BA Thesis - Kripke - Necesitatea A Posteri Si Esentialismul

Facultatea de Filosofie - Universitatea din Bucureşti
Specializare: Filosofie Teoretică şi Logică
Kripke : Identitatea necesară a posteriori şi esenţialismul
Lucrare de licenţă
Sesiune: Iunie 2008
Coordonator licenţă :
Lector dr. Gheorghe ŞTEFANOV
Student:
Paul SABOU
CUPRINS
1. Prezentare generală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1 Desemnarea rigidă/non-rigidă şi referinţa directă . . . . . . . . 6
1.2 Referirea directă şi referirea prin descripţii . . . . . . . . . . . 7
1.3 Perechile necesar/posibil şi a priori/a posteriori . . . . . . . . 12
1.4 Critica lui Kripke : necesarul a posteriori şi contingentul apriori 13
1.5 Judecăţile necesare a posteriori şi enunţurile de identitate . . . 14
1.6 Consecinţe filosofice ale identităţii necesare a posteriori . . . . 15
2. Identitatea necesară a posteriori şi esenţialismul . . . . . . . . . . . 17

2.1 Ce condiţii trebuie să ı̂ndeplinească un enunţ de identitate
necesar a posteriori? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Principiul lui Kripke cu privire la esenţialitatea originii . . . . 19
2.3 Esenţialism semantic şi esenţialism metafizic . . . . . . . . . . 20
2.4 Esenţialismul lui Kripke : dincolo de un esenţialism semantic . 22
2.5 Raportul dintre teoria referinţei directe şi esenţialism . . . . . 23
3. Respingerea esenţialismului kripkean şi a identităţii necesare a poste-

riori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3.1 Contraexemplele continuităţii spaţio-temporale . . . . . . . . . 29
3.2 Critica unei respingeri posibile a exemplelor continuităţii spaţio-
temporale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.3 Contraexemplele datorate schimbării esenţei . . . . . . . . . . 33
3.4 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
4. Anexă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4.1 Rolul intuiţiilor ı̂n filosofia lui Kripke . . . . . . . . . . . . . . 38
4.2 Statutul metafizic al lumilor posibile ı̂n concepţia lui Kripke . 39
Rezumat
În această lucrare ı̂mi propun să analizez posibilitatea enunţurilor de identi-
tate necesare a posteriori cu privire la obiecte aşa cum apar ele ı̂n lucrările
lui Saul Kripke şi ı̂n special ı̂n cartea Numire şi necesitate.
Scopul acestei analize constă ı̂n a arăta trei lucruri :
1. enunţurile de identitate necesare a posteriori (privind obiectele) sunt
posibile doar ı̂n măsura ı̂n care se acceptă o teză esenţialistă de re cu
privire la identitatea obiectelor
2. teza esenţialistă de re (cu privire la obiecte) la care Kripke face apel
(principiul esenţialităţii originii ) nu poate fi obţinută doar din teoria
referinţei directe fiind necesare premise metafizice esenţialiste (de re)
suplimentare
3. contra-exemplele aduse de criticii esenţialismului originii sunt suficient
de puternice pentru a respinge teza esenţialistă susţinută de Kripke şi
astfel este justificată respingerea posibilităţii enunţurilor de identitate
necesare a posteriori
Primul capitol (ı̂n secţiunile 1.1 şi 1.2) oferă o prezentare a argumentelor
lui Kripke ı̂n ı̂ncearcare sa de a susţine o teorie a referinţei directe a termenilor
singulari şi ı̂n acelaşi timp, de a respinge alternativa oferită de o teorie de-
scriptivistă a limbajului (abordarea Frege-Russell). Folosind teoria referinţei
directe şi concepţia privind designare rigidă prezint (ı̂n 1.3 şi 1.4) modul
ı̂n care Kripke realizează o critică a ı̂nţelegerii tradiţionale a distincţiilor a
priori/a posteriori şi necesar/contingent şi propunerea lui cu privire la posi-
bilitatea identităţii necesare a posteriori (cât şi unele consecinţe filosofice ale
acestei propuneri).
În prima secţiune (2.1) din al doilea capitol analizez condiţiile pe care ar
trebui să le ı̂ndeplinească un enunţ de identitate pentru a fi necesar a poste-
riori, analiză care indică faptul că aceste condiţii nu pot fi satisfăcute decât
ı̂n situaţia acceptării unei anumite forme de esenţialism. În secţiunea a doua
(2.2) prezint teza lui Kripke cu privire la esenţialism (principiul esenţialităţii
originii) şi ı̂n secţiunile următoare (2.3 şi 2.4) ı̂ncerc să arăt faptul că forma
de esenţialism necesară pentru acest principiu presupune angajamente ce
depăşesc un esenţialism semantic (sau de dicto). Aceasta ar indica faptul
că principiul esenţialităţii originii (propus de Kripke) poate fi susţinut doar
prin folosirea combinată atât a unor premise semantice cât şi a unor premise
metafizice.
În ultima secţiune (2.5) ı̂ncerc să justific suplimentar faptul că principiul
propus de Kripke are nevoie de o componentă metafizică arătând faptul că
3
orice tentativă de a deriva esenţialismul lui Kripke pornind exclusiv de la
un esenţialism semantic echivalează cu derivarea principiului esenţialismului
originii din noua teorie a referinţei directe.Însă o asemenea derivare nu este
posibilă şi orice ı̂ncercarea de a obţine principiul propus de Kripke (din teoria
referinţei directe) face apel la unele presupoziţii metafizice implicite cu privire
la caracterul esenţial (de re) al originii obiectelor.
Analiza din acest capitol arată faptul că posibilitatea enunţurilor de iden-
titate necesare a posteriori (cu privire la obiecte) depinde de acceptarea orig-
inii obiectelor drept o esenţă de re a acestora (adică acceptarea principiului
esenţialităţii originii ), ı̂n lipsa căreia nu se poate stabili identitatea aces-
tora. În continuare, analiza mea se va concentra exclusiv asupra posibilelor
argumente metafizice (premise non-semantice) aduse ı̂n sprijinul principiului
esenţialismului originii, fiind astfel independentă de acceptarea sau respin-
gerea teoriei referinţei directe propuse de Kripke.
Ultimul capitol al lucrării constă ı̂n prezentarea şi analiza a două critici
cu privire la esenţialitatea originii (ı̂ntr-o interpretare de re a esenţei) şi
folosirea acestora ı̂n ı̂ncercarea de a respinge esenţialismul (privind originea
obiectelor) propus de Kripke.
Strategia acestei respingeri are două componente. Pe de o parte se arată
că există clase de contraexemple ı̂n cazul cărora, pentru a stabili identi-
tatea, nu putem aplica principiul esenţialităţii originii pentru că ar duce la
consecinţe contraintuitive. Pe de altă parte, respingerea constă ı̂n indicarea
faptului că aceste contraexemple susţin intuiţii diferite (cu privire la identi-
tatea obiectelor) de cele sugerate de exemplele kripkeene (care, ı̂n aprecierile
lui Kripke ar susţine principiul esenţialităţii originii ).
Analiza primei asemenea clase de cazuri (ı̂n 3.1 şi 3.2) arată faptul că
identitatea unui obiect este păstrată chiar şi ı̂n situaţia ı̂n care presupusa
”esenţă”/origine se schimbă (ie. reconstrucţia completă a obiectului). Acest
lucru sugerează faptul că noi nu stabilim identitatea prin apelul la origine
(şi astfel că principiul esenţialităţii originii nu este o condiţie necesară pen-
tru identitate) ci mai degrabă prin păstrarea unei continuităţi funcţionale şi
structurale a obiectelor ı̂n cauză, iar criteriile după care se stabilesc aces-
tea sunt o chestiune de decizie şi nu una care ţine de o natură metafizică a
obiectelor ı̂n cauză.
A doua clasă de cazuri (ı̂n 3.3) prezintă situaţii ı̂n care originea (presupusa
”esenţă”) este aceeaşi, ı̂nsă identitatea obiectului este variabilă, depinzând
de perspectiva din care considerăm obiectul respectiv (ie. bucata de lut care
este atât Goliat cât şi Lumpl). Aceste cazuri sugerează faptul că identitatea
obiectelor nu depinde de origine (substanţa din care sunt construite) ci mai
degrabă de păstrarea condiţiilor specifice de identitate pe care le impune
perspectiva noastră asupra lor. Atât perspectiva asupra obiectului, cât şi
4
condiţiile specifice de identitate sunt decizii umane şi nu sunt impuse de
către natura metafizică a obiectului.
Consecinţa acestor critici privind aplicarea principiului esenţialităţii orig-
inii nu constă ı̂n demonstrarea falsităţii principiului (ı̂n măsura ı̂n care am
accepta că se poate vorbi despre demonstraţii ı̂n filosofie) ci ı̂n a arăta că
acesta contrazice intuiţiile noastre când ı̂ncercăm să ı̂l aplicăm la număr con-
siderabil de situaţii banale (ie. reparaţia unui obiect).
Exemplele lui Kripke (propuse de acesta ı̂n scopul de a-şi susţine intuiţiile)
nu sunt convingătoare, iar cele oferite de criticii săi (şi consecinţele non-
esenţialiste pe care acestea le implică) răspund mult mai bine intuiţiilor
noastre. Consider că acest fapt ne oferă temeiuri suficiente pentru a resp-
inge poziţia lui Kripke cu privire la esenţialismul de re (şi la principiul
esenţialităţii originii) şi astfel fiind justificat să susţinem/acceptăm doar un
esenţialism de dicto cu privire la obiecte.
În măsura ı̂n care acceptăm doar posibilitatea unei esenţe de dicto enunţurile
care ı̂ndeplinesc condiţiile propuse de Kripke pentru identitate necesară a pos-
teriori, sunt fie enunţuri a posteriori necesare semantic/conceptual (ı̂nsă con-
tingente metafizic) fie enunţuri a posteriori contingente metafizic. În primul
caz avem de-a face cu simple stipulări, iar enunţul de tipul Hesperus este
Phosporus nefiind altceva decât rezultatul unei simple convenţii pe care noi
am decis să o susţinem. În al doilea caz avem enunţuri privind natura (con-
tingente metafizic) care exprimă constatări factuale. În acest caz enunţul
Hesperus este Phosporus nu este altceva decât expresia unei constatări fac-
tuale rezultate din observaţii empirice (sau Hesperus este Phosporus, dar ar
putea să fie altfel ).
5
1. PREZENTARE GENERALĂ
1.1 Desemnarea rigidă/non-rigidă şi referinţa directă

