I

n
c
e
r
c
a
r
i

S U B I E C T E L E pentru examen la disciplina Filosofie

1.
Filosofia - concepie despre lume i modalitate de gndire. Corelaia dintre filosofie i alte forme de cultur: mitologie, religie, tiin. Filosofia
i tiina economic.
Filosofia este un tip de concepie despre lume, o form de cultur, un mod de valorificare a lumii. Ea este un sistem coerent de cunotine, ce ofer o interpretare
totalizatoare a Universului, caut rspunsuri care privesc esena omului, rolul su n lume, sensul vieii umane, studiaz concepte generale cum ar fi existena,
buntatea, cunoaterea sau frumuseea.
Filozofia este o modalitate de gndire i investigare, format dintr-un ansamblu de noiuni i idei, care tinde s cunoasc i s neleag sensul existenei sub
aspectele sale cele mai generale, o concepie general despre lume i via. Ea este un sistem de rspunsuri desfurate la problemele conceptuale.
Filosofia l ajut pe om s se cunoasc pe sine s-i formeze o cunotin i contiina respectului pentru ceilali alturi de care trieti
n fine, filosofia este iubire de nelepciune, este o aventur a adevrului, este mirarea omului n faa Universului.
Cunotinele mitologice poart un caracter sincret, ceea ce ar nsemna c aspectul raional, teoretic i aspectul senzorial,empiric coincid. Cunotinele
mitologice mpletesc n sine toate tipurile de cunotine. Gndirii mitologice i este caracteristic elementul fantastic, acesta fiind un produs al imaginaiei umane,
avnd coninut ireal, presupunnd mai mult elementul utopic, o speran i mai puin o realitate
Religia este o form de valorificare a lumii prin dedublarea acesteia n lumea real, cea de aici, cea care se supune legilor naturii i lumea cea de dincolo, lumea
supranatural. Lumea supranatural este considerat adevrata lume. Ea este privit ca fiind primordial i cea care determin lumea natural i social.

Religia este un sistem bazat pe ncercrile oamenilor de a explica universul i fenomenele lui naturale, implicnd una sau mai multe zeiti sau alte fore
supranaturale. Religia este n acelai timp i un sistem de cutare a scopului sau sensului vieii.
Religia presupune oficierea unui cult i existena unor instituii i organizaii corespunztoare.
Printre cele mai importante funcii ale religiei se numr: cognitiv, social, compensatorie, identitar.
tiina reprezint sistemul de cunotine obiective, universale i necesare despre existen (caracterizeaz lumea aa cum este ea,fr intervenii subiective).
tiina economic tinde s fie una umanist, deoarece se refer la activitatea i deservirea omului. Ca i filosofia, tiina economic studiaz necesitile
oamenilor, necesiti materiale, i modul de satisfacere a acestora, printr-o activitate economic, rentabil. Relaia dintre economie i filosofie poate fi
demonstrat prin activitatea multor economiti i ndomeniul filosofiei
2. Obiectul de studiu i problema fundamental a filosofiei.
Filozofia este o tiin complex, ce caut rspunsuri la multe probleme. nsui obiectul filozofiei nu a fost unul i acelai n diferite perioade istorice. Dar de
fiecare dat s-a axat pe generalul n sistemul lume om.
Obiectul filozofiei l constituie cele mai generale legiti a existenei materiale i existenei omului. Obiectul filosofiei l constituie legturile i raporturile
generale i eseniale n nelegerea diferitor ntrebri conceptuale. Filosofia pune aa ntrebri specifice, cum ar fi: ce este lumea, ce st la baza lumii materia
sau spiritul? se dezvolt oare lumea nconjurtoare? poate oare fi cunoscut lumea?
Problema fundamental a filosofiei vizeaz raportul dintre contiin i materie i dintre gndire i existen. Aceast problem se numete fundamental, pentru
c fr precizarea raporturilor menionate, nu poate s existe nici o filosofare.
Se pot evidenia dou laturi ale problemei fundamentale a filosofiei. Prima este latura ontologic. n general, lumea nconjurtoare prezint o totalitate de
procese i fenomene materiale i spirituale. Iar latura ontologic a problemei fundamentale a filosofiei ine de problema prioritii unei laturi dintre conexiunea
material i spiritual. n dependen de rspunsul la aceast ntrebare, toate sistemele filosofice se mpart n materialism i idealism. Materialitii recunosc materia
ca factor prim i cauz a realitii, c contiina este secundar, fiind un produs al dezvoltrii materiale, o reflectare a lumii materiale. Idealitii, ns, consider
c primar este contiina, spiritul, c spiritualul exist pn la natur, pn la lucruri i este cauza lor. Se deosebesc dou varieti a idealismului obiectiv i
subiectiv. Idealismul obiectiv recunoate primordialitatea unei raiuni universale, a unei idei care exist obiectiv. Idealismul subiectiv consider primar
contiina, senzaiile subiectului, consider c existena nu exist independent de contiina uman, de retririle subiectului. n dependen de faptul cte
nceputuri se pun la baza lumii, concepiile filosofice se mpart n moniste, dualiste i pluraliste
A doua latur a problemei fundamentale este una gnoseologic. Ea se refer la cognoscibilitatea lumii, la problema identitii dintre gndire i existen. n
dependen de rspunsul la aceast latur, se deosebesc aa curente ca optimismul gnoseologic (se recunoate cognoscibilitatea lumii), scepticismul (se pune la
ndoial posibilitatea cunoaterii) i agnosticismul (se neag cognoscibilitatea lumii).
n dependen de rspunsurile date cu privire la problema fundamental a filosofiei, filosofii rspund i la celelalte ntrebri filosofice.

3.
Domeniile principale ale refleciei filosofice. Funciile i metodele de cunoatere ale filosofiei.
Ontologia teoria existenei, ramur a filosofiei, care are ca obiect Fiina i Existena. Ea studiaz fundamentele existenei, nivelurile, modurile si formele
eseniale de manifestare ale acesteia i ofer premisele, teoretico-metodologice, tuturor celorlalte domenii de reflexie filosofica.
Gnoseologia constituie domeniul filosofiei care se ocup cu studiul procesului de cunoatere. Obiectul ei este cunoaterea uman. Din obiectul
gnoseologiei fac parte: obiectul cunoaterii, subiectul cunoaterii, mecanismul cunoaterii, condiiile cunoaterii, cauzele cunoaterii, legile cunoaterii, cile de
cunoatere, genurile de cunoatere uman.
Logica este domeniul filosofiei care studiaz formele i principiile gndirii corecte.
Antropologia se ocup de studiul tiinific al omului. Ea este tiina despre om, despre fenomenul uman, despre esena uman, despre raporturile sale cu
Universul.
Axiologia este teoria general a valorii. Acest domeniu al filosofiei studiaz esena valorilor, geneza acestora, ierarhizarea lor i relaiile dintre ele.
Etica este tiina realitii morale, este studiul fundamentelor i principiilor morale. Ea este o filosofie asupra moralei, a binelui, rului i a datoriei.
Estetica este studiul principiilor i expresiilor frumosului, este teoria despre criteriile frumosului i despre diferite tipuri ale artei.
Filosofia ndeplinete n societate mai multe funcii.
Funcia conceptual contribuie la formarea unui tablou unitar al lumii, a reprezentrilor despre structura lumii, a locului omului n lume i a principiilor
interacionrii omului cu lumea.
Funcia metodologic const aceea c filosofia studiaz i elaboreaz metode de cunoatere.
Funcia gnoseologic - filosofia contribuie la cunoaterea obiectiv a lumii. Filosofia este i un mecanism de cunoatere a lumii, nvnd a gndi
conceptual i a teoretiza a generaliza realitatea, a crea scheme logice a acesteia.
Funcia critic se refer la capacitatea filosofiei de a supune ndoielii lumea, cunotinele despre aceasta, de a cuta noi caracteristici, de a descoperi
contradiciile, de a ruina dogmele.
Funcia axiologic const n evaluarea lumii, a aciunilor, fenomenelor, proceselor din perspectiva valorilor morale, sociale, politice . a. n acelai timp,
nsi filosofia este o valoare important a culturii.
Funcia educativ const n a cultiva valori i idealuri umaniste, a contribui la fortificarea moralei, a ajuta omul n a se adapta n lume, a-i nelege rostul
n aceasta.
Funcia prognostic const n aceea c n baza cunotinelor filosofice despre lume de a prognoza tendinele dezvoltrii lumii n general, a societii, a
omului.
Metode
1.maieuitica (din greac maieutike priceperea de a moi), metod utilizat de Socrate n cadrul discuiilor filozofice purtate cu interlocutorii si
n vederea descoperirii adevrului;
2.dialectica (dialectike dia- cu ilegein a vorbi, discuta), iniial dialectica nsemna priceperea de a purta discuii i de a ajunge la adevr prin scoaterea
la iveal i combaterea contradiciilor n afirmaiile concurentului. Mai trziu, dialectica este perceput ca o metod general de explicare a lumii n
continu micare, schimbare, transformare,dezvoltare, pornind de la contradiciile interne. Dialectica spune c ntreaga natur ce ne nconjoar reprezint un
sistem, o conexiune de corpuri;

