ROMANIA INTRE ORIENT SI OCCIDENT

Sociologul,psihologul si eseistul Mihai Ralea analizeaza psihologia orientala si cea occidentala, precum si specificul acestora in
lucrarea intitulata,,Fenomenul romanesc. El evalueaza psihicul etnic si analizeaza factorii care determina formarea mantalitatii
unei natiuni:conditiile detrai,asezarea geografica, mediul economic si politic, conditiile climatice.R alea desprinde doua tipuri de
locuitori in Europa:occidentalul si orientalul,care se diferentiaza prin modul de a gandi,prin atitudini si reactii diferite si care se
conduc dupa legi ancestrale adesea contradictorii.
Astfel psihologul eseist defineste civilizatia occidentala prin sintagna,,aptitudini creatoare, ceea ce inseamna ca occidentul se
afla,,deasupra mediului, pe care-l domina prin stapanire desine, siguranta, curaj si rabdare. Astfel spus,occidentul e,,stapanul
vointei sale elastic si ferme in acelasi timp si de aceea el este si,, stapanul lucrurilor inconjuratoare . Curajul cu care infrunta viata
este cand temerar, cand rezonabil, stie sa riste si sa fie prudent,,,subjuga fortele naturii. In contrast, orientul se defineste
prin,,resemnare, se supune neconditionat fortelor naturii care il subjuga, crezand ca,,cine stie ce forta religioasa misterioasa
actioneza impotriva lui si de aceea,,i se pare inutil sa mai lupte. Fatalismul este filozofia de viata a orientului, totul este acceptat
asa cum se prezinta, el neavand nici ambitie, nici imaginatie si nici vointa ca sa modifice sau sa reziste realitatii
inconjuratoare.Intre cele doua structuri psihice-creativitatea occidentului si resemnarea neputincioasa a orientului-Ralea defineste
o stare intermediara pe care o numeste,,adapilitate. Influenta occidentala s-a concretizat in literatura romana prin operele lui
Camil Petrescu,care a preluat viziunea lui Marcel Proust privind conceptia temporala(timpul obiectiv si timpul psihologic) si
procedeul memoriei involuntare, iar din creatia lui Stendhal s-a inspirat in construirea eroilor. De altfel, in plin romantism,
Eminescu a fost puternic legat de filozofia occidentala, fiind atras mai ales de germanul Scopenhauer, ale carui conceptii se
regasesc in majoritatea creatiilor eminesciene, de teza asupra timpului filozofic pana la portretul geniului nefericit si neinteles. In
perioada interbelica occidentalismul s-a distins pregnant in lirica lui Arghezi,Blaga,Barbu.
Situarea tarii noastre intre Orient si Occident defineste principalele caracteristici care particularizeaza cultura romana,
individualizeaza mentalitatea poporului si determina specificul national. De-a lungul dezvoltrii culturale, romnii se arata
preocupati de nelegerea acestei evolutii ca fenomen dublu: pe de o parte, expresie a unor trsturi spirituale proprii, pe de alt
parte, ca expresie a interaciunii cu alte culturi i a influenelor suportate din partea acelora care au marcat istoria lor. Reperele pe
baza crora s-a construit imaginea de sine a romnilor s-au diversificat, formarea poporului i a limbii, istoria, literatura furniznd
datele pentru acest demers prin producia considerabil, datorat romancierilor, poeilor, traductorilor i cltorilor talentai.