La Kripke, putem vorbi despre două tipuri principale de desemnare1 . Primul
tip este cel care apare ı̂n cazul ı̂n care am avea un designator rigid. Vom putea
spune că o expresie este un designator rigid, atunci când această expresie
desemnează acelaşi lucru ı̂n toate lumile posibile. Un exemplu de designator
rigid l-ar putea constitui numele proprii cum ar fi : Aristotel, Socrate, etc.
Celălalt tip de designator este designatorul non-rigid (sau accidental),
diferenţa dintre acesta şi cel rigid constând tocmai ı̂n faptul că el nu desem-
nează acelaşi lucru ı̂n orice lume posibilă. Exemple de asemenea designatori
ar fi descripţiile, constând ı̂n expresii de tipul : ”elevul lui Platon”, ”primul
practicant al metodei maieutice”, etc.
Prin analiza unor expresii care conţin atât nume proprii (care ar desemna
rigid) cât şi descripţii (care ar desemna non-rigid), poziţia lui Kripke (ı̂n
privinţa desemnării rigide şi non-rigide) implică unele consecinţe provoca-
toare filosofic. Un asemenea exemplu ar putea fi expresia Socrate este in-
ventatorul maieuticii ı̂n care termenul Socrate este considerat nume propriu,
iar expresia inventatorul maieuticii este considerată drept descripţie. Kripke
ar susţine că ı̂n acest caz numele Socrate ar desemna aceeaşi persoană ı̂n
orice lume posibilă2 , indiferent de faptul dacă ı̂n unele lumi posibile Socrate
chiar a fost inventatorul maieuticii. Chiar dacă se pot imagina unele lumi
posibile (sau cursuri alternative ale istoriei) ı̂n care Socrate nu ar fi fost pa-
sionat de filosofie rămânând un simplu sculptor până la sfârşitul vieţii sale,
numele Socrate ar indica spre aceeaşi persoană. Astfel, Kripke ar susţine că
indiferent faptul dacă ı̂ntr-o anumită lume posibilă, descripţia inventatorul
maieuticii este satisfacută sau nu (de vreun lucru/persoană) numele Socrate
va referi spre aceeaşi persoană.
1
vezi [9] pag. 46
2
Pentru poziţia lui Kripke privind lumile posibile, vezi 4.2
1.2 Referirea directă şi referirea prin descripţii
Putem obţine o ı̂nţelegere mai bună a referinţei directe la Kripke prin anal-
iza criticii sale a poziţiei de tip Frege-Russell3 (concepţia descriptivistă) ı̂n
privinţa referirii printr-o descripţie asociată.
Susţinătorii concepţiei descriptiviste consideră că fiecare termen singu-
lar are atât o referinţă cât şi un sens (sau concept). Referinţa termenu-
lui singular reprezintă obiectul care corespunde termenului (ex: pentru ter-
menul ”Socrate” avem referinţa omul Socrate), iar sensul/conceptul termenu-
lui reprezintă modalitatea prin care acest termen ı̂şi prezintă referinţa.4 .
În forma sa clasică teoria descriptivistă susţine că referinţa unui nume
(ex: Socrate) este obţinută exclusiv prin unul din următoarele două moduri
:
1. referinţa unui nume este dată prin descripţia definită asociată acestui
nume
2. referinţa unui nume este dată ı̂ntr-o manieră ostensivă (ı̂n lipsa unei
descripţii definite asociate numelui)
În primul caz vom obţine referinţa numelui prin parcurgerea următorilor
paşi : avem numele (termenul singular) Socrate; găsim o descripţie asociată
acestui nume, cum ar fi inventatorul maieuticii ; cautăm un lucru (persoană)
care există şi care satisface direct predicatele care apar ı̂n descripţie; dacă vom
găsi un lucru care satisface ambele condiţii (existenţa individului şi posedarea
proprietăţii) atunci vom spune că numele referă la ceva, altfel vom spune că
numele nu are nici o referinţă5 .
În al doilea caz avem situaţia ı̂n care nu avem o descripţie asociată unui
nume şi vom indica pur şi simplu referinţa unui nume. Acest caz poate fi
ilustrat de către exemplul amintit de Augustin ı̂n Confesiuni, cu privire la un
copil care ar ı̂nvăţa să numească persoane. Parinţii ı̂i indică (ex: cu mâna) o
persoană şi apoi pronunţa numele Catilina. În această situaţie copilul ı̂nvaţă
să asocieze un anumit nume (Catilina) cu referinţa lui (persoana Catilina -
unchiul lui Augustin).
3
vezi [9] pp. 30-36
4
Aceasta este poziţia descriptivistă iniţială susţinută de Frege ı̂n [3]. Frege distinge
ı̂ntre sensul şi referinţa unui termen singular, pentru a putea să rezolve/explice unele
paradoxuri, cum ar fi : informativitatea enunţurilor de identitate, sensul şi valoarea de
adevăr a enunţurilor care conţin termeni fără referinţă, etc.
5
Un asemenea demers este propus de analiza pe care o face Russell [12] ı̂n On Denoting
unui nume de genul muntele de aur ; În această lucrare, Russell susţine ı̂n mod explicit
poziţia descriptivistă, considerând că ı̂n realitate numele nu este altceva decât o descripţie
deghizată
7
Descriptiviştii consideră că unele dificultăţi ale poziţiei lor se datorează
faptului că ı̂n limbajul natural un nume nu are asociat o singură descripţie ci o
familie de descripţii. Astfel ı̂n cazul unui nume de tipul Aristotel (ı̂n limbajul
natural) putem asocia multiple descripţii : Aristotel = autorul lucrării Etica
Nicomahică, Aristotel = cel mai cunoscut elev al lui Platon, etc.
Ei susţin că această dificultate ar putea fi depăşită printr-o teorie mănunchi
a referinţei (cluster theory).
Reluând exemplul : odată ce am stabilit că ı̂ntr-un enunţ anume folosim
numele Aristotel asociindu-i prima descripţie din mănunchi (ie. autorul
lucrării Etica Nicomahică) atunci (ı̂n acest caz) vom obţine referinţa prin
această descripţie. Dar, ı̂n funcţie de situaţie (şi de cunoştinţele noastre
despre Aristotel) atât descripţiile din mănunchi cât şi descripţia selectată
(pentru a oferi referinţa ı̂n cazul particular) pot varia.
Kripke susţine că ambele variante ale poziţiei descriptiviste (atât cea
bazată pe descripţia unică, cele bazate pe un mănunchi de descripţii sau chiar
poziţii mai rafinate cum ar aceea a lui Strawson6 ) nu pot oferi o explicaţie
satisfăcătoare ale unor intuiţii elementare ale noastre7 privind modul ı̂n care
este obţinută referinţa numelor (ı̂n special numele proprii).
Astfel Kripke apreciază că poziţia descriptivistă este greşită deoarece
susţine prea mult. Astfel poziţia descriptivistă susţine conjuncţia următoarelor
două teze :
1. numele pot fi reduse ı̂n totalitate la descripţiile asociate lor
2. descripţiile asociate unui nume pot fi folosite pentru a da referinţa

numelui
Problema descriptiviştilor este identificată de Kripke cu prima teză8 ,

6
Strawson consideră că poziţia descriptivistă bazată pe teoria mănunchi este ı̂n prin-
cipiu corectă fiind nevoie doar de o rafinare suplimentară a ei : fiecărei descripţii din
familia asociată unui nume trebuie să i se asocieze o pondere ı̂n calculul pe care ı̂l realizăm
pentru a obţine referinţa unul nume; bazându-ne pe aceşte ponderi (care variază de la
persoană la persoană ı̂n funcţie de cunoştinţele sale privind descripţiile asociate numelui
respectiv) am putea oferi de fiecare dată referinţa unui nume exclusiv prin intermediul
acestor descripţii
7
aceste intuiţii sunt ale lui Kripke, ı̂nsă se pare că există un număr considerabil de
filosofi care au intuiţii asemănătoare cu Kripke ı̂n privinţa acestor probleme
8
Susţinând distincţia dintre nume, descripţie şi referinţa numelui, Kripke acceptă că a
doua teză a descriptivismului este corectă ı̂n sensul că uneori putem fixa referinţa unui
nume prin utilizarea (temporară) a unei descripţii asociată cu numele respectiv, ı̂nsă odată
ce referinţa numelui a fost fixată, nu mai avem nevoie de descripţia respectivă (şi chiar mai
mult : nu mai avem nevoie de nici o descripţie) numele referind spre referinţa sa ı̂ntr-un
mod direct (mai precis : numele nu referă prin intermediul descripţiilor ci referă ı̂n mod
direct).
8
deoarece o analiză a modului de folosire a numelui ne sugerează că nu toate
numele pot fi ı̂nlocuite cu descripţii9 .
În vederea prezentării care urmează, consider este nevoie să se precizeze
o distincţie suplimentară folosită de Kripke10 , cu privire la două moduri de
a introduce un nume propriu. Distincţia utilizată este următoarea :
1. introducerea unui nume propriu prin specificarea sinonimiei dintre un

designator şi o descripţie
2. introducerea unui nume propriu fixând referinţa unui designator prin

apelul la o descripţie
În primul caz, numele obiectului se poate reduce exclusiv la un set de

descripţii (ex: inventatorul maieuticii, etc.) iar păstrarea acestora fiind nece-
sară pentru a păstra referinţa.În al doilea caz descripţiile asociate numelui
au doar un rol de fixare a referinţei fiind posibil să ne debarasăm de ele ı̂n
urma acestei fixări.
În continuare, voi prezenta două moduri11 prin care Kripke ı̂ncearcă să ı̂şi
sprijine poziţia sa (teoria referinţei directe) : argumentul modal şi argumentul
semantic12 .
Argumentarea lui Kripke are un rol dublu : pe de o parte ı̂şi propune să
arate că exemplele/cazurile prezentate pun ı̂n dificultate teoria descriptivistă
şi ı̂n acelaşi timp că, ele susţin teoria referinţei directe (susţinute de Kripke).
Argumentul modal investighează valoarea de adevăr a unui enunţ care
conţine un termen singular, iar acest termen singular denotă ı̂ntr-o lume
posibilă (situaţie contrafactuală). Strategia argumentului modal constă ı̂n a
arăta că există multiple situaţii ı̂n care se vorbeşte despre un anumit obiect ı̂n
situaţii contrafactuale (ı̂n contexte modale) şi ı̂n măsura ı̂n care am accepta
o poziţie descriptivistă ar trebui să respingem enunţurile, pe motivul că duc
la contradicţie.
Pentru a ilustra aceasta am putea relua exemplul cu Socrate13 :
9
Este important de observat faptul că aici, Kripke nu ı̂ncearcă să spună că nici un nume
nu poate fi inlocuit cu o descripţie definită. Există numeroase nume care pot fi ı̂nlocuite cu
descripţii definite, cum ar fi numele introduse prin definiţii (ex: abrevierile, etc.) Kripke
spune doar că doar unele nume (ex: numele proprii) nu pot fi reduse la descripţii
10
vezi [9] pp. 54-55
11
Am preluat distincţia dintre aceste două tipuri de argumentare, aşa apare ı̂n [15] pp.
24-30
12
Există şi alte modalităţi prin care Kripke ı̂şi susţine poziţia sa (ie. argumente episte-
mologice) ı̂nsă acestea depăşesc scopul pe care mi l-am propus ı̂n prezenta lucrare
13
Acest exemplu este o reformulare a unui exemplu citat de Kripke din Cercetările
filosofice ale lui Ludwig Wittgenstein - vezi [9] pag. 36
9
Am putea descoperi că Socrate nu a fost ı̂n realitate pasionat
de filosofie şi că atât scrierile lui Platon (ı̂n care apare Socrate)
cât şi scrierile lui Xenofon se referă ı̂n realitate la un personaj
fictiv (numit Socrate). De asemenea am putea descoperi că defapt
Socrate nu a fost grec şi că a trăit toată viaţa ı̂n Egipt. Datorită
acestor descoperiri ar fi clar că persoana Socrate nu mai satisface
descripţii de tipul inventatorul maieuticii sau cetăţean atenian.
Însă ı̂n ciuda acestui fapt, pare intuitiv că numele Socrate nu şi-a
pierdut referinţa şi că referă spre aceeaşi persoană. De asemenea
ne-am putea imagina (un caz mai extrem) că descoperi ulterioare
ar face ca persoana Socrate să nu mai satisfacă nici una dintre
descripţiile pe care le-am putea asocia ı̂n acest moment cu Socrate
şi totuşi să considerăm că numele Socrate nu şi-a pierdut sau
schimbat referinţa.
Această contradicţie ar apărea ı̂n următorul mod :
1. Socrate este inventatorul maieuticii
2. Este posibil ca Socrate să nu fi fost inventatorul maieuticii (pentru că

nu s-a ocupat deloc de filosofie sau pentru că a făcut fenomenologie)
3. Folosim pasul (1) putem substitui numele Socrate cu descripţia inven-

tatorul maieuticii (definiţia fiind utilizată pentru a da sinonimia)
4. Obţinem o contradicţie : Este posibil ca inventatorul maieuticii să nu

