Spinoza este primul care corelează explicit cele două concepte – Necesitatea şi

Libertatea – prin celebrul enunţ “Libertatea este necesitatea înţeleasă”. Într-un limbaj
simplificat Spinoza vrea să ne spună că orice entitate din această lume are natura ei proprie:
piatra e piatră, copacul e copac, câinele este câine şi omul este om. Natura proprie este una
necesară nu arbitrară. Or, libertatea este tocmai manifestarea (M) naturii proprii, care
este necesară. Piatra se manifestă întrucât cade (sau tinde să cadă, potrivit gravitaţiei);
copacul creşte în sus iar în această creştere mărul rămâne măr, părul rămâne păr; câinele latră
spre deosebire de pisica adversă care miaună; în sfârşit, omul gândeşte, adică el cunoaşte şi
înţelege. Numai omul este cu adevărat liber, întrucât el cunoaşte, pe cale raţională,
necesitatea, deci o înţelege. Omul îşi manifestă natura lui proprie şi necesară de om şi în
această manifestare necesară rezidă libertatea lui. Dacă s-ar manifesta ca o piatră (care cade),
ca un copac (care doar creşte), ca un câine (care latră) sau ca o pisică (ce miaună) omul nu ar
mai fi om şi nu ar fi liber. Conchizând scurt: libertatea este manifestarea necesară a naturii
proprii.
Mai mult decat atat, Spinoza vorbeste despre acceptarea faptului ca omul, inddividul
este parte a unui intreg, o farama a universului. Asadar, trebuie sa acceptam universul. Nu
putem avea tot ce vrem, astfel ca ne putem elibera voind ceea ce avem. Penru a fi eliberat, cu
ajutorul inteligentei, trebuie sa pot privy o nenorocire mai departe decat din unghiul
individualitatii, ci trebuie sa l consider pe cel al totalitatii, al legaturii tuturor lucrurilor.