Astfel, odat cu problema originilor se contureaz i aceea a influenelor, a relaiilor cu alte culturi i a contribuiei acestora la
cultura romn. Ca i problema originilor, cea a influenelor culturale a parcurs diferite momente i a apelat ladiferite registre de
interpretare: rdcinile noastre culturale au fost plasate n continuitatea Orientului. Cu toate ca semne de schimbare se vad inca
din 1700, cultura ramane orientala, adica exclusiv religioasa. Orientul a ajutat la definirea Europei, fiind contrastul propriei
imagini, idei, personaliti, experiene, este locul celor mai mari, mai bogate si mai vechi colonii ale Europei, sursa civilizaiilor
i a limbilor ei. Psihologia orientalului se reduce, de obicei, la o resemnare pasiv, se supune mediului. Fora naturii l zpcete,
l zdrobete si recunoaste intr-insa o for religioas misterioas, contra creia i se pare inutil s lupte. Fatalismul, adic
constatarea acestei aezri prestabilite i pe care voina omului e prea slab ca s o ndrepte, i se pare singura soluie. Totul e
acceptat aa cum se prezint, nu exista orgoliu, nici ambiie, nici rezisten. Imaginaia i voina nu afecteaza realitatea
nconjurtoare. Filozofia vieii e supunerea, resemnarea la forele care ne depesc i pe care nu le putem schimba, ci doar
mblnzi prin ascultare. Pe de alta parte, spiritul occidental se remarca in special prin aptitudinea creatoare, prin voluntarism,
credina c totul este posibil, ncrederea n forele proprii si afirmare individualitii. Ridicat deasupra mediului, dominndu-1
prin stpnire de sine, prin curaj, prin rbdare i iniiativ, occidentalul e spirit activ mai nainte de toate. Dupa cum ne prezinta
Neagu Djuvara, Occidentalizarea a avut loc, in toate tarile ortodoxe din Europa, in faze si ritmuri diferite: in Rusia, prin ucaz
imparatesc si cu sila dar inaintea roialelor din imperiul otoman; in Grecia - aici insa biserica ortodoxa a avut un rol conservator
mult mai activ decat in tarile noastre, prin contactul mult mai vechi si aproape neintrerupt cu Venetia si Genova, precum si cu alte
natiuni maritime, ca Franta, Anglia, Olanda. In Serbia si Bulgaria in fine, procesul a fost incetinit de absenta unei clase
aristrocratice, cea medievala fiind nimicita sau instrainata chiar de la inceputul stapanirii otomane. Asa se face ca, dintre toate
poparele ortodoxe din Europa rasariteana, romanii au fost cei la care occidentalizarea a fost cea mai rapida si mai cu seama, cea
mai spontana, favorizata fiind de apartenenta la familia popoarelor neolatine si afinitatile sentimentale si temperamentale cu
italienii si francezii, de afirmarea aproape obsesiva a latinitatii, devenita o idee forta-in lupta de emancipare. In loc de a asculta

sau minimiza acest fenomen de aculturatie cum vedem ca se face adesea in istoriografia noastra ca si cum ar fi o scadere ca
romanii sa nu fi fost occidentali dintotdeauna, am avea motive mai curand sa ne mandrim cu ritmul in care sa infaptuit in prima
jumatate a veacului trecut aceasta formidabila revolutie in moravuri si mentalitati. Dar si odata admisa existenta pana la cumpana
secolelor al XVII-lea si al XIX-lea a doua Europe, cea de stil occidental si cea de traditie bizantina, aceasta prezentare bipolara
ramane prea simplificatoare. Intr-o analiza spectrala a societatii maicomplexa, se pot distinge cel putin trei sau patru straturi de
cultura, care la randul lor nu sunt uniform distribuite in straturi sociale. Boierii au adoptat de la domnii fanarioti, pana in
amanunt, stilul de viata rigrdean (mai mult turcesc dar bizantin), de la imbracaminte si mobilier, pana la gusturi de alimentare,
iar cultural or - in intelesul restrictiv al cuvantului - e aproape exclusiv greceasca. Aceste moravuri s-au extins curand la boierii de
tara si la marii negustori, ba, cu vremea si la Targovesti. La toti insa, respectarea canoanelor bisericii rasaritene si a datinelor
stramosesti mentine legatura cu viata taraneasca, inclusiv cu latura ei artistica, poezia, cuvantul, jocul, cu atat mai mult cu cat
limba e aceeasi pe toata scara sociala. In anii 1780 cum vom vedea, frantuzul dHauterive constata cu uimire ca taranul vorbeste o
limba tot atat de curata ca boierii. Se insela doar in sensul ca boierii erau cei ce vorbeau aceeasi limba ca taranii, ca nu apucasera
sa creeze o limba de cultura.
Umanismul este un curent cultural care a aparut in Italia in secolul al XV-lea in stransa legatura cu Renasterea ce are doua
semnificatii: pe de o parte in sens larg ce reprezinta o ampla miscare care pune in centrul lumii omul si afirmarea libera, iar pe de
alta parte in sens restrans, ocupandu-se cu studiul umanioarelor, adica a limbilor greaca si latina a literaturilor si al filozofiei.
