ce ofera

semice, indiferent dadl. cercetarea se ;'C;llllVU

cauta comnnicarea,
procesul simbolic nu ajunge sa fie elucidat in toata cOl11plexitalea
consta tocl11ai in faptul ca nu se refera la un
flinta de care 0
1, EXPUNERE DE MOTIVE
Aratal11 in precedentul nostru volum (40) ca:
parcurgerea a ceea
gie san semantica, se constata, indiferent de
ca, 111 cOl11prehensiunea nu este
Humai pentru ca se prezinHl adesea ca
pseudo-semioza, ca se
unde lipsesc coduri elar stipulate, ca, in fine,
struciura se lamuresc eventual anumite aspeete
lui. sil11bolicului sau a ceea ce e de natura
spune Gadamer
semnificativ, ce poatc fi atins pe cale intelectuala C1
propria senmificatie [ .. lIn arm, caracterul de
jocului capata expresia in caracterul specific a1
13. adus de representatio, al
are p81te prin aceea eil se reprezinta" (29: 1 07). Mm mulL ne
devine el81' palierul 1a care se deSITl$Oara problematiza
rea gadameriana: ,,[ ... ] simbolicul in special, simbolicul artei se
spnJma un pelmanent contrast Intre trimiterea 1a ceva aSCUI1
dere. Fiind de nel'nlocuit, opera de 81ta nu este lll1
de sens Incat sensul ei sa poata fi pus in
Sensul LIDei opere artistice se bazeaza
este prezenta aiei. Ca sa evitam arice conotatie
7
tnlocuim, deci, cuvantul "opera" cu un altul, anume plasmui
re [GebiJde]" (29:102). Deci, spor de fiinta injocul permanent a1
trimiterii 121 ceva 211 ascunderii. Plasmuirea, cum fericit
Gadamer opera, plasmuirea ostensiva, plasmuirea sonica sau cea
scripturala, devine un miracol prin simpla sa aparitie, smvenire.
Mai mult, ea se implinqte sub semnul libertatii absolute. Caci
Gadamer ne mai spune: ,,(I/'\.rt21 incepe abia in momentul in care
se mai poate altfel. Acolo unde vorbim intr-un sens eminent
despre arta artistica, l1U a ceva Ncut este decisiva,
ci imprejurarea ca ceea ce s-a mcut poseda 0 particularitate deose
bita" (29:56). Deci ostensiune, instituire, caracter inaugmal, dar
tnvaluire ascwldere de sens, iata complexul ontic pe care ni-l
dezvaluie helmeneutica intru comprehensilme. Dar, mai sublinia
za Gadamer in Adevar .Ji melocia, trebuie mentionat ,,[ ...] rolul ma
jor 211 sUl-venirii in cadrul oricarei comprehensiuni [ .. .]" (27: 13).
Aceasta, deoarece, cum arata Heidegger, orice experienta ar
tistica este "rashunare" (29: 1 03). De altfel comentandu-l in deta
liu pe Heidegger, Gadamer arata in ce consta noutatea epoca1a a
demersului heideggerian, eu consecinte majore in ceea ce
11l0dalitatile de abordare a domeniului nostru: "Heidegger a aratat
ca notilmea general a de dezvaluire, ale the ia, este una dintre latmi
Ie experientei ftmdamentale a omului 'in lume. Alatmi de dezvalui
rea adevarului inseparabile de aceasta se situeaza tocmai invalu
irea ascunderea, care sunt 0 parte a finitudinii omului"(29:103).
In consecin!a, arata Gadamer, ,,[ ...] ceea ce este realizat de
catre arta nu este 0 simpla dezvaluire de sens. S-ar putea spune
mai cmand ca este 0 aSClmdere de sens in ceva compact, incat
sensul nu se scmge, nici nu se infiltreaza, ci este fixat ascuns in
'imbinarea plasmuirii" (29: 1 02). Se subliniaza astfel intr-o formu
lare de excep!ie, misteru1 pe care 11 i'nchide in sine poar
ta spre noi, intotdealma, arta. Doar un demers hermeneutic ni-l
poate apropia. Este ceea ce sugereaza Amel Codoban (18) pen
tru filosofie literatma, cu incursiuni in plastica, ceea ce realizea
za Comeliu Cezar pentru muzica (17), chiar daca sunt de imaginat
8
alte tipmi posibile de abordare hermeneutiea, precLU11 cele
te de Ion Manolescu (37) pentru varii domenii.
Ostensiunea 1:nca hermeneutul. va avea
ra indoiala, in momentul in care se va fi rationalizat epuizat eer
eetarea semiologica, inca incipienta. Iconologia panofskiana, inte
grata deja in semiologia franceza mai aks, va trebui adus3., in cele
din UJ111a, la aIt palier. Strueturalismul francasldian apare dOel!" ca
o piatra de hotar. In muzica, va trebui ["leut pasul de la i'enomeno
logia timpului 121 hermeneutiea duratei, sub scn1l1111 Q ceea ce ge
neral, dar strict particularizat in sonic. Pelltru ostensiune (I'izu::l
luI in general, dar pietur21, in special, care rfimanE arta emblemaLi
ca cu tot asaltul fotograflei filmului) ,'a trebui 0 fUl1damentmc
generala printr-o teorie exhausti'va a formelor (imaginilur!
negravitationale (antigravitationale), pentru a se inrelege de ce..
renuntandu-se la 0 conventie revoluta, s-a convellil ea elernentele
figmative, mimetice, sa fie inlocuite cu forme pure (abstrLlc te)
pentru gasirea lmor echilibre care ar fi fost imposibile in cazul
pastTarii imaginilor figurale (figurative)_
Eliminata fiind atraqie gravitational a, ajungan
du-se, deei, la libera, imponderabila, ele 21r deveni
titoare, halucinante chiaro Funqia diverselor arte in contemporane
itate, care difera lntr-atat de ceea ee se cerea ill1ei de ceea ce
ofere a ea in alte epoei, analizata corespunzator ;;i Icll'a prejudecati,
poate ghida 0 interpretare eomprehensiva, necesara, deoarece as
tazi ,,[ ... ] nu mai exista intr-lm chip intru tOhll de 121 sine inleles
con!inuhrrile obligatorii, acele contimlhlri ce trebuie retinute In
fOlma configurarii artistice, inc at fieeare sa Ie CUl10asca drept
un vocabulill' de la sine in!eles al noii mfuturii", cum spune
Gadamer (72: 1 07). aceasta deoarece sirua!ia hermeneutica nu
mai e (40: 1 05-1 07). Dill' ce lnsea.nma sihlafie hermeneu
tica? Mai mu1t, ce este in fapt helmeneutica, care-i este instnul1ell
tm11l finalitatea?
"Observ - spune Ricoeur - ca istoria recenta a hermeneu
ticii e dominata de doua preocupfui Cea clintai tinde sa lfu'geasca
9
nu
a
dcci, 0 refundamentare sdipaUi de varii
adesea fal ucioase, 0 reintegrme care ar putea fi sal
vatoare. Prin desigur. "Adevarata micare de
ne mai spune Rjcoeur incepe odata eu
o problema generala din interpretarea Intreprinsa
In texte diferite. Discemerea acestei problematici
este opera lui Friederich Schleirmacher"
, 0 analiza detaliata a Henne
lui Schleiermacher, mergand deci 121 ccle mai autorizate
tot parcursul cercetarii, sa nereferim la pro
concepte $i canoane, printr-un
problemele artelor vizuale. Astazi acesteastmt in
analiza henneneutica aplicata, de altfel.
10
2. COM NTARII LA PREZENTAF{EA
INTRODUCTIVA A H RMENEUTICII LUI
SCHLEIERMACHER,
EDITIA ROMANEAScA
Friederich Daniel Emst Schleiermacher (1768
log ;;ifilosof, este recunoscut ca fiind
(60:7).
Consideral1d - coreet, apreciem noi - dl ulliversala e
telegerea, Schleiennacher l.:;;i pune ~ i rezolva. In buna
problema regulilor ;;i cano2U1elor care
prehensitmea. Dar nu oriee eomprehensiul1c, ci eea
interes universal, a Clir(ii l.)jinte (in speta
Sa precizam dintm ineeput ea daca in cazul vizat initial de
ditre Sehleiermacher pare vital a se inlatma prin analiz8 hermene
utica aplieata 1a texhll coneret orice ne1ntelegere, care ar
avea consecin!e destinale, in eazul altor texte, a altor diseursuri
(artistice, mai ales) ;;i mai ales In cazul astensiunii, aceasta
zumtie nu se mai impune. Nu este, aVanS8JTI noi ideea
oprim aici deloe sigur ca ill eazul ostensimrii, domeniul care lle
intereseaza, evident, primordial, este obligatorie realizarea serupu
loasa a intelegerii pentru implinirea destinala a
rei. Credem ea intr-o prima instanta
neaparat intelegere, ci daar acceptare.
Acceptul intru convietuire e un garant (primul Q.arant) al
lamuririlor ulterioare.
11
mai nmlte 11ermenel1tlcl spe
o eraare. Traditia a aceasta
ea mult timp all nedrept
de henneneutica 1'a
germani" (60:8). E inutil saprecizam
o hermeneutica speciala ba chiar
hermeneutica ostensiunii, prin Ul1nare eeea ce
rIe 0 hermeneutica generala e doar punctul
precepte eonduite de
analiza, deci
teet, trebuie obligatoriu sa fie
lur.
drum, parcurs care pentru a se
Deci ostensilmii nu fi vorba
Sintagme precum: "discursul plastic",
sunt evident metaforice. Ostensiunea nu e
discursiva nici diacronica. Retinem insa observatia, corecta con
sicieram, ca procesul intelegerii este inversul celui a1 lmui
discms Un cazul nostm a unei ostensiuni). Deci
ge un drum contrar creatorului, cu consecinte
.,Gftndirea radical de cea
este
0LHLClA<l preexistel1ta. in care in
lm1an se exista deja 0 limba care el
Pentru ca arice enun[ este guvernat de 0 gr::l1natic:l
limb a apare ca un element sllpraindividllal. Dllpa
opinia lui Schleiennacher, hermeneutica ce se de acest as
pect are latura gran1aticala a .
a clariiica anumite emmturi, prin lor
vistic dal. alta
uamaLl care vrea sa se exprime. llUllllul
acelea:;;i cLlvinte" : 8).
comenta aici, adaptfllld automat la ostensiune
datele vizalld discursul ill general. In situaria in care apar feno
mene ruptura avangardele de toate tipurile
de un decupaj din ansamblul contextual, 1a ci de:
implant, de a contextului, de completare a
acest implant la valente
vrea factor constructiv. se
care vrea sa se exprime,
expresia, care e personala,
obiectiva implicit obiectualizata - intra III cOllcertulmare al
de toate clobandind 0 viats. proprie un destin al
13
L .
sau. Dar putem oarc sa-1
expccliindu-1 in galeria, pilda, a
Octavian). Schleiermacher, de asemenea, considcram eli nu.
pictori1or
"He1111eneutica are veclere atat 1atma gramaticala, $i
cea personalrl a apropiindu-se astfel de ceea ce
. 0 asemenea disciplina are, in opinia lui
a trece dincolo de litera textului a re
1a semnele in care acesta se
este
o conceptie
Schleiermacher se
Ie teoria interpretarii psihologice.
lnterprcta.rea este 0 arta, de aceea ea poate
urmeze reguli clare. eirept di intelegerea se produce
ori de la dar ea nu este intotdeauna corecta. Spre a
sa instituie fenne,
nu sEI se rezume 1a generale.
este 1m fenomen
111atica1a at fi
logica, poatc psiho-sociala sau mai clegraba
Astazi cand dezechilibrele de toate tipurile sunt atat de
mari, apasarea socialului asupra subiectivitatii individuale e at:1t
profunda, incat ne este imposibil sa 0 privim ca nealterata, ne
subiectului e reala iar mai degraba
ultime, dedit modalitati de expdmare, de
teza noa5
sa
(se datoreaza ea oare
alteritatii?) face ca foarte putine artefacte domeniale sa ceea
ce am putea numi cu indreptatire - noblete. delicatete,
spontan, toti slmtem,
"Din paginile la
zulta ca intelegerea este 0 flcultate ca
manifestarea lor spontana ambele conduc 1a rezultate aproxin
ve sau 1a erori. A;;;a cum logica este etalonul gftndirii, hermel
ca este sa puna ordine ill lumea interpretarii. lnterpretarca
este nestiintifica. Ea
care se CUl1;>uelluze
tea unui
este un fenomen
un accident. Schleiermacher acest raporL
despre umversalitatea nein!elegerii. Dintr-un asemenea
henneneutica nu are ca obiect pasajele obscure dintr-un
ClUn se considera In mod ci discmsul in
sa mmeze reguli
mod 11a
este
de a$a cum
de a inte1ege este
luiSchleielmacher este, eel putin in autonHUl. 0
facultatii de a intelege. A9a cum Critica raliLinii pure pune In
faptul ca exista 0 zona a absolut inaccesibila cu
omene9ti, Schleiermacher ca in orice discurs, oricat
ramal1e 1m rest intelegerii.
rea IN1Cl11verstehen) nu Doate fi complet inlaturata.
_. aWl. ; tac: 'WUMi#J.,Q 4liUJMZAi;m;aJA
a putc:a llltelege un discurs la
aici: intelegerea spontana,
saLl eronata. Or
este sa din apro
aceasta Inseamna de
metaforic [,1i
mahala,
chirurgicala
Sch1eiermacher, a
ni se pare legitima :;;i desigur, ac-
Schleiermacher e deschiza
de la prezumtia neillfelegerii.
inaccesibile lmei Intelegeri
mai ales astazi, c8nd
sau dej ertle provoca
privind Insa$i con
autorul nu este deplin
serrmificatiiIe multiple ale cuvintelor utilizate, inapoia
se aHa 0 jntreaga lume spirituala, lUTI1e care-l de
enoml pe utilizatarul semnelor. fiinte istorice, atat au
torui textului, cat interpretul nu-i apartin in intregime. Dad.
exista un iucru In sine al discursului, nu inseamna ca
este 0 disciplina inuti18, ci capata fom1a unei reconstructii a sensu
autorul Insu:;;i a intenrionat sa-l exprime. In
sa intelegem W1 autar cum s-a el i'nsu$i
In al doiiea rand, Intelegem mi::u bine dedIt a Iacut-o
nelnlelegerii po sibil :;;i necesar acest aspect"
Consideram ca aceste observatii sunt perfect valabiie $i in
ma;;;ina1a 11 determina (ll mar
posibilitatea ca e1 con:;;tientizeze
discutam extrema sa subiectivitate in
calitatea efectiva a artefactului
ra putea conceptua1iza demersuI, de a-I
Gadamer, printre marii hem1eneuti, are mari rezerve
pacitatea ill aceastii direqie a creatomiui. N oi,
Revenind la Schleiermacher
cu seama
psihologicii, ce
dualitati, ei subliniaza caracterul divinafie
mod neeesar arice demel's henneneutic, incetand
fie ;;;tiintific. Interpretul trebuie sa intuiasea ceea ce
eu adevarat sa splma. Proprii1e sale eercetari I-etLl conaus pe
Schleiennacher 1a concluzia ea 0 asemenea disciplina are mereu
un anumit de aproximatie, ea ariee interpretare comporta un
risc. Atat cat este eonturata, teoria sa despre
prolegomene la orice hem1eneuticii viitoare ce se va
intii" (60:10-11).
posibile de interpretare vizand aspectele
eonstituirea In sine, ca artefact, din punct vedere semiotic sunt
mare masura valabile in ceea ce prive9le ostensiunea.
trebarea este daca :;;i la ce folosesc ell adevarat, in afm"a de excm
suri savante lillor adresate altora asemenea. In
detenninant e aspectul al doiIea, divinatoriu.
sa-1 intuiasca pe autor. N-am uza de
trebuie sa intuiasca ceea ce autorul a voit eu adevarat sa spuna.
ziceri, nu de a spune e aiel yorba, ei de faceri, de
(inclusiv cea scripturaia, care are 0 suma cm:acteristlci comune
'ItlZ5'MW C 'a=wvweTflfM
en toatc celelalte tipmi de de 0 materialitate mai
mult san lnai putin acuzati:L)
e yorba de un anumc
comporta un
flle
despre interpretarea
111Sa rezultatele ei
cu 1ntcrpretarii psiho
de distins grarnaticala de
ae critica. Adevaratul obiectiv al lffiei herme
constituie revelarea unui plan mai profund, expunerea
, cOl1ceptelor, valorilor 9i sensmilor pe care automl a in
lell}ionat Ie transmlta prin intermediul textului. Helmeneutica
lui Schleiermacher pare a se il1chide
gramaticala poate
" dar aceasta nu este 0
LdlCIlLLI.l accstuia. Din
ii decurge dialecticii. Pentru
al textului, interpretul se angajeaza in di
ell textUl l11SU;;;l, ii pune intrebfu"i 1?i, la randullui, se lasa inte
cuvant scris este 0 chemare la 0 discutie cu un spirit
care s-a obiectivat prin scris. In functie de mia dialectica a fiecami
aeela9i text trm1smite sensuri diferite" (60:11).
Ni se lamure9te cu c1aritate care este adevaratul obiectiv al
unci revelarea unui
conceptuale, (l.xiologice,
catre autor.
18
;;;1 rezultat al unei puncluale a unui spirit con
indivi(tual ;;;i localizabiL deci care se explme, care
nu sc multurnqte sa rfunana un Suflet Frumos (coniorm
formulari a lui Hegel). Asia 11 poate costa desigm, Dar a$a cum
llegel rarnanerea in Sufletului Frumos,
aneantizarea spiri1ului. In e preferat
mula de rise, cu
(a celor care nu
"Distinctia
nu este 0
contemporm1. In
cum s-a intamplat, de
cu poemele homcrice alexandrina sau cum se
tree luerurile astazi cu opera unar medievali. In concepti a lui
Schleiermacher, atat interpretarea literala tradilionala, cat $i cea de
tip alegoric sunt unilaterale. au ca presupozifie tacit3. 0 viziunc
despre limbaj. Confol1n lui Schlciermacher,
jul este un universal prin care omul se singulm'izeaz[l. Reconstitui
rea filosofiei implicite a limbajului este pentru a
hermeneuticii sale" (60: 11
fapt ornul se singularizeaza
e de presupus ca nu a
initial
o asemenea
(materiei)
a 111 plus 0 modelm'e lot
aESlllall"a. lata filosofia limbajului deja prezentEl ca
de dezvoltare, ill secolul de la Wittgenstein
lll\..va",-, prin contributia ales, due and la posi
bilitatea dialogului om-rna;;ina, Ia Ia spatiile virtuale,
La 0 anume transcendenta, desigur orizontala,
poate salvatoare. Se mai observa in continuare: "Limbajul exteri
teaz3.
lirnb2lj
vorbirc.
sa
.llHIU\..Q. acestea
SIC,
rc
t
a
nWl
mediwl1 ,
este 0 fiints. .<;>i omul este 0 care utilizeaza gra
sunt doua formulfui ale uneia teze: omul este In
limbaj. De aceea in1erpretarea grarnaticala, cum
eSllDune .<;>i 0 reflectare a traditiei
respectiva. 0 intreaga
econl unei Intregi traditii
in fiecare text Interpretarea grarnaticala cea
logicR sunt complementare" 12). considera\iile
sensurile recesive treptat dominante, invers,
nici 1m autar nu mai
ca un autar inteles bi
. Confol1n primului canon al
. gramaticale, tot ceea ce Intr-un text ca
mai lntai la autor !?i 121 sau originar, plec.nd de
o privire de
treptata, retragerc:a m a
cazul ostensiunii. Nu cUl1wa SLtll
ceea cc lle
se intemeiaza
l1U poate fi dedus
toale acestea fcka.nd
Schleiermacher 11
divinatorii poate interpretul sa
hermeneutic a lui Schleiennacher
. .
C1 mal
In domeniul interpretarii jJ;)lllVIVlo',l'-',-" estc acea stare a
prin care interpretul eu sutletul auto
(60: 13).
gennanul
tocmai.
21
L
,qaWaCW!!&!CAaHi,f,
"Ouar :;;i divinatiei, personahtatea i se deschide
muncu :;;i niciodata
les se 1n spatele oridirei creatii"
noi credem ca opera de arta se tairlic, se implinel}
misterului :;>i reprezinta, odata realizata, un moment
"Numai prin analogie eu intelegerea 10gosului nostru in
putem intui logosul interior al celuilalt, astfeldi 0 ars
sa remmte la pretentia a fi 0 discipLina
guroasa. 0 autentidi reconstruqie a logosului interior al automlui
este un ideal care trebllie parasit"
cvasiinexplicabil al t1'ai1'ilo1'
lui?) introieetia deci, nu
. ..
aSlgma aprople1'ea 91 111 a11ume
Aeeasta apropriere - e de presupus ca
specificat deocamdata. la ce aceasta apropriere se
propriu-zis 9i lara 1'econstruqia logosului interior al
respectiv, in cazul ostensimlii, lara reconstruqia
mului de determinatii vagi care au prezidat na9terea a arte
factului discutie.
pe care autorul a intentionat sa-l transmita
printr-un anmnit text este 0 adevarata aventura spirituala. Reguli
henneneutice clare nu fi instituite decat pentm aspectul su
al textului. Dar ceea ce este absolut personal este incom
patibil cu 0 anmnita metoda. De exemplu stilul lIDUi autor este
tocmai 0 abatere de la canoanele limbii" (60:14).
Credem ca totui sensul nu e intentional de regula, el se
Impune ca :;;i stilul altfel. Chiar daca am pune
multe pe seama inulitiei, este evident di ea (intuitia) poate foarte
u.'.. sa nu efectiv, servita. de nlijloace.
Abaterea la canoane Insote;;;te intreaga modernitate
la Baudelaire lncoace. Or. toemai abateri1e, falii1e,
cuval1t sfa;;;ierea - vor trebui sa
legitimate. [apt pentm
Dadi ti-ai la un
ceea ce a oferit el, devine al tau, e a1 tau. !\ceasta e
cu alteritatea, nu absorbtia acesteia in propriul eu ar Ii poate 0
macu1are - ci integrarea
cu riscul
a doua
lui Dilthey, interpretarea U;:'lllUlU
zare sau subiectivizare a
a helmeneutieii lui ;::'C111elennael1er S(1
ceptiei originare, astfel incat Hans-Georg
und Methode, respinge hcnneneutica
imagine a defol1l1ata a acesteia"
Gadamer aduce intr-adeva.r 0 seSlzabUa SCll1mba1'c ele ac
terenul, 11 de
prob1ematizarea, statuilnd, de
Dilthey 1), in general ignorat la 11oi, mcrila 0 atenfic
osebita.. A sa fi10sofie a vietii nu e deloe
aItfel).
"In ciuda unor ambiguitati ee reclam[l ele l11Sele lm
hemleneutic special, ideea fimdamentala este clara:
de vedere gramatical automl este in
punct de vedere psihologic,
Numai prin divinatie interpretul se poate
care, la un moment
ca actele
cedeu1 numit
spirit
ea) presupune COfl1JJCU
personalitati cu ce1elalte lJU1<.:;GLl
spirit individual. eu cu
pe cineva spune Schleiermacher - cu mai
Interpretarea psihologica presuplme, in
unui autor. Acest demers nu poate
Sarcina interpret
discurs ca moment al trairii
o asemenea deviatie .
Ce ar fi de
(introiectiv)
fionare, gasim de
ascunse sau simulare masiv8..
Deci artistul reformuleaza, reasambleaza, decupeaza etc,
lntr-o stare gratie, eventual de transa, pur simplu pentru ca nu
sa nu 0 fadi (nota proasta Plllct de psihologic,
pentI'll ea omul e un animal a1 deciziilor amanate. Amanarea e un
de control inaccesibilla bio-nive1e inferioare).
In acest caz nu se poate, desigur, suspieiona nici 0 intentie
ascunsa, stare a respeetiva ar fi genuina, iar interpretarea
(explicitarea) ulterioara aparent nu mai eonteaza, din plmctul
al artistului.
ce spune Charbonmer: ,,[ .. ,J miistul este un
Acesta este, altfe1 sensu! existenfei ;;i om care-:;;i cauill
a1 sensu1 diutali10r sale" (17: 1 08). Braque
24
11 confirma: cred di [.. ,] aeum se cauta
;;;i talentul Aeul11 finem ell tot
rim omul in lumina operei Am auzit
exemp1u, despre talentullui
vorbindu-se desore talentul
acestea
al artistului. nu va fi niciodatfl atat de libel' 1i
sa ereada, niei in ceea ce obiectua1izarile .;;i lliLi
- in ccca ce
Se cuvine apoi a fi retinutii ideea de evitarea carac
pur fiqional al interpretari printr-un
relationare aceasta U"HVJlHJJ COil1.PH
raIie propusa
pentru ca referirea 1a toate celelalte moduri
Schleicnuacher) care este cu deosebire
comunitar - m1efactul artistic temporm, staturul
elitist conduce la sesizarea de interferen!e, in Ct:
Ie din urma 1a sesizarea ethosului epocii, earuia nu i se poate sm;
trage
aceasta relationare comunitarii, eea
tra-subiectiva, deei
Depistm-ea unicitatii acelui mOlDent al tralrIl lllUl om
eea care prive;;;te diversele l110daliHlti de obiec
tivare, de manifestm'e a U11Uia $i ace1uia;;;i spirit
desigur conduce 1a aproflmdarea punetuala a
deterrninat, caei despre aceasta este, de fapt, vorba,
aprehendarea, a;;;a e imp0l1m1t desigm, a se descitl-a
devia1ii1or interpretative.
introducerea distinqiei dintre interpretarea psi
hologica :;;i interpretm-ea tehniea, cercetm'ea lui Schleiermacher
este deplasata din planul psihologic In trm1scendentaL DC9i
literatura de specialitate nu se distinetia amintitii, unele
mente ale lui Schleiennacher 0 contin in mod evident. Cateva
exemple 0 pot lamuri. Curgerea cotidiana a ganduri10r este ase
menea apelor lUlUi rau, nedetemrinata 0 idee trimite
la 0 alta h'U'a 0 2lnumita necesitate logica. De altfel, este 0 experi
enta comlU1a aceea ca in viata cotidiana, chiar $i atunci cand gan
direa este exprimata, trecerea de 1a un subiect la altul este pur in- .
tamplatoare. Obseuritatile discursului insuficient organizat consti
tuie, in opinia lui Schleiermacher, obiectul interpretarii pur psiho
logice. Intr-un discurs incheiat, ideile deriva logic unele din altele,
spre a atinge lID scop precis. 0 lucrare filosofica, de pilda, este
eonstll.lita metodic $i sistematico Automl poseda 0 anumiili arta,
ceea ce grecii numeau techne. Interpretarea tehnica are ca obiect
tocmai discmsul marcat de techlle" (60: 15-16).
Transcendental la Kant deserrmeaza ceea ce, independent
de arice experienta, face posibila arice ClIDo$tinta; ,,[ ... ] daca. sursa
facultafii noastre de ClIDOa$tere este transcendentala $i indepen
dentS. de experienta, campul ei de aplicare $i de validitate se limi
teaza 121 experienta. A pretinde ca in fapt conceptele pme ale inte
lectului au sens dincolo de orice experienta posibila inseamna a Ie
conferi 0 folosire ilegitima $i transcendenta" (24:530-531). Prin
unnare planul transcendental in care intra Schleiermacher ar fi
tocmai sursa (independenta de experienta) obscura $i interpretabi
la doar psihologic (nu neaparat psihologizant).
"Cu cat opera filosofica este mai tehnica, mai riguroasa,
cu atat mai putin se poate ajlIDge la arigirrile ei psihologice. Un
autor rational disimuleaza sursele, de aceea lucriirile sale au as
pectul lIDei seninatati neomenqti, fiind parca produse de 0 inteli
gent
a
impersonala. Ideea centrala a lIDei opere filosofice, splIDe
Schleiermacher, nu este produsa spontan, ci apare ca rezultat al
unui lntreg de rationamente. Pentm a-i intelege geneza, 0 ase
menea lucrare trebuie privita cu totul altfel decat 0 simpla comuni
care a lIDor ganduri sentimente, ea trebuie integrata cugetu
lui autorului ei. Astfel, este greu sa-I interpretezi psihologic pe
Aristotel, fiindca, opera sa filosoficii $i $tiintifica s-a pastrat,
26
lipsesc productiile libere ale gal1dirii lui, productii care au 111conju
rat in mod atmosferic opera. In viziunea lui Schleiermacher. din
acest punct de vedere, Platon este tU1 filosof mlllt mai U$or de
ghicit , fiindcii lucrarile sale au forma lU1Ui joe libel' 211 gandil'ii,
imaginatiei $i talentului lui. Fire$te, aceasta este numai 0 aparenta,
insa ea faciliteaza intuirea logosului interior incomparabil mai
mult decat 0 face filosofia lui Aristotel" (60: 16).
Anvelopa aceasta - atmosferica - cum fericit 0 mll11e9te
Schleiennacher, are mai ales in cazul ostensiunii, uncle ,.atmosk
ra" in toate acceptimlile este atat de impOlianta, anvelopa aceasta,
deci, e in masura sa sugereze mai mult, implicit sa dczvi:lJuie ceea
ce e eventual incifrat cu aplicatie. Receptoml se love$te toemai de
atmosfera $i la rigoare s-a1' putea sa fie satisIacut cu aceasta, in
consecinta sa nu doreasca sa patrwlda mai in pronIDzime, sa co
boare sau sa se ridice la alt palier.
"Interpretarea psihologica presupul1e 0 cat mai completa
cunoa$tere a subiectului discursului lU1Ui autor, spre a putea desci
fra mecanismul gandirii lui. In masma in care discursu1 este meto
dic alcatuit in vederea atingerii lIDUi ammlit scop pe care autorul II
marturisqte sau il asclU1de, trebuie sa intre in functilU1e interpreta
rea tehnica. De aceasta data, automl nu mai este vazut ca organ al
limbii, ci spune Schleiennacher, ca organ al formei, termen in care
se mai rasfrang ecomi scolastice. Automl este cel ce confera lim
bii 0 anumiUi forma, cel ce fonneaza un material dat, in aeest caz
limba. EI nu creeaza din mmic, sau in mod absolut, cum nllmai
Dumnezeu poate face, ci este doar lID demiurgos.Ca $i la Kant, in
viziunea lui Schleiermacher omul este creator doar din plIDctul de
vedere al formei." (60: 16).
Deci scopul $i in optica lui Schleiermacher poate fi sau
mfuimisit sau ascuns. Autorul face aceasta cu sprijinul formei, alta
anvelopa, riguros dependenta de comandamente1e autorului, de
creativitatea acestuia, de propensiunea $i disponibilitatile sale
formative. il intrezfu-im deja pe Pareyson eu Estetico sa: Teorio
formativitatii (47).
27
'"

