TEORIA DESCRIPTIILOR

Bertrand Russell,date biografice

Bertrand Arthur William Russell (n. 18 mai 1872, - d. 2 februarie 1970) a fost un filosof, matematician i istoric britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatur n 1950. S-a nscut la Trellech, Monmouthshire, Tara Galiilor, ntr-o familie aristocratic englez. Bunicul din partea mamei, John Russell, a fost prim ministru al Marii Britanii. Naul lui Bertrand Russell este filozoful John Stuart Mill. n 1890 i ncepe studiile la Trinity College, Cambridge unde este influenat de Alfred North Whitehead. Russell a fost ntotdeauna un truditor intelectual comparabil cu John Milton. Dupa ce studiaza matematica si filosofia la Universitatea Cambridge, ,el insusi devine profesor la aceeasi universitate,intre 1910-1916. Dintre lucrarile sale amintim:

Principia Mathematica (n colaborare cu Alfred North Whitehead) (1910-1913) The Problems of Philosophy (1912) The Analysis of Mind (Analiza minii) (1921) The Analysis of Mather (1927) Sceptical Essays (Eseuri sceptice) (1928) Marriage and Morals (Cstoria i morala) (1929) An Inquiry into Meaning and truth(1940)

A history of Western Philosophy (1945)

Sir Bertrand Russell,este considerat,alaturi de G. E. Moore, parintele filosofiei analitice, domeniu in care s-a impus prin teoria semantica a descriptiilor definite si prin sustinerea logicismului. Campul sau de activitate cuprinde nu doar filosofia, ci si religia, critica sociala, educatia, stiinta, istoria si politica (unde se remarca prin atitudinea pacifista). In anul 1908 este ales membru al Societatii Regale, iar in 1950 i se decerneaza premiul Nobel pentru literatura. Noncomformismul gandirii sale si capacitatea de a scrie incisiv, imaginativ si provocator pe teme de interes pentru publicul larg l-au dus pe Bertrand Russell de doua ori la inchisoare, dar i-au adus si Premiul Nobel, precum si o reputatie unica. In timpul studiilor sale la Cambridge, Russell a resimtit puternic influenta neohegelienilor britanici F. H. Bradley si J.M.E. McTaggart. In spiritul traditiei platonice si hegeliene , acesti ganditori concepeau filosofia ca stiinta a absolutului, a realitatii autentice , opusa lumii aparente a stiintei si a simtului comun. Despre teoria descriptiilor , Russell vorbeste in On Denoting(Despre Denotare). El urmareste sa abordeze trei dintre cele mai importante probleme,si anume: Prezentarea dificultatiilor referitoare la sintagmele/ expresiile denotative Invocarea motivelor din care sa reiasa ca teoria lui Meinong si cea a lui Frege referitoare la expresiile denotative sunt nesatisfacatoare. Si nu in ultimul rand,ca o concluzie,sa isi prezinte propria sa teorie si sa arate faptul ca aceasta este mult mai explicita si mai usor de inteles, totodata oferind solutii mai bune cu privire la teoria denotarii

Dificultatile cu privire la sintagmele/expresiile denotative

sintagmele denotative se pot recunoaste datorita formei lor care pot fi la randul lor: 1. expresii in care primul cuvant e articulate; 2. expresii care contin articole nehotarate cum ar fi: ,,oricare , ,,vreun , etc. trei tipuri de sintagme denotative care pun probleme:
1.

orice sintagma ar putea fi denotative si totusi ar putea sa nu denote nimic,de exemplu: ,,Presedintele actual al Romaniei sintagm poate s denote un anume obiect; de exemplu: directorul actual al barbat anume. unei firme poate sa denote un

2.

3.

alta situatie putem avea atunci cand o sintagma de exemplu o pasare nu denota mai multe pasari, ci doar una singura neprecizata.

