ROMANUL MODERNIST/PSIHOLOGIC/SUBIECTIV/ROMANUL EXPERIENTEI

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

INTRODUCERE: Romanul psihologic. Definirea conceptului
Reflectand teorii moderne din sfera psihologiei si a filozoiei, romanul de analiza psihologica
reprezinta o forma de resurectie literara, de sincronizare a romanului romanesc interbelic cu
proza europeana influentata de Marcel Proust, de Andre Gide, de James Joyce. Pornind de la
premisa ca orice act de cunoastere este limitat si, inevitabil, subiectiv, ca realitatea adevarata
este interioara (M. Proust), noul roman inlocuieste fresca epica si naratorul omniscient cu
sondarea orizonturilor launtrice, cu analiza lucida a straturilor constientului si subconstientului.
Fiind in esenta sa subiectiv, romanul psihologic apeleaza, de obicei, la perspectiva interna a unui
personaj-narator, avand drept subiect dileme cognitive si afective sau cazuri de constiinta.
Primul roman romanesc ce reuneste modernitatea structurilor narative, exigentele prozei
psihologice si particularitatile literaturii autenticitatii este Ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi, publicat de Camil Petrescu in anul 1930.
ITEM 1: Ilustrarea a doua caracteristici ale speciei literare roman psihologic existente in opera
literara studiata
Primul roman camilpetrescian ilustreaza estetica modernismului, fiind un roman citadin focalizat
pe problematica intelectualului, un roman subiectiv, psihiologic si, in acelasi timp, un roman al
experientei.
Desi dezvolta temele majore ale modernitatii inadaptarea intelectualului la o lume mediocra,
pragmatica, dragostea si razboiul, cunoasterea, viata si moartea -, romanul nu pune accent pe
evenimentele exterioare, ci pe cele interioare. Aceasta caracteristica a romanului psihologic este
amplificata prin discursul confesiv al protagonistului (naratiune homodiegetica/autodiegetica).
Astfel, prima parte a romanului, Cartea intaia, ia forma romanului in roman, fiindca povestea
de dragoste este inserata in romanul razboiului. In Cartea a doua, discursul devine un adevarat
jurnal de campanie, bazat pe experienta reala a autorului, cu notatii fugitive, cu intamplari relativ
independente.
O alta particularitate a prozei de analiza psihologica este motivarea actiunii prin conflicte
predominant interioare. Incipitul ex abrupto al romanului de dragoste (Eram insurat de doi ani
si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala), de exemplu, fixeaza intriga,
sugerand un conflict psihologic si unul cognitiv (nevoia devoratoare de a sti adevarul). Romanul
razboiului inlocuieste aceste conflicte cu cel ontologic: Stiu ca voi muri, dar ma intreb daca voi
putea indura fizic rana care-mi va sfasia trupul. Evolutia acestor conflicte se realizeaza prin
selectarea unor episoade cu maxima relevanta in destinul eroilor a unor momente semnificative
pe care memoria afectiva le-a decupat din realitatea traita.
ITEM 2: Prezentarea, prin referire la romanul ales, a patru elemente de structura si compozitie
Urmarind fluxul constiintei personajului-narator, caracterizat prin luciditate, prin profunzimea
necrutatoare a introspectiei, romanul se construieste imprevizibil, cu o compozitie aparent
fragmentata in cele doua parti (insumand 13 capitole), cu o structura narativa complexa, reunind
doua planuri supraetajate.

Planul constiintei personajului-narator, Stefan Gheorghidiu, dezvaluie o realitate interioara, ce

