Termeni cheie- istoria filosofica a retoricii:

Richard din Saint-Victor De gratia contemplatione (1173) cunoscuta si Beniamin major sau De
arca mystica schiteza trei moduri ale contemplatiei
1.dilatatio mentis mintea ,avand o noua perceptie a obiectelor contemplate , se dilata si cuprinde
intru totul obiectul contemplatiei; este rezultatul actiunii umane; in planul naturii
2.sulevatio mentis mintea este ridicata si iluminata ; rezultat al actiunii simultane a umanului si
gratiei divine; mintea incepe sa perceapa obiecte care transcend planul mundaneitatii (datorita
iluminarii gratiei divine) dar nu iese din mundaneitate;
3.alienatio (excesso) mentis mintea se desparte complet de spatiul mundaneitatii si e rapita de
gratia divina in planul transcendent; este rezultat DOAR al actiunii gratiei divine si de aceea mintea
nu doar percepe obiectele transcendente dar lasand in urma mundaneitatea se situeaza intru totul in
planul transcendentei

techne abilitate , arta productiva , in sensul constituirii unui lucru; spre exemplu pentru Platon in
Republica politica este techne in sensul constituirii unei societati prin politica ; de aici provine
conceptul de tehnologie in sensul producerii a ceva prin actiunea directa a omului; dar nu numai in
randul abilitatilor practice; maieutica socratica este si ea , in aceasta masura , un techne; In mod
crucial teche se opune lui physis ; physis presupune o forma organica de fi, forma de a fi specifica
naturii, prin care lucrurile apar de la sine- physis provine din verbul phuw care inseamna a aparea de
la sine , a lumina in afara din exterior(e mite lumina spre exemplu) a rasari(inflori) din sine spre
afara in sensul unei expansiuni. Techne implica medierea unui agent extern Ratiunea umana care produce o schimbare conform ei si nu internalitatii lucrului schimbat; opozitia intre physis si
techne produce diviziuni traditionale in filosofie precum natura/cultura , organic/anorganic, ceea ce
este natural / ceea ce este un produs al culturii,societatii , artei ; retorica este techne in sensul
producerii discursului; caracterul tehnic al discursului retoric este deplans de filosofi care vor ca
rostirea fiintei ,logos, sa vina de la sine si nu sa fie produsa, adica fiinta sa fie lasate sa se arate pe
sine insusi (in mod natural cf physis) in limba .
tipurile discursului- impartirea sincronica si diacronica + momentele specifice fiecarei
clasificari
MPRIREA DIACRONIC
A rmas n estetic ca ORATIO, oraiune, i privete secvenele desfurate n timp ale discursului.
Astfel ;
I.

EXORDIUM -(a aeza firele pe rzboi, a pune de estur ).

II.

PROPOSITIO (propositione) punere dinainte.

III.

REFUTATIO respingerea tezelor adversarului.

IV.

PROBATIO

V.

CONCLUSIO

III+IV formeaz argumentaia.

I.

CLASIFICAREA SINCRONIC

(via Aristotel) , se refer la structura discursului, nu la desfurarea sa.

I.

IMENIUNE Eiresis (gr.); Imentio (lat) gsirea, nu inventarea, numirea n, aducerea

la poziie a coninutului ce urmeaz a fi transmis.
ires materie (gr.)
entimem (gr.) silogism specific retoricii, e chiop de o premis (are scop persuasiv,
nedemonstrativ).

Ex.: Persuasiune juridic acuzatul nu poate comite crima ntruct e mic de statur. (nu e
credibil).
II.

DISPOZIIUNEA Taxis (gr.), Despositio (lat.) exerciiul retorului e aici unul topic
(pune locurile n care sunt aezate entimemele locurile comune ).

III.

ELOCUIUNEA Lexis (gr.), Elocutio (lat.) nvemntarea n cuvinte a entimemelor

aezate n locurile comune.

IV.

MEMORIA Mneme (gr.), Memoria (lat.) nu face carier n istoria retoricii; domin
exerciiile mnemotehnice doar. Are carier n filosofie dup anamneza platonic i dup
memoria lui Augustin.

