Filosofie

Cursul 1

Semnificatia cea mai precisa a termenului de filosof a ramas de la Pitagora:”Iubire de

intelepciune”.
Philos-iubire
Sophia-intelepciune
Filosofia desemna in antichitate ravna de a cauta intelepciune si de a trai prin ea.
Filosofia se distinge in: - filosofie teoretica(metafizica,cosmologie,
ontologie
fil. practica( etica,politica)
Filosofia s.a nascut din uimire;astfel uimirea este un act de cunoastere-in uimire devin
constient de ceea ce nu cunosc:”Vreau sa cunosc de dragul cunoasterii si nu in vederea unui
folos oarecare”-fil. este o activitate teoretica,o contemplatie.
Gr. Theorein – a contempla
Fil. este cea mai inalta activitate a sufletului realizata cu ajut. Nous-ului(intelectul
pur)despre care Aristotel spunea ca este partea cea mai elevata a omului.
In antichitate,in triada om-cosmos- Dumnezeucosmosul se afla pe primul plan (primii
filosofi erau considerati cosmologi sau fizicalisti).
Socrate a facut trecera de la ontologia naturalului la cea a umanului.A mutat centrul
reflectiei fil. de la gandirea despre lucruri la gandirea despre oameni.
In evul mediu,teologia era pe primul plan.
In renastere, omul redevine masura tuturor lucrurilor.
In epoca contemporana fil. la moda era epistemologia(fil. stiintei)
Metafizica ( gr meta=dupa/dincolo de; phisis=natura)era stiinta suprema,stiinta
primului motor.
Fizica – stiinta secunda
Transcendenta = ceea ce se afla dincolo de cunoastere.

1
 Dupa Aristotel exista o singura stiinta capabila sa ceceteze universul,
generalul,existenta ca existenta, fiinta ca fiinta si aceasta este filosofia prima,intimp ce
celelalte fil. cerceteaza o zona sau alta a realului.
Fil. ofera prin intermediul unui sistem de cunostinte o imagine de ansamblu asupra
lumii.Fil. se bazeaza pe stiinta dar nu este o suma a datelor din stiinta, ea prospecteaza,
interpreteaza ansamblul cunostintelor umane din perspectiva intelegerii si a explicarii
conditiei umane.
Intrebarile Kant-iene;
1.Ce pot sa stiu?
2.Ce trebuie sa fac?
3.Ce imi este ingaduit sa sper?
4.Ce este omul?
Spre deosebire de stiinta,arta, religie, filosofia inseamna cunoastere
totalizatoare,cercetare critica a constiintei umane.
Fil. –atitudine spirituala fata de lume,viata,propria fiinta.
-luare de pozitie rationata fata de totalitatea realului(“Intelepciunea si originile
fil.” J. Piaget)
Fil. –cognitiva
-epistemica
-atitudinala
Fil. ca demers cognitiv contine in eaun elan catre un alt tip de existenta: “pregatire
pentru moarte”
Domeniile refl. Fil. sunt:
 Ontologia (gr. ontos=existenta;logos=stiinta)
 Gnosologia (gr. gnosis=cunoastere)
 Epistemologia (episteme=cunoastere)
 Axiologia (axia=valoare)
 Praxiologia (praxis=actiune)
 Antropologia (antropos=om)
 Logica si metodologia stiintei
In toata literatura de specialitate,nuexista o def. valabila a filosofiei pt. ca exista atatea
filosofii cati cugetatori au existat in istoria umanitatii. Deasemenea nu se poate vorbi in fil.
despre o metoda universal valabila deoarece orice fil. a avut metoda lui.