fi inventat maieutica
Kripke susţine că este contraintuitiv ca, oricând am vorbi despre Socrate
(ı̂n situaţii contrafactuale) am fi constrânşi (pentru a evita contradicţia) să
evităm să afirmăm că Socrate a fost altfel decât ştim noi că a fost14
Acest tip de dificultate cât şi intuiţiile noastre (ale lui Kripke cel puţin)
sugerează că (ı̂n aceste cazuri) noi de fapt folosim cel de-al doile tip de speci-
ficare, care fixează referinţa. Putem relua exemplul cu Socrate ı̂n acest caz.
Astfel, expresia Socrate este inventatorul maieuticii este folosită pentru a
14
Dacă ne-am afla ı̂n situaţia de a accepta o asemenea constrângere a utilizării limbajului
nostru modal (acceptând doar o definiţie de tipul sinonimiei) atunci aproape orice enunţ
despre o situaţie posibilă ne-ar duce la o contradicţie. Însă acest lucru este inacceptabil
deoarece ar elimina domenii ı̂ntregi ale discursului. Un asemenea exemplu ar putea fi
constituit de discursul etic.Pentru etică este foarte important să putem afirma (fără a ne
contrazice) că un anumit agent (considerat ca şi agent moral) ar fi putut să aleagă să se
comporte altfel decât s-a comportat. Dacă acest lucru nu ar fi posibil (fiind contradictoriu)
atunci termeni precum responsabilitate, libertate, decizie, etc. ar deveni lipsiţi de sens.
10
fixa referinţa numelui Socrate ı̂ntr-o anumită lume posibilă (care ı̂n acest
caz se identifică cu lumea actuală) ı̂n care (ı̂n mod contingent) persoana
Socrate (referinţa numelui) chiar satisface (ı̂n mod unic) descripţia inventa-
torul maieuticii. Odată ce am fixat referinţa, utilizând descripţia ı̂n lumea
actuală, numele Socrate referă direct şi astfel putem ignora descripţia respec-
tivă. În acest caz dispare dificultatea privind contradicţia introdusă de dis-
cursului modal, deoarece (odată ce am fixat referinţa) nu mai suntem ı̂n nici
un fel constrânşi (pentru ca Socrate să aibă referinţă) să asociem descripţia
inventatorul maieuticii numelui Socrate.
Argumentul semantic diferă de cel modal prin faptul că nu se ocupă de
valoarea de adevăr a unui enunţ ci priveşte direct problema denotării terme-
nilor singulari15 .
Acest argument propune exemple cu situaţii contrafactuale, ı̂n care se
descoperă că trebuie schimbat referentul care satisface o anumită descripţie
definită. Problema constă ı̂n faptul că ı̂n această situaţie, teoria descriptivistă
ar solicita (ı̂n mod contra-intuitiv) ca numele care indica spre obiectul iniţial
să refere spre noul obiect.
Un asemenea exemplu ar putea fi :
Din dialogurile lui Platon (şi alte referinţe) ştim că Socrate a
fost inventatorul maieuticii. Întreaga istorie a filosofiei europene
asociază cu termenul singular ”Socrate” descripţia inventatorul
maieuticii, referindu-se la pietrarul Socrate, atenianul faimos, etc.
Însă este posibil să descoperim că ı̂n realitate inventatorul maieu-
ticiii a fost prietenul din adolescenţă a lui Socrate, care apoi s-a
mutat ı̂n Sparta şi a trăit ı̂n obscuritate, iar pietrarul Socrate nu
a făcut altceva decât să folosească maieutica.
Problema ridicată de acest exemplu este următoarea : În urma descoperirii
istorice, care este filosoful spre care referă numele Socrate?
Conform teoriei descriptiviste, referinţa este obţinută exclusiv prin inter-
mediul descripţiilor asociate cu un anumit termen. Presupunând că descripţia
inventatorul maieuticii (o presupunere plauzibilă) este singura care ar per-
mite obţinerea referinţei (poziţia susţinută de teoria descriptivistă) atunci
ar trebui să spunem că, odată cu descoperirea istorică respectivă vom folosi
numele Socrate pentru a ne referi la filosoful obscur din Sparta şi nu pentru
celălalalt : filosoful atenian.
Dar această consecinţă (cerută de teoria descriptivistă) se opune intuiţiilor
noastre semantice. Conform utilizării obişnuite a limbajului, descoperirea is-
15
Asemenea exemple sunt oferite de Kripke ı̂n [9]. Un exemplu deosebit de clar - pe
care l-am folost ca şi model pentru exemplul meu - (pentru argumentul semantic) este cel
oferit de Donnellan (exemplul cu Thales) ı̂n [13] - pag. 95
11
torică respectivă nu schimbă ı̂n nici un fel filosoful la care ne referim ci doar
ne obligă să nu mai includem descripţia inventatorul maieuticii ı̂n setul de
descripţii definite pe care le asociem ı̂n mod uzual cu numele ”Socrate”.
Teoria referinţei directe sugerează o soluţie mult mai plauzibilă susţinând
că ı̂n realitate, folosim descripţia inventatorul maieuticii doar pentru a fixa
referinţa numelui ”Socrate”, iar apoi numele va avea aceeaşi referinţă in-
diferent de modul ı̂n care referentul (persoana Socrate) satisface descripţia
definită.
În următoarele secţiuni voi schiţa modalitatea prin care Kripke, se foloseşte
de teoria referinţei directe pentru a arăta posibilitatea (şi existenţa) enunţurilor
necesare a posteriori şi consecinţele filosofice ale acestui pas.
1.3 Perechile necesar/posibil şi a priori/a posteriori

În mod tradiţional16 s-a considerat că se poate face o distincţie ı̂ntre adevărurile
de raţiune şi adevărurile de fapt (sau factuale). De asemenea s-a considerat că
această distincţie poate fi suprapusă peste distincţia modală necesar/posibil.
Kant de pildă, foloseşte următoarele 2 distincţii :
1. judecăţi necesare/contingente : valoarea judecăţilor necesare este aceeaşi
indiferent de modul ı̂n care stau faptele17 , iar cele contingente depind
de fapte
2. judecăţi apriori/a posteriori : judecăţile apriori sunt cunoscute fără
apel la experienţă (pe când adevărul celor a posteriori este cunoscut
doar prin intermediul experienţei).
Kant considera că distincţia apriori/a posteriori ar include distincţia nece-
sar/posibil, şi astfel dacă o judecată este a priori atunci judecata respectivă
trebuie să fie şi necesară18 necesare cât şi că, toate judecăţile a posteriori
sunt contingente (ele depinzând de experienţă empirică şi astfel depinzând
de fapte).
Susţinătorii acestei poziţii cu privire includerea distincţiei necesar/contingent
ı̂n distincţia apropri/a posteriori dau exemple de tipul :
• judecata a = a este cunoscută fără apel la experienţă (fiind apriori);
datorită acestui fapt ea este o judecată necesară (contradicţia ei fiind
imposibilă)
16
vezi [5] pp. 35-40
17
un alt mod de a spune aceasta : valoarea de adevăr a judecăţilor necesare este aceeaşi
ı̂n orice lume posibilă
18
Aceasta este la fel cu a spune că faptul că o judecată este apriori implică şi faptul că
este necesară
12
• judecata Toţi burlacii sunt necăsătoriţi este cunoscută prin apelul la
investigarea ı̂nţelesului conceptelor şi astfel valoarea ei de adevăr este
decisă fără apel la experienţă (deci este a priori), ceea ce face ca această
judecată să fie necesară
1.4 Critica lui Kripke : necesarul a posteriori şi contingentul

apriori
Kripke nu este de acord cu suprapunerea distincţiilor necesar/contingent şi
apriori/a posteriori.
În primul rând el consideră că distincţia necesar/contingent este o distincţie
metafizică, pe când apriori/a posteriori este o distincţie epistemică (sau se-
mantică). Kripke consideră că cele două distincţii pot fi folosite independent
una de cealaltă, iar dacă am dori să le suprapunem atunci este nevoie să
aducem argumente filosofice suplimentare.
Datorită acestui fapt (că cele două distincţii pot fi folosite independent
una de cealaltă) Kripke susţine că putem avea următoarele combinaţii :
1. judecăţi necesare apriori
2. judecăţi necesare a posteriori
3. judecăţi contingente apriori
4. judecăţi contingente a posteriori
Tipul (1) şi (4) nu prezintă un interes deosebit fiind susţinute şi de cei
ce ı̂nţeleg cele două distincţii ı̂n mod tradiţional. Combinaţiile realmente
provocatoare filosofic sunt (2) şi (4).
Pentru poziţia susţinută de Kripke, următor exemplu ar ilustra cazul
judecăţilor necesare şi a posteriori: Dacă masa lui Arthur există, atunci ı̂n
mod necesar masa lui Arthur este alcătuită din molecule 19 .
Aceast caz ar fi un exemplu de judecată necesară şi a posteriori deoarece
avem o relaţie de identitate ı̂ntre două expresii care designează rigid.
Astfel, se cunoaşte apriori - prin simpla analiză a ı̂nţelesului conceptului
masă (care aici este desginator rigid) - faptul că orice masă (masa fiind un
obiect fizic) este alcătuită din molecule. Un alt mod de a exprima acest fapt
este de a spune că orice masă are drept proprietate esenţială faptul de a fi
19
Aici definiţia este dată ca şi o definiţie ce fixează referinţa şi nu ca o expresie a
sinonimiei dintre nume şi descripţia asociată lui. Masa lui Arthur este un obiect unic, care
ar putea fi desemnat şi printr-un nume propriu de tipul ”Masa Rotundă”
13
alcătuită din molecule şi că, am refuza să numim masă orice entitate care nu
este alcătuită din molecule20 .
Proprietatea a fi alcătuit din molecule aparţine obiectului (masa) şi această
proprietate a fost descoperită printr-o cercetare a naturii, analizând cu mi-
croscopul o bucată din acest obiect21 . Este clar faptul că ı̂nainte de a realiza
această investigaţie noi nu consideram că masa este alcătuită din molecule
(cel puţin ı̂n sensul actual al cuvântului moleculă).
Astfel, odată ce am constatat (empiric) faptul că masa există acest lucru
ne constrânge să acceptăm că această masă este ı̂n mod necesar alcătuită din
molecule. Dacă dorim să exprimăm acest lucru ı̂n termeni de stări posibile
ale lumii, ar trebui să spunem că, ı̂n situaţia ı̂n care masa există, această
masă ar fi alcătuită din molecule nu doar ı̂n starea actuală a lumii ci ı̂n orice
altă stare posibilă a lumii (ı̂n cazul mesei, faptul de a fi alcătuit din molecule
este o necesitate metafizică).
Pentru celălalt caz (judecată contingentă şi apriori) am putea considera
propoziţia22 : Un metru este lungimea barei etalon ı̂n anul 1900 23
Din punct de vedere epistemic, cel care a fixat sistemul metric (vom pre-
supune că acea persoană enunţă propoziţia de mai sus) cunoaşte enunţul
apriori. Însă, din punct de vedere metafizic putem concepe o situaţie con-
trafactuală ı̂n care (datorită unor variaţii de temperatură) bara etalon a fost
mai lungă ı̂n anul 1900. Astfel enunţul este contingent metafizic.
1.5 Judecăţile necesare a posteriori şi enunţurile de identitate

Probabil cea mai puternică consecinţă a poziţiei lui Kripke cu privire la
necesitatea a posteriori apare ı̂n cazul enunţurilor de identitate.
Urmând consideraţiile cu privire la modul de introducere al numelor
Kripke susţine că este posibil să avem enunţuri de identitate necesare.
Kripke foloseşte enunţurile de identitate necesare tratând trei categorii/clase
de subiecte:
1. cu privire la obiecte : planete (ie. Venus), mese (ie. masa de lemn),
etc.
2. cu privire la persoane
20
Aceasta nu implică faptul că a fi alcătuit din molecule epuizează setul de proprietăţi
esenţiale ale entităţii numite masă. Este posibil ca masa să aibă şi alte proprietăţi esenţiale
(ex: a avea un volum) ı̂nsă a fi alcătuit din molecule este una din ele
21
am aflat a posteriori
22
la fel ca şi ı̂n cazul precedent folosim definiţia pentru a fixa referinţa şi nu pentru a
da o sinonimie
23
Exemplu adaptat din [9] pp. 52-53
14
3. cu privire la genuri naturale : specii biologice, substanţe chimice, etc.
Enunţurile de identitate necesare sunt acele enunţuri ı̂n cadrul cărora
relaţia de identitate leagă două expresii care desemnează ı̂n mod rigid24 .
Astfel, presupunând că P (enunţ de identitate a posteriori) cu forma
designator rigid1 = designator rigid2 , este adevărat (ie. ı̂n lumea actuală)
atunci acest enunţ este şi (metafizic) necesar.
Raţionamentul prin care se obţine necesitatea (metafizică) lui P are următoarea
formă:
P → P (1.1a)
P (1.1b)
P (1.1c)
Dacă am lua cazul enunţurilor de identitate care se referă la obiecte am

putea considera drept corect un enunţ de tipul : Hesperus este Phosphorus.
În acest caz avem o identitate ı̂ntre două nume proprii (care desemnează
rigid) iar ı̂n situaţia ı̂n care constatăm că ea este adevărată ı̂n lumea actuală
(am constatat acest lucru dupa descoperirile astronomice din ultimele secole),
atunci ea ar fi adevărată ı̂n orice situaţie contrafactuală posibilă (fiind astfel
ı̂n mod necesar adevărată).
Un alt exemplu de identitate necesară ar fi cel care tratează identitatea
dintre persoane. Astfel enunţul : Mark Twain este acelaşi individ cu Samuel
Clemens. Acest enunţ fiind adevărat (ı̂n lumea actuală) el este ı̂n mod necesar
adevărat.
1.6 Consecinţe filosofice ale identităţii necesare a posteriori

Consecinţele filosofice ale acceptării identităţii necesare a posteriori propuse
de Kripke sunt deosebit de importante. Aceste consecinţe nu sunt doar de tip
semantic (susţinând astfel o teorie concurentă descriptivismului) ci implică
şi unele teze metafizice substanţiale, cum ar fi :
1. ”demonstrarea”25 unei forme de esenţialism metafizic

