Examen Probleme filosofice ale domeniului Fortuna Cristina gr.

PP22R

Argument, si nu numai…

… Daca stiintele istorisesc lucrurile mai bine si mai intemeiat, de ce mai este nevoie de filosofie ?

Daca stiintele de astazi raspund presimtirilor speculative de ieri,ce-I mai ramane filosofiei? Ii ramane
tot. Filosofia , e drept, nu mai are nimic propriu in continut: nascute din ea, stiintele s-au intors, ca tot ce
e viu , impotriva si au jefuit-o de concepte si problem. L-au luat pana si ce mai avea propriu:
categoriile ;despre cauzalitate ,unitate, pluralitate,necessitate, despre relati , timp si spatiu vorbesc
astazi mai adancit si riguros stiintele. Chiar despre om si constiinta au s-o faca intr-o zi. Nimic nu le
poate fi strain .- Dar nici filosofiei.

Constantin Noica

Filosofia se constituie ca o interpretare totalizatoare a lumii cu scopul de a deslusi si rostul omului in

Univers. Ea este reflectia sistematica asupra totalitatii activitatilor si experientelor umane, raspunzand
intrebarilor privind determinatiile generale ale existentei, raporturile omului cu ansamblul Universului si
cu civilizatia faurita de el, deslusind sensul conditiei umane.

De asemenea, filosofia este interpretarea si cunoasterea de sine a omului, precum si a creatiilor si

instituirilor sale: stiinta ,arta, religia , morala , politica,dreptul.

Fara indoiala, problema fundamental a filosofiei o reprezinta omul. Natura si locul sau in Univers,
actiunile sale, fiinta si cunoasterea, justitia, libertatea,adevarul, frumosul etc.

Imm Kant a identificat trei mari directii in acest sens; cunoasterea (ce pot sa stiu?), (ce pot sa sper?),
pentru a contura, implicit sau explicit, raspunsul la intrebarea fundamentala: Ce este omul?

Omul este un existent exemplar, prin a carui natura si structura se rasfrange si se poate cunoaste
intreaga lume.

Stiintele despre om il caracterizeaza pe acesta sub una sau alta dintre laturile naturii sau activitatii sale,
in pilda, genetic ail caracterizeaza prin prisma studierii genomului,anatomia- din perspectiva sistemului
anatomo- fiziologic, psihologia sub raportul psihic, sociologia – din unghiul relatiilor sociale etc.

Filosofia il intelege pe om in integretatea sa, raportandu-l la totul existentei, identificandu-l in relatia sa

cu natura si societatea, relevand sensul existentei umane: fiind unica fiinta constienta de sine, omul este
si singura fiinta care da sens vietii prin proiectele sale durabile si fundamentale.

Dumnezeu l-a creat pe om, l-a inzestrat cu spirit (intelegenta si vointa), fara ca ,prin aceasta,sa-I confere
o natura (esenta) anume si nici sa-I limiteze sensul vietii, ci l-a lasat sa-si hotarasca singur drumul,
folosind spiritual sau. Intelegenta si vointa ii permit omului sa-si manifeste astfel libertatea, incat sa
poata decide daca va cobori la nivelul fiintelor inferioare sau daca se va ridica la cele superioare,divine.
Demnitatea omului consta tocmai in folosirea propriei libertati in scopul desavarsirii

Omul mai intai exista, se iveste, si apoi capata trasaturi stabile si definitorii, prin propria sa libertate .

Omul devine om doar prin educatie.

Dar ce este un om? Voi spune ca este un animal rational? Nu desigur :… dar ce sunt, deci, eu? Un lucru
care gandeste . Este un lucru care se indoieste, care intelege,care concepe, care afirma, care neaga,care
neaga , care vrea si nu vrea, care-si imagineaza si simte… Prin corp inteleg… ce poate fi cuprins intr-un
loc sau umple un spatiu… Dar nu poti simti fara corp… Eu sunt eu exist,aceasta este sigur ; dar cat timp?
Atata timp cat gandesc.

R.Descartes

Omul este o fiinta cu nevoi,avand in vedere ca apartine lumii sensibile si sub acest raport, ratiunea sa
are o obligatie fata de sensibilitate, care nu poate fi refuzata, dar si de a se ocupa de interesele acesteia,
de a-si construe maxime practice in vederea fericiriiin aceasta viata…

Imm. Kant (critica ratiunii practice)