are o durata subiectiva; in acest plan, alterneaza palierul narativ (al evenmentelor rememorate
din care se constituie anotimpurile povestii de iubire) si cel analitic, in care sunt radiografiate
stari de constiinta, se analizeaza patologia geloziei, se formuleaza judecati de valoare. Al
doilea plan este cel al realitatii obiective, centrat mai intai pe existenta societatii bucurestene
antebelice, apoi pe evenimentele declansate de intrarea Romaniei in razboi cronica veridica a
campaniei din Transilvnia, in Primul Razboi Mondial, validtata de experienta nemijlocita a
sublocotenentului Gheorghidiu. Textul propriu-zis al romanului este completat prin notele
infrapaginale, ce alcatuiesc un plan auctorial, cu rolul de a spori impresia de autenticitate. Este
creat astfel un desen epic complicat, nelinear, fragmentat de pauze descriptive, analitice ori de
comentarii eseistice.
Subiectul este mai degraba un pretext, oferind personajului-narator date ale realitatii traite care
sunt reflectate in constiinta, disecate, analizate, comentate dintr-un punct de vedere strict
subiectiv, dintr-o perspectiva narativa interna.
Spatiul si timpul diegetic asociaza repere obiective: spatii reale, determinate geografic (La Piatra
Craiului, in munte, la Campulung), timp determinat istroic (anul 1916). Specifice romanului de
analiza psihologica sunt insa si reperele spatio-temporale mentale. Astfel, rememorarea povestii
de iubire de catre Stefan proiecteaza amintirile intr-o durata interioara, intr-un spatiu psihic.
Acest cronotop stratificat devine decor pentru cele doua fire epice care alcatuiesc subiectul
romanului. Prima serie de evenimente cristalizeaza romanul de dragoste. Student la Filozofie,
Stefan se casatorise cu Ela din dragoste, dar mostenirea neasteptata primita de la unchiul Tache
Gheorghidiu, transforma radical viata tanarului cuplu. Ela pare a se adapta rapid noului stil de
viata, caracteristic elitei sociale bucurestene, in vreme ce Stefan este atras de noua sa conditie
socaiala numai in masura in care ii ofera noi experiente de cunoastere.
Secvente narative precum cea a exursiei la Odobesti cand Ela cocheteaza cu Grigoriade sau
cea a noptii in care sotia sa lipseste de-acasa, cea a despartirii si a impacarii fragile ce ii
urmeaza, surprind monografia unui sentiment, reliefand un conflict interior psihologic si
conflicte exterioare puternice (erotic, moral, conflict de idei si de valori existentiale). Intalnirea cu
Ela la Campulung ii aduce eroului certitudinea ca este inselat si hotaraste sa o surprinda cu
Grigoriade si sa-i ucida. Acest punct culminant al povestii de dragoste ramane insa suspendat,
fiindca Stefan este obligat sa revina la regiment cand afla vesti despre razboi.
Al doilea fir epic urmareste evenimente de pe frontul razboiului (botezul focului, cucerirea Pietrei
Craiului, batalia de la Rucar), culminand cu strapungerea focului de baraj de la Barcut, intr-o
actiune temerara a lui Gheroghidiu, care este ranit. Ultimul capitol eveidentiaza o schimbare
radicala in ierarhia de valori a protagonistului. Cel care credea altadata ca are drept de viata si
de moarte asupra iubitei, ii cere acum, cu seninatate, divortul. Finalul reveleaza o noua ipostaza
a lui Stefan, care gaseste in sine puterea de a se desprinde de mreaja incertitdinilor iubirii,
lasand in urma tot trecutul.
ITEM 3: Evidentierea relatiilor dintre doua personaje reprezentative pentru romanul studiat
Personajele romanului sunt relativizate, dilematice si contradictorii. Stefan Gheorghidiu o
proiectie in orizontul fictiunii a scriitorului insusi este un personaj complex, cumuland functii
narative multiple: eul narator si eul-constiinta care ordoneaza prin experiente de cunoastere
lumea, este protagonistul romanului, care se povesteste pe sine (naator autodiegetic). Stefan
este un spirit lucid si absolutizant, orgolios si inflexibil, aplicand tiparul sau de idealitate realitatii
si oamenilor din jurul sau. Avand orgoliul unui Pygmalion care o creeaza pe Galacteea dupa

modelul sau de perfectiune (Fata draga, destinul sau este si va fi schimbat prin mine), Stefan
aspira la o iubire absoluta, dar alaturi de Ela (personaj indirect al carui profil moral si psihic se
construieste treptat, incomplet, din perspectiva subiectiva a lui Gheroghidiu) traieste o drama a
incertitudinii. Dupa schimbarea statutului social, relatiile dintre cei doi soti intra in zona lipsei de
comunicare si a suspiciunii. Torturat de gelozie, Stefan asista la transformarea celei preaiubite
intr-o femeie moderna, osciland dramatic intre speranta, tandrete, disperare, dispret si ura,
terminand in indiferenta. Consumandu-se la mari adancimi, drama lui este generata de neputinta
de a impune lumii vesnic imperfecte paradigma valorilor absolute in care crede.
ITEM 4: Sustinerea unei opinii despre modul in care se reflecta o idee/tema in roman
In opinia mea, Gheorghidiu reprezinta un etalon al intelectualului, ilustrand perfect tema
inadaptarii.El traieste adevarate drame ale absolutului, fiindca, in cazul lui, ratiunea si pasiunea
nu intra in conflict.Intregul roman demonstreaza ca pentru Gheorghidiu viata inseamna un mod
de cunastere exclusiv intelectual, cerebral, intrucat analiza si reflectia lucida il ajuta sa-si clariice
starile sufletesti, revelatiile iubirii si suferintele ei, realitatile razboiului si ale societatii in care
traieste.
INCHEIERE
Prin acest personaj ce insumeaza multiple ipostaze ale omului modern, camil Petrescu a
demonstrat ca, in romanul psihologic, roman modern, al experienei, devenirea psihica, miscarea
inlocuiesc .. staticul. Timpul este subiectiv, iar romanul inseamna experienta interioara(Noua
structura si opera lui Marcel Proust).