24
enunţurile de identitate contingente sunt acelea care leagă două expresii ı̂n care cel
puţin una nu desemnează rigid
25
Termenul demonstrare (engl. proof ) este folosit cu ghilimele deoarece nu putem vorbi
despre o demonstraţie (pe care ar da-o Kripke) asemănătoare unei demonstraţii matem-
atice. Demonstraţia matematică porneşte de la axiome sau teoreme pe când demersul
demonstrativ al lui Kripke porneşte de la premise. Însă, am preferat să păstrez ter-
menul demonstraţie pentru a păstra corespondenţa cu originalul ı̂n limba engleză (Kripke
foloseşte termenul proof - vezi [9] pag. 97, nota de subsol nr. 56)
15
2. respingerea definitivă a oricărui tip de materialism ı̂n problema iden-
tităţii minte-corp26 : Dacă enunţul de identitate Durerea = Stimularea
fibrelor C este fals (ı̂n lumea actuală) atunci el este ı̂n mod necesar
fals. Această concluzie poate fi extinsă (fără probleme) pentru a arăta
că dacă (ı̂n lumea actuală) nici un tip de eveniment mental nu poate
fi identificat cu un eveniment fizic atunci identificarea minţii cu corpul
este ı̂n mod necesar (metafizic) falsă. Ceea ce este echivalent cu teza
că materialismul este fals.
3. respingerea unor posibilităţi conceptibile (ceva ce ţine de epistemolo-

gie) pe temeiuri metafizice27 : Dacă enunţul de identitate Hesperus
este Phosporus este adevărat (ı̂n lumea actuală) atunci este ı̂n mod
(metafizic) necesar adevărat. Astfel, chiar dacă este posibil (concep-
tibil) ca Hesperus să fie o staţie orbitală extraterestră iar Phosporus
să fie planeta Venus acest lucru este imposibil metafizic (identitatea
dintre cele două fiind necesară).
S-ar putea afirma (fără exagerare) că acceptarea poziţiei lui Kripke ı̂n
privinţa enunţurilor de identitate a posteriori necesare ar duce la rezolvarea
unui număr considerabil de probleme filosofice considerate probleme perene
ale filosofiei (cel puţin a filosofiei europene din ultimii 2500 de ani).
26
Vezi [9] pp. 127-128
27
O asemenea consecinţă a poziţiei lui Kripke este susţinută şi de Hilary Putnam ı̂n [11]
- pp. 708-709
16
2. IDENTITATEA NECESARĂ A POSTERIORI ŞI
ESENŢIALISMUL
În următoarele secţiuni voi ı̂ncerca să analizez condiţiile pe care trebuie
să le satisfacă un enunţ de identitate necesar a posteriori. Voi ı̂ncerca
să arăt că, printre aceste condiţii se numără şi o condiţie cu privire la
esenţialitatea/esenţa obiectelor şi să prezint poziţia lui Kripke referitoare
la esenţialismul privind obiectele.
Odată stabilit acest lucru voi ı̂ncerca să argumentez faptul că esenţialismul
susţinut de Kripke nu poate fi redus la un esenţialism de dicto (semantic) ci
presupune şi o formă de esenţialism de re (metafizic).
În ultima parte ı̂ncerc să arăt că esenţialismul lui Kripke cu privire la
obiecte nu poate dedus din teoria referinţei directe, ceea ce ar permite (ı̂n
principiu) să respingem posibilitatea enunţurilor de identitate necesare a pos-
teriori doar prin respingerea esenţialismului.
2.1 Ce condiţii trebuie să ı̂ndeplinească un enunţ de

identitate necesar a posteriori?
Kripke susţine că un enunţ de identitate, pentru a fi necesar trebuie să aibă
atât ı̂n partea dreaptă cât şi ı̂n partea stângă un designator rigid. Dacă, pe
lângă această condiţie, identitatea exprimată de acest enunţ este cunoscută ı̂n
mod a posteriori atunci acest enunţ de identitate este necesar şi a posteriori.
Pentru a găsi forma acestui tip de enunţ de identitate am putea lua un
exemplu de identitate teoretică.
Astfel, dacă enunţul de identitate Căldura este mişcare moleculară poate
fi analizat ı̂n următorul fel :
• q = căldura (senzaţia de căldură)
• F = a mişcare moleculară
• p = q este F
atunci Kripke ar cere ca, dacă dorim să considerăm enunţul drept necesar
şi a posteriori, enunţul trebuie să fie ı̂ndeplinite următoarele condiţii1 :
1. este cunoscut apriori2 că F este o proprietate esenţială pentru q
2. este cunoscut exclusiv aposteriori că q are proprietatea F
3. cunoaşterea că p implică faptul că q are proprietatea F
Condiţia (1) este satisfăcută deoarece noi cunoaştem apriori - prin simpla
analiză a ı̂nţelesului conceptului căldură - faptul că fenomenul căldurii constă
ı̂n mişcare moleculară. Un alt mod de a exprima acest fapt este de a spune
că, fenomenul căldurii are drept proprietate esenţială faptul de a fi mişcare
moleculară şi că, am refuza să numim căldură orice fenomen care nu constă
ı̂n mişcare moleculară3 .
Condiţia (2) este ı̂ndeplinită datorită faptului că a fi mişcare moleculară
este o proprietate a căldurii pe care am descoperit-o printr-o cercetare a na-
turii, analizând experimental vitezele moleculelor dintr-un recipient ı̂ncălzit.
Este clar faptul că ı̂nainte de a realiza această investigaţie noi nu consideram
că fenomenul de căldură ar consta ı̂n mişcare moleculară.
Ultima condiţie este şi ea ı̂ndeplinită, deoarece excludem situaţiile ı̂n care
am avea halucinaţii sau ı̂n care este vorba despre condiţii experimentale
neobişnuite.
Astfel pentru Kripke, odată ce am constatat (empiric) faptul că fenomenul
de căldură există (ie. constatăm căldura) acest lucru ne constrânge să ac-
ceptăm că aceast fenomen constă ı̂n mod necesar ı̂n mişcare moleculară. Dacă
dorim să exprimăm acest lucru ı̂n termeni de stări posibile ale lumii, ar trebui
să spunem că, ı̂n situaţia ı̂n care fenomenul căldurii există, această fenomen
ar fi mişcare moleculară nu doar ı̂n starea actuală a lumii ci ı̂n orice altă stare
posibilă a lumii (ı̂n cazul căldurii, faptul de a fi mişcare moleculară este o
necesitate metafizică).
Condiţia (1) vobeşte despre proprietatea esenţială a unui anumit obiect,
considerând că această proprietate F este esenţială deoarece nu am putea
concepe obiectul q ı̂n absenţa proprietăţii F. Pentru a avea o reprezentare
mai detaliată a poziţiei lui Kripke cu privire la proprietăţi esenţiale trebuie
să analizăm principiul său al esenţialităţii originii.
1
Această interpretare apare ı̂n [16] pp. 8-9
2
prin faptul că noi cunoaştem apriori se ı̂nţelege faptul că valoarea de adevăr a enunţului
p poate fi decisă apriori
3
Aceasta nu implică faptul că a fi mişcare moleculară epuizează setul de proprietăţi
esenţiale ale fenomenului numit căldură.
18
2.2 Principiul lui Kripke cu privire la esenţialitatea originii
Kripke susţine că puterea argumentativă a exemplelor oferite ı̂n sprijinul
teoriei referinţei directe provine ı̂n primul rând din faptul că aceastea sunt
validate/susţinute de intuiţiile noastre semantice cu privire la cazurile re-
spective.
Un pas suplimentar realizat de Kripke, este să susţină că aceste exemple
(pe care le acceptăm pe baza aşa numitelor intuiţii semantice) ar susţine
legitimitatea următorului principiu cu privire la esenţa obiectelor (ı̂n [9] (pag.
97 - nota de subsol nr. 56) principiul esenţialităţii originii :
Dacă un obiect material ı̂şi are originea ı̂ntr-o anumită bucată
de substanţă, nu ar fi putut să-şi aibă originea ı̂n nici o altă
substanţă.
Exemplele pe care le dă Kripke (pe baza cărora extrage acest principiu) in-
dică faptul că principiul poate fi utilizat pentru a determina esenţa obiectelor4
(ex: o masă de lemn) sau mai exact : proprietăţile lor esenţiale.
Dacă acest principiu ar fi aplicat la obiecte, atunci el poate fi folosit
pentru a se determina identitatea acestora pe baza substanţei/originii din
care provin. Exemplul discutat in extenso de Kripke este cel cu privire la o
anumită masă de lemn (o masă concretă, indicată ostensiv) :
Masa spre care se indică (o masă precizată - să o numim masa
x) are o anumită origine, această origine fiind tocmai substanţa
din care ea a fost făcută. Originea mesei x este o anumită bucată
din lemn care a fost folosită de tâmplar, drept material din care
a fost construită masa. Această bucată de lemn precisă, fiind
substanţa din care a fost construită masa x, oferă esenţa acestei
mese şi astfel ı̂i oferă identitate. Chiar dacă este conceptibil că
masa x ar fi putut fi făcută dintr-o altă bucată de lemn (având
astfel o altă origine), ı̂n situaţia ı̂n care am accepta că ı̂ntr-adevăr
masa precizată (masa spre care se indică) chiar a fost (ı̂n realitate)
făcută din a doua bucată de lemn, această masă ar fi fost diferită
de x. Orice masă care nu este construită din prima bucata de
lemn (având astfel o origine diferită) este diferită de masa x şi
noi am numi-o diferit (să zicem y).
Următoarele două secţiuni vor analiza raportul dintre intuiţiile semantice
şi cele non-semantice, ı̂n ı̂ncercarea de a arăta faptul că poziţia lui Kripke
are nevoie de argumente ce depăşesc domeniul semantic, astfel fiind nevoie
de anumite angajamente metafizice.
4
vezi [9] pag. 97
19
2.3 Esenţialism semantic şi esenţialism metafizic
În mod tradiţional s-a considerat că proprietăţile (ı̂n sens ontologic) pot fi
ı̂mpărţite ı̂n două categorii5 :
1. proprietăţi esenţiale
2. proprietăţi accidentale
Diferenţa principală dintre aceste două tipuri de proprietăţi constă ı̂n

aceea că identitatea unui anumit obiect se păstrează, doar ı̂n măsura ı̂n care
obiectul respectiv ı̂şi conservă proprietăţile sale esenţiale.
Dacă am relua un exemplu mai vechi am putea enumera câteva proprietăţi
ale lui Socrate :
1. proprietăţi esenţiale : animal raţional, agent responsabil moral, etc.
2. proprietăţi accidentale : cu o ı̂nălţime de 1.70, profesorul lui Platon,

etc.
Conform ı̂nţelegerii tradiţionale a proprietăţilor esenţiale (o ı̂nţelegere

ontologică) identitatea lui Socrate rămâne aceeaşi ı̂n măsura ı̂n care el (ca
şi entitate ontologică) ı̂şi păstrează toate proprietăţile sale esenţiale. Astfel,
dacă la un moment dat, Socrate ar fi devenit complet iresponsabil moral (ex:
ı̂n urma unui grav accident, mintea lui ar fi fost asemenea minţii unui copil de
3 ani) ar exista motive suficiente să considerăm că Socrate de după accident
nu mai este acelaşi cu Socrate de dinainte. Sau, cu alte cuvinte, am putea
susţine că Socrate a dispărut.
Ne-am putea imagina o comunitate care ar evalua identitatea personală
doar după păstrarea setului de proprietăţi esenţiale (şi care ar avea un tabel
de proprietăţi esenţiale pentru fiecare tip de entitate identificabilă). Dacă
Socrate ar fi trăit ı̂ntr-o asemenea comunitate, ı̂n momentul ı̂n care el şi-ar
fi pierdut proprietatea (considerată esenţială) de a fi un agent responsabil
moral, atunci ar avea sens ca, apropiaţii săi să participe la un ritual care
ı̂ntr-un mod simbolic, ar fi echivalent cu ı̂nmormântarea lui Socrate. De
asemenea, acest ritual ar putea fi continuat cu un proces prin care toate
actele de identitate ale vechiului Socrate ar fi considerate nule, fiind nevoie
să se creeze un alt set de documente pentru noul Socrate.
Spre deosebire de acest esenţialism ontologic, Kripke pare (prima facie)
a susţine un esenţialism semantic. Diferenţa principală dintre aceste două
tipuri de esenţialism provine din modul ı̂n care ele sunt susţinute. Dacă
5
vezi [1], pp. 615-617
20
esenţialismul ontologic se bazează pe teza că, ı̂n lume există două tipuri
diferite de proprietăţi (esenţiale şi accidentale), esenţialismul semantic se
bazează pe diferenţele care apar ı̂n modul ı̂n care noi folosim limbajul.
Pentru Kripke (susţinând un esenţialism semantic) faptul că ı̂n limbaj
folosim următoarele două moduri de definire a unui nume propriu:
1. definirea directă
2. definirea prin descripţii
sunt un temei suficient pentru a considera că am putea vorbi despre o

referire esenţială (cum ar fi cea care este realizată de numele proprii) care va
alege doar acel referent care a rămas esenţialmente aceeaşi şi despre o referire
accidentală (cea realizată prin descripţii) care va alege referentul ı̂n funcţie
de satisfacerea unor anumite proprietăţi specificate prin descripţia definită.
Dacă am relua exemplul cu Socrate (dar acum am privi din perspectiva
propusă de Kripke) am putea trata situaţia ı̂n următoarea manieră :
1. la un moment dat (databil istoric) ı̂n Atena s-a născut un băiat; acest
băiat a fost botezat de către părinţii săi, primind astfel numele Socrate.
Acest act de botez iniţial este considerat de către Kripke drept momen-
tul de fixare a referinţei numelui Socrate6 .
2. odată ce referinţa numelui a fost fixată, oamenii (care cunoşteau nu-