3.metafizica metod general a filosofiei, opus dialecticii, ce se caracterizeaz prin abordarea obiectelor i proceselor n mod izolat, prin absolutizarea unor
aspecte ale realitii , prin negarea salturilor calitative, contradiciilor interne ale lucrurilor i nerecunoaterea rolului lor de for motrice primordial a
dezvoltrii;
4.eclectica (eklego aleg) reprezint o mbinare mecanic, hibrid a unor idei, concepii, puncte de vedere eterogene sau opuse care conduc la lips de unitate
i de consecven n gndire;
5.sofistica (sophos nelept), metod filosofic creat n Grecia Antic de sofiti, profesori ce predau contra plat pregtirea tineretului pt participare la viaa
politic. Aparent, sofitii utilizau argumente corecte, ns, de fapt, erau false, construiete astfel nct s denatureze adevrul;
6.ndoiala cartesian metod creat de Rene Descartes, el poziiona ndoiala metodic asupra tuturor cunotinelor,datelor, simurilor i chiar asupra
existenei lumii, acceptnd drept unic i sigur fapt, care trebuie s constituie temeiul filosofic i al tiinei (Cogito, ergo sum cuget, deci exist);
7.analiza sistematic studiaz realitatea pt a dezvlui integritatea obiectului, a evidenia tipurile diverselor legturi ale obiectului i reunirea lor ntr-un tablou
teoretic unic;
8.analiza fenomenologic elaborat de E. Husserl, se bazeaz pe teoria contiinei intenionale (contiin orientatspre ceva). Husserl considera c
fenomenologia, pt a ajunge la fenomen (prin care el nelege esena dat apriori ntr-un domeniu independent i de subiect i de obiect), trebuie s ntruneasc
urm.condiii: a) reducia fenomenologicsau punerea n parantez a lumii sensibile i a tuturor cunotinelor tiinifice i filosofice astfel lumea nceteaz
de a mai fi obiect al cunoaterii; b) intuirea esenei, prin care, independent de procesul abstraciei logice, se sesizeazn emijlocit esenele pure;
9.semiotica (semeiotike semn) metod ce st la baza studiului general al semnelor, elaborat de fil.american Ch.W. Morris (Fundamentele teoriei
semnelor, 1938). Semiotica are 3 pri principale:
1. semantica se refer la raportul semnelor i obiectelor desemnate;
2.sintactica cercetarea construciilor formale, adic a modului de mbinarea semnelor ntre ele;
3. pragmatica studiul modului n care omul nelege i utilizeaz semnele;
10.hermeneutica metod utilizat la interpretarea textelor religioase vechi, a textelor din antichitate. n prezent aceast metod indic tehnicile de descifrare a
unui dat considerat ca simbolic, fiind, de asemenea folosit n psihanaliz i n analiza structural. Hermeneutica se prezint ca o metod a decodificrii i
interpretrii semnelor, ca reflecie filosofic asupra simbolurilor religioase, miturilor, emoiilor, oricror expresii umane semnificative.
4.
Filosofia antic oriental: colile, reprezentanii, problematica.
colile de filozofie din India antic se divizeaz n primul rnd n dependen de atitudinea lor fa de Vede. Cele, pentru care Vedele reprezint o autoritate,
se numesc ortodoxe, astika. Iar cele pentru care nu recunosc autoritatea Vedelor se numesc heterodoxe, nastika. Ortodoxe sunt urmtoarele coli: vedanta,
mimansa, yoga, vaieica, nyaya, samkhya. Iar neortodoxe jainismul, budismul i lokayata (ciarvaka).
Budismul apare n jurul sec. VI .e.n. El se fundamenteaz pe existena a patru adevruri sfinte. 1. Existena omului este legat de suferine. 2. Cauza
suferinelor este c omul are prea multe dorine, ceea ce determin lanul rencarnrilor. 3. Eliberarea de suferin const n anihilarea dorinei. 4. Calea spre
lichidarea suferinelor trece prin cele opt ci nobile ideile drepte, inteniile drepte, cuvntul drept, aciunea dreapt, viaa dreapt, efortul drept, atenia dreapt
i meditaia dreapt. Viaa dreapt presupune de a respecta moralitatea, de a nu cuna ru fiinelor vii, de a se abine de la contactele sexsuale interzise, de a nu
fura, de a nu folosi buturi alcoolice.
Scopul principal al oricrui budist este atingerea nirvanei. Ea presupune ntreruperea i lichidarea suferinelor i este o linite netulburat, o abinere de la
totul lumesc ce se atinge prin meditare. Nirvana este dezagregarea sufletului, este eternitate, inexisten. Nirvana pune capt lanului de venice rencarnri,
guvernate de sansara i karma.
Buditii predic compasiunea i asceza, pasivitatea i nempotrivirea la ru. Exist dou ramuri ale budismului hinayana i mahayana.
Jainismul (Jayna biruitorul) are trsturi comune cu buddhismul pt c promoveaz atitudinea ascetic cu viaa (lupta cu trupul, dorine carnale, iar scopul
vieii este de a birui corpul, deoarece acesta, prin pasiunile sale, sustrage sufletul de la destinaia lui principal meditaia asupra sensului vieii omeneti,
existenei umane). Omul este dominat de 2 pasiuni fundamentale: frica de moarte i dorina de a tri. Atunci cnd omul le nvinge pe ambele, scopul vieii acestuia
este realizat. Adic sufletul biruie corpul, atunci cnd omul nu mai este afectat de nicio problem din mediul exterior, cnd nu-l reine frica de moarte i nici
dorina de a tri. Pt aceasta omul trebuie contient, timp ndelungat, s-i interzic oricare din plcerile existente => obine starea ideal.
Confucianismul este una dintre colile filosofice principale ale Chinei antice. Fondatorul acesteia este Confucius/Kong-Fu-dzi Confucius afirma, c Cerul este
realitatea suprem, care dicteaz omului voina sa. Considera c viaa oamenilor depinde de soart, iar bogia i nobilitatea depind de cer. Pentru Confucius
oamenii seamn unii cu alii dup natura sa, dar se deosebesc dup educaie. Omul educat trebuie s aib stim i respect fa de mediu i societate. Educaia
trebuie s formeze comportamentul uman necesar pentru executarea cuvenit a funciilor sociale. Relaiile sociale trebuie s se asemene cu cele familiale, iar
relaiile dintre conductori i supui trebuie s fie ca unele dintre tat i fecior. El considera c viaa statal trebuie s fie consolidat prin perfecionarea vieii
morale i culturale. Aceast perfecionare trebuia s in inclusiv de tradiii i el accentua necesitatea respectrii cultului strmoilor. Confucius consider c
pentru a respecta ordinea i subordonarea n societate, trebuie s se respecte principiul echitii, punctualitii i contiinciozitii. nvtura lui Confucius este
ntr-o oarecare privin o teorie a conducerii cu societatea, cu oamenii, o teorie a modului eficient de influen a asupra omului prin exemplul celor mai suspui.
n viziunea lui Confucius existena trebuie s se fundamenteze pe virtutea esenial jen omenie, buntate, blndee. Aceast virtute include dou principii
fundamentale: Ajut-l pe cellalt s realizeze ceea ce ai fi dorit tu s realizezi. Ce ie nu i place, nu f altuia.
Legismul, n opoziie cu confucianismul, reieea din ideea c toi oamenii sunt ri de la natur. Conductorii trebuie s cunoasc bine psihologia pentru a
conduce bine cu supuii. Principala metod de influen asupra oamenilor sunt recompensele i pedeapsa. Dar pedeapsa trebuie s prevaleze. Cu ct este mai
aspr pedeapsa, cu att mai bine. Frica este una din condiiile principale ale educaiei. Se considera c politica nu este compatibil cu morala.
Legitii au fundamentat concepia unui stat despotic, n care toi sunt egali n faa legii, cu excepia conductorului, creatorului acestor legi.
5.
Problema temeiului ultim n filosofia cosmologic a Greciei Antice.
n filosofia Greciei antice temeiul ultim era elementul primordial al ntregii existene, un element ce st la baza i nceputul tuturor lucrurilor. El era
substratul tuturor lucrurilor, arh, datorit cruia un lucru ia natere i exist.
n filosofia pitagoreic temeiul ultim era considerat numrul. Numerele pot s existe de sinestttor, spre deosebire de lucruri, care nu pot fiina fr
numere.
Pentru Anaximandru apeironul, pentru Anaximene aerul. Heraclit considera c totul este creat din foc.
Deosebirea dintre temeiul ultim la Pitagora i dintre temeiul ultim la ceilali filosofi menionai const n aceea c la Pitagora temeiul ultim este ideal, iar la
ceilali material. n acest fel se atribuia cifrelor o existen metafizic de sinestttoare. Pitagorienii considerau c n lucruri pot fi vzute mai multe proprieti
dect n temeiurile materiale ale lumii propuse de milesieni i de Heraclit.Aadar, pt Thales acea substan primordial este apa tot ce exist se conine n ap,
nimic nu poate exista fr ap. Pt el apa este ceva mai mult ca o simpl substan, considernd-o nsufleit. i deci, pt Thales toate lucrurile au suflet.
6.
Problema omului n filosofia antic greac (sofitii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, stoicii .a.).
ncepnd cu sec. V filosofia caut rspuns la ntrebrile: care este esena valorii omeneti ? care este izvorul cunotinelor ? care
ar fi criteriul cunoaterii adevrate ?Primii care au abordat aceste ntrebri au fost sofiti,care ncercau s demonstreze orice
idee, fie chiar una fals, n interesele cuiva, pentru o anumit recompens.Socrate se pronuna mpotriva subiectivismului i
relativismului filosofiei sofiste. Sofitii, vorbind despre indivizi aparte, vizau n primul rnd deosebirile dintre ei. Iar Socrate era
convins c cu toat diversitatea oamenilor, al modului lor de via de al comportamentului i emoiilor, exist ceva care i
unete, i care poate fi exprimat prin idei i noiuni. i deci, oameni diferii pot s interpreteze ceva n acelai mod, de exemplu,
Binele. Se poate vorbi despre Bine n general, independent de manifestrile particulare ale acestuia.
Sofitii ncercau s interpreteze n mod alegoric miturile, iar Socrate considera c aceasta este o risip de timp i chema omul s
se cunoasc mai nti pe sine.
La Platon tiina omului se bazeaz pe lumea ideilor. Sufletul const din partea afectiv, din afecte, senzaii, raiune. La
Platon sufletul migreaz dup moartea corpului n plante i animale pt a se purifica. Exist lumea ideilor i lumea lucrurilor
senzoriale (corelaia dintre simuri i sentimente pe de o parte i raiunea pe de alt parte). Lumea ideilor este una venic i
perfect i tot ce exist tinde spre aceast lume, abosult, a perfeciunii, a adevrului, frumosului, binelui,linitii spre care
tinde i sufletul uman. Sufletul fiind legat de om, este influenat de corp i sustras n jos spre nceputul material de unde vine
nceputul corporal, de la materie, adic de la nefiin, sufletul avnd ca esen raiunea, tinde spre lumea absolut,
perfect.Din cauza strii sale dualiste, sufletul nu poate atinge lumea ideilor, el poate doar s se apropie puin de ea,
contientiznd c niciodat nu se poate identifica cu ea.

Aristotel definete sufletul ca un act al corpului. Omul este un animal raional. Sufletul are regiuni deosebite: cea inferioar
(vegetativ, comun tuturor plantelor i animalelor) i senzorial (rezervat animalelor vii) i raiunea (rezervat omului).
Spiritul uman se nate ca o foaie curat pe care se imprim experiena ctigat. Aadar, acest intelect este pasiv,dar exist
i unul activ care este nemuritor partea comun a oamenilor i a zeilor .

7.
Ontologia i gnoseologia n concepia filosofic a lui Platon. nvtura despre lumea ideilor i lumea lucrurilor senzoriale.
Existena, n viziunea lui Platon, se divizeaz n:
a.
b.
a. Lumea Ideilor, care este o lume primar, una venic, neschimbtoare. Ideile sunt venice, invariabile, indivizibile, infinite. Lumea ideilor este o existen real.
b. Lumea obiectelor senzoriale,ce constituie o proiecie a lumii Ideilor i care este schimbtoare i incerte. Obiectele se nasc, se schimb i pier. Lumea lucrurilor
senzoriale este o existen efemer.
Gnoseologia, din perspectiva lui Platon, include:
a.
b.
c.
Gnoseologia, n opinia lui Platon include:
a. teoria reamintirii (anamnezis) b. nvtura despre Eros c. Dialectica
Reamintirea are loc sub influena a 2 factori:
discuiile purtate de indivizi ntre ei;
lucrurile din exterior care ne influeneaz.
Pentru Platon "existenta" nu mai este o entitate corporala, ci o realitate pozitiva imateriala, asadar o Idee, iar "non-existenta"
ramane si pentru el, ca si pentru filozofii eleati, spatiul gol.
8.
Caracteristica general a filosofiei lui Aristotel. nvtura despre materie i form.
Ce este forma n opinia lui Aristotel? Cum determin Aristotel forma formelor?
Conform lui Aristotel, forma este al doilea nceput, un nceput determinant, activ, pentru c sub influena ei, materia se transform n actualitate, n lucruri
concrete. Ea este principiul activ, mictor, dinamic n lucruri. Forma preced materia n timp.
Forma este puterea imanent care mic i formeaz lucrurile, le confer o configuraie. Forma constituie esena lucrului, fr a fi lucrul nsui. Forma este
cauza vieii, materiei, dar ea nu poate exista separat de materie.
Ce este materia n viziunea lui Aristotel?
Materia este materialul din care se formeaz lucrurile. Obiectele concrete sunt combinaia materiei i formei.
Materia este un principiu nemicat, ce trebuie micat i format. Materia nu are o realitate n sine, ea este posibilitate pur, substratul gol, ce poate deveni
orice. Ea este substana nemicat i lipsit de form. Ca sa existe, materia are nevoie de forma, de activitate. Dar i fr materie nu poate s existe nimic, cu
excepia Divinitii.
i forma, i materia sunt absolut necesare pentru formarea lucrurilor. Dar formei i revine o importanta mult mai mare dect materiei, pentru c materia este ceva
pur pasiv iar forma este partea activa.
9.
Caracteristica general a filosofiei medievale: etapele de dezvoltare i problemele principale.
Filosofiei medievale i este caracteristic dominaia religiei cretine asupra tuturor domeniilor de activitate ale omului.Toat
activitatea spiritual poart un caracter teocentrist, adic este abordat problema existenei lui Dumnezeu ca problem
fundamental.
Principalele etape ale filosofiei medievale sunt:
Apologetica (sec. I/II-III e. n.) este orientarea n teologia i filosofia cretin, care se pronuna n aprarea credinei cretine n perioada formrii cretinismului i
a luptei acestuia cu pgnismul. Principalele idei filosofice pot fi ntlnite n apologiile, orientate mpotriva pgnilor. Principala problem a acestei filosofii o
constituie raportul dintre raiune i credin, dintre filosofia pgn i cretinism. Cel mai de vaz reprezentant este Tertulian, care afirma c cultura antic
supune viaa omului unor valori i norme deformate.
Patristica (sec. IV-VIII e. n.) Aceast etap a dezvoltrii filosofiei medievale se mai numete i patrologie. Este filosofia prinilor Bisericii i a presupus
elaborarea dogmelor de ctre prinii Bisericii. Iar scopul principal este de a sistematiza dogmatica cretin. Reprezentani de vaz: Origene, Augustin.
Principalele probleme discutate n aceast perioad erau: trinitatea lui Dumnezeu i relaiile dinte ipostasele lui Dumnezeu; natura lui Cristos; relaia dintre
credin i raiune.
Scolastica (sec. IX-XIV/XV e. n.) Denumirea etapei provine de la coal, termen care a venit n limba latin din greac. n aceast perioad se deschid multe
coli monahale, episcopale, laice. Este filozofia medieval cretin care domina n coli i depindea n ntregime de teologie. Scolastica trebuia s fac dogmele
cretine accesibile pentru oamenii neinstruii i s lupte cu falsificarea religiei cretine. Se cutau posibilitile de a gsi ci raionale de a demonstra adevrurile
declarate de credin, iar filozofiei i se atribuia rolul de slujitoare a religiei. Adevrul nu trebuia cutat, el existnd deja n scrierile divine. Cel mai de vaz
reprezentant Toma d'Aquino.
10. Caracteristica general a filosofiei renascentiste: umanismul, filosofia naturii, filosofia social-politic.
Epoca renaterii (sec. XV-XVI) se numete astfel, deoarece anume n acea perioad au fost renscute, reevaluate valorile antice
greceti, filosofiei, tiinei i culturii. O perioad ndelungat, din cauza dominaiei religiei cretine, multe realizri filosofice i
tiinifice au fost interzise, ns datorit intelectualitii arabe cultura i filosofia antic reapar, sunt redescoperite.ncepnd cu
sec. XV se schimb i caracterul vieii economice, n primul rnd n Italia, unde apar noi relaii economice capitaliste i un nou tip
de art, literatur i tiin. Pn-n sec. XIV spiritul cretin era dominat de dogmele bisericeti, iar in sec. XV-XVI are loc o
explozie a intelectului laic, unde omul n literatur i art, iar mai apoi i n tiin i filosofie,limiteaz extinderea lui Dumnezeu.
Spre deosebire de epoca medieval, cnd totul era privit prin prisma existenei i credinei n Dumnezeu, epocii renaterii i este
caracteristic naintarea pe prim plan a valorii umane. n art omul este dezgolit, artndu-i-se nu doar frumuseea spiritual, dar
i cea corporal. n literatur sunt evideniate strile,sentimentele i tririle specifice omului; n tiin problema principal devine
natura, universul, de aceea, n primul rnd se dezvolt astronomia, mecanica cereasc, fizica, iar n domeniul tiinelor
sociale problema principal devine funcionarea statului, necesitatea instaurrii unui sistem politic care ar corespunde esenei
omului. Aceasta i ar fi perioada umanist, reprezentat prin: Boccaccio, Mountaigne, Lorenzo Valla, F. Petrarca. Perioada
dezvoltrii tiinelor naturii estere prezentat de Kopernik, Jordano Bruno, Kepler etc. n domeniul dezvoltrii social-politice s-au
evideniat: Campanella,Thomas Morus, Nicolo Machiavelli etc.Direcia umanist caut s demonstreze valoarea omului ca fiin
biologic i spiritual, s releveze frumuseea corporali puterea intelectual a omului, naturaleea sentimentelor care nu pot fi
diminuate de puterea sentimentelor religioase.Dac n domeniul tiinelor naturale se promoveaz ideea c oricare ar fi originea
universului, el totui se supune unor legiti obiective, care nu in de influena lui Dumnezeu, apoi n domeniul tiinelor sociale
este promovat ideea necesitii constituirii unui stat laic, bazat pe valori civile, laice i nu religioase. Este promovat ideea
necesitii integrrii statale i depirii dezmembrrii provocate de epoca medieval. La fel sunt naintate primele idei umaniste,
utopiste, ce reflect nzuina, visul omului exploatat n aspect fizic i spiritual de a crea un stat bazat pe dreptate i n care
valoarea suprem ar fi nu aspectul material, ci valoarea spiritual. n lucrarea sa Principele, Machiavelli afirm c n condiiile
noi din sec. XV a aprut necesitatea de a crea state naionale, integre. Pt aceasta trebuie s existe voina unei persoane,unui
prin, de a realiza acest scop. Dar pt aceasta, n perioada cnd orice conte se considera rege, se cere posedarea obligatorie a 2
tipuri de caliti: a vulpei i a leului. Adic, s poat ademeni unii domnitori locali, promindu-le anumite favoruri, ca mai apoi s
aib voina i puterea de a-i supune cu fora pe cei care se mpotrivesc. A promite nc nu nseamn a i ndeplini, important este
primirea susinerii i obinerea puterii totale, iar mai apoi principele va ti cum s procedeze. Numai aa poate fi creat un stat civil
scos sub influena bisericii. Biserica trebuie s-i cunoasc locul i s nu se implice n treburile statale.