11 U este in lntregime liber in creatia sa.
mai vaste decat
Cii formele preexista e celt. Noile
anamorfozarile, deformarile de toate
plastice rupturale), decupajul acestea apartin
. f01111elof, desigur, autoI'u1 nu are
tica a ,
autorului elill1 s-a dezvoltat ea Intr-o Ce relatie exista
tre opera i viara autorului ei? Regula hemleneutica de care trebu
ie sa se seama pentru rezolvarea acestor probleme dupa
Schleiermaeher, Ul111atOarea: eu cat 0 anumita opera apartine mai
expres al profesiei autorului, eu atat mai uor se
geneza ci, ramal1and stabilit ee anume determinat
autor saimbrati;;eze un anumit domeniu; dimpotriva, reliefarea
. unei luerari este eu mai dificila eu cat aeeasta este 0
aleatorie.
refera la romanele serise medici, la teoriile tiinlifiee elaborate
de preeum eea a eulorilor formulata de Goethe etc.
al preeizeaza Sehleiermaeher, faetorii aleatOlii intervin in ariee
proees de crearie. a intelege opera unui scriitor trebuie sa
28

....
studiczi biograJia sa, cat 9i pc cea a operei
exterioare, considerate 111 ele nu pot .lamun melO.
data actul creator. aceasta regula henl1en
scolastic: cu cat 0 izvo
spune Scbleicrmacher, ell atat mai nc-
.., 01"'1;; 01",\';;:"1 "11-; ,"-.,;::: :;\-. .... ...... : tc
de
reeunoscuta ell
de in va1'ii U.Vill'-'llll, '-'LUll ell II vUlllrwupa lUI l\.<lnGlllsKY sau
la inceputul secolului, sall lui Kat1w, nu sum
factori aleatorii. Dimpotriva nu se putea ca ele sa l1U se petreaca. 0
dialeetiea llnprevizibila euplata Cll 0 a mij loacelor
(respectiv a limbajului, limbajelor) pe iondul crizei
putin al establishmentului) a produs ruptura. 0
hemleneutica a circlill1stanlelor (exterioare), spuncm del-i C1r
tantiala, ar putea multe.
manuscrise sale, Sehleiermachcr
interpretarea psihologieala un secret al operei,
mai pro fund 21.1 unui text, sens care a reprezentat in mod
obieetul hem1eneutieii. Dincolo
unei luerari
scopul dec1arat a1 autorului
tainic, de mai nmlte ori de
intenria tiintifidi i cea personala a
tulbmatoare probleme henneneutiee. Fiindca
telmic-psihologiee nreprezinta discursmile mctodieo
autorului este CLl atat mai Q:rell de eonturat eu cat
29
w':
opera cste 1l1ai sub aspect tehnic. O' lucrare pm
fica estc complet lipsita de pecctca pcrsonalitatii autorului ei, ast
fel incat pare paradoxal a cauta in ea un sens aSClms , un plan
secund , secreta . $i automl nu sc retrage nicio
data total dintr-un discurs, oricat de tehnic ar fi acesta. Interpre
tarca psihologica a unui asemenea discms trimite la 0 multime de
aHe obiectivari ale spiritului automlui. De exemplu, nimeni nu va
relata un eveni1l1ent oarecare fara trada propriul sau mod de a
gandi de a valoriza, mod care poate constitui cheia descifrarii
planului secund al discmsului sau (60: 18).
Scopul tainic, ascuns, e indubitabil, chiar daca nu e deplin
cu atat 1l1ai pu!in declarat. Uneori nici n-ar putea fi
declarat, deoarece ar mai InuIt dedt opera iconoclasts. chiaro
Dar, acest plan secund exista, automl nu se poate retrage
total dintr-un discurs, cum spune Schleiermacher, nu se poate as
cunde in spatele ostensiunii, spunand "arat doar atat" restul nu e
cazul sa Exprimand, automl ostensilmii se explme inclusiv
unei analize hermeneutice. Nici nu e cel mai mare rau ce i s-ar pu
tea intan1pla. Intrat in circuit expozitional el devine automat per
soana publica, cu toate consecintele ce decurg de aici. $i cea mai
grava ni se pare a fi contradictia ineluctabila intre sinceritatea sa
liminara, daca e lID veritabil artist, simularea (mistificare pe care
o incumba exhibarea in spatiul public). De aceea, Intre altele, ar
tistul e intr-atat neajutorat, el in de-realizare (cum spune
Hartmalm). Mai ales c3.l1d e un neadaptat, un radical, deoarece:
",Orice revolutie spiritual a este mai intai oarba din punet de vedere
lingvistic. Ea se exprima acordEl.l1d, de obicei, vechilor cuvinte in
telesuri noi. In momentul in cme principiul spiritual nOll triurnta,
sensurile noi devin ele dominante. De exemplu, termeni precum
a priori, transcendental, transcendent au capatat treptat sensmile
atribuite de Kal1t au fost de larga circulatie in filosofia teo
logia medievala ... De;;;i au existat 0 multime de alte henneneutici
generale create mai devreme, cea a lui Schleiem1acher are meritul
incontestabil de a fi prima de inspiratie kantiana. Aceasta teorie a
30
interpretarii este transcendentala. Intentia automlui a fost aceea de
a scrie 0 critica a intelegerii pure. Ideea existenlei Llnui lucru in si
ne al textLllui este, de asemenea, de sorginte bntial1a" (60:20). In
fine definitia (de dictionm) a doi termeni kanticni fLl11damentali, ell
care se va opera sistematic:
"Transcendental - (in filosofia lui Kant) Care se refera la
formele apriorice ale care premerge experielltei 0
conditioneaza. Cme este deasupra lumii reale. Oal. Transcendeu"
tal is)
- Tral1scendent - cme se ridica clincolo cle limita sau de
nivelul w1Ui domeniu dat; cme presupune un prillcipiu exterior
superior oricarei clase de obiecte; la Kal1t ceea ce se gasqte din
colo de orice experienta posibila, care este inaccesibil
bazate pe experienta, Cal"e intrece limitele (lat.
transcendens-ntis)" (20: 11 03).
31
al Clvangardci,
dcci de avangar-
Poate momentul mel macar n1.l e vizat; s-ar
vedere dom' in cadrul campului produqie
(confom1 formuHirii lui Bomdieu), c,;u-e a1'
xistenta, dar i
de!a
3. ER N UTICA LUI
SC LEI RMACHER
3.1. INTRODUCEREA AUTORULUI
arat:1: "ea a
generala nu inc2l, ci existS. doar mai multe
hcrmeneuLici speciale" (60: 21).
fapt hemencuticile speciale erall in lncipient:1de
elaborare. teoretica va pusa de 0 gene-
o
care se CllVll1C sa meditam: este vorba decat mta fn
nu :;>1 des pre cea a a ceea ee este Aceas
ta dmmma n1.l ar fi decat 0 parte speciala a artei de a alcatui dis
cursuri sau scrise, care nu m' putea depinde prin
cipiile [ale hermeneuticii]. He1111eneulica l1U Doate fi lill
concept
mta
a co
.:;;tiintific [a1 helmeneuticii] se
de-al treilea caz, ea intre primul i cel
de-al (60:21).
Evident 11ici in cazul ostensiunii 1ntr-o prima instanta nu se
pune expunerii a ceea ce este inteles:
se un
L _____
Schleiermacher pare a exclude problema legilirnirii
sal] verbale) 111 rnetadiscurs, l'C:C'C1
ce an'l numi mai
dl ne putem Si11111.11 comUl1 in ceca privqle principiik
Dar atunci ne putcm baza, de asemenea, pc scntimenllli
eomun In ceea ce privete principiile particulare" (60: 21).
Evident simrul COl11un, acest bun
mai ales de
reaLlll1sa, credem.)
"Este dzjicil a se determina foctlf henneneZiticii generale
spune Schleielmaeher in eontinuare. ,,1. ea a fost tratatii u
vreme ca 0 m1exil. a dill' cand in logica se la tot ceca
asemenea, sa
o asemenea teo
d
:21),
33
(normal, altfel) a tot ce
Dar logica nu putea
aplicativ e nu
cerceta
eu indrepta!ire, Schleiermacher: "Faptul
cil se produce mai intai tara [regulilor] $i
numai III amllnite se la reguli remezinrn toto data un
de a oroeec1a" (60:22).
ceea ce prive9te
reguli, rigoarea acestea
111 cat $i ceea ce prive:;;te
ar
superficiale,
Schleiennacher legitimeaza, eu indreptatire,
a Insa:;;i in!elegerii hermeneuticii:
'i arla fntelegerii (respective) se
rostit nu este dedit latura exte
legatura cu
,'li este as(/el [0 disciplinaj filoso/iea. Totu9i,
arta interpretarii depinde compozilie
Paralelismul insa in faptul ea acolo
31ia, intelegerca sa nn nici ea 0 31ia
comentariile stmt de prisos. Observatia
eomentata substantial. lata ce ne sptme
vederea
dintre re
hermeneutidi raportu/ lor COI11UI1 cu dialectica"
(60:22). Discursul CEl mediere in vederea obiectivarii
absolut, C1 pentru
binevoitoare (prietenoasa) pare 0 Idee Se(1Ucatoare. Uar sa ne
temllnologic (conceptual):
ceea ce se aDa in
simtl.uile noastre sau
- care eXlsta atill.-a omeuqti :;;1
objecti);
a OblectlVa - a considera tm lUcm ca OIJICCt!V: a
in valori cu existenta obiectiva (fl. objectiver);
a(se)
obiectivat - concretizat, materializat;
a (se) obiectiviza - a dipata un caracler UUl<.;;\...l1
obieclual care are natura unui obiect, care inde
pendent de subject; obiectiv, material; care apartine
obiectelor.
reificare - starea gcnerala a realitatii umane care rezul
din pierderea obiectului Immcii; trebuie
net de obiectualizare; reificarea este 0 forma determinata
nume instrainata, neadevarata] a obiectualizarii; proces in cursul
relatii1e sociale imbraca forma unor relatii intre obiecte
concrete, iar omul insu9i devine din subiect al proceselor sociale
obiectul acestora, asemenea unul lucru [fr reiEcation)" (20:
91
Schleiennacher mai arata di: "Fire9te discursul este 9i
o mediere a gfindirii pentru individ. Gfindirea este desavfu'$ita 9i
intelmediul umil disclU's) interior 9i in aceasta privinta
suI nu este devenirea a gandirii. Dar
subiectul care gfinde$te gase$te necesar sa cl
rea, ia fiin!a arta discursului, transformarea
interpretarea devine asemenea necesara.
dintre henneneutica 9i retor1e3. se datoreaza faptului ea act
iIoo. "._ j"" -_..
hermeneutica se Intcrnciaza
mra discurs.
la prezenta celuilalt 9i este
nimeni nu poate gandi mra
91 e1ma. Fiindcii
act a1 diseursului,
care se intemeiaza pe
[hermeneutiea 9i retori
ceea ce se
CD gandirea discursiva,
de p0111ire,
sa produca, "sa
in x e l a ~ i e eu
elernentelor constitutive
expresie) 9i raportmile acestora eu gandirea,
ireductibila a eulni, Schleiennacher obsel'va:
:;;i gramaticii se Intemeiaza pe faptul
mice discurs nu este campus decat sub
au de-a
dalitati de obiectivare a unei gandiri ell
Dar,
,,[...]
36
4 WR _ ~
nu aSClmdere in spatele anol1imatului spariului virtual.
pe Robert Qualia (50). "V. A,I'Ll cum
rapartare la totalitateo limbii ;li 10
SQU" arice act
Jelege ca un
subiectului care
til.. aceSl enLll1[ se nORTe 11lVrrSR nu
,
ia prin inte1111ediul discursului. Dar comunicarea
acest text am comenta
nu in
arfi mai degraba,
pe un ",,,,,m,;t 'n11""''''''
de postulate:
ca ill
in raport eu
mai precizam ca
Gandire,
, e un care nu are foarte multe de-a
cu comunicational, datorat teoriei infOlmatiei.

excursullui Schleiennacher, cu care tocmai ne-am in
prin expozeul nostI'll, continua, adancind extrapoland:
mascaradei spatiului virtual. Dar, sa ne amin1im, LrimiLe
start la 0 fimcrie la 0 dimensiunc publica. Deci. viz,ibii
omului in care hermenentica este
radacinata nu 11umai in etica, ci i11 Dar etica ill
mit la in calitate de stiinta a
:;U}'LUle in caz G:::U"acterul comunitar al limbii prill urInare.
o anumita a 1mei limbi. ceva se strecoara
discursul nemijlocit cormmicare, arta discursuIui: accasta
C1 in cel al comunicarii.
se Intemeiaza teama ca in uzul limbii noastre sa 1111 fie ceva
noi, cea de model are, ea
funqionare (dar unde ;;;tim ca e intr-adevar
buna funqionarc?, ne-am intrcba cochetand cu tiparele hermeneu
tieii lui Denida), asigurand eventual, persoanei
ganditoare (iata ca fiinta gal1ditoare persoana). "Persona
lismul lui Emmanuel Mounier se
dedit plecand alta parte, el este 1m
spirit Intr-o continua dezvoltaTe, iar discursul Sal! nu este cledt un
fapt in ansamblul ceIorIalte fapte ale (60: 24).
soana este 0 atat juridica cat morala (ceea ce aiei nu reala. Credem
tereseaza propriu-zis). Notiunea de persoana desemneaza omul ca nand 1n
subiect rational. La cuvantul persona (de 1a discursul ca un
38
cuvant.111 latin personae), a suna
spatele se ascundea
naj. Sa ne fi intors oare aCUl11,
sensul originar al
umile
"Dacii privim acum gandirea In actul comunicarii
limbii, care este tocmai mijlocirea vederea
dis curs nu poate fi
prin intermediul istoriei in care el este
istoriei este etica. are 1nsa latura ei natu
spiritului uman slmt conditionate de
strain auditoriului. 2 .. Orice discurs se pe 0
prealabila.
dirii
cat in Y'\T"Q'70i"'\+1"'I
care 0 111nba data este
nu poate fi
Aceasta dubla. raportare la care se
ca i-am mai putea
propuse de Schleiermacher
.
C011
III momentul in cm'e
ostcnsiul1ea a intrat public, este fom'te Aij>a
cum ])01 fI privite, a1ftt $i ostensiunea ea decupaje, Ie
considera, poale, mai 9i aceasta e teza noastra 1n
spargere a caruia Ii sunt at2l.;;ate,
eventual il nDune In discutie, 11 contrm'ja
nu pot ramane
pe CaTe nu Ie pentru
care, LLI receptor, nu ai instnmlentm'ul necesar cm'e sa nu
legaturile cultma natura, ci cultma - cultma.
Nn vcdem de ce nu s-ar accepta a priori orice 81"
astazi cand luerurile nu sunt de la sine elml
Gadamer -, cand
de vedere indu
[JU':'>II.JllCl, opticile sunt incornpatibile) nu intrevedem sco
realizfun absurdul vietii (44:29-46), dar inco11
:;;tientul ne splme ea trebuie sa 0 t1'ai111 eonfOlm lmui destin obscur.
Mai subeon.;;tientul ne spune sa 9i realizam ceva din moment
ce 0 parcurgem; abia cOl1$tiinta palierul fatal, ne
slmt za
';;1
In natura nimie nu e rational;
Ii este
reflex iva (rationalitatea) nu a fost prevazuta in
e 0 pura lntamplare; trebuie aeceptata ca
ell ironia euvenita. Fara ell
ea inutila, de
cc nil am
toate arIa inclusiv.
CUtloa$tere rdlexiva este. totu.;;i, 0
nmdamentala. Genele sunt purtatoat"t' de
mai precis (cele doua ilU se
producere de replici
numi "cod" e absolut corect
sau

de auto111atiza1'1 infonnatizale. el se
impune) ma.;;inal, neconcludent in ordinea
.;;i sens sunt pronmd diferite. e
semnificativa, dar evident nu are un sens global. Sensul nl.! este a
priori, ci a posteriori. E dat, staluat
rationa1i:L Or, crnar dad omul ar tot
semna, "dezumanizare'" nu supra sau ultra-umanizarc,
am V8.zut ee e capabil supraomul de Nietzsche.
nnplicitR a masei bio-degradabile, plus
Intrev8.zuti:i ell suspect de mult de catre oarnenii de
inta din cercetm-ea de vaTf - ar putea
sau mai putin lndepartat - la acest
41
r
tentii teleologice, sunt mitizante. Or, toata simbologia mitica a su
combat rfu112L11and eventual utilizabila la nivel infantil (cu efecte
nocive de altfeL consideram noi).
Omul, oriclun dezradacinat, s-ar nlpe 9i mai mult de ori
gini, rfullanand Insa apasat de tarele originare, de animal ratat (ne
tel111inat, conform lui Aristotel). Probabil pa.na la mTIla se va rata
totul, arice depa9ire pe direqia discutata, neputandu-se elimina
marile lntrebfu'i, care-l vor chinui pe om pana la capat. Capatul e
fie colaps, tie apocalipsa. Nu e totlma, dar efectul e acela9i.
Arta de astazi, foalie adesea postapocaliptica atat la
Bayreuth d.t la Bienala de la Venetia, 9i care intriga sau sperie,
e reflexul fidel al con9tientizfu'ii (cel putin partiale) a acestor nein
doielnice stfu'i de lucruri.
Pericole reale nu exista pentru ca puterile expresiei artisti
ce stmt totu9i extrem de limitate. Arta nu va putea fi niciodata cu
adev;?.rat demolatoare. 0 pozitivitate consubstantiala 0 face, sub
aparentele-i stranii, constructiva in cadrul comunitar. '
Acest cadru comunitar coagulat in blma masura prin limba
(limbajul natmal 9i istoric). e agrementat insa 9i de multitudinea
de expresii nelingvistice.
Schleiennacher se refera In detaliu la primul tip de condi
"In gandirea sa individul este conditionat de limba (care
are un caracter comunitar) 9i nu poate elabora decat emmturi care
all astfel senulificatie in limba sa. 0 alta idee noua nu ar putea fi
comunicata daca nu se raporteaza la senmificatiile existente deja
In limba. Acest luc11.1 se intemeiaza pe faptul ca gandirea este lm
lirnbaj interior. De aici rezulta insa ca element pozitiv faptul ca.
limba conditioneaza progresul individului in gandire. Fiindca lim
ba nu este doar lm complex de reprezentfu'i paliiculare, ci lm sis
temal imudiriireprezentfuilor. Fiindca prill forma lor cuvintele
sunt puse in legatura". $i in continuare 0 fonnulare de excePtie :
,,[ ...] fiecare individ este doar un loc in care limba se manifesta".
In fine: .,[... ] fiecare discms trebuie lnteles intotdeauna mill1ai ple
cand de la ansamblul vietii caruia ii apal1ine, altfel spus: fiilldca
arice discurs trebuie inteles numai ca moment al vietii autorului
, ,
sau, conditionat de toate celelalte momente ale vie1ii sale -
aceasta numai plecand de la totalitatea imprejmarilor pri11 care se
detemlina dezvoltarea 9i existenta sa -, fiecare autor al discursuJui
nu poate fi inteles decat prin intermediul i al epocii
lui" (60:24-25). {
Cal'acterul comunitar allimbii (sintagma e perfect gasita) e
peremptoriu. Lucrurile se complica in cazul ostensiunii, unde exis
ta, desigur, 0 coleqie de elemente constitutive (constitmmle) care
migreaza in comunitate deservesc diverse interventii. Dar sem
nificatiile lor (a elementelor) smlt floue, cel mai adesea cul1bigue.
Ele sunt, de regula, hiposemantice, permitand 0 mal:ja extrem de
mare pent11.1 interventiile excesiv particulcu'izallte, care, astfel 1'is
ca, daca nu se pliaza satisIacator pe "deja-9tiutul" cOlmmitar, sa fie
respinse ca neconcorde cu idealmile comunitare. Daca este adeva
rat, Clun arata Schleicnnacher, ca fieccu'e discurs trebuie infeles in-
totdeamla nurnai plecand de la culsanlblul vietii Cful.lia li apartine,
este clar ca discursul de 1l.lptura, de interventie brutal a asupra ba
bitudinilor cdmunitme, atat de cmacteristic avangardelor contem
porane nu poate decat sa intrige, cel putin intr-o prima
Ulterior establishmentul grijuliu cu sine, evita conflictul deschis
prin asimilare. C.nd cu1:istul constata ca poate spune orice despre
sistem, despre ordinea constituita, respectiv poate face orice daca
obiectualizeaza in cadll.ll ostensiv, este literalmente dezmmat. Ac
ceptul, fonnal desigm, al demersului, mwnifierea in muzeele fi
nantate de catre establishment, insearnna pent1l.l artistul de avan
garda a i se lua obiectul mlmcii. Din revoltat va deveni obedient,
imbmghezit prin suprafinantare.
Tipul acesta de accept falacios manipulatoriu ar trebui
respins cu cerbicie, dm predispus prin educatia academica eclecti
cs. la compromismi, cu1:istul il accepta. Un accept reciproc, dar ba
zat pe simulal'e, duce la simulacrul dintotdeauna a m1:ei, indiferent
de fonna de expresie implicata. Cu al1Umite excePtii desigm, in si
42 43
.L.-. 3J4!L$1l'$fI!4ij +tJji>4iY>4.4J;
eroism al unor
In calitate de l11odl11care a
In baza unui
care capma ea
fl Inteles dadi Ill! este ca fapt al spiritului,
Ql"icarei influenre a individului
fiints. prin discurs" (60:25),
Schleierm<lcher pune problema corecte a
limba (li mbaj) a datelor pur a determinatiei
(I'
discnrsuJui in raport eu limba
aeliea redusa la un ealeul.
unde ele pot fi vs.zute ca necul1oscute1e
l!l1ei ecualii. LUCJul llevine el este astfel
mecanic, eu I-am adus la un Ca arta mecam
trebui .. ,,,,,- r.r.,,,,,r.r"'+("\ ..... n
ea
arata vic, pare subordonat; gfmdirea individului este
conditionata limb8., iar el este conditionat prin intermediul
clirii sale. Prin urma1'e, problema discursului sau eu
prinde in ambele laturi, limbii
supraordonata. daca privim acum
asemenea,
al
este lU1
plisma
arta, ca cealalta 1a11.11"21,
clar nu
prin urmare, amhcle laturi sunt
(60:26).
lui Schleielmacher este in mod deosebit
E interesant curn prevede analiza automata a textului,
DaT Schleiermacher subhniaza cat lao
intuitia fiintei vii, a omului, a persoanei, a
imposibil de asigurat pe
rul automalizs.rii. Se
problemfi
,,Absoluta rezolvare a problcrllci we
atunei cdl7d /iecare Lotura sine cste
tarea celelalte sa nu adudi
se
nu este completa deCal atune i
de prisos eontribuie Ia eonstituirea ei,
limba se poate invata munai prin 1'a[>t111 di discursul este
ca nu se poate In!elege interioara a ullui 0111,
care el se manifest21 in
sau" (60:
a cc
curent
eel semiotic eel introieeliv, sa fie
putancl exista posibilitatea unei substituiri reeipm
ee, dar putand prin asigura eompletituclinca. Sii
mai rerinem observatia ca nu se 111tclege .
cum p1'int1'-o
mult a
L
llccontrolata ci corpus coerent, abso1ut simptomatic - mCI
ostensilU1ea In tacerea-i consubstantiala, nu e dejectie arbitrara, ci
recontextualizare marcata de pecetea-ti personala.
"l71lerpl'etarea esle 0 artZi <0 considera cu indreptatire
Schleiennacher. ,,1. Fiecare latut-a pentru ea insa9i. Fiindca pretu
tindeni exista constlUctia unui [mit determinat plecand de 1a infini
tul nedeterl11inat. Limba este un infinit pentru ca fiecare element
este deterl11inat J:ntr-lU1 mod specific de celelalte. Dm: la fel stau
lucrm-ile 9i pe latllra psihologicii Fiindca orice intuitie a unui indi
vidual este infinita. 1ar influentele care se exercita dinafara asupra
omului, pana 9i cele aflate la 0 infinita depa.rtm:e, sunt, de aseme
nea, receptate indefinit. 0 asemenea constructie nu poate fi data
prin reguli care aT aduce cu ele inselc; sigmanta aplicarii lor. 2.
Dadi lahlra gramaticala ca atare ar trebui desaV3.r9ita, ahmci ar
trebui sa fie data 0 cOl11pleta cunoa9tere a limbii, ia.r in ce1alalt caz,
o completil cunoa9tere a omului. Fiinddi nici una nu poate fi nici
odata data, t1'ebuie trecut de la una la cealalta, da.r despre felul in
ca.re trebuie sa se petreaca acest lucm nu se poate oferi nici 0 regu
la Intreaga activitate hem1eneutica trebuie privita ca opera de arta,
dar nu ca 9i nun realizarea s-ar finaliza intr-o opera de arta, ci in
sensul ca activitatea [hem1eneuticaJ poarta doar in sine caracterul
artei, fiindca odata cu regulile nu este data 9i aplica.rea, adica ea nu
poate fi desIa9urata in mod mecanic" (60:27 -28).
Semiotica are de-a face cu 0 infinitate de aspecte, determi
nate de combinatorica de 0 fonnidabila amplitudine a alfabetului
codat, strict limitat, dar, datorita 'intre altele dublei articulari a lim
bii, aceasta devine, cum spune Schleiem1acher, un infinit pentm
ca fiecare element este detelminat, 1:nt1'-un mod specific de celela1
teo Dar, subliniaza hotarat Schleiermacher, la fel stau hicruri1e 9i
pe latura psihologica, deoarece masa de intuitii ale unui individ es
te infinita.
In cazul ostensiunii, unde arta incepe acolo unde se poate
9i altfel, cum splme Gadamer, evident ca posibilitatile combinato
rii ale masei de elemente de reperto1'iu este nelimitata.. Orice natu
46
ra statica poate fi reprezentata 9i pictata intr-o multihldine nedefi
nita de maniere, de modalitati de abordare; natura pictmaluiui, ia
ra9i, are 0 paleta de posibilitati de expresie vastii practic nelimita
tit Ce a determinat exact cutare optiune a artistului ';;1 l1l1 oricare
alta, e intrebarea he1'meneutica de neevitat. Analistul va trebui sa
poata raspunde. Inarmat cu elemente de cercetare ieonologica, ela
te impreuna cu analiza semiotica (daca e posibila) dar 9i ImpreLU13
eu patrunderea intropatica, henneneutul va putea, prin introieqie,
sa stabileasca cat mai l11ulte legaturi intru comprehensiune.
"Fericita exercitare a artei [hermeneulice J se fntcl1lc ia:;;cf
pe talentullingvistic pe talentul cU71oa'}terii o177lJllfi ca imih'id'
spune Schleiermacher (60:28). subliniaza imediat: ,.Cunoa:;:te
rea omului ca individ este aici pril110rdiala fata de elementul
subiectiv din combinatorica gandirii, dar. .. 0 mare parle a
lor hermeneutice slmt ins3. cauzate de lipsa acestui talent [al repre
zentarii artistice a omll1uiJ sau de aplicarea sa" (60:28).
in continuare, referiri detaliate asupra acestui talent
hermeneutic necesar artei il1terpretarii: "Talentul necesar arlei
hen11eneutice se dedubleaza, dedublare care pana aClll11 nu a putul
fi prinsa l:ntr-un concept. Daca noi am putea reconstrui orice limb2\
in specificul ei 9i daca am putea intelege elementul plecand de la
limba, precum 9i limba plecand de la element, atlmci talentul ar
avea poate un caracter unitar. Dar pentru ca cercetarea limbii :;:i in
telegerea individualului nu slmt capabile inca de acest lucru, trebu
ie sa presupunem doua talente diferite. Talentullingvistic la randul
lui, se dedub1eaza. In procesul comunicarii oamenii pleaca de 1a
1imba materna, dar se pot extinde 9i asupra lmei alte limbi. In
aceasta consta dedublarea talentului lingvistic. Intelegerea compa
rat iva a limbilor in ceea ce Ie diferentiaz3., talenhll lingvistic ex
tens iv, este diferita de patnmderea in interiorul lil11bii raportata la
gandire, talentul lingvistic intensiv. Acesta din Un11a este talcntul
veritabi1ului cercetator allimbii. Ambele sunt necesare, dar aproa
pe niciodata ele nu se intalnesc la lillul acela,;;i subiect, astfel c3
47
;:i
6 __ ____ ...
reClproc (60:28 elc sa se
dihotomizare.
se
comparativ
(extensiv)
modul de a
sunt
sa se
in fapt
nu se
te lntr-un singur henueneut. specializarile
sU'jete, am spune C2l mci nu se intalni decat
SHU.
slint in aeeea,s'i mlisura ([1 ar
tei interpretlirii. discursuri rlU au pentru aceasla nfei 0 va
LI/tele au 0 valoore absoluta; cele mai multe se silueaza
Ire oces!e extreme" Schleiermacher, in
ce nu prezinta interes ca fapt :;;i niei semnifieatie pentru
Se vOl'be:;;te fiindca limba nu se men
repetal'ii. Dar ceea ce nu deeat sa
dat l1U reprezinta in sine nimic: discu!ii dcspre
valorie nu este insa nimicul absolut, ei
un nmumum, Fiindea olecand la el se eeea ce este
semnificativ. Minimum inseamna
rile zilnice :;;i obi:;;nuitul din
in ostensiunii
aceea:;;! valoare
ceea ee
imaginile
sunt apoi
reprezentationale,
ve, se prezinta a fi un minimum
uuismele inglodand u:;;or
provocatoare. anume
sa
psihologica acest
ceea ce esle eel mai
comun: Absoluta nu este dedt
genialul, sau ceea ee este original prin limba In
gandirii. clasicul l1l1 sa fie eiemer, ca sa
creatiile ulteriaare. La fel originalul. Dar nici absolut111
fiul] nu se poate sustrage faptului a fi determinat de aeeea ce
este anterior :;;i mai Adaos. mi
nimun1 maximum se apropie de unul cele doua: a) in ca
zul discursului eomun, relativa
agreabila; b)
masma? lJaea avem
es
mt
modul psihologic
a proceda fi neatractiv, mel nn este necesm-;
U'iva, trebuie avuta vedere daar p81iicularitatea limbii
;".
Iz ..
auto!" .mal sau mai putin
tcmera1'e, intelegerea ex
sa ne situam nu cea
{60:2
~ l
ahe asemenea, e
m::lximaJ
deci, automat modernitatea, ea fi'apeazli ;;;i
9i 111m'iIe probJeme
acest canon, al modernita!ii, nu va trebui
de cercetm'ea semiotica ~ i gandit ca
aSDectele semiotice ~ i introiective.
in acestea din UllTla [se
cea gramaticala ~ ? ' i
ele sunt aplicabile
deja din ca ce
fel
tratat
ceea
este Illtotdeau
uretind a fi
in scrisori, 9i anume In
trece1'ea de 1a didactic 1a
PoJemica. Adaos. Regulile hermeneutice, ca observa
sa reprezinte metoda de a vern in intfunpi
a Ie
dificulta!ile
(60:30-31).
. .
wr sarcma
reconsttuirea
e mm pupn necesara
unoI' moetaurap ete cxpresie obiectivizante (gcometrice
regula, nu e sigur ca i In cazul minimalismului). In acestc ca
zuri reconstlUctia demersului ;;1 a desia;;urarli gfl11clirii sunt mai
lesnicioasc 9i nu implica probleme introiective speciale.
te 111S:1, probabil nu atat reconstlUctia
Derrida, minutioasa 91 alambicata, e nccesara $1
mai intervil1c i111 aspect
cazUIl
putin [exista 0 diversitateJ
terpretm'ea
ca luare considerare a
factuale. Fiindca exista ceva cm-c
Intr-adevar in accst fel nu se face
autorul discursului ~ i dUUILUl
trebuie mereu rectificat In prealabil.
este yorba de interpretm'ea alegoriei, lll1de nu conteaza
figurat, indiferent daea el se intemciaza
semanatorului, sau pe fiqiill1e, ca in pmabola
despre aceea in care, pc sensul propri u relevat contextul
imediat, este relevat $i lll1 sens figural. Aceasta nu fi expedi
ata prin prisma principiului general conform
nu poate avea lli1 singuf sens; respectiv
Fiindca orice aluzie cstc un al doilea sens; cine nu 0 se
sizeaza poate parcurga intregul context, dar ii
care discursul il contine. de alta cine gase$te 0
care discursul nu 0 contine, nu I-a interpretat corcct.
atlmci cand 0 reprezentare asociata este
crezandu-se ca ca
(60:32).
Contextualizarea istorica precede intr-adevar
inainte de a recontextualiza prin interpretare - ceea ce
numi mai tfu:ziu "fuziune a orizonturilor" -, trebuie deci lJullgal\J
henlleneutic sa se faca dintre
originar. E de presupus ca
eel ostensiv) l1U ti, eu
M,W4t4!t111""""'.tf!.
In cazul lmei astfel
suspendat deasupra illlui abis
ar putea pennite
ceea ce in deseenden!a
sens, in care eel sub
in este evident ca
de combinat eu
L(;l).:.l11c:;i luI Sebeok) creeazii in ostel1SiL.me spee
o mnbiguitate
ostensiunii, 111 care eoexista
mai mult sau mai pUlin iconiee -,
vectori (cm'e sunt selIDle, dar semne aplastiee da
antiplastice), elemente de plastidl pura apoi desigur,
lmna marcate de evenimente pure sau aluzive, peeetlu
prm oricum hiposemantice sau prin complexe eveni
piastice. 0 pur plastid. poate contI-aria eu evi
data aluziv. E roIuI hermeneutului sa
ciisceam8. adevarurile, disociind, deeontextualizand 9i
Intru comprehensiune.
se apoi, eu peliinenta la ceea ce am
11111111 san interferen!e: "Fiinddi un pa-
al diverselor seriL in mare ea 9i in mic, arice lUc.nl al unei
;;i eticului, al
este just ca atentia sa ne fie
atrasa de acest nurnal o figmata II
dentEi viata
(60:
tnl"
iJlUUlClIld ';;1 latma psihologica. In milsura in
care viata omului este una:;:i fieeare dis ems ca act al
individului se suptme regulilor henneneutice generale. Dar in ma
sura In care via!a amulni se individllalizeaza, fiecare act al vielii
prin Utmare, fiecare act allimbii, in care cineva se
este in cazul alteuiva altfel
mod eu momentele
partieularului. Dad
funqiile
de constltUlre a propozi!lel este
viata" (60:35 36).
aceasta a particularitalii .
putem extrapo
este una reala.
am preciza
subjective care se
act al limbii
limbaje evident la expresie
miracol prezideaza
53
II
.
l
____ 'b
LUl memento al
opera. upcra e
- :;;i a w1ei vreri. Vointa, nazu
au in aceasta marturie 0 pondere
deci, dar tri'iire tensio11ata Intm formativitate, 0 LTiiire
orientata care se lupta eu obstina!ie cu gratuitatca-i C011
substantiala.
Aprofund811d
dire mijloaeeJor
lingvistice una $i
ceca ce prive$te proza $i poezia. Aceste
acelea9i in diferite limbi. In cazul vreau
sa strict spiritul prin in timp ce poezia este spi
ritulin jocul sau libel'. Astfel, am aeeasta latma 1nt1'-o mult mm
mcu'e elementu! psihologic in vreme ce in proza
este impins mai mult in planul
diferite
9i particLllarul in ca
autor se manifesta in felul urmator:
gandire ale individului exprima in limi generale 111
determinare a vietii sau vitala a individului, ahUlci
interpretarii psihologiee VOT fi acelea9i. Dar de IndaHl ce eu
o diferenfa aceasta l1U gasqte explieatia in actul
SLl$i al gandirii, ci trebuie sa fiu atent la celalalt, atunei .llH_v,-',,-,
meniul partieularului. Fireste ea
foarte aIDolu. De
este un moment al vietii, atunci eu
context cum a fast pus in
a elaboTa disemsul [prilejull 9i, in momenhll urmator,
spre a fost orientat acest discm's [scopul]? Fiindea este el 1n
sU$i 0 multiplicitate, discmsul poate totU9i sa fie - ehiar in
aceluia9i prilej :;;i al
re, trebuie
tinde
ca arn
raport ell regulile
ne sitlJam domeniul hermeneutiCli Dartiul
(60:36).
Discursul ca moment al vietii este cicci
terminat de aceasta, dar e presupus CEt are un
$i, implicit, cOl1$tientizat
Cii e apa! anexata
anumite funqii (de cel mai adesea: in
l1lULvLIl e un 3nume tip de diclaetiea, didacticlsta
func!ii care pot foarte bine sa fi prevazute, dar tot
ar fi pUhlt sa 11U fie preconizate, dorite.
teo AjLUlgem astfel, prin aeest oeol, Ia accept
foarte bine
nea
nu 11131 e
propriu-zis, niei Consensualisnml e
eschivat, iar tensiW1ea evitata (sau aplanata). Deci lntelegere
. In cazul ostensiW1ii, repetam.
Nu e eazul henneneutieii neotestamentare
meneutica originara - unde comprehensiunea
SW1t, cu adeva.rat, universal neeesare:
"Hermeneutica neotestamentara este ell toate aeestea
speciala, llwnai in rapOli eu compozit al
r
,:

