aceste 2 nceputuri care sunt opuse, izolate, deosebite una de alta. Monismul este un curent filozific n care se ncearc depirea problemelor pe care le ntlnete dualismul.Fondatorul i principalul reprezentant este filozoful olandez Benedict Spinoza.n viziunea lui Spinoza n univers exist o singur substan, care este Dumnezeu.Aceast substan este universal avnd aa dou atribute principale ca : ndinderea i gndirea. Pluralismul este ntemeiat de ctre Worttfried Leibniz (1646 - 1716). Leibniz considera c toate lucrurile i fenomenele i au inceputul de Monade.Monadele sunt nite particule spirituale din care sunt alctuite toate lucrurile : att cele materiale ct i cele spirituale.Monada este un element iniial al lucrurilor.
Idolul pieii const n utilizarea incorect, neadecvat a noiunilor, a termenilor n caracteristica cunotinelor noi descoperite fapt care produce erori la cititor. Idolul teatrului const nfaptul c savanii pentru a-i argumenta, demonstra noile lor descoperiri apeleaz nu la fapte concrete, nu la fapte empirice, luate din practica real, ci apeleaz la scrierile unor savani cu autoritate baznduse pe unele citate, expresii gsite n aceste scriei care chipirule ar justifica noile descoperiri. Dar aceasta este o greeal deoarece aceste opere ale vestiilor savani au fost actuale cndva, cu mii de ani n urm, acum ns ele sunt depite i unica confirmare a noilor realizri poate fi doar practica empiric.
44.Caracterizati succint principiul de baza al filosofiei lui Descartes ,,Cogito,ergo sum.In ce consta esenta acestuia? Descartes consider c la baza ndoielii trebuie s stea deducia.Esena ndoielii carteziene este descris prin formula Cogito, ergo, sum (cuget deci exist). Toate cunotinele de care dispunem noi se cer a fi puse la ndoial.Exist un singur adevr cert, clar, incontestabil : faptul c eu exist, dar c acest adevr este anume aa ne demonstreaz faptul c eu gndesc.Dac eu gndesc nseamn c eu exist cci ar fi absurd, alogic de afirmat c eu gndesc dar nu exist.Nimeni nu poate pune la ndoial acest adevr, n rest toate cunotinele se cer a fi puse la ndoiala . ndoinduse de tot i de toate, Descartes observ faptul c el, cel care cuget c se ndoiete, trebuie s existe. Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum. Aceasta constituie punctul terminus al ndoielii metodice. Decartes insist asupra caracterului intuitiv al acestei cunotine. Acel ergo dintre cogito i sum nu semnific aici o deducie. Acest lucru ar nsemna o nclcare flagrant a propriilor principii de ndoial metodic. Cile cunoaterii la Descartes sunt intuiia i deducia.
48.Cui ii apartine expresia ,,Libertatea este necesitatea cunoscuta si cum poate fi inteleasa ea?
Aceasta expresie ii apartine lui Spinoza.Pentru el n sufletul uman exist un ir de pasiuni si afecte acestea influennd procesul cunoaterii, cunotinele n general.Libertatea umana consta in libertatea de sub influenta acestor afecte si pasiuni.Din moment ce libertatea este identificata cu cunoasterea,tendinta de autocunoastere devine una dintre cele mai importante tendinte omenesti.Libertatea este necesitatea cunoscut, conceput, neleas.Adic omul este liber doar dac cerceteaz natura i pricepe legele ei acionnd n conformitate cu aceste legi.
c egoismul domin natura uman (omul pentru om este lup). De aici rezult necesitatea apariiei statului ca o creaie artificial.
51)Numiti principalii reprezentanti ai Iluminismului.Unde apare filosofia Iluminismului si prin ce se caracterizeaza ea?
Principalii reprezentanti ai Iluminismului sunt: Rousseau Jan Jack, Voltaire,Diderot, Lametrie,Holback, Helvetius. Filosofia Iluminismul apare mai intii in Anglia, dar se dezvolta indeosebi in Franta. (Iluminismul este un curent spiritual,ideologic ,stiintific si filosofic,care promova ideea ca unicul motor al progresului social ar fi raspindirea in masa a cunostintelor stiintifice si instaurarea la guvernare a unui monarh iluminat intelectual care ar contribui la raspindirea cunostintelor si dezvoltarea spirituala a poporului sau) Iluminismul este orientat in primul rind impotriva moralei ,traditiilor,spiritului feudal, impotriva bisericii si a religiei ,i mpotriva monarhiilor absolute.Iluminismul se deosebeste de filosofia sec.XVII prin aceea ca nu este expusa in carti ,in tratate academice scrise in limba latina,ci se scriu carti populare,lucrari simple in limbile nationale,fiind destinate unui public mai larg.Clasa burgeza venea cu morala noua inaintind ideea egalitatii si dreptatii.In aceasta perioada biserica incepe sa fie considerata de catre multi iluministi un dusman al ratiunii. Doua curente in ceea ce priveste atitudinea fata de divinitate si religie apar in aceasta perioada ,cel deist si cel ateist. (Notiunea deism provine de la latinescul deus, care inseamna D-zeu.Din perspectiva reprezentantilor acestui curent D-zeu are o influenta limitata asupra lumii.El creaza lumea, o pune in miscare,dar mai apoi lumea functioneaza si se dezvolta singura. Ateismul- neaga existenta lui D-zeu, spunind ca acesta poate sa existe doar in minteasi psihicul omului,ca nu D-zeu l-a creat pe om, ci invers- omul pe D-zeu, avind ca fundament incapacitatea de a explica anumite lucruri.)