2
(Socrate –maentica;Platon-dialectica;Bacon-inductia;Decartes-deductia; Kant-met.
Transcedentala;Hegel-dialectica idealista;etc.).
Dupa Nae Ionescu (“Curs de metafizica”), fil. este un mod de viata,un act de traire.
Exista doua modalitati de cercetare a fil. :
-modalitatea logica,riguroasa,sistematica,concentrata in jurul conceptelor,ideilor,temelor
filosofice recurente—fil.este argumentativa.
-modalitatea cronologica,istorica care graviteaza in jurul conceptiilor si sist. fil. construite
in istoria gandirii fil.
Cele 2 modalitati sunt complementare intrucat “logicul repr. Forma abreviata a
istoricului” (Hegel)
Obiectul de studiu la fil. il constituie textul fil. iar obiectul esentia il constituie
comprehensiunea (intelegerea) textului.
Analiza de text fil. este:sintactica(coerenta textului) ,semantica si pragmatica(se
refera la destinatarul textului care ete prezent in mod ideal in text).
In esenta analiza de text presupune : intelegere,argumentare,
explicatie,demonstratie,interpretare.
Etapele unei analize de text:
 Sesizarea problemei cercetate
 Detectarea ideilor principale sau tezelor
 Sublinierea argumentelor autorului in sprijinul propriilor idei
 Solutii concurente (realizate de trimiteri spre alte conceptii fil. care ceceteaza aceeasi
problema fie de pe aceeasi pozitie,fie de pe o pozitie antinomica)
 Opinii personale argumentate logic
Comentariul de text fil. include analiza de text la care se adauga:
o Cercetarea problemei studiate din perspectiva operei filosofului.
o Abordarea operei din prisma conceptiei de ansamblu a filosofului respectiv
o Analiza conceptiei de ansamblu in stransa legatura cu orientarea fil. careia ii apartine
acel ganditor
o Cercetarea orientarii din perspectiva fil. epocii. “Fiecare filosof este un fiu al epocii
sale”(Hegel)

Cursul al 2-lea

Tema fundamentla a dialogului “Republica” o constituie Forma dreptatii.

3
 Dreptatea in viziunea lui Platon tine de echilibrul sufletesc, de armonia launtrica,de
aceea dreptatea prezinta primul principiu al eticii platoniciene.
In dialogul “Republica” ,Platon realizeaza o analiza magistrala a sufletului omenesc
identificandu-i 3 mari puteri:
 Puterea ratiunii cu virtutea intelepciunii
 Puterea vointei cu virtutea curajului
 Puterea apetenta cu virtutea cumpatarii
Virtutea tuturor virtutilor este cumpatarea.
Omul intelept este omul in care conduce partea rationala, partea care ia decizii in
folosul sufletului ca intreg.
Omul viteaz este acela in care conduce curajul in asa fel incat el sa poata judeca in
mod corect ceea ce este primejdios sau nu ,dincolo de impulsurile venite din partea placerilor
si durerilor.
Omul cumpatat este omul in care partea pasionala si cea apetenta sunt supuse partii
rationale.
Omul drept este omul in care fiecare parte a sufletului isi indeplineste functia
proprie,daca fiecare parte isi face treaba proprie(armonia sufleteasca).Platon o compara cu
sanatatea sau armonia corporala.
Dreptatea este o sanatate a sufletului.
Daca la nivel de om inseamna ca fiecare facultate sa faca ceea ce trebuie, la nivel de
cetate dreptatea inseamna:”sa faci ceea ce iti apartine”. Astfel,Platon sugereaza ca dreeptatea
e chiar principiul specializarii (fiecare sa.si faca meseria in cetate).
Dreptatea in stat nu coincide cu dreptatea juridica (in conceptia lui Platon) ci vizeaza
cumva dreptatea politica care rezulta prin respectarea pozitiei pe care o ocupa fiecare
clasa.Astfel sa poate vorbi la nivel de cetate de armonie sociala.
Dupa cum la nivel de individ partile inferioare ale sufletului trebuie conduse de nous ,
la nivel de cetate trebuie sa conduca doar filosoful pt. ca el intruchipeaza cunoasterea
epistemei,virtutea si fericirea.
MITUL PESTERII
Mitul pesterii cuprinde o bogatie extraordinara de semnificatii:
o Ideea a doua lumi diferite care coincid cu doua modalitati distincte de cunoastere.
o Ideea a doua tipuri de “orbire” din cauze opuse.
o Ideea ascensiunii catre o cunoastere superioara simbolizata prin iesirea din caverna.
Platon a fost adeptul cunoasterii transcedente.