V.

ACIUNEA Hypocrisis (gr.), Actio (lat.) ansamblul elementelor care permit

producerea discursului n faa auditoriului.

La I termenul grecesc nu este eiresis (cuvantul nu exista in greaca!) ci cred ca el vroia sa spune
euresis!!! Euresis inseamna in greaca o descoperire; vine de la verbul eurisko (care a dat la noi
heuristic) care inseamna a cauta ,a cerceta; cand e folosit legat de scriita euresis inseamna inventie,
conceptie dar in sensul gasirii discursului; similar cu care inseamna preparare ; se
opune lui chresis care inseamna folosinta a discursului care este deja acolo, dat

catachreza folosinta excesiva ; vine de la cuvantul grec (catachresis) care inseamna

exact aceasta folosinta excesiva; spre exemplu depasirea limitelor categoriale atunci cand nu ai
alte cuvinte sau folosirea unui cuvant care nu este propriu, fortand astfel campul semantic
direct(spre exemplu a numi persoanele ingropate intr-un cimitir locuitori ai cimitirului...) La Derrida
catachresis denota incompletitudinea fundamentala continuta in orice sistem de semnificatie

Tractatio Tracto-tractatio in traditia clasica retorica inseamna a trata ceva sau despre ceva in
maniera mentala, vorbita sau scrisa; aceasta sugereaza , fara sa specifice, folosirea principiilor si
tehnicilor de analiza, interpretare, organizare sau expunere; orice poate fi subiect pentru tratamentul
retoric; deci tractatio este organizarea sub forma discursiva a aproprierarii fiintarilor (apropriere poate fi
gandire, vorbire despre sau scriere...) Vezi Sf. Augustin fols tracto/tractatio intr-o oarecare opozitie cu dogma...

adevar gnoseologic vs. adevar ontologic distinctie de sorginte moderna ce ar trebui sa arate
distinctia intre adevarul discursului si adevarul fiintarilor/fiintei (adevarul a ceea-ce-este). Ascunde
o presupunere radicala cum ca logos-ul este separat de fiintari si fiinta lor. Pentru greci aceasta
distinctie NU ARE SENS!!! Ea este de natura moderna Descartes, Hume, Kant. Hegel incearca sa
o elimine in sistemul sau pentru ca obiectul gnoseologic si obiectul ontologic sunt intr-o

complecitate a unei diferente-identitati. Disctinctia kantiana intre phenomena si noumena , adica