11. Filosofia modern: Critica scolasticii i problema metodei cunoaterii tiinifice. Senzualismul, empirismul i raionalismul principalele
curente gnoseologice ale filosofiei moderne.
Principalele curente gnoseologice din Epoca modern sunt:
a. empirismul
b. raionalismul
c. senzualismul
Empirismul este teoria conform creia toat cunoaterea uman provine din experien, din experiment. Se neag importana raiunii n cunoatere. Raionalismul
pune la baza cunoaterii doar raiunea. Iar senzualismul simurile.
Conform lui F Bacon, exist anumite piedici, fantome/idoli n calea cunoaterii. El evideniaz patru categorii de idoli:
a. Idolii tribului, ce i au originea n natura uman. Sunt generai de imperfeciunea minii i a simurilor omului. Aceti idoli fac ca omul s priveasc natura
doar n raport cu sine. Mintea privete lucrurile n mod subiectiv, adaug natura sa la natura lucrurilor i nscocete corespondene i relaii inexistente. Aceti
idoli nu pot fi nlturai, ci doar minimizai.
b. Idolii peterii in de particularitile individuale ale omului, structura sufleteasc i corporal, a acestuia. Aceste particulariti fie sunt motenite prin natere,
fie au fost formate prin educaie, prin influena mediului nconjurtor. Omul privete lucrurile ca dintr-o peter proprie, ceea ce le denatureaz.
c. Idolii pieei sunt reprezentai de cuvinte. n acest caz erorile n cunoatere sunt cauzate de folosirea neadecvat a cuvintelor i expresiilor, ceea ce cauzeaz
confuzii.
d. Idolii teatrului, sau ai autoritii sunt provocai de credina oarb n autoritatea ideilor unor savani. n loc s se apeleze la fapte empirice, la experiment, se
apeleaz la ideile, uneori nvechite, ale unor savani cu autoritate. Aceti idoli se pot nltura printr-o atitudine critic fa de nvtura altora i prin utilizarea
experienei.
Scolastica este una dintre etapele de dezvoltare a filosofiei medievale.Denumirea etapei provine de la coal, termen care a venit n limba latin din greac. n
aceast perioad se deschid multe coli monahale, episcopale, laice. Este filozofia medieval cretin care domina n coli i depindea n ntregime de teologie.
Scolastica trebuia s fac dogmele cretine accesibile pentru oamenii neinstruii i s lupte cu falsificarea religiei cretine. Se cutau posibilitile de a gsi ci
raionale de a demonstra adevrurile declarate de credin, iar filozofiei i se atribuia rolul de slujitoare a religiei. Adevrul nu trebuia cutat, el existnd deja n
scrierile divine. Scopul filosofiei era de a expune i demonstra adevrul divin n termenii su, cu ajutorul raiunii.
Scolatii erau convini c se poate realiza cunoaterea raional a existenei, mai nti de toate a lui Dumnezeu i de a demonstra existena acestuia prin procedee
logice. Ei argumentau unitatea dintre credin i raiune, filozofie i teologie. Considerau c natura este creat de Dumnezeu, care este esena suprem, nceputul
i scopul tuturor lucrurilor, centrul i sfritul cosmosului.
n aceast perioad se interpreteaz textele sfinte i lucrrile lui Aristotel, lucrrile cruia sunt deformate i ajustate necesitilor Bisericii.
La nceput erau denumii scolastici toi nvaii din colile monahale medievale, dar mai trziu doar profesorii de filosofie i teologie din universiti.
12. Problema substanei n filosofia modern dualismul, monismul, pluralismul.
n aspect ontologic n filosofia modern deosebim urmtoarele curente:
a. monismul
b. dualismul
c. pluralismul
Ideea dualist este susinut de ctre R. Descartes, care consider c exist dou substane una material i una spiritual. Substana material are ca
nsuire ntinderea, iar cea spiritual gndirea.
Monismul, susinut de convingerile lui B. Spinoza, pune la baza lumii o singur substan, care are att ntindere, ct i gndire. Substan rezultat din sine
i prin sine. Monismul lui Spinoza se manifest ca panteism, unde Dumnezeu i natura se contopesc.
Teoria pluralismului ontologic se fundamenteaz pe ideea c la baza lumii se afl mai multe nceputuri. n epoca modern reprezentant de vaz al
pluralismului este Leibniz, care pune la baza existenei monadele, ce sunt elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, nzestrate cu o for
activ. Iar materia este manifestarea exterioar a monadelor. Coordonarea dintre activitatea monadelor este asigurat de armonia prestabilit, creat de
monada suprem, Dumnezeu
13. Filosofia iluminist european: omul, societatea, raiunea.
Iluminismul este o micare ideologic i cultural, antifeudal, desfurat n perioada pregtirii i nfptuirii revoluiilor din sec. XVII-XIX n rile Europei,
cum ar fi Anglia, Frana, avnd drept scop crearea unei societi raionale, prin rspndirea culturii, a luminilor n mase. Iluminismul este o replic la
adresa barocului, care ncearc s nlture dogmele religioase i s infiltreze luminarea maselor pe baza experienei proprii. Reprezentani: Hume, Locke,
Diderot, Rousseau, Voltair, Lessing.
Ideile iluminismului:
a)Raiunea- este considerat ca un dat specific omului.
b)Definind astfel omul, iluminismul proclam egalitatea tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu i doar primul slujitor al statului preocupat
de sigurana supuilor si. Negndu-se ierarhia social feudal, societatea va trebui structurat pe baza unui contract social ntre om i semenii si.
c)Monarhul iluminat reprezint idealul politic al epocii care nlocuia perimatul monarh absolutist. Treabuia s fie un filosof nzestrat cu o capacitate de a
nelege mecanismele societii i de a mediatiza i armoniza relaiile dintre clasele sociale.
d)Oraul imaginat de iluminist ca sediu pentru ceteanul universal este cetatea universal - Cosmopolisul, loc n care rzboiele ar disprea, iar
prejudecile de ordin rasial sau religos ar fi excluse. Cercettorii au plasat apariia unui astfel de ora n 2440.
e)Idealul uman al acestei epoci este filosoful figura care nlocuia cavalerul i sfntul Evului Mediu.
14. Filosofia clasic german teoria cunoaterii ca expresie a activitii creative a subiectului.
Ctre sfritul sec. XVIII centrul gndirii filosofice i revine Germaniei, cci pn atunci, sec. XVII-XVIII, s-au evideniat Anglia, Frana i Olanda cu
Spinoza. Filosofia clasic german este reprezentat de kant, Fichte, Selling, Hegel iFeuerbach.Filosofia clasic german a adus contribuii considerabile
la constituirea teoriei cunoaterii ca disciplin autonom,subliniind caracterul activ al cunoaterii, subordonndu-l unei analize sistematice, formele i
categoriile logice i gnoseologice, integrnd omul n natur (Feuerbach). Filosofia clasic german are mai multe realizri, printre care:demonstrarea i
descoperirea caracterului activ, creativ al gndirii, contiin. Pn la ei, filosofia percepea contiina mai mult ca pe o contemplare, ca o amprent
mecanic e realitii obinute n simurile noastre.Idealismul german a demonstrat c gndirea, contiina fromeaz un ir de cunotine noi care nu pot fi
nici induse, nici deduse. Dup logica formal, au demonstrat c raiunea, procesul de cunoatere poart un caracter contradictoriu. A doua realizare este
descoperirea i elaborarea metodei dialectice de gndire.La baza teoriei cunoatere a lui Kant st apriorismul, scopul lui fiind unirea cunoaterii senzoriale
cu cea raional i de a demonstra dreptul la existena tiinei i filosofiei tiinifice.Un alt reprezentant al filosofiei clasice germane este Johann Fichte, care
se bazeaz pe contiina eului. Existena absolut este cea a eului pur, supraindividual. El a elaborat un sistem filosofic idealist-subiectiv, conform cruia
lumea este produsul dintre eul absolut i non-eul (natura), deci obiectul este creat de obiect i nu poate exista fr el.
15. Descoperirea i elaborarea metodei dialectice de gndire n filosofia clasic german (de la Kant la Hegel) .
Incercari de a depasi alternativa metafizica, conform careia cunoasterea este un proces ori senzorial ori rational, a existat in
filozofia clasica germana (Kant, Hegel).Pentru exemplificare, In critica ratiunii pureKant afirma: dar daca orice cunoastere a noastra
incepe cu experienta, aceasta nu inseamna ca ea provine toata din experienta. El face distinctie intre cunostintele empirice care isi au izvoarele lor in
experienta, de cunostintele independente absolut de orice experienta, fiind rezultatul structurilor cognitive ale subiectului epistemic. Pri nanaliza critica a
conditiilor de posibilitate ale cunoasterii,Kant ajunge la contestarea capacitatii intelectului de a cunoaste lucrul in sine, care exista independent si in
afara subiectului cunoscator, spre deosebire de Hegel, celalal treprezentant de seama al filozofiei clasice germane. In Fenomenologia spiritului ,Hegel se
preocupa de strategia urmata in miscarea gandirii...care isi produce si parcurge momentele sale, deoarecemetoda nu este altceva decat structura
intregului, infatisat in pura sa esentialitate. In felul acesta, el subliniaza unitatea dintre teorie si metoda,interdependenta intre explicare (interpretare) si
modul de abordare a universului ca totalitate pentru a obtine despre el cunostinte autentice. Metoda sa dialectica de gandire si cunoastere va fi preluata