Lucrurile in sine se afla dincolo de limitele cunoaterii,exista inafara timpului si spatiului.Kant numeste lucrul in sine obiect trancendental ori noumen (spre deosebiere de fenomen pe care noi il putem cunoaste) Fenomen- ceea ce este dat senzatiilor omului,ce poate fi cunoscut. Kant incearca sa caute limitele cunoasterii inaintind urmatoarea idee:noi nu putem cunoaste esenta adevarata a lucrurilor. Obiectele realitatii care exista ca atare actioneaza asupra organelor de simt, provocind o multime de senzatii.Ceea ce noi reflectam prin senzatii nu constituie lucrurile ca atare asa cum sunt ele in sine, ci numai cum ele ni se dau noua. Lumea cunostintelor senzoriale-lumea fenomenelor; iar esenta lucrurilor ,cauzele evenimentelor este ascunsa de simturile noastre si poate fi cunoscuta doar prin ratiune.Insa ratiunea noastra este prea slab dezvoltata ca sa poata realiza sarcina data.Deaceea, noi raminem doar la nivelul cunoasterii fenomenelor si nu a lucrurilor in sine.
prin arta, religie, filosofie.In filosofie ideea se cunoaste pe sine insasi si cu aceasta procesul dezvoltarii se termina.
60)Hegel este reprezentant de vaza al: a)senzualismului; b)rationalismului; c)idealismului subiectiv; d)idealismului obiectiv; e)materialismului; Explicati de ce?
Raspuns: d) idealismul obiectiv Hegel a fost filosof idealist obiectiv( a trecut de la idealismul transcedental,subiectiv, la cel absolut, obiectiv) care a creat sistemul idealismului obiectiv originar la temelia caruia a pus teza despre identitatea dintre existenta si gindire, despre lume ca o manifestare a ideii absolute. La Hegel absolutul va fi inteles prin ratiune, prin mijlocirea obiectiva a acesteia.La intuitia intelectuala cunostinta se confunda cu absolutul cunoscut.Ratiunea logica arata singura lucrurile la obiectivitatea lor, la adevarul lor,la activitatea lor de a fi.Hegel deci inlocuieshte intuitia intelectuala prin mijlocirea logica.Absolutul el insusi este ratiunea care se dezvolta in toate nuantele naturii si ale spiritului.
Irationalismul este current filosofic care postuleaza primatul intuitiei ,al instinctului, al trairii, al inconstientului sau al altor facultati irationale asupra ratiunii. Principalii reprezentanti: Giovanni Papini,Arthur Schopenhauer.
63)Numiti principalele etape ale dezvoltarii Vointei Mondiale in opinia lui Schopenhauer
Principalele etape ale dezvoltarii Vointei Mondiale in opinia lui Schopenhauer : a) reprezentarea b) vointa c)ideea d)idealul (In opinia lui Schopenhauer la baza existentei se afla o forta, o energie irationala, oarba, salbatica,care determina existenta si esenta tuturor lucrurilor din natura.Aceasta forta se numeste vointa. In calitate de substrat universal ea este un fundament al lumii, o energie cosmica ce nu cunoaste limite in a se realiza.Tot ce exista in univers constituie o manifestare a acestei vointe, toate lucrurile, fortele magnetice,de gravitatie. Esenta vointei este analizata de Schopenhauer in lucrarea sa principala: Lumea ca vointa si reprezentare.In opinia lui omul este dominat de vointa, incearca sa se elibereze de aceasta,dar nu reuseshte, deaceea, viata este suferinta)
Pozitivismul este un curent filosofic al carui teza principala este ca singura cunoastere autentica este cea stiintifica, iar aceasta nu poate veni decit de la afirmarea pozitiva a teoriilor prin aplicarea stricta a metodei stiintifice. A fost conceput de Auguste Comte. Se disting 2 forme principale ale pozitivismului, si anume: -pozitivismul social cu un caracter predominant practic -pozitivismul evolutiv,cu un caracter teoretic. Ambele forme urmaresc ideea de progres,unde pozitivismul social deduce progresul considerind sociatatea si istoria,iar pozitivismul evolutiv se bazeaza pe domeniile stiintelor exacte,fizica si biologie. Comte si John Mill sunt principalii reprezentanti ai pozitivismului social,iar Herbert Spencer al pozitivismului evolutiv.
A.Hijdeu in explicarea fenomenelor sociale era idealist,considerind ca filosofia in sistemul cunostintelor stiintifice poate fi comparata cu soarele in sistemul planetelor,ca si soarele ea lumineaza toate sferele stiintifice. (Subliniind rolul filosofiei el nu neaga si rolul religiei) B.P.Hasdeu considera ca in toate lucrurile este prezent un spirit,ca stiinta fundamentala trebuie sa fie stiinta despre spirit.El afirma ca natura si cosmosul si este D-zeu.Totodata,el dezvolta idei valoroase despre cunoastere.