4
 Dobandirea absolutului se realizeaza parcurgand mai multe trepte care dau
configuratia metodei sale (dialectica).
Treptele cunoasterii sunt: perceptie – opinie(doxa) – gandirea matematica –episteme –
ideea de bine.
Conceptele din mitul pesterii
Lumea pesterii semnifica lumea ignorantei.
Umbrele semnifica lucrurile sensibile.
Focul semnifica puterea de a gandi rational.
Obiectele/fiintele semnifica conceptele intelectului .
Lumea din afara pesterii (lumea de sus)poate fi contemplate doar cu intelectul.
Lumina soarelui reprezinta binele suveran,metafizic .Binele supreme semnifica
principiul lumii si al constiintei.S.ar putea identifica cumva cu transcendenta.
Din binele metafizic emerg toate celelalte idei si valori.Astfel intelegem ca Platon a
impus in constiinta filosofica idea autonomiei si a obiectivitatii valorilor (primele elemente
de axiologie le intalnim in filosofia lui Platon).
Semnificatiile filosofiei care emerg din mitul pesterii:
o Uimirea
o Contemplatia
o Cunoasterea sufletului
o Suisul sufletului dinspre sensibil spre inteligibil
o Calea privilegiata a sufletului de a accede la inteligibil
o Educatia firii sau paideia (treptele cunoasterii semnifica evolutia comportamentului
uman).
< arta rasucirii> - dinspre ceea ce devine inspre ceea ce este.
A trai in lumina,dupa Platon,inseamna a trai in filosofie,in stralucirea esentelor.
Substanta filosofiei platoniene il reprezinta Teoria ideilor.
In conceptia lui Platon exista doua lumi:
Lumea sensibila/doxa
(lumea sensibila,a opiniei)
- Lume a efemeritatii
- Lume a devenirii(Heraclit)

5
 - Formeaza obiectul cunoasterii sensibile care are ca rezultat opinia si care conduce spre
un adevar relative.

Lucrurile sensibile sunt copii imperfect ale ideilor.

Lucrurile sensibile sunt ocazii ale reamnitirii de aceea a cunoaste si a invata inseamna a-ti
reaminti.

Lumea suprasensibila
(lumea inteligibila,a ideilor)
- Lume vesnica,eternal,imuabila(Parmenide)
- Ideea este exprimata prin termenii: eidos,forma,gen,structura,unitate.
- Ideile sunt mai presus de orice geneza si tin de domeniul perfectiunii.
- Ideile sunt arhietipuri,prototipuri,modele perfecte pentru lucrurile sensibile.