mele) ı̂l numeau pe omul Socrate de fiecare dată când foloseau numele
Socrate
3. referinţa numelui Socrate s-a păstrat, chiar dacă de-a lungul timpului,
băieţelul a devenit adult (şi nu mai putea fi ţinut ı̂n braţele doamnei
X); astfel, faptul că la un moment dat persoana designată de numele
Socrate nu mai satisface o anumită descripţie (ie. a fi agent responsabil
moral), această schimbare nu este diferită de schimbările suferite de
băieţelul Socrate de-a lungul vieţii sale şi astfel nu ar exista nici un
motiv de a se cosidera că referinţa numelui Socrate nu mai există (cum
ar susţine membrii comunităţii imaginate inainte)
6
În cadrul acestui proces de fixare de referinţă s-ar fi putut face apel la descripţii
definite, cum ar fi Acel copil de gen masculin, aflat ı̂n braţele doamnei X se numeşte
Socrate.
21
2.4 Esenţialismul lui Kripke : dincolo de un esenţialism
semantic
Conform consideraţiilor de mai sus, am putea (la prima vedere) spune că,
Kripke ı̂ntr-adevăr ı̂şi foloseşte (şi ı̂şi limitează) principiul esenţialităţii orig-
inii doar la o formă de esenţialism semantic. Această primă părere poate
ar putea fi susţinută folosindu-ne tocmai de exemplele pe care Kripke le
furnizează. În aceste exemple Kripke, vorbeşte adesea de faptul că, ı̂n măsura
ı̂n care principiul esenţialităţii originii nu este respectat (ie. se schimbă orig-
inea) noi vom numi cu alt nume obiectul ı̂n cauză. Şi astfel totul ar fi doar o
chestiune de decizie la nivelul modului ı̂n care noi folosim limbajul (şi modul
ı̂n folosim termenii singulari).
Această perspectivă ar putea fi acceptată ı̂n măsura ı̂n care Kripke şi-
ar limita concluziile la enunţuri de dicto, fără a afirma cum stau lucrurile
independent de referirea noastră la ele (teze de re). Însă Kripke susţine teze
de re, iar acestea (voi ı̂ncerca să arăt) ı̂l constrâng să susţină şi o formă de
esenţialism metafizic.
Se pot aduce mai multe exemple de asemenea teze de re susţinute de
Kripke, cele mai multe fiind expuse sub forma unor enunţuri de identitate
necesare. Forma logică care ar sta la baza acestor exemple ar fi următoarea7
:
(∀x)(∀y)[(x = y) → (F x → F y)] (2.1a)

(∀x)(x = x) (2.1b)
(∀x)(∀y)[(x = y) → ((x = x) → (x = y)] (2.1c)
(∀x)(∀y)[(x = y) → (x = y)] (2.1d)
Un exemplu care ar putea ilustra această formă logică este identitatea

necesară dintre Hesperus şi Phosporus.
Prima expresie (2.1a) exprimă legea substitutivităţii identităţii afirmând
că pentru orice două entităţi (ie. planete) identice, dacă prima entitate are
o anumită proprietate atunci şi această proprietate va aparţine şi celei de-a
doua entitate.
Astfel am putea spune : Considerând orice două planete, dacă prima
planetă este identică cu a doua, atunci orice proprietate are prima planetă,
această proprietate o a avea şi a doua planetă.
A doua expresie (2.1b) susţine că orice entitate (ie. planetă) este ı̂n mod
necesar identică cu sine ı̂nsuşi. Această aserţiune nu exprimă o teză de dicto
7
Vezi [8] - pag. 73
22
ci una de re, deoarece se referă la entităţi reale şi nu la termeni. Aici se
exprimă ceva despre modul ı̂n care este lumea (ı̂n sens metafizic) şi nu se
vorbeşte despre modul ı̂n care noi folosim limbajul nostru.
Astfel : Considerând orice planetă, această planetă este ı̂n mod necesar
identică cu sine ı̂nsuşi (este aceeaşi ı̂n orice lume posibilă sau, are o esenţă
metafizică8 proprie ei)
A treia expresie este folosită pentru o simplă substituire logică.
Ultima expresie (2.1d) exprimă tot o teză de re : orice identitate (metafizic)
posibilă ı̂ntre două entităţi este o identitate (metafizic) necesară ı̂ntre aceste
două entităţi.
În cazul exemplului nostru, expresia poate fi redată astfel : Dacă este
posibil ca planeta numită ”Hesperus” să fie identică cu planeta numită ”Hes-
perus”, atunci este (metafizic) necesar ca planeta numită ”Hesperus” să fie
identică cu planeta numită ”Phosporus”.
Poziţia filosofică a lui Kripke (cu privire la raportul dintre identitate şi
necesitate) este provocatoare tocmai pentru că susţine concluzii (sau premise)
care sunt de re şi astfel, acestea spun ceva despre lume (spun ceva non-
stipulativ).
2.5 Raportul dintre teoria referinţei directe şi esenţialism

Aprecierile privind tezele de re (susţinute de Kripke) sugerează faptul că ar
trebui să facem o distincţie ı̂ntre argumentele (cu privire la esenţialism) care
sunt bazate pe intuiţii semantice de cele bazate pe intuiţii9 non-semantice.
Astfel, am avea (pe de-o parte) intuiţiile semantice cu privire la intension-
alitate şi referinţă, folosite pentru susţinerea teoria referinţei directe (tratând
desemnarea rigidă, şamd.). Aceste intuiţii par a fi robuste, funcţionând ı̂n
diverse exemple, cum ar fi cele privind persoane ı̂n situaţii contrafactuale
(ex: exemplul cu Moise10 , exemplul cu Nixon11 , şamd.).
Consider că cealaltă clasă de intuiţii (cele non-semantice) nu privesc
modul ı̂n care funcţionează limbajul nostru, fiind intuiţii cu privire la statu-
tul metafizic al lucrurilor (fiind astfel intuiţii metafizice). Aceste intuiţii par
a privi (printre altele) chestiuni metafizice legate de esenţa lucrurilor fiind
folosite pentru a se susţine principiul esenţialităţii originii.
Acceptarea acestei separări are ca şi efect faptul că, ı̂n analiza/critica
8
O esenţă reală nu o esenţă nominală
9
Pentru a se ı̂nţelege mai ı̂n detaliu rolul pe care ı̂l au intuiţiile ı̂n filosofia lui Kripke,
vezi 4.1
10
[9], pag. 61
11
[9], pp. 42-47
23
problemei esenţialismului kripkean, ar trebui să distingem componenta se-
mantică de cea non-semantică (metafizică). Astfel, presupunând ca am arăta
că esenţialismul lui Kripke nu poate fi susţinut, aceasta nu ar implica ı̂n mod
necesar că problemele sunt ı̂n partea semantică sau ı̂n partea non-semantică.
Dificultăţile pot fi localizate doar ı̂ntr-una dintre componente, fără ca acest
fapt să afecteze cealaltă componentă.
Analiza care urmează nu se va referi la intuiţiile semantice ale lui Kripke,
deoarece nu ı̂mi propun să tratez problema referinţei directe ci problema
esenţialismului. Este posibil ca esenţialismul şi teoria referinţei directe (aşa
cum sunt susţinute de Kripke) să facă apel la unele intuiţii comune (semantice
şi non-semantice) şi astfel să fie posibilă o critică care să vizeze ambele teze
ale, ı̂nsă lucrarea de faţă nu ı̂şi propune o asemenea analiză12 .
Pentru a se găsi presupusele intuiţii metafizice la care Kripke ar face
apel (ı̂n problema esenţialismului) trebuie să se arate că teza sa cu privire la
esenţialism nu poate fi derivată doar din intuiţiile semantice.
O trecere ı̂n revistă a intuiţiilor semantice avansate de Kripke pare a
susţine că, o asemenea analiză s-ar putea reduce practic la analiza posibilităţii
derivării esenţialismului din13 :
1. noua teorie a referinţei directe (privind designarea rigidă)
2. un posibil set de premise filosofice (necontroversate) non-esenţialiste14

În măsură ı̂n care o asemenea derivare ar fi posibilă, am putea accepta
că, Kripke utilizează doar intuiţii semantice (ceea ce el susţine că face), iar
aserţiunea (de mai sus) cu privire la necesitatea unor intuiţii non-semantice
(metafizice) să fie falsă.
Această derivare este ı̂ncercată de Kripke ı̂n [9] (pag. 97 - nota de subsol
nr. 56) principiul esenţialităţii originii 15 :
Dacă un obiect material ı̂şi are originea ı̂ntr-o anumită bucată

de substanţă, nu ar fi putut să-şi aibă originea ı̂n nici o altă
substanţă.
În continuare mă voi folosi de un exemplu propus de Kripke. Acest ex-
emplu (care ar instanţia principiul enunţat mai sus) este următorul :
12
O asemenea critică poate fi găsită ı̂n [14] - pp. 714-725
13
Analiza de mai jos este o reformulare a [14] - pp. 703-714
14
În discuţia care va continua, voi nota premisele din acest set astfel : P1 , P2 , ..., Pn
15
Acest principiu, este un principiu esenţialist tare aplicându-se practic la orice lucru
care are o origine (de ex: la toate obiectele fizice)
24
Am putea considera că avem 4 nume, care stau pentru 4 obiecte.
Astfel, avem numele ”A”, care ar fi designator rigid pentru obiec-
tul A (o bucată de lemn). De asemenea am avea numele ”B” care
este tot un designator rigid pentru un obiect B (o masă). La fel :
”C” este designator rigid pentru C (o altă bucată de lemn diferită
ı̂n totalitate de A) şi ”D” un designator rigid pentru D (o alta
masă).
Aplicând principiul esenţialităţii originii la exemplul de mai sus, ar trebui

să afirmăm că dacă ar fi posibil ca masa B să-şi aibă originea ı̂n bucata de
lemn A, atunci ı̂n mod necesar, masa B nu ar fi putut să ı̂şi aibă originea ı̂n
nici o altă bucată de lemn posibilă 16 .
O primă asumpţie care ar trebui să ı̂nsoţească teoria desemnării rigide este
cea cu privire la raportul dintre bucăţile de material iniţiale (din care urmează
să se construiască cele două mese). Această asumpţie non-esenţialistă, tre-
buie să ne asigure de faptul că cele două bucăţi iniţiale de material nu au
elemente ı̂n comun, deoarece ı̂n această situaţie nu am mai putea vorbi de-
spre origini complet distincte şi implicit nu am mai putea vorbi nici despre
obiecte rezultate complet distincte17 .
Această primă premisă P1 ar putea fi formulată ı̂n modul următor :
[P1] Pentru orice masă x şi orice bucăţi de substanţă y şi z:
• dacă : este posibil ca masa x să fie construită ı̂n totalitate

din bucata de substanţă y, iar bucata y nu are nici o porţiune
de substanţă ı̂n comun cu z
• atunci : este posibil ca masa x să fie construită ı̂n totali-
tate din bucata y, iar orice altă masă k distinctă de x este
(simultan) construită ı̂n totalitate din z
Dacă utilizăm premisa adiţională P1, se poate deriva concluzia C1 (nece-

sitatea distingerii) care ar avea forma următoare :
16
Aplicarea principiului esenţialist al originii se realizează unidirecţional, pornind de la
substanţa de origine la obiectul construit. Kripke nu susţine că acest principiu ar putea
fi aplicat şi invers : de la obiectul construit la substanţa de origine. În situaţia ı̂n care ar
susţine un asemenea lucru s-ar ajunge la situaţia contraintuitivă ı̂n care orice bucată de
lemn ar ”conţine” o singură masă potenţială şi astfel din bucata de lemn respectiv s-ar
putea construi doar masa respectivă (ceea ce pare ı̂n mod evident fals)
17
Kripke afirmă necesitatea introducerii unui asemenea amendament cu privire la ra-
portul dintre materialele iniţiale ı̂n [9] - pag. 97, nota 56 : ...Ar trebui să formulăm
unele rezerve (de exemplu vaguitatea noţiunii de bucată de substanţă conduce la unele
probleme)...
25
[C1] ı̂n orice lume posibilă ı̂n care masa D este construită din
bucata C, masa D şi B sunt distincte
Însă, pentru a ı̂şi justifica teza esenţialistă această concluzie nu este sufi-
cientă, deoarece aceasta este o teză cu privire la raportul dintre identitatea
şi originea unui obiect (ie. masa B) ceea ce este mai mult decât o teză cu
privire la raportul dintre distincţia originii şi distincţia obiectului (concluzia
C1). Concluzia C1, arată necesitatea distincţiei pe baza originii, ı̂nsă aceasta
nu ne duce direct la necesitatea identităţii lui B (pe baza originii).
Astfel Kripke ar avea nevoie să poată deriva o formă generalizată a lui
C1, care să nu se aplice doar la D ci la orice masă posibilă. O asemenea
concluzie (cea dorită de Kripke) ar putea fi exprimată ı̂n următorul mod :
[C2] permite 2 formulări echivalente :
1. ı̂n orice lume posibilă, nu este posibil ca masa B să fie con-
struită din bucata de lemn C
2. ı̂n orice lume posibilă, o masă oarecare construită din bucata
de lemn C, este distinctă de masa B (construită din bucata
de lemn A)
Pentru a se trece de la [C1] la [C2] este nevoie practic să se treacă
de la o formă particulară (concluzia [C1]) la o formă generală
(concluzia [C2]). Pentru a putea realiza acest lucru Kripke ac-
ceptă ı̂n mod tacit o a doua premisă, care ar asuma faptul că
originea (ie. o anumită bucată de lemn) este o condiţie (1) nece-
sară şi (2) suficientă pentru identitatea unui anumit lucru (ie. o
anumită masă construită din bucata de lemn respectivă) :
[P2]
• dacă : este posibil ca o masă x să ı̂şi aibă originea

