Termenul de Filosofie existenial, a fost introdus de Fritz
Heinemann n 1929 n cartea Noi ci n Filosofie. Spirit, Via, Existen" pentru a descrie suma tuturor micrilor i curentelor din filosofie, care au ca obiect problema existenei umane. Datorit marii diversiti a concepiilor care pot fi puse n legtur cu filosofia existenial, nu este posibil elaborarea unei definiii globale a acestui termen. Noiunea nsi permite totui restrngerea problemei la unele teme comune. Pe prim plan st preocuparea asupra existenei concrete a individului i asupra problemelor ce rezult din subiectivitatea i contiina de sine a omului. Filosofia este stiinta gandirii abstracte. Aceasta nu cauta sa raspunda la intrebari clar, ci sa raspunda la intrebari cu alte intrebari. Inca din cele mai vechi timpuri oamenii si-au pus intrebari, la unele s-a putut raspunde prin intermediul stiintelor, si care tin de fenomene naturale, matematici, mecanica etc. [ ex. : Ce este curcubeul?, De ce ploua?, Care este forma pamantului? ]. Filosofia abordeaza toate temele la care nu se poate raspunde nici empiric nici teoretic pana in ziua de astazi. [ ex.: Ce este omul?, De unde am aparut?, De ce am aparut?, Ce este constiinta? Etc. ] In concluzie, avem nevoie de filosofie datorita curiozitatii oamenilor de a afla mai mult.
Una dintre cele mai vechi si mai controversate teme ale filosofiei, este Omul. Multi ganditori s-au contrazis de-a lungul veacurilor asupa acestui subiect.
Originea acestei probleme se afla la Socrate (sec 5 ien), a carui maxima celebra a fost preluata de pe frontispicul Oracolului din Delphi: Cunoaste-te pe tine insuti. exprima prima abordare antropologica din filosofie. In filosofie au existat 2 orientari fundamentale in explicarea omului. Cea, traditionala si cea contemporana. Pana la mijlocul secolului 19, domina conceptiile protrivit carora omul trebuie tratat ca gen, omul generic/omul in general; principala problema a filosofiei este problema naturii umane. Majoritatea filosofilor au cautat sa dea o definitie adecvata pornind de la definitia aristotelica, conform careia definitia trebuie sa cuprinda: ~ Genul proxim- genul cel mai apropiat ( animalul -> se recunoaste omului partea biologica) ~Diferenta specifica- diferenta care confera omului unicitate. Orientare contemporana: Din a doua jumatate a secolului 19, castiga teren conceptiile conform carora omul trebuie tratat ca individ singular, care se raporteaza specific la sine si la ceilalti.
Pentru Aristotel definitorie este socialitatea. (Omul este zoon politikon/ fiinta sociala caracterizata prin limbaj si moralitate.) Omul este zoon politikon deoarece: _ omul are nevoie de comunicare; in afara societatii acesta se dezumanizeaza si poate deveni: ~ supra-om (semizeu) ~sub-om (fiara) antisocialul din natura -Omul este inzestrat cu limbaj Pentru Rene Descartes esentiala este ratiunea, gandirea. El defineste natura umana prin formula Cuget, deci exist. Acesta sustine ca Dumnezeu este fiinta perfecta ( care nu este supusa indoielii), iar omul este fiinta imperfecta ( care se indoieste) Acesta elaboreaza o conceptie dualista despre om: Dualism- conceptie ontologica potrivit careia la baza intregii existente stau 2 principii opuse si ireductibile. La el, exista un dualism universal care cuprinde principiul material= res extensa (substanta care se intinde) si principiul spiritual= res cogitas. Omul este o fiinta duala care uneste 2 lumi, 2 substante si 2 principii. Res extenza este materializata prin dorintele fiziologie ale omului iar Res cogitas dorintele spirituale. DAR ESENTA OMULUI ESTE GANDIREA. Pentru Immanuel Kant omul nu este un lucru, ci o persoana, o fiinta demna de respect, persoana are valoare absoluta ( ca scop in sine). Un lucru este scop cand are valoare prin sine/ el insusi si obiect atunci cand serveste intereselor altcuiva. Scopurile sunt de doua feluri: ~ Subiective atunci cand lucrurile au valoare pentru noi, numai ca efect al actiunilor noastre ~Obiective lucru a carui existenta estea ea insasi un scop, si nu I se poatre atribui un scop exterior. Fiintele sunt de doua feluri: ~ Fiinte lipsite de ratiune, cu valoare relativa/ conditionata Acestea au doar scopuri subiective si de aceea se numesc lucruri ~ Fiinte rationale cu valoare absoluta/contitionata Ele sunt scopuri in sine, sau scopuri obiective si de aceea se numesc persoane. Pentru acesta omul este imaginea Sfintei Treimi, definitorii fiind existenta, cunoasterea si vointa ( ca facultati ale sufletului). Pentru Augustin omul este o imagine a Trinitatii. Acesta face dinstinctie intre 2 laturi: Omul exterior, care desemneaza aspectul carnal, perisabil si cunoasterea provenita din simturi. Omul interior care desemneaza: sufletul, facultatile sufletului si cunoasterea rationala. Pentru Fredric Nietzsche omul este vointa de putere, definitorie pentru om fiind vointa de putere. Omul se defineste prin vointa sa egoista ( in linia deschisa de Arthur Schopenhauer deoarece: Viata= vointa de putere (sustragere, ranire, biruire a celui slab etc) Vointa= emotie, indeosebi emotia comenzii Exploatare= functie organica fundamentala care apartine esentei vietii, consecinta a vointei de putere= vointa de a trai. Liberul arbitru= emotia supremativei cuiva asupra celorlalti, eu sunt liber, ei trebuie sa se spuna. Pentru ganditorii medievali, esential este liberul arbitru, posibilitatea alegerii intre mai multe variante. Pentru Blaise Pascal omul este fiinta cugetatoare, constienta de existenta mortii. Pentru David Hume, omul este fiinta sensibila, dotata cu afectivitate. Pentru Blaga omul este creator de valori de cultura,fiindu-I specifice existenta intre mister si relevare si destinul creator. Omul este indefinibil, pentru ca nu exista natura umana data. ( Omul nu este, ci devine.) Reprezentant al existentialismului ateu, Sartre afirma ca daca Dumnezeu nu exista, atunci exista cel putin o fiinta a carei existenta precede esenta,o fiinta care exista inainte de a fi definita prin concept. Aceasta fiinta este omul. Sartre nu cauta sa demonstreze ca Dumnezeu nu exista, ci ca daca acesta ar exista, aceasta nu ar schimba nimic. - Omul este singur, liber si responsabil. - Omul nu este decat ceea ce face, pentru ca a exista inseamna a alege. - Omul este responsabil de lume si de sine. - Omul trebuie sa creeze valorile si criticile de valoare.
Proiect realizat de Stanculeanu Cristina-Teodora, an 1 gr 1 CFDP. Prof. Coord: Butucea Maria