clOl11crU ul
"1'pc'hn lese
tratata ea 0 herme
ca Lilla
ea una ccu'e ia In logic din general" (60:
Canonul un interes UCV;::'C[)1 lata ce spu
nc Schleiermaeher:
. Diferenfa ceea ce este
urLli in nlL se
ce este .;i ceea ce nu este strain, nici pe cea dintre discursul rostit
ci fntotdeauna pe japtul eft anumite lucruri, vrem sa Ie
fnrelegem exact, etltele nu. I. Daca doar scrierea straina ;;i cea ve
ar neeesita alia interpretarii, cititorii initiali n-ar fi avut nevoie
de ea, iar arta s-ar Intemeia pe dintre
eel care
regula in ajutor mUlte alte lUcnm prill
eare se reallzeaza 0 intelegere nemijlocitd, ceea scrie-
El provine ;;i din aeeea ea in intelegeril efemerului
curs rostit nu pot fi aplieate reguli
pastrate in memorie"
Dihotomizarea hermeneutiea radica15
sa intelegem exact ;;i ce nu, este cu deosebire
curajoasa) ;;1 plina de Sociologia comunicarii
este foarte ferrJ:"ili a aiinna ca, de fapt, omul e intercsat
lucrmi, pe care dorqte, In consecin}a) sa Ie in!.eleaga, sa Ie
aprofundezc, sa
spcctaeolul ostensiv, in gratuitatea-l imperials., nu
parte din categoria celor care pot interesa masiv ;;i pe multi e cen.
doar in trccerile obligate unde volens-nolens te ciocnqti ele
acest gen de "spectacol", sau, desigur, In in ccu'e agresat
datorita imediata.
in general vor
e ignoranta nu te poate sili sa intri intr-o
gal erie sau Intr-un l11Uzeu, un catalog sau un album de
arm.
eea de
de
(conform
arta ..
de to ate nuantele -
obseena
vierii eotidiene
()bscenitatea
bineinte1es, $1 mai ales eea
in strada, nu ai (tu,
renuntfuld la inscenare, arta
lui Baudrillard).
sub semnulluerativ"ului 9i al recom
- acestei obseeniHiti i se contrapune,
sau aa-zisei mie - eele
deioe purificatom"e - dimpotriva sub semnul
-, catru"sisul ravnit, sau eel putin imaginat odinioara, pa-
rand aeum, in idealismul ceva literalmente dintr-o lurne.
Tnmscendenta Intr-o lume imploziva?
cumba ca rni$eare a spiritului eeva eentrifl..lgal, ori, aeum, to
e centripet. 0 aglomerare a evenimentelor i efeetelor inspre
cu risenl major, iminent, a atingerii critice..
Revenind la Schleiermaeher. aeest al XIV-lea canon mai
contine, in nnce, conceptul teoretizat de catre Gadamer
tagma: a orizonturilor".. Cand Schleiermacher spune,
cil (it citam nou): ,,[ ..... J de situare aceeai pozi
tie eu cititoml nu poate fi absolut prealabila ea nu se
interpretfuil i odati'i cu ea [ ... J' (60:38), el
wzil.me a orizonturilor, care face ea
. '
sa se SUpraPl.ma automat cu
i sa fuzioneze. Adaosul (60:38) face 0
cu deosebire pertinenta 1a intelegerea nernijlocita pe care 0
rasHt (si nu scris) care nu are cmn sa nu lipseas
e deci, automat, privativa
sale de hermeneutica 11 cu
, 1986; trade rom.. Echinox,
despmte degraba doi versmlti
58
I ..
L f
h
a citi, cru'e nu cOlTIl.mic:i; cititorul cste
scnere; scrlllorul este absent din lcctura.. produ
ocultare a dtitorului a scriitorului: in aces
ta, el se SUbstltuie de care leaga nemijlocit vocea
unuia de auzul celuilalt" (52: 1
Ce sa spunem at1.111ci ostensiul1c. "Spectacol"
cnptlc, privativ, cm"e lipsesc mal
dm" din care care nll e
ascuns in spate, clipind
Reductionista moroc:inoasa,
precaritatea-i nuda, ravnind dar
Nu reclruna, cu
e complexata, de asemenea.. 1:::a nu poate ci trcbuie
se lase Daca integrare se reali
za 1ma eforturi deosebite de recontextualizme, e posibila
Reu9ita e deci contopirea, aspirm'ea ei in
se pim"da precunl in natura, anonimat, san ca
(de lux) accepte a se integra neutraliza in concertu[ mare
at artefactelor rulodine, accepHind eu llmilinta
consolare, acest anonimat . Oici cc poate fi mai
asigmlhor, mai deplin garantat contopirea masa,
in anomia context al obiectelor nepcric1itate
agresiuni invidioase, de decontextualiza.ri vlolente .. Masa medi
ocra, 0 amea mediocritas, pare a putea fi gandita ca salvatoare.
Accept, intru (cme poate aduce, desigm, a aneanti
zare) .
dHVllUl Ul1natOr, al XV-lea, allui u,-"lIlCICI
ne in sprijin, in realizarea a ceea ce inseamna
caracteristice ostensiunii ;;;i erorile cmente
(desigm Schleiermacher se refera, in continuare, la In ge
neral):
"XV. Practica mai laxa in comprehensiune pleaca
principiul cOl?iorm caruia se de la
ffji Jormule aza fn mod . ll'l{elegerea gre!fitci
59
Wt*;,A!i6% $AjiWM4MiltWi!,I , } Z\.4iil4I4#4 @ce] j $ --;'.
sa se
nlal ell scama de ceea ee estc
sa inreleaga
limite
tculoglea eea jurldica, iar
scopuri 3.
faptul di ea se ocupa
sall eel Dutin de ceca ce
un anumit
ca
[llllClltc ea a un
asemenea, lU111areau doar
limbii a modului de a eombina
asculta este
1ntelegerea, ales In eazul ostensiunii ,;;i mal ales as
fronda ,;;i atitudinea polemidi a diverselor avangarde
comlU1 fntelegerea nu se poate
sau elm} spU11e Gadal11er, luerurile nu mm sum
Inf
elese
, e indubitabil. Fondul de neinte1egeri ire
adesea. adlldlnd a nmtl1r:'i n()::lrt:'i tentativa
care straclania
"Agregatul observa!ii"
cum Schleiemlacher primele tatonari inull eomprehensi
pe amune elemente de identitate fie
combinatoriea a acestor elemente
la eea
introduce eanonul XVI, ideea sa llmdamenta-
Ifl a raportului neinrelegere i:nrelegere, sub aspectul
detenninarii. Imeiegerea devine subdcterminata, in aeeasta eon
rea
de

,-,,,,\_L<'-,u tara
E interesanta observatia dl:
eeea ce este spontan eeea ce este arta
erudita, sub semnul temeiniciei nu al
o
n.n.
F.M.), mainte de apariria unei neinte!egeri:'
respl11gere
in care arta
aplieatie, rigoare, temei,
lizeaza posibila apropiere.
Canonul XVII dihuLUll
"XVII.
male (eantitative).
ealitativa consta in 111 limba de 0
;t;l"':-''1H-l''''llln; eli al
eonfuncJarea C"PtOH11T1 ,'". '"' IL
Din Dunet vedere
unui termen alt
conferit de autor
,illumit context. chiar
dadi termen are 0 scmnificatie. 2. punct ve
c<:U1titativa se rcfera la facultatea de
a unei parti a discursului la valoarca [accentul] ce i se
atribuie caire autoru1 discursului; in mod similar, din pUDet
consta ill a
[ncinte1egerea cantitativa se la] locul pe ca
a
este un moment
gradatiei, de pilda,
se dezvolta Intotdeauna
sesizata. To ate sar
negativa. Tocmai din ca
diseursului], dar care este Ulmarea
fi detenninatii fiinddi ca nu apare ca
Neintelegerea es
prealabile.
este 0 eroare situata
in profunzime. consta
uni1aterala a ceea ce se
sistem conceptual in
situeaza in proximitatea
a ceea ee se afla
tare i se atribuie
anumite (60:40-4
acestuia. Printr-o astfel interpre
apartine sau se lasa, inafara
in care observatiile capitale sunt in supraablU1den!a.
diilotomiz8Tea esen!ia1a intre eantitativa
cea calitativ3., cu abordarea 2U11andurora din nunct vedere
ectiv, subjectiv.
Incerci'im 0 adaptare ad-hoc ostensiune, unde, desigm
nemaifiind yorba de text, de discms, ci de prezentare,
expunere, VOl' trebui nU2U1tarile in cOllsecillta. Din pUllet de
obiectiv, aici l1elll\elegcrile calitative (care, cum stipu
leaza clar Schlcierrnacher pUllctul 3, se dczvo1tii 111totdeauna
cele
ne senll1ificativa
din moment ce
Din punct
sunt 111totdealU1a 111
masura pc
incapabil sa
cil ar fi existat 0
deci, sau
intotdemma opac.
n8 pe autor, se transfera
hiposemantism, caracterizandu-se
neutralitate,
la efort benTIcl1eutic de
Negativitatea accstei se punctul 4,
conduce la imposibilitatea de a formula reguli conduita
meneutica n.n. F.M.]. posibilitatea, san expresia
cum spune Schleiennacher., poate inlesni discursului
hermeneutic. E de retinut. trebuic subliniat
tatea aceasta nu poate fi imousa
Schleicnnacbcr ne
pasiv 9i cel activ (punctu1 5). eel din Ul111a
dintr-o convingere prealabila greu de zelruncinat din moment ce
nu se situeaz3. 'in proximitatea sistemului conceptual a1 partii OPLl
se. Graba, pripeala care se refera Schleiermacher caTe ar
de nein!elesul pasiv, poate fi prin ap1icatie
Exact aceasta nu exista. de regula, receptoful (spcctato11.11) grabir
dorind de obicei sa i sc 1ivreze ccva concord en sistemul sau con
ceptual 91 de valori, prin lU1llare, 111 cazul ostensiunii l1eintelcgerea
pasiva cea activa coexista producand ceca ce Baudrillard nu
(mai ta.:rziu, desigur) catastrofa sensului.
arta burgheza ia de rigoare.
spune ell indreptiitire Roland Barthes
consumatorii drept naivi carora
mtmca 9i supraindica intelltia. ca nu cumva sa nu fle
I ; 4I( W;03:mSA(k:g,Sitt # ","Ji"P""'''''I''"
ajlmg sa se lHl[JllIlca::;c
in cazul ostensiunii,
determinarilor,
ceca ce aduce ca i
sunt
nu
[insa lrta este ambiguitate, ea li?i contrazice, intr--un sens,
.. .]... arta exista 0 intimidare prin
bineinleles in opusa realisl11ului, de vreme ce
o nrezenta a structurii, deci a
a tu
;;i recompensata
masura.
pozitivitate. 0
canonnl
linterpretarii] nu-i dezvolta regullle sale decat
la formularea lor pozitiv3., care este unnatoarea:
consiTuirea discmsului dat 1ntr-o maniera istorica i divinatorie
obiectiva :;;i subiectiva- 1. Obiectiv
In\elege cum se insereaza discursul in ansamblul limbii $i modul
. se prezinta ca un produs al
1nsu$i va
laturi este de asemenea
formula i astfe1: Discursul trebuie
cum a m.cut-o autorullui :;;i aDoi mai
Fi indea nu avem 0 Cl1110a$tere
a ceea ce este 1n sa con$tientizam multe lueruri
cititor.
de care el 111Sl1$i arfi incontient, In
t1cclancl asupra lui 1nsu:;;1 devine propdul
64
va obiective el nu dispul1e
Ie avem. 4. Astfel formulata,
:;;i ca viitor. De aceea aceasta
alta. In m[lsura in care
scriere flU produce acest ea este nesenmificativa.
trebuie sa decida UCL-Q.lv eftt
dar acestea in nUl 111alt
1P"P'"'" ]".. 1).
teza e Y(l
cMre
catre Ricoeur, dupa ce se va fi. trecut prin l!.G[Uillll
ria113.. Noi am fi sa punem un accent decisiv pe
hermeneutica socializanta deci, care al' avea ca punerea
a deternlinarilor multiple, apasatoare, cm.-e condi
tioneaza artefactul nostnl
65
tistica respectiva, pelltru artistul Faptul ca Schleiermacher
consic1era ca discllfsul (respectiv, demersul, In cazul nostru) trebu
ie inteles mai bine chiar decat a laeut-o <ll.ltorul sau, nu trebuie sa
, ...
mire. Adesea artistul llU e pe deplin con:;;tient legat de eeea ce pro
duce :;;i de multitudinea implicatiilor :;;i conotatiilor artefactului
respeetiv. Antoreflexivitatea artistului presupune 0 capacitate de
obiectivare ce nl! e la Indem;lna oricui. Poate doar la nivelul lui
Kanclinsky sal! Klee, printre ca.l11pionii marilor innoiri din prima
jumatate a secolului XX, ne gasimla acest palier.
La ptU1ctul 4 Scbleiermacher vorbe:;;te de entuziasmul pe
care artefactul trebuie sa-I provoaee. In lipsa acestuia el este ne
senmifieativ. E cazul eel mai fJ:ecvent. Capacitatea de a te entuzi
asma este tot atat de rara ca :;;i cea divinatorie, respectiv
intropatica. E plina de interes stipularea pe care 0 introduce cano
nul XIX:
"XIX. fnai71ica aplialrii artei /interpretarii/ trebuie sa te
situczi lC! aceloJ'li nivel ClI aurand, afat pe latura obiectiva cat ,Ji pe
lutZlI'LI sllbiectiwl" (60:41). Apoi precizaTile: ,,1. [Situarea] pe latu
ra obiectiva, adiea pe eea a limbii a:;;a cum 0 poseda
autorul, inseamna 0 eunoa:;;tere care este cleci mai precisa decat
dad te situezi in locul cititorilor initiali, care la randu-le, ar fi tre
buit ei In:;;i:;;i sa se sitneze la acela:;;i nivel cu el. Situarea latura
subiectiva [la acela:;;i nivel cu autorul] inseanma cunoa:;;terea vietii
sale interioare :;;i exterioare. 2. Ambele pot fi insa perfect dobandi
te abia prin interpretarea Insa:;;i. Fiindca numai prin intennediul
unei scrieri poti face cuno:;;tinta cu limba pe care 0 stapanqte ci
neva, pre cum :;;i cu caracterul :;;i cu situatia sa" (60:42).
Cunoa:;;terea deci a rnijloacelor de expresie - ca sa ne si
tu:lm automat in clomeniul ostensiunii - pe care 0 permite fuziu
nea orizonturilor, e mai lesnicioasa In posteritate, decat in con
temporaneitatea imediata a unui creator. Nonna!. Astazi fonnule
expresive de tip impresionist stmt loc comun, la fel - curajoasa
stupefianta in epodl, abordare a cubisnmlui analitic, de pilda.
66
Legat de observatia privind necesitatea cunoa:;;terii vIetH
interioa.re :;;i exterioare a creatorului - aici parerile hermeneutiilor
de astazi StIDt impa.Itite. Dupa parerea unora opera i:;;i are propria
viata care poate trimite in ceata viata creatorului, cu trairile, bUCll
riile :;;i suferintele sale. Dimpotriva pentru 0 alta categorie de cer
cetatori - printre care ne aflam - universul acesta de trairi, de [apt
trairea Insa:;;i a mai lungii sau mai scurtei sale viep uniee de catre
artist se cuvine, ba e chiar obligatoriu, a fi cunoscuta. De fapt rn
totdeauna :;;tim ceva despre ea, un minim chiaL care inlluenteaza
incon:;;tient chiar, receptia :;;i intel]Jl'etarea. Nicioc:lata nu plltem
afirma ca nu :;;tim nirnic despre creator.
Canonul XX ridica problema reala a raportului eu
intregul - respectiv a contributiei (artistice) person ale raportata la
ansamblul culturii unei epoci:
"Limba pe care a un auror :ii istoria epoch lui
se camparta ca un [ntreg de la care trebuie plecat pentru (f In/ele
ge scrierile ca par!i ale sale ,Ji pentru 111{elegerea camia trebuie
plecat de 10 ele. 1. Pretutindeni cunoa:;;terea completa este marcata
de acest cerc apa.rent, in sensul ca nici un particular nu poate fi in
teles decat plednd de la generalul din care face parte :;;i invers. '<;;i
nici 0 cunoa:;;tere nu este :;;tiintifica decat in maSHra in care este
astfel constituita. 2. Situa.rea la acela:;;i nivel CLl autorul consta in
cele mentionate :;;i rezulta astfel, in primul rand, ca noi suntem cu
atat mai pregatiti pentru interpreta.re cu cat ne-am Insu:;;it mai mult
acest principiu; in al doilea rand, rezulta ca nu exista nici un text
de interpretat ca.re sa poata fi inteles dintr-odata, C1, dimpotriva,
fiecare lectura ne pem1ite 0 mai buna intelegere, mai ales prin fap
tul ca acea cunoa:;;tere prealabila este imbogatita. Numai prin ceea
ce este nesenmificativ ne multumim cu ceea ce am inteles
dintr-odata" (60:42).
Punctul 2 stipuleaza elar ca intelegerea nu are cum sa fie
lesnicioasa - nu are cum, sptme Schleielmacher, sa se realizeze
dintr-o data. Nici nu a1' fi normal.
67
.. .... ... ..
ceea ce este nesemnificativ ne mu1tumim
dil1tr.. ni se arata. Deci e elar ca in
c abinitio Sllsplcionabila, ba chiar intotdemma
eEl ceca ce S-2] propllS examinsrii este pur :;;i
deci nul. Din pflcate aceasta se uita mult prea
Lll1l1e:lre, a I1U se duta eX[Jresia eea mai facil inteligibilii
N u a viza alambidlri sau doctorale. ci doar de a
lHI
Ull
1m W'IlIlI'1it {[lIfOl'
17U
de plecm:e 0 anumita in
faptul ca interpretarea in
excl ude do bandirea aprehenda.rii
chim' al inte11Jfetarii. Cunoa:;;terea
I
I
I
l
!
!
t P'if?It!" .... &i'f''l:lIIlMiIiWf77N
.. -- ...--....- -..-- -- .- --- - -.----.
care
in domenii le ulterio<lJ,;
urrnare, aceste prolegonwne sunl autorul
insele dependente . timp. sllnt des,
tin ate celui pentru care n-LlTC nimic contLln
ell scopul sau. Interpretul sa produca totul In 1110d
treptat, pleeand de la surse, 91 aceea activitatea sa 111.1
poate sa inainteze In aceasta privin!ii la simplu la com
plex. Cel a mai daunator lucru se intfunpla atunci dlnd in pro
legomenele de care
notile care nu pot fi scoase decat din
(60:44).
rCfinem, aplicand
tatea. ostensiunii, ca se
toriu, de la simplu la complex, surse.
ta ostensiva abordata a se
1'i
intotdeauna
.......
'in vedere datele in puritatea lor originara nu pe cele
111sa$i procesul in terpretativ.
Problema detaliu sistem (il1treg) este detaliata in canonul
)G,{III: "Chiar '5,i in unei L171umiie scrieri, detaUul nu poate
de aceea interpretarea mai
cursiva, spre a dobdndi 0
1. Acest proces Dare a fi
care 0 autorul
pentnl a atinge acest din perspectiva
imaginile de ansamblu care editorii
prolegomenelor lor ne aservesc interpretarii lor. 3. Scopnl estc
aeela de a descoperi ideile directoare dupa cme lrebuie apreciate
Din perspectiva de asemenea, trebuie descoperit
la care trebuie plecat pentru a descoperi mai
este indispensabil atat din
tehnica. ceea ce se
4.
omis pentru ceea ce este
tru ceea ce este Faptul cii
ta decat foarte putin este 0 trasatura cmacteristica a
cili. Adaos. Regula metodologica generala: a) a se cu VIZl
unea de ansamblu asupra intregului; b) a se avansa simultan pe
arnbele laturi, cea ;;i cea psihologica; c) a nu se merge
procesul interpretariiJ decat aumci cand existii un
in cazul unui anumit pasaj; d) a se
nn sunt acord, pana
Dfocesul her
70
I
i
L
a
e
mcdiul ambienta!' Dar 11oima,
mcrsului totalitate trebuie invederate a
cazul ostensiunii detaliuL semnificC1fia
subliniaza cn justete Scbleiemlacher chestiunca e
",,,,"+<,,,,,+ aplicabila i ostensilmii 11 citun j - ,.[ ... J vizil111ea de
nu ne ajuta decat fomie putin cazul autorilor diLicili"
Cezanne.. al
Ulise, 0
scm detalii, pe ore
in stufosul roman.
Schleiennacher mai subliniaza capitali'i d
.J discmsul se integreaza 1..I11ui complex care masm8.
a fiecaruia [in cadml n.n. FJ'vL] , ca discursul
sa devina scriere" (60:46).
acum urrnatoarea lUnna: pe11U11 a
te necesar ca intregul sa fie deja l' Jre$te, nu
in cme el este identic ansamblului partilor, ci ca osatura, ca proiec
cum poate fi el conceput prin prisma transcenderji
larului. Noi dobandim aeest canon atunci cfmd plecilln de 1a con
conform eill"eia procesul autorului trebuie reconstrui t.
in fiecilllJl mare idciJ el a intuit mai in-
a intrat in detaliu. a aiumre pe dit
ceea ce
;;;i anume Intelegerea eronata. 0 poate fi
de cantitativ atunci dnd intregul
nu este coreet determinat, pilda atunci cfmd eu iau drept idee
ceea ce nu este De asemenea,
din punct de vedere calitativ
este luata drept ceva serios invers.
cste eea rnal mIca pentru intelegere nein
este confulldarea locului unui cuva.nt
. lingvistice sau eonnmdarea unei forme cu alta.
dintre ealitativa $i cea cantitativa, conside
rata In mod riguros, strabate lntreglll limbaj; ehiar $1 eonceptul de
Dunmezeu i se supune compara politeismlll eu cre:;;tinismul],
formale $i elementele materiale ale limb,yu
in continuare, "Geneza erorii
caz este vorba de 0 1:1 autoruJul, eel mai
babil abaterea de la uzul eurent al1imbii sau de folosirea lara ana
cel2l.lalt caz probabil ea este Intotdealma yorba 0 vrna
Putem sa exprimam Intreaga sarcina [a hel111eneuti
mod negativ: in oriee punct, nelntelegerea
nimel1i nu poate ramane la simpla neintelegere
acea sarcina este deplil1 realizata, trebuie sa se
intelegerea completa. Dar dupa ce sarcina
iar presupozitiile indeplil1ite, pentn! ea
tea sa J'nceap[l trebuie ea lntre eele doua laturi sa se stabileasea 0
Aeeasta revine interpretilrii gramatica1e, in parte fiindca
accasta este eel mai mult tratata, parte fiindca se poate eon
ta eel mal lesne pe lm pregatitor"
Intregul privit ea osatura, ea proieqie cum spune
Sehleiermaeher - e 0 idee seducatoare 9i perfect aplicabila
ostensiumi. Osatura aceasta, in cazul nostru, provine din struetura
analizat. Structura aeestui cfunp poate fi portanta, modu
proieetiva. Analiza structurii acesteia va trebui sa
72
preceada
te), nemijlocit. In cazul
caritatea aperceptiilor.
neeesar, al aeesiora.
ceptof, care Ia act,
vLll"L.'-,L.'-' eeea ce I se pare
bit, deci inevitabil,
Schleierrnacher e apodictic ;;;i in exprimarea
meneutice la modul negativ: ,,[... ] 'i11 orice plmct,
trebuie suprimata" (60:47). Oare in cazul ostensi unit aeeasta e
ciliar a$a de important? N-ar c\junge oare acceptul intru
re? Stau alaturi, stau impreuna, rna din respectiva taI
daea n-o patnmd cu totLl!. De aeeea e 0 taina. Sa
ostensiunea, cu necesarul curaj, sub semnul tainei 9i

