Sfantul Toma DAquino -a preluat teoria dreptului natural si a aratat contributia covarsitoare a crestinismului la crearea si evolutia dreptului Noi

semnificatii ale teoriei dreptului natural -intalnim distintctia intre dreptul natural si legile omenesti. Dreptul moral nu se confunda cu morala si este schimbator, la fel ca natura omului. => si legile omenesti ar trebui sa fie schimbatoare, pentru ca ele sunt consecinte ale dreptului natural -referitor la legile omenesti pozitive, doctrina Sf. Toma este concentrata pe 5 aspecte: 1. Necesitatea legii omenesti -se justifica nu prin faptul ca legea este un remediu al raului, al pacatului, ci prin faptul ca provine din natura umana, pe care o reflecta. Pe langa dispozitii represive, legea umana are si dispozitii permisive si preventive 2. Originea legii -legata de regimul politic; cuprinde dispozitii pentru monarh, pentru cei bogati sau intelepti si pentru popor. 3. Continuitatea legii -explicata prin dreptul natural pentru ca orice lege omeneasca provine din dreptul natural, iar legea creata de legiuitor este expresia justului natural. Dreptul este rezultatul ratiunii si al vointei. Ratiune pt ca deriva din stiintele naturii; vointa pt ca puterea legislativa i-a adaugat forma scrisa, rigiditate, precizie. 4. Calitatile legii -trebuie sa fie justa ( sa reflecte binele comun si nu interesele personale ale legiuitorului ) -trebuie sa fie corespunzatoare conditiilor de spatiu si timp 5. Autoritatea legii -nu poate exista decat daca legea este justa si corespunde justului natural. Daca este justa, va fi inteleasa si aplicata de oameni. In caz contrar, daca este injusta, trebuie sanctionata de judecator. => la Sf. Toma, autoritatea legii este conditionata Din conceptia Sf. Toma rezulta ca termenul de drept se confunda cu cel de just, ca la greci si romani. Justul deriva din natura; nu ofera reguli fixe. => dreptul natural, la Sf. Toma, are rolul de a oferi reguli generale, imprecise, schimbatoare. Legile pozitive omenesti ocupa locul central in ansamblul dreptului natural. Dreptul natural este aplicat de judecator atunci cand legea pozitiva tace.

Contributia crestinismului la crearea si evolutia dreptului -in lucrarea ,,Summa Theologiae , Sf. Toma subliniaza dublul rol jucat de crestinism in formarea dreptului: 1. divinitatea are rolul de a ne arata ca natura umana nu este singura in Univers, ca exista o lume spirituala deasupra ei 2. Cunoastearea umana poate fi ajutata de revelatia divina. Dumnezeu calauzeste omul si il ilumineaza de -a lungul vietii, ajutandu-l sa descopere adevaruri rationale Termenul drept- aceeasi semnificatie ca la Aristotel adica dreptul este obiectul justitiei. Se recunoaste existenta dreptului natural si al gintilor; dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decat legile omenesti, care sunt profane Legea suprema este cea eterna, din care deriva totul, pentru ca ea este divina. Principiile sale nu sunt cunoscute direct de om, ci prin legea naturala, lege care poate fi cunoscuta de orice om, indiferent daca este crestin sau pagan. In Tratatul Legilor se arata ca legea omeneasca deriva din cea naturala, este o prelungire a acesteia. Izvoare: 1. Vechiul Testament legea veche 2. Noul Testament legea noua Scopul izvoarelor este de a ne dezvalui existenta divinitatii, prin care ne putem salva sufletul => existenta vesnica. Fara credinta insa, si fara a respecta legile divine nu putem accede la aceasta lume noua, pe care Dumnezeu vrea sa o imparta cu noi. Legea noua ( a lui Hristos ) total diferita de legea umana, nu are continutul si forma legii scrise; este atipica deoarece presupune o evolutie interioara. Legea crestina este o stare de spirit, pe care trebuie sa o traim in permanenta. Spre deosebire de Sf. Augustin, Sf. Toma face o distinctie intre legea crestina si drept, acesta din urma fiind accesibil tuturor, inclusiv necredinciosilor. Doctrina Sf. Toma readuce in prim-plan teoria dreptului natural al antichitatii. Intalnim distinctia drept public drept privat. Drept public: -sustine teoria laica a suveranitatii deschide calea apoi pentru separarea statului de biserica. Suveranitatea este pt toti, inclusiv pt necredinciosi si este explicata prin intermediul dreptului natural: ea deriva din natura; dominatia politica este naturala => suveranitatea nu este considerata o consecinta a pacatului omenesc. Regele ramane supus Papei; regele se ocupa de lucruri terestre, fiind legat de dreptul natural => supusii, in chestiuni materiale, se supun regelui, iar in cele spirituale, Papei. Drept privat: -marcat de teoria proprietatii private; se respinge teoria proprietatii obstesti, comunitare, a crestinilor. Se face referire la notiunea de vanzare-cumparare, de uz, de contracte, de delict. Institutia casatoriei regim mixt, juridico-religios: are si un rol divin, de unire cu Hristos si cu biserica => interdictia divortului, a poligamiei si a incestului. Concluzie: doctrina Sf. Toma, desi tributara Antichitatii, a insemnat un progres al teoriei dreptului natural; a construit fundamentele vigorii artei juridice, fara a sacrifica scopurile spirituale ale omului Laicizarea dreptului -dupa epoca Sf. Toma se observa tendinta de a conferi omului un rol tot mai important in cunoasterea dreptului, cu ajutorul ratiunii. Se trece de la superior la inferior, de la Dumnezeu la oameni sau de la rege la popor. Procesur de laicizare, numit si de rationalizare ( cunoastere cu ajutorul ratiunii ). Astfel, apar noi teorii care au influentat puternic modernizarea dreptului: teoria contractului social, teoria separatiei puterilor, teoria drepturilor inalienabile. Influente asupra teoriei statului Definitia dreptului -crearea fiecarui stat este precedata de un -dreptul este mijlocul rational de a asigura contract social prin care poporul transmite pacea; dreptul este imuabil. Preia de la Aristotel puterea guvernantilor si isi stabileste forma de ideea ca omul este un animal social => simpla guvernamant. Dupa, poporul pierde puterea de a- sociabilitate a oamenilor este suficienta pentru

