MAITREY

MIRCEA ELIADE

Contextualizare
Tema iubirii,titlu,cronotop,Structura
 Autor si opera
Mircea Eliade s-a născut la 13 martie 1907, la București și a fost
fiul lui Gheorghe Eliade și al Jeanei. Familia lui s-a mutat între Tecuci și
București, iar în final s-a stabilit în capitală, pe strada Melodiei, în
apropiere de Piața Rosetti, acolo unde a locuit până târziu în
adolescență.
Filosofia indiană a devenit o pasiune pentru Eliade. A obținut o
bursă particulară și a început să studieze limba sanscrită și Yoga. Se
întoarce la București, își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre
Yoga, iar în 1933 romanul “Maitreyi” capătă o mare popularitate. Mircea
Eliade este, alaturi de Vasile Voiculescu, George Calinescu si Camil
Petrescu unul dintre marii prozatori interbelici, el prelungindu-si insa
activitatea literara pana in deceniul noua al secolului al XX-lea.
Acesta a teoretizat inca de la 20 de ani (in volumul Itinerariu
spiritual.Scrisori de tinerete,1927) rolul de “gimnastica a constiintei” si
tinta finala, “armonia organica, echilibrul fortelor launtrice”, pe care le
are trairea intensa a unor experiente cat mai variate.
 Eliade este o personalitate enciclopedică amintind de Cantemir,
Heliade Rădulescu, Eminescu sau Bogdan Petriceicu Haşdeu. Se
remarcă prin fascinaţia ideilor şi noutatea interpretărilor sale. A scris în
mai multe domenii: religie (Tratat de sitorie a religiilor, Istoria credinţelor
şi ideilor religioase, Psihologia meditaţiei indiene- studii despre ioga),
istorie, mitologie (Mitul eternei reîntoarceri, Sacru şi profan, Aspecte ale
mitului), lingvistică, antropologie , folclor, literatură. În domeniul literar el
este creatorul romanului exotic românesc (Maitreyi) şi reprezentantul
cel mai important al literaturii fantastice.
 Romanul apare în 1933 în urma unei călătorii a lui Mircea Eliade
în India. Acesta obţine în 1928 o bursă pentru a studia filosofia orientală
cu celebrul profesor Dasgupta, în casa căruia o cunoaşte pe fiica
acestuia, Maitreyi. Idila este întreruptă de tată care nu poate concepe
căsătoria fiicei sale în afara cadrului tradiţional. Aceste întâmplări
biografice au fost consemnate într-un jurnal şi au stat la baza romanului
de mai târziu. Maitreyi câştigă în 1933 premiul Techirgiol- Eforie din
cincizeci de manuscrise prezentate sub pseudonim, cu un juriu format
din: G. Călinescu, Perpessicius, Cezar Petrescu, Şerban Cioculescu şi
alte nume literare mari.
 Incadrarea intr-o tipologie(curent,
specie,orientare tematica)
Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu
mai multe personaje principale, cu mai multe conflicte şi planuri
narative.
Cu toate ca o proza ca Maitrey trebuie considerata, inainte de
toate, un roman psihologic, spre deosebire de proiectul narativ
al lui Camil Petrescu materializat in 1930, la Eliade accentul
cade pe capacitatea unor experiente/trairi subiective de a fii
reprezentative pentru conditia umana in general, iar nu pentru
un ins oarecare.Totodata este considerat si un roman al
experientei, al trairii:sursele sunt autobiografice, personajul Allan
fiind un alter ego al lui Mircea Eliade;exista trei niveluri ale
scriiturii:jurnalul intim, revenirea asupra jurnalului, confesiunea
dupa incheierea experientei.
 Chiar in interiorul textului, Mircea Eliade justifica teoretic
modalitatea sa narativa, deosebind-o de alte scrieri
subiective.Asemenea fragmente de poetica explicita sau
implicita i-au determinat pe unii comentatori sa considere
Maitrey ca fiind “un roman l scrierii unui roman”.Astfel chiar din
primele pagini ale volumului se remarca sursa ideii de a scrie
despre viata din India.
Maitreyi este un roman de tip modern, subiectiv, al
experienţei . El are un caracter de confesiune, în care naratorul-
personaj povesteşte la persoana întâi într-un „discurs pentru
sine”. Prin integrare unor fragmente întregi din jurnalul acelei
perioade, proza creată de Eliade este una a autenticităţii în care
cititorul ştie că la baza poveştii stă o experienţă reală de viaţă.
Tehnica aceasta este una de influenţă gide-iană. Naraţiunea se
numeşte homodiegeză, gradul de cunoaştere al naratorului este
limitat la experienţa unui singur personaj. Caracteristicile scrierii
sunt biografismul şi fragmentarismul (prin utilizarea
confesiunilor, a memoriilor şi a flashbackurilor)
 “Maitrey” este un jurnal interior al descoperirii
unui dublu necunoscut: o iubire unica, intr-o
existenta si un spatiu incarcat de mister, India.
In epoca iubirii pentru Maitrey, Allan tine un
jurnal intim pe care il corecteaza mai tarziu cand
istoria acestei iubiri s-a consumat.In momentul in
care Allan isi scrie jurnalul, el nu mai stie cum va
sfarsi totul, dar cand rescrie jurnalul in vederea
romanului, deja cunoaste sfarsitul.Acest procedeu
poarta numele de procedeul dublei perspective,
procedeu intalnit inca din debutul romanului “Am
șovăit atât in fața acestui caiet pentru că n-am izbutit
sa aflu înca ziua când am întalnit-o pe Maitrey. În
însemnarile mele din acel an n-am gasit nimic.”
 Acest roman valorifica aspecte autobiografice: o
poveste de dragoste traita de autor alaturi de fiica
profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade
petrece mai multi ani, dedicandu-se studiilor de
orientalistica de la Universitatea Calcutta.Notele din
jurnalul acestei perioade vor sta la baza creatiei epice,
care apartine fictiunii, fiind modificate numele si
ocupatiile unor personaje, ca si finalul intamplarii, dupa
cum marturiseste Mircea Eliade in Memorii.
Naratorul e insusi peronajul personajul principal,
Allan, un inginer englez care se afla in India.Narendra
Sen, seful sau, il cheama in casa lui cu sopul declarat de
a-I inlesni viata intr-o Indie prea complicata pentru un
european, dar si cu intentia secreta de a-l infia mai tarziu.
In casa inginerului, Allan o cunoaste pe Maitrey.
 La inceput Maitrey, pe jumatate o copila, nu retine in
vreun chip special atentia lui Allan. Acesta o gaseste urata
chiar “Cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase
si rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara bengaleza
crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt”.Cand o vazuse
intai I se paruse o femeie oarecare. Dupa aceea, fara sa il
intereseze intr-un chip prea aparte, incepe sa se simta bine
in preajma ei sau gandindu-se la ea. Îi simte fascinatia si
vraja: “Nu ma saturam privind-o. Nu stiu ce spectacol sacru
imi aparea mie rasul ei si salbaticia acelui trup aprins.”
Maitrey devine pentru Allan o enigma.El refuza sa se
abandoneze farmecului ei, se sileste sa ramana indiferent,
insa sentimentele sunt mai puternice, ceea ce il intriga si
sfarseste prin a-l face sa se indragosteasca.Întamplarile sunt
dintre cele mai banale, dar inauntrul lor sunt sau par a fii
ascunse intelesuri tulburatoare
Tema iubirii în romanul „Maitreyi”
Romanul Maitreyi valorifică aspecte
autobiografice:povestea de dragoste dintre autor și
fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India.
La baza romanului se află jurnalul autorului din
acea perioadă,fiind modificate numele și ocupațiile
unor personaje cât și finalul întâmpăriilor.
Tema romanului este iubirea
imcompatibliă,povestea nefericită trăită de Allan și
Maitreyi amintind de Romeo și Julieta sau Tristan
și Isolda. Tema romanului iubirea,experiență
definitorie atât în planul sentimentelor cât și în al
cunoașterii de sine sau a lumii.
 Mircea Eliade abordează tema iubirii în roman
conform filozofiei buddhiste:o iubire
spiritualizată prin care se reface armonia
cosmică.
 Budismul desființează din start stratificarea
socială.
 Buddha nu dorea să promoveze o iubire
necondiționată față de semeni,ci o identificare a
eului cu însăși ființa persoanei iubite.
 Povestea lor se construiește gradat,iubirea are un
caracter exotic și este una imposibilă.
 Dragostea dintre Allan și Maitreyi are drept bază
ideea de dragoste interzisă. Tinerii se îndrăgostesc
însă sunt împinși de către familile lor către despărțire.
 „Maitreyi” aboredează problematica intelectualui
cartea urmărind modul în care un tânăr intelectual
descoperă lumea și se autodescoperă prin intermediul
unei experiențe care ține deopotrivă de erotic și exotic.
În planul secundar cartea are un caracter monografic
suprinzând viața,tradițiile și mentalitățile
indienilor.Relația imposibliă dintre cei doi
reprezentanți ai unor culturi radical diferite:cea
europeană și cea orientală.
 Titlul

