JOHN LOCKE Conceptele de stare de natura

John Locke (1632-1704) este autorul cruia i datorm prima expunere articulat i consecvent a unei viziuni liberale. n afara influenei covritoare a operei sale asupra dezvoltrilor ulterioare din zone "teoretice" ale filosofiei (epistemologia, filosofia limbajului, teoria identitii personale sau filosofia politic), merit semnalat i impactul pe care gndirea sa l-a avut (dei probabil c ntr-o manier indirect, mai ales prin intermediul reformulrilor oferite de autori precum William Blackstone i Thomas Paine) asupra prinilor fondatori ai Constituiei americane, document care este adesea vzut ca o expresie politic practic a filosofiei liberale lockeene. John Locke este socotit in genere ca intemeietorul empirismului modern, adica al acelui curent epistemologic care sustine ca toate ideile noastre provin din simturi, ca isi au fundamentul in experienta. Locke nu este, prin urmare, un metafizician, ci un epistemolog, adica un teoretician al cunoasterii. El isi propune in lucrarea lui fundamentala sa dea o cercetare asupra originii certitudinii si intinderii cunostintei omenesti, asupra temeiurilor si gradelor credintei, parerii si asentimentului. In legatura cu problema originilor cunostintei, Locke ia o pozitie contrara rationalismului. Teoria ideilor innascute este o teorie gnoseologica idealista potrivit careia in constiinta omului ar exista de la nastere, independent de experienta, anumite idei. Locke spune ca nu exista idei si principii innascute. Intelectul nu este in posesia anumitor idei cu care vine pe lume, cand se naste omul. Ci toate ideile, fara deosebire, pe care le poseda intelectul, ii sunt procurate de simturi, ii vin de la perceptii. Intelectul, prin urmare, nu poseda originar si nici nu poate crea idei, ci el numai prelucreaza ceea ce-i furnizeaza simturile. Intelectul este activ dar nu este creator. In politica, Locke combate absolutismul si tirania, apara libertatea si dreptul, vede in puterea legislativa forta suprema. Acesteia trebuie sa i se supuna puterea executiva si cea federativa, care are menirea sa apere comunitatea impotriva primejdiilor din afara. Daca guvernul, reprezentantii si monarhul isi depasesc mandatul, atunci poporul trebuie sa intervina si sa-si exercite singur suveranitatea. Cine calca legea si stirbeste din drepturile poporului, se pune in stare de razboi cu acesta, si revolutia este in acest caz o arma de aparare, un rau necesar. Filosofia politica a lui John Locke din anii sai de maturitate creatoare a avut ca baza teoretica ideea dreptului natural; omul are anumite drepturi naturale, care nu sunt date de catre nici un monarh sau conducator. Intre drepturile naturale, dreptul de proprietate este esential. Oamenii se asociaza intr-o comunitate organizata in baza unui contract social incheiat intre fiecare membru pentru a obtine avantaje pe care nu le pot avea, individual, in starea de natura. Contractul social este fundamentul contractului de guvernamant, in care puterea politica este o asociere pentru bunastarea oamenilor, ei insusi fiind creatorii si beneficiarii acestei intreprinderi. Statul este bazat pe un contract intre cel care conduce si supusi care-i dau puterea astfel incat bunastarea celor din urma sa creasca, iar proprietatile lor sa fie protejate intr-un fel in care, in starea de natura, nu este posibil.
1John

Locke Al doilea tratat despre carmuire

Page 1

Statul la John Locke este o reafirmare a libertatii individuale naturale ( nu o negare a acestei libertati ) care-si regaseste in stat garantia existentei sale. Indivizii sacrifica numai acele libertati care fac posibila functionarea statului ca un organ superior de protectie. Pentru a demonstra ca functionarea statului trebuie sa se bazeze pe anumite principii, aceste principii nu sunt intemeiate pe ratiunea pura, ci sunt regasite in momentul nasterii Statului. Principiile de functionare a Statului sunt o consecinta a acestor origini.Atribuirea consensului cetatenilor pentru instituirea puterii politice lasa deschisa acreditarea ideii ca cetatenii ar putea oricand sa revoce guvernamantul sau sa-i modifice structura.

1John

Locke Al doilea tratat despre carmuire

Page 2