ı̂ntr-o bucată de substanţă y
• atunci : este necesar ca orice masă care are originea
ı̂n bucata de substanţă y să fie x
Odată ce premisa [P2]18 este acceptată, ne putem folosi de [P1] şi
[P2] pentru a realiza trecerea de la [C1] la [C2]. Pentru a se arăta
18
Se poate construi o variantă chiar şi mai slabă a acestui principiu (pentru a re-
zolva problema schimbării planului), adăugându-se la [P2], condiţia suplimentară ca orice
masă identică cu x să fie construită (nu doar din aceeaşi bucată de substanţă) ci şi con-
form aceluiaşi plan ca şi masa x. Însă şi acest principiu slăbit, este o teză metafizică
substanţială, fiind respinsă (aproximativ ı̂n aceeaşi manieră ca şi [P2]) de către anti-
esenţialist.
26
că această trecere este realizabilă am putea lua ı̂n considerare a
doua formulare a lui [C2].
Ne-am putea imagina că am lua pe rând, ı̂n toate lumile posibile,
acele mese care ı̂şi au originea ı̂n bucata de lemn C. Datorită
premisei [P2] (care asumă suficienţa şi necesitatea originii) este
necesar ca fiecare masă ı̂n parte să fie distinctă de o masă con-
struită din bucata de lemn A şi astfel să fie distincte de masa
B.
Problema premisei suplimentare [P2] constă ı̂n faptul că nu re-
spectă condiţia cu privire la esenţialism, asumând existenţa unei
legături esenţiale ı̂ntre originea unui lucru şi identitatea sa. Sursa
de controversă cu privire la această asumpţie provine tocmai din
disputa dintre esenţialişti şi anti-esenţialişti, cei din urmă re-
fuzând să admită că ar exista o asemenea legătură esenţială ı̂ntre
origine şi identitate. Pentru ca premisa [P2] să fie acceptabilă
(respectând condiţia cu privire la esenţialism), ar fi trebuit ca
aceasta să asume ceva ce este acceptabil/neproblematic atât pen-
tru esenţialişti cât şi pentru anti-esenţialişti.
Dacă prin premisa [P2] se asumă o teză esenţialistă, atunci ne
aflăm ı̂n situaţia de a nu o mai putea folosi ı̂n demonstrarea prin-
cipiului esenţialist aflându-ne ı̂n situaţia ı̂n care am asumat ı̂n
premise ceea ce se dorea arătat ı̂n concluzie.
Astfel, pentru a ”demonstra” principiul esenţialităţii originii, Kripke
trebuie să se folosească şi de argumente metafizice şi să ı̂şi susţină
poziţia sa (ı̂mpotriva anti-esenţialiştilor) prin apelul la intuiţii
non-semantice.
27
3. RESPINGEREA ESENŢIALISMULUI
KRIPKEAN ŞI A IDENTITĂŢII NECESARE A
POSTERIORI
Posibilitatea enunţurilor de identitate necesare a posteriori (ı̂n

sensul lui Kripke) presupune acceptarea ı̂ntr-o formă de re a
principiului esenţialităţii originii. Dacă acest principiu nu este
acceptat decât ı̂ntr-o formă de dicto atunci enunţurile de identi-
tate necesare nu mai pot fi acceptate ı̂n forma lor de de re de-
venind necesare a priori. Acest fapt ı̂n ar transforma presupusele
identităţi necesare a posteriori ı̂n enunţuri de identitate necesare
a priori (iar ı̂n situaţia ı̂n care aceste s-ar referi la obiecte - ex:
planete, mese - ar fi vorba despre simple stipulări).
Strategia prin care se ı̂ncearcă respingerea esenţialismului krip-
kean constă ı̂n a arăta că există clase de contraexemple la care,
pentru a stabili identitatea, nu putem aplica principiul esenţialităţii
originii (pentru că ar duce la consecinţe contraintuitive) iar pe
de altă parte ı̂n a arăta că aceste contraexemple susţin intuiţii
diferite (cu privire la identitatea obiectelor) de cele sugerate de
exemplele kripkeene.
Prima parte a strategiei (contraexemplelor) ı̂şi propune să resp-
ingă esenţei de re prin indicarea faptului că obiectele nu ı̂şi obţin
identitatea din păstrarea originii deoarece această abordare a
identităţii nu poate să explice cazuri banale de modificare a aces-
tor obiecte (ie. reparaţie).
În a doua parte contraexemplele sugerează intuiţii semantice (ie.
cu privirea la modul ı̂n care stabilim referinţa unor termeni sin-
gulari) şi metafizice (ie. ı̂n cazul ı̂n care un obiect suferă reparaţii
succesive obiectul la care ne referim este acelaşi obiect) care sunt
diferite de intuiţiile lui Kripke privind originea.
3.1 Contraexemplele continuităţii spaţio-temporale
Prima clasă de contraexemple se bazează pe ideea de continui-

tate spaţio-temporală. Situaţiile descrise propun scenarii ı̂n care
nu avem o continuitate a originii (ı̂n sensul ı̂n care, de-a lungul
procesului propus, substanţa/părţile din care este construită en-
titatea se schimbă ı̂n totalitate) dar identitatea entităţii ı̂n cauză
rămâne.
Principiul de argumentare al acestor contraexemple ar fi următorul
:
Avem o entitate x a cărei origine la un moment t1

constă ı̂ntr-un set de părţi S = {y1 , y2 , . . . , yn }. Această
entitate x, este construită din setul S conform unui plan
P. Începând cu un moment dat t2 > t1 , procedăm ı̂n
următorul mod :
1. eliminăm o parte yi din entitatea x
2. ı̂nlocuim imediat partea lipsă cu o parte identică
din punct de vedere funcţional (partea yi0 care aparţine
unui set S 0 = {y10 , y20 , . . . , y 0 n }, complet diferit de
S1 )
3. repetăm procesul până când am ı̂nlocuit toate părţile
din care a fost x construit iniţial
În urma unui asemenea proces, la un moment dat t3 >
t2 , toate părţile iniţiale ale lui x sunt ı̂nlocuite (păstrându-
se planul P), dar ı̂n continuare vom spune că entitatea
x la momentul t3 este identică cu entitatea x la momen-
tul t1 cu toate că ştim faptul că originea lui x la t1 este
complet diferită de originea sa la momentul t3 2 .
Un exemplu care ar ilustra această clasă de situaţii este cazul

reparării unei maşini3 :
1
Prin expresia complet diferit ı̂nţeleg faptul că nici un element al setului S nu aparţine
setului S’ şi invers : (∀y)(∀y 0 )[(y ∈ S)(y 0 ∈ S 0 )(y 6= y 0 )]
2
Este important de remarcat faptul că, criteriul continuităţii spaţio-temporale nu
funcţionează ı̂n toate cazurile de acest tip. De exemplu, ı̂n anumite situaţii, când entitatea
x are o anumită importanţă (ex: corabia Nina a lui Cristofor Columb, etc.) acest criteriu
este ı̂nlocuit de criteriul păstrării planului şi a originii. Pentru un asemenea exemplu , a
se consulta [2]
3
Exemple similare se pot realiza ı̂nlocuind maşina cu orice tip de obiect imaginabil :
planete, mese, şamd.
29
Constat că, maşina mea4 nu mai funcţionează corect
şi merg la sfârşit de săptămână la un atelier auto. Las
acolo maşina pe durata ı̂ntregului week-end şi mă ı̂ntorc
luni să o iau gata reparată. Însă luni, aflu că, ceea ce
părea a fi o defecţiune superficială (maşina mai funcţiona,
când am dus-o la mecanic!) era ı̂n realitate efectul
unor defecţiuni multiple care au necesitat schimbarea
ı̂ntregului motor şi a altor componente conexe. Peste
alte câteva săptămâni ies cu nişte prieteni la munte şi
acolo discutăm mai multe ore despre maşini şi diverse
modalităţi de a face o maşină mai arătoasă. Punctul
lor de vedere mi se pare atrăgător şi, când mă ı̂ntorc
ı̂n oraş ı̂mi fac un credit la bancă şi ı̂mi duc maşina
la un atelier de tuning auto solicitând să-mi schimbe
totul, de la roţi până la caroserie şi vopsea. Mai trec 2
saptămâni şi merg să ı̂mi iau maşina mea ı̂mbunătăţită.
În următoarea zi, când merg la serviciu, realiez că ı̂n
ultimele două luni, maşina mea a trecut prin atât de
multe modificări ı̂ncât nu i-au mai rămas nici una din
piesele pe care le avea la ieşirea din fabrică. Dar, chiar
şi ı̂n situaţia aceasta, nu pot să ma laud că am chel-
tuit nişte bani cu o maşină nouă, ci doar că am chel-
tuit de două ori mai mult cu ı̂mbunătăţirea celei vechi5 .
Maşina mea e aceeaşi, chiar dacă nici una dintre piesele
ei nu mai sunt aceleaşi.
Această clasă de contraexemple sugerează faptul că principiul

esenţialităţii originii propus de Kripke eşuează ı̂n a oferi un cri-
teriu intuitiv de identitate a obiectelor aflate ı̂n procese de schim-
bare graduală (dar completă). De asemenea, exemplele de acest
tip susţin intuiţii semantice şi metafizice diferite (de cele la care
Kripke face apel) precum :
• Continuăm să numim un anumit obiect cu acelaşi nume,

chiar dacă obiectul ı̂şi schimbă complet originea
4
Pentru a face exemplul mai clar se poate ı̂nlocui expresia maşina mea cu un nume
propriu cum ar fi Speedy şi astfel s-ar vedea asemănarea dintre exemplul cu maşina şi cel
cu planetele, masa de lemn, şamd.
5
Dacă acest exemplu nu pare plauzibil atunci el ar putea fi modificat ı̂n următoarea
manieră : creştem numărul intervenţiilor/reparaţiilor efectuate asupra maşinii (de ex: 30
de intervenţii) şi extindem intervalul temporal ı̂n care acestea au loc (de ex: de-a lungul
a 10 ani)
30
• Preferăm să numim la fel un obiect, ı̂n măsura ı̂n care acesta
nu ı̂şi schimbă funcţionalitatea pre mult6
• Identitatea metafizică a unui obiect cu sine ı̂nsuşi nu constă
ı̂n păstrarea substanţei sale (a originii sale) ci mai degrabă
ı̂n păstrarea unui raport constant cu alte obiecte (un fel de
continuitate structurală)7
3.2 Critica unei respingeri posibile a exemplelor

continuităţii spaţio-temporale
În continuare voi ı̂ncerca să analizez o posibilă obiecţie la con-

traexemplele bazate pe continuitatea spaţio-temporală şi să arăt
că această obiecţie nu poate fi folosită ı̂n favoarea unui esenţialism
privind originea.
Obiecţia este următoarea :
În situaţia ı̂n care vorbim despre obiecte care au o

vechime considerabilă (ie. prima maşină prezidenţială
folosită de Casa Albă) originea este o condiţie nece-
sară şi suficientă. Astfel, ne-am putea imagina situaţia
ı̂n care prima maşină prezidenţială a Casei Albe ar
fi trimisă de către muzeu unui restaurator de maşini
de epocă. Dacă ı̂n procesul de restaurare fiecare piesă
a acestei maşini ar fi ı̂nlocuite (păstrându-se continui-
tatea spaţio-temporală aşa cum s-a făcut ı̂n cazul maşinii
obişnuite) cu o replică moleculară identică funcţional,
muzeul ar respinge maşina restaurată ı̂n acest fel pe
6
Însă funcţionalitatea unui obiect nu poate fi considerată o proprietate esenţială de
re a obiectului (ceea ce ar putea ajuta poziţia esenţialistă). Funcţionaltatea unui obiect
este ı̂n mod clar dată de rolul pe care obiectul respectiv ı̂l are ı̂n activităţile noastre. Spre
exemplu, pot folosi un laptop ca şi un dispozitiv de calculat sau ı̂l pot folosi ca şi o greutate
(un press papier). Dacă esenţialistul ar vrea să folosească funcţionalitatea ı̂n favoarea lui
atunci ar trebui să arate că fiecare obiect are un telos al lui (ı̂n sens de re). Însă, pentru
a face aceasta, ar fi obligat să arate că obiectele au proprietăţi esenţiale (fără a se folosi
de funcţionalitate)
7
Aceasta de asemenea nu poate fi transformată ı̂ntr-un argument pentru esenţialist
deoarece această relaţie nu pare a fi o chestiune necesară metafizic (cel puţin ı̂n cazul
obiectelor artificiale). De exemplu raportul unei grinzi de metal cu celelalte obiecte depinde
de deciziile noastre : putem să folosim grinda pentru a construi un pod sau o putem folosi
pentru a rigidiza caroseria unei maşini, şamd.
31
motivul că nu mai este vorba despre aceeaşi maşină.
Deci originea este esenţială pentru identitate.
Am avea două situaţii posibile ı̂n care vechimea obiectului ar