3 INTERPRETAREA SEMIOTICA
Schleiermacher trece 1n continuare la analize detaliate :;;i
exacte prin prisma exigentelor noastre de astazi, pri
interpretarea gramaticala, fapt semiotic a, cu deschideri
spre semanticii:
canon: tot ceea ce necesitii 0 determinare mai
a as{/el de determinare
comul1 autarulHi ';1
neeesita a detel111illare mai precisa :;;i
"in context. Fieccu:e pm-te a discmsului atat
lUW1Ctla, este in sine nedeterminata. Printr-un sin
luat izolat, noi nll decat un anumit ciclu al fo
La se petree lucI'mile en fiecare fonna lingvistica,
2. Unii numesc semnificatie ceea ce se gandqte prin cuvantul
sine, iar sens ceea ce se gande;;;te Intr-lill anumit context. AWi
afirma ca un cuv2'mt are doar 0 [Bedeutung] 1,)i nici un
o propozitie In sine are un sens [Sinn], dm' nu Inca
acesta fiind propriu doar unui discms corn
ca ultirnul ar fi inteles rntr-un
mod mai complet In contextul hID1ii din care face parte; dar acesta
iese din domeniul interpretarii. Aceasta din unna terminologie es
te totu9i preferabila 1n masma :in care propozitia este 0 unitate
9
i
ca cHare sensul asemenea, 0 unitate: determi
nmea reciproca a subiectului preciicatlllui. Dm nici aceasta [ter
mlnologieJ l1U este conforma limbii, fiindca sensulin
eu intelesul, este absolut identic cu Adevarul este Gil
intreaga practica a intp.mretal'ii trecerea de la nedetenninat la
74
determinat este 0 sm'cina infinita. Acolo
constitl.lie e21 Ins8.:;;1 un intreg, distinqia
[Verstand] pm'e a se ca In cazul
Prima llU trebuie insa determinata dedit
face cu cititorul sa fad. din
doilea este determinat
discurs' este descompus in
ponenta] este ceva nedeterminat.
luata izolat, desprinsa din arice
nedeterminat. Exista l11sa cazuri in cm-e
date rm-a context; de exemplu, esenta
consta tocmai in fapml di el este 0 izol21ta.
cheiata este :;;1 epigrmlla. Confonn acelui canon, aceasta ar fi 0
specie degener21ta, ininteligibila. Ca destinatie, epigrama este
:;;i simplu un singular; proverbul este 1'ns21 lUl general,
este exprimat adesea fOl1na pru-ticulara a
necesita 0 istorie in al direi context a aparut :;;i plecancl de la care
este inteleasiL In cazul in cm-e intfunplarilor :;;i persoa
care au prilejuit aparitia sa este pierduta, epigrama este 0
enigma adica ea nu mai este interpretabila din context1.11 sau.
verbele sunt propozitii cu frecventa :;;1 diferita utilizare. Sfer21 apli
ciirii sale 9i a efectului sau este nedeterrninata. Aceasta se
mina abia Cfuld enuntuJ-proverb este utilizat intr-un anumit caz.
ia na9tere intr-un amnnit context, dcu' raportat
carii sale este nedetenmnat. Prin UlTIlare proverbele $1
nu reprezinta 0 respingere a canonului general" (60: 49 .. 50). in
cazul ostensiunii m-ealul expresiv (imagistic, fomlal) este necesar
a fi cornun atilt autorului ca.t 9i publicului sau originar.
Schleiennacher se refera la areaIul lingvistic, Doi
ideea in sine trebuie retinuta. La fel $i 0 bservatia legatii de context.
Deci atentie Cfuld decontextualiz3111 . .Analiza 0 cere adesea,
momentul recontextualizarii - mai ales'datt1i-ita .
mm'cali suplimentar de fuziunea orizonturilor ciclurile istorice
trebuie menajate. Orice perturbare arbitrara, prin reciclari forfate,
75
2 aduce consideratii
precizarile cheie pl'ivind conceptele de
semiotica :;;i automat fuzilmca
observalii precu11l
e data ocmenpi (Schleiennacher
cie context sunt retinut,
Incheiat
care caracterizeaza orice avangarda, nu mai tin sean1a
t"l:tptlll CEt produsele rezultate
ml mm sLlnt inteligibile, sau wi;or
specii degenerate. Poate rege
mm Clegraba, ceca ce se uila adesea. lata, acum, c011ti
nuarea expozeulul primului canon: ,,3. Aria lingvistica a
cste aceea a epocii lui, a culturii lui, a instruqiei a preocuparilor
sale, a clialectului aeolo unde in masura in care aceasta
termenii
asupra
comune este
Ea nn va fi totw;;i in intregimc
citito1'. Dar ClU11
interprelarii $i abia prin aceasta se completeaza ea
ditcva aparente de la acest canon: a)
Inafara ariei lingvistice nemijlocite a autoru
aparlinand cititorilo1' sai. Ele sunt utilizate
l prezent; sunt mai frecvente in discur
poezie mult dedit in proza; b)
mai populare, de exemplu In
discursurile judiciare ;;i deliberative, ehiar Gaea nu
Aceasta ne duce Ia constatarea ca un auto]
deauna in i'ntrcgul situ public, care
ea :;;i aceasta regula este una a cutei [in1erpretLlrii] a
se lntemeiaza pc un
except-Ii la acest canon
postmodernitate aceSlea
a fi itllocuite de
:;;1
tuale (paralele).
prelegerile
nu suntem adeptii
adesea regula este
nedetenninat. De
mel 0
conccputa prea
exista arhaisme.
Intemeiat ca recurga asemenea
chit trebuie sa devina
al;
sunt
autorul nn poate fi pe deplin inte1es.
expresii luate din domenii speciale, Fr.
:entii la clasicitate. Adoptarea
schimbare In timp a limbii.
namic dintrc gandire exprimare. Atat limp
sunt clITTIulati termeni noi. acest proces are
pot fi introdnse noi etimoane. Nu sunt
t
i
r
in acest
ca
nu-l intelegemln intregime in raport cu
in noasLra nu survine ceva ce era in autorului.
lucru este valabil intregi. De aceea, trebuie
lua1 in in tuturor operelor genul direia fiecare i-a
. Se presupune ca fiecare scriere care initial se
al gandirii contine expresii noi.
care-l adnce un autor este intotdeauna
fi pierdut tocmai elementul in care
nonl se revelase mai InUit. Este cazullui Platon, despre care se
CEl a creat 110i te1111eni folosul noilol' idei filosofice. 0 mare par
te a creatiilor sale lingvistice au fost transmise toate colile.
fel noua ne apar drept ClU10scute multe lucruri pe care elIe-a folo
poate pentru prima data in limbS.. La Platon
temeiaza pe dialogul oral, unde au aparut
data termenii tebniCl, ceea ce noua aCLUTI ne scapa, lllllU\"(1
putGa preSUpl.U13 in scrierile sale ca noul care ell-a
fi cunoscut cititorilor din dialogul sau. In ceea ce pnve
iau astfel dificultatea incertitudinea in domeniul
.. Ne1ntelegerea se datoreaza faptului telmenilor
Ii se atribuie 0 semnificatie speciala. In acest caz, vina11n
care-Inurnim obscur
dlnd confcra 0 valoare proprie unor denominatii comLU1e,
aceasta sa poata fi dedusa din context. Chiar dadl sunt luate
domeniullimbajului comlU1, cuyinteie nou construite slmt inte1c;:;,c;
la Tel putin ca termenii tehnici. In privinta mhaismelor 9
i
neolo
gismelor din limba, este necesa1' sa se cunoasca isto1'ia limbii in
feritele ei perioade. La Homer la tragici, de pildzl, trebuie c1arifi
cat daca diversitatea limbii lor este detelminata de genul abordat,
hmba l11sasi sau de arnbele. Limbajullui Homer iese din nou
78
eviden!a la autorii alexandrini Aici ne putem Illtreba cposul
a zaboyit inactiv muIt timp .;;i apoi a din nou la lumina sau
daca opereJe alexandrinilor nu slmt dedit imitatii ale
ceo Dupa dit de diferit s-ar raspunde
na:;:tere un mod hermeneutic
viziune de ansamblu
ne ca e chiar expresie, e
det8ata pentru a fi analizata in
Prezinta apoi il1teres observatiile cu privire la no1.1 a ne
care se datoreaza faptului ca, in acest caz termel1ilor
existenti Ii se atribuie 0 semnificatie s]Jecialii dar C2u-e l1U lre
buie sa fie obscuriL
Paradoxal, pnn doar let lu
e prin definitie obscura. SCllMU um8.
tati de baIbaieli, indecizii - obscurare pura.
obscuranlismul ar fi, deci, una dintre principalele
ale o stensiunii, daca, desigur acceptffin ca definitoriu
doar aspectul de 0 bscurare (deci a face voit sa devi
na neclar, greu de priceput, de neinteles), nu :;;1 ostilitatea
progres, implicit compiacerea 111 caducitate cultmaliL oare
obstinata a idiomului figmativ, a trimiterilor la ceva ce e
oricul11 inafara ostensiunii ca alteritate a ei. nu inseamna
atitudine retrograda, lU1 tip de c3utare ce bate pasul
nind eventuala cercetare termeni de plastidi
explicit datelor exterioare, care plastidl 011to
e:Aierioritate, cu care destinul ci doar, in
te limite, spatiul (terenul)?
punctul 5 al canonului 'in Schleiennacher arata:
Spre deosebire de celelalte
tennenii ne indica
79
I
0

2'!
,!
.,1

conform
S-3 el
sa devina pentru noi con:;;tiente,
la prima privire an-
cerere - ofertfl.
artei un mod specific,
ordine axiologica neputfuldu-se realiza pe teme
de lar!! consum. Acest obiect eu spe
arta, intra, desigur, in C011
care ne ineonjoara, dar el, obiectul
mod, 1.:;;i aroga aite drepturi - cu
capata finalmente 0 alta selllilifiea!ie,
viata deci devenind un eoneentrat
un an tip, esentializare pura potel1fial purificator.
cliversitatea folosirii funui cllvantj trebuie sa fie po
ahmei unitatea trebuie sa
o diversitate: mai multe punete principale trcbuie sa fie unite
mod variabil eadllll anumitor limite. Sim(:ul limbii este
eel care trebuie sa caute aceasta diversitate, iar acolo Lmde
pentru
Diversele cazuri pc care Ie 111Lclllllllj
un extras InteliQent ;;i trebuie ca sa
1
cu ajutol1l1
tr11 a
nu sa aprcClcz Opll1Ji1 sa
particular. Aceusta conduce 1:1 teoria diqionare!or.
sa InRitigezeinlregul
aeestuia valoarea lor.
re a unui dictionar: alfabetic
Inlemeiaza pe ideea conform carela
reunite In singularitatea ci grupc bazmc pe
tice ale derivarii. in plus, ele a1' fi clasificate dupa concep
cum ar fi dorit PoIlu,,\(. Insamodalitatea etimologica ofera vaclit
o imagine clara a limbii llindca
dintr-lID punct comun. Modalitatea
ordonare ell totul exterior: faciIita
fic al ambelor tipnri (0118ta ace a ea III
cmHa cllvan1ul 9
i
ceea ce pare a fi sa, apoi acestea sunt
diutate in dictinllPll1l1 etimologic, unde este
81
0
este aeeea cle a deseoperi
L''-'''LU.v'" manifesta.rilor
In eazul acestor
prin opozitie eu cel al trecerii in Celalalt, ca
produs natural. sernnifica
obi
9
nuita opozitic este aceea
In eazul
UU,'UiJlU 1a sernrufi
o aplicare a
pare a nu avca 11ici 0 realitate .;;i
pare pastrata. nu trebuie totu.;;i vazuta
rca de
In analogie
procesul ..
denominatii, atune! 0
va. III acest caz, asoeierea
ei ea reZlUnat a1 diferitelor elemente
propm 91
comparaJ:ia
ell nu recunosc aspectul
neintelegere
a diferitelor rnodmi
are faeilitatea sa. intelegerea serieri nu se
:f?ll'a a se fi obtinut unitatea, fiindca aceasta I-a dominat 1n
:;;i atunei cand el nu poate sa dea
unitatea estc lll1a sintetica, ea nu se ga
toate modurile utilizare
[ale prin opozitii este pentru sar
cina henneneutica numai 0 intelegere provizorie, care serve.;;te m
ca atarc la recul1oa:;;terea combinatiei lata de care ce
slmt vazute ca transformari, In VIJ'V,"'."u. moduri
ongmar :;;i in clomeniul semnificatiilor poate fi ceva
:;;1 fals totodata. In sens in limba radacina este origi
dcclin{u'ile Sl.ll1t derivate, ,Acest aspect de ele
limbii. In senmifieatiilor unuia .;;i aceluia;;;i cuvant,
1
trcbuie 111 ongmar, Liind doar moduri
de folosire. Acest lucm este dar nu
opozI1ie. Incorect este lnsii modul de a proeecla
atunci cand toate care se gasesc
fi originare; trimit la
0
noi am Dutea dlstimre in
lU1 canon important
pentru hermeneutica, amUlle: semnifieatiile se Opl.1l1
celor cele clintai fiind caracterizate drept originare iar
celelalte derivate. in sine, acest canon este incoreet
o totala nelntelegere, in care cliscmsl.ll este
considerat un al facultatii de a a omului. Nici un cu
care se 1nt1'-o limba nu are asemenea ci fie-
care este 0 combinatie intre multitl1dinea raporturilor ;;;i a trecerilor
discmsul prin viu grai 1n scriere nu exista nici un
care s-ar spune case prezenta ea 0
unitate. Numai tennerui arbitrari, care nu Sl.U1t ercseuti
nu au modmi de utilizare. A9a sunt termenii tehnici.
ba vie se in mod natural, pleaca de la datele
Ie fixeaza. Fondul diversitatii modurilor de a [cuvantuluiJ
se in perceptie, fiindea in ea exista intotdeal.ma mai multe ra
porturi. Daca prin aceasta S-aI' incerca sa se afilme ca n-ar fi dat
un insernn al spiritualului, ci spiritualul ar Ii mereu
derivat, ar fi vorba despre 0 conceptie rnaterialistii limbaj.
Daca prin senzorial se Intelege ceea ce ia
poate splme
din
exterioare, prin spiritual ceea ce ia na.;;tere din
al' fi vorba despre 0 unilaterala,
percept
ie
este una interioara. Dar mai degraba
rumic nu este abstract, ci (60:56-57).
Ce am putea fetine - teoretizaI'ca promt la
din aceste detaliate observatii? Mijloace ge
nerale speciale propriu-zis nu avem. Enciclopediile, istoriile ar
frumos, doar.
Schleiermacher i ~ j
propozitie un ,mlUnit tennen nu este dar
84
I
i
un moment esential pentm hermeneutica. Sa zicem avem in
ta intervale mari de timp in care a trait 0 limba 91 cil. din orice
sa ne intoarcem dar nu pana la inceputuri, fiindca
acestea nu ne stmt niciodata date timp - 9i sa comparam modu
de folosire a cuvantului in epocile cele mai timpurii 9i in cpo
cile mai t<1rzi1. Au folosit oare cele dintfu cu con9tiinta
vantul gandind totodata toate semnificatiile care noi Ie
in uzul mai ta1'z1U allimbii? Poate ca nimeni nu poate nici sa afir
me, nici sa dovedeasca acest Iucrll. Dimpotriva, 1ntr-o limba care
domina multe genera!ii, se dezvolta in mod necesar 0 cunoa9tere
care generatiile mai tinere nu puteau fi in nici un caz cOll9tien
teo Aceasta cunoa9tere actioneaza inevitabil asupra 1imbii. Dar
pentru di 111.1 pot Iua fiinta noi elemente in limba deja existenta,
astfel no! moduri de utilizare [a cuvantuluil. moduri de ca
re generatiile vechi nu erau con9tiente. Daca vrem sa intele
exact, trebuie sa cU11oa9tem masura vivacitatii cu care autorul
discursului a dat 1a iveala expresiile sale 9i ce anume reprezinti1
el, din perspectiva acestei interiorita!i.
Fiindca 11umai astfe! descoperim procesul gfu.ldirii sale. Cu toate
ca acest lucm a apartine laturii psihologice, trebuie dedus de
toate este important de 9tiut care continut lingvis
indemfu.la celui care a folosit cuvantuI, dacil a fost 0
utilizare veche sau noua. Cele doua sunt diferite. Fiindca 0 expre
care mi-o reprezint ca noua are un accent, 0 emfaza, 0 tona
de un cu totul alt gen dedit dad! ca pe una
nuita. De acest aspect tine intregii limbi, a istoriei sa
pre cum nmoa9terea raportului autorului cu aceasta. Dar cine
lnchipui ca poate rezolva in intregime aceasta chestiune? To
la un moment dat nu lIebuie rezolvata niciodata intregimc
aceasta problema, ci, in cele mai multc cazuri numai ceva ahume
ea]. Dar tocmai acolo tmde nu nazuim catre deplina temeini
cie, trecem U90r cu vederea peste ceea ce nu ar trebui scapat din
vedere. Acolo unde nu exista nazuinta catre un maximum, exista
9i mai pulina ccrtitudine, 9i mai multa dificultate. Cu taate acestea,
exista cazuri in care doar amanuntele sunt llJlpVname pemIU nOl
parca renuntam la intreaga viata a com;:tiinlei prin faptul ca ne.
concentram asupra unor punctc. In asemenea cazuri de
autolimitare tIebuie sa fim atent! 1a faptul di trecem cu
peste ceea ce este important, fiindca aItfel cadem In eroare. Acola
unde aspiram spre mtelegerea completa, este necesar sa avem
in COl1$tiinla intregul lexic" (60:57.58).
aceasta mlelegere completa line 9i
privire de ansamblu asupra
nu este 1'ns;1111 to ate cazmi1e posihil $i necesar. De
in cazu1 citirii ziamlui, cu mai muIt am
adica ceva situat inafara helmeneuticii,
re1ata.rii, cu atat mai putin am nevoie
(60:58).
Ceea ce inseanma "va1oare hngvistica" in
ar insemna valoare postulara sau ambientala In cazul
Dru: e suficient aceasta? ne putem
am fi indreptaliti sa cautam 0 plus valoare, un
valorizant, capabil sa imbogaleasca percept
ia
$i
crmilor, deci capabi! sa detemlinc realizarea de
a spectrului posibilitali intru aprehendare. Aprenennarea a
ce? A exterioritalii, desigur, dar implicit a il1terioritatii, o.imboga
tire interioara deci. Ostensiunea ofera intotdeauna tm plus, smplus
fiind. Masura vivacitatii de cru"e vorbqte Schleiennacher (60:
cu privire la felul in care artistul 1a iveala expresiile sale :;;i care
trebuie decelata pentru a-I descoperi procesul creative, in ceea ce
p
rive
9te ostensitmea, vitalitatea :;;i productivitatea caracteristica 1n
totdeauna arti9tilor de exceptie. Schleiermacher se mai refera la
expresia novatoare ca fiind emfatica, de 0 tonalitate (conform
expresii) eu totuI deosebita. Fara indoiala exista arti:;;ti care
reugesc sa determine 0 schimbare (sau cel pUri11 0 ameliorare) de
viziune, care devine apoi bun comun. Sunt creatorii 9coala, rna
tii novatori care marcheaza epocile. Nu numai paznici ai bm-ierei
(Goffman) ci aceia care, a9a cum considera Baudelaire, sunt fa1'u
87
pe man 9i lntr-un exerci
dmata.
rile cme lumineaza 9i
lOBe rcfera la
Ie necesare: .,10. La
trebuie, depmte, serveasca 111 intre-
la imbogatirea lor printr-o mai bllla
fiecare caz special hermeneutic J trebuie Srl
Reeasts. Pentru in!elegerii, tOl.1te
cele c.t cele materiale, au 0 va-
exprima conexiunile. Dadl. elementele mate
cele formale se mvata din
din sintaxa. ce caracterizeaza elementele materiale,
anume Cil fiecare dintre este 0 mutate - dar aceasta nu trebuie
conceputa prin opozitie, ci fonna t1'ecerii graduale -, este va
:;;i aceste elemente fonnale [particuleJ. gramatidi
acest lucrLl este indicat mult la modul etimologic de a
proceda,' aiei formele SlU1t date I11t1'-o anumita
(60:
retinem; aplic8.ndu-l spontan pe Schleielmacher la
egal8. a elementelor conexe. Recmgem
conexiunile - deoarece nu am
semiotice care pot, eventual. i11
dedicate 111 continuare de catre
1ll<lLllt:l henl1eneuticii aplicate la Noul Testament anI reti
(60:64) "arice revolutie spiritualS. este i
88
lingvistic r>""O\T.,,'CIlP ostellsiunea
desigm bunul simi, ca
expresie e vitala, contral' pared superficiale
gres spiritual. Nu e yorba progres
de draguI
des stau, fapt,
prezinta al doilea canon: "III. doilea cal1OI1
sensulfiedirui cuvdnt sajie
area sa fntr-ul1 context. 1. Primul canon (0 este
Acest al doilea canon pare a fi determinant; un
j ustifi cat, sau mai degraba llU e salt.
trece de la primul canon 1a eel de-al doilea 111 masura
re cuvant In parte are 0 arie lingvistidl determinata. asemcnca,
In procesul explicarii llU se face apel la ceea ce se considera d( nn
poate patte din aceasta [arie lingvisticii]. Dar il1 . mod,
scriere parte mai mult sau mai
global 91 dintr-un context imediat al
rand, 'in mcUlierrl se trece de ]a al
Fiindca atunci cfmd leg}lt:ma
[pentru a 111!elege], trebuie sa se
circl1l1stante favorabile,
automlui, dar nicioclaHi la
respective. 2. De aceea diferenta
tre primul eel de-al doi1ea canon, conform
exc1usiv acesta din determinant, este
dedit reala; dimpotriva pentl1l fiecare
asemenea exc1usiv. Orice adjectiv exclude
duri de utilizare detenmnarea nu ia fiinta
acestor excluded. Prin faptul ca acest canon, In
amola. cuprinde intreaga teorie a paralelelor,
este continut In cele calloane
tratata deten11inarea elemcntului formal :;;i a
ambele plecand contextul imediat de la paralele
vederea mtelegerii calitative cantitative cleolJotriv3.. Se
89
face din aceste 0pozi!ii criterlul fundamental de clasificare astfe1
atat una, cat 9
i
cealalta VOl' avea intotdemIDa ceva pentm sine. D21'
eea mai este prima, fiindcil prin intermediul ei intreaga
[a interpretarii] este constant strabatuta in ambele
4. Extinderea canonului, care consta In recursulla pasajele parale-
Ie nu este aparenta, iar utilizarea pasajelor paralele este
tata canon. Fiindca tID pasaj pm'alel nu este decat care,
deci problemele contextului, a
eu difieultatea Intalnita, l1U poate fi gandit dedlt ea identic
deci ,'n llnitRtp.8 r,nntextuiui. 5. Daca ambele
sunt
detemlinarea elemell
det::tliului este
propozitia nu este pusa in

a recontextualizfu:ii. Chestiunea fi
unghiuri, inCerCmll 0
ClreDnl-
CltJU"CU
detenninata
de un context global de unul
imec!iat. Contextul global ar fi, in ostensitlJ1ii,
larg al tuturor obiectelor care populeaza ambientu1, adesea rela
contradietorii in cadrul acestuia. Contextul imediat e desigur
ambientul In care se integreaza san cm'e plastica 11
Opera nu realizeaza 0 mnbientm-e, ar fi prea
dar nici 0 conditionare, m- tl Sa-I cerem mult. Opera re
cIama . doar acceptul, intm
Inrelegerea prealabil-provizorie a intregului, cum spune
Schleiermacher, e subinteleasa pennite (doar ea) inlelegerea de
taliului. Precomprehensitmea - care va deveni concept
este, absolut necesadi. Ea se bazeaza pe aper-
Raportul nu mai e natura CUltura, ci cultura - cultma. Un
Tl111Ul11 cultmal aperceptiv este absolut necesar.
90
La punctul4 Schleiennacher detaliaza problelna
de relatie: "IV. .
tingem fntre
turilor
pozitia
fi-aza legatura ffazelor ele sunt exact
ce elementele propozitiei simple se disting
nat. Conjunctia 9i regimul precml1 i
celei dintili, prepozitia
pretutindeni altfel in discurs
ve: organice 91 meccmice, adica fuzitmea intcma 9i
nu este totu9i absoluta: un mod a trece in
celi:ilait. Adesea 0 particula cauzala sau adversativa pare sa nu ser
veasca dedit Ia a eoordona. 9i-a pierdut In acest caz continutul
specific sau a devenit red1mcl,mta. Om' adesea 0
llatome pme a deven! interiom-a; ahmci ea se intensitlca,
emfatidi.. In acest tel diferen!a calitativa [in modalitatea Cuw:;}U
trece 111 cea cantitativa [in gradul conexiuniil. . deseori
aceasta este doar aparenta trebuie sa intotdemma
semnificalia originara. Deseori, de asemenea, aparenta nu este
nerata dedlt 0 falsa conceptie privind extensiunea sau obiec
tul conectivului. Prin tU1narc, nu trebuie
asupra tmui moment 211 conexitlJ1ii :''11'a a se tine cont de toate cele
chestimu. 3. Conexiunea orgmlica poate ii, drept,
stransa sau mai laxa, dm" nu trebuie nicioclata sa se presupun8. C8.
particula conectiva pierdut complet seml1ificatia sa. presu
aceasta aumei cele ce sm1t nemijlocit conexate nu
sa se potriveasca. Om, in primul nll1d, ultima propozitie dinaimc
poate fi un adaos, astfel incat conectivul se
propozilia principala mlteriom'a, fel, prima
pa conectiv poate fi [un fel de] prefata, im'
la ideea principala care mmeaza.
91
transfOllnute in propozi!ii intermediare pentru
a pune III evidenta domelliul fiecarui conectiv. Fiecare maniera
nu pennite decat 1nt1'-o masura determinata 9i foarte
$i en dit modalitatea de a scrie este m.ai mai libera,
sa tina cont de cititor. 211
sa nu se mai raporteze la
VIZlUnea
pnn
impresia acestea m fi 0 O1l11l11Uare a
senmificatiei particulei conective, 0 simpla trecere. 4. Ca simpla
coordonare poate 031'ecum sa se intensifice emfatic rezulta
din simplul fapt ca toate particulele noastre organic conectoare
sunt origille dom particule 9i temporale. Conectivele
avute acum in [cele mecarriceJ, considerate in sine, pot fi
de asemenea intensificate. Canonu1 coresp1U1zator decurge din
o simpla eoordonare pentru int1'egul
In deseIieri relatari, d31' aici in forma
pura. fiilldca care 11-31' fi dedh un simplu instru
ment. Acolo acest lucru nu are loc. ea nu Doate fi deeM
subordonata, fie il1tegrata
dnd de 1a ea, fie pregatind-o. Dar aco10
aceasta nici 0 legatura o1'garrica, ea
in cea
care este simpla coordon31'e"
din prelegeriJe din
1826: .. F0l11lula generalS.
Ulll(';lle cazuri este
92
toarea: slmt conexate propozitii eu un conpnul inegal, atunci
conexiunea nu este nemijlocita, ci trebuie mel'S lllapoi 121. 0
propozitie cu 1m conrinut egal" (60:67).
Conectivele pot fi aVL1te vedere mutatis-mutandi.s --
ostensi1me. Si aici imjJorta - Clml rernarca
tru discurs modul relatiei, gradul $1 siem acesteia. Dar rnai
radical diferit de ceea ce reclama
. contextuaiizarea
. acestui tip specific obiectllalizare
dincolo de legaturile intrinsece, de
ostensilmii care oricum au 0
a diseursului nu avem '[ntre
na sau a se
agonale. defini aeeste
integratoare, tie agonistlee.
pondereaza in detrimentul eelorlaltc, dar nici
de pa$lUea uu putem vorbi. Ce e orgcUlic $i ce meca
nic, confonn dihotomizarii lui Schleiemmcher, ne este de
precizat In aetuala a cercetarilor noastre. Organice par a fi
gahrrile integrative $i mecanice agonisticii. Sub rezerva ca
s8.$i mecan.ica agonisticii este subtila, Cll ofensivc, replieri
surprinzatoare, Inca.t devalma9ia $i connlzia
ostenSi1.U1e,