Hugo Grotius

I controla sau pedepsi pe guvernanti => guvernantii nu sunt obligati sa-si respecte promisiunile asumate prin pactul social. Pactul trebuie sa aiba forma tratatului international, si nu forma actelor interne, a contractelor; Grotius invoca forta obligatorie a tratatelor internationale -statul este creat tot pe baza unui contract social, pt a se mentine siguranta si pacea, deoarece homo hominis lupus, iar starea naturala a oamenilor, preexistenta statului este razboiul tuturor contra tuturor. La fel ca la Grotius, cu ocazia incheierii contractului social, oamenii cedeaza anumite drepturi in favoarea statului, dar nu puterea ca la Grotius, ci drepturile lor naturale, in schimbul pacii. Statul este totalitar. Contractul se incheie intre stat si popor si nu intre suveran si popor. Statul este singura sursa a dreptului, numai el spune dreptul si il defineste, pt ca el are puterea de comanda, iar legea este un comandament. Puterea statului are un caracter absolut, este suverana. Legile sunt facute de monarh, dar el nu este supus legior sale; el este ex lege si supra legem. -omul este natural sociabil; nu se afla intr-o stare de razboi, ci intr-o stare de natura, care cuprinde mai multe drepturi fundamentale: drepturl la libertate, la munca, la proprietate privata.Contractul social are ca scop garantarea drepturilor naturale. Autoritatile publice sunt inversite cu putere si trebuie sa garanteze aceste drepturi naturale, iar daca abuzeaza de puterea incredintata, poporul are dreptul sa-si ia inapoi suveranitatea. =>bilateralitatea obligatiei politice: -obligatia poporului de a se supune legilor pozitive ale statului -obligatia statului de a respecta drepturile naturale ale oamenilor. -este considerat fondatorul liberalismului politic. -scopul statului nu este pacea si securitatea individului, ca la Hobbes, ci maximum de libertate pentru om.

Thomas Hobbes

crearea dreptului; sociabilitatea decurge din dreptul natural si se realizeaza prin intermediul pactului social. -dreptul natural al lui Grotius se situeaza intre curentul dogmatic al dreptului natural crestin si curentul rationalist al dreptului natural modern, care tinde sa elimine dreptul divin pozitiv. -datorita faptului ca suveranul este unicul legiuitor, lega este cea care determina dreptul. => un act este legal daca este conform cu legea facuta de suveran. -in literatura de specialitate se considera ca Hobbes s-ar apropia de pozitivismul juridic. Conceptia sa este axata pe 3 coordonate, care o diferentiaza de pozitivism: -sustine existenta unei legi naturale, pe care se fondeaza pacea si securitatea; legea pozitiva este doar mijlocul prin care se atinge pacea si este legata de legea naturala -puterea statului nu este limitata de drept -legea pozitiva este subordonata legii naturale, care ii arata ce trebuie sa fie. Sistemul juridicopolitic al lui Hobbes nu se identifica cu cel pozitivist.

John Locke

-dreptul trebuie sa asigure libertatea individului,prin toate categoriile sale de prescriptii: dreptul comanda, limiteaza, permite, interzice, etc.

J.J. Rousseau

-cel mai de seama reprezentant al Teoriei contractului social -omul se afla intr-o stare de natura; omul nu este un animal social, ci un animal cu doua tendinte: mila si perfectabilitatea, care-l fac uman. -omul se asociaza cu altii, incheie un contract prin care cedeaza totalitatea drepturilor sale naturale entitatii create prin contract, statul, care i le restituie imediat. Drepturile naturale, prin intermediul contractului, devin drepturi civile. -pactul are la baza totalitatea vointelor individuale care se contopesc intr-o vointa generala, care este ratiunea publica. Suveranul este reprezentat de ansamblul cetatenilor. Guvernarea democratica este un ideal neadaptabil la oameni.

-legea se caracterizeaza printr-o generalizare colectiva, nu are valore decat prin pactul colectiv. Exista o dubla generalitate a legii: 1. o generalitate formala provine din autoritatea statala, ceea ce implica faptul ca legea, venind de la toti, este legata de democratie 2. o generalitate materiala releva prescriptiile pe care legea le statueaza. Aceasta dubla generalitate are 2 consecinte: 1. Legea, fiind un act de vointa generala, nu poate sa se pronunte asupra particularului 2. legea este expresia vointei generale => ea este rationala si legitima. Doar legea poate implini, pt ca ea asigura libertatea si justitia. => Rousseau nu respinge dreptul natural, dar il transfigureaza, in sensul ca nu are semnificatie si validitate decat prin intermediul ratiunii publice si a legii pozitive civile. -Rousseau nu este nici pozitivist; da legilor absolute o forma umana