putea fi folosită ı̂n sprijinul esenţialismului, ambele problematice
pentru esenţialist. În primul caz s-ar putea susţine că vechimea
nu este o proprietatea contingentă ci una esenţială şi astfel nu ar
mai fi nici o problemă ca vechimea să fie inclusă ı̂n esenţa obiec-
tului considerat. Însă vechimea (ca şi proprietate) este ceva vari-
abil (fiind iniţial nulă) şi nu pare plauzibil (pentru un esenţialist)
ca proprietăţile esenţiale să se schimbe, pentru că ı̂n acest caz
nu se mai poate face nici o diferenţă ı̂ntre proprietăţi esenţiale
şi proprietăţi accidentale. Acest caz pune o problemă suplimen-
tară esenţialistului (care consideră că exemplul cu vechimea ar fi
un argument pentru esenţialismul originii), aceasta constând ı̂n
stabilirea unei valori minimale pentru vechime. Întrebarea difi-
cilă la care ar trebui să răspundă esenţialistul este următoarea
: De câţi ani este nevoie pentru a stabili că un anumit obiect
este vechi?. Această problemă suplimentară sugerează faptul că
esenţialistul a făcut o confuzie ı̂ntre ı̂nţelegerea ı̂n sens calita-
tiv a termenului vechi (conform căreia un obiect este vechi sau
nu) şi ı̂nţelegerea cantitativă (care admite grade : un an, doi
ani, şamd.). Însă această confuzie ı̂l face să ignore faptul că ı̂n
mod obişnuit vechimea ı̂n sens calitativ se decide prin evaluarea
vechimii ı̂n sens cantitativ conform unui standard determinat de
interesele noastre8 şi astfel este o chestiune accidentală (contin-
gentă) sugerând ı̂n cel mai bun caz un esenţialism de dicto.
În al doilea caz s-ar putea susţine că vechimea nu este o propri-
etate esenţială (ci este una accidentală fiind astfel contingentă),
ı̂nsă poate declanşa apariţia unei proprietăţi esenţiale (necesare).
Astfel ı̂n măsura ı̂n care proprietatea contingentă a vechimii a
trecut de un anumit nivel (de ex: 2 ani), originea obiectului este
ceva esenţial pentru identitatea sa. Însă această strategie de inter-
pretare nu ı̂l avantajează pe esenţialist deoarece ar implica faptul
că proprietăţi contingente (cum este vechimea) pot afecta pro-
prietăţi esenţiale/necesare (cum ar fi originea). În această situaţie
presupusele proprietăţi esenţiale (ie. originea) nu mai sunt nece-
8
Adesea evaluarea vechimii (ı̂n sens calitativ) al unui obiect se face ı̂n funcţie de ”durata
de utilizare/fiabilitate” a obiectului respectiv. Astfel am spune despre o casă care are 10
ani vechime (ı̂n sens cantitativ) că este o casă nouă (ı̂n sens calitativ), iar despre un
computer construit acum 10 ani că este vechi (ı̂n sens calitativ)
32
sare metafizic ci doar contingente ceea ce anulează distincţia din-
tre proprietăţi esenţiale şi proprietăţi accidentale (la fel ca şi ı̂n
primul caz).
Astfel putem spune că, acest tip de contraexemple care implică
obiecte care sunt deosebite prin vechimea lor (ie. obiecte de
muzeu, colecţie, şamd.) nu pot fi folosite de esenţialist ı̂n spri-
jinul poziţiei sale. Însă aceasta nu implică faptul că ele (con-
traexemplele cu obiecte vechi) ar sprijini criteriul continuităţii
spaţio-temporale ci arată că acest criteriu nu este suficient decât
ı̂ntr-un set limitat de cazuri. Aceste exemple sugerează mai de-
grabă faptul că problema identităţii nu poate fi rezolvată prin
ı̂nlocuirea unui criteriu esenţialist cu un altul non-esenţialist, ci
mai degrabă prin tratarea separată (cu criterii specifice) a fiecărei
clase de cazuri ı̂n parte.
3.3 Contraexemplele datorate schimbării esenţei
În aceste cazuri se ı̂ncearcă să se arate faptul că, două entităţi cu
aceeaşi origine (şi astfel identice), pot fi identice sau nu ı̂n funcţie
de istoria lor (procesele la care sunt supuse). Aceste exemple sug-
erează faptul că nu este plauzibil să considerăm că originea este
o condiţie suficientă, fiind nevoie şi de alte condiţii suplimentare.
Principiul de argumentare este următorul :
Se consideră că avem un set iniţial S = y1 , y2, . . . , yn de
entităţi (ı̂n orice lume posibilă). Folosindu-ne de acest
set S, procedăm ı̂n următorul mod :
1. se folosesc toate entităţile din setul S, construindu-
se :
• ı̂n W1 : o entitate x1
• ı̂n W2 : o entitate x2
2. pentru fiecare entitate construită (x1 şi x1 ) se de-
fineşte câte un set de constrângeri cu privire la pro-
cesele pe care entitatea respectivă le poate suporta
astfel ı̂ncât să ı̂şi păstreze identitatea :
• ı̂n W1 : entitatea x1 are setul de constrângeri
C1
• ı̂n W2 : o entitate x2 are setul de constrângeri
C2
33
3. se arată că cele două seturi de constrângeri nu se
includ una pe cealaltă
4. astfel este posibil ca ı̂n urma aceleiaşi serii de pro-
cese suferite de x1 ı̂n W1 şi de x2 ı̂n W2 , x1 să ı̂şi
piardă identitatea iar x2 să nu şi-o piardă (cu toate
că ambele au aceeaşi origine)
Principiul esenţialist al originii ne-ar impune ca cele
două entităţi construite să fie (ı̂n mod necesar) iden-
tice deoarece au o origine identică. Însă acest tip de
exemplu sugerează (ı̂n mod plauzibil) faptul că, chiar
şi ı̂n cazul păstrării originii, o entitate ı̂şi poate schimba
identitatea prin simplul fapt că este supusă unor pro-
cese ”nepermise de esenţa ei”.
Un exemplu de acest tip este cel cu Goliat şi Lumpl, prezentat ı̂n
[4] : Avem iniţial două bucăţi de lut. Aceste două obiecte sunt
modelate de un sculptor, construindu-se partea de jos şi partea
de sus a unei statui iar prin unirea acestor bucăţi (modelate) se
obţine un singur obiect.
Acest obiect ar putea fi desemnat prin două descripţii distincte :
D1 =statuia care ı̂l ı̂nfăţişează pe Goliat şi D2 =bucata mare de
lut. Când privim prin ”perspectiva” oferită de descripţia D1 vom
folosi numele ”Goliat” pentru a ne referi la obiectul rezultat, iar
atunci când folosim perspectiva oferită de descripţia D2 vom folosi
numele ”Lumpl”. Astfel avem două nume distincte (”Goliat” şi
”Lumpl”) care referă acelaşi obiect, ı̂nsă cele două perspective
sunt diferite.
Atăt Lumpl cât şi Goliat9 impun condiţii specifice şi distincte cu
privire la procesele pe care le pot suferi, fără a-şi pierde identi-
tatea (aceste condiţii sunt ”esenţiale” pentru fiecare ı̂n parte). În
cazul lui Lumpl o asemenea condiţie ar putea consta ı̂n faptul de
a nu se pierde nici o parte din substanţa din care este acătuit,
iar ı̂n cazul lui Goliat o condiţie ar putea fi aceea de a-şi păstra
forma.
Cele două condiţii sunt specifice fiecărui lucru ı̂n parte, inter-
schimbarea lor fiind imposibilă.
Astfel, ı̂n situaţia ı̂n care din Lumpl am scoate o porţiune (de ex:
a zecea parte din lut) vom spune că noul conglomerat din lut nu
9
Obiectele desemnate de ele : statuia şi bucata mare de lut
34
mai este Lumpl. Însă dacă Lumpl şi-ar schimba forma (de ex:
din cubică ı̂n sfeerică) aceasta nu ar afecta cu nimic identitatea
sa (este intuitiv că noi am continua să numim bucata respectivă
de materie Lumpl).
Acelaşi lucru se repetă şi ı̂n cazul lui Goliat. Dacă l-am zdrobi pe
Goliat şi l-am pune ı̂ntr-un butoi atunci nu am mai putea spune
că lutul din butoi este Goliat (forma fiind esenţială). Pe de altă
parte, dacă Goliat şi-ar pierde o porţiune din el (ex: i s-ar elimina
braţul) vom afirma (plauzibil) că acum avem un Goliat fără braţ
şi nu faptul că acum am avea o nouă statuie.
Paradoxul constă ı̂n faptul că dacă originea determină identitatea,
atunci Goliat ar trebui să fie identic cu Lumpl ı̂n măsura ı̂n care
ambii suferă aceleaşi procese. Dar acest lucru nu se ı̂ntâmplă
deoarece când schimbăm forma doar Goliat ı̂şi pierde identitatea,
iar când eliminăm o parte doar Lumpl ı̂şi pierde identitatea.
Principiul esenţialist propus de Kripke ar impune faptul ca orig-
inea să determine identitatea ı̂nsă aceste contraexemple sugerează
faptul că identitatea nu poate fi stabilită dintr-o perspectivă neutră.
Nu putem vorbi despre un obiect simpliciter ci doar despre un
obiect privit dintr-o anumită perspectivă. Această perspectivă
(sau punct de vedere) din care obiectul este considerat este o
condiţie necesară (nu şi suficientă) pentru a putea vorbi despre
un obiect şi despre identitatea sa, fiind un factor hotărâtor10 ı̂n
determinarea presupusei esenţe a obiectului. Această ı̂nţelegere
a contraexemplelor ar implica tratarea esenţei obiectelor drept o
esenţă de dicto, refuzându-se posibilitatea ca esenţa unui obiect
să poată determina identităţi necesare metafizic11 .
3.4 Concluzii
O privire de ansamblu asupra controversei privind esenţialismul

de re propus de Kripke, sugerează faptul că disputa se concen-
trează ı̂n jurul intuiţiilor (semantice şi metafizice) pe care le oferă
anumite clase de exemple (oferite de Kripke şi de criticii săi).
10
Aceasta nu implică faptul de a fi unicul factor (şi astfel să considerăm perspectiva
drept o condiţie necesară şi suficientă)
11
Am putea spune că esenţa de dicto sugerată de aceste contraexemple ar respinge
tratarea identităţii cu sine ca şi ceva necesar metafizic (presupusă de Kripke ı̂n (2.1b))
35
Kripke ı̂ncearcă să arate că tipurile de exemple12 oferite de el
sprijină (intuitiv) principiul esenţialităţii originii şi o formă de
esenţialism de re. Se poate spune că, Kripke ı̂ncearcă să extindă
aplicarea principiului esenţialităţii originii dincolo de tipurile de
exemple oferite iniţial, ı̂ncercându-se prin această să se arate o
valabilitate mai generală a acestuia. Strategia sa de bază pare a
fi următoarea : dacă toţi (sau cel puţin majoritatea dintre noi13 )
avem intuiţii puternice care susţin o formă de esenţialism de re
ı̂ntr-o varietate de cazuri atunci consideraţiile esenţialiste de re
(sugerate de aceste intuiţii) sunt acceptabile şi putem să le folosim
fără nici un fel de probleme.
Chiar dacă am accepta această strategie drept un mod corect
de argumentare, există multiple tipuri de exemple care sugerează
intuiţii contrare (sau cel puţin diferite) unui esenţialismului de re
şi principiului esenţialităţii originii.
Aceste contraexemple prezintă situaţii banale (ie. reparaţia unui
obiect, perspective multiple asupra aceluiaşi obiect, şamd.) care
ar trebui (dacă am vrea să fim de acord cu Kripke) să susţină
intuiţiile propuse de Kripke. Însă acest lucru nu se ı̂ntâmplă.
Consider că exemplele lui Kripke şi cele ale criticilor săi sugerează
mai degrabă următoarea imagine :
Situaţii specifice (exemple) sugerează criterii specifice

cu privire la esenţa şi identitatea unui obiect. Aceste
criterii nu ne sunt impuse de obiecte ci de modul ı̂n
care ele sunt folosite şi integrate ı̂n activităţile noastre.
Principala consecinţă a acestei situaţii este că greutatea argu-

mentării (burden of proof ) se mută de pe umerii criticilor pe
umerii lui Kripke (şi a susţinătorilor săi). Exemplele lui Kripke
(propuse de acesta ı̂n scopul de a-şi susţine intuiţiile) nu sunt sufi-
cient de convingătoare, iar cele oferite de criticii săi (şi consecinţele
non-esenţialiste pe care acestea le implică) par a răspunde mult
mai bine la intuiţiile noastre. Aceaste consideraţii ne oferă temeiuri
suficiente pentru a respinge poziţia lui Kripke cu privire la esenţialismul
12
Aici mă refer doar la exemplele cu privire la obiecte.
13
Prin aceasta nu doresc să afirm faptul că Kripke ar susţine un demers de natu-
ralizare a filosofiei. Apelul lui Kripke la intuiţii nu trebuie confundat cu o cercetare
sociologică/psihologică prin care se fac sondaje de opinie cu privire la intuiţiile noastre
(cum ar fi cazul cu [7]
36
de re (şi la principiul esenţialităţii originii) şi astfel fiind justificat
să susţinem/acceptăm doar un esenţialism de dicto cu privire la
obiecte. Este posibil ca Kripke să aibă dreptate14 (şi criticii să se
ı̂nşele), ı̂nsă argumentele oferite până acum nu sunt suficiente.
Acceptarea doar a unui esenţialism de dicto are consecinţe im-
portante asupra posibilităţii enunţurilor de identitate a priori (cu
privire la obiecte). Principala consecinţă constă ı̂n respingerea
posibilităţii satisfacerii condiţiei15 :
este cunoscut apriori că F este o proprietate esenţială

pentru q (q = un obiect)
ı̂n interpretarea de re a proprietăţilor esenţiale.