lntr-un anume
par a fi
indubitabile ale dalului otertat 9i r81'isi111
emfatice, de care vorbe:;;te Schleiermacher, apar S;i
conditii cme VOl' trebui deslu!?ite S;i
apoi 1a care se referire, apm .;;i in
I
o pojghi!a ex-
I:erioara
rarea
intai
Problema determindrii elementului de relafie a
[in Ji'azd}nu poale fi
elementelOJ). 1. Revenincl
nemijlocit conexate, care actionem
tlmdamentale: subiectele predicatele lor,
materiaL 1. In contextul eel mai apropiat, eel care
cste elementul material. 3. In ce unneaza trebuie sa fim
coordonatoare subordonatoare ale eo
rezulte din aplieare;
lntotdeauna de la reeonstruqia
Propozitii neconexate nu pot
infonneaza, printr-o legatura tIe ea
fie eoordonatoare, 0 unitate ell eea prececlenm.. 1. Primul
caxe 0 propozi!ie este nemijlocit din cea
prinei pal era dej a continut in ace
aeela 1n care [propozitiile]
Ambele eazuri slmt
conexiu
neconexate IlU se poate
idei intereonexate, eu modifiearea de
Inai 1"\1.......
tnt nu"
de eone
o lipsa
iar eonexiunea em"e 0 indica atunei este
critice, conexiunea poate fi con
mod nederminat" (60:68-69). in
neotestamentari, totul - proaste deprin
ignoranta eoneudi la perioadelor,
didaetiee, unde predomina eonexiunea eauzal{l,
predomina conexiunea narativa. Pe
94
i
I
J"
relativa
sens eoreet? Imitm'ea corecta?
E vaga, totalmente neclara as
tazi, A
Eventual
ill cazul ostensimui?
nu ce 0
sa-i spunem potrivita.
"No! pentl1l ochi, veem
Sehleiennaeher (60:69). Credem ea azi nu mai
pentru oehi, nu ne mai mu1tumim eu eeea ce bueura,
vrem placeri, vrem aproximari (disperate
$i nu doar "adevarul artistului".
Nici conexiunile
pentl1l
ale adeva-
sunt
speeifiee artei azi.
tigiu 9i nici eredibilitate. Slmtem
a spus-o elm", Conexiunile cauzale pot fi . puse
semnul intrebarii, pentru ca punem pret pe COl1
solidaritate, cum splme Rorty
CUi:llUI51a devine :;;i arta aZl pm-e a 0
eu elocventa. Paralogismul e m1 rationament facut
95
._...
Sensul prcpozi\iei sc
predicatului. Elcmentul
Ar U11113 ca n-ar fi dat lill singur
ce este originar
viziunea dinamica propozitiei"
ostensiune?
Barochismul,
caractenstlce ostensiullil, ne lmpledica eel mai
esente. Gestul spontan, poate, dar cu condi
, improvizatie nelegitima, iata
a induce in eroare; paralogia e transformarea
a lOrmCl unui prin apropierca lui de un cuvant
asemfu1ator - generalizand putcm spune a fonTle, a, tmei evo
min contiguitate (vecinatate spatiala)
delicata a dependentei
nemijlocita re
legaturii fn propozi{ie.
subiect
legaturii ne
nemijlocite prin
adjective aclverbe sU11t,co11crescute forma spre ada natere
unui Prepozltia l11sa determinari mai precise
amune direqia S3, obiectul sau etc. GenitivuJ, status
COl1structus etc. repre-,;nti'i () 1118i meeisa determinare a subiectului.
ce ne splme Schleiermacher la punctul X:
se determina reciproc dar 71U cOlnplet.
prodi cea mai precisa este fraza, cea care In limbajul
sfera cea mai restransa !ill cea mai solida. La
o parte, subit[l, unde subiectului i se
cat ra1', din afara sferei iar De alta
[maxima] care nu are nici un
care tocmai
temlina prill
tinuare 1a plU1etul Xl11:
sujicienta, trebufe sa se
.)i opozirie Asemdnarea
tea urma" (60:72).
Postmodemitatea ne-a eu cautarea
globalizfu:ii earacterizandu-se, printr-o
. . .. ;;i absolut
Daca intelpretarea ce are ca
nooo$terea limbii trebufe p1'OcticatCi
care se realizeaza cU17oa.Jterea
determinata trebuie
sirea pasajelor paralele. De in oriee lexic trebllie ea tot ceea
ce sub anumite semnificatii trece autoritate sa fie 0 coleqie
de pasaje paralele. Cunoaterea limbii ia prin opera!ii her
meneutice. dintil.i este [strangerea] mai multor indicii eu
la anumiti antori, dcci folosirea pasajelor paralele. De
obtinem indicii privitoare 121 limba, la un atllll1it domeniu precum
eel filosofic, retoric, matematie etc. Aici este cu seams impor
tarlt sa reprezentate In context expresii care apat"
pasaje1e principale, expresiile sole11111e ale acelui subiect
trecerea lor in uzul general allimbii. Astfel, veritabilul
pledmd de 1a anlbele operatii. Pentru fiecare CLlvant
ie indicat 10cu1 principal $1 plecand aici trebuie prezentata, pe
cat Dosibil istoric, eronologic, extinderea folosirii sale aplica
innldite. Prin U1111are, asa ClUn In acest caz este
97
L
.",,,,,,,""'-
necesaril
in
trece
sens
ob
la XL, Schleierrnacher
redundanta (tennen care,
P",d1JYlrianta este minirnw
1. Redlm
este
in faptul di partea nu
niciodata la
Aceasta nu se petrece
de 0 Datie, In faptul di un cuvant este luat in stera sa cea
cum nu apat'e de obicei, iar de alta parte,
1n faptul ca toate reprezenta.rile subsidia.re pe care el Ie poate
1'a sunt in masma intentionale. Acest din uuna aspect este in
2. Or, pentru ca extrerne1e nu sunt intr-adevar date, se pleaca
Ceea ce se afia dedesubt se apropie
C U U l l u r u l ~ C l , ceea ce se ana deasupra, de ernfaza. Fiindca
a cauza, tot ceea ce este mai mult sau mai
ia fiint
a
fie prill muzicalitatea limbii, fie plecand
mecmuca; se poate decela lilla din cele doua atlillci
se considera ceva ca fiind redundant. 1. Atraqia mecmlidi nu
avea loc rlpr.fIt ;:)inl1ci c:ind conexilU1ea dintre doua parti
98
discmsului a devenit fommla sau 2. Din perspcctiva
calitarii limbii, redundm1ta nu poate dedit ill genurile in care
acest element predomina $i in in care logicut estc estom,
acest din unna caz fiind cel
3. In acest fel parti ale subiectuIui pot deveni
menea redundante atunci cand Slll}t descompuse
randul lor, detcmunatiiIe subsidiare ale LUmia sau
develu redlmdm1te J atunci cami l1U sLmt inu-o anumita
consideram redundanta ca
formatie fala de strictul necesar (dar care are
terminat telecomlmicatii ,,[ ... J unde asigma
miterii informatiei. In sens larg redundm1ta este
de expresii, cuvinte sau de imagini In f01111ll1a.rea unel
(20:905). Pentru Schleiermacher S-3 vazut - 'inseamna
nu radical diferit. Emfaza primcte 1a 0 ::lC
ceptie bine determinala. AsUizi, 111 acceptie larga, ea este nenatu
ra1, pretentlos bombastic, umflat (20:
Ostensiunea, de regula barochizanta - este ;;:i
emfatica, cu toate acestea ramanand obsClu-a.
datorita unor precaritati funciare in ordine discursiva, de fapt inc3
de a asigma lill discms (nu-i intra In spedfic, in dome
niu).
Schleiermacher face remarei pertinente asupra mu
zica1ita1ii limbii, care duce 1a redundanta, louicul fiil1d automat es
tompat. Or, logicul duce la sens.
Jatie trebuie se manifeste
pozifie mai aecentuata .$i
masma uzuala a semnificarii tara ca cineva
acest tucm; trebuie remarcat de asemenea, ca
unui Cuv8nt este intotdealllla 0 prescnrta.rc, 0 pune1'e 1nt1'-un Wyant
a ceea ce a.r putea fi indeoh,;te aHituri de e1. Prin mmare,
acest lucm nu este !acut Cli toata c1aritatea, fiecare va alege 0 aita
solu1ie. 2. T1'ebuiedata Intotdeauna 0 pmte a disclU'sului ra
99
L ___
port eu care prima cste enuatica; acest Jucru pus 'in eviden
pi prin intern1cdiul comparatiei. XLII. A1axima conform careia
trelmie lllal mai mult ell putinla
feZ co aceeo
pu1inrc7.
mai sus. Se
acea uo21ra aparenta de sinonimie" (60: 78-79). $i in
cste mai veche i este coneeptia
Duh ar fi autorul i ea el 11-21r nmue 111
zadar; prin unn21re, [nu existaJ niei 0 redund:mla, niei 0 tautoJogie
ceca ee este imudit, apoi totul, In este
fiindea in fieeare euvant exista un surplus care
totalitate in niei un
auditorii i cititorii initiali nu
cioelata
decat
11U poate 11 cle mel un aeeas
lua l1atere decat prin intel111ediul justei 1n
erqtini. 3. Prin faptul ca adevarul
este sitnat la mijioe, n1.1 se poate oferi niei 0 alta regula de
apreeiere aeeca de a avea in vedere intotcleatll1a ambele de
viatii i de a ne intreba care ar putea fi aplieata,
mai putin natura [lucrurilor]. Aiei trebuie discutata in mod
necesitatea a expresiilor figmate, fiindea,
perspectiv5. metaiora
rabole de asemenea 0
buie eercelat
text. Pe de alta parte 53 ne gzinclim
este metafora de fraz8.. nu ne ptltcm 1ft 0
grad. Emfaza estc predominantfl in exptmerea
dialectica i in eea umoristiea. XLIII. A1asura 7'77 core trebuie
presupusa redundan{a SCIU en?faza 71U depinde l1umai de genu!
cursu7ui, ci :;i de nivelul de dezvoltare a
Daca un subiect este deja suficicnt
atunei se poate p1eea 1a a
discursului locul i
multa redulldanta sau mai
care este inata cand
Adeva.rul este 11188. ca ele nu nici ca iclentice,
ca ci ca 0 mutate; reprezentarea dezvolLata pIe
la ansamblul amandurora. In Naul acest aspect
apare eel mai putin 1a Pavel- fiinclca terminal
pe 0 de invataminte orale eel
emfaza a faptul ea termeni singulari
iltuninare, rena:;;tere au fost
dogmatic, lU1cle s-a nascut 0
ne:;;tiintifica. Falsa
se
conexiune. 1. Propoziliile au 0 legatura Inlre ele
:;;i 0 cu unitatea discursului. In acest din Urn1<1 eaz totu]
dcpinde opoziJia dintre ideile principalc subsicliare, iar
primul caz, eea dintre eoorclonare i suborclonare. Idee prin
eipala estc tot ceea ce este spus pentn.l sine subsidiara
101
este tot ceea ce nu este spus decat ca GAUllLd
din urma poate 11 mult mai
aparc,
l1lel un
principale -?i
redundanta emfaza. 2.
trebuie sa rezulte dm partlcule :;i1 dm mOdunle co
; dar cominutul este complementar. 1ntr-o limba intr-un
mai bine sunt determinate formulele de co
invers, cu cat conteA'1ul este
este 0 anomalie in
nexiune, cu atat mai putin necesar este .
laxe cum slmt cele ale Noului Testament, es
idei principale :;;i idei subsidiare ple
fiil1dca aceasta opozitie nu este puter
u:;;oarei schllnbari a materiei,
trebuie recurs la un alt mijloc re-
o propozitie :;;i alta, trebuie sa se gaseasca
Adaus. Plecftnd de aici trebuie explicata :;;i
dogmatice, care se bazeaza de
pe maXlDla conJonn carela 111 textele Noului Testament tot ceea ce
sa fIe numaidecat idee orinciDaJa. Aceasta
nesustinut" (60: 80- 81 ).
XLI detaliaza problemele emfazei, mutatis-mutan
putand fi aplicate :;;i ostensilmii, sub rezerva ca aici emfa
za nu e 0 prescUltare ci 0 supraincarcare intotdeauna prezenta, 1n
totdeauna slmt in plus, tente de asemenea, ca sa nu mai vor
bim de suoraabundenta emfatica de umbre, detalii, trimiteri, carac
eroare prin inexactitate, l.UIHWIUWIU
ceva la care aceasta trimite.
Expresiile fj gurate primesc 111
ce tin de ireductibilitatea acesteia. Falsa
sau e, de asemenea, pc
ostensiunii. Tautologii,
panoplie descurajal1ta
de mijlocul de
La
nostm:
capul
conceptul inUIL;i::ll
sa presupUllem ca
sens, chiar
ficarea ar
nul fi
saJe UllCDle.
termenii care constituie
Fiindca, in
nu este ins<1
ceea ce intr-lm complex idei pare neesential in sine Doate fi
esential dezvoltarea complex
sa cautam 0 alta opozitie" (60: 83).
ce Schleiermacher canon aJ
ostensiunii dialectica imaginii (obiect, opera)
capllOl delicat, 0 parcela pe care se abuzeaza in toale scnsmi
tautologizftnd, fie poetizftnd abuziv, prin metafora sall
prealabil de a proceda,
nu are doar caracter in
. Dar S-<:1r ca artistu1
l.;;i boteza [numea] 1ucfarile
an dnd Ie yi cataloga cu scrupu
lanseaza in continuare (pag. 84-85) idei pri
vind mij1oace1e hermeneutice ajutatoare: "Cum
atul1ci, la primul canon
rnntr.....-...rn
sau scns, 9i tocmai 1a detenninare mai concreta in
context se refera al doilea canon alnostru, care este de aceea,po
ACllm se pune problema extensiu11ii acestui canon
De indata ce se trece de limita DrClnCmtlel
trll a detennina valoarea
utiLiz3Tii !-Jell Cl1 v1'-1 Vi
determinarii
11U este 111caJcat primul canon
lingvistic, ea este un rnijloc ajuta
tor interpretare. Sub presupozitie eu pot face, de
ascmenea paralele p1ecfuJd de la alte scrieri ale aceluia,;;i autor sau
chiar 1a scrierile altor autori. 0 alta extindere a cmlO11ului are
loc atunci cand autoru1 illSU9i, In complex de
o printr-o antiteza.
este
ne aflam in domeniul ,,>, LlIICAo
faptul ca noi 0 pe una 9i 0 excludem pe
cealalta, determinam mai riguros 9i inte1egem mai exact [sensul
uncia] p1eczll1d de la [cealaltaJ unum'e, in aceasta se afia un
important mijloc l1e],1l1(;ne
pot fi folosite in ace1asi
sau
acest
dedit in raport cu tcnnenii care-yi au locul lor esenfial III
1.,,\.lllC'-ACW intregului <$i care p{u'ti1or subiectulllL In C8ZL11 in
care apar obscuritatipe care autorul vrea sa Ie pnn lUCrll]]
dinafara subiectului sau, aumci l1u-mi ramane sa caut 1
este yorba de ceca ce intr-un passj prohlematic este
dom' ocazio11al ex sau unde acela9i
illtr-un mod analog. exact
.;;i ceea ee este
ostensiunii
in'i''''g''''''"ea .&. "<:II')I-;l" [a o.pc"el"l .1 J.1 J let ..L"...... ..... ""-'.1\.1. 1 I"" CUb'
De observat eel avea valoare contextuala ,;;i ceea
ce contrariaza (contrazice) contextnl sau 11 a11uleazii. impune
polemica ca 9i valoare hermeneutica, mai mult sau
clar formulata ea spargere a contextu1ui (legitima sau nu; 9i alCI
trebuie problematizat). sau mlalogie
re $i in cazul
mod automat. Dar,
rezerva ca
unnfuu 111 canollul, trebuie sa
a trata In mod organic elemcntele lmui discurs,
re poti fi problematice - ill primul rand intre idei principale, idci
subsidiare 91 simple mij10ace cxpunere. Dadl am
preultindeni aceasta clasificare in ace1a$i mod, atunci am avea, de
asemenea, preultindeni un de 1egatura Dentm modul 110stru
l -_.. _,.. '
cllstlnqw c1mtre idei1e principale ideile subsidiare, eu atat
mai mult structurarea sa rezu1ta deja dintr-o privire generala..
aceasta sa Decem aCltm 1a procesll1 eomplet a1
cazul 1n care trebuie lasate ihconarte difieu1
pentm a se 111.a1
plecand de 121 aeestea, se re
unde aceasta a11ali
hermeneutica este
lUC;ClUllCl 1a Aven1 probleme
acea operatie nu poate fi efectuaili. eel mai
CU1"UL.>vl logice poezia lirica. Pre domina aici 0
libera a ideilor, lncat este difici1 sa se det""-......;
ce amune este daar simplu
are cauza ultima in fapml dl. poezia
depinde de exprimarea dinamicii sentimentului
ideea nu este de fapt dedit
(60:85). ;;;i observatia fundamentala: ,,( ... ] daca toate
sunt 1111jloace de expunere, dispare opoziti
a
relativa
fundamentale :;;i idei subsidiare. dispare ;;;i in cazul opus,
strict ;;;tiintifica. Aici, 0 idee este forma nemij
de asemenea, ariee element este parte
a Intreg. Am atins astfel ambele extreme ale ca
3eolo tmde cl pare a avea cea mai mica valoare. Aceste
extrelne stmL 111S8. ceIe mai in sa clarifice aphcabilitatea te
despre punctele opuse" (60:
problematice, In cazul ostensiunii tin de 0
aspecte care fac nu mai apara atat de importanta
principale, idei subsidiare :;;i simple mijloaee
In domeniul nostru, Cet :;;i in cazul poeziei lirice "ideea
nu este fapt dedit mijloc de expresie" (60:85) cum spune
textual Schleiermacher. Reducerea intregului complex la
nu Inseamna totu:;;i rliminnare. ci sublirrierea
a excelentei acestuia.
Ostensiunea se prezinta, se arata, se - nu spu-
ne, TILl explidi., nu e discms. Ostensiunea (eloar) recontextlla
lizare ambientala. "Sarcina hermeneutica este deosebit de
1n cazul
absolut libera, dar
anumita
li1'ica p1edmd de la
se intemeiaz8. pe
ele; prin unnare, in aceasta privinta el llU cste
rice, fiindca aiei libeltatea este eea care
eedat atunci? Viziunea .
brice nu ne ofera nici 0 distinqie Intre idei fUl1damenta1e :;;i
subsidiare, dar scoate in evidenta anumite lnermi care pentru noi
vor devenl eerte. Aceasta apare 111sa mai intai ca negatie a sneee
SilUUi de idei legate intre ele, adica ea este ceea cc se prezinta ca
salt ca punct-limita. Acest h.lCHl trimite insa inapoi 1a eeea ce cs
te supus (unor regulil, tmde 11ici cea mai libera mi$care a spiritului
nu mai poate fi absolut libera. In propozitia lirica
este esenlialmente aceea9i ca 111 expunerea sisternatici'i; 1llUULlll
tea conexiwui este :;;i ea aceea$i. Doar eonexiunea este mal
Elementele lingvistice slmt acelea;;i, difera dom condiJiile ill care
se aila. Dar pentru ca lipsesc opozitia logica :;;i subardonarea, eel
mal bine este ea imediat dupa ce am dobfmclit impresia
sa intr8.m in amarlUnte. lucru este
latura lingvistidi, llU peritru cea psihologiea. stau
in cazul expunerii (60:86).
- intreg ;;i problemele constructiei hem1eneutice:
aila raport subordonare sau de eoordonme a
trego Plecfmd de 121 aceste raportW"i,
dobandim 0 reprezentare gellerala, apoi
doar de detenmnarea cat mai exaeta a raportului
a celui coordonare in fiecare caz in parte. Daca
intelegem corect structura ClUn a
atlmci nu mai exista in acesta privinta nid 0 dificultate.
107
I
i
Ie din domeniul 9Liintelor naturii
creat n01 sisteme Ie-au
Daca am vrea sa
eu cea [eorespunza.toare]
fiindca raportul
::>1::> lC:ll 1. treeeri, punete de contact
';;1 eel nou, atunei modul de a proeeda este mai
, insa in esenta ramfme aeelasi. fiindea sebimbarea se inteme
. ., ""
fapte care fie sunt noi, fie pun in hU11ina raporturi complet
noi. Astfel, se creeaza noi tenneni noul este eomu11icat
inceput In limba de pana atlUlci. Sarcina esentialmer
crea dintr-oc1ata construqia hem1eneutiea 9i de
(
" n. () ,; ()'7\
V\.J. ()V-O I).
T extul prezentat
Sch1eiermaeher remarca
lllLUlUCi:1LtHi:1 un eititor lIne e
nu vede Iu
ca om obi
9
nuit. Gmul ne
[dar sa notam, care
aceasta IlU11ea mai pictmala], e eonfnmtat eu platitu
mra 111S1.1,;;i1'i [dar eventual cu bani] 9i cele doua parti
sa intre in relatie. Va trebui sa se de ambcle pfu1i,
comprOlnisuri, posibile, pentru ca, a9a cum mata cu justete
Schleierl1lacher nici 0 mi9care a spiritlJlui nu fi absolut libe
ra. Deci intelegerea nu se va realiza sub (din
bertatii, in temeiul acesteia, ci in
a a datelor originare,
dilionarilor adanci (fatale). Orice constructie hermeneutidi privind
ostensiunea va trebui sa tina seama
"Intre cele doua extreme > .." .
LLollLACHCL ca poezie, iar a doua ca
de compozitie 9i, prin unnare,
l110dului henneneutic de a
rala dintre poezie
, ca atare trebuie sa
nu are
doua
de [apt
este mai mult 0 colaborare, componentS.
specificul. In acest caz avem domeniul ideilO!
dar lndata ce ele sunt fi.int5 GO
ic1eilor subsic1iare, iar in j urul acestora 0 via}8. poeti..
in sens strict ideile sunt aiei mijloace expUllere. In
de asemenea, 0 f01111a caxe se InuIt ck
UU,",wJlCl lirica: fonna epistolara. In acest caz un joe liber al
ideilor, illtre care nu mai
celei constituite de c0119tiinta de a
care este stimulata cand intr-un mod cand 111
domeniu se afla In raporturile reciproce
10 acestea nu existS. sau sunt lla':;'Lo\JLolLI:
colo
109
1
I
nere.
nu
distincpa henneneu
a11
care ideile slmt
(dad
vedcrea
. dupa cm'e contextul llC11llAlCl<tL
Illceputul :;;i sfar:;;itul parmltezelor se pierd aarecul11
Numai acalo unde exist. 0 incheiere
o intentionat, contextu] este
prin aceasta dorneniul in care trebnie diutata rnai
Daca lntr-LID context
asemenea
sa fim atenti gradul
accasta se mfisoara justeIea certitudinea
nu se aDa 111 Ideea 1l1l1damentala, cj Intr-o idee
ra, valorii locale a unui term en
unde ideea
siguranta, nu
Aceasta
asemenea le1111en 0 mai mare accat aceea .3
[Ia care se referaJ" (60;g8-89).
Rccontextualizarea, urma unor decontextualizari,
111 cazul ostensiunii, aspecte 0 importanta
Contextul se poate reface, sau foarte 11lL In acest caz
spart. Opera nu mai e atunci insert ci plomba, adaos insolit ,;;i
vocator.
autorul este Insotit
asalteaza con:;;tiinJa, e
Schleiennacher di ,,111 viata
niciodata Ia 0 exprcsie compiet clara, ci
La fel se petrec lucnu1le in cazul ostensiunii.
anLU11iti aut011 idcile subsidiure se ana
obiectiva eu ideea fundamentala. se
sa procedeze logic. genere, en cat
1 ]
I
I

impOliantii. Dar
;;;i serie] mai putin logic, eu mal
ceea ce este mai straniu, mai neobinuit atunci
dnd ml are IDe 0 Prin tU1nare, la autorii logici este nece
sar sa interpret5in mai exact ideile subsidiare in rapOli cu ideile
funclamentale, ill vreme ce la ceilaW autori, cu stranii sunt
icleile subsicliare, cu mai pUline motive Ie
atare. Din toate acestea rezulta, a9adar, ca ....
cat un subiect este mai putin
eu atilt mai pu!in sunt expresii
sa pierdem 1nSa din atenlie fap1ul ca 0 expre
solemna, eu cdt mai generala, cu atat mai mult pier de
din interes 9i cu atat mai U90r poate fi trecuta eu Astfel se
invechesc expresiile i pierd valo8Tea. un autor
stamie in astfel solemne invechite el rlemodat
De aceea este 0 eorecta
apreciere a valorii ori ori ea se manifesta" (60:89-90).
Stabilire de proeedurale (absolut necesare) In conti
nuare: "Regula de mai sus pentm descoperirea valorii locale a ide
ilor subsidiaJe constand in a observa unde apar acestea ca idei
fnndamentale, unde au de fapt Ioeul - nu este aplicabila
cat acolo unde
tate 5,i
de a proceda, amune, tre
ce P1wll11a a putut contribui 0 anurnita
idee subsidiari:! la intregului? Daca acest lueru a fost
112
descoperit, atunci regula de mai sus poate fi aplicata se poate
spune di au10rul a extras subsidiara impreuna cu ei
dintr-un complex paralel idei t;li cil. a utilizat-o
sens. Aceasta conduce 0
de
apoi InlLldirea colate
radacini Daca
este celia forma de derivare este cUlloscula, atunei modul de a
proceda este eel al unei metode de ca1cul; fiindca avem In l2i
tot ceea ce este eomtll1, ullitatea, i8T in formele de avem
diferente1or. Dar dad\. radacina nu se
lingvistica data, fiind insa cuvintele derivate ale
carui folosire lingvistidi este
expresie libere,
matierisl11 etc. Prineipiile subsidiaritatii
ostensitll1e, 1a lm mod distinct. Expresia libera, res
cea logica, se diferentiaza net in cazul ostensiunii.
"In cazul inrudirii logice trebuie sa ne reintoarcem
dintre reprezenta.ri generale 9i reprezentari
care desenmeaza concepte din concepte
$ \'SMiA4iiIh!4"'lfiWI. 4$4= * .............
SLllTt inrudite. Aceasta presupune
a repl'ezent:lrii prin plec3.l1d de la
are loc reinloar
plec3.nd de
dedit
trebuie contina ceea
fLlndamentale. Dar
ell aceasta se caae aaesea 111 GIIlCLlltaIe. definitia
cum ar exista 0 problema henne
De pildfl, nu se cade de
vegetal. la un
animal
tel111enul este obscur in lipsa llnei anmnite definitii
Daca aceasts. definitie eu trebuie 0 caut, nu
am III fafa tot ceea ce acopera ea
ca nu se realizeaza totul
cazul menlionat, limita,
Aceasta conduce
0 alta Inrudire [logica]
Exista Imudiricare sunt de
1

