Plecând de la principiile acestei teorii, s-a concluzionat că modalitatea cea mai
eficientă de afirmare a domniei legii este prin intermediul formei scrise a constituției. De asemenea, și teoria contractului social a influențat decisiv apariția constituțiilor scrise. Conform lui Jean Jacques Rousseau, contractul social trebuie să încorporeze drepturile cetăţenilor și să fie adoptat conform unei proceduri speciale. Însă pentru ca aceste revendicări ale poporului – inclusiv drepturile cetățenilor, să-și poată atinge scopul și să-și îndeplinească rolul ultim, acela de a ajuta la menținerea și exercitarea puterii, este necesar să fie consfințite într-un document cu forţă juridică supremă . legea fundamentală a unui stat, un set, ansamblu de norme juridice, învestită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv. Suprematia Constituţiei = poziţia dominantă a Constituţiei în sistemul de drept = valoare juridică supremă, super legalitate, lege supremă. Supremaţia Constituţiei este o calitate a Constituţiei care o situează în vârful instituţiilor politico-juridice dintr-o societate într-un stat, fiind sursa reglementărilor în domeniile economic, politic, social şi juridic. Supremația constituției îi conferă acesteia calitatea de „legea legilor, legea supremă”. dipozițiile constituționale reprezintă sursa fundamentală, baza întregului sistem politic și juridic naţional, a tuturor reglementărilor în domeniile economic, politic, social, juridic, fiind plasată în fruntea ierarhiei actelor politice şi a actelor normative cărora le conferă legitimitate politică şi respectiv juridică, numai în măsura în care acestea sunt conforme cu valorile şi principiile consacrate în textul constituțional .