 Titlul format dintr-un substantiv propriu,reprezintă numele

unui personaj principal care apare în toate momentele
acțiunii.Maitreyi este personajul cheie în roman. Numele tinerei
bengaleze accentuează atarcția spre exotism a
moderniștilor,introducând una dintre temele romanului.
 Titlul romanului poartă numele eroinei, bengaleza Maitreyi.
Întrucât Eliade nu a adăugat nimic după sau înaintea numelui
fetei, înțelegem unicitatea acestei ființe în existența scriitorului.
Diferită de tot ceea ce el experimentase până atunci în dragoste,
Maitreyi deschide ochii și mintea protagonistului către
posibilitatea concretizării iubirii la nivel spiritual. Criticii literari
au văzut adesea în Maitreyi un simbol al exotismului și al
sacrificiului, întrucât deznodământul poveștii de dragoste nu
este unul fericit.
 Locul desfășurării acțiunii: Calcutta
 Timpul desfășurări acțiunii: Anii 1929-1930
 Perspectiva temporala este cronologica, iar
relatiile spatiale reflecta un spatiu real,deschis -
India, muntii Himalaya , dar mai ales un spatiu
imaginar inchis, al framantarilor,chinurilor si
zbuciumului din sufletul personajelor.
 Structura romanului
 Romanul suprinde in cele 15 capitole o structura
multistratificata ce defineste “romanul indirect”. Se
suprapune astfel cele 3 ipostaze ale iubirii, iubirea traita,
asumata si spiritualizata.Romanul este scris la persoana
intai din perspectiva unui personaj narator ce devine un
alter ego al autorului. Planul narativ alterneaza de la
dragostea lui Allan pentruMaitreyi la respectul si
simpatia acestuia pentru India. Pe parcursul romanului
prezinta maimulte citate din jurnal in care este fermecat
si se simtea intr-o lume ireala in preajma dealurilor si a
campiilor de pe acele meleaguri,naratorul folosind
tehnica narativa „punerea in abis”.