Sunteți pe pagina 1din 1

Platon (427 – 347) – dreptul are un puternic caracter normativ, legile trebuie să fie

foarte exigente. De altfel, ele sunt create de un filosof cu o putere absolută. Platon descrie, de
asemenea, trei tipuri de guvernământ: monarhia, aristocraţia şi democraţia, care degenerează
fiecare în tiranie, oligarhie şi demagogie, din cauza faptului că legile constituţionale sunt
violate de putere. Astfel, ideea legalităţii ia locul central în concepţia sa, Platon ajungând să-şi
schimbe concepţia în favoarea legilor scrise. Cu toate acestea, el subliniază că legile nu vin de
la popor, ele vin de sus, prin intermediul filosofului, care devine legiuitor şi care dictează
ansambluri de legi. Legile trebuie precedate de un preambul, iar poporul va participa, de fapt,
prin intermediul legilor la justiţia propusă de filosofi. Dar, nu trebuie uitat că legile nu sunt
altceva decât o copie proastă a justiţiei perfecte. Cetăţenii sunt supuşi legii, se cere, de fapt, o
strictă obedienţă faţă de lege. La fel, judecătorii trebuie să aplice cu stricteţe legile scrise.
Interesant este faptul că prinţul este scutit de supunerea faţă de lege (Princeps legibus solutus
est). Platon a influenţat, de asemenea, dreptul roman, fiind recunoscute două principii create
de concepţia sa: Quod principi placuit, legis habet vigorem (ceea ce place principilor are forţă
de lege) şi Princeps legibus solutus est (principele este absolvit de legi).
ucenicul lui Socrate și învățătorul lui Aristotel. El s-a născut într-o familie
aristocratică, la Atena. Înainte de a-l cunoaşte pe Socrate, Platon se ocupase de literatură –
mai cu seamă de poezie, de teatru şi de filozofie, de artele plastice. „Academia” – aduna
laolaltă pe gânditorii vremii, pentru ca împreună să contribuie la pregătirea politică şi o mai
bună guvernare a oraşelor greceşti, a funcţionat aproape 1000 de ani, fiind închisă în 529
d.Hr., la ordinul împăratului Iustinian.