Russell acorda o mare importanta acestor expresii,care par sa nu aibe vreo relevanta,deoarece el crede ca ele stau la baza unor tentatii sau mai explicit confuzii ale pe care filosofia clasica le poate avea. Pozitia lui Meinong si cea a lui Frege

Russell sustine ca unele confusii filosofice provin din utilizarea unei teorii gresite. Si avem ca exemplu: Teoria lui Meinong sustine ca oricarei expresii ii corespunde ceva, un obiect. Spre exemplu: ,, Vegetarienilor carnivori le place salata verde Pentru Meinong ,,vegetarienii carnivori este o entitate reala Russell este de parere ca acest principiu trece peste orice limita a logicii,si ca nu are nici un fel de inteles. Pozitia lui Frege este aceea ca: orice expresie/termen denotativa are un inteles si un denotat Conform pozitiei lui Frege expresia cerc patrat nu are un denotat si astfel propozitia Patratul rotund este o figura geometrica pur si simplu este un non-sens. Spre deosebire de Meinong, Frege evita incalcarea principiului contradictiei.Dar si el de altfel are niste greseli sesizabile,cum ar fi: (1)situatia in care lipseste denotatul (2)problema substitutiei Prima situatie, implica faptul ca propozitia Actualul rege al Frantei este chel contine sintagma denotativa actualul rege al Frantei care nu are un denotat (Franta fiind republica inca din sec) Problema teoriei lui Frege este ca nu considera propozitia falsa,ci doar fara sens.

A doua situatie se refera la: De exemplu: Ne putem imagina o situatie in care Cristina ar dori sa stie cine i- a scris scrisoarea anonima,ea banuieste ca aceasta ar fi fost scrisa de una din prietenele ei,si anume de Andra, astfel Cristina se intreaba daca autoarea scrisorii nu cumva,este Andra si anume Andra este autoarea scrisorii anonime? Datorita faptului ca expresia denotativa autorul scrisorii anonime are acelasi denotat ca si numele propriu Andra (pentru ca in realitate Andra este autoarea scrisoare) Cristina pare (conform teoriei lui Frege) a-si pune intrebari cu privire

la principiul identitatii. ,,Andra este Andra? Insa Cristina nu se intreaba cu privire la principiul identitatii.

Teoria lui Russell Russell propune un proces prin intermediul caruia trebuie sa analizam o propozitie care contine o sintagma denotative: Procesul cuprinde doua elemente: (1)folosirea variabilelor in propozitii si tratarea valorii de adevar a propozitiei in functie de articolele nehotarate continute Spre ex: ,,Y este verde devine adevarata numai cand am dat variabilei Y valoarea steagul Braziliei Conform acestui exemplu pentru Russell orice propozitie contine variabile a coror valoare initial nu o cunoastemmiar valoarea ei de adevar poate fi stabilita abia cand li se da o anumita valoare. (2)tratarea diferita a ocurentelelor primare si secundare ale sintagmelor denotative

Russell sustine ca atunci cand sintagma denotativa apare ca si ocurenta secundara (cum este cazul in exemplul : Cristina vrea sa stie daca Andra este autoarea lui scrisorii anonime) noi trebuie sa evaluam sintagma denotativa S in cadrul propozitiei Q si nu in cadrul propozitiei cadru P; astfel primul lucru pe care il facem este sa evaluam Q prin intermediul exprimarii prin variabile nedeterminate, exprimand toate conditiile care ar fi necesare pentru ca Q sa fie adevarata; al doilea pas ar fi sa luam aceste contintii si sa le substituim cu Q in P astfel rezultand ceva de genul Cristina vroia sa stie daca C(X) este adevarata unde C(X) = X unic astfel incat X are numeleAndra si X este autorul scrisorii. Evident, urmand acest procedeu ambiguitatea cu privire la ce vroia sa stie Cristina (problema substitutiei) dispare.

BIBLIOGRAFIE: 1. B. Russell , ,,Autobiografie Bertrand Russell, trad. Adina Arsenescu dupa editia englezeasca ingrijita de George Allen and UnWin LTD, London, 1967 2. Bertrand Russell, ,,Problemele Filosofiei, trad. de Mihai Ganea, editia a III- a, Bucuresti, Editura BIC ALL,2004; Copyright Oxford University Press 1912 3. 4. B. Russel, ,,Principles of Mathematics, cap. V i 476 ber Sinn und Bedeutung, Zeitschrift fr Philosophie und philosophische Kritik, (1892): 25-50 (Articolul lui Frege a fost tradus n limba romana de Sorin Vieru; v. Sens si semnificatie n volumul Logica i filozofie, Bucuresti: Editura Politica, 1966, pp. 5679 5. 6. http://en.wikipedia.org/wiki/Bertrand_Russell http://filosofie.unibuc.ro/Anale/Filosofie%202005-BT.pdf