obiectul fenomenal rezultat al aperceptie si lucrul-in-sine e un rahat bazat pe presupozitia asta. Pt
greci logos-ul era situat ontologic si atunci distinctia ontic logic nu avea sens. Ea e abolita abia
atunci cand Hegel spune, in stiinta logicii , ca logica e o ontologie... Atat timp cat logica nu e o
ontologie avem aceasta distinctie a adevarului. Pana la urma aletheia arata adevarul ontologic in
limba ... (pt greci cel putin). La Aristotel logica era un organon , dar aceasta nu induce separatia
intre ontic si logic caci ca organon, logica era parte constitutiva a cautarii stiinteti prime si deci a
cautarii sensului originar al lui to on ws on.
Ortoteza este o paradigma a adevarului; o dreapta potrivire ; o relatie intre aparenta si obiect;
paradigma relatiei intre limba si lucruri si a adevarului logos-ului; in Cratylos(Platon) -390d -
adica darea de nume lucrurilor ; thesis inseamna situare deci in cazul limbii e
vorba de situarea ontica a limbii; ortoteza , adica dreapta potrivire, e intre nume si lucruri; ortho
thesis ar inseamna sa dai numele potrivit lucrului, adica sa produi o relatie corecta intre lucru si
numele sau; extins mai departe la relatia intre aparenta si fiinta inseamna o potrivire a
fenomenalitatii lucrului cu fiinta fiintarii sale(natura sa physis).
ortotetic vs. Ortoepic ortoepic tine de pronuntia corecta a cuvintelor intr-o limba ; ortotetic ?
Politropie de la poli care inseamna multiplu si tropos -in retorica figura de stil, maniera , tip;
politripia reprezinta o multitudine stilistica reflectata la nivelul discursului; cuvantul politropic are
multiple drumuri dinspre logos catre fiintari si multiple infatisari, astfel esenta lui refuzand astfel
ingradirea in definitie; cuvantul politropic stie cum sa se strecoare prin pori si cum sa ii astupe in
urma lui; confunda poliritatile intorcandu-se si schimbandu-se ; isi acopera urmele si isi suceste
intelesurile ; un exemplu foarte bun Ulise care se poate deghiza in cersetor la propria sa curte
regala, cel care ste siret, se deghizeaza, amageste, confunda, schimba si invinge nu ca Ahile prin
confruntare directa ci prin procedee laturalnice. Natura sa schimbatoare nu poate fi prinsa si prin
aceasta el arata politropia din retorica care scapa definitiei (ex. Sofistul pe care nu il putem
defini...) ; prin politropie discursul retoric isi ascunde propriile contradictii, scapand logicizarii si
conformarii intr-o structura
aticism vs asianism - Discursul aticist cere un stil sobru i sec, simplu i lapidar, mergnd de-a
dreptul la obiect i ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotriv , cere rafinament
emfatic, podoab retoric i mult joc de scen . Aticii pun accentul pe claritate i concizie, n vreme
ce asianicii apas pe vigoarea estetic i pe mijloacele de iscare a afectelor ascult torilor. Primii au
sobrietatea preo ilor, ceilal i iscusin a mimilor. Primii cred n elocven a ra iunii, ceilal i n elocin a
trupului. Asianism - stil nflorit, patetic, amplu ritmat i afectat, care imita stilul elocven ei oratorilor
din Asia Mic . Aticism - Stil caracterizat prin m sur , elegan , puritate i rafinament, specific
scrierilor ateniene; reapare apoi in Roma secolului I d Hr ca un ideal de sobietate si simplitate.
Cercetand cele doua stiluri Cicero propune o a treia varianta stilul rhodian numit asa dupa
oratorii din insula Rhodos pe care il vede ca o impletire ale celor doua extreme, o cale de mijloc
care poate produce mult mai mult decat ceva doua variante de mai sus luate separat.
dublul discurs este discursul orscilant si deschis care nu se fixeaza intr-o semnificatie ci aluneca
permanent intre semnificatii, intre ceea ce lasa sa se vada si ceea ce ascunde darla al carui prezenta
face aluzie; dublul discurs afirma si apoi pune sub semnul intrebarii , citeaza si comenteaza in
acelasi timp , sustine si critica.
trilema lui Gorgias - una, care este totodat i prima tez, anume despre faptul c nimic nu exist ; a
doua, teza conform creia dac totui [ceva ] exist, nu poate fi reprezentat de om ; a treia tez e cea

conform creia dac [acel ceva ] ar fi reprezentat, nu poate fi comunicat i nici explicat altora.1

