Sunteți pe pagina 1din 14

Omul

Termenul de Filosofie existenial, a fost introdus de Fritz


Heinemann n 1929 n cartea Noi ci n Filosofie. Spirit, Via,
Existen" pentru a descrie suma tuturor micrilor i curentelor din
filosofie, care au ca obiect problema existenei umane. Datorit marii
diversiti a concepiilor care pot fi puse n legtur cu filosofia
existenial, nu este posibil elaborarea unei definiii globale a
acestui termen. Noiunea nsi permite totui restrngerea
problemei la unele teme comune. Pe prim plan st preocuparea
asupra existenei concrete a individului i asupra problemelor ce
rezult din subiectivitatea i contiina de sine a omului.
Filosofia este stiinta gandirii abstracte. Aceasta nu cauta sa
raspunda la intrebari clar, ci sa raspunda la intrebari cu alte
intrebari.
Inca din cele mai vechi timpuri oamenii si-au pus intrebari, la unele
s-a putut raspunde prin intermediul stiintelor, si care tin de
fenomene naturale, matematici, mecanica etc. [ ex. : Ce este
curcubeul?, De ce ploua?, Care este forma pamantului? ].
Filosofia abordeaza toate temele la care nu se poate raspunde nici
empiric nici teoretic pana in ziua de astazi. [ ex.: Ce este omul?, De
unde am aparut?, De ce am aparut?, Ce este constiinta? Etc. ]
In concluzie, avem nevoie de filosofie datorita curiozitatii oamenilor
de a afla mai mult.

Una dintre cele mai vechi si mai
controversate teme ale filosofiei,
este Omul. Multi ganditori s-au
contrazis de-a lungul veacurilor
asupa acestui subiect.

Originea acestei probleme se afla la
Socrate (sec 5 ien), a carui maxima
celebra a fost preluata de pe
frontispicul Oracolului din Delphi:
Cunoaste-te pe tine insuti.
exprima prima abordare
antropologica din filosofie.
In filosofie au existat 2 orientari fundamentale in explicarea omului.
Cea, traditionala si cea contemporana.
Pana la mijlocul secolului 19, domina conceptiile protrivit carora omul
trebuie tratat ca gen, omul generic/omul in general; principala
problema a filosofiei este problema naturii umane.
Majoritatea filosofilor au cautat sa dea o definitie adecvata pornind de
la definitia aristotelica, conform careia definitia trebuie sa cuprinda:
~ Genul proxim- genul cel mai apropiat ( animalul -> se recunoaste
omului partea biologica)
~Diferenta specifica- diferenta care confera omului unicitate.
Orientare contemporana: Din a doua jumatate a secolului 19, castiga
teren conceptiile conform carora omul trebuie tratat ca individ
singular, care se raporteaza specific la sine si la ceilalti.

Pentru Aristotel definitorie este socialitatea. (Omul este zoon politikon/
fiinta sociala caracterizata prin limbaj si moralitate.)
Omul este zoon politikon deoarece:
_ omul are nevoie de comunicare; in afara
societatii acesta se dezumanizeaza si poate
deveni:
~ supra-om (semizeu)
~sub-om (fiara) antisocialul din natura
-Omul este inzestrat cu limbaj
Pentru Rene Descartes esentiala este ratiunea,
gandirea. El defineste natura umana prin
formula Cuget, deci exist.
Acesta sustine ca Dumnezeu este fiinta perfecta
( care nu este supusa indoielii), iar omul este
fiinta imperfecta ( care se indoieste)
Acesta elaboreaza o conceptie dualista despre
om:
Dualism- conceptie ontologica potrivit careia la
baza intregii existente stau 2 principii opuse si
ireductibile.
La el, exista un dualism universal care cuprinde
principiul material= res extensa (substanta care
se intinde) si principiul spiritual= res cogitas.
Omul este o fiinta duala care uneste 2 lumi, 2
substante si 2 principii.
Res extenza este materializata prin dorintele
fiziologie ale omului iar Res cogitas dorintele
spirituale. DAR ESENTA OMULUI ESTE
GANDIREA.
Pentru Immanuel Kant omul nu este un lucru, ci o
persoana, o fiinta demna de respect, persoana are
valoare absoluta ( ca scop in sine).
Un lucru este scop cand are valoare prin sine/ el
insusi si obiect atunci cand serveste intereselor
altcuiva.
Scopurile sunt de doua feluri:
~ Subiective atunci cand lucrurile au valoare pentru
noi, numai ca efect al actiunilor noastre
~Obiective lucru a carui existenta estea ea insasi un
scop, si nu I se poatre atribui un scop exterior.
Fiintele sunt de doua feluri:
~ Fiinte lipsite de ratiune, cu valoare relativa/
conditionata Acestea au doar scopuri subiective si
de aceea se numesc lucruri
~ Fiinte rationale cu valoare absoluta/contitionata
Ele sunt scopuri in sine, sau scopuri obiective si de
aceea se numesc persoane.
Pentru acesta omul este imaginea Sfintei
Treimi, definitorii fiind existenta,
cunoasterea si vointa ( ca facultati ale
sufletului).
Pentru Augustin omul este o imagine a
Trinitatii. Acesta face dinstinctie intre 2
laturi:
Omul exterior, care desemneaza aspectul
carnal, perisabil si cunoasterea provenita din
simturi.
Omul interior care desemneaza: sufletul,
facultatile sufletului si cunoasterea rationala.
Pentru Fredric Nietzsche omul este vointa
de putere, definitorie pentru om fiind
vointa de putere.
Omul se defineste prin vointa sa egoista (
in linia deschisa de Arthur Schopenhauer
deoarece:
Viata= vointa de putere (sustragere, ranire,
biruire a celui slab etc)
Vointa= emotie, indeosebi emotia
comenzii
Exploatare= functie organica fundamentala
care apartine esentei vietii, consecinta a
vointei de putere= vointa de a trai.
Liberul arbitru= emotia supremativei cuiva
asupra celorlalti, eu sunt liber, ei trebuie
sa se spuna.
Pentru ganditorii medievali, esential este liberul arbitru, posibilitatea
alegerii intre mai multe variante.
Pentru Blaise Pascal omul este fiinta cugetatoare, constienta de existenta
mortii.
Pentru David Hume, omul este fiinta sensibila, dotata cu afectivitate.
Pentru Blaga omul este creator de valori de cultura,fiindu-I specifice
existenta intre mister si relevare si destinul creator.
Omul este indefinibil, pentru ca nu exista natura
umana data. ( Omul nu este, ci devine.)
Reprezentant al existentialismului ateu, Sartre
afirma ca daca Dumnezeu nu exista, atunci
exista cel putin o fiinta a carei existenta precede
esenta,o fiinta care exista inainte de a fi definita
prin concept. Aceasta fiinta este omul.
Sartre nu cauta sa demonstreze ca Dumnezeu nu
exista, ci ca daca acesta ar exista, aceasta nu ar
schimba nimic.
- Omul este singur, liber si responsabil.
- Omul nu este decat ceea ce face, pentru ca a
exista inseamna a alege.
- Omul este responsabil de lume si de sine.
- Omul trebuie sa creeze valorile si criticile de
valoare.

Proiect realizat de Stanculeanu Cristina-Teodora, an 1 gr 1 CFDP.
Prof. Coord: Butucea Maria

S-ar putea să vă placă și