deMarx si Engels dar de pe pozitia materialismului.Delimitandu-se de Hegel, Marx declara: Metoda mea dialectica este, nu numai diferita de cea a lui
Hegel, ci este exact opusul ei. Pentru Hegel, procesul gandirii, pe care sub denumirea de idee, el il transforma intr-un subiect de sine statator, este demiurgul
realului La mine, dimpotriva, idealul nu este altceva decat materialul transpus si tradus incapul omului.Hegel, numeste metoda sa cu termenul de
dialectica sau cu expresia de metoda speculativa si o opune metodei metafizice(metoda vechii metafizici). Metoda dialectica este o metoda interioara
filosofiei si, respectiv, obiectului ei de studiu:Absolutul. "Metoda nu este altceva decat structura intregul infatisat in pura sa esentialitate" (Hegel,
Fenomenologiaspiritului, Editura Academiei, 1965, p 33). Toate celelalte metode, considera Hegel, erau exterioare obiectului filosofiei,Absolutului; erau
abstracte si metafizice. Metoda dialectica este o metoda concreta care vrea sa reproduca in planul mintii miscarea reala a gandirii. Dialectica este, cum
sustine Hegel, o metoda care admite, in mod constitutiv, contradictia.Ontologia sau metafizica, pune problema Fiintei in sine a principiului. Dar ce este
Fiinta in sine? Ea este ceea ce este, ea este si nu poate decat sa fie. Dar aceasta afirmatie - "Fiinta este ceea ce este" - este o judecata de tip analitic (in
senskantian). Prin aceasta judecata este afirmata Fiinta pura, Fiinta fara determinatii, fara proprietati. Ea este o judecata tautologica. Desfacem explicit
intr-o judecata ceea ce deja stim; anume ca este ceea ce este. Prin urmare, spunem ca fiintaeste dar nu si cum este. Avem, spune Hegel, un concept abstract
asupra fiintei in sine. In paranteza fie spus, abstract, insens hegelian, inseamna acel concept care poseda (contine) note, insusiri sau determinatii mai sarace
(putine) prinraportare la un alt concept subordonat logic lui. De exemplu "animal" este un concept abstract pentru faptul ca el continemai putine insusiri
decat conceptul "om" pe care il include in sfera sa. Prin raportare la conceptul "om", conceptul"animal" are o sfera mai larga, cuprinzand si alte notiuni in
extensiunea lui. In schimb, "animal" are un continut mai saracdecat conceptul "om". A fi abstract sau concret depinde de felul in care conceptele se
raporteaza unele la altele in functiede sfera si continutul lor. Evident ca cel mai abstract concept este "fiinta", intrucat el le cuprinde toate celelalte
conceptefara ca la randul sau sa fie cuprins de un concept de o mai larga generalitate. Fiinta se contine doar pe sine.Despre fiinta nu putem spune decat ca
este. In schimb despre om, in calitate de concept concret, cu multe insusiri, putem spune extremde multe lucruri: ca este o fiinta rationala, bipeda, ca
vorbeste, rade etc.
16. Filosofia lui K. Marx. Crearea dialecticii materialiste i a concepiei materialiste despre istorie.
MARXISMUL este totalitatea de idei filosofice, economice i social-politice, formulate iniial de Marx i Engels i dezvoltate mai departe de ctre V.Lenin. n
marxism se abordeaz un ir de probleme extrem de importante referitor la existen, contiin, legitile dezvoltrii i funcionrii societii. Pentru prima dat a
fost dat interpretarea materialist a istoriei i societii, se formuleaz dialectica materialist, ideea practicii. Apariia marxismului a fost condiionat de
urmtoarele premise:
Social-economice generalizarea micrii revoluionare din acea perioad (rscoalele din Silezia, Lion, micarea ciartist).
Naturalist-tiinifice formularea teoriei celulare, legii conservrii i pstrrii energiei i teoria evoluionist a lui Darvin.
Izvoarele teoretice socialismul utopist francez, economia politic englez i filosofia clasic german .
Dezvoltarea societii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciilor modului de producie. Lupta de clas duce la lichidarea
societii cu clase antagoniste i respectiv lichidarea exploatrii, la eliberarea proletariatului. V.Lenin completeaz marxismul cu ideea posibilitii revoluiilor
socialiste n rile napoiate, predominant agrare. Ideile lui Lenin au stimulat revoluiile i schimbrile sociale n rile subdezvoltate ca Rusia, China, Iugoslavia,
democraiile populare .a. Marxismul a influenat puternic dezvoltarea gndirii filosofice, economice i social-politice a sec.XX.
Astzi exist o multitudine de preri referitor la esena i rolul marxismului i aceasta este condiionat de aceea, c marxismul nu-i o concepie omogen, nu-i
numai o construcie teoretic, ci i un sistem de idei conceptuale i abordri ideologice. Aici se refer marxismul clasic, ideile formulate de K.Marx i F.Engels.
Aici se refer i interpretarea i dezvoltarea marxismului de ctre Lenin i aplicarea lui la realitatea rus. Tot aici se include i varianta totalitarist a lui Stalin.
Mai exist varianta social-democratic a marxismului precum i neomarxismul. Deci dac criticm marxismul, atunci trebuie s avem n vedere anumite idei
concrete ce s-au nvechit i nu corespund realitii.
17. Iraionalismul, voluntarismul i problema omului n filosofia lui A. Schopenhouer i F. Nietzshe.
Printre primii filosofi care vine s combat raionalismul hegelian este Arthur Schopenhauer, care consider c sarcina filosfiei sale const n a-i explica
individului care este adevratul mers al lucrurilor i, n coresponden cu acest adevr, a-i indica noile orientri n via.Efortul lui Schopenhauer de a
reevalua persoana uman s-a concretizat n teza potrivit creia voina primeaz n raport cu raiunea. Deciziile i aciunile omului sunt dictate de voin, iar
raiunea nu poate interveni dect pt a le justifica. Filosoful consider c voina constituie factorul primordial nu numai al existenei umane, ci i al lumii n
totalitate: ea constituie esena ascuns a tot ce exist, manifestndu-se diferit n fiecare nivel al lumii.Schopenhauer ajunge la concluzia c voina, fiind
absolut, este liber. Natura uman se identific cu Voina, dar omul nu este liber, el dispune doar de iluzia libertii, ivit atunci cnd i contientizeaz
scopurile, care de fapt, ar fi obiectivarea Voinei Universale. n mod logic,voluntarismul lui Schopenhauer se coreleaz cu pesimismul, o concepie
care neag puterea omului de a-i conferi un sens vieii prin raiune i, n genere, valorile ntemeiate pe raiune. Omul, care a neles c viaa este lipsit de
sens i de aceea i dorete libertatea, se pronun mpotriva voinei iraionale i tinde spre nirvana.Viaa nu face s fie trit. Prin sinucidere n-ai ucis
voina de a tri, ci, prin acest fapt, ai distrus cel mult lumea ca reprezentare. Schopenhauer este ferm convins c filosofia, determinnd esena lumii, deci i
inutilitatea eforturilor noastre, i va schimba modul de a fi i se va deprta de tiin i raiune pt a nelege suflul incontient al vieii.
Nietzsche trage concluzii despre nvtura despre voin i anume nu de mpcare cu realitatea existent, ci transformarea radical a ei, noiunea
principal fiind voina spre putere. Fiecare om este determinat nu de tendina de a cunoate ca la Hegel sau de a tri ca la Schopenhauer, ci de a domina
asupra altora i aceast voin spre putere poart caracter biologic nnscut, este caracteristic tuturor. Doar c la diferii oameni se manifest n mod
diferit, de aceea indivizii sunt clasificain 2 categorii:
1. robi cei cu voina slab spre putere;
2.aristocrai cei care tind spre a domina fr limit asupra altora.
Morala tradiional, bazat pe noiunile de bine i ru, dreptate i egalitate, comptimire, este caracteristic celor slabi. Morala aristocrailor
este alta scopul scuz mijloacele, adic lipsa oricrei morale, oricror norme pt cel care voiete s-i realizeze dorina de a domina asupra altora, nu
poate exista nicio limitare a voinei sale, lui i se permite totul.
18. Filosofia sec. XX. Principalele curente filosofice occidentale contemporane.
Fiecare perioad istoric i are specificul, particularitile, legitile sale. Perioada contemporan se deosebete ft mult de
celelalte etape istorice.sec. XX este secolul revoluiei tehnico-tiinifice i a dezvoltrii n general. Filosofiei contemporane i
sunt specifice urmtoarele curente: intuitivismul, fenomenologie, pozitivismul, pragmatism, marxism.
Intuitivismul i filosofia vieii din Frana sunt reprezentate de henri Bergson. Potrivit acestuia, ceea ce confer devenirii
caracter creator este elanul vital , adic principiul neles ca torent, ca nentrerupt schimbare, ca permanent apariie a
noului. elanul vital este caracterizat prin durata pur , ceea nseamn o dimensiune temporal diferit de timpul lumii
exterioare (aa cum era conceput n gndirea clasic), deoarece nu se spaializeaz, nu se fragmenteaz n momente
distincte i succesive (trecut, prezent i viitor), tocmai pt c numai astfel este noutate, este ceva absolut inedit, fr premise
i fr urmri. Elanul vital, durata pur nu pot fi cunoscute dect prin intuiie, act cognitiv nemediat, spontan,originat n
instinct i desvrit n intelect, prin care se surprinde esena devenirii. Prin urmare, H. Bergson asociaz filosofia vieii cu
intuiionismul.
Pozitivismul reprezentant: A. Comte. Filosofia pozitiv a lui Auguste Comte reprezint modelul de gndire care a exercitat o
mare influen asupra filosofilor neopozitiviti ai sec. Al XX-lea. Pozitivismul este apropiat de empirism prin aceea c ntemeiaz
cunoaterea pe experien, dar se deosebete de el prin respingerea metafizicii. La baza acestei reorganizri este pus ideea
progresului, ca progres intelectual. Comte evideniaz 3 stadii ale gndirii:
teologic cnd fenomenelor naturale li se atribuie puteri supranaturale;
metafizic fenomenele sunt explicate prin entiti abstracte (natur, raiune etc.);
pozitiv etapa cercetrii tiinifice, axate pe observarea faptelor, fenomenelor i a raporturilor constante dintre ele.Comte
pledeaz pt formarea unei tiine noi sociologia, care ar deveni o for a reorganizrii societii.
Marxismul (vezi p.16)
Pragmatismul american(Ch. S. Peirce, W. James, J. Dewey) curentul filosofic aprut la sf. Sec. Al XIX-lea n cultura nordamerican i care se axeaz pe conceptul de practic, cutnd s realizeze o legtur fertil ntre universul cunotinelor i cel al
aciunilor.
Fenomenologia(Ed.Husserl) cunoaterea, inclusiv cea empiric, este posibil numai n condiiile admiterii unor ore supoziii
ideale. Astfel, adevrul nu este posibil dect sub condiia unui sens. A surprinde sensul nseamn a reduce fenomenologic sau a

nu lua n considerare tot ceea ce se datoreaz cunoaterii lumii exterioare, precum i subiectul sub aspect empiric i logic, pt a
ajunge la ultima treapt a contiinei ca atare, numit eu pur sau ego transcedental.
Existenialismul este o doctrin filozofic i de aciune caracterizat printr-o accentuare a individualitii, propagarea libertii
individuale i a subiectivitii.
19. Apariia i dezvoltarea gndirii filosofice n Moldova.
Neamul nostru are o gindire bogata, o cultura interesanta. O sursa, un izvor al gindirii filosofice a poporului nostru o constituie creatia populara, folclorul.
Creatia populara este o proptofilosofie care ne vb despre viata neamului nostru, despre obiceiurile, traditiile. Creatia populara a neamului nostru este
profund umanista in centrul ei se afla omul. In folclor se vb in expresii plastice despre raporturile sociale, relatii complicate dintre oameni. Folclorul a luat
nastere si a evoluat in strinsa legatura cu viata si activitatea omului. Un rol important in formarea constiintei filosofice ii revine crestinismului. In
spiritualitatea sensibila a geto-dacilor, dominata de credinta in nemurirea sufletului in perioada de tranzitie de la antichitate la evul mediu se desfasoara
lent, pe cale pasnica crestinarea populatiei autohtone. Multe secole la rind biserica a contribuit si a stimulat dezvolltarea invatamintului, a cultivat la
adeptii ei respectul fata de carte. In perioada medievala, gindirea filosofica si sociala romaneasca este profund religioasa. Ca purtatoare a conceptiilor
despre lume pot fi apreciate cronicele bisericesti letopisetile. In alcatuirea letopisetilor pot fi evidentiate 2 perioade: secolul XIII- XIV atunci cind sunt scrise
in limba slavona si sec. XVII atunci cind sunt scrise in limba moldoveneasca, reprezentantii fiind Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce.
Cronografia moldoveneasca este redactata in limb romana, iar cronicarii apartin marii boierimi si respectiv ii exprima interesele. Carturarii moldoveni din
sec XIII-XVI se orienteaza spre lucrarile clasicilor bisericesti, spre literatura patristica. Erau traduse si transcrise textele autorilor antici in special ale lui
Aristotel, Democrit, Pitagora. In manuscrisele acestei perioade filosofia este definita ca dragoste de intelepciune. Autorul primului tratat umanist Neagoe
Basarab isi propune sa educe un principe ideal si in acelasi timp un om ideal. Pt a-si atinge scopul, Neagoe Basarab expune citeva teze in lucrare,
invatatura catre fiul sau Theodosie. El subliniaza ca universul a ft creat pt om, care se naste ca un Dumnezeu. Pozitia de exceptie a omului in univers este
argumentata prin evidentierea dreptului de a alege intre bine si rau.
Omul poate deveni un Dumnezeu daca se conduce de ratiunea sa. Lucrarea contine caracteristica valorilor respective in acele timpuri. Basarab subliniaza
ca binele este tot ceea ce e adecvat firii omului iar raulcontine faptele ce-l abat pe om de la firea sa. Capacitatea omului de a deosebi binele si
raul il caracterizeaza ca pe o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare. Un aport considerabil in dezvoltarea culturii romanesti il aduc Petru Movila,
Varlaam, Dosoftei. Petru Movila a infiintat prima scoala superioara Colegiul Revean, a intocmit programul de studiu in care gasim filosofia greaca, latina.
In lucrarea Antologie, Petru Movila constata rolul major al stiintei in viata omului. Dosoftei reprezinta in Moldova o constiinta umanista. Inzestrat cu o
vointa de a se cunoaste si cu dor de perfectiune, dosoftei studiaza teologia (patristica si dogmatica), istoria si filosofia. Opera lui Dosoftei se deosebeste prin
pafosul patriotic, prin mindria de neam si dragostea pt mult patimata tara. Opera cronicarului Grigore Ureche intitulata Letopisetul Tarii Moldovei de
cind s-a descalecat tara si de cursul anilor si de viata domnilor care scrie de la Dragos Voda, defineste rolul istoriei in societate. Cronicarul subliniaza ca
istoria este un indrumar moral pt generatiile viitoare. Un element valoros al operei il constituie conceptia umanista despre cultura si civilitatia ca note
definitorii al omului. O personalitate deosebita Miron Costin alcatuieste primul poem de meditatie filosofica Viata lumii in care descrie soarta
schimbatoare, poemul dezvolta soarta schimbatoare, ideea scurgerii irepetabile a timpului, existenta trecatoare a omului. In lucrarile cronicarilor este
adecvat apreciata cultura si virtutea omeneasca, se observa tendinta de eliberare de mentalitatea strict teologica si de afirmarea a gindirii rationale.
20. Ontologia - parte component a filosofiei. Noiunea de existen i materie, formele lor de manifestare. Obiectivitatea materiei i obiectivitatea
spiritului.
Ontologia este o parte componenta a filosofiei, care are drept obiect existenta, trasaturile si principiile oricare i existente. Termenul ontologie provine de la ontosfiinta si logos-stiinta .In central atentiei ontologiei se afla notiunea de existenta, dar si notiunea de non-existenta. Ontologia studiaza
fundamentele existentei, nivelurile, modurile si formele esentiale de manifestare ale acesteia.Ontologia moderna, mai ales cea contemporana, se refera in special l
a societate. Obiectivul il constituie definirea statutului existential al omului. ontologia se divizeaz n 2 pri: material (ce se refer la existena
material, la ceea ce xist n spaiu i timp) i ontologia ideal (serefer la spirit idei, cunotine).
21. Spaiul i timpul. Timpul social i cel biologic, specificul acestora.
Spatiul si timpul au fost considerate drept determinatii fundamentale, modalitati ale existentei, in general, si ale fiecarui lucru. Despre ceva se poate spune
ca exista in mod real numai in masura in care ocupa un loc in spatiu, intr-un moment determinat. Spaiul este o categorie filosofic ce desemneaz
ntinderea, mrimea, forma sau figura corpurilor. Orice corp are o ntindere i form, iar ntre corpuri apar raporturi de coexisten.
Timpul este m odul de ex iste nta a materie i care reflec ta durata, coex iste nta,succesiune a schim barii si de zvoltarii sisteme lor
materiale . T i m p u l s o c i a l carac te rize aza durata, succesiune a, deve nirea activ itatii umane si relatiilor soc iale
in dezv oltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epoca la alta, el are diferita intensivitate.
Timpul biologic, amplu cercetat, desi inca intr-o forma incipienta, pune in primul rand problema deosebirilor intre timpul fizic (cronologic) si cel biologic, in
asa fel incat timpul biologic nu poate fi totdeauna masurat cu unitatile timpului fizic. Acest aspect poate fi ilustrat cu ritmuri diferite de maturizare si
imbatranire a diferitelor organisme. Dar, evidentiind ritmurile diferite, se poate afirma ca timpul organismului tanar este mai dilatat decat cel al
organismului imbatranit, intrucat secunda de viata a unui organism tanar este mai bogata in procese fiziologice. Pentru copil, deci, ziua este mai lunga decat
pentru omul matur, caci in cadrul ei se petrec incomparabil mai multe evenimente si in plan fiziologic si in plan psihic, deci activitatea e mult mai intensa.
22. Micarea i formele ei. Noiunea de progres i regres.
Ca notiune filosofica, micarea presupune examinarea diferitor schimbari de la deplasari mecanice pina la procese de gindire. Miscarea este un mod
fundamental de existent a materiei,constind din totalitatea schimbarilor, transformarilor, proceselor materiei, ale sistemelor material, care constituie
Universul.In dependenta de formele de organizare a materiei, se evidentiaza urmatoarele forme de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala. O specie
aparte de miscare este dezvoltarea, pentru ca notiunea de miscare include in ea notiunea de dezvoltare. Dezvoltarea este modalitate a miscarii care se realizeaza
ca schimbare orientate: trecerea de la vechi la nou, de la inferior la superior in dinamica sistemelor.
Dezvoltarea se manifesta ca unitate a progresului si regresului, a laturii ascendente si descendente, a evolutiei si involutiei si presupune unitatea repetabilitatii si
a irepetabilitatii, a reversibilitatii si ireversibilitatii in lumea obiectiva a obiectelor si fenomenelor.Progresul este o dezvoltare pe linie ascendenta. Este un process
de innoire continua,succesiune de schimbari calitative de la inferior spre superior. Regresul este dezvoltare descendenta,este sensul descendent al dezvoltarii
sistemelor, al obiectelor si fenomenelor realitatii.
23. Esena dialecticii i legile ei.
Dialectica priceperea de a purta discuii i de a ajunge la adevr prin scoaterea la iveal i combaterea contradiciilor n
afirmaiile concurentului. Mai trziu, dialectica a nceput s prezinte metoda general de explicare a lumii n continu
micare, schimbare, transformare, dezvoltare, pronind de la contradiciile interne. Dialectica susine c ntreaga natur este
un sistem, o conexiune unitar de corpuri.La baza dialecticii stau 3 legi principale:
1. unitii i luptei contrariilor toate lucrurile sunt contradictorii n esena lor, dar nu oricare 2 pri contrare formeaz
ocontradicie;
2. transformrii cantitative i calitative reciproce orice fenomen const din cantitate i calitate => unitate, numit msur;
3. negrii negaiei:- negare logico-formal;- negarea dialectic.
Toate aceste legi functioneaza simultan si ne arata diferite aspect a dezvoltarii.
24. Determinismul i indeterminismul. Noiunea de lege. Clasificarea legilor.
In literatura filosofica prin determinism se desemneaza, pe de o parte, caracterul determinat al proceselor din univers, si mecanismele proceselor de determinare,
pe de alta, teoriile ce releva caracterul determinant si mecanismele determinarii din univers. In literatura filosofica intilnim cel putin 3 modaliatti de concepere si
definire a determinismului:
1.
modalitatea descriptiva (determinismul constatare si descriere a tipurilor de determinism, in varietatea si specificitatea lor);
2.
modaliateta explicativa (determinismul teorie a mecanismului determinativ al ordinii din univers, indeosebi teorie a cauzalitatii);