Pana la
urma trilema lui Gorgias conduce catre o imposibilitate absoluta care angajeaza in mod fundamental
relatia originara intre limba si fiinta; ea exprima o atitudine ontologica fundamentala caracteristica
retoricii (sofisticii) opusa atitudinii specific filosofice exprimate in
paradigma retorica In Rhetorica lui Aristotel , el arata ca exista doua tipuri de
persuasiune/demonstratie entimema (ceea ce in logica e silogismul) si paradeigma(adica
exemplul...) Paradeigma este epagoge adica o inductie ; este ceea ce e adus in discurs in sprijunul
argumentului ; , Aristotel,Retorica, 1139b27 = Iata deci ca paradeigma(exemplul) este o inductie si entimema un
silogism - v si ceea ce discuta in Topice despre silogism si inductie! Epagoge e folosit in dialectica
precum paradeigma in retorica pentru a trage o regula generala pornind de la cateva cazuri
particulare
Ecart este un interval , o distanta care separa doua obiecte ce se indeparteaza sau pot fi
indepartate ; Quintilian defineste figura retorica drept ecart(abatere) deliberat de la normele
standard ale discursului; aceasta distanta se bazeaza pe un act voluntar , al unei vointe umane, care
deplaseaza semnificatia si structura limbii catre ceva nou, avand o intentionalitate asumata . Ecartul
face posibil retorica in aceea ca deplasand limba , dislocand-o , abia acum ea poate fi manevrata si
maleata astfel incat sa conduca catre scopul urmarit; ecartul este fundamental retoricii pentru ca
distanta instituita astfel ofera libertatea necesara constituirii discursului retoric
diafanie de la diaphanes in greaca care vine de la diaphainw , adica a lasa sa treca prin, a lasa sa
se arate prin; transparenta; orice diafanie presupune un rest de opacitate; in spatiul biblic diafania
este u cumul de epifanii( revelatii ale sacrului in spatiul profan) ; diafania este ceea ce lasa ca acelceva-in-prealabil-ascuns sa devina manifest (phainw) si prin aceasta sa apara ; diafania se leaga in
chip fundamental de opozitia gorgiana(v. Frg B26 de mai jos) intre astenia fanica( aparitia/prezenta
manifesta lipsita de forta a fiintei) si afania stenica (lipsa de caracter manifest /obscuritate
puternica a fiinta); la Hegel prin diafanie se incearca suspensia acestei opozitii prin dialectica intre
interioricitate si exterioricitate care recupereaza in final exterioritatea ca interioritate pastrandu-i
structura sa de exterioricitate astfel incat Spiritul iese in continuare (chiar dupa momentul final al
fenomenologiei al cunaosterii absolute) din sine intr-o atare exterioritate dar acum, dupa aceasta
cunoastere absoluta adica o identitate completa intre in-sine si pentru-sine exterioritatea Spiritului ii
este in cel mai propriu chip interioara. Hegel: la templul arhitecturii clasice lucrul principal este
forma lui exterioar el rmnnd, datorit coloanelor sale, mai independent de construcia
interiorului . Interiorul se rasfrange in exterior si exterior se pliaza catre interior. Diafania
presupune un rest de opacitate adica insasi mediul prin care diafania se produce; ramane deci o
perdea intre interior si exterior care le lasa sa se mute dialectic unul spre celalalt; daca aceasta
perdea ar fi complet transparenta ea si-ar auto anula propria substantialitate , deci nu ar mai fi...
elipsa grecescul elleipsis care inseamna defect, substandard; in retorica devine
omisiune si este pusa de Aristotel alaturi de hiperbola - excesul sau
defectul... ; in retorica elipsa indica omisiunea unei parti (unui cuvant) care este subanteles in
restul frazei
criza krisis in Gr. Inseamna separatie sau distingere dela krinw care inseamna a separa sau a
distinge; poate inseamna si acordarea unui premiu sau a unei distinctii; in final krisis poate insemna
si verdict. Criza este si un eveniment care indica o schimbare brusca , o situatie care de cele mai
multe ori nu poate fi rezolvata decat conflictional. Prin aceasta criza inseamna intotdeauna o situare
1 Gorgias , in Despre nonexistent sau despre natura (physis), in SEXT., Adv. math. VII, 65 i urm. In Ion Banu,
Filosofia greaca pana la Platon, vol II, partea II, pag 461, Ed.Stiintifica si Enciclopedia, Bucuresti, 1984

