1.

Opera lui Octavian Goga oglind a sufletului transilvnean

Poetul se naste la Rasinari langa Sibiu, dintr-un tata preot si o mama

invatatoare; Cosbuc va fi cel ce ii va orienta scrisul catre realitatile
satului,el realizand in definitiv o monografie poetica a satului
transilvanean, a doua monografie dupa cea a mentorului sau.
In 1902 infiinteaza Luceafarul, o revista asemanatoare cu Tribuna si
sustinatoare a aceleiasi miscari samanatoriste.In anul 1905 publica
volumele Poezii si Ne cheama pamantul in 1909, iar in anul 1913 va
publica Din umbra pamantului. Este admis ca membru al Academiei
Romane inca din anul 1919,scrie piese de teatru precum D-nul notar si
Mesterul Manole.Va fi un politician deosebit, ajungand deputat si chiar
ministru, pentru ca in anul 1937 pentru o scurta perioada de timp sa
ajunga prim-ministru pentru ca in anul 1939 apare postum volumul Din
larg.
Se poate observa miscarea operei lui Goga catre o monografie a satului
de timpuriu in opera lui sa prin cunoasterea directa a vietii satului si prin
solidaritatea la ea.Opera sa vine intr-un moment istoric si social de
asuprire a romanilor din Ardeal, astfel incat opera sa poate fi considerata
una a mandriei jignite, un zbucium national in care se manifesta o
credinta
in
izbavire.
Goga devine un militant si un teoretician al acestei miscari in Marturisiri
literare, opera in care afirma ca : Eu,gratie structurii mele sufletesti, am
crezut intotdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator
de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care
filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma in trambita de
alarma.Aceasta credinta este impartasita si mai tarziu, cand afirma ca :
Eu m-am nascut cu pumnii stransisufletul meu s-a organizat pentru
protest, pentru revolta, cel mai puternic sentiment care m-a calauzit
vreodata si din care a derivat formula mea literara.Aceste citate sunt in
masura sa raspunda la intrebarile legate de motivatia poetica ce l-a
condus pe Goga catre o atat de frumoasa poezie cu caracter socialnational. Opera sa a avut un caracter mesianic, vizionar si profetic,
anuntand un viitor in care poporul va fi izbavit, vremea razbunarii va
coincide cu ziua cea mare a bucuriei.El a vazut altfel taranul decat
Cosbuc sau Alecsandri, el privind satul total, sintetic, colectiv (precum in
Plugarii, Calcasii, Noi, Oltul) dar si prin figuri reprezentative
pentru realitarea rurala a acellor timpuri (portretele realizate in

Apostolul, Dascalul, Dascalita, Lautarul), creind astfel figuri

memorabile ca preotul Ionis (Casa noastra) sau cea a lui Popa
Solomon. In creatia sa este izbitoare frecventa metaforelor si a termenilor
de origine religioasa, termeni si structuri biblice, invocatii (rugaciune,
Doamne, Parinte, Stapane, Altar, strana, icoana, ispita,
tamaie).Desi apar termeni eclectici, poezia sa nu are un caracter
religios, ci social deoarece nu intalnim in operele sale o sete de durere sau
de autoflagelare precum circula in textele sfinte ci o durere determinata
de realitatile social-nationale.Astefel prezenta cuvintelor de origine
eclectica este explicata doar ca elemente ale esteticii poemelor, si
nicidecum avand caracter gnosiologic;de altfel in poezia romana nu avem
nu avem cu adevarat o poezie cu caracter religios.Totusi aceasta
abundenta de termeni religiosi se poate explica prin faptul ca in familia
lui Goga au existat preoti timp de generatii astfel incat filonul de
literatura religioasa va fi substantial in plamadirea stilului poetic si va
determina specificul creatiei sale.In opera sa nu este raportat terestrul la
transcendenta precum cere stilul religios ci invers, transcendenta se
integreaza in realitatile umane.Apare in acest mod un Dumnezeu asa cum
este el cunoscut in mediul rural, un batran al satului, intelept, bun si cu
putere dar nu de esenta transcedentala, ba chiar uituc cand e vorba de
durerile oamenilor.Nu in ultimul rand, termenii arhaici si religiosi
demonstreaza celor ce negau vechimea noastra in Ardeal ca ne-am nascut
aici, ca suntem aici din mosi stramosi si ca nu suntem un neam inferior
acceptat si suportat pe aceste meleaguri;ideeqa descendentei nobile
apartine Scolii Ardelene dar si predecesorului sau, Popa Sava cel Batran
ce se pare ca prin anul 1792 propovaduia aceasta teorie enoriasilor sai.In
concluzie, elementul religios in poezia lui Blaga are doar o functie
sociala, laica prin excelenta, concret motivata istoric si nu gnosiologica.
Goga depaseste impasul epigonic post-eminescian si reuseste o ridicare
a liricii romanesti dominata inca de momentul eminescian catre noi
culmi ale creatiei si realizand o noua liricizare a poeziei.Traditia si
inovatia se imbina surprinzator in opera lui Goga, resimtindu-se in
poemele sale insa o mica influenta eminesciana si o mare influenta
venita din religie, din graiul popular si din doinele populare.
Poezia Noi este o poezie culta in care tendinta, revolta impotriva
asupririi nationale si sociale in Ardeal se transforma in arta superioara,
intr-un mod surprinzator si original.Foarte greu de analizat (ca si poezia

populara), versurile lui Goga creaza o mare pozie prin modul spunerii,
in melodia de doina ce strabate de la un cap la altul si care leaga
conceptele de jale, lacrimi, suferinte, patimi si cantece intr-un cantec de
jale, intr-o zicere dezinvolta, iesita parca din conditia neamului
asuprit.Transferul de la persoana I singular la persoana I plural, a lui
eu cu noi, pare cu totul firesc in contextul poetic, iesind la iveala
simplitatea de un mare rafinament artistic a acestei poezii.
Oltul, poezia publicata initial in revista Luceafarul in 1904 este
rascolitoare prin mesajul ei patriotic, o patetica chemare la lupta prin
redesteptarea nationala a romanilor din Transilvania la inceputul acestui
veac.In versurile lui Goga, Oltul este un interlocutor uman, o
permanenta in spatiul geografic si etnic al tarii, biografia sa figurand
intreaga
istorie
a
poporului
roman.
Desi, in trecut, Oltul, drumet, batut de ganduri multe era martor la
durerea unui neam ce asteapta/ De mult o dreapta sarbatoare, partas
la vitejiile strabune, la razvratirea populara impotriva celor ce jurau pe
spada/ Sa sfarme sfanta noastra lege, astazi pare neputincios in fata
lanturilor puse pe grumazul undelor sale de un stapan crud.
Alaturi de Olt, sufera intreaga natiune, dar totusi speranta razbunarii
razbate si in aceasta poezie, o speranta ce tine in viata generaie dupa
generatie: Dar de ne-am prapadii cu totii/ Tu, Oltule, sa ne razbuni .
In Plugarii se surprinde portretul moral al taranilor si credinta
acestora in biruinta ce nu se va lasa asteptata.In aceasta poezie taranul
va fi cel ce se va rascula si va aduce o noua ordine in aceste meleaguri,
iar ziua rascoalei nu va fi departe.
In Apostolul se pare ca este reflectata imaginea tatalui poetului,un
luptator pentru drepturile romanilor din Ardeal . Intreaga natura si
intregul sat asculta cuvintele pline de intelepciune ale apostolului.
Mesajul din Clacasii a fost purtat in constiinta romanilor din
Transilvania timp de ani in sir, protestul social si national prezent in
randurile sale oferind incarederea in biruinta ce va veni.Astfel, poezia
poate fi structurata in patru tablouri care prezinta, pe rand, imaginea
clacasilor istoviti secerand din greu sub privirile si biciul dusmanos al
stapanului, apoi pruncul si alaptarea sa de catre o mama slaba ca o
umbra, pentru ca in finalul poeziei tonul sa prezinte o evolutie in
crescendo, spiritul vizionar al poetului manifestandu-se in interpretarea
artistica a scenei.Se vesteste un viitor luminos, in care poate chiar