Ideile nu pot fi cunoscute prin episteme ci prin reamintire(sau anamnesis)sau

reminiscenta,dar nu reamintirea in sensul psihologic de memorie ci reamintirea a ceea ce
sufletul a contemplat candva.
Platon se dovedeste a fi adeptul reincarnarii.
Se poate interpreta reamintirea platoniciana ca fiind o intuitie puternica exprimata
printr-o gandire profund interiorizata.
Meritul filosofiei platoniciene despre idei rezida in teoria participatiei.
O fapta este justa daca participa la ideea de justitie in sine;un lucru este frumos daca
participa la ideea de frumusete in sine.
Aristotel va fi combatut teoria ideilor sustinand ca nu exista doua lumi caci generalul
exista in si prin particular.
Astfel in preistoria doctrinei lui R. Decartes despre ‘veractas deis’ se afla doctrina
platoniciana despre reamintire sau reamnesis.
I. Kant a preluat dishotomia platoniciana depasindu-l pe Platon atunci cand sustine
ca cunoasterea autentica inseamna cunoastere sensibila + cunoastere inteligibila.In acest sens
cele doua lumi formeaza o unitate,se regasesc in constiinta subiectului cunoscator:prin
sensibilitate omul este cetatean al lumii empirice in care fiind supus determinismului nu este
liber.Prin nous omul este membru al lumii noumenale in care nemaifiind constrans este
liber.Astfel libertatea emerge din legea morala (porunca a ratiunii) si este un postulat al
ratiunii practicii.
6
 Apriorii = dinainte de experienta.
Transcendent este concept cu semnificatie metafizica si inseamna ceea ce este
dincolo de cunostinta.
La Kant – transcendenta =lucrul in sine.
- transcedental =concept cu semnificatie epistemologica si inseamna ceea
ce se afla dincoace de cunoastere.
Astfel Kant afirma:”Numesc transcedentala acea cunoastere care se ocupa nu cu
obiectele,ci cu modul nostru de a cunoaste obiectele”.
Contemplatie =salvarea din lumea marginita de lupte marunte.
Filosofia merita sa fie studiata pentru ca virtutea este innobilata.
Existenta umana in conceptia lui Aristotel are doua determinari (dimensiuni):-
teoretica –care se implineste prin contemplatie
-practica – care se obiectivizeaza in cadrul polisului prin practicarea
virtutilor ; polis=cetate
Definitia celebra data de catre Aristotel omului este ca fiind “zoon politicon”=animal
social si implicit animal practic pentru ca politicul se circumscrie socialului.
Dupa Aristotel omul prin natura sa este o fiinta sociala si implicit morala.
Relatia dintre indivd si cetate este asemenea relatiei dintre parte si
intreg.Astfel,individul nu.si este suficient siesi. “Suficient siesi este doar zeul,omul nu poate
deveni zeu,poate deveni fiara”.
Pentru Aristotel dreptatea este o virtute sociala pentru ca omul fara lege poate deveni
cea mai salbatica fiinta.Statul in conceptia lui Aristotel nu este menit sa garanteze doar
securitatea individului si sa asigure securitatea acestuia ci este un cadru necesar pentru
inflorirea morala a cetateanului.De aici accentul pus de catre Aristotel pe nevoia de educatie.
Etica aristotelica este una a virtutii si implicit a ratiunii.
Etica ratiunii (endemonista=fericire obtinuta prin intermediul ratiunii)
Aristotel defineste fericirea in “Etica nicomahica” astfel: “este activitatea sufletului
acompaniata de placere si de bunurile exterioare”
Fericirea pentru Aristotel rezida in contemplatie.Iar contemplatia nu tine de
domeniul transcendentei ci este un act exclusiv rational prin care omul actualizeaza ceea ce
are divin in el.
Pentru ca sursa fericirii in om rezida in nous,Aristotel se dovodeste a fi exponentul
directiei itelectualiste in directia fericirii.

7
 Fericirea pentru Aristotel este un scop al vietii insre care converg toate celelalte
virtuti.
Fericirea este o stare specific umana.
Dreptatea dupa Aristotel este virtutea intreaga in ordinea sociala, este principiul prin
care trebuie sa determine ordinea sociala.In acest sens Aristotel spune :”Dreptatea este un
lucru politic,caci ea reprezinta ordinea unei societati politice,dreptatea e judecata a cea ce e
drept” (“Etica nicomahica”).
Dreptatea este politica pentru ca,socieatea politica fiind forma cea mai completa si
desavarsita de societate este si cadrul cel mai propice pentru realizarea dreptatii.
In “Politica” , Aristotel sustine ca “dreptatea este virtutea perfecta dar nu privita la
modul absolut ci comparata cu celelalte virtuti”.
Tipuri de dreptate:
o Dreptate distributiva – trebuie sa fie o functie cetatii in sensul de a se da fiecaruia ceea
ce I se cuvine (este dreptatea dupa valoare).
o Dreptatea colectiva se refera la relatia dintre fapta si rasplata, mai exact la faptul ca
pedeapsa trebuie sa fie proportionala cu prejudiciul adus.Teoria despre dreptatea lui
Aristotel a prefigurat conceptia despre dreptate ca echitate a lui J. Rawls dezvoltata in
“Oteorie a justitiei” : filosoful american abordeaza dreptatea ca un compus intre
echitate,libertate si recompensa pentru participarea la binele public.