si se potriveste retoricii care este intotdeauna un discurs situational in sensul ca retorica este
intotdeauna angajata intr-o situatie
discursul paradigma - discurs care, tocmai pentru c e paradigmatic, este detaat de orice coninut
i deschis oricrui coninut. ; ca paradeigma discursul devine golit efectiv de continut si este , in
termeni aristotelici, forma; de aceea el este deschis primirii materiei, continut, pe care sa o
informeze, adica sa o puna intr-o forma, intr-un model. paradeigma=model
actus vs affectus actus in Latina este energeia din Gr. Adica ceea ce numim actualitate, opus
potentialitatii; energeia este ceea ce este manifest (spre exemplu ceea ce putem percepe din
Dumnezeu, spre deosebire de ousia ,esenta sa pe care noi nu o putem percepe Sf. Grigore
Palama). Actualitatea ca manifestatie a depasit obscuritatea imperceptibilitatii si ni se arata si se
deschide , adica putem rosti despre ea; semnificatie fundamentala a fiintei la Aristotel on ws
dynamis(posibilitate) kai energeia(actualitate) . Iata Aristotel in Rethorica 1411b spune
(legw gar de pro ommaton tauta poiein osa
energounta semainei)- Prin aceasta vreau sa spun ca lucrurile sunt aduse in fata privirii(facute
vizibile poiein osa) de cuvinte care semnifica actualitate .Affectus in Lat este pathos in gr.
Pathos care inseamna in greaca suferinta este definit de Aristotel in Retorica drept unul din cele trei
moduri ale persuasiunii, langa ethos si logos. Pathos inseamna transmiterea prin discurs a emotiei
si aceasta poate fi facuta prin modul in care discursul este rostit sau prin continutul sau. In retorica
Aristotel spune oamenii isi pot schimba opiniile lor cu privire la judecati. Emotiile au astfel
felurite cauze si efecte. Pentru un sofist insa, emotia retorului nu este importanta ci doar emotia
comunicata; pentru Aristotel, cupland pathos cu ethos , emotia transmisa trebuie sa fie autentica
deci sa fie a retorului. Actus tine , in schema aristotelica, de logos ca mod al persuasiunii.
tipuri de materie: signata vs nonsignata
Materia signata la Thomas Aquinas materia prima (care este potentialitate pura) este informata de forma substantiala si transformata in ceea ce numim de obicei materie, adica materia
signata quantitate; materia primordiala nu are posibilitatea individuatiei fiind lipsita de orice
determinatie pozitiva in aceea ca este posibilitate pura spre exemplu ingerii, desi sunt materie
primordiala, ei neavand materialitate fizica, sunt fiecare o specie in sine, nu indivizi ai unei specii
mai largi... Materia signata e pt Toma ceea ce noi numim de obicei, in lb comun, materie...
Materia non-signata materia primordiala, asa cum am explicat mai sus, care e potentialitate
pura.
Gorgias fragmentul B26
" ,
" ( Gogias elege de to men einai aphanes me tuhon tou dokein, to de dokein astenes me tuhon
tou einai ). - ceea ce zicea Gorgias i anume c : fiintarea (to einai) ramane obscura (aphanes)
daca nu intalneste aparenta [adica daca nu devine fenomenal manifesta] , iar aparenta (to dokein) e
inconsistenta (astenes) daca nu intalneste fiinta (tou einai) .
Fiinta nu este manifesta decat daca apare, dar fenomenalitatea lucrurilor fara fiinta nu are
stabilitatea necesara si se disipa; realitatea fenomenala fara fiinta nu are statornicie si atunci de
fiecare data cand vrem sa ne apropiem de ea se disipa; insa fiinta nu poate fi in vreun fel cunoscuta
sau inteleasa fara sa fie manifesta.
Fragmentul B26
afanes obscuritate, caracter manifest, lipsit de fenomenalitate, care nu se arata ci ramane intr-o
latenta ascunsa, care nu iese la iveala, care nu lumineaza, care nu este luminat ; v mai sus