Sustinuta energic in anii 1970-1980 teza existentei unui umanism romanesc, si chiar a unui baroc, a prins repede intrucat
raspundea atat comandamentelor politice, cat si unei dorinte nemarturisite de legitimarea europenismului culturii noastre.Ea a
intrat in constiinta publica si in manualele scolare impunandu-se ca incontestabila prin contributiile unor istorici si cercetatori
literari animati de idealuri protocroniste precum George Ivascu, Edgar Papu si Dan Horia Mazilu.De celalalta parte se situeaza
voci precum:Nicolae Manolescu sau Eugen Negrici care resping transant o asemenea ipoteza, pe care o plaseaza in zona fictiunii
si a autoiluzionarii . Ca si in alte cazuri tarile romane au fost mai degraba contaminate de unele dintre ideile umanismului
European.Astfel incat e de preferat sa vorbim despre ecouri ale umanismului si nici intr-un caz despre un umanism romanesc de
sine statator. Ceea ce nu diminueaza meritele carturarilor nostri din acea epoca ci pur si simplu le redimensioneaza, situandu-le in
lumina adevarului. Forme ale umanismului romanesc se pot identifica in activitatea unor carturari ca: Udriste Nasturel, Varlaam,
Simion Stefan, Dosoftei, Nicolae Milescu, Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino sau Ion Neculce si, mai ales,
prin personalitatea enciclopedica a lui Dimitrie Cantemir.
coala Ardelean a fost o important micare cultural generat de unirea mitropoliei romnilor ardeleni cu Biserica
Romano-Catolic, act n urma cruia a luat natere Biserica Romn Unit cu Roma. Prin scrierile lor istorice, reprezentantii
scolii ardelene se situeaza pe linia traditiei umaniste, fructificand informatii furnizate de vechile cronici si dezvoltand tezele
fundamentale cu privire la romanitatea, unitatea si continuitatea poporului roman.In domeniul lingvistic, iluministii au preluat de
la umanisti idea latinitatii limbii romane.Dupa ce umanistii au pus in evidenta prin mijloacele etimologiei, iluministii vor adduce
in discutie vor aduce in discutie elementele de natura fonetica si gramaticala. Daca umanistii vazusera in latinitate dovada
incontestabila a romanitatii poporului roman, carturarii Scolii Ardelene vor considera latinitatea ca un motiv esential pentru
cultivarea limbii. Principalele mijloace au fost considerate gramaticile si dictionarele. Iluminismul este o replic la adresa
barocului, care ncearc s nlture dogmele religioase i s infiltreze luminarea maselor pe baza experienei proprii. In perioada
iluminista se refac legaturile cu romanitatea occidentala, impunand un model cultural vest-european. coala Ardelean s-a nscris
n contextul iluminismului german (Aufklrung), susinut n plan politic de iozefinism. Diferena fa de iluminismul francez este
dat de faptul c coala Ardelean nu a constituit un curent anticlerical, micarea cultural transilvnean pornind tocmai din
snul Bisericii Catolice. O alt realizare a colii Ardelene a fost introducerea grafiei latine n limba romn, n locul scrierii
chirilice, i tiprirea primului dicionar cvadrilingv al limbii romne, Lexiconul de la Buda. Pe taram filologic sunt de
remarcat:Disertatie pentru inceputul limbii romane de Petru Maior, Elementa linguae daco-romaniae sive valachicae de
Samuil Micu si Gheorghe Sincai si Lesiconul romanesc- latinesc-unguresc-nemtesc, opera care sintetizeaza eforturile unei
intregi generatii la desavarsirea careia rolul decisive l-a avut Petru Maior.
Din punct de vedere geografic,cuvintele occidentsi orient desemneaza spatial situate la apus si,respective,la rasarit fata
de un punct de referinta.Din punct de vedere cultural,cei doi termini denumesc spatiile europene caracaterizate prin mai multe
cupluri de opozitii.Cea mai impotanat opozitie este cea de natura religioasa:Occidentul este catolic,:Orientul este ortodox.De aici
porneste o suma de polaritati associate ,de obicei, spiritualitatii religioase:Occidentul este pragmatic,rational si profound
individualist,iar Orientul este contemplative,orientat spre sacaralitate si cu un climat care promoveaza grupul in defavoarea
individului.Insa,in legatura cu fenomenul cultural romanesc,influentele si interferentele sunt complexe,iar cliseele dihotomice
sunt adesea privite simplist.