3.

modalitatea gobala (determinismul conceptie de ansamblu asupra procesului cosmic, apta sa exprime seensul si ordinea lucrurilor).

Ca raporturi generale, legile se clasifica in primul rind dupa gradul lor de generalitate:

legile specifice

legile universale
Legile se clasifica si dupa criteriul complexitatii interactiunilor pe care le exprima:

legile dinamice actioneaza in fiecare caz individual in parte, fixind tocmai elementele de generalitate si necesitate care se manifesta in toate cazurile
individuale.
Legi statice reprezinta relatii generale constante existente in cadrul unor ansambluri alcatuite dintr-un mare numar de obiecte sau fenomene relativ
independente, ele fiind o expresie a necesarului la nivelul fenomenelor de masa.
Legea este reflectarea legaturilor si relatiilor dintre obiecte si fenomene care au un caracter intern,stabil, repetabil, essential. Legea este rezultatul cunoasterii si
exprima cunostinte generalizate despre realitatea obiectiva. Stiinta devine adevarata stiinta atunci cind se formuleaza legile ei. Dupa forma sa legile prezinta
anumite judecati, enunturi care constau din notiuni. In acelasi timp legile au si un continut obiectv, reflecta realitatea obiectiva. In dialectica deosebim
urmatoarele legi universal: legea trecerii schimbarilor cantitative si calitative, legea unitatii si luptei contrariilor si legea negarii negatiei. Toate aceste legi
functioneaza simultan si ne arata diferite aspect a dezvoltarii.
25. Noiunea de contiin. Structura contiinei. Problema contiinei n filosofie i psihologie.
Constiinta insusire a m ate riei superior organizata, func tia supe rioara a c reierului, spec ific a numai oamenilor si legata cu vorbirea; E a
prezinta continutul lumii spirituale a om ului, cunostinte le , conv inge rile , dorintele lui, vointa, dem nitate a, speranta, credinta,
dragostea.Din punct de vedere psihologic contiina este procesul de reflectare a propriului eu i a lumii nconjurtoare . Freud consider contiina, un dat al
experienei individului. Watson neglijeaz pur i simplu contiinna. Persoana contient triete experiene, se adapteaz lumii, este dotat cu reflexii
creatoare, stabilete relaii, gndete i este organizat ntr-o manier personal, ntr-un sistem personal. Structura constiintei reprezinta o totalitate de procese
psihice cognitive, afective, volutive.Constiinta include mai multe elemente, printre care: 1)gindirea; 2)memoria;3)emotiile; 4)intuitia;5)vointa; 6)atentia;
7)constiinta de sine.
Gindirea- este capacitatea omului de operare cu notiunile, emotiile; de a obtine cunostinte noi.Divizindu-se in rindul sau in: gindire abstracta si gindire concreta.
Memoria- reprezinta capacitatea individului de a inregistra, pastra, reprima, stoca, si reproduce informatia, ce include atit cunostinte, cit si anumite emotii, stari
psihice.
Emotiile si sentimentele- sunt reflectari apreciative ale realitatii,ele unesc situatia exterioara cu necesitatile omului.
Vointa- este un mecanism deosebit de reglementare a activitatii proprii numai omului, este un autocontrol al personalitatii.
Constiinta de sine este asa o stare a psihicului uman cind omul constiintizeaza nu doar locul sau in societate, in natura,nu doar pe sine, ci si pe semenii sai si
legatura cu acestia. Constiinta de sine inseamna evaluarea existentei individuale, dar si evaluarea celuilalt sau a altuia.
26. Contiina de sine: esena, caracteristica, manifestarea.
Constiinta de sine- este asa o stare a psihicului uman cind omul constiintizeaza nu doar locul sau in societate, in natura,nu
doar pe sine, ci si pe semenii sai si legatura cu acestia. Constiinta de sine inseamna evaluarea existentei individuale, dar si
evaluarea celuilalt sau a altuia. (Se poate deosebi constiinta de sine individuala, care reflecat statulul famialial,
professional, civic; si constiintade sine colectiva, caracterizata prin constiintizarea scopurilor, valorilor unei colectivitati, a
unui grup social.)
27. Contientul i incontientul. nvtura lui S. Freud despre psihica omului.
Contiina uman este cel mai obinuit i general fenomen sub care se manifest existen spiritual. Numai omul ca fiin
superioar capt atributul contiinei i aceasta l definete ca existen specific.ca form a psihicului uman este totodat o
reflecie anticipativ, graie creia ne poriectm n viitor, prin scopurile i planurile noastre, prin idealurile i speranele de via,
opiuni, decizii etc.
.Inconstient inseamna tot ceea ce nu este constient, adica tot ceea ce nu este in clipa prezenta in campul constiintei . In consecinta, inconstientul poate fi
conceptualizat ca un sistem unic de operare in acord cu propriile reguli de functionare, laolalta cu celelalte sisteme psihice, care la randul lor, functioneaza dupa
propriile reguli.
Freud lanseaz o concepie nou a contiinei care depete concepia tradiional i afirm c psihica omului conine i alte
componente dect raiunea. Sunt 3 parti ale partilor psihicului:
Sinele,ce corespunde inconstientului, insuma in sine multimea instinctelor inascute,ce determina atit activitatea omului, cit si a societatii in intregime.Acesta
este nivelul inferior al psihicului, subsolul, unde este intuneric, domina misterul, pasiunile, unde totul este dictat de instincte.
Eulse regasete la limita intre constient si inconstient.Reprezinta conceperea, intelegerea si aprecierea constienta a propriilor actiuni.Totodata,acest nivel
marcheaza cenzura lumea normelor sociale si interdictiilor,morala.
Supra-eu,este instana superioar, domeniul contiinei, al valorilor, al idealurilor, al preceptelor i interdiciilor, al reprezentrilor morale.El se identifica cu
ansamblul idealurilor, traditiilor, normelor morale care regleaza raportul relatiilor dintre oameni.
28. Contiina i limba. Contiina i memoria. Intelectul artificial i modelarea procesului de gndire.
Corelaia dintre contiin i limbaj.
Una dintre problemele in legatura cu cercetarea constiintei este problema raportului dintre constiinta si limba. Gindirea abstracta,constiinta sunt fenomene
ideale care pot sa existe si sa se manifeste numai prin limba ca totalitate de simboluri si semne. In limbajul obisnuit, natural aceste semne sunt cuvintele.
Astfel,prin intermediul limbii se realizeaza cunoasterea lumii. Ea este un mijloc specific social de pastrare si trasmitere a informatiei, de reglementare a
comportamentului uman, limba indeplinind functia de cunoastere , comunicare si expresiv- afectiva .
Constiinta este memorie, fara de care nu am ajunge la identitate, la noi insasi. Memoria la fel ca si limba este un elemental gindirii. Memoria- reprezinta
capacitatea individului de a inregistra, pastra, reprima, stoca, si reproduce informatia, ce include atit cunostinte, cit si anumite emotii, stari psihice. Un om care
si-a pierdut memoria, si-a pierdut in mare parte constiinta, identitatea de sine.
Intelectul artificial.
Multe dintre disputele din jurul problemei intelectului artificial au implicatii emotionale. Utilizarea pe scar larg a intelectului artificial creeaz premise pentru
trecerea la o etap calitativ nou de progres. Dezvoltarea ciberneticii invoc o serie de aspecte care necesit nc atenie. Aceste probleme se refer la pericolele
ce pot aparea pe parcursul perfectionarii tehnologiilor ce tin de crearea intelectului artificial.Prima problem se refer la posibila pierdere a stimulentelor pentru
munca de creatie, ca urmare a informatizrii n mas sau utilizarea pe larg a masinilor n domeniul artelor.A doua problem este mult mai grav, aceasta are la
baza urmtoarele. n viitor, vor exista vehicule care se vor adapta la factorii exteri si necesitatea pentru om de a interveni n procesul va disprea. n acest caz, este

posibila pierderea calitatilor omului, responsabil pentru gsirea soluiilor, solutionarea problemelor ce ar putea aparea..Exist posibilitatea degradarii abilitatiii
oamului de a raspunde pentru, preluarea controlului asupra inventiei cu intellect artificial n cazuri exceptionale.
29.

Gnoseologia ca teorie a cunoaterii. Subiectul i obiectul cunoaterii.

Gnoseologia constituie domeniul filosofiei care se ocup cu studiul procesului de cunoatere. Obiectul ei este cunoaterea uman. Din obiectul
gnoseologiei fac parte: obiectul cunoaterii, subiectul cunoaterii, mecanismul cunoaterii, condiiile cunoaterii, cauzele cunoaterii, legile cunoaterii, cile de
cunoatere, genurile de cunoatere uman.
Una dintre problemele ale gnoseologiei este cea a subiectului si obiectului cunoasterii.
Subiectul- este elemental activ, cel care cunoaste si transforma realitatea obiectiva in procesul activitatii sale practice, poate fi omul/un colectiv de oameni/ sau
societatea in intregime.
Obiectul este partea pasiva,ceea ce se cunoaste,este existenta in afara si independent de constiinta noastra, este lumea exterioara, realitatea inclusa
in activitatea practica a subiectului. Obiectul nemijlocit al cunoasterii este acea parte a realitatii care este evedentiata din ea si spre care este orientate
activitatea subiectului.Obiectul exista independent de subiect, ca primar in raport cu subiectul, iar subiectul cunoscator ca secundar referitor la realitatea
obiectiva. In procesul cunoasterii subiectul si obiectul se gasesc in permanenta interactiune si schimbare.
30. Cunoaterea tiinific, specificul i structura ei. Epistemologia. Paradigma tiinific.
Cunoasterea stiintifica- este o activitate specifica ce se deosebeste de cunoasterea obisnuita.Cunoasterea stiintifica se ocupa cu constatarea,acumularea,
generalizarea faptelor stiintifice, precum si evedentierea cauzelor si legitatilor obiectelor si fenomenelor.Cunoaterea tiinific presupune dou niveluri relativ
distincte, care se ntreptrund ns i se implic reciproc: nivelul empiric i nivelul teoretic.
Nivelul empiric const din fapte, date empirice ale tiinei. Metodele caracteristice nivelului dat sunt:observatia, comparatia, masurarea,experimental.
Nivelul teoretic al cunoaterii tiinifice este constituit din teoriile tiinifice propriu-zise n cadrul crora sunt formulate legi ce explic n esent diversele
domenii ale realitii. In cadrul acestuia, putem distinge mai multe componente :a) Termenii teoretici b) Enunuri teoretice i legi. c) Teoria propiru-zis.
Nivelului dat sunt caracteristice urmatoarele metode ale cunoasterii: abstractizarea, idealizarea,formalizarea, concret si abstract, istoric si logic, ascensiunea de
la abstract la concret.
Epistemologia- teoria cunoasterii stiintifice,este latura ideala a activitatii umane.Cunoasterea este un process complex de
dezvaluire a esentei obiectelor si fenomenelor.Prin aceasta se insuseste si se reproduce mintal realitatea de catre subiectul
cunoscator.Totodata, ea poate fi definita si ca un proces de obtinere, reproducere si functionare a cunostintelor.
Paradigma constituie un ansam blu de viziuni si ide i im partasit de o comunitate de sav anti, care si servesc drept model pentru formularea si
rezolvarea problemelor teoretico-stiintifice. Paradigmele sunt realizri tiinifice universal recunoscute in metodologia stiintei contemporane. C u n o a t e r e a
cuprins ntr- o paradigm este n m are m sur una tacit. Form ularea i rezolvarea de proble me pe baza cunoaterii tacite cuprinse n
paradigme constituie ceea ce Kuhn numete tiin normal saucercetare normal.
31. Logica i metodologia cunoaterii tiinifice. Specificul cunoaterii economice.
Metode de cunoastere:

Dialectica-se prezinta ca logica, ca teorie a cunoasterii si metodologie generala cercetarilor stiintifice.