astenes - inconstistenta , lipsita de forta , slab , care se disipa-precum un abur; v. Mai sus
astenia fanica inconsistenta realitatii fenomenale care , desi este manifesta, se disipa fara
statornicia fiintei
afania stenica obscuritatea persistenta a fiintei in esenta ei ne-mafisesta; in aceasta stare fiinta
ramanand in sine isi pastreaza caracterul (ousia)- stenos dar nu se arata
actele de vorbire (Austin)
cotext vs context
antitetica
dialectica ornamentul in gr. Parerga este cel care fiind suplimentar operei de arta spre exemplu aduce un
plus de fiinta; el paote fi valorizat pozitiv sau negativ; ornamentul este subordonat fiintialitatii
propriuzise a operei de arta; inseamna si apendice , sau ceva care este in plus; parerga duce cu
gandul la relatia intre frumusete si acest suplement al ei; pentru Kant ornamentul nu are functie
pozitiva in aceea ca el nu imbogateste esteticul deja prezent; la Hegel ornamentul leaga
exterioritatea de interioritate si prin aceasta produce un plus de fiinta in aceea ca deschide
posibilitatea interiorizarii propriei exterioritati; fara ornament opera de arta nu si-ar putea anula
propria exterioritate facand-o sa fie parte a interiorului sau; largind perspectiva in discurs,
ornamentul paote sa ingreuneze cuvantul si sa il opreasca in drumul sau catre fiinta sau din contra,
in perspectiva retorica, ornamentul anuleaza exterioritatea aducand in ordinea interioritatii restul
lasat in afara.
semn hypomnestic observat in conjunctie cu ceea ce semnifica sau indica , asa cum este spre
exemplu fumul observat in conjunctie cu focul;provine din experienta; plecand de la semnul
hypomnestic se pot construi epilogisme; de la hypomneia/hypomnema care inseamna re-amintire,
mijloc de aducere aminte in aceea ca semnul hypomnestic reaminteste de prezenta lucrului
semnificat; aduce semnificatul in prezenta
semn endeictic - definit in conjunctie cu semnul hypomnestic; este celalalt tip de semn in teoria
semiotica a stoicilor spre exemplu; semnul endeictic indica in absenta lucrului care este
semnificat; folosit in silogisme; nu provine din experienta; de la endeikuo din gr -inseamna a arata ,
a marca , a afisa , a se arata pe sine insusi , a scoate la suprafata ceea ce este propriu; a demonstra;
semnul endeictic indica lucrul semnificat care nu este neaparat prezent; face sa fie manifest
semnificatul
Hypocriza - tine de momentul al cincilea al actiunii ; prezentarea discursului si felul in care se
realizeaza aceasta prezentare ; Aristotel opune oratorii,care depind de hypocrisis adica de felul in
care isi prezinta discursul, de autori, care scriu discursuri ;
apanes (gr.) - nu exista apanes in lb greaca...
argumentul lui Corax Corax este profesorul lui Thysias; recunoscut pentru introducerea

argumentului probabilistic in retorica, prin aceae ca de cele mai multe ori judecam argumentele
folosindu-ne de experienta noastra anterioara si consideram ca adevarata varianta cea mai probabila;
spre exemplu cum ar putea un om scund si firav sa fi batut un om inalt si foarte solid?
esenta vs accident (Aristotel) pt Aristotel una din semnificatiile fundamentale ale fiintei este On
os ousia si on kata symbebekos. Ousia=esenta; symbebekos=accident; esenta este ceea ce e cel mai
propriu fiintarii in aceea ca fiinta ei sta in aceasta ousia; symbebekos este ceea ce nu e esential
fiintarii ci mai degraba accidenta; spre exemplu, pentru fiintarea numita om, rationalitatea tine de
esenta, pe cand culoarea parului tine de accident. Distinctia este importanta caci Aristotel acorda
primat in Metafizica sensului de on ws ousia, ca fiind semnificatia fundamentala a fiintei.
Accidentul este ceea ce da invididualitate indivizilor intr-o specie , esenta trimite catre universalul
din indivizi; si in aceasta Aristotel incearca sa impace tensiunea intre individual si universal.
esteticul in sens kantian vs esteticul in sens hegelian
Recuperare metatropica intai distinctia catatropic/metatropic. Catatropic = care este centrat
astfel incat sa fie fidel, intocmai,cale dreapta; metatropic = care introduce o turnura , o deviere sau
intoarcere, cale deviata; recuperarea metatropica este cea care se intoarce catre sine insusi ;
metatropos in gr. =reintoarcere, revenire;