avem aIlunlip termeni pentru ceea ce cade la mijloc,
deauna culm'i care pot :fi atribuite lUmia sau altuia
Invecinate. eu mai putin mijlocita cste trecerea, cu attlt mai
mare este il1ll.ldirea. Acest tip il1mdire este mai greu de tralat
dedit eel care ia natere prin pura opozirie. In
avem in vedere ca a;m cum exista0 diversitate de puncte
re, exista 0 diversitate a reprezentarii LUmia
Acolo unde se maIlifesta 0 asemenea
seaITIa intotdeatma de ea la clarificarea
imudire" (60:9
refera In mod
9
Este singUlul moment (60: 99) 111 care
.:;;i concret la vizual In
Observariile :31Int
fJLUla.JlU ordine
SEt
i la aspecte legate de
pertinente 9i sugereaza felul
Iacute pc marginea
Schleiennacher, putem un complex de
poata conduce 111 tinal la Intemeierea unei
ostensiunii. Desigur, dupa ce se va trece prin an.aliza
fundamentale a lui Gadamer, muIt mai apropiat de problemele \'1
zualului.
115
cloar
3.3. I RPRETAREA I IvA
lD
noastre.
ve:;;ti,
expresie care 0 irnbraca, e
artistului irepresiv, Acel ceva care trebuie sa sa se
constituie in representatio cum spune Gadamer -111
In ostensiune. Continuitatea care
rea paua Deci: de ce acmn') ce a ~ a ~ i nu
aceastEi alcatuire tocmai, ~ i nici 0 alta ca variants.
al? etc ...
116
117
cum se Intrevede, sarcina hermeneutului nu e
care cu luciditate, te lncarci au
tomat de sarcini la un parcurs care duce in
trebuie deiinit ca 0 peljecta
Ul::Olluiti nu prin stil
linlba trec Intotdeauna Lilla
subiec1111 u-atat se rasfral1
in tratarea limbii.
inu'-o multltudme de reprezentari,
once se fld::'lC; UiH admitere sau respingere. Dar dadi
aceasta
nu a
tatea autorul ui, ci
sau a fast ela
efect, atunci este yorba
lill stil defec1l1os"
Observatii capitale,
atunci cand lill pictor penuu 0 a.nume fOlmula stilistica,
anume mijloace de ceea ce i s-a impus
:hll'ii a fi reprimat de conditionarile lui res-
automat ca fiind inadecvate. Admitere/respingere ar fi
jocul (optional) fundamental, aspect valabil penu'u partea
Aici 1nS8. dificultiitile sunt intotdealilla majore datorita
conditiei inSiTUCtiei precare, habitudinilor, comoditatii etc.
Acel scop nu paate fi atins dedit prin aproxima{ie. In
ciuda tutmor progreselor, suntem inca departe atingerea
Altfel 111 jmullui Homer n-ar fi posibila. Disputa
celor tragici: incompleta lor diferentiere. lntuit
ia
indivi
nu nurnai ca nu este niciodatii completa, dar intotdeauna este
susceptibila de rectificare. Aceasta din faptul proba cea
este, incontestabil, imitarea. Dar penbu ca aceasta reu
atat de rar, cea mai malta critica se
, Inseamna di suntem departe de atingerea scopului"
(60:11
Ideea
nut. Totodata,
de aproximarile succesiveeste,
intuitiile individuale trebuie necontenit rec
l1J1Ui
in cea
domeniu .;;i in eel limitrof.
o in!elegere exact a a acestei modalitat!
a literaturii inrudite i a ceea ce
devreme ea model 21.1 stilului. eu aceasta latura a 111
terpretarii, nimic nu inlocui 0 asemenea cercetare contex
tuaIa. treilea este foarte dificiL pentru ca e1 nu
al amestecat eu opinii care
printr-o asemenea interpretare fi evaluate, putem sa ne
de el. Biografiile autOlilor au fost initial 8nexate probabil
in acest de se Utili tate a
prolegomenelor este aceea a ne
chestiunilor extrem de necesare din cele
.;;i intelegerea operei]. 0 pnma asupra
clmoafi)tere prealabila ia na.;;tere 0 reprezentare provizorie
mal cu despre paI1icularitate21. CaI"e aI' trebui cercetata"
(60:113),
Aceste observatii legate cercetarea contextuaia sLmt
totalitate valabile .;;i in cazul ostensilmii, cu
spargere a contextului, alterare a
malefica, sau indiferenta - insertie context dcci, cme, auto
mat determina recontextualizari.
cea
se presupun reciproc,
Metoda
dar care,
unCi de
care se cauta cu
1
' ..,.....
speeific3., are 0 3Ilumi
receptivitate pare a se
ea insa:;;i pe taptl11 ca individ poarili in sine un mi-
din tOli ceilalti . incat divina1ia este suseitata
[individuJui] eu cum ajung
e
metoda
cornparativa sa plU1a subieetul sub Evident, fie din nou
prin comparafie, dm a5tfel s-ar
di vinat
ie
. Cele doua nu trebuie Sel)arate
dobandt$te CUW[..>dl
zaloare. Hlra. aceasta, (jivinatia ar Dutea fi 1311ta5tica
metoda
respectiv cea
sunt pelfect
una sau cea
discuta. Oricum in
ne afialTI pe terenul confom1 sintag
care a Tacut cariera a lui Vattimo (66) nu pe terenul gfmdirii
intemeietoar
e
. Artistul spargand contextul,
recontextualiznd deci, hermeneulul deeontextualizand.
Decontextualizarea este 0 etapa. Sinteza
care conform lui Schleiemlacher Intrepatrunderea
:;;i particularului, nu se min rlivinatie. E
data de faptul di fiecare
mum
"VII. Ideea operei, care trebuie
fntemeiata pe voinfa, ilL! lrebuie
ambele momente luate fmprellna,
de influenfa. Tema ca atare nu
realizare. Ea este
chiar atunei caud nu este
lemCi.
ca atare nl1
o natura slatica poate fi
de rnoda1itati. La fel imaginea
considenlnd 0 bieet
unghiuri, tratata
rnai depalte privind toate
scop efect - privite ca
are din nou dreptate. Dar 1a acest a.ta
irnproviza!iei gratuite, ea senme
noastra. De altfel
a1 p...7r-alp"t"l+1
cu
compozilia plecand de la
nere a prin om.
121
I
I
.....10..
, cum se mtreveoe, sarcina hermeneutului nu e deloc
In momentul care ti-o asurni cu luciditate, te incarci au
tomat de sarcLni la un parcurs care in
"III, inil'cgul tre buie definit ca 0
stilului. Noi suntem obi:;muiti nu intelegem prin
cat tratarea limbii. :;;i limba trec
cealalta, iar
ge asupra tratarea HUllJlL
reprezentfu:i,
se alll aarnnere sau Dar daca
sau altceva, l1U a rezultat din partic1.l1ari
ci munai instruire :;;i obi:;;l1uinta sau a fost ela
numai spre a produce un anurnit efect, atunci este yorba de
maniera, i3T maruerismul este intotdeauna till stil defectuos"
(60:112).
Observatii capitale, formulari
atunci cal1d un pictor
pentru amune mij loace
- res
a1' fi
LUJUi::Ul1CULcU, aspect valabil :;;i pentru partea
111sa Slillt intotdeauna majore datorita
. diferite, instruqiei habitudinilor, etc.
"IV. Acel scop nu poate fi atins decal prin Clproximafie. In
duda tuturor progreselor, suntem inca departe de acestui
scop. Altfel disputa in jurullui Homer n-ar fi posibila. Disputa
jurul celor trei tragici: incornpleta lor diferentiere.
dulul nu munai ca l1U este
aceasta reu
se expune totu:;;i confu
depal"te de atingerea scopului"
118
sine ira et
interprettll'ii
sa dispunem In core subiecful fi era dot elU
de j(du! in care limba Ii era data, ,I'i, ll1lr-o alta pril'il7/d,
ceea ce se poate >itt despre propria S(I modC/Ware. In prima
SIS incadreaza sitLlatia gell
lllCLllll.v de epoea autor1.llui;
respectivul domeniu 9i
nici 0 inte1egere exacta a
a
o asemenea eereetare contex
difieiL dar pentn.l ca el nn
este de al treilea amestecat eu opimi care
asemenea interpreta.re fi evaluate, putem sa ne
Biografiile autorilor au fost initial anexate operelor
acest seop, de:;;i de obieei se aceasta
pl'Olegomenelor este fntr-adeva1' aeeea de a ne atrage
pra chestiunilor extrem neeesare din cele doua
Intelegerea operei]. 0
eunoa$tere
mal cu
11
cereetarea eontextuala sunt
dldlJllC :;;i in cazul eu atat mai mult eu
e in fapt spargere a contextului, alterare a lui
malefica, sau indiferenta - in context deei, care, auto
mat detennina recontextualizari.
"VI. Pentru intreaga operafie IhermeneLitical exista
fnceput doua metode, cea divinCitorie i cea comparativa care,
fntrucat se presupun reciproc, I1U sa fie separate lInCi
Metoda divinatorie este eea min care se cautii cu
1
;...--
tu
rue]
respeetiv eea
iconologica) sunt perfect
ceea ee pnvele ostensilmea. Daea una sau cea
e feminina, masculina se poate discuta. Oricmll
cazmi ne pe slabe"
mei care a facut cariera a lui Vattimo (66) i nu pe
Artistul interneiaza
hermeneutul explica, decontextualiznd.
Deeontextualizarea este intotdeauna doar 0 etapa. Sinteza
lui asigura intrepa:tmnderea
decat prin divinatie. E
un rnini
l
Jdeea operei) care trebuie
realizare fntemeiatcl pe vain/ii. nu trebuie
la ambele I11OJ7)ente luate
se "
eealalta
infiuentd. Tema ca atare nu
decat 0 inDuenfii
fi obicei explicatplcCilllU
este adresata. Dar se pentru cme
ee trebuie sa produca aceasHi tratare
eondi1ionata toto data se
Observa\ii eapita1e. rN lUClll
motivul)
de realizare. 0 namra
defmita modalitati. La felullctgwcc1
fi luata eonsideral1d
multitudine de unghiuri, tratata i
i aa mal departe privind toate artele.
seop i - privite ca i condi lionari ale realizarii
- i are nou cireptate. la acest capitol ru1a aZl e
semnul derutei 91 improvizaJiei grahlite, ca senUle distinctive ma
parerea noastra. De .;;i Harold Bloom lsi intitulea
za uitirnul capitol analitic aJ excelentului sau tratat
dental (13), Epoca haotica. artele
epoca de crizii care nu e neaparat
Precizari importante chestilme, Sill1t contimrte schite-
Ie prelegelilor sus\inute
1826-1827 (60:115). Schleiennacher paralela cu
interpretarea semioticS.: " [lnterpretarea ] A
discursul 9i compozitia plecnd de la lntelegerea ca expu
nere a gandmilor. Compozitia prin om [a infelege]
\
t
cfmd de la 0111. [lnterpretarea] gramaticala. Omul cu aetivitatea sa
dispare :,;i nu ea allimbii. [Interpretarea] tehniea.
eu puterea sa elementara, dispare :,;i nu apare decat ea or
sale, a9a cum pe eealalta
[lnterpretarea] gramatiea
LCl11 llGd. [InterpretareaJ, tehniea. Nu es
de unde pot eu sa CtIDOSe
raport
Notitele lui Schleiermacher acia.'1.cesc, continuare, pro
1ClllUllzarea, detaliind subtiL eel adesea formuUiri memo
aplieatii1e relative
anumite eazuri. [Interpretarea] gra
maticala. Fieeare 0 presuplIDe pe cealalta. La fel $1 in cazul [in
terpretfuji] tehniee. Fiindca vizitIDea generala trebuie sa se forme
ze pleeand de la relmirea :';1 eompararea eelor relativ opuse. Prin
unnare, aeestea trebuie fi inlelese, dar conlinutul1or poate
fi in!eles plecand la vizitillea generala. [Interpretarea] gramati
eala. Obiectul [acesteia ] il reprezinta limb a, dar nu in calitate
concept in 9i mci ca agregat de elemente aplicate, limba ca
individuala. [InterpretareaJ tehnica. Obiectu1 [acesteia il
constituie] facuItatea de a combina :,;i de a exprima, nu in cali
tate concept in genere, ca logice, 9i nici ea agregat empiric,
C1 ca natura individuala. Exp1icatie. 1. In cazullimbii in calitate de
concept In genere 11U mai ramane nimie altceva decat formele ne
122
cesare ca subiect, predicat 91 sintaxa. Val' acestea nu Stillt mijloace
de interpret are pozitive, ci negative, fiindca ceea ce Ie
llU poate fi nicicum inte1es. La fel i11tampla cu] facultatea de
a gandi, in ca1itate concept 111 genere: principiilc logice; ceea cc
Ie e011trazice nu poate fi in nici un eaz considerat facultate de a
gindi. De asemenea plec3nd de la ceea ee 0 contrazice, fa
cui tatea de a gindi nu poate fi
ea agregat empiric nu sunt
ci produse dirora Ii se pot adauga mereu
l..IDOr noi interpretari. in eazul interpretfuji
asupra faeuItati! de [asoeiere ] sau
giee. Ele 11U sunt decat mijloacele eele mai
atenti la ceea ce Ie contrazice, 1a ceea ce este
9
i
propriu. [Intelpretarea] grarnaticala. Natura individual a a
este exptmerea unei amunite modifieari a
tClpretarea] ter..nica. Cmaeterul ea natura .
menea, 0 modificare a facultatii de a gandi.
tel
e
vii. Fiecare planta [este] realizarea a:tll101uoasa a ,-,'<''''-'>3'''+
modificari a procesului reprezentat" (60: 116).
o suma de eonsideratii marcante, in
"compozitia prin om", "puterea elementara a
de expresie), "limba ca empiric", "de
nose omul, daca 11U prin intermediul
raport cu aeest discm-s" etc.
Ostensiunea e prin defll1irie un
pm-a. E unul dintie cele mai supfu:atoaxe
complexe. Suntem inca fomte depa:tte de lamwirea
time in ceea ee 0 Problemele acestui tip de empIrIe
de 121 cvasiimposibilitatea de a se consensul privilld
funqia propriu-zisa a ostensiunii. Modeleaza, 8mbienteaza,
tioneaza, reprezinta, induce etc?
La origini in epoca artei de invocare, flmctia era in
dubitabila. Ca simbolistica 9i magia adiacente erau discutabik e 0
alta problema. Alta a renuntat treptat la veleita!i
123
$i asta 0
ierla originile dubioase, cum sp1.me Adormo
evoearea, toate au reprezentat
1a ele, e 111dreptaJ:h.
ea 91
mecanic2i.), dar $i
1a 1850) a deter-
care eoe
stilistice, absolut eontra
111tr-o epoca impli
este de 1a sine in!e1es,
11U sunt bu1versate pro
CU111 spune I-..TGlUCU
HW
,
prmerile aellzat iconoclaste, e asti'izi
prineipala a pei-
E indubitabi1
9
i cat se
hel111eneUlu1ui, care va
ofertele individuale $1 strict
comunitar ';>1 recunoa,;>terea in
La
lllUUlU in care
organizarea a
De indata ce s-a
de ansamb1u, se poate mai
eu vizirmea de ansamblu determina
Dar ce 111seamnii LUllLiiLC stilistiea? Ce iDsearnna, de
Schleiem1aeher: .
o [individualitate]
nu poate fi in!eles prin eea mai
automlui" (60: 117), stabilind
$i explieitari: "Fieeare autor are
care nu au in genere Diei 0 indi
124
ill demnitatea sa" (60: 1
eeea ee gasirea
Sehleiem1acher stipuleaza: "Seopul se
ell
mal mUll de icleea loperei] cn exista mai
arbitrar in opera,
In comparatie eu ideea scopul fi ceva
)rdonat i
toc111ai cand este au-etLi':IU
de vedere al scopu
pare a fi deterrninats. el numai ca mijloc al
a ajlmge 1a acestea
alHor 1a inceputul sau 1a
a avea ca subiect ce
De asemenea,
este prezentat ca idee, Exemple pentm
special in literatura moderna. Pentru al doilea: in
din Comunicari1e epice nu contin dedt
nu 9i ideea" (60:
Sigm Schleienuacher pome:;;te de 1a ideea de credin
a autoru1ui responsabil, mediocru poate, dar care se straduie:;;te
cIar si constnlctiv. treeu1i prin nihilism
degrab8,
sa suspicionam totul. Neincrederea aceasta generalizata
teza noast1'3. e corecta :;;i suntem sigmi ca da ingreuneaza 111
hel111eneutu1ui de buna credin!a. Chiar astfel fiind,
l1U poate posibilitatea ea artistuL antoml de artefacte inuti
sa lill simulant, care rasplmda
soeiale evidente. Chiar bine poleita 9i tl:apant colomta 1a te1evizor,
ell de:;;antare, aceasta soeietate
care i se de altfel din plin, stocurile
de de aducand tot mai mult en continutul dejectat
containere. soeietateEl, 9tie ea arta ramane, inevitabil, inofensi
ca poate doar i se da Reaqia rutistului - revolta,
in aeeste conditii 0 abordare henneneutica docto
aduce a baleiaj didacticist care nu are legatura cu via!a. Ac
centele care pot intriga sau atrage, astazi stridente, raman
, iceberg. des pre accente i importanla lor, vor
be:;;te, iata, ;;i Schleierrnacher: "Pasajele accentuate in aceeat;Ji ma
trebuie sa se in acelai raport cu ideea [operei]:
aceea ea trebuie rezulte din ele. fRemarca: aiGi se observa
nou cum mtel1Jretru'ea este presupusa.
trebuie ne cum sa distingem
(60:121). Schleiermacher mai
"Uneori pot exista pasaje fals accentuate
cazul persifliirii" (60:121).
acum dOlia sute de ru1i aceasta accenUl81'e
se constituia ca un mijloc expresie intre altele, astazi .;;i eu
Dadi societatea 1:;;i bate ioc de
i ella randu-i, ca raspuns, Aceasta
eu to ate eehivocurile
declangeaza razboaie, nu solicitS. 111Cl macar
Supus, recalcitrant Insa, el Intinde coarda atat
credem, sa nu-i bata joe i de
eternitate nurnita posteritate, posteIitate cru'e
nu 0 au, 11 face sii
mic-bmgheza, ci lU1a cu conota}ii
persiflarea e la ea acasa, e GDl11Ul1a.
uu'al,
una pozitiva,
nu
in mascru"ada sirnulatorie i
lucrativ
va se consmna unul dintre tipurile oe drama de care m'e
tuI, el trebuie mai mai cuminte
poate ultragia la infinit, DLl poate raspandi
pmdenta retraetila, deloe snoaba, 11 face sa se alinieze
zand cu masura :;;i refuzandu-;;;i muIte, 111 -nemasurata
Situalia e insolubila. Corolal": suferinta. Sau
ferinta, Am mai spus-o. S-ar putea ea drama a artistului,
sa fie 0 drruTIoleta,
Anirnat de dorinta de (deci nu neaparat de co
mlmicru'e, deoru'eee, adesea, el nu are ce comunica nu
nici de rnijloacele expresie potrivite), dar
nmciannente, penduleaza intre liminara i
trairile-i avantate, adesea stimulate (stirnulentii S1.mt de 0
lal"ga ;;;i binecunoscuta, nu staruim), 81tistul ajunge sa con
nmde planmile, 1,m de scrnzoidie paralloica devenindu-i stig

accesate pnn ClU11pararea
. similare Ja
acestea ]1-ar
ill galerii de arta sau muzee
avea vizitatori niciodata sau
sau
ba su.m vag
contra1'a a
9i comentat de Sebeok.
de tea
variantele mmatoare: ori se
curalor, daca
un personaj SpeCla aceasta
UGlllLCGl,(.Gl tot mult :;;i amenintator,
1a cheremul lm10arei acestuia, dependent to
sa se Imanleze
folosinta), or sa te supui
partea unor
de
pentru a11ist, care trebuie
sincer. Orice proiect
lucrati v, care vizeaza nu atat impliniri
cftt Prin.s ca menghina in aceasta alternativa: a
a ceva
excedat termene ahe
in care s-a implicat, este
care ar fi propice
e deloc 0 Eniste mic-burghezEi, c1 un nu
de astazl e
Q."C;"LW(1. altfel
(1
129
dar girate de trairile dez:agreabile m su
majoritate a cazurilor. Se
aceasta realitate fatala, care se
a$a cum a fi crezuti ca ne
de arta. mia cu A mare,
se "
scabroasa $i
foatie jos. apropiat tot
care pare a avea 0 rizibila prin
]Juse in aqilme. Nu neaparat in ope
rit oarecumva nevinavata $i lipsita de aparare,
aprecierilor unor neaveniti mai mult sau mai putin ti
mult sau putin legitimati
te legitimeaza un legitimator
tinljtate fi cu indreptitire,
nu se poate
suficienpi
vreun
nu supmta sa i
$i analizata
un gest mare CUlioa
sa 0 facem, trebuie pamit 1a curatirea
teoretici . putemici, a tot
trebuie apreciat IDsu$i faptul
oretic, doctoral $i responsabit e lm gest
trema bunavointa, care, desigur, 11U va fi
nu a9teptarn Ci1utiirn adevaruri.
adevaruri care ne marcheaza
instrumentar. - ostensilmea
130
s-ar implica, fmanciar, inc1usiv, consistent. 0 face 1:11sa
nesemnificativ, prin cu preacuparile serioase, lucrative.
Generalizarile noastre, indubitabil corecte, nu exclud ex
Am avut ocazia sa foarte mari arti''?ti
(regretatul Ion Bitzan, Marin in activitate
exemplu) fomie la 10cu1 lor, em'e nu s-au coeotat
em'e sa-i faca 9
i
(nu putem do.
nelalocullor, ca 9i
acest
pri vind posibi1ele "sUiri
di: "Uneori om chiar daca nU111ai in in
sa, intr-o asemenea stare a reprezentarii pe care noi a
privita din perspectiva eontinutului vietii, nula. Daca ast
st81'i se inmultesc, eontinutul al subiectului se reduce"
(60:124). Schleiermacher mai eu indreptatire urmatoa
"Daca nu exista 0 preocupare dezbaterea te
l!lca,t sa ia 0
pruiicipanp 1a
sub mei 0 fOlma,
se falosesc mij
. Pictura se la dispozitie, se etalea
automl niei nu trebuie prezent Ostensiunea,
ofertarea de acest tip mei nu mizeaza pe dialog, de
aeeea este 0 data in plus difieultoasa eomprehensiunea. Aceasta ar
ea pm'tea receptie sa opera (lcgand-o de alt
ceva) 9i sa-l inteleaga pe artist Aceasta, consimte, evident (e
mtistul sa ofertat, deci a consimtit). Or
e U11 acl volitionaL l\[imic Cmai ales as
mai ales cu
fundamentaJ5. e, in acest punet unna
prealabil comprehensiunii. Dar, se
pori, t1..1 S3 ac.cep\i ceea ce nu
Nu 1111elegi pentru eEl n1.1
"i i ('nn i r.il :1tea s-au C0111
a impOltantei operei
un orgoliile, in Jipsa
1?1 unanim recul1oscute, in eonditiiJe
prod1.1qiei sale oferind1.1-:;;i
d'ind jocurile eelorlal!i
sau multiplicarea 21r fi poate
sensu1 in care implinirile
lor in anonimat,
neC1..U10SCUt. k trebui, probabil,
1
eeea ce
:;;1
aceasta, problema l1Ll se
de analogii. Astfel, este greu
tiva psihologica, la
crare a sa ca joc liber al
mai u:;;or de cunoscut,
libere.
concordS. cu ceea ce
ostensiunii: ,,[ ...J,,,t,Q,......,,"'t
I

pg a
lucrari tehnic-cuiistice,
;;;i diferite
Hern1eneutica U;:'lCUi:ll
se ca ea
extragandu-se principiile ccu10anele
doar ceea ce e concord cu specificitatea
de expresie sau "forma de
cum splille :)clllelem1acher, provin fapt din abordcu'ea
semiotica a ostensilmii, se cauta semne care nu funqioneaza
ca rezmnandu-se la a fi t0l111e sau forme-sernne, precis
hiposemantice. incercat in precedentul nostru vohun
-105) sa tocmai prin punerea in cu ceea ce
se pctrece in domenii expresiei aIiistice, specificitatea ire
ductibila a ostensilmii, Pentru lamuriri la respective Ie
din momenttu
modificari
re trebuie necondifionat "Daca privim [ ...]
latura
1J1",,,,am de la presupo
dleqie se dezvolta
in care 0 refleqie
activitate vitaM, ea este cuprinsa deja, implicit, in
ei, intregul demers nu este
moment generator; elementele singulare ale
determinate de activitatea [vital a] din care el
(60: 127), Scbleiermacher stabilqte apoi in fonnulari
metodologia helmeneutica unnat, desluirea
aspectelor introiective, respectiv tehnice (legate obiectualizare).
Trebuie deci sa aiba lac ,,[...J intai, deciziei, adi
ca a unital!i 1 a orientarii specifice a [latura psihologica];
intelegerea compozitiei ca realiZ81'e obiectiva a acesteia;
[lnlelegereaJ meditatiei ca diacronica a
[ decizii]
plecand
servam totodata cum autorul
tia care erau
acest mod,
'128-129).
problematizeaza
1 iberul
arbitru ,;;i prob1emele fOlmativitatii, .
fun daInental a, eventual ruptura:
latm-i consta faptul ca pur i';;:'lllUIU
prin mmare, noi trebuie sa ne intoarcem
al autodetelminarii
puterea fonnei este cea caI"e-l stapilne:;;te Clutor, atat
in momentul meditatiei, 91111 compozitiei. oda
ta cu decizia [pentlllJ conceptie este deja i fonna. In miisura
care fOlma este deja ceva
spirituale in este al formei, tot
din perspeeti va latmii grcu11aticale [a
gan a1 Acest nu se schimba mod esenlial
atunci intillnim creatol1l1 unei noi, In acest caz, De 1n
trebam elUn a ahms lm Ilutorsa creeze 0 noua
Noi intre un moment negativ $i
consUL ill faptul ca din cauza
germenele complex idei recuza formele
caz a;;mdar, fie remmte 1a Lie sa se aescopere 0
fOlma noua. Daca este descoperita, intra 111 Joe mo
mentul pozitiv. 0 forma nou descoperita nu este absolut noua.
existS. deja dar nu ill domeniul in care autollli vrea sa 0
135
creeze.
. in care
oculte) de a scoate in prim
Caruselul nestingherit,
unde
sem
Fritsch,
modS. for
decelabile,
. un artist sau
nu toti se
za. a.r fj de comandamente
ratoare, care va
ecologic ne vizeaza deja pc lloi
al
schimbat in aceste aproape sute de ani,
te individul creator (lesne psihanaliza
tul a1 vietE. a evolum
ee legatUTa are ea eu
momentul genezei
autorului? putea
aceasta este 0
hel111eneutica ';'1 el a lipsit aproape
Antichitafii, originea sa este deseori
l11ulte ori titlul este total u..l\.,c<c,r
operei, de pilda
eu Laean ca .. ]
eeluilalt" :15
hologic
prin conceppa lui aceasta se
deci scapa de echivocul originar.
de la viara automlui (artistuh.li) ne spu
este ( contrar parerii unor anume
a acestuia poate conduce 1a
alvie!ii autorului" (60:130).
caleidoscopiea
nu
ne mal spune
ostensiune-titIu, acesta din unna dat
ea cum ar sa expliciteze supliment3x ceea ce
nu ar li capabila faca singma, este eu deosebire cornplexa.
FOalte e tautologic, da scriptmal ceea ce 1i s-a 1ivrat
nn desigur, doar pentru identitlcare.
diverse, asupra chestiunii, intr-o alta
uc:uvminatia nu e eea mai importanta de-
care Ie ia artistul. timpul 1egat
J....I'-'I..o1,<:'la e un act
barea fn ce
aici de: ce aceClsta pentru el sau
in ansamblul vielii sale? [... ]Prima intrebare se
138
nu
ceva care
imprejmari. Atunci cand
unei decizii a
1ucm care apare odata in cuget In
eu totul
aeeastii se cade lesne in al1ecdotica.
9i comparam operele vlziunea co
recta eonsta a pleca de 1a rernal'carea necesiwTi in
''''Am",,,,,,i,,; ;"t",,;r,, in a lTIodului
Inalti
care a iost compusa
bile 1a imprej uraxi. Dar
niciodata e
(60:131).
Dineolo de dihotomizarea il1itiaIa, e recunoa:,;
intfunp1arii in lllarea (deciziiIor) artistului.
c'"'uuJ.u".... manifesta de a se rolul C011
arlsmnb1u1 vietii cmar, al al aliei in
via!a poate fi
rari" (60: 1) conduce, credem 1a LGWa.LL6ill
il1cepe abia In rnomentul in care se 111ai altfel.
vorbim lntr-lID sens eminent despre artistica, l1U reu
a eeva Iacut este decisiva, ci imprejurarea ca ceea ce s-a ftlcut
o particularitate deosebitit" (29:56).
,,[...J eu cat mai mult 0
rnai stmt 1111
dimpotriva,
sa creeze
deten111nat
dll mai
a
eA'terioare"
ra., ell atal mai este cunoa:;;terea
a
orice martw-le artistica este vestit ceva, este C1..U10Scut
recunoscut ceva. ce e legat 0 asemenea sea
tdea1..1na cu un fel umure, CLl 0 mlrare aproape eu 0
ca ceva s-a intarnplat, ori ea unor oa
ceva" (29: 1 Aceasta in conditiile care,
cum arata Schleiermaeher, eu privire la
cn legitimitate in domenilll
literara un domeniu foarte restrans. Adesea
diverg
en
l
e
intre orientarea artistica, pe 0
parte, :;;1 stil111 de pe alta parte. In caz poate [apfu'ea]
0.. . .: 1
metodologica 11 taee pe
care nu era flagrant in epoea,
sa un
cunl spllllea 0GweleuWlvUCJ
de cenzw-a,

legi eorespllllzat03Te a
tor
Schleiennacher arata cat
exact DECIZIA-GER.1\1ENE
in sa
tii ar fi aceasta?"(60:134),
mare perfect valabile ostensiunii: "lJeClZla
poate avea in autorul 111SU9i 0 In opera vietii
priu-zisa, eand acea este eea care intreaga ne
este dat un maximum al valorii. Minimul aeesteia se manifesta
in
ca ele Slm! de mare 111
141
-----------------------------...... ..
sernnatate pentru operatia hermeneutica. Dad! moduI de a proceda
hermeneutic este lipsit de de 0 viziune corecta asu
pra diferitelor valori ale deciziei-gem1ene din care s-a nascut 0
scriere, neintelegerile SLmt inevitabile. 0 Iucrare neincheiata nu
poate fi interpretata ca opera profesionala propriu-zisa. In ea sunt
de inadvertente in tratarea [subiechlluiJ. Cu cat 0 opera es
te mai organizata, astfel incat fiecare element sa fie in perfect
acord cu intregul cu unitatea nmdamentala, cu atilt mai purine
inadvertente VOl' putea fi observate. Modul de a proceda hermene
utic va fi diferit in cele doua cazuri. Cum tohls;i sa stabilim
daca 0 opera este de un fel sau de al1ul? Noi trebuie sa clmoas;tem
intreaga activitate a autoruIui" (60:134).
Observat
ii
de metodologie hermeneutica de interes su
premo Deci decizia-germene careia i se depisteaza trei nivele can
titative, are, cu indreptatire, confom1 lui Schleiermacher, 0 insem
natate capitala pentru operatia henneneutica. Fiind yorba de deci
zie, automat i'ntelegem ca e yorba de un aspect volitional, care
acopera, pe respectivele paliere, ipostaze de grade de important
a
diferita. Este greu ca decizia-gelmene sa acopere intreaga viat
a
a
artishllui, el va trebui sa ajusteze din mel's. Operele ocazio
nale, conjunctmale, implinite din varii motive, cel mai adesea din
neeesitatea de a autofinanta produqia esentiala, capitala, in care
artishll crede Cli toata puterea care i se pare absolut necesar a fi
implinita, slmt de lm interes relativ.
Exercitiile pregatitoare - azi Ie spunem proiecte - sunt in
sa mai penUel tot
i
necesare. (Exista lnsa arti9ti care sust
in
ca-9
i
consmna spontaneitatea creativitatea in proiect de aceea
il evita; prefera improvizatia, care conduce, ins a, la nenumarate
reveniri, costisitoare atat ca timp consumat ca.t ca investit
ie
.
In cazul ostensiunii aceste schite, exercitii, proiecte prega
titoare sLmt demne de tot interesul, au un statut similar operei inde
lung finisate, deplm marturie asupra demersului creator 9
i
sunt cu
deosebire pretuite. La fel lucrarile netemllnate, cmar nesernnate
(cu tot feti
9
ul semnatmii, unul dintre multele legate de ostensiune,
de altfel), se aliniaza stahltului operelor finite pot complela feri
cit contextul.
Ca trebuie eunoscuta inu-eaga activitate a auto lTll ui (artis
rului) e indubitabil. (Mai tarziu 0 serie de hermeneuti vor avea 0
alta parere). Indeob;;te putin despre un 3l1:ist cand luam
contact cu opera sa, dar intotdeauna se cunoa;;te de fapt cate eeva
legat de viata respecthrului artist. Acest ceva, dobmctit pOalt l11Ll-u
discutie de cafenea, influenteaza ab initio a reeeptolTllui,
neconstiruindu-se inu--o aperceptie riscand sa faca imposibila
apropierea 9i aproprierea. E cazul cel mai comun, a1 marii mase de
receptori, poate de blma-credinta (dar suntem tentati a ne indoi_ in
general, de ea). Generala e neintelegerea ea trebuie statuata, :;;i
conform lui Schleiermacher ca 9i prezumtie, intelegerea e cloar ex
ceptia. N oi nu pledam, neconditioriat, penUel ea, ni se p3l-e ca artis
hIl se poate, foarte bine mulrmni eu acceptul. In caz C3. '10m
sa e9afodam 0 filosofie a accephllui, simplificam problema her
meneutica in fundarnentul ei, in ratiunea ei de a fi, anlill1e realiza
rea intelegerii. Daca de intelegere nu e cu adevarat nevoie, nu sca
pam oare, automat, de 0 smsa de false probleme care maeina rela
tia? Dar daca toru9i nu se poate realiza (acorda) acceptul dec8.t eu
conditia intelegelii, cu sau :fara ghilimele? lata probleme la care ne
yom stradui sa raspundem in viitor. $i yom intreg arse
nalul de mijloace de convingere pentll.l a implme punchll acesta de
vedere, care se constituie intr-tuml dinue pilonii metateoriei noas
tre.
Desigur, nu avem in vedere C3l"e p3l. lipsiti de irn
portanta, marginali, provinciali (stll.lctUJ:almente 9i nu prin catalo
garile pripite jignitoare ale centlLllui). E tara hlhuor orgaruzari
lor statale putemic centralizate - pe model francez - de a descon
sidera ceea ce capitala teritoriu, provincie. In ceea ce pri
ve9te Romania, stat puternic centralizat, din motive binecunoscu
te, neoavangarda anilor 60 nu s-a implinit in capitala, ci in "pro
vincie", la 9i Cluj, ambele orage demne de a fi adevara
143
142
I

este
este cea mal lipsita
importan!a
tara mel 0
de
mai preeizeaza
detenninate sunt con1
i11u

individualitatea, paTti
lui ei, domeniul caruia Ii apartine ar
formelor se tinde spre un asemenea
"""0(,,,,1\.-,. Cu mai determinate
cu mai lipsiili particularitate este
individual aeste opus a modului me
nu se re-
Sigur ea 8.11istul intra automat Intr-un univers
constituit independent de liberul siiu 8.1'bitru, l11sa
tul le redistribuie, Ie Ie ajusteaza, inventeaza altele noi
complementare, reducandu-se acmn "intregul la lU1 act de
a1 autorului" cum splU1e Schleiemlacher (60: 136). Schleiennacher
dar 9i fennitate: "i11 acest
teoria artei, Sa ne bQ.W,.LWJ
mod intr-un al1lU1Ut
multi prelucrea
realizarile 1m vor fi
cu
mult vor
144
acest caz, ill1
moral, ca 8.1' fi camc
terul al de artEi 1}-ar , sa mCl
un SCOD delelminat. aceasta este n-ar t1 perrms
sa se decat ca aceasta s-ar
rientare, dar nu pe un scop
pura, caz
esenta serierii unui [autor] arta.
In nu
automanifestare in eorelatia dintre
1 137).
Intrarea in conflict eu teoria artei 11-ar fi dramaticiL
a avea 0 lllncpe, preewn odinloara invocarea,
ce1ebrarea, evoe8.1'ea, reflectarea, nu
nifestare a evolutiei 1a care se refera
am numit-o instaurativa ee e evident vag),
eu autoreferentialitatea sa, risca, pur i simplu, sa nu intereseze.
e poneifw:i, preconeeptii
211 operei de 8.1ta este demult e
o al1llUle Olientare, ci li lipse$te
toemai
, . ,.,
tocmai al .
e deterrninanili dirij eaza
ce sa intereseze eeva ee se refera do8.1' sine, de
trinliteri care asigura simboliz8.1'ea. Or, opera
funcialmente simbolic, Deconstructia 9i demitizarea
nimalizeze. Or miillmalizarea, ea i toate
altfel, sunt mOlial
opera de (OStenS1Va, in trebuie sa se
daca nu cml1va e necesara chiar 0 relntemeiere,
Schleielmacher ill continuare: "Totui
intrebarea daca, 0 opera ar trebui sau
ca de aliiOi. ea, aadar, determinata sau
alta a luat a anumita 111Iatiare intr-1U1 areal na
atunci, i11 privin!a fOlUlei, S-al' putea
daca 0 opera m trebui sau nu tratata astfel.
acest lucru de perfect detenninat?
perfectiunii, [yom vedea ca.] in contextul
nu lipsesc cazlmle Cal'e se abuzeaz
a
, in anmnite scopmi,
fonna propriu-zisa. Totui, acest luc11l poate fi
renU1oscut. Poate di artistul aSC1U1S adevaratul sau scop, Insa
nu risipite i nu lipsite de
9
i
in evidenta adevarata ten
ia 1U1 vast domeniu Cal'e, di.n aceasta per
sens echivoc, ;;i allUme to ate
dinafara domeniului artei propriu-zise, un
ditre alia, prill Cal'e intreba
ial' raspunsul- diflcil" (60: 1
capitala, Cal'e rasplllsul nostru este da, Opera
de alia trebuie tratata hermeneutic ca opera arta, manifesta ca
atal'e, 0 hemleneutica a ostensiunii incercarn e9afodarn
Ostensiunea va fi privita ca opera alia 9
1
nimic altceva,
Echivocurile ~ i dificul.tatile, ca i obscuritatea anurnitor teorii 1
vor trebui depa9ite de un savant desigur, dar i
accesibiL ~ i care poate avea de a fi impruiait. Daca
inseamna in primul impfuiaire (prill discursul sau
sa a$ijderea. Deci
eu obiectul aliistic este supus exmnenu
hermeneutic, demontfu'ii explicative, chial' dadi la moduri dife
~ i cu instrumental' diferit, insa e aceeai, pentl1J
al'nbele aspecte, ele plltand t1 drept interfat
a
celui-
Desigur artistulnu trebuie plasat pe un piedestal mai lnalt
henneneutul sau, i hermeneutic a e 0
prima instanta, dnd nll1ctioneaza ca absolut necesm
o imPOlial1ta sociala
Sehleiennaeher
metateorie: "Tot ceea ce
nical'e prin intelmediul
i aceasta fie se
al1alogie cu ~ t i i n t a sau alia. A;;adal', acestea l1U
unele altora, CIliar ~ i ceea ce este de
specialitate poate beneficia de 0
nonicitate ~ i nuante. Dar pot fi prezentate i mai
ptillete de vedere eu privire la faptul ca 0 opera a.r trebui '
tata plecand mai degraba de Ia un domeniu de la altul. Al1U
eomplexe idei, cme vor deveni obiect al interpretarii, au 0
unitate care se afia raportul dintre continut :;;i forma, Aceasta es
te, toate cele domenii, unitatea
tea] obiectiva, ce rezida in con!inut se poate distinge de
tehnica, ce se refera la forma, Una trebuie inteleasa
In plus, fiecme complex de idei are 0 unitate
toate acestea, subiectiva, aetul de voinra al
~ i fOlma sunt reunite" (60:13 139),
Astazi gimdim mill nuantat problema raportului conJ:inut
fonna (aspect compromis decenii intregi de 0 estetidi aservita),
Despre continut, propriu-zis, nu avem ee diseuta. in mClun caz
nu este ceea ee sau comunicil (apment) opera, C1
artistului, pe care parte a recep!ie n1.1 Ie reconstitui (si DlCl nu
trebuie), Receptia are alt tip de trmri. Versal1tii Stillt
, nici 0 opera situata ill domeniul artei nu trebuie presu
pusa 0 alta unitate dedit automanifestarea, Pentru ea, a ~ ; a cum s-a
producpa pur artistica este afectata orice. i n t e n ~ i e
[arteiJ, se pune problema a 0 ahmci cand ea
In genere, apare urrnatoarea intrebal'e: cum. pot fi descoperite
diversele genmi 9i domenii ale compozitiei intentiile
sublective sau unitatile subsidiare? 0 asemenea intentie
_i
aceasta va exerelta 0
na$terea
forma $i
$i preclsa. Ex-punere
e prezentare, ar[ltare
ci ar trebui sa se
(60:139).
trebuie reClU1OS
de 3 fi a operei inclusiv). Suspiei
b311uind intenlii elUll Ie n u m e ~ -
te SchleiermacheL Ie
manipulatorii. nu destructive.
fie
eorecte,
presuplwem
a anel se aprople uc aeea putere dominanta a
langa aceasta, in ar exista un putemic
in aeest eaz se vm eauta noi forme.
Is un antagonism intre artistului prin f0l111a ~ i
propria sa [ea ex-pLmere]
in aeeasta se va
ceea ce nu este
imagine despre
.. ] un(ui) antagonism in
sa erealie in fOlTIla"
ostens iune , evi
etalare, toale
explicitare Intr-Ul1 i111 limbai. Ostensiunea nu se
ca ineifra.rile
nu
aduee, in timp,
e prezemaL uc l<:t bun timpul petreeut
ostensiuni, poate la deseoperirea de
leg2ituri subtile, 1ntr-o prima treeute eu vederea,
1
nesesizate la plima vedere dar care explica eventual
a ocuren1elor
trasee,
sal.! m:,li degLtll?l lll-
UlUllLd1. 111 aeeasta ehcstitme trebuie sa ne auto::mali:dt.
Numai aeeast2i . faee posibihl UJlci probJelne prc
cum infelegerea ideilor subsidiare. maj
patrunderea meditariei, ~ i anume
exista 0 de
frenatoare.
sa sffu'$easca schim
brn:e a cursului . Daca
se sehimba un anumit punct, aU1l1ci ia
tie. Aiei este vorba de ace I joe liber al re]:)re:z:erllal
vointa no astra este pasiv3, flinta spirituala
eu cat mai mult ne abandonfull aeestui joc, eu
este analoaga aeesta este absolut l1\".liH\".l
pentru ea l1U Ul111eaza 0 leQe a
9i explieilarc,
eo enestmne care se dlseuta. NO) nu creatia sub
:fi prea purin), niei nu 0 clesigm, p1'i\,1
ea experienta ulLima. Doal' viata eel eu ade
varat implieat ea, e pus a in joe ell Din aeeST
pUDet de vedere , se poate vorbi de 0 a
separata a operei e
poate fi element
1
la fiind, e moarta, prezema, uar mOalia. E reinviata de privirea ce
devenind element de subiectivitatea artistului,
care a produs traind-o, subiectivitateaJobiectivitatea celuilalt, ca
re, pe acest traseu, e de indiferenta artistuJui, producatomlui.
acest schimb inter-subiectiv e direct pemicios, se
e neindreptatita productia evident, produca
ideea unui schimb +c,,:5 11'\ f::1t::i Tara
prin opera,
aceea e 91 aei'ormant, flou,
hiposemantic etc. Toate aeestea,
subiectivitat
ii
N eputa.nd, datorita
sa peliraeteze, eu eonvivialitate ehiar, el e oareeum ex
clus din Reeeptoml "dialogheaza" eu nu eu artistul.
Pentm viat
a
artistll.1ui aceasta e totu1. Interesant este di. Gadamer
tfuziu, are de exclude pe atiist din opera.
se in obiectivitate e parell1ic, iluzie de doctrinar
care n-a trait faeefea operei, desavar;;irea ei dificultoas8., dar,
intr-atat subieetiva. ,,Arta incepe acolo unde se putea face
a1tfel" obi;;nui2 sa spuns. Gadamer i avea dreptate.
Schteienuacher observa, de altfel, cu deosebita
ea: "Fiecare stal'e a reprezentarii este sine 9
i
pentm
lill moment [al viet
ii
] este astfd trecatoare. Pe de alta parte, fie
catoe asemenea stare insa 0 mms. durabila, deplme ceva [In cu
pe aceasta intemeindu-se reactua.1izarea momeritului original'.
Dadi n-arfi reprezentare ar disparea lntr-o clipa In
tregul existent
ei
noastre s-ar mistui fieeare clipS.. In starea medi
momentanul dispare, noi ceea ce a devenit el
alt moment aceea intregul este totodata un aceasta unita
continuarea deciziei, lnvinge momentana dispa
de fapt, ea trebuie sa olnvinga complet" (60: 148).
Starile, tJ:airileartistului, necuantificabile i, altfel, greu
explicabile, trecatoare, lmeori fulgerator emar, prezinta interes
lntr-adevar, dadi lasS. u...'TIle. 0 reactua.1izare, in foarte mare
masura partiala, e rea.1izabila in reeentie, dar cu adevarat c1'iutarea,
150
resuscital'ea monientului original' nu 0 cauta reeeptia allaliza.
Fentru hermeneut poate fi importanta, pentru 81111p1u1,'"''''"'''+'-'''
interpret hermeneut Schleiermacher
In continuare, eu subtilitate: [ ...]
te, 0
moment [al vietii] 9i catoe
9i contempla!ia in sens
time de reprezentari care urmme, nu sum supuse aClLllUl nos
tm de vointa. vedem aClUn ceea ce ne distrage stal'ea me
este faptul de a fi al unor asemenea St8.
contextul lntregii noastre alaturi care se mani
asemenea aete ale unul moment. Un asemenea act nu tl
inteles dedit daca plecarn la Intreaga no astra Dadi ne
Warn aetul eomunicarii, deci a1 meditatiei totodata 801
aiei aeeeai tendinta spre disipal'e,
act de \/oinla se 'lmpat'te doua momente: g5ndirea
priu-zisa eomlUllcarea. Daca atl1 biruit meditatia propriu-zis8.,
rara commTIeal'e, disipmea, ahmei ea nu va in a1
o asemenea tendinpi. va fi intotdeatma Dadi
Zal'1m eommueare prin seris asemenea demente, caTe nLl pot f1
explicate pleeand de la actul dominant a1 vointei, nu mal
ca ele provin dmtr-un j oc libel'. l11sa asemenea repre
zentm sunt cuprinse actul comunicarii, acest lucI'Ll se petrece
printr-un act vointa" (60: 149).
ill cazul ostensiunii,
momente, la care se
mai aratat-o, chiat, daca
o gandire care nu e eare ineumba materializal-ea obiectuaUi,
cu toate implieatiile multe rezo]vate de artist deloc rutinier, ci
prin initiative ee tin de meditatie, de gandire, alllll11e.
Comunicarea nu e avuta in vedere mod evident, ar
e contient tot timpul ca. nu produce doar pentru sine, pentru
a scapa de fantasme sau pentru a-9i incerca puterile. In subsidim e
prezenta tot timpul realitatea ca obieetul frnalizat va fi vazut :;;i
._
lJretenpa aceasta nici IlU 0
ell nu s.. aT
alambicat, baIOchizant
lesnicios, limbajul comtID
se imparta;;e;;te cmax
are, Dadi asta s-ar
la un mij loc de
Cornunicarea se poate
'intregii limb a
jul-limba, Ceea ce eronat se
De

degradare
Lipse;;te
compromi!ator In di se
care nu mai sunt precllmpanitor
a nll cere
natural,
paguboasa) a
f::1ce In continuare,
parca
legate de "actul dominant al voint
ei
", cum
De Schleiem1acher, sunt pertinente. Opera, implinirea ei obiectuaHi
un act de vointa determinat Dad\. analiza
H<ClllJ'-'JiCUUI."Q., inclusiv) nu-l poate depista, nu inseanma di e
Eber, , neangajant. clemente dar apar
ca identificabile, este pentru Intotdeauna s-ar fi pu
tut $i a1tfel, alcatuirea unei (plastice; observat
ia
e va
labi18. pentlU domenii ale Gratuitatea artei, alta doc
trina ce apasa abordare metadiscursiva, se
referea lipsa ei pragmatism, la implicaTea absolut specifica,
dar marginaJa ill cea sociala, inclusiv),
Funqiile ei specifice, inconfundabile, rffinan 9
i
nu pot fi
norate. Dar corect ceea ce fine obligat
ii1e
damentale ale henneneutului Aceasta inseamna nu nu
152
spune
neutica coreet.
rUJCU"u.._,. in continuare 9t astazi,
mw aptitudine ei ;;i
despre autor comoozi
completa autor,
licentioase, ceea ce 0 crasa a
artistului, 0 parte, a ceea ce i se poate cere mijlocului
toria,
duce 1a
foarte
(ostenSilli1ea)
nU-l cerem hermeneutice, sa
Inleleaga cum arara
orga
presti-
reprezentffi-i
care nOl, plecand la
compozitie, suntem in stare sa
---L__
snnlem 1:11 posesia LU1Ul alt etalon dedit aumci cand nu slmtem in
unei asemenea Intr-Lll1 asemenea caz putem sa
a nu numai ce fel idei subsidiare i-au
ci ce anume i s-a strecurat :fara voie,
ce a la ceva. lntelege to ate aeeste as-
Ia 0 anaiogie stabilita el noi, analogie din
care extragem elementele noastre despre el" (60:150).
Deci "fond reprezentari aSC1..IDSe", "idei subsidiare", re
eu care helmeneutul e obligat se
considera Schleiennacher, trebuie: ,,[ ... ] luata
eu seama autorului In nmOli cu cei
carora elle (60:150).
cazul ostensiunii, va trebui avuta ill vedere eon
unghiuri. Odata de sine, proprii-
Ie exigent
e
:;oi nazl1in1e fOlmative, apoi, ill subsidiar :;oi eel mai ade
sea nemiirtmisit, unei potentiaie reiat
ii
, prin intelmediul
cu cel2ilalt. CeHilalt poate fl, literalmente, orieine. Nu se
prevedea cine trece prin fata unei piculri, tapiserii sau scu1p
ttm nici ce react
ie
va avea. Cel mai adesea va ramane indiferent,
or indiferenta e mOlial al artistului vizual. Presup1..mfuld
ca se capteaza toul:;;i atentia receptol'ului, react
ia
va depinde de
zestrea aperceptiva a aeestuia, or a1'tistu1 nu poate sa se plieze
toate nivelele deinfelegere, ehiar cele mai reduse, cele In care ce
nu e funciannente capabil inte1eaga nimic. Nu e capabil,
deci, vreo legatura, mai ales din lipsa rnimesisului. Dar
acest caz poate fLmqiona principiul subsidiaritat
ii
, deci intr-un
context in general ininteligibil, sa se depisteze temeiuri de interes
locale, 0 nuant
a
de culoare, LID joc de volume atractiv etc. Pentru
hermeneut (dar, atentie, arta nu e produsa pentru henneneuti!)
problemat.izarea se poate face pomind de la un ininteligi
mergand J'napoi stari.le originare, ale genezei
operei, ale motivatiilor artistului. In chesti1..me Schleiermacher
, .
sublineaza: "Poate aparea siruatia ill care dobandim corecta viziu
ne despre starea in care s-a aflat autorul abia plecand de la in
154
terventia ideilor [subsidiare]. Alci se ana inca multe
se situeaza dincolo de posibilitatea regulilor In
genere este valabila [regula conform careia] cu
raportat cineva la activitatea prezentata a sondat
cu atat mai mult talent hermeneutic are el
cat mai dificila este problema henneneutica, ell
rezo1varea ei necesita contributii comune, cu
este lips a condi!iilor necesare, cu
trebuie sa se unea.c;ca a rezolva
Chiar ill cazul texmiui,
Ostensilmea neflind texrua.la, ci contextuala
sunt inca mai mario
lui Schleiennacher privind textul,
,,[.:.] flecare scriere are un dublu aspect; ea pe de 0
log, alta parte comunicare a tmei
de idei. Dad. yom con cepe a doua latms.
te ca nu1a. De aeeasta tine atlIDei fapull ea
fluenrat deloe de imaginile eititori10r pe care
coneepem acest lucrll, attmci sa Sp1..U1em ca ceva nu
este 0 flindca In acest caz autoru1 ar fi scns doar pentru si
ne. Dar de indata ce eOllcepem 0 drept ea este
inf1uentata de reprezentarile eelor carora scrierea li se adreseaza.
Tot ceea ce are illtr-o in acest mod, caracteml dia1ogului,
poate flmleles numai plec,3nd de la elementul comun al
cititorilor SEE" (60:152).1n continuare Schleielmacher subliniaza
extrema diflcultate a identificarii intentiei propriu-zise a
textului, in scrierea finita: "Problema descoperirii
priu-zise pleefuld de la toate ideile care sunt vazute ca idei
diare este foarte diflcila. este numai de re
z01varea problemei henneneutice care ne sta inca in fata, anu
me: daca avem 0 clara reprezentare a medita!iei ;;;i a eompozitiei
autorului, atunci rezu1ta 1esne 0 judecata certa despre ceea ce se
afia i'nafara meditatiei :;;i compozitiei. In acestora
D;lente care nu sunt decat mijloace expunere, de pilda expresii
155
etc. dind cineva, p1ecand de 1a
UC_,'-lL.W gcr111enc, 111erge 111 amanunt :;;i ordinea
ccu-e vrea
le l11Jiloace de
cee3 ce
ideile nu va gasi
comU111care,
Incat este ca $i cum toate
ar fi deja in aceasta serie. De fapt, tot
subsidiara se in acestei . Fi
ca nu se poate afirma ca toate al1
lui
expresie, am spune noi
eu decizia-germene ca :;;i Cll textul
valoarea de
doar
evolutia unui voll1m etc. fntr-adevar
acestea nu pot fi sunt determinate evolutia intema a
in care ajustarile Slmt pelmanente :;;i eel mai adesea irever
sibile. FaDtul ca in ostensiune se lucreaza prin supraptmeri sucee
Nu comunicarea e
SUPOli, intru implinirea operei confOlm viziunii ar-
prealabila, dadi se cu proiect, improvi-
este detelmmant, mai ales in ce-
tip de tensiune care
celorlalte mijloace de expresie.
a deciziei cOlmmicare
...1.

prim, ci, evident, expresia, care, tmalmente, reclama
N oi Indraznim sa pU11em acceptul
gere reclama posibilitatea stabilirii de legiHmi. Credem ca
care
ostensiunea poate fi acceptata $i
se aTe
(deci 1egatura) mirnesisl1l.
este
perspectiva
Limba este aici
aspectul particular prin aceea eli prin
actului psihologic, 0 asociere de V"'-_'uvu.,
unite. Prill forta pe care
tere extensiuni
(60: 154).
$i in
(sintagma
mene e tr3it8.,
sa DLl spunem
bel:;lUg in cazul ostensiunii. Ba ehiar, ocurente1e
care, in sine, SLUlt primordial extensii o;;i/sau transfigu
functie de tipul ostensiunii, SLll1t substan1a muta a aces
de expresie. OstenSiLll1ea nu relateaza vag, e
hiposemantica, dar exprima prezenta.l1du-se deschis,
In Sehleiermacher 0 perti
aplicabile ostensiunii: ..] eu trebuie
.;;i meditatia sa. Aceasta este1:nsa 0 problema
este aproape insesizabil pare a fi detemunat doar
Am putea SpLll1e pur simplu ca idei1e prezente
dau la . obieclu1 trebuie daar sa vedem in ce fe1
ordonate. greu de ce anume in ce fel a
_ un anumit subiect, fiindca fiecare subiect
poate fi tratat In diferite moduri. Suntem in domeluul tailuc a1 me
este sa ce anume a ascuns autoru1, eu
toate ca aceasta rezulta p1ecand de 1a ideea :fundamentaHi.
scriere are propria sa or dine diacrOluca in aceasta privin1a, ea
este 1a origine ordinea in care este gandita fiecare idee. Dar in co
ea poate fi aid la distinctia dinh'e medita
ele este labila se expli
ca min actu1 initial de vointa. Ca moment, acesta poate fi conceput
in sine" (60:154).
de care incumba
mai anevoioasa in cazul
vizual e mai degraba tacut, putin
depLll1e greu .;;i rar martmii, 1.:;;i
metadiscurs valid, doar in cazuri singu
mmare mai mult decat in alte arte, aid determinarile
sunt de re!2ula. Dm conjecturale. Deci supozitii, foarte adesea nein
temeiate.
poate fi crezut sau nu. Doar
obiectuala, compozi!ia, cum spune
depune cele din unna marturia de 1uat In sea
rna. Schleiennacher sublineaza apoi "distinctia dintre meditatie :;;i
158
compozitie" caracterizand-o ca labila i arc
tate. El pune aceasta 1abilitate pe seama actului
produqia: de arta e In primu1 rand un act
inte de a fi (eventual) lUlUl expresiv ni se pare evident.
detalia chestiunea acum, avem insa intentia sa 0
ocazie viitoare. In mod sigur artistul vrea sa faca (sa sa
realizeze) 0 opera alta de 0 anume e
expresiva real!l (nevoie
expresie 9i/sau
cat e nevoie (nazuinta) formativ.
subliniem ca suntem
maTi de acord cu
a lui
decelat cu aplicatie. Sa nu uitam ea 31tistul e un
fect, iar 31ta simulacrul prin definifie, prin Ul11131e abordarea 9
i
analiza va trebui operata eu deosebita prudenta.
Ultima teza citata din Schleiermacher, legata de "aC11.1I 1111
de voint
a
", care co.nfonn . sale fi conceput
sau mai putin 1ncbis in sine, se poate disc uta, cClt este ca as
pectu1 volitional Insote;;te opera de na$tere pana la
Dar Schleielmacher mai dihotomizeaza, continu31'e, cu
tate, cu privire la intentie, impuls, act de vointa: "Daca ne
toarcem acum la impuls, observrun ca nici un act de vointa nu se
sa fi fost dat sub fOlma Lll1ei intentii. Un impuls care nu este
produs in subiectulfnsu.:;;i ca intentie nu este decat un simplu mo
ment a1 instinctului" (60:155).
Sigur multi vizuali, creatori de rmnm
ni9te instinctuali, dar aceasta nu Ie diminueaza ob1igatoriLl
Ie, Un instinct siglU' conserva calitatile picturii, C31'e poate rfunane
felmecato31'e, 111 mai mare masma clIlar decat una impulsiva sau
mmcat intentionala, pregatita indelung prin sclIite ;;;i/sau proiecte.
In fond, poate ostensiunea s-ar putea mu1tumi sa Impor
tant e sa nu ramana indiferenta. Toate aeestea sunt chestiulu care
vor trebui bine curnpilnite catre henneneutul specializat
b1emele ostensilmii, pentru ca explicatii1e sa fie
exhaustive 9i valide, Uffilatoarele obsel'Vat
ii
159
rididi insa semne Cle Intrebare: urmanm
pe care le poate avea desIa;;;urarea idei!or,
o ClupllCllalC faptu! di daca in impuls
atullci, cn cat idei10r este mai obiectiva,
mult particll1arul este care se afla in gennene, eel
eu mai subiectiva este
ceea ee se afla 'in genllene
tonalitatii 'in cme se
II U Lll:O Ul este ins3. mai
tocmai pentcu ca aceasta
aceea el contine mai degraba
decat pe cei a1 propriu-zis, Dar
corelat
ia
lor, astfe1 incat descoperim
de 1a compozitie, iar
c U1d continutu1 este
va fi asemenea dat8,"
prezideaza, desigur, implinirea
nu Slmt duplicitaJ:e, deci Iatamice sau
foarte bine incompatibilitatile ex
ca logica aee1eia nefiind una demonstrati
L;ond
i
1
ii
de corectitudine a gandirii discursi
eu nOf1Uln, judecati rationamente, putand fi nUlni
bUl12fvoint
a
gandirc plastica, se prezinta senina
:;;1 cu taate incongruentele ocurenl
e1or
indiferent daca e autoreferentiala sau nu. E modali
tatea ei a fi ce tine de earenla domenia1a, dar cme nu-i diminu
ca activitate spirituala simbolidi.
Dar oricurn, Schleiennacher ,,[... J nu pu
decat atLmci cand intelegern geneza.
aici [rezllltaJ inevitabila problema de a intelege fieeme lucrare
cm'e poate fi obiect al henneneuticii in acel dublu rapoIt"
.. 1
160
Acceutul pus pe intelegerea a motivatlel, mai
grabi'i, ill cazul ostensiunii, ill se pme de un deosebit interes.
za, motiva1ia dezvaluie In tapt conlinutul interior, 111carCahlra
hica :;;i cognitiva care se concretizeaza in f0l1118.. intervin
sa, :;;i un alt aspect corect decelat: "Noi toti vrem sa intelegem ex
punerea ideilor altuia prin raportare 1a propriile noastre idei.
marea situatii poate flll1su$irea san respingerea. [ ... ]
um1are, In masura in care vrem sa intelegem
buie sa lncetfun raportfun materialul supus intel}Jreta..rii la pro
pria noastra gandire, fiindca aceasta raportare nu este destinata
un caz utilizata
dea] in ce relalie se am. gandirea
gandire" (60:157-15
Observatii capitale. Atat simplul receptor cat $i eel care
ambitioneaza 0 interpretare henneneutica au, desigur, 0 suhicr.l
tate multiIDe prcconce.plii. "Daca nu ue
prindem de propriile noastre ideiJ,
utice nu are nici 0 valoare" (60: 158).
cu deosebire radical in chestiUlle. Desigur, avand vedere dome
sau de investigare, 1ucrurile stau, intr-adeva.r, Dar ell pri
vire la ostensiune credem di este posibila i 0 hermeneutiea ex
trem subiectiva totu;;i valida.
Liberului arbitru al artistului Ii raspunde teventual cores
punde) subiectivitatea henneneutului, care nu va realiza, desigur,
in aceste conditii, 0 caIlonizare veritabila, dar poate raspunde
subjecti vita!i, esenta (eu sale) recepto
rulni (relativ) lipsit de edueatie. CaIlonizarea nu va putea fi reali
zata, in acest dorneniu, decat treptat, dupa
bineinteles concertate. arice CaIlon :;;i acesta va suferi
rnodificari, ajustari legitime cme vor trimite pe 0 serie de
temporru" bine cotati, Intr-un con de umbra. lu}ii vor fi treptat
Posteritatea e dura 9i schimburile de locuri nu neaparat justifi
cabi1e 9i drepte. Nedreptatea postelitatii (acel fragment de etemita
te cme poate fi observat ea 0 coada de cometa, dar nu din oriee
161
1
ill
I\i
1'\
IIII..
Ii

I'

'de lata, deci relativismul
;;i aid) se poate astfel adzmga nedreptatilor din
creatorului. Sunt sitl.1atii1e care cacealmaua e deplin3.,
sau s-a autopacalit.
tendL.'1ta se
Ii par Intr-atat supa.ratoare,
nu e yorba, sau n-ar trebui sa fie
modeste aproxirnari din ce in ce
ne sunt inaccesibile, deci a
pare infantil, implinirile, adesea
Aceasta in Jirnitele permise
Dar din pacate nu nmnai
container. Slmtem containerizati integral.
creierele sunt
Din pacate nu putem ramane ill teT
Rsmane atunei i1uzia,
Obiectl.lalizarea fiind absolut necesara,
subsecventa a obiectLliui simbolic in concertul mare
tine de carenta domeniala. Con:;;tientizarea
sa dud 1a 0 reintemeiere. Desigur, aceasta
e poate 0 posibi1a baza pentru regandirea
., E ceea ce speram sa reu:;;im, macar part
i

noastre scrieri.
Dar revenind, dupa aeeasta digresiune antieipativa,
hermeneutica lui Schleiermacher, mai trebuie comentata inca 0
"Trebuie sa [1m noi in:;;ine farniliarizat
i
eu medi
compo
z1
1 a putea inte1ege meditat
ia
:;;1 compozitia
la
aeeasta perspectiva, in exercitin1 prealabil spre inalte
In gimnastica literara, este propria creal
ie
"
. 1 58).
Aid ar fi mcnt observatia ca nu e 0 situat
ie
fericita ca,
cGlnentatorul sa fie un fast care nu s-a realizat plenar,
C3 sa uu spunem ca s-a ratat a renunt
at
sa mai produc2\. opere
a produce comentarii. Practicarea en succes a aruandurora e
iluzorie. Sunt rarisirne cazurile in care criticul, comentatorul, este
e ;;i artist de prima impOl
ian
l
a
. Dar sunt.
162
----L
,
sa critica, estetica, hermeneutica, realizate la palier superior sunt
arta. Nu a1' trebui sa se
sau tripla specializare. Hermeneutica
dubitabil opera de alta.
Punand in poezia ';;1
UlmiHoarele aprecieri: "Daca ne
portii, mC1 un caz nu
tregime primul act de voinra.
act de vointa. in cadrul
Tocmai de aceea [poezia] nu este lU1 act 1Il con!onmtate CLl
inca ceva, ce a1' aduce 0
In nu existi 0 asemenea
acest caz plecam de la faptul ca in primul act
forma 91 continutul sunt date. Insa fOlma este aiei aceea a
Pl'oza. Prin Ulmal"e nu 111Ci un obstacol
tele illtregulni sa fie dezvoltate a!?a cum au fost ele
Inceput" (60: 159).
Considerarn ca ostensilmea nu e
"primul act de vointa". Transformfu:ile slmt
se realizeaza prioritar prin suprapuneri !?i nu
praplmerea comporta majo1'e, cu cme alte tlpuri arta 111.1
sunt confruntate. Cand sup1'apui negi integral ceea ce este astte1
acope1'it, mai mult, alterezi !?i contextul. 0 suprapLmere, care evi
dent e 0 transformare, antreneaza deci altele, rapOlturile nen .
te, date juxtapunere, fiind decisive. Receptonli nu va
data cum s-au derulat in timp operatiunile, ce trail"i
- au antrenat acestea, cat se va fi fr::tmantat pictol1..11 ca sa
seasca, cvasiinstantaneu, solulia acceptabila (nu indraznim sa spu
nem ideala). Emotiile In receptie slmt de cu
constituie pe cele ale creatonllui, putandu-se
Ricoeur, de doi versanti (52).
Schleie1macher identifica 0 situatie speciaHi, in C81'e l1U
doar plasarea e semnificativa, ci insu:;;i sistemul
de agregare contextuala: ,,In cazulin cmT complexul ideatic l1U es
te un agregat de elemente, interesul ;;i mtrebarea "ce
163
anumc a mal gandlt autorul in plus"? cade eu totul inafara sarcinii
henneneutice" (60: 161). eu alte euvinte 1ntr-o astfel de situatie, in
care aspectul manifest intentional, nu e vadit, ana
hermeneutic a are obiectuL E evident,
ostensiunea, eEt arta contemporana, 0 arta de mod
adesea totul se reduce 1a astfel de agregate J:ntamplatoare
nu slmtem siguri CEt pot fi l1umite agregate - mai degraba
aglomerari a1eatoare hiposemantice, lip site de pertillen
care nu reclamEt, ba chiar nu permit 0 analiza hermeneuticS..
referirea la astfel de fenomene- repetilm larg raspandite In
rutele vizuale de astazi - reclarna 0 alta modalitate de abordrue. Or
avem un dublu interes: de 0 prute,
a mecmapa l.ll1ui autor in totalitatea distingand-o de
ceea ce apare in compozitie, de alta prute, de a
Clm1 este modificat de modul expunerii sale, cmn se
comporta Intregul proces, caft se p1edind de 1a prh'1lul
act vointa, fata de totalitatea obiectului" (60:161-162).
flagrant nu exist a meditatie ci doru" expulzari
te indepartezi automat la distanta corespunzatoare,
a te protej a. lndiferenta este cea mai buna modalitate de
protectje pentru receptor. Cfmd el se considera tratat ell indiferenta
nu eu deferenta, de catre artist), raspunde automat cu aceeai
monedii. Ciclul comuruca1ional se incmde In acest caz, dar sub
fonna de banda Moebius. Parri1e nu comunica pentru ca nu au ceo
o atmosfera de tristefe cuprinde orice mare manifestare expozitio
astazi. Partea recep!ie e perfect de aceasta. Par
tea produqie, cu cohorta de curatori astfunpar, eu totii
pentm a instal a mai savant mai spectaculos spectacolul m
Ull. Umversurile sunt paralele. Nici 0 legatura nu va
fi posibila lntre ele parra in momentul in care se va proceda la
reajustari structurale, mai ales In ceea ce oferta. Dar cand
breslei sunt profund dezbina!i, "avangarda" le
gitimata ca atru"e de legitimatori ilegitimi e rupta nu numai
ru"iergru"da, dar i de masa mare de combatanti, care in acest scena
riu cuprinde :;;i Inmmati aezarmap, ell torii dezabuzati, e clar ca
discursul henneneutic e ce] deplasat :;;i ca trebuie inceput ell
lmul apoi, abia, putandu-se trece la analiza
aplicata, altfe! totu] ramane 1a nivel factologic.
Schleiermacher prefigureaza
Gadamer conceptul
poate fi eu adevarat
sesia a tot ceea ce ar fi
se adauga faptul ca ru
pe timpul autoruIui" (60: 1 Aceasta
care se analizeaza momente ale 8ltei
fuziunea orizo nturi I or, eru"e se Cllll-)(:tllc:
contemporana prill prisma analizei hermenetuice, problema
ra care i se ridica acesteia este constat81"ea ca,
meditatia lipsete A
rea de cele diierite
contraculturala. In astfel de eazmi - in care revolta se
tot mai des meditaJ:iei -, helmeneutul va
mers cu deosebire sociologizant. Estetica
va
printr-o henneneutiea soeiologizanEi.
Priv.ind impulsul origin81", pe care Sehleiennacher pune, Clj
indrepta!ire, un accent deosebit, acesta mai observa: "Dupa Clm1
impulsul originar a tost coneeputa 0 expunere sau cealalta [respec
de imagini sau raportLlri cauzaleJ (n.11. F.M.) inovatia ;;;i me
ditatia sunt eu totul altele. Si in acest domeniu, 0 inovarie este mo
dul de a UJll elementele, de a impune Lmul sau altul dintre ele.
Exista aiei moduri de a proceda complet diferite care nu SUl1t
subordonabile unele altora. Daca serie
imagini, dar aeestea nu au totui aspectul
In stare sa 0 reeonstituie; rezulta ca
fonna sa" (60:165). Aceasta e situa!ia in cazu]
Dar raportuJ inovatie - meditatie e sim.iIar ill toate ca:L,'11rile ae pro
dUcfie cultural a, dar eu deosebiri sesizabik de 1a un domeniu 1a
tul. Anum.ite arii cuhurale privilegiaza., illdubitabil, inovatia, chiar
164
165
:j
:
-l
s;i inova\ia de draguJ il1ovatiei, sau de dragul provoca.rii. E situatia
ostensiunii, care cum se cllvine, nu pare
cand e provocatosl'e. De altfel establishmentul a invatat cum
sa provoccuea neutralizand-o.
Schleiennacher asupra aspectului
l110mentul . 0 diferenta 111U'e a
sale, ea pcrsonalitate istorica,
in lor eu
noseut. exterioru'.
zi.'itoru'e, este mai dificil" (60:1
In avemo parere diferita,
ne perspectiva istori
este cvasiimposibil sa apreciezi
justete, productiile contemporane. Faptul ca
bine omul, nu ne asigura automat b mai
care cele din unna,
o contextualizam coreet nu e deloc ca Ii
raport cu productiiIe contemporru1e.
revine, continuare, la problema, ideilor
introdudind nuantari de mare finete: "Sa Ulmarim
aCLlm ceea ce se intre meditatie ;;i compozitie ;;i care sa
cand uneia, alteia. este domeruuI ideilor
apru"j:in meditatiei autorul Ie ru'e cum eIe
reClIDoscute ca ;;1 care Ie integra
. In caz contrru' ele apartin compozitiei.
Ul::.ilUlge aici dOllA extreme. este aceea in care autorul a sta
con;;tient in compozitiei totalitatea elementelor,
in minte mai cand a;;temerea
pe l1rutle era deja Incheiata. In acest caz, ideile subsidiru'e
ca inserate. Cealalta extrema este aceea in cru'e autorul,
la inceputul procesului de meditatie, ;;i-a luat deja libertatea a
nu se limita la dezvoltru'e a impulsnlui originru', ei de a las a
ideilor sa se desia;;;08l"e liber. In acest caz afilmam eu
ca ideile subsidiare apar}in procesului meditatiei" 60: 167).
Tot ce afmna Schleiermacher }::Jrivind expresia es
te valabil 9
i
pentru Desigtu', nu avem general
idei subsidiru'e, ci ocuren"fe secundare, cel adesea inserate, co
montate. Ele nu raman apmifii rang
bine, simpla prezenta detennine
eel mai adesea spontane,
unei meditatii, ci necesare
In
Sehleiermacher
sau mod a proeeda In
poarta acees In opera linui autor, sa
sa \'rei
sa dobandeti 0 cunoa;;;tere ce nu se ca;;tiga
eu..
ristidi" (60:168). Se deci 0 de subieetivitate
tarea hermeneutic a, teza pe care run lansat-o
9i ne bueuram sa fim, iata, de
o alta teza Dlma de mteres e in continuru-e. 'aces
avea un concept a
avea mea potrivita. Cat prive;;te expresia, defmitivmea
lementelor ei incepe abia odats. ell compozitia insai" '168).
cazul ostensiunii definitivarea elementelor nu incepe
eompozitia insai, ei se sffu'ete odata eu incheierea luer2iJ:ii,
aspeetele compozitionale Artistul vizual nu
ee a doar a incheiat lucrru'ea, decide, de re
gula, de data aeeasta 0 meditatie
corespUIlZator ea ostensiune, Nieio regula 1m cum tre ..
sa acest moment. Deeizia
eand luerarea poate fi prezentata, tine
desigm, dispozitia, stru'ea spmt a amorUllll, 1a care se
Sehleiermacher avand lDSa In verlel'f': intreg procesul de elaborare
se descopera
a autorului
tine mod de
unei de idei C8 f8nte i'lle cugetului.
o serie de observ::nii "Daea
dispozitii suflete,;;[i, m aeest
modificari, rara ca el sa fi nevoit sa Ie dJ lllnaca nu
" momentanee nu are 0
fi modalita
pot fi
111tr-una
este
o semni5catie
mult in tratarea Nu pot :5 l11sa regUll clare 111 aceas
ta toc111ai pentru di este vorba de mult de 0
(60:169).
devine factura inconfunda
modula!iile,
de la artist la
mclO
in aceasta aceasta libeliate
domestica, e afectata alterat1 social, deoarece acest
e conditionat in mal mare masma decat e dispus, de
sa mai
eu bC!llelennaCl1er: "cxlsta oameni care
spirit sunt cum nu sunt
acest lucm avand influenla muzicalitatii
pierd simful run10niei. Prin mlnru'e, nu ill
specificul. Dar se aflii :;;i prin ce se manifestii
, a ru1lStulUl Vlzual e
foruie dificil sa ce 2ll1ume a acela:;;!
Realitatea nn se poate detem1i
zile de lucm
pun asupra a ceea ce
nstica principala. a expresiei am rnai aratat-o). $1 noi
credem cil. nu in stru-ea de spirit de scmia dmatii a artistului trebuie
Ulma
(pe acela:;;i
Schleiennacher arata cu justete ca doar
e :;;i cu ata.! rnai rnult aceasta e
.-..L
valabi1 in ostensiune, 9
i
sistemul de
pennite a se alaturi 0 smna de lucraI'l, a
deci, 0 cornparare sinerona.
Legat de starea spirit care na,;;lerea operei
apru'tineau subiectelor care le t1'ata. lua
diferente. Dad. autorul serie avand in mull SElla-
Ie serie. diversitatea dispozlj:iei fi U9
0r
dc-seQ
o
discw-sul
cadrul efu:eia
(60:170).
In ceea ce ostensiunea foru-(e ea e elaborata
(realizatii) intr-adeva..r dintr-o su1a:re, oricurn . de
rna ora se fac sub urgenrei, ell
cvasiinstantaneu. putem vorbi in
stare de SDITit rilnrl I"vl"l"'llti", 1",..,.;".;; se pe eta
medie a acestor
m.i.J12ll1ta afectiva. desigur nu e decelabila
receptori, destinatari, clUn Ie spune Schleiermachel', a carol' dispo ..
atitudine c0l11w1icaponala e masura de-
Partea produqie, receptie, ca intr-lll anu..
ni': pe de lllda, eu
e
predispoziliile
ostensilllea. Sigur privitoruilli, ansamblul i se poate parea
obscur, mai ales din cauza faptului ca un cod, eehi \'0
1
realizarea
Schleiermacher observatii eu la
(textuaIe, evident, dar considerap.ile sale sunt va
: "Primul eonsta mtotdeauna
prin care este descoperita totalitatea,
struetura $i formule aceasta. Daca
de ansamblu conduce pasaje
punctele ale este posibil nu
. un rezultat satisIacator" (60: 174). mai departe:
1nt1'-o care cheia
euprinde sine 0 obscuritate, prieinuita. nu 0 intrelU
la contextuluiJ de genul semnalate, avem de-a face cu
cel mat dificil eaz, fiindca nu se poate gasi 0 metoda a
suprima acea obscmitate. aceasta
pret. aparitia unor
o asemenea incapacitate
Ce ar
faptul ca
obscuritate ce tine de
de desigur nu uuuV,"J.
LUIUd:"lC anurnite obiecte reprezentate, care ar fi expe
superficiala sau caTe nu ar avea destul
ell n.mdaluI, aceasta in 1..mei pieturi
reprezentationale, sau evolufii eonfuze nea9teptate, pe trasee ex
cesiv aleatorii 1ntr-o abstracta.. nu. Incongruenta
facturii, 1l1cornpatibilitatea solu!iilor picturale care eoexista
neconeord al anwnitor oeurente
context, solutiilor decelabi
catre 1..m receptor neavizat, acestea ar putea fi obscuritatile ill
cazul ostensi1..mii.
p1..1tem ca ;;;i Schleiermacher eu 1a eel
care aIcat1..1iese texte, dar sunt ineapabili sa serie, ea
a1' trebui eonstatandu-i de
170
,
i
I
..-:i.
Oricum produqia de pletun, gravun,
etc. este excedentara. produce
mai mare semnatate, flagrant nu se
te valorificare a ce s-a depozitat deja. Oricum acest
obiecte, evident simboliee, sunt obiecte, In majoritatea cazu
greu de transportat sau nedeplasabile, circulatia lor
illgreunata ob1ectiv, dincolo, de dczinteres1..11
evasi-general pentru 0 de produqie, care risca sa
reze sau dispara mult patri
morliu. E fatal i faptul modalitatea de expresie e autografica
nu alografica dihotomizarii lui Nelson Goodrn,m).
procesul interpretarii ,,[ ... J trebuie sa pOI-rum 1a viziunea an
asupra intregului parte, iar de viziunea de
ne reintoarcem la situatia a scrierii.
cuprinde sine 0 trecere dineolo de ea 0 trecere in
domeniul eriticii al fillldamentului ei ipotetie" (60:1
este perfect valabil $i in eaml ostensiunii, Vizualul e
mozaieat, oeruuI lllIDeaza trasee nea.;;teptate revine de nenuma
rate ori la pUl1ctele critice, a face un baleiaj de la
dreapta, contextul 1 p31iiculare
eeuaJie. In Remarcajinala din pre1egerile din semestllli de
3l1ului universitar 1826-1827 Sehleiermacher
problema hermeneutica genere nu fi complet re
dedit legatura, gramaticii eu cu teoria
i cu antropologia atunci este ca in henneneutiea
exista 0 putemica motivape pentru speculativului eu em
pirieul istol'icul. aceea, c1..1 cat mal vasta este
neutica ce se in fata unei generatii, eu
o astfel pfugrue. 0 atenta ctwU.LJla
asemenea, ea de la renaterea
terpretare a contribuit la dezvoltarea "VlllLUaHi pe rome lamrlle. eu
atat eu cat a urmat toemai aeeste
henneneutica generalil a
res ill seeolul hermeneutic a nu e intemeietoare,
171
....
cat mai deplma a ceea ce
Avem sentimentul ca as
simte in formulare
res-
nu sunt patnmse de ceva, Cl
conduce mai departe.
aceastii fascina!ie este cu
i a operelor de arta. Teo
Jilltieru
restrans al aeestuia, coreet sesizat, indepar
aspectele dureroase pentru artist.
mvelul aeesta se ramane inevitabil
sau contracultmii. Ruptura s-a adancit tot
ca se vor mai putea posibile legatm
11U mai poate fi yorba, mai degraba
operele Jilltichita!ii,
Gelmania. Astazi el
Vlzea-
Daca se poate
decat daca
e 0
plastiea
discurs,
nu s-au schimbat :h.mdamental in cei doua sute
cand Schleiermacher expmlea metoda, aceea
LllLHllLll nostIu
meneutica sa
(a ostensiunii) e in
172

adica a1 unei "telmologii" ce nu se
;)ll11l:.!la colectie de operalii Tara legatura intre ele.
, aceasta subordo11are a regulilor particulare ale exegezei $i ale
fiJologiei de problematica generald a actului de a fntelege
F.M.] constituie 0 rasturmrre intru totnl asemanatoare cu eea
care a realizat-o altundeva filosofia kantiana ... In aceasta pri
vin!a, putem caviziunea lui Kant constituie orizontuJ filoso
mai apropiat hermeneutica .]" (52:74). mal departe
tot Rj("'oeur, Intr-un diagnostic perfect: ,,[... ] Programul hem1eneu
al lui Schleiermacher plUta 0 dubHi pecete, romanticii :;;i critici:!:
pri11 apelul sau la 0 relatie ell procesul creatie,
critica prin voi11ta sa de a elabora nite reguli universal valabile ale
(52:75).
prm tot ee am Intreprins, in genere,
anistica i In teoretizari, ell riseul de a se considera ca. ne-am
contaminat de neoromantism, gtlndim in chestiune, la fel ca
Schleielmacher. In analiza relatia cu procesul creatie trebuie sa
nemijlocita, apoi, e obligatoriu a se elabora ni:;;te reguli Ulllver
sal valabile ale intelegerii, in eazul in speta al ostensiunii, care
literalmente 0 ocolete, lara indreptatire.
netiind efectiv lm limbaj, neputandu-se codifica
cazul) ostensilmea raman inevitabil, pe alocmi obscura.
ca atare. Deci drumul pe care-J i'ntrevedem ar fi de la 0
filosofica la 0 filosofie a acceptului.
insa de Ricoem dnd acesta afirma ca rapor
opera i subiectivitatea autorului poate fi clarificat doar
interpretare, deplasam accentul de la cercetarea
a subiectivitaWor ascunse senmul :;;i referinta operei in-
Nici subiectivitatea henneneutului, nici cercetarea ::;UUICV
se daruie$te prin suferinTil) nu slmt, desi
Dar Illl putem expedia creatorulla lada de gunoi a
retinandu-i doar opera, fetiizand-o treptat dit mai
tranzactionand-o i obTinand seama-i beneficii
176
necuvenite. macula astfel'portiunea de
ritatea, vizibilitatea postuma, oricum am privi iucnu'ile, re
probabiL Nu yom osteni In a-i arnenda teoretic (dom'
din pacate) pe care altereaza sistematic
viciindu-le
177
5. BIBLIOGRAFIE
l. Adorno. Theodor
2. Adorno.
3. Anziell, UlfJ ter.
4. Barrow, John D ..
Bartbes, Roland.
6. Barthes,
7. Barthes,
8.
Jean,
q. Balldrillarcl,
10. Baudrillard,
& Gallillaume, Marc
I\, Altlill,
12. Blackburn.
(l
Paris, b.llllU\.;:'lC\.Ol\..
(2004 [1981 Psihonaliza
crealol', Editura Trei.
(2006 [2000]), Mic tratar nimic.
tehniciL
Le zero de
de Nouveaux Essais
du
Institu
tut Europ".... "
(1981),
Simulation,
Editions
(1996 [1983]),
jatale,
Polirom.
(2002 [1993]), ale
Paralela 45.
(.\ 996 [1 qq411 TnlarJil1ea interzisa. Bu

[1994]), Dic!ionar de jilozojie,
Univers Enciclopedic.
178
13. Harold,
14. Bourdieu,
15. Brunner, I'<.tJlmI(L
16. Cezar,
7. Charbonnier, Georges,
18. Codoban, Aurel,
9. De Micheli,
20.DE
21. Dilthey,
22. Evans. Dylan
23. Earle, Wiliam James,
24. * * *,
25. Foucault,
26. Freud. Siegmund,
27. Gadamer, Hans-Georg,
Bu
Economia buml
ri lor SI117 hnlu
Editura Me
ridiane.
[1998]), Psihanalizel ,Ii societate
'T';"';""n." EdiLma
Amarcord.
Trata! o
henneneuricel !.7 Bucure:jti,
Anastasia.
(1974 [1960]),
Bucure;;;ti, Editura Meridiane.
(2001), Senm 0 intro
ducere postmoderna In ,n
Cluj-Napoca, Editura
Dacia.
[1966]),
secolului
diane.
(1998 ed. a II-a), Univers
encic1opedic.
(2002 [1 BUCll-
Humanitas.
(2005 [1996]) Dic/ionar iniroducliv de
Paralela
Bucure9ti. Editura All
(2004 [2001]), Hermenelltica subiec
Polirom.
DiscolJ/ort In
Editura Trei.
[1960]), Adeval' .;f metoda,
Bucure9ti, Teora.
179
---t
28. Gaclarne.r, Hans-Georg,
29. Gadamer, Hans-Georg.
30. Gellner, Ernest,
31.
32. Martin,
0"
).J .
34. Kandinsky, Wassily,
35. Kant, Immanuel,
36. Lvotard, Jean-Franyois,
37. Manolescu, lon,
38.
39. Marshall. Gordon, (ed.)
40. Maxa,
41 McQuaiI, Denis,
42. Merleau-Ponty,
Maurice,
43. Miege, (1998 [1995]), Gandirea comunicalio
nala, Bucureti, Cartea Romaneasca.
180
44. Nagel, Thomas,
45. Nagel, Thomas,
46. Nietzsche, Friedrich,
47. Pareysol1, Luigi,
48. Passeron, Rene,
49. Putnam, Hilary,
50. Qualia, Roberto,
51. Ratiu, Dan-Eugen,
52. Ricoeur, Paul,
53. Rimschneider, Burkhardt
& Grosenick, Uta, (ed)
54. ROlty, Richard,
55. Saint-Martin,
Femande,
56. Sartori, Giovanni, .
57. Sartre, Jean-Paul,
Editura
Oore ce il1sealllJ1t1 toate
SCW'IC1 in{mdllc'ere In
voioasa.
Meridiane.
(2005 [198 ,I'i is{o
rie, Editura Tehnica.
(2004 [2003]), Ganciirea stocastiL'c?
Nemira.
(2001 ),
tempol'ane ale arlei.
tllra Dacia.
(1999 (I
Eseuri de
(1998 [1989]), ContingentQ. ij'()l1ie
Bucure;;ti, Editura All.
(1988 [1987]), Semiologie du
Language vistlel, Quebec, Press de
L'Universite dl! Quebec.
(2005 [1997]), Homo videns. 1mbeci
/izarea televizhme
gal7direa, Humanitas.
de ontologie
[1943]), Fiil1!Cl oJi
Paralela 45.
181
58.
59.
60. F.D.E.,
61. . Hans.
62. Norbert,
Peter,
64. Vaihinger,
65. Vatimmo. Gianni,
67.
68. Vittgenstein, Ludwig,
69.
Jean-Jacques,
70.
Curs de
Ia;;i, Poiirom.
(1966 [1960]), Introducere in se
Bucure!;>ti, Editura !;>tiintificii
[191 8]), Hermeneutica, la9i,
Polirom
(2001 [1
tOI11 \'if simbol
Editura
(2000
lui "Co ) ~ i
Bucure!;>ti, Nemira.
Dincolo de subiect.
Heidegger $i herrneneutica,
Pontica.
Gdndirea
Pontica.
(1993 [1985]), Sjarsitul modernitCifii.
Nih ilisn I \ ~ i hermeneuticii in cultura
nn<'h1,,,,A""1?n Constanta, Editura Pon
tica.
[1953]), Cercetari
Bucure!;>ti, Humanitas.
Filozofia imaginilor,
FilozoJza de la ilUini
nism Bucuresti. Editura
All EducationaL
CUPRINS
1. EXPUNERE MOTIVE ........................................................ 7
2. COMENTARII LA PREZENTAREA INTRODUCTIVA
A HERMENEUTICII LUI SCHLEIERMACHER,
ROIV1ANEAScA ......................................................... 11
3. HERMENEUTICA LUI SCHLEIERMACHl:::R .......................... 32
3.1. INTRODUCEREA AUTORULUI ................................... 32
3.2. INTERPRETAREA SEMIOTICA ................................... 74
3.3. INTERPRETAREA INTROIECTIVA. ............................. 116
4. CONCLUZII ............................................................................ 175
5. BIBLIOGRAFIE ...................................................................... 178
183
I.;
/
v
PARADIGME
LORIN MAXA
Coordonatm: GHFORGHE PERIAN
o
MPREHENSIUN I Ace
Editura LIM
9
i'!
f.';
ISBN: 978-973-726-288-4
Editura
2007
Dli\JU VIRGIL
1.