Analiza-reprezinta o metoda de cercetare care descompune intregul,fenomenul,in parti constituente,elementare si evidentiate, laturile,proprietatile
,legaturile acestora.

Sinteza-reprezinta unirea partilor obiectelor dezmembrateb mai inainte intr-un intreg unic.

Abstractizarea-reprezinta procedeu deosebit al gindirii, care consta in dezicerea de la un sir de proprietati si relatii ce ne intereseaza,in rezultatul
acestei operatii logice apar abstractiile.

Generalizarea-reprezinte procedeul de gindire,in rezultatul caruia se stabilesc proprietati si trasaturi generale ale obiectelor

Inductia-reprezinta metoda de trecere de la cunoasterea anumitor fapte la cunoasterea generalului, la generalizarea emprica si stabilirea tezelor
generale.

Deductia-este metoda de judecata ,cind din premise generale cu necesitate urmeaza cocluzia cu caracter particular.

Analogia-procedeu de cunoastere prin care din asemanarile obiectelor in unele trasaturi coincid si asemanarile pentru alte trasaturi.

Modelarea-reprezinta studierea obiectului pe calea crearii si cercetarii unei copii.

Logica este tiina, care studiaz formele raionale, validitatea raionamentelor, principiile care asigur corectitudinea gndirii.
Logica studiaz: formele gndirii, fcnd abstracie de la coninutul concret al gndurilor; validitatea raionamentelor; legile i regulile care determin
corectitudinea gndirii.
32. Problema adevrului n tiina i filosofie. Obiectivitatea adevrului. Adevrul i credina.
Adevarul(scopul final al cunoasterii)- este categoria filosofica care vizeaza corespunderea adecvata a imaginii cu obiectul, a cunostintelor cu realitatea
obiectiva.Cuvintul adevar vine din greaca,insemnind o stare de neascundere. Exista mai multe tipuri de adevar: - relativ si absolut;- obiectiv si subiectiv.
Adevarul obiectiv- este o categorie filosofica, care vizeaza cunostintele continutul carora e determinat de obiectul cunoasterii si este independent de subiect.
Adevarul subiectiv- este o categorie filosofica ce tine de dependenta adevarului de diversi factori,accentuind , totodata, ideea ca fiecare om are adevarul sau.
Adevar absolut- este categorie filosofica ce vizeaza coincidenta completa, definitiva a imaginii cu obiectul reflecatat. Aceste cunostinte nu depind de dezvoltarea
cunoasterii si practicii sociale, de aceea sunt adevaruri eterne.
Adevarul relativ- este categorie filosofica care reflecta coincidenta incompleta a imaginii cu obiectul.Adevar relativ sunt cunostintele care correct reflecta
realitatea, dar nu cuprinde toate laturile,aspectele obiectului reflecatat, ceva ramine necunoscut.
Principalele poziii filosofice asupra adevrului.
Principalele pozitii filosofice asupra adevarului erau: existentialismul,conventionalism, pragmatism,machism
Existentialistii recunosc adevarate acele cunostinte pentru care omul poate sa-si jertfeasca viata.
Conventionalistiinafirma ca adevarul e rezultatul conventiei savantilor.
Pragmaticii leaga adevarul cu folosul.
Machistii leaga adevarul cu o gindire economica.
Obiectivitatea adevarului inseamna reproducerea adecvata a unui continut real care exista independent de vointa si constiinta
subiectului cunoscator.
33. Societatea ca obiect de studiu al filosofiei. Structura societii, elementele ei.
Termenul societate este de origine Latina (socio- a uni, a imbina; si substantivul sociatas- uniune, unire) si reprezinta un ansamblu, o uniune de
oameni, dintre ei. Societatea este obiectul de studiu al sociologiei. Cuvintul sociologie apare in vocabularul filosofic dupa 1830. In anii 30 ai sec XIX
cind filosoful francez Comte Augustin evidentiaza sociologia,termen neintilnit pina atunci, ca stiinta despre societate. Pina la el societatea era studiata in
cadrul filosofiei mai mult prin notiunea de stat. In continuare filosofia devine o stiinta specifica cu obiect si mijloacele sale de cercetatre cu aspectul sau
teoretic si empiric. Societatea are o anumita structura si notiunea de societate concentreaza:
Primul element ce se contine in societate este poporul. Prin notiunea de popor in notiunea marxista se intelegea masele muncitoare, cei care produc bunuri, la
care mai erau alipite si elementele progresiste, cei care sustineau masele, din rindul maselor exploatate, adica cei bogati nu erau atribuiti la notiunea de popor,
alcatuiesc forta motrice a istoriei. Astazi prin notiunea de popor, intr-un mod se intelege toti membrii societatii: liderii politici,functionarii de stat, aparatul
birocratic, adica este poporul si conducatorii lor.
Un alt element al structurii sociale il constituie natiunea. Ea este o formatie istorica de oameni careia ii este caracteristic comunitatea de teritoriu, comunitatea
de cultura, de limba, constiinta si caracter psihologic. Exista natiuni mari si mici, uneori are loc absolutizarea neintemeiata,supraaprecierea nejustificata a
natiunii mari insotita concomitant de subaprecierea, ignorarea, diminuarea valorilor mici - sovinism. El este caracteristic natiunilor mari. Opus sovinismului dar

strins legat de el este nationalismul, care psihologic este a 2-a parte a lui, caci el reprezinta absolutizarea, supraaprecierea valorii natiunii mici si subaprecierii
valorii natiunilor mari, adica si nationalismul reprezinta niste interpretari neadecvate, neobiective, cu scopul de a jigni anumite comunitati entice ce pot provoca
conflicte in societate.Reiesind din faptul ca nationalismul se refera si caracterizeaza psihologia natiunii mici trebuie de spus ca reiesind din faptul ca in istorie
deseori natiunile mari au cucerit, cotropit, exploatat natiunile mici, apoi nationalismul,caracteristic natiunii mici, in anumite conditii istorice poarta caracter
pozitiv, fiindca cresterea, trezirea constiintei nationale la natiunile asuprite e un imbold si o sustinere psihologica indreptata spre lupta de eliberare nationala, de
obtinere a autonomiei statale si de iesire sub jugurile stapinilor straini.
O alta structura a societatii o constituie clasele. Clasele reprezinta grupuri mari de oameni care se deosebesc intre ele dupa atitudinea lor, dupa rolul lor in
procesul de organizare a muncii. Mijloacele de productie sunt fabricile,uzinele, instrumentele, uneltele, tehnologiile, tot prin ce se produc bunurile.
34. Sistemul economic al societii. Economia ca scop i mijloc de existen a societii.
Unul dintre principalele sectoare de activitate a oricarei societati este sistemul economic. Aici membrii societatii se autorealizeaza, de aici se aprovizioneaza
cu bunuri si marfuri absolut necesare pt supravietuirea lor, aici ei isi formeaza un anumit capital pt a activa liber in societate, pt a-si putea asigura existenta
si la urma urmei pt a asigura activitatea si vitalitatea continua a societatii. Economia a fost mereu un factor important atit in dezvoltarea societatii, cit si in
studierea ei, si in divizarea societatii si a membrilor ei, a cetatenilor. Din cele mai vechi timpuri, cetatenii se clasificau anume dupa criteriul economic, in
diverse clase, ceea ce le determinau si pozitia ocupata in societate. In depententa de activitatea economica practicata, de meseria imbratisata, de venitul pe
care i-l asigura munca depusa cetatenii se calsificau in sclavi,tarani, meseriasi, mestesugari, aristocrati s.a.Unul dintre scopurile primare ale economiei
in cadrul unei societati este aprovizionarea indivizilor cu resurse si bunuri strict necesare pt mentinerea vietii, a nevoilor, si tokmai dupa aceea apare si
dorinta de a acumula o avere, de a extinde o anumita afacere etc. In principiu, scopul oricarei economiii este formarea profitului, insa economia, ca
activitate, a aparut din necesitatea individului de a-si asigura viata, de a face schimb de marfuri si de a-si diversifica bunurile consumate. Cu timpul oamenii
au realizat ca asta ar putea deveni o modalitate extraordinara de a maximiza veniturile. Fara economie si activitatile economice orice societate ar inceta sa
mai existe. Sistemul econommic este un element absolut necesar pt existenta oricarei societati, fara activitati economice, pornind dele cele mai primitive,
precum barterul, orice societate si-ar inceta imediat existenta sau ar fi una foarte slab dezvoltata care ar fi in continuu regres si ar sfirsi pina la kapat in
disparitie. De aici conchidem ca economia este un mijloc indispensabil al existentei unei societati si este scopul pe care o societate il urmareste pt
a prospera.
35. Societatea i natura, corelaia lor. Probleme ecologice contemporane, biosfera i noosfera.
Societatea inseamna o uniune, o unire de oameni. Societatea se structureaza prin actiuni umane, eset un univers de procese
si relatii obiective pe baza carora apar si se dezvolta niste relatii intre indivizi. Notiunea de natura este una din ce in ce mai
largi, inglobind si lucrurile din natura lumea stelelor indepartate, transformarile reciproce ale particulelor elementare etc,
adica tot ce exista, universul, si este identica in acest sens cu notiunea de natura. Gindirea antica concepea natura ca pe un
tot intreg ce se schimba, iar omul era iterpretat ca o parte a lor. O alta interpretare a naturii s-a cristalizat in cultura crestina
a epocii medievale. Se considera ca Dumnezeu a creat natura si natura era inferioara omului. In epoca renasterii atitudinea
fata de natura se schimba: omul descopera frumusetea si splendoarea naturii, incepe a vedea in ea izvorul bucuriei, placerii.
In perioada timpurilor noi apare o atitudine a omului fata de natura si anume dominatia asupraei. Aceasta epoca se
caracterizeaza prin atitudinea consumatoare fata de natura care a durat pin la sec 20. Cele maigenerale reprezentari despre
corelatia dintre oameni si natura ni le furnizeaza notiunea "mediul inconjurator". De obicei se distinge mediul natural si
artificial. Mediul natural cuprinde geo si biosfera, adica sistemele materiale care au aparut si exista in afara si independent de om dar care pot deveni un
obiect al activitatii lui. Mediul artificial include nu numaicorpurile neisufletite, dar si organismele vii: plantele si animalele create de om drept rezultat al
selectiei. Corelatia dintre om si natura, societate si mediu, in urma cresterii furtunoase a productiei industriale a atins cote maxime si critice. In aceasta
ordine de idei apara pericolul pieirii omenirii ca rezultat al epuizarii resurselor naturale si poluarii excesive a mediului, ce pune in pericol viata omului.
Anume aceste relatii dintre societate si natura determina esenta problemei ecologice. In ultimii 500 de ani oamenii au nimicit 2/3 din padurile ce acopereau
pamintul, iar in ultimii 100 de ani omenirea a marit de 1000 de ori consumul resurselor energetice. omenirii s-a micsorat uimitor autocuratirea
biosferei.Datorita formarii in jurul pamintului a aparut un strat de dioxid de carbon a aparut pericolul schimbarii climei, fapt ce poate provoca consecinte
catastrofale. In ultemele decenii realizarile stiintifice au modificat essential fortele de productie,au ridicat nivelul de dezvoltare social economica, au
contribuit la acutizarea problemei ecologice. Printre conceptiile filosofice ce se refera la problemele ecologice pot fi evidentiate conceptia rousseau-ista sau
neorousseau-ista. Adeptii ei propaga idea intoarcerii la natura. In principiu ei pornesc de la idea justa a unitatii omului si naturii, ei ignora faptul ca omul
devine si ramine om nu prin acomodarea lui pasiv si prin transformarea lui active. Pe linga conceptii pesimiste,exista si conceptii optimiste conform carora
problema ecologica poate fi solutionata, tinind cond de faptul ca radacinile ei se trag din interactiune dintre societate si natura. Prin esenta sa problema
ecologica este o problema sociala care a aparut in urma revolutiei tehnico stiintifica, care poate fi solutionata numai pe baza unor transormari sociale,
schimbari radicale in sferele economice de productie, social culturale si axiologice. Problema ecologica are un character global si poate fi rezolvata reiesind
din conditiile dezvoltarii inegale a diferitor tari si popoare. Este necesara o colaborare internationala,elaborarea detaliata si realizarea practica a noilor
realizari in stiinta si tehnica in scopul amortizarii relatiilor dintre om si natura. Biosfera spatial ocupat de lumea organica. Noosfera care semnifica spatiul
maxim okupat de relatiile posibile ale omului, hotarele pina unde omul cu mintea sa poate sa ajunga. Noosfera (sfera ratiunii) ar fi un nor mare care
nconjoar planeta ca i atmosfera sau ionosfera. Acest nor sferic imaterial ar fi format din incontientele umane emise de creierele drepte. Ansamblul ar
forma un mare Spirit imanent, Spiritul uman global ntr-un fel.Astfel credem c ne imaginm sau c inventm lucruri pe care, n realitate, creierul nostru
drept le ia pur i simplu de acolo. Iar cnd creierul nostru stng ascult cu atenie creierul drept, informaia trece i duce la o idee apt s se concretizeze n
fapte.Conform acestei ipoteze, un pictor, un muzician, un inventator sau un romancier n-ar fi dect nite receptori radio capabili, cu creierul lor drept, s ia
din incontientul colectiv apoi s lase emisferele dreapt i stng s comunice destul de liber ca s reueasc s pun n practic aceste concepte care se
gsesc n noosfer. Noosfera este stadia superioar a biosferei, n care activitatea raional uman este factorul determinant n dezvoltarea planetei
noastre.Cunoscnd legitile naturii i perfecionnd tehnologiile, omenirea devine o for contient transformatoare a spaiului planetar i cosmic, o form
nou de interaciune dintre natur i societate. Noosfera are tendina de a se lrgi permanent,transformndu-se ntr-un element structural al cosmosului.
Etapele dezvoltrii noosferei snt civilizaia informaional,ecologic i cosmic
36. Sistemul social i sistemul politic al societii.
Sistemul social- ansamblul raporturilor ce apar in presegmentele unei societati, rezultatul incercarii de specificare de system,
dezvoltarea stiintelor pentru a legitima studiul fenomenologiei sociale. Descrie complexul tuturor actiunilor ca societate.
Consta in mod exclusive din capacitatea de a produce si reproduce comunicari optime. Oamenii actioneaza din necessitate,
motivele si interesele lor, urmaresc scopuri, actioneaza constient. Acest fapt este bazat pe baza cunoasterii legilor sociale,
acordului reciproc dintre scopurile activitatii si mijloacele ei si legile sociale. Cunoasterea si folosirea legilor rational in
organizarea intregii vieti a societatii.Sistem politic face referire de regula la oamenii politici. Pe plan politic libertatea
se coreleaza cu respectarea legilor statului. Libertatea rezida in garantarea securitatii cetatenilor, dispune de o independenta
relative. Politica este arta administrarii, se bizuie pe realizarile stiintei si sa corespunda criteriilor moralitatii. Sistemul politic
in perioada contemporana se caracterizeaza prin democratie ca regim politic si ca forma.
37. Raportul dintre natural i social n om. Noiunile de individ, individualitate, om, personalitate.
Natura omului este redusa de la cuget la ratiune. Actul gindirii reprezinta argumentele confirmarii existentei individuale.Timpul e caracterizat de intindere,
iar sufletul de gindire. Precum mentiona Aristotel ca omul este un animal politic adica se poate manifesta ca om si se deosebeste de animal numai
in societate fiind educat si activind in stat. Gindirea umana nu poate anula legitatile obiective ale lumii. Dupa Bacon, gindirea nu asculta de natura, ea
nu are nici o puterea asupraobiectului.
Omul e un element al naturii, dar totodata si o aprenta a esentei sociale.
Individ- caracterizeaza tot ce este in comun in aspect biologic tuturor oamenilor ca fiinta a naturii.
Personalitatea semnifica produsul si element al societatii.
Individualitatea semnifica deosebirea caracterului si intelectului uman, social. Omul este subiect al relatiilor sociale.O problema care exista pina azi este cea a
corelarii dintre aspectul biologic si social in om, datorita caruia unuia dintre acesti 2 factori omul este om, fiindca este evident ca omul apartine si naturii, dar
omul este om datorita factorului social,fiindca inafara societatii omul nu poate exista, deci la fel putem afirma ca omul exista datorita societatii, dar si societatea
apare si exista numai atunci si acolo unde sunt oameni. Natura biologica a omului reprezinta acel substrat inafara caruia substanta sociala nu poate exista. Ca
fiinta biologica omul este inrudit si identic in mare masura cu animalul (fiziologic,legile carora li se supune lumea biologica, toate se extind asupra omului).