În măsura ı̂n care acceptăm doar posibilitatea unei esenţe de
dicto enunţurile care ı̂ndeplinesc condiţiile propuse de Kripke
pentru identitate necesară a posteriori, sunt fie enunţuri a poste-
riori necesare semantic/conceptual (ı̂nsă contingente metafizic)
fie enunţuri a posteriori contingente metafizic. În primul caz
avem de-a face cu simple stipulări, iar enunţul de tipul Hespe-
rus este Phosporus nefiind altceva decât rezultatul unei simple
convenţii pe care noi am decis să o susţinem. În al doilea caz
avem enunţuri privind natura (contingente metafizic) care ex-
primă constatări factuale. În acest caz enunţul Hesperus este
Phosporus nu este altceva decât expresia unei constatări factuale
rezultate din observaţii empirice (sau Hesperus este Phosporus,
dar ar putea să fie altfel ).
14
Cu toate că nu ı̂mi pot imagina cum ar putea să arate o demonstraţie definitivă a
esenţialismului (presupunând că este posibil să ai asemenea demonstraţii ı̂n filosofie)
15
condiţia (1) ı̂n 2.1
37
4. ANEXĂ
4.1 Rolul intuiţiilor ı̂n filosofia lui Kripke
Kripke face uneori apel ı̂n (uneori ı̂n puncte cheie) argumentările
sale la ceea ce el numeşte intuiţii. Aceste intuiţii au un rol impor-
tant ı̂n justificările pe care Kripke le dă unor teze care (cel puţin
prima facie) sunt neobişnuite.
Kripke se distanţează de filosofii care resping orice apel la intuiţii
considerând că ı̂n ultimă instanţă nu avem vreo altă posibilitate
decât să facem apel la propriile intuiţii. De asemenea Kripke
consideră că este posibilă chiar şi situaţia ı̂n care oamenii/filosofii
pot avea intuiţii de bază fundamental diferite (şi ireductibile).
Următorul pasaj din Numire şi necesitate este cât se poate de
sugestiv pentru poziţia sa :
Desigur, unii filosofi consideră că faptul că ceva are

conţinut intuitiv este o dovadă foarte neconcludentă ı̂n
favoarea lui. Eu personal cred că este o dovadă foarte
puternică ı̂n favoarea a orice. Într-un fel, de fapt nici
nu ştiu ce dovadă mai concludentă am putea avea de-
spre orice, la urma urmei. Dar, ı̂n orice caz aceia care
consideră că noţiunea de proprietate accidentală este
neintuitivă, au intuiţiile inversate.1
Apelul lui Kripke la intuiţii (şi ı̂ncrederea ı̂n ele) ar putea părea
că necesită unele angajamente metafizice sau epistemice mai put-
ernice decât cele standard. Unii critici ai lui Kripke (ex: Hintikka
- vezi [6]) au considerat că pentru ca intuiţiile noastre să fie ı̂n
ultimă instanţă suficiente pentru justificare am avea nevoie de o
epistemologie generoasă şi de unele angajamente realiste. Dacă
intuiţiile lui Kripke ar fi considerate intuiţii de tip metafizic atunci
1
[9] pag. 42 - cuvintele accentuate ı̂mi aparţin
aceştia ar avea ı̂ntru-totul dreptate. Însă Kripke susţine că face
apel la intuiţii de tip semantic, marea majoritate a exemplelor
indicând modul ı̂n care noi folosim limbajul ı̂n diverse situaţii2 :
pentru a vorbi despre o persoană, pentru a stabili un sistem de
referinţă, etc.
4.2 Statutul metafizic al lumilor posibile ı̂n

concepţia lui Kripke
Kripke propune să revenim la ı̂nţelegerea intuitivă a lumilor posi-

bile, considerând3 , că utilizarea limbajului modal nu ne obligă
sub nici o formă să avem angajamente metafizice cu privire la
existenţa lumilor posibile4 considerând că limbajul modal nu este
folosit ı̂ntr-un context epistemic. Astfel nu se pune problema
cunoaşterii unei lumi lumi posibile aşa cum am ı̂ncerca să cunoştem
printr-un telescop puternic relieful unei planete ı̂ndepărtate.
Pentru Kripke, o lume posibilă este dată exclusiv prin condiţiile
descriptive pe care noi le asociem cu lumea respectivă (prin stip-
ulare), şi astfel ţinând practic de domeniul semanticii (al inter-
pretării unui limbaj).
Astfel stările posibile ale lumii nu sunt lumi alternative concrete ci
doar obiecte abstracte5 . Acest fapt are ca şi principală consecinţă
faptul că atunci când vorbim despre mai multe stări posibile ale
lumii, este nevoie doar să respectăm condiţia de consistenţă (ı̂ntre
stări posibile stipulate ı̂n acelaşi timp).
2
Aici Kripke seamănă mai degrabă cu Wittgenstein din Cercetări filosofice analiza sa
fiind una pur conceptuală şi neutră metafizic sau epistemic
3
vezi [9] pp. 43-44
4
Pentru contrast se poate compara cu poziţia lui David Lewis, care susţine că lumile
posibile sunt la fel de reale ca şi lumea ı̂n care trăim noi
5
Vezi [16] - pp. 3-4
39
BIBLIOGRAFIE
[1] Richard L. Cartwright. Some remarks on essentialism. The

Journal of Philosophy, 65(20), 1968.
[2] Hugh Chandler. Rigid designation. The Journal Of Philos-
ophy, 72:363–369, 1975.
[3] Gottlob Frege. On sense and reference. In Max Black Pe-
ter Geach, editor, Translations from the Philosophical Writ-
ings of Gottlob Frege. Oxford: Basil Blackwell, 1960.
[4] Allan Gibbard. Contingent identity. Journal of Philosophical
Logic, 4:187–221, 1975.
[5] A.C. Grayling. An Introduction to Philosophical Logic (Pa-
perback). WileyBlackwell, 1997.
[6] Jaakko Hintikka. The emperor’s new intutions. The Journal
of Philosophy, 96(3), 1999.
[7] Stephen Stich Jonathan M. Weinberg, Shaun Nichols. Nor-
mativity and epistemic intuitions. Philosophical Topics,
29:429–460, 2001.
[8] Saul Kripke. Identity and neccesity. In M. Munitz, editor,
Identity and Individuation. Ithaca: Cornell UP, 1977.
[9] Saul Kripke. Numire şi necesitate (trad. Mircea Dumitru).
All Educational, Bucureşti, 2001.
[10] David Lewis. Possible worlds. In Michael Loux, editor, Meta-
physics: Contemporary Readings (Routledge Contemporary
Readings in Philosophy) (Paperback). Routledge, 2001.
[11] Hilary Putnam. Meaning and reference. The Journal of
Philosophy, 70(3), 1973.
[12] Bertrand Russell. On denoting. Mind, 14:479–493, 1905.
[13] Donnellan K. S. Proper names and identifying descriptions.
In G. Harman D. Davidson, editor, Semantics of natural lan-
guage. Dordrecht : D. Reidel, 1972.
[14] Nathan Ucuzoglu Salmon. How not to derive essentialism
from the theory of reference. The Journal Of Philosophy,
76:703–725, 1979.
[15] Nathan Ucuzoglu Salmon. Reference and Essence (2nd edi-
tion). Prometheus Books, 2005.
[16] Scott Soames. Kripke on epistemic and metaphysical possi-
bility : Two routes to the necessary aposteriori. In Alan
Berger, editor, Saul Kripke. Cambridge University Press,
2006.
41

BA Thesis - Kripke - Necesitatea A Posteri Si Esentialismul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BA Thesis - Kripke - Necesitatea A Posteri Si Esentialismul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Filosofie - Universitatea din Bucureşti

Specializare: Filosofie Teoretică şi Logică

Kripke : Identitatea necesară a posteriori şi esenţialismul

2. Identitatea necesară a posteriori şi esenţialismul . . . . . . . . . . . 17

3. Respingerea esenţialismului kripkean şi a identităţii necesare a poste-

1.1 Desemnarea rigidă/non-rigidă şi referinţa directă

1. numele pot fi reduse ı̂n totalitate la descripţiile asociate lor

2. descripţiile asociate unui nume pot fi folosite pentru a da referinţa

Problema descriptiviştilor este identificată de Kripke cu prima teză8 ,

1. introducerea unui nume propriu prin specificarea sinonimiei dintre un

2. introducerea unui nume propriu fixând referinţa unui designator prin

În primul caz, numele obiectului se poate reduce exclusiv la un set de

Această contradicţie ar apărea ı̂n următorul mod :

1. Socrate este inventatorul maieuticii

2. Este posibil ca Socrate să nu fi fost inventatorul maieuticii (pentru că

3. Folosim pasul (1) putem substitui numele Socrate cu descripţia inven-

4. Obţinem o contradicţie : Este posibil ca inventatorul maieuticii să nu

1.3 Perechile necesar/posibil şi a priori/a posteriori

1.4 Critica lui Kripke : necesarul a posteriori şi contingentul

1. judecăţi necesare apriori

2. judecăţi necesare a posteriori

3. judecăţi contingente apriori

4. judecăţi contingente a posteriori

1.5 Judecăţile necesare a posteriori şi enunţurile de identitate

Dacă am lua cazul enunţurilor de identitate care se referă la obiecte am

1.6 Consecinţe filosofice ale identităţii necesare a posteriori

1. ”demonstrarea”25 unei forme de esenţialism metafizic

3. respingerea unor posibilităţi conceptibile (ceva ce ţine de epistemolo-

2.1 Ce condiţii trebuie să ı̂ndeplinească un enunţ de

• q = căldura (senzaţia de căldură)

1. este cunoscut apriori2 că F este o proprietate esenţială pentru q

2. este cunoscut exclusiv aposteriori că q are proprietatea F

3. cunoaşterea că p implică faptul că q are proprietatea F

Diferenţa principală dintre aceste două tipuri de proprietăţi constă ı̂n

1. proprietăţi esenţiale : animal raţional, agent responsabil moral, etc.

2. proprietăţi accidentale : cu o ı̂nălţime de 1.70, profesorul lui Platon,

Conform ı̂nţelegerii tradiţionale a proprietăţilor esenţiale (o ı̂nţelegere

2. definirea prin descripţii

sunt un temei suficient pentru a considera că am putea vorbi despre o

2. odată ce referinţa numelui a fost fixată, oamenii (care cunoşteau nu-

(∀x)(∀y)[(x = y) → (F x → F y)] (2.1a)

Un exemplu care ar putea ilustra această formă logică este identitatea

2.5 Raportul dintre teoria referinţei directe şi esenţialism

1. noua teorie a referinţei directe (privind designarea rigidă)

2. un posibil set de premise filosofice (necontroversate) non-esenţialiste14

Dacă un obiect material ı̂şi are originea ı̂ntr-o anumită bucată

Aplicând principiul esenţialităţii originii la exemplul de mai sus, ar trebui

[P1] Pentru orice masă x şi orice bucăţi de substanţă y şi z:

• dacă : este posibil ca masa x să fie construită ı̂n totalitate

Dacă utilizăm premisa adiţională P1, se poate deriva concluzia C1 (nece-

• dacă : este posibil ca o masă x să ı̂şi aibă originea

Posibilitatea enunţurilor de identitate necesare a posteriori (ı̂n

Prima clasă de contraexemple se bazează pe ideea de continui-

Avem o entitate x a cărei origine la un moment t1

Un exemplu care ar ilustra această clasă de situaţii este cazul

Această clasă de contraexemple sugerează faptul că principiul

• Continuăm să numim un anumit obiect cu acelaşi nume,

3.2 Critica unei respingeri posibile a exemplelor

În continuare voi ı̂ncerca să analizez o posibilă obiecţie la con-

În situaţia ı̂n care vorbim despre obiecte care au o

Am avea două situaţii posibile ı̂n care vechimea obiectului ar

3.3 Contraexemplele datorate schimbării esenţei

O privire de ansamblu asupra controversei privind esenţialismul