pruncul ce este atat de neajutorat acum va conduce o rebeliune a

maselor menita sa instaureze dreapta ordine pe aceste meleaguri
chinuite.Deosebit de interesant este portretul stapanului descris in
special prin comparatii:ca un blestem in vremuri innoptate, ca o
pedeapsa a veacuri de pacate, si epitete menite a sugera dispretul celui
ce se considera superior fata de muncitorilor pamantului :in ochi avea
mania oarba
Poezia ce deschide volumul Poezii publicat in anul 1905, cel mai
izbutit volum de poezii al lui Goga, premiat de academia romana, este
Rugaciune;poemul este o ars poetica, o poezie programatica ce
concentreaza conceptia poetului privitor la misiunea artei si a
creatorului ei in socieate.Mesajul a mai fost transmis si in alte opere
precum Fragmente literare, dar aceasta poezie concentreaza si
amplifica toate aceste sentimente intr-un tot unitar, bine legat din punct
de vedere compozitional, in care regasim ecouri din Grigore
Alexandrescu, Ion Heliade Radulescu si altii pe un ton grav, totul fiind
privit din perspectiva unei atitudini active in fata gratitudinilor vietii.
Compusa din 6 strofe in care simetria perfecta joaca un rol crucial,
poezia are o structura bipolara manifestata intr-o atitudine subiectiva in
care se pun in relatie doua elemente eu si tu, o adresare catre
Dumnezeu.
5.Viaa social n plsmuirile lui George Toprceanu
George Toprceanu (n. 20 martie 1886, Bucureti - d. 7 mai 1937, Iai) a
fost un poet, prozator, memorialist i publicist romn, membru
corespondent al Academiei Romne din 1936.
George Toprceanu s-a nscut la Bucureti la 20 martie 1886, ca fiu al
cojocarului Gheorghe Toprceanu i al Paraschivei, estoare de covoare la
azilul Doamna Elena", amndoi originari din prile Sibiului.
ncepe coala primar la Bucureti (1893 - 1895) i o continu pe valea
Topologului, la Suici, judeul Arge, unde prinii se stabilesc o vreme.
Revine la Bucureti i se nscrie la liceul Matei Basarab pn n clasa a IVa, apoi la Sf. Sava. Dup absolvire intr funcionar la Casa Bisericii, apoi,
ca profesor suplinitor, cu pauze de omaj i de via boemian. n paralel,
se nscrie la facultatea de drept (1906), pe care o prsete pentru cea de
litere, fr a termina studiile.
Prima ncercare literar dateaz din timpul colii primare i este primit cu
rceal de colegul mituit cu o peni i doi nasturi pentru a-i folosi de

public.
Debuteaz nc din liceu, la 19 ani, publicnd primele ncercri, sub
pseudonimul G. Top la revista umoristic Belgia Orientului (1904); a
publicat i la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastr, Revista
ilustrat, Smntorul, Neamul romnesc literar. n 1909 public n Viaa
romneasc parodia Rspunsul micilor funcionari, ca o replic la
Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (prin care se face remarcat n lumea
literar. Garabet Ibrileanu (cu care ntreine o interesant coresponden),
l cheam la Iai (1911), ca subsecretar de redacie la Viaa romneasc.
Subsecretar, apoi secretar de redacie la Viaa romneasc, aflat sub
influena lui Ibrileanu, Toprceanu cunoate i colaboreaz cu scriitori de
frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu
sau Hortensia Papadat-Bengescu.
ntre 1912 - 1913, mpreun cu M. Sevastos public revista Teatrul.
n 1912 se cstorete cu nvtoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu
unic, Gheorghe, dar csnicia se va destrma. Ulterior, se va nfiripa o
poveste de dragoste discret ntre el i poeta Otilia Cazimir.
La Iai ncearc s-i termine studiile de filozofie dar este mobilizat i
particip la campania din Bulgaria, apoi la primul rzboi mondial, cznd
prizonier n primele zile, la Turtucaia (1916). Rmne n captivitate pn n
1918. ntors la Iai, redacteaz mpreun cu Sadoveanu revista nsemnri
literare, pn la reapariia Vieii romneti (1920), al crei prim-redactor va
fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflect i n Povestirile vntoreti, n care
tovarul de puc i de undi este numit de Sadoveanu prietenul meu,
poetul.
Volumele sale se bucur de succes de public i de pres, n special poezia,
pentru care obine n 1926 Premiul Naional de Poezie.
n anul 1934 ncepe n Revista fundaiilor regale, publicarea romanului
satiric Minunile Sfntului Sisoe (neterminat, publicat postum n 1938).
n 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Dei bolnav de
cancer la ficat ntemeiaz mpreun cu Sadoveanu i Grigore T. Popa
revista nsemnri ieene ca un ultim efort creator.
Primvara lui 1937 l prinde la Viena, ntr-un sanatoriu, de unde trimite
ziarului Adevrul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu
Sadoveanu, care fusese greu atacat n presa vremii i de protest fa de
huliganismul care lua amploare n presa romn. Articolul acesta a fost
publicat postum.
Poetul a decedat la 7 mai n casa lui Demostene Botez, la Iai. Este
nmormntat n cimitirul Eternitatea, din Iai.

Dac la vreo eztoare literar aprea pe scen Toprceanu, sala

izbucnea spontan n aplauze. Dar nu n aplauze reci, care manifest o
admiraie cerebral, ci un joc zglobiu al minilor, mrturie de mulumire i
plcere...
9.Cromatica n lirica bacovian. Elemente expresioniste n plsmuirile
poetului
Expresionismul este un curent modernist care se manifesta in arta si
literatura europeana in preajma primului razboi mondial cunoscand o mare
dezvoltare, mai ales in tarile de limba germana. Se caracterizeaza prin
urmatoarele particularitati: a) preferinta pentru trairile de 121b19b
o intensitate paroxistica exteriorizate violent, refuzul civilizatiei urbane si
industriale
b) preocuparea pentru mit
c) cultivarea imaginilor contorsionate sau indelung stilizate
d) intrebuintarea contrastelor violente
A fost ilustrat in poezie de Lucian Blaga, Aron Cotrus, iar in teatru de
Lucian Blaga si Adrian Maniu.
Originar din Bacau (1881 1957), George Bacovia a debutat in 1899 in
revista Literatorul a lui Alexandru Macedonski cu poezia Si toate.
Macedonski si Bacovia manifesta preferinta pentru poezia franceza
contemporana de orientare modernista: Baudelaire, Verlaine, Mallarme,
Rimbaud, respingand estetica romantica.
In viziunea lui A. E. Baconski, George Bacovia este cel mai modern poet
roman din prima jumatate a sec. al XX-lea si unul din precursorii europeni
ai celor mai noi tendinte din literatura universala de azi: absurdul, drama
existentiala, pustiul istoricamurgulnegru biologic.
Criticii epocii interbelice (E. Lovinescu, G. Calinescu) l-au receptat pe
Bacovia ca un autor simbolist si l-au definit drept poetul unor senzatii
elementare.
In consecinta, ei au apreciat mai ales volumele de inceput ale poetului
(Plumb, Scantei galbene) in care Bacovia recurgea destul de frecvent la
recuzita liricii simboliste.
In schimb, volume cum ar fi Comedii in fond, Stante burgheze unde
autorul ajunge la o formula mai apropiata de poezia sec. XX si de teatrul
absurdului, au fost considerate inferioare din punct de vedere artistic,
poetul fiind caracterizat drept un talent de dinant (Vladimir Streinu).
Stefan Augustin Doinas il considera discipol al lui Alexandru Macedonski,
in cenaclul caruia s-a afirmat, Bacovia este exponentul cel mai stralucit al

simbolismului romanesc, orientare ce urmarea.primenirea cadrelor

traditionale ale poeziei noastre, formarea unei noi sensibilitati poetice
Bacovia refuza inregistrarea continua a realitatii: el lasa mari goluri intre
obiecte si intre notatii, obtinand surprinzatoare efecte de cupidaritate
Treptat, amurgul, noaptea, toamna, iarna, zapada, ploaia, vantul, clavirul,
devin un fel de personaje care executa aceleasi miscari sugerand o lenta
ruginire a masinariei universale.
George Bacovia a creat o poezie de atmosfera in care isi fac loc elemente
determinante si reprezentative: nevroza, singuratatea, cromatica
surprinzatoare, meteorologia bacoviana, muzicalitatea cultivate la toate
nivelurile. Nevroza bacoviana, asociata spleenului simbolist, starneste
dorinta de a fi, spunea Baudelaire, oriunde in afara lumii.
Subiectul liric se gaseste intr-un spatiu inchis, cu imposibilitatea de
evaziune.
Spatiul inchis (cavoul, odaia, orasul) se asociaza la Bacovia cu tema
singuratatii, care nu mai este ca la romantici, ci este resimtita ca o
dominare. Mitul geniului este inlocuit cu cel al poetului blestemat
specific decadentismului. Asa cum el insusi marturisea in interviul
acordatului I. Valerian, Bacovia stabileste corespondente intre culori si
sentimente, cromatica lui surprinde miscarile sufletului pe baza principiului
simbolist al analogiilor. In poezia Amurg violet, violetul, culoarea mortii,
sfarseste prin a se raspandi pretutindeni contaminand in egala
masura cosmicul si umanul. Se ajunge la viziune apocaliptica, iar
umanitatea bacoviana devine un amestec straniu de morti si de vii.
O alta culoare funerara, negrul reprezinta simbolul mortii in foc
(imaginea scrumului); chiar si culorile calde capata in lirica bacoviana
valorificari negative, rosul devine simbolul materiilor organice intrate in
descompunere, apartine sangelui mort ca in poezia Tablou de
iarna. Galbenul e culoarea deznadejdii, asociindu-se asa cum se
intampla in poezia Scantei galbene, cu ideea captivitatii intr-un spatiu
ostil si apasator.
Poezia Plumb care deschidea volumul din 1916, ilustreaza perfect
raportul de continuitate, dar si de ruptura al liricii bacoviene cu
simbolismul. Ca si reprezentantii acestui curent, Bacovia recurge aici la
simbolism. Unul dintre simbolurile prin excelenta bacoviene este plumbul.
Acesta este un metal greu, asociat in astrologie cu Saturn, planeta stagnarii
si a melancoliei (Drept urmare, poetul si-a intitulat primul volum de
versuri: Poeme saturniene). In imaginarul bacovian, plumbul desemneaza
o stare maladiva a materiei, asociindu-se frecvent cu reprezentarile

spatiului inchis si cu imaginile de cadere. Plumbul este initial o

particularitate a spatiului exterior (sicrie de plumb) care contamineaza
si subiectul uman (amorul devine, el insusi, de plumb). Aceasta
contagiune ilustreaza perfect modul particular in care aplica
Bacovia tehnica simbolista a corespondentelor: in viziunea sa, omul si
lumea au ca numitor comun plumbul. El este prin urmare, instrumentul
unei totalitati cu semn grav, care caracterizeaza deopotriva umanul si
cosmicul.
La nivelul unei analize stilistice elementare se poate observa ca in Plumb
toate propozitiile care contin verbe de persoana I sg. au subiect inclus, iar
prenumele eu este inclus; omul agonic se converteste intr-o entitate
anonima, cu identitate incerta. Viata interioara se reduce la o succesiune
de senzatii elementare, vizuale, auditive, termice.
In fiecare dintre cele doua strofe ale poeziei exista cate o imagine
auditiva foarte puternica: scartaitul coroanelor (din prima strofa)
corespunde unui strigat dezarticulat al personajului liric. Paralelismul dintre
aceste imagini acustice sugereaza dependenta eului de obiectele exterioare.
Lirica bacoviana trimite la conceptul de arta dezumanizata, teoretizata de
ganditorul spaniol Jose Ortega Y. Gasset. In viziunea acestuia arta sec. XX
este una dezumanizata.
13.Esenele poeziei blagiene
Personalitate singular in peisajul literar al vremii sale, Lucian Blaga se
remarc drept o contiin creatoare nsetat de absolut. Dorina de
transcedere a limitelor impuse de nsui statutul de fiin uman va provoca
pe planul artistic o neistovit cutare a esenelor. Mai mult dect
contemplaie sau simplu meteug, arta de a scrie devine la Blaga mijlocul
cel mai eficient pentru eliberarea contientului tensionat, pentru
transpunerea n vers a propriilor intuiii abisale. Lumina, ca element
cuprinznd in sfera lui de semnificaii sugestia unei fore luntrice
excepionale, este simbolul ce a dominat ntregul traseu existenial al
artistului, convertindu-l metaforic pe Blaga ntr-un adevrat Poet al
luminii. Fora luntric a omului Blaga, acea iluminare a contiinei
specific doar iniiailor au fost izvorul creaiilor de mai trziu. Aceast
tendin de surprindere a esenelor universului i de ptrundere n noi
dimensiuni ale spiritualitii este captat de Blaga ntr-un limbaj poetic
aluziv i fluid, transpus simbolic n metafora ,,luminii. Poemele sale devin
expresia unui univers absolut a crui esen Blaga i-o asum i o
transfigurez poetic.
Simbolul luminii, ca emblem absolut a unui

univers ce se refuz receptrii directe, devine astfel motiv emblematic

pentru ntreaga existen creatoare a artistului. Din arta i gndirea oriental
el preia aspiraia nemijlocit spre absolut, transfigurnd orizontul
transcendent n expresia adncirii n propriul infinit interior, spre spaiul
cosmic, al dizolvrii n lumin. Expresii metaforice ale contemplrii
naturii, Poemele luminii subliniaz o percepie senzorial profund.
Poemele sunt transfigurri metaforice ale sentimentelor eului liric ce-i
cnt iubirea-lumin, ridicnd-o la rang de fapt poetic esenial. Prin propria
sa spiritualitate, definit plastic ,,lumina mea, poetul sporete taina lumii,
amplific misterul existenial, fr ns a-l revela.
Poemele din volumul n marea trecere, publicat n 1924, devin expresii
metaforice ale sentimentului caducitii. Poetul iniiat i pierde vitalitatea
anterioar, se simte izolat de semeni i nstrinat de sine, exprimndu-i
regretul de a se fi nscut, de a fi ptruns n lumin:,,De ce m-ai trimis n
lumin, Mam, / de ce m-ai trimis?(Scrisoare).
Volumele La cumpna apelor (1933) i La curile dorului (1938)
cuprind poeme de inspiraie folcloric i mitologic, cntece aprute pe
acelai fond al lirismului contemplativ. Eul liric intuiete n lucruri i
fenomene simboluri ale unei realiti mai adnci, perspectiva rmnnd una
cosmic, de transcedere a universului imediat. Teama de moarte, regsit i
n volumul n marea trecere echivaleaz cu o prsire a luminii: ,,De ce mi
e aa de team mam-/ s prsesc iar lumina?(Din adnc). Ultimul
volum antum de poezii- Nebnuitele trepte (1943) propune o modificare
spectaculoas a strii lirice. Revelaia trit ca exaltare este evident n
poeme precum Rsrit magic, Pleiad i lumea inundat iari de lumin
redevine
muzical
i
transparent.
Redat ca laitmotiv pe parcursul ntregii opere blagiene, simbolul luminii
dobndete noi valene ideatice: metonimie a iubitei n Poemele luminii,
sugestie a unui absolut spre care eul liric aspir, expresie definitorie a unui
univers arhetipal- spaiu matricial i protector sau, din contr, univers ce i
provoac poetului sentimente de team i anxietate.
n poemul Lumina, viziunea cosmogonic a poetului imagineaz o
natere a lumii prin fora germinativ a energiei luminoase.
Lumina pe care o cnt poetul, esen a universului, se nfrete cu
ntunericul, nu descifreaz taina lucrurilor ci le opacizeaz, le estompeaz
nelesurile, cufundndu-le n mister. Absolutizat n plan metafizic,
unitatea celor dou contrarii: lumin i ntuneric este transformat de Blaga
ntr-o
legtur
dialectic
profund.
n poeme n care simbolul luminii pare a lipsi, el este de fapt nlocuit cu

simboluri ascensionale menite a reda energia nestvilit a poetului, doritor

s devin eu-receptacol al fluxului luminos: ,,mi-a ntinde spre cer toate
mrile/ ca nite vnjoase, slbatice brae fierbini, / spre cer/ s-l
cuprind(Dai-mi un trup, voi munilor).n poemul Lumina, Blaga stabilete
corelaii inedite ntre lumina dragostei i lumina originar ce a stat la baza
universului, ntr-o cosmogonie poetic n care lumina a fecundat haosul i
Neptrunsul. Universul se transfigureaz, n imaginaia poetului, n
mpletire de antinomii, n spaiu al tensiunilor ontice i gnomice. Simbolul
luminii, rememorare a esenei paradisului(Lacrimile), se mpletete cu
minunile ntunericului, ntr-o alegorie a unui spaiu dominat de antinomii
existeniale.
Luminii ca laitmotiv blagian i se asociaz un complex de imagini simbolice
ascensionale: muntele, pasrea, copacul, sgeata. Prin poarta cerului situat
n vrful muntelui, poetul iese n afara lumii i a ,,marii treceri,
lepdnd ,,balastul crnii: ,,M simeam acolo, sus, mutat ntr-o vrst
arhaic, la adpost fa de tumulturile istoriei, ce numai arar i trimitea
rumoarea din vale la noi.2 Simbolismul cosmic al muntelui axial este
nvestit cu valoare sacr, conturnd o hierofanie n toate mitologiile lumii.
n poema Am neles pcatul ce apas peste casa mea, relaionarea planului
terestru cu profunzimea esenelor apolinice este prevestit de zborul
psrilor spre inte luminoase: ,,puterile psreti au artat n triunghiuri/
spre inte luminoase. n plan metaforic, transcederea universului concret,
simbolizat prin zbor, coincide cu o ,,lepdare a poetului de ,,balastul
crnii, cu o ieire din propriul sine: ,,i m scutur de mine nsumi/ ca un
cine ce-a ieit dintr-un ru blestemat.
Simboluri ale contiinei poetice nsetate de lumin, porumbeii i
privighetorile sunt convertite n ,,gte cu ,,micri oprite, poetul nsui
devenind ,,frate obosit/ al cerului de jos/ i-al fumului czut din vatr. n
volume precum n marea trecere, eul liric i mrturisete n mod direct
revelaia amar i dezolant a ncetrii impulsului spre transcendent, a
opacizrii luminii: ,,Un stnjen doar deasupra mea-i lumin.
Poezia blagian penduleaz nencetat ntre doi poli antitetici: unul este
cel al expresiei directe, discursive, cultivnd ns hieratismul la un nivel
adiacent i polul vorbirii cu ,,glas de tain, opernd cu simboluri iniiatice.
Oricare ar fi maniera aleas de Blaga pentru transmiterea mesajului poetic,
esenial rmne ncercarea artistului de a spori tainele universului prin
cunotere luciferic, de a conserva misterele existeniale, lirismul su
convertindu-se, conform definiiei lui Vladimir Streinu n ,,alfabet criptic.

17.Liviu Rebreanu romancierul

Ion, roman cu aspect monografic, trateaz o problem grav, problema
pmntului. Este o dram social a csniciei rneti ce ia natere din
nevoia de pmnt a ranului. Drama lui Ion este exponenial pentru o
anumit categorie social- cea a ranului care poate s se rzvrteasc, s
se opun, dar n nici un caz nu i poate schimba statutul.
Aceeai problem a pmntului este prezent i n Rscoala, roman
definitivat n vremea anilor 1931-1932. Aceast fresc a rscoalelor
rneti din 1907 este fr ndoial cea mai izbutit creaie a lui Liviu
Rebreanu.
Criorul Horia ni se mai nfieaz ca o naraiune istoric, vag
biografic, mai degrab ca relatarea unui episod istoric i anume a rscoalei
din 1784 condus de Horia.
Horia: un gazetar fr multe scrupule vrea s fac avere i nume, oscilnd
n lumea politic dup oportunitate i se prbuete nu prin inconvenienele
sale reprobabile, ci tocmai din nobleea de a apra femeia iubit.
Pdurea spnzurailor, al doilea mare roman al lui Rebreanu, adduce n
plin plan drama rzboiului. Romanul trateaz un caz de contiin, dar
intenia autorului a fost de a condamna rzboiul n general i mai cu seam
rzboiul purtat de imperiul austro-ungar acela despre care se spune c este
o vast nchisoare a popoarelor. Cu acest roman, el abordeaz o tem mai
puin frecvent n proza romneasc de pn la el: tema rzboiului mondial
imperialist.
Adam i Eva cuprinde istorisirea celor apte existene successive ale lui
Toma Novac, toate ndeplinind un ciclu de spirituale aezate sub semnul
cutrii sufletului pereche, al nostalgiei brbatului dup complementul
feminin predestinat.
Ciuleandra marcheaz trecerea la romanul orenesc eludnd pe ct se
poate nfiarea de indivizi i se refugiaz n monografia unei pasiuni, a
unei porniri, adic n romanul psihologic.
Ciuleandra este un astfel de roman analitic.

Jar, scriere de tipul roman foileton poate fi succinct prezentat n cteva

cuvinte: o tnr de familie burghez se las cucerit de un frumos aviator
i prsit se sinucide.
Prin romanele sale, Rebreanu a ridicat arta compoziiei pe cele mai nalte
culmi. Construcia solid i n acelai timp armonioas, d impresia unui
monument modelat dintr-un singur bloc de marmur, de mna unui artist de
geniu.
Referindu-se la personalitatea lui Liviu Rebreanu, G. Clinescu spunea:
Meritul domnului Rebreanu este c, bizuit pe o dreapt intuiie, a rmas
totui n sfera unei contiine artistice superioare, c a eliminat lirismul,
crend romanul obiectiv. Eroul este sufletete elementar, contiin care
oglindete i nal nct literatura aceasta nu e folclor ci art.
Domnul Liviu Rebreanu a pus temelia romanului fr a srii peste realitate
continund n chip firesc nuvela, fcnd aa fel c istoricul literar de mine
va nelege cu desvrire rostul i cauzele izbnzii sale.
Spre a nelege i mai bine opera lui Liviu Rebreanu e necesar a ne apleca
privirile i asupra concepiei sale despre art i munc literar.
Concepiile literare trebuie private n strns relaie cu frmntrile
creatoare ale viitorului ca nite mrturii, constituind n ansamblul lor un
credo estetic.
ntr-un interviu acordat n 1926 revistei Ideea European Liviu Rebreanu
afirma: M-am sfiit totdeauna s scriu pentru tipar la persoana nti,
considernd c nzuina suprem n art rmne ptrunderea i nfiarea
absolutului realizabile numai prin identificarea cu multe relativiti.
Discreia, rezerva, obiectivitatea pe care autorul lui Ion le recomand, nu
implic rceala sau distanarea dimpotriv ele permit viitorului o trire
polivalent dincolo de marginile strmte ale eului, i permit identificarea cu
acele relativiti prin care poate atinge absolutul. Retragerea eului devine o
condiie a desfurrii libere a creaiei: Modestia nu e i dezinteres, ci,
dimpotriv, o atitudine. Fr amestecul meu direct, opera va putea crete i
tri mai independent.
Dezideratul primordial al literaturii este, pentru Liviu Rebreanu, acela de a
fi creaie de oameni i de via, iar durabilitatea unei opere atrn numai

de cantitatea de via veritabil pe care o cuprinde. Arta e o form a vieii,

este chiar viaa, cci pe adevratul artist nu l-a preocupat realizarea
frumosului, ci integrarea operei sale n circuitul vital.
Repudiind tot ce ine de acoperirea fotografic a realului Rebreanu a aspirat
spre un realism creator, produsul unui de sintez. Arta e via. Dar
nluntrul unei ficiuni semnificative emoia estetic e fiica iluziei, nu a
realitii crude.
Realismul pare a fi pentru Rebreanu un concept care trebuie luat ci n
sensul c opera scriitorului se constituie ea nsi ca o realitate, animat de
o via proprie cu legile i determinrile ei de o rigoare misterioas.
Rebreanu a atins n cele mai de seam opere ale sale, spre realizarea unui
nalt ideal estetic, clar afirmat i n mrturisirile sale literare i l-a atins,
devenind unul dintre marii realiti ai literaturii din veacul trecut.

21.Superioritatea romanului Patul lui Procust

Patul lui Procust (1933) celalalt roman interbelic al lui Camil Petrescu
este de o constructie mult mai complexa si s-a bucurat de o primire si mai
favorabila, decat Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, atat
din partea criticii, cat si a publicului cititor. Putine romane ale literaturii
noastre au avut un succes atat de rasunator, ca Patul lui Procust Prima editie
s-a epuizat rapid, scriitorul fiind nevoit sa scoata, imediat a doua editie.
Aparitia Patului lui Procust a insemnat o data memorabila in evolutia
romanului romanesc. Superioritatea Patului lui Procust fata de Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de razboi nu este de ordinul continutului.
In Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi se afla concentrata
intreaga filozofie a scriitorului, toata conceptia sa despre lume si viata Daca
vrem sa gasim Weltanschauung-ul lui Camil Petrescu, atunci trebuie
cautat neaparat aici. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este
o veritabila inima a creatiei camil-petresciene, o inepuizabila mina de idei.
Superioritatea romanului Patul lui Procust este de ordinul constructiei.
Patul lui Procust este o demonstratie, inegalabila de tehnica narativa Patul
lui Procust este capodopera prozei camil-petresciene.
Virtuozitatea tehnicii narative atinge, in acest roman, cote maxime. Si
tocmai aceasta virtuozitate tehnica, fara precedent i-a socat pe

contemporani. Patul iui Procust este cel mai modem roman din intreaga
noastra literatura interbelica.
Cu Patul lui Procust intram intr-o alta varsta a romanului, care nu mai sta
sub semnul tutelar al lui Marcel Prost ci sub acela al lui Andre Gide. Intr-un
interval de numai trei ani, care separa aceste doua romane, atat de diferite
ca tehnica romancierul nostru a depasit proustianismul in directia
gidismului, care reprezinta o alta etapa in evolutia romanului.
Ca si in cazul lui Proust Camil Petrescu nu poate fi considerat insa un
discipol sau un epigon al lui Gide. Din multe puncete de vedere, scriitorul
nostru se desparte de scriitorul francez Astfel, Camil Petrescu a tinut sa se
delimiteze, polemic, in repetate randuri, de faimoasa teorie a actului
gratuit a lui Gide.
Camil Petrescu nu putea fi decat adeptul actului responsabil, al implicarii si
angajarii, in sens moral. Si, totusi, fara sa ajunga la mimetism si imitatie
sterila la pastisa influenta lui Gide este considerabila, in Patul lui Procust.
Ca punct de plecare, tehnica este gidiana aceea a caietelor, a jurnalelor si a
scrisorilor, utilizata cu mult succes, de marele prozator francez.
25.George Clinescu critic literar i romancier
S-a nscut la 19 iunie 1899, n Bucureti. George Clinescu continu n
cultura noastr seria personalitilor de tip universal. Critic i istoric literar
de mare prestigiu , ele este, n acelai timp, mare romancier, poet, eseist,
reporter i dramaturg, profesor i ziarist, orator politic i confereniar,
savant i patriot militar ntr-un cuvnt, un spirit polivalent.
n monumentala Istorie a literaturii romne de la origini pn n prezent,
Clinescu noteaz despre sine insui la capitolul respectiv: Dup ce la
Roma a fcut cercetri arhivistice asupra propagandei catolice n rile
Romne i dup o faz de italienizare, n care a tradus Un om sfrit de
G. Papini (1923) i a redactat o vreme revista Roma , Clinescu debut n
literatur prin cteva poezii improvizate n Universul literar i Sburtorul
care fur semnalate, dar reprezentau un material prea srac pentru
caracterizare.
G. Clinescu este unul dintre marii creatori ai romanului romnesc
modern, cu dominant trstura clasic, cu incisivitate realist, dar i cu
efluvii romantice. Stilul su e adecvat acestei complexe, dar armonioase
structuri , n care arta narativ dominant este scindat, c ntr-o compoziie
muzical, de o art descriptiv i portretistica excelente. Marea erudiie a

lui Clinescu, folosit n toate domeniile creaiei sale, i-a ascuit

perspicacitatea analizei caracterelor omeneti. n dezvoltarea literaturii,
criticii i istoriei literare romneti exist o epoc George Clinescu.
Critic romneasc este dominat de opinia lui Clinescu . n cele mai
subtile, dar i n cele mai complexe probleme de critic literar se recurge
la preri emise de el, Clinescu a fost un raionalist i un gnditor
democrat. nsuirea ideologiei marxist-leniniste i-a adncit punctele de
vedere, i-a ascuit perspicacitatea critic i a dat fundament dialect
aprecierilor. Vasta sa oper de critic i istoriei literar i-a fixat un loc
dominant, un pisc temerar, de pe care poi privi ntr-un orizont luminat
panorama literaturii noastre.
n critic i istoria literar, Clinescu este un om de tiin, un savant, care
se bazeaz pe o documentare exhaustiv , dar nu se mrginete la
documentul sec , mpietrit , ci i d via, l nsufleete, l pune n micare,
l dinamizeaz. De aceea, personalitile creatoare, scriitori cercetai ,
curentele i epocile n care acetia au trit i creat devin , sub pana lui cu
virtuoziti epice, pline de via . Clinescu a probat i nu doar clamat
valoarea unor scriitori mai mult citai dect citii. El e convins de adncimea
oceanic a multor texte, crora li se admira pios doar suprafaa lucitoare. n
acest nteles, Clinescu a redat literatura romn ei-nsei, i critica
literaturii.
Fiind primordial art, literatura e un depozit de sensuri sociale, estetice,
etice, psihologice; esteticul, a artat practic Clinescu , e o valoare de
nglobare. Frumos pur i simplu nu exist.
Geniala bivalen a lui Clinescu n aceasta const. Avocat fervent al
esteticului, el nelege c prioritatea acestuia nu e o tiranie. Esteticul e doar
fora portant care antreneaz un lung ir de criterii, deci de valori. Dar
dac
lipsete,
toate
se
prbuesc.
Astfel, Clinescu a relevat c literatura noastr e mult mai bogat axiologic
dect se credea i c aceste valori sunt, cele mai reprezentative, de nivel
european. Nu att Lovinescu, prin doctrina sincronismului, ct Clinescu,
prin valorizare, a impus europenitatea noastr, spulbernd complexe. Ceea
ce pare unora ticul su mental, fiind de fapt un demers procedural
metodic, este aezarea fiecrui scriitor ntr-o serie continental. Tocmai de
aceea, teza sa era c pentru cuprinderea i preuirea literaturii romne
trebuie s vii din cea universal.
nelegerea artei ca o critic a universului i a criticii ca art autotelic,
independen spiritual i o constant ingenuitate, de unde prospeimea i
bunul-sim al refleciei, independen moral, pentru c critica este

judecat, dar judecata de apoi a literaturii, adic ntr-un plan necontingent,

fraternizarea cu valorile clasice i ncrederea lucid n ele, refuzul
ocazionalului i sforarea de a crea capital i definitiv iat, credem, sensul
clinescianismului.
29.Nicolae Costenco amator al spiritului tradiionalist
S-a nascut la 21 decembrie 1913 la Chisinau. Ramanand fara tata, a fost
crescut de bunicii Gheorghe si Libeada din comunaCihoreni, judetul Orhei
(a se vedea poezia Zalog). A studiat la liceul B.P. Hasdeu din Chisinau si la
Universitatea
din
Iasi.
A debutat in 1932, reusind sa lanseze pana la 1940 volumele
Poezii (1937), Ore (1939), Cleopatra (1939). A publicat in re vista Viata
Basarabiei , al carei redactor a fost, proza si eseistica pe teme literare. Este
mentionat de George Calinescu in Istoria literaturii romane de la origini
pana
in
prezent
(p.
1031).
La 25 iunie 1941 a fost deportat in Extremul Orient, ca unul care nu privea
cu ochi buni limba scriitorilor de peste Nistru, proaspat inscaunati pe atunci
la Chisinau. A scris si in exil (a se vedea ciclul de versuri Severograd). In
1956 a fost reabilitat. A continuat sa scrie proza (romanul Severograd,
1963, si cartea de nuvele Norocul omului, 1965), a plasmuit o drama
(Serghei Lazo, 1967), a activat in domeniul traducerii artistice, dar in
primul rand s-a manifestat ca poet. Principalele carti de versuri: Poezii
alese (1957), Poezii noi (1960), Versuri (1963), Mugur, mugurel (1967),
Poezii si poeme (1969), Poezii si poeme(1983), Euritmii (1990), Elegii
pagane (1998). Pentru cartea din 1983 s-a invrednicit de Premiul de Stat al
Republicii Moldova (1988). S-a stins din viata la 29 iulie 1993 la Chisinau.
Creatia lui Nicolai Costenco de pana la 1940 este alimentata de motive
din viata satului, poetul afirmandu-se ca rapsod al pamantului natal si al
taranului care il fertilizeaza. Sub aspect artistic el este un traditionalist aflat
sub influenta folclorului au tohton, a lui Eminescu si Cosbuc. Datinile,
obiceiurile, credintele, eresurile satului basarabean si in mod deosebit
chipurile oame nilor de la coarnele plugului sunt evocate cu dragoste, in
mod pictural, impresionant. Se afirma de asemenea ca poet al
iubirii(Cleopatra, Zamfir si Doina), al trecutului indepartat (Constan tin
haiducul). Unele influente din Charles Baudelaire sau Serghei
Esenin n-au adus nici un prejudiciu talentului sau original.
Anotimpul cel mai des intalnit in poezia de inceput a lui Nico lai Costenco
este in consens cu viata omului de la tara toam na. Nu una aducatoare de
rod, de vreme ce gradinile rimeaza cu suspinele, iar copacii cu saracii.

Atmosfera e dezolanta. Intero gatiile si exclamatiile retorice exprima o

stare sufleteasca apasa toare ca cea din finalul poezieii Toamna: Zarea de
funingini au umplut-o ciorile/ Si mahaiesc cu mana ciunta morile./ Pe vetre
bujorii, garoafele, gheorghinele/ Au murit si nu le-am auzit sus pinele... . In
varianta din culegerea Elegii pagane (Chisinau, Gru pul editorial Litera,
1998. Colectia Biblioteca scolarului ) versurile acestea lipsesc, in locul lor
gasim insa cateva randuri la fel de deprimante: Toamna a venit si-au
scartaiat pe deal morile/Si-au cobit pe crangi o noapte-ntreaga ciorile./
Razoarele cu tran dafiri si gherghine/ S-au prapadit fara veste si fara
suspine...
.
E o stare din care poetul ar vrea sa evadeze pentru a se salva de tristete si
necaz: In cusca pieptului numai inima ca o pasare calatoare/ Se zbate si
acuma, ca n-a putut sa zboare . (In varian ta din cartea Elegii pagane e
schimbat si finalul: In cusca pieptu lui s-a zbatut inima, ca o pasarica/
Mica, mica si care mai-mai n-a murit de frica . Existenta diferitelor variante
ale uneia si aceleiasi opere nu este o raritate. In cazul nostru concret,
recoman dam varianta din Elegii pagane, descoperita in ahriva scriitoru lui
de fiul sau Constantin care semneaza, impreuna cu savantul
Vasile
Malanetchi,
selectia
textelor.)
Dar si intr-o atare stare de spirit Nicolai Costenco ramane poet al
taranului si al pamantului. Lucrul taranului e sfant,/ Fiind bla goslovit de
soare,/ Pus cu-ndarjire in pamant/ In rauri de sudo are . Am citat din poezia
Lucrul taranului in care de la batran la plod/ Asteapta nopti si zile/ Sa vada
inmiitul rod/ Al brazde lor copile . Se aduna roada bogata, poetul exprima
bucuria prin exclamatii retorice, prin versuri scurte, printr-o versificatie per
fecta: De-s vrafuite, stranse-n pod/ Uscatele graunte,/ E vremea ntregului
norod/
De
cumatrii,
de
nunti
e
.
Fidel adevarului esential, Nicolai Costenco nu se limiteaza la cantarea
belsugului. Si mai amare zile nu-s,/ Cand seceta apasa./ Un blestem pe
pamant si sus / Stau mortii-ntinsi pe masa . Nici urma de idila: Taranii merg
cu trupul frant,/ Cu ochii storsi de viata:/ Chinuitorul lor pamant/ S-acum ii
strange-n brate .Caracterul realist al viziunii poetului asupra vietii se
vadeste lesne si in poezia Sat moldovenesc. Autorul e predispus liric, e gata
sa se daruie fratilor : Imi vine larg plamanii/ Sa mi-i des chid cat zarea,/ Santind, cum isi intinde/ Unduitoarea mare/ De paine leganatul/ Spic plin, sa-l
dau la frati . Dar atmosfera satului, recreata de altfel in chip maiestrit
( Cobor in sat. Batranul/Tot fumega in vale/ Prin oale fara funduri/ Ce-s
puse la cotlon./ Tizicul molcom arde/ Sub oala cu sarmale/ In frunze verzi
de poama,/ Sub streasna de sopron ), il determina sa consemneze

antagonismul vietii: Nu-i susur de cismele?/ E lapte muls in doniti!/

In costirete tipat./ Boi rag la adapat./ La bogatani ii masa/ Cu zvon de blide,
solniti,/ Cei bieti pentru-o fasula/ Cu lingura se bat .
In panza poeziei incape o frantura de poveste populara, prin noapte seaude-o doina veche/ si scartaie-o vioara , dar nici vorba de viziune
simplificatoare asupra realitatii, de vreme ce in final acel tacut si negru
nour pare o aratare straina , pe care o du lauca/ O hamaie, si o cearta,/
Strident,
o
cucuveauca
.
O adevarata bogatie de amanunte si detalii, expresii populare, metafore
insolite (cerul e policandru/ De schija cu luceferi ) si, in chiar ultimul vers,
un simbol o cucuveauca , expresie a prevestirii de rau, fac din poezia Sat
moldovenesc o plasmuire artistica vie, memorabila. A fi contemporan,
Poetilor tineri, Poetul, Arta si alte lucrari vorbesc despre crezul artistic al
scriitorului. A fi poet inseamna pana/ Sa-ti fie gata orisicand/ Prin vorbe sa
redea icoana/ Simtirii plasmuita-n gand , sustine Nicolai Costenco in
instantaneul
Poetul.
In conceptia sa creatia artistica are o valoare etica ponderabila, de vreme ce
a fi poet inseamna-n frunte/ In munca nobila sa fii,/
Dusman pornirilor marunte,/ Partas al faptei mari si vii .
Compozitia anaforica, fermitatea afirmatiilor, caracterul de ma nifest in
care infinitivul a fi trece imperceptibil in imperativ sunt particularitati ce
asigura operei in cauza o anumita prestanta in sirul de arte poetice aparute
in creatia tuturor poetilor timpului.
Dintre operele poetice care adeveresc aptitudini creatoare re marcabile face
parte si Scrisoarea mamei. Ea nu e datata, insa produce impresia ca a fost
plasmuita in exil, in orice caz departe de plaiul natal, de vreme ce mama ii
expediaza fiului, in plic, si o frunza, gest interpretat de acesta just: sa nu uit
de
Moldova,/
de
chipul
ei
frumos!
Poezia se distinge prin detalii sugestive ( e galbena hartia... , plicu-ntors pe
dos ), prin situatii de viata concrete, usor de inteles in contextul timpului
infectat de ateism ( Pe unde-a stat icoana,/ acuma, inramate,/ portretele sub
sticla/ ne stau, la adapost ), prin blesteme populare, lesne integrabile in
discursul autoricesc ( Dar vremurile negre/ s-au dus, manca-le-ar corbii! ),
prin cuvinte ar haice ori numai neaose, pe potriva mamei batrane
( pribuluiesti ). Intalnim aici denumiri populare ale etapelor noptii,
obiceiuri nationale, verbe formate de autor in albia fireasca a limbii
romane( in zori cu Gainusa/ din cer doar stai la snoava./ De-ti canta-n prag
cocosul,/ tu ochii-ti stresinesti... ). O comparatie se impune atentiei in chip

deosebit: si doru-ti fara timbre,/ ca luna fara vasle,/ ne cauta, ne cheama/

prin zarea cu naluci .

33.Notele majore n opera liric a Magdei Isanos

n. 17 apr. 1916, Iasi - m. 17 nov. 1944, Bucuresti.
Fiica lui Mihail Isanos si a Eli-sabetei (n. Balan), medici la spitalul din
Costingeni. Liceul Eparhial din Chisinau. Urmeaza, din 1934, cursurile
Facultatii de Drept a Univ. din Iasi. Dupa absolvire, profeseaza, pentru
scurt timp, ca avocat in acelasi oras. Casatorita cu Eusebiu Camilar. A
frecventat cercuri studentesti democratice. Debut in 1932 in rev. Licurici. A
colaborat la insemnari iesene, lasul, Jurnalul literar, Viata Romaneasca etc.
Moare la numai 28 de ani, dupa o lunga perioada de boala si de asteptare a
sfarsitului. In revenirea obsedanta asupra temei mortii, versurile grave,
muzicale (Poezii, 1943) oscileaza intre deznadejde si euforie. Premiul de
debut al Editurii Fundatiei Regale pentru Literatura si Arta pentru drama in
patru acte Focurile (1945, in colab. cu E. Camilar).
Intensitatea lirismului puternic interiorizat al Magdei ISANOS este
caracteristica unei structuri complexe, care refuza superficialitatea si
solutiile simple: miscarea interioara a poemelor e o oscilatie intre bucurie,
euforie vitalista si fiorul nelinistitor sau chiar strigatul de disperare produs
de (re)descoperirea mortii; echilibrul e intotdeauna fragil. Astfel, euforia e
subminata de o abia simtita anxietate, iar patetismul gesturilor consacrate
ca tragice e corectat prin revenirea la speranta. Un simt artistic rafinat
determina evitarea cliseului, a unilateralizarii. Poezia Magdei ISANOS nusi dezvaluie usor, de sub aparenta de mare simplitate, calitatile si tehnicile
care ii dau profunzime. S-a vorbit mult despre sensibilitate, sinceritate a
trairii, simt al nuantei. Versul alb si liber, cu sonoritati clare, repetitiile
foarte frecvente si in forme variate, modalitatile directe ale adresarii, ale
dialogului, apoi chiar rima saraca, monotona, foarte des realizata prin verbe
la imperfect, producand un efect neasteptat, obsedant -ilustreaza un stil
direct, bine stapanit, concentrat si echilibrat. Adecvarea lui la temele
majore ale vietii si mortii, care formeaza aproape in exclusivitate materia

volumelor poetei, e incontestabila. Studiile critice au urmarit insa mai mult

sistemul conceptual si simbolic, solutia problemei existentiale, considerate
in relatie cu biografia, si mai putin aspectul concret al poeziei, redus in
general la o formula a transparentei expresive. Structura volumelor - unul
singur antum, celelalte constituite din diferite serii de postume -, ca si
perioada extrem de scurta de creatie nu permit siguranta determinarilor
cronologice si evolutive. Trecerea de la euforie la litanie, la umanitarism si
uitare de sine - si apoi la o sinteza finala, la filosofia acceptarii blande a
destinului -nu reprezinta o evolutie lineara; de fapt, aproape toate etapele
coexista in fiecare moment si nici una nu apare in stare pura. In Poezii
(1943), un sentiment solemn al existentei amplifica gesturile si senzatiile,
esentializand atitudinea lirica; in confesiune sau in oda, intimismul este
foarte redus, gravitatea e nuantata de scepticism si melancolie. Existenta
este pusa sub semnul cultului solar; simbolurile luminii, ale diminetilor
clare, ale vegetatiei exuberante, ale linistii si plinatatii amiezii sunt
manifestari ale senzualitatii, ale preferintei pentru concret; limitele acestei
senzorialitati sunt transgresate prin atitudinea meditativa, prin sentimentul
elegiac al trecerii timpului si al omniprezentei mortii. in ciclul Spital, tonul
e mai sumbru. O mitologie personala - aparitii, zeitati, forte magice - se
constituie din elemente crestine si de basm autohton. Lumea reala si cea
imaginara coexista -ca vis, halucinatie sau simpla alegorie. Se simt ecouri
din Blaga si din Arghezi in panteismul si animismul poemelor, in opozitia
fundamentala viata/moarte, lumina / intuneric, dar similitudinile, care tin
mai mult de tematica si de structura lirica, nu sunt rezultatele unor simple
preluari. Tara luminii (1946) reia motivele primului volum: copacul, insula,
amintirea, opozitia dintre viata si moarte, inmultind poeziile in care
moartea e prilej de exultare, de reintegrare intr-un univers al formelor
germinative. Antropomorfismul general, naturismul, corespondenta dintre
uman si vegetal si ritu-alizarea atitudinilor si a gesturilor au ceva arhaic,
elementar. Moartea e anticipata de somn si uitare, o stare de transa cu
departata sorginte eminesciana. Filonul folcloric este evident in constituirea
viziunii integrative a mortii sau in aparitia divinitatilor campenesti: Uriesul,
ielele, zanele etc. Poeziile erotice sunt destul de putine, rolul umanului
fiind redus in relatia elementara cu substanta vitala a universului natural si
cu moartea. O puternica tensiune e datorata conflictului dintre moarte si
constiinta care se lupta s-o faca acceptabila; scenariul multor poeme
ilustreaza o evolutie interioara, marcata de un monolg sau un dialog in care
o serie de voci indeplinesc oficiul de a chema, a intreba, a alina;
orchestrarea subtila a temei confera poemelor o surprinzatoare rotunjime.

in Cantarea muntilor (1945), primul dintre volumele postume, ISANOS isi

asuma rolul de poet-profet. Schimbarea" tematica e vizibila, in indreptarea
catre umanitate, probleme sociale; cea stilistica ii raspunde printr-o anumita
saracire a imagisticii, printr-o simplificare nedorita a poemelor.
37.George Meniuc unul dintre cei mai valoroi scriitori a genului
scurt narativ
George Meniuc este tipul de scriitor care nu aparine vreunei generaii
sau grupri literare. Format n spaiul cultural romnesc antebelic,
poetul, avnd deja conturat un stil propriu inconfundabil, cunoate acea
teroare a istoriei (M. Cimpoi) prin care au avut a trece basarabenii
dup nemiloasa vltoare a rzboiului doi mondial i, mai apoi, venirea
la putere a autoritilor comuniste. Poate i de aceea destinul su de
creaie are o alt traiectorie dect cel al colegilor de breasl, purtndu-i
pecetea damnrii pn la capt. A dus mereu cu sine povara nstrinrii
de ar, de aici i calvarul unei existene obscure, cu ascensiuni
fulminante de creaie i devieri ideologico-artistice regretabile.
Nscut la 20 mai 1918, n oraul Chiinu, George Meniuc i-a petrecut
copilria prin mahalalele srccioase de la periferiile urbei, prinii si
abia reuind s ntrein o familie nu prea numeroas, dar asupra creia
nu mai conteneau s curg nenorocirile, datorate condiiilor de via
vitrege ale pturii sociale de jos din care fceau parte. Scriitorul avea s
mrturiseasc n File de jurnal, intitulate Chenare pe margine,
datate 21 iunie 1977 i publicate abia n 1993 n revista Columna:
Acum, cnd discern totul, observ c viaa mea pe atunci n-a fost bogat
n evenimente, o srcie lucie, att. Mama lucra la tramvai taxatoare.
Tata lucra la depoul de tramvaie. Bunica spla rufele n ora. i eram
lsat de capul meu, acas. n colbraia de pe uluii mi-a trecut
copilria... .De fapt, acele evenimente i-au servit mai trziu drept
motive de inspiraie pentru o bun parte dintre poeziile scrise i supuse
unei autocenzuri severe. Drept exemplu ne poate servi cazul cnd, dintrun impuls spre perfecionare, n anii de adolescen, poetul i-a ars
circa o mie de poezii. Nu a fost un act teribilist prin semnificaie i nici
un gest nesbuit, poetul manifestnd pe tot parcursul vieii un
permanent
travaliu
de
autocizelare.
O nrurire benefic asupra caracterului su drz i a spiritului insaios
dup miracolul lumii nconjurtoare a avut-o Sofia Ardilean, bunica sa
dup mam, creia avea s-i nchine un poem-invocaie tulburtor, scris

n 1981 i inclus n volumul selectiv Preludiul bucuriei (1988). S-ar

prea c nu e nimic deosebit n acest gest firesc de pioenie, dac nu am
descoperi c poemul n cauz, avnd o form liric iconografic, evoc
nite imagini de factur psihobiografic, n care eroul liric, un copil
(prototipul poetului!), prin ntrebrile adresate bunicii sale,
demonstreaz o sensibilitate aparte fa de necunoscut, spiritul fiindu-i
nsetat de idei cu rezonane profund filozofice. ntrebrile vin parc din
subcontient, naivitatea lor fiind doar aparent: Mc, cine nal
salcmul? Vntul? sau: O stea a czut! Cine a lovit-o?, sau:
Pmntul l cutremur cine? Petii?. Curiozitatea copilului reprezint
n esen reacia omului primitiv n faa lumii nevzute a lucrurilor,
plin de imprevizibil i necunoscut, care i genereaz sentimentul de
fric.
De acolo, din negura anilor, se trezete setea de mister, ce va rmne
peste ani drept o caracteristic nativ a viitorului poet, dornic de a afla
tainele lumii, cum o mai numea Lucian Blaga n termeni filozofici
minus
cunoatere.
G. Meniuc debuteaz n presa vremii cu versuri minore, inspirate din
arealul autohton i purtnd caligrafia celor o mie de poezii, crora le
fcuse autodafeul. n anul 1934 public n revista de liceu primele sale
versuri, cum le mai zicea el poeme, sonete i alte buclucuri. Pe atunci
era elev n clasa a VI-a a Liceului Mihai Eminescu din Chiinu. n
toamna anului 1936, dup o colaborare intens cu aceast revist
literar-tiinific, viitorul poet este numit n funcia de redactor-ef. n
numerele viitoare ale revistei i public poeziile Pdurilor!,
Haiducii, Tatl meu, Pmnt natal, Destin, Orizont
basarabean, Noapte de iarn, Slvire, Amurg, precum i eseurile
Ieri i mine, Idoli, Scrisoare i cteva traduceri din Heine.
n acelai timp, colaboreaz la mai multe publicaii literar-artistice din
ar. Cuprins de un puternic elan creator, i ncearc pana i n alte
genuri literare. Eseurile i reueau, ns nu i proza, cum avea s se
lamenteze n File de jurnal, apreciind vioiciunea stilului din prozele
prietenului su Teo Calian: M-a ncurcat ntotdeauna stilul meu greoi,
uniform. Cizelam i transcriam bucile mele, i m nfundam i mai
mult ntr-o plasm monoton, arid. M porneam n cutarea unei
expresii simple din popor, a unui cuvnt mai rar, ca un vntor dup
iepuri. Prea triam izolat, ntre crile mele, scriam versuri cu nemiluita,
netiind c numai suflarea vieii le poate menine la suprafa. Mediul
nconjurtor m rnea, m durea, srcia m ruina, omajul tatei m

dezaspera, boala mamei m ngrozea... .Susinnd examenele de

bacalaureat i ajutat fiind de poetul N. Costenco, G. Meniuc este
angajat ca ucenic la revista Viaa Basarabiei. La redacie lucra i
poetul Al. Robot, pe care l aprecia pentru poezia sa complicat,
ciudat, cu imagini ca nite umbre pe ap... . Lucrul fr plat i
dezastrul financiar din familie l-au pus ntr-o situaie dificil, fiind pe
punctul de a se sinucide. Poeziile sale nu mai inspirau optimismul de
odinioar. Se hotr s evadeze din acea lume degradat, cum se
exprim el n aceleai File de jurnal, s scap de lanurile ce m
ineau
legat.
Un lucru demn de atenie n majoritatea scrisorilor sale este interesul
manifestat fa de anumite cri, n special de cele editate n Romnia,
care, din motive politice bine cunoscute, cu greu erau gsite la
Chiinu. Iat lista sumar a preferinelor bibliografice: Pravila lui
Vasile Lupu, Pravila lui Matei Basarab, nvturile lui Neagoe
Basarab, Letopiseul lui Miron Costin, Cuvinte din btrni de B.P.
Hasdeu, Istoria ieroglific de Dimitrie Cantemir, Istoria lui
Herodot, Biblia (n traducerea lui Gala Galaction), Coranul, Sic
cogito de B.P. Hasdeu, Faust (n traducerea lui tefan Augustin
Doina),
cri
de
literatur
norvegian
etc.
La nceputul anilor 70 l preocup editarea clasicilor literaturii romne,
semnalnd ntr-o scrisoare din luna iunie 1974: Se epuizeaz anumite
lucrri, care ar putea trezi ideea unei comuniti naionale. Se fac
abrevieri sau chiar falsificri de texte. Multe poezii, nuvele, piese, snt
scoase din manuale (...). Cineva strnge urubul. Acum n-o s-i editeze
Rzvan i Vidra, Magnum etimologicum sau minunata carte a lui
Ovidiu Brlea Tipologia folclorului, Dicionarul lui B.P. Hasdeu
.a. Chiar proverbele legate de daci cred c vor fi eliminate. (...)
Schimbarea asta de decor creeaz o lume fals de valori. Aproape nimic
nu se scrie despre Aleco Russo, Alecsandri, Negruzzi, Hasdeu,
Eminescu; n schimb, se public sute de pagini despre Andriescu,
Nistor
Cabac
.a..
Aprarea ideii naionale la acea vreme era un act curajos pentru oricare
cetean, darmite pentru un poet cu darul cuvntului scris. Muncea
febril la crile ce aveau s apar, ca dup un drum lung i anevoios,
ncercnd s recupereze timpul pierdut. Spre regret, n primvara
anului 1976 i moare soia, scriitoarea de limb rus Lidia Micenco.
Iluzia unei alte realiti e caracteristic mai multor poeme. Se ntmpl
deci, un salt temerar de la real la ireal, fapt consemnat i de M.

Cimpoi: Pornit pe drumul cunoaterii, poetul descoper dou lumi:

una terestr cu contururi ceoase, incerte, cu melodii nruite i alta
cosmic, pur, cu tiparele neschimbate ale venicii armonii (Meterul
de
vise,
1986).
S-a scris mult despre simbolismul poeziei lui G. Meniuc, printre cei
mai importani exegei ai si fiind Eliza Botezatu (Cheile artei, 1981),
Mihai Cimpoi (Meterul de visuri, postfa la vol. George Meniuc.
Rvaul ploilor, 1986) i Eugen Lungu (Poetul armoniilor ascunse,
postfa la vol. George Meniuc. Preludiul Bucuriei, 1988).
E. Botezatu ni-l prezint ca pe un poet simbolist veritabil, care a
asimilat din debut principiile de baz ale simbolismului francez.
Aceeai idee poate fi urmrit n tot studiul ei monografic.
M. Cimpoi e cunoscut, mai ales, prin referinele sale asupra prozei,
eseurilor i dramaturgiei lui G. Meniuc. Criticul vede simbolismul
poeziei sale colorat social, localizat n orizonturile basarabene i avnd
adesea
nuane
folclorice.
Eugen Lungu, mai rezervat n afirmaii i mai comprehensibil n
analize, gsete n structura poeziilor lui Meniuc un simbolism
metamorfozat de viziuni ancestrale, ce nu se rezum doar la idealul
venic pierdut al simbolitilor. Autorul remarc fluiditatea imaginilor,
prospeimea metaforei, precum i prezena activ a eroului liric ntr-o
poezie trit, a elanului creator, n contrapunere cu aa-numita
poezie
fr
om,
simbolist.
Fr intenia de a nega existena elementelor simboliste n poezia lui G.
Meniuc, semnalm nvecinarea lor cu unele elemente expresioniste, ce
schieaz o lume vzut dintr-o perspectiv nou, a altei lumi,
populat cu personaje lirice concrete. Astfel c trirea poetic nu este
doar mimat, ca la simboliti, ci apare exteriorizat sincer i total, fapt
care are mai multe precedente n poezia romn interbelic. Spre
exemplu, poeii Felix Aderca, Adrian Maniu i Ion Vinea au fcut
coal simbolist, debutnd cu poezii de factur simbolist i utiliznd
mai
trziu
elemente
ale
poeticii
expresioniste.
Despre expresionism s-a scris deja c nseamn dezlnuirea
supraeului i proiectarea lui ntr-o lume dinamic, ntr-o creaie
cosmic demiurgic, ntr-o suprarealitate ostil platitudinii, cruzimii,
alienrii
burgheze.
Se lansa un strigt dup o nou lume, o nou credin (26, p. 8).
Analizat sub acest aspect, sesizm afinitatea liricii lui G. Meniuc cu
cea a poeilor sus-amintii, exprimat n parte i de sentimentul de

oroare n faa rzboiului. Poate astfel a luat natere acea form de fobie,
care l-a fcut pe tnrul poet s reacioneze prompt la iminena
rzboiului, plecnd de la Bucureti i grbindu-se s se ntoarc la
Chiinu, acolo unde, zice ntr-un poem: Copilria verde mai arde pe
es.... Suportnd impactul cu lumea din afar, el scrie atunci poemul
Ciclul sfrit, unde constatm o desfurare latent a evenimentelor,
spaii goale de vreme, vetede stele, orbite hde, toamn
despletit, strvezie. Nici moartea violent a unui personaj liric obscur
nu schimb decorul deprimant. n finalul poemului se produce o
schimbare, ns nu n ambiana cotidianului, ci n afara lui, ntr-un
spaiu
metafizic:
Dei
nu-i
nici
un
gong
s
bat
n
artere,
Tresar
cadene
vechi,
mai
oscileaz:
i
linitea
nu-i
linite,
ci
avatar
Universal,
multicolor,
crepuscular.