Despre influenta si importanta elementului natural, biologic asupra fiintei umane ne demonstreaza foarte simplu oricare afectare, dereglare a sanatatii, a
functionalitatii mecanismelor biologice, abaterea de la manifestarea legitima a elementului biologic, cu atit mai mult dacasint afectate organele vitale, este si
respectiva starea sociala si chiar intelectuala, toate capacitatile si posibilitatileindividului. Totodata rolul factorului biologic tot nu se poate absolutiza, fiindca
este dovedit ca inafara mediului social,insotit de cel intelectual, omul nu poate deveni om. De la natura, in forma sa biologica, omul deja se naste om, dar el este
om numai in potentie, fiindca capacitatile lui naturale pot deveni umane numai fiind sustinute si realizate in mediul social respectiv. In cazul in care omul nascut,
sau inka la o virsta foarte frageda, nimereste nu in spatiu social, ci in altul animalic, sau pur si simplu lipsit de oricare posibilitate de a comunica cu societatea,
de a socializa, el fiind mai apoi reintors in mediul socio-cultural, un om cu toate straduintele care s-ar aplica, nu devine om in sensul deplin al cuvintului.Si
invers, daca omului cu multe abilitati, neajunsuri extreme, sunt pusi in conditii socio-culturale speciale, ei obtin rezultate extraordinare.
38. Obiectul i problematica antropologiei filosofice, noiunile ei de baz. Principalele concepii filosofice despre om.
Obiectul de studiu al antropologiei filosofice este omul. Apare intrebarea ce este omul? Care este valoarea sa, sensul vietii
omenesti? Scopul vietii omenesti? Toate aceste intrebari in sine accentueaza problematicile antropologice. Problema omului e
structurata pentru studiere a 2 lumi: interioara si exterioara, constatarea actualitatea investigatiilor problematicii umane, dar
si orientarea lor catre conditia existentei individului si a omenirii catre potentialul creator al persoanei, catre ambianta
sociala, fizica si lumii sale interioare.Conceptii:
1. Omul este parte a naturii, element al ei, vine din natura si il caracterizeaza trasaturi naturale, fizice, bilogice si se supun
legilor naturii.
2. Omul este om datorita esentei sociale
3. Pentru Hegel, omul este purtator al gindirii, ratiunii, subiectul activitatii spirituale, creatorul culturii.
4. Pentru Marx, omul e apreciat prin prisma muncii, pe activitate a productiei. El sustine ca omul e ansamblu
relatiilor sociale.
5. In lumea contemporana specificul omului e descoperit in fenomenul vietii (de exemlu Schopenhauer evidentiaza
vointa,Freud subordoneaza constientul inconstientului).
39. Sensul i scopul vieii omului. Fenomenul alienrii.
Procesul de existenta, dezvoltare a functiilor de cunoastere, de comunicare in relatiile cu mediul si cu altii. In fiintele vii
exista in mod necesar 2 ordine de fenomene: Fenomenele creatiei vitale si fenomenele mortii. Omul pe parcursul vietii se
autoeduca pentru a actiona si lupta pentru realizarea justa asupra lucrurilor si scopurilor propuse.Fenomenul alienarii este
procesul in care omul se instraineaza de ceea ce tine de esenta sa sau de ceea ce este produs prin activitatea sa, cedarea
drepturilor naturale, individuale catre comunitate. Pentru Hegel semnifica actul prin care constiinta devine straina de sine,
abandoneaza caracterul sau nemediat si trece in altul, devine lucru. Depasirea alienarii se desfasoara intr-o dialectica care
culmineaza prin dezvoltarea deplina a vietii spirituale, idiologie prin care omul proiecteaza in Dumnezeu nevoi si
idealuri umane.
40. Axiologia esena i noiunile de baz. Tipuri de valori i dialectica lor. Valori general umane.
Axiologia este o teorie a creatiei orientate spre finalitatea inconstienta cu trasaturi differentiate in functie de domeniul de studii. Este stiinta desspre originea
caracteristicile si legaturile dintre valori. Valoarea exprima atitudinea omului fata de lucrurile, fenomenele ce se intimpla, exista. Valoarea poate avea un
character obiectiv prin existenta omului in diferite activitati, dar totodata si un character subiectiv, unde valorile erau considerate ca exprima reflectarea
sentimentelor,emotiilor, conditionate de catre un oarecare obiect. Ca univers de semnificatii, lumea valorilor reflecta nu aprecieri,necesitati si aspiratii
individuale, ci idealurile, necesiattile si nazuintele unei perioade istorice concrete. Totodata valorile sunt o realitate artificiala, construita de om in procesul
realizarii anumitor scopuri. Valoarea e caracteristica a obiectelor care satisfac anumite nevoi, ele sunt relationale, ele pe parcurs evolueaza, unele pierzindusi calitatea de valoare, altele capatind-o.
Caracteristici:
1.polaritatea ce are loc in interiorul valorii
2. Ierarhizarea dupa importanta pentru om
3. Egalitatea proclama suprematia principiului egalitatii oamenilor
4. Raritatea unele valori se bucura de pretuirea maxima, care implica sacrificial, altele nu se bucura de pretuire.
Valoarea constituie obiectivizarea fortelor creatoare, esentiale omului, iar natura si componentele ei obiecte valorizate sau dupa Marx natura
umanizata. Valorile: nu sint concepte (orice rationamente ar face cineva, nu poate explica de ce ii place muzica lui Verdi sau sculptura lui Brincusi); nu sint
lucruri, dimpotriva constituie o lume aparte de cea a lucrurilor,o lume de sensuri care o dubleaza pe cea a obiectelor fizice, ele nu se pot confunda cu
purtatorii lor materiali; nu sint fenomene psihice, chiar daca sint strins legate de dorintele subiectului uman; nu sint obiecte ideale, asemeni modelelor din
fizica teoretica. Valoarea este proprie subiectului, implica un suport obiectiv si un act subiectiv de semnificatie. Odata constituite, valorile au o relativa
independenta de subiectul creator, o evolutie proprie si o obiectivitate specifica. Referitor la geneza valorilor, ele sunt creatia omului si reprezinta o
dimensiune esentiala a existentei umane.
41. Cultura ca obiect de studiu al filosofiei. Cultura i societatea, subcultura, contracultura.
Pretutindeni unde traiesc oameni ei creeaza cultura, neexistind societati aculturale si nici macar indivizi lipsiti de cultura.Orice societate are o cultura, oricit
de simpla ar fi ea, si fiecare fiinta umana este culturala in sensul ca participa la o anumita cultura. Cu toate ca viata omului este imposibila fara cultura,
totusi cultura nu cuprinde intreaga viata sociala,deoarece cultura, rezultatul viu, in continua miscare si transformare a activitatii indivizilor pe diferite trepte
a societatii nu se confunda cu socieattea. Daca tot ce este cultura este, in acelasi timo si societate, nu tott ce este social este totodata si cultura. Cultura
trebuie privita ca un subsistem integrat in sistemul social. Legile generale ale dezvoltarii sociale isi lasa amprenta si asupra continutului, structurii si
dinamicii culturii.
Cultura reprezinta experienta spirituala a omenirii, este tot ceea ce e creat de om, ea este lumea artificiala. Este tot ceea ce omul acumuleaza si duce prin veacuri.
Ea poate sa se manifeste la nivel de istorie individ, natie, popor, activitate profesionala etc.
Subcultura ansamblu de credinte si perspective coerente caracteristice unui grup social particular care le deriva din cultura larga a societatii careia ii apartin.
Mai pot fi definite ca mediatii intre structurile sociale si indivizi: tind sa accentueze sis a absolutizeze valorile si comportamentul present in societate. Prezenta
unei subculture este dedusa dintr-o contrare geografica sau generatoare a unui anumit comportament.
Contracultura Ansamblu de norme si valori dezvoltate de catre un grup aflat in opozitie deschisa fata de cultura dominanta
42.

Cultura de mas i cultura de elit. Cultura i globalizarea.

43. Cultura i civilizaia: unitatea i deosebirea. Contradiciile civilizaiei contemporane.

Civilizatia: toatalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului (fizic si social), reusind sa-l supuna si sa-l
transforme, sa-l organizeze si sa i se integreze: satisfacerea nevoilor materiale, confortului si securitatii,
alimentatia,imbracaminte, constructii, tehnologie, activitati econ, soc, pol, educatie, invatamint etc.Unitatea: Dupa Blaga,
civilizatia si cultura sunt forme ale creatiei umane Ambele sunt forme ale creatie prin care omul a devenit o fiinta unica in
univers Civilizatia este insertia culturii in existenta oamenilor, circulatia valorilor culturale sau cultura in actiune
Deosebirea: Civilizatia e considerate ca o cultura materiala pe cind cultura e privita ca domeniu spiritual Pentru Spenglov,
cultura reprezinta prima faza de plamadeala si dezvoltare a formelor creatiei culturale miturile,religia , artele. Civilizatia
este etapa finala cind elementele creatiei culturale incep sa se ofileasca, secatuind. E considerate declinul fatal al culturii Tot

la Blaga, cultura are o finalitate spirituala insa civilizatia una practica Intre cultura si civilizatie nu este un raport de
pozitie reductibila ci de interactiune permanenta, de conjugare.
Contradictiile civilizatiei contemporane: civilizatia a fost interpretata in mod diferit pe de o parte ca criteriu a
dezvoltarii, pasirea barbarismului, nivelul trecerii, depasirii de catre societate a starii si originii inculte si animalice. Pe de alta
parte civilizatia era interpretata ca dauna a progresului social. Criza valorilor morale se exprima si in degradarea
relatiilor umane, care extinde violenta, infractionalitatea, criminalitatea. In secolul nostrum se desfasoara criza civilizatiei
industriale si trecerea spre o noua civilizatie post indusriale. Sunt aparente disproportiile intre dezvoltarea stiintelor si tehnicii
si alte domenii ale creatie si valorilor spirituale, care au ramas in urma. Accentuarea unor fenomene de pierdere a increderii
si sperantei in viitor. Este vadita si criza moralitatii, combaterea saracimii sufletului marei mase a indivizilor.Criza valorilor
morale se exprima si in degradarea relatiilor umane cotidiene.
44. Noiunea de moral. Structura moralei. Specificul normelor morale.
Morala fenomen spiritual si social ce se caracterizeaza si intruneste in sine un sir de norme, valori, idei, ce caracterizzeaza individual si societatea la o
anumita etapa de dezvoltare. Morala (Latinamossi morales-traditie,obicei) e inclus in vocabularul filosofic si in vocabularul latin- roman- crestin de
catre filosoful Cicero, care in lucrarea sa despre destin analizind etica greciilor, pentru a imbogati limba Latina propune ca sinonim al cuvintului etica
cuvintul latin morala. Morala ca fenomen social, spiritual are un character istoric, adica apare la o anumita etapa de dezvoltare a omului si societatii.
Conditiile aparitiei si existentei ei sunt urmatoarele:
1. aparitia constiintei de sine a individului care semnifica in aspectul moral aparitia egoismului, adica inaintarea prioritatii valorii individului fata de
societate
2. aparitia in epoca primitive a interdictiilor sub forma de table, care se formeaza in constiinta colectiva si care reprezinta nishte norme interdictii, care
nu admit anumite tipuri de comportare
3. Aparitia asa numitului talion ce reprezinta principiul dreptatii, in romana dinte pentru dinte, singe pentru singe
Odata cu aparitia societatii capitaliste sau burgheze pe prim plan e inaintata calitatea egoismului. In epoca contemporana,in urma globalizarii, In structura
valorii morale au loc diferite schimbari. Datorita globalizarii, adica stergerii specificul valorilor nationale, datorita internationalizarii vietii economice si
sociale, migrarii si amestecului diferitor natiuni, dar si datorita schimbarilor ce au loc in fiecare societate cum ar fi daca vorbim despre socieatatea noastra
natala , liberalizarea activitatii bisericelor, fapt ce duce la schimbarea atitudinii fata de multe valori. Morala contine un system de notiuni,valori etc. In
morala pot fi deosebite 3 domenii:activitatea morala, relatiile morale, constiinta morala. Constiinta morala include in sine normele , valorile, motivarea,
constiinta de sine a individului. Normele reprezinta un system de cerinte care sunt inaintate de catre societatea fiecarui individ si care se cer a fi resprectate
in baza constientizarii valorii importantei lor de catre fiecare om. Normele morale promoveaza anumite determinatii ale binelui (cinstea, generozitatea,
modestia) atit sub aspectul continutului valoric, cit si al datoriei, intentionind sa armonizeze universuol a ceea ce este dezirabi cu situatiile concrete.Ele
stabilesc limite intre care sunt si pot fi acceptate variatiuni ale comportamentelor individuale.
45. Etica n afaceri: esena i principiile fundamentale.
Etica semnifica initial obiceiurile, normele de conduita caracteristice unei comunitati de oameni. Stim ca una dintre cele mai importante lucrari ale filosofiei
antice consecrate studierii moralei a fost etica lui Nicomah scrisa de Aristotel.Astazi in literature de specialitate termenul etica semnifica stiinta despre
morala si in literature se intilnesc 2 interpretari ale corelatiei dintre morala si etica:
1.se afirma ca etica si morala nus identice fiindca morala este obiectul de studio al eticei, etica fiind stiinta despre morala,si deci morala reprezinta partea
empirica, iar etica nivelul theoretic al constiintei ce studiaza aceasta realitate empiricomorala
2. A 2 interpretare consta in afirmatia: etica si morala sunt notiuni identice, sinonime, semnificind aceleasi realitati.
3. Etica in afaceri e un domeniu ce urmareste sa clarifice problemele de naura moral a ce se ridica in mod current in activitatea agentilor economici dintr-o
societate capitalista
4. Dupa Laura Nash etica in afaceri e studiul modului in care normele morale personale se aplica in activitatie si scopurile intreprinderii comerciale. Nu
este un standart moral separate, ci studiul modului in care contextual afacerilor pune personae morale, ce actioneaza ca agent al acestui system, propriile
sale probleme specifice. Etica se straduie sa afle raspunsi cu valoare universal valabila: c e ar trebui sa faca un om spre asi realize dorintele, scopurile si
idealurile, astfel incit sa poata atinge maxima implinire a finite sale, fara a face inutil rau celorlalti, ci lasind pe fiecare sasi caute propria implinire
personala si chiar contribuind la progresul intregii societati? aceata e interogatia fundamental ace sta in miezul investigatiilor etice. Care sunt concret
valorile si principiile morale indispensabile in afaceri? In primul rind maximizareav alorii de TL a proprietarilor solicita o perspective de lunga durata. Dar
aceasta solicita considenta si cu necessitate posesie si ca atare solicita respectful dreptului de proprietate. Prin urmare afacerile presupun un comportament
care exclude minciuna, inselatoria , furtul etc, luate laolalta aceste constringeri intrupeaza valorile ce sar putea numi decentaelementara. In al doilea rind
putem mentiona principiile interesului rational, ca unicul mod de concepere a obligatiilor etice ale intreprinzatorilor.
46. Religia ca fenomen social i cultural Raportul dintre moral i alte forme ale culturii: religia, jurisprudena, tiina.
In epoca medievala existau alte norme si valori morale care erau bazate pe subordonarea stricta sociala, datorita dominatiei
religioase era promovata ideologia ascentismului, care co-exista cu un fenomen diametral opus ascezei care era
cavalerismul, ce presupunea necatind la toate cerintele bisericii existenta amantei/amantelor, pt clasele instarite ceea ce
nu se include in structura moralei religiei feudale.Morala este inrudita cu jurisprudenta, fiindca si dreptul, la fel se bazeaza pe
inaintarea unor cerinte sub forma de norme juridice, legi fata de individ. Deosebirea dintre morala si drept este destul de
mare. In primul rind, legile juridice sunt scrise, adunate in coduri speciale, normele morale nu. In al 2-lea rind, morala
actioneaza intotdeauna, in primul rind asupra constiintei individului si cere constientizarea de catre individ a normelor ce se
cer a fi respectate, pe cind normele juridice sunt impuse omului, deseori contrar vointei sale. In al 3-lea rind, forma
de influenta a normelor morale si juridicesi nerespectarea lor este diferita, caci nerespectarea normelor morale are doar
influenta spirituala sub forma de mustrare a constiintei, diferite emotii, neaprobarea a activitatii omului, pe cind incalcarea
normelor juridice nu exclude, ba chiar foloseste pe larg diferite pedepse fizice pina la cele mai dure.Conflictele omului
teoretic se afirma pe de o parte cu valoarea morala, pe de alta parte cu valoarea religioasa. Stiinta asa cum s-a dezvoltat in
ultimul secol, este o stiinta mecanicista, si, ca atare ea exclude din interpretarea realitatii orice idei de finalitate. Stiinta
moderna se intreaba numai care sunt raporturile de coexistenta si succesiune dintre elementele simple.
47. Religiile mondiale: particularitile, unitatea i deosebirea dintre ele.
Printre religiile contemporane mondiale se intilnesc religii ca: budismul, crestinismul si islamul. Insasi religiile
mondiale,fiecare din ele avind aparte peste 1 mlrd de adepti, exista diferite directii si confesiuni,Budismul apare ca
conceptie filosofica din sec VI i.e.n. Denumirea vine de la fondatorul Budha, ce inseamnailuminatul. La baza budismului
stau 4 raspunsuri, care reprezinta si 4 principii ce caracterizeaza raspunsurile la intrebarile fundamentale a budismului ce
este viata?:
1.viata este suferinta
2.daca viata este suferinta, inseamna ca exista anumite cauze care o fac astfel
3.daca sunt cauze exista si mijloace de depasire a suferintelor
4.exista 8 cai: necesitatea de a duce un mod de viata normal, moral, folosirea corecta a cuvintelor, adica excluderea
cuvintelor cu mai multe sensuri, excluderea erorilor constiente, intentionate (minciunilor) s.a., dar exista o cale suprema care
consta in emitarea to..cla, in inabusirea absoluta a tuturor pasiunilor, dorintelor, instinctelor si obtinerea linistii corporale
totale si aceasta stare se numeste NIRVANA.Crestinismul este religia intemeiata pe persoana, invatatura si viata lui Iisus
Christos. In crestinism sint 3 directii:ortodoxia, catolicismul, protestatismul, aparut in sec 16. in crestinism exista mai multe
confesiuni, numite secte: baptismul, adventismul, cincizecistii s.a. Toate acestea exista si in RM si
oricare iserica sociala dominanta are atitudine negativa fata de aceste confesiuni si adeptii lor.Aceasta religie s-a nascut
in sec 1, in Imperiul Roman, conform marturiei unor istorici latini precum Tacitus (55-120d.Ch.), Suetoniu (70-128 d.Ch.) si un
scriitor guvernator al Bitiniei, Pliniu cel Tinar (61-114 d.Ch.). Dar aceasta religie ne este cunoscuta de la originea sa si pina in
zilele noastre in primul rind datorita discipolilor lui Iisus Christos, crestinii. Mai multe scrieri elaborate pe vremea primelor
generatii de crestini constituie o referire obligatorie:- cele 4 evanghelii de la Matei, Marcu, Luca, Ioan, sint o marturie despre
viata, vorbele si faptele, moartea si invierea lui I.Christos.- faptele Apostolilor, opera lui Luca, relateaza despre inceputurile

Bisericii, primele sale forme de organizare.- Epistolele, scrisori adresate unor Biserici locale, unnui discipol sau
tuturor Bisericilor de catre Pavel, Iacub, Petru, Ioan,Iuda- Epistola catre evrei, ai carei autor nu este cunoscut, este o
sinteza care scoate in evidenta Noul Legamint, pecetluit deI.Christos, comparindu-l cu vechiul Legamint- Apocalipsul atribuit
lui Ioan, foloseste un limbaj simbolic pt a dezvalui sensul si sfirsitul istoriei izbaviriiAceste carti alcatuiesc Noul Testament,
recunoscut de crestini drept Sfinta Scriptura.Islamul beneficiaza de peste un mlrd de adepti, a dat nastere unei civilizatii
prestigioase a carei influenta se exercita asupra omului pina in zilele noastre. Aceasta religie propavaduieste supunerea si
stapinirea de sine, are adepti care dau dovada de nesupunere si rebeliune, se bazeaza mai presus de orice pe evidenta
intima si implicarea personala, refuzind existenta preotilor, este resimtita ca o lege severa permanent in vigoare.Islam (araba
- supunere), este aderarea la pacea lui Dumnezeu, sau denumirea oricarei religii adevarate. Islamul este ultima dintre
religiile monoteiste, este mesajul lui Dumnezeu revelat profetului Mohamed prin mijlocirea arhanghelului Gavril. Aceasta
religie s-a nascut la Mecca in Arabia, inc.sec.7 d.Ch. Musulmanul crede profund ca coranul este cuvintul lui Dumnezeu, Stapin
Absolut, creator a tot ce este. Din aceasta credinta decurge principiul ca numai coranul este dictionarul adevarurilor
absolute. Cu toate acestea, Coranul mentioneaza si alte surse, carora le acorda incredere. Atfel,dreptul musulman, desi este
de origine coranica, isi are radacinile si in mai multe alte surse umane si naturale, cum ar fiHadith, consensul Ummei,
traditiile locale, Binele insusit de om si efortul intelectual al legislatorului.
48. Religia i tiina. Religia i libera cugetare. Locul i rolul religiei n contextul civilizaiei contemporane.
Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre
modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua(stiinta si
religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si
religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor
enunturilor cuprinse in Biblie. Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre
adevarurile oferite de stiinta si cele oferite de religie.Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si
progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat
stiinta undeva pe un plan secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautarea adevarului. Faptul ca
evolutionismul are asa de multi adepti astazi se datoreaza esecului religiei traditionale, atat in ce priveste invatatura si
modul de prezentare a relatarii biblice,cat si in ce priveste comportamentul bisericii. Sunt bine cunoscute actele de ipocrizie
si opresiune intreprinse de inchizitie. Religia a avut si are in continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente
de rasa, determinand crime in societate si chiar razboiaie. Coranul le vorbeste musulmanilor despre Jihad, razboiul sfant prin
care ei vor stapanii lumea si religia lor va domina. Intrucat teologia a progresat foarte lent in comparatie cu stiinta, astazi
multi teologi nu mai incearca sa conteste cuceririle fundamentale ale stiintei cum faceau acum 300 de ani, ci au tendinta sa
includa in conceptia despre lume anumite rezultate stiintifice, respingandu-le insa pe cele care li se par contrarii. Cu toate ca
religia nu dispune de dovezi faptice sau logice care sa confirme ideea de putere divina, biserica si teologii lasa impresia ca ar
detine niste dovezi aparte, ceva ce ratiunea si stiinta nu ar fi capabile sa combata. Pentru multi altii insa religia se tine
departe de stiinta,restrangandu-se doar la conceptul de morala si la sistemele de valori. Insa Inaltarea (trupului) Fecioarei
Maria, Invierealui Isus, viata de dupa moarte nu sunt nici pe departe probleme de morala si de valori, ci sunt fapte de natura
stiintifica.Exista totusi o conexiune intre acestea doua. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala,
astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar
doua exemple in acest sens). De aceea este necesar un arbitru moral. Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in
care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat.Ramane
evident ca nu se poate demonstra strict rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a
credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia,indiferent ca e cea
crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de
cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental .
Credinta este un fenomen psihologic indispesabil vietii umane. Ea consta in fixarea afectiva a anumitor cunostinte,
teze, judecati (prejudecati, explicatii, valori, simboluri). Prin aceasta se obtine sentimentul de securitate interioara, respectiv
